Parliamentary debates

Şedinţa a început la ora 9,03.

Lucrările şedinţei au fost conduse în prima parte de domnul deputat Valeriu Ştefan Zgonea, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor, şi în partea a doua de doamna deputat Roberta Alma Anastase, preşedintele Camerei Deputaţilor, asistată de domnii deputaţi Niculae Mircovici şi Mihai Alexandru Voicu, secretari ai Camerei Deputaţilor.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Bine aţi venit!

Şi minorităţile au... Ce zi importantă! Domnule, ce face Sfântul Duh ăsta, când s-a pogorât asupra parlamentarilor. Nu-mi vine să cred.

Bine aţi venit! Pe domnul Răţoi l-am văzut, deci Iaşiul este prezent, domnul Mocanu; domnul profesor Stanciu, bine aţi venit, bună dimineaţa!

Reorganizăm? Ne reorganizăm. Atunci, până vine domnul Băsescu să ne spună, peste două săptămâni, domnul profesor fiind primul la cuvânt, vă rog frumos să aveţi...

Din partea Partidului Democrat Liberal astăzi este o "prezenţă covârşitoare", lipsesc toţi. Dânşii au fost obosiţi. Aaa! Bună dimineaţa! Dumneavoastră reprezentaţi cu cinste. Am văzut că staţi pe locurile UDMR-ului, aşa am avut impresia.

Domnule profesor.

Domnul Anghel Stanciu:

Distinse domnule preşedinte,

Onorat prezidiu,

Stimate doamne şi stimaţi domni deputaţi,

Domnilor miniştri,

Anul 1600. Un an. Un voievod. Un domnitor: Mihai. O idee: unirea întrutot a Principalelor Române, Moldova, Ardealul şi Ţara Românească.

Asta-i pofta ce-am poftit! Gândea Mihai Voievod Viteazul şi capul i-a căzut la Turda.

Ideea, însă, a unirii tuturor principatelor române deja străbătea veacurile.

Anul 1859. Două principate: Moldova şi Ţara Românească. O idee ce izvorâse din capul lui Mihai, unirea principatelor, un domn, Cuza Vodă şi o nouă ţară, România, se năştea pe harta Europei.

Cuza detronat şi exilat.

1877. "Aşadar, domnilor deputaţi, nu am nici cea mai mică îndoială şi frică de a declara în faţa reprezentanţilor naţiunii că noi suntem o naţiune liberă şi independentă" - Mihail Kogălniceanu, 9 mai, Camera Deputaţilor.

Pe 10 mai, Senatul, pe care acum vrem să-l desfiinţăm, proclama independenţa României.

Anul 1918, 27 martie. Unirea Basarabiei cu România.

1 decembrie 1918. Adunarea Naţională de la Alba-Iulia proclama unirea cu ţara. România.

Marea Unire a fost şi va rămâne pagina cea mai sublimă a istoriei românilor. O necesitate istorică. Naţiunea trebuia să trăiască într-un stat naţional, România, se proclama la Marea Adunare de la Alba-Iulia.

Regele Ferdinand Întregitorul ratifica Marea Unire.

Anul 1940. Dictatul de la Viena. Pactul Molotov-Ribbentrop, sfârtecarea ţării. Basarabia dispare. Apar regiunile, sovietizate: Regiunea Iosif Visarionovici Stalin, Regiunea Mureş Autonomă Maghiară etc.

Anul 1968. Se reînnoadă istoria prin decizia atent cântărită a primului preşedinte al României, Ceauşescu, retrasând judeţele istorice în limita vechilor graniţe.

1989-'90. Prăbuşirea comunismului în toată Europa. Apariţia Republicii Moldova cu vechile judeţe româneşti, reîntregindu-se, cel puţin la nivel de trasare a judeţelor, vechea Românie, dincolo de Prut.

Anul 2010. Uniunea Democrată a Maghiarilor din România, înregistrată oficial ca organizaţie neguvernamentală, totuşi parte a Guvernului României, iniţiază un proiect de lege privind retrasarea pe teritoriul ţării a cinci macroregiuni şi 16 regiuni de dezvoltare, înglobând cele 41 de judeţe ca ţinuturi administrative.

De reţinut: Macroregiunea V se suprapune, după cele spuse de academicienii noştri, ca fiind 90% din fostul rapt al Dictatului de la Viena. Poate o simplă coincidenţă sau poate o previziune. Iniţiativa a trecut de Senat cu sprijinul Partidului Democrat Liberal, partid de guvernământ. A fost, totuşi, trecută în adormire la Camera Deputaţilor.

Iunie 2011. Preşedintele României, Traian Băsescu, urmaşul, cel puţin calendaristic, al lui Mihai, al lui Cuza, Kogălniceanu, Ferdinand Întregitorul şi chiar Ceauşescu, scoate legea UDMR din adormire. Propune brusc regionalizarea ţării. Nu tu analiză multicriterială, nu tu studiu de impact, nu tu istorie, nu tu cultură, nu tu tradiţie, nimic. Trosc-pleosc, opt regiuni.

Partidul Democrat Liberal se încolonează, clamând cerinţa Uniunii Europene, clamând necesitatea atragerii fondurilor europene. A uitat însă să anunţe Comisia Uniunii Europene, care spune "nu".

UDMR-ul ţipă ca din gură de şarpe, deşi doreşte 16 regiuni şi respectiv cinci macroregiuni.

Uniunea Social Democrată doreşte opt regiuni, dar cu păstrarea judeţelor.

15 iunie 2011. Ziua Z. Consultaţii preşedinte - partide politice. Cum să hăcuim România, fără ca ea să ţipe.

Stop cadru, distinşi colegi parlamentari!

Spiritul Marii Uniri nu trebuie terfelit.

Dumneavoastră, parlamentari ai Partidului Democrat Liberal, ai Uniunii Democratice ai Maghiarilor din România, ai Uniunii Naţionale pentru Progresul României, distinşi deputaţi ai minorităţilor naţionale, opriţi-vă! Ajunge! Deja aţi ridicat capacul cutiei Pandorei. Ce s-a creat cu sacrificii în timp, de peste 600 de ani, o unitate statală, o naţiune, o anumită coeziune socială, de la Mihai Vodă încoace, vreţi, de dragul puterii, să dezmembraţi, să distrugeţi într-o singură zi prin angajarea răspunderii Guvernului.

Ocoliţi Parlamentul şi încălcaţi Constituţia în mod şmecheresc. Nu o modificăm. Nu o încălcăm. Nu creăm regiuni...,

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Dom' profesor...

Domnul Anghel Stanciu:

ci micşorăm... judeţele.

Închei, domnule preşedinte.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Vă rog frumos, că aveţi o introducere de zece minute.

Domnul Anghel Stanciu:

Micşorăm judeţele, (nu, că vorbeam de la 8,00 la 8,30) înfiinţând altele: Bucureşti-Ilfov, Centru, Crişana, Banat, Oltenia, Muntenia, Moldova Sud, Moldova Nord, adică opt regiuni administrative. Pentru ce? Pentru menţinerea la putere a Partidului Democrat Liberal? Preţu-i prea mare, domnule preşedinte.

Domnilor guvernanţi,

Să nu uităm că în jurul nostru s-au făcut ţări, provincii cu două-trei milioane de locuitori. Este oare începutul Europei regiunilor în locul celei a naţiunilor? Noi credem că naţiunea română este şi va fi stăpâna acestor meleaguri.

Opriţi-vă, domnule preşedinte! Deja e ultima oră a zilei H.

Art.1 din Constituţie, "România este stat naţional unitar.", începe să devină, prin iniţiativa dumneavoastră, susţinută de Partidul Democrat Liberal, declanşată de ofensiva UDMR, sprijinită de UNPR şi ajutată de colegii de la minorităţile naţionale, un simplu petic de hârtie.

Cel puţin pentru toţi cei care s-au luptat pentru unitatea naţiunii române, Europa unită trebuie să fie a naţiunilor în care România trebuie să-şi ocupe locul de onoare.

Regiunile de dezvoltare sunt artificii. Frumoase, dar efemere pe bolta Europei prospere.

Vă mulţumesc pentru atenţie, stimaţi colegi, şi închei cu ceea ce ştim cu toţii: daţi-le, Doamne, mintea cea de pe urmă tuturor românilor, indiferent de înregimentarea politică.

Vă mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Dom' profesor, vă mulţumim pentru cursul de istorie. Este foarte bun. Între timp şi televiziunile au plecat, şi-au ţinut şi live-ul, s-au şi întors, toată lumea e la cafea.

Daţi-mi voie, înainte de a ruga pe colegul meu de la Partidul Democrat Liberal să ia cuvântul, să vă spun colegii democrat liberali care au depus în scris. Aţi văzut că există o afluenţă de asistenţi şi consilieri ai grupurilor politice, care vin în această perioadă. De fapt, ei scriu cele mai multe dintre aceste declaraţii politice, ca să fim serioşi, poate rămân o dată şi în istorie. În istoria scrisă a Parlamentului. Doamna Claudia Boghicevici, domnul Silviu Prigoană, domnul Marius Rogin, domnul Alin Trăşculescu, domnul Stelică Iacob Strugaru, domnul Daniel Buda, domnul Marius Dugulescu, domnul Andrei-Valentin Sava, domnul Corneliu Olar, domnul Gheorghe Ciobanu, domnul Eugen Uricec, domnul Ioan Balan, doamna Monica Iacob-Ridzi.

Din partea Grupului minorităţilor naţionale, domnul Amet Aledin.

Din partea deputaţilor fără apartenenţă politică, domnul Ioan Munteanu.

Iar din partea deputaţilor independenţi, mai independenţi decât cei fără apartenenţă politică, bineînţeles, domnul Culiţă Tărâţă şi domnul Marian Săniuţă.

Domnule deputat, aveţi trei minute. Aţi văzut că partea de introducere a reorganizării din această carte frumoasă pe care o scrie în aceste zile domnul profesor Stanciu, a semnat-o, aşa că vă bucuraţi de o semnătură a unui academician din Academia de Ştiinţe a României.

Domnul Constantin Severus Militaru:

Mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.

Declaraţia politică de astăzi se intitulează: "Uniunea Socialistă propune: Viziune asupra opulenţei!".

Stimaţi colegi,

Cu mulţi ani în urmă, fostul preşedinte al statului, Ion Iliescu, era acuzat de mass-media şi de către opoziţia politică de demagogie şi de faptul că ar dori să impregneze în propriul partid modelul omului nou, "sărac şi cinstit".

Din nefericire, visul fondatorului partidului socialist nu s-a împlinit, ci a fost destrămat de campionul judeţean de raliuri. În viziunea acestuia, omul nou are mai degrabă caracteristicile unui om "bogat şi necinstit".

În contextul în care tot mai mulţi socialişti, uniţi acum sub pălăria strâmtă şi incomodă a Uniunii Socialiste, plâng de mila românilor afectaţi de criză, empatia lor nu poate fi decât una superficială, în condiţiile în care averile Domniilor Lor cresc văzând cu ochii şi depăşesc chiar şi imaginaţia lui Dinu Păturică.

Mai mult, moda lansată acum câţiva ani de un ilustru necunoscut ministru al internelor, de a merge la nuntă nu cu trăsura sau taxiul, ci cu elicopterul, a devenit deja o uzanţă la nivelul Uniunii Socialiste.

Cum poate fi credibil un astfel de socialist? Cum poate crede cetăţeanul că noul om politic socialist îi înţelege neajunsurile, când acesta cheltuie 2.500 de euro ca să ajungă la nunta unui coleg de partid.

Stimaţi colegi,

Profilul omului politic, pe care Uniunea Socialistă îl propune pentru alternativa la guvernare, se încadrează perfect în titlul unei celebre opere a literaturii moderne, "Ciocoii vechi şi noi". Sau, mai bine spus, de la baronii locali ai anilor '90, la socialiştii cu elicoptere ai mileniului III.

Având în vedere această stare de lucruri, ipocrizia, minciuna şi lipsa de preocupare a socialiştilor pentru problemele reale ale oamenilor pare lesne de înţeles. De la înălţimea la care zboară elicopterul problemele românilor nu se văd.

Acest lucru mă face să înţeleg şi mai mult opoziţia permanentă şi nejustificată a socialiştilor faţă de orice proiect de reformă, faţă de orice speranţă de ameliorare a vieţii românilor.

Socialiştilor români le place o Românie arhaică, în care nimic să nu se schimbe, pentru că orice schimbare le-ar prejudicia interesele nelegitime.

Vă mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Mulţumesc şi eu, domnule deputat.

Din partea socialiştilor, Alianţei socialiste româneşti. Vreau să vă fac o rectificare. De fapt, domnii consilieri aduc declaraţiile dumneavoastră politice către doamnele consiliere care notează acolo, în stânga.

Domnul Mihăiţă Calimente:

Domnule preşedinte, ...

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Domnule deputat, numai cu scuzele de rigoare, o să-i cer permisiunea domnului Irimescu, care e înaintea dumneavoastră, să-i permiteţi o dată pe lună şi domnului Calimente, colegul dumneavoastră de partid, să citească cu trei minute înaintea dumneavoastră.

Domnule Calimente, aveţi cuvântul, cu permisiunea dumneavoastră de a citi o listă lungă de parlamentari PSD, care au depus în scris astăzi: subsemnatul, domnul Ion Călin, domnul Filip Georgescu, domnul Vasile Mocanu, domnul Ioan Stan, domnul Sorin Stragea, domnul Vasile Popeangă, domnul Neculai Răţoi, domnul Lurenţiu Nistor, domnul Dorel Covaci, domnul Mircea Duşa şi domnul Eugen Bejinariu, domnul Iuliu Nosa, Andrei Dolineaschi, Florin Pâslaru, Cristi Rizea, Manuela Mitrea, domnul Cornel Itu, domnul Marian Ghiveciu şi domnul Ion Dumitru.

Domnule deputat, aveţi cuvântul, vă rog frumos.

Domnul Mihăiţă Calimente:

Declaraţia mea politică de astăzi se intitulează: "Dezmembrarea României".

Partidul Democrat, prin secretarul său general, domnul Oltean, apoi prin vocea celui care ar trebui să fie prim-ministrul României, domnul Emil Boc, susţin la unison ceea ce peste noapte propune preşedintele României, domnul Traian Băsescu.

Îl cunoaştem pe preşedinte, dar, de data aceasta, domnul Traian Băsescu, în felul Domniei Sale de preşedinte jucător, pune în pericol integritatea teritorială a României.

Trecerea de la 41 de judeţe la opt ar părea o idee reformistă, europeană, care să ne aducă banii Europei, deci bunăstare şi o administraţie mai corectă. Jos cu baronii locali! strigă la unison şi domnul Băsescu şi domnul Boc.

Să încercăm o analiză nepătimaşă, să vedem dacă e aşa:

1. Reducerea cheltuielilor cu administraţia, nu cred că stă în picioare. Transporturile ar costa miliarde şi statul şi populaţia, ce s-ar economisi prin desfiinţarea consiliilor judeţene, s-ar cheltui prin costurile menţinerii coeziunii şi funcţionalităţii noilor entităţi. Regiunile rezultate sunt mai mari decât multe din statele europene actuale. Simpla desfiinţare a unor instituţii, fără nimic în loc, ar duce la anarhie.
2. Imposibilitatea accesării banilor europeni în 2013-2014, fără o nouă reorganizare administrativ-teritorială, este o minciună, după cum s-a văzut.
3. O mai mare capacitate de a realiza proiecte noi, care depăşesc limitele actualelor judeţe, o altă minciună. Coridorul 4 european trece prin cel puţin 4 super-regiuni. De ce ar fi mai eficient oare?
4. Apropierea deciziei de cetăţean prin creşterea autonomiei locale, o altă minciună. De la Nădlac la Petroşani sunt peste 250 km şi de la Chişineu Criş la Dunăre, la fel. Efectul este contrar.
5. Dispariţia baronilor locali. Sigur ar dispărea baronii locali probabil de la nivelul consiliilor judeţene, dar de la nivelul primăriilor unde s-ar duce? Şi forţa Partidului Democrat stă în baronii de la primării.

Explicaţia degringoladei Partidului Democrat şi a preşedintelui Băsescu ar fi din cauza sondajelor şi alegerilor din 2012. Este o explicaţie plauzibilă. Destabilizarea populaţiei, care nu mai ştie unde locuieşte, redesemnarea colegiilor, reducerea funcţiilor de şef ş.a.m.d. ar putea fi o tentaţie.

Altceva trebuie să fie la mijloc. La sfârşitul celui de-al Doilea Război Mondial, Hitler a considerat că Germania şi germanii trebuie să dispară, pentru că nu-l mai iubeau pe el. Cred că şi domnul Traian Băsescu urăşte poporul român, iar România, care nu-l mai iubeşte, după cum arată sondajele, trebuie să dispară.

Pedeapsa pe care domnul Băsescu s-a gândit să o aplice poporului român, este un atentat la integritatea României, pentru că, nu e aşa ?: "După noi, potopul!"

Organizarea pe judeţe nu este opera comuniştilor, aşa cum cred unii dintre membrii PD, care au făcut şcoală pe puncte. Din contră, comuniştii au desfiinţat judeţele, care au constituit baza administraţiei României moderne. Judeţul este o formă de organizare teritorială pur românească, care afirmă identitatea noastră, care foloseşte un termen latin. Nu cnezate, nu voievodate, nu comitate, cum au vecinii noştri, ci judeţe de la latinescul judex.

Un document de la Mircea cel Bătrân, de la 1394, aminteşte, pentru prima dată, forma de organizare în judeţe. Dionisie Fotino, în Istoria Daciei (1818, Viena), pomeneşte, atunci când descrie hotarele Ţării Româneşti, un document turcesc de la 1741. În acel document sunt descrise cu lux de amănunte hotarele şi judeţele ţării. Ţara Românească avea 17 judeţe, fără raialele turceşti, în timp ce Moldova avea 16.

După 1918, România introduce judeţul ca formă administrativ-teritorială şi în teritoriile pe care le încorporează în noul stat român.

Administraţia comunistă introduce între 1950 şi 1968 regiunea şi raionul, forme sovietice de organizare. Numai că în 1964 apare planul Valev, care prevedea dezmembrarea României pe conturul regiunilor. Până şi comuniştii români au realizat şi au reintrodus judeţele ca expresie a naţionalismului românesc şi a integralităţii statului.

O altă minciună s-a spus în legătură cu alte ţări, cum că toate s-ar reorganiza. Să vedem: Bulgaria - 27 de unităţi administrativ-teritoriale egale cu judeţele noastre, Ungaria - 20 de unităţi administrativ-teritoriale egale cu judeţele noastre, Cehia - 12 unităţi administrativ-teritoriale egale cu judeţele noastre, Slovacia - opt unităţi administrative egale cu judeţele noastre.

Precizez că aceste unităţi administrative şi toate aceste ţări sunt ca mărime echivalente judeţelor noastre.

Nu există nicio intenţie de reorganizare a acestor ţări, nici la cererea Uniunii Europene, nici din proprie iniţiativă. Sunt şi ţări cu entităţi administrative mai mari: Franţa - 26 de regiuni, Italia - 20 regiuni. Dar, în acelaşi timp, Franţa are 100 de departamente, Italia 110 provincii, cu consilii locale şi preşedinţi.

În concluzie, numai cineva care urăşte România şi românii poate propune nimic altceva decât divizarea României, primul pas care încurajează tendinţele secesioniste ale unora. România are şi în interior şi în exterior "prieteni", care de abia aşteaptă un act necugetat de slăbiciune sau prostie, care să le faciliteze pretenţiile teritoriale. Unii condamnă la nesfârşit Tratatul de la Trianon, ca o pedeapsă pentru ţara lor. Alţii au considerat România ca un jandarm al aceluiaşi tratat...

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Domnule deputat...

Domnul Mihăiţă Calimente:

...în sensul de paznic al statu-quo-ului de la 1918 şi o ţară care a acumulat teritorii pe care nu le merită.

E timpul să ne trezim şi să îi spunem domnului Băsescu, prietenilor săi din interior şi exterior: Jos mâna de pe România, domnilor!

Vă mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Mulţumesc, domnule deputat.

Din partea - cum să zic, domnule deputat? Din partea ONG UDMR? Márton Árpád, unul dintre cei mai buni colegi maghiari care există în România ca parlamentari.

Domnule deputat, cu permisiunea dumneavoastră, aveţi cuvântul câte minute vreţi, dar vreau să vorbiţi numai în limba română, vă rog frumos, astăzi, dacă se poate.

Jó napot kivánok.

Domnul Márton Árpád-Francisc:

Da. Promit.

Deci voi vorbi în numele ONG-ului care şi-a menţinut denumirea de Uniunea Democrată Maghiară din decembrie '89, la fel ca şi Partidul Naţional Liberal şi cred că suntem singurele formaţiuni politice care nu şi-au schimbat în această perioadă denumirea.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Noi am trecut de la democraţie socială la social democraţie, că aşa a trecut toată Europa, domnule.

Domnul Márton Árpád-Francisc:

Fac corecţiunea că dintre acelea care au grup parlamentar distinct.

Domnule vicepreşedinte,

Stimaţi colegi,

Preşedintele României a lansat o nouă idee, la fel de bine fundamentată ştiinţific şi practic, ca şi unele modificări propuse de Domnia Sa pentru revizuirea Constituţiei. Domnia Sa afirmă că, pentru a primi bani europeni, trebuie să transformăm regiunile de dezvoltare în judeţe. Nimic mai fals.

Ceea ce ar trebui să facem şi într-adevăr am primit atenţionări, este tocmai modificarea regiunilor de dezvoltare, care nu corespund nici ca număr de locuitori (două fiind peste numărul maxim admis), cât şi modalităţii de creionare a acestora, pentru că Regulamentul nr.1059 din 2003 în alin.(10) al preambulului prevede clar că teritoriul unor astfel de regiuni trebuie să reflecte circumstanţele economice, sociale, istorice, culturale, geografice, de mediu.

Cred că este lesne de înţeles că, de exemplu, judeţul Vrancea şi Constanţa nu se înscriu într-o astfel de unitate. Totodată, tocmai acest regulament spune în mod clar că trebuie să existe cel puţin trei niveluri: NUTS I de la 3.000.000 la 7.000.000 de locuitori, NUTS II de la 800.000 la 3.000.000 de locuitori, NUTS III de la 150.000 la 800.000 de locuitori, lipsa acestora fiind acceptată doar în ipostaza în care numărul mic de locuitori ai unui stat nu permite existenţa unor regiuni mai mari. Ca atare, noi suntem obligaţi să avem regiuni de dezvoltare, regiuni statistice conform NUTS II. Dar, nu este obligatoriu ca acestea să aibă şi caracter de unitate administrativă. Totodată, trebuie să avem şi nivelul NUTS III, adică judeţele de astăzi. Atât despre regulament şi obligaţia noastră europeană.

Acum să trecem la ideea descentralizării. Este în ţara asta o persoană care înţelege cât de cât limba română şi care să creadă că actul de contopire a şase judeţe într-unul singur este unul de descentralizare? Pentru ca această modificare să fie implementată, trebuie să fie modificate câteva sute de legi, că altfel sute de mii de oameni vor fi puşi pe drumuri, obligaţi fiind chiar lunar să se deplaseze câteva sute de kilometri pentru a depune o hârtie, a obţine un aviz sau a plăti o taxă, ori a se deplasa la cel mai apropiat tribunal.

Halal descentralizare!

Exemplele internaţionale date: atât în Franţa, cât şi în Polonia - s-a mai spus astăzi aici - regiunile, respectiv voievodatele, sunt compuse din departamente, adică judeţe.

Şi în final, din punct de vedere administrativ, sunt convins că în ipostaza adoptării unei astfel de legi, administraţia publică locală va fi blocată cel puţin un an. Nu excludem acordarea unui caracter administrativ regiunilor de dezvoltare. Ea trebuie să fie realizată numai după modificarea actualelor regiuni, în aşa fel încât ele să fie în acord cu Regulamentul 1059 şi să fie operaţionale. În mod evident, introducerea unei structuri administrative între nivelul central şi cel judeţean poate fi realizată numai prin revizuirea Constituţiei.

Şi pentru cei care încă nu au înţeles, UDMR nu numai că nu a iniţiat reorganizarea propusă de preşedinte, accentuez: noi nu suntem de acord cu această propunere.

Vă mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Domnule deputat,

E corect. Cu singura specificaţie că, în România, din 1898, NUTS IV noi n-am reuşit, pentru că nu există nicio asociere între două comunităţi care să persiste şi să atragă bani sub forma aceasta.

Am încercat cu ADI-urile, dar n-am reuşit. Iar la Bruxelles nu există nicăieri aşa ceva. Vă rog frumos, domnule deputat. Deşi am încercat de atâtea ori, statul a încercat, n-am reuşit să facem o asociere care să absoarbă bani, să aibă o reprezentativitate comună.

Domnul Márton Árpád-Francisc:

Domnule vicepreşedinte,

Vă mulţumesc şi mulţumesc tuturor colegilor.

Iată că această intervenţie a domnului preşedinte a fost salutară, că în sfârşit vorbim de aceste formaţiuni administrative statistice.

Trebuie să vă spun că au fost astfel de încercări, dar tot pe ideea că noi nu permitem ruperea ţării, au respinse de către judecătorii sau tribunale pentru că au fost atacate de prefecturi.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Nu numai, domnule deputat.

Domnul Márton Árpád-Francisc:

În judeţul meu au existat astfel de încercări şi au fost respinse în instanţă.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

E trist dacă s-a întâmplat asta, dar eu vreau să reamintesc că actualul Guvern, prin Măsura 322, când au venit să selecteze dosarele pentru absorbţie de fonduri, domnul Vădan, Vădana - nu ştiu cum îl cheamă, e al dumneavoastră, nu-i al meu... a! Este de la domnul Popescu, din regiunea, din voievodatul domnului Popescu, Dâmboviţa - Domnia Sa a uitat să introducă ADI-urile ca proces de selecţie. Deci trei-patru primari s-au strâns ca să ia mai mulţi bani de la Uniunea Europeană şi domnul Vădan a zis că nu trebuie să-i ia, că e o mare greşeală. Şi atunci noi singuri împiedicăm să avem NUTS IV, ceea ce este o mare greşeală şi atunci e greu să mai spui că azi, în România, mai ai comunităţi, atâta timp cât Guvernul nu gândeşte ca o comunitate. De fapt, asta este marea problemă a României. Şi ar trebui să vedem că problema nu este între români şi maghiari, problema este între supravieţuire şi a fi pe locul trei sau patru ca Uniune Europeană în următorii 40-50 de ani, cu o dezvoltare fantastică a Asiei şi a Africii şi cu o presiune.

De fapt, forţa noastră militară o demonstrăm acum în Libia, că nu suntem în stare nici măcar să aducem muniţie pentru europeni, armată nu mai avem. Tinerii ne-au plecat. O să vedem acum cât suntem la recensământul din această toamnă, care o să fie unul trist pentru români. Poate atunci o să înţelegem că facem tot ceea ce posibil să-i gonim pe români din România.

Un distins prieten şi amic de la Grupul minorităţilor, încă 18 în Parlamentul României, Ovidiu Ganţ, un paşnic reprezentant al românismului în afara graniţelor.

Domnule deputat, aveţi cuvântul. Se pregăteşte domnul Mircea Irimescu.

Domnul Ovidiu Victor Ganţ:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Declaraţia mea politică se intitulează "Filarmonica «Banatul» aparţine timişorenilor".

Desigur afirmaţia din titlu reprezintă un truism pentru orice om de bun-simţ. Evident că ea se referă la imobilul din municipiul Timişoara, bulevardul Constantin Diaconovici Loga nr.2, unde îşi desfăşoară activitatea prestigioasa instituţie. Dată în folosinţă în 1929, clădirea a fost realizată din resurse locale şi naţionalizată de comunişti, după cel de-al Doilea Război Mondial. După Revoluţia din 1989, a urmat un adevărat ping-pong referitor la administrarea şi utilizarea acesteia.

Am crezut că disputa s-a încheiat prin ultima trecere în administrarea Consiliului Local Timişoara şi că s-a revenit la o stare de normalitate, imobilul întorcându-se la proprietarii şi administratorii de drept, şi anume timişorenii.

A fost doar o iluzie hrănită şi de posibilitatea pe care am avut-o în tot acest timp de a audia concerte simfonice de înaltă ţinută, într-o sală administrată performant, din ce în ce mai modernă şi mai plăcută pentru public. Evident că acest lucru a fost posibil numai datorită sprijinului Consiliului Local Timişoara şi managementului eficient.

Am fost trezit la trista realitate de către ordonanţa de urgenţă a Guvernului României publicată în Monitorul Oficial nr.365/25 mai 2011 care prevede trecerea acestui imobil, împreună cu terenurile aferente, în administrarea Regiei Autonome de Distribuţie şi Exploatare a Filmelor "România-Film".

Această decizie reprezintă un act inacceptabil de recentralizare, aş spune o a doua naţionalizare. Ea contravine principiului subsidiarităţii, pe care se bazează Uniunea Europeană, este o ingerinţă gravă în treburile administraţiilor locale şi totodată materializarea unei mentalităţi tipic comuniste.

S-ar putea să fie şi altceva, dacă avem în vedere că imobilele aflate în anexa ordonanţei sunt situate în poziţii ultracentrale în municipiile şi oraşele în care se găsesc.

Sub masca unei aşa-zise revitalizări a cinematografiei stau oare interese imobiliare? Cine îşi mai imaginează astăzi în România că această activitate ar putea fi gestionată mai bine în mod centralizat, din Capitală, decât la nivel local, de către beneficiarii ei?

Indiferent de răspuns, concluzia nu poate fi decât una singură, şi anume, că această ordonanţă de urgenţă a Guvernului României trebuie respinsă de către Parlamentul României printr-un vot cvasiunanim al membrilor acestuia, în anexă fiind cuprinse imobile din aproape toate judeţele ţării.

Personal voi vota în acest sens şi voi încerca să determin cât mai mulţi colegi să procedeze la fel.

Vă mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Domnule deputat, vă mulţumesc mult.

Daţi-mi voie să citesc distinşii mei colegi din Partidul Naţional Liberal care au depus în scris declaraţiile politice, înainte de a-i da cuvântul domnului Mircea Irimescu: domnul Teodor Atanasiu, domnul Marin Almăjanu, domnul George Dumitrică, domnul Mihai Donţu, domnul Dominic Andrei Gerea, domnul Călin Potor, domnul Viorel Palaşcă, domnul Liviu Bogdan Ciucă, domnul Mihăiţă Calimente a citit, domnul Dan Bordeianu, domnul Cristian Buican, domnul Vasile Berci, domnul Horea Uioreanu, domnul Gheorghe-Mirel Taloş, domnul Sorinel Gigel Ştirbu, domnul Virgil Pop, domnul Dan-Ştefan Motreanu, domnul Viorel Buda, doamna Graţiela Leocadia Gavrilescu, domnul Bogdan Radu Ţîmpău, doamna Lucia- Ana Varga, domnul Titi Holban, doamna Mariana Câmpeanu şi domnul Relu Fenechiu.

Domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Mircea Irimescu:

Mulţumesc.

Bună dimineaţa!

"Ocrotirea limbii"

Stimaţi colegi,

A trecut, fără prea multe comentarii, votul din Camera Deputaţilor la proiectul legislativ care, cu intenţia de a proteja limba română, propunea dublarea filmelor artistice difuzate prin televiziuni. Rezultatul covârşitor de respingere a fost influenţat de luările de poziţie publice în care s-a criticat sever iniţiativa legislativă. Din păcate, dezbaterile parlamentare pe acest important subiect au fost inconsistente, mai degrabă fugitive.

Problema ocrotirii limbilor naţionale a fost adusă adesea în atenţia publică, în mai toate ţările europene, uneori ajungându-se la reglementări cu efecte discutabile. În ultimele două decenii, şi în cadrul forului legislativ de la Bucureşti s-a încercat adoptarea unor decizii de limitare a utilizării unor expresii în limba engleză în viaţa publică românească. Efectul a fost, cum era de aşteptat, nul.

Departe de mine gândul că astfel de probleme se rezolvă prin legi şi că România ar trebui să-şi elimine problemele de ocrotire a valorilor naţionale prin izolare, de altfel, imposibilă, şi prin limitarea folosirii pe teritoriul ţării a unor limbi străine. Dimpotrivă, cunoaşterea limbilor străine de largă circulaţie este o urgentă necesitate pentru cetăţenii României. Pentru cine a trăit, în ţară sau în străinătate, momente de umilinţă create de imposibilitatea de a comunica în limba engleză afirmaţia nu are nevoie de nicio explicaţie. Puşi în situaţia de a-şi câştiga existenţa sau de a studia în străinătate, de a munci la societăţi cu capital străin din ţară sau la societăţi comerciale indigene care fac export, tinerii ţării, şi nu numai ei!, trebuie să cunoască limbi străine. Este datoria statului să asigure cetăţenilor săi condiţii de a deprinde, nu numai în şcoală, cunoştinţe din limbile şi culturile altor popoare, mai ales ale celor cu rol primordial în lumea contemporană.

Şi totuşi, chiar în aceste condiţii, n-ar strica ca şi legislativul României, prin oamenii politici care-l compun, să se aplece cu măsură şi seriozitate, aşa cum fac forurile legislative ale altor ţări europene în cazurile limbilor lor naţionale, asupra problemelor cu care se confruntă limba oficială a statului în această perioadă de dezvoltare fără precedent a mijloacelor de circulaţie a informaţiilor. Atâta vreme cât instituţiile specializate în monitorizarea emisiunilor de televiziune detectează zilnic enorm de multe încălcări ale regulilor gramaticale, când presa scrisă este plină şi de greşeli de limbă, când cărţile nu mai trec prin filtrul competent al redactorului de editură, trebuie să luăm act că lucrurile nu stau tocmai bine cu folosirea limbii române şi se impune să punem şi noi umărul la îmbunătăţirea situaţiei.

Să nu mi se spună că această chestiune este exclusiv apanajul specialiştilor. Într-un fel suntem şi noi specialişti şi este necesară şi contribuţia noastră. Pentru a nu părea că discuţia este doar teoretică, fac trei propuneri ce ar putea fi puse imediat în practică.

Primul lucru ar fi urgenta corectare a felului în care folosim limba română la locul nostru de muncă şi, mai ales, atunci când ne adresăm prin intermediul canalelor de radio şi televiziune. Să ne autocenzurăm nu numai relativ la conţinutul comunicărilor noastre, dar şi la felul în care vorbim. Verde-n faţă, unii oameni politici, din motive exclusiv lingvistice, ar trebui să-şi caute alte locuri în care să-şi ofere disponibilităţile de face binele public decât platourile de televiziune.

Apoi, ar trebui să apelăm la specialişti pentru a crea un mecanism eficient de descurajare a proliferării greşelilor de exprimare în mijloacele media româneşti, principala cale de propagare a formelor de mutilare a limbii noastre.

Să nu ne zgârcim atunci când alocăm fondurile necesare funcţionării eficiente a instituţiilor cu atribuţii în cercetarea, dezvoltarea, promovarea şi ocrotirea limbii române.

A treia măsură ar viza impunerea unei noi laturi la controlul parlamentar asupra Guvernului României. Toate acţiunile guvernamentale, de la domeniul şcolar la promovarea turismului, trebuie să aibă în vedere şi ocrotirea limbii române. Se pare că astăzi asta-i ultima problemă din şirul celor ce preocupă executivul de la Bucureşti. Atunci când promovezi pe bani publici, prin mijloace radio-tv în România, obiective turistice autohtone şi foloseşti, inutil şi forţat, expresii într-o limbă străină, se vede că nu-ţi pasă de limba poporului pe care-l reprezinţi.

Pentru a cunoaşte Timişoara, Braşovul, Clujul sau Sighişoara, suntem îndemnaţi zilnic de către o autoritate publică, la postul naţional de radio, să evadăm într-un "city break". N-ar strica să evadăm în normalitate şi să acordăm respectul cuvenit limbii române.

Vă mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Domnule deputat, vă mulţumesc şi eu.

A mai depus în scris domnul Vasile Soporan, de la Grupul deputaţilor fără apartenenţă la vreun grup parlamentar.

Domnul Stragea, trei minute. Se pregăteşte domnul Popeangă, trei minute, şi încheie în glorie domnul Andrei Dolineaschi, din îndepărtatul Dorohoi.

Domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Sorin Constantin Stragea:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Declaraţia mea politică se intitulează "Abureala băsesciană: modificarea Constituţiei şi reorganizarea administrativ-teritorială".

În stilul caracteristic lui, preşedintele Băsescu, cum altfel decât ajutat de umilul său lacheu din fruntea Guvernului, a aruncat din nou pe piaţă două clasice fumigene de prostit proşti. Prima, cea legată de reorganizarea administrativ-teritorială a României, o temă nouă, ambalată electoral pentru marea masă a populaţiei, pentru ca să uite lumea de foame, de lipsă de bani şi de umilirea la care suntem supuşi cu toţii în fiecare zi, iar cea de-a doua este evident proiectul de modificare a Constituţiei, nu că nu ar fi necesară modificarea, dar nu cu prevederile aberante propuse de Băsescu şi Boc.

Menţionând faptul că reorganizarea administrativ-teritorială ar presupune costuri inimaginabile pentru stat, dar mai ales pentru populaţie, trebuind să fie, printre altele, schimbate actele de identitate, actele de proprietate, ştampilele şi anteturile instituţiilor publice, reorganizarea acestor instituţii, putem demonstra că această temă lesne este una în care nici Boc şi nici Băsescu nu cred. În Constituţia actuală a României, în Titlul I, art.3 alin.(3), este menţionată expres prevederea că "Teritoriul este organizat sub aspect administrativ în comune, oraşe şi judeţe. În condiţiile legii, unele oraşe sunt declarate municipii."

Drept consecinţă, pentru a fi posibilă organizarea pe care, cică, şi-ar dori-o cei de la PDL, ar trebui ca acest articol din Constituţie să fie modificat. Aşa putem face legătura cu proiectul de modificare a Constituţiei propus de Guvern. Concluzia este simplă: nu există legătură! Deci proiectul lor nu prevede modificarea articolului din Constituţie care consfinţeşte organizarea teritorială a României, fapt ce dovedeşte, dacă mai trebuia, că ceea ce fac Băsescu şi Boc nu este decât demagogie ieftină şi prosteală pe faţă.

Dar oare ce vor Guvernul şi Preşedintele să modifice în Constituţie?

Să analizăm deci propunerea de modificare a 53 de articole din totalul de 156.

O bună parte, 24, sunt de ordin strict tehnic. Vorbim de ajustarea unor prevederi la situaţia unui Parlament unicameral: se înlocuieşte Senatul şi Camera Deputaţilor cu Parlamentul. Rămân 29 de modificări de substanţă.

Şapte prevederi vizează creşterea atribuţiilor preşedintelui, art.85 - devine necesară consultarea prealabilă a acestuia la remaniere; s-a adăugat securitatea naţională ca problemă la a cărei discutare în Guvern poate participa. Avizul Curţii Constituţionale devine obligatoriu pentru suspendarea preşedintelui. Parlamentul trebuie să se pronunţe asupra noului guvern în termen de 10 zile.

Trei dintre membrii CSM sunt numiţi de preşedinte, sub titulatura atractivă de reprezentanţi ai societăţii civile, şi una vizează diminuarea acestora. Lasă la latitudinea preşedintelui suspendarea miniştrilor pentru care s-a cerut urmărirea penală.

Parlamentului îi este întărită poziţia printr-o singură modificare, care limitează posibilitatea Guvernului de a-şi asuma răspunderea, dar şase modificări i-o slăbesc: reducerea la o singură Cameră, restrângerea imunităţii, Guvernul transmite instituţiilor Uniunii Europene, după simpla informare prealabilă a Parlamentului asupra conţinutului, proiectul Legii bugetului şi al asigurărilor sociale, deci fără a avea nevoie de aprobarea acestora.

Două modificări fac mai puternică poziţia Guvernului: instanţele de judecată nu mai pot interveni asupra actelor administrative care privesc politicile fiscale.

Nu putem identifica nicio modificare care să mărească atribuţiile instanţelor, în schimb există patru care le diminuează; se extinde răspunderea magistraţilor la toate erorile judiciare, judecătorii nu se mai supun numai legii, ci şi Constituţiei şi deciziilor Curţii Constituţionale, reducerea de la 9 la 5 a numărului judecătorilor din CSM. Propunerile de modificare măresc rolul Parchetului.

Rezumând, putem constata că sensul principal al proiectului de revizuire este întărirea rolului preşedintelui şi diminuarea celui al Parlamentului. Diminuarea rolului instanţelor de judecată în favoarea Parchetului şi a Curţii Constituţionale, instituţii în care preşedintele joacă un rol hotărâtor în ceea ce priveşte numirea şefilor, respectiv a membrilor, conduce către aceeaşi concluzie. Cel mai important lucru este asimetria evidentă între cele două puteri. Preşedintele poate dizolva relativ uşor Parlamentul dacă desemnează de trei ori un candidat neconvenabil majorităţii, pe când Parlamentul nu mai poate suspenda preşedintele fără avizul Curţii Constituţionale. Preşedintele are imunitate deplină, parlamentarii, doar în privinţa declaraţiilor politice.

Cu alte cuvinte, dacă până acum aveam un regim semiprezidenţial sau semiparlamentar, în care cele două puteri erau în oarecare echilibru, preşedintele Băsescu şi Emil Boc ne propun trecerea la o republică prezidenţială.

O nouă şarlatanie caracteristică acestui regim care "luptă cu corupţia", condamnă comunismul, face bine economiei, reformează ţara şi instituţiile ei, iar proştii de noi nu înţelegem că ei ne vor binele!

Vă mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Bună dimineaţa încă o dată şi pentru domnul deputat Ciocan, a venit din îndepărtatul Satu Mare.

Domnule Popeangă, vă rog frumos să ne spuneţi cum este vremea la Gorj astăzi şi cum vă simţiţi dumneavoastră, gorjenii...

Domnul Vasile Popeangă:

Vremea este bună, vremurile...

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

O să vă zic eu: "Măi, doljene, ce mai faci?"

Domnul Vasile Popeangă:

...vremurile rele.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Să ştiţi că Craiova o să fie capitala dumneavoastră de acum înainte, aşa că trebuie să vă obişnuiţi cu această situaţie.

Domnul Vasile Popeangă:

Da, ne vom bate... capitala voievodatului să fie la Târgu-Jiu.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Şi mutăm şi echipa de fotbal, că a noastră s-a dus în Divizia C.

Domnul Vasile Popeangă:

Şi aşa a scăzut. Aşa este.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Şi o să fie "Pandurii de Craiova". Vă daţi seama cum sună?!

Domnul Vasile Popeangă:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Dragi colegi,

Declaraţia mea politică se intitulează: "Legarea de pat, ca lege fundamentală (III)".

Se făcea aici, sub cupola Parlamentului, în ultima perioadă, neplăcuta constatare că poporul român a devenit un popor captiv, la fel de neputincios precum bolnavii aceia legaţi de pat din spitalul judeţean din Sibiu. Un popor captiv al unei puteri becisnice care se sprijină-n doar câteva cârje: serviciile speciale, DNA, ameninţare, şantaj, calomnie, corupţie. Un popor captiv al unei secte fanatice şi absolutiste, autiste total, adoratoare a supranumitului Zeus.

Însă ce se întâmplă în ultimul timp depăşeşte orice imaginaţie şi limită a bunului-simţ. Hotărâri de o deosebită importanţă pentru fiecare din cetăţenii României sunt luate pe sprânceană doar prin vrerea câtorva potentaţi ai zilei care vor să rămână în istorie drept egalii lui Nero, dacă nu cumva vor să-l lase de căruţă până şi pe Hitler. Iar modificările radicale ale Constituţiei şi împărţirii administrativ-teritoriale a ţării, fără nici cea mai mică consultare, în dispreţul legislaţiei în vigoare, nu numai a electoratului, dar nici măcar a reprezentanţilor săi aflaţi în opoziţie, prin asumarea răspunderii guvernului bazat pe o adunătură de pripas care asigură, numeric, o falsă majoritate în Parlament, sunt ultimele picături necesare revărsării paharului.

Până şi Ceauşescu a lucrat vreo 3 ani la împărţirea administrativ-teritorială actuală şi a finalizat cu un referendum. Să înţelegem că Băsescu doreşte să-1 ştie lumea mai dictator decât pe Ceauşescu? Că el doar pocneşte din degete, Boc pocneşte din călcâie, UE ne pocneşte peste ceafă, poporul pocneşte de nervi şi ură şi se-ntâmplă, peste noapte, împărţirea-n 8 regiuni/voievodate/megajudeţe. Şi astea să fie conduse de... cine? De PDL, bineînţeles, nu? Că s-a nimerit să fie la putere pe vreme de criză şi le e deja dor de o nouă recesiune...

Cine or să fie oare voievozii moderni şi contemporani? Gheorghe Falcă? Gheorghe Flutur? Gheorghe Ştefan? Gheorghe Militaru? O glumă de pe la noi zice că fiecare ins, cum se face PDL-ist, cum devine un mare Gheorghe... O fi acesta vreun prim semn de voievod în devenire?

Nu există niciun fel de studiu, niciun fel de consultare asupra împărţirii administrativ-teritoriale. Nu se bănuieşte măcar care vor fi costurile - de la schimbarea anteturilor, ştampilelor, plăcilor de marmură şi bronz care te avertizează ce fel de PDL-işti sunt într-o clădire a statului la câţi funcţionari ai statului vor rămâne şomeri şi până la faptul că aleşii (indiferent la care nivel: judeţean, naţional...) naţiei îşi pierd calitatea de reprezentant al electoratului dintr-o anumită parte a ţării. Dacă eu reprezint acum colegiul uninominal nr.5 din circumscripţia electorală nr.20 - Gorj, după ce intră în vigoare reorganizarea teritorială pe cine voi mai reprezenta, deoarece nu va mai exista circumscripţia electorală 20?! Care vor fi consecinţele acestei acţiuni de o amploare gigantică? Pentru că împărţirea circumscripţiilor electorale s-a făcut după nişte criterii şi situaţii particulare, existente în fiecare judeţ actual - situaţia de la Gorj nu e aceeaşi cu cea de la Bucureşti sau de la Arad!

Se vede de la o poştă că motivaţia PDL-ului este pur electorală, de creare a unui haos gigantic, prin care a fost obişnuit să se strecoare către putere, căci băsiştilor le plac apele tulburi, în care scara valorilor nu mai are nicio valoare, hoţia, nemernicia, nesimţirea şi autismul au rang de calităţi şi singurul ţel este jaful cât mai mare şi mai profund, într-o ţară năucită de atâta larmă aiurea!

Mai minte Boc pe câte un naiv că se vor menţine actele până la preschimbare. Şi dacă vrei să pleci prin Europa, te arestează primul poliţist pentru deţinere de acte false, pentru că nu te mai găseşte în nicio bază de date, nemaiexistând adresa de domiciliu! Plus corespondenţa (internă şi externă) bulversată, plus că orice marfă sau maşină care iese din ţară va avea probleme cu valabilitatea tuturor documentelor - inclusiv facturile, avizele..., plus că aproape toată legislaţia trebuie modificată, întrucât se fac referiri la structurile actuale, plus deranjul provocat bazelor de date ale NATO, plus..., plus...

Mai zicea Boc cel Crunt că, prin acţiunea de reducere a judeţelor la doar 8 se vor destructura reţelele clientelare. Da, şi din 41 de reţele clientelare se vor face 8 suprafeţele uriaşe, de 5 ori mai mari decât cele de acum, numai că vor fi reevaluate - vor avea toate culoarea portocalie, aşa că, prin această operaţiune, nu vor mai fi reţele mafiote, ci doar nişte contribuabili oneşti la prosperitatea PDL-ului, în vederea eternizării lui la putere.

Dar nu ne spune Boc şi faptul că s-ar alege praful şi de puţinele fonduri europene pe care le-am atras şi că toate contractele în derulare nu numai că s-ar duce pe apa Sâmbetei, dar ar trebui şi rambursate fondurile luate de la Uniunea Europeană!

Ce nu ne mai spune pseudopremierul? Că organizarea alegerilor nu se va face de la nivelul localităţilor, ci de la nivelul judeţelor, pe care le-ar lua cu japca băsiştii, până la alegeri, prin prefecţi, pentru că ar dispărea, până la alegeri, consiliile judeţene, deci celelalte partide care au şefia consiliilor judeţene vor fi doar de formă, fără nicio putere, fără alocaţii bugetare, fără nimic! Băsiştii deja nu mai au nici mesaje care să promită lucruri bune pentru ţară într-un viitor total incert, ci doar mesaje care ameninţă şi descurajează - că toţi suntem o apă şi-un pământ, că indiferent de rezultatul votării, tot Băsescu va aranja ploile ca să rămână ei la guvernare...

Ne-am lămurit: nu există băsişti buni, nu există băsişti răi, există doar băsişti! Iar acest lucru trebuie să înceteze, înainte de a se definitiva formarea partidului-stat, unic, totalitar - iată un obiectiv naţional pentru care merită să lupţi până la ultima picătură de energie.

Şi-n timp ce noi dezbatem aprins Constituţia şi voievodatele lui Boc, sărăcia creşte, pensionarii vor muri în număr şi mai mare, vor rămâne fără loc de muncă peste 10.000 de poliţişti, jandarmi, pompieri, vor mai pleca vreo câteva mii de medici peste hotare de-o să murim că n-o să mai aibă cine să opereze nici măcar o apendicită, iar inflamaţia de la măsea urcă la creier, inflaţia va depăşi în curând aşteptările, mâncarea va costa tot mai mult, copiii vor fi din ce în ce mai analfabeţi, pentru că tot mai multe şcoli se vor închide din lipsă de bani, bani pe care madam Udrea de la Ministerul Subdezvoltării îi va mai risipi pe săli de sport, bazine de înot şi alte lucruri la fel de utile ca o prişniţă la un picior de lemn... Mai trebuie ca Băsescu să declare război cuiva şi nebunia e completă!

Când nu ţi-o mai ajunge războiul pe care-1 duci cu propriul popor, cu cine te vei mai război, c-ar fi păcat să te opreşti doar la masacrarea românilor, tu, mare lider regional, dacă tot îţi plac ţie regiunile, domnule preşedinte.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Vă mulţumesc foarte mult.

Şi aşa o să scrie pe plăcuţă: "Judeţul Oltenia, Municipiul Târgu-Jiu. Bine aţi venit la Dolj!"

Aşa o să scrie. De când visăm asta, de o mie de ani!

Ultimul, cu voia dumneavoastră, înainte de a începe şedinţa de plen, azi va fi familiară şedinţa de plen, nu cred că vom fi mai mulţi decât suntem astăzi acum în sală. Poate aşa, cu un spor de 20%, ştiţi, cum era pe vremuri, nu cred mai mult. Poate o să vină mai mulţi ziarişti.

Domnule Dolineaschi, aveţi cuvântul. Dumneavoastră să combateţi bine la Dorohoi. Din ce regiune faceţi parte? Botoşani sau regiunea Nichita? Suceava sau Iaşi? Ca să ştiu şi eu...

Domnul Andrei Dolineaschi:

Nu ştiu. Rămâne de văzut.

Prefer să fie regiunea Botoşani, aşa cum este acum.

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Declaraţia mea politică se încadrează, să spun aşa, la ceea ce au prezentat antevorbitorii mei.

"Ce vrea puterea? Regionalizare sau regiuni de dezvoltare?"

Dezbaterea declanşată în ultimele zile pe tema regionalizării lansată de preşedintele Traian Băsescu a iscat foarte multe controverse dar nu a răspuns la o întrebare simplă: de ce avem nevoie de această modificare intempestivă?

Motivaţiile venite din partea reprezentanţilor PDL au invocat noul buget al Uniunii Europene pentru intervalul 2014 - 2020. Argumentul s-a dovedit însă fals, pentru că, potrivit oficialilor Comisiei Europene, România nu are nevoie de o schimbare administrativă pentru atragerea fondurilor de dezvoltare de la Uniunea Europeană.

E foarte importantă această precizare, pentru că aici există cele mai multe confuzii, voite sau nu, pe tema regionalizării.

PDL a invocat argumentul fondurilor de dezvoltare pentru a justifica decizia unilaterală a modificării administrative. Însă aici avem de-a face cu două concepte complet diferite: pe de o parte, conceptul de "dezvoltare", iar pe de altă parte, conceptul de "administrare". Sunt două lucruri distincte, care trebuie tratate ca atare. Una este structura administrativă, al cărei rol principal e de a furniza servicii publice cetăţenilor plătitori de taxe şi impozite, şi alta este structura de dezvoltare, care se ocupă de coordonarea programelor şi fondurilor destinate dezvoltării comunităţilor locale şi a societăţii în ansamblul ei.

Dacă vorbim de modificarea administrativă, atunci ne referim la "regionalizare". Dacă însă invocăm necesitatea unei mai bune structuri de dezvoltare a României, atunci trebuie să folosim termenul de "regiuni de dezvoltare". În mod voit sau nu, cei de la PDL inversează conceptele şi folosesc "dezvoltarea" ca justificare a unei noi forme de administrare, iar pentru a evita obstacolele constituţionale, cei de la PDL merg şi mai departe cu confuzia, folosind numele de "judeţe" pentru a desemna ceea ce, în terminologia europeană, reprezintă regiunile. Se amestecă astfel două niveluri teritoriale distincte doar pentru a fenta Constituţia României. În Europa, prin judeţe se înţelege nivelul NUTS-3, existent în toate statele membre, cu excepţia celor foarte mici, ca de exemplu Luxemburg, iar prin regiuni vorbim de nivelul NUTS-2. Amestecând conceptele, domnul preşedinte Traian Băsescu se referă la NUTS-2, respectiv regiunile, folosind însă conceptul de judeţ, corespunzător nivelului NUTS-3.

Pentru rezolvarea tuturor confuziilor create de acest amalgam pseudoadministativ propus de PDL, ar trebui să revenim la forma corectă a termenilor şi a entităţilor care există şi astăzi sub forma judeţelor, ca unităţi administrative, şi sub forma "regiunilor de dezvoltare", ca structuri dedicate absorbţiei fondurilor europene destinate componentei de dezvoltare la care ne-am referit mai sus.

Principalul lucru care poate fi făcut, chiar începând de mâine, fără a fi nevoie de modificarea Constituţiei, e de a da personalitate juridică actualelor regiuni de dezvoltare, astfel încât acestea să poată intra în negocieri directe cu Uniunea Europeană. Păstrând distincţia dintre administrare şi dezvoltare, menţinem împărţirea administrativă la nivelul judeţelor, aşa cum prevede Constituţia, dar întărim regiunile de dezvoltare, prin acordarea personalităţii juridice şi prin preluarea de la ministere a unor competenţe care ţin de dezvoltare şi de absorbţia fondurilor europene.

Aceasta ar fi, în opinia mea, rezolvarea acestui nod gordian care a fost încâlcit de preşedintele Traian Băsescu, pe tema regionalizare versus regiuni de dezvoltare. Iar dacă discursul colegilor de la PDL ar fi cu adevărat sincer în privinţa necesităţii unei noi forme de organizare pentru o mai bună absorbţie a fondurilor europene, atunci, fără a bulversa o ţară întreagă, ar putea vota, chiar mâine, întărirea actualelor regiuni de dezvoltare, prin acordarea personalităţii juridice şi preluarea unor competenţe de dezvoltare de la Ministerul Dezvoltării Regionale, de la Ministerul Transporturilor, de la Ministerul Mediului şi de la celelalte instituţii implicate în absorbţia fondurilor europene.

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Domnule deputat, şi eu vă mulţumesc.

Ne-am întregit, suntem opt, a venit şi domnul vicelider al Grupului parlamentar al Partidului Naţional Liberal, domnul Nicolăescu.

Daţi-mi voie să închid şedinţa de azi a declaraţiilor politice.

Nu în ultimul rând, vreau să vă urez o zi frumoasă, liniştită şi fără reorganizare!

(Următoarele intervenţii şi declaraţii politice au fost consemnate conform materialelor depuse de deputaţi la preşedintele de şedinţă.)

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Suicid de criză"

Alţi doi pacienţi,de 46 şi 20 de ani, au ajuns în stare critică în urma tentativelor suicidare legate de vulnerabilitatea socială. Constatăm că numărul acestora e în creştere, iar programele de prevenţie sunt ca şi inexistente, precum şi centrele de criză.

Considerăm prioritară înfiinţarea acestor centre de criză, în special în regiunile cu risc suicidar crescut din cauza condiţiilor economice precare. Rezultatele studiului pe care l-am efectuat în Iaşi, precum şi harta suicidului constituie un argument suplimentar pentru rezolvarea acestei probleme de sănătate publică.

Considerăm că fenomenul suicidar este strâns legat şi de abuzul de substanţe şi de aceea elaborăm în cadrul unui proiect european un model de guvernanţă clinică în acest domeniu, pentru coordonarea politicilor de sănătate.

Suicidul nu mai reprezintă de mult o problemă strict individuală. Prin natura sa a devenit o problemă de sănătate publică, reprezentând un test asupra stării de sănătate psiho-relaţională a unei comunităţi şi un indicator preţios al acesteia. Prin implicaţiile şi complicaţiile sale, suicidul reprezintă atât o problemă importantă de sănătate publică, cât şi un eşec socio-medical.

Numărul mare de cazuri de suicid a atras atenţia specialiştilor. După rapoartele OMS, se sinucid aproximativ 2000 de persoane/zi şi un milion/an. Ultima raportare a OMS privind rata globală a suicidului în lume este de 25⁰/₀₀₀₀, pentru bărbaţi şi 6⁰/₀₀₀₀ pentru femei.

În afara discrepanţei dintre cele două sexe în ceea ce priveşte frecvenţa suicidului, se constată şi o dinamică extrem de diferită a fenomenului pe parcursul a 50 de ani, între 1950 şi 2000, perioadă în care se constată o creştere constantă şi accentuată la bărbaţi şi o evoluţie extrem de lentă la femei.

La nivelul Europei, sinuciderea reprezintă principala cauză de deces produs prin injurii intenţionate şi neintenţionate, adică 21% din totalul acestora, şi în acelaşi timp reprezintă mai mult de jumătate din totalul injuriilor intenţionate, depăşind de mai mult de două ori rata heteroagresiunilor şi de mai mult de 10 ori rata leziunilor produse în războaie.

Evaluarea statistică a tentativei suicidare poate fi dificilă şi în cazurile în care persoane cu tentative suicidare în antecedente le neagă, din cauza sentimentului de ruşine şi vinovăţie. Aceste cazuri se sustrag statisticilor, rămânând în acelaşi timp potenţiali viitori sinucigaşi. De aceea, metodologia de prevenţie a suicidului trebuie să includă şi abordarea unor astfel de cazuri, ce pot fi mai serioase decât tentativele cunoscute.

Dacă punem în discuţie situaţia statală mondială, după schimbările politice ce au marcat anul 1989, la care s-a aliniat şi ţara noastră, constatăm că înrăutăţirea condiţiilor de viaţă a avut ca efect o curbă ascendentă a tot mai numeroaselor acte sinucigaşe cu care se confruntă societatea.

Nesiguranţa zilei de mâine, lipsurile materiale, incertitudinea unui loc de muncă, tranziţia spre o economie care necesită o readaptare a individului şi, nu în ultimul rând, disoluţia autorităţii instituţiilor fundamentale ale statului sunt tot atâtea motive să-1 împingă pe subiect în intimitatea ideilor sinucigaşe. Cazurile în acest sens abundă, numărul sinuciderilor în ţara noastră fiind în creştere.

Frecvenţa cazurilor de suicid a crescut în România în anii 1990, faţă de 1980, cu 20% (104). Între 1990 şi 2004 rata a crescut iar cu 30% per total, cu diferenţe semnificative între sexe. Adică în timp ce pentru femei s-a înregistrat o foarte uşoară scădere, pentru bărbaţi rata aproape că s-a dublat. De fapt creşterea s-a produs în cea mai mare parte a ei între 1990 şi 1995, după această perioadă şi până în 2004 înregistrându-se un platou. În 2004 rata suicidului în România a fost de 12,5⁰/₀₀₀₀, cu o rată pentru bărbaţi de 21,5, iar pentru femei de 4.

Numărul de cazuri de suicid finalizate cu deces reflectă doar o mică parte a impactului pe care îl reprezintă comportamentul suicidar. Sunt mult mai multe persoane care sunt spitalizate, ca rezultat al unei tentative de suicid nefatale, decât cele cu consecinţe fatale şi un număr şi mai mare de persoane sunt tratate în ambulatoriu sau se poate ca nu toate injuriile rezultate în urma actului suicidar să fie tratate.

La tineri, rata suicidului este în continuă creştere. De asemenea, a scăzut vârsta producerii acestui fenomen cu mai mult de 10 ani, înregistrându-se acest fenomen chiar la copii.

Expunerea la acte suicidare în familie sau la persoane din anturaj contribuie în bună măsură la perceperea acestui act ca o manieră adecvată de reacţie la apariţia unei situaţii dificile, reprezentând una dintre cauzele de creştere a incidenţei actelor autolitice la tineri. Cauzele cele mai frecvent incriminate la tineri ar fi depresia, consumul de droguri, tulburările de comportament, mai ales cele asociate cu agresivitate mare, disoluţia familiei nucleare şi disponibilitatea succesivă a armelor de foc.

Din punct de vedere strict medical, o tentativă suicidară trebuie privită ca un act de autoagresiune iniţiat în scop autodistructiv, indiferent de natura sa vagă sau ambiguă. Câteodată intenţia poate fi dedusă din comportamentul persoanei, respectiv al pacientului.

Pe un studiu pe care l-am efectuat constatăm că în România:

Profilul succint al persoanelor cu tentativă de suicid

1. Profil general (datele se raportează la volumul total de 656 cazuri)

Dimensiune sociodemografică

Cel mai frecvent, pacienţii care au realizat acte egolitice au fost bărbaţi cu vârsta între 25 şi 34 de ani, din mediul urban, fără ocupaţie, care uneori sufereau de sindrom depresiv.

Dimensiune comportamentală

Aceştia se aflau de cele mai multe ori la prima tentativă, iar în caz de recidivă, cel mai frecvent aceasta era prima. Cel mai des metoda de egoliză folosită a fost intoxicaţia cu un medicament, realizat în intervalul orar 14,00 - 22,00, survenită în 20% din cazuri pe fondul de consum de alcool.

2. Profil bărbaţi (fără deţinuţi, datele se raportează la un volumul de 231 cazuri)

Dimensiune sociodemografică

Analiza exclusivă a eşantionului bărbaţilor cu tentativă de suicid, din care au fost excluşi deţinuţii, arată că aceştia sunt de obicei din mediul rural, sunt fără ocupaţie, cu vârsta cuprinsă între 25 şi 34 de ani şi uneori suferă de sindrom depresiv.

Dimensiune comportamentală

Ei se află cel mai frecvent la primul episod, dar unul din zece sunt recidivişti. Cel mai frecvent realizează tentativa în intervalul orar 14,00 - 22,00, producându-şi o plagă, într-o treime din cazuri pe fondul consumului de alcool.

3. Profil bărbaţi deţinuţi (datele se raportează la un volum de 139 cazuri)

Dimensiune sociodemografică

Analiza deţinuţilor relevă că tentativa suicidară e realizată cel mai frecvent de subiecţi de 25 - 34 de ani (mai mult de jumătate), aflaţi de cele mai multe ori la primul episod, care îşi produc plăgi ale membrelor în intervalul orar 14,00 - 22,00.

Dimensiune comportamentală

4. Profil femei (datele se raportează la un volum de 286 cazuri)

Dimensiune sociodemografică

Portretul femeii cu tentativă autolitică constă în vârstă cuprinsă între 18 şi 34 de ani, din mediul urban, fără ocupaţie, uneori cu sindrom depresiv. Ea a realizat actul în intervalul orar 14h - 22h, pe fondul consumului de alcool într-o cincime din cazuri, practicând cel mai ades intoxicaţia medicamentoasă.

Dimensiune comportamentală

Profilul succint al persoanelor care au comis suicid

1. Profil general (datele se raportează la volumul total de 185 cazuri)

Dimensiune sociodemografică

Dimensiune comportamentală

Sinucigaşul a fost cel mai frecvent bărbat de 45 - 54 de ani, din mediul rural, şi a folosit ca metodă de autoliză spânzurarea.

2. Profil bărbaţi (fără deţinuţi, datele se raportează la un volumul de 149 cazuri)

Dimensiune sociodemografică

Dimensiune comportamentală

3. Profil femei (datele se raportează la un volum de 36 cazuri)

Dimensiune sociodemografică

Dimensiune comportamentală

În cazul sinucigaşilor femei, acestea au avut de cele mai multe ori vârsta cuprinsă între 45 şi 64 de ani, au provenit din mediul urban şi au apelat cel mai frecvent la diverse forme de intoxicaţie.

Dacă vorbim de Iaşi, foarte sugestivă este imaginea judeţului împărţit cu o linie convenţională de la nord la sud, la vest fiind marcate cu roz doar comunele care au depăşit 3 tentative suicidare, la est fiind notate cu alb singurele 10 comune din această parte de judeţ fără tentative autolitice.

Privind harta se constată că şi în jumătatea estică, cu excepţia celor două comune din proximitatea Iaşiului, despre care s-a discutat ceva, restul se găsesc la periferia judeţului. Se poate deci conchide că vecinătatea faţă de metropolă constituie factor de risc pentru creşterea tentativelor autolitice.

În altă ordine de idei, dacă suprapunem datele obţinute pe harta zonei metropolitane Iaşi*, se observă că, practic, aici se concentrează 37,10% (n=95) din totalul actelor autolitice din mediul rural. Ţinând cont că populaţia rurală a zonei este de 88000, se realizează o rată de 107,95⁰/₀₀₀₀, aproape dublu faţă de media judeţului pentru mediul rural şi mult peste media din mediul urban.

Se poate deci spune că, în ceea ce priveşte cazuistica noastră, rata cea mai mare nu este atinsă nici în mediul rural, nici în mediul urban, ci în comunele componente ale zonei metropolitane Iaşi.

* Zona metropolitană Iaşi a fost constituită la 8 aprilie 2004, şi cuprinde, pe lângă municipiul Iaşi, şi comunele Aroneanu, Bârnova, Ciurea, Holboca, Leţcani, Miroslava, Popricani, Rediu, Schitu Duca, Tomeşti, Ungheni, Valea Lupului şi Victoria.

Suprafaţa totală este de 787,87 km², din cei 5.476 km² ai judeţului, iar populaţia, de 402.786 de locuitori din cei 825.100 ai judeţului.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Agresaţi de Rusalii"

Zeci de agresaţi necesită asistenţă de urgenţă în aceste zile de sărbătoare. Pe o statistică parţială se constată că bărbaţii sunt victime ale agresiunilor de patru ori mai mult faţă de femei (80%), iar cei agresaţi din rural reprezintă aproape 2/3 din total. Mai bine de jumătate din agresaţi (60%) sunt fără ocupaţie şi neasiguraţi, salariaţii sunt de trei ori mai puţini decât cei fără ocupaţie, iar cei din mediul universitarreprezintă doar o şesime. Un sfert din agresaţi au vârste sub 20 de ani iar jumătate din cei agresaţi au până în 40 de ani. Intervalul prezentării la spital pentru aproape jumătate din cazuri a fost 14,00-22,00, iar 2/3 dintre cazuri ajung la spital între orele 14,00 şi 6,00. Alcoolemiile pacienţilor au variat între 40 şi 255 mg%.

Putem stabili un profil al pacientului agresat în zile de sărbătoare: bărbat din rural, în general până în 40 de ani, fără ocupaţie, ajuns la spital în urma unui conflict declanşat în o treime din cazuri pe fondul consumului de alcool în prima parte a zilei.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Scuter sau motocicletă?"

Accidentele de motocicletă şi de scuter fac din ce în ce mai multe victime - peste 20 de pacienţi necesitând asistenţă de urgenţă în ultima perioadă. 91% dintre aceşti pacienţi sunt bărbaţi, dar doar o cincime dintre aceştia (21,74%) sunt din urban. Diferenţele sunt explicate de tipul de vehicul folosit şi de cele două vârfuri de afectare în funcţie de vârstă.

Cei care conduc motociclete au vârste cuprinse între 21 şi 30 de ani (43,48%) şi sunt reprezentaţi proporţie covârşitoare de bărbaţi din urban. Accidentele de scuter sunt preponderent la bărbaţii din rural cu vârste cuprinse între 41 şi 50 de ani (26,09%).

Diferenţele rezultă din tipul de utilizare a vehiculului: recreaţional, pentru tinerii din urban, şi ca mijloc de transport zilnic, pentru bărbaţii din rural. Aceste diferenţe sunt reflectate şi de orele de prezentare la spital: 6,00-14,00 - pentru cei care conduc scutere (34,78%) şi 14,00-22,00 pentru motociclişti (39,13%), dar aproape 26,09% sunt cazuri mixte cu prezentări între 22,00-6,00.

Şi tipurile lezionale diferă: 39,13% sunt cu leziuni minimale (contuzii, escoriaţii) în cazul accidentelor de scuter sau asociază leziuni de chirurgie plastică (8,7%), în timp ce în cazul motocicliştilor vorbim de asocierea în o cincime din cazuri (21,74%) a leziunilor neurochirurgicale, în 17,39% de leziuni al membrelor şi în 4,35% de leziuni toracoabdominale.

Din enumerarea lezională se vede că pacienţii plimbaţi între spitalele din Iaşi continuă să existe în absenţa unui spital de urgenţe monobloc în clădirea din Copou, iar domnul Lăzărescu riscă în fiecare zi şi în fiecare noapte să moară pe traseul arhicunoscut - Spitalul de Urgenţe - Neurochirurgie - Chirurgie Toracica - Spiridon.

Profilul pacientului victimă a accidentului de scuter: bărbat din rural de 41-50 de ani, accidentat în primele ore ale dimineţii în drum spre muncă, cu bilant lezional redus rezolvat în UPU.

Profilul pacientului victimă a accidentului de motocicletă: bărbat din urban de 21-30 de ani, accidentat recreaţional seara, cu bilanţ lezional sever, asociind leziunile craniocerebrale-toracoabdominale şi de membre ce necesită rezolvare într-un spital pe care Iaşiul nu-l are, şi care este frecvent plimbat între 3-5 spitale.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Carnet etnobotanic în şcolile din România"

Sunt trei ani de când tratez în Spitalul de Urgenţe din Iaşi şi în Parlamentul României problematica drogurilor de sinteză. Laxitatea legislativă a permis explozia acestui fenomen, iar letargia autorităţilor locale şi centrale sugerează complicitatea la această crimă.

În România, în 2011, peste 30% din consumatorii de droguri de sinteză sunt reprezentaţi de elevi şi studenţi, dar semnalul de alarmă este reprezentat de faptul că aproape un sfert (23,8%) din consumatorii din această categorie sunt elevi.

Pe lângă activitatea legislativă prin care am dorit interzicerea comercializării acestor produse, precum şi sancţionarea cu douăzeci de ani de închisoare a celor ce comercializează aceste substanţe, am iniţiat la nivel naţional campania "Nu toate frunzele sunt bune! Stop etnobotanicelor!" şi, împreună cu profesorii, elevii şi părinţii, psihologii şi medicii din întreaga ţară continuăm campania de informare şi educare asupra riscurilor legate de consumul drogurilor de sinteză. Prin parteneriatul pe care-l promovăm cu EURAD, acest lucru a fost făcut deja în zeci de şcoli şi licee din întreaga ţară şi vom continua această activitate în multe instituţii de învăţământ. Liceele "Emil Racoviţă" şi "Vasile Alecsandri", precum şi şcolile "Petru Poni" sau "Vasile Lupu" din Iaşi sunt doar câteva dintre instituţiile de învăţământ care s-au alăturat deja acestei campanii.

În această săptămână vom prezenta în şcolile din Iaşi "Carnetul etnobotanic", prin care informăm asupra riscurilor consumului drogurilor de sinteză realizat de voluntarii Centrului Integrat Regional de Tratamente, Intoxicaţii, Traume şi Arsuri de la Spitalul de Urgenţe.

Mulţumesc tuturor ieşenilor pentru susţinere şi implicare, iar cererile lor vor fi auzite şi la Parlamentul European în data de 29 iunie. Expertiza în domeniul toxicologiei, modificările legislative iniţiate, campania naţională "Nu toate frunzele sunt bune! Stop etnobotanicelor!", precum şi campania de informare şi educare desfăşurată în instituţiile de învăţământ conferă Iaşiului argumentele necesare în stabilirea unor politici europene privind etnobotanicele. Consider această invitaţie drept o recunoaştere a expertizei în acest domeniu şi a eforturilor făcute de noi toţi pentru ca viaţa copiilor noştri să nu mai fie otrăvită de cei ce deţin vremelnic frâiele puterii.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Lege căpuşa Lyme"

România este cuprinsă în zona de răspândire a bolii Lyme - iar unele zone sunt considerate endemice chiar dacă diverse raţiuni implicăsau nu recunoaşterea acestei boli pe plan naţional. Expansiunea căpuşelor este rapidă şi se consideră că în America boala Lyme a devenit la fel de răspândită ca şi SIDA, iar Europa este invadată deja de căpuşe, existând chiar în Letonia păduri care sunt interzise publicului din cauza invaziei de căpuşe.

Căpuşele se pot găsi atâtîn grădina casei în care locuiţi, precumşi în parcuri publice, terenurile de sport, pe iarbă sau gazon, pe pomii din livadă sau în pădure şichiar şi pe animalele noastre de casă (câini şi pisici). Locurile favorite sunt pădurile umede, cu temperaturăcuprinse între 7 şi 25°C, iardacă afară e cald şi uscat căpuşele se ascund în pământ sau sub vegetaţie. Riscul de a fi muşcaţi creşte în sezonul cald din cauza îmbrăcămintei sumare, iar copiii sunt cei mai expuşi, datorită situaţiei locurilor de joacă în vecinătatea vegetaţiei, iar riscurile de boală cresc prin nerelatarea muşcăturii.

Numărul pacienţilor muşcaţi de căpuşe e în creştere şi aproape că nu mai există zi în care să nu tratăm în serviciile de urgenţă 2-3 pacienţi cu astfel de patologie. Mai mult decât atât, complicaţiile multiple şi severe implică tratamente pe termen lung şi costuri importante.

De aceea propunem ca autorităţile locale să aibă obligaţia de a combate vectorii maladiilor transmisibile prin dezinsecţii pe domeniul public efectuate cel puţin o dată la trei luni.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Negociatorii vieţii"

Voi depune săptămâna viitoare un proiect legislativ ce prevede existenţa în cadrul poliţiei a negociatorilor pentru situaţii atipice, precum suicidul. Am negociat în această noapte cu un tânăr care ameninţa că se aruncă de pe Spitalul de Neurochirurgie "N. Oblu" din Iaşi din cauza conflictelor casnice legate de lipsa unui loc de muncă.

Constatăm cu îngrijorare creşterea numărului celor care încearcă să se sinucidă. În ultima perioadă, cei mai mulţi dintre aceştia au recurs la tentatative autolitice prin precipitare sau autocombustie.

La nivelul Europei, sinuciderea reprezintă principala cauză de deces produs prin injurii intenţionate şi neintenţionate, adică 21% din totalul acestora, şi în acelaşi timp reprezintă mai mult de jumătate din totalul injuriilor intenţionate, depăşind de mai mult de două ori rata heteroagresiunilor şi de mai mult de 10 ori rata leziunilor produse în războaie.

În marile oraşe din Europa sau America există Centre de Criză, iar la nivel mondial există o organizaţie de prevenţie a sinuciderilor, numită "Befrienders". Personalul este profesionist şi deţine la perfecţie arta dialogului, mai ales cea de controlare a impulsului cu potenţialii sinucigaşi. În 2007, am propus crearea unui astfel de centru de criză şi la Iaşi, în noul Spital de Urgenţe din Copou, însă am fost refuzaţi sub diverse pretexte.

România se situează în zona de risc mediu privind suicidul, numărul de cazuri de suicid oscilează geografic (pe zone) între 7⁰/₀₀₀₀ şi 15⁰/₀₀₀₀ (zona cu cel mai mare număr de cazuri fiind Ardealul). În România tentativele de sinucidere devin spectacol public sau ştiri tabloidizate, ce cresc riscul a noi tentative prin mimetism, şi asta în condiţiile în care nu există centre de criză sau un program naţional de prevenţie a suicidului.

Este momentul ca aceşti "negociatori pentru viaţă" să existe nu doar pentru infractori, ci şi pentru cei pentru care criza reprezintă un obstacol pe care nu-l pot depăşi singuri.

Domnul Ioan Stan:

Dacă Domniile Voastre aţi crezut că starea de calvar indusă în rândul bolnavilor cronici, şi nu numai, de nesemnarea contractului-cadru între medicii de familie şi CNAS, protestele poliţiştilor, făclia umană aprinsă în faţa palatului Cotroceni, criza producătorilor de legume şi alte evenimente horror ar putea încetini cadenţa cu care Compania Naţională de Investiţii din subordinea Ministerului Dezvoltării Regionale şi Turismului construieşte săli de sport în satele şi comunele patriei porrtocalii, atunci, doamnelor şi domnilor, v-aţi înşelat amarnic!

În momentul de faţă, CNI are în execuţie 89 de săli de sport într-un program pentru care este alocată suma de 120.000.000 de lei de la bugetul de stat. Aceste săli de sport au fost licitate şi contractate în perioada 2008-2010. Durata medie de execuţie a unei săli-tip, cum ar fi o sală de sport cu nivel de practică sportivă competiţională locală, teren de handbal şi 150 de locuri pentru spectatori, este de 12 luni, înţelese de la data emiterii ordinului de începere, dată ulterioară contractării lucrărilor de execuţie. Valoarea medie contractată a unei săli de sport ca aceasta este de aproximativ 3.400.000 lei. Majoritatea sălilor care se află în momentul de faţă în execuţie au termen de finalizare în anul 2011.

La prima vedere poate plezni inima omului de mândrie patriotică văzând atâta grijă pentru condiţia fizică a poporului român, de la cei mai tineri reprezentanţi ai săi până la cei născuţi mai de mult. Asta dacă n-am şti că multe din locaţiile în care vor domina peisajul astfel de edificii mai au destule de făcut până să finalizeze sau măcar să înceapă lucrări de genul canalizare, asfaltare sau măcar pietruire de drumuri locale. Pentru că, potrivit unor statistici din anul 2009, singurele disponibile până la această oră provenind de la Ministerul Mediului, doar 10% din populaţia rurală din România avea acces la servicii de canalizare, iar la nivel naţional, la aceeaşi dată, 32% din populaţie nu avea acces nici la canalizare şi nici la servicii de alimentare cu apă curentă. Este lesne de crezut că aşa stau treburile câtă vreme în multe din locaţiile beneficiare bugetul local pe anul 2011 este mai mic decât valoarea unei săli de sport descrise mai sus.

Dar decât să dai pentru astfel de lucrări bani primarilor PSD-işti, chiar dacă ele au fost începute cu bani europeni şi nu mai aşteaptă decât sumele din contribuţia locală pentru finalizare, mai bine facem săli de sport peste săli de sport pentru sătenii fără asfalt şi apă curentă şi parcuri ori alte spaţii verzi în sate de munte. Sau, cel mai bine, facem bazine de înot după ultimul răcnet în domeniu în valoare de aproximativ un milion de euro. Bazine pe care le închidem după inaugurare când, eliberaţi de emoţia tăierii panglicii alături de cele mai înalte feţe guvernamentale, realizăm că nu putem angaja personalul necesar pentru întreţinere din cauza interdicţiei la fel de guvernamentale în această speţă. Nevoind cu niciun chip a încălca ordonanţa cu pricina, primăria fericită deţinătoare a sus-descrisului bazin de înot va ceda sumele ce le vor plăti utilizatorii unei firme private care va administra bazinul, în timp ce ea, primăria, departe de a avea beneficii financiare, va plăti şi costurile întreţinerii locaţiei respective. Avantajoasă cheltuială, nu-i aşa?

Şi iar mă întorc să închid gura cârcotaşilor şi să le zic: dom´le nu mai priviţi lumea doar până la vârful nasului, mai gândiţi şi dumneavoastră în perspectivă!

Păi dacă, urmare a unor investiţii ca cele de mai sus, vom avea generaţii tinere sănătoase, dezvoltate bine în familie, alături de cei dragi, cum se spunea la Suhaia, în judeţul Teleorman, în urmă cu aproape o lună, de plângeau babele pe la porţi de dragul vorbitorului, este că nu vom mai avea nevoie de medicamente, de farmacişti, de medici şi alţi nemulţumiţi? Este!

Este că se vor putea deconta sumele datorate acestor clevetitori de Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, câteva sute de milioane de euro acolo, pentru care fac o zarvă nemaipomenită, la sfântul aşteaptă? Este!

Este că ameninţările lor cu reclamaţii la Comisia Europeană şi la Parlamentul European n-ar mai avea obiect şi ar trebui să joace după cum li se cântă? Este!

Ei bine, iată ce înseamnă o gândire profundă, cu bătaie lungă, până într-o perspectivă în care, desigur, tot "gânditorii" aceştia s-ar afla la guvernare!

Vorbim despre anul 2012, neîmplinit!

Domnul Nicolae-Ciprian Nica:

"Regionalizarea - justificarea trădării"

Împărţirea administrativ-teritorială este o temă pe care Traian Băsescu a lansat-o imediat după anunţul de modificare a Constituţiei României. Tema modificării Constituţiei se pare că fie nu a avut efectele pe care preşedintele şi l-ar fi dorit, fie a fost doar o altă temă falsă. În aceste condiţii a lansat în spaţiul public mai multe teme pentru a-şi atinge scopul final, dar nedeclarat: recunoaşterea autonomiei Ţinutului Secuiesc.

Am arătat în nenumărate rânduri faptul că dorinţa PDL-ului de a rămâne conectat la banul public este dincolo de interesul naţional. În acest sens, legea împărţirii administrativ-teritoriale este o nouă demonstraţie a trădării de ţară pe care o practică PDL.

În continuare, doresc să-mi justific afirmaţiile de mai sus.

În primul rând, este mai mult decât evident pentru toată lumea că această împărţire administrativ-teritorială este doar o modalitate prin care PDL urmăreşte să câştige supremaţia politică în cât mai multe regiuni şi să-şi consolideze poziţia în teritoriu, pentru a-şi maximiza şansele la alegerile din 2012. Îndepărtarea cetăţenilor de instituţiile publice, minimizarea rolului cetăţeanului în ceea ce priveşte dreptul său de a-şi alege conducătorii, tactică urmărită de PDL prin această reorganizare, ar mări în mod evident şansele PDL-ului în a-şi consolida poziţia politică.

În plus, preşedinţii de consilii judeţene, funcţie care ar urma să dispară în urma reîmpărţirii teritoriale, au fost aleşi prin vot uninominal de cetăţeni pe o durată de 4 ani. Dacă reorganizarea va intra în vigoare anul viitor, regiunile vor fi conduse de reprezentanţii PDL, care, în mod cert, vor face campanie electorală pentru acest partid şi pentru conducătorii săi preaiubiţi până la alegeri. Deci încă un motiv în plus pentru a arăta că reorganizarea teritorială nu urmăreşte nici accesarea fondurilor europene şi nici interesul cetăţeanului, ci câştigarea alegerilor în 2012 şi plătirea poliţelor către UDMR pentru sprijinul acordat în coaliţie.

Mai mult, declaraţiile conform cărora prin noua împărţire teritorială a ţării se urmăreşte interesului cetăţeanului sunt false. După cum am arătat, e vorba doar de interesul de partid, beneficiul cetăţeanului nu există! Acesta va fi nevoit să meargă mai mult pentru documente, cei care lucrează în aparatul de stat vor fi bulversaţi, ceea ce va duce la paralizarea activităţii, mediul de afaceri va avea cheltuieli suplimentare. În plus, deşi legea o cere, PDL evită consultarea cetăţeanului în ceea ce priveşte reîmpărţirea teritorială.

De asemenea, PDL ne serveşte minciună după minciună şi dezinformează într-o manieră grosolană. Explicaţia lui Boc conform căreia, dacă nu se face reorganizarea teritorială, România pierde fonduri europene este una contrazisă chiar de Comisia Europeană.

Înşişi reprezentanţii CE atrag atenţia asupra faptului că tocmai schimbarea rapidă a structurilor administrativ-teritoriale este cea care ne poate îngreuna accesul la fondurile europene. Actuala execuţie bugetară europeană, care merge efectiv până în 2015, ţine cont de actuala configuraţie administrativ-teritorială a României.

Acestea sunt doar câteva dintre motivele pentru care am afirmat mai sus că proiectul reorganizării teritoriale vizează, în fapt, şi plătirea de către PDL a unor poliţe către UDMR. În plus, demonstraţiile iredentiştilor maghiari care au avut loc în weekend la Londra, pelerinajul maghiarilor la Ghimeş, inaugurarea Ambasadei Ţinutului Secuiesc la Bruxelles, într-un sediu finanţat de Ungaria, coroborate cu decizia lui Băsescu de a ne reorganiza, sunt tot atâtea motive de îngrijorare pentru cetăţenii României că se pregăteşte o justificare pentru acordarea autonomiei Ţinutului Secuiesc.

Nu putem să nu remarcăm şi lipsa de reacţie a lui Teodor Baconschi, care se comportă ca un ministru invizibil, mai puţin atunci când îi face complimente doamnei premier Elena Udrea, şi care dovedeşte servitudine faţă de UDMR. Doresc să amintesc că în cazul deschiderii reprezentanţei Ţinutului Secuiesc la Bruxelles, Teodor Baconschi a fost total lipsit de reacţie, iar de această dată nici demonstraţiile din Londra cu privire la autonomia Ţinutului Secuiesc nu au mişcat niciun muşchi de pe faţa ministrului de externe. Mă întreb, în acest caz, ce caută Teodor Baconschi în fruntea Ministerului de Externe? Dacă nu apără niciodată caracterul unitar, independent şi indivizibil al României, interesele cui le apără în calitatea pe care o exercită în Guvernul Boc?

În concluzie, doresc să punctez doar caracterul nociv al guvernării Băsescu-Boc. De 7 ani de când Băsescu e preşedinte, în România nu se întâmplă nimic bun. Acest preşedinte şi această guvernare sunt ca o piază rea.

Am avut inundaţii catastrofale în fiecare vară, care s-au soldat cu pierderi de vieţi omeneşti şi pierderi materiale semnificative, am avut aşa-zisa reformă în sănătate, în urma căreia au murit oameni, avem salarii micşorate, majorări de taxe şi impozite, poliţişti umiliţi, telefoane ascultate, oameni băgaţi la puşcărie pe criterii politice.

Toate acestea arată că acestui regim nu-i pasă de oameni, ci doar de conservarea puterii cu orice preţ, iar pentru a se menţine la putere va acorda UDMR-ului autonomie în Ţinutul Secuiesc şi, la pachet, şi Statutul minorităţilor, pentru ca "partenerii" să fie de acord cu "decapitarea" preşedinţilor consiliilor judeţene şi numirea "guvernanţilor" PDL.

Domnul Gheorghe Ciobanu:

"Comisia de anchetă parlamentară, o speranţă de curăţare a fotbalului românesc"

Fotbalul şi politica sunt cele mai discutate două subiecte la nivelul societăţii româneşti. În trecut, primul ne oferea satisfacţii semnificative şi avea un important rol paliativ la nivel social. Din păcate însă un şir aproape infinit de scandaluri, de acuzaţii de corupţie şi de rezultate sportive slabe a transformat fotbalul românesc într-o dezamăgire. Din ce în ce mai puţini români merg pe stadioane, din ce în ce mai multe acte de violenţă fizică şi verbală au loc şi peste toate tronează impresia că nu valoarea, ci elemente extrafotbalistice decid soarta competitoarelor din campionatul intern.

Această declaraţie politică este centrată în jurul nemulţumirii pe care a creat-o timişorenilor decizia de nelicenţiere a Politehnicii. Pentru bănăţeni, Poli este un simbol extrem de important, care naşte pasiune şi speranţe, fiind un important catalizator la nivelul comunităţii. Iar acest lucru se poate vedea din faptul că Politehnica Timişoara a avut în ultimii trei ani cel mai mare număr de spectatori pe teren propriu. Şi asta în condiţiile în care de noi nu s-au lipit nici acte de huliganism şi nici acuzaţii de trafic de influenţă sau corupţie. Pe stadionul lui Poli poţi să găseşti şi profesori universitari, şi tineri de 20 de ani, dar şi femei, fără ca, în vreun fel, acest amestec eterogen să pară artificial sau forţat. Politehnica Timişoara este echipa de fotbal din România care se apropie cel mai mult de modelul cluburilor din Germania sau Marea Britanie, care sunt simboluri ale comunităţii.

Prin prezenta declaraţie politică nu vreau să influenţez în vreun fel decizia privind licenţierea clubului de fotbal. Nu are ce căuta politicul în fotbal. Susţin acest lucru în continuare. Cred însă că este de datoria politicului de a interveni atunci când există semne că lucruri necurate se întâmplă la nivelul unui fenomen atât de important din punct de vedere social.

Sunt convins că articolele din presă care semnalează acte de corupţie la nivelul Federaţiei Române de Fotbal justifică demersul unei anchete la nivel parlamentar. Şi spun asta pentru că FRF, deşi neguvernamentală şi apolitică, este o instituţie de interes public, care are printre sursele sale de finanţare, direct sau indirect, statul. Şi, să recunoaştem, în ultimii ani, pe zona infrastructurii fotbalistice s-a investit extrem de mult.

Pentru o ţară aflată totuşi în criză economică, realizarea unui stadion precum cel din Bucureşti, care a costat aproximativ 300 de milioane de euro, exclusiv din banii administraţiei locale sau centrale, nu e deloc puţin lucru. Pe lângă asta, şi la Ploieşti, şi la Cluj-Napoca se construiesc stadioane care depăşesc fiecare suma de 40 de milioane de euro, tot din banii statului. Mai mult decât atât, FRF este finanţată conform Legii nr.69/2000 direct din câştigurile Companiei Naţionale "Loteria Română".

Iată, cred eu, suficiente motive ca la nivelul Camerei Deputaţilor să existe o Comisie de anchetă a acuzaţiilor care planează asupra modului în care se realizează diverse procese decizionale la nivelul instituţiei care gestionează fotbalul românesc. Atunci când un om are şi atribuţia de anchetator, dar şi rolul de decizie, apare conflictul de interese. Mai simplu, atunci când un procuror joacă şi rolul de judecător, nu exisă justiţie. Iată de ce cred eu - iar aceasta este o opinie politică, nu o evaluare instituţională - că modul în care s-a petrecut procesul de licenţiere pentru sezonul 2011-2012 este profund eronat.

Ca suporter, încă sper ca Politehnica Timişoara să poată rămâne pe prima scenă a fotbalului românesc. Ca parlamentar de Timiş, cred că este de datoria mea să verific dacă s-a comis un abuz. În felul acesta mă alătur şi eu marelui cor de jurnalişti sportivi, simpli suporteri sau chiar oficiali sportivi care spun că fotbalul românesc trebuie să fie curăţat, şi cred că această comisie parlamentară poate fi un pas spre atingerea acestui deziderat.

Domnul Marian-Florian Săniuţă:

"Vreau o ţară ca afară"

Un subiect important a revenit în actualitate în ultima perioadă: reorganizarea teritorială a României.

Prin glasul preşedintelui republicii am aflat că cele 41 de judeţe trebuie desfiinţate şi înlocuite cu 7-8 judeţe mari. Cauzele sunt cunoscute pentru toţi românii: din 1968 nimic nu s-a putut schimba în acest domeniu, structurile administrative au devenit contraperformante în parcursul european al ţării, corupţia endemică a devenit de nesuportat şi ne apasă de la cele mai înalte niveluri ale administraţiei, lucru pe care ni-l reproşează mai mult sau mai puţin voalat partenerii europeni, dezvoltarea economică mult visată a devenit o himeră.

Evident că un astfel de demers nu poate fi făcut peste noapte şi va presupune costuri pe care în mod individual şi colectiv va trebui să le suportăm, şi nu ştiu dacă administraţia noastră, incapabilă de performanţă până acum, ar putea să presteze servicii de înaltă calitate şi la timp pentru cetăţenii români.

Este clar că preşedintele nu doreşte modificarea Constituţiei în ceea ce priveşte art.3, art.121, art.122, art.123, de aceea Domnia Sa a vorbit despre judeţe în continuare.

Modificarea Constituţiei este un proces laborios şi de durată şi ar presupune un interval de timp prea lung pentru dorinţa de performanţă a actualei guvernări.

De altfel, dincolo de alte aprecieri, este normal ca preşedintele republicii în cel de-al doilea mandat să se gândească să realizeze lucruri durabile în timp care să aducă gloria istoriei peste perioada plină de metastaze morale pe care o traversăm.

De ce nu doreşte preşedintele abordarea schimbării Constituţiei din acest punct de vedere, al reorganizării administrativ-teritoriale? Simplu: pentru că ar trebui să facă anumite concesii partenerilor de coaliţie aflată la guvernare şi să cedeze la prevederea art.1 din actuala Constituţie, conform căreia "România este stat naţional", şi nu multinaţional, cum doresc radicalii maghiari, "unitar", şi nu cvasifederal autonom cu structuri staliniste de tipul defunctei pentru totdeauna Regiuni Autonome Maghiare, aşa cum unii încearcă să le dezgroape chiar la Bruxelles.

Pe de altă parte, nu putem omite faptul că în această perioadă de depline transformări dinamice la nivelul întregii lumi, premierul român este un ardelean care, oricât de "europeneşte" ar gândi, e mândru că vine de la Cluj, şi nu de la Koloszvar, nu de alta, dar a purtat banderola tricoloră de primar român al Clujului în două mandate. Şi asta nu se uită!

Este clar însă că acest proiect de modificare a actualei împărţiri administrativ-teritoriale a ţării va promova tensiuni în coaliţia de guvernare şi nu este exclus să vedem un guvern remaniat în toamnă, dar ultraminoritar în Parlament, aşa cum este posibil ca la masa discuţiilor să câştige cine ne-am fi aşteptat cel mai puţin: Legea privind Statutul minorităţilor.

Oricum, o nouă împărţire administrativ-teritorială se impune. Ţara are nevoie, înainte de toate, de performanţă economică, iar structurile administrativ-teritoriale trebuie să o încurajeze.

Fără aceasta, degeaba vorbim de viitor european. Vom fi în cel mai bun caz, pentru mult timp, ruda săracă din sud-estul Europei.

Tradiţia noastră ne trimite la şirul de Constituţii adoptate odată cu regalitatea în România şi care prevedeau în domeniul organizării administrativ-teritoriale următoarele forme:

1866 - judeţe, plăşi, comune

1923 - judeţe, comune

1938 - provincii, comune

1948 - regiuni, judeţe, plăşi, comune

1952 - regiuni, raioane, oraşe, comune

1965 - regiuni, raioane, oraşe, comune

Prin Legea nr.1/1968 se înfiinţează 40 de judeţe, 236 oraşe, 56 municipii şi 2705 comune.

Această organizare administrativ-teritorială a fost preluată şi în constituţiile din 1991 şi 2003.

Interesant este faptul că, deşi s-a vorbit mult despre o nouă împărţire administrativ-teritorială după anul 2001, nu a existat unanimitate de opinii asupra unei formule finale şi nici dorinţa de a echilibra relaţia prefecturi-consilii judeţene, ca garanţie a unor victorii politice ulterioare, aşa cum nu a existat nici capacitatea de a implementa până la capăt modelul administraţiei franceze.

Cam aceasta ar fi tradiţia noastră!

Ce s-a întâmplat în ţările care au ieşit odată cu România din infernul comunist şi care în două etape au devenit membre ale Uniunii Europene, iar una se află în negocieri avansate pentru aderare?

În Ungaria sunt 19 judeţe; în Cehia, 13 regiuni; în Slovacia, 8 regiuni; în Slovenia, 12 regiuni; în Polonia 16 voievodate - împărţite în 312 powiate (districte); în Letonia, 27 raioane; în Lituania, 10 judeţe; în Estonia, 15 JUDEŢE; în Bulgaria, 28 regiuni; în Croaţia, 20 judeţe.

Pentru comparaţie cu situaţia de la noi am ales şi exemplul a două ţări, una din estul şi alta din vestul Europei:

Grecia, 13 provincii şi 51 de prefecturi; Portugalia, 18 districte.

După cum uşor se poate observa, ţări mai mici ca suprafaţă şi, evident, ca populaţie, au mai multe unităţi administrativ-teritoriale decât cele 7-8 mari judeţe ale proiectului prezidenţial. Şi e logic să fie aşa, întrucât asta înseamnă apropiere de cetăţean şi calitate a serviciilor publice oferite.

În egală măsură, modelul polonez nu este cel mai fericit, întrucât Polonia are o suprafaţă o dată şi jumătate mai mare decât România (312.683 km pătraţi) şi o populaţie aproape dublă, 38 milioane locuitori, faţă de ţara noastră, iar cele 314 districte sunt dovada vie nu a concentrării puterii, ci a descentralizării sale.

Sigur că o concluzie se impune: nu există un model al organizării administrativ-teritoriale pe care Uniunea Europeană să îl recomande tuturor ţărilor membre.

România a acceptat de principiu ca din 2013 să promoveze o nouă formulă de organizare administrativ-teritorială, în ideea modernizării întregii administraţii, atât la nivel local, cât şi central, şi a reformării relaţiei autoritate/cetăţean.

Oricum, se va discuta mult în ceea ce priveşte modelul statului-naţiune şi cel al statului-federaţie. Niciunul din statele nou-membre ale Uniunii Europene nu a optat pentru federalizare, şi motivele sunt de înţeles, atâta timp cât majoritatea lor abia dacă ating media europeană la principalii indicatori social-economici.

Actualele regiuni de dezvoltare au fost create în 1998 prin asocierea consiliilor judeţene din România, cu acordul tuturor consiliilor locale, pentru a coordona dezvoltarea regională necesară în vederea aderării ţării la Uniunea Europeană. Nimeni până acum nu a contestat în vreun fel decizia aleşilor noştri locali din 1998. Proiectul PDL nu se abate deloc de la ceea ce au stabilit în mod liber consiliile judeţene în 1998. A spune acum, după 13 ani, că nu a fost o împărţire raţională, mi se pare cel puţin o exagerare, atâta timp cât asocierea judeţelor s-a făcut în mod liber.

Pe de altă parte, comasarea a 8 judeţe într-unul singur mi se pare a fi o aglutinare administrativă dincolo de nevoia de performanţă economică de care avem atâta nevoie. Este o măsură cu un puternic impact electoral, care va marca viitorul ţării pentru următorii 25-30 ani. Fără posibilitate de întoarcere...

Şi totuşi ce e de făcut?

Nu mai putem rămâne prizonierii actualelor "famiglii" politice locale, dar nici nu privim cu ochi buni apariţia unor super-judeţe.

Cred că măsura desfiinţării actualelor judeţe va fi urmată de comasarea unor localităţi mici, în aşa fel încât să se stopeze risipa de fonduri realizată prin fragmentarea deciziei economice şi politice la nivel naţional, iar noi vom vorbi începând de la anul nu de baroni, ci de faraoni... Deie Domnul să nu fie aşa!

În opinia mea, noua formulă administrativ-teritorială trebuie să aibă în vedere principiile complementarităţii economice, competitivităţii şi capacităţii de cofinanţare.

Nu numai proiecte de infrastructură sunt necesare României, aşa cum nu mai putem pune laolaltă judeţe agricole cu judeţe industrializate, judeţe montane cu judeţe de câmpie sau judeţe dunărene cu judeţe submontane.

Nu înseamnă că mă opun principiului solidarităţii care trebuie să guverneze relaţiile dintre comunităţile româneşti, dar nu sunt de acord ca unele judeţe să caute şi să găsească soluţii pentru dezvoltare economică, iar altele doar să solicite fonduri de la Guvern, fără a găsi soluţii viabile să-şi sporească contribuţiile la bugetele locale şi la cel de stat, aşa cum nu pot fi de acord ca liderii acestor judeţe să poarte costume Armani.

Avem nevoie de încurajarea performanţei economice şi, din acest punct de vedere, cred ca 12-14 noi judeţe, realizate prin comasarea a 3-4 din judeţele actuale, luând Carpaţii ca linie mediană şi grupându-le de o parte şi de alta a munţilor noştri pe criteriile mai sus enunţate, de-a lungul Dunării şi al Prutului, având în vedere şi viitoarele regiuni europene din Republica Moldova, Serbia şi Ucraina, care vor avea în România pilonul de susţinere necesar, este o soluţie care poate fi discutată şi aprobată. Asta dacă orgoliul nostru valah ne va lăsa s-o facem!

Cu cât vom avea mai repede o opţiune corectă, cu atât mai rapid ne vom putea apropia de media europeană a performanţei economice şi administrative. Şi vom avea mai repede... o ţară ca afară...!

Domnul Cristian Buican:

"Regionalizarea României"

Regionalizarea României, subiectul de care de vineri încoace vorbeşte toată lumea, indiferent de sex, vârstă, etnie sau apartenenţă politică, a reuşit, în mai bine de câteva zile, să instaureze codul portocaliu de calamitate peste ţară.

Indiferent de cum am analiza acest subiect, suntem cu toţii de acord că exact asta ne mai lipsea după ce am reuşit să ieşim din criza economică, am creat milioane de locuri de muncă, am rezolvat problema sărăciei sau a locuinţelor pentru tineri.

Ieşirea intempestivă de vineri a întâiului cârmaci, care a anunţat voios că a redescoperit apa caldă, a creat o aşa de mare isterie, încât nicio instituţie a statului român nu mai funcţionează normal până nu se rezolvă şi reforma administrativă. Însă cel care se ocupa cu trasarea principalelor linii ale reformelor, nimeni altul decât locatarul de la Cotroceni, nu este interesat de reprezentarea internaţională a României pentru îndeplinirea obiectivelor strategice, cum ar fi intrarea în spaţiul Schengen, aşa cum este prevăzut în Constituţie.

Lăsând la o parte penibilul situaţiei în care s-au regăsit PDL-işti de frunte sau simpli trepăduşi din aparatul de propagandă aflând de la televizor despre măreţele planuri ale iubitului lor conducător, lansarea acestei teme de dezbatere nu este altceva decât o încercare disperată de acaparare a temelor publice.

Dacă nu ştiaţi, sâmbătă, la Sala Palatului, a avut loc întâlnirea conducerii Uniunii Social Liberale cu 5.000 de membri ce ocupă funcţii de primari, consilieri locali şi judeţeni şi preşedinţi de consilii judeţene pentru lansarea viziunii pe administraţie publică şi dezvoltare regională.

Astfel, citind furios rapoartele referitoare la această întâlnire şi stenogramele puse la dispoziţie de diferite instituţii, neînţelegând mare lucru din propunerile Uniunii Social Liberale de regionalizare, fără însă a desfiinţa judeţele, a organizat o conferinţă de presă în care a anunţat o nouă reformă a statului, de împărţire a României în 8 regiuni. Ascultători cum îi ştim, PDL-iştii s-au aliniat în spatele acestei propuneri şi au început sistematic să promoveze această nouă năzbâtie provenită din gândirea profund îmbibată în vapori de alcool ce bântuie de mai bine de şase ani Palatul Cotroceni.

Reacţia partenerilor de coaliţie, şi mă refer aici în special la UDMR, a fost clară, chiar dacă mai puţin promptă. Refuzul acestora, ce s-ar trezi în această situaţie fără vreun control politic pe niciunul din noile judeţe ce se doresc create, este una legitimă şi normală. Chiar dacă oficial nu vor recunoaşte niciodată că au aflat de planurile colegilor de coaliţie de la televizor, individual există o sumedenie de declaraţii publice ale unor lideri UDMR care acuză modalitatea de parteneriat în cadrul coaliţiei, chiar dacă oficial nu fac nimic. Sunt curios totuşi cum se va rezolva această furtună din paharul cu apă al coaliţiei de guvernare şi mă întreb oare câte astfel de josnicii mai suportă liderii maghiari înainte de a părăsi barca puterii.

Reacţia noastră, a celor de la Uniunea Social Liberală, este una normală şi de bun-simţ. Solicităm public şi oficial organizarea de referendumuri judeţene cu privire la desfiinţarea actualei forme de organizare administrativ-teritorială, aşa cum de fapt prevede şi legea, ca obligativitate.

Indiferent de modalitatea în care actualul guvern va găsi de cuviinţă să încerce să adopte această propunere de reorganizare, îi anunţ încă de acum că eludarea referendumului se pedepseşte cu închisoarea conform aceleiaşi legi, iar răspunderea va fi colectivă.

Domnul Marius Cristinel Dugulescu:

"Despre aplicarea TVA drepturilor de proprietate intelectuală - cu prudenţă şi luciditate"

Aplicarea taxei pe valoarea adăugată drepturilor de autor este pertinentă în aparenţă, dar discutabilă în esenţă, din cauza problemelor de ordin fiscal şi juridic pe care le invocă o asemenea dispoziţie imperativă.

În sistemul Convenţiei de la Berna, întregul drept de autor este fundamentat pe dreptul moral şi se poate aprecia - mai mult sau mai puţin -, că acest sistem de protecţie are caracter universal, mai ales după ce Statele Unite ale Americii au devenit şi ele membre ale Uniunii de la Berna. Legea nr.8/1996 din dreptul pozitiv românesc privind dreptul de autor şi drepturile conexe, spre deosebire de legea franceză, nu enunţă caracterele drepturilor morale, dar acestea pot fi desprinse din unele dispoziţii ale legii. Dreptul de autor are caracter perpetuu, este imprescriptibil, dar mai ales art.11 din lege consacră caracterul inalienabil al drepturilor morale.

În baza acestor consideraţii, trebuie reconsiderată această măsură a aplicării taxei pe valoare adăugată, deoarece efectul negativ va determina o relativizare a drepturilor de autor, pentru că sistemul dreptului de proprietate intelectuală va fi lipsit de orice legitimare şi protecţie de ordin fiscal.

Astfel, sumele de bani obţinute de persoanele fizice, cu titlu exclusiv de drept de autor, nu intră în sfera de aplicare a taxei pe valoare adăugată, păstrându-se consecvenţa interpretării art.127 alin.(1) din Codul fiscal, în sensul în care condiţia caracterului independent al activităţii nu se poate îndeplini în cazul persoanelor fizice beneficiare de drept de proprietate intelectuală. Este adevărat că, din punctul de vedere al calificării juridice a venitului, acesta poate fi încadrat în sfera veniturilor rezultate din activităţi independente, dar aplicarea TVA presupune îndeplinirea unor condiţii specifice şi determinante.

În conformitate cu art.127 alin.(3) din Codul fiscal, pentru a se aplica taxa pe valoarea adăugată este prevăzut ca o condiţie imperativă ca între persoana care cesionează şi persoana care preia dreptul de autor să nu existe un raport de tipul angajat/angajator, dar jurnaliştii care au obligativitatea de a fi în slujba unei singure publicaţii, a unei singure televiziuni şi a unui singur post de radio reclamă dispariţia caracterului independent al prestărilor de servicii.

Aplicarea TVA drepturilor de autor pe ultimii 5 ani înfrânge autoritatea principiilor de drept în materie, înfăptuind o inechitate fiscală prin anularea principiului predictibilităţii legii fiscale, schimbându-se fără temei juridic interpretarea unui text normativ, în speţă, legea fiscală. Mai mult, se încalcă principiul tempus regit actum, în sensul în care legea, actul normativ se aplică în conformitate cu regimul constituţional, juridic, din perioada când a fost adoptată norma juridică.

De asemenea, din perspectiva protejării drepturilor contribuabilului în materie, prin această măsură de aplicare a TVA dreptului de autor pe ultimii 5 ani este încălcată şi obligaţia de informare a contribuabilului, în deplină concordanţă cu art.7 din Codul fiscal: "Organul fiscal înştiinţează contribuabilul asupra drepturilor şi obligaţiilor ce îi revin în desfăşurarea procedurii, potrivit legii fiscale."

Aplicarea TVA drepturilor de autor, pe ultimii 5 ani, este o măsură de politică fiscală care trebuie reconsiderată, după o analiză lucidă şi exhaustivă a impactului asupra bugetului de stat, dar şi în sensul păstrării unui anumit nivel de protecţie fiscală pentru beneficiarii drepturilor de autor, şi nu să legitimăm o dispoziţie imperativă care eludează principii şi reguli fundamentale ale interpretării juridice şi aplicării în literă şi în spirit a normei juridice.

Domnul Marius Cristinel Dugulescu:

"Neutralizarea inadvertenţelor sistemice din legislaţia muncii"

Noul Cod al muncii care intrat în vigoare la data de 1 mai 2011, cu modificările aduse prin Legea nr.40/2011, a reconfigurat sistemul dreptului muncii în România, în sensul în care disciplina contractuală, consolidarea raporturilor dintre angajat şi angajator, flexibilizarea pieţei muncii, prevalenţa criteriilor de profesionalism garantează în mod direct şi efectiv ocrotirea drepturilor omului în acest nou cadru legislativ.

De la intrarea sa în vigoare, noul Cod al muncii a adus cu sine înregistrarea unui număr de peste 180.000 de noi contracte individuale de muncă, astfel încât unele forme ale economiei subterane să fie treptat anulate şi disciplina contractuală să reprezinte un principiu nodal pentru piaţa muncii din România.

Dincolo de opera meritorie a noului Cod al muncii, a prefigurării efectelor sale pe termen mediu şi lung, trebuie să identificăm, în calitate de unic for legislativ al ţării, acele inadvertenţe sistemice existente încă în legislaţia muncii.

Astfel, lipsa criteriilor obiective de evaluare a salariaţilor lasă loc de interpretări abuzive şi subiective din partea angajatorilor, sfera criteriilor profesionalismului fiind mult prea vastă pentru a aplica in concreto, în mod legitim, prevederile noului Cod al muncii. De asemenea, modificarea actelor adiţionale la contract sau chiar a condiţiilor contractului individual de muncă, a regulamentelor de ordine interioară, a fişelor de post este supusă arbitrarului angajatorului, oferindu-i o marjă de autoritate mult prea mare, iar salariatul nu poate invoca niciun aspect obiectiv în apărarea sa.

Clarificări privind legislaţia muncii în vigoare se impun şi în cazul în care invocăm autoritatea contractului colectiv de muncă la nivel naţional, din perspectiva producerii efectelor directe asupra contractelor individuale de muncă, după cum trebuie înlăturate inadvertenţele de ordin procedural privind recuperarea carnetelor de muncă de la Inspectoratul Teritorial de Muncă, organism care îşi va redefini competenţele exclusive şi implicite, devenind un organism de control.

Din perspectiva recunoaşterii, garantării şi ocrotirii drepturilor omului, a drepturilor minorilor, pe tărâmul legislaţiei muncii, identificăm o contradicţie sistemică regretabilă şi inexplicabilă, care reiese din comparaţia obiectivă a prevederilor noului Cod al muncii şi Legea nr.52/2011, Legea zilierilor.

Astfel, art.13 alin.(2) din noul Cod al muncii prevede faptul că "Persoana fizică poate încheia un contract de muncă în calitate de salariat şi la împlinirea vârstei de 15 ani, cu acordul părinţilor sau al reprezentanţilor legali (subl.n.), pentru activităţi potrivite cu dezvoltarea fizică, aptitudinile şi cunoştinţele sale, dacă astfel nu îi sunt periclitate sănătatea, dezvoltarea şi pregătirea profesională."

Art.4 alin.(2) şi (3) din Legea nr.52/2011 dispune faptul că "Durata zilnică de executare a activităţii unui zilier nu poate depăşi 12 ore, respectiv 6 ore pentru lucrătorii minori care au capacitate de muncă. Chiar dacă părţile convin un număr mai mic de ore de activitate, plata zilierului se va face pentru echivalentul a cel puţin 8 ore de muncă.

Nicio persoană nu poate fi angajată zilier dacă nu a împlinit vârsta de 16 ani."

Observăm formularea eliptică şi deficitară, din prisma protejării drepturilor minorului, astfel încât acordul părinţilor sau al reprezentanţilor legali este eludat, fără nicio justificare de ordin legal sau subiectiv, deşi ne aflăm pe tărâmul sensibil al protejării drepturilor minorilor în sistemul dreptului muncii, iar natura juridică a acordului părinţilor sau reprezentanţilor legali vizează întocmai protecţia ab initio a minorilor contra abuzurilor angajatorului.

Doamnelor şi domnilor deputaţi, inadvertenţele sau contradicţiile de fond din legislaţia muncii trebuie neutralizate, pentru a consolida un cadru legislativ coerent, legitim, deschis spre protecţia efectivă a drepturilor omului, chiar şi la confluenţa dreptului afacerilor cu dreptul muncii.

Domnul Alin Silviu Trăşculescu:

"Val de sinucideri în rândul tinerilor"

Sociologi, psihologi şi antropologi de prestigiu au reclamat încă în urmă cu mai bine de patru decenii faptul că una dintre bolile societăţilor moderne este reprezentată de alienarea unora dintre categoriile sociale, cea mai predispusă fiind cea a adolescenţilor.

Ultima perioadă de timp pare să dea dreptate din toate punctele de vedere acestor specialişti, având în vedere seria parcă fără de sfârşit a sinuciderilor care au survenit în rândul tinerilor.

Chiar dacă există un şir întreg de argumente ştiinţifice care fundamentează comportamentele suicidale, atunci când astfel de fenomene afectează nişte copii, ele devin cu mult mai greu de explicat.

Insuficientul dialog cu părinţii, sărăcia socială a unor adolescenţi în raport cu colegii lor mai înstăriţi, părinţii plecaţi la muncă în străinătate sau pur şi simplu un cumul excesiv de stres stau la baza unor decizii extreme în rândul tinerilor.

O bună comunicare este cel mai la îndemână răspuns, numai aşa putem cunoaşte sufletul copilului nostru, al elevului pe care îl educăm, al elevului pe care îl consiliem. Numai aşa vom afla dacă are sau nu nevoie de ajutor, şi asta se poate realiza cu mai multă implicare din partea noastră, a tuturor.

Nu trebuie să ignorăm anumite semnale, dând vina pe perioada pubertăţii, crezând că aceşti tineri exagerează ca să atragă atenţia asupra lor, iar sfatul psihologilor este acela de a fi mai atenţi la problemele şi nevoile lor şi să apelăm, dacă este cazul, la ajutor de specialitate.

O mare parte de vină o are mass-media, care continuă să facă publice cazuri de acest gen, oferind astfel exemple altor tineri. Această mediatizare excesivă are vina ei, ea nu face bine, ci rău, mai ales dacă tinerii de astăzi au o personalitate vulnerabilă.

Domnul Stelică Iacob Strugaru:

"Atenţie, bănci, vă pierdeţi încrederea clienţilor!"

Nici nu vreau să mă mai gândesc la perioada pe care sistemul băncilor comerciale din România a traversat-o în anii ´90. Dificultăţi de lichiditate, rate ale dobânzii uriaşe, necorelări cu ratele inflaţiei, devalizări etc., acestea au fost caracteristicile sistemului bancar din primul deceniu de democraţie.

După ce România a intrat pe dulcea pantă a creşterii economice, băncile, de data aceasta în majoritate străine, au schimbat radical politica faţă de o clientelă furibundă după necesităţi de finanţare a afacerilor şi a consumului.

Nu este de mirare că toate sucursalele băncilor străine au profitat de acest lucru şi au impus condiţii financiare de neimaginat într-un climat concurenţial funcţional.

Astfel, nu este de mirare că mii şi mii de clienţi nu mai pot onora astăzi contractele încheiate în perioada care s-a încheiat în anul 2008.

Mai mult, apetitul românilor de a colabora cu băncile devine din ce în ce mai slab. Pe sectorul imobiliar, clienţii preferă ratele la dezvoltator. Pe sectorul agenţilor economici, aceştia preferă fie finanţarea prin bursa de valori, fie credite între agenţi economici şi parteneriate financiare în afara sistemului bancar.

Consumatorii persoane fizice nici nu vor să mai audă de cuvântul bancă, fie că e vorba de finanţare, fie că e vorba despre păstrarea disponibilităţilor financiare într-un depozit sau cont de economii.

Avertismentul meu de astăzi se adresează în primul rând băncilor, dar şi autorităţilor de supraveghere.

Recredibilizaţi-vă!

Vremurile în care randamentele băncilor erau şi de peste 25% pe an au trecut. În scurt timp nevoia statului de a finanţa deficitul bugetar pe piaţa locală se va diminua şi el şi va trebui să vă întoarceţi către acei clienţi care au nevoie de bănci, dar nu vor să mai audă de ele. Ordonanţa nr.50 a reglat în mare parte o sumă de neajunsuri din sistemul bancar, dar ceea ce depinde de relaţia client şi bancă rămâne strict în sarcina băncilor. Nu uitaţi că, în scurt timp, românii îşi vor da seama că pot contracta mai avantajos credite şi din afara frontierelor şi atunci vă veţi afla într-o mare dificultate.

Aşa că întoarceţi-vă la clienţi ca să nu dispăreţi!

Domnul Eugen Constantin Uricec:

"Branduri pentru competitivitatea României"

În legătură cu fiecare stat european s-au dezvoltat în decursul anilor percepţii obiective asupra competitivităţii economice a acestora, determinate de specificul activităţilor economice, sociale şi culturale.

Nu cred că este vreun european care vorbind despre Germania să nu se gândească la acest stat ca la statul autoturismelor performante, de cea mai bună calitate.

De câte ori se vorbeşte despre Franţa, se face apel la vinurile fără egal şi producţiile agricole record. Italia este ţara modei, Finlanda, ţara telefoanelor, şi lista brandurilor competitive poate continua printr-un exerciţiu de imaginaţie la nivelul fiecăruia dintre noi.

În acest context nu pot să nu mă întreb unde se află ţara noastră din acest punct de vedere?

De prea multe ori ne autostigmatizăm şi considerăm că străinii ne văd doar ca o ţară a hoţilor, a reţelelor de prostituţie şi a lucrurilor făcute cu jumătate de măsură. De mult prea multe ori este rodul propriilor percepţii, şi nu ale celorlalţi despre noi.

Am analizat cu profund interes mai multe studii făcute atât de Ministerul Economiei din România, dar şi studii ale unor asociaţii ale oamenilor de afaceri din străinătate şi agenţii de rating.

Puţini dintre dumneavoastră nu ar fi surprinşi să afle că România este percepută din exterior ca ţara IT&C, a software-ului performant şi a celor mai buni specialişti în domeniu.

Am stat şi m-am gândit bine şi nu am putut decât să dau dreptate acestor studii, având în vedere că mari corporaţii, precum Microsoft, Intel, Oracle, dar şi altele au preferat să-şi delocalizeze afacerile în România, şi nu în alte state ale Uniunii Europene.

De asemenea, graţie miracolului de la Mioveni şi a gigantului american Ford, care va produce autoturisme la Craiova, România mai este percepută ca ţara autoturismelor de clasă medie, concurând pe scena mondială cu rivali de renume, pe care în timp de criză i-a concurat în mod real.

Un alt brand de competitivitate al României este axat pe capacitatea românilor de a inova, descoperi şi crea.

Creaţia cea mai însemnată vine pe zona artistică, acolo unde filme realizate cu bugete infime, au surclasat case mari de producţie din Europa sau de peste ocean.

Tineri şi tinere care au înregistrat albume în garsoniere antifonate din Bucureşti sau din ţară, vând acum milioane de discuri de muzică în lumea întreagă.

Nu în ultimul rând, case mari de modă profită de capacitatea de creaţie a românilor, lăsând această deosebit de importantă sarcină la nivelul firmelor colaboratoare din România.

Nu în cele din urmă, România este percepută ca fiind ţara în care lucrurile şi savoir faire-urile sunt ca odinioară. Că în România încă mai există alimentaţie sănătoasă, locuri în care tradiţiile încă mai sunt vii şi foarte multe zone geografice ar putea arăta turiştilor mai mult decât tot spaţiul Uniunii Europene la un loc.

Aşadar, cred cu toată puterea că ar trebui să lăsăm la o parte toată acea imagine nefavorabilă care s-a construit, de multe ori nu fără fundament, pe marginea românilor şi a României şi să punem umărul la consolidarea unei imagini şi percepţii pe care europenii o au despre noi din punct de vedere al competitivităţii economice.

Constatăm cu toţii că, natural, România şi-a găsit locul pe scena agresivă a competiţiei economice mondiale. Din fericire acest brand competitiv face apel la dezvoltarea unor servicii, foarte darnice din perspectiva valorii adăugate, dacă vom şti să le stimulăm.

Nu vreau să vă spun decât că o decizie fiscală extrem de utilă, referitoare la impozitarea mai laxă a specialiştilor IT, a adus în România companii la care odinioară nici nu visam.

Vechile teorii economice asupra competitivităţii internaţionale ne spun în cel mai clar mod că trebuie să stimulăm agresiv acele domenii economice care au atuurile competiţionale ce nu necesită un foarte mare efort.

Nu cred că vom putea concura pe piaţa mondială cu sectoare de activitate inexistente în România. Putem sprijini în schimb acele branduri deja consolidate.

Domnul Ioan Balan:

"Un test de stres necesar!"

Puternicele unde de şoc pe care state precum Grecia, Portugalia sau Irlanda încă le mai transmit către restul statelor europene nu s-au apropiat de final, ci, dimpotrivă, devin din ce în ce mai mult o sursă de îngrijorare. Finanţările obţinute atât de la Fondul Monetar Internaţional, cât şi de la Comisia Europeană par să nu fi fost suficiente şi nici suficient de bine administrate.

Ca orice problemă financiară majoră, principalele victime sunt atât în rândul populaţiei, cât şi în sistemul băncilor comerciale.

Din nefericire, nouă, românilor, istoria recentă în care băncile comerciale au avut mari probleme ne stârneşte încă vii emoţii. Cu greu au fost înlăturate amintirile despre falimentele, devalizările, bancrutele frauduloase care au lăsat agenţi economici sau persoane private fără niciun ban.

Din fericire, delocalizările internaţionale au făcut ca astăzi să activeze pe piaţa locală românească corporaţii financiare de prestigiu, care au un management performant al riscului şi o experienţă îndelungată în gestiunea şocurilor externe, însă acest lucru nu ar trebui să ne înlăture orice emoţie legată de sustenabilitatea lor financiară. Cazul Anglo Irish Bank este cât se poate de sugestiv.

Când spun acest lucru mă refer în primul rând la supraexpunerea de care au dat dovadă băncile din România în anii de boom economic, 2006-2008, astăzi fiind ameninţate de acea politică furibundă de acordare de credite în orice condiţii.

Lunar, Banca Centrală ne transmite informaţii îngrijorătoare privind creşterea galopantă a creditelor restante, neperformante, la bănci. Chiar dacă acestea sunt de regulă din categoria creditelor "cu buletinul", iar valoarea lor nu este una deosebită, în termeni absoluţi sumele neîncasate de bănci devin din ce în ce mai mari.

În acest context, consider extrem de important ca într-un termen cât mai scurt să se recurgă la o evaluare specifică, denumită în jargonul financiar "test de stres", asupra tuturor băncilor comerciale din România, nu numai asupra celor care sunt deţinute de capitaluri greceşti sau britanice.

În principal, testele riguroase de stres se fac după evaluarea lichidităţii imediate a unei bănci, după capacitatea lor de a mobiliza disponibilităţi financiare într-un termen extrem de scurt, la nivelul zilelor, raportat fie la cifra de afaceri, fie la expunere pe un anumit sector de investiţii sau credite.

În condiţiile în care vulnerabilităţile mondiale nu s-au epuizat şi tot mai multe voci profetice anunţă un nou val de provocări financiare, o nouă criză globală, consider că monitorizarea permanentă şi riguroasă a băncilor comerciale reprezintă o măsură preventivă extrem de utilă.

Doamna Graţiela Leocadia Gavrilescu:

România are şansa de a fi prima ţară din lume în care cancerul ar putea fi depistat, încă din fazele sale incipiente, în mai puţin de 6 minute, graţie unei invenţii excepţionale, premiate deja la Geneva anul trecut.

Este vorba despre dispozitivul inventat de doamna cercetător prof. dr. Raluca van Staden, împreună cu soţul său, care poate depista cancerul, în salivă sau în sânge, în timp record, dispozitiv care, asemenea glucometrului, ar putea fi utilizat inclusiv la domiciliu, pentru identificarea bolii chiar înainte de a se manifesta prin primele sale simptome caracteristice.

În actualul context, în care România aş spune că excelează doar prin... bulversarea sistemului sanitar, alungarea medicilor, lipsa medicamentelor şi a materialelor sanitare etc., o astfel de veste mi s-a părut extraordinară.

Iată de ce, la începutul lunii trecute, i-am adresat ministrului sănătăţii o întrebare cât se poate de explicită şi bine intenţionată, referitor la acest eveniment. Mi s-a părut un demers normal, şi nu doar pentru că am calitatea de membru al Comisiei pentru sănătate şi familie.

Ca român şi ca om, pur şi simplu, văd într-o astfel de descoperire o şansă pentru milioane de semeni care îşi vor putea salva viaţa şi văd, pentru ţara mea, calea de a intra în istorie prin încă o invenţie importantă pentru omenire.

Îl întrebam, punctual, pe domnul ministru trei lucruri:

1. Ce ştie despre această invenţie;

2. Care este stadiul de implementare al acesteia

şi

3. Cum intenţionează să se implice Ministerul Sănătăţii în punerea în valoare a acestei invenţii, în beneficiul cercetătorilor căreia i-o datorăm şi al României.

Şi iată şi răspunsul domnului ministru:

"Stimată doamnă deputat,

Referitor la întrebarea dvs. privind investigaţiile paraclinice ce pot fi folosite în diagnosticarea tumorilor maligne, vă comunicăm următoarele:

Direcţia de Asistenţă Medicală din cadrul Ministerului Sănătăţii apreciază eforturile cercetării medicale fundamentale, concretizate prin dezvoltarea de noi investigaţii paraclinice ce pot fi utilizate în diagnosticarea tumorilor maligne, însă dorim să subliniem faptul că orice invenţie se află sub incidenţa Legii nr.64/1991 privind brevetele de invenţie, republicată.

Dorim să subliniem faptul că în prezent sistemul de îngrijiri de sănătate din România asigură accesul pacienţilor la metode de diagnostic noi şi moderne, neexistând nicio barieră legislativă care să împiedice furnizorii de servicii medicale paraclinice să acorde cele mai moderne servicii autorizate."

Clar, nu? Abureală sută la sută!

Nu, domnule ministru, România nu asigură accesul pacienţilor la metode de diagnostic noi şi moderne!

Duceţi-vă la "Parhon" şi veţi fi programat pentru puncţie cu ac subţire pentru nodul tiroidian în februarie 2012, dată care, dacă aveţi noroc, nu va coincide cu parastasul de 40 de zile pe care vi l-ar putea face rudele.

Poate că în lumea în care trăiţi, Bocland, o fi bine şi frumos, dar pe aici, pe la noi, în România muritorilor de rând, e cum vă zic eu: tristeţe mare, scump şi greu pentru toată lumea.

Nu aţi făcut infarct de indignare când un spital, care din câte ştiu s-a şi închis, a cumpărat mobilier de la firma nevestei prefectului la preţ de zeci de ori mai mare decât se afla în magazinul aceleiaşi firme?! Dar vă apucă acum... reticenţele... când nu trebuia decât să puneţi mâna pe telefon şi să o invitaţi, omeneşte, pe doamna cercetător prof. dr. Raluca van Staden la o discuţie de un sfert de oră, în care să vă dumiriţi ce ar trebui să faceţi pentru ca invenţia Domniei Sale să fie pusă în aplicare repede, aici, în ţară.

Nu sunteţi bun de ministru, domnule!

Demisia!

Domnul Dumitru Chiriţă:

"Cronica unui eşec anunţat: aderarea la spaţiul Schengen"

Pentru români nu mai este de mult un secret faptul că România nu îndeplineşte criteriile unui stat de drept.

Decizia ca ţara noastră să rămână în afara spaţiului Schengen "pe o perioadă nedeterminată" nu i-a luat prin surprindere decât pe cei câţiva "cetăţeni" afiliaţi doctrinei PDL-iste şi entuziasmaţi de încurajările ministrului Igaş, cel care anunţa cu surle şi trâmbiţe că: "Sunt 99% şanse ca aderarea să se producă în acest an."

Faptul că ţări precum Olanda, Germania, Franţa, Suedia, Finlanda sau Danemarca se opun aderării noastre la spaţiul Schengen nu demonstrează decât că România nu are capacitatea de a lupta împotriva corupţiei care subminează, în opinia lor, aptitudinea acesteia de a combate crima organizată şi de a asigura un control real la frontiere împotriva imigraţiei ilegale şi a traficanţilor şi, poate, cel mai grav lucru, faptul că România nu este un "stat de drept".

Într-o ţară în care regimul securisto-bolşevic Băsescu-Boc încalcă cu bună ştiinţă drepturile cetăţenilor, într-o ţară în care există, în continuare, mari probleme legate de reforma în justiţie, într-o ţară în care "se fabrică" dosare celor care au îndrăzneala să critice actualul regim, nu este de mirare că aderarea României va fi aproape imposibilă.

Conform declaraţiei preşedintelui Traian Băsescu, instauratorul inchiziţiei constituţionale, care afirma că: "niciodată justiţia vreunui stat al UE nu a făcut atâta rău ţării pentru care lucrează cât a făcut justiţia română", nu putem să nu fim îngroziţi de ideea că acesta este cel care a jurat credinţă poporului român, iar acum îl trădează cu un cinism nemaiîntâlnit.

Aderarea României la spaţiul Schengen reprezintă o şansă reală pentru toţi cetăţenii ţării la o justiţie mai dreaptă şi echilibrată, la dispariţia discriminării indirecte a românilor consideraţi cetăţeni europeni de "categoria a II-a", pentru ca după aderare să se facă paşi reali şi siguri în vederea obţinerii statutului de membru cu drepturi depline.

Dacă unii dintre noi încă mai aveau speranţe în ceea ce priveşte aderarea prin îndeplinirea criteriilor statului de drept, ei bine, acum ni s-a declarat explicit că România nu mai este de mult un stat de drept: "Germania vrea să se asigure că situaţia în România se normalizează şi se ameliorează, mai ales în ceea ce priveşte corupţia, securitatea juridică şi statul de drept", a declarat ministrul german Hans-Peter Friedrich, declaraţie întărită şi de ambasadorul olandez la Uniunea Europeană, în cadrul unei reuniuni a ambasadorilor statelor membre UE.

Actualul regim Băsescu-Boc a reuşit ceea ce nici regimul ceauşist nu a făcut, şi anume să spulbere orice speranţă a cetăţenilor acestei ţări, motiv pentru care acţiunile USL din următoarea perioadă vor trebui intensificate şi îndreptate în sensul redobândirii integralităţii elementelor constitutive ale unei democraţii autentice şi a dezvoltării perspectivei europene a României.

Domnul Andrei-Valentin Sava:

"Nu vom permite ca obiectivul aderării României la Schengen în 2011 să fie deturnat de interesele politicianiste."

Parlamentul European a votat săptămâna trecută, cu largă majoritate, raportul care recomandă aderarea României şi Bulgariei la spaţiul Schengen anul acesta, ca urmare a îndeplinirii de către cele două ţări a prevederilor acquis-ului Schengen în cele 7 domenii aferente. Cu toate acestea, Consiliului Miniştrilor UE pentru Afaceri Interne, care deţine ultimul cuvânt în privinţa aderării, a amânat o decizie în acest sens, deşi a admis oficial, pe baza rapoartelor de evaluare, că cele două ţări sunt pregătite să adere la spaţiul Schengen şi îndeplinesc standardele Schengen pentru managementul frontierelor.

Consider decizia Consiliului de Justiţie şi Afaceri Interne ca fiind o nedreptate politică, de vreme ce în concluziile adoptate şi prezentate public se arată că, în urma evaluărilor efectuate, România şi Bulgaria îndeplinesc criteriile tehnice pentru aderare. Decizia Consiliului ca cele două ţări să nu intre în spaţiul Schengen "pentru o perioadă nedeterminată" nu poate fi explicată decât prin calculele politice ale unora dintre statele membre UE. Mai mult, invocarea calităţii raportului pe Mecanismul de Cooperare şi Verificare, aşteptat în luna iulie ca determinant pentru aderarea României la Schengen, este lipsită de sens, de vreme ce toate condiţiile tehnice impuse sunt îndeplinite, iar capacitatea României de a asigura securitatea frontierelor Uniunii Europene este recunoscută în rapoartele oficiale.

Problema Schengen este una de interes naţional, în privinţa căreia clasa politică românească ar trebui să fie unită. Reprezentanţii opoziţiei sunt însă preocupaţi de a capitaliza pe seama acestui subiect, de a arăta cu degetul şi de a căuta vinovaţi în curtea Guvernului. Domnul Crin Antonescu loveşte cu stăruinţă în Preşedinţie, în Guvern, în cine poate, cere asumarea eşecului şi caută responsabili, mergând până la a pune la îndoială calificarea României de a deveni membru UE, în 2007.

Dragi colegi din opoziţie, ştiu că presiunea alegerilor de anul viitor vă apasă greu pe umeri, iar calculele electorale vă macină neîncetat. Care este însă folosul acestei mâncătorii politice? Până unde sunteţi dispuşi să mergeţi cu ea? Aţi uitat, stimaţi domni care arătaţi cu degetul mersul justiţiei, faptul că justiţia românească nu este un exponat în vitrină, ci o construcţie la care trebuie să participaţi şi dumneavoastră? Au uitat domnii din PSD cu câtă solidaritate şi îndârjire au strâns rândurile pentru a-l apăra pe şeful CJ Argeş când acesta a primit mandat de arest? USL este ultimul care poate reproşa ceva actualului Guvern, după ce ani la rând membrii săi s-au opus independenţei justiţiei şi au vrut chiar închiderea DNA şi a ANI, deşi toate organismele europene ne cereau să le facem şi mai puternice.

Stimaţi reprezentanţi ai opoziţiei, lăsaţi deoparte această sarabandă, căutaţi în curtea vecină nu doar vinovaţi, ci şi exemple de urmat. Şi în PDL sunt probleme, însă aici lucrurile se mişcă, noi nu facem scut pentru oamenii anchetaţi, ci lăsăm justiţia să funcţioneze. Acest guvern a făcut cel mai mult pentru a rezolva problemele din justiţie, pentru a revitaliza un sistem amorţit, corupt şi fără voinţă de reformă. Am văzut asta cu prilejul acţiunilor din vămi, am văzut-o în profesionalismul de care au dat dovadă cei din MAI în atragerea fondurilor puse la dispoziţie prin instrumentul financiar "Facilitatea Schengen", înlesnind astfel îndeplinirea condiţiilor necesare de aderare.

Dacă majoritatea parlamentarilor europeni ne-au acordat încrederea şi au recunoscut eforturile României pentru îndeplinirea condiţiilor de aderare, de ce nu putem să ne acordăm şi noi înşine girul şi să stăruim într-un efort comun pentru a obţine aderarea până la sfârşitul lui 2011?

Vă invit să luaţi în considerare o atitudine constructivă în privinţa aderării, pentru că este un subiect pentru care merită să ne ridicăm deasupra intereselor de partid şi să fim solidari. Nu putem permite ca dreptul României de a face parte din spaţiul Schengen, drept câştigat şi recunoscut, să fie în continuare refuzat pe nedrept.

Haideţi să ne concentrăm eforturile asupra raportului MCV din iulie, având în vedere importanţa care îi este acordată la nivel european, şi să ducem mai departe reforma în justiţie, pentru că avem încă de muncă la acest capitol.

Domnul Andrei-Valentin Sava:

"Este nevoie de reformă în administraţia publică din România"

Una dintre preocupările politice arzătoare ale acestor zile este cea referitoare la Legea Capitalei. Prin această lege, PDL răspunde provocării reformei administrative a Capitalei, astfel încât, la finalul acestui proces, să ne putem mândri cu toţii cu o Capitală modernă, europeană. Vă invit să privim acest demers dintr-o altă perspectivă, diferită faţă de cea strict politică, şi să îl cântărim folosind alte unităţi de măsură decât voturile electoratului.

Dacă vom avea ambiţia şi curajul de a privi lucrurile pragmatic, în ansamblul lor, şi pe termen lung vom vedea că acest demers este doar unul dintre pilonii de bază în reconstrucţia administraţiei publice din România, un proces complex, în viziunea noastră, pe care PDL îl susţine cu consecvenţă printr-un ambiţios plan de reformă.

Reforma administraţiei publice porneşte de la nivel micro, prin descentralizare, şi trebuie urmată prin măsuri de simplificare şi eficientizare a funcţionării administraţiei publice locale. În acest sens, PDL a propus două legi esenţiale: prima privind modalitatea de alegere a primarului şi cea de-a doua privind atribuţiile acestuia.

Prin Legea nr.123 din 2011 propunem eliminarea discriminării generate de modalitatea de alegere a primarului şi a preşedintelui consiliului judeţean. Conform prevederilor actuale, este ales preşedinte al consiliului judeţean candidatul care întruneşte cel mai mare număr de voturi, în timp ce primarul este ales din primul tur doar dacă obţine majoritatea voturilor exprimate. Ce înseamnă acest lucru? Pe de o parte, înseamnă că avem o abordare neunitară a funcţionării administraţiei publice. Pe de altă parte, implică costuri ridicate ale procesului de alegere, în cele mai multe cazuri fiind necesară organizarea a două tururi de scrutin pentru alegerea primarului. Or, în administraţia publică modernă nu mai este permisă funcţionarea instituţiilor pe banii statului fără a ţine cont de principii de bază ale managementului. Nu mai putem tolera angajarea unor cheltuieli inutile, iar România trebuie să înveţe să aplice conştiincios acel minim de reguli de eficienţă administrativă care să asigure maximizarea rezultatelor cu un cost minim.

Proiectul de lege iniţiat de PDL este un pas ferm în această direcţie, pentru că propune un proces de alegere a autorităţilor administraţiei publice locale corect şi mai puţin costisitor - primarul şi preşedintele consiliului judeţean vor fi aleşi într-un singur tur, prin obţinerea celui mai mare număr de voturi.

Cel de al doilea proiect de lege vizează modificarea Legii nr.215 din 2001 a administraţiei publice locale şi a Legii nr.393/2004 privind Statutul aleşilor locali. Modificările prevăd sporirea atribuţiilor Primarului, care va conduce şedinţele consiliului local în locul consilierilor, însă nu va avea drept de vot. Aceste modificări sunt justificate dacă ţinem cont de faptul că primarul este persoana cea mai potrivită pentru a stabili priorităţile şedinţei, pentru că are cunoştinţă de problemele şi nevoile din localitatea pe care o conduce. Se introduce astfel un element constant, de coerenţă în actul guvernării locale. În acelaşi timp, prin faptul că primarul nu are drept de vot, iar voturile sunt numărate de o altă persoană, se respectă principiul imparţialităţii primarului în ceea ce priveşte actul decizional.

Acestea sunt doar câteva dintre elementele planului de reformă administrativă pe care PDL îl susţine şi la care se adaugă Legea Capitalei. Este un pas consistent pe care trebuie să îl facem acum, fără întârziere, când începem să gândim şi reorganizarea administrativă a României. Să nu uităm, totodată, că Bucureştiul, în calitate de Capitală a ţării, trebuie să fie punctul de pornire al acestor schimbări.

Domnul Andrei-Valentin Sava:

"Reforma administrativ-teritorială a statului, o necesitate"

România a fost multă vreme - prea multă vreme! - blocată într-o organizare a trecutului, într-un sistem administrativ gândit în alt regim, tributar unor mentalităţi pe care susţinem că le-am depăşit. Ţara noastră trebuie să facă paşi fermi spre o organizare administrativă modernă, flexibilă, orientată către atragerea şi investirea eficientă a resurselor financiare, şi nu către îngroşarea buzunarelor baronilor locali sau ale unor funcţionari care beneficiază de poziţii privilegiate în instituţiile publice.

Forma de reorganizare administrativă pe care PDL o susţine vizează împărţirea pe regiuni şi presupune comasarea mai multor judeţe. Alternativa de reorganizare administrativă pe care USL s-a grăbit să o lanseze presupune înfiinţarea unei noi unităţi administrativ-teritoriale - regiunea. În timp ce varianta propusă de USL ar produce o hiperbirocratizare, prin înfiinţarea altor instituţii precum Consiliul Regional sau Consiliul Economic şi Social Regional, varianta pe care PDL o susţine asigură o simplificare şi o eficientizare a procesului birocratic, lucruri care sunt în primul rând în avantajul cetăţeanului. Astfel, în loc de 41 de judeţe vom avea 8 judeţe echivalente celor 8 regiuni de dezvoltare deja existente. Ce înseamnă şi mai precis acest lucru? Înseamnă că în loc de 41 de inspectorate de poliţie vom avea doar 8, în loc de 41 de direcţii agricole vom avea 8 direcţii, în loc de 41 de direcţii sanitare, vom avea 8 direcţii sanitare, lista putând continua.

Însă această reformă este mai mult decât un astfel de calcul. Ea are implicaţii majore în ceea ce priveşte procesul de descentralizare pe care PDL, ca partid de guvernământ, şi l-a asumat. Odată cu reorganizarea administrativă după acest model pe care îl susţinem, o parte din atribuţiile consiliilor judeţene vor reveni cu precădere primăriilor de localitate, fapt ce va desăvârşi procesul de descentralizare început de noi. Astfel, o bună parte din problemele pentru care cetăţenii trebuiau să se adreseze pe cale birocratică instituţiilor de la nivel de judeţ (Prefectură sau Consiliu judeţean), vor putea fi soluţionate la nivelul localităţii respective. Se investeşte practic în reforma administrativă şi se obţin beneficii în zona timpului câştigat, a energiei şi resurselor materiale şi umane implicate în procesul administrativ.

Câştigurile şi avantajele desprinse din acest demers nu se opresc însă aici. Fiind pliate pe cele 8 regiuni de dezvoltare deja existente, a căror componenţă a fost stabilită în urma unor evaluări detaliate şi după criterii bine determinate, cele 8 judeţe vor face posibilă o mai bună absorbţie a fondurilor comunitare. Eforturile noastre, ale PDL şi ale partenerilor de guvernământ, s-au orientat întotdeauna către creşterea gradului de absorbţie a fondurilor europene. În doi ani am reuşit să creştem gradul de absorbţie de la mai puţin de 1%, cât a înregistrat în cei doi ani guvernarea liberală, la 7%. Practic, comparat cu ce a realizat guvernarea liberală în doi ani de zile, PDL a reuşit să facă de şapte ori mai mult. Cu toate acestea, încă nu avem suficiente motive de laudă la acest capitol. Faptul că deţinem ultima poziţie în rândul ţărilor din Europa Centrală şi de Est membre ale UE ca grad de absorbţie este o dovadă a incapacităţii actualei structuri de a accesa şi gestiona aceste fonduri.

Actuala structură, aceeaşi cu cea din 1968, nu permite o dezvoltare unitară la nivelul întregii ţări, prin recuperarea decalajelor economice şi sociale de dezvoltare ale zonelor rămase în urmă.

Reorganizarea administrativă în 8 judeţe va permite accesarea unor proiecte integrate, în locul proiectelor mici prin care reuşeam să peticim doar anumite porţiuni de ţară, rămânând găuri mari în zone în care nu se reuşeşte accesarea de fonduri.

În final, mărturisesc faptul că personal nu văd acest demers de realizare a reformei statului ca pe un act de curaj al PDL, ci ca pe un demers firesc şi mult aşteptat. Este o dovadă a asumării responsabile a unor măsuri necesare. Apreciez gestul USL de a prezenta o alternativă, însă atâta timp cât aceasta nu e decât un mijloc de atac permanent şi, mai grav, de asigurare a menţinerii poziţiilor unor baroni precum Mazăre, gestul nu devine altceva decât o mostră de iresponsabilitate din partea unor oameni care doresc să conducă această ţară.

Domnul Andrei-Valentin Sava:

"Revizuirea Constituţiei României - un proiect de adaptare la noile realităţi social-politice şi economice"

Pe data de 1 iunie 2011 preşedintele României a înaintat către Consiliul Legislativ Proiectul de Lege privind revizuirea Constituţiei României. De la Statutul Dezvoltător al Convenţiei de la Paris, prima Constituţie din vremea lui Alexandru Ioan Cuza, până astăzi am avut nu mai puţin de 7 modificări ale textului Constituţiei, cu o frecvenţă a modificării la o distanţă cuprinsă între 2 şi 26 de ani. În momentul de faţă, actuala revizuire propusă apare la un interval de 7 ani de la ultima modificare din 2003. Toate aceste revizuiri descriu eforturile continue ale statului român, un stat tânăr, de altfel, de a se adapta la realităţile sociale, politice şi economice ale vremurilor în care trăim şi de a-şi găsi forma cea mai potrivită de organizare şi funcţionare.

Există câteva motive esenţiale pentru care legea fundamentală a statului se cere a fi modificată. Unul dintre ele este validarea în practică a rezultatelor Referendumului din 22 noiembrie 2009 prin care peste 80% dintre cei prezenţi au votat pentru instituirea unui Parlament unicameral în locul celui bicameral şi pentru reducerea numărului de parlamentari de la 471 la 300.

Încă din perioada imediat următoare organizării referendumului mi-am exprimat preocuparea pentru realizarea paşilor necesari punerii în aplicare a acestor măsuri care reflectă voinţa poporului, astfel încât la alegerile din 2012 oamenii să îşi exprime votul aşa cum au dorit, pentru un Parlament cu o singură cameră, pentru 300 de parlamentari, şi nu pentru 471. Această măsură se impune tocmai deoarece chiar textul actual al Constituţiei prevede în art.2 că poporul îşi manifestă suveranitatea indirect, prin cei aleşi, sau direct, prin referendum. Or, în acest context, a nu susţine aceste modificări, în condiţiile în care peste 80% din votanţi au spus da la referendum, ar însemna practic refuzul nostru de a recunoaşte această formă directă de suveranitate a poporului, alta decât cea indirectă, prin intermediul parlamentarilor aleşi. De aceea, sper că principiile democraţiei şi ale suveranităţii poporului vor fi cele care vor prima şi că vom da dovadă cu toţii de responsabilitate atunci când va fi vorba de a vota Proiectul de revizuire. Un exemplu pozitiv în acest sens, de act de responsabilitate, îl constituie ultima revizuire din 2003, care s-a adoptat în perioada unui Guvern minoritar.

Momentele mai lungi sau mai scurte de criză politică din ultima decadă, cum a fost cel din 2008, când Traian Băsescu i-a cerut premierului Tăriceanu să propună un alt ministru în locul Noricăi Nicolai, sau cel din 2009, când pe parcursul a trei luni a fost imposibilă numirea unui nou Guvern, readuc în discuţie nevoia de a reface stabilitatea şi echilibrul funcţionării statului şi a instituţiilor sale.

Astfel, prin actualul proiect de revizuire sunt aduse mai multe modificări precum: necesitatea consultării preşedintelui înainte de revocarea sau prezentarea propunerii de numire a unui ministru; instituirea unui termen de 10 zile în care Parlamentul trebuie să se pronunţe în privinţa formării unui nou Guvern; instituirea pentru Parlament a unui termen de răspuns de 30 de zile de la solicitarea preşedintelui pentru a admite sau nu emiterea decretului de organizare a unui referendum, în caz de nonrăspuns putându-se trece direct la emiterea decretului de către preşedinte. Toate acestea sunt câteva măsuri concrete menite să înlăture posibilitatea de blocare a funcţionării instituţiilor statului.

De asemenea, pentru refacerea echilibrului puterilor, prin actualul text revizuit trimis către Consiliul Legislativ, se introduce limitarea posibilităţii Guvernului de a-şi angaja răspunderea în faţa Parlamentului şi de a diminua practic rolul acestuia. Astfel, conform modificărilor aduse articolului 114, angajarea răspunderii se va putea face o singură dată per sesiune, pentru o singură lege, excepţie făcând Legea bugetului de stat şi Legea asigurărilor sociale. Odată cu această modificare se vor evita abuzurile de asumări de răspundere ale Guvernului, iar Parlamentul îşi va redobândi poziţia dominantă de for de dezbatere şi decizional.

Aşa cum spuneam şi la începutul discursului, o revizuire a Constituţiei trebuie să apară atunci când e necesară, ea nu trebuie evitată atunci există un studiu de oportunitate care să confirme necesitatea unor alte prevederi constituţionale decât cele existente. Or, dacă analizăm dinamica vieţii social-politice şi economice a ultimilor ani, cu toate evenimentele şi schimbările produse, cu toate crizele de funcţionare a instituţiilor, vom admite cu siguranţă nevoia refacerii echilibrului instituţional şi a stabilităţii acestui stat. Sunt convins că actuala formă propusă ne va aduce acea Constituţie adaptată la realităţile din România.

Domnul Teodor Atanasiu:

"Preşedintele-jucător joacă ţara în picioare până la capăt"

De parcă aşa-zisa reformă portocalie, plină de inepţii şi haotism devastator, nu le-ar fi ajuns până la sufocare românilor, economiei şi ţării întregi, preşedintele Băsescu mai are multe surprize în desaga de jucător la cacealma! Dumnealui inventează încă, în fiecare săptămână, câte o nouă găselniţă, pe care o numeşte măsură extrem de importantă sau reformă de mare curaj, fluturând-o ca fiind de stringenţă maximă şi impunând-o unilateral, cerând apoi, în mod imperativ, transformarea acesteia în lege, prin angajarea răspunderii ascultătorului guvern Boc.

Până în prezent, guvernele portocalii şi-au angajat de 12 ori răspunderea în Parlament, pe pachete întregi de legi, aruncând, de fiecare dată, atât legislativul, cât şi necesara dezbatere publică a unor legii foarte importante pentru cetăţeni, la gunoiul nepăsării şi neglijând sau, mai bine zis, călcând în picioare voinţa românilor, dorinţele şi problemele cu care se confruntă aceştia în realitate.

Agitând permanent tema modernizării României şi a scoaterii economiei din criză drept premise ale acţiunilor sale intempestive, preşedintele Băsescu a tăiat tot ce se putea tăia din veniturile salariaţilor şi ale pensionarilor, a crescut fulminant taxe, impozite şi accize, anihilând în masă întreprinzătorii, a făcut praf educaţia, sănătatea, administraţia, justiţia, Codul muncii şi cel social, iar acum mai are vreo două dorinţe de pus, drept miză, la jocul său de-a ruleta rusească cu poporul român: schimbarea Constituţiei după chipul şi asemănarea sa şi redesenarea României după interesele partidului său de casă!

Domnul preşedinte s-a gândit foarte bine la faptul că PDL nu-i mai poate oferi nimic de acum înainte, din punctul de vedere al susţinerii sale în cele mai înalte funcţii în stat, şi, în lumina reflectoarelor politicii româneşti, a decis, peste noapte, să dreagă dumnealui busuiocul, într-un an preelectoral, prin tot ce-i mai stă în putinţă, pentru a-şi păstra intactă puterea paroxistică şi pentru a menţine PDL în linia întâi, încă cel puţin patru ani, deşi nu-l mai vrea aproape nimeni în ţara asta.

Aşa a ajuns preşedintele să se vrea singurul beneficiar de imunitate din ţara asta şi să încerce, prin propunerea sa de modificare a Constituţiei, să lase Guvernul să facă tot ce-i trece prin cap, fără a fi combătut în vreun fel de către cei ale căror drepturi le-ar fi pe viitor afectate. Adică: vrea domnul Băsescu să taie pensii - căci a rămas cu oful acestei neputinţe -, dă un ordin rapid şi domnul Boc îl execută instant, fără să le mai conteste nimeni aberaţiile pe la Curtea Constituţională sau în instanţe!

Iar ultima bombă prezidenţială, aruncată pe piaţă în aceste zile, cea a regionalizării României, fără niciun referendum şi fără a obţine măcar un acord al tuturor partidelor politice şi al societăţii civile, demonstrează încă o dată, dacă mai era necesar, că intenţia domnului Băsescu, în sensul de a ascunde gunoiul guvernărilor falimentare ale domnului Boc sub preşul unei noi idei dictatoriale, este evidentă.

Domnule preşedinte, chiar nu mai contează absolut nimic în ţara asta pentru dumneavoastră, în afară de salvarea PDL şi de conservarea puterii dumneavoastră? Dacă nimeni nu este de acord cu ceea ce tăiaţi şi spânzuraţi dumneavoastră, de ce mai insistaţi, domnule Băsescu, să le injectaţi românilor, forţat, binele dumneavoastră unilateral? Aţi distrus tot ceea ce se putea distruge, domnule preşedinte, iar acum vreţi să le luaţi românilor şi ultima fărâmă de mândrie locală şi să-i mai şi puneţi să achite nota de plată consistentă pe care le-o pregătiţi?!

Preţurile cresc aproape în fiecare zi la alimente, carburanţi şi utilităţi, iar veniturile românilor au ajuns să fie sufocate, până la moarte clinică, de tăieri sau inflaţie, şi dumneavoastră motivaţi stringenţa regionalizării, cu alte sute de mii de disponibilizări, domnule preşedinte Băsescu? V-aţi propus oare să trimiteţi toţi românii în şomaj până la sfârşitul mandatului dumneavoastră?!

Domnul Mihai-Aurel Donţu:

"Reorganizarea administrativă a României a ajuns obiect de troc politic pentru preşedintele Băsescu"

Da, România are nevoie de o reformă administrativă! Dar de una reală, o reformă care să pună în centrul său interesele cetăţenilor acestei ţări, problemele lor locale şi care să găsească soluţiile cele mai pertinente pentru rezolvarea şi simplificarea acestora. O modernizare temeinică şi o eficientizare nu doar pe hârtie a domeniului administrativ nu se poate face bătând din palme, domnule preşedinte Băsescu!

Da, România are nevoie de descentralizare şi debirocratizare masivă în administraţie! Dar un proiect de mare anvergură, nu se poate impune forţat, peste noapte, aşa cum doriţi dumneavoastră, fără să consultaţi cetăţenii şi fără să ţineţi cont de observaţiile tuturor partidelor politice şi ale societăţii civile.

Un astfel de proiect, care are rolul de a modifica substanţial atât harta României, cât şi polii de putere economică şi socială, transferând cele mai importante atribuţii de la centru către regiunile de dezvoltare, se poate implementa într-o perioadă mai lungă de timp, pas cu pas, construind cu toată responsabilitatea fiecare etapă în parte.

Dar intenţiile dumneavoastră, domnule Băsescu, nu au nicio legătură cu toate aceste esenţiale ingerinţe, care sunt cuprinse, de fapt, doar în proiectul de reformă administrativă prezentat de USL.

Ceea ce vreţi dumneavoastră nu conţine, nici măcar la şi altele, cele menţionate mai sus. Dumneavoastră vreţi doar un singur lucru: desfiinţarea celor 41 de judeţe ale României, din simplul motiv că PDL nu mai are nicio şansă să câştige mare parte din consiliile judeţene.

Altfel, ce rost ar avea, domnule preşedinte, trocul uluitor pe care vreţi să-l faceţi cu UDMR? PDL a ajuns să condiţioneze angajarea răspunderii Guvernului pe Legea Statutului minorităţilor de asumarea proiectului privind reorganizarea teritorială în opt judeţe.

Adică cetăţenii României nu trebuie să fie consultaţi, dacă sunt sau nu de acord cu ideile dumneavoastră năstruşnice, în ceea ce priveşte propriul lor judeţ sau interesele, viaţa şi viitorul lor, dar, UDMR-ului puteţi să-i vindeţi, fără scrupule, Statutul minorităţilor sub formă de lege, în schimbul susţinerii regionalizării, exact aşa cum o doriţi dumneavoastră?!

Ale cui interese le apăraţi dumneavoastră, în calitate de preşedinte al unei ţări şi de prim-reprezentant al unui popor, domnule Băsescu?

Domnul George Ionuţ Dumitrică:

"Nu v-a ajuns sacrificiul lui Sobaru, domnule Băsescu?"

Protestele au devenit din ce în ce mai dramatice în România domnului Băsescu, dar acest lucru, extrem de îngrijorător, nu-l impresionează pe preşedintele-jucător a 22 de milioane de destine.

Lacrimile domnului Băsescu nu au curs niciodată până acum pentru cei ce recurg la gesturi disperate, nu pentru că aceştia ar fi sinucigaşi de profesie, ci pentru că nu mai găsesc nicio soluţie de supravieţuire în propria lor ţară.

Preşedintele este impresionat doar de ceea ce se întâmplă în PDL, de foşti sau actuali membri de partid sau, în cel mai bun caz, de propriile sale invenţii poetice. Dar niciodată lacrimile prezidenţiale nu au curs pentru românii obişnuiţi sau pentru greutăţile enorme pe care au ajuns, milioane dintre ei, să le ducă în spate, precum sclavii din alte epoci, în urma austerităţilor impuse non-stop de Guvernele Boc.

Anul trecut, în decembrie, domnul Adrian Sobaru, în vârstă 42 de ani, s-a aruncat de la balconul Parlamentului României, denunţând politicile de austeritate ale Guvernului Boc şi recurgând la acest gest disperat chiar în timpul discursului premierului Boc la dezbaterea unei moţiuni de cenzură a opoziţiei.

Şi, culmea cinismului, premierul Boc şi ai săi PDL-işti au decis atunci să continue desfăşurarea şedinţei de plen a Parlamentului şi să treacă chiar la votul acelei moţiuni, imediat după ce domnul Sobaru a fost transportat la spital!

Zilele trecute, Palatul Cotroceni a fost scena a două proteste extreme, din partea a două persoane fără nicio legătură una cu cealaltă. Un tânăr s-a urcat pe un stâlp electric din Piaţa Leul, iar un ofiţer în rezervă, în vârstă de 59 de ani, şi-a dat foc chiar în faţa intrării principale în curtea Administraţiei Prezidenţiale. Ofiţerul care şi-a dat foc avea la el o pancartă pe care era scris "Jos dictatura Băsescu!". Bărbatul este membru al sindicatelor cadrelor militare disponibilizate sau în rezervă.

Aceste gesturi extreme, dar foarte disperate, arată că politicile guvernamentale din România sunt în continuare nefericite, mult prea dure şi cu implicaţii de nesuportat pentru viaţa de zi cu zi a românilor, fie ei pensionari, salariaţi sau, şi mai rău, şomeri.

Actele impresionante de sacrificiu ale unor români ajunşi la limita disperării arată că frustrarea socială a atins în România cote destul de înspăimântătoare.

Dar, din păcate, acestea rămân fără impact asupra insensibililor conducători de guvern şi ţară, care merg înainte cu ale lor strategii din ce în ce mai ciudate, inventate doar ca să-i ajute pe ei din punct de vedere electoral, după atâtea operaţii fără anestezie total nereuşite dar care vor distruge definitiv tot ceea ce se realizase până la ei! Şi pachetul acesta consistent de inepţii, marca Băsescu-Boc, care fac din ce în ce mai multe victime, face parte integrantă din sacul de minciuni PDL-iste sfruntate, numit generic reformă...

Domnul Gheorghe Dragomir:

"Bulibăşeala administrativă marca Băsescu - Boc!"

Împărţirea României în regiuni de dezvoltare reprezintă unul dintre cele mai discutate subiecte din aceste zile. După cum se ştie, România este împărţită, în acest moment, în opt regiuni de dezvoltare, dar mai multe voci au criticat această stratificare, propunând alte soluţii, mai mult sau mai puţin plauzibile, cum ar fi, de exemplu, creşterea numărului de regiuni.

Desfiinţarea judeţelor şi împărţirea administrativă a României în regiuni, în varianta propusă de preşedintele Traian Băsescu, ar urma să fie gata anul viitor. "Ţara, aşa cum este organizată, nu poate stimula dezvoltarea. Avem decizii pe suprafeţe mult prea mici, mă refer la judeţe, şi avem decizii extrem de greu de negociat. Interesul unui judeţ poate fi ca un drum să fie de la sud la nord, iar judeţul următor vrea unul de la est la vest, că pe acolo, pe Valea Trotuşului, sunt primarii lui. Va trebui să reorganizăm administrativ ţara pentru a permite investiţiilor să se deruleze", a declarat şeful statului.

În ton cu preşedintele Băsescu, premierul Emil Boc declara în urmă cu câteva zile, într-o vizită pe şantierul variantei ocolitoare de Nord-Est a Clujului, că "Reorganizarea administrativ-teritorială este un lucru necesar dacă vrem să fim corecţi cu România şi cu românii. Nu facem asta, nu avem bani europeni după 2013".

Reorganizarea administrativ-teritorială propusă de Traian Băsescu n-are nicio legătură nici cu principiile europene - descentralizare, subsidiaritate, transparenţă - nici cu eficienţa în absorbţia fondurilor şi nici cu reducerea corupţiei sau birocraţiei. Propunerea şefului statului nu este decât o manevră menită să bulverseze structurile administrative, să creeze haos în rândul populaţiei şi să distragă atenţia de la adevăratele probleme: criza, sărăcia, faptul că oamenii aduşi la disperare de actuala putere au ajuns să recurgă la gesturi extreme. Singura miză a reorganizării pentru Traian Băsescu este una politică şi electorală.

De asemenea, Emil Boc a minţit cu neruşinare atunci când a spus că fără regionalizare nu mai primim fonduri europene. Singurul motiv pentru care nu accesăm fonduri este incapacitatea actualei puteri.

Ceea ce nu ştiu sau nu vor să recunoască mai-marii noştri oameni politici este faptul că reorganizarea administrativă se face cu informarea Comisiei Europene, în urma unor studii de fezabilitate şi analize de impact, pe baza unui consens politic, nu peste noapte, după voinţa lui Traian Băsescu.

Şi dacă tot vorbim în aceste zile de reorganizarea administrativ-teritorială a României, USL propune un nou model de organizare, pe baza celor 8 regiuni de dezvoltare, care devin centre ale administraţiei locale. În acest model, preluat din tradiţia unor state europene, se păstrează unităţile administrative existente, inclusiv judeţele, şi se adaugă una nouă - regiunea. Modelul propus de USL presupune apariţia unor instituţii noi, precum Consiliul Regional - executivul regional, condus de un preşedinte ales, Curtea de Apel Regională, în timp ce Senatul devine o Cameră a reprezentanţilor regionali.

Şi nu în ultimul rând trebuie să ţinem cont de faptul că un nou proiect de reorganizare administrativă trebuie să întrunească susţinerea majorităţii clasei politice, a societăţii civile şi aparatului de stat.

Domnul Marin Almăjanu:

"USL are un proiect real de reformă administrativă!"

USL şi-a lansat, la sfârşitul săptămânii trecute, propria viziune în ceea ce priveşte reforma administrativă. Prin proiectul supus dezbaterii publice, USL propune un nou model de organizare a României, pe baza celor 8 regiuni de dezvoltare, care devin centre ale administraţiei locale, fără desfiinţarea judeţelor! Astfel, în acest model, preluat din tradiţia unor state europene, se păstrează unităţile administrative existente, inclusiv judeţele şi se adaugă una nouă - regiunea.

Traian Băsescu vrea, în schimb, opt voievodate, desfiinţarea celor 41 de judeţe şi centralizarea excesivă a puterii! Dumnealui merge la Guvern şi bate cu pumnul în masă, ca Guvernul Boc să-şi angajeze de urgenţă răspunderea pe proiectul prezidenţial! USL propune implementarea proiectului său în etape, pe mai mulţi ani şi cu consultarea cetăţenilor:

• 2013 - transfer de atribuţii şi competenţe între Guvern şi judeţe, întărirea celor 8 regiuni de dezvoltare;
• 2014 - alegeri indirecte pentru desemnarea unor Consilii Regionale provizorii;
• 2016 - odată cu alegerile locale, vor avea loc şi alegeri pentru organismele regionale.

Obiectivele USL în ceea ce priveşte administraţia publică sunt: depolitizarea, descentralizarea şi dezvoltarea! Obiectivul lui Traian Băsescu este, fără discuţie, de departe, unul pur electoral, care are unicul scop de a scoate PDL din impasul căderii libere în aprecierile cetăţenilor!

Prin descentralizare USL înţelege aducerea deciziei cât mai aproape de cetăţean! Traian Băsescu a brevetat în mandatele sale de preşedinte al ţării luarea unilaterală a deciziilor, în locul a 22 de milioane de români!

USL îşi propune întărirea capacităţii administrative a actualelor regiuni de dezvoltare şi reducerea decalajelor, în scopul atingerii mediei europene pentru toate regiunile. Fondurile pentru dezvoltare vor fi repartizate pe regiuni şi judeţe, în funcţie de venitul mediu pe cap de locuitor, suprafaţă şi numărul unităţilor administrativ-teritoriale componente. Din sumele alocate, 50% va merge direct la judeţe, iar 50% se va aloca de la nivel regional prin proiecte, pe modelul alocării fondurilor europene. USL îşi propune să finalizeze toate proiectele de dezvoltare locală începute şi neterminate.

Echipa Băsescu-Boc vinde, ca la piaţă, interesele cetăţenilor şi decide, din propriul pix, cine beneficiază de fonduri europene şi cine nu, în funcţie de culoarea carnetului de partid!

Vrea domnul Botiş nişte bani europeni? Premierul Boc închide ochii şi aprobă tacit! Vor UDMR-iştii Ţinut Secuiesc promovat la Bruxelles şi Statut al minorităţilor nou-nouţ? Preşedintele Băsescu vinde un popor!

Domnul Andrei Dominic Gerea:

"Ţara lui Băsescu - Vodă..."

Diferenţele majore dintre proiectul lansat zilele trecute de USL privind reforma administrativă şi cel aruncat, peste noapte, de către preşedinte Traian Băsescu pe masa Guvernului Boc, sunt enorme: proiectul USL consideră absolut necesar faptul că orice nouă reorganizare administrativă trebuie să întrunească susţinerea majorităţii clasei politice, a societăţii civile şi aparatului de stat şi că aceste importante şi radicale transformări se pot face numai în timp, etapizat, gândind temeinic fiecare pas şi fiecare lege ce trebuie modificată şi implementată, pentru o cât mai bună funcţionare ulterioară!

Acum, după ce USL a lansat în dezbatere publică viziunea sa privind reorganizarea administrativă a României, toată lumea a putut înţelege mult mai uşor care sunt adevăratele intenţii ale preşedintelui Băsescu!

Domnul Băsescu, prin impunerea cu forţa a proiectului său de desfiinţare a celor 41 de judeţe şi de înlocuire a acestora cu 8 regiuni - ce vor purta în continuare denumirea de judeţe doar pentru a nu se opinti, în caz contrar, de ingerinţa modificării Constituţiei -, nu-şi doreşte altceva decât să subjuge electoral poporul român, după cum are chef dumnealui şi, bineînţeles, să salveze de la moarte definitivă rămăşiţele clicii PDL-iste!

Prin ceea ce susţine preşedintele în proiectul său de aşa-zisă descentralizare este evident faptul că se va amplifica foarte mult centralizarea puterii, ignorând total nevoile reale ale localităţilor şi în special problemele şi voinţa cetăţenilor, care vor fi afectaţi extraordinar de mult, dar şi bulversaţi de viitoarele modificări administrative!

În schimb, proiectul USL are în centrul său cetăţeanul, dezvoltarea regională şi descentralizarea efectivă în ceea ce priveşte decizia sau alocarea de fonduri! USL îşi propune întărirea capacităţii administrative a actualelor regiuni de dezvoltare şi reducerea decalajelor, în scopul atingerii mediei europene pentru toate regiunile.

USL pune accentul pe depolitizare şi pe organizarea temeinică şi dezvoltarea reală a viitoarelor regiuni! Preşedintele Băsescu şi PDL nu-şi pun aceste probleme sub nicio formă, pentru că interesele lor de buzunar constau doar în punerea cetăţenilor în faţa faptului împlinit şi în cheltuirea banului public, la discreţie, în folosul clientelei portocalii!

Ce mai aveţi de zis acum, domnule preşedinte Băsescu? Aţi avut, într-adevăr, vreodată, intenţia de a negocia cu toate partidele această intempestivă reformă pe care o fluturaţi înainte cu un an de alegeri şi pe care vreţi din nou să o impuneţi într-un mod unilateral? Atunci trebuie să recunoaşteţi că proiectul opoziţiei este într-adevăr gândit pentru o reală descentralizare administrativă a României şi că acesta are în centrul său interesele cetăţeanului şi al comunităţilor locale, şi nu pe cele de partid! Acceptaţi un proiect mult mai bun decât al dumneavoastră, dacă vă pasă de România şi de popor!

Sfărâmaţi totul în picioare, domnule Băsescu, fără cea mai mică mustrare de conştiinţă, iar ceea ce vreţi să forţaţi acum, prin reorganizarea dumneavoastră greşită, va dăuna grav cetăţenilor şi viitorului lor! Cum de v-a trecut prin cap, domnule preşedinte, că puteţi ciopârţi, cu foarfeca prezidenţială, harta României, fără să întrebaţi pe nimeni şi fără să ţineţi vreun moment cont de români?!

Domnul Călin Potor:

"De la Alba Iulia la Viena, de la Ciugud la Braşov. Cine ne plăteşte biletul?..."

Tema reîmpărţirii teritorial-administrative a României a căzut în derizoriu graţie ordinelor venite de pe dealul Cotrocenilor. Preşedintele şi-a luat din nou în serios rolul de jucător şi a aruncat pe piaţă un subiect "tare", de impact, menit să abată atenţia opiniei publice de la adevăratele probleme ale românilor: sărăcia, şomajul, lipsa locurilor de muncă, pierderea speranţei într-un viitor decent. În mod evident, propunerile formulate de actualii guvernanţi nu sunt în măsură să provoace vreun efect benefic faţă de actuala împărţire pe judeţe a ţării. O nouă redesenare a României este de evitat nu doar pentru că procedura va fi extrem de greoaie, presupunând, printre altele, cheltuirea a peste două miliarde de euro doar pentru schimbarea unor acte de identitate. Cât se poate de firesc pentru guvernul boc cu "b" mic, românilor nu li se spune ce presupune această împărţire după bunul plac şi ideile unora, iar oamenii se vor vedea din nou în ipostaza de... buni de plată, fapt nedemocratic şi neconstituţional. Mai mult, o nouă reorganizare presupune iniţierea unor studii de impact pentru fiecare judeţ şi regiune în parte, o largă consultare naţională, precum şi consultări între factorii de decizie politici. Nu poţi să vii aşa, tam-nesam, peste noapte, şi să-i spui localnicului din Ciugud sau Obreja că, pentru a-şi rezolva o anumită problemă, va trebui să bată drumul până la Braşov, precum odinioară la Budapesta sau Viena... Este inadmisibil!

Partidul Naţional Liberal militează pentru o descentralizare reală, prin depolitizarea structurilor administrative. PNL vrea profesionişti, şi nu nepotism, iar trecerea la noua structură să se efectueze într-o perioadă de cel puţin patru ani, după criterii pragmatice şi realiste. Sunt de părere că birocraţia din România nu poate fi redusă fără a fi eliminaţi incompetenţii şi corupţia din spaţiul funcţionăresc autohton, adevăratul motivul pentru care România nu reuşeşte să acceseze fonduri europene. Singura soluţie pentru ca ţara să depăşească în mod real criza economică este ca guvernanţii să caute rapid soluţii pentru a crea noi locuri de muncă şi de a face investiţii în infrastructură, nu prin dezbateri aiuritoare pentru omul de rând.

Cât despre Alba Iulia, reiterez ideea potrivit căreia, dacă tot se va face o reorganizare, capitala regiunii Centru trebuie să-i revină de facto. Alba Iulia deţine în prezent sediul Agenţiei de Dezvoltare Regională, iar trecutul istoric, şi nu numai, de capitală a tuturor românilor o recomandă să rămână o capitală, cel puţin regională. Îmi exprim speranţa că, chiar în ceasul al 12-lea, cei doi vremelnici conducători cu "b" mic ai ţării vor adopta bunul obicei neaoş de a reveni cu picioarele pe pământ românesc şi vor renunţa la năstruşnica idee a reîmpărţii ţării şi la înnebunirea românilor...

Domnul Călin Potor:

"Bilanţul negru la Ministerul Muncii"

În mod categoric, nu avem niciun fel de aşteptări de la noul ministru al muncii, familiei şi protecţiei sociale, Sebastian Lăzăroiu. Probabil că nu va fi decât un simplu executant, care aplică directivele de la Cotroceni şi pe cele primite prin Guvernul României de la Fondul Monetar Internaţional. Numirea lui Lăzăroiu nu are nicio legătură cu Ministerul Muncii, ci este o formă de propulsare în spaţiul politic a unui apropiat al preşedintelui şi cel mult o soluţie de avarie. PD dovedeşte încă o dată cu nu are oameni capabili, profesionişti care să fie numiţi în fruntea ministerelor. La Ministerul Muncii era nevoie de un specialist în politici sociale, nu de un sol al preşedintelui. Nu credem că Sebastian Lăzăroiu are capacitatea gestiunii unei zone atât de complicate şi cu probleme reale, cum este cea a muncii şi protecţiei sociale.

Bilanţul de până acum al Ministerului Muncii este unul negru. Actuala putere a operat o distrugere deliberată a sistemelor publice, inclusiv cel social. Aproape tot ce trebuia tăiat s-a tăiat: salarii, sporuri, indemnizaţii, ajutoare sociale, de încălzire etc. Pensiile au fost îngheţate, iar cele peste 740 de lei au fost diminuate cu contribuţia de 5,5% pentru sănătate. În acest moment, în România peste cinci milioane de persoane trăiesc sub gradul minim de sărăcie, iar la acestea se vor adăuga în curând încă un milion şi jumătate de persoane. Nu în ultimul rând, adoptarea noului Cod social va limita accesul la protecţie socială, deşi România este pe ultimul loc în Uniunea Europeană în ceea ce priveşte asistenţa socială, asistenţa medicală, precum şi la cuantumul pensiilor şi a salariilor.

Domnul Călin Potor:

"Românii mai au de suferit: prognoza economică este scăzută şi pentru 2012!"

Deşi guvernanţii ne-au anunţat cu emfază că suntem aproape de a ieşi din criză, previziunile adevăraţilor specialişti contrazic optimismul celor de la putere. Astfel, Banca Mondială (BM) a îmbunătăţit uşor estimarea privind creşterea economică a României pentru acest an, la 1,6%, dar a revizuit în scădere prognoza pentru anul următor, la 3,7%, potrivit raportului Perspective Economice Globale. De asemenea, Banca Mondială anunţă că România, alături de Kazahstan, a înregistrat cea mai mare scădere a investiţiilor străine directe din Europa şi Asia Centrală în ultima perioadă, respectiv de la jumătatea anului trecut până în prezent. Previziuni de îmbunătăţiri semnificative nu sunt estimate de specialiştii Băncii Mondiale pentru România până la apariţia unor progrese substanţiale în ceea ce priveşte climatul investiţional. Acelaşi raport mai indică faptul că Bulgaria ne-a depăşit la capitolul avans economic, realitate care se vede cel mai pregnant în turism, unde continuăm să nu învăţăm din experienţa vecinilor care ne "racolează" turiştii, dar şi în salariul minim pe economie, care va fi majorat la sud de Dunăre...

Alţi redutabili specialişti, cei de la importanta agenţie de evaluare Moody's, nu intenţionează nici ei să modifice ratingul sau perspectiva României pentru cel puţin un an.

Cu toate că Moody's a fost singura mare agenţie de evaluare care a menţinut ratingul României în categoria "investment grade" (investiţională) în timpul crizei, acum, instituţia respectivă confirmă că economia României nu va creşte atât de repede cum clamează guvernanţii. Încă avem probleme la indicatorii macroeconomici, printre care inflaţia, şomajul şi nivelul datoriei publice.

Nu în ultimul rând, Standard&Poor's (S&P) susţine că uşoara creştere economică a României nu este în măsură să conducă la prosperitatea generală a populaţiei, care se menţine scăzută. S&P afirmă că dacă Guvernul nu va reuşi să respecte ţintele de consolidare fiscală şi strategia de reformă structurală, sau dacă deficitele externe ale României se vor lărgi semnificativ, fără o îmbunătăţire a potenţialului de creştere economică pe termen lung, ratingurile statului ar putea resimţi noi presiuni negative.

În concluzie, suntem departe de ieşirea din criză, iar românii, şi locuitorii judeţului Alba implicit, vor mai avea de suportat cel puţin încă doi ani de sărăcie, lipsuri şi nevoi, graţie măsurilor necugetate ale Guvernului.

Domnul Adrian Gurzău:

"Un flagel naţional - politicienii drogaţi cu populism"

Jocul politic, în România sau în altă parte, are regulile lui clare şi eu cred că, astăzi, este cazul să ni le asumăm cu toţii, cei care, într-un fel sau altul, avem pretenţia că facem politică în această ţară. Dacă te afli în tabăra celor care au câştigat alegerile, atunci trebuie să guvernezi. Trebuie să înţelegi care este adevărata realitate a societăţii pe care o guvernezi şi să acţionezi în sensul rezolvării nevoilor ei. Nu există reţete infailibile pentru guvernare, dar nici nu poţi conduce o ţară după fantasmele născute din tentaţia populismului.

De aceea, cei care se află în opoziţie la această oră, dacă au cea mai mică urmă de respect pentru starea naţiunii pe care mâine vor vrea din nou să o conducă, trebuie să renunţe la a mai cultiva în rândul cetăţenilor iluzia toxică că, în contextul actualei crizei economice mondiale, soluţiile pentru redresare sunt simple, clare şi la îndemână, dar că ele nu sunt aplicate din cauza relei-voinţe ale guvernării. Acesta este exemplul clasic al populismului, al demagogiei iresponsabile care, de mii de ani, nu a făcut niciun serviciu real societăţii umane, ci doar a ridicat cetăţeni împotriva altor cetăţeni, îndepărtând în mod odios societatea de găsirea unor soluţii benefice pentru membrii ei.

Marţi, cele două partide mari din opoziţie vor lansa în dezbatere moţiunea simplă intitulată "Un flagel naţional - plantele etnobotanice". În loc să accepte faptul - mai mult decât lăudabil - că, într-o vreme atât de complicată ca cea de acum, guvernul găseşte resursele necesare de a reglementa problema comerţului cu plantele etnobotanice, opoziţia se grăbeşte să constate aşa-zisa incapacitate managerială a Cabinetului Boc.

Pretinsele argumente aduse împotriva reglementărilor ţin de domeniul poeziei, şi nu al realităţii. Eu consider că proiectul de lege adoptat de guvern la începutul acestei luni este o soluţie coerentă de a ţine sub control cât mai strict comercializarea produselor etnobotanice, astfel încât această activitate să nu dispară în under-ground-ul societăţii. Ea este o modalitate realistă de a institui controlul legii asupra unui fenomen nociv, drept pentru care eu mă declar în total acord cu prevederile ei şi o voi susţine în dezbaterea parlamentară.

A ataca o astfel de iniţiativă este o dovadă evidentă a faptului că ne-am trezit acum cu o serie de politicieni drogaţi cu propriul lor populism. Din păcate, ei au pierdut contactul cu realitatea în care trăiesc şi mi-e greu să cred că ar mai putea, în această stare, să îşi asume un eventual nou act de guvernare.

Domnul Adrian Gurzău:

"Guvernul Năstase trebuie să-şi asume costurile oneroase ale contractului cu Bechtel"

Sunt deputat din Transilvania şi mă preocupă situaţia Autostrăzii Bechtel, dar şi starea de spirit a opiniei publice în legătură cu acest subiect.

Tocmai de aceea vreau să răspund îngrijorărilor create de opoziţie: autostrada este o prioritate pentru guvernul nostru, dar nu în orice condiţii.

Contractul cu firma Bechtel, semnat fără licitaţie de Guvernul Adrian Năstase în 2003, este păgubos pentru ţară, şi asta se vede şi mai mult acum, pe timp de criză. Clauzele prevăzute în contract şi asumate de Guvernarea PSD se răzbună acum, când trebuie să plătim şi în condiţiile în care firma Bechtel nu lucrează. Deşi contractul este confidenţial, mai mulţi miniştri, dar şi oficiali ai firmei au spus, rând pe rând, câte ceva important de ştiut despre condiţiile mizerabile pe care şi le-a asumat Guvernul PSD.

Aflăm acum că suntem obligaţi la costuri indirecte, la costuri de neutilizare a echipamentelor, la penalităţi la plata daunelor, dacă se întrerupe contractul.

Suntem în situaţia de a construi cea mai scumpă autostradă din Europa (până acum am înţeles că s-a ajuns la 16 milioane de euro pe km) din cauza unui contract păgubos semnat de fostul premier Năstase.

Cred că a venit vremea să dea socoteală. Cei care au semnat contractul să plătească, nu ţara istovită de cheltuieli şi de aşteptare. Mi se pare de bun-simţ ca miniştrii şi premierul care s-au angrenat în angajamente atât de nefaste pentru noi să dea socoteală.

De aceea, cer un raport legat de datele contractului, cheltuielile realizate până acum şi publicarea semnăturilor de pe acest contract.

Avem nevoie de autostradă, dar nu avem nevoie să intrăm în Cartea Recordurilor cu cea mai scumpă construcţie de acest fel de pe continent. Dacă se fac vinovaţi de neglijenţă şi abuz în serviciu, guvernanţii PSD trebuie să plătească, nu ţara, care nu are nici o vină.

Domnul Corneliu Olar:

"Tăiem cu măsură sau măsurăm pe tăietură"

Dacă nici cum nu se va cădea de acord ca viitoarea Regiune Centru să aibă capitala la Alba Iulia, moţii vor face demersuri pentru ca zona Munţilor Apuseni să fie reintegrată în Regiunea Nord-Vest, cu capitala la Cluj-Napoca.

Noul proiect al reorganizării teritoriale şi administrative a ţării a pus pe jar în ultimele zile partidele politice, dar la fel de mult şi pe cetăţenii din diverse zone istorice ale ţării. Un exemplu în acest sens îl reprezintă Ţara Moţilor, unde oamenii discută şi întorc pe toate feţele posibila apartenenţă a zonei la o viitoare regiune sau alta. Dacă într-adevăr se va ajunge la un nou proces de reorganizare administrativă a ţării în cele 8 regiuni economice anunţate de către premierul Emil Boc şi preşedintele Traian Băsescu, moţii vor susţine cu tărie în primul rând ca viitoarea regiune Centru să aibă capitala la Alba Iulia. Există argumente serioase în acest sens, pornind de la faptul că Alba Iulia este considerată astăzi, pe bună dreptate, ca fiind "capitala istorică" a ţării, deoarece aici s-a înfăptuit actul măreţ de la 1 Decembrie 1918, Marea Unire, şi continuând cu solide argumente de ordin economic, administrativ şi social. Astfel, la Alba Iulia îşi are în prezent sediul regiunea actuală de dezvoltare ADR 7 Centru, precum şi Curtea de Apel pentru 3 judeţe (Alba, Sibiu, Hunedoara). Pe lângă acestea, trebuie să mai amintim faptul că, în ultimii ani, Alba Iulia a devenit un important centru universitar, prin înfiinţarea, încă din anul 1991, a Universităţii "1 Decembrie 1918" şi totodată a ajuns să reprezinte unul dintre polii principali ai Transilvaniei în privinţa atragerii de fonduri financiare europene. Dacă însă nu se va ajunge nicicum la această soluţie, iar în cele din urmă capitala regiunii Centru va fi stabilită la Braşov, atunci moţii vor face tot ceea ce depinde de ei pentru a-şi exprima clar apartenenţa la regiunea Nord - Vest, cu capitala la Cluj - Napoca. Această posibilă opţiune a moţilor are la bază argumente solide, atât de ordin istoric, dar deopotrivă şi de ordin cultural şi economic, care ţin chiar de natura proprietăţilor. Cel mai important lucru este din capul locului ca Ţara Moţilor să nu fie divizată prin această nouă acţiune de regionalizare, respectiv ca moţii din localităţile care actualmente aparţin de judeţul Alba să rămână uniţi în cadrul aceleiaşi regiuni teritoriale şi administrative cu fraţii lor din judeţele Cluj şi Bihor.

În ultimele zile, după ce mass-media a anunţat acest posibil nou proces de reorganizare teritorial-administrativ, am fost asaltat efectiv de numeroşi cetăţeni din Apuseni, începând de la profesori de istorie şi până la veterani de război sau oameni simpli, care mi-au prezentat mai multe argumente în acest sens. Iată, în continuare, ce mi-a spus chiar un om simplu, Dumitru Mateş - pensionar, în vârstă de 83 de ani, din satul Mătişeşti, comuna Horea.

"Începând cu anul 1921, după plecarea administraţiei maghiare din Ardeal şi trecerea la înfăptuirea reformei agrare, foarte mulţi moţi au fost împroprietăriţi în zonele Carei - Satu Mare. Din 1928 şi până în 1932 a avut loc practic cel mai mare exod din Ţara Moţilor atât în zona de sud a ţării (Adamclisi), cât şi în zona de nord-vest, în zona Satu Mare - Carei. Astfel, sute, chiar mii de familii din localităţile moţeşti Avram Iancu, Vidra, Arada, Arieşeni, Scărişoara, Gârda - care actualmente ţin de judeţul Alba, cât şi din Mărişel, Măguri - Răcătău şi Negreni - care ţin de judeţul Cluj au fost împroprietărite cu câteva iugăre de pământ în localităţi care astăzi poartă numele de Ianculeşti, Horea, Scărişoara Nouă sau Marna şi sunt situate în judeţul Satu Mare. După Diktatul de la Viena, din 1940, când Clujul a fost realipit Ungariei, şi până la eliberarea ţării, în 1945, teritoriul rămas românesc din Ardeal a fost organizat în "rezidenţe" precum Alba Iulia, Sibiu şi Sighişoara. În acei ani practic capitala Ardealului a devenit Sibiul, aici refugiindu-se şi principalele servicii administrative româneşti din Cluj.

În perioada 1945 - 1950, în cadrul acestor "rezidenţiate" funcţionau judeţe, precum Sibiu, Cluj, Hunedoara şi Turda, conduse de prefecţi, care aveau în componenţă mai multe "plase", conduse de pretori. Moţii din Apuseni au fost cuprinşi atunci în trei "plase" - Câmpeni, Baia de Arieş şi Buru - Iara, şi aparţineau de judeţul Turda.

După anul 1950 şi până în anul 1968 s-au înfiinţat raioanele şi regiunile. Actualele localităţi moţeşti făceau parte din raionul Câmpeni, care la rândul său era cuprins în regiunea Cluj. În acea perioadă au mai existat raioane moţeşti precum Brad, Hălmagiu, Beiuş, Huedin, Iara sau Baia de Arieş. Surprinzător, Abrudul, deşi era cel mai mare oraş din zonă, a făcut parte din raionul Câmpeni. Tot în acea perioadă au mai existat regiunile Bihor, Hunedoara şi Braşov.

În 1968 are loc o nouă organizare administrativ-teritorială şi apar din nou judeţele. Atunci a fost înfiinţat judeţul Alba, la fel şi Clujul, din regiune s-a transformat în judeţ. Interesat este iarăşi faptul că în acea perioadă au dispărut vechile judeţe: Turda, Dej, Târnava Mică şi Târnava Mare. De atunci, cele două oraşe - Câmpeni şi Abrud -, împreună cu comunele de pe Arieşul Mic şi Arieşul Mare au ieşit din componenţa regiunii Cluj şi au intrat, din punct de vedere administrativ, în componenţa judeţului Alba".

Aşa după cum frumos spune mătişescul Dumitru Mateş, «de circa 200 de ani, poate mai bine, moţii au avut doi "plămâni": Huedinul - oraş agrar, zis şi "Chicago" al moţilor, deoarece aici funcţiona bursa de cereale şi aici îşi făceau ei schimbul de mărfuri cu cei din câmpia vestului ţării, şi Câmpeniul - ca nod feroviar - de unde se îmbarcau în celebra "Mocăniţă" şi mergeau cu diverse treburi înspre Turda, Câmpia Turzii sau Luduş». Aşadar, există legături de sute de ani între moţii ce astăzi vieţuiesc în judeţul Alba şi cei din judeţele Cluj, Bihor sau Satu Mare. Pe lângă istoria comună parcursă prin participarea la Răscoala lui Horea, Cloşca şi Crişan de la 1784 şi la Revoluţia de la 1848 - 1849 condusă de Avram Iancu, cu puternicele bătălii cu maghiarii de la Abrud, Mărişel sau Huedin, moţii se simt legaţi şi de marile personalităţi ştiinţifice şi culturale ale Clujului, precum Emil Racoviţă, exploratorul numeroaselor peşteri din Munţii Apuseni, Daicoviciu sau marele filosof Lucian Blaga, ca să dăm doar câteva nume în acest sens. Dar mai mult, actualmente moţii din localităţile cuprinse în judeţul Alba sunt legaţi teritorial de judeţul Cluj chiar prin sistemul de proprietate asupra pădurilor şi păşunilor lor. Astfel, aproape toate localităţile Apusenilor din Alba deţin în prezent, în proprietate, sute sau chiar mii de hectare de păduri şi păşuni ce sunt situate teritorial pe raza judeţului Cluj. Ce vor face ei atunci, în cazul în care Braşovul, şi nu Alba Iulia va fi capitala regiunii Centru? Vor fi situaţi cu proprietăţile în regiunea Nord - Vest, cu capitala la Cluj-Napoca, iar administrativ vor ţine de Braşov?!?

Cred că o nouă reorganizare administrativ-teritorială ar putea fi un proces benefic pentru ţara noastră, mai ales acum, în cadrul Uniunii Europene. Însă din capul locului, cum spune moţul, eu consider că acest lucru trebuie foarte bine gândit şi cântărit, şi nicidecum făcut în pripă. Trebuie să facem precum croitorul: să măsurăm de zece ori pentru a putea tăia o dată! Eu cred că dacă această nouă reorganizare pe regiuni se va face cu cap vom avea într-adevăr şi importante avantaje economice (atragerea unor importante fonduri comunitare - UE). Dar poate mai importantă va fi apropierea deciziei administrative de cetăţeni, prin acordarea unor puteri sporite consiliilor locale şi primăriilor de la nivelul municipiilor, oraşelor şi comunelor, şi nu regiunilor, aşa cum s-a speculat în ultimele zile pe unele televiziuni naţionale. De fapt aceasta ar însemna "marea descentralizare", prin acordarea autonomiei financiare la nivelul localităţilor şi regiunilor, astfel încât la Bucureşti să mai meargă doar un procent mic de fonduri financiare, absolut necesare pentru funcţionarea principalelor instituţii de drept ale statului român.

În fine, repet, în perioada imediat următoare, împreună cu colegii din conducerea judeţului Alba mă voi bate pentru ca posibila viitoare regiune Centru să aibă capitala acolo unde se cuvine, adică la Alba Iulia. Dacă nicicum nu se va reuşi acest lucru, atunci voi fi nevoit ca, în fruntea unei delegaţii moţeşti, formată din actualii primari şi consilieri locali, precum şi din partea societăţii civile, respectiv reprezentanţi ai asociaţiilor cultural-patriotice din zonă (Societatea "Avram Iancu" şi altele), să ne deplasăm la Bucureşti şi să cerem o întâlnire specială cu primul-ministru şi cu şeful statului, pentru a le aduce la cunoştinţă aceste adevăruri istorice, aspectele actuale de natura proprietăţii, precum şi legăturile de suflet între moţii din cele trei judeţe actuale - Alba, Cluj şi Bihor, în care se află cuprinsă frumoasa Ţară a Moţilor. Trag nădejdea că în cele din urmă vom ajunge la o soluţie favorabilă şi că moţii nu vor mai fi nevoiţi, asemeni lui Horea sau Avram Iancu, să-şi ceară drepturile pe la Viena sau, cine ştie, pe la... Budapesta.

Domnul Costică Macaleţi:

"Maternitatea Botoşani - a 5-a roată la căruţă în opinia Ministerului Sănătăţii"

Declaraţia mea politică de azi se referă la aşa zisa reformă din domeniul sănătăţii.

Că avem un sistem sanitar deficitar, subfinanţat, din care medicii pleacă masiv spre alte zări, în condiţiile salariilor de mizerie din România şi a lipsei de dotări şi materiale sanitare, nu este un secret pentru nimeni. În aceste condiţii, este firească o analiză competentă a situaţiei şi aplicarea unui set de măsuri care să primenească măcar, dacă să nu vindece, sistemul de sănătate de la noi din ţară. Dar, în loc de aceasta, asistăm la o adevărată cavalcadă de măsuri năucitoare, nefondate pe realităţile locale, ci numai pe interese meschine, care fac ca sistemul să se năruie cu totul.

Un argument în acest sens este cazul Maternităţii din Botoşani. Aceasta a fost încadrată la categoria a 5-a, ca spital cu competenţe limitate, ceea ce a făcut ca şefii spitalului să înceapă demersurile pentru contestarea deciziei ministeriale. Reprezentanţii spitalului anunţau nu cu mult timp în urmă că sunt dispuşi să ajungă şi în instanţă pentru a-şi apăra dreptul la o încadrare mai bună decât cea pe care au primit-o de la minister. Conducerea Spitalului de Obstetrică şi Ginecologie a înştiinţat Instituţia Prefectului că nu este mulţumită de clasificarea pe care i-a decis-o acestei unităţi medicale Ministerul Sănătăţii. De fapt, la minister a fost trimisă o plângere în acest sens. Reprezentanţii maternităţii botoşănene au solicitat la minister încadrarea în categoria 2 M sau în categoria a 4-a, cu plan de conformare, cerere care a şi fost susţinută de acte, de documente şi care nu a fost luată în seamă nici la propunerea de clasificare făcută de Direcţia de Sănătate Publică Botoşani, nici la încadrarea decisă de comisia din minister.

Aşadar, avem un exemplu evident de nesimţire şi incompetenţă evidentă a autorităţilor centrale portocalii, care nu ştiu altceva decât să fure, să concedieze şi să desfiinţeze şi o maternitate dintr-un municipiu reşedinţă de judeţ care a ajuns a 5-a roată la căruţă pentru guvernanţi! Bine că avem regiunile!

Doamna Claudia Boghicevici:

"Modificarea Legii zilierilor pentru o flexibilizare a prevederilor sale"

Declaraţia cu care mă prezint în faţa dumneavoastră astăzi se referă la modificarea şi completarea Legii nr.52/2011 privind exercitarea unor activităţi cu caracter ocazional desfăşurate de zilieri, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr.276 din 20 aprilie 2011. Modificarea prevede extinderea sferei beneficiarilor de lucrări cu persoanele fizice autorizate şi acordarea expresă a posibilităţii de a desfăşura activităţi cu caracter ocazional pentru personale fizice beneficiare ale venitului minim garantat.

Propunerea vine să sprijine utilizarea muncii cu caracter ocazional şi astfel să creeze un nou cadru normativ care să genereze atât noi locuri de muncă, cât şi creşterea gradului de ocupare a forţei de muncă.

Prin modificările aduse la Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.44/2008 privind desfăşurarea activităţilor economice de către persoanele fizice autorizate, întreprinderile individuale şi întreprinderile familiale, a fost instituită posibilitatea ca persoana fizică autorizată să poată angaja terţe persoane pentru desfăşurarea activităţii. Prin modificările propune la lege doresc să creez posibilitatea şi pentru persoanele fizice autorizate să angajeze zilieri, cât şi forţă de muncă calificată, prin contracte individuale de muncă.

Propunerea legislativă depusă deja în Parlament va determina crearea de noi locuri de muncă la nivel local şi regional pentru domeniile de activitate prevăzute prin lege şi va determina o creştere semnificativă a veniturilor la bugetul de stat, determinată de plata sumelor aferente impozitului pe venit. Având în vedere necesitatea introducerii unor măsuri active de stimulare a mediului de afaceri şi a accesului la locuri de muncă, care vor conduce la mărirea ritmului de creştere economică, este automat necesară introducerea persoanei fizice autorizate în categoria beneficiarului de lucrări, aşa cum este prevăzut în Legea nr.52/2011.

De asemenea, pentru încurajarea creşterii gradului de ocupare în rândul persoanelor beneficiare ale venitului minim garantat, în conformitate cu prevederile Legii nr.416/2011, propun introducerea expresă a acestora în categoria zilierilor care pot presta activităţi cu caracter ocazional.

Domnul Vasile-Silviu Prigoană:

"Ziua Mondială a Donatorilor de Sânge"

În fiecare an, pe data de 14 iunie lumea întreagă celebrează Ziua Mondială a Donatorului de Sânge.

Cu toate că scopul acestei zile este de a creşte gradul de conştientizare asupra importanţei donării de sânge şi de a încuraja cât mai mulţi oameni să doneze, obiectivul zilei nu este de a atrage mulţi donatori în aceasta zi. Obiectivul este de a-i sărbători pe cei care donează în mod voluntar, fără vreo recompensă, faptul că au ajutat la salvarea unei vieţi.

Cu toate acestea, majoritatea populaţiei de pe glob nu are acces la sânge. În fiecare an se donează peste 80 de milioane de unităţi de sânge, însă numai 38% dintre acestea se colectează în ţările în curs de dezvoltare, precum România, ţări în care trăieşte 82% din populaţia lumii. Mai mult, în multe ţări pacientul depinde de sângele donat de familie sau prieteni.

Statisticile internaţionale referitoare la numărul donatorilor de sânge raportat la numărul de locuitori posibili donatori, arată faptul că ţara noastră se situează pe ultimul loc din Uniunea Europeană în ceea ce priveşte acest aspect, doar 1% din populaţia României fiind pe lista donatorilor de sânge, în condiţiile în care, în celelalte ţări, procentul ajunge şi la 10%.

Trebuie să înţelegem că donare de sânge poate contribui la salvare unor vieţi care depind în exclusivitate de ajutorul nostru. Nu este un efort supraomenesc, ci pur şi simplu un act de voinţă. Dacă din motive de sănătate nu putem să donăm, cred că ne putem îndemna familia şi prietenii să o facă.

Domnul Vasile Berci:

"Delirul puterii"

A intrat în practica actului de guvernare al actualei puteri o metodă neexperimentată nicăieri în societăţile democrate: metoda guvernării agresiv-abuzive. În ultimul timp, acest tip de guvernare a atins magnitudinea delirului generat de obsesia puterii.

Aceste metode sunt expresia concentrată a diversiunii şi incapacităţii crase de a exercita o bună guvernare, a promovării unor relaţii toxice şi antagonice între stat şi societate.

Să enumerăm doar câteva: disponibilizarea a 10.000 de angajaţi ai MAI şi desfiinţarea posturilor de poliţie rurală, revizuirea Constituţiei în virtutea unor abordări discutabile, referendumul din Bucureşti de tipul a fi sau a nu fi etc.

Agenda publică a ultimelor zile este dominată de megagăselniţa aberantă băsesciană a desfiinţării judeţelor actuale şi organizării în paşi gimnastici a opt judeţe, pe structura regiunilor de dezvoltare, după logica strâmbă "întâi tăiem şi apoi măsurăm". Fără studiu de impact, fără pachet legislativ şi consultarea populaţiei prin referendum şi partajarea raţională a competenţelor etc., aşezând deci "căruţa înaintea boilor."

Această decizie a fost luată de preşedintele autocrat, deşi în urmă cu o lună arhetipul obedienţei absolute, premierul Emil Boc, secondat de ministrul Elena Udrea, se exprimau extrem de clar că reorganizarea administrativ-teritorială este inoportună şi imposibilă până la alegerile din 2012. Decizia preşedintelui le-a schimbat punctul de vedere cu 180 de grade, cum se întâmplă de regulă. Ba, mai mult, au avansat procedura dragă lor, a adoptării legii prin angajarea răspunderii Guvernului până la sfârşitul acestei sesiuni parlamentare.

Convinşi probabil că au misiunea istorică a modernizării statului s-au pus pe treabă, reuşind să demoleze educaţia, sănătatea, ordinea publică şi să decredibilizeze instituţiile statului, inclusiv puterea legiuitoare şi Justiţia.

În mintea lor puţină şi atinsă de paranoia, pentru încununarea operei devastatoare a mai rămas un singur lucru de făcut: aruncarea ţării într-un haos fără precedent în istorie, printr-o reformă administrativ-teritorială forţată, fără viziune şi iraţională, după "principiul" pervers "important este să distrugem ceea ce mai funcţionează" în această ţară.

În delirul lor trec cu inconştienţă peste faptul că binele ipotetic, pe care-l invocă pentru oameni şi ţară, nu se poate face cu forţa, fără consultarea populaţiei prin referendum. Este lipsit de importanţă pentru ei că cetăţenii vor parcurge, până la noile reşedinţe de judeţ, sute de kilometri.

Nu au răspuns şi argumente cu privire la organizarea instanţelor de judecată pe palierele consacrate: Judecătorii, Tribunale Judeţene şi Curţi de Apel. Vor dispărea Tribunalele Judeţene sau Curţile de Apel, având în vedere că nu-i loc şi poziţionare pentru ambele în acelaşi judeţ? Cum va arăta arhitectura de organizare ierarhică a cultelor religioase (episcopii, mitropolii etc.) care are ca element fundamental existenţa actualelor judeţe?

Guvernanţii nu au nici măcar simţul ridicolului. Altfel cum se explică faptul că judeţul Moldova de Sud va avea reşedinţa la Constanţa, iar noul judeţ Crişana (regiunea de Nord-Vest) va avea reşedinţa la Cluj-Napoca. Halal tradiţie, adio istorie!

Întrebările sunt nenumărate, iar răspunsurile şi argumentele puterii, fie nu există, fie sunt palide şi neconvingătoare. În această situaţie, nu ezită să apeleze la minciună. Spre exemplu, atunci când neagă că în documentele de aderare semnate cu UE, pentru perioada 2007-2013 este înscris negru pe alb că absorbţia fondurilor se face păstrând actuala organizare administrativ-teritorială şi prin cele opt regiuni de dezvoltare. În acest sens, este elocvent răspunsul recent al comisarului european pentru regiuni.

În situaţia creată de regimul Băsescu, cu consecinţe nefaste pentru starea naţiunii, se impun câteva constatări cu conţinut real şi periculos pentru situaţia ţării.

În primul rând, democraţia băsesciano-PDL-istă este una de vitrină, fără substanţă, iar statul de drept a ajuns o ficţiune. Unica putere a regimului este preşedintele Traian Băsescu, care are conduita şi reflexele unui autocrat, instaurând dincolo de Constituţie, un regim cvasiprezidenţial.

În al doilea rând, regimul nefast a produs antagonizarea societăţii şi a aruncat populaţia în apatie şi nepăsare. A generat pe bandă conflicte şi scandaluri interne, respingând brutal ideea că o democraţie viabilă şi consolidată se construieşte prin dialog, negociere şi compromis politic.

În al treilea rând, intenţia de a trece prin angajarea răspunderii o lege a reorganizării administrativ-teritoriale a ţării, care aruncă România într-un haos greu de imaginat, constituie apogeul unei guvernări arbitrare şi nesăbuite.

Sigur nu este nicio coincidenţă punerea pe tapet a acestei teme cu doar câteva zile înainte ca USL să prezinte în faţa miilor de aleşi locali viziunea sa privind administraţia publică şi dezvoltarea regională. O viziune realistă, coerentă şi europeană.

Sau poate are dreptate un lider UDMR care s-a exprimat tranşant că avem o nouă mostră de diversiune a puterii, pentru ca prin haosul creat să amâne alegerile din 2012 sau să fure voturi, câte sunt necesare pentru a rămâne la putere?

Am lăsat la urmă un aspect, care cred că este de fapt cel mai important reacţia ţării la un abuz de asemenea amploare. Se mişcă ţara sau nu? Suntem o naţiune capabilă de o reacţie civică pe măsura abuzului sau o populaţie apatică, în derivă, predispusă la o reacţie de genul "asta-i situaţia, ce poţi să faci?"

Domnul Marius Rogin:

"UE - gata să-i ajute pe fermierii afectaţi de EHEC"

Uniunea Europeană doreşte să acorde ajutor ţăranilor şi întreprinderilor care au suferit pagube din pricina crizei EHEC. Încă înaintea şedinţei de marţi a miniştrilor europeni ai sănătăţii s-a aflat că Dacian Cioloş, comisarul european pentru agricultură, intenţionează să avanseze propuneri concrete de ajutorare a fermierilor afectaţi de criza EHEC. Se verifică, în prezent, în ce măsură se poate înlesni acordarea de ajutoare de stat celor care au suferit pierderi în urma izbucnirii cazurilor de îmbolnăvire în urma contaminării cu varianta cea mai agresivă a bacteriei E.coli.

Dacian Cioloş şi-a propus să participe la şedinţa extraordinară de la Luxemburg a miniştrilor europeni ai sănătăţii, convocată de preşedinţia maghiară a Uniunii Europene.

O oarecare destindere s-a resimţit în Germania, în urma probabilei depistări a cel puţin uneia din sursele de infecţie. S-aspus că un aliment delicat, tipic odinioară pentru bucătăria asiatică, dar inclus de mult şi între legumele favorite ale multor europeni, s-ar afla la originea violentelor simptome care au provocat hemoragii interne, au blocat funcţii renale şi au ucis peste 20 de persoane în Germania, contaminând alţi aproximativ 2000 de oameni.

Potrivit autorităţilor germane, era vorba de boabe încolţite de fasole şi de alte legume de la o întreprindere agricolă din Bienenbüttel, în Saxonia Inferioară. Acesta e unul din landurile puternic lovite de boala iscată de o tulpină extrem de agresivă a bacteriei E.coli.

Oficialităţile au închis întreprinderea saxonă, prelevând pentru analize peste 40 de probe din seminţe germinate găsite aici. Firma saxonă livrase germenii de legume multor cantine şi restaurante din nordul Germaniei, zona cea mai afectată de enterohemoragii.

Între timp, s-a anunţat că în primele 23 de probe, din cele 40 de probe, analizele de laborator au arătat că germenii nu erau infestaţi cu bacteria EHEC. Autorităţile sanitare germane nu se aşteaptă de asemenea, să afle prea repede care este sursa epidemiei cu EHEC. În ceea ce le priveşte, autorităţile germane s-au apărat de criticile Madridului după ce afirmaseră, în mod greşit, că la originea îmbolnăvirilor s-ar fi aflat castraveţii spanioli. La Berlin s-a reliefat că bacteria este atât de virulentă încât, în interesul protecţiei consumatorilor, era obligatoriu să se acţioneze rapid şi să se emită cât mai grabnic semnalele de alarmă.

Deşi s-a decriptat codul genetic al bacteriei ucigaşe, nu există încă nicio terapie sigură, omologată. Experţii au recomandat, din capul locului, să se adopte stricte măsuri de igienă şi de rehidratare a pacienţilor, dar să nu se recurgă la antibiotice, al căror efect agravează, se pare, maladia, sporind cascada deversărilor de toxine în corp. Speranţe a generat ştirea descoperirii unui medicament care, deşi nu face minuni, pare să fi ameliorat situaţia în cazul unora dintre îmbolnăviri. Potrivit facultăţii de medicină din Hanovra, medicamentul Eculizumab ar fi determinat oarecari ameliorări clinice în desfăşurarea maladiei la anumiţi pacienţi grav bolnavi.

Domnul Cătălin Ovidiu Buhăianu-Obuf:

"Reorganizarea la USL - dublăm birocraţia să încapă şi ai noştri!"

Este din ce în ce mai uşor să ajungem la concluzia că membrii marcanţi ai opoziţiei, cu a sa conducere bicefală, au probleme foarte serioase cu înţelegerea proiectelor importante pentru România. Mă văd nevoit să vă reamintesc faptul că PSD a ieşit public până acum cu două programe de guvernare, ambele conţinând erori de gramatică, de logică, lipsă crasă de informaţii, propuneri copiate din legi deja aflate în aplicare, articole băgate de două-trei ori ca să iasă numărul şi altele asemenea.

Săptămâna trecută v-am prezentat câteva mostre de incongruenţe din programul pentru educaţie al opoziţiei. De data aceasta, observ cu surprindere că USL a fost prinsă clar pe picior greşit, fiind cu doi paşi în spatele nostru.

În această perioadă partidele din alianţa contra naturii, alias USL, riscă să facă implozie din cauza tensiunilor legate de împărţeala candidaţilor pentru funcţiile pe care iluzoriu îşi imaginează că le vor căpăta în 2012. În acest timp, PDL şi partidele din arcul guvernamental au lansat spre dezbatere publică unul dintre cele mai importante proiecte pentru România: reorganizarea teritorială.

Fiind ocupaţi cu invective şi declaraţii de mahala, într-un limbaj obscen şi nedemn, liderii opoziţiei şi-au dat seama brusc de faptul că nu au nicio idee şi nicio părere vizavi de noua reorganizare. Ar fi sărit Domniile Lor să critice din start, dar şi-au dat seama că reorganizarea administrativă este o necesitate urgentă pentru România. Astfel, au anunţat că abia sâmbătă vor arăta ei cât de greşită ar fi ideea, deşi replica la proiectul nostru ar fi venit cu câteva zile întârziere.

Oricum, primele reacţii au fost de negare vehementă şi desfiinţare a proiectului, deşi în faţa întrebărilor directe ambii lideri, Ponta şi Antonescu, au recunoscut că reorganizarea este o necesitate pentru ţară. Repet, în lipsă de reacţii au lansat în presă dezinformări despre costuri suplimentare, haos administrativ şi alte asemenea idei concepute pe genunchi. Nu a fost nevoie decât de câteva minute pentru ca preşedintele Traian Băsescu să clarifice şi să dărâme asemenea idei încropite superficial.

Acum, USL a venit şi ea cu o variantă de reorganizare, foarte similară cu a noastră, dar care dublează birocraţia şi structurile administrative.

Pentru început, ca să nu li se încurce alegerile candidaţilor din USL, pentru care s-au chinuit atât, liderii opoziţiei propun ca reorganizarea să se facă din 2016, nu de anul viitor. Poate aşa mai prind şi ei ceva, ceva din bugetele consiliilor judeţene unde şi-au ales pe sprânceană baronei flămânzi.

USL vrea păstrarea actualelor judeţe, dar deasupra lor să se mai înfiinţeze şi opt consilii regionale, un fel de miniguverne pentru judeţele din subordine. Aici nimeni nu vorbeşte despre cât ar creşte costurile bugetare pentru crearea de noi şi noi funcţii pentru membrii partidelor din USL. Este aproape evident faptul că actualul aparat birocratic nu le ajunge ambelor partide şi atunci vor să mai creeze structuri pentru clientela de partid. Mai mult, USL vrea şi înfiinţarea de parlamente regionale.

Apelez la bunul simţ comun! Vă rog să puneţi în balanţă: proiect PDL: opt judeţe, opt consilii judeţene, opt prefecţi. Proiect USL: 41 de judeţe, 41 de preşedinţi de Consiliu Judeţean, 41 de prefecţi, 8 regiuni, 8 guvernatori, zeci de noi funcţionari în parlamentele regionale, sute de noi birocraţi pentru gestionarea întregului aparat de stat! Domnule Antonescu, unde este campania bunului-simţ?

Domnul Mircia Giurgiu:

"Turism ecumenic la Cluj-Napoca"

Principalele obiective vizate prin acest tip de turism sunt lăcaşurile de cult din municipiul Cluj-Napoca, publicul ţintă fiind turiştii, străinii şi românii. Bugetul unui proiect de acest gen, care există şi în alte ţări ale lumii, este minimal, în sensul că ar putea fi puse la dispoziţia turiştilor autobuze din dotarea regiei locale de transport în comun.

Punctele forte ale unui astfel de proiect privesc unicitatea şi frumuseţea acestor lăcaşuri de cult, precum şi varietatea lor, atât din punct de vedere arhitectural, cât şi religios. În acest mod se vor colecta şi fonduri la bugetul de stat şi al administraţiei locale, prin numărul de turişti care se vor caza în hotelurile din oraş - ceea ce va contribui la promovarea turistică a municipiului Cluj-Napoca.

Pentru realizarea proiectului vor fi cooptaţi să participe: regia locală de transport în comun, Muzeul de Istorie al Transilvaniei, Primăria municipiului Cluj-Napoca şi autoritatea de turism.

Costurile implementării unui asemenea proiect sunt relativ mici, deoarece vor fi utilizate resurse umane de pe plan local, cum ar fi: şoferii de la regia locală de transport în comun, ghizii istorici de la Muzeul de Istorie al Transilvaniei şi din cadrul Primăriei municipiului Cluj-Napoca care, alături de autoritatea de turism, vor asigura şi promovabilitatea acestui proiect.

Vor putea fi vizitate lăcaşuri de cult, reprezentative pentru multiculturalitatea municipiului Cluj-Napoca, precum: Biserica Bob, Biserica Evanghelică-Luterană, Biserica Franciscană, Biserica Ortodoxă din Deal, Biserica Piariştilor, Biserica Reformată, Biserica Calvaria, Biserica Sf. Petru şi Pavel, Biserica Sfântul Mihail, Biserica Unitariană, Biserica cu Cocoş, Sinagoga Neologă (Templul Deportaţilor) şi Catedrala Ortodoxă a Vadului, Feleacului şi Clujului, dar şi multe alte obiective care poate au fost omise din această enumerare.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

"Guvernanţii confundă reorganizarea cu bulversarea"

Actuala guvernare excelează prin improvizaţie şi iresponsabilitate. Ieri, guvernanţii spuneau că nu e oportună reorganizarea administrativ-teritorială, astăzi s-au trezit că e greu să numeri atâtea judeţe şi trebuie repede să le schimbăm. Minciuna justificatoare avansată de Emil Boc, cu alocarea fondurilor comunitare, a fost dezminţită de la Bruxelles. "Nu este obligatoriu pentru o ţară membră a UE să aibă regiuni de dezvoltare în propria sa legislaţie pentru a primi fonduri europene prin intermediul Programelor de dezvoltare între 2013-2014" - acesta este răspunsul dat de Marie-Pierre Jouglain, ofiţer de presă pentru politica regională a Comisiei Europene.

Menţinerea până în anul 2013 a actualei organizări teritorial-administrative a României a fost asumată de ţara noastră în procesul de negociere a aderării la Uniunea Europeană. Actualele regiuni de dezvoltare, create ca entităţi teritoriale specifice, fără statut administrativ şi fără personalitate juridică, corespund nivelului NUTS II din sistemul european privind Nomenclatorul Unităţilor Teritoriale Statistice şi reprezintă cadrul de concepere, implementare şi evaluare a politicii de dezvoltare regională şi a programelor de coeziune economică şi socială. La Capitolul 21 "Politica regională şi gestionarea instrumentelor structurale", se precizează structura teritorială în vigoare, România îndeplinind angajamentele şi cerinţele rezultate din negocieri. Prin modificarea la această dată a organizării teritoriale vor fi create probleme semnificative în implementarea proiectelor aflate în derulare.

Traian Băsescu şi PDL aruncă diverse teme pentru a deturna atenţia opiniei publice de la dezastrul guvernării pe care o patronează. Pentru actualul guvern, reforma statului înseamnă tăierea salariilor şi pensiilor, concedierea a zeci şi zeci de mii de bugetari, închiderea şcolilor şi spitalelor. Guvernanţii confundă reorganizarea cu bulversarea şi modernizarea cu şomajul, sărăcia şi umilinţa.

Costurile unei reorganizări negândite vor fi suportate de cetăţeni. PDL vrea mai puţine judeţe, dar ce ziceţi dacă peste această măsură se vine cu o nouă reorganizare administrativă a localităţilor mai mici de 5.000 de locuitori prin comasarea lor?

Trebuie să ne întrebăm dacă România are nevoie de o reorganizare administrativă. Răspunsul este da, însă asemenea demersuri nu se încropesc pe genunchi, de azi pe mâine şi fără a afla mai întâi ce părere au românii despre această reorganizare. Nu putem lua astfel de decizii în lipsa unei analize asupra impactului socio-economic. Subliniez încă o dată - importantă este părerea românilor. Cetăţenii României trebuie să fie întrebaţi dacă vor sau nu să se schimbe graniţele judeţelor lor.

Legea referendumului stipulează clar, la art.13 alin.(3): "Proiectele de lege sau propunerile legislative privind modificarea limitelor teritoriale ale comunelor, oraşelor şi judeţelor se înaintează Parlamentului spre adoptare numai după consultarea prealabilă a cetăţenilor din unităţile administrativ-teritoriale respective, prin referendum. În acest caz organizarea referendumului este obligatorie".

PDL nu spune nimic despre referendum, dar vorbeşte despre asumarea răspunderii. Dacă PDL va modifica Legea referendumului pentru a nu respecta aceste prevederi, înseamnă că actuala guvernare sapă în continuare cu spor la temelia democraţiei româneşti. O majoritate parlamentară improvizată care nu a fost decisă de electorat, ci de negocieri de culise, nu are legitimitate, nu poate decide în numele poporului.

Reorganizarea administrativă şi revizuirea Constituţiei se fac prin dialog, există comisii parlamentare care pot iniţia acest dialog. Pentru asta, Băsescu şi PDL trebuie să respecte legile şi principiile de bază ale democraţiei. USL a demonstrat că este dispusă la dialog, dar PDL a aruncat în aer acest dialog atunci când a afirmat că îşi asumă răspunderea pe legea reorganizării administrative.

Am prezentat modelul USL de dezvoltare regională, un model european, în care regiunea reprezintă o nouă unitate administrativă, adăugată la cele deja existente. Am arătat care sunt principiile şi coordonatele viziunii noastre, obiectivele de dezvoltare, principalele atribuţii ale regiunilor de dezvoltare, precum şi momentele cheie ale proiectului, din 2012 până în 2016. Avem nevoie de o dezbatere de substanţă pe tema reorganizării administrative, pentru a atinge obiectivele unui asemenea demers, iar obiectivele principale sunt întărirea capacităţii administrative a actualelor regiuni de dezvoltare şi reducerea decalajelor existente, în scopul atingerii mediei europene a calităţii vieţii pentru toate regiunile de dezvoltare.

Am prezentat, de asemenea, măsurile USL pentru reforma electorală şi parlamentară, în concordanţă cu modelul de dezvoltare regională. Proiectul nostru schimbă norma de reprezentare a cetăţenilor şi interzice migraţia politică. Senatul se va diferenţia de Camera Deputaţilor, preluând sarcina legiferării în dezvoltarea regională. Sunt propuneri pe care le supunem dezbaterii publice, pentru a găsi cele mai bune soluţii. Un nou proiect trebuie să întrunească susţinerea majorităţii clasei politice şi a cetăţenilor României. Doar în acest fel dezvoltarea regională va ajuta România.

Domnul Gheorghe-Eugen Nicolăescu:

"Ciopârţirea portocalie"

Încă de la începutul mandatului său, Emil Boc ne-a demonstrat că are foarte multe talente: taie lemne, cântă, coseşte, joacă ping-pong... câte şi mai câte. Un singur lucru nu a fost capabil să demonstreze: că ştie să guverneze. De acest "talent" ar fi trebuit să beneficieze cetăţenii care resimt acut efectele crizei şi care îşi drămuiesc zi de zi banii pentru hrană şi medicamente.

Pentru că echipa portocalie în frunte cu "marele premier" nu a avut talentul să conducă eficient ţara în această perioadă grea, a fost găsit un singur vinovat: criza economică. Dau vina pe criză pentru incompetenţa şi aroganţa lor, pentru situaţia dezastruoasă a ţării şi pentru toate minciunile pe care ni le-au spus încă din 2009. Cu toţii ne aducem aminte cum ne-au minţit că România nu se va împrumuta la FMI pentru că nu are nevoie de aceşti bani, dar s-au răzgândit şi au luat banii. Au minţit că salariile şi pensiile nu vor scădea, dar s-au răzgândit şi ne-au spus că trebuie să dăm dovadă de solidaritate şi să acceptăm aceste scăderi pentru că sacrificiile noastre vor duce la reformarea statului şi la ieşirea din criză. Sub pretextul reformării statului au votat prin fraudă Legea pensiilor şi ne-au minţit că matematica pe care am învăţat-o la şcoală nu e bună şi că, de fapt, 70 =180. Ne-au mai minţit şi că îşi vor da demisia, că vor pleca dacă TVA şi cota unică vor creşte. Toate acestea s-au întâmplat, dar Băsescu-Boc-Udrea sunt tot aici, iar oamenii consideră că mai rău decât acum nu a fost niciodată şi mai rău de atât nu se poate!

Pe ei lucrurile acestea nu îi interesează, trăiesc în altă lume, o lume a lor cu girofaruri, vile, şpăgi, cu licitaţii aranjate şi bani pentru partid... Din când în când mai asistăm la câte un episod de telejustiţie, din când în când mai arestează preventiv câte un personaj sau un grup de personaje, pentru a da ocazia aplaudacilor şi susţinătorilor portocalii să declare că în ţara lui Băsescu puterile sunt separate şi justiţia îşi face datoria. Şi pentru că s-au gândit că toate problemele ţării au fost rezolvate şi mai este de făcut un singur pas pentru reformarea statului, s-au hotărât să treacă la fapte, adică la desfiinţarea judeţelor şi ciopârţirea teritoriului, dar nu oricum, ci prin asumarea răspunderii, pentru că le este teamă de dezbaterea acestui subiect. Nu îi interesează Constituţia ţării, istoria, dorinţa cetăţenilor, nu îi interesează respectarea legii, nu îi interesează nimic. Îi interesează doar interesul lor personal şi imediat, îi interesează câştigarea cu orice preţ a tuturor alegerilor, iar pentru asta sunt în stare să treacă peste orice.

Toate acestea nu ar trebui să mai mire pe nimeni pentru că ar fi doar încă o măsură ca toate celelalte care au fost luate în 2 ani de mandat portocaliu şi care au afectat toate categoriile sociale: funcţionari, angajaţi din mediul privat, profesori, medici, pensionari, militari, mame şi copii.

Probabil că Guvernul Băsescu-Boc-Udrea nu se simte prea bine. Probabil că ciopârţirea teritoriului va fi ultima încercare de păcălire a populaţiei de către puterea actuală, putere care îşi dă seama că USL poate veni cu acţiuni concrete de depăşire a crizei, cu măsuri orientate spre transparentizarea cheltuielilor banului public, cineva care îşi va îndeplini obiectivele propuse.

În aceste condiţii, PDL are toate şansele să plece acasă în curând. Le urăm drum bun, pentru că suntem sătui de minciunile lor portocalii!

Domnul Ion Mocioalcă:

"România, încotro?... Spre nicăieri cu actualii!"

Băsescu e mai chitit ca oricând să impună o anume agendă politică: opoziţiei, presei, cetăţenilor României. Agenda politică a tovarăşului premier Băsescu este de fapt o sumă de diversiuni, fumigene, abureli, toate cu scopul limpede de-a abate atenţia de la gravele probleme cu care ne confruntăm şi a căror rezolvare nu e nicidecum printre priorităţile guvernului căruia-i ordonă.

Guvernul-executant al hachiţelor, răbufnirilor, pohtelor preşedintelui jucător Băsescu, este pe bună dreptate perceput de milioanele de români ajunşi la pragul suportabilităţii, ca fiind armata de roboţi în slujba celui care numai preşedinte al cetăţenilor ţării nu s-a dovedit a fi. Nimeni din actuala putere nu este interesat a găsi soluţii de ieşire din criză, a lua măsuri de relansare economică, a da răspuns întrebării: "România, încotro?" şi poate că acuzaţia de subminare a Economiei României nu este exagerată dat fiind că zi de zi, tovarăşului Băsescu îi mai fulgeră stoluri de idei, toate cu ţintă clară, toate îndreptate împotriva românilor şi nu în interesul românilor. Băsescu creează evenimente, inventează existenţa unor disfuncţionalităţi acolo unde nu sunt, loveşte prin uneltele din dotare gen Igaş, Boc, Funeriu ori instituţii ale statului care-l deservesc (din păcate), pe cei ce au curaj să-l înfrunte, continuă să sfideze şi să batjocorească bugetarii, pensionarii, mamele, singurul său interes, scop, rămâne acela de-a frauda alegerile viitoare. Traian Băsescu are probleme mari, grave, cu stolurile de idei pe care le fabrică şi-apoi tot el le lansează pe piaţă.

Traian Băsescu a reuşit să transforme ţara într-o mahala cu largul concurs al mafiei PD şi-al clientelei direct interesate de menţinerea la putere a celor ce le asigură liniştea întru prosperitate şi bunăstare personală. Grija lor şi soarta românilor... Problemele tovarăşului premier Băsescu se vor dovedi însă a avea efect de bumerang. Românii s-au convins de "buna-credinţă" şi care e adevărata faţă a acestui personaj ce-a întinat în repetate rânduri Istoria României. S-au convins şi de efectele nocive ale prezenţei nefaste ale unei anume dudui blonde în procesul de decizie politică.

Ultima găselniţă a tovarăşului Băsescu e să trişeze Istoria României, jucând poker cu... cărţi de geografie. Miza, menţinerea la putere cu orice preţ. Gurile rele spun că preţul ar fi chiar înalta trădare, date fiind denumirile staliniste ale aşa-ziselor regiuni impuse de Băsescu, dar şi atacurile făţişe ale unor fanatici, iredentişti maghiari, la identitatea şi integritatea naţională. Acesta e un fenomen ce trebuie stopat! Planul diabolic de destrămare a României nu e nici necunoscut, nici minimalizat de cei care au tăria să lupte pentru ca să nu se întâmple o asemenea nimicnicie.

Ne opunem categoric unei regionalizări a României pe criterii artificiale, politice, pentru că nouă, USL, ne pasă şi pentru că avem resurse umane şi disponibilitate să salvăm România!

Institutul Naţional de Statistică avertizează: în România rata mortalităţii este dintre cele mai ridicate din Europa, speranţa de viaţă este foarte mică, natalitatea scade, migraţia a atins cote-record. Dacă din 1990 până în 2009 s-au pierdut două milioane de locuitori, din 2009 până în prezent s-au mai pierdut, atenţie: 3 milioane. Această scădere drastică va afecta direct indicatorii demografici, forţa de muncă, indicatorii micro şi macroeconomici. Guvernul aflat la cheremul Cotroceniului nu pare să observe acest fapt extrem de îngrijorător, ba dimpotrivă e cert total dezinteresat şi o dovadă în plus în acest sens e că ţara noastră înregistrează mortalitatea infantilă cea mai mare din UE şi continuă să crească. Biciul sărăciei cu care au înţeles actualii guvernanţi să lovească populaţia constant se dovedeşte a fi cauza dezastrului, a depopulării unei ţărişoare, cândva... grânarul Europei.

Planificarea şi implementarea politicilor economice şi sociale de dezvoltare ar fi fost normal să fie priorităţile de pe agenda celor două palate, nu destrămarea României, nu batjocorirea sau schimbarea la foc automat a Constituţiei şi în niciun caz satisfacerea pohtelor unei dudui expertă în jonglerii cu banul public.

Dacă tovarăşul Băsescu şi gaşca pe care-o păstoreşte sunt bolnavi de putere, noi, USL, nu ne permitem luxul de-a asista nepăsători la suferinţele românilor, ţării, pentru că USL a perceput corect versurile şi dincolo de ele şi deasupra de tăceri:

"Şi n-am să pot să-ngădui niciodată,

Acestui trup nelegiuit, al meu,

Să-nveţe nebunia blestemată

De-a-i fi uşor când ţării îi e greu..."

"România, încotro?... Spre nicăieri cu actualii!" De aceea îi vom debarca!

Doamna Manuela Mitrea:

"Situaţia abandonului copiilor în România"

În ultimii ani, în România au fost realizate progrese în domeniul protecţiei drepturilor copilului. Au fost create noi structuri instituţionale centrale şi locale. S-au dezvoltat servicii pentru copii şi familii în dificultate şi pentru prevenirea situaţiilor de risc. În ciuda acestor realizări, România continuă să se confrunte cu problema abandonului copiilor, apărută şi acutizată cu mult înainte de 1990.

Abandonarea copiilor la naştere reprezintă o modalitate rudimentară de gestionare a naşterilor nedorite sau neacceptate din cauze culturale sau/şi economice. Prezenţa sau persistenţa lor în societăţile moderne este generată de absenţa unor servicii, de funcţionarea unor instituţii sau de absenţa culturii utilizării lor. Şi ce vină au aceşti copii?

Personal susţin două centre de plasament din Constanţa, este vorba de "Centrul de Plasament Antonio" şi "Centrul de Primire a Copilului în Regim de Urgenţă Aluniş". În aceste centre sunt copii cu vârste foarte mici, dar şi copii ajunşi la vârsta majoratului care aşteaptă să fie luaţi acasă de cineva cu suflet. Începând din campania electorală din 2008 merg periodic la aceşti copii pentru care le sunt ca o mamă, şi spun asta deoarece nu de puţine ori mi s-a întâmplat să fiu strigată mama de aceşti copii nevinovaţi. Se bucură de fiecare dată când cineva vine să îi vadă, se simt iubiţi şi ocrotiţi, pentru că pentru ei nu au mare importanţa cadourile pe care le duc eu, pentru ei este foarte important că cineva încă se gândeşte la ei şi vine să îi vadă şi să-i asculte. Nu de puţine ori i-am auzit povestind ca nişte oameni mari "problemele" prin care trec, de multe ori sunt arătaţi cu degetul la şcoală de către ceilalţi colegi pentru că la şedinţa cu părinţii nu vine nimeni, cei care au familii sunt luaţi acasă în vacanţă de părinţi alcoolici care de multe ori îi bat, îi ţin nemâncaţi sau îi alungă în toiul nopţii din casă.

În România, sunt aproape 5.000 de părinţi care aşteptă să ia acasă un copil. Şi 40.000 de copii părăsiţi care aşteaptă să fie luaţi acasă de cineva cu suflet, pentru că părinţii lor i-au uitat. Şi totuşi nu se găsesc unii pe alţii din cauza unei legislaţii care nu priveşte neapărat interesul copilului. O lege care obligă familia, inclusiv rudele de gradul patru, să-şi dea acordul pentru adopţie, o prevedere care cere instanţelor trei hotărâri judecătoreşti.

Statistic, românii vor copii mai mici de trei ani, însă 75% dintre copiii care sunt declaraţi de instanţe adoptabili sunt mai mari de cinci ani.

Suntem ţara cu cei mai mulţi copii abandonaţi din Europa şi cu cea mai restrictivă lege. O mamă care îşi lasă copilul să moară pe malul unei ape sau la tomberonul de gunoi trebuie să-şi dea acordul pentru adopţie, oare nu şi-a exprimat acest acord în momentul când l-a părăsit? Rudele de până la gradul patru au şi ele un cuvânt de spus. Iar în spatele acestor proceduri, lungi şi greoaie se ascund dramele unor copiii teoretic ocrotiţi de stat şi totuşi lăsaţi singuri să-şi trăiască drama de a nu avea o familie.

Stimaţi colegi, suntem pe primul loc în Europa privind numărul de copii abandonaţi, însă Guvernul nu găseşte timp să studieze un proiect de lege care, pentru mulţi dintre aceşti copii, ar putea însemna salvarea. Dar dacă ne unim forţele îi putem ajuta noi pe aceşti nefericiţi care nu au avut parte de oameni ca părinţi.

Domnul Cristian Rizea:

România este ţara unde nimic nu pare să se rezolve vreodată. Haosul este în continuare trăsătura care ne defineşte cel mai bine.

E ca şi cum criza economică a trecut, toate celelalte probleme iminente ale României - depolitizarea instituţiilor, corupţia, aderarea la spaţiul Schengen - au fost rezolvate peste noapte, iar actuala conducere a decis că e timpul pentru o urgentă regionalizare. Brusc, premierul Boc a venit şi a prezentat de pe o zi pe alta cetăţenilor un proiect de regionalizare a României, care nu are nimic de a face cu "reforma" sau cu ceea ce este bine pentru ţară.

Nu a fost nimeni consultat, nu au fost prezentate informaţii exacte. Totul se face într-un mod total antidemocratic, incoerent şi dezorganizat. Nu ştim ce costuri implică acest proiect, nu ştim ce presupune cu adevărat şi nu ştim când va fi pus în aplicare. Cu toate acestea, o ironică posibilitate îmi trece prin minte, cum că totul se va petrece înainte de alegerile din 2012. Este o altă iniţiativă a portocaliilor de a-şi asigura încă de pe acum câştigarea alegerilor viitoare. Evident, printr-o modalitate nu tocmai legală! Şi toate acţiunile conducerii din ultima vreme, duc la această ipoteză nefericită.

Prin această "centralizare" se intenţionează de fapt crearea unui centru de control mult mai bine pus la punct de PDL-işti.

Din păcate, modul de guvernare al actualei conduceri este în continuare total antidemocratic.

Avem nevoie de o schimbare! Avem nevoie de lideri credibili şi competenţi, care să pună capăt acestui haos, care pare să nu ne mai lase în pace vreodată!

Domnul Angel Tîlvăr:

"Viaţa bolnavilor de cancer, în mâinile Guvernului Boc"

Guvernul condus de Emil Boc se joacă cu vieţile oamenilor. Decizia luată de Ministerul Sănătăţii, care a intrat în vigoare la 1 aprilie 2011, şi, potrivit căreia tratamentele oncologice injectabile se distribuie doar în farmaciile din spitale, s-a dovedit a fi una nu doar neinspirată, ci şi inumană. Cum era de aşteptat, efectele nu au întârziat să apară. La mai bine de două luni, farmaciile de spitale nu deţin, în totalitate, tratamentele necesare bolnavilor de cancer.

În aprilie am atras atenţia asupra faptului că această decizie pune în pericol viaţa a zeci de mii de bolnavi de cancer din România. Mai mult decât atât, unităţile spitaliceşti din România sunt şi aşa sugrumate de cuantumul datoriilor pe care le au către furnizori, iar fondurile insuficiente de care dispun nu le permit achiziţionarea de astfel de tratamente.

Conflictul dintre CNAS şi farmaciile particulare care distribuie tratamente oncologice injectabile, este în defavoarea bolnavilor. Ameninţările cu suspendarea contractelor cu CNAS sau cu nerambursarea sumelor în cazul eliberării unor astfel de tratamente, dau dovadă de o lipsă acută de omenie, dar şi de neprofesionalism.

Solicitam atunci alocarea către toate unităţile spitaliceşti a sumelor necesare pentru achiziţionarea tratamentelor oncologice şi verificarea organizării licitaţiilor pentru aceste tratamente, pentru ca abia apoi decizia Ministerului Sănătăţii, condus de UDMR-istul Cseke Attila, membru în Guvernul Boc, de a permite doar farmaciilor din spitale distribuţia tratamentelor oncologice injectabile, să poată fi legitimă.

Astăzi, într-un nou apel disperat către autorităţi, membrii Federaţiei Asociaţiilor Bolnavilor de Cancer doresc să li se redea şansa de a trăi, şansă care le-a fost luată prin decizia CNAS de a bloca accesul pacienţilor la tratamentele care-i mai ţin în viaţă.

Mă alătur apelului Federaţiei şi doresc să punctez faptul că s-a dovedit că decizia CNAS de a bloca accesul pacienţilor la tratamentele oncologice nu numai că nu şi-a dovedit utilitatea, dar pune în pericol şi viaţa a zeci de bolnavi de cancer care astăzi trebuie să lupte pentru viaţa lor pe două fronturi: o dată cu maladia deosebit de gravă de care suferă şi în al doilea rând cu sistemul de sănătate.

Doresc să le amintesc guvernanţilor că această boală poate afecta pe oricine, fie că se află la putere sau nu, că avem cu toţii părinţi şi copii, şi că trebuie să se ţină cont de această realitate şi să se ia în calcul toate variantele atunci când se iau decizii care afectează vieţile a zeci de mii de oameni.

Domnul Mircea Duşa:

"Reorganizarea administrativ-teritorială a României"

Tema reorganizării administrativ-teritoriale a României este din nou o modalitate de a distrage atenţia de la problemele reale ale cetăţenilor de astăzi. Această reorganizare se decide fără un studiu prealabil de impact, fără o analiză serioasă, dar mai ales fără o dezbatere publică. Este cel puţin iraţională o asemenea reformă impusă în grabă, ce va genera instabilitate, nemulţumiri printre cetăţeni şi o adevărată dezordine în administraţii şi economie.

Cel mai grav mi se pare faptul că, aşa cum s-au exprimat unii lideri ai puterii, aceste reforme se doresc a fi iniţiate prin procedura angajării răspunderii Guvernului. Încă o dată Guvernul încearcă a-şi impune politicile aberante şi chiar ostile populaţiei prin metoda evitării dezbaterii parlamentare.

Motivaţia primului-ministru că noua organizare administrativ-teritorială a ţării este necesară pentru îmbunătăţirea atragerii banilor europeni este falsă. Reprezentanţii de la Bruxelles au afirmat răspicat că Uniunea Europeană nu a impus aşa ceva şi nu are nicio relevanţă pentru eficientizarea accesării fondurilor europene. De altfel, liderii democrat liberali au exprimat public că intenţionează să organizeze următoarele alegeri locale, din 2012, pe noua structură administrativ-teritorială a ţării, fapt ce ni se pare aproape imposibil, având în vedere amploarea schimbărilor legislative şi instituţionale pe care le impune acest proiect. O reformă de acest gen nu este posibilă în câteva luni. Iată de ce consider că această nouă temă dezbătută intens în ultimele zile nu este decât menită a servi unor interese politice şi electorale.

Suntem de acord că este util a vedea în ce măsură putem eficientiza şi optimiza administraţia locală şi centrală, astfel încât România să-şi îmbunătăţească performanţele în ceea ce priveşte accesarea banilor europeni. Dar a impune un asemenea proiect în grabă nu poate fi decât în detrimentul acestui deziderat şi în dezavantajul cetăţenilor. Nu e de mirare că actualul Guvern a promovat mai toate legile importante, cum sunt: Legea educaţiei, Legea pensiilor, noul Cod al muncii etc., în grabă şi fără dezbateri publice.

Amintim reprezentanţilor Guvernului că reglementările legislative îi obligă la organizarea unui referendum naţional pe această temă. Dacă nici măcar această condiţie minimă nu este respectată atunci în mod sigur nu este vorba de un proiect serios, ci reflectă doar panica guvernanţilor în faţa nemulţumirii cetăţenilor cu privire la scăderea nivelului de trai, în perspectiva alegerilor de anul viitor.

Este inacceptabil să impui o asemenea măsură prin procedura angajării răspunderii Guvernului, subminând rolul Parlamentului şi fără a consulta cetăţenii prin referendum, cu privire la schimbările propuse.

Domnul Filip Georgescu:

În declaraţiile politice precedente m-am referit în repetate rânduri la starea agriculturii româneşti. Am arătat, nu o dată, că fărâmiţarea pământului în loturi mici, dublată de o slabă susţinere din partea statului, au condus la obţinerea unor recolte sub potenţialul de producţie al pământului şi, cel mai grav, la nevalorificarea întregii suprafeţe agricole a ţării.

Însuşi reputatul om de ştiinţă Gheorghe Ionescu-Şişeşti spunea: "Pământul este ca diamantul, cu cât se mărunţeşte, cu atât îşi pierde valoarea". Spusele omului de ştiinţă sunt valabile mai mult ca oricând în zilele noastre, iar pentru a vă demonstra acest lucru am să mă refer la o manifestare care a avut loc săptămâna trecută în Insula Mare a Brăilei, mai precis în ziua de 8 iunie a.c.

Astfel, peste 1500 de specialişti din agricultura românească au ţinut să fie prezenţi la "Zilele Câmpului", eveniment organizat de compania TCE 3 Brazi, companie cu sută la sută capital privat, specializată în producţia agricolă, creşterea animalelor, cât şi în prelucrarea produselor de origine animală şi vegetală. Într-o organizare perfectă, cei prezenţi au aflat la faţa locului, direct în câmp, despre activitatea performantă în Insula Mare a Brăilei, cea mai mare exploataţie agricolă din Europa, cu o suprafaţă de 55.682 de hectare. Specialiştii companiei, prezenţi pe loturile cultivate cu porumb, grâu, floarea-soarelui, soia şi rapiţă, au prezentat pe larg tehnologiile performante folosite în prelucrarea solului, de la pregătirea terenului, semănat, fertilizat, erbicidat, până la strânsul şi depozitarea recoltei. De asemenea, au fost prezentate utilajele agricole de mare productivitate şi eficienţă folosite în campaniile agricole. Pot spune că a fost o lecţie deschisă despre agricultura practicată în ferme mari de producţie.

În context s-a arătat că, datorită aplicării tehnologiilor moderne, a folosirii soiurilor de înaltă productivitate, în acest an se va obţine o producţie de 6.300 kg grâu la hectar şi circa 10.000 kg de porumb. Producţii ridicate sunt prevăzute şi la culturile de orz, soia, rapiţă şi floarea-soarelui. Astfel, de pe suprafaţa cultivată în Insula Mare a Brăilei se vor obţine aproape 315.000 de tone de cereale destinate consumului intern, dar şi exportului.

Desigur că la această amplă manifestare au participat reprezentanţi ai instituţiilor centrale, Preşedinţie, Parlament, Guvern, ministere, bănci, dar şi ai direcţiilor agricole judeţene, care s-au interesat de volumul investiţiilor, de eficienţa acestora.

Am ţinut să spun toate acestea în faţa dumneavoastră deoarece cel care a făcut din Insula Mare a Brăilei un model exemplar de performanţă în agricultura României, un renume pe plan naţional şi internaţional de necontestat, este colegul nostru Culiţă Tărâţă, care de-a lungul anilor, a îmbinat, cum a ştiut mai bine, activitatea productivă cu cea politică.

Domnul Titi Holban:

"România - mereu în criză, Guvernul - mereu optimist"

Evoluţia ratei şomajului este unul dintre indicatorii importanţi faţă de care raportăm evoluţia economică a unei ţări. De la începutul anului, guvernul condus de Emil Boc vorbeşte despre ieşirea din recesiune şi chiar despre creştere economică. Cu toate acestea, realitatea pare să contrazică de fiecare dată prognozele optimiste ale guvernanţilor.

În urmă cu câteva zile Institutul Naţional de Statistică a făcut publice cele mai recente date privind evoluţia ratei şomajului din România. Conform cifrelor publicate de INS, aceasta a fost de 7,3% la sfârşitul anului 2010, în creştere atât faţă de trimestrul anterior, cât şi faţă de perioada similară din 2009 (ambele cu o rată a şomajului de 6,9%). Cel mai ridicat nivel al şomajului, de 22,1%, s-a înregistrat în rândul tinerilor cu vârste cuprinse între 15 şi 24 de ani. Datele statistice mai arată că şomajul din mediul urban a fost de 9,1%, în vreme ce în mediul rural rata şomajului a fost de 5,0%. În anul 2010, populaţia activă a României era de 9,96 milioane de persoane, din care 9,24 milioane erau ocupate şi 725.000 şomeri.

Surprinzător, însă, la palatul Victoria realitatea este complet diferită. Cu doar câteva zile înainte de publicarea raportului INS, premierul Boc anunţa cu fast încheierea a peste 350.000 de noi contracte de muncă într-o singură lună. Mai mult decât atât, premierul anunţa că a fost depăşit numărul de contracte din 2008, înainte de declanşarea crizei şi recesiunii în România. Fapt care, susţinea domnul Emil Boc, îl îndreptăţeşte să afirme că România a ieşit oficial din recesiune pentru că: "Nu se poate să ieşi din recesiune şi să scadă numărul contractelor de muncă sau să crească numărul şomerilor".

În faţa unor asemenea contradicţii grave nu putem să nu ne întrebăm unde este adevărul. Ştim, desigur, că nivelul de trai a scăzut pentru majoritatea românilor. Dar nu înţelegem cum poate guvernul PDL să îşi desfăşoare activitatea în baza unor statistici care nu par a fi deloc ancorate în realitate.

Singura explicaţie ar fi aceea că premierul Emil Boc dezinformează cu bună ştiinţă populaţia, în speranţa, poate, de a recupera din încrederea pierdută. Chiar şi aşa, demersul este menit eşecului. Pentru că toţi românii au simţit pe pielea lor efectul măsurilor luate de Guvern în ultimii doi ani şi mulţi dintre ei încă se mai luptă să iasă din dificultăţile financiare în care au intrat ca urmare a reducerilor salariale operate anul trecut.

Doamna Mariana Câmpeanu:

"Reorganizare administrativă cu iz electoral"

Cel mai dezbătut subiect de pe agenda publică a devenit, în ultimele două săptămâni, proiectul de reorganizare administrativ-teritorială a României, proiect lansat de preşedintele Traian Băsescu şi susţinut inevitabil de PDL. Este un proiect cu consecinţe importante pentru noi toţi, cetăţeni ai acestei ţări.

Indiferent de numărul de judeţe în care va fi reorganizată până la urmă România, măsura de reorganizare administrativă va antrena schimbări profunde. Tocmai datorită impactului major pe care implementarea unui asemenea proiect îl va avea asupra noastră şi asupra mediului economic în egală măsură, el necesită o analiză detaliată şi o abordare lipsită de orice fel de parti-pris politic, care să conducă la cea mai bună soluţie de reorganizare administrativă a ţării.

Pe acest considerent, este greu de înţeles graba cu care PDL doreşte să realizeze procesul de reconfigurare administrativă a României, fără o dezbatere serioasă, fără o analiză detaliată a consecinţelor pe care acest proiect le va avea asupra cetăţenilor României. Şi nu mă refer aici doar la necesitatea preschimbării actelor de identitate sau a modificării condiţiilor de accesare a fondurilor europene.

Procesul de reorganizare administrativă a României va însemna pierderea unui număr semnificativ de locuri de muncă, nu ştim câte, dar înţelegem din prezentarea proiectului PDL că numărul lor se ridică la câteva mii, odată cu desfiinţarea consiliilor judeţene actuale, reconfigurarea prefecturilor şi a instituţiilor deconcentrate.

Proiectul, aşa cum a fost prezentat până acum, ridică multiple semne de întrebare. Inevitabil prima întrebare este: De ce acum?

Dacă reorganizarea administrativă a fost o prioritate pentru Traian Băsescu şi pentru PDL, de ce nu a fost inclusă pe agenda guvernului în urmă cu trei ani, la începutul mandatului, pentru a avea astfel timp la dispoziţie în vederea analizării celei mai bune variante de reorganizare. Prin comparaţie, Polonia a început procesul de reorganizare administrativă în 1999 pentru a avea azi structuri funcţionale şi bine organizate, capabile să îşi îndeplinească eficient rolul administrativ şi să asigure absorbţia cu succes a fondurilor europene.

A doua întrebare este: De ce atâta grabă?

Suntem la un an distanţă de alegerile locale şi parlamentare din 2012. Mandatul actualului guvern este pe final. Reorganizarea administrativă a ţării nu este un proiect care să fie făcut pe genunchi şi adoptat pe repede înainte. Iar motivaţia pentru această reorganizare administrativă, aceea legată de accesarea fondurilor europene, nu este suficientă pentru a justifica graba cu care acest guvern doreşte să dea peste cap întregul sistem administrativ al ţării, fără a prezenta niciun argument care să susţină viabilitatea proiectului propus.

O astfel de reformă necesită timp pentru dezbatere şi analiză. Discutăm despre soarta a milioane de cetăţeni şi despre nevoia eficientizării actului administrativ, în folosul cetăţeanului. Cu toate acestea, nu avem la dispoziţie niciun studiu, niciun raport din care să rezulte costurile acestui proces de reorganizare, consecinţele pe care le poate avea, rezultatele pozitive aşteptate de pe urma finalizării acestui proces şi, nu în ultimul rând, că varianta propusă de Guvernul PDL este într-adevăr cea mai bună. Cu alte cuvinte, PDL discută şi planifică adoptarea unui proiect cu impact major asupra cetăţeanului, fără niciun argument, altul decât graba cu iz electoral.

Dată fiind importanţa acestui proiect, Guvernul ar trebui să ia în calcul organizarea unui referendum în care să întrebe românii dacă doresc desfiinţarea judeţelor istorice. Pentru mulţi dintre noi organizarea administrativ-teritorială pe judeţe face parte din identitatea naţională pe care nu dorim să o pierdem. Guvernul PDL are obligaţia să consulte populaţia pe marginea acestui proiect înainte de a trece la implementarea sa, astfel încât noua organizare administrativă a ţării să fie rezultatul unui proiect asumat de majoritatea populaţiei, şi nicidecum expresia voinţei unui grup restrâns de persoane.

Aş mai adăuga în încheiere o ultimă întrebare: De ce prin asumarea răspunderii?

Ce anume justifică şi de această dată ocolirea dezbaterii parlamentare, singura instituţie reprezentativă care ar trebui să se pronunţe asupra unui proiect care afectează în proporţii majore întreaga populaţie a României?

De dragul puterii se fac negocieri al căror scop intră în contradicţie cu interesele naţionale. Altfel cum ar putea domnul Emil Boc să explice iniţiativa de a-şi angaja răspunderea pentru proiectul de reorganizare administrativă a României la pachet cu proiectul privind statutul minorităţilor? Ambele proiecte sunt importante şi trebuie atent analizate înainte de a se trece la vot. Cu atât mai mult cu cât pentru niciunul nu se justifică angajarea răspunderii.

Domnul Radu Bogdan Ţîmpău:

"Constituţia lui Traian Băsescu sau dreptul de a nu mai avea drepturi!"

Propunerea de proiect constituţional lansată de Traian Băsescu se poate caracteriza drept "bomboana de pe coliva" guvernării protejatului Emil Boc. Deşi în mod normal un astfel de proiect ce este plin de erori şi măsuri antidemocratice ar fi trebuit să fie tratat cu dezinteres şi dispreţ de către orice reprezentant politic sau al societăţii civile, el este de natură să nască revoltă şi indignare, prin gravitatea aberaţiilor pe care le propune.

Astfel, într-o Românie europeană, în care cel puţin la nivel teoretic încă se mai guvernează după principii democratice, proiectul constituţional de la Cotroceni arată evidenţa unei gândiri obtuze şi partizane, ce este gata să sacrifice drepturi fundamentale pentru interesele unei clici ce printr-o regretabilă eroare a ajuns să împartă puterea în România. Astfel, actul cotrocenist doreşte să legitimeze politica antiromânească a Guvernului Boc. Şi spun antiromânească fără vreo conotaţie naţionalistă, ci doar pentru a sublinia că în ultimii doi ani guvernanţii nu au slujit interesul românului, ci s-au îndreptat împotriva lui.

Este stupefiant că Traian Băsescu atacă dreptul la proprietate, dorind să instituie caracterul ilicit prezumat al oricărei averi sau proprietăţi din România! Este îngrijorător că doar Preşedintele va beneficia de imunitate, în timp ce toţi ceilalţi adversari sau chiar prieteni politici sunt lăsaţi la cheremul unei puteri poliţieneşti sau judecătoreşti asupra căreia acesta doreşte să îşi întindă controlul cât mai mult. Dar ceea ce este frapant este că prin această propunere Traian Băsescu doreşte să nege dreptul cetăţeanului de a apela la justiţie. Astfel, în proiectul de revizuire a Constituţiei se prevede ca actele care privesc politicile fiscale şi bugetare ale statului să fie în sfera actelor excluse controlului judecătoresc, susţinând că puterea judecătorească nu poate face politica fiscală a statului.

Cu alte cuvinte, profesorii, magistraţii, pensionarii, cei afectaţi de taxa auto, firme private sau alte categorii socio-profesionale nu vor mai putea acţiona statul în judecată atunci când acesta hotărăşte legi şi norme aberante, de natură să le încalce drepturile. Cu alte cuvinte, Traian Băsescu a observat că dacă nu poate să pună pumnul în gură justiţiei şi să şi-o subordoneze complet, atunci taie de la rădăcină iniţiativa cetăţeanului de a protesta!

O astfel de intenţie de a modifica Constituţia, prin care cetăţenilor români - cetăţeni europeni - le sunt luate drepturi şi libertăţi fundamentale, ar trebui să fie de natură să genereze îngrijorare în rândul comunităţii europene. Mai mult decât atât, cred că este foarte posibil ca în urma unor astfel de măsuri România să se întoarcă cu 20 de ani în urmă, intrând din nou sub monitorizarea instituţiilor internaţionale şi făcând obiectul atenţionărilor negative din partea asociaţiilor de protecţie a drepturilor civile.

Domnul Iuliu Nosa:

"Şantajul continuă în coaliţia de guvernare!"

Săptămâna trecută, declaraţia mea politică a avut ca temă şantajul. Cel pe care UDMR îl face cu succes asupra partenerilor săi de guvernare. Aşa cum spuneam şi atunci, România este guvernată, de multă vreme, prin şantaj, şi vă amintiţi cu siguranţă cum s-a votat Legea educaţiei după dorinţa UDMR şi cum se încearcă adoptarea Legii minorităţilor pentru a ostoi aceeaşi dorinţă.

La fel ca în intervenţiile mele anterioare spun şi acum că pe membrii UDMR îi pot înţelege că, din statutul de minoritate naţională, fac tot posibilul pentru a-şi mulţumi alegătorii tradiţionali. De cealaltă parte, nu mai pot să îi înţeleg pe guvernanţii portocalii! Până unde pot să plece capetele şi până unde pot să îşi bată joc de România şi de acest popor?

De mai bine de o săptămână, haosul şi isteria generală au cuprins, din nou, acest popor greu osândit de guvernarea portocalie şi de preşedintele-jucător. De această dată a venit preşedintele Băsescu şi a declarat răspicat că el a decis că pentru România, cea mai bună soluţie este comasarea în opt super-judeţe, că cele 41 sunt prea multe. Şi, această decizie "coaptă" de jucător a devenit, la rândul ei, element de şantaj. Băsescu s-o fi săturat să îşi vadă partidul de suflet umilit de şantajul la care a fost supus de colegii din UDMR şi s-a gândit să îi pună puţin la "fezandat" şi pe unguri. Astfel, le-a servit o hartă frumos colorată, în care judeţele dragi UDMR, Mureş, Harghita şi Covasna, sunt alipite de Braşov, Sibiu şi Alba, diluându-le astfel procentul de alegători. Preşedintele-jucător s-a gândit că, pentru ca PDL să mai poată controla ceva în România din 2012 încolo, să le facă niscai voievodate în care să poată prelua controlul. Astfel, a tras semnalul de alarmă, ca pe navă, şi i-a atenţionat pe unguri: dacă vor Legea minorităţilor până la sfârşitul acestei luni, ar face bine ca ei să fie de acord cu mirifica sa creaţie - România cu 8 super-judeţe. Deci, tot şantajul e la ordinea zile!

La lansarea temei cu împărţirea ţării în 8 judeţe, Băsescu a apărut în faţa poporului la fel de destins şi nonşalant ca şi anul trecut, când i-a anunţat pe români, cu zâmbetul pe buze, că le vor fi tăiate salariile, pensiile şi că va fi majorat TVA. Puţin îi pasă lui de isteria pe care a stârnit-o! Le-a mai dat proştilor o temă de discuţie, a mai blocat presa şi mogulii în analize pe subiect şi, astfel, el se poate ocupa liniştit de ţesătura intrigilor şantajului asupra prietenilor săi din UDMR. Aşa cum spuneam, mesajul lui Băsescu către partenerii de coaliţie a fost clar! Dacă vor Legea minorităţilor, trebuie să fie de acord cu cele 8 judeţe ale preşedintelui.

Acum, rămâne de văzut dacă UDMR va accepta acest şantaj. Că e frumos să şantajezi, dar e mai greu să fii şantajat. Cred că, pentru ei, nu ar avea niciun sens să se lase şantajaţi. Pentru că degeaba vor obţine Legea privind statutul minorităţilor dacă nu vor putea avea dragul lor Ţinut Secuiesc, adică judeţele Harghita, Covasna şi Mureş, sub aceeaşi administraţie.

Vă mulţumesc, şi tot ce sper este să nu mai fiu nevoit să mai vorbesc, de la această tribună, despre o Românie condusă prin şantaj.

Domnul Viorel Palaşcă:

"Regionalizarea - o altă mascaradă politică marca PDL!"

Dezbaterea sau dezbaterile din ultimul timp tind să fie acaparate de o altă temă publică, la fel de falsă ca şi celelalte, iniţiată, şi de această dată, de către regimul Băsescu - Boc şi însuşită ca de obicei de partidul Yesmen, pentru cei care încă nu şi-au dat seama, Partidul Democrat. Este vorba despre tema regionalizării României, cea a regiunilor, care ar trebui să reconfigureze, peste noapte, administrativ şi teritorial, la comanda şefului statului şi a celui mai mic, dar prim între miniştri, spaţiul dintre Prut, Dunăre şi Mare, dintre Carpaţii Orientali, Meridionali şi Occidentali, dintre nordul Bucovinei şi sudul Munteniei, Olteniei şi al Dobrogei, bineînţeles, în avantajul politic, electoral şi financiar al PDL.

Ne-am obişnuit, din 2009 încoace, de când România abia stă să respire sub un regim politic impus spre dictatură şi bun plac, spre corupţie şi incompetenţă de însuşi preşedintele nostru, ca atunci când lucrurile merg rău dinspre Guvern, lucru obişnuit în zilele noastre, să mai apară câte o fumigenă politică, menită să ne distragă atenţia de la adevăratele probleme cu care ne confruntăm. Orice proiect propus în acest interval de timp de către cei care au condus şi conduc încă România a suferit de un deficit de credibilitate, pentru că, ori scopul proiectului a fost altul (ca în cazul referendumului din 2009), ori a dovedit incompetenţa celor care ne conduc (legile de salarizare, noul Cod al muncii sunt exemple în acest sens), ori a lovit necruţător în toţii românii, deşi li s-au promis contrariul (a se vedea tăierile de salarii şi impozitarea pensiilor).

Ca atare, credibilitatea celor care ne propun astăzi regionalizarea României este zero, şi în asemenea condiţii riscă să arunce în derizoriu şi tema ca atare.

Discuţia despre regiuni şi regionalizare este falsă şi pentru că, cei care o propun, chiar sub forma unui proiect dorit a fi adoptat tot prin angajarea răspunderii, fără dezbatere parlamentară, nu au în vedere costurile acestui proces, pe care trebuie să le suporte fiecare cetăţean din propriul buzunar, ci doar cum să bulverseze şi "să aranjeze" România, aruncând-o într-un haos administrativ de pe urma căruia să profite partidul aflat la putere în contextul viitoarelor alegeri.

Tema reorganizării României nu are în vedere nici contextul european, nici normele UE (nefiind nicio cerinţă expresă în acest sens) şi nu priveşte nici accelerarea absorbţiei fondurilor europene, pentru că, dacă astăzi Guvernul Boc este repetent la această materie, este din cauza propriei incompetenţe, şi nu deoarece România nu este organizată în regiuni. Ca atare, asistăm la o altă dezbatere falsă, fără nicio legătură cu adevărata provocare şi problemă cu care se confruntă ţara noastră şi care ar trebui să preocupe Cabinetul Boc: stoparea declinului economiei româneşti!

Domnilor guvernanţi, nu vă mai ascundeţi incompetenţa, lipsa de credibilitate şi de performanţă economică în spatele unor teme false, care nu au legătură cu criza economică şi cu problemele românilor! Dovediţi întâi că sunteţi capabili să oferiţi soluţii de relansare a mediului privat, că sunteţi în stare să asiguraţi salariile şi pensiile românilor nu prin tăieri repetate, ci prin creşterea reală a veniturilor la buget!

Domnilor guvernanţi, dovediţi că puteţi ieşi din logica populismului în care îmbrăcaţi orice proiect, chipurile pentru români, minţindu-i că le va fi mai bine, respectaţi logica şi regulile unei democraţii care spune că cel care nu face performanţă trebuie să plece şi nu se agaţă prin orice mijloace de scaune şi de putere, şi abia apoi, dacă veţi reuşi, puteţi propune proiecte de amploare, care să vizeze binele României, şi nu al PDL, dezvoltarea ţării, şi nu a partidului-stat, precum şi interesele tuturor, şi nu doar al celor cu carnete portocalii.

Ştiu că este greu, foarte greu, însă, la cum merge treaba, este limpede că nu veţi înţelege şi nu veţi reuşi niciodată.

Domnul Ion Dumitru:

"Încălzirea globală şi criza alimentară"

Conflictul omului cu natura constituie o caracteristică a perioadei prin care trecem în prezent. Redobândirea sentimentului de armonie cu natura va rezolva principalele provocări ale omenirii: încălzirea globală şi criza alimentară.

Încălzirea globală este determinată de creşterea concentraţiei de carbon provenit din diferite surse, din care cea mai mare parte este generată de arderea combustibililor fosili.

În 2010 am asistat la recordul de căldură în lume. De exemplu, în Belarus s-a înregistrat o temperatură record în 6 august de 38,7⁰C, şi cu o zi mai târziu, temperatura a urcat cu 0,2⁰C. În Pakistan, la 26 mai 2010 au fost 53,5⁰C, un record pentru toată Asia.

În 2010, valul de căldură din Rusia, incendiile din Israel, inundaţiile din Pakistan şi Australia, alunecările de teren din China, căderile de zăpadă din SUA şi cele 12 uragane din Oceanul Atlantic au fost evenimente extreme ce au generat zeci de mii de pierderi de vieţi omeneşti.

Din informaţiile deţinute, se poate spune că pământul s-ar putea încălzi cu 1,1-6,4⁰C până la sfârşitul secolului. Dacă s-ar încălzi cu numai 2-3⁰C, cum a fost acum 3 milioane de ani, când oceanele atingeau o înălţime mai mare cu 25 m faţă de înălţimea din prezent, ne putem imagina consecinţele.

Criza economică este generată de încălzirea globală. Se ştie că prin ridicarea temperaturii medii cu un grad Celsius peste temperatura optimă a anotimpului se reduce producţia de cereale cu 10%. Această situaţie a apărut după valul de căldură din Rusia în 2010, când a fost redusă producţia de cereale cu 40%, ceea ce a determinat creşterea alarmantă a preţului, dublarea sau chiar triplarea, şi interzicerea exportului.

În timp ce temperaturile cresc, cantităţile de apă se micşorează deoarece fermierii folosesc apa pentru irigaţii.

În timp ce solul şi apa dispar, temperatura pământului creşte şi criza alimentară în lume se adânceşte. Ca urmare a acestor fenomene apare o geopolitică periculoasă a insuficienţei hranei.

Populaţia globului este, după cum ştim, în continuă creştere. Se prognozează că la nivelul anului 2050 populaţia va fi de circa 9 miliarde de locuitori.

Desigur, este greu de asigurat hrana pentru o asemenea populaţie, mai ales în condiţiile reducerii producţiei agricole din cauza încălzirii globale.

În acest moment lumea este foarte aproape de prăpastie, deoarece se poate oricând să survină un colaps alimentar, din cauza stocurilor scăzute de cereale şi volatilităţii climatice în creştere.

Guvernul României trebuie, urgent, să găsească soluţiile eficiente pentru rezolvarea provocărilor prezentate.

Domnul Marian Ghiveciu:

"Zona colinară poate fi salvată"

În zona colinară - de dealuri şi păduri - în ultima vreme au rămas suprafeţe imense de teren nelucrate şi părăsite din cele 3,8 milioane ha arabil, cât şi din cele 2,1 milioane ha de păşuni şi fâneţe, iar mare parte de pomi şi viţă-de-vie au fost defrişate sau distruse.

Suprafeţele de teren părăsite (datorită emigrării tinerilor către ţări şi locuri unde câştigă mai bine şi datorită vârstei înaintate a populaţiei rămase la sate) au fost invadate de vegetaţie spontană dominată de specii de arbuşti, mărăcini şi ierburi nevaloroase.

Guvernul ar trebui să ţină seama că dacă Uniunea Europeană insistă ca România să folosească în continuare ceva peste 8,0 milioane de ha din terenul arabil, atunci suprafaţa agricolă din zonele colinare s-ar putea folosi raţional şi profitabil pentru populaţie şi pentru economia ţării, astfel:

• circa 1,95-2,0 milioane ha teren arabil pentru culturi de câmp - cereale, plante tehnice, plante furajere, pe platouri şi versanţi cu pante mai mici de 16⁰;
• circa 1,8 milioane ha pajişti artificiale înfiinţate prin însămânţarea de amestecuri de ierburi graminee + leguminoase perene, foarte valoroase atât pentru păşunat, cât şi pentru fân;
• circa 2,4 milioane ha pajişti naturale;
• peste 0,3 milioane ha cu plantaţii de pomi şi viţă-de-vie, intensive.

Terenurile cu pantă mai mare, peste 20%, din zona colinară, care vor fi folosite ca pajişti artificiale, se pot curăţa de mărăciniş şi arbuşti printr-o defrişare uşoară, se pot nivela, afâna şi permeabiliza prin lucrări profunde fără răsturnarea brazdei, apoi însămânţate direct cu amestec de graminee şi leguminoase. Pe aceste terenuri şi pe pajişti naturale s-ar putea creşte peste 4 milioane echivalent vită mare şi s-ar putea obţine un venit de circa 4 miliarde de euro.

Fermele, asociaţiile familiale dintr-o localitate sau din 2-3 localităţi, din această zonă, se pot grupa într-un holding sau cooperativă, care se vor ocupa de operaţiuni care depăşesc capacitatea şi posibilităţile fermelor.

De asemenea, în această zonă se pot dezvolta unităţi de prelucrare industrială a produselor agricole primare, a lemnului din cele peste 2,9 milioane ha de pădure sau a fructelor de pădure.

Agricultura în zona colinară încă mai poate fi salvată, iar colapsul acesteia mai poate fi evitat. Există specialişti care pot ajuta puterea să treacă peste această "barieră".

Dacă nu se va apela la ei, atunci profesionalismul pentru actuala putere este zero.

Este absolut necesară o voinţă politică puternică pentru lansarea unor proiecte realiste, ştiinţific elaborate, ţinând cont de realitatea din zona colinară.

Domnul Gigel-Sorinel Ştirbu:

"Demisia, domnule Jinga!"

Domnul preşedinte Băsescu ar trebui, conform prerogativelor de care dispune şi conform unor evaluări obiective, să recheme la posturi pe ambasadorii care nu vor să-şi exercite atribuţiile pentru care au fost trimişi.

Mă voi referi azi la domnul Ion Jinga, ambasadorul României în Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord, care a dat dovadă în repetate rânduri că nu-şi exercită atribuţiile privind apărarea imaginii României.

Ultimul exemplu în ceea ce-l priveşte îl reprezintă totala pasivitate faţă de o acţiune de protest a unui grup de persoane în favoarea autonomiei aşa-zisului Ţinut Secuiesc. Cum respectiva acţiune a fost intens mediatizată în Marea Britanie, domnul ambasador, conform atribuţiilor sale, ar fi trebuit să remită urgent un comunicat de presă în care să explice clar că aşa-zisul Ţinut Secuiesc nu reprezintă o unitate administrativ-teritorială, nu reprezintă nici măcar o entitate juridică, nu reprezintă nici măcar o fundaţie. Totodată, domnul Ion Jinga ar fi trebuit să explice în media din Anglia că în România, minorităţile naţionale se bucură de numeroase drepturi consfinţite prin Constituţie. Din păcate, domnul Ion Jinga nu a avut nicio reacţie, lăsând astfel ca imaginea României să fie grav alterată.

Nu este pentru prima dată când ambasadorul în post la Londra are un comportament neconform atribuţiilor sale. Vă reamintesc că pe data de 23 noiembrie 2009, domnul Jinga a avut o reacţie deplasată faţă de subiectul unui documentar referitor la România, prezentat pe postul BBC 2 în cadrul emisiunii "Top Gear". Atunci, în urma unor comentarii ale realizatorilor emisiunii care nu corespundeau realităţii, domnul ambasador Jinga a cerut producătorilor, nici mai mult, nici mai puţin, decât o reeditare a respectivei emisiuni, adică a solicitat în mod expres efectuarea unui act de cenzură. Cererea ambasadorului a făcut vâlvă la vremea respectivă în presa din Marea Britanie, producând prejudicii pentru imaginea României. Şi în cazul respectiv, domnul Jinga avea posibilitatea să prezinte în media - eventual chiar la postul BBC 2 - în ce consta deformarea realităţii în cazul documentarului "Top Gear" despre România.

Nu în ultimul rând, modul defectuos în care-şi exercită atribuţiile domnul Ion Jinga a reieşit chiar dintr-un interviu pe care l-a acordat pe 24 martie 2009 agenţiei HotNews, în care a recunoscut că nu a avut nicio reacţie faţă de poziţia antiromânească a publicaţiilor britanice: The Sun, The Daily Mail, The Daily Mirror, Daily Express si Daily Star.

Domnul Relu Fenechiu:

"În problema reorganizării administrative, cetăţeanul nu contează"

Preşedintele României, domnul Traian Băsescu, a scos acum 10 zile din joben un aşa-zis proiect de reorganizare administrativă a României. Aşa cum era de aşteptat, premierul Emil Boc şi PDL s-au conformat, inclusiv în ceea ce priveşte termenul adoptării, adică în maxim o lună de zile.

Nimeni, cu atât mai puţin eu, nu contestă că este necesară o modificare teritorial-administrativă a României. Numai că atât preşedintele Traian Băsescu, cât şi PDL, uită un amănunt esenţial: o lege care priveşte transformări teritorial-administrative este o lege care vizează pe absolut toţi cetăţenii României. Or, pe cetăţeanul român, nu doar că nu l-a întrebat nimeni care este poziţia lui faţă de modificările preconizate, dar nici măcar nu l-a informat. De fapt nu a fost informat nimeni, pentru că nimeni nu a văzut nici măcar draft-ul proiectului de reorganizare.

Practic, de aici trebuia plecat. Cetăţeanul român trebuia în primul rând informat despre ce este vorba. Nici preşedintele României - Traian Băsescu poate găsi însă imediat "alibiul" că nu intră în atribuţiile postului pregătirea şi legiferarea - nici primul-ministru şi nici principalul partid de guvernământ, PDL, nu au considerat că este normal şi moral ca populaţia României să fie informată.

Sub pretexte de genul "Uniunea Europeană ne-a cerut să modificăm structura administrativă pentru atragerea de fonduri comunitare" - afirmaţie total falsă, recunoscută chiar de premierul Emil Boc marţi seara la TVR, dar numai după ce mass-media a prezentat care este realitatea - sau, alegerile locale din 2012 trebuie obligatoriu ţinute în noua formulă administrativă - fapt infirmat de partenerul din Coaliţia de guvernare, UDMR, care a avansat chiar riscul posibilităţii amânării alegerilor - Cabinetul condus de Emil Boc ia foarte în serios în calcul angajarea răspunderii pe Legea reorganizării administrative.

De această dată, prin angajarea răspunderii, Guvernul nu ocoleşte doar Parlamentul, ci ocoleşte chiar punctul de vedere al cetăţenilor României. Care punct de vedere este obligatoriu de aflat, potrivit art.13 alin.(3) din Legea nr.3/2000 privind organizarea şi desfăşurarea referendumului - "Proiectele de lege sau propunerile legislative privind modificarea limitelor teritoriale ale comunelor, oraşelor şi judeţelor se înaintează Parlamentului spre adoptare numai după consultarea prealabilă a cetăţenilor din unităţile administrativ-teritoriale respective, prin referendum. În acest caz, organizarea referendumului este obligatorie".

Dacă preşedintele României, premierul Emil Boc şi PDL vor eluda această prevedere legală, atunci vor fi direct răspunzători pentru haosul pe care îl vor genera. Pentru că acesta va fi, din păcate, rezultatul unei acţiuni heirupiste, făcute fără existenţa în prealabil a unui studiu de impact, fără niciun plan clar, fără a exista o analiză privind consecinţele unor modificări decise peste noapte.

Sper că în ceasul al 12-lea, preşedintele României, premierul Emil Boc şi PDL să-şi aducă aminte că este vorba de o lege care vizează direct 21 de milioane de români. Şi să nu uite că au depus un jurământ în care există fraza "Jur să-mi dăruiesc toată puterea şi priceperea pentru propăşirea spirituală şi materială a poporului român..."

Am auzit ieri două declaraţii privind beneficiile - pentru cetăţean - ale reorganizării administrative propuse de guvernanţi: "Nu vor mai circula oamenii, ci hârtiile şi ştampilele" (Sever Voinescu - vicepreşedinte PDL) şi "Prin organizare ne propunem ca cetăţeanul să nu facă un km în plus ca să obţină actele necesare, ci instituţiile statului să fie cât mai aproape de el" (premierul Emil Boc). Daţi-mi voie, domnilor, să nu cred în poveşti S.F.

Domnul Horea-Dorin Uioreanu:

"Criza trece, zice Boc, dar datoria externă creşte!"

Banca Naţională a României (BNR) a anunţat că datoria externă a ţării a crescut în primele patru luni ale anului 2011 cu 2,1 miliarde de euro. Astfel, datoria publică externă a României a ajuns la 93,4 miliarde de euro. Un calcul elementar ne arată că fiecare cetăţean al acestei ţări duce în spate o datorie de mai mult de 4.200 de euro!

Îmbătat de perspectiva de a ieşi din recesiune pe seama eforturilor făcute de sectorul privat, premierul Emil Boc a omis să arunce o privire asupra celorlalte date pe care statistica şi BNR i le pun la dispoziţie. Ar fi aflat Domnia Sa că datoria externă a ţării a crescut în fiecare lună din 2011, că inflaţia a luat-o razna şi că puterea de cumpărare a cetăţenilor scade de la o zi la alta. În timp ce premierul trâmbiţa şi anunţa creştere economică şi promitea revenirea la salariile de dinainte de iulie 2010, ministrul său de finanţe se împrumuta de pe unde apuca. O parte semnificativă a datoriilor, circa 20%, trebuie plătite în maximum doi ani. Numai în luna iulie cuantumul creditelor scadente este de peste 2,5 miliarde de euro.

Şi pentru că o nenorocire nu vine niciodată singură, în luna mai inflaţia a continuat să crească, rata anuală ajungând la 8,41%. Nu există produs alimentar de bază care să nu fi cunoscut majorări substanţiale de preţ. După cum s-au scumpit şi articolele de strictă necesitate. Iar toate acestea se răsfrâng asupra unei populaţii sărăcite, disperate de perspectiva unei ierni cu preţuri uriaşe la energie termică şi gaze naturale.

Datele statistice spun că românii cumpără mai puţină carne, mai puţine fructe şi legume, mai puţine produse de igienă. Fiecare renunţă la câte ceva din cele care până în 2008 aparţineau firescului. Doar domnul Boc şi partidul său par să nu priceapă nimic din ceea ce se întâmplă în jurul lor. El vede doar bunăstare şi fericire, iar când scoate capul în lume se arată mirat de corul de fluierături cu care este întâmpinat. De aceea se retrage rapid în palatul său de cleştar şi iese doar pentru a lua duh şi lumină de la Cotroceni.

Între timp, românii devin cu toţii experţi contabili. Îşi calculează sărăcia şi se întreabă pe ce a cheltuit el 4.200 de euro? Că n-are nici autostrăzi, nici uliţe asfaltate, reţelele de apă şi canalizare nu s-au dezvoltat, iar copii săi aşteaptă ca cineva să dea bani să le termine şcoala. Mai mult chiar, spitalul din oraşul cel mai apropiat a fost desfiinţat, iar şeful de post e şi el pe picior de plecare.

Domnul prim-ministru Emil Boc nu poate să le spună românilor de ce au, fiecare, o datorie de circa 170 de milioane de lei vechi. Doar prietenii PD ştiu de ce...

Domnul Daniel Buda:

"Poziţionarea partidelor din opoziţie faţă de priorităţile României"

Raporturile instituţionale dintre parlamentari şi Preşedintele României, indiferent de numele lui, sunt în primul rând bazate pe colaborare, consultare, comunicare în şi pentru interesul cetăţeanului în slujba căruia ne aflăm.

Rolul partidelor politice, în special cele parlamentare, este acela de a-i reprezenta cu bună-credinţă pe cei care le-au acordat votul de încredere. Acest lucru nu înseamnă nimic altceva decât să respecţi prevederile legale şi constituţionale, să acţionezi şi să reacţionezi în limitele cadrului normativ în vigoare.

Însă, pentru unii, aceste aspecte sunt utopii clare, dacă este să mă raportez numai la activităţile de la sfârşitul săptămânii trecute, când am asistat cu toţii la un nou episod din celebrul serial "USL şi aventurile lui", când, odată cu invitaţia lansată de şeful statul către toate partidele în vederea unor consultări privind problemele de maxim interes ale naţiunii, celebrii deja lideri ai opoziţiei şi-au formulat discursurile populiste şi demagogice privind poziţia lor vis-a-vis de importanţa acordată problemelor de interes major ale naţiunii. Ba că la unele consultări, de o importanţă deosebită, vor participa, ba că unele nu îi privesc şi nu sunt prea interesaţi, prin urmare nu vor participa, ba că vor purta discuţii în Uniunea Socialistă, ba că nu se pot decide cine este mai legitim să participe la nivel de reprezentativitate. Cu acest mod derutant de a face politică ne-au obişnuit marii lideri ai opoziţiei! Fără a-mi propune să fac o analiză a activităţii politice a partidelor din opoziţie, nu pot însă să fiu indiferent faţă de modul în care aceşti aşa-numiţi lideri se erijează în lupi moralişti sau apărători ai propriilor interese, ignorând cu desăvârşire interesele cetăţenilor.

Un obiectiv major, demult stabilit de PDL, a fost revizuirea legii fundamentale. Punct sensibil şi trezirea din amorţeală şi pentru opoziţie. Imediat după anunţul făcut de către reprezentanţii PDL, opoziţia a demarat un adevărat circ, plecând de la faptul că au depus, nici ei nu ştiu pe unde, propriile proiecte de revizuire a Constituţiei, până la faptul că ei sunt promotorii schimbării cadrului constituţional în România.

O nouă temă, reorganizarea administrativ-teritorială reprezintă pentru opoziţie o nouă rundă de acuzaţii, blamări şi reiterarea aceloraşi idei lipsite de conţinut şi argumente reale.

Fără discuţie, aceste teme de maxim interes pentru societatea românească, în contextul globalizării şi al aderării la standardele Uniunii Europene, trebuie privite cu maximă responsabilitate şi numai în interesul cetăţenilor. Or, modul cum actuala opoziţiei se raportează la aceste probleme deosebit de importante mă determină să cred că aceştia sunt într-o campanie electorală veşnică, ahtiaţi după capital electoral, capabili să facă orice pentru a-şi satisface interesele de partid şi ale grupurilor de interese. Se pare că modul lor de guvernare sau de legiferare constă în cele două metode consacrate, şi anume: îndemnul la revoltă, la greve şi alte asemenea, iar de partea cealaltă, domnul Crin, distinsul intelectual care vine cu discursul demagogic şi populist bine-cunoscut. Acestea sunt armele lor de muncă în interesul cetăţenilor pe care îi reprezintă, iar în loc să vină cu soluţii concrete, proiecte şi programe ancorate în realităţile curente, nu fac altceva decât să ducă dezbaterile din forul legislativ în derizoriu şi să poziţioneze clasa politică la un nivel inferior altor state europene.

Domnul Vasile Filip Soporan:

"Argumente pentru regionalizare"

Acum, când au început sau reînceput propunerile de reorganizare administrativ-teritorială, doresc să pun în discuţie câteva elemente capabile să încurajeze constituirea unor cadre teritoriale mai eficace, pentru a răspunde într-un mod pertinent noilor provocări economice şi de amenajare a teritoriului. În concepţia europeană, organizarea administrativ-teritorială, din punctul de vedere al asigurării dezvoltării durabile, trebuie să ia în considerare următoarele elemente:

• realităţile socio-economice şi întărirea solidarităţii între mediul urban şi rural;
• strategiile de dezvoltare şi de amenajare, ce integrează diferitele dimensiuni economice, sociale, de mediu înconjurător, culturale, de viaţă locală şi regională;
• coagularea administraţiilor în stabilirea unui cadru de acţiune şi parteneriat care are capacitatea de coordonare, animare, inovare, asigurare a asistenţei tehnice într-o logică de concretizare şi de subsidiaritate în contractualizarea raportului între stat şi comunităţile teritoriale.

Având în vedere această concepţie de organizare administrativ-teritorială, pe principii de dezvoltare durabilă, consider că este necesar ca aceasta să se bazeze pe unităţi administrativ-teritoriale locale de tipul comunelor, oraşelor şi municipiilor, coagulate în structuri teritoriale asociative naturale, de forma zonelor metropolitane sau a microregiunilor, organizate în jurul unor poli de competitivitate şi dezvoltare. Aceste forme teritoriale reunite ar constitui o formă administrativ-teritorială mai mare, de tipul regiunilor. Prin urmare, pledez pentru o organizare administrativ-teritorială de tip regional (judeţe mai mari), în care să funcţioneze microregiunile ca unitate teritorială.

Judeţele actuale nu permit această organizare, mărimea actuală a acestora, de obicei prea mică, face ca centrul să paralizeze iniţiativa celorlalte zone - microregiuni, iar concurenţa nu este una corectă, modul de acţiune este punctiform, fără continuitate, fapt care afectează calitatea activităţilor care se desfăşoară, fie prin resurse financiare insuficiente, fie prin printr-o concurenţă neloială în atragerea acestora, elemente care creează disparităţi la nivelul dezvoltării unităţilor administrativ-teritoriale locale şi regionale. Sistemul de organizare actual atrage o dublă lipsă a resurselor financiare: una la nivel judeţean, pentru programele majore, şi alta la nivelul unităţilor administrativ-teritoriale necoagulate sau marginalizate de actualul sistem. Această situaţie, cea de funcţionare a judeţelor mici, conduce la lipsă de dezvoltare şi la înapoiere de lungă durată. În schimb, formula unor judeţe puternice ar putea determina constituirea unor structuri eficiente de atragere şi o coagulare la nivel macro şi microregional a resurselor financiare locale, judeţene, naţionale şi europene, în baza unor programe viabile, construite de o structură cu o capacitate administrativă importantă pentru construcţiile necesare în perspectiva devenirii europene a României.

Această formă de organizare administrativ-teritorială trebuie să fie consolidată prin stabilirea atribuţiilor şi misiunilor de la nivel central, judeţean-regional, microregional-zonal şi local, atât la nivel administrativ, cât şi la nivelul asigurării serviciilor publice. Fără să fac o dezvoltare a acestora, doar o prezentare cu titlul de exemplu, având în vedere pregătirea şi experienţa dobândită la nivelul administraţiei publice, consider că anumite servicii publice şi lucrările mari de infrastructură, finanţate şi de Uniunea Europeană, ar trebui să fie gestionate de administraţiile regionale. Printre acestea amintesc alimentările cu apă şi staţiile de epurare care să urmărească cu precădere bazinele hidrografice, staţiile de procesare şi depozitele de deşeuri, transporturile feroviare regionale, drumurile judeţene reunite la nivel regional, evitându-se discontinuităţile determinate de actualele graniţe ale judeţelor şi în mod precis încă foarte multe activităţi pentru care se poate asigura o finanţare mai bună. În acelaşi timp, la nivelul microregiunilor se pot organiza activităţi, la costuri mai reduse şi cu o finanţare mai bună, pentru anumite tipuri de servicii publice. În aceeaşi manieră, având în vedere şi ultima criză a spitalelor, consider că la nivelul microregiunilor s-ar putea organiza, printre altele, serviciile de sănătate publică microregionale, în aşa fel încât să se evite situaţiile actuale, în care unităţile spitaliceşti aparţin numai de anumite autorităţi locale, celelalte neputând, chiar dacă ar dori, să finanţeze aceste activităţi.

Consider că pe acest principiu, o microregiune ar putea grupa natural o populaţie de până la 100.000 locuitori şi un număr de cel puţin 20 de unităţi administrativ-teritoriale. Analizând situaţia judeţului Cluj, şi în perspectiva viitorului judeţ (Regiunea Someş: judeţul Cluj, Sălaj, Bistriţa-Năsăud, Maramureş, Satu Mare, Bihor), consider că unităţile teritoriale asociative-microregiunile ar putea să cuprindă, între altele, o zonă de tip metropolitan concentrată în jurul municipiului Cluj-Napoca, microregiunea Arieşului, concentrată în jurul municipiilor Turda şi Câmpia Turzii, microregiunea Someşului Mic, concentrată în jurul municipiilor Dej şi Gherla şi microregiunea Vlădeasa, concentrată în jurul oraşului Huedin.

Nu vreau să intru în amănunte, procesul reorganizării administrativ-teritoriale nu este unul uşor, el necesită o amplă analiză, care pe lângă aspectele administrative de reprezentare a statului şi a intereselor comunităţilor trebuie să ţină cont, între altele, de următoarele: cultura locală, nivelul de stratificare preexistent, obiceiurile de muncă, existenţa politicilor teritoriale anterioare, voinţa cetăţenilor şi autorităţilor de a încuraja constituirea, în primul rând, a microregiunii, particularităţile geografice şi socio-economice ale regiunilor. Acest lucru este necesar, având în vedere faptul că pentru dezvoltarea durabilă şi amenajarea teritoriului este necesară elaborarea unor politici coerente la nivelul regiunilor naturale, al spaţiilor strategice, care să permită planificarea şi programarea pe termen mediu, cu atât mai mult cu cât Uniunea Europeană îşi concepe politicile de dezvoltare şi mai ales implementarea fondurilor structurale într-un context regional. Cadrul regional corespunde fie unui nivel de colectivitate teritorială, fie unui nivel de coordonare, de coerenţă, de arbitraj şi de sinteză între mai multe colectivităţi. În acest spaţiu, cel regional, este important de subliniat rolul strategic la nivel teritorial. Este vorba de încrucişarea pe teritoriul naţional a trei tipuri de politici care trebuie coordonate şi orientate în favoarea evidenţierii resurselor: directivele şi creditele europene, politicile naţionale şi acţiunile colectivităţile locale.

Este dificil ca astăzi să prezinţi un asemenea punct de vedere, acela de susţinere a unei structuri regionale. Doresc să vă asigur, stimaţi colegi, că acesta a fost prezentat de mine, în calitate de prefect al judeţului Cluj, în cadrul acţiunilor Programului de înfrăţire instituţională finanţat de Uniunea Europeană "Înfrăţirea capacităţii instituţionale a Ministerului Administraţiei Publice", din perioada 2001-2004, şi în cadrul acţiunilor Grupului româno-francez cu privire la "Profesionalizarea Instituţiei Prefectului în vederea aderării la Uniunea Europeană". Punctul de vedere nu este conjunctural, ci el este legat de înţelegerea faptului că organizarea administrativ-teritorială trebuie să fie legată de asigurarea dezvoltării durabile.

Doresc să avem puterea de a genera o dezbatere adevărată asupra problemelor reale, dezbatere care poate să ne conducă la rezolvarea problemelor de fond pe care la are România, probleme legate cu precădere de dezvoltarea în context european.

Domnul Virgil Pop:

"Reorganizare cu sila"

Deşi de multe ori am avertizat de la această tribună - şi nu numai eu - asupra derapajelor antidemocratice incredibile de care guvernanţii au fost în stare de-a lungul acestor ani de domnie băsesciană, cred că de data aceasta, în lumina noilor propuneri ale minţilor luminate de la Cotroceni, lucrurile au alunecat pe o pantă extrem de periculoasă pentru statul de drept din România.

Altfel cum este posibil ca preşedintele unei ţări europene să propună două schimbări majore ale statutului ţării, peste noapte aproape, şi asta în decursul a câteva zile? Mă refer la schimbarea Constituţiei şi la reorganizarea administrativ-teritorială a României, propuneri care au fost efectiv redactate pe genunchi, într-un moment extrem de dificil pentru o ţară încă bântuită de criză, cum este a noastră.

Nu insist pe tema modificării Constituţiei, tema preferată a preşedintelui, cu care revine de fiecare dată când are nevoie de subiecte false de discuţie - deşi gravitatea propunerii e aceeaşi - dar este neapărată nevoie ca cea de-a doua propunere, privind reorganizarea administrativ-teritorială a României, să fie reconsiderată masiv.

În primul rând, ca orice altă hotărâre majoră pentru România, propunerea a fost înaintată în cea mai mare grabă, cu un termen de aplicabilitate extrem de scurt, e ambiguă şi nu ţine cont în niciun caz de o eventuală părere a românilor. Mai există o multitudine de contraargumente. România se află în criză, or, această reorganizare pripită, ce se doreşte a fi aplicabilă din 2012, îi va costa pe români miliarde de euro. Relaţiile economice cu Uniunea Europeană vor fi şi ele afectate, pentru că fondurile europene aflate în derulare vor fi în pericol.

Reorganizarea pripită va arunca ţara în haos: e vorba de o muncă titanică din partea autorităţilor statului, care va îngreuna invariabil relaţia cetăţeanului cu acestea. Relansarea economică va fi la rândul ei periclitată din pricina perturbaţiilor administrative, şi cetăţenii de rând vor avea cel mai mult de suferit. În plus, nu există o evaluare a costurilor acestui proiect, nemaivorbind de un studiu de fezabilitate. Nu există niciun dialog de principiu cu partenerii din societatea civilă şi nu au existat discuţii nici cu experţii din domeniu sau cu autorităţile locale.

Se pare că pentru Traian Băsescu nu mai contează nici tradiţiile istorice, nici perspectivele de dezvoltare şi nici părerea propriilor supuşi. Contează doar alegerile din 2012, respectiv menţinerea la putere a portocaliilor conectaţi la banii publici.

Nu aş vrea să fiu înţeles greşit. Reorganizarea este necesară. Dar toate trebuie făcute la timpul lor, temeinic, cu cap; cu negocieri, cu discuţii prealabile, cu estimări. USL are, în acest sens, o viziune etapizată, care să nu zgâlţâie statul român din toate temeliile, o viziune care să fie rezultatul tuturor factorilor implicaţi într-o propunere de o asemenea anvergură, un proiect care a fost deja testat cu succes în alte ţări cu tradiţie europeană. Pe scurt, un proiect viabil, aplicabil pe termen mediu şi lung, pentru a produce rezultate optime.

Nu un proiect defectuos, haotic şi discreţionar. Or, asta ne propune Traian Băsescu, prin vocea PD.

Proiectul este, desigur, extrem de înşelător, pentru că scopul său este, din nou, obţinerea unor puteri instituţionale sporite pentru partidul-stat şi acoliţii săi. Şi, de fapt, aici rezidă adevăratul pericol. Traian Băsescu şi protejaţii săi au deja un comportament deviant, care se aseamănă cu cel al comuniştilor. Nu ţin cont de părerea cetăţenilor şi regulile democratice sunt încălcate una după cealaltă. Dar până şi comuniştii au realizat un proiect asemănător după studii ce au ţinut vreme de doi ani. Însă această nouă generaţie de distrugători ai statului român are toate motoarele pornite împotriva poporului. Se doreşte doar putere, bani şi acces la instituţiile statului. Restul - adică românii şi vieţilor lor - sunt doar statistică.

Domnul Gheorghe-Mirel Taloş:

"Pledoarie pentru judeţul Sălaj"

La reîmpărţirea administrativă din 1968, judeţul Sălaj a rămas un judeţ mic din punct de vedere teritorial şi ca populaţie şi a fost, pe cale de consecinţă, puţin important în politica de dezvoltare economică a regimului comunist. Drept dovadă, multă vreme Sălajul şi reşedinţa sa au fost cunoscute mai degrabă pentru aspecte negative, din care multe au fost rezolvate abia după 1990. Cu toate aceste neajunsuri, suprapunerea unei unităţi administrative peste zona istorică a Sălajului a fost considerată firească de către locuitori şi este, pe drept cuvânt, considerată ca modalitatea cea mai potrivită pentru a le fi reprezentate interesele.

Judeţul Sălaj are istorie proprie şi identitate culturală tradiţională proprie care nu pot fi trecute cu vederea. Dizolvarea acestei identităţi într-o regiune mare, în care Sălajul va fi o zonă nesemnificativă, va putea însemna, în timp, dispariţia identităţii culturale a acestei zone istorice a Transilvaniei.

Este de aşteptat ca în politica de dezvoltare economică a judeţelor pe care le propune PDL rolul predominant să îl aibă reşedinţele noilor judeţe, în speţă municipiul Cluj. Autorităţile acestor judeţe mari se vor preocupa în primul rând de economia centrului noilor judeţe, în timp ce vechile judeţe mici vor deveni o simplă periferie.

Crearea unor judeţe mai mari va avea pentru sălăjeni efectul unei recentralizări, o parte importantă din serviciile publice asigurate acum de instituţii sălăjene urmând a fi asigurate de instituţii din Cluj şi de funcţionari clujeni. Acest lucru înseamnă o îndepărtare a serviciilor publice de cetăţenii Sălajului şi o subordonare nepermisă faţă de Cluj.

Acum, judeţul Sălaj are instituţii locale proprii - Prefectura, Consiliul Judeţean, direcţii deconcentrate ale ministerelor, instituţii autonome locale - a căror menire este reprezentarea intereselor Sălajului şi a cetăţenilor sălăjeni.

Aceste instituţii vor dispărea, iar sălăjenii vor fi practic arondaţi Clujului, devenind cetăţeni de mâna a doua a unui judeţ foarte mare.

Acest lucru nu este în interesul Sălajului şi al sălăjenilor. Dacă România are nevoie de o reorganizare administrativă, aceasta trebuie făcută cu respectarea identităţii actualelor judeţe. În spatele propunerii de desfiinţare a judeţelor stau interese politice şi financiare ale PDL care nu ţin cont de interesele cetăţenilor, care ar trebui consultaţi printr-un referendum în legătură cu un subiect atât de important.

Doamna Monica Maria Iacob-Ridzi:

"21 de ani de la evenimentele din 13-15 iunie"

Se împlinesc 21 de ani de la evenimentele din 13 - 15 iunie care au zguduit ţara şi au şocat o lume întreagă, dar timpul scurs de atunci nu a făcut să scadă numărul necunoscutelor din această complicată ecuaţie social-politică.

Ca om născut şi crescut în Valea Jiului, nu pot să-mi reprim câteva întrebări legitime: ce forţe au declanşat acele evenimente? cine sau ce a stat la baza deciziilor luate? a fost o dovadă de imaturitate politică sau un scenariu bine ticluit? existau căi legale de restabilire a ordinii într-un stat care se dorea şi se doreşte a fi de drept?

Situaţia se prezenta pe scurt astfel: tulburările sociale din capitală luaseră amploare, autorităţile au dat dovadă de o aşa-zisă neimplicare, iar soluţia a fost aceea a aducerii minerilor. O soluţie ieftină şi iraţională.

Trebuie să avem tăria de a spune lucrurilor pe nume măcar în momente jubiliare. În politică, nu există păcat mai mare decât manipularea.

Vreme de mulţi ani s-a dat de înţeles că minerii au venit chemaţi de simţul datoriei, animaţi de înaltul lor spirit civic. Chiar dacă nu s-a făcut încă pe deplin lumină, vă îndemn ca în continuare să punem capăt oricărei tentative de culpabilizare colectivă a minerilor.

Doamnelor şi domnilor parlamentari,

Sunt multe de învăţat din lecţia amară a evenimentelor din 13-15 iunie. Vreau să vă asigur, încă o dată, că oamenii din Valea Jiului înţeleg dimensiunea copleşitoare a răului săvârşit, dar minerii sunt o categorie socio-profesională cu merite deosebite în istorie şi trebuie să ne pronunţăm constant împotriva stigmatizării acesteia.

Domnul Florin-Costin Pâslaru:

"Dezastru în economia actuală"

De la începutul anului 2009, România simte efectele crizei economice, mai ales la nivelul populaţiei active, concretizate în pierderea unor locuri de muncă, scăderi ale veniturilor din muncă şi prin deprecierea cursului leu - euro, dublată de o creştere a dobânzilor, care a dus la blocarea creditării şi la scăderea veniturilor disponibile ale populaţiei active - principalul consumator.

În acest context, Ministerul de Finanţe român măreşte fiscalitatea, generând o presiune suplimentară asupra mediului de afaceri, şi se stimulează creditarea prin garantarea de către stat a împrumuturilor persoanelor care vor să-şi cumpere prima locuinţă, în valoare de 60.000 de euro. Ceea ce este şi mai îngrijorător pentru situaţia economică actuală este şi faptul că noua Lege a salarizării unitare a bugetarilor a creat nemulţumiri ale sindicatelor personalului bugetar, care ameninţă cu ample forme de protest în perioada imediat următoare, pentru a determina executivul să renegocieze această lege cu partenerii sociali.

Noul Guvern PDL trebuie să ia urgent măsuri pentru a limita efectele recesiunii asupra economiei româneşti prin creşterea investiţiilor publice, diminuarea deficitului bugetar şi raţionalizarea cheltuielilor publice.

Cu un Guvern format din 3-4 membri, fiecare conducând simultan mai multe ministere, aşa cum doresc, va mai fi posibil ca România să iasă din criza economică odată cu celelalte state din Uniunea Europeană?

Domnul Florin-Costin Pâslaru:

"Formarea tinerei generaţii"

Tinerii europeni au multe lucruri interesante de spus, ei fiind primii afectaţi de ulterioarele evoluţii din domeniul economic, social şi politic. Dezechilibrele demografice, mondializarea, diversitatea culturilor reprezintă doar câteva probleme care îi implică direct. Ei sunt cei chemaţi să stabilească noi forme ale relaţiilor sociale, noi maniere de exprimare a solidarităţii, să experimenteze diferenţele şi să iasă îmbogăţiţi spiritual din aceste experienţe.

Proiectul privind construcţia europeană are nevoie şi de entuziasmul şi de adeziunea tinerilor la ansamblul valorilor pe care se fondează. Tinerii au subliniat permanent că vor să participe la construcţia Europei, la dezbaterile referitoare la un viitor care îi priveşte direct.

Tineretul trebuie privit ca o forţă în construcţia europeană şi nu ca o problemă în plus de gestionat. Pentru aceasta trebuie să i se faciliteze exprimarea ideilor şi posibilitatea confruntării cu cele ale altor factori implicaţi. Într-un Raport al Comisiei Europene, se subliniază întrepătrunderea tot mai accentuată a diferitelor status-uri sociale. Cu cât societatea oferă mai puţine garanţii - de siguranţă a locului de muncă, asigurări sociale etc. - cu atât caracterul neliniar al parcursului individual este mai evident.

Europa este un spaţiu în care obiectivul este promovarea respectului valorilor fundamentale, spaţiul în care ei trăiesc, studiază şi lucrează. Instituţiile care gestionează acest spaţiu li se par, în anumite cazuri, departe de realitatea cotidiană. Continuarea proiectului comunitar, perspectiva extinderii UE depind, în mod neechivoc, de adeziunea şi implicarea tinerilor.

Formarea unei tinere generaţii şi a unui om nou însufleţit de idealurile nobile ale contemporaneităţii cu un orizont cultural sunt şi trebuie să rămână una din sarcinile principale ale României de azi.

Domnul Florin-Costin Pâslaru:

"Iniţiative PDL"

Traian Băsescu şi susţinătorii lui au demonstrat că nu sunt interesaţi de adevăratele probleme ale cetăţenilor, refuzând orice dialog. În cei cinci ani de zile de când se află în fruntea ţării, Traian Băsescu nu a construit nimic, ci a produs haos în toate sectoarele vieţii sociale.

Acum, în prag de noi alegeri şi după ani de criză economică, Traian Băsescu doreşte un Parlament unicameral, care să fie alcătuit, dacă se poate, numai din membri PDL. De ce Domnia Sa nu a avut această iniţiativă acum un an, doi sau trei ani?

De ce Partidul Social Democrat a trebuit să plece de la guvernare? Cu ce a supărat? Cu anchetarea doamnelor Udrea şi Ridzi pentru cheltuirea banilor publici?

Ce le mai lipseşte românilor în acest moment în care traversăm o criză economică majoră? O criză politică! Aceasta este dovada iresponsabilităţii lui Traian Băsescu, pentru care plătesc scump toţi românii.

Domnul Florin-Costin Pâslaru:

"România şi sistemul medical"

Sistemul medical din România a avut foarte mult de suferit în ultimii ani datorită acţiunilor diferiţilor miniştri, care s-au perindat la conducere fără o viziune clară şi fără un program ferm. În acest moment, datorită încercărilor repetate, haotice, ne confruntăm cu un haos al sistemului sanitar, atât la nivel organizatoric, cât şi al finanţării, cu un impact îngrijorător asupra populaţiei.

Resursele financiare alocate în decursul timpului sistemului sanitar au fost puţine şi prost gestionate. Banii s-au pierdut în investiţii pe care nimeni nu le resimte, neconducând nici la îmbunătăţirea actului medical, nici a condiţiilor din unităţile sanitare.

Situaţia sistemului medical românesc rămâne în continuare problematică. La fiecare două zile, un medic alege să muncească în străinătate. Pentru tot restul vieţii. Majoritatea au contracte pentru Italia, Franţa şi Marea Britanie.

În ultimul timp, ne confruntăm cu un exod al cadrelor medicale de la toate nivelurile, medici, asistente, personal necalificat. Salarizarea precară, condiţiile insalubre, lipsa dotărilor şi nu în ultimul rând lipsa satisfacţiei actului medical, dar şi presiunile din partea opiniei publice au determinat cadrele medicale să muncească în străinătate. Chiar dacă au existat câteva cazuri în care profesionalismul anumitor cadre medicale a putut fi pus la îndoială, să nu uităm că vorbim de cazuri particulare. Mă tem foarte tare că recenta campanie de denigrare la adresa medicilor nu face decât să agraveze această situaţie.

În realitate, sistemul în care lucrează medicii este plin de deficienţe şi ori de câte ori aceste deficienţe ies la iveală, se încearcă transferul de responsabilitate către doctori şi culpabilizarea imediată a acestora.

Asistenţa medicală primară este pe cale de dispariţie, constatându-se un deficit de cadre medicale, în special în mediul rural. Pentru atragerea medicilor în aceste zone, este necesară o mai mare implicare a factorului local. Comunităţile locale să-şi cointereseze cadrele medicale dacă doresc să le aibă, să le creeze condiţii şi să le pună la dispoziţie dotări.

Ultimii patru ani nu au propus niciun fel de soluţii la criza cu care se confruntă sistemul medical românesc. E nevoie în continuare de foarte mulţi bani, dar şi de o viziune de ansamblu pentru sănătatea din România. În lipsa acestei strategii, fondurile se consumă fără să-şi producă efectele benefice. Medicii, cei care vor totuşi să muncească în ţara lor - aşteaptă încă un proiect clar din partea factorilor de decizie.

Mai mult, ca situaţia să devină de-a dreptul dramatică, actul normativ privind salarizarea unică este departe de a fi agreat de salariaţii din sistemul medical. Pentru foarte mulţi este doar expresia unui dispreţ profund faţă de cei care îşi petrec mare parte din viaţă salvând vieţile semenilor lor. Aşadar, cred că autorităţile competente ar trebui să intervină urgent, astfel sănătatea românilor va fi în pericol.

Domnul Florin-Costin Pâslaru:

"Ambiţia Guvernului PDL"

Sistemul bugetar este în colaps. O demonstrează grevele generale, românii nu au avut spitale, poştă, instituţii funcţionale sau şcoli. Peste 800.000 de funcţionari publici din toată ţara au participat, fiecare în felul lui, la greva generală, când statul pur şi simplu nu a existat.

Societatea trage semnale de alarmă privind situaţia gravă în care se află ţara. Îi invit şi pe miniştri să-şi îndrepte privirile spre realitatea concretă şi spre situaţia fragilă în care ne aflăm şi să renunţe la a propune măsuri doar de dragul de a vorbi. Este nevoie urgentă de măsuri raportate la realitatea concretă şi nu de fantezii portocalii care să pregătească terenul unei campanii electorale.

În această situaţie de o asemenea amploare, după repetatele încercări de a rămâne singuri la guvernare, democrat-liberalii au reuşit. Ce vor face însă mai departe? Cum va reuşi o jumătate de Guvern să gestioneze o situaţie care se agravează pe zi ce trece? Cum vor reuşi miniştrii democrat-liberali cu două portofolii fiecare să pregătească măsuri pentru ieşirea din criză?

Situaţia economică este din ce în ce mai dezastruoasă, nemulţumirile diverselor categorii sociale şi profesionale nu mai au nicio şansă de dezbatere serioasă cu un Guvern pentru care ambiţiile politice şi calculele electorale sunt mult mai importante.

Domnul Florin-Costin Pâslaru:

"Reorganizarea administrativ-teritorială va răvăşi România"

Traian Băsescu i-a servit lui Boc un proiect. Al celor opt voievodate.

Motivaţiile şi argumentele penibile care au însoţit iniţiativa regionalizării, precum aceea că se pierd fondurile UE, te fac să te gândeşti că şi acest proiect nu este altceva decât praf în ochii electoratului.

Schimbarea din temelii a geografiei administrative a unui stat presupune o cercetare prealabilă profundă, pe multiple planuri, deci interdisciplinară, a efectelor pe termen scurt, mediu şi lung pe care le implică schimbarea. Nu există studii de impact.

Preşedintele nu ştie măcar câte zeci de legi ar trebui schimbate simultan cu reorganizarea. Nu ştie nici cât costă, nici în cât timp poate fi dus până la capăt acest proces.

Dacă va fi pusă în practică, reorganizarea administrativ-teritorială va răvăşi România. Este cel mai complicat proces administrativ.

În momentul în care se modifică organizarea teritorial-administrativă, vorbim de modificarea tuturor actelor de identitate a peste 20 de milioane de români, a actelor de proprietate, certificate de înmatriculare, premise de conducere, societăţile comerciale vor fi obligate să-şi schimbe toate actele de identificare.

Ce se va întâmpla cu fondurile atrase? Fiecare consiliu judeţean are proiecte cu fonduri atrase, nerambursabile, aceste proiecte au fost încheiate cu unităţile administrativ-teritoriale existente. Apoi avem obligaţia, conform unui memorandum cu UE, până în 2013, să nu schimbăm actuala organizare administrativ-teritorială.

Fiecare din aceste argumente duc la concluzia că preşedintele Traian Băsescu nu vrea efectiv să discute de problemele cu care se confruntă actuala criză.

Asistăm la o bătaie de joc incredibilă la adresa cetăţenilor.

Domnul Aledin Amet:

"În favoarea înfiinţării Studioului teritorial TVR Constanţa"

Judeţele Constanţa şi Tulcea sunt, fără îndoială, din punct de vedere economic, dar şi în ceea ce priveşte numărul locuitorilor, importante, specificul fiind oferit de diversitatea comunităţilor etnice, comunităţi prezente, în această zonă, de sute de ani. De altfel, despre Dobrogea se spune, conceptul nefiind unul nou, că reprezintă un model de convieţuire interetnică.

Iată de ce este firesc ca un astfel de aspect să fie bine reliefat, inclusiv în zona informării în masă, gândindu-mă la televiziune, în acest sens, mijlocul cel mai eficient. Şi cu alte ocazii, am specificat că demararea unui proiect de înfiinţare a unui post teritorial Constanţa al Societăţii Române de Televiziune ar însemna un gest normal, în condiţiile în care există studiouri teritoriale în alte oraşe la fel de importante, precum Timişoara, Iaşi, Cluj-Napoca, Craiova şi Târgu-Mureş. Sigur, intenţii au existat şi până acum. Se poate afirma cum că s-au făcut şi unele demersuri, este drept, timide. Toate acestea, însă, s-au petrecut cu ceva ani în urmă. În ultima perioadă s-a invocat, neştiind dacă a fost motivul esenţial, criza economică, lipsa fondurilor fiind principalul argument adus pentru nefinalizarea unui atât de necesar obiectiv.

De aceea, revin şi spun că în bugetul de anul viitor al Societăţii Române de Televiziune trebuie să fie stabilită şi suma de bani necesară înfiinţării Studioului teritorial Constanţa. Este firesc şi este nevoie.

Domnul Dan Bordeianu:

Finalul săptămânii trecute a fost marcat de ştirile referitoare la reorganizarea administrativă propusă de Guvern şi desfiinţarea judeţelor.

Constat că prin acest proiect, PD încearcă să eludeze atât Constituţia, cât şi relaţia cu Uniunea Europeană. Transformarea actualelor regiuni de dezvoltare în judeţe este cheia acestei proceduri.

Ce vrea de fapt actual putere: să numească regiunile judeţe ca să nu modifice Constituţia, să menţină actualele regiuni de dezvoltare, ca să nu aibă probleme cu finanţările de la Uniunea Europeană.

Solicit guvernanţilor să realizeze un proiect real de reorganizare administrativă a României şi să dea un răspuns serios la următoarele întrebări:

1. Există vreun studiu de impact privind proiectul confuz pe care îl propune?

2. Există o evaluare a costurilor acestui proiect?

3. A fost notificată în avans Comisia Europeană privind intenţia de a proceda la o reorganizare administrativ-teritorială?

4. A existat o consultare cu cineva, în privinţa formulei găsite?

5. Se intenţionează cumva să organizeze un dialog naţional cu experţi, cu Academia Română, cu autorităţile locale, pe această temă.

Atrag atenţia celor de la putere ca retorica despre baronii locali, de care PDL nu duce lipsă, nu ţine loc de răspunsuri la aceste întrebări.

Aflăm acum că PDL are un proiect privind reorganizarea administrativ-teritorială, proiect pe care însă nu l-a văzut nimeni. Probabil că PD a uitat să comunice faptul că proiectul său este proiectul venit în plic de la Cotroceni. Se pare însă că la nivel de comunicare sunt mari probleme la PD, pentru că miniştrii cu cele mai importante atribuţii în materia implementării unui eventual proiect de reorganizare administrativă spuneau, cu numai câteva zile înainte, că o astfel de idee nu poate fi pusă în practică pentru că ar produce mari dificultăţi în funcţionarea statului şi în relaţia cu instituţiile europene.

Consider că reorganizarea administrativ-teritorială nu poate fi rezultatul unei şmecherii politice, cu eludarea Constituţiei şi a angajamentelor europene ale României.

În cadrul USL a fost prezentată o viziune coerentă, etapizată în ceea ce priveşte procesul de dezvoltare regională, care poate fi oricând o bază de discuţie cu parteneri serioşi.

Aşadar, stimaţi colegi, sunteţi pregătiţi să asistaţi neputincioşi la o adevărată lovitură de stat, care va fi asumată fără ca măcar dumneavoastră să vă ridicaţi din bancă?

Domnul Dorel Covaci:

"Necesitatea reformării administrativ-teritoriale a României în galop - o minciună sfruntată şi un nou eşec al puterii"

Pentru a nu mai ştim a câta oară, puterea minte cu neruşinare opinia publică, de data aceasta, în problematica regionalizării ţării, pentru a-şi justifica acţiunile de trădare, de jaf şi crimă împotriva poporului român.

Cu scopul de a ne convinge de iminenţa şi celeritatea cu care trebuie pus în aplicare propriul proiect de reorganizare administrativ-teritorială, şeful Guvernului ne minte că graba nu strică treaba şi că fără aceste măsuri aplicate de urgenţă, Uniunea Europeană ar opri robinetul finanţărilor pentru ţara noastră. Mai mult, puterea nu doreşte niciun fel de consultare publică sau dezbatere, fie ea prin referendum sau la nivel parlamentar, aşa cum este firesc, ca orice proiect de lege să îşi urmeze calea, să fie îmbunătăţit, votat sau respins. Urmărind trendul nesimţit cu care ne-au obişnuit, mint şi sfidează poporul şi reprezentanţii acestuia, parlamentarii, făcând din nou uzanţă de vechiul tertip dictatorial al asumării guvernamentale, pentru a nu se lovi de nicio împotrivire.

Printr-o răsturnare de situaţie penibilă pentru reprezentanţii puterii de la Bucureşti, Comisia Europeană, prin Direcţia Generală Politică Regională a Comisiei Europene, a declarat, făcând referire la iniţiativa Guvernului Român, că absorbţia fondurilor europene nu are nicio legătură directă cu felul în care este organizată administrativ-teritorial o ţară. Mai mult, oficialii UE declară că riscăm să pierdem cu adevărat fonduri europene, dacă schimbăm organizarea, atunci când nu e momentul.

Programul operaţional pentru perioada actuală de programare (2007-2013, cu termen limită de implementare în decembrie 2015) respectă legislaţia UE şi trebuie implementat în concordanţă cu structurile administrative şi de management actuale, aşa cum s-a precizat iniţial în program. În ceea ce priveşte reîmpărţirea administrativ-teritorială a ţării, reprezentanţii Comisiei Europene au explicat că pentru următorul interval de după 2013, România poate propune fie aceeaşi organizare administrativă, fie alta, decizia fiind în totalitate în responsabilitatea statului.

Este evident acum pentru toată lumea că puterea portocalie mimează reforma şi îi dă un caracter de urgenţă, doar pentru satisfacerea intereselor de partid şi de grup. Dacă ar mai fi nevoie de încă o confirmare, de curând, un reprezentant de marcă al PDL a devoalat unul dintre motivele principale ale urgenţei cu care vor să treacă cu orice preţ Legea regionalizării până în 2012. Acesta a recunoscut că "întreg demersul (noua împărţire administrativ-teritorială - n.a.) va trebui încheiat în acest interval de timp, pentru ca alegerile din 2012 să fie pregătite pe noua structură teritorială". Cu alte cuvinte, se doreşte concentrarea puterii şi a influenţei la centrul judeţelor gigant, a celor 8 regiuni, având în frunte 8 noi prefecţi, bineînţeles, de coloratură portocalie, care vor fi creditaţi cu puteri discreţionare şi care vor ţine în frâu cu o mână de fier întreaga organizare a alegerilor. Celor 8 regiuni le vor corespunde 8 birouri electorale regionale, cu o arie mult mai largă de acoperire, în care fraudele la alegeri vor fi mult mai greu de urmărit şi dat în vileag.

Al doilea motiv al demersului accelerat al puterii este legat de presiunile pe care le exercită partenerii de guvernare, UDMR, care doresc cu orice preţ concentrarea judeţelor cu populaţie maghiară într-o singură regiune, Ţinutul Secuiesc, şi obţinerea autonomiei. De altfel, recunoaşterea administrativă a aşa-zisului Ţinut Secuiesc a reprezentat una dintre condiţiile puse de către UDMR pentru a intra la guvernare alături de partidul prezidenţial. Mai mult, chiar ideea regionalizării în sine aparţine UDMR, care încă din 2009 propunea împărţirea administrativ-teritorială în cinci mari regiuni, pentru a pregăti obţinerea autonomiei Ţinutului Secuiesc, în perioada în care Ungaria va deţine preşedinţia Uniunii Europene.

Cu privire la demersul grăbit al Guvernului, trebuie să le punem întrebarea dacă au fost efectuate studii de impact şi fezabilitate, care să evidenţieze efectele acestei reorganizări administrativ-teritoriale, într-o perioadă atât de scurtă, fără consultarea populaţiei prin referendum. Din nou important, cum intenţionează puterea să managerieze problemele ridicate de finanţarea proiectelor europene contractate deja şi intermediate sau chiar având beneficiari structuri administrative judeţene? Oare rezilierea acestor contracte poate fi asumată şi compensată de actualul executiv?

Potrivit Legii nr.3/2000 privind organizarea şi desfăşurarea referendumului: "Proiectele de lege sau propunerile legislative privind modificarea limitelor teritoriale ale comunelor, oraşelor şi judeţelor se înaintează Parlamentului spre adoptare, numai după consultarea prealabilă a cetăţenilor din unităţile administrativ-teritoriale respective, prin referendum. În acest caz organizarea referendumului este obligatorie."

Este evident că nu au răspuns la toate aceste întrebări, sunt disperaţi şi dispuşi să încalce Constituţia şi legile în vigoare, doar pentru a nu scăpa frâiele puterii din mână. Fac greşeli imense, se ridiculizează în faţa opiniei publice şi a mass-mediei internaţionale, simt că sfârşitul le este aproape şi că toate păcatele urmează să le plătească, în virtutea legii compensaţiei, căreia fiecare îi suntem tributari.

Facem apel la fiecare deputat din arcul guvernamental, să nu se lase înşelat de promisiunile deşarte, să se gândească la cei care i-au ales şi să se detaşeze de poziţia de slugărnicie faţă de preşedinte şi clica de la putere, care au intrat pe o puternică pantă de declin, pe care o conştientizează şi ei înşişi, şi pe care acum îi defineşte o etichetă hilară, scrisă cu negru pe alb - EŞECUL în cârmuirea ţării şi a destinelor poporului român!

Domnul Gheorghe Ciocan:

"După salarii, a venit rândul judeţelor"

S-ar părea că guvernarea şi-a făcut un obicei extrem de prost: să taie. Obicei ce riscă să se transforme în comportament obsesiv pentru ea şi obsedant pentru cetăţeni. Mania guvernării portocalii are următoarele simptome: ori de câte ori are posibilitatea, ea taie, hăcuie, ciopârţeşte, reduce, micşorează, diminuează.

Tot ce intră în raza de acţiune a guvernării, nu scapă nepedepsit, nu scapă "netaxat". La început, şi-au făcut mâna cu salariile. Pensiile au scăpat la mustaţă, salvate in extremis de Curtea Constituţională. Au urmat apoi finanţiştii, funcţionarii, dascălii, medicii, asistenţii, şcolile, spitalele, poliţiştii. Urmează judeţele, cu instituţiile de la nivelul lor: consilii judeţene, direcţii judeţene ş.a. într-adevăr, guvernarea portocalie şi-a intrat, din păcate, în mână: dacă salariile au fost tăiate cu "numai" 25%, judeţele vor fi tăiate în proporţie de 100%. 41 de judeţe vor fi şterse de pe harta ţării, pentru a fi înfiinţate 8 regiuni, chipurile tot judeţe, care nu ţin cont nici de opţiunea cetăţenilor, nici de tradiţie, nici de istorie.

Se vede bine acum că criza nu a fost decât un pretext pentru un mod brutal, barbar de guvernare. Adevăratul generator de criză este însăşi guvernarea portocalie. Ce altceva decât instabilitate, confuzie şi haos poate aduce reorganizarea administrativ-teritorială a ţării, aşa-zisa regionalizare? Guvernarea portocalie numai asta ştie să facă: să creeze crize, disensiuni, rupturi, antagonisme în societate.

După ce a îndreptat diferitele categorii de bugetari unii împotriva altora, după ce a pus diferitele categorii de pensionarii unii împotriva altora şi diferitele categorii de asistaţi social unii împotriva altora şi pe cei care muncesc în mediul privat împotriva tuturor acestora, iată că guvernarea antagonizează societatea şi la alt nivel: judeţe contra judeţelor, oraşe contra oraşelor, provincii contra provinciilor. Pentru că planul lor de reorganizare şterge identităţile oamenilor care se simt aparţinând unor locuri, unor zone, unor ţinuturi, iar nu altora, după cum stabilesc în mod arbitrar şi abuziv cei care îi conduc. O asemenea dezrădăcinare creează frustrări, nemulţumire, revoltă.

Cu aceasta, însă, guvernarea a atins limita tolerabilităţii. Pentru că de data aceasta ea intră, fără menajamente şi fără scrupule, în intimitatea cetăţenilor. Pentru că de data aceasta le taie ce au ei mai intim şi ce îi defineşte: le şterge identitatea. Cu aceasta, guvernarea portocalie a umplut paharul nemulţumirii românilor. Dacă se va revărsa, va fi numai şi numai responsabilitatea ei.

Domnul Neculai Răţoi:

"Conu’ Băsescu faţă cu referendumul"

Laşitatea matrozului eşuat pe dealul Cotrocenilor atinge, zilele acestea, apogeul! Vajnicul lansator al formulei întoarcerii la popor, cel care-şi reîncărca bateriile făcând băi de mulţime, acum tremură în fundul subpatului (care doriţi: din Mihăileanu, din Cotroceni, de oriunde...) ca nu cumva să vadă vreun om de rând prin preajmă, să nu păţească şi el vreo ruşine constantinesceană pe bază de cerneală, roşii stricate sau să fie, după metoda brevetată de Boc, sprijinitor de ouă cu capul.

Referendumul, forma de consultare a poporului atât de dragă celui care ocupă degeaba locul unui preşedinte de stat competent, modul în care şi-a băgat nasul mereu în avantajul PDL, ca pentru un handicapat, de fiecare dată când au fost alegeri, a căzut în dizgraţie, nici nu mai vrea Cotroceniul să audă de aşa ceva: îi ajung sondajele proaste, chiar într-atât încât să-i dea întreg poporul cu şutul în spate-gios de faţă cu o întreagă Europă, parcă nu intră în planurile unora care au rămas samavolnic în posesia unei puteri pe care nu o mai merită de mult! Într-atât evită de mult Băsescu orice formă de consultare populară, încât s-a făcut luntre şi punte ca până şi referendumul din Capitală să fie anulat! În caz contrar, în cel mai favorabil sector, rezultatele nu ar fi depăşit 10% pentru, iar asta ar fi dat afurisit de rău: dacă nişte partide de guvernământ, cu minorităţi şi alţi rătăciţi alipiţi băsiştilor, nu adună o zecime din sufragiile electoratului din capitală, apăi în ţară, un referendum unde votează nu numai slujbaşii ministerelor, agenţiilor şi altor instituţii ale statului atât de concentrate în Bucureşti, ci şi nea Gheorghe şi ţaţa Leana, ar fi avut un rezultat dezastruos, multe semne arătând că, după ce că n-ar fi venit cine ştie ce lume la vot, procentul final în favoarea puterii nu ar fi depăşit 6-7%! Cu o astfel de susţinere populară, statul la putere al actualei coaliţii ar fi fost ruşinos până şi pentru băsiştii cu ochelari de cal!

Şi astfel, Zeus ot Cotroceni s-a coborât din Olimpul său ca să îi salveze tenderul blondei sale pupile, deşi a pus-o într-o postură care, din punct de vedere al oricărui parlamentar onest şi ales uninominal, este motiv de sinucidere politică! Dacă până acum blonda de la Ministerul Subdezvoltării ar fi fost în stare să muşte fatal de beregată pe oricine ar fi încercat să o oprească din drumul ei de a face referendumul pentru Bucureşti (şi, vai, ne amintim cât s-a chinuit să obţină de la OSIM dreptul de proprietate intelectuală pentru "I Love B."!), acum s-a văzut obligată să spună cu guriţa personală că nu mai susţine referendumul pentru desfiinţarea sectoarelor capitalei. Oare Băsescu, când susţinea, cu doar o lună în urmă, necesitatea referendumului pentru desfiinţarea sectoarelor Bucureştiului, nu ştia că o să vină cu ideea ciucă de reîmpărţire administrativ-teritorială a ţării şi că va trebui să reia ideea reorganizării capitalei? Ar fi interesant răspunsul la această întrebare, dar tare mi-e că nu-1 poate da nici un băsist, pentru că mogulii "e" răi, că minerii, că presa, că, valeu, vin comuniştii...

Ce este interesant e faptul că ultimele două mari propuneri de probleme cu care laşul matroz eşuat de dealul Cotrocenilor a bulversat - ca de obicei! - agenda publică a politicienilor, doar-doar o acoperi agenda publică a cetăţeanului de rând, în mod normal, conform legislaţiei în vigoare, ar trebui să se finalizeze, ambele, printr-un referendum, adică taman prin ce încearcă actuala putere să evite din răsputeri. Şi ca o dovadă în acest sens stă faptul că puterea se dă de ceasul morţii ca să treacă noua împărţire administrativ-teritorială prin... asumarea răspunderii, unde ştie că nu are nicio piedică reală.

Olanda deja ne-a declarat că nu suntem un stat de drept, lipsa referendumului pentru adoptarea noii formule administrativ-teritoriale consfinţind acest fapt, demonstrând astfel unei întregi Europe şi lumii întregi că acesta este adevărul: actuala putere este dictatorială!

Traiane, dacă vrei să nu fi cunoscut în istoria României ca fiind cel mai laş conducător de ţară, fă referendumul şi, pe acelaşi buletin de vot, întreabă-i pe alegători dacă te mai doresc la Cotroceni! Asta aşa, ca să ştii că nu mai reprezinţi decât clica proprie şi că, dacă tot vrei să renunţi la 2 ani de mandat, te sprijină tot poporul în demersul tău!

Domnul Cornel Itu:

"O diversiune UDMR-istă: Ţinutul Secuiesc"

Din iniţiativa domnilor europarlamentari Tökes Lászlo, Winkler Iuliu si Sógor Csaba, în data de 1 iunie 2011, cu participarea domnilor Borbely Csaba şi Tamás Sándor, preşedinţii celor două consilii judeţe Harghita şi Covasna şi Péter Ferenc, primarul localităţii Sovata, preşedintele Consiliului Regional al UDMR din Ţinutul Secuiesc, s-a deschis Biroul de reprezentanţă al Ţinutului Secuiesc în Bruxelles, eveniment găzduit în Casa Regiunilor Maghiare. Din partea Guvernului din Ungaria, la eveniment a fost prezent şi viceprim-ministrul Semjen Zsolt.

Potrivit comunicatului transmis miercuri de Consiliul Judeţean Harghita, "Biroul de reprezentanţă" a fost înfiinţat de cele două consilii judeţene Harghita şi Covasna, "cu scopul de a prezenta interesele specifice Ţinutului Secuiesc, precum şi posibilităţile economice şi turistice ale acestuia la forumurile decizionale ale Uniunii Europene, contribuind astfel la dezvoltarea regiunii".

În realitate, înfiinţarea acestui birou nu are un fundament constituţional sau legal, reprezintă încă o tentativă a iredentismului unor reprezentanţi ai minorităţii maghiare din România, sprijiniţi de Budapesta şi de Guvernul Orban.

Este regretabil ca s-a ajuns în situaţia înfiinţării unei reprezentanţe a Ţinutului Secuiesc la Bruxelles, ţinut care poartă un nume uzitat doar ca denumire toponimică, la fel ca multe alte denumiri de locuri sau regiuni, părţi indivizibile ale României (Ţara Haţegului, Ţara Lăpuşului, Ţara Făgăraşului, Ţara Chioarului etc.) şi ale căror probleme economice sau de orice altă natură sunt problemele Guvernului României şi pot fi şi trebuie rezolvate în cadrul politicii generale interne şi externe a ţării noastre.

Sunt multe alte lucruri mai importante care ar trebui făcute la Parlamentul European în interesul României, nicidecum astfel de acţiuni politice inutile şi care creează conflicte în cadrul Parlamentului European.

Nu este surprinzătoare acţiunea europarlamenarilor maghiari Tökes Lászlo, Winkler Iuliu şi Sógor Csaba, doar că este lipsită de înţelepciune şi cred că este un pas vădit în interesul unui grup al politicienilor maghiari.

În acest context, care este reacţia Guvernului României, a Preşedintelui şi a Ministerului Afacerilor Externe?

Domnul preşedinte Traian Băsescu a spus că are o părere proastă despre această iniţiativă, că ea nu are efecte politice, însă este un element de desconsiderare şi a Constituţiei şi a românilor, întrucât nu avem această unitate administrativă.

Ministerul Afacerilor Externe se rezumă la o seamă de demersuri pe lângă instituţiile europene pentru a nu recunoaşte şi pentru a nu întreţine relaţii cu "reprezentanţa Ţinutului Secuiesc", pasând astfel rezolvarea unei probleme interne serioase Parlamentului European.

Guvernul Boc face ureche şută.

Reamintesc preşedintelui ţării, primului-ministru şi ministrului de externe, că altul este rolul lor, că într-o problemă de asemenea gravitate altă poziţie aşteaptă poporul român din partea celor în mâna cărora stau destinele lui.

Domnul Laurenţiu Nistor:

"Mari probleme de gândire logică"

De la o vreme, destul de scurtă, românul are senzaţia că nu mai înţelege nimic. Sau că înţelege atât de multe, încât are impresia că, totuşi, există mari probleme de gândire logică: ori la cel guvernat, ori are guvernantul ce tot lasă să se creadă că a cam luat-o razna! Dar, s-o luăm pe bucăţele...

Startul s-a dat la congresul (convenţia sau cum s-o fi chemat adunătura aia de ciocoi în X-uri şi Q-uri...) PDL-ului. Apoi, românul s-a trezit subit că e musai să vrea să schimbăm constituţia, pentru a-şi rezolva PDL-ul nişte probleme de eternizare la putere. După care că trebuie să se schimbe modul de organizare administrativ-teritorială şi să ne trezim cu judeţe mai puţine, dar mai mari, pentru a rămâne doar PDL-iştii la conducerea noilor judeţe, ca să se poată fura alegerile mai uşor, dacă tot au şi Ministerul de Interne... Cum visează Băsescu ceva noaptea, cum gata, a doua zi îl vedem pe micile ecrane băsnind cu un heirupism isteroid că, dacă nu facem ce şi cum i s-a năzărit lui, am pus-o, se dărâmă cerul peste România, cădem de pe harta Europei şi vine un tsunami din Marea Neagră să ne inunde găurile din pantofi! Însă n-am văzut pe nimeni că se îngrijorează de un lucru elementar: toate astea de la Băsescu se trag, numai că Preşedinţia n-are posibilitatea de iniţiativă legislativă. Asta e legea, chiar dacă nu convine! Stă şi se uită siderată o ţară-ntreagă în gura cuiva care nici măcar n-are voie, prin lege, să pâsâie pe anumite teme. Drăguţ e cum sar apoi Boc şi gaşca de zgomote ca din baie, cu aplauzele şi mătăniile lor cu tot, şi preiau pe nerumegate toate inepţiile. Normal, a doua zi zic pe dos, dar aşa-i la ei: curat murdar, nene Iancule... Dovada? Băsescu vorbea de regiuni şi Boc de voievodate, apoi ambii au cotit-o pe judeţe...

E fantastic şi cum mintea Băsescului luptă împotriva corupţiei: doar numeric! La Parlament, cică se va reduce corupţia dacă numărul parlamentarilor va scădea la 300! Două aspecte aici: în primul rând - şi cel mai important! - va scădea nivelul dreptului de reprezentativitate parlamentară al cetăţeanului. Vom fi antepenultimul stat european în ceea ce priveşte acest lucru, dar despre asta nu piuie nici un portocaliu absolut nimic! Plus că tot felul de guralivi zic să ne apucăm să facem calcule de reprezentare după normele europene. După care norme ale Italiei sau ale Suediei? Ale Germaniei sau ale britanicilor? Pentru că fiecare are alt număr în ce priveşte reprezentativitatea. Şi mai e un lucru pe care nimeni nu vrea să-1 ia în calcul: i-a întrebat cineva pe cetăţenii statelor europene dacă nu cumva îşi doresc şi ei o reprezentare mai largă? Mai mulţi parlamentari? Ce te faci, Băsescule, dacă răspunsul este afirmativ şi vor şi ei mai mulţi parlamentari pentru ţările lor? A făcut cineva vreun sondaj în acest sens? Nu? Atunci, despre ce vorbim - despre băsnelile cuiva care nu ştie ce să mai inventeze ca să creeze agenda publică, pentru a nu fi nevoit ca, apropiindu-se alegerile, să dea socoteală pentru dezastrul din ţară?

Un alt aspect este faptul că, scăzând numărul de parlamentari la 300, va fi mai multă putere în mâna unor oameni care vor cumpăra voturile cu chiar mai puţini bani decât la alegerile trecute. Nu spune nimeni că, de fapt, nu numărul parlamentarilor este problema României de azi, ci calitatea acestora, calitate pe care o putem vedea zilnic pe micile ecrane... Statistic, matematic, cum doriţi, regula e următoarea: chiar dacă se reduce numărul, procentajul calităţii se păstrează. Dacă - să zicem, bazându-ne pe nemulţumirea prezidenţială! - în jur de 40% dintre parlamentarii actuali nu-şi fac treaba, în cazul în care numărul lor se reduce la 300, procentul va fi acelaşi, adică tot 40%, pentru că reducerea nu se face pe criteriile competenţei, dibăciei sau inteligenţei, ci doar proporţional. Şi va pleca, probabil, un profesor universitar din opoziţie, pentru ca să rămână, deoarece-i PDL-ist, un domn ce cu mândrie proletară se autodefineşte ca fiind autodidact...

Un adevăr e un adevăr chiar dacă doare! Doar minciunile sunt liniştitoare: "Dormi liniştit, FNI lucrează pentru tine!" - ciudat: la cât a costat asta atâta lume, chiar s-a uitat aşa de repede şi de uşor? Trebuie deschişi larg ochii când puterea ţipă cât o ţin bojocii: "Dormi liniştit, PDL guvernează pentru tine!".

Zi de zi şi pas cu pas cedăm ce-am câştigat în 1989, doar pentru că există o echipă de zgomote propagandistice care presează permanent pe nişte creiere care s-au săturat de hau-hau. Numai că nu cedarea e scăparea: cedezi azi într-o direcţie, mâine în alta... poimâine, dacă mai trăieşti, ajungi cu spatele la zid. După aia, unde te mai retragi? Poate că scăparea de echipa de zgomote o reprezintă îndemnul lui Tudor Vladimirescu...

Domnul Eugen Bejinariu:

"O abatere de la priorităţile vieţii românilor"

Modificarea Constituţiei a fost iniţiată de USL şi se află în prezent în proiect, fiind un demers necesar. În acest sens a fost constituită şi o Comisie parlamentară.

Şi totuşi, dintr-odată, domnul preşedinte Traian Băsescu vine la o conferinţă de presă cu propunerile de modificare a Constituţiei, elaborate cică de echipa de consilieri prezidenţiali. Pe această cale mass-media, autorităţile interesate şi cetăţenii aflaţi mai aproape de fenomenul politic au lăsat toate la o parte şi au trecut la comentarii, contraziceri, exprimare de păreri privind promovarea acestui proiect de revizuire a Constituţiei.

În cea mai mare parte, intenţia de a abate atenţia de la problemele curente ale vieţii va reuşi dacă formaţiunile politice din opoziţie - PSD, PNL şi PC - nu-şi vor continua mai activ politica de explicare şi promovare a programului lor economic, de educaţie, cultură şi administraţie şi de a aduce în prim-plan politica greşită a Coaliţiei de la guvernare, inclusiv privind reprezentarea oficială a Ţinutului Secuiesc la Bruxelles.

După o lungă campanie de stânjenire şi limitare a rolului şi exprimării publice pozitive a Parlamentului României, creându-se o imagine mult coborâtă faţă de realitatea activităţii parlamentare, acum s-a ajuns la promovarea unui demers politic practic: trecerea la parlamentul unicameral şi reducerea la 300 a parlamentarilor. În cele mai multe state cu democraţie consolidată, parlamentele sunt bicamerale. În cele aproape două mandate, am cunoscut bine mecanismul funcţionării celor două Camere ale Parlamentului în iniţierea, dezbaterea şi adoptarea de legi temeinic fundamentate şi cu durată lungă de aplicare. Trecerea la legislativul cu o singură cameră, într-o anumită măsură, este un fel de asumare a răspunderii Guvernului pentru o lege în Parlament, procedură care s-a dovedit de multe ori a fi o improvizaţie şi un interes politic imediat.

Dacă la reducerea numărului de parlamentari nu ne împotrivim, la promovarea prin Constituţie a unui Parlament unicameral suntem total împotrivă. În practică, cred că ar fi mai profitabilă, economic şi pentru democraţia românească, reducerea numărului de consilieri, experţi, observatori, aghiotanţi, analişti etc. de pe lângă fiecare ministru şi secretar de stat, nemaivorbind de consilierii prezidenţiali şi ai primului-ministru. Votul majoritar însă va decide şi atunci noi ne vom supune în practică, nu şi în convingeri.

Relaţia preşedintelui României cu Guvernul va deveni şi constituţional una de supunere. Dacă primul-ministru va vrea să revoce sau să numească un ministru, după noile propuneri, va trebui să meargă la preşedinte, acesta aflându-se pe rol de director, de patron sau de şef de cadre.

Autorităţile pot adopta decizii privind păstrarea, dezvoltarea şi exprimarea identităţii etnice, culturale şi religioase pentru minorităţi numai cu consultarea organizaţiilor aparţinând minorităţii etnice. Se vede uşor că aici este vorba de alte facilităţi pentru UDMR. Firesc ne întrebăm: dar comunităţile româneşti nu au nevoie de păstrarea, dezvoltarea şi exprimarea identităţii mai ales în zonele unde românii sunt numeric minoritari, deşi autohtoni?

Impunerea voinţei preşedintelui o găsim şi în reglementarea privind pronunţarea Parlamentului în termen de 30 de zile de la propunerea preşedintelui de organizare a referendumului. Dacă o astfel de hotărâre nu este adoptată în termen de Parlament, şeful statului poate emite decretul pentru organizarea referendumului.

Dar cea mai gravă eroare în zona democraţiei priveşte impunerea ca puterea judecătorească să nu se poată implica în domeniul politicilor fiscale. Acesta este domeniul cel mai complex, mai important şi de interes public şi drept acesta este propus a fi în afara controlului judiciar. Mai sunt propuneri privind urmărirea, reţinerea şi arestarea parlamentarilor, stabilirea deficitului bugetar, împrumuturile externe numai pentru investiţii şi suspendarea preşedintelui numai cu avizul Curţii Constituţionale.

Interesantă dar explicabilă pentru noi este şi graba cu care se încearcă promovarea revizuirii Constituţiei. Proiectul de Constituţie a fost înaintat deja la Consiliul Legislativ şi apoi va fi trimis în Parlament între 20 şi 30 iunie a.c., iar revizuirea ar trebui să fie finalizată în acest an, în aşa fel încât referendumul pentru revizuire să aibă loc odată cu alegerile locale din 2012 - o altă anormalitate.

Revizuirea Constituţiei odată declanşată înseamnă, în realitate, începerea campaniei electorale a PDL pentru alegerile locale din 2012 şi implicarea domnului preşedinte Traian Băsescu în această campanie.

Domnul Vasile Mocanu:

"Un top al zâzaniei"

Se ştie că Iaşiul este unul dintre centrele medicale de prestigiu ale ţării. Nu cred că mai trebuie să prezentăm vreun fel de dovezi în această privinţă. Dar stă mărturie faptul că zeci de mii de români din afara judeţului Iaşi vin la tratament în spitalele din capitala Moldovei. Din păcate, aşa-zisa reformă iniţiată de Cabinetul Boc în domeniul sanitar mai degrabă a degradat situaţia şi aşa dificilă din acest domeniu atât de important decât a rezolvat vreo problemă din multele cu care se confruntă medicina de la Iaşi.

Fără nicio îndoială, una dintre cele mai controversate acţiuni ale ministerului de profil din ultimul timp a fost clasificarea unităţilor medicale. O ierarhizare a spitalelor atât din ţară cât şi acelor din Iaşi era bineînţeles necesară. Dar criteriile ambigue care au fost utilizate în acest proces nu sunt de natură a ne spori încrederea în actuala "reformă". Dimpotrivă. Faptul că patru spitale din Iaşi au contestat clasificarea efectuată de Ministerul Sănătăţii, iar două dintre ele au şi avut câştig de cauză în final, ne arată o dată în plus cât de relative sunt instrumentele folosite de Guvern în acordarea acestor grade de competenţă.

Iar faptul că finanţarea unităţilor medicale va fi direct legată de aceste grade atribuite complică şi mai tare situaţia. Nu numai că managerii de spitale din Iaşi nu cred că noua clasificare va aduce un spor de 30% la bugetul din acest an al majorităţii spitalelor, cum au promis autorităţile, ci că, dimpotrivă, vor asista la o reducere a fondurilor şi aşa foarte mici. Mai mult, aceiaşi manageri afirmă că topul spitalelor rezultat după clasificarea arbitrară a unităţilor medicale nu va aduce mult clamata competiţie, ci doar mult hulita zâzanie!

Până acum, "reforma" în sistemul sanitar a însemnat desfiinţări de spitale, marginalizarea medicilor de familie şi desconsiderarea unor centre medicale de prestigiu. Până la urmă, aşa-zisa reformă mai are vreun scop în afară de degradarea actului medical?

Domnul Ion Călin:

"Un judeţ pentru PDL"

Preşedintele Traian Băsescu şi actuala coaliţie au adus în atenţia opiniei publice o noua temă de discuţii: modificarea Constituţiei şi împărţirea administrativă a ţării. Dacă modificarea Constituţiei îşi urmează calea legală, pentru cealaltă temă se încearcă a se convinge acest popor că pentru a moderniza statul este nevoie de o reformă administrativă, adică desfiinţarea judeţelor şi împărţirea administrativă a României pe regiuni, numai aşa ţara poate stimula dezvoltarea, numai aşa investiţiile se pot derula.

După mesajul preşedintelui, la numai o săptămâna, Emil Boc a decis să treacă la fapte ocolind încă o dată Parlamentul. Premierul vrea să treacă proiectul de lege prin asumarea răspunderii până la sfârşitul actualei sesiuni parlamentare.

Pretextul pe care îl foloseşte actuala putere este: fără o renunţare la judeţe şi înlocuirea lor cu regiuni, nu vom mai primi bani de la Uniunea Europeană. Şi aici vorbim de nu mai puţin de 10 miliarde de euro de care România va putea beneficia, în perioada 2013-2014, prin Programul de Dezvoltare al Comisiei Europene destinat lucrărilor de infrastructură: drumuri, canalizare etc.

Ideea ar fi că legea pe care premierul Boc doreşte să o promoveze prin asumarea răspunderii, va fi motivată de atragerea de fonduri europene, un capitol la care România e restantă. Deci guvernul va lua frâiele în mâini şi va face o lege de reîmpărţire administrativă care să conducă astfel la eliberarea fondurilor UE către România. Probabil aceste fonduri vor intra în administrarea Elenei Udrea, la Ministerul Dezvoltării şi, de aici, pe filiera clientelei politice cu care suntem deja obişnuiţi.

Chiar dacă Comisia Europeană a comunicat că "nu este obligatoriu pentru o ţară membră a UE să aibă regiuni de dezvoltare în propria sa legislaţie pentru a primi fonduri europene prin intermediul Programelor de dezvoltare între 2013-2014", premierul susţine în continuare necesitatea reorganizării administrativ-teritoriale a României.

De fapt, nu atragerea de fonduri europene este problema Guvernului Boc, acesta este doar un pretext, altceva deranjează actuala putere, faptul că această împărţire teritorială este din 1968, prin urmare, comunistă, generatoare de birocraţie şi corupţie.

Adică, în toate deconcentratele în număr de 41, sute de birocraţi "care fac amară viaţa populaţiei şi primarilor" iar în privinţa corupţiei "s-au creat nişte familii veşnice, interpartinice, se schimbă, se rotesc, clienţii rămân aceiaşi", după cum afirmă preşedintele Traian Băsescu.

Ce îi interesează pe cei de la putere problemele cetăţenilor, cum vor fi schimbate actele personale, contractele de utilităţi, actele de proprietate, dacă actuala putere doreşte acest lucru, apoi musai trebuie să se realizeze.

Adică cum, domnilor, birocraţie şi corupţie există numai la nivelul judeţelor, la nivelul ministerelor şi al administraţiei centrale chiar nu există aşa ceva? La acest nivel nu este nevoie de reorganizare?

Să rămână 7-8 judeţe, pentru reducerea prefecturilor şi a consiliilor judeţene, dar probabil să se înmulţească numărul de ministere şi al companiilor şi agenţiilor naţionale, să se facă un singur judeţ cu toată conducerea portocalie.

Preşedintele şi actuala putere nu sunt îngrijoraţi de acuzele aduse ţării privind corupţia şi criminalitatea, faptul că România este considerată ca nefiind un stat de drept, aceste probleme nu afectează actuala putere. Faptul că un cetăţean îşi dă foc în faţa Palatului Cotroceni din cauza stării care există în ţară nu doare pe nimeni. Parcă cei de la putere mai au suflet, mai sunt sensibili la ceva? Pe ei îi interesează puterea proprie şi "modernizarea statului", dar probabil fără cetăţeni.

"Nu mai pot suporta dictatura lui Băsescu" scria cel care şi-a dat foc, nimeni de la PDL nu a încercat să înţeleagă afirmaţia cetăţeanului; faptul că poţi să critici actuala putere înseamnă că nu este dictatură, celelalte aspecte ale acestei dictaturi nu sunt interesante. Ce contează că nu eşti deschis către societate, dialog, conlucrare, toţi trebuie să asculte şi să facă precum cei din PDL.

Chiar dacă l-aţi acuzat cândva pe Ion Iliescu, aţi încercat să îl reduceţi la tăcere, poate uneori este bine să asculţi de cei bătrâni, măcar în ceasul al doisprezecelea încercaţi să puneţi în practică un sfat al acestuia: "Criza presupune o conlucrare în planul politic, un dialog între forţele politice pentru ieşirea din criză. Poate aşa reuşim cu adevărat să ieşim din criză, pentru că până acum am ieşit numai în declaraţii".

Domnul Culiţă Tărâţă:

Camera Deputaţilor adopta, la 10 martie 1998, Legea nr.96 privind proclamarea Zilei Drapelului Naţional, sărbătorită, în fiecare an, la 26 iunie.

Proiectul de lege privind "Ziua Drapelului Naţional" a fost iniţiat de patru parlamentari ai PSD - Adrian Năstase, Dan Ioan Popescu, Acsinte Gaspar şi Ioan Bivolaru. Conform acesteia, Ziua Drapelului Naţional este marcată de către autorităţile publice şi de celelalte instituţii ale statului prin organizarea unor programe şi manifestări cultural-educative, cu caracter evocator sau ştiinţific, consacrate istoriei patriei, precum şi prin ceremonii militare specifice. Se pot organiza, de asemenea, ceremoniale publice de înălţare a drapelului României. Este bine că am decis printr-o lege să sărbătorim acest eveniment fundamental pentru definirea identităţii noastre.

Legat de acest eveniment pe care îl vom marca peste câteva zile, permiteţi-mi, stimaţi colegi, câteva considerente de ordin istoric.

Revoluţia de la 1848 a lăsat naţiunii române nu numai un program politic, care a marcat profund devenirea noastră istorică, dar, în egală măsură, ne-a transmis două simboluri fundamentale: drapelul naţional şi cântecul care îi va călăuzi pe români în lupta pentru reîntregirea neamului, imnul naţional.

În anul revoluţionar 1848, tricolorul românesc a fost înfăţişat public, mai întâi la Paris, la Hotel de Ville, în prezenţa lui Jules Michelet şi a lui Dumitru Brătianu, în chiar momentul începutului Revoluţiei franceze, în februarie, apoi consacrat ca steag naţional, în Transilvania, de către cea de-a doua Adunare Naţională de la Blaj. El a unit toţi românii din Muntenia, Moldova şi Transilvania în lupta pentru unitate şi independenţă.

Drapelul naţional, albastru, galben, roşu, a fost decretat pentru prima oară ca simbol naţional de Guvernul revoluţionar provizoriu din Ţara Românească, la 26 iunie 1848, dar istoria modernă consemnează faptul că aceste culori erau reunite în "Steagul cel mare" al Adunării norodului, în Revoluţia de la 1821, condusă de Tudor Vladimirescu. Constituţia României din 1991 prevede că drapelul tricolor este un simbol naţional, alături de stemă, sigiliu şi imn. Anterior, în data de 15 iunie, drapelul naţional a fost sfinţit. El avea înscrisă deviza "Dreptate şi Frăţie".

Chiar dacă nu întotdeauna faptele istoriei noastre sunt cunoscute ca atare, putem afirma acum, la 163 de ani de la Revoluţia din 1848, că Ţările Române au fost ultima frontieră a marii Revoluţii europene din acel an. Fie ca paşii prin istoria înaintaşilor noştri să ne ajute să depăşim ambiţiile mărunte, să mobilizăm marile virtuţi cetăţeneşti şi umane, pentru a înscrie România pe traiectoria visată de paşoptişti, cei care au lansat tricolorul în lume. Victoria lor nu a fost imediată, dar nimic din ce este greu şi măreţ nu se înfăptuieşte la comandă. Mesajul lor către noi rămâne extraordinar de actual, în spiritul racordării naţiunii române la modernitatea europeană. Istoria ne întăreşte prin exemplul celor care au fost.

Domnul Ioan Munteanu:

"Nici acum..."

Moţiunea simplă "Un flagel naţional - plantele etnobotanice", propusă de către opoziţie, a fost respinsă, aşa cum era de aşteptat. Nu mai miră pe nimeni faptul că acest fel de atenţionări nu sunt luate în consideraţie nici de către guvernaţi, nici de către parlamentarii puterii, dar, adesea, nici de către cei care au promovat documentul.

Deşi tema moţiunii reprezintă un subiect extrem de grav, regret că nu a fost tratată pe măsura importanţei sale. Ce fel de moţiune vrei să promovezi dacă, tu în calitate de iniţiator al acestei proceduri parlamentare, nu eşti prezent la vot? Mi se pare că opoziţia dă dovadă de lipsă de seriozitate şi de inconsecvenţă atunci când pune în discuţie o astfel de temă, dar pe care nu o susţine până la capăt, conform intenţiilor exprimate în textul prezentat spre soluţionare. Asta ar fi explicaţia pe care o găsesc pentru faptul că dintre cei 140 de iniţiatori au votat doar 135!

"Incapacitatea Guvernului Boc în a rezolva problema drogurilor uşoare, denumite în limbaj cotidian plante etnobotanice, generează adevărate tragedii în societatea romanească, în special în rândul tinerilor consumatori şi al familiilor acestora (...). Părinţii sunt disperaţi, profesorii sunt neputincioşi, iar tinerii nu înţeleg pericolul şi repercusiunile pe termen lung ale acestor deprinderi, considerând că în starea de «visători» pot depăşi mai uşor criza şi vremurile grele".

"În ultima perioadă afacerea comercializării plantelor etnobotanice s-a transferat pe Internet, de unde mii de tineri îşi cumpără zilnic punguţe de «iarbă», care să-i ajute să lase la o parte inhibiţiile, fără a se teme că ar comite vreo ilegalitate. Astfel, contra unei sume de 25 sau 40 de lei, ei pot experimenta tot felul de stări: halucinaţie, euforie sau extaz. Drept urmare, a crescut în mod alarmant numărul tinerilor care necesită îngrijiri medicale după ce apelează la aceste plante aromatice care sunt tot droguri, însă din categoria celor cu efecte uşoare. Consumate în mod frecvent sau în doze mari, efectele acestora pot fi extrem de grave. Numeroase cazuri de intoxicare şi chiar decesul unor astfel de consumatori ar fi trebuit să reprezinte un semnal de alarmă pentru Guvern şi pentru coaliţia majoritară din Parlament, care refuză adoptarea unor măsuri de interzicere a comercializării etnobotanicelor".

Concluzia formulată de către autorii acestei moţiuni nu are nevoie de prea multe comentarii.

Stimaţi guvernanţi,

V-aţi obişnuit să priviţi cazurile semnalate cu detaşare, ca pe nişte simple ştiri cotidiene. Vrem să vă spunem că în spatele fiecărei astfel de ştiri sunt lacrimi şi suferinţă, sunt părinţi care îşi plâng copiii. Ce aţi făcut dumneavoastră? Nimic! Sau, poate, aţi monitorizat ştiri. Aveţi statistici, iar vieţile lor sunt cifre. Şi, pentru că sunt multe cifre, e timpul să plecaţi.

Eu cred că responsabilitatea stopării acestui fenomen revine tuturor românilor şi tuturor instituţiilor statului, în frunte cu Guvernul României. Dar, din păcate, se politizează mult prea mult acest subiect, fără urmări în planul realităţii. Este greu de conceput că nu se interzice consumul etnobotanicelor, în condiţiile în care doar în ultimul an s-au înregistrat 30 de decese, 3000 de internări (30% dintre consumatori fiind minori) şi că în fiecare zi ajung pe patul spitalelor 3-5 persoane. Propun ca cei care comercializează astfel de droguri, cât şi cei care se află în spatele unor astfel de "afaceri" să primească pedepse foarte aspre.

Am votat în favoarea acestei moţiuni, având speranţa că prin votul meu pot contribui şi eu la stoparea pericolului pe care îl reprezintă plantele etnobotanice.

Domnul Andrei Dolineaschi:

"Problema birocraţiei actuale nu e cauzată de structurile administrative ale judeţelor"

Unul din argumentele cheie invocate de cei care susţin regionalizarea pe fugă a ţării este aşa-zisa reducere a birocraţiei din structurile administrative ale judeţelor. Îmi amintesc că atunci când sovieticii au desfiinţat judeţele tradiţionale, care datau de pe vremea lui Cuza, a fost invocat exact acelaşi argument: vom cheltui mai puţini bani pe birocraţie.

Este o abordare populistă, în numele căreia s-au săvârşit cele mai mari abuzuri din istoria omenirii. Dictatorul costă cel mai puţin pentru că este unul singur. Pe acelaşi tip de argument s-a bazat şi campania de manipulare din timpul alegerilor prezidenţiale când s-a organizat referendumul pentru reducerea numărului de parlamentari şi a numărului de camere.

Dacă numărul de parlamentari poate fi discutat dacă e mare sau mic, iar aici pot fi luate ca exemplu normele de reprezentativitate din democraţiile consolidate, în ce priveşte bicameralismul nu a fost adus niciun argument, în afară de cel al reducerii costurilor. Nu contează că cele mai bine consolidate democraţii de pe planetă au un sistem bicameral. Contează doar să fie cât mai puţine filtre de democraţie, ca cei care se află acum la putere să poată sări mai uşor gardurile de apărare a principiilor democratice din România.

Cei care susţin acest populism deşănţat refuză să vorbească despre funcţionalitatea unor instituţii fundamentale ale democraţiei. Prin acest tip de discurs vom reduce şi mai mulţi bani dacă desfiinţăm Parlamentul cu totul. Ar trebui să desfiinţăm chiar şi guvernul pentru că s-ar reduce şi mai multe cheltuieli. Să desfiinţăm şi spitalele, şi şcolile şi aziluri de bătrâni, iar atunci vom economisi sume uriaşe. Este o logică a absurdului, la capătul căreia se află anarhia absolută care nu costă nimic, pentru că nu mai există nicio instituţie şi nicio structură de stat.

Ordinea costă bani. Dezordinea nu costă nimic, dar produce pierderi incomensurabile. Democraţia costă bani, siguranţa cetăţeanului costă bani, serviciile publice costă bani. Iar aceşti bani sunt colectaţi, prin taxe, de la cetăţeni la care trebuie să se întoarcă sub formă de servicii de sănătate, de educaţie, de siguranţă şi ordine şi toate celelalte servicii furnizate de structurile administrative.

Pentru a deservi cetăţenii, care plătesc lună de lună pentru aceste servicii, avem nevoie de funcţionari. Şi fie că ne place sau nu, un funcţionar nu poate deservi decât un număr limitat de cetăţeni. Aşadar, indiferent dacă vom avea judeţe sau doar regiuni, România nu poate reduce corpul de funcţionari sub un prag minim necesar pentru a deservi, într-un mod civilizat, plătitorii de taxe şi impozite.

Putem discuta dacă acum la judeţe sunt prea mulţi funcţionari sau nu. Putem analiza dacă pentru munca pe care o poate face un singur funcţionar lucrează acum două, trei sau mai multe persoane. Putem dimensiona aparatul administrativ la minimul de funcţionari de care e nevoie pentru a deservi cetăţenii României, însă acest corp de funcţionari, redus la minim, poate funcţiona la fel de bine şi la judeţe şi la regiuni. Reducerea birocraţiei nu are nicio legătură cu forma administrativă a ţării. În regiuni, în judeţe, în raioane sau districte vom avea mereu nevoie de acel număr minim de cetăţeni necesar deservirii populaţiei României.

Este deci o mare minciună că prin mărirea judeţelor se va reduce birocraţia. Reducerea birocraţiei dincolo de pragul minim necesar va duce la creşterea cozilor de la ghişee, pe timpul şi pe nervii cetăţenilor.

Iar dacă vom cădea cu toţii de acord că trebuie să avem un număr minim de funcţionari pentru buna funcţionare a administraţiei ţării, atunci e limpede că aceştia vor putea lucra la fel de bine la nivelul unui judeţ sau al unei regiuni. Singura diferenţă va fi distanţa dintre cetăţeni şi serviciile ce le sunt destinate, care va creşte şi va implica un cost mai mare de timp şi transport pentru fiecare cetăţean al României.

Nu e deloc întâmplător că toate statele europene, cu excepţia celor foarte mici - Luxemburg şi Cipru -, au nivelul NUTS-3, care corespunde judeţelor noastre. Iar raţiunea pentru care acestea există peste tot în Europa, e grija pentru cetăţenii acestor state, care plătesc taxe şi impozite în schimbul unor servicii de calitate.

În continuare, lucrările au fost conduse de doamna deputat Roberta Alma Anastase, preşedintele Camerei Deputaţilor, asistată de domnii deputaţi Niculae Mircovici şi Mihai Alexandru Voicu, secretari ai Camerei Deputaţilor.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Continuăm lucrările de astăzi ale şedinţei Camerei Deputaţilor şi anunţ că din totalul celor 331 de deputaţi, până în acest moment, şi-au înregistrat prezenţa la lucrări un număr de 118; sunt absenţi 213, din care 32 participă la alte acţiuni parlamentare.

Aşa cum a stabilit Biroul permanent, astăzi este o zi dedicată discutării rapoartelor de respingere ale propunerilor legislative.

41. Propunerea legislativă privind completarea Legii nr.67/2005 privind înfiinţarea de comune.

Raportul este de respingere.

Iniţiatorul, doreşte să ia cuvântul? Nu.

Dacă în cadrul dezbaterilor generale sunt intervenţii? Nu sunt.

Atunci merge la votul final.

97. Proiectul de Lege pentru modificarea şi completarea Titlului X "Circulaţia juridică a terenurilor" din Legea nr.247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente.

Dacă iniţiatorii doresc să ia cuvântul? Nu.

Intervenţii din partea grupurilor parlamentare? Nu este nicio intervenţie.

Raportul este de respingere.

Urmează votul final.

98. Proiectul de Lege pentru modificarea Legii nr.33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică.

Comisia propune respingerea.

Iniţiatorii nu doresc să intervină.

De asemenea, nici membrii grupurilor parlamentare.

99. Propunerea legislativă privind exercitarea activităţilor cu caracter sexual autorizate.

Iniţiatorii doresc să intervină? Nu doresc.

Comisia propune respingerea.

Intervenţii în cadrul dezbaterilor generale? Nu sunt.

Urmează votul final.

100. Propunerea legislativă pentru modificarea Legii nr.460/2003 privind exercitarea profesiunilor de biochimist, biolog şi chimist, înfiinţarea şi funcţionarea Ordinului biochimiştilor, biologilor şi chimiştilor în sistemul sanitar din România.

Comisia propune respingerea.

Iniţiatorii nu doresc să intervină.

Intervenţii în cadrul dezbaterilor generale? Nu sunt.

Urmează votul final.

101. Propunerea legislativă cu privire la introducerea şahului ca disciplină de studiu opţională în învăţământul primar.

Dacă sunt intervenţii din partea iniţiatorilor? Nu sunt.

În cadrul dezbaterilor generale, sunt intervenţii? Nu sunt.

Raportul este de respingere.

Urmează votul final.

102. Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Legii nr.44/1994 privind veteranii de război, precum şi unele drepturi ale invalizilor şi văduvelor de război.

Dacă sunt intervenţii din partea iniţiatorilor? Nu sunt.

Intervenţii în cadrul dezbaterilor generale? Nu sunt.

Raportul este de respingere.

Urmează votul final.

103. Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Legii nr.30/2007 din 13 noiembrie 2007 pentru modificarea şi completarea Legii nr.44/1994 privind veteranii de război, precum şi unele drepturi ale invalizilor şi văduvelor de război.

Domnul preşedinte Dobre, vă rog, aveţi cuvântul.

Domnul Victor Paul Dobre:

Mulţumesc, doamna preşedinte.

Aş vrea să vă spun că această propunere legislativă, cred că ar fi necesar să fie rediscutată în comisie, întrucât modificarea pe care o propune iniţiatorul nu face decât să precizeze suplimentar, respectiv lărgeşte baza pentru care se acordă scutiri de la plata impozitelor şi taxelor pentru terenurile în suprafaţă de până la 5 ha, indiferent de categoria în care sunt încadrate.

Deci, la un moment dat, era o limitare numai la teren arabil. Prin această propunere se extinde la orice tip de teren aflat în proprietate. Nu este un mare efort pentru stat, şi cred că ar trebui s-o retrimitem la comisie, pentru că ar trebui rediscutată.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Domnul secretar Mircovici, aveţi cuvântul.

Domnul Niculae Mircovici:

Doamna preşedinte,

Aş vrea să fac precizarea, către distinsele doamne şi distinşii colegi, că şi în Comisia pentru apărare, ordine publică şi siguranţă naţională, când s-a discutat această temă, Comisia pentru apărare, ordine publică şi siguranţă naţională a propus ceea ce a propus şi domnul preşedinte Dobre, şi anume ca atunci când vorbim de 5 ha, să fie cuprinse toate categoriile de terenuri, şi nu numai terenul arabil, pentru că apar inclusiv nişte paradoxuri: sunt situaţii în care un veteran de război are păşune sau un alt teren de natura aceasta, deci altceva decât teren arabil, şi este pus în situaţia de a plăti impozit pentru acest teren, în condiţiile în care, evident, acesta nu poate să-i aducă niciun profit.

Deci, propunem şi noi retrimiterea la Comisia pentru muncă şi protecţie socială, cu rugămintea de a reanaliza prevederea din acest act, pentru că, oricum, nu grevează ca valoare o situaţie deosebită asupra statului, iar cazurile acestea încep să devină tot mai rare, sunt chiar singulare.

De aceea, vă propunem să fiţi de acord cu retrimiterea la comisie.

Mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc şi eu.

Domnul deputat Neacşu, viceliderul Grupului parlamentar al PSD.

Domnul Marian Neacşu:

Vă mulţumesc, doamna preşedinte.

Şi Grupul parlamentar al PSD susţine propunerea făcută de domnule preşedinte Dobre, pe următoarele considerente: această iniţiativă legislativă a fost una bine-venită; s-au făcut - ceva mai devreme - precizările referitoare la faptul că, în Legea nr.44, nu erau specificate şi celelalte categorii de folosinţă ale terenului, ci numai terenul arabil. Şi, aşa cum a precizat şi domnul secretar Mircovici, o parte dintre beneficiarii acestor scutiri de impozite nu se aflau în faţa unei situaţii favorabile lor.

Dar, ar mai fi de precizat sau temeiul pentru care eu cred că se impune retrimiterea la comisie este bazat pe un alt lucru: în acest moment, funcţionează o modificare, de anul trecut, la Codul fiscal, art.284 alin.(7), prin care şi celelalte categorii de folosinţă a terenurilor intră sub incidenţa prevederilor acelor scutiri de care discutam.

Din nefericire, până la acest moment, cele două acte normative nu au fost puse în acord. Eu cred că acesta este un motiv suficient de temeinic pentru a reîntoarce la comisie această iniţiativă legislativă, pentru a putea fi puse de acord prevederile din Codul fiscal şi prevederile din Legea nr.44.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Propunerea este de două săptămâni? Da, şi o să vă rog să pregătiţi cartelele pentru vot. Este în regulă.

Votul este deschis. Vă rog să votaţi.

66 voturi pentru, un vot împotrivă şi nicio abţinere.

Retrimisă la comisie pentru raport suplimentar.

Termen: două săptămâni.

104. Propunerea legislativă pentru modificarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.209/2008 pentru modificarea Legii nr.19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale.

Raportul este de respingere.

Iniţiatorii?

Domnul Mircia Giurgiu, vă rog, aveţi cuvântul.

Domnul Mircia Giurgiu:

Mulţumesc, doamna preşedinte.

Stimaţi colegi,

Acest proiect viza modificarea Legii nr.19/2000 care, după cum ştim, a fost înlocuită de noua Lege a pensiilor.

Aşa că, va trebui să venim cu o altă propunere legislativă.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc şi eu pentru aceste precizări.

105. Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Legii nr.61/1993 privind alocaţia de stat pentru copii.

Dacă iniţiatorii doresc să intervină? Nu.

Grupurile parlamentare doresc să intervină?

Raportul este de respingere.

Domnul preşedinte Dobre doreşte să intervină.

Vă rog, domnule preşedinte, aveţi cuvântul.

Domnul Victor Paul Dobre:

Mulţumesc, doamna preşedinte.

Recent, era un studiu, o evaluare, că populaţia României va ajunge undeva, în 2050 - 2060 orizont, la 17 milioane. Bineînţeles că această îmbătrânire, această scădere dramatică a populaţiei are multe cauze şi probabil că asupra tuturor va trebui să ne aplecăm.

Una, însă, din cauze, cred eu că este şi nivelul absolut nesemnificativ al alocaţiei de stat pentru copii. pentru copiii de peste 2 ani, şi respectiv pentru copiii handicapaţi de peste 3 ani, ajutorul, alocaţia de stat a îngheţat la 42 lei din decembrie 2008.

În tot ceea ce a sancţionat acest Guvern de-a lungul acestor 3 ani, una din categoriile foarte afectate sunt şi copiii. Nu poţi creşte un copil cu 42 lei/lună, mai ales în condiţiile în care a fost o scădere dramatică a locurilor de muncă, au fost tăieri ample de salarii, sporuri ş.a.m.d.

Propunerea legislativă care este acum supusă atenţiei dumneavoastră prevede o creştere de la 42 lei la 150 lei.

Vreau să vă reamintesc că în Programul de guvernare orizontul era 300 lei, în programul Guvernului Boc, nu vorbesc de alt guvern.

Probabil că acest lucru nu se va putea face dintr-un singur salt, dar, cu certitudine, dacă am face o nouă analiză a acestei propuneri, probabil am găsit, totuşi, o soluţie: cel puţin să dublăm acest nivel absolut nesemnificativ: 42 lei/lună pentru un copil de peste 2 ani.

De aceea, propun retrimiterea la comisie.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc.

Domnul Solomon înainte. Domnule Solomon, vă rog, aveţi cuvântul.

Domnul Adrian Solomon:

Mulţumesc, doamna preşedinte.

Stimaţi colegi,

Avem în faţă o propunere legislativă a doi colegi de la PSD, prin care se doreşte mărirea alocaţiei de stat pentru copii de la 42 lei, la 150 lei, pentru copiii care au depăşit vârsta de 2 ani, sau 3 ani pentru copiii cu handicap.

Trebuie spus că în programul de guvernare prin care Guvernul Boc a fost învestit, se spune clar că în patru ani de zile, adică până la sfârşitul anului 2012, alocaţia de stat pentru copii va ajunge la 200 lei.

Ţin să vă amintesc că au trecut deja 2 ani şi jumătate din acest interval al guvernării Boc, interval - să sperăm noi - pe care îl veţi duce la capăt, şi nimic din ceea ce v-aţi propus nu aţi realizat.

Ce şanse sunt ca anul viitor, să spunem pe ultima sută de metri a guvernării, să vă împliniţi unul din obiectivele programului dumneavoastră, să măriţi alocaţia de stat la 200 lei?

Eu cred că niciuna. Mai ales că recesiunea, se pare, nu s-a încheiat, criza - nici nu-i vedem capătul - aşa că, stimaţi colegi, haideţi să retrimitem la comisie, şi, poate, împreună vom găsi măcar o primă etapă de mărire a acestei alocaţii, dacă nu la 150 lei, poate la o sumă, oricum, suportabilă de bugetul de stat, dar bineînţeles mai mare de 42 lei, care este absolut derizorie.

Nu ştiu, probabil că nu aţi fost tot timpul parlamentari, şi nu aţi avut tot timpul aceste venituri pe care le aveţi astăzi. Aţi fost odată părinţi care eraţi profesori, salariaţi în întreprinderi sau în alte instituţii şi vă dădeaţi seama că acea alocaţie este absolut necesară, pentru ca, copilul dumneavoastră să-şi poată cumpăra o carte, să poată să folosească, cumva, sprijinul acesta al statului pentru mai binele său.

Dacă 42 de lei, dumneavoastră - sunt sigur - nu vă sunt necesari, unor familii - şi anume milioane de familii din ţara asta - le sunt necesari. Gândiţi-vă ce necesari ar fi nişte bani în plus!

De aceea, eu sunt de acord cu propunerea domnului Dobre, s-o reîntoarcem la comisie, şi să vă ajutăm pe dumneavoastră, cei de la guvernare, să vă împliniţi unul din dezideratele programului de guvernare.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc pentru intervenţie.

Domnul Călian, vă rog, aveţi cuvântul.

Domnul Petru Călian:

Doamna preşedinte,

Stimaţi colegi,

Iniţiativa legislativă a celor doi colegi de la Partidul Social Democrat este una generoasă, este una normală, în condiţiile în care iniţiatorul oferea şi o sursă de bugetare a acestor modificări, din punct de vedere financiar. Pentru că, până la urmă, asemenea iniţiative legislative care au menirea să suplimenteze anumite sume, fără să ofere soluţii de natură bugetară, există în fiecare zi. Doar ieri am retrimis la comisie, vă reamintesc, două acte normative care vizau neimpozitarea pensiilor sub 2.000; altul viza reducerea TVA la 5%, la produsele alimentare de bază, iar exemplele pot continua.

Însă, prevederile constituţionale sunt clare: fără să oferim soluţia de bugetare a modificării unui act normativ, automat iniţiativa legislativă respectivă este neconstituţională. Or, în momentul în care dumneavoastră veţi oferi soluţiile de suplimentare a fondurilor, cu siguranţă noi vom accepta.

Însă, din păcate, la ceea ce propuneţi, nu ne oferiţi şi soluţia financiară, fapt pentru care vom vota împotriva retrimiterii la comisie.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc.

Grupurile parlamentare s-au pronunţat.

Acum trebuie să ne pronunţăm şi noi prin vot.

Votul este deschis. Vă rog să votaţi.

34 voturi pentru, 36 împotrivă, o abţinere.

Propunerea a fost respinsă.

Drept la replică, domnul Solomon.

Domnul Adrian Solomon:

Mulţumesc, doamna preşedinte.

Domnule Călian, sursa era clar specificată încă din proiectul de lege. Dacă v-aţi fi uitat pe el, l-aţi fi aflat: era bugetul de stat. Şi, bineînţeles, suma nu era mare. Diferenţa de la ceea ce se plăteşte astăzi şi ceea ce s-ar fi plătit după mărire era de 4.700.000 lei, adică vreo 10 milioane de euro, cam cât aţi da dumneavoastră pe două - trei patinoare sau săli de sport sau cât pierde bugetul de stat în urma măririlor de pensii ale militarilor. Poate că trebuiau pensiile militarilor să rămână la nivelul acela, şi copiii din ţara noastră să beneficieze de un plus de 10 milioane de la bugetul de stat, pentru că merită, domnule Călian.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Mulţumesc.

Procedură, domnul Nicolăescu, vă rog.

Domnul Gheorghe-Eugen Nicolăescu:

Doamna deputat Roberta Anastase, preşedinte al Camerei Deputaţilor,

Suntem după parcurgerea a aproximativ şase proiecte de lege din ordinea de zi de astăzi, şi am rugămintea să ne spuneţi şi nouă de ce inventaţi proceduri? Pentru că, dacă vă duceţi la Secţiunea a 3-a, "procedură legislativă" art.100 vă spune exact cum trebuie să procedaţi, şi anume: "dezbaterea generală a proiectului de lege sau a propunerii legislative este precedată de prezentarea de către iniţiator a motivelor care au condus la promovarea proiectului, - dacă nu este iniţiatorul se amână - precum şi a raportului comisiei permanente de către preşedintele acesteia sau de un raportor desemnat de comisie".

Nu aţi făcut acest lucru la niciunul din proiectele de lege care s-au dezbătut până în acest moment.

Doamna deputat, aplicaţi regulamentul, aceasta este obligaţia dumneavoastră!

Doamna Roberta Alma Anastase:

Haideţi că aveţi chef de vorbă, în dimineaţa asta, şi ţineţi discursuri politice. Am întrebat dacă există intervenţii în cadrul dezbaterilor generale, am precizat că prin raportul comisiei se propune respingerea şi am întrebat de fiecare dată iniţiatorii dacă doresc să intervină. Unde scrie că este obligatoriu să intervină iniţiatorul?

Vă rog, luaţi regulamentul acela şi mai răsfoiţi-l puţin, ca să-mi indicaţi exact şi articolele.

Domnul Gheorghe-Eugen Nicolăescu:

V-am indicat art.100 alin. (1), dar poate că vă gândeaţi...

Doamna Roberta Alma Anastase:

Nu, unde scrie că este obligatoriu cu iniţiatorul? Acolo mă interesează.

Domnul Gheorghe-Eugen Nicolăescu:

Dar, poate că vă gândeaţi la altceva, când eu vorbeam cu dumneavoastră, şi aţi fost nervoasă şi nu ştiu de ce?

Doamna Roberta Alma Anastase:

Dumneavoastră vă adresaţi plenului.

Domnul Gheorghe-Eugen Nicolăescu:

Logic ar trebui, să nu fiţi nervoasă şi să conduceţi corect lucrările Camerei Deputaţilor.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Sunt foarte calmă, domnule Nicolăescu.

Domnul Gheorghe-Eugen Nicolăescu:

Iar dacă aveţi de făcut comentarii la adresa unui coleg, coborâţi la această tribună, că nu vă dă nimeni voie să faceţi asemenea afirmaţii de acolo. Pe de o parte.

Pe de altă parte, chiar nu vreţi să vă însuşiţi regulamentul şi să-l aplicaţi? Chiar vreţi să vă bateţi joc în halul ăsta de regulament? Nu că nu avem noi chef sau că avem noi chef de vorbă, avem chef să respectăm regulamentul, doamnă! Dacă dumneavoastră nu vreţi, e problema dumneavoastră!

Doamna Roberta Alma Anastase:

Domnule Nicolăescu, chiar vă faceţi iarăşi numărul, ca de fiecare dată.

Vă mulţumesc.

106. Propunerea legislativă pentru completarea Legii nr.118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar.

Dacă din partea iniţiatorilor doreşte cineva să ia cuvântul? Nu.

Prin raportul comisiei se propune respingerea.

Intervenţii în cadrul dezbaterilor generale?

Vă rog, domnule deputat Neacşu, aveţi cuvântul.

Domnul Marian Neacşu:

Vă mulţumesc, doamna preşedinte.

Sper că atât dumneavoastră, cât şi colegul meu, domnul Nicolăescu, îmi demonstraţi, în continuare, calmitate pentru conducerea şedinţei, şi va fi un lucru, evident, benefic pentru noi toţi.

Să revenim la această propunere legislativă, unde am găsit ca iniţiatori colegi din întregul spectru politic, în frunte cu actualul ministru al apărării naţionale, iar proiectul de lege se referă la faptul că militarii aflaţi în teatrele de operaţiuni din afara ţării să fie scutiţi de acea injustă tăiere de venituri, acea reducere aberantă, cu 25% a salariilor, care a fost considerată principala măsură a actualei guvernări, pentru a combate criza.

Cât de mult am combătut criza, prin cei 25% pe care i-am aplicat otova, la veniturile tuturor categoriilor de populaţie, şi, în mod deosebit a militarilor, este discutabil. Dar, atâta vreme cât de pe teatrele de operaţiuni ne vin veşti din ce în ce mai proaste, câtă vreme plătim obol de sânge acolo, şi pe noi ne preocupă cum am putea face să mai luăm 25% şi din acele venituri, probabil că şi din veniturile pe care statul român urmează să le plătească pentru faptul că unul dintre militarii noştri şi-a dat viaţa pe acele teatre de operaţiuni. mi se pare o măsură bine-venită exceptarea de la aplicarea acestei aberante reduceri, prin Legea nr.118, a acestor categorii de persoane, Grupul parlamentar al PSD o susţine.

Şi pentru că această iniţiativă legislativă se află la capitolul "iniţiative legislative cu propunere de respingere", pentru a putea găsi o soluţie pentru acest lucru, vă rugăm să fiţi de acord să întoarcem această iniţiativă legislativă la comisie şi să încercăm să găsim soluţii, să încercăm să conturăm un punct de vedere care să fie benefic pentru persoanele cărora li se adresează.

Mergând mai departe şi ducând în vot final acest lucru, din nefericire, cu toată bună-voinţa unora dintre dumneavoastră, este posibil ca maşina de vot să funcţioneze implacabil, precum ghilotinele din perioada lui Robespierre.

Vă rog frumos să acceptaţi măcar acest ultim demers.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc.

Domnul deputat Scutaru.

Domnul Adrian George Scutaru:

Mulţumesc, doamna preşedinte.

Şi în cadrul acestui proiect de lege, dar şi atunci când s-a discutat un proiect de lege care a trecut prin Parlament, prin Camera Deputaţilor, mă refer la Proiectul de Lege privind participarea la misiuni în afara teritoriului naţional, s-a discutat posibilitatea eliminării acelei reduceri salariale pentru cei care luptă în teatre de operaţiuni. Este vorba de soldaţii şi ofiţerii români care luptă în Afganistan, şi mă refer aici la cadrele Ministerului Apărării Naţionale, dar şi la jandarmii din Ministerul de Interne pe care îi trimitem în Afganistan, îi trimitem în Kosovo, şi mi se pare normal ca pe durata acelor 6 luni, cât au misiunea, să-şi primească salariul integral.

Dar, pentru a fi corecţi, vreau să vă spun că Grupul parlamentar liberal este de acord cu respingerea, şi din ce considerente: atunci când am discutat Proiectul de Lege privind participarea la misiuni în afara teritoriului naţional, la art.16 s-a introdus un amendament care a fost acceptat inclusiv de Ministerul Apărării Naţionale, prin care, pe perioada misiunilor, sunt interzise reducerile la solde, salarii şi alte drepturi.

Deci, odată ce această lege este publicată în Monitorul Oficial, din acel moment, cei care luptă în afara ţării îşi vor primi integral drepturile financiare.

Din punctul nostru de vedere, această lege, prin legea la care am făcut referire - privind participarea trupelor române la misiuni în afara teritoriului naţional, prin acel amendament propus de opoziţie şi însuşit de majoritatea Camerei Deputaţilor, această situaţie este rezolvată şi considerăm că legea, într-adevăr, nu-şi mai are obiectul.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc.

Domnul deputat Neacşu.

Domnul Marian Neacşu:

Având în vedere aceste consideraţii, mi se pare obiectiv şi normal să îmi retrag propunerea privind retrimiterea la comisie.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc pentru această precizare.

Domnul secretar Mircovici, vă rog.

Domnul Niculae Mircovici:

Doamna preşedinte,

Doamnelor şi domnilor,

Într-adevăr, problema este rezolvată pentru militarii care sunt în teatre, şi rezolvarea respectivă face inutilă, practic, existenţa acestei iniţiative legislative, şi v-aş ruga s-o luăm ca atare, nu s-o considerăm respinsă, ci s-o considerăm nenecesară, datorită faptului că problema este rezolvată.

Şi aceasta cu atât mai mult cu cât ar fi extrem de neplăcut şi ar suna cu totul deranjant, că s-a făcut o favoare cuiva care se duce să-şi rişte viaţa pentru ţara lui.

În acelaşi timp, pentru că sunt la microfon şi nu vreau să mai vin, vreau să fac o precizare, doamna preşedinte, şi vă rog să-mi daţi voie acest lucru, vizavi de o afirmaţie făcută de domnul Solomon: atunci când a găsit surse în necreşterea pensiilor militarilor, surse bugetare pentru alte eventuale proiecte de lege. Cred că a fost o neatenţie din partea domniei sale, cu atât mai mult cu cât ştiu că a sprijinit întotdeauna tot ceea ce a însemnat normalitatea, dar aş reţine atenţia asupra faptului că militarii nu au solicitat niciodată mărirea pensiilor. Militarii nu au solicitat decât un singur lucru: respectarea statutului, care este în toate statele NATO: pensie ocupaţională pentru o profesie ocupaţională.

Vă mulţumesc. (Aplauze.)

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc pentru precizări.

Urmează votul final pentru acest proiect de lege care nu mai este în momentul de faţă necesar, aşa cum a precizat domnul Mircovici.

107. Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea OUG nr.111/24 oct.2003 privind utilizarea veniturilor din privatizare şi valorificarea activelor bancare neperformante.

Iniţiatorul doreşte să ia cuvântul? Nu.

Intervenţii? Comisia propune prin raport respingerea.

Dacă sunt intervenţii în cadrul dezbaterilor generale? Nu sunt.

Atunci, urmează votul final.

108. Propunerea legislativă privind taxa de solidaritate aplicată instituţiilor financiare şi instituţiilor de credit.

De asemenea, prin raportul comisiei se propune respingerea.

Iniţiatorii doresc să ia cuvântul? Nu.

Dacă sunt intervenţii în cadrul dezbaterilor generale? Nu sunt.

Urmează votul final.

109. Propunerea legislativă privind scutirea de la plata impozitului pe salariu pentru angajatorii care încadrează şomeri şi persoane în căutarea unui loc de muncă.

Iniţiator domnul Mircia Giurgiu. Vă rog.

Domnul Mircia Giurgiu:

Vă mulţumesc, doamnă preşedinte.

Stimaţi colegi,

Prin acest proiect de lege am propus scutirea de la plata impozitului pe salariu pentru toţi angajatorii care încadrează şomeri sau persoane aflate în căutarea unui loc de muncă şi considerăm că în situaţia de criză în care am fost era bine şi este bine în continuare să procedăm aşa, fiindcă am transforma şomerii din cei care primesc bani, care aşteaptă bani, în persoane care contribuie la bugetul de stat, de asemenea, şi persoane care sunt în căutarea unui loc de muncă.

Deocamdată nu am găsit înţelegere, dar sper că în viitor să vină Guvernul cu o asemenea propunere.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc şi eu.

Dacă sunt intervenţii în cadrul dezbaterilor generale, cu precizarea că raportul este de respingere. Nu sunt.

Urmează votul final.

110. Propunerea legislativă de modificarea şi completarea a Legii nr.571 privind Codul fiscal.

Domnul Mircia Giurgiu, ca iniţiator, da? Vă rog.

Domnul Mircia Giurgiu:

Vă mulţumesc, doamnă preşedinte.

Prin acest proiect de lege am propus ca pensiile până la 15 milioane de lei vechi să fie neimpozabile dar, având în vedere faptul că ieri a fost retransmis la comisie Proiectul de Lege privind scutirea de la plata impozitului pentru pensiile până la 2.000 lei, cred că este suficient acel proiect.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc şi eu.

Intervenţii în cadrul dezbaterilor generale? Sunt?

Raportul este de respingere. Nu există alte intervenţii.

111. Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr.21 din 31 ianuarie 2007 privind instituţiile şi companiile de spectacole sau concerte, precum şi desfăşurarea activităţii de impresariat artistic, aprobată cu modificări prin Legea nr.353/2007.

Vă rog, domnule Mircia Giurgiu, ca iniţiator.

Domnul Mircia Giurgiu:

Vă mulţumesc, doamnă preşedinte.

Acest proiect de lege a prevăzut, în momentul în care l-am depus, câteva drepturi financiare în plus pentru angajaţii din acest domeniu, numai că între timp a apărut Legea salarizării unitare, care este în acest moment în vigoare.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc şi eu.

În cadrul dezbaterilor generale? Nu sunt.

Raportul este de respingere.

Urmează votul final.

112. Propunerea legislativă privind recuperarea şi reciclarea ambalajelor şi deşeurilor de ambalaje de băuturi.

Dacă iniţiatorii doresc să intervină? Nu.

Dacă există intervenţii în cadrul dezbaterilor generale, cu precizarea că raportul este de respingere. Nu.

Vă mulţumesc.

Urmează votul final.

113. Propunerea legislativă privind modificarea art.9, art.19, art.23 şi abrogarea art.21 din Legea nr.152/1998 privind înfiinţarea Agenţiei Naţionale pentru Locuinţe.

Dacă iniţiatorul doreşte să intervină? Nu.

Comisia propune respingerea. În cadrul dezbaterilor generale sunt solicitări pentru intervenţii? Nu.

Urmează votul final.

114. Propunerea legislativă privind controlul bolilor cu transmitere sexuală (BTS) şi SIDA.

Dacă sunt intervenţii ale iniţiatorilor? Nu.

În cadrul dezbaterilor generale, de asemenea, nu sunt intervenţii.

Raportul este de respingere.

Urmează votul final.

115. Proiectul de Lege privind accesul parlamentarilor la documentele privatizării.

Iniţiatorii? Nu doresc să intervină.

Raportul propune respingerea proiectului de lege.

Dacă sunt intervenţii în cadrul dezbaterilor generale? Nu sunt.

Urmează votul final.

116. Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Legii Codului de procedură civilă, cu toate modificările şi completările ulterioare.

Dacă sunt intervenţii ale iniţiatorilor? Nu.

Dacă există intervenţii în cadrul dezbaterilor generale? Nu sunt.

Comisia propune respingerea. Vă rog să votaţi.

Urmează votul final.

117. Propunerea legislativă pentru completarea Legii voluntariatului nr.195/2001.

Domnul Mircia Giurgiu, iniţiator. Vă rog.

Domnul Mircia Giurgiu:

Vă mulţumesc, doamnă preşedinte.

Prin acest proiect de lege am propus ca pentru cei care desfăşoară activitate de voluntariat, această activitate să fie recunoscută ca vechime în muncă.

De asemenea, şi pentru persoanele cetăţeni români care prestează activităţi de voluntariat în afara graniţelor ţării.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc şi eu pentru aceste precizări.

Raportul comisiei, prin raport se solicită respingerea proiectului de lege.

Dacă dumneavoastră aveţi intervenţii în cadrul dezbaterilor generale? Nu.

118. Propunerea legislativă pentru abrogarea alin. (2¹) al art.94 din Legea nr.161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei.

Dacă iniţiatorii doresc să intervină?

Domnul iniţiator Mircia Giurgiu.

Domnul Mircia Giurgiu:

Vă mulţumesc, doamnă preşedinte.

Stimaţi colegi,

Prin abrogarea acelui articol, era vorba de lăsa puţină libertate celor care lucrează în administraţia publică, în aşa fel încât, datorită salariilor foarte mici, să poată presta şi alte activităţi.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc şi eu.

Raportul este de respingere.

Dacă sunt intervenţii în cadrul dezbaterilor generale? Nu sunt.

Urmează votul final.

119. Proiectul de Lege pentru modificarea şi completarea Legii patronatelor.

Iniţiatorii doresc să intervină? Nu.

Comisia propune respingerea.

Dacă sunt intervenţii în cadrul dezbaterilor generale? Nu sunt.

Urmează votul final.

120. Proiectul de Lege pentru completarea art.66 din Legea nr.168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncă.

Dacă sunt intervenţii din partea iniţiatorilor? Nu.

Dacă sunt intervenţii din partea grupurilor parlamentare? Nu.

Raportul este de respingere.

Urmează votul final.

121. Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Legii nr.49/2010 privind unele măsuri în domeniul muncii şi asigurărilor sociale.

Domnul Mircia Giurgiu, vă rog, ca iniţiator.

Domnul Mircia Giurgiu:

Vă mulţumesc, doamnă preşedinte.

Stimaţi colegi,

Această propunere legislativă viza persoanele care urmau să intre în pensie şi, din momentul în care îşi depuneau dosarul până când primeau pensia, nu aveau niciun venit.

Drept pentru care, era necesară această propunere legislativă.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc.

Raportul comisiei este de respingere.

Comisia, dacă sunt intervenţii din partea dumneavoastră, în cadrul dezbaterilor generale? Nu sunt.

Urmează votul final.

122. Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Legii nr.109/1997 privind organizarea şi funcţionarea Consiliului Economic şi Social.

Iniţiatorul nu doreşte să intervină.

Comisia propune respingerea.

Intervenţii în cadrul dezbaterilor generale? Nu sunt.

Urmează votul final.

123. Propunerea legislativă privind funcţionarea birourilor de credit.

Iniţiatorul? Nu doreşte să intervină.

Comisia propune respingerea.

Urmează votul final.

124. Proiectul de Lege pentru modificarea alin. (1) al art.35 din Legea sindicatelor.

Iniţiatorul? Nu doreşte să intervină.

Comisia propune respingerea. Intervenţii în cadrul dezbaterilor generale? Nu sunt.

Urmează, la punctul 125, o serie de cinci propuneri legislative care au un raport comun şi aceste iniţiative sunt:

Propunerea legislativă privind modificarea Secţiunii 3 - întâmpinarea, comunicarea întâmpinării din Codul de procedură civilă;

Propunerea legislativă privind modificarea şi completarea art.129 - Secţiunea 4 - reprezentarea părţilor în judecată - renunţarea la mandat şi revocarea mandatului din Codul de procedură civilă;

Propunerea legislativă privind modificarea Secţiunii 4 - reprezentarea părţilor în judecată - conţinutul mandatului;

Propunerea legislativă privind modificarea şi completarea art.88 - reprezentarea părţilor în judecată - renunţarea la mandat şi revocarea mandatului din Codul de procedură civilă;

Propunerea legislativă pentru modificarea art.40 din Codul de procedură civilă a Cap.I - judecătorul. incompatibilitatea.

Dacă sunt intervenţii? Din partea iniţiatorului? Nu sunt.

Raportul comun este de respingere.

Intervenţii în cadrul dezbaterilor generale? Nu sunt.

Urmează votul final.

126. Propunerea legislativă privind exercitarea profesiei de inginer constructor cu drept de liberă practică, precum şi înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Camerei Inginerilor din domeniul construcţiilor din România.

Dacă iniţiatorul doreşte să intervină? Nu.

Comisia propune respingerea.

Dacă sunt intervenţii, din partea dumneavoastră, în cadrul dezbaterilor generale? Nu sunt.

Urmează votul final.

127. Propunerea legislativă pentru completarea Legii minelor nr.85/2003, cu modificările şi completările ulterioare.

Comisia propune respingerea. Dacă iniţiatorii doresc să intervină? Nu.

Intervenţii în cadrul dezbaterilor generale? Nu sunt.

Urmează votul final.

128. Propunerea legislativă privind reglementarea contractelor de întreţinere a infrastructurii rutiere din România.

Dacă iniţiatorul doreşte să intervină? Nu.

Comisia propune respingerea. Intervenţii în cadrul dezbaterilor generale? Nu sunt.

Urmează votul final.

129. Propunerea legislativă privind completarea art.45 din Legea nr.85/2003, Legea minelor.

Comisia propune respingerea.

Dacă nu sunt intervenţii din partea iniţiatorului? Intervenţii în cadrul dezbaterilor generale? Nu sunt.

Urmează votul final.

130. Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Legii nr.148/2000 privind publicitatea.

Comisia propune respingerea.

Nu sunt intervenţii din partea iniţiatorilor.

Dacă sunt intervenţii ale dumneavoastră, în cadrul dezbaterilor generale? Nu sunt.

Urmează votul final.

131. Legea profesiei de jurnalist.

Da. A fost ieri la Biroul permanent o solicitare din partea domnului senator Ghişe, ca iniţiator, pentru a fi întoarsă la comisie.

Dacă există susţinere din partea Grupului parlamentar liberal, în mod special. domnul Ghişe este liberal.

Domnul Nicolăescu tocmai lipseşte, lipseşte de ceva timp. A venit doar să facă spectacol şi a plecat.

Bun. Dacă nu-i susţine niciun lider de grup această solicitare, atunci intrăm cu discutarea pe marginea ei.

Dacă sunt intervenţii în cadrul dezbaterilor generale? Nu sunt.

Raportul este de respingere.

Urmează votul final.

133. Proiectul de Lege pentru modificarea şi completarea Legii nr.571/2003 privind Codul fiscal.

Iniţiator.

Domnul Mircia Giurgiu:

Vă mulţumesc, doamnă preşedinte.

Stimaţi colegi,

Această propunere legislativă viza reducerea la jumătate a cotei t.v.a., respectiv 12% pentru produsele alimentare de bază.

Numai că ieri, aşa cum ştim, a fost retrimis la comisie proiectul care prevedea reducerea la 5%, aşa că este suficient.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Intervenţii în cadrul dezbaterilor generale? Nu sunt.

Comisia propune respingerea.

Sărisem peste punctul 132, Propunerea legislativă privind modificarea Codului fiscal.

Dacă iniţiatorul doreşte să ia cuvântul?

Domnul Mircia Giurgiu:

Vă mulţumesc, doamnă preşedinte.

Stimaţi colegi,

Este vorba despre venitul impozabil din activităţile independente şi am propus mai multe variante.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc şi eu.

Dacă sunt intervenţii în cadrul dezbaterilor generale, cu precizarea faptului că în ceea ce înseamnă raportul comisiei, propunerea este de respingere.

Vă rog, domnule deputat Solomon. Pe procedură.

Domnul Adrian Solomon:

Vă mulţumesc, doamnă preşedinte.

Pe procedură, da.

Stăm de ceva vreme, de o oră, aproape, şi tot ascultăm un pomelnic aici. Înţeleg că iniţiatorii nu sunt obligaţi să vorbească. Înţeleg că Guvernul nu are niciun reprezentant aici sau probabil a amuţit sub şocul disputelor din coaliţie. Dar chiar nici comisii nu mai avem în Parlamentul României, doamnă? Măcar punctele de vedere ale comisiei, să le auzim aici, exprimate de către preşedintele comisiei, sau vicepreşedintele, sau secretarul comisiei.

Dacă le-aţi desfiinţat între timp, să ne anunţaţi şi pe noi. (Aplauze.)

Doamna Roberta Alma Anastase:

Bun. Aş vrea să fac următoarea precizare. Am anunţat încă de la începutul plenului că Biroul permanent al Camerei Deputaţilor a specificat faptul că astăzi, în şedinţa de plen, vom discuta numai rapoarte de respingere. Ca procedură, de fiecare dată, în ceea ce priveşte raportul de respingere, aşa am făcut, de la începutul acestui mandat şi până acum, numai anunţarea faptului că este raport de respingere.

Asta este procedura pe care o folosim de doi ani de zile. Dacă doriţi, din punctul meu de vedere, nu este niciun fel de problemă.

Vă rog, doamna Aura Vasile.

Doamna Aurelia Vasile:

Vă mulţumesc, doamnă preşedinte.

Doamna preşedinte, nu demult, domnul deputat Marian Sârbu a condus o şedinţă tot cu proiecte care aveau raport de respingere de la comisiile de fond şi dânsului i-am atras atenţia că sunt proiecte de lege care urmăresc aceeaşi procedură. În Regulamentul Camerei Deputaţilor, unde încă nu aţi făcut modificarea pentru aceste lucruri, nu se face distincţie între un proiect de lege cu raport de respingere şi un proiect de lege cu raport de admitere. Au aceeaşi procedură. În felul în care dumneavoastră anunţaţi următorul punct, neindicând nici întreg titlul, cum aţi făcut adineauri, în momentul în care aţi anunţat, spunând o lege tot pentru modificarea Codului fiscal, noi nu putem să urmărim.

noi vă solicităm ca atunci când nu există reprezentant al Guvernului sau comisia care să prezinte raportul pe care noi să ne putem exprima în dezbateri generale, să treceţi mai departe şi să reprogramaţi pentru ordinea de zi. Cel puţin aşa spune, în acest moment, Regulamentul Camerei Deputaţilor, pe care v-am spus, cel puţin aici, încă nu l-aţi modificat. (Aplauze.)

Doamna Roberta Alma Anastase:

Doamna Aura Vasile, faptul că dumneavoastră nu aţi fost neapărat atentă nu vă scuză.

Propunerea legislativă se numeşte chiar aşa: privind modificarea Codului fiscal. Nu am făcut decât să citesc complet titlul legii. Vă mulţumesc.

Vă rog. Drept la replică.

Doamna Aurelia Vasile:

Doamna preşedinte, pentru că şefii dumneavoastră vă inspiră să ne jigniţi şi vă permiteţi de pe acel scaun să ne daţi tot felul de replici, vă spun încă o dată că ceea ce faceţi dumneavoastră încalcă regulamentul.

Până când o să puneţi pe cineva din grupul dumneavoastră, sau din grupurile ilegale din Camera Deputaţilor să facă modificarea regulamentului, am să vă rog respectuos, nu cum dumneavoastră procedaţi cu noi, că suntem atenţi sau suntem neatenţi, asta vă rog să păstraţi pentru alte locuri, unde puteţi să faceţi aprecieri.

Vă rugăm, încă o dată, în numele grupului, să intraţi pe ceea ce regulamentul permite.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Încă o dată, respectarea regulamentului s-a făcut întocmai. Vă atrăgeam atenţia că am citit corect şi complet absolut tot titlul. Faptul că dumneavoastră nu aţi fost atentă nu este vina mea. Vă mulţumesc.

Revenim: Propunerea legislativă privind modificarea Codului fiscal. Aşa se numeşte ea.

Din partea iniţiatorilor dacă doreşte cineva să ia cuvântul?

Din partea comisiei, raportul este de respingere.

Din partea grupurilor parlamentare, dacă se doreşte intervenţia? Nu.

134. Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Legii nr.136/1995 privind asigurările şi reasigurările în România.

Numai o secundă, domnule Solomon, dacă-mi permiteţi.

Dacă sunt intervenţii din partea iniţiatorului? Nu.

Domnul Solomon, pe procedură. Vă rog.

Domnul Adrian Solomon:

Doamna preşedinte,

Nu întâmplător v-am întrebat dacă mai avem comisii în Parlament. La proiectul de lege anterior, trebuia să se pronunţe cineva de la buget-finanţe.

Comisia pentru buget, finanţe şi bănci are preşedinte nou, mai ales, şi am fi vrut şi noi să vedem cât de bine se exprimă în faţa noastră.

Doi. În acest moment, în paralel cu plenul, Comisia pentru buget, finanţe şi bănci s-a întrunit pentru a dezbate ce proiecte au ei la comisie.

Vreau să vă întreb respectuos: are Comisia pentru buget, finanţe şi bănci aprobare din partea Biroului permanent să lucreze în paralel cu plenul? Când s-a dat aprobarea?

Doamna Roberta Alma Anastase:

Da. Vă mulţumesc mult. Ieri, Biroul permanent, în unanimitate, a dat aprobare pentru desfăşurarea în paralel cu plenul a şedinţei Comisiei pentru buget, finanţe şi bănci.

Domnule Duşa, numai o secundă, că luăm stenograma, ca să fim cinstiţi de la un capăt până la altul. Iniţial, domnul Duşa a dorit să nuanţeze şi să ceară doar pentru Comisia pentru afaceri europene aprobarea să lucreze în paralel cu plenul. Mărturisesc că eu i-am susţinut punctul de vedere. În final, în urma propunerii făcute de domnul Sârbu, anume, aceea de a fi corecţi şi a avea o atitudine corectă faţă de toate comisiile, s-a aprobat ca, până la sfârşitul acestei sesiuni, - avem martori care au fost în Biroul permanent - să aprobăm aceste comisii, desfăşurarea în paralel, urmând ca, de la 1 septembrie, să nu mai acceptăm acest lucru. Cu mare drag.

Domnul Mircea Duşa:

Doamna preşedinte,

Stimaţi colegi,

Eu aşa, de o bună perioadă de timp, tot critic faptul că, în timp ce se desfăşoară lucrările în plen, comisiile cer aprobare pentru a desfăşura lucrările comisiilor, deşi nu există nicio urgenţă. sigur că întotdeauna, în mod excepţional, când a existat o urgenţă, de la caz la caz, Biroul permanent a dat aprobare ca lucrările comisiilor să se desfăşoare în timpul plenului şi există şi o prevedere regulamentară în acest sens.

Dar, mă tem, sigur, probabil că jignesc acum şi pe colegii mei, că nu există niciun motiv ca aceste comisii să-şi desfăşoare şedinţa în timpul plenului.

Motivul este că vor să chiulească şi, ştiu eu, pe la or 13,00-14,00, pe când se termină plenul, să aibă şi rapoartele pe care şi le-au programat pentru astăzi şi să plece acasă.

Astăzi este program de comisii de la ora 13,00. foarte bine, toate comisiile puteau să-şi programele activitatea de la ora 13,00. Şi eu am solicitat şi în şedinţa de birou de data trecută şi în această şedinţă, să nu mai aprobăm să dăm derogări de la plen pentru lucrările comisiilor în timpul plenului.

Sigur că eu chiar nu solicitam nicio excepţie, nici pentru Comisia pentru afaceri europene, dacă ei au o regulă să-şi desfăşoare activitatea marţea - şi de data aceasta, a picat marţea în ziua aceasta, cu program de lunea, chiar nu au o problemă, puteau să-şi desfăşoare activităţile în ziua de astăzi.

Aşa că nu a existat un vot. A existat o discuţie, ca, haideţi, până la urmă, totuşi, până la sfârşitul acestei sesiuni, să-şi desfăşoare şedinţa în timpul plenului.

Şi eu insist în plenul Camerei Deputaţilor să nu existe această derogare, numai în cazuri excepţionale, aşa cum prevede regulamentul.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc şi eu. ştiţi, de regulă, cam toate comisiile din Parlament marţea după-amiază au şedinţe, că aşa este programul pe care noi îl aprobăm în fiecare săptămână. Este adevărat.

Domnul Călian şi vă rog să prezentaţi şi raportul. Imediat. Era domnul Călian pe procedură, înaintea dumneavoastră. Imediat, domnule preşedinte.

Domnul Petru Călian:

Voi prezenta raportul, după intervenţia domnului Dobre, dacă îmi permiteţi, doamna preşedinte.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Am înţeles că şi pe procedură.

Domnul Petru Călian:

Dar pe procedură am cerut această intervenţie şi vreau să-i reamintesc distinsului coleg de la PSD faptul că ieri Biroul permanent al Camerei Deputaţilor a aprobat activitatea în aceste comisii. Comisia pentru buget, finanţe şi bănci discută la această oră directive ale Comisiei Europene care trebuie să fie analizate şi trebuie dat un punct de vedere urgent pe fiecare directivă. Mai mult de atât, l-aş contrazice pe domnul Duşa şi vreau să vă spun că parlamentarii, şi în special deputaţii, lucrează în comisiile de specialitate, sunt prezenţi şi nu cred că putem să invocăm de la această tribună faptul că se pleacă acasă mai repede, sau să invocăm faptul că în comisii nu se lucrează şi nu se emit la timp rapoartele sau avizele, pentru că o pistă falsă şi nu cred că trebuie să acceptăm asemenea atitudine.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Domnul preşedinte Dobre. Vă rog.

Domnul Victor Paul Dobre:

Doamna preşedinte, această practică a devenit o regulă acum. A dus la următoarea situaţie: lucrările plenului se desfăşoară aşa cum se desfăşoară. Există sute de rapoarte care-şi aşteaptă rândul să intre la plen. Nu cred că există în momentul de faţă un proiect de lege care nu avea timp să fie discutat după-amiază, în niciun caz.

Acest sistem de a zăpăci lucrările Camerei se pare că e o tradiţie. Zăpăcim organizarea administrativ-teritorială, le zăpăcim pe toate. Nu e normal ceea ce se întâmplă. S-a terminat cu regulile, cu cutumele Parlamentului şi rezultatul este cel care-l avem, imaginea este cea pe care o avem.

Cred că Biroul permanent nu este ca să dea derogări. Şi, în orice caz, pot să constat şi eu faptul că intervenţia Curţii Constituţionale, aşa cum a fost, în organizarea Camerei, nu a dus decât la scăderea calităţii activităţii Parlamentului.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc.

Sunt întru totul de acord cu dumneavoastră pe acest punct.

Vă reamintesc şi atunci când sunteţi preşedinte, adeseori, primesc solicitări chiar din partea dumneavoastră, pentru a lucra în paralel cu plenul.

Doamna Aura Vasile. Vă rog.

Doamna Aurelia Vasile:

Vă mulţumesc.

Doamna preşedinte,

Este adevărat că, pentru buna desfăşurare a activităţii Guvernului, din când în când, este posibil să existe o urgenţă, sau pe un proiect de lege întors de la Cameră, pe raportul respectiv, comisia să poată să lucreze.

Dar, ca o obişnuinţă, pe toate proiectele importante, că ele sunt pentru tăiat salarii, dacă sunt pentru tăiat indemnizaţia mamelor, dacă sunt pentru dat afară poliţişti sau altele, aşa cum colegul meu, domnul deputat Călian a spus acum, că sunt nişte directive ale Comisiei Europene care trebuie armonizate în legea românească, aduc, după sine, dezbaterea unei legi cu un raport pus pe masă în ultima secundă sau cu un singur exemplar la tot grupul parlamentar politic al fiecărui partid.

În aceste condiţii, cred că vă daţi seama, pentru că am atras atenţia de mai multe ori, nu putem să intervenim, nu putem să participăm la dezbateri generale sau la intervenţii pe fiecare amendament sau articol din respectivele proiecte de legi, pentru că nu cunoaştem raportul. Vreau să vă aduc aminte că legi importante, cele care au fost pentru Ministerul Justiţiei, la fel, au apărut, în ultima secundă pe masa noastră. Probabil că şi statutul minorităţilor va apărea după ce va fi trecut pe ordinea de zi şi mi-ar fi plăcut ca colegul meu, domnul deputat Călian, pentru care am tot respectul, în momentul în care a încercat să informeze Camera că este important ca această comisie să lucreze concomitent cu şedinţele de plen, atunci când a spus că este foarte important ceea ce ei realizează, să ne spună şi tema, să ne spună la ce se referă acele directive sau recomandări ale Comisiei Europene, sau ale Parlamentului European şi de ce au caracter de urgenţă legat de politica Guvernului, că este posibil să ne intereseze şi pe noi, în condiţiile în care, probabil că ne vom trezi cu raportul pe masă în ultima secundă, iar faptul că se obişnuieşte acest lucru ...

Doamna Roberta Alma Anastase:

O să vă rog să încheiaţi.

Doamna Aurelia Vasile:

... nu duce, doamna preşedinte, decât la împuţinarea, dacă vreţi, sau la faptul că aceste proiecte de lege care ies din dezbaterea Camerei Deputaţilor şi trec şi de votul final, au aşa de multe greşeli care pe urmă trebuie reparate cu ordonanţe, cu ordonanţe sau alte proiecte de legi.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc.

Doamna Aurelia Vasile:

Aşteptăm ca domnul deputat Călian să ne spună despre ce este vorba şi de ce comisia trebuia să lucreze în statut de urgenţă.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc.

Biroul permanent a fost informat. O să vă rog să întrebaţi liderul de grup în acest sens şi intervenţiile dumneavoastră am să le comunic şi Biroului permanent, atunci când ia în analiză astfel de solicitări, să fie mult mai intransigenţi, cu rugămintea, pentru că văd că sunt şi intervenţii ale unor videlideri de grup, să comunicaţi chiar liderilor de grup aceste poziţii ale dumneavoastră.

Vă mulţumesc.

Domnul deputat Neacşu.

Domnul Marian Neacşu:

Vă mulţumesc, doamnă preşedinte.

Şi mă bucur că o parte dintre nu foarte multele lucruri pe care voiam să le spun acum deja le-aţi exemplificat dumneavoastră. Aş vrea, cu respectul cuvenit, să vă solicit dumneavoastră, ca şi preşedinte al Camerei, şi Biroului permanent ca excepţiile să rămână excepţii şi regulile să rămână reguli.

Admit că este util, că este obiectiv ca, uneori, deci asta fiind excepţia, comisiile să lucreze în timpul activităţii de plen, pentru a putea veni cu o lucrare care necesită urgenţă, evident, şi interes în sesiunea de lucru a săptămânii respective. Faptul că noi primim săptămâna viitoare, luni sau marţi, un raport al Comisiei pentru buget, finanţe şi bănci, nu cred că are foarte mare importanţă dacă el este întocmit astăzi, sau dacă era întocmit astăzi în timpul activităţii de plen sau dacă era întocmit astăzi după-amiază.

Sunt convins că dumneavoastră aţi realizat foarte bine. Cred că, totuşi, acea hotărâre a Biroului permanent, prin care s-a stabilit a priori, sine die că până la sfârşitul acestei sesiuni, una sau alta dintre comisii va lucra în mod implicit în timpul activităţii de plen, cred că nu e nevoie de acel cec în alb şi poate că este bine să reconsideraţi acest punct de vedere. Cred că este util, aşa cum am spus de la bun început, aşa cum aţi spus-o şi dumneavoastră, ca excepţia să fie excepţie şi activitatea comisiilor să se desfăşoare după calendarul normal şi aprobat în birourile comisiilor.

Vă mulţumesc frumos.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc şi eu.

Domnul secretar al Biroului permanent, Mircovici.

Domnul Niculae Mircovici:

Tocmai pentru asta am venit.

Doamna preşedinte,

Doamnelor şi domnilor,

Eu am fost secretar de serviciu ieri şi am fost foarte atent la întreaga desfăşurare a şedinţei Biroului permanent, tocmai pentru ca, la briefingul de presă să pot răspunde celor care nu au participat la şedinţa Biroului permanent şi au aflat anumite informaţii care puteau fi torsionate.

Într-adevăr, în Parlament, fiecare îşi are adevărul lui şi este normal să fie aşa. Pentru că asta înseamnă lupta politică. Dar Biroul permanent este format din reprezentanţi ai tuturor partidelor politice şi din reprezentanţi de marcă ai tuturor partidelor politice reprezentate în Parlamentul României.

Într-adevăr, tot ceea ce a spus domnul Duşa a fost corect, în sensul că nu a fost de acord cu participarea decât eventual, în ultimă instanţă, cu desfăşurarea lucrărilor de către Comisia de afaceri europene şi acest lucru, în prima fază, se pare că a câştigat, după care, au început discuţiile pe tema că suntem pe perioada de sfârşit a sesiunii parlamentare, suntem la jumătatea lunii iunie, sunt încă destul de multe probleme nerezolvate la comisii şi, totuşi, Biroul permanent să fie de acord ca această Comisie pentru buget, finanţe şi bănci să-şi desfăşoare activitatea odată cu plenul şi în data de 14 şi în data de 15.

La un moment dat, în urma unor discuţii în contradictoriu, s-a ajuns încet-încet ca toată lumea să fie de acord cu acest lucru, mai ales când s-a propus varianta pacifistă ca, de la 1 septembrie, astfel de lucruri să nu se mai producă şi să nu mai fie de acord Biroul permanent.

Deci, nu s-a pus problema că toate comisiile de acum înainte pot să lucreze odată cu plenul. Dimpotrivă, Biroul permanent a considerat că, până la sfârşitul sesiunii, în urma analizei unor cereri ale unor comisii, eventual să se aprobe. Iar, de la 1 septembrie, să nu se mai aprobe deloc. Deci, asta a fost discuţia în Biroul permanent şi nu a existat nicio solicitare de vot şi niciun vot împotrivă.

În aceste condiţii, înseamnă că toate grupurile politice au fost de acord, atât membrii componenţi ai Biroului permanent din partea grupurilor parlamentare, cât şi liderii grupurilor parlamentare care au fost prezenţi acolo.

Din moment ce nu s-a solicitat votul şi nu putem spune care anume au fost împotrivă, eu aş propune să ne oprim cu această discuţie care deja începe să devină numai o discuţie politică şi măcar să reuşim să terminăm cu votul la legile pe care le avem în momentul de faţă pe respingere.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc.

Pe procedură, doamna Aura Vasile.

Doamna Aurelia Vasile:

Vă mulţumesc, doamnă preşedinte.

Cred că ar trebui să fiu de acord cu intervenţia domnului deputat. Nu renunţ, în schimb, la informarea pe care trebuie să ne-o dea domnul Călian, legat de activitatea comisiei de specialitate, care lucrează concomitent cu plenul, iar pe dumneavoastră, doamna preşedinte, am să vă rog să faceţi corectura de rigoare, pentru adevăr, în stenogramă, că nu s-a dat acel vot şi că nu a fost unanimitate, cum, aşa, de altfel, domnul secretar al Biroului permanent a prezentat un picuţ mai înainte.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Doamna Aura Vasile, e clar că nici măcar nu aţi urmărit ceea ce a spus domnul Mircovici. Tocmai v-a explicat că a fost consens în adoptarea deciziei. Dar cred că domnul Mircea Duşa vă poate explica mai bine acest lucru.

Domnul deputat Călian. Vă rog.

Domnule Călian, încă un lucru: doamna deputat, dacă vrea să ştie ordinea de zi, se duce la comisie. Nu aveţi dumneavoastră obligaţia să prezentaţi programul comisiei pe ziua de astăzi.

Domnul Petru Călian:

Am înţeles, doamna preşedinte.

Vreau să precizez faptul că am o bună colaborare şi comunicare cu viceliderii Grupului parlamentar al PSD, inclusiv cu doamna Aura Vasile şi, în particular, vă comunic exact ce se discută pe marginea directivei, pentru că discuţiile au început în urmă cu trei săptămâni, şi o să vă spun ce se discută şi legat de Ordonanţa nr.50 privind acordarea unor credite.

Raport asupra Propunerii legislative pentru modificarea şi completarea Legii nr.136/1995 privind asigurările şi reasigurările din România.

La întocmirea raportului, s-a avut în vedere avizul Consiliului Legislativ nr.1601 din 22.XII.2010, avizul Comisiei de supraveghere a asigurărilor, precum şi punctul de vedere negativ al Guvernului nr.141 din 21.I.2011.

Prezenta propunere legislativă are ca obiect de reglementare modificarea şi completarea Legii nr.136/1995 privind asigurările şi reasigurările din România, cu modificările şi completările ulterioare, în sensul scutirii asiguratului care a încheiat un contract de asigurare facultativă, de la obligaţia încheierii unui contract de asigurare obligatorie, cu privire la acelaşi risc asigurat.

Propunerea legislativă face parte din categoria legilor ordinare, potrivit art.73 din Constituţia României, republicată.

La lucrările comisiei şi-au înregistrat prezenţa un număr de 30 de deputaţi, raportul comisiei fiind adoptat în unanimitate de către deputaţii prezenţi la dezbateri.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Dacă sunt intervenţii în cadrul dezbaterilor generale? Nu sunt.

Urmează votul final.

135. Propunerea legislativă pentru modificarea Ordonanţei nr.92/2003 privind Codul procedură fiscală, publicată în Monitorul Oficial nr.941 din 29 noiembrie 2003.

Dacă, din partea iniţiatorilor, doreşte să intervină cineva? Nu.

Domnul Călian. Vă rog.

Raportul de respingere.

Domnul Petru Călian:

Vă mulţumesc.

Prezenta propunere legislativă are ca obiect de reglementare externalizarea activităţii de colectare a creanţelor fiscale către entităţi private - în speţă, avocaţi, executori judecătoreşti, sau societăţi specializate în domeniul colectării debitelor.

Propunerea legislativă este de competenţa decizională a Camerei Deputaţilor. în raport cu obiectul şi conţinutul său, propunerea legislativă face parte din categoria legilor ordinare.

Raportul comisiei a fost adoptat cu unanimitatea membrilor comisiei prezenţi la dezbateri.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc şi eu.

Dacă sunt intervenţii în cadrul dezbaterilor generale? Nu sunt.

Urmează votul final.

De altfel, astăzi, dacă am fi reuşit să trecem peste aceste proiecte care au propunere de respingere, am fi intrat într-o ordine de zi extrem de consistentă, iar invitaţii care sunt şi astăzi prezenţi la tribună ar fi putut să asiste, într-adevăr, la o lege care îi interesează. Din păcate, mai sunt 75 de proiecte care sunt pe ordinea de zi.

136. Propunerea legislativă pentru modificarea Legii nr.571/2003 privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial nr.927 din decembrie 2003, rectificată în Monitorul Oficial nr.112 din 6 februarie 2004, cu modificările şi completările ulterioare.

Dacă din partea iniţiatorilor doreşte să intervină? Vă rog. Domnul deputat, pe procedură.

Domnul Adrian George Scutaru:

Doamna preşedinte, aş vrea să fac un mic amendament la ceea ce aţi spus dumneavoastră.

Într-adevăr, Ordonanţa nr.1 este foarte importantă şi ne bucurăm de asistenţa celor din Sindicatul Cadrelor Militare. Dar, cred că mai corect, doamna preşedinte, ar fi fost să nu ajungem să dezbatem această Ordonanţă nr.1 şi mai inteligent pentru acest Guvern ar fi fost să nu emită o asemenea ordonanţă prin care Statutul Militarilor este călcat în picioare şi, practic, le luaţi toată munca de o viaţă.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc şi eu pentru aceste precizări. Sigur, nu vizau Parlamentul şi Camera Deputaţilor aceste precizări.

Vă rog, doamna Aura Vasile.

Doamna Aurelia Vasile:

Doamna preşedinte, cu toate scuzele pe care trebuie să le dau funcţiei dumneavoastră, trebuie din nou să vă atrag atenţia că, din punct de vedere al activităţii parlamentare, suntem egali toţi. Şi, de pe acel scaun, puteţi doar să conduceţi şedinţa. Dacă vreţi să faceţi aprecieri la adresa noastră, dacă intervenim, nu intervenim, am să vă rog să coborâţi la acest microfon.

Iar legat de începerea dezbaterii Ordonanţei nr.1, o ordonanţă atât de importantă pentru aceşti oameni, de care Guvernul Boc şi-a bătut joc, în condiţiile în care nu numai că le-a luat din pensii, ci, teoretic, le-a luat gradele, vă rog, uitaţi-vă în sală şi vedeţi dacă nu cumva vom repeta aceeaşi situaţie ca la Legea pensiilor, la care toată lumea ştim ce s-a întâmplat. Cred că este un lucru foarte important, în condiţiile în care să nu ne grăbim, în condiţiile în care vă rog încă o dată să priviţi sala ...

Doamna Roberta Alma Anastase:

Dacă-mi permiteţi, care este intervenţia pe procedură pe care o faceţi? Ăsta este un prim aspect. Un al doilea: eu am sentimentul că dumneavoastră nu vreţi să ajungem la acest punct pe ordinea de zi. Să discutăm această lege, cu adevărat. În realitate, ţineţi nişte discursuri care nu au nicio legătură cu procedura şi nu au legătură cu ceea ce este pe ordinea de zi.

Ca să putem să ajungem la punctul de pe ordinea de zi care vizează Ordonanţa nr.1, trebuie să fim în stare să ajungem, dacă nu intervenim cu discursuri politice inutile şi care nu au nicio legătură cu ceea ce facem noi astăzi în Parlament.

Vă mulţumesc.

Raportul comisiei?

Domnul Petru Călian:

Prezenta propunere legislativă are ca obiect de reglementare completarea art.140 din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal, cu un nou alineat, potrivit căruia, din cota standard, 10% din taxa pe valoarea adăugată încasată de la plătitorii înregistraţi pe raza unei unităţi administrativ-teritoriale, se va constitui venit la bugetul local, cu destinaţia pentru dezvoltarea, îmbunătăţirea şi modernizarea infrastructurii rutiere şi edilitar-gospodăreşti.

Iniţiativa legislativă face parte din categoria legilor ordinare.

La dezbaterea comisiei a participat, ca invitat, din partea Ministerului Finanţelor Publice, doamna Daniela Tănase. La lucrările comisiei şi-au înregistrat prezenţa un număr de 30 de deputaţi, raportul comisiei fiind votat cu unanimitate de voturi de către deputaţii prezenţi la dezbateri.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc.

Dacă sunt intervenţii în cadrul dezbaterilor generale pe marginea acestui proiect de lege? Nu sunt.

Urmează votul final.

137. Propunerea legislativă pentru modificarea Legii nr.571 din 22 decembrie 2003 privind Codul fiscal al României, cu modificările şi completările ulterioare.

Dacă din partea iniţiatorilor doreşte să intervină cineva? Nu.

Raportul comisiei. Vă rog.

Domnul Petru Călian:

Vă mulţumesc.

Prezenta propunere legislativă are ca obiect de reglementare modificarea Legii nr.571/2003 privind Codul fiscal, în sensul stabilirii taxei pe valoarea adăugată pentru livrarea locuinţelor la nivelul de 5% aplicat asupra bazei de impozitare, precum şi a stabilirii sumei neimpozabile lunare asupra veniturilor din pensii la nivelul de 1000 lei.

Senatul, ca primă Cameră sesizată, a respins propunerea legislativă în şedinţa din 4 mai 2011, propunerea legislativă fiind de competenţa decizională a Camerei Deputaţilor.

Raportul comisiei a fost votat cu majoritate de către deputaţii prezenţi la dezbateri, numărul lor fiind de 30.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc şi eu.

Dacă sunt intervenţii în cadrul dezbaterilor generale? Nu sunt.

Urmează votul final.

138. Propunerea legislativă privind restituirea sumelor reţinute în mod abuziv persoanelor fără copii.

Domnul Mircia Giurgiu, din partea iniţiatorului. Vă rog.

Domnul Mircia Giurgiu:

Vă mulţumesc, doamnă preşedinte.

Stimaţi colegi,

Această iniţiativă legislativă prevede restituirea sumelor reţinute, considerăm noi, în mod abuziv, persoanelor fără copii. După cum ştim, până în 1989, toate persoanele care nu aveau copii trebuiau să plătească o anumită sumă lunar.

Aşadar, cred că a fost o măsură abuzivă şi acei oameni ar trebui să primească banii înapoi.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc şi eu.

Raportul comisiei?

Domnul Petru Călian:

Vă mulţumesc.

Obiectul de reglementare a fost prezentat de către iniţiator. Prin obiectul său de reglementare, propunerea legislativă face parte din categoria legilor ordinare. La lucrările comisiei şi-au înregistrat prezenţa un număr de 30 de deputaţi, raportul comisiei fiind votat în unanimitate.

Propunerea legislativă a fost respinsă de Senat, în şedinţa din 4 mai 2011.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc şi eu.

Intervenţii în cadrul dezbaterilor generale? Nu sunt.

Vot final.

139. Proiectul de Lege pentru modificarea alin. (1) al art.4 din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal.

Iniţiatorii doresc să intervină? Nu.

Comisia? Vă rog.

Domnul Petru Călian:

Vă mulţumesc.

Prezentul proiect de lege are ca obiect de reglementare modificarea art.4 alin. (1) din Codul fiscal, în sensul eliminării sintagmei "de regulă", astfel încât Codul fiscal să poată fi modificat şi completat numai prin lege, promovată obligatoriu cu 6 luni înainte de data intrării în vigoare.

Legea face parte din categoria legilor ordinare.

La lucrările comisiei au fost prezenţi 30 de membri, raportul comisiei fiind adoptat cu majoritatea membrilor prezenţi.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc.

Intervenţii în cadrul dezbaterilor generale? Nu sunt.

Urmează votul final.

140. Propunerea legislativă privind stimularea înfiinţării de creşe şi grădiniţe private.

Dacă sunt intervenţii ale iniţiatorilor? Nu.

Raportul comisiei? Vă rog.

Domnul Petru Călian:

Vă mulţumesc.

Propunerea legislativă a fost supusă dezbaterii şi are ca obiect de reglementare stimularea înfiinţării de creşe şi grădiniţe private.

În acest sens, proiectul stabileşte o serie de facilităţi de natură fiscală, în vederea încurajării şi susţinerii iniţiativelor private cu privire la înfiinţarea de creşe şi grădiniţe. Astfel, aceste facilităţi constau în scutirea de la plata impozitului pe profit, valoarea scutirii urmând să fie egală.

În ceea ce priveşte prevederile propunerii legislative referitor la cota redusă de t.v.a., precizăm că acestea trebuiau stabilite cu respectarea principiilor Directivei nr.2006/112, directivă a Comisiei Europene.

Comisia, având la dezbateri un număr de 30 de deputaţi, a votat cu majoritate de voturi raportul de respingere.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc şi eu.

Intervenţii în cadrul dezbaterilor generale? Nu sunt.

Urmează votul final.

141. Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Legii nr.143/2000 privind combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri.

Dacă iniţiatorul doreşte să ia cuvântul? Nu sunt.

Doamna deputat Rodica Nassar, preşedintele Comisiei pentru sănătate şi familie? Nu este în sală.

Atunci, amânăm discutarea şi să ştiţi că Comisiei pentru sănătate şi familie nu i-am aprobat să desfăşoare în paralel cu plenul.

142. Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Legii nr.143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri.

Doamna preşedinte Nassar? Nu este în sală.

143. Propunerea legislativă privind Programul naţional de autostrăzi şi drumuri expres (rapide) pentru perioada 2011-2020 şi măsuri de reglementare a contractelor de antrepriză şi subantrepriză.

Iniţiatorul doreşte să intervină? Nu.

Domnul preşedinte Iancu. Vă rog.

Domnul Iulian Iancu:

Vă mulţumesc, doamnă preşedinte.

Stimaţi colegi, Comisia pentru industrii şi servicii a fost sesizată pentru dezbaterea în fond a proiectului de lege menţionat.

Aş vrea să subliniez că Senatul a respins propunerea.

Guvernul a respins şi nu adoptă această propunere legislativă.

De asemenea, Comisia pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic a avizat favorabil, iar Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi nu a avizat propunerea.

Propunerea are ca obiect de reglementare stabilirea Programului Naţional de autostrăzi şi drumuri expres, referindu-se la perioada 2011-2020, unele măsuri de reglementare a contractelor de antrepriză şi subantrepriză.

În urma dezbaterilor, membrii comisiei au hotărât în unanimitate să propună plenului Camerei Deputaţilor respingerea propunerii legislative.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc mult.

Dacă sunt intervenţii în cadrul dezbaterilor generale? Nu sunt.

Urmează votul final.

144. Propunere legislativă pentru modificarea şi completarea Legii privind cimitirele şi serviciile funerare.

Domnul secretar Andronache. Vă rog.

Domnul Gabriel Andronache:

Vă mulţumesc, doamnă preşedinte.

Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi a fost sesizată spre dezbatere în fond cu Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Legii privind cimitirele şi serviciile funerare.

Senatul, în calitate de primă Cameră sesizată, a respins această propunere legislativă.

Camera Deputaţilor este Cameră decizională.

Obiectul de reglementare vizează completarea Legii privind cimitirele, crematoriile umane şi serviciile funerare.

Consiliul Legislativ a avizat favorabil propunerea legislativă.

Guvernul nu susţine adoptarea iniţiativei legislative.

Comisia pentru drepturile omului, culte şi problemele minorităţilor naţionale şi Comisia pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic au avizat favorabil iniţiativa.

În urma dezbaterilor, membrii comisiei au hotărât, cu unanimitate de voturi, să propună plenului Camerei Deputaţilor, spre dezbatere şi adoptare, raportul de respingere a acestei propuneri legislative, întrucât Legea privind cimitirele, ce se doreşte a fi completată cu un nou articol, a fost trimisă spre promulgare Preşedintelui României, iar Preşedintele României a solicitat reexaminarea iniţiativei.

Având în vedere faptul că iniţiativa legislativă menţionată nu a fost promulgată, fiind în procedură de reexaminare, propunerea legislativă este lipsită de obiect.

În raport cu obiectul şi conţinutul reglementării, propunerea legislativă face parte din categoria legilor ordinare.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc.

Dacă sunt intervenţii în cadrul dezbaterilor generale? Nu sunt.

Urmează votul final.

145. Proiectul de Lege pentru modificarea Legii nr.195/2001, Legea voluntariatului, Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Legii nr.195/2001, Legea voluntariatului, Propunerea legislativă pentru modificarea Legii nr.195/2001, Legea voluntariatului.

De fapt, sunt trei iniţiative legislative care au un raport comun.

Raport de respingere, domnul Andronache.

Domnul Gabriel Andronache:

În temeiul dispoziţiilor art.95 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi a fost sesizată, spre dezbatere în fond, cu Proiectul de Lege pentru modificarea Legii nr.195/2001, transmis cu adresa PL-x223/2011, de asemenea, propunerea de modificare a Legii nr.195/2001, trimisă cu adresa Pl-x233/2011 şi Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Legii nr.195/2001, transmisă cu adresa Pl-x234/2011.

Senatul, în calitate de primă Cameră sesizată, a adoptat PL-x 223/2011 şi a respins Pl-x233/2011 şi Pl-x234/2011.

Camera Deputaţilor este Cameră decizională, potrivit art.75 din Constituţia României.

În urma examinării iniţiativelor legislative şi a opiniilor exprimate de către membrii comisiei, s-a hotărât, cu unanimitate de voturi, să se supună plenului Camerei Deputaţilor, spre dezbatere şi adoptare, raportul de respingere asupra celor trei proiecte de lege.

În raport cu obiectul şi conţinutul lor, iniţiativele legislative fac parte din categoria legilor ordinare.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc şi eu.

Intervenţii în cadrul dezbaterilor generale? Nu sunt.

Atunci, este ora 12,00, programul s-a încheiat.

După plen, membrii Biroului permanent sunt aşteptaţi în sala pentru desfăşurarea Biroului permanent.

Iar dumneavoastră vă doresc succes în continuare la lucrările comisiilor.

Vă mulţumesc.

Lucrările şedinţei s-au încheiat la ora 12,00.