Parliamentary debates

Şedinţa a început la ora 8,38.

Lucrările şedinţei au fost conduse, în prima parte, de domnul deputat Valeriu Ştefan Zgonea, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor, şi, în a doua parte, de doamna deputat Roberta Alma Anastase, preşedintele Camerei Deputaţilor, asistată de domnii deputaţi Niculae Mircovici şi Georgian Pop, secretari ai Camerei Deputaţilor.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Bună dimineaţa, doamnelor şi domnilor!

Sărbătoare mare! Putem zice şi "Shalom!".

Domnul deputat, bine aţi venit dimineaţa!

Sărbătoare mare, să nu înjuraţi, să nu vorbiţi urât, să nu jigniţi Guvernul astăzi, vă rog frumos.

Să zicem şi "Good morning, Romania!", nu, dacă tot am semnat tot felul de tratate... îl salvăm pe domnul Stanciu, dacă-i cade bomba de la Chişinău în cap. Sunteţi mai siguri acum decât înainte.

Bună dimineaţa!

Domnii deputaţi de la Iaşi, bună dimineaţa! Îl salutăm şi pe domnul Ciuhodaru.

Prahova! Doamne, ce de lume astăzi! Ce de declaraţii!

Daţi-mi voie să deschidem şedinţa de astăzi, 14 septembrie. Domnule deputat, 14 septembrie este astăzi. Dar, dacă dumneavoastră nu vreţi, e 13. 13 a fost ieri, azi e 14, nu contează.

Referitor la declaraţiile politice ale parlamentarilor din grupurile politice... oho, o grămadă!

Grupul parlamentar al PDL. Domnule deputat, sunteţi singurul, restul pleacă în teritoriu, numără vacile.

Am înţeles că domnul "Pinalti" a lua ieri cea mai mare amendă din istoria României pentru un post de televiziune care face campanie electorală în ziua votului, aşa că să vă aşteptaţi... Are "jumate" de miliard - pentru domnul "Pinalti" nu e mult. Mai vinde nişte porumb, mai vinde un jucător, îşi revine. E mulţumit.

Bună dimineaţa, domnule deputat, aveţi trei minute.

Domnul Nicolae Bud:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Şcoala românească şi-a deschis porţile. Îşi începe noul drum sub stele şi către multele şi ambiţioasele ţinte urmărite. M-am aflat şi eu, mărturisesc, în cursul zilei de alaltăieri, cu aceeaşi nedezminţită emoţie, printre participanţii la una din miile de festivităţi de pe cuprinsul ţării, desfăşurate sub semnul clopoţelului inaugural.

O spun cu sinceritate, porneam, la începutul dimineţii, spre una din şcolile Maramureşului, cu sentimentul că port sub braţ ghiozdanul plin de cărţi neatinse şi caiete neîncepute, pixuri şi creioane colorate, rechemat, ca de fiecare dată, de emoţiile de peste ani la fiecare convocare în faţa tablei de lângă catedra promiţătoare să dezlege mistere de tot felul.

Mă las furat de asemenea reverii la întâlnirile mele ca elev cu dascălii, cu orele de clasă, cu învăţătura lor. Dar mă simt şi dator să reflectez, o dată în plus, la rosturile şcolii şi la răspunderile ei. Îşi are şcoala noastră vârstele ei frumoase şi nume glorioase - i-aş putea aminti pe Gheorghe Lazăr, Titu Maiorescu, Spiru Haret şi nu numai ei, în fulgurarea veacurilor - în afirmarea ei ca adunare de slujitori de sfinte idealuri, educaţie poliedrală a celor aflaţi la ora deplinei receptivităţi, apărarea valorilor autentice, modelarea multifacială a viitorului om al cetăţii.

Viitorul ţării, o ştim prea bine, depinde de felul în care şcoala reuşeşte să-şi îndeplinească misiunile sale diurne. Atitudinea, pregătirea şi comportamentul în societate al adultului de mâine depinde hotărâtor de capacitatea şcolii ca laborator de sesizare la timp a naturii, conţinutului şi profunzimii ecuaţiilor la care şcolarii de acum vor trebui să participe la cotele maturităţii.

Este percepţia mea cu privire la repetatele căutări în caligrafierea rolului şcolii în societatea românească prin diversele paliere ale evoluţiei. E drept, am asistat, din păcate, la atâtea experimente, cu sau fără rost, cu reuşite palpabile ori cu eşecuri răsunătoare, fără a izbuti să ne înscriem în des citatul Clopot al lui Gauss, în acel mers lipsit de sinuozităţi către construcţia atât de aşteptată şi pe bună dreptate îndelung clamată. Ne dorim un învăţământ de calibru european validat de realitate.

Sper din tot sufletul ca reaşezările de ultimă oră să confirme un mers al lucrurilor în şcoala noastră pe toate palierele, în măsură să ne confere satisfacţiile dorite.

Acest nou an de învăţământ începe cu ochii turmentaţi de rezultatul neconvenabil, usturător, al celui mai recent examen de bacalaureat. Este, să recunoaştem, o decepţie pentru noi toţi. O suferinţă care se instalează în noi, plasată nu doar deasupra taberelor implicate. elevi, absolvenţi şi profesori. Ne doare în egală măsură ca manageri în sistemul educaţional, ca părinţi, ca simpli cetăţeni. De ce am ajuns aici? Cât de repede putem îndepărta zgura acumulată de valul rezultatelor mediocre? Este important de ştiut şi mai importantă, cred, devine capacitatea de a acţiona pentru a reda şcolii de toate gradele încrederea în forţele sale, de a-i oferi dreptul la autoritate şi prestigiu.

Să recunoaştem, privirea critică, analiza capabilă să developeze sursele eşecurilor din durata şcolii nu este tot una cu stropşirea interminabilă la adresa dascălilor de toate vârstele, invectivarea şcolii ca sistem, ignorarea stărilor de nemulţumire acumulate inevitabil în această sferă activă a societăţii, ce trebuie să ne rămână dragă prin oamenii care o slujesc şi prin efortul sistematic al omului de la catedră de a-şi face cu onestitate, cu bun-simţ, cu competenţă datoria.

Aşteptările noastre, în orice domeniu, încep prin încrederea în actorii de bază implicaţi în proces.

Ascultând luni dimineaţă clinchetul de clopoţel risipit peste ţară, aveam a rosti în sinea noastră, odată cu dorinţa de a fi un an mănos prin bunele rezultate şi investiţia de încredere în oamenii şcolii, în truda lor făcută cu bună-credinţă, lăsându-le şi lor dreptul la spusele lui Luther, "La nimic nu-ţi foloseşte să crezi în iertarea păcatelor dacă nu crezi, cu deplină convingere, că păcatele toate ţi-au fost iertate.", iar nouă tuturor, amintindu-ne drept avertisment un crez exprimat adesea: "Dacă tinerii de azi nu găsesc perspective pentru viaţă, prezentul nostru este greşit şi rău".

Şi, în încheiere, Dumnezeu să ne ajute să avem în şcolarii de azi cetăţenii destoinici şi bravi pe care îi aşteaptă la lucru societatea de mâine!

Vă mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Mulţumesc mult, domnule deputat. O zi frumoasă! Un respect adus profesorilor! Din păcate, cei care au mai rămas au salariile de ne dau copiii pe care îi dau: acasă, fără bacalaureat. Asta-i viaţa! Mergem înainte. Măcar să-i respectăm noi.

Domnul deputat al Grupului parlamentar al Partidului Conservator în Parlamentul României, domnul Ciuhodaru, de la Iaşi. Domn' profesor, o săptămână dumneavoastră, o săptămână domnul Ciuhodaru, o săptămână domnul...

Domn' profesor, mai facem excepţie de la listă, domn' profesor. Listele de-aia sunt făcute.

Domnule Ciuhodaru, din partea mea aveţi toată încrederea şi susţinerea.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

Domn' profesor, alegătorii m-au dus în Parlament şi, în special pentru dumneavoastră voi vorbi despre "legile lui Ciomu".

Constat, fără surprindere, cum actuala putere taie până şi iniţiativa parlamentară. Iniţiativele legislative sunt respinse pe bandă rulantă doar pe motiv că sunt iniţiate de opoziţie sau sunt furate proiecte legislative aflate deja în diferite faze procedurale, între depunere şi adoptare. Mă gândesc că poate ar trebui să existe o lege a copyright-ului şi pentru legi sau posibilitatea înregistrării la OSIM.

Nu este prima oară când Ministerul Sănătăţii fură iniţiative legislative precum cea care vizează înăsprirea pedepselor împotriva celor care agresează cadrele medicale aflate în misiune. În timp ce Legea Ciuhodaru aşteaptă de ani buni adoptarea în Parlamentul României, constat că iar apare un ministru ce plânge cu lacrimi de crocodil. Nimeni nu l-a împiedicat pe "biciul sănătăţii românilor" să nu se limiteze la declaraţii sforăitoare şi să rezolve această problemă gravă şi nimeni nu-l împiedică pe actualul ministru să amendeze o lege care există deja în Parlament.

În goana dezlânată după realizări măreţe, plagiatul guvernamental se face cu tehnica chirurgicală Ciomu, ducând la acte normative impotente, ce transformă o lege cu menirea de a combate activ agresiunea împotriva personalului medical aflat în exerciţiul funcţiunii, aşa cum era propus în iniţiativa mea legislativă din martie 2010, într-o flască creştere a protecţiei prin schimbarea încadrării juridice a faptei. Adică stai personal medical şi încasează, că noi îl vom pedepsi mai aspru pe agresor. Se pare că personalul sanitar va mai avea de suportat abuzuri şi agresiuni.

Toate iniţiativele mele legislative, plagiate cu atâta sârg de către actuala putere, au avut, în primă fază, aviz negativ din partea ministerului de resort. Ştiu că este la modă "reevaluarea" şi că probabil din nefezabile au devenit numai bune, prin schimbarea autorului. Dar, stimabililor domni, luaţi măcar conţinutul în ansamblul său pentru a realiza un lucru bun şi care într-adevăr să-i ajute pe cei ce sunt agresaţi zilnic în spitale.

Mă întreb în ce limbă ar fi trebuit să mi se predea în şcoală pentru a mă putea înţelege cu Ministerul Sănătăţii. Până acum Guvernul Boc taie tot, până şi iniţiativa parlamentară!

Mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Domnule deputat, convingător ca întotdeauna.

ca să se enerveze domnul Stanciu, acum o s-o rog frumos pe doamna deputat...

Haideţi să vă spun şi o glumă bună. Ştiţi cum se numeşte UNPR-ul? Grupul parlamentar progresist. M-aţi topit! Păi e glumă! Păi nu e niciun grup parlamentar progresist, că n-a intrat în Parlament, dar dumneavoastră aveţi cuvântul.

Doamnă Iordache, vă rog frumos, azi e ziua Iaşiului.

N-are cum să fie supărat pe dumneavoastră. Nici n-are dreptul şi nici n-are voie, că înseamnă discriminare. Şi atunci îl şi condamnăm şi spunem şi la Consiliu.

Doamna Luminiţa Iordache:

Tot respectul pentru colegii mei de la Iaşi. Dincolo de culoarea politică a fiecăruia, suntem ieşeni şi colegi în Parlament.

Declaraţie politică, luni, 12 septembrie 2011.

O minunată zi de vară. Cald, chiar foarte cald, soarele puternic, dar prietenos. În atmosferă se simte un aer de bucurie, de voioşie, de sărbătoare. Totul în jur e minunat. Începe şcoala!

Îmi aduc aminte cu emoţie de prima mea zi de şcoală, când o fetiţă mică, blondă, cu codiţe, care nu ajungea nici măcar la nivelul catedrei, a făcut cunoştinţă cu doamna învăţătoare, pe atunci tovarăşa învăţătoare. O femeie frumoasă, cu vocea blândă, cu ochii mari şi curaţi. O femeie a cărei voce şi chip nu le-am uitat niciodată. Ani la rând am vizitat-o şi mi-a făcut plăcere să o revăd, şi totdeauna era parcă tot mai tânără şi mai frumoasă. Era tot ea, iubita mea învăţătoare. Şi aşa a rămas în mintea şi în sufletul meu. Anii au trecut şi ne-au despărţit vremurile, când mai aspre, când mai dure, când mai aglomerate pentru amândouă şi nu ne-am mai întâlnit o bună bucată de timp.

Doar că destul de des apărea în visele mele cuprinse de nostalgia copilăriei.

De fapt noi, oamenii, rămânem toată viaţa în interiorul nostru un copil sau poate mulţi dintre noi încă mai au un suflet de copil.

Am revăzut-o acum vreo doi ani, cântând într-un cor de pensionari. Am crezut că s-a întâmplat o minune. Aceeaşi femeie cu chipul blând, frumoasă, elegantă, cu glasul cald, dar cu părul alb şi parcă mai slabă şi mai firavă, care m-a recunoscut din prima clipă. În prezenţa a sute de oameni i-am sărutat mâna şi i-am mulţumit. Fără ea nu aş fi avut copilărie.

Minodora Creangă e numele ei. Şi numele ei spune multe.

Deci anii au trecut. Am devenit soţie, mamă, şi iată că au venit timpurile când am retrăit din nou, de multe ori, primele zile de şcoală, dar acum, alături de fetele mele, care au avut şi ele noroc de o mare doamnă a învăţământului ieşean - doamna învăţătoare Mariana Pârâu. Au ieşit amândouă din mâna ei nişte eleve extraordinare, eleve care i-au făcut cinste când s-au prezentat în faţa profesorilor eminenţi de la Colegiul "Costache Negruzzi". De la doamna învăţătoare au învăţat să fie silitoare, ordonate, să nu meargă niciodată cu lecţiile neînvăţate la şcoală. De la ea au învăţat perseverenţa, ambiţia, disciplina, ordinea şi, nu în ultimul rând, seriozitatea şi respectul pentru şcoală şi profesori. Nu au uitat niciodată că a învăţa înseamnă cu adevărat a-ţi croi un drum în viaţă şi dacă ai carte ai parte.

Astăzi, când ne uităm în urmă, nici nu ştim cum să-i mulţumim, doar să-i sărutăm şi ei mâna, şi eu, şi fetele mele, şi să-i ducem, măcar câte o dată pe an, un buchet de flori. Şi merită cu prisosinţă toate florile din lume!

Dar amintirile despre şcoală nu se opresc aici şi mă gândesc cu drag la doamna profesor Camelia Gavrilă, care a devenit pentru fiica mea cea mică diriga ei iubită şi totdeauna pentru ea era literă de lege: dacă a zis diriga ceva, acel ceva era sfânt. Profesorii din viaţa copiilor au loc aparte în sufletul lor, dar şi în sufletul nostru, al părinţilor. Respectăm profesorii dragi nouă: domnul Zanoschi Adrian, doamna Smaranda Miron, Lucia Miron, Doboş Mihaela, Iancu Simona, Iancu Florin, Pal Rodica, Ilie Gheorghe Perjoiu Rodica şi mulţi alţii.

Am iubit uniforma Colegiului "Negruzi" şi mă topeam după toţi copiii când îi vedeam cât sunt de frumoşi în ţinuta de şcoală. Uniforma colegiului îi făcea parcă mai deştepţi, mai educaţi, mai învăţaţi. Cât de mândri eram noi, părinţii, cu copiii negruzzişti care făceau parte din elita elevilor ieşeni. E oare aşa de greu să acceptăm că uniforma trebuie să facă parte din viaţa elevilor?

Şcoală rămâne în sufletul tuturor. Acolo învăţăm, ne formăm, creştem, ne educăm.

Dar 12 septembrie 2011 m-a dus de această dată la deschiderea şcolii în comuna Prisăcani. O comună frumoasă de pe malul Prutului. O comună aproape europeană, cu drumuri asfaltate, cu trotuare, cu stadion, cu sală de sport, dar, nu în ultimul rând, cu şcoli îngrijite şi pregătite pentru noul an şcolar. Se vede că primarul e întâiul gospodar al satului! Cu bani puţini şi dragoste de şcoală a reuşit, împreună cu profesorii din comună, să ne emoţioneze pe toţi, elevi, părinţi autorităţi, preoţi. Păi cum să nu iubească primarul şcoala dacă şi-a adus aminte că, în urmă cu 50 de ani, la el în sat începea clasa I. La el în sat, aici, la Prisăcani, comuna minunată care se unduieşte de-a lungul drumului ca şi cum s-ar mula pe cursul Prutului.

Ce dacă sunt profesori de la ţară? De la şcoala din Măcăreşti, comuna Prisăcani, a plecat un copil care a luat 10 la examenul de capacitate. Felicitări, doamnă Valentina Iftimie, profesoara cu glas duios, cu dăruire şi grai moldovenesc, ca domnul Trandafir, şi dumneata, doamnă Catrina Mariana, să ne trăieşti! Educatori cu dragoste de copii, care conştientizează că, în mâna lor, poate fi destinul acestei ţări.

Că nu degeaba domnul primar Chirilă Constantin are un brand al lui: "Copiii de azi, viitorul de mâine".

Şi în careu copiii frumos îmbrăcaţi şi emoţionaţi au cântat imnul ţării. Şi nu l-au greşit! Profesorii îi mângâie cu privirea şi din atitudinea lor se înţelege că merită să te sacrifici pentru copii şi pentru şcoală. Chiar dacă e criză şi nu sunt bani suficienţi de navetă, au înţeles că la vremuri grele e nevoie de solidaritate. Şi dacă nici ei nu înţeleg, ei, minţile luminate, atunci cine să înţeleagă?

Şi toţi cu atenţie ascultăm un mesaj:

"Începe un nou an şcolar pe care ni-1 dorim cu toţii altfel, mai bun, mai frumos şi cu rezultate care să ne permită să mergem mai departe, elevi şi profesori. După un an şcolar pe care îmi place să-l numesc anul confruntării cu realitatea dură a calităţii educaţiei din şcoala românească, avem în faţa noastră şansa unui nou început, cu provocări şi sarcini mari, care pot conduce la transformarea sistemului educaţional românesc, a şcolilor noastre, a relaţiilor dintre elevi şi profesori, a predării şi a învăţării. Acum ştim unde suntem şi acolo unde suntem nu ne place, iar acest lucru înseamnă că trebuie să operăm schimbări în modul în care ne raportăm la şcoală şi învăţare, predare şi evaluare, frecvenţă şi implicare.

Învingătorii nu renunţă niciodată, iar cei care renunţă nu sunt învingători!"

Am încheiat citatul. Mesajul a fost transmis de doamna inspector general Liliana Romaniuc, cea care a reuşit să se implice cu adevărat în special în şcolile de la sate şi toţi primarii şi comunităţile locale îi mulţumesc pentru tot ceea ce face pentru ca tot mai mulţi copii din mediul rural să se poată bucura de şansa de a învăţa.

Emoţii mari când preotul a vorbit mai bine decât orice politician. Ce lecţie frumoasă de educaţie şi morală am primit cu toţii! Emoţii mari la Prisăcani! A sunat clopoţelul! A sunat pentru un nou an şcolar, dar a sunat şi pentru un nou început.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Mulţumesc, doamnă deputat progresistă.

Domn' profesor, îmi daţi voie ca singura noastră colegă de la Grupul parlamentar social democrat să ia cuvântul? Şi bucureşteancă, şi profesoară.

Doamna Doina Burcău:

Mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.

Declaraţia mea politică de astăzi se intitulează: "Problema subvenţiilor la căldură."

Creşterea facturilor la încălzire este aproape evidentă, pentru că este puţin probabil ca primăriile să poată susţine din fonduri proprii diferenţa dintre costul real şi cel subvenţionat de până acum prin reducerea fondurilor de investiţii şi a cheltuielilor de personal. Până în acest moment, 50% din subvenţia la încălzire era susţinută de către Guvern, iar 50% de către autorităţile locale.

Factura la întreţinere se va dubla dacă, aşa cum s-a făcut, au fost eliminate subvenţiile, potrivit preşedintelui Federaţiei Asociaţiilor de Proprietari din România. Asociaţiile de proprietari susţin că, prin eliminarea subvenţiilor, facturile la apa caldă şi căldură vor exploda. Potrivit celor mai pesimiste calcule, când va veni frigul este posibil ca românii care stau la bloc să plătească facturi de două ori mai mari decât iarna trecută. În Bucureşti, preţul unei gigacalorii va urca de la 119 lei, cât este în prezent, până aproape de 300 de lei, creşterea fiind de 150%.

Modificarea subvenţiilor pentru căldură, urmând a fi acordate în funcţie de venit, provoacă deja îngrijorare în rândul românilor, mai ales în urma estimărilor că preţul agentului termic s-ar putea majora cu 60 până la 150%.

Situaţia ar putea sta mai rău de atât, fiind posibil ca tot mai multe primării să nu aibă bugete suficiente pentru a acoperi nici măcar cota proprie de subvenţie. Încă din iarna trecută s-a observat acest lucru. în ciuda faptului că oficial Guvernul a susţinut cota sa din subvenţie, costul real facturat către populaţie a crescut în anumite oraşe şi până la aproximativ 60%. Spre exemplu, în Timişoara, costurile încălzirii au crescut cu 40%, în Ploieşti şi Brăila cu 58%, la Galaţi cu aproximativ 20%, iar la Craiova cu peste 15%.

În Bucureşti, cel mai mare consumator de energie termică din ţară, preţul la gigacalorie ar putea să ajungă la 300 de lei, în funcţie de ce sume va aloca Primăria Capitalei ca subvenţii. Lunar se consumă 1-1,5 gigacalorii, la care se adaugă, după caz, celelalte cheltuieli, precum gazele, apa rece, liftul, gunoiul, iluminarea spaţiilor comune, plata femeii de serviciu sau a administratorului blocului.

Executivul elimină subvenţiile acordate pentru încălzirea în sistem centralizat, preţurile urmând să se dubleze în marile oraşe din această iarnă. Întreţinerea va ajunge în această iarnă la o medie pe ţară de 520 de lei pentru un apartament de două camere cu două persoane şi la 700 de lei pentru trei camere şi trei persoane.

Ordonanţa de guvern ne arată măsura dezastrului la care s-a ajuns în sectorul de termoficare. Dezastrul din sector e subliniat de nota de fundamentare a proiectului. Majoritatea instalaţiilor şi echipamentelor energetice din componenţa acestor centrale au durata de viaţă depăşită, iar lipsa fondurilor de investiţii nu a permis decât realizarea unor reparaţii şi întreţineri curente şi, în mică măsură, modernizarea şi retehnologizarea acestora.

Însuşi Guvernul recunoaşte ineficienţa companiilor din sector, menţionând în nota de fundamentare că diminuarea consumului de energie în domeniul industrial şi debranşările populaţiei au lăsat operatorii cu capacităţi supradimensionate, care au funcţionat neeconomic şi cu randamente scăzute. Ba, mai mult, pierderile pe conducte înregistrează valori între 20% şi 40%, iar investiţiile din ultimii ani nu au permis decât înlocuirea acestora în proporţii cuprinse între 25% şi 40%.

Îngrijorător este că jumătate din proprietarii de apartamente din România s-au debranşat deja de la regiile locale, iar cealaltă jumătate se va confrunta, în acest an, cu eliminarea subvenţiilor, ceea ce înseamnă că aproape un milion de români vor ajunge în sărăcie.

Populaţia estimată a intra în sărăcie încă din 2009 era de aproximativ 1.400.000. Gândiţi-vă la cât s-a ajuns în prezent! Sărăcia reprezintă starea în care condiţii umane de bază, precum o alimentaţie corespunzătoare, accesul la apă curentă, servicii de sănătate şi adăpost sunt inaccesibile unei anumite categorii de populaţie, din cauza dificultăţii de a şi le permite. Aceste lipsuri sunt cu atât mai grave în cazul copiilor, cu cât atrag după ele consecinţe grave, precum dezvoltarea improprie, excluderea socială, creşterea exploatării prin muncă şi, de ce nu, o stare de sănătate foarte precară.

Nu mai putem continua aşa!

Ar trebui să fim cu toţii preocupaţi de ceea ce se întâmplă cu viitorul nostru, în condiţiile în care mult prea mulţi oameni sunt afectaţi de sărăcie extremă în România lui Boc. Cum pot trăi oamenii simpli, care muncesc pe un salariu modest? Cum pot să-şi întreţină familia? Cum îşi permit să-şi plătească facturile când singurul lucru pe care-l fac aleşii este acela de a majora orice taxă?

În opinia mea, ne confruntăm cu mari probleme: în primul rând, se periclitează viitorul României, iar sărăcia creşte pe zi ce trece în ţara noastră.

Vă mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Doamnă deputat, vă mulţumesc foarte mult.

Salutările mele bucureştenilor!

O să aibă şi ei o gigacalorie la iarnă pe măsură, pe măsura votului, direct proporţional, ca şi la Craiova. La noi o să plătească vreo 7 milioane la un apartament cu trei camere şi vreo 6 milioane la un apartament cu două camere şi craiovenii mei o să fie foarte fericiţi.

Daţi-mi voie, înainte de a-l ruga pe domnul Vainer să ia cuvântul din partea Grupului minorităţilor naţionale, să vă prezint lista colegilor care au depus în scris.

De la Grupul parlamentar al PDL: domnul Marius Rogin, doamna Claudia Boghicevici, domnul Silviu Prigoană - celebrul Silviu Prigoană, domnul Petru Călian, domnul Cornel Ghiţă, Cătălin Obuf Buhăianu, Gabriel Gospodaru, Maria Stavrositu, Daniel Buda, Marius Dugulescu, domnul Strugaru, domnul Trăşculescu, domnul Cosmin Popescu, domnul Severus Militaru, Stelian Fuia, Eugen Uricec, Ioan Balan şi domnul Ciobanu Gheorghe.

Din partea Grupului social democrat: domnul Vasile Mocanu, domnul Ioan Stan, domnul Mircea Drăghici, domnul Marian Neaşcu, Andrei Dolineaschi, Filip Georgescu, subsemnatul, domnul Ion Călin, Vasile Popeangă, domnul Neculai Răţoi, domnul Cornel Itu, Florin Pâslaru, Ion Mocioalcă, Radu Coclici şi Ion Dumitru.

Iar din partea Grupului parlamentar al PNL+PC: domnul Mircea Irimescu, Eugen Nicolăescu, domnul Dragomir, Teodor Atanasiu, domnul Almăjanu, domnul Lupu, domnul Gerea, domnul Dumitrică, domnul Donţu, domnul Potor, domnul Dobre, domnul Buican, domnul Motreanu, domnul Ştirbu, domnul Uioreanu, domnul Holban, doamna Varga, doamna Câmpeanu, domnul Ţîmpău, domnul Ţintean, domnul Ciprian Dobre, domnul Fenechiu.

Am înţeles că domnul Bot şi domnul Ţintean vor să ia cuvântul, aşa că... şi dumneavoastră, da? OK! După.

Din partea Grupului parlamentar al PNL, după domnul Vainer.

Domnule Vainer, aveţi cuvântul, vă rog frumos, trei minute.

Se pregăteşte... de la PDL văd că nu mai e nimeni, aşa că o să rog pe cei de la... A, e Mihai, Mihai Apostolache.

Domnule deputat, bună dimineaţa!

Domnul Aurel Vainer:

Domnule preşedinte,

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Nu vă grăbiţi! Nu vă grăbiţi! Domnul Băsescu e în America, aşa că să nu vă grăbiţi. E linişte astăzi, este Ziua Crucii, n-avem voie. Toată lumea azi e binedispusă.

Domnul Aurel Vainer:

Mă grăbesc sau nu mă grăbesc?

Gata? Pot să încep?

Domnule preşedinte de şedinţă,

Stimate colege deputate,

Şi stimaţi colegi deputaţi,

Întrucât în cadrul lucrărilor Adunării Generale a Organizaţiei Naţiunilor Unite, care vor avea loc în perioada septembrie-octombrie 2011, Autoritatea Palestiniană va solicita recunoaşterea Statului Palestina şi a statutului de membru ONU cu drepturi depline, vă supun atenţiei următoarea declaraţie politică privind acest subiect.

În calitate de reprezentant al populaţiei evreieşti în Parlamentul României, ţinând seama de importanţa naţională şi internaţională a abordării recunoaşterii de către ONU a Statului Palestina, precum şi de poziţia exprimată de preşedintele României şi de primul-ministru al ţării, solicit sprijinul Parlamentului României pentru menţinerea poziţiei ţării noastre, adoptate în această problemă, în sensul că pacea justă şi de durată între Statul Israel şi Autoritatea Palestiniană poate fi asigurată doar printr-o abordare negociată, vizând concesii reciproce, care să conducă la crearea a două state, evreu şi palestinian, obiectiv formulat încă din anul 1947 de Adunarea Generală a Organizaţiei Naţiunilor Unite.

La formularea acestei declaraţii, am ţinut seama şi de considerente cum sunt :

1.Acceptarea Declaraţiei unilaterale de independenţă a Statului Palestina va submina procesul de pace dintre Statul Israel şi Autoritatea Palestiniană, periclitând însăşi existenţa şi integritatea Statului Israel. O decizie unilaterală în acest sens pune în pericol securitatea, însăşi viaţa cetăţenilor israelieni, printre care se numără sute de mii de evrei originari din România.

2.De mai mulţi ani există declaraţii şi acorduri privind nevoia realizării de negocieri directe între părţile implicate - Statul Israel şi Autoritatea Palestiniană. În acest sens, precizăm că, potrivit articolului 31 din Acordurile Oslo II: "Niciuna dintre părţi nu va iniţia, nici nu va face vreun pas care să schimbe statutul Cisiordaniei şi al Fâşiei Gaza, în aşteptarea rezultatului negocierilor pentru un statut permanent".

3.Autoritatea Palestiniană nu îndeplineşte testul tradiţional de statalitate pentru o guvernare efectivă. În actuala situaţie, recunoaşterea unui stat palestinian cu gruparea teroristă Hamas la guvernare este de neacceptat, fiind cunoscut că această organizaţie este scoasă în afara legii în Statele Unite ale Americii, Canada şi în mai multe state europene. Scopul acestei organizaţii, declarat, este distrugerea Statului Israel şi eliminarea fizică a tuturor evreilor.

Vă rog, stimaţi deputaţi, să primiţi această declaraţie politică, în care se regăseşte dorinţa organizaţiilor evreieşti din România, ca un efort conjugat pentru pace şi stabilitate în Orientul Apropiat şi Mijlociu.

Vă mulţumesc foarte mult.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Domnule deputat, vă mulţumesc foarte mult pentru declaraţia politică.

Domnul Mihai Apostolache, din partea Grupului parlamentar al PDL, are cuvântul.

după aceea vorbeşte domnul profesor Anghel Stanciu, din partea Grupului parlamentar social democrat.

Domnule deputat, aveţi cuvântul. Bună dimineaţa!

Domnul Mihai Cristian Apostolache:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Bună dimineaţa!

Stimaţi colegi,

Am fost trimis în Parlamentul României pentru al doilea mandat de locuitorii din Colegiul nr.5, Valea Teleajenului, din judeţul Prahova, colegiu care are în componenţa sa nouă localităţi rurale şi una urbană în Vălenii de munte. Am, astfel, privilegiul să exprim în numele locuitorilor Văii Teleajenului, de la această înaltă tribună a Camerei Deputaţilor, diverse opinii cu privire la problemele din acest areal geografic, dar şi legate de alte subiecte. Vin în faţa dumneavoastră astăzi cu câteva date privitoare la modul în care un ales local înţelege să cheltuiască banul public în funcţie de interesul personal şi de grup, şi nu de interesele cetăţenilor pe care, trecător, îi reprezintă. Este vorba de primarul oraşului Vălenii de Munte care, din dorinţa de a lăsa şi dumnealui ceva în urma sa, s-a gândit că ar fi bine să investească suma de 65 de mii de euro fără tva, sumă provenind din taxele şi impozitele plătite de vălenari, în construirea unei toalete publice.

"Vreau să rămână şi în urma mea ceva în Vălenii de Munte, să se zică şi să zic: "asta, s-a făcut în mandatul în care a fost primar Niţu.", spunea primarul Niţu într-un interviu apărut în oficiosul primăriei.

Prin urmare, nu contează pe ce se cheltuiesc banii, contează să rămână ceva şi în urma domniei sale. Şi, iată, a găsit soluţia, o toaletă publică.

Prin această investiţie, oraşul lui Iorga se transformă, din păcate, în oraşul cu cea mai scumpă toaletă publică din România.

Probabil, primarul s-a gândit că dacă tot nu este capabil să pună în valoare întregul patrimoniu material şi spiritual, lăsat în urma sa de marele savant, măcar să iasă şi dumnealui cu ceva în evidenţă.

Probabil, a vrut să definească întregul său mandat de primar folosindu-se de o toaletă publică sau, probabil, domnul primar doreşte să calce pe urmele fostului împărat roman Vespasian, cunoscut fiind faptul că acesta a dispus construirea la Roma a sute de toalete publice pentru care a perceput taxă de folosire. Pentru acest fapt, senatorii romani l-au criticat că scoate bani din ceva atât de urât. Iar răspunsul acestuia a fost: banii nu au miros.

Un răspuns similar l-a dat şi primarul Niţu la întrebarea legată de valoarea investiţiei, spunând că valoarea e bună, e chiar mică. Să înţelegem că dacă USL-ul va câştiga alegerile din 2012 va lansa Programul Naţional "O toaletă publică de 65 de mii de euro pentru fiecare oraş"? acum înţeleg de ce spunea preşedintele PSD Victor Ponta că nu va da niciun ban pentru programul lansat de Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului privitor la dezvoltarea infrastructurii localităţilor, pentru că, sigur, trebuie să aloce banii pentru toalete publice de 65 de mii de euro. Şi pentru că această toaletă publică a devenit celebră, făcându-l celebru şi pe ctitorul său, primarul oraşului Vălenii de Munte, Mircea Niţu, îi propun şefului dumnealui pe linie de partid, domnului Mircea Cosma, să-i ofere cadou domnului primar Niţu de la Vălenii de Munte un bust al împăratului Vespasian pe care să-l amplaseze în faţa toaletei publice din Vălenii de Munte.

În acest fel, ctitoria primarului Niţu poate fi pusă în valoare şi poate deveni o adevărată atracţie turistică.

Vă mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Mihai, mersi mult de tot, deşi n-ai dreptate, aş vrea să spun că judeţul Suceava plăteşte mai puţine impozite decât plăteşte judeţul Dolj, la jumătate, deşi sunt la fel ca judeţe, şi a primit de două ori mai mulţi bani în România pentru localităţile... numai pdl-iste pentru Programul Naţional de dezvoltare a infrastructurii. Are 95% primării PDL, în momentul în care ei au un venit..., de fapt, de 45% din primării PDL.

În judeţul Dolj, 90% din primăriile PDL care înseamnă 30%, din cele 112, au primit toţi banii. Deci un proiect de genul acesta este foarte bun. Dar dacă faci o localitate pe sudul Dunării, care este pdl-istă, şi am să-ţi dau un exemplu pentru tine, care are 1200 oameni, din care 300 sunt romi şi sunt în ajutorul social şi faci două grădiniţe şi faci asfalt în comuna respectivă la 120 de km de Craiova, la ce îţi foloseşte asfaltul? Că pleci de pe asfalt şi dai în praful din celelalte comune psd-iste.

Domni deputaţi din sală:

Coborâţi la tribună, domnule preşedinte de şedinţă.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

O să cobor, dar am voie, e prietenul meu şi... o să cobor şi la microfon când pot.

Domnul profesor Stanciu are cuvântul. Daţi-mi voie, domnule profesor, înainte, să anunţ că doamna Sanda Ardeleanu a depus în scris, din partea Grupului parlamentar al PDL, declaraţia politică de astăzi.

Domnul Anghel Stanciu:

Domnule preşedinte,

Onorat prezidiu,

Stimate doamne şi stimaţi domni deputaţi,

Evident că astăzi am constatat încă o dată că înţelepciunea poporului este suverană. Cei din urmă vor fi cei dintâi şi, evident, cei dintâi, cei din urmă, conform planificării anterioare.

Îl felicit pe domnul preşedinte de şedinţă ca luat ceva de la putere. Adică, a călca regulile. Este un început bun pentru noua putere USL.

Beneficiez însă de clemenţa domniei sale în a-i folosi timpul, cele trei minute, plus ale domnului Mocanu şi al domnului Răţoi, dacă cumva intervenţia mea de astăzi s-ar putea puţin întinde mai mult decât prevede regulamentul. Este "o sancţiune", domnule preşedinte de şedinţă, pe care eu, un umil, să zicem, membru al Camerei v-o aplic, şi dumneavoastră o primiţi cu plăcere.

Domnule preşedinte,

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Domnule profesor, fiecare îşi duce crucea astăzi, aşa că...

Domnul Anghel Stanciu:

Dar fără piroane, fără cuie.

Domnule preşedinte,

Luni, 12 septembrie 2011, peste 3,2 milioane de copii însoţiţi sau nu de părinţi, bunici, cu un buchet de flori în mână au păşit cu emoţie şi speranţă, ca şi generaţiile dinaintea lor, pragul unui prim nou an şcolar sau alt an şcolar.

Asemeni celor de dinaintea lor păşesc în şcoală însoţiţi de o nouă reformă a învăţământului impusă, şi nu dezbătută, de o lege asumată de Guvernul Boc. O lege mult criticată care, în principal, îşi propune înlocuirea structurii clasice a învăţământului românesc cu 4 ani şcoală primară, 4 ani gimnaziu şi 3 ani liceu, cu 4 ani învăţământ primar, 5 ani gimnazial şi 3 liceal, accesul în învăţământul general obligatoriu de la vârsta de 6 ani, iar grupa pregătitoare 5-6 ani, de la grădiniţă trece la şcoală. Titularizarea profesorilor să se facă de la nivel naţional la nivel de şcoală. Adică, după unii, la nivel de sacoşă. Directorii de şcoală să fie numiţi pe post de consiliul local, respectiv de primarii politici, spre o bună depolitizare a şcolilor.

Iată, stimaţi colegi, numai câteva măsuri din noua reformă a ministrului învăţământului care, în viziunea domnului Funeriu, va determina creşterea calităţii acestuia, dotat acum cu prioritate cu camere video, dar fără apă curentă şi privată. Această nouă reformă, aplaudată de putere, vine după alte 15 tentative de reforme ale învăţământului românesc, derulate pe aproape 20 de ani postdecembrist. De la Mihail Şora până la Emil Boc, ministrul interimar al învăţământului, fiecare dintre cei 15 miniştri ai educaţiei au un mandat cu o durată medie de circa 1,5 ani au jucat fiecare rolul, pe fotoliul Ministerului Învăţământului, de mic Spiru Haret.

Stimaţi colegi,

15 reformatori, 15 reforme, 15 operaţii pe cord deschis toate iniţiate şi niciodată duse la bun sfârşit de aceşti distinşi miniştri, fiecare dintre ei în propria conştiinţă fiind un binefăcător al învăţământului românesc, au dus învăţământul la clasicul slogan românesc: "Operaţie reuşită, pacientul mort!"

După circa 21 de ani de reformă continuă, importată pe bucăţi şi sigur diletantă, când fiecare reformator a început în a demola ce a construit bun sau rău predecesorul său, s-a obţinut poate ce s-a dorit. O rată a abandonului şcolar de circa 20 la sută, sub 50 la sută promovabilitate la bacalaureat, universităţi acreditate fără studenţi şi clasificate arbitrar, şcoala transformată din instituţie de iluminare a tinerilor în instituţie de îndobitocire şi viitor mijloc de manipulare. Aceasta, printr-o permanentă, continuă şi insistentă dezorganizare prin decizii care au bulversat întreg sistemul. Cu voluntarism, fără analize profunde de sistem s-a impus trecerea de la învăţământul general obligatoriu de 10 clase la cel de 8 clase, apoi de 9 clase, din nou de 10 clase, s-au desfiinţat examenul de admitere la liceu, la facultate, s-a modificat bacalaureatul de n ori, în loc de capacitate s-au introdus teste naţionale, apoi teze unice, apoi bacalaureat cu 7 probe, cu 4 probe, în trepte etc. etc. şcolile profesionale s-au transformat în şcoli de arte şi meserii, s-au desfiinţat, iar acum sunt din nou şcoli profesionale.

Schimbări de dragul schimbărilor! Din ciclul continuu, specific românesc dup㠒89: cum să facem ca să fim cu toţi netoţi! Peste această harababură vine subfinanţarea, numită totuşi generic a şcolii româneşti, căreia de la 2,3 la sută din pib în anii ’90 i s-au alocat 4 la sută, iar în final 7 la sută în 2008, căzând acum la 3 la sută. Cu salariile cadrelor didactice care au început să crească treptat, ajungând prin lege la 50 la sută, şi în realitate tăiate cu mai mult de 25 la sută, până la impunerea cu forcepsul a răspunderii Guvernului prin reforma Funeriu. Reformă care, după doi ani de "funerism", a început cu un dezastru naţional, bac-ul 2011 - dezastru care tinde spre catastrofă, dacă: 1. bugetul învăţământului pentru anul 2011-2012 nu va reveni la 7 la sută din pib cât prevede legea, căci investiţia în învăţământ pe termen lung decide viitorul României; 2. să luăm în serios meseria de profesor şi să-i plătim la valoarea şi importanţa socială a activităţii lor, spre a atrage în învăţământ profesionişti, căci altfel mediocritatea profesorilor va accentua mediocritatea elevilor; 3. şcolile să arate ca băncile, şi nu asemenea grajdurilor din chirpici, căci ele sunt depozitarul inteligenţei naţiunii, ele sunt cheia succesului; 4. să facem din meritocraţie criteriul de accedere şi promovare în cariera didactică prin depolitizarea totală a învăţământului românesc; 5. pedagogia şcolară să fie încurajată pe toate căile de a nu mai trata elevul ca pe un recipient ce trebuie umplut, ci ca pe o flacără vie ce trebuie întreţinută.

Iată, stimaţi şi distinşi deputaţi, câteva gânduri la început de an şcolar de nouă şi repetabilă povară a reformei în învăţământ.

Închei, urând tuturor elevilor şi părinţilor, că, în pofida vulgului, prostiei şi inculturii la modă astăzi, ştiinţa de carte a fost este şi va fi, cu siguranţă, ceea ce România doreşte să fie - calea spre progres, într-o adevărat Europă a naţiunilor. Cu speranţa că educaţia va deveni prioritatea naţională, doresc tuturor elevilor, părinţilor, numai note de 10.

Cu toată dragostea, profesor universitar doctor inginer Anghel Stanciu, deputat PSD de Iaşi,

Vă mulţumesc, stimaţi colegi, pentru atenţie.

Mulţumesc, domnule preşedinte, pentru înţelegere.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Domnule deputat, nu trebuie să-mi mulţumiţi mie, plăcerea e de parte mea, domnule profesor.

Daţi-mi voie să vă informez că doamna Ardeleanu am spus că a depus în scris, să vedem dacă mai e vreun coleg care a depus în scris. Domnul Vasile Soporan vrea să depună înscris, din partea Grupului parlamentar progresist. domnule deputat, am zis ca să nu creez o... vă rog frumos să aveţi cuvântul 3 minute. După care, domnul Amet Aledin. Selam aleyküm!

Domnule profesor, v-aţi uitat ochelarii.

Domnul Ioan Ţintean:

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Domnule preşedinte de şedinţă,

Declaraţia mea politică se referă la factura de încălzire, "Creşterea facturii la încălzire - un alt atentat «marca PDL» la adresa cetăţenilor".

Evident, am observat că astăzi s-a discutat despre şcoală şi despre încălzire. Se pare că sunt dezbaterile la zi în societate.

Din 2009 încoace, de când preşedintele Băsescu a reuşit să impună în fruntea ţării cel mai slab şi incompetent Guvern, al PDL, condus în 3-4 rânduri de acelaşi om, premierul Boc, cetăţenii români au fost nevoiţi să suporte calvarul acestei guvernări, fiind transformaţi în adevăraţi cobai pentru experimentele de laborator de la Cotroceni şi Victoria. Iar toate măsurile dezastruoase din toată această perioadă au fost adoptate, chipurile, în numele crizei şi a repetatelor şi ineficientelor reforme.

Însă cum poate ieşi România din criză dacă Guvernul impozitează pensiile, taie ajutorul pentru handicap, norma de hrană, asistenţa medicală, medicamente şi proteze, cuantumul indemnizaţiilor acordate pentru susţinerea familiei în vederea creşterii copilului, indemnizaţiilor pentru mame şi indemnizaţiile pentru şomaj, reduce salariile cu 25% şi totodată majorează TVA (24 % din iulie 2010) şi creşte preţurile - cu 10% la gaze naturale, cu 9% la energie electrică, iar la energia termică, cu valori cuprinse între 30% şi 300%?

Ultima găselniţă a guvernării PDL, eliminarea subvenţiei pentru energia termică şi concomitent creşterea facturii la căldură, reprezintă un alt atentat la adresa cetăţenilor, care la iarnă vor fi nevoiţi, mulţumită şi celorlalte măsuri adoptate de PDL de scădere a nivelului de trai, să aleagă între "a trăi" şi "a plăti" factura la întreţinere.

Dacă pragul costurilor pentru energia termică, la nivelul Uniunii Europene este de 10% acesta fiind nivelul maxim de suportabilitate, în România, la un nivel deja de 20%, peste 5 milioane de familii sunt aruncate în sărăcie lucie, fără alte soluţii pentru ieşirea din iarnă. Astfel, Guvernul decide să transfere întreaga neperformanţă guvernamentală pe seama populaţiei, obligând-o să se confrunte cu facturi de coşmar la încălzire pentru această iarnă. Autorităţile locale nu pot suporta peste noapte şi cota de subvenţie ce a revenit până acum Guvernului şi partea lor. În multe judeţe, acumularea de datorii către furnizorii de combustibili a condus deja la sistarea apei calde pentru zeci de mii de familii.

În aceste condiţii, întrucât sistemele de termoficare sunt programate a fi pornite la mijlocul lunii octombrie, autorităţile locale au de ales între a lăsa populaţia în frig în această iarnă sau a-şi anula orice alt program de dezvoltare a localităţii şi, implicit, a-şi afecta toate programele de asistenţă socială. Cu toate acestea, Guvernul rămâne impasibil şi decis să sprijine doar primăriile clientelare PDL-iste, prin alocarea de fonduri pentru căldură, în detrimentul celorlalţi cetăţeni români, a căror singură vină este aceea că nu sunt membri PDL.

Este motivul pentru care solicit Guvernului să renunţe la acest program care-i aduce pe cei cu venituri mici, pe cei vârstă, pe pensionari, dependenţi de sistemul centralizat de termoficare, în imposibilitatea de a achita facturile, şi să găsească alte soluţii, care să permită o rezolvare echitabilă a problemelor din sistemul de termoficare românesc, pentru a-l face performant, în avantajul tuturor cetăţenilor, şi nu un instrument de manipulare a lor.

Vă mulţumesc, domnule preşedinte. O zi bună!

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

O zi bună şi dumneavoastră, domnule deputat!

A mai rămas domnul Bot şi mai avem doi colegi de la PNL.

Domnul Amet Aledin, din partea Grupului parlamentar al minorităţilor naţionale.

Domnule deputat, aveţi 3 minute. Se pregăteşte...

Domnul Aledin Amet:

Da, vă mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.

Declaraţia mea politică de astăzi se intitulează: "Festivalul dansului, portului şi cântecului popular turco-tătar, o manifestare culturală foarte apreciată ".

În perioada 08-11 septembrie a.c., UDTTMR a organizat o nouă ediţie a Festivalului Dansului, Portului şi Cântecului Popular Turco-Tătar. De 17 ani această manifestare contribuie, păstrându-se impresionantul ritm al creşterii calitative, la conservarea şi, evident, promovarea tradiţiilor, nu numai culturale. De 17 ani, cu inevitabilele sincope, s-a încercat şi s-a reuşit impunerea performanţei în actul artistic. Este meritul celor care, de-a lungul anilor, nu au abdicat de la un crez simplu: suntem tătari, iar acest fapt este o onoare pentru noi.

Festivalul are, fără îndoială, amploare. Au fost invitate să participe, şi au răspuns afirmativ, numeroase ansambluri folclorice din Turcia, Crimeea (Ucraina), Bulgaria şi, firesc, România. Alături de acestea, lângă noi s-au aflat importante personalităţi politice, dar şi din domeniul culturii, din ţările deja amintite.

În cele trei seri ale festivalului, desfăşurat, în premieră, la Teatrul de Vară "Soveja" din Constanţa, s-a demonstrat, încă o dată, că dorinţa de a ne adresa altora, inclusiv în acest fel, este evidentă, dovadă fiind numeroşii spectatori prezenţi. Pentru a ne putea păstra identitatea etnică, trebuie promovat, într-un mod consistent, mesajul artistic. Au fost pe scenă tineri din multe zone ale lumii turcice. Chiar dacă, aparent, distanţa îi separă, aceştia au arătat, prin cântece, prin dansuri, pur şi simplu, prin felul lor de a fi, că eternitatea se construieşte în continuare.

Vă mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Domnule deputat vă mulţumesc mult.

Domnul Gheorghe Ana, din partea Grupului parlamentar al PSD. Domnul Dorel Covaci a depus în scris.

Domnul Gheorghe Ana:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Declaraţia mea politică de astăzi se intitulează: "două Românii!".

Cred că sunt în asentimentul dumneavoastră că dacă vorbim de ignoranţa cetăţenilor în a se informa despre viaţa lor de zi cu zi aşa cum ea este gestionată de oamenii politici aflaţi la putere, ea practic nu mai există. Nu mai există din două motive, şi anume pentru că sunt direct interesaţi în principal de ceea ce le oferă prezentul, dar şi viitorul, pentru a găsi căile cele mai directe spre bunăstarea lor şi a familiilor lor; de asemenea, nu mai există pentru că după aproape 50 de ani de necunoaştere, dar şi de oprelişti impuse de un regim totalitar care le hotăra soarta fără să-i întrebe, îşi folosesc din plin prerogativele în a decide singuri pentru ei.

Astăzi, după mai bine de 20 de ani de libertate, când informarea a devenit mai necesară ca hrana, atunci când este vorba de viaţa noastră prezentă sau viitoare avem un tablou al "României Reale" care nu are asemănare în niciuna din familiile europene cărora ne-am alăturat de ceva timp, cu pretenţii că putem construi o societate care să nu fie aproape cu nimic diferită de celelalte.

După unii, tabloul "României Reale" arată astăzi aşa cum îl descriu privitorii. Numai că privitorii sunt din mai multe categorii.

Prima categorie o reprezintă cei care au interes ca tabloul să fie cât mai frumos şi atractiv pentru publicul larg şi care hotărăsc de mai bine de 7 ani conţinutul lui.

Dacă îl asculţi pe domnul Emil Boc vorbind despre România (de fapt de 7 ani numai despre asta vorbeşte, vorbeşte pentru că altceva nu poate şi nici nu ştie ce să facă! - a dovedit-o) ai impresia că în ultima perioadă totul s-a relansat, investiţii masive, sute de mii de locuri de muncă (circa 600.000 de când s-a adoptat noul Cod al muncii), infrastructură solidă, milioane de români îmbogăţiţi cu venituri de 800 lei lunar, satele româneşti s-au transformat în adevărate oaze, agricultura a înregistrat cele mai înalte performanţe, sănătatea şi educaţia traversează cea mai fastă perioadă, toate acestea introduse într-un tablou cu un decor "superb Portocaliu" al cărui autor semnează cu iniţiale de dimensiunile tabloului "PDL". Acest tablou este prezentat aproape 24 de ore din 24, dar pentru că domnul Emil Boc trebuie să se şi odihnească (sigur, după atât efort a început să se micşoreze, parcă nu ar fi destul de mic şi se tot străduieşte să se micşoreze în continuu) îl suplinesc toţi cei din jurul său, folosind tot felul de mijloace de inoculare a imaginii portocalii în mintea cetăţeanului ignorant, gândesc ei. în ultima perioadă, simţind că această culoare portocalie a început să-i enerveze pe oameni încearcă să o schimbe cu alta, numai că fundalul tabloului "României Reale" a rămas şi va rămâne multe decenii de aici înainte tot portocaliu. Construcţiile noi sunt portocalii, gardurile, coşurile de gunoi, blocurile anvelopate, stâlpii, şcolile şi grădiniţele, până şi bisericile s-au vopsit în portocaliu.

A doua categorie de privitori o formează cei care încearcă să demonstreze că tabloul este unul fals, că aproape nimic din ceea ce conţine nu este real. Argumentele acestor privitori sunt: discriminările permanente în alocarea fondurilor de investiţii, abandonarea tuturor investiţiilor începute de alţii cu mai bine de 3-4 ani în urmă pentru care s-au cheltuit bani, lipsirea de confort civic a milioane de români, cu motivaţia că nu poartă culoarea portocalie etc.

Această categorie este reprezentată în Parlament de opoziţie, care încearcă cu mijloace democratice să demonstreze falsul grosolan al puterii. Numai că acest fals continuă să rămână pe frontispiciul României pentru că el este produs în instituţia cea mai reprezentativă, Parlamentul ţării, care cu bună ştiinţă este demonetizată şi care de câţiva ani nu mai are nicio credibilitate.

Am speranţa că acest fals va fi în curând demascat pentru că mai există a treia categorie, şi anume aceea care nu priveşte, ea trăieşte real în tabloul României. Ea face parte din România reală. Această categorie suportă umilinţa tăierilor de salarii şi pensii, lipsa locurilor de muncă, lipsa de asistenţă medicală, lipsa de educaţie, lipsa infrastructurii, lipsa de perspectivă etc. Această categorie formează a doua Românie, spre care cu toţi ar trebui să ne îndreptăm atenţia.

A doua Românie creată de actualii guvernanţi este a celor nevoiaşi şi nefericiţi, a traiului împovărător de zi cu zi. Este România reală a celor care ieri au trăit mai bine decât astăzi iar astăzi trăiesc mai bine decât mâine.

A doua Românie este a celor care, deşi până mai ieri au reprezentat ceva pentru societate, astăzi nu mai reprezintă nimic, fiind obligaţi să ia calea pribegiei, căutându-şi existenţa pe alte meleaguri.

Sunt convins că "Tabloul fals" despre România va fi aruncat la gunoi de cei care fac parte din România reală, şi asta cât de curând, iar culoarea portocalie va dispărea din tabloul despre România.

Vă mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Domnule deputat, vă mulţumesc şi eu.

De la Grupul parlamentar al Partidului Naţional Liberal sunt doi colegi. În ordine, banca întâi, banca a doua...

Domnul Octavian Bot:

Domnule preşedinte, n-o să spun că o să fiu scurt, pentru că numai Emil Boc poate spune aşa ceva fără să greşească, eu să spun, o să vorbesc într-un timp cât mai scurt.

Asistăm zilele acestea la cea mai vinovată complicitate a Ministerului Public cu partidul de guvernământ, Partidul Democrat Liberal. Art. 131 din Constituţia României precizează că în exercitarea atribuţiilor judiciare, "Ministerul Public reprezintă interesele generale ale societăţii şi apără ordinea de drept, precum şi drepturile şi libertăţile cetăţenilor".

În faţa unei evidenţe de notorietate publică, şi anume aceea că Partidul Democrat Liberal nu s-a conformat Legii partidelor politice pentru a depune la Tribunalul Bucureşti documentele adoptate la Convenţia Naţională din luna mai în termenul legal prevăzut, Ministerul Public se face că nu vede şi nu aude. S-a folosit de o mică stratagemă, inventând această găselniţă, prin sesizarea unei persoane fizice, care a atras atenţia, fără să ştie că nu are calitate procesuală activă, Ministerului Public, iar Ministerul Public, în loc să-i răspundă petiţionarului, aşa după cum prevede legea, a transmis această sesizare Tribunalului Bucureşti, care evident că va da o soluţie de respingere, pentru că persoana respectivă nu are calitate procesuală.

Cred că în faţa unei asemenea încălcări a legii, în faţa unei asemenea supuşenii a Ministerului Public faţă de partidul de guvernământ, trebuie să luăm atitudine, instituţiile abilitate trebuie să se sesizeze, în special Consiliul Superior al Magistraturii.

De la tribuna Parlamentului eu solicit demiterea, şi nu demisia Laurei Codruţa Kövesi, procurorul general al României.

Vă mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Domnule deputat, vă mulţumesc foarte mult pentru declaraţia politică de astăzi.

Din partea Grupului parlamentar al PSD, domnule deputat, aveţi cuvântul. Şi după aceea domnul Solomon. Şi mai există un coleg de la Partidul Naţional Liberal.

Domnul Sorin Constantin Stragea:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Declaraţia mea politică de astăzi se intitulează "Învăţământul românesc - pe marginea prăpastiei!"

Acum, la început de an şcolar, când copiii ar trebui să meargă la şcoală cu bucurie, cu mult drag şi animaţi de dorinţa de cunoaştere, datorită experienţei nefaste a ultimului examen de bacalaureat, sentimentele de neîncredere, frustrare şi teamă sunt cele pe care le putem intui în fiecare dintre aceştia.

În urma rezultatelor de la examenul de bacalaureat, o jumătate de generaţie îşi vede azi viitorul compromis!

Aceste rezultate sunt efectul direct al "măsurilor anticriză" care au însemnat sacrificarea sistemului de învăţământ, iar copiii plătesc pentru greşelile şi incompetenţa actualei puteri!

Nu întâmplător obţinerea celor mai slabe rezultate la bacalaureat din ultimii 20 de ani se produce după alocarea celui mai mic procent din PIB pentru educaţie. Mai mult, aceste rezultate vin şi după tăierile brutale din salariile profesorilor. Datorită salariilor mizere ale corpului didactic s-a ajuns printr-o politică subtilă la minimalizarea carierei de dascăl, bagatelizarea şcolii, care nu-ţi poate oferi material nimic, nici măcar posibilitatea achiziţionării unor haine decente.

Subfinanţarea sistemului de învăţământ, salariile din care nu se poate trăi şi lipsa modernizării unităţilor de învăţământ sunt principalele motive care transformă acest sistem într-o "paria" pentru oamenii valoroşi. Rezultatele concursului naţional de titularizare ne demonstrează faptul că spre acest domeniu nu se mai îndreaptă oameni bine pregătiţi profesional, întrucât nu sunt motivaţi să facă acest lucru. Grila de salarizare care porneşte de la 660 de lei, echivalentul unui salariu pe care îl primeşte muncitorul necalificat, este principalul motiv care ţine departe de sistemul de învăţământ candidaţii competitivi.

Statisticile Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului arată că numărul tinerilor care se îndreaptă către o carieră profesională în învăţământ a scăzut de la un an la altul. Motivul este acelaşi: nu poţi face performanţă într-un sistem care nu îşi respectă salariaţii.

Multe cadre didactice au ales să plece din sistem pentru a putea supravieţui. În ultimii trei ani nu au existat niciun fel de investiţii în acest sistem, iar decizii majore, precum închiderea unor şcoli, au fost luate fără consultarea părinţilor, profesorilor, sindicatelor sau partenerilor europeni.

Ceea ce se întâmplă la ora actuală este un genocid pentru generaţiile viitoare care sunt condamnate să devină cetăţeni de mâna a doua ai Uniunea Europeană. Atât timp cât angajaţii din învăţământ vor fi plătiţi la nivelul unui şomer, nu li se poate cere să presteze activităţi de calitate

Sistemul de învăţământ sigur are nevoie de reformă şi sigur sunt multe aspecte care trebuiesc luate în considerare într-o astfel de reformă. Dar pentru ca aceasta să fie una de substanţă este nevoie de timp şi de dezbateri reale, cu toţi factorii implicaţi.

Nu ne putem aştepta la performanţe deosebite în învăţământ, în general, şi la examenul de bacalaureat, în special, dacă reforma sistemului nu începe de la baza acestuia, din primul an de şcolarizare a copilului.

Avem în continuare programe şcolare mult prea încărcate, un sistem de învăţământ neatractiv şi care nu este centrat pe abilităţile fiecărui elev, unităţi de învăţământ în care lipsesc investiţiile şi resursă umană nemotivată. Abia după ce vom rezolva aceste probleme, putem afirma că rezultatele examenului de bacalaureat arată capacitatea produsului şcolii româneşti - elevul.

În aceste condiţii, sistemul de învăţământ, aflat în acest moment pe marginea prăpastiei, are toate şansele să facă un ultim pas înainte!

Deputat PSD Sorin Stragea, Colegiul nr.7 Timiş.

Vă mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Mulţumesc mult, domnule deputat.

Din partea Grupului parlamentar al PNL.

Domnule deputat, astăzi am făcut o excepţie cu dumneavoastră şi cu domnul Stanciu care sunteţi prezenţi non-stop, aţi văzut că v-am pus la sfârşit, aşa, pentru bucuria colegilor...

Domnul Mircea Irimescu:

Bună dimineaţa!

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Declaraţia mea politică se intitulează "Vot sau naţiune".

Stimaţi colegi,

Niciodată în cei 22 de ani ai existenţei sale, sărbătoarea "Limba noastră cea română" a comunităţii româneşti din regiunea Cernăuţi (nordul Bucovinei, ţinutul Herţa, nordul Basarabiei) nu a fost mai tristă ca cea de duminica trecută.

O mână de oameni s-a adunat, la chemarea Societăţii pentru Cultura Românească "Mihai Eminescu", în sala unui fost cinematograf din perioada interbelică pentru a aduce un omagiu disperat limbii lor materne. Sala nu s-a umplut, deşi localnicilor li s-au alăturat şi vreo 50 de invitaţi din România. Nu se găseau niciun preot localnic, niciunul dintre scriitorii de limbă română ce trăiesc în Cernăuţi. Cea mai mare parte a ziariştilor de la publicaţiile româneşti şi majoritatea satelor nu erau reprezentate.

Manifestarea în sine, obosită, copiind tipicul emoţional al cenaclurilor "tineretului revoluţionar" din penultimul deceniu al comunismului ceauşist, s-a dovedit o încropeală din ce s-a avut la îndemână. Mobilizatoarele discursuri n-au mai înflăcărat ca altădată. Protestele nu au avut energie. Anemic, doi lideri locali acuză patria istorică că i-a abandonat. Extenuarea părea a fi cuprins totul şi semnele stingerii uneia dintre cele mai vechi comunităţi româneşti a spaţiului nostru naţional au dat fiori reci celor ce ştiu istoria veche şi nouă a acestui pământ românesc.

De la o veche metropolă a culturii române, cu Teatru naţional, Filarmonică, Conservator de muzică şi artă dramatică, universitate cu diverse institute de cercetare, biblioteci cu sute de mii de volume, edituri, tipografii şi zeci de publicaţii în limba română, Cernăuţii de astăzi se arată româneşte numai celor ce-i ştiu poveştile clădirilor ce au purtat gloria de altădată. De la cinci societăţi studenţeşti care asigurau o atmosferă de autentică europenitate în Alma Mater Cernovicensis, în acest an, bobocii Catedrei de limbile română şi clasice a universităţii locale formează doar o grupă română cu... 5 studenţi! Mult, mult mai puţini decât pe vremea Austriei, când această catedră era ilustrată de nume precum cele ale lui I. G. Sbiera sau Sextil Puşcariu.

Fără universităţi locale care să le permită continuarea studiilor în limba maternă, descurajaţi de neechivalarea până astăzi a diplomelor obţinute cu greu în România, tinerii regiunii Cernăuţi sunt obligaţi să aleagă calea studiilor în limba ucraineană şi se pierd pentru totdeauna în lumea slavă. Şcolile primare româneşti, deschise cu mare trudă în ultimii 10 ani ai secolului trecut, se închid rând pe rând, statul vecin, mărinimos, punând la dispoziţie elevilor mijloace de transport pentru a urma cursurile şcolilor în limba ucraineană.

Dar nu numai statul ucrainean este harnic în deznaţionalizarea comunităţii româneşti din regiunea Cernăuţi. Nici al nostru nu se lasă mai prejos. Dacă altădată se sprijineau consistent construcţia de şcoli româneşti şi apariţia publicaţiilor în limba naţională, acum niciun reprezentant al administraţiilor locale şi centrale româneşti nu a onorat serbarea naţională din cocheta sală "Scala". De sponsorizarea manifestării pentru a o aduce la nivelul timpului pe care-l trăim nici nu s-a pus problema. Reportajele în direct de altădată ale Radio România sunt amintiri. Nici măcar Consulatul General al României la Cernăuţi nu a fost prezent la cinstirea limbii române din capitala bucovineană.

Ne-am obişnuit cu gândul că ne-am pierdut iremediabil conaţionalii din Dalmaţia, Balcani şi Ucraina de peste Nistru, care vorbeau româneşte sau în dialecte româneşti. Acum asistăm la dispariţia lentă a compatrioţilor din imediata vecinătate. Este cât se poate de trist să constatăm că o comunitate românească de tradiţia şi forţa celei din regiunea Cernăuţi, aflată chiar la frontiera României, este lăsată să moară din punct de vedere naţional din inconştienta (oare?) conlucrare a statelor român şi ucrainean şi în nepăsarea noastră.

Să fie o cauză a acestei situaţii nefericite şi faptul că românii din Ucraina nu au dreptul să voteze în alegerile parlamentare şi prezidenţiale ce se organizează în ţară? Tot ce se poate. Ultimele acţiuni de mare amploare ale Departamentului pentru Românii de Pretutindeni din cadrul Guvernului României au fost în Spania, Italia, Republica Moldova şi... la antipozi! Adică acolo de unde au venit voturile ce au înclinat balanţa în ultimul scrutin de mare miză de la noi.

Vă mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Domnule deputat, vă mulţumesc.

Din îndepărtatul Vaslui, domnul Adrian Solomon. Se pregăteşte din îndepărtata Suceavă singurul deputat PSD care a mai rămas.

Domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Adrian Solomon:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Declaraţia mea politică este de fapt o scrisoare deschisă către domnul Emil Boc, preşedintele PDL şi primul-ministru al României.

Stimate domnule prim-ministru al României,

Cu deosebit respect vă adresez această scrisoare cu speranţa că în urma informării veţi acţiona ca preşedinte de partid în vederea respectării statutului votat chiar de majoritatea care vă susţine în Partidul Naţional Liberal.

Vă aduc la cunoştinţă că am admirat întotdeauna dorinţa dumneavoastră de a asana societatea românească de umbrele trecutului. Deşi nu am votat iniţiativa promovată de partidul pe care îl conduceţi cu privire la Legea lustraţiei, am admirat luciditatea cu care doreaţi să vă luptaţi cu securiştii şi comuniştii presăraţi printre noi. Probabil că orbit de lumina călăuzitoare în lupta pentru lustrarea opozanţilor, aţi pierdut din vedere un lucru foarte important pentru orice lider, anume să începeţi curăţenia din "ograda" proprie.

Aţi ratat ocazia de a dovedi că iniţiativa de mai sus avea intenţii sincere şi benefice pentru societatea românească. Spun aceasta pentru că în Partidul Democrat Liberal, filiala Vaslui, intenţiile dumneavoastră ori nu au fost destul explicate, ori au fost total ignorate. Astfel, în primăvara aceasta, colegii dumneavoastră din judeţul Vaslui au ales în funcţia de secretar al organizaţiei judeţene pe domnul Pleşu Constantin Corneliu. Acest domn este şi consilier local la Consiliul local municipal Bârlad. După cum vedeţi, nimic extraordinar în privinţa domnului Pleşu şi funcţiilor pe care le deţine în plan politic şi administrativ. Singura excepţie o reprezintă decizia nr.286 din data de 23.11.2004 emisă de Colegiul Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii. Această decizie a rămas definitivă şi irevocabilă prin decizia nr. 2/5.10.2005 a Curţii de Apel Iaşi.

Departe de mine gândul de a fi interesat peste măsură de viaţa internă a PDL, dar nu pot rămâne indiferent la faptul că dumneavoastră, primul-ministru al României, care aţi nesocotit în atâtea rânduri Constituţia ţării, legile şi instituţiile României, să aveţi acelaşi dispreţ şi pentru statutele şi regulamentele partidului dumneavoastră, pe care le-aţi votat fără să vă oblige nimeni.

Dispreţul reiese din neaplicarea art. 20 din statutul PDL, votat la convenţia din mai 2011. În acest articol, alin.(2) lit. f), se precizează: "Radierea din calitatea de membru se face de drept în următoarele cazuri: ... f) stabilirea printr-o hotărâre judecătorească, definitivă şi irevocabilă, a calităţii de colaborator al securităţii sau că a făcut poliţie politică, în conformitate cu prevederile legale.

Pierderea calităţii de membru din cauza enumerată mai sus nu poate fi contestată la niciunul din organismele partidului".

Sper ca această situaţie să nu vă fie cunoscută şi din această cauză să nu fi luat măsurile ce se impun. Pentru că aşa cum bine ştiţi, funcţia politică deţinută de acest colaborator al securităţii stă la originea oricăror numiri în funcţiile publice din judeţ şi ce e mai grav, chiar la originea numirii directorilor de şcoală, unii dintre ei colegi ai domnului Pleşu turnaţi la securitatea statului între 1982 - 1989 de către sus-numitul.

Cu deosebit respect aştept ca acest turnător ordinar, după cum reiese din Decizia nr.286 a CNSAS, să dispară şi din funcţia administrativă pe care o deţine în Consiliul local Bârlad.

Vă mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Domnule deputat, vă mulţumesc şi eu.

Vecinul dumneavoastră de la Suceava, domnul Cătălin Nechifor.

Domnule Munteanu, aveţi dreptate, mai avem un coleg la Fălticeni, domnul Ioan Stan. Am uitat de Domnia Sa. Din îndepărtatul târg al Fălticenilor.

Domnul Cătălin-Ioan Nechifor:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Bună dimineaţa!

Subiectul pe care-l abordez astăzi este legat nu de Roşia Montană, ci de portocaliul montan, pentru că văd că în ultima perioadă există o preocupare foarte mare a preşedintelui Traian Băsescu şi a PDL-ului în sensul de a continua exploatarea auriferă din Roşia Montană şi, mai mult decât atât, de a deschide noi orizonturi miniere în foarte multe locuri din ţară în care există sau a existat potenţial în acest sens.

Şi mă refer foarte pe scurt la ceea ce declara săptămâna trecută domnul Gheorghe Flutur, şi anume că intenţionează el şi Guvernul Domniei Sale să redeschidă câteva perimetre miniere în jurul localităţilor Ostra, Fundu Moldovei şi chiar în Masivul Călimani din judeţul Suceava, perimetre care în acest moment sunt oarecum similare cu ceea ce avem ca existent la Roşia Montană. Mai precis, şi la Roşia Montană şi la portocaliul montan al lui Flutur din Suceava există acele iazuri de decantare care conţin foarte mult minereu de valoare, în sens de aur, zinc, argint şi aşa mai departe şi care sunt în acest moment o bombă de mediu extrem de periculoasă, pentru că statul român, de foarte mulţi ani, mai precis de atunci de când Traian Băsescu semna în calitate de ministru Acordul PSAL cu Banca Mondială şi care a însemnat, de fapt, închiderea mineritului în România, această bombă de mediu stă să plesnească pentru că nu s-au făcut într-adevăr lucrările de protecţie, de mediu, de asanare a acelui spaţiu, acelui sit industrial minier din trecut.

Ceea ce este surprinzător este că domnul Flutur refuză să spună sucevenilor şi românilor că aceeaşi tehnologie ca la Roşia Montană va fi implementată, dacă acest proiect va trece, şi la Suceava şi asta înseamnă, de fapt, că vom asista la un fel de cadou otrăvit acordat sucevenilor, pentru că într-un judeţ cu un potenţial turistic atât de important ca Suceava, iată că ajung cianurile atât de hulite în plan internaţional şi care au produs de-a lungul timpului foarte multe pagube. Să nu uităm Baia Mare 2000 şi foarte multe exemple din trecut care s-au petrecut şi în spaţiul european şi în lumea întreagă.

Un alt lucru pe care domnul Flutur se face că-l uită cu desăvârşire este acela că în localitatea Ostra, care face parte din proiectul Domniei Sale de redeschidere a mineritului aurifer la Suceava, incidenţa cancerului infantil este una dintre cele mai mari din ţară. De ce? Pentru că acolo a existat acel perimetru minier, au existat exploatări de subteran şi în acest moment există încă un nivel destul de mare de poluare, inclusiv radiaţii periculoase pentru sănătatea omului şi cred că preocuparea lui Flutur şi a lui Băsescu ar trebui să fie în sensul de a readuce acele situri miniere la o stare de normalitate din perspectiva mediului şi nu neapărat de a vinde o gogoaşă, din nou umflată, electorală, portocalie, pentru că eu sunt convins că în acest moment singura preocupare a lui Flutur şi a lui Băsescu este ca la nivel internaţional anumite cotaţii bursiere să crească artificial pentru firme care sunt interesate sau chiar deja sunt incluse într-un program de exploatare auriferă şi mă refer punctual la Roşia Montană.

Vreau să-i atrag atenţia domnului Flutur că ceea ce face acum nu are legătură în niciun caz cu dezvoltarea durabilă. Ar fi trebuit să fie preocupat în primul rând de ceea ce înseamnă mediu, de ceea ce înseamnă potenţialul pentru viitor şi să se gândească în primul rând la copiii care trăiesc în Suceava şi mai puţin la buzunarul clientelei portocalii care a finanţat campaniile electorale în trecut şi care, iată, acum, se pare că se pregăteşte din nou să finanţeze campaniile electorale pentru că, nu-i aşa, iubitul conducător, primul miner al ţării, Traian Băsescu, şi cu al doilea, Gheorghe Flutur, trebuie să rămână la putere pe veşnicie.

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Domnule deputat, vă mulţumesc şi eu.

Nu rămân pe veşnicie, că e zi de post astăzi. Veşnicia se opreşte în post.

Salutăm şi pe domnul Balcan, bine aţi venit. Am înţeles că vreţi să ocupaţi Brăila. Vă urez succes în alegerile locale. Toţi deputaţii se duc la alegerile locale, vor să fie primari şi preşedinţi de consilii judeţene. Ăsta este un lucru foarte bun.

Doamnelor şi domnilor,

Închidem şedinţa de astăzi de declaraţii politice. Mulţumesc doamnei pentru stenogramă şi pentru răbdarea pe care a avut-o alături de noi şi colegei mele din dreapta.

Domnilor deputaţi, vă urez o zi frumoasă. Să vă dea Dumnezeu sănătate şi alegeri libere.

(Următoarele intervenţii şi declaraţii politice au fost consemnate conform materialelor depuse de deputaţi la preşedintele de şedinţă.)

Domnul Costică Macaleţi:

"13 septembrie - Ziua pompierilor militari"

Declaraţia mea politică de azi se referă la ziua pompierilor militari.

La 13 septembrie 1848, în Dealul Spirii, Compania de Pompieri din Bucureşti, sub comanda căpitanului Pavel Zăgănescu, s-a împotrivit unei oşti otomane mult mai numeroase. 166 de pompieri români au rezistat cu îndârjire în faţa celor 5.000 de ieniceri. Bătălia din Dealul Spirii a rămas în istorie ca un act eroic al pompierilor militari în apărarea revoluţiei de la 1848, iar data de 13 septembrie a fost aleasă drept dată aniversară pentru curajul şi devotamentul luptătorilor cu focul. Bătălia din Dealul Spirii a constituit dovada curajului şi dăruirii pompierilor militari în apărarea revoluţiei de la 1848 şi prima afirmare patriotică a calităţilor morale şi de luptă ale ostaşilor tinerei armate române moderne, constituită în urma Păcii de la Adrianopole din 1829.

Intrarea în Bucureşti a trupelor de invazie a prilejuit unităţilor române prezente în garnizoană - printre care şi Compania de Pompieri - unul dintre cele mai înălţătoare momente ale Revoluţiei române de la 1848: încleştarea din Dealul Spirii, devenită simbol al luptei pentru libertate şi independenţă naţională a poporului român. Comandantul Regimentului 2 Infanterie şi şeful garnizoanei Capitalei, colonelul Radu Golescu, primise ordin în ziua de 12 septembrie din partea Locotenenţei Domneşti să deplaseze în ziua următoare subunităţile în Dealul Spirii, pentru a participa la primirea unei coloane otomane formată din aproape 6.000 de luptători şi comandată de Kerim-Paşa, ce urma să preia cazarma din acea zonă. Însă lucrurile au luat cu totul alt curs. Printr-o coincidenţă, în aceeaşi zi de 13 septembrie, cu puţin timp înaintea sosirii trupelor otomane, avusese loc înmânarea noilor drapele ale Regimentului 2 infanterie. Solemnitatea a influenţat moralul şi devotamentul ostaşilor, voinţa de a apăra demnitatea naţională. Aceeaşi stare de spirit îi caracteriza şi pe ostaşii Companiei de Pompieri comandaţi de căpitanul Pavel Zăgănescu; aceştia voiau să meargă cu toţii la cazarma din Dealul Spirii, convinşi de iminenţa unui conflict armat cu otomanii. Soldaţii lăsaţi pentru paza cazărmii au cerut comandantului lor: "Luaţi-ne şi pe noi, nu ne lăsaţi în cazarmă, ca pe nişte nevrednici, căci dacă acolo, în Dealul Spirii, va fi vreun război, noi vrem să murim cu fraţii noştri". Încleştarea propriu-zisă s-a declanşat ca urmare a unei altercaţii între un ofiţer al Companiei de Pompieri - sublocotenentul Dincă Bălşan - şi unul otoman.

Deşi împresuraţi din toate părţile de turci, pompierii s-au avântat cu curaj împotriva acestora, alternând focurile de armă cu lupta la baionetă şi lovind fără cruţare inamicul care, în pofida superiorităţii numerice, a fost cuprins de panică.

Otomanii au reuşit să pună în poziţie de tragere două piese de artilerie şi au deschis focul asupra pompierilor. Aceştia au pornit împotriva tunurilor inamice şi după o scurtă luptă au capturat gurile de foc, pe care le-au întors împotriva duşmanului. Efectele au fost puternice: din rândurile otomanilor au căzut zeci de morţi şi răniţi. Numai că, din cauza lipsei de muniţie, în cele din urmă tunurile au fost abandonate.

Pompierii nu au încetat lupta decât atunci când Kerim-Paşa, văzând că nu poate înfrânge rezistenţa garnizoanei din Dealul Spirii, a trimis un ofiţer care a propus încetarea focului, garantând în schimb "libera ieşire din cazarmă" - angajament care mai apoi nu a fost însă respectat de otomani.

Pompierii au dovedit pe timpul luptei din Dealul Spirii vitejie, curaj şi dibăcie în rezolvarea situaţiilor de luptă, capacitate de rezistenţă şi spirit de sacrificiu în inegala confruntare cu trupele otomane covârşitoare.

Primul Parlament al României, apreciind sacrificiul eroilor de la 13 septembrie, curajul şi patriotismul pompierilor militari, acordă în anul 1860 participanţilor la eroicul act pensii pe viaţă şi prima medalie românească: "Pro virtute militari", iar în 1863, când oştirea română primea noile drapele, nu întâmplător domnitorul Alexandru Ioan Cuza alegea pentru această festivitate data de 13 septembrie.

În bogata carte a tradiţiilor de luptă ale pompierilor militari români s-au înscris şi alte glorioase pagini: pe timpul Războiului de Independenţă, când ostaşii pompieri constituiţi în baterii de artilerie teritorială sau în coloane de transport muniţii au contribuit la recâştigarea suveranităţii României; în momentele de cumpănă ale făuririi Statului naţional unitar român de la 1 Decembrie 1918 când, la retragerea armatei române în Moldova, corpul pompierilor a rămas în teritoriul vremelnic ocupat de inamic, îndeplinind în grele condiţii misiunea de apărare a vieţii oamenilor şi bunurilor împotriva incendiilor; pe timpul celui de-al Doilea Război Mondial, companiile de pompieri au intervenit eroic pentru stingerea incendiilor declanşate de bombardamentele inamice, atât în Valea Prahovei, cât şi în Bucureşti sau alte localităţi ale ţării.

În confruntarea cu incendii devastatoare ori cu alte calamităţi, pompierii au făcut de multe ori dovada sacrificiului suprem, periclitându-şi viaţa pentru a o apăra pe cea a semenilor.

Din decembrie 2004, în România funcţionează un nou mecanism de gestionare a situaţiilor de urgenţă, în conformitate cu standardele impuse de integrarea în structurile NATO şi ale Uniunii Europene: a fost organizat şi funcţionează Sistemul Naţional de Management al Situaţiilor de Urgenţă. S-au creat cadrul legal şi mecanismele menite să asigure în mod unitar şi integrat apărarea vieţii cetăţenilor, a bunurilor şi a mediului împotriva efectelor negative ale incendiilor, inundaţiilor, accidentelor şi altor tipuri de calamităţi, pe timpul producerii unor situaţii de urgenţă.

Alături de clasicele misiuni ale pompierilor - de intervenţie la stingerea incendiilor, la care s-au adăugat şi cele de acordare a primului-ajutor în accidente de circulaţie, prin serviciile medicale de urgenţă, reanimare şi descarcerare -, serviciile profesioniste pentru situaţii de urgenţă de astăzi intervin şi la salvarea persoanelor şi limitarea pagubelor produse de inundaţii sau alte calamităţi, ca şi la decontaminări, accidente chimice, nucleare sau de altă natură, iar IGSU se află pe primul loc la nivel naţional în ceea ce priveşte încrederea cetăţenilor, cu un grad de 89%.

Doamna Claudia Boghicevici:

"O nouă definiţie pentru Inspecţia Muncii"

Vă anunţ că pe ordinea de zi a Parlamentului se află un proiect de lege care are ca scop modificarea şi completarea Legii nr.108/1999 privind înfiinţarea şi organizarea Inspecţiei Muncii, organ de control aflat în subordinea Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale.

Avem, aşadar, un cadru legislativ care a împlinit deja vârsta unui şcolar. Un cadru legislativ pe care, prin prisma faptului că este aplicat unui sistem dinamic, trebuie să îl supunem unor revizii şi adaptări.

Iată de ce susţin că este nevoie de consens şi implicare pentru adaptarea modului de funcţionare a Inspecţiei Muncii. Legea nr.108/1999 a avut la bază prevederile Convenţiilor OIM nr.81/1947 privind inspecţia muncii din industrie şi comerţ şi nr.129/1969 privind inspecţia muncii în agricultură, ratificate în legislaţia românească prin Decretul nr.284/1973 şi, respectiv, Decretul Consiliului de Stat nr. 83/1975. Vedeţi aceşti ani? Suntem în 2011, permiteţi-mi să cred că viziunile României s-au schimbat între timp!

Avem un proiect de lege propus Parlamentului care vizează tocmai modificarea şi completarea cadrului legal pentru redefinirea Inspecţiei Muncii şi armonizarea funcţiilor acestui organism cu contextul contemporan. Despre acest proiect putem discuta astăzi.

Modificările şi completările aduse vizează aspecte referitoare la:

- reformularea atribuţiilor generale şi speciale, distinct, pe domenii: relaţii de muncă, securitate şi sănătate în muncă, supravegherea pieţei - în concordanţă cu noile prevederi legale şi eliminarea celor preluate de la alte instituţii;

- instituirea funcţiei cu statut special. Rolul acesteia este de a controla şi constata modul de aplicare a legislaţiei existente în domeniul de competenţă, fiind un instrument activ al voinţei autorităţii statului în protejarea angajaţilor, prin învestirea acestuia cu exerciţiul autorităţii de stat.

- îndeplinirea atribuţiilor de control, a clauzelor cuprinse în contractele individuale de muncă şi a contractelor colective de muncă la nivel de unităţi, pe care le înregistrează acestea, asigurând şi evidenţa lor;

- îndeplinirea, în plus, a atribuţiilor privind evidenţa zilierilor şi a beneficiarilor prestaţiilor sociale ale acestora;

- instituirea capacităţii de conciliere a conflictelor de muncă, prin elaborarea statutului inspectorului de muncă, reglementarea unui set de măsuri de protecţie a inspectorilor etc.

În încheiere, îmi exprim speranţa că veţi participa, alături de mine şi de colegii mei din Comisia pentru muncă şi protecţie socială, la armonizarea şi îmbunătăţirea legislaţiei privind organizarea şi funcţionarea Inspecţiei Muncii.

Domnul Cătălin Ovidiu Buhăianu-Obuf:

"Despre putere"

Chiar dacă am abordat astăzi subiectul puterii, nu voi discuta despre puterea de guvernământ, ci despre puterea politică, mai precis despre modul în care liderii opoziţiei înţeleg puterea, deşi manifestă în permanentă neputinţă.

Remarc cu o oarecare stupoare că domnii Ponta şi Antonescu se comportă ca şi cum ar fi la putere. Fac şi desfac, împart deja ministere şi prezintă, în companii deocheate, strategii de guvernământ.

Singurul mesaj politic autentic pe care îl auzim din gura acestor domni este doar faptul că vor la putere, că vor să preia puterea. În orice condiţii şi cu orice preţ. Deja îmbătaţi de această voluptate a puterii viitoare, stimabilii lideri ai USL uită să spună ce vor să facă cu puterea, dacă sunt capabili să o gestioneze şi, mai ales, dacă au o viziune privind viitorul României.

Pentru Antonescu şi Ponta pare să conteze doar ideea de a "dărâmă actualul Guvern în încercarea de a smulge puterea din mâinile preşedintelui Băsescu". Niciun cuvânt despre ce va urma după ipotetica preluare a puterii. Pardon, uitasem că deja construiesc Guvernul din umbră. Încep să semene atât de mult cu fosta mare speranţă PSD-istă Mircea Geoană, care deja împărţea stăpânilor săi companiile de stat.

Deşi se visează ocupând cele mai înalte funcţii în stat, liderii opoziţiei dau dovadă de o reală neputinţă. Atât neputinţa de a-şi gestiona propriile partide, de a păstra măcar aparenţa de armonie în USL, cât şi neputinţa de a veni cu un program viabil de guvernare care să cuprindă direcţii precise de reformă a statului şi de relansare economică. Or, pentru cei cărora dicţionarul le este străin, ţin să precizez că neputinţa este exact opusul puterii.

Aşadar, din prestaţiile publice ale opoziţiei reiese doar dorinţa oarbă de putere, fără a fi dublată de intenţia de a face ceva cu aceasta.

Puterea politică, dacă nu este îndreptată spre un scop, este periculoasă. Remarc că lupta pentru viitoarea putere este pe punctul de a destrăma deja USL.

Dacă PDL s-a dovedit puternic în momente grele pentru ţară şi a folosit această putere pentru a-şi asuma politic modernizarea ţării şi măsurile de austeritate care au salvat România de la faliment, opoziţia reunită în jurul unor lideri care încă îşi caută identitatea ştie doar una şi bună: vor la putere! Fără să ştie ce să facă cu puterea şi fără viziune pentru dezvoltarea naţiunii. Cred că cei doi lideri cad sub incidenţa unei maxime a lui Antoine de Saint-Exupery: "Puterea, dacă are drept temelie doar dorinţa de a domina, este doar o ambiţie stupidă".

Visând la frâiele puterii, domnii Ponta şi Antonescu, în spatele cărora stau încolonaţi indisciplinat marii baroni locali ai României, se află într-o situaţie hilară şi anacronică. Sunt în postura celor care au o potcoavă, le mai trebuie încă trei şi calul, însă se visează campioni pe hipodrom.

Din păcate, încep să cred din ce în ce mai mult că aceşti doi domni fac parte din categoria celor care s-au născut talente şi vor muri speranţe.

Domnul Cristian Buican:

"Comasarea alegerilor"

Am venit astăzi în faţa dumneavoastră pentru a-mi exprima poziţia asupra ultimei bazaconii a camarilei portocalii: comasarea alegerilor parlamentare şi locale. Încă din capul locului vă spun că în orice stat democratic în fruntea căruia se află oameni de bun-simţ acest subiect nu numai că ar stârni reacţii vehemente din toate părţile societăţii, fie că vorbim de partide politice, societate civilă sau simpli cetăţeni, dar nici măcar nu ar exista. Mai mult decât atât, această ultimă idee năzărită cârmaciului în vreuna din nopţile fierbinţi ale lunilor trecute de vară pline de aburi de alcool, în vreuna din vilele de protocol, este profund neconstituţională şi contravine grav oricărei reguli democratice.

Argumentele pentru care comasarea alegerilor nu este posibilă şi nici nu trebuie pusă în practică sunt multiple şi ţin atât de prevederile legale şi constituţionale în vigoare, cât şi de principii şi idei democratice, dar şi de decenţă şi bun-simţ. Personal resping sub orice formă încercarea nejustificată a PDL de a amâna alegerile locale. Constituţia României precizează foarte clar că mandatul aleşilor locali este de patru ani, iar legislaţia în vigoare privitoare la acest subiect prezintă clar cazurile în care se poate prelungi acest mandat: calamitate, război. Drept urmare, nu există niciun motiv pentru ca alegerile locale să se amâne. De asemenea, explicaţia oferită de vuvuzelele portocalii referitoare la economia pe care bugetul de stat o va simţi prin comasarea alegerilor nu reprezintă altceva decât o argumentaţie de tip populist şi pe această cale fac un apel la dumneavoastră pentru a demonstra responsabilitate şi echilibru în această problemă delicată.

Comasarea alegerilor nu reprezintă altceva decât dorinţa actualei puteri portocalii de a se ascunde în spatele unor primari care, unii dintre ei, au avut, poate, un bilanţ mult mai bun decât cel al guvernării PDL şi în spatele cărora speră să obţină şi la parlamentare un scor acceptabil. Este clar că PDL se teme de orice confruntare electorală, de orice decont electoral şi încearcă orice manevră pentru a întârzia momentul alegerilor. În spatele ideii de comasare este încercarea disperată de a nu mai avea alegeri deloc în 2012. După amânarea alegerilor locale în toamnă, prin legi şi ordonanţe, PDL-iştii vor să împingă apoi toate alegerile electorale spre primăvara lui 2013.

Sunt convins că Uniunea Social Liberală este pregătită să dea orice bătălie politică şi să participe la orice confruntare democratică. Am convingerea că, indiferent de calendarul alegerilor, deznodământul acestora nu va fi decât unul singur, în ciuda tertipurilor sau stratagemelor încercate de actualii guvernanţi: victoria fără drept de apel a Uniunii Social Liberale şi înfrângerea puterii portocalii.

Exemplul pe care îl cunosc şi îmi este la îndemână este acela al judeţului Vâlcea, acolo unde, indiferent de momentul desfăşurării alegerilor, al modalităţii de alegere a primarilor şi parlamentarilor, PDL nu va putea să obţină nici măcar un parlamentar. Consider acest exemplu sugestiv şi îmi reafirm convingerea că, indiferent de tertipurile actualei puteri, anul 2012 va reprezenta sfârşitul acesteia şi dispariţia PDL.

În final, fac un ultim apel la dumneavoastră pentru a trata acest subiect al comasării alegerilor cu responsabilitate şi maturitate politică şi, indiferent de partidul politic în care vă aflaţi, să alegeţi respingerea acestei propuneri. Chiar dacă poate părea că simultaneitatea alegerilor locale şi parlamentare ne avantajează pe noi, parlamentarii în funcţie, respectarea unor principii democratice trebuie să fie mai presus de interesul nostru personal.

Domnul Petru Călian:

"Început de sesiune parlamentară"

Am început această sesiune parlamentară cu o serie de propuneri legislative, printre care modificarea Legii parteneriatului public-privat şi a Legii pentru sancţionarea faptelor de încălcare a unor norme de convieţuire socială, a ordinii şi liniştii publice.

Potrivit legii parteneriatului public-privat, desfăşurarea procedurii de selecţie a investitorilor privaţi şi atribuire a contractului de parteneriat pulic-privat se face în baza unor norme proprii elaborate de către fiecare partener public. Credem că un domeniu de interes precum cel al parteneriatului public-privat trebuie să beneficieze de o reglementare unitară, aplicabilă la nivelul întregii ţării, cel puţin prin impunerea unor reguli şi cerinţe minime, obligatorii, în special în ceea ce priveşte procedura de atribuire. În caz contrar, se creează condiţii ca unele autorităţi, centrale sau locale, să acţioneze discreţionar şi să introducă reglementări ce aduc atingere principiilor care stau la baza legii şi interesului general de dezvoltare a parteneriatului public în România.

Licitaţiile şi legislaţia implicit întâmpină dificultăţi majore atunci când se contestă o anumită licitaţie, se blochează procesul atribuirii, iar proiectul pentru care s-a licitat stagnează poate ani de zile din cauza lacunelor legislative.

A doua propunere face referire la violenţa stradală. Luând în considerare faptele numeroase de violenţă în urma cărora victima agresată, de frica unor repercusiuni, nu depune plângere împotriva agresorului, considerăm oportună modificarea legii, astfel încât poliţia să poată acţiona şi sancţiona agresorul, fără a mai fi nevoie ca victima să depună plângere împotriva agresorului.

Teama şi sentimentul de insecuritate resimţite de cetăţeni sunt invocate din ce în ce mai mult. Violenţa stradală reprezintă forma de violenţă care a reuşit, în ultimii ani, prin consecinţele deosebit de grave pe care le are, să atragă atenţia asupra acestui fenomen şi să se găsească modalităţi de intervenţie necesare prevenirii acesteia. Auzim zilnic de violenţă stradală, dar nu-i acordăm atenţie până când noi înşine sau cineva drag nouă devine victima unei crime violente sau agresiuni fizice.

Violenţa stradală este o realitate a zilelor noastre, realitate ce nu trebuie ignorată de niciunul dintre noi. Criminalitatea a devenit un fenomen social care se regăseşte atât în trafic, cât şi în locuri publice intens circulate.

Poliţia Română are rolul de a proteja indivizii acestei societăţi, de a preveni actele deviolenţă şi de a sancţiona persoanele vinovate de aceste acte ilegale. De asemenea, această instituţie are nevoie de o legislaţie promptă prin care să poată interveni atunci când, de exemplu, victima unei agresiuni îşi retrage plângerea împotriva agresorului, chiar dacă acesta i-a cauzat răni grave. Prin modificarea adusă legii, agresorii, prinşi în flagrant, vor putea fi pedepsiţi cu închisoarea de la 3 luni la 2 ani, sau cu amenda între 2500 lei - 5000 lei.

Domnul Ciprian Minodor Dobre:

"Comasarea alegerilor va bulversa alegătorii şi va vicia rezultatele"

Observ cu regret că actualii guvernanţi nu renunţă la aberanta idee de a comasa alegerile locale cu cele parlamentare. Personal nu cunosc ca în alte state din Uniunea Europeană să se desfăşoare comasat alegerile parlamentare cu cele locale. De altfel, pentru cine urmăreşte atent procesele elective din statele Uniunii Europene, poate observa că alegerile pentru Parlamentul European au fost în aşa fel plasate încât aceste alegeri să nu se desfăşoare în acelaşi an cu alegerile interne din state membre decât în foarte puţine situaţii.

Prin comasarea alegerilor parlamentare cu cele locale, actuala putere îşi bate joc de electorat - în special de cel din mediul rural, care, vrem, nu vrem, este mai puţin informat decât cel din mediul urban -, care va fi bulversat şi împiedicat să aleagă în cunoştinţă de cauză, şi îşi bate joc şi de candidaţii pentru Camera Deputaţilor şi Senat.

Stau şi mă întreb ce a fost în capul celor care propun alegeri comasate? Nu au luat oare în calcul că un alegător va fi obligat să pună ştampila pe şase buletine de vot? Nu a luat nimeni în calcul că există riscul ca mulţi alegători să pună greşit ştampila pe unul dintre cele şase buletine de vot? Sau că vor introduce buletinul pentru consiliul local în urna pentru Camera Deputaţilor şi invers? O primă consecinţă a comasării alegerilor va fi aceea că va creşte numărul voturilor nule.

Supun atenţiei următoarea situaţie înregistrată în anul electoral 2008:

- alegeri primari - 349.565 voturi nule (3,86%);

- alegeri preşedinţi consilii judeţene - 517.001 voturi nule (6,09%);

- alegeri consilii locale - 531.805 voturi nule (5,87%);

- alegeri consilii judeţene - 655.575 voturi nule (7,72%);

- alegeri Camera Deputaţilor - 210.994 voturi nule;

- alegeri Senat - 172.884 voturi nule.

Ce se poate observa? Numărul mult mai mare al voturilor nule înregistrate la alegerile locale, unde alegătorul a fost nevoit, în premieră, să ştampileze patru buletine de vot, deoarece, se ştie, s-a introdus şi votul pentru preşedintele de consiliu judeţean. Iar cine analizează dinamica voturilor nule la alegerile locale poate constata că există o diferenţă foarte mare între numărul de voturi nule din cazul votului pentru primari şi celelalte voturi. Foarte multe buletine de vot au fost greşite pentru că s-au făcut confuzii, mai ales în ceea ce priveşte cele două tipuri de consilii.

În contrast cu alegerile locale, la cele parlamentare numărul voturilor nule este considerabil redus, pentru că aici alegătorul a avut doar două buletine de vot de ştampilat.

În situaţia în care alegătorul va avea şase buletine de vot, cu siguranţă numărul de voturi nule se va dubla, în cel mai fericit caz, la toate tipurile de alegeri, ceea ce în ultimă instanţă nu înseamnă altceva decât influenţarea scrutinului.

Un alt mare pericol îl reprezintă şi posibilitatea reală ca rezultatul tuturor celor şase tipuri de alegeri să fie viciat în momentul numărării voturilor, pentru că este extrem de dificilă o numărătoare pe şase tipuri distincte de alegeri. M-am referit la erorile umane care pot apărea, şi nu neapărat la cele voluntare, pentru că, sigur, profitând de confuzia ce se va înregistra în secţiile de votare, cei care intenţionează să măsluiască scrutinurile vor acţiona.

Actualii guvernanţi preferă comasarea alegerilor şi pentru a-şi masca candidaţii de la Camera Deputaţilor şi Senat. Cu siguranţă, în special în mediul rural, alegătorul va fi influenţat de performanţa din timpul mandatului a alesului local. La îndemnul lui, va fi votat şi candidatul pentru Parlament. Or, în această situaţie, voinţa alegătorului ar putea fi viciată. Alegătorul ştie că Guvernul nu a funcţionat conform intereselor ţării, majoritatea care a susţinut Guvernul, la fel, dar prins în vârtejul unor alegeri care vor genera confuzie şi al propagandei alesului local, îşi va pune ştampila la Parlament pe cel care nu mai merită încrederea lui. Iar în acest caz, alegerea este legală, dar viciată.

Nu în ultimul rând, nu se poate vorbi de vreo economisire a banilor în cazul comasării. Maximum 10%, atât se va economisi. În schimb, partidele care cumpără voturi vor face o economie de 50%. Acesta este unul din principalele mobile ale comasării alegerilor.

Domnul Nicolae-Ciprian Nica:

"Laptele şi mierea lor!"

Vreau să aduc în faţa dumneavoastră câteva informaţii care mie mi se par relevante în ceea ce priveşte resursele noastre.

Conform preşedintelui Agenţiei Naţionale pentru Resurse Minerale, România mai are rezerve de gaze naturale pentru încă zece ani, iar de ţiţei pentru încă 14 ani de exploatare la nivelul actual după care...vom mai vedea ce se va întâmpla. În acelaşi timp, acelaşi reprezentant al Agenţiei Naţionale pentru Resurse Minerale spune că România mai are rezerve de aur de cel puţin 700 de tone şi 2.000 de tone de argint. După care...vom mai vedea ce se va întâmpla.

V-am adus în prim-plan aceste informaţii deoarece consider că este important, pentru noi toţi, să vedem care sunt datele reale pe care trebuie să le luăm în consideraţie atunci când vorbim despre proiecte precum cel de la Roşia Montană.

Aşa cum Preşedintele României s-a declarat pentru dezvoltarea acestui proiect, eu vreau să vă informez că sunt împotriva lui, şi nu pentru că mi-am propus să fiu împotrivă, ci din considerente care ţin de aspectele economice ale acestei "afaceri".

Interesant este că în cazul Roşia Montană s-a demarat o campanie de persuasiune care vinde imaginea bunăstării care vine de la Gold Corporation şi care, ne spune cum va trăi tot românul bine după urma acestui proiect: de la cei care fac haine pentru mineri, pană la bunica acestora, care va dormi liniştită...mult mai liniştită!

În realitate, proiectul minier va crea 2.300 de locuri de muncă directe pe perioada etapei de construcţie a minei şi, ulterior, 800 de locuri de muncă directe în timpul exploatării. În total vorbim de aproximativ 3.100 de români care vor beneficia direct de pe urma Roşiei Montane. Dar ce mai contează acest amănunt când tăvălugul manipulării a pornit? Care sunt restul beneficiilor pe care România, în ansamblu, le are de pe urma acestui proiect? Profitul obţinut ca urmare a participaţiei pe care o deţine în compania Roşia Montană Gold Corporation (RMGC): redevenţele miniere aplicate pentru producţia de aur şi argint, impozite şi taxe.

Mă veţi întreba cât este redevenţa? Acum este 4%, dar Ministerul Finanţelor a propus o majorare "spectaculoasă" de 2%. Fac aici o paranteză şi vă întreb de ce nu facem o redevenţă de 15% sau 24%. Să fie măcar cât TVA-ul! Răspunsul poate fi dat de Guvern, dacă ar dori!

Deci, stimaţi colegi, unde este laptele şi mierea care va curge pe străzile din Roşia Montană şi care va da pe dinafară de va inunda tot Ardealul? Personal... nu îmi dau seama. În schimb, probabil că laptele şi miere va curge la Gold Corporation, pentru că noi nu vom avea parte de aşa ceva.

Ştiţi oare de ce România mai are rezerve de ţiţei pentru 14 ani? Pentru că al Doilea Război Mondial s-a purtat şi cu benzina şi motorina extrasă din România. Multă benzină şi multă motorină. A curs atunci lapte şi miere în Ploieşti sau în alte zone ale României?

Comparaţia este puţin forţată, dar cred că, în esenţă, are acea valenţă plastică necesară pentru a arăta cât de mare nevoie avem, în acest moment, de un astfel de proiect precum cel de la Roşia Montană.

Ştim cu toţii că statul nostru este un prost administrator. Fie că vorbim de companiile pe care le are în administrare, fie că vorbim de redevenţă, de fiecare dată statul iese în pierdere. Din nefericire pentru români, dar din fericire pentru ei, directorii companiilor de stat sunt din ce în ce mai prosperi. La fel cred că vor prospera şi cei care acum fac lobby pe faţă pentru Gold Corporation folosind justificări de genul "statul are nevoie de aur pentru a-l duce în rezervele BNR, care trebuie să ajungă la 200 de tone". Ce pot să spun? După ce românii au crezut în sloganul "Să trăiţi bine!", de ce nu ar crede acum în povestea cu tonele de aur depuse ca icrele în trezoreria BNR...doar memoria colectivă e scurtă.

Am dorit să încep această declaraţie politică citându-l pe Nicolae Iorga, care spunea că "un popor care nu-şi cunoaşte istoria este ca un copil care nu-şi cunoaşte părinţii". Am ales să mă refer la acest citat acum, la final, pentru a face un apel la memoria dumneavoastră şi pentru a vă aminti toate aceste detalii care pot face diferenţa într-un astfel de caz în care eu cred că manipularea îşi dă mâna cu interese financiare majore.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Adoptarea Legii privind interzicerea campaniei electorale pe bani publici va duce la economii de un miliard de euro"

Pentru ca cineva, oricine, să candideze la Camera Deputaţilor, plătim cu toţii 350 de salarii minime, adică circa 60.000 de euro, şi avem 334 de deputaţi în Camera Deputaţilor. Numai pentru cei aleşi vorbim de peste 20.000.000 de euro. E simplu ca patru sau cinci cetăţeni, obedienţi ai liderului de partid sau cotizanţi la bunăstarea vreunui baron local, să candideze, dar asta ne costă pe noi toţi circa 100.000.000 de euro.Iar lista poate continua: 500 de salarii de bază minime brute pe ţară, pentru fiecare candidat la funcţia de senator; 2.500 de salarii de bază minime brute pe ţară, pentru fiecare candidat pentru postul de reprezentant al României în Parlamentul European; 50 de salarii de bază minime brute pe ţară, pentru fiecare candidat la funcţia de consilier judeţean sau consilier local în Consiliul General al municipiului Bucureşti; 30 de salarii de bază minime brute pe ţară, pentru fiecare candidat la funcţia de consilier local în consiliile municipiilor reşedinţă de judeţ şi în consiliile sectoarelor municipiului Bucureşti; 25 de salarii minime brute pe ţară, pentru fiecare candidat la funcţia de consilier local în consiliile municipiilor şi oraşelor; 20 de salarii minime brute pe ţară, pentru fiecare candidat la funcţia de consilier local în consiliile comunale; 10.000 de salarii de bază minime brute pe ţară, pentru fiecare candidat la funcţia de primar general al municipiului Bucureşti; 2.500 de salarii de bază minime brute pe ţară, pentru fiecare candidat la funcţia de primar al unui sector al municipiului Bucureşti ori al unui municipiu sau oraş; 30 de salarii de bază minime brute pe ţară, pentru fiecare candidat la funcţia de primar al unei comune; 3.500 de salarii de bază minime brute pe ţară, pentru fiecare candidat la funcţia de preşedinte al consiliului.

Nu vreau să mai plătim obedienţa faţă de partidul-statşi nici ca oamenii cu adevărat reprezentativi pentru comunitate să fie folosiţi doar pentru cosmetizare şi de aceea considercă imposibilitatea finanţării de la bugetul de stat a campaniilor electorale alături de Legea Ciuhodaru, a votului uninominal necompensat, reprezintă primul pas în schimbarea celor care ne conduc.

Rolul acestui pachetlegislativ este de a promova un alt fel de a face politică, în care transparenţa şi valoarea intrinsecă a candidaţilor să fie puse pe primul-plan.

Vom promova oameni dispuşi să pună interesele cetăţenilor mai presus de interesul de partid.

Sumele economisite pot fi folosite mult mai bine la realizarea unui stat de "drept, democratic şi social, în care demnitatea omului, drepturile şi libertăţile cetăţenilor, libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme, în spiritul tradiţiilor democratice ale poporului român şi idealurilor Revoluţiei din decembrie 1989, şi sunt garantate" aşa cum prevede primul articol din Constituţia României.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Nopţi etnobotanice"

Cinci pacienţi intoxicaţi cu etnobotanice într-o singură gardă. PM de 20 de ani din Botoşani şi AN de 16 ani din Valea Adâncă au chemat ambulanţa după ce au fumat droguri de sinteză la un club. Pacientul de 20 de ani a fost transportat în comă toxică exogenă, necesitând suport respirator, resuscitare volemică, antidotism, şi a fost internat în ATI-Toxicologie, iar cel de 16 ani va fi evaluat şi tratat suplimentar la Spitalul de Pediatrie, atunci când starea clinică o va permite.

RI de 24 de ani din Dobrovăţ a încercat să se sinucidă după ce a consumat droguri de sinteză. A fost nevoie de intervenţia poliţiei pentru a controla acest pacient ce prezenta agitaţie psihomotorie, derealizare, depersonalizare, halucinaţii auditive şi tulburări respiratorii şi cardiace. Simultan cu tratamentul intoxicaţiei, pacientului i s-au tratat plăgile autoprovocate de la nivelul pumnului stâng.

Alţi doi pacienţi - un tânăr de 31 de ani şi o tânără de 17 de ani - au necesitat terapie de urgenţă în urma intoxicaţiei acute exogene cu etnobotanice cu simptomatologie preponderent digestivă.

Constatăm că tergiversarea adoptării Legii Ciuhodaru, ce condamnă la ani grei de puşcărie pe cei care ne otrăvesc copiii, face ca numărul de cazuri de intoxicaţii să se menţină ridicat şi duce la răspândirea acestui fenomen în populaţie.

Nu putem admite ca sub mii de pretexte invocate să se comercializeze droguri sub diverse forme şi reamintim că în legea pe care am iniţiat-o se prevede clar ca autorizarea comercializării oricărui produs în România să se facă doar după avizul Ministerului Agriculturii, prin Institutul de Resurse Alimentare, precum şi a Ministerului de Interne, la recomandarea Agenţiei Naţionale Antidrog.

Sperăm ca în această problemă de sănătate publică să se considere că lucrurile importante se fac la timp şi că Parlamentul României va adopta rapid această lege înainte să înregistrăm noi decese.

La fel de gravă e absenţa unui centru de toxicologie care să asigure într-un singur loc tratamentul integrat al acestor pacienţi şi în care securitatea personalului să fie asigurată în regim special.

Directiva pe care am propus-o în Parlamentul European se va concretiza în această sesiune parlamentară şi include toate prevederile Legii Ciuhodaru.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"De la club la sapă şi la pumni în gât"

Constatăm o creştere a numărului de agresat ce se petrec oriunde şi oricând.

Un tânăr de 26 de ani din Vaslui, agresionat într-un local din Iaşi, a fost transportat de urgenţă la spital prezentând multiple plăgi la nivelul coapsei şi gambei drepte şi arsură chimică (spray) la nivelul feţei. A necesitat măsuri de decontaminare, resuscitare volemică, evaluare clinică, imagistică şi biologică şi intervenţie chirurgicală de urgenţă pentru rezolvarea leziunilor. Prognosticul rămâne rezervat din cauza complicaţiilor posibile.

Un alt pacient de 47 de ani din Cozmeşti riscă să rămână fără policele drept, după ce acesta i-a fost amputat parţial cu o sapă. Chirurgii reconstructivi vor încerca să restabilizeze funcţionalitatea acestui deget, dar mecanismul lezional, severitatea leziunilor, precum şi complicaţiile posibile indică un prognostic rezervat.

Un controlor de 31 de ani a ajuns la urgenţe după ce a fost lovit de un călător, cu pumnii, în regiunea cervicală. Pacientul prezenta disfonie şi după evaluare va necesita tratament ORL.

Ne întrebăm doar cum va evolua fenomenul infracţional după reducerea numărului de poliţişti.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Să spunem nu campaniei electorale pe bani publici"

Voi depune la Camera Deputaţilor un proiect legislativ ce vizează interzicerea banilor publici pentru finanţarea campaniilor electorale. Consider că pachetul legislativ pe care l-am iniţiat va crea premisele unei politici în care transparenţa şi valoarea intrinsecă a candidaţilor să fie puse pe primul plan.

Cerem partidului stat să fie la fel de intransigent cu cei care vor să candideze la alegerile locale şi parlamentare, cum a fost cu persoanele cu dizabilităţi, cu mamele, cu cei care ne asigură educaţia, sănătatea şi ordinea publică, şi să nu permită finanţarea campaniilor electorale din banii noştri.

Considerăm că dacă un candidat are ceva de spus şi reprezintă ceva pentru comunitate, se vor găsi întotdeauna şi resurse în societate care să-i asigure posibilitatea de a organiza campania electorală.

Acest proiect legislativ, care prevede imposibilitatea finanţării de la bugetul de stat a campaniilor electorale, vine în completarea Legii Ciuhodaru - a votului uninominal necompensat. Rolul acestui pachet legislativ este de a promova un alt fel de a face politică, în care transparenţa şi valoarea intrinsecă a candidaţilor să fie puse pe primul-plan.

Vom promova oameni dispuşi să pună interesele cetăţenilor mai presus de interesul de partid.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Marie intoxicată"

Sărbătoarea Sfintei Maria a fost însoţită de zeci de accidente casnice, agresiuni şi intoxicaţii. Un pacient de 22 de ani a fost adus în stare critică după ce a fumat etnobotanice şi a consumat alcool la o petrecere onomastică. Pacientul a necesitat măsuri de resuscitare respiratorie şi volemică, precum şi terapie simptomatică. După mai multe ore de terapie starea pacientului s-a ameliorat şi acesta a solicitat externarea pentru a se reîntoarce la petrecere. Sunt tot mai mulţi pacienţi neasiguraţi ce ajung la spital în urma abuzului de alcool, al căror tratament ar trebui să se facă într-un circuit separat legat de un centru de toxicologie şi ar trebui să deconteze costurile medicale şi sociale legate de terapie.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Subordonarea CNAS reprezintă introducerea dictaturii UDMR"

Sănătatea nu poate fi susţinută prin dictat, dar asistăm astăzi la dictatul UDMR în sănătate. Carnetul de partid şi asigurarea unei fragile majorităţi dau dreptul celor aflaţi la Ministerul Sănătăţii să confunde bugetul sănătăţii cu casieria de partid. Nu binele pacienţilor este prioritar. Politicile dezastruoase în sănătate şi incompetenţa factorilor decizionali rămân aceleaşi.

Am propus un pachet legislativ - România sănătoasă - ce prevede ca, în conducerea casei de asigurări, majoritar să fie votul pacienţilor şi asociaţiilor profesionale din sănătate, alocarea a 5% din PIB sănătăţii, deblocarea posturilor din sistem, reducerea TVA la medicamente la 5%, considerarea medicinei de familie drept prioritate naţională, reanalizarea comasării şi desfiinţării de spitale, salvarea ambulanţei, dar în loc de acesta Guvernul ne oferă o Românie pompieristică în care fiecare pacient şi fiecare voce din sistemul medical este considerată un duşman al poporului.

Sper doar ca fiecare dintre cei ce ne vând pe mai puţin de treizeci de arginţi sănătatea să beneficieze de Legea Ciuhodaru, ce-i obligă ca pe durata mandatului să se trateze în această ţară, alături de ceilalţi români.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Potenţial letal"

O pacientă de 33 de ani, cunoscută cu afecţiuni psihice, a necesitat asistenţă de urgenţă după intoxicaţia voluntară polimedicamentoasă, în scop suicidar. Înainte de a ajunge la toxicologie-UPU, unde a fost tratată, pacienta a fost plimbată între trei spitale din Iaşi. Pacienta a beneficiat de măsuri de depurare a toxicului - lavaj gastric, purgativ, diureză osmotică, antidotism -, precum şi de măsuri de resuscitare volemică şi suport respirator. Examenele toxicologice au confirmat ingestia a trei tipuri de toxice cu potenţial letal.

Cei de la urgenţe atenţionează asupra creşterii numărului de tentative de sinucidere la pacienţii psihiatrici, datorat în special nesupravegherii de către familie şi insuficienţei monitorizări a acestor tipuri de pacienţi. Soluţia preconizată legislativ ar fi înfiinţarea centrelor de toxicolgie-suicidologie care să asigure continuitatea tratamentului acestor pacienţi, precum şi eliberarea în doze mici, nepericuloase, de medicaţie psihiatrică.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Ore însângerate"

În câteva ore 9 pacienţi au necesitat asistenţă de urgenţă în urma agresiunilor. Majoritari sunt bărbaţii din mediul rural, cu vârste între 20 şi 30 de ani, fără ocupaţie, agresaţi pe fondul consumului de alcool. Şi un şofer de 47 de ani a fost agresat de pasagerii unei căruţe după ce maşina pe care o conducea a accidentat mortal calul.

Agresiunile de la sfârşit de săptămână continuă seria ascendentă, iar reducerea numărului şi capacităţii forţelor de ordine poate favoriza evoluţia acestui fenomen.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Iarba legală la Iaşi"

În cadrul campaniei naţionale "Nu toate frunzele sunt bune. Stop etnobotanicelor!" tinerii sunt încurajaţi să facă sport, să participe la campanii de ecologizare a spaţiilor verzi, iar "carnetele etnobotanice" oferă informaţiile necesare privind riscurile consumului de droguri. Acţiunea "Liber la iarba... verde" a avut loc în Iaşi, în zona de agrement CA Rosetti, sub semnul sportului şi acţiunii de ecologizare "Grătar curat", alături de cei de la asociaţia "Mai mult verde".

Perioada vacanţei de vară se dovedeşte adesea critică pentru tineri în ceea ce priveşte consumul de droguri, iar în aceste zile numărul celor intoxicaţi cu etnobotanice a fost în creştere. Anturajul devine un factor de risc mai ales când se asociază scăderii influenţei familiei sau a şcolii.

Informarea, educarea şi oferirea de alternative la consumul de droguri completează măsurile legislative pe care le-am iniţiat în interzicerea magazinelor de vise.

A fost "Liber la iarbă" la Iaşi pentru că tinerii au hotărât să luptăm împreună împotriva drogurilor.

Sperăm ca şi autorităţile locale să ne aprobe proiectul de hotărâre prin care se asigură accesul pe perioada vacanţei pe terenurile de sport ale unităţilor de învăţământ. Costurile sunt nesemnificative şi aici nu vorbim de costuri, ci de viaţa copiilor noştri.

Reamintesc celor ce amână acest proiect că traficanţii de droguri nu sunt în vacanţă!

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Dragoste şi ură"

Sinuciderile sunt o problemă de sănătate publică subevaluată în România, cu impact major la nivelul riscurilor şi costurilor sociale. Este necesară înfiinţarea unor centre regionale care să gestioneze prevenţia şi terapia tentativelor suicidare, pentru ca o situaţie precum cea din Norvegia să nu apară în România.

O pacientă de 19 de ani a încercat să se sinucidă în Iaşi. A fost nevoie de intervenţia poliţiei şi ca uşa să fie spartă pentru ca această pacientă să fie transportată de ambulanţă la spital. Pacienta cu intoxicaţie medicamentoasă a refuzat tratamentele. Factorul precipitant al gestului suicidar a fost conflictul sentimental.

O altă pacientă, de 37 de ani, cu doi copii de 7 şi 2 ani, a încercat să se sinucidă la Aroneanu. Pacienta intoxicată cu medicamente a fost transportată la spital de ambulanţă, unde a necesitat măsuri de depurare a toxicului şi antidotism. Factorul precipitant al gestului suicidar a fost agresiunea familială.

În România, practic, nu există posibilitatea prevenţiei unui astfel de gest, iar după ce sunt mobilizate forţe importante (poliţie, jandarmi, ambulanţă, spitale de urgenţă) aceşti pacienţi sunt trimişi pe stradă. Costurile legate de existenţa acestor forţe sunt importante, iar faptul că un pacient suicidar poate realiza şi acte de heteroagresivitate reflectă impactul social al acestei problematici. Nu există date privind numărul tentativelor suicidare la nivel naţional şi nici politici naţionale în acest domeniu, iar măsurile locale sunt ca şi inexistente. Nu există centre care să abordeze integrat pacientul suicidar şi nici măcar asistenţă psihologică la nivel spitalicesc pentru cei care recurg la o astfel de conduită, nu există posibilitatea asistenţei psihologice sau programe de identificare a celor cu risc suicidar. Nu mai miră pe nimeni că recidiva gestului suicidar este din ce în ce în mai frecventă şi că aceasta are loc în prima săptămână, lună după externare.

Considerăm suicidul o problemă de sănătate publică, din păcate subevaluată în Români. Pe statistici naţionale nu putem remarca decât faptul că sinuciderea e principala cauză de moarte violentă pentru grupa de vârstă 15-34 de ani, depăşind numărul celor decedaţi în accidente rutiere, casnice sau de muncă, precum şi al celor decedaţi în urma agresiunilor.

În aceste condiţii voi propune printr-un proiect legislativ înfiinţarea unui centru-pilot de toxicologie-suicidologie la Iaşi. Avem experienţa şi expertiza necesare în managementul pacienţilor cu intoxicaţii exogene, atât în scop suicidar cât, şi cele accidentale şi recreaţionale, confirmată de Parlamentul European şi Consiliului Europei, precum şi soluţii pentru funcţionarea unui astfel de centru.

Sunt necesare modificări şi în legislaţia privind asigurarea asistenţei psihologice şi îi invit pe cei care lucrează în acest domeniu să ne ofere noi soluţii pentru ca această asistenţă să poată fi asigurată unitar.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Agresiuni la urgenţă"

Un pacient de 43 de ani din Vlădiceni agresează a doua oară în aceeaşi săptămână personalul care lucrează în urgenţă. Pacientul etilic transportat de ambulanţă pentru consult chirurgical a spart geamul ambulanţei şi a încercat să agreseze personalul cu pumnii şi cu fragmentele de sticlă, iar ulterior şi-a provocat multiple plăgi la nivelul antebraţelor. Doar intervenţia rapidă a poliţiei şi experienţa noastră de 20 de ani în a gestiona astfel de situaţii a făcut ca această situaţie să nu se termine ca cea de la UPU Cluj. Pacientul a fost imobilizat de poliţişti şi, după acordarea tratamentului de urgenţă, va fi dus la secţia de poliţie.

Cer adoptarea de urgenţă a proiectului de act normativ ce prevede pedeapsa maximă pentru cei care agresează personalul medical, precum şi asigurarea pazei UPU de către poliţie. Printre motivele necesităţii unui astfel de act normativ se înscriu numeroasele cazuri de agresiuni în unităţile de primire urgenţe din spitale, soldate cu răniri grave, perturbarea activităţii medicale, distrugeri de bunuri. Aceste agresiuni reprezintă încă un motiv pentru care personalul medical părăseşte sistemul de urgenţă.

Cei care lucrează în sistemul de urgenţă ajung să se întrebe dacă vor mai ajunge acasă. Am ajuns să fim agresaţi, umiliţi, înjunghiaţi, bătuţi chiar de cei cărora încercăm să le salvăm viaţa. Nu există sisteme eficiente de protecţie sau sunt iluzorii. Nu mai încălzeşte pe nimeni faptul că se cumpără sisteme de supraveghere care pot doar contabiliza retroactiv înjunghiaţii sau victimele colaterale.

Sunt aproape doi ani de când propuneam pedeapsa maximă pentru cei care agresează personalul medical aflat în misiune, precum şi asigurarea pazei de către poliţişti, pentru a descuraja violenţele.

Nici astăzi acest proiect de lege nu a fost adoptat. La Iaşi un pacient agresează de două ori în mai puţin de o săptămână personalul medical, după ce în urmă cu două săptămâni un brancardier de la UPU Cluj a fost înjunghiat.

Legile pe care le iniţiez vin chiar din viaţa de zi cu zi. Acest proiect legislativ a beneficiat doar de avizul negativ din partea ministerului de resort. Mă întreb în ce limbă ar fi trebuit să mi se predea în şcoală pentru a mă putea înţelege cu Ministerul Sănătăţii.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Crimă cu premeditare"

Consider că politica guvernamentală de blocare a posturilor în sistemul sanitar constituie o crimă cu premeditare. La un an de la dezastrul de la Giuleşti, remarc faptul că reprezentanţii ministerului continuă doar să se mire că cinci dintre cei cinci nou-născuţi au supravieţuit şi uită de cele 60.000 de morţi evitabile. Cer adoptarea de urgenţă a proiectului legislativ pe care l-am iniţiat încă din 2009, ce prevede deblocarea posturilor din sănătate în conformitate cu normativele europene.

Nici acum vinovaţii nu au fost deferiţi justiţiei şi nici nu şi-au dat demisia. Vorbesc de adevăraţii vinovaţi şi nu de câte o asistentă transformată în acar Păun.

Adevăraţii vinovaţi sunt toţi cei numiţi politic în Ministerul Sănătăţii, de la ministru până la subsecretar de stat.

A continua blocarea posturilor în sistemul sanitar constituie o crimă cu premeditare. Vinovaţii sunt tot cei de mai sus, dar şi cei care nu spunem nimic atunci când suntem nemulţumiţi de un sistem pe care nu l-am organizat noi.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Etnobotanice pe terenul de fotbal"

După Parlamentul European, lupta împotriva drogurilor ajunge iar la Iaşi. În această seară, pe stadionul Arena, va avea loc finala "Cupei Cartierelor" la fotbal. Echipa Spitalului de Urgenţe din Copou este una din finalistele competiţiei desfăşurate în cadrul campaniei "Liber la iarbă... verde", ce promovează sportul ca alternativă la consumul de droguri de sinteză. Cei care tratează cel puţino victimă a drogurilor o dată la trei zilevor oferi celor prezenţi şi "carnetele etnobotanice", explicând consecinţele consumului de droguri.

Pe lângă campania naţională "Nu toate frunzele sunt bune, stop etnobotanicelor!", ce a inclus numeroase acţiuni de informare şi educare în unităţile de învăţământ, alături de părinţi, profesori, psihologi şi medici, şi promovarea proiectului legislativ ce prevede închiderea tuturor magazinelor de vise şi douăzeci de ani de puşcărie pentru cei care vând droguri de sinteză, ne-am propus ca pe perioada verii această campanie să continue prin promovarea sportului în rândul tinerilor, precum şi prin acţiuni de ecologizare a puţinelor zone verzi din acest oraş.

Sperăm ca în urma demersurilor pe care le-am iniţiat, administraţia locală să adopte proiectul de hotărâre ce vizează asigurarea accesului tinerilor la terenurile de sport ale unităţilor de învăţământ pe durata vacanţelor şcolare.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Strategia guvernamentală 2014 - câte un Giuleşti în fiecare zi"

Consider că blocarea posturilor din sănătate până în 2014, vizată de strategia guvernamentală, va duce la explozia migraţiei personalului medical şi a malpraxisului, traduse în colapsul sistemului medical în mai puţin de 10 ani.Cer adoptarea de urgenţă a proiectului de act normativ ce vizează reducerea deficitului masiv de personal din sistemul sanitar şi a migraţiei alarmante prin deblocarea posturilor vacante din sistem, în funcţie de normativele de personal aflate în vigoare.

Deficitul de personal medico-sanitar îngreunează desfăşurarea activităţii medicale şi periclitează efectuarea actului medical. S-a ajuns chiar ca în unele situaţii un angajat din sistem să supleeze activitatea altor 5 angajaţi, cu consecinţe nefaste asupra calităţii actului medical. Prin blocarea posturilor din sănătate până în 2014, în contextul condiţiilor de muncă de secol trecut, asociate unei salarizări ce a "beneficiat" doar de coasa guvernamentală, vom avea câte un Giuleşti în fiecare zi.

În România vorbim deja de decimare, pentrucă 10% din medici au plecat din ţară, iar OMS ne avertizează că perpetuarea acestui fenomen ar putea duce la colapsul sistemului de sănătate în mai puţin de zece ani.

Suntem în continuare pe ultimul loc în Uniunea Europeană în ceea ce priveşte numărul de medici raportat la 1000 de locuitori (1,9 medici/1000 locuitori). Este o statistică sumbră încă din 2008, care ne plasează în urma Bulgariei, Ucrainei şi Moldovei. Există judeţe lipsite de anumite specialităţi medicale, iar aproape 100 de localităţi nu au nici măcar un medic de familie.

Blocarea ocupării prin concurs a posturilor vacante prin apariţia Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.34/2009 şi a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.1/2010a acutizat acest deficit, iar strategia actuală guvernamentală va duce doar la explozia migraţiei personalului medical şi a malpraxisului.

Este aberant să se încerce realizarea de economii prin blocarea angajărilor într-un sistem de importanţă naţională, care se confruntă oricum cu un deficit major de personal şi cu subfinanţarea cronică, în timp ce în fiecare zi vedem noi parcuri la ţară, borduri şi patinoare sau kilometri de autostradă ce intră în cartea recordurilor, prin costuri de neimaginat.

Sper doar că cei ce iniţiază astfel de măsuri să beneficieze cât mai curând de legea ce prevede ca demnitarii -de la prim-ministru până la primar - să se trateze doar în România.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Carnete colorate în sănătate"

Consider politizarea excesivă a sistemului sanitar drept cauza majoră a pierderilor din sistem. Apreciez că binele pacientului trebuie să fie ţinta oricărui manager din sănătate, dar acest lucru nu se realizează din cauza numirilor politice, şi cer transparenţă în cheltuirea fondurilor din sănătate, ce se poate realiza prin adoptarea de urgenţă a proiectului de lege ce prevede reprezentarea largă a decidenţilor din sănătate - organizaţii de pacienţi, farmacişti, sindicatele din sănătate - în consiliul de administraţie al Casei de Asigurări de Sănătate.

FMI spune despre sistemul de sănătate că e o maşină veche şi care consumă mult. Ceea ce nu spune FMI, dar ştim cu toţii, este culoarea carnetului celor care conduc sistemul de sănătate. Aşa că responsabilitatea nu e doar individuală, ci şi a celor care au avut şi au pârghiile de control în acest sistem. Cei care au girat numirile în aceste funcţii sunt la fel de răspunzători ca şi cei care au confundat spitalul cu casieria de partid.

Nu pot fi de acord cu închiderea niciunui spital în acest moment. Deja s-au închis prea multe fără criterii care să ţină cont de patologia zonei şi fără un minimal studiu de impact, lăsând noi zone albe pe harta sănătăţii româneşti.

Sănătatea nu poate fi susţinută prin dictatşi sper că demnitarii ce susţin astăzi tăierile din sănătate să beneficieze de proiectul legislativ ce prevede ca tratamentul pe perioada mandatului să fie făcut în România.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Înjunghiat de nepăsarea guvernanţilor"

Bună dimineaţa Ministerului Sănătăţii!

Acum mai bine de un an spuneam, în plenul Camerei Deputaţilor, că personalul medical aflat în misiune este supus, nepermis de des, agresivităţii verbale şi fizice din partea pacienţilor şi aparţinătorilor. Atragem atenţia Parlamentului României că din ce în ce mai mulţi dintre cei care încearcă să salveze vieţi sunt agresaţi, umiliţi, înjunghiaţi, bătuţi. De multe ori chiar de către cei cărora le salvează viaţa.

Întrucât nu există sisteme eficiente de protecţie sau acestea sunt iluzorii, iniţiam acum mai bine de un an un proiect legislativ ce propunea ca agresiunile împotriva personalului medical să fie considerate infracţiuni şi să fie pedepsite ca atare. Doream, totodată, ca viaţa celor din UPU să fie păzită de către poliţişti. Spuneam atunci că sancţionarea actelor de violenţă împotriva personalului medical ar descuraja această agresivitate, permiţând truditorilor din sănătate să poată acţiona eficient în interesul pacienţilor. De asemenea, propuneam şi ca în cazul decesului personalului medical în urma unei astfel de agresiuni familia să poată beneficia de o asigurare de viaţă implicită.

Nici astăzi acest proiect de lege nu a fost adoptat. Se pare că a mai trebuit să fie înjunghiat un brancardier de la UPU Cluj pentru ca legile pe care le iniţiez, pornind de la o realitate dureroasă, să intre în atenţia guvernanţilor. Acest proiect legislativ a beneficiat doar de avizul negativ din partea ministerului de resort. Mă întreb în ce limbă ar fi trebuit să mi se predea în şcoală pentru a mă putea înţelege cu Ministerul Sănătăţii.

Sper că nu e nevoie să mai moară un pacient plimbat între spitalele din Iaşi pentru ca legea ce prevede deschiderea noului spital de urgenţe din Copou să beneficieze de interesul parlamentarilor.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Pistol la Cotroceni"

Constat creşterea îngrijorătoare a situaţiilor atipice precum tentativele de sinuciderece presupun existenţa în cadrul poliţiei a negociatorilor pentru situaţii atipice - precum suicidul sau luările de ostatici. Deputatul consideră adoptarea proiectului de act normativ ce reglementează astfel de situaţii drept o măsură importantă pentru reducerea riscurilor la care sunt expuşi cei care sunt implicaţi în situaţii, precum cea de azi, din faţa Palatului Cotroceni.

Insecuritatea socială şi problemele economice favorizează zilnic apariţia situaţiilor atipice, precum tentativele de sinucidere, ameninţările cu arma sau luările de ostatici. Negociatorii sunt cei care salvează vieţi în situaţii critice, datorită pregătirii speciale putând interveni în situaţii extreme în care autoagresivitatea sau heteroagresivitatea sunt greu de controlat prin intervenţia forţelor de ordine.

La nivelul Europei sinuciderea reprezintă principala cauză de deces produs prin injurii intenţionate şi neintenţionate, adică 21% din totalul acestora, şi, în acelaşi timp, reprezintă mai mult de jumătate din totalul injuriilor intenţionate, depăşind de mai mult de două ori rata heteroagresiunilor şi de mai mult de 10 ori rata leziunilor produse în războaie.

În marile oraşe din Europa sau America există Centre de Criză, iar la nivel mondial există o organizaţie de prevenţie a sinuciderilor. Personalul este profesionist şi deţine la perfecţie arta dialogului, mai ales cea de controlare a impulsului cu potenţialii sinucigaşi.

În 2007 am propus crearea unui astfel de centru de criză şi la Iaşi, în noul Spital de Urgenţe din Copou, însă am fost refuzaţi sub diverse pretexte.

România se situează în zona de risc mediu privind riscul suicidar,numărul de cazuri de suicid oscilează geografic (pe zone) între 7%_ooo şi 15%_ooo (zona cu cel mai mare număr de cazuri fiind Ardealul). În România tentativele de sinucidere devin spectacol public sau ştiri tabloidizate ce cresc riscul a noi tentative prin mimetism, şi asta în condiţiile în care nu există centre de criză sau un program naţional de prevenţie a suicidului.

Sper ca acest proiect legislativ să fie adoptat de Parlament înainte ca aceste cazuri să producă victime colaterale în rândul celor nevinovaţi. Ne putem gândi doar că acel om de pe stâlp ar putea oricând să tragă ...

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Suicidul - o problemă de sănătate publică"

O pacienta de 61 de ani a încercat să se sinucidă în această noapte prin intoxicaţie voluntară polimedicamentoasă. Pacienta a beneficiat imediat de măsuri de depurare a toxicului (lavaj gastric, purgativ, diureză osmotică, antidotism), asociat resuscitării volemice, suportului respirator, precum şi terapiei simptomatice. Gestul suicidar a fost determinat de condiţiile socioeconomice, pe fondul unui sindrom depresiv. Datele de anturaj indică faptul că această pacientă ar avea multiple tentative autolitice. Când starea clinică o va permite, pacienta va necesita suport psihologic şi consult psihiatric.

Apreciem că suicidul este o problemă de sănătate publică cu determinism socioeconomic, ignorată de politicile actuale, iar vârstnicii sunt printre cei mai vulnerabili. Un adult încearcă săse sinucidă în fiecare zi la Iaşi. 85,63% recurg la intoxicaţii acute exogene. Vulnerabilitatea socială a vârstnicilor este reflectată şi de faptul că aceştia sunt pe locul al doilea ca număr de tentative autolitice. Tentativele de sinucidere ale celor de peste 50 de ani reprezintă aproape o cincime din total, iar ponderea maximă (11,18%) sunt cei cu vârste între 51-60 de ani. Peste 61 de ani tentativele de sinucidere cresc liniar, atingând un nou maxim între 71-80 de ani.

Pierderea statutului social, a locului de muncă, asocierea unei game largi de patologii în care depresia constituie o pondere importantă reprezintă tot atâţia factori favorizanţi ai tentativelor suicidare ale celor de peste 50 de ani. Intoxicaţia este metoda cea mai des utilizată în gestul suicidar şi constatăm utilizarea din ce în ce mai frecventă a medicaţiei cardiovasculareşi oncologice (legat de disponibilitatea acestei medicaţii, prin prevalenţa acestor boli în patologia generală) sau a asocierilor medicamentoase, ducând la forme clinice extrem de grave. În cazul toxicelor domestice, pe primele locuri se situează intoxicaţia cu insecticid şi corozive, urmate de cea cu detergenţi.

Consumul de alcool nu poate fi considerat drept factor determinat sau precipitant al tentativelor de suicid, întrucâtîn peste 75% din cazuri alcoolemia a fost zero.

Intervalul orar cu incidenţă maximă a tentativelor de sinucidere este 18-24, când au loc 42,86% din tentativele de sinucidere, urmat de 12-18 (circa o treime) şi în proporţii relativ egale între orele 24-6 şi 6-12. Dacă vorbim de premeditarea gestului suicidar şi şansele de a fi descoperit de anturaj constatăm că multe dintre tentativele de sinucidere au loc în cursul nopţii sau în condiţii în care anturajul nu poate fi prezent (plecat la serviciu sau la şcoală).

În contextul în care nu există centre care să abordeze integrat pacientul suicidar şi nici măcar asistenţa psihologică la nivel spitalicesc pentru cei care recurg la o astfel de conduită şi nu există posibilitatea asistenţei psihologice sau programe de identificare a celor cu risc suicidar, aproape că nu mai miră pe nimeni că recidiva gestului suicidar este din ce în ce mai frecventă şi că aceasta are loc în prima săptămână-lună după externare.

În aceste condiţii, voi propune înfiinţarea unui centru-pilot de toxicologie-suicidologie la Iaşi. Avem experienţa şi expertiza necesare în managementul pacienţilor cu intoxicaţii exogene - atât în scop suicidar, cât şi cele accidentale şi recreaţionale - confirmată de Parlamentul European şi Consiliul Europei, precum şi soluţii pentru funcţionarea unui astfel de centru. Sunt necesare modificări şi în legislaţia privind asigurarea asistenţei psihologice şi îi invit pe cei care lucrează în acest domeniu să ne ofere soluţiile pentru ca această asistenţă să poată fi asigurată unitar.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Orgoliu, nu onoare"

Consider demisia ministrului sănătăţii drept o manifestare de orgoliu fără nicio legătură cu onoarea. Îi reamintesc ministrului morţile evitabile din actualul mandat şi faptul că ar fi putut trata subfinanţarea din sănătate votând iniţiativa legislativă ce prevedea alocarea a 5% din PIB pentru sănătate. Consider că doar depolitizarea sistemului şi transparenţa în cheltuirea fondurilor din sănătate, alături de politici privind organizarea spitalelor, a asistenţei primare, preţul medicamentelor şi resursele umane din sănătate pot constitui bazele unui nou sistem sanitar.

Ministrul Sănătăţii ar fi trebuit să-şi dea în fiecare zi demisia pentru dezastrul politicilor din sănătate şi incompetenţa factorilor decizionali. A preferat să rămână acolo, fără a fi afectat de morţile evitabile din mandatul său, care se adaugă celor 60.000 de morţi evitabile datorate organizării sistemului pe care l-a condus spre eşafod.

Moartea copiilor de la maternitatea Giuleşti, moartea pacienţilor din faţa spitalelor desfiinţate sau sincopele mortale în tratamentul pacienţilor incluşi (sau excluşi?) în programele naţionale de sănătate (oncologici, HIV/SIDA) nu au dus la demisii, ci la noi tăieri.

Ministrul nu a votat iniţiativa legislativă prin care ceream 5% din PIB pentru sănătateşi nici nu a demisionat când sănătăţii i s-a alocat un buget mizer.

Unii au numit această demisie un gest de onoare, dar domnul ministru precizează că acest gest a fost determinat doar de nemulţumirea provocată de faptul că premierul nu l-a consultat la rectificarea bugetară. Pare chiar un act de justiţie faptul că domnul Boc are aceeaşi deschidere la dialog cum a avut şi ministrul sănătăţii faţă de pacienţi, medici, asistenţi, farmacişti.

Nu, nu este un act de onoare, ci doar o mare răbufnire de orgoliu. Aşteptăm doar ca acest orgoliu să fie contagios printre cei care conduc sănătatea cu carnete de partid.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"SOS sinuciderea!"

Apreciez că suicidul este o problemă de sănătate publică cu determinism socioeconomic, ignorată de politicile actuale. În România numărul celor care îşi pierd viaţaîn urma actelor suicidale este mai mare decât al celor decedaţi în urma accidentelor rutiere, iar numărul şi gravitatea tentativelor suicidare este în continuă creştere, în contextul anomiei sociale. Voi depune la Camera Deputaţilor un proiect legislativ ce vizează asigurarea asistenţei integrate a acestor pacienţi, prin înfiinţarea centrelor de suicidologie.

Un adult încearcă să se sinucidă în fiecare zi la Iaşi. 85,63% recurg la intoxicaţii acute exogene. Restul sunt reprezentate de plăgi autolitice, precipitare, strangulare, precum şi autoincendiere sau ingestia corpilor străini (în general metalici). Ingestia de medicamente este cea care domină această patologie, iar frecvent utilizate sunt hipnoticele, sedativele şi anxioliticele. Ca noutate, constatămapariţia tentativelor de sinucidere pe fondul consumului recreaţional de droguri de sinteză, precum şi utilizarea din ce în ce mai frecventă a medicaţiei cardiovasculareşi oncologice (legat de disponibilitatea acestei medicaţii prin prevalenţa acestor boli în patologia generală) sau a asocierilor medicamentoase, ducând la forme clinice extrem de grave. În cazul toxicelor domestice, pe primele locuri se situează intoxicaţia cu insecticid şi corozive, urmate de cea cu detergenţi.

În ceea ce priveşte profilul unui astfel de pacient ce recurge la tentativa suicidară, constatăm că apar schimbări legate de factori sociodemografici şi socioeconomici.

Se constată tendinţa de egalizare a tentativelor suicidare, în funcţie de mediul de provenienţă, astfel încât, deşi mediul urban oferă 56,52% din tentativele suicidare, cele din rural au ajuns la 43,48%. Se pot lua în calcul condiţiile socioeconomice similare în zonele suburbane sau metropolitane şi pătrunderea rapidă a mediatizării excesive a acestor cazuri în rural. Aceeaşi tendinţă se constată şi la distribuţia pe sexe, în care constatăm creşterea ponderii bărbaţilor care recurg la tentative suicidare, prin utilizarea toxicelor, la 41,62% .

Vulnerabilitatea socială este reflectată şi de categoria ocupaţională a celor ce recurg la astfel de tentative şi constatăm că 63,72% sunt fără loc de muncă sau şomeri, urmaţi de pensionari cu 18,63%. Tentativele de sinucidere în rândul studenţilor au ajuns la 2,48% din cazuri, dar pe a treia poziţie se situează salariaţii ce recurg la intoxicaţii, 12,42%.

Aproape o treime din cei cu tentative suicidare au vârsta între 31-40 de ani (27,95%), iar două treimi (63,97%) din cei cu tentative suicidare sunt cei între 18-40 de ani. Dificultăţile de integrare socială sunt factori precipitanţi ai tentativelor de sinucidere ale tinerilor, iar în grupa 18-30 de ani s-au înregistrat majoritatea tentativelor de sinucidere pe fondul consumului de droguri de sinteză. Tentativele de sinucidere ale celor de peste 50 de ani reprezintă aproape o cincime din total, iar ponderea maximă (11,18%) sunt cei cu vârste între 51-60 de ani. Peste 61 de ani tentativele de sinucidere cresc liniar, atingând un nou maxim între 71-80 de ani. Pierderea statutului social, a locului de muncă, asocierea unei game largi de patologie în care depresia constituie o pondere importantă, reprezintă tot atâţia factori favorizanţi ai tentativelor suicidare ale celor de peste 50 de ani.

Mai bine de jumătate din tentativele de sinucidere prin intoxicaţii (54,66%) au loc în timpul săptămânii, dar se constată zile "pentru suicid" în care tentativele sunt numeroase - duminica-16,67%, joi-14,91% şi marţi-14,29%. Pot fi consideraţi drept factori precipitanţi ai tentativelor suicidare conflictele casnice, asociate subsolicitării de la sfârşitul săptămânii, precum şi vârfurile de adaptare - solicitare din cursul săptămânii.

Consumul de alcool nu poate fi considerat drept factor determinant sau precipitant al tentativelor de suicid, întrucâtîn peste 75% din cazuri alcoolemia a fost zero.

Intervalul orar cu incidenţă maximă a tentativelor de sinucidere este 18-24, când au loc 42,86% din tentativele de sinucidere, urmat de 12-18 (circa o treime) şi în proporţii relativ egale între orele 24-6 şi 6-12. Dacă vorbim de premeditarea gestului suicidar şi şansele de a fi descoperit de anturaj constatăm că multe dintre tentativele de sinucidere au loc în cursul nopţii sau în condiţii în care anturajul nu poate fi prezent.

Pacienţii cu tentativă suicidară prin intoxicaţie ajung la spital transportaţi cu ambulanţa (68,32%) - practic de două ori mai mulţi decât cei ce ajung transportaţi de familie sau anturaj (29,81%) sau de SMURD (1,86%).

Peste 50% din pacienţi necesită internare (52,17%, după ce beneficiază în urgenţă de tratament de suport volemic şi respirator, măsuri de depurare a toxicului prin lavaj gastric, diureză osmotică şi antidotism, asigurate de medicii de urgenţă-toxicologie, iar 37,89% necesită continuarea conduitei terapeutice în Toxicologie-ATI.

Considerăm suicidul o problemă de sănătate publică, din păcate subevaluată în România. Pe lângă cutume şi aprecieri peiorative la nivel social se adaugă lipsa programelor naţionale în acest domeniu. Pe statistici naţionale nu putem remarca decât faptul că sinuciderea e principala cauză de moarte violentă pentru grupa de vârstă 15-34 de ani, depăşind numărul celor decedaţi în accidente rutiere, casnice sau de muncă, precum şi a celor decedaţi în urma agresiunilor. În ceea ce priveşte tentativele suicidare, situaţia este şi mai dificilă. Nu există centre care să abordeze integrat pacientul suicidar şi nici măcar asistenţă psihologică la nivel spitalicesc pentru cei care recurg la o astfel de conduită; nu există posibilitatea asistenţei psihologice sau programe de identificare a celor cu risc suicidar. Nu mai miră pe nimeni că recidiva gestului suicidar este din ce în ce mai frecventă şi că aceasta are loc în prima săptămână lună după externare.

Costurile legate de terapia acestor pacienţi sunt importante şi includ asistenţa de urgenţă asigurată de ambulanţe, de unităţile de primire urgenţă cu experienţă în terapia intoxicaţiilor acute exogene, secţii de terapie intensivă, precum şi asistenţa psihologică necesară pe durata spitalizării şi la externare.

În aceste condiţii, este evidentă necesitatea prevenţiei prin stabilizarea unor "zone fierbinţi" sau "hărţi de risc suicidar", în care să se intervină prin programe de informare şi educare, precum şi asigurarea asistenţei psihologice, precum şi de necesitatea unor centre de suicidologie (cum exista la Seghed, în Ungaria), în care abordarea unui astfel de pacient să se facă integrat, incluzând pe lângă măsurile terapeutice de urgenţă şi asigurarea suportului psihologic/psihiatric, în vederea diminuării riscului de recidivă. Aceste centre ar avea şi rol de formare a personalului, care să poată interacţiona eficient cu astfel de pacienţi fragili sub aspectul abordului terapeutic, precum şi de cercetare pentru adaptarea permanentă a programelor la evoluţia fenomenului.

Depresia este boala ce va domina acest secol, iar interrelaţia sinucidere-depresie va necesita noi abordări în prevenţie şi terapie.

O astfel de problemă de sănătate publică nu poate fi rezolvată doar de iniţiative bazate pe voluntariat (precum "CIRTITA" la Iaşi), ci necesită o abordare unitară la nivel naţional.

În aceste condiţii, voi propune printr-un proiect legislativ înfiinţarea unui centru-pilot de toxicologie-suicidologie la Iaşi. Avem experienţa şi expertiza necesare în managementul pacienţilor cu intoxicaţii exogene (atât în scop suicidar, cât şi cele accidentale şi recreaţionale) confirmată de Parlamentul European şi Consiliului Europei, precum şi soluţii pentru funcţionarea unui astfel de centru. Sunt necesare modificări şi în legislaţia privind asigurarea asistenţei psihologice şi îi invit pe cei care lucrează în acest domeniu să ne ofere soluţiile pentru ca această asistenţă să poată fi asigurată unitar.

Domnul Cornel Ghiţă:

"Pensiile militare"

Declaraţia cu care mă prezint în faţa dumneavoastră astăzi se referă la pensiile militare. În sesiunea trecută în plenul Camerei Deputaţilor s-a dezbătut şi votat legea de aprobare a Ordonanţei de urgenţă nr.1/2011 prin care s-au recalculat pensiile militarilor.

De asemenea, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.1/2011 prevede foarte clar termenele în care se efectuează regularizările şi primirea inclusiv a drepturilor cuvenite retroactiv. Toate termenele vor fi respectate.

La data de 1 iunie 2011 erau în evidenţă 77.078 de pensionari şi beneficiari de indemnizaţii ai MApN. Din cei 77.078 de pensionari, un număr de 193 au fost exceptaţi de la revizuirea pensiilor - magistraţi militari şi de persoanele beneficiare de pensii de invaliditate şi de urmaş, acordate în condiţiile art. 21 şi 24 din Legea nr. 80/1995 privind Statutul cadrelor militare.

Nicio pensie militară mai mică de 3.000 de lei, în condiţiile unei cariere complete, nu a fost diminuată. Mai mult, în urma revizuirii, absolut toate aceste pensii au înregistrat creşteri.

Pentru 96% dintre pensionarii cu o carieră incompletă, care primeau o pensie de până la 3.000 de lei, pensiile au crescut, de asemenea.

În plus, şi pentru 85% dintre pensionarii cu o carieră militară completă şi cu o pensie de peste 3.000 de lei, pensiile au crescut. Desigur, există şi cazuri în care pensiile îşi păstrează cuantumul după revizuire.

Prin urmare, 90,2% din totalul pensiilor revizuite au crescut, fie că vorbim despre cei cu o carieră militară completă, fie că vorbim de cei cu o carieră militară incompletă.

Pensionarii militari au la dispoziţie, în continuare, numărul de telefon ce poate fi apelat gratuit din reţeaua Romtelecom, de luni până vineri, de la ora 8,00 la 20,00. Cifrele arată foarte clar că procesul de revizuire a fost în favoarea majorităţii covârşitoare a pensionarilor.

Desigur, era de dorit ca toate pensiile să crească în urma revizuirii. Totuşi, pensiile înregistrează scăderi în urma revizuirii pentru mai puţin de 10% dintre pensionari. Trebuie spus că toţi cei care au ieşit anticipat la pensie, în condiţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.7/1998, cu completările şi modificările ulterioare, au beneficiat, pe bună dreptate, la momentul pensionării de plăţi compensatorii, precum şi de alte ajutoare prevăzute de legislaţia privind salarizarea personalului militar. Ei au primit pensia anticipată aferentă şi au avut posibilitatea de a practica în continuare alte profesii, ieşind din armată mai devreme.

Mai trebuie să ştiţi că şi în cazul celor care au ieşit anticipat la pensie din armată şi apoi au lucrat în alte sectoare ca angajaţi civili, perioadele lucrate după trecerea în rezervă se iau în calcul la revizuirea pensiei şi, cu siguranţă, vor rezulta creşteri ale cuantumului pensiei faţă de nivelul din luna decembrie 2010. Acest element a fost introdus prin Hotărârea Guvernului nr.257/2011 pentru aprobarea Normelor de aplicare a prevederilor Legii nr.263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice. Pentru a li se lua în calcul aceste perioade lucrate, pensionarii militari trebuie să trimită, la Casa de pensii sectorială a MApN, adeverinţele de venit pentru determinarea stagiilor de cotizare ca angajaţi civili, eliberate de casele de pensii teritoriale, şi cărţile de muncă în original, din care să rezulte salariul realizat şi faptul că au fost virate la buget contribuţiile de asigurări sociale.

Armata a fost prima instituţie a statului care a făcut reforme reale şi care s-a adaptat noilor exigenţe militare şi economice. Faptul că peste 90% din totalul pensiilor militare au crescut în urma revizuirii arată că statul român ştie să aprecieze rolul celor care au jurat să-şi apere ţara chiar cu preţul vieţii.

Şi la nivelul celorlalte instituţii din sistemul de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională situaţia este asemănătoare, în sensul că marea majoritate a pensiilor cresc la finalul procesului de revizuire. Noul mod de calcul al pensiilor impune un principiu clar, nediscriminatoriu şi foarte transparent, care mulţumeşte şi militarii, venind în completarea unui mod de gândire stabilit de noua Lege a pensiilor nr.363/2011.

După finalizarea acestei zone sensibile pentru societatea actuală, mascarada mediatică la care am participat în ultimul timp se dovedeşte a fi un instrument politic folosit fără jenă de politicieni şi moguli în scopul destabilizării şi blocării reformării societăţii româneşti.

Domnul Cosmin Mihai Popescu:

"Adevărul despre viitorul unei naţiuni"

Nu cred că există vreun studiu ştiinţific realizat în ultimele decenii care să nu ne arate foarte clar că, în ciuda oricăror măsuri pe care le-ar lua un guvern, dacă preocuparea sa principală nu va fi legată de ameliorarea educaţiei, nu se poate spera la o dezvoltare sustenabilă pe termen lung.

În România, de mai bine de un deceniu educaţia a fost pusă într-o ramă scumpă, dar fără conţinut şi înconjurată de minciună şi lipsă de performanţă reală.

În schimb, în primul moment în care un ministru a încercat să spună adevărul despre situaţia în care se află sistemul de educaţie din România, aproape întreaga societate l-ar fi dorit demis din funcţie.

A spune adevărul despre starea actuală a educaţiei din România nu este decât primul pas în realizarea unei veritabile reforme. Din păcate, cu toţii ştim că nici un sector al vieţii publice nu se aseamănă cu acesta. Rezultatele reformei din educaţie se văd peste ani, atunci când noi generaţii părăsesc băncile şcolii şi demonstrează performanţe reale.

Poate că şi din această cauză puţini s-au încumetat să realizeze o reală modernizare a învăţământului românesc. Poate că pentru partidele politice şi liderii politici, autodeclaraţi ca alternativă la guvernare, minciuna a fost mult mai convenabilă. Examenele de capacitate fără vlagă, tezele unice sau examenele de bacalaureat fără importanţă au creat senzaţia că educaţia se face fără carte, fără efort, fără dorinţa de cunoaştere, fără respect faţă de dascăl.

Nu există vreo şansă pentru România să se dezvolte fără un capital uman bine pregătit. Nu există vreo şansă ca viitorii absolvenţi să obţină venituri mai mari în lipsa performanţelor lor individuale şi mai ales în contextul unei pieţe a muncii liberalizată.

Există însă şansa ca lada de gunoi în care au purtat predecesorii noştri acest sistem să recapete faima şi demnitatea de odinioară. Faima românilor medici în SUA, a românilor ingineri la mari transnaţionale, a românilor profesori la Harvard sau Yale.

Domnul Marius Cristinel Dugulescu:

"Riscurile şi oportunităţile reglementării activităţii de lobby în România"

Activitatea de lobby se defineşte ca fiind aceea de comunicare, promovare a unui interes legitim şi legal al unei persoane juridice, al unei organizaţii neguvernamentale cu scopul declarat şi bine determinat de influenţare a deciziei publice, în procesul legislativ şi de reglementare.

În aparenţă, nevoia legiferării activităţii de lobby în România este irecuzabilă, dar trebuie să admitem faptul că acest concept este profund alterat de o diversitate de practici nelegitime, care concurează cu forme de corupţie instituţionalizate; de aceea, trebuie să privim cu prudenţă şi înţelepciune modelul de reglementare a unei astfel de legi în mediul economic şi social românesc.

Riscul major al reglementării activităţii de lobby în România, în acest moment, este în strânsă conexitate cu lipsa de maturitate şi cu deficienţele structurale existente în dialogul pertinent cu autorităţile publice, astfel încât o potenţială lege a activităţii de lobby ar putea fi interpretată ca o sursă potenţială de corupţie, şi nu ca o activitate de reprezentare a unor interese ab initio legitime.

Legiferarea lobby-ului se poate produce doar după consultări constante şi substanţiale cu organizaţiile nonguvernamentale specializate în domeniu, cu firmele de consultanţă, cu reprezentanţii marilor companii, pentru a impune un cadru legislativ adecvat şi bine consolidat acestei probleme sociale.

Activitatea de lobby trebuie să se diferenţieze de traficul de influenţă, de presiunea ilegitimă a diverselor grupuri de interese economice sau politice, şi mai ales trebuie profund profesionalizată, fiind practicată de experţi în drept, finanţe, marketing, care pot formula argumente solide în favoarea unei decizii de interes public.

În România, conotaţia negativă a industriei de lobby/advocacy derivă din eludarea oricăror principii etice de către unele grupuri de interese, care îşi descalifică din start promovarea acelui obiectiv care contravine interesului public, binelui comun. Activitatea de lobby lipsită de aplicaţii etice eşuează lamentabil în zone obscure ale corupţiei sau traficului de influenţă în domeniul achiziţiilor publice, energiei, sectorului companiilor de stat, sau în domeniul regimurilor concurenţiale.

Activitatea de lobby/advocacy reprezintă un punct forte în orice democraţie consolidată care a reglementat în mod adecvat dialogul instituţional dintre autorităţile publice, dintre firma de lobby şi decident. Dar în actualul context românesc, distincţia clară şi bine determinată dintre corupţie, trafic de influenţă, promovarea nelegitimă a intereselor particulare ca fiind interese publice, trebuie articulată şi reglementată cu maximă prudenţă şi profesionalism pentru a nu crea o lege în contratimp şi mai ales în contra interesului public, prin interpretările eronate impuse textului legal neşlefuit.

Domnul Cristian-Sorin Dumitrescu:

Preocupat fiind de ceea ce coaliţia care guvernează în acest moment ţara intenţionează să realizeze în scurtul timp pe care-l mai are la dispoziţie, am încercat să descifrez, în această vară, obiectivele pe care distinşii noştri colegi şi le-au fixat pentru următoarea etapă.

Nu am făcut acest lucru din lipsă de alte preocupări, existenţa mea nefiind, nici pe departe, atât de searbădă încât să simt nevoia să o completez cu lecturarea sau cu audierea mesajelor competitorilor mei politici dar, ca un parlamentar responsabil şi ca un cetăţean preocupat de viitorul acestei ţări, am considerat firesc să fiu permanent la curent cu intenţiile celor de ale căror decizii depind, din nefericire, soarta atâtor milioane de români.

Trebuie să recunosc însă, cu amar regret, că acest exerciţiu intelectual a fost unul atât de puţin solicitant încât a sfârşit prin a mă plictisi teribil, demonstrând, odată în plus, capacitatea deosebită a colegilor noştri de a vorbi mult şi de a nu spune nimic!

Vă rog să mă credeţi, distinşi colegi, că spun acest lucru nu cu răutate, nici cu satisfacţie ascunsă, ci cu mare durere şi cu îngrijorare faţă de soarta cetăţenilor care ne-au votat, pe mine şi pe dumneavoastră, deopotrivă! Nu patima politică mă mână, astăzi, la acest microfon, ci faptul că am avut teribilul ghinion de a fi contemporan cu cel mai slab şi mai sărac în conţinut act de guvernare din ultimii 21 de ani!!!

Dar să revenim la "obiectivele strategice" pe care coaliţia guvernamentală ni le propune pentru perioada următoare. Ei bine, aceste obiective sunt foarte simplu de descifrat şi de enunţat, deoarece se rezumă la un singur cuvânt. Şi pentru că suntem în Uniunea Europeană, iar principiul care stă la baza funcţionării acesteia este multiculturalitatea, vă rog să-mi permiteţi să exprim acest cuvânt în mai multe limbi europene: nothing, rien, nichts, niente, nada, respectiv, nimic!

Spun asta cu toată responsabilitatea şi amărăciunea întrucât, din toate apariţiile mass-media ale distinşilor colegi (incluzându-le aici şi pe cele ale Preşedintelui ţării, domnul Traian Băsescu), nu am reţinut decât vechiul slogan al "reformării statului", ceea ce s-a dovedit şi până acum şi se va dovedi şi de acum înainte a fi echivalentul enunţului meu anterior formulat.

Sunt unul dintre cei care consideră că statul, fiind un organism viu şi dinamic, are nevoie de transformări şi de modernizări permanente, în aşa fel încât să ţină pasul cu necesităţile vremurilor. Însă, orice novice în ale politologiei vă poate spune că reforma statală nu înseamnă reduceri de personal, tăieri de salarii, concedieri masive şi fiscalitate excesivă, ci înseamnă modernizarea şi eficientizarea instituţiilor care compun acest angrenaj, înseamnă coerenţă legislativă şi administrativă, însemnă investiţii profitabile economic şi social, într-un cuvânt, înseamnă management profesionist!

Din nefericire, nici una dintre aceste componente de bază ale unei bune gestiuni guvernamentale nu se regăsesc printre calităţile probate, până acum, de colegii noştri aflaţi, dintr-o amară farsă a istoriei recente, la putere. Sigur, vom avea curând satisfacţia oferită de faptul că, graţie acestei crase incompetenţe, actuala coaliţie guvernamentală va fi măturată de pe scena politică de electoratul pe care, ani de zile, l-a batjocorit nemilos. Căci trebuie să ştiţi, distinşi colegi, că istoria este neiertătoare, pe termen lung, cu incompetenţa, cu impostura şi cu dispreţul faţă de interesele celor care îţi acordă încrederea şi speranţele lor. Din nefericire, până atunci milioanele de cetăţeni oneşti ai acestei ţări vor continua să sufere de pe urma unei guvernări total incompetente şi iresponsabile şi să spere că, odată cu alegerile următoare, soarta lor va fi în mâinile unor semeni cu adevărat pricepuţi şi responsabili în actul de guvernare, care ştiu, mai presus de orice, faptul că orice strategie politică, economică sau socială care nu este centrată pe interesele majore ale cetăţenilor nu se numeşte reformă, ci genocid!

Domnul Daniel Buda:

"Politica externă şi tainele diplomaţiei, elemente necunoscute pentru Victor Ponta"

Experienţa politică şi parlamentară nu o dată m-au determinat să constat faptul că este din ce în ce mai dificil şi mai greu pentru liderul PSD, Victor Ponta, să dovedească realmente o minimă capacitate de a coordona, organiza şi conduce un partid care se pretinde a fi cel mai important din actuala opoziţie, după un set de reguli politice bine conturate. În lipsa unor activităţi concrete şi a unei strategii politice sustenabile şi coerente, unii membrii ai actualei opoziţii, în frunte chiar cu liderii lor, nu fac altceva decât să profite de fiecare măsură luată de actualul Guvern pentru a mai bifa o apariţie televizată, experimentând abordări persiflante şi derizorii.

Sigur, dacă este să mă refer la practica politicianistă a acestui partid, nu aş avea nici cel mai mic motiv să îmi ridic semne de întrebare cu privire la modul cum înţeleg unii să facă politică, însă nu pot face abstracţie cum aceşti politicieni, aşa numiţi lideri, pricep relaţiile diplomatice şi de parteneriat strategic ale unui stat. Dezamăgirea a fost şi mai mare când am văzut că, tocmai din absenţa activităţilor reale şi, în egală măsură, din dorinţa acerbă de a-şi exersa limbajul neacademic în faţa camerelor de luat vederi, Victor Ponta şi-a exprimat părerea de "expert" în relaţii diplomatice, privind vizita preşedintelui României la Washington, abordând acest subiect într-un mod mai mult decât ironic, sugerând că ţara noastră ar fi supusă unui anumit angajament.

Din păcate, se pare că domnul Ponta, deşi vârsta ar trebui să fie un contraargument, are impresia că toţi liderii de stat au aceeaşi strategie politică ca pe vremea lui nea’ Nelu, când politica internă era coordonată de la nivelul statelor din sfera rusă de influenţă, iar scopul tuturor întâlnirilor era tocmai acela de a consfinţi aceste politici publice şi strategia internă de lucru.

I-aş readuce aminte domnului Ponta de faptul că România, din fericire, este astăzi un stat modern, european, în care politica practicată de cei care conduc are la bază principiile democratice ale statului de drept. Consider că nu ne putem permite, ca şi politicieni, dacă avem pretenţia să purtăm această titulatură sau în calitate de lideri, să minimalizăm importanţa unor întrevederi cu cei mai importanţi oameni ai lumii.

Afirmaţiile domnului Ponta că "Traian Băsescu să-i ceară măcar o cafea lui Barack Obama", ca urmare a faptului că SUA şi-a amplasat scutul antirachetă în România, îl descalifică primordial ca şi membru al forului legislativ, iar în subsidiar, în calitate de aşa numit lider al unui partid de pe eşichierul politicii româneşti. Este mai mult decât dezonorant să te pretinzi că reprezinţi valori democratice şi socialiste, să faci promisiuni că îţi doreşti un standard de viaţă european pentru cetăţenii României când, în fapt, prin asemenea declaraţii şi abordări politice este evident faptul că Uniunea Socialistă are ca principal plan închiderea colaborărilor şi a dialogului, închiderea graniţelor şi continuarea unei politici externe cu iz neocomunist.

Dacă până acum domnul Ponta ne-a obişnuit cu astfel de ieşiri necontrolate şi cu tot felul de abordări politice halucinante, de această dată a dovedit că, într-adevăr, diletantismul şi imaturitatea politică îl caracterizează in integrum. Fără a dori să aduc osanale celor care astăzi se află la conducerea ţării, fac doar o simplă remarcă, şi anume, faptul că România, acum, în plin proces de modernizare şi dezvoltare are nevoie de un parteneriat puternic, are nevoie de un plan strategic foarte bine conturat şi, mai mult, are nevoie să păstreze, să întreţină şi să valorifice la maxim relaţiile de colaborare şi comunicare cu partenerii externi. Prin urmare, câtă vreme actuala Opoziţie preferă o abordare tabloidă a politicii, noi, cei de la putere, suntem preocupaţi de binele acestui stat şi al cetăţenilor ei. Nu putem asista pasivi la acest tip grotesc de comportament şi, în egală măsură, debusolant, când cetăţenii acestei ţării aşteaptă soluţii şi luarea unui set de măsuri concrete pentru un nivel de trai european. Am convingerea că acest gen de politică nu mai este de mult agreată de cetăţean, iar recompensa nu va întârzia să apară cu ocazia alegerilor electorale.

Domnul Mihai Lupu:

"Sacul armelor electorale ale PDL, inepuizabil, când vine vorba de bilanţul propriilor şanse!"

Cum Operaţiunea "Sacoşa" devine, pe zi ce trece, prea simplă din punct de vedere al magnetismului electoral, PDL a trecut, din vreme, la inventarea unor arme electorale din ce în ce mai sofisticate, ce par menite să ascundă scopurile scontate!

Astfel, ultima găselniţă guvernamentală este cea a eliminării subvenţiei la energia termică şi lăsarea a peste un milion de români în frig, în apropiata iarnă!

Sub acoperirea de necesară economisire la buget pentru investiţii fistichii şi de eliminare a ajutoarelor, aşa-zis prea-sociale, PDL, prin miniştrii săi minunaţi, a decis ca, din această iarnă, cetăţenii României să fie trataţi în mod diferit, în ceea ce priveşte subvenţia la încălzire, în funcţie de cum au votat la alegerile locale trecute!

Cu alte cuvinte, dacă aceştia locuiesc într-un fief corespunzător, din punct de vedere al culorii politice, vor fi privilegiaţi în continuare, de acordarea subvenţiei la încălzire prin diverse tertipuri guvernamentale! În caz contrar, dacă primarii urbelor, în care unii cetăţeni îşi permit să trăiască, sunt aleşi ai Opoziţiei, respectivii locuitori n-au decât să tremure, timp de şase luni pe an, multe ierni de acum încolo!

Poate vi se par fantasmagorii toate cele menţionate mai sus, dar, din păcate, cam aceasta este realitatea din România portocalie!

În condiţiile renunţării complete la subvenţie, preţul de vânzare către populaţie ar creşte la 250 lei pe gigacalorie. O familie care locuieşte într-un apartament de două camere ar ajunge să plătească, într-o lună de iarnă, o factură de circa 600 lei (consum de 2.2 giga). La aceste costuri cu încălzirea, se mai adaugă şi celelalte costuri cu întreţinerea şi, astfel, se poate ajunge la costuri în medie de 700-800 lei/lună pentru plata întreţinerii la un apartament de două camere! Şi toate acestea se întâmplă într-o Românie sărăcită crunt de austerităţile impuse de-a valma de guvernele Boc, după ce tot dumnealor au tăiat salarii, au impozitat pensii, au crescut taxe şi impozite şi au adus inflaţia şi şomajul în pragul coşmarului!

Problema majoră este faptul că actualul Guvern încearcă să transfere responsabilitatea pentru suferinţa care va fi cauzată românilor către primării, susţinând că acestea sunt libere să plătească subvenţia la căldură din fonduri proprii!

Care fonduri, domnule Boc, dacă majoritatea primăriilor opoziţiei se află într-o stare de subfinanţare critică şi nu au bani nici pentru salariile profesorilor sau ale poliţiştilor locali?!

Avem de mai bine de trei ani un prim-ministru care demonstrează, pe zi ce trece, - poate pe considerentul că a fost numit şi nu ales -, că îşi tratează cetăţenii în mod diferit, în funcţie de binele partidului său, nicidecum de cel al poporului român!

Dacă toată România a fost vopsită, în această vreme de guvernare PDL-istă, în portocaliu, iar acum, vopsitorilor din partidul-stat le este ruşine cu această culoare şi cu faptele lor guvernamentale sau cu cel pe care l-au susţinut atâta vreme în funcţia de premier, cu nevinovatul domn Boc, de ce să nu-şi găsească dumnealor alternative electorale cât mai dure pentru nesemnificativii cetăţeni şi mai eficiente pentru tolba de partid, recondiţionat corespunzător?!

De ce nu pot fi şi CET-urile agenţi electorali, dacă directorii de şcoli, grădiniţe sau spitale pot îndeplini acest simplu rol? Meschinăria calculelor cinice, pe care a ajuns PDL să le întocmească pe răbojul său electoral se aproprie, din ce în ce mai tare, de finalul suportabilului românilor!

Domnul Teodor Atanasiu:

"PD umblă cu cioara vopsită şi cu scamatorii decizionale doar, doar rămâne pe podium şi la anul!"

La alegerile parţiale desfăşurate în luna august, pentru două colegii parlamentare, unul în Neamţ şi unul în Maramureş, PD-iştii au umblat prin târguri cu tot felul de improvizaţii: ba cu cioara vopsită neoficial, colorându-şi partidul în verde, culoare a curaţilor ecologişti, doar, doar nu-şi mai aduceau bine aminte votanţii câte rele guvernamentale au dumnealor, ca partid, la activ!

Şi dacă memoria electoratului din cele două judeţe, în care au avut loc alegeri a fost jucată, oarecum, cu scamatoriile iluziei optice a verdelui-binefăcător, fost portocaliu-generator numai de falimente, tradiţionala pungă PD-istă a avut rolul cheie, de a le salva acestora posibilele incertitudini!

Dar, ca toate aceste grele improvizaţii să devină arme redutabile, în viitoarele alegeri de la anul, PDL a anunţat recent intenţia sa de a suprapune alegerile locale cu cele parlamentare din 2012, prin amânarea localelor cu cinci, şase luni sau fără număr... După anunţurile de până acum, data orientativă a alegerilor comasate ar putea fi 18 noiembrie 2012 sau, de ce nu, cândva, în primăvara lui 2013! Această măsură presupune ca mandatele aleşilor locali să fie prelungite cu cinci, şase luni sau mai mult, prin modificarea Legii administraţiei publice locale şi a celei a alegerilor locale.

Şi ce argument justificator pentru această inedită decizie aduce PD în faţa alegătorilor? Nimic mai simplu: economie la buget, domnilor! Doar atât...!

Deci, toată această poveste ingrată cu comasarea alegerilor n-are niciun scop ascuns pentru PD! Nu contează faptul că cele două scrutinuri, pentru locale şi parlamentare, nu au absolut nicio legătură unul cu altul sau că este profund ilegală, aberantă şi anticonstituţională tergiversarea lor, după bunul plac PD-ist! Nu haosul electoral, ce va fi generat de o astfel de comasare a alegerilor are vreo importanţă pentru bocii verzi-portocalii, ci scopul care va fi mai aproape de certitudine, adică finalitatea actului comasării trebuie să fie succesul noii invenţii de partid-stat: Albă-ca-Zăpada-Populară!

Adică, banii publici nu mai pot fi cheltuiţi pentru alegeri locale şi parlamentare separate, aşa cum s-au desfăşurat mereu sau aşa cum au loc pretutindeni, în lumea normală! Deoarece aceşti bani, ne spun economicoşii guvernanţi PD-işti, trebuie lăsaţi în vistierie, la discreţia doamnei ministru Udrea! Dar, sigur că nu, domnilor! Aceşti bani nu pot fi folosiţi nicidecum pentru pensii şi salarii, adică pentru pomeni, ci pentru proiectele de investiţii grandioase ale doamnei Udrea, eventual! De exemplu, o investiţie serioasă pentru PD, generatoare de locuri de muncă inexistente, poate fi reprezentată de realizarea a şase parcuri într-o comună fără drumuri, apă potabilă sau canalizare, dar înconjurată de păduri seculare, nu-i aşa?!

Domnul Mihai-Aurel Donţu:

"Sistemul de sănătate a murit în România! Trăiască reforma ucigaşă a Guvernelor Boc!"

Eutanasierea sistemului de sănătate românesc a fost dusă cu succes la bun sfârşit de către inteligenţele cenuşii ale celor mai minunate guverne post-decembriste, cele conduse cu tenacitate de premierul Boc, din 2008 şi până în prezent!

După ce s-a făcut un întreg tam-tam extrem de zgomotos, trâmbiţat întâi dinspre Cotroceni via guvernele Boc, cum că se cheltuieşte prea mult cu sănătatea românilor, că aceştia au prea multe spitale la dispoziţie, pentru un popor atât de tânăr, sănătos şi plin de bani, deci este de la sine înţeles că cele mai multe dintre ele trebuiau desfiinţate cât mai repede, sau că risipa de medicamente este unul dintre motivele vistieriei goale a statului, reforma cotrocenistă a fost înfăptuită întocmai de către cei mai performanţi miniştri, perindaţi, în ultimii trei ani, prin portofoliul de la sănătate, fără habar şi fără de vreun folos în domeniu!

Acum câteva luni au fost desfiinţate de-a valma zeci de spitale, neţinându-se cont la acel moment de comunităţile locale sau de protestele vehemente ale pacienţilor afectaţi de acele decizii, uluitoare în cele mai multe din cazuri!

În plină criză, când salariile au fost tăiate substanţial, pensiile impozitate sau sufocate de inflaţie, deci veniturile cetăţenilor au devenit din ce în ce mai anemice, inventivii domni guvernanţi ai marii coaliţii guvernamentale PD+UDMR au găsit de cuviinţă să introducă coplata pentru serviciile medicale, să blocheze şi să distrugă iremediabil medicina de familie şi prevenţia şi să lase bătrânii, copiii sau bolnavii cronici fără medicamente, fără primul ajutor în nenumărate cazuri urgente şi chiar fără posibilitatea de a beneficia de internări în spitale!

Aceşti magnifici guvernanţi, conduşi de prea-reformatorul domn Boc, au reuşit şi mizerabila performanţă de a umili până la paroxism personalul medical, care a preferat să emigreze în masă către zona privată sau în lumea largă, lăsând majoritatea spitalelor cu întregi secţii nefuncţionale! În acelaşi timp, Guvernele Boc au avut grijă să instaureze subfinanţarea cronică, ajungându-se până la destabilizarea profundă a bazelor de funcţionare a întregului sistem de sănătate!

Şi spitalele din judeţul Braşov sunt la limita de funcţionare, în sistem de avarie, deoarece acestea se confruntă deja cu un deficit cronic de personal, începând de la medici şi asistente medicale până la infirmiere, dar şi cu un blocaj financiar fără precedent, datorat incompetenţei crase a guvernelor Boc, care şi-au ridicat cele mai slabe şi infantile idei guvernamentale la rang de reformă absolut necesară!

Cum este posibil, domnilor guvernanţi, ca, în timp ce la unele ministere se cheltuiesc bani cu nemiluita, aceiaşi bani publici lipsesc cu desăvârşire din alte domenii vitale pentru ţară şi cetăţenii săi, plătitori de taxe şi impozite?! De ce doamna Udrea are, de exemplu, dreptul să cheltuiască, fără număr, milioane de euro, pe bazine de înot, parcuri şi terenuri de fotbal în pantă la sate, iar sistemul de sănătate românesc l-aţi lăsat să moară definitiv, paradoxal, din cauza subfinanţării fără precedent?

De ce, domnule prim-ministru Boc, România are bani de cheltuit pentru toate trăsnăile inutile, dar a ajuns să aloce de 10 ori mai puţin pentru un bolnav, faţă de orice alt stat european?

Domnul George Ionuţ Dumitrică:

"Ce aţi vrut, domnule ministru Funeriu, să demonstraţi? Că preşedintele Băsescu are dreptate? Adică şcoala românească scoate numai «tâmpiţi »?!"

Educaţia a devenit, de mai bine de doi ani, laboratorul de experimente trăsnite, în care chimistul Funeriu cercetează, cu sârg şi efervescenţă, reforma pe pielea românilor! "Cobaii", profesori, elevi sau părinţi, sunt supuşi, fără anestezie, unor experienţe extrem de crude şi cu efecte devastatoare asupra prezentului şi viitorului unor generaţii întregi!

Cum este posibil, oare, ca dezastrul rezultatelor de la bacul din acest an să fie considerat un succes de proporţii al reformistului Funeriu? De ce eşecul este echivalentul victoriei pentru guvernarea PDL-istă?

Cum se poate ca educaţia, cel mai important şi strategic domeniu, să fie transformată în hârtie de turnesol, lăsată la îndemâna ministrului-cercetător, care a picat bacul la rândul său, cu brio, este adevărat pe alte meleaguri, dar tot picat la prima încercare a fost...

De ce are dreptul domnul Funeriu, cel agramat şi lipsit total de coerenţă într-un simplu discurs să vină, cu atâta aroganţă şi nonşalanţă şi să le dea lecţii de educaţie zecilor de mii de elevi picaţi la un examen de final de liceu, examen care ar fi trebuit să reflecte cunoştinţele generale ale elevilor şi nu performanţa, necesară eventual unor concursuri de olimpiadă?

Este normal, oare, ca această minunată şi inovatoare reformă să fie făcută peste noapte, de la cap spre coadă, fără schimbarea radicală, dar eficientă a curriculei, a metodelor de evaluare trimestrială sau anuală, astfel încât notarea elevilor să devină şi obiectivă, a departajării gradului de dificultate a examenelor, în funcţie de prestigiul şi competenţele liceelor etc., iar cei 100.000 de elevi picaţi, să fie trimişi fulger, în categoria "proşti", doar pentru că aşa i se pare logic durului domn Funeriu?! Credeţi că aceasta e cea mai bună soluţie, domnilor guvernanţi PDL-işti, de transformare a educaţiei într-un munte de rezultate proaste, decise de competentul domn Funeriu care, apropo, nu prea a reuşit să rezolve cu uşurinţă unul dintre subiectele de la limba română, cu care s-au confruntat şi picaţii în masă de la bac...

Reprezintă un succes pentru dumneavoastră, domnule ministru Funeriu, faptul că, după 12 clase de şcoală, 100.000 de elevi ajung, cu ajutorul substanţial al dumneavoastră, în loc de absolvenţi, direct şomeri, fără perspective de viitor sau fără vreo calificare?

Domnilor guvernanţi, chiar credeţi că reforma se face demonstrând cu nişte examene aranjate să fie cu mult mai dificile ca precedentele, că preşedintele dumneavoastră, domnul Băsescu are dreptate când spune, că şcoala românească scoate tâmpiţi?

Domnul Călin Potor:

"Ministrul de externe nu reacţionează la jignirile aduse de francezi românilor"

Am solicitat ministrului de externe, Teodor Baconschi, să ia poziţie oficială faţă de emisiunea difuzată la televiziunea franceză Canal+, în care românii au fost prezentaţi ca păduchioşi, nespălaţi şi cerşetori.

Nu este pentru prima dată când francezii ne aduc grave prejudicii de imagine, ne insultă ca la uşa cortului şi ne fac troacă de porci. În acest ritm, este evident că România se va vedea din Occident ca fiind o ţară din lumea a treia, fapt ce ar putea determina reacţii dintre cele mai potrivnice, inclusiv în plan economic şi investiţional. România se mândreşte că este o ţară francofonă, dar "fraţii" noştri francezi ne calcă în picioare când au chef, fără ca autorităţile de la Bucureşti să producă vreo reacţie de protest.

L-am somat pe ministrul afacerilor externe să ia urgent o poziţie oficială referitoare la jignirile aduse românilor la televiziunea franceză. Ministrul de externe face orice, numai să se ocupe de prerogativele sale nu! Acest om de cultură este preocupat mult mai mult de partidul său decât de a-şi face treaba în funcţia sa, pentru care este plătit din banii tuturor românilor. Îi cer public să ceară socoteală francezilor pentru injuriile adresate întregului popor român. Măcar ca locuitor al Capitalei, mai-marele externelor trebuie să dezmintă faptul că ar locui într-un coş de gunoi, aşa cum au denumit francezii Bucureştiul.

Domnul Călin Potor:

"Guvernanţii vor să ascundă noul val de criză prin care va trece România"

România va intra într-o perioadă de criză mult mai accentuată decât cea prezentă, pe fondul căderii economiilor din zona euro. Din informaţiile pe care le-am primit de la mai mulţi investitori autohtoni rezultă că România va intra într-o criză accentuată începând cu toamna acestui an. Este evident că prăbuşirea economiilor unor importante ţări din zona euro va avea efect de bumerang asupra noastră, a tuturor. Exporturile României vor scădea vertiginos în toată Europa, poate cu excepţia Germaniei, singura economie capabilă să se menţină. De altfel, mulţi dintre patronii din industria judeţului Alba mi-au mărturisit că anul acesta nu vor mai înregistra nici măcar jumătate din cifrele de afaceri pe care le-au avut anul trecut, iar falimentele se ţin lanţ.

Sunt convins că evoluţia economiilor din Italia şi Spania, ţări în care lucrează oficial şi neoficial circa patru milioane de români, se va repercuta negativ şi asupra României. Numai în Italia sunt 1.200.000 de români care lucrează oficial, cu acte, iar în Spania situaţia este asemănătoare. Dacă jumătate dintre aceştia s-ar întoarce în ţară ce va face statul român? Nimeni nu se gândeşte în prezent la situaţia în care peste un milion de români s-ar întoarce acasă şi nu ar avea de lucru, în timp ce oficialii Guvernului boc, cu "b" mic, se deplasează în Italia şi Spania doar pentru a vedea cum pot să fure voturile românilor din diaspora! În acest context, sunt de plâns "jalnicele încercări" de ieşire din criză ale Executivului. băsescu, tot cu "b" mic, şi sclavii lui politici din Guvern încearcă prin toate mijloacele să abată atenţia publică înspre altceva, în aşa fel încât românii să nu ştie ceea ce îi aşteaptă. Ceea ce uită însă cei de la putere este inteligenţa românilor, nemaifiind nici o îndoială că disperaţii lui boc, evident cu "b" mic, îşi vor deconta prestaţia penibilă la viitoarele alegeri.

Domnul Călin Potor:

"Soarta proiectului Roşia Montană trebuie să fie decisă de specialişti, nu de preşedintele Băsescu"

Am atras atenţia asupra faptului că proiectul minier de la Roşia Montană nu trebuie politizat, iar intervenţia recentă a preşedintelui Traian Băsescu nu a făcut decât să complice rezolvarea acestui subiect delicat. traian băsescu, cu litere mici evident, a declarat că proiectul Roşia Montană trebuie să înceapă, menţionând că statul are nevoie de aur pentru a-l duce în rezervele BNR. Este o intervenţie cel puţin nefirească a şefului statului, care trebuia să se abţină de la astfel de comentarii şi să lase autorităţile abilitate ale statului şi specialiştii în domeniu să decidă care va fi viitorul proiectului Roşia Montană. Am asistat la o nouă şarjă electorală depăşită a preşedintelui-jucător, care încearcă din răsputeri acum să-şi salveze partidul de suflet de la iminentul eşec din viitoarele confruntări electorale. Preşedintele şi-a depăşit din nou atribuţiile constituţionale, afirmând la TVR că "Acum susţin proiectul mai mult ca oricând, nu din motive sentimentale, ci din motive pragmatice" şi că "Eu vreau să văd începută exploatarea". Rolul unui şef de stat este acela de mediator, nu de sfătuitor sau de aşa-zis specialist în toate, care-şi dă cu părerea! Nu prea pricep ce are marina cu mina! Preşedintele a escaladat din nou Constituţia cu acest punct de vedere de parte implicată. Este inadmisibil să ieşi cu astfel de declaraţii publice, în contextul în care situaţia actuală şi viitorul proiectului de la Roşia Montană nu au ieşit de sub umbra controverselor.

Sunt de părere că, pentru a fi evitate aspectele neclare ale acestei investiţii, proiectul minier de la Roşia Montană va trebui să fie făcut public. Ca şi în cazul vânzării Petrom, şi în situaţia de la Roşia Montană românii trebuie să ştie ce se întâmplă cu bogăţiile pământului nostru. Este cazul acum ca proiectul de la Roşia Montană să fie public pentru toată lumea, iar abia apoi românii să poată să-şi spună părerea dacă este viabil sau nu.

Domnul Călin Potor:

"Sistemul de sănătate este în pragul morţii clinice"

Deplâng situaţia dezastruoasă în care a ajuns sistemul de sănătate, deoarece Executivul nu este în stare să reducă deficitul masiv de personal şi nu are o strategie viabilă pentru resuscitarea acestuia. Guvernul boc cu "b" mic a distrus tot ce era bun în această ţară, iar sănătatea este poate cel mai vitregit domeniu, nimic nu mai funcţionează normal. Mult-lăudata descentralizare s-a dovedit a fi un bluf, un eşec al tuturor celor responsabili, de la ministerul de resort, la autorităţile locale care au preluat unităţile medico-sanitare. Mai mult, blocarea posturilor din sănătate pe care o doreşte acest guvern incapabil va conduce la o avalanşă de plecări din sistem, la suprasolicitarea celor rămaşi, şi implicit la greşeli care pot costa vieţile oamenilor nevinovaţi.

Consider că, pentru a salva ceea ce mai poate fi salvat, Guvernul trebuie să procedeze la deblocarea posturilor vacante din sănătate. Din cauza lipsei personalului medico-sanitar, activitatea din sănătatea românească se desfăşoară în regim de avarie, practic sistemul este în moarte clinică. Aproape în fiecare zi primesc sesizări de la oameni internaţi în spitale, care se plâng că nu sunt trataţi corespunzător, iar principala cauză o constituie lipsa fondurilor. Dacă se va lua şi măsura blocării posturilor până în 2014, atunci vom constata decesul sănătăţii, deoarece deja avem cu cel puţin 10 la sută mai puţini medici la nivel naţional.

Nici managementul Spitalului Judeţean de Urgenţă Alba, principala unitate din judeţ, nu iese din categoria "defectuos". Preşedintele Consiliului Judeţean Alba, dumitrel, cu "d" mic, dădea nu demult comunicate de presă în care anunţa populaţia că a vizitat Spitalul Judeţean, precum Ceauşescu, şi că, vezi Doamne, ce bine merg lucrurile de când a fost preluat în administrare de CJ. Îl invit să viziteze acum Spitalul Judeţean, să vadă cum sunt internaţi pacienţii fără ca personalul să aibă să le pună un banal cearşaf şi cum îşi aduc toţi medicamente de acasă, pentru că nu mai sunt fonduri. Aceasta este jalnica reformă a lui dumitrel, cu "d" mic! Culmea este că deşi situaţia financiară a Spitalului Judeţean este minunată, adică instituţia nu are datorii, realitatea este că în spital sunt probleme mari, iar oamenii sunt disperaţi. În ciuda situaţiei dezastruoase, acest preşedinte al CJ Alba vrea să construiască nu ştiu ce impozantă biserică în incinta unităţii, în loc să folosească banii pentru nevoile pacienţilor.

Domnul Călin Potor:

"Incapabili să-şi conducă partidul, PDL-iştii duc ţara de râpă"

Partidul de guvernământ este incapabil să-şi gestioneze treburile interne, fapt ce denotă că nu are cum să conducă profesionist ţara. Faptul că PDL, evident cu litere mici, şi-a modificat statutul în baza căruia funcţionează ca partid politic la mijlocul lunii mai, dar a uitat să informeze şi Tribunalul Bucureşti despre schimbările făcute, demonstrează că partidul respectiv are mari lacune de organizare. Marea majoritate a românilor se întreabă acum, firesc, cum poate să conducă acest partid România, dacă el nu îşi poate face ordine în propria ogradă?! În aceste condiţii, solicitarea de radiere a partidului condus de boc, cu "b" mic, din Registrul partidelor politice este legitimă şi fără echivoc.

În mod evident, neînregistrarea modificărilor operate în mai la statut demonstrează nu numai incompetenţa fruntaşilor partidului, dar şi perpetuarea ideii potrivit căreia cei de la putere îşi permit să sfideze legea, fiind convinşi că nimic nu li se poate întâmpla. Acest partid continuă să conducă ţara în mod discreţionar, după filozofia că, fiind la putere, rămâne intangibil şi nu va răspunde nicidecum în faţa legii. Culmea este că partidul este condus de un absolvent al Facultăţii de Drept din Cluj, una dintre cele mai prestigioase unităţi de învăţământ din România... Este clar că nimic nu contează la acest partid, în afara satisfacerii intereselor personale... Sunt curios care a fost reacţia lui Vasile Blaga când a văzut cât de prost merg lucrurile după schimbarea dumnealui din funcţia de secretar general, ceea ce era şi de aşteptat.

Domnul Călin Potor:

"Unii îşi trădează principiile de dragul partidului, alţii îşi schimbă partidul pentru a-şi păstra principiile"

Nu am trăit degeaba până acum! Am aflat, în fine, cine sunt salvatorii naţiei române, bătută crunt de soartă în ultimii doi ani de domnie a Guvernului boc, evident cu "b" mic. Salvatorii României sunt "nepătaţii" de la PDL, tot cu litere mici, evident. Ei sunt cei care au ridicat nivelul de trai al românilor, şi implicit şi al locuitorilor judeţului Alba. Ei sunt cei care au mărit salariile şi pensiile tuturor românilor, fără discriminare. Ei sunt cei care au creat mii şi zeci de mii de noi locuri de muncă. Ei sunt cei care au eradicat şomajul în România (mai ales în judeţul Alba, ha, ha, ha!). Tot ei sunt cei care au stârpit definitiv şi irevocabil toţi câinii vagabonzi de pe străzile pline de gropi ale patriei. Tot PDL-iştii au înlocuit maidanezii cu căţeluşi docili, cu colaci cu susan în coadă! Aceeaşi PDL-işti vajnici au înlocuit sărăcia şi starea acută de foame a românilor cu valuri-valuri de lapte şi miere, care se revarsă asupra oamenilor fericiţi din cerul înstelat...

În atari condiţii, a vorbi de trădare este sinonim cu a pomeni de funia din casa spânzuratului! Exponenţii baronului hava, cu "h" mic, vorbesc de trădare? Hai sictir! Locuitorii din Alba Iulia şi din judeţul Alba ştiu foarte bine că oamenii din PDL i-au trădat atunci când i-au minţit că vor "trăi bine". I-au minţit că vor avea locuri de muncă mai bune şi mai bine plătite. I-au minţit că vor avea apă şi canalizare. I-au minţit când le-au promis preţuri decente. Şi-au bătut joc de ei când le-au tăiat salariile, i-au umilit cu disponibilizările, i-au disperat până i-au făcut să fugă din casele, oraşele şi din ţara lor. Şi, atunci, cine pe cine a trădat? Oamenii vor judeca după cum trăiesc acum, nu baronii PDL lăfăiţi în maşini scumpe şi în case somptuoase, care nu ştiu nici măcar cât costă o pâine...

Alba Iulia este, fără nicio îndoială, capitala tuturor românilor, dar preponderent ar trebui să fie capitala... locuitorilor municipiului Alba Iulia. Cu alte cuvinte, vreau să spun că albaiulienii sunt în prezent aproape părăsiţi de autorităţile locale. De o bună bucată de timp, cetăţenii din Alba Iulia sunt confundaţi de Primărie cu Cetatea. Cetatea noastră bimilenară a ajuns să fie tratată de administraţia locală ca un contribuabil, căruia musai să i se îndeplinească toate poftele! Oameni buni, nu e corect! Toată stima şi respectul meu pentru ceea ce s-a făcut bun şi trainic pentru şi în Cetate. Maximă consideraţie pentru lucrările din ultimii ani din infrastructura oraşului. Cetatea este un bun al nostru şi al României, o iubim, suntem mândri de ea şi ne scoatem pălăria în faţa istoriei. Un sincer bravo! Mai bine mai târziu decât niciodată! Dar, onoraţi cetăţeni, dragi locuitori ai municipiului Alba Iulia, dumneavoastră ştiţi cel mai bine că investiţiile în cetate nu aduc, din păcate, bani pentru oraş, investiţii în economie, locuri de muncă mai multe, salarii decente şi îmbunătăţirea vieţii voastre de zi cu zi. Alba Iulia continuă să nu fie o atracţie turistică, deşii edilii nu recunosc, dar voi, cetăţenii, trebuie să ştiţi că suntem ultimii din Ardeal în ceea ce priveşte turismul. O spune Institutul Naţional de Statistică, nu vreun sondaj hoinar făcut prin telefon...

Alba Iulia este un simbol naţional, dar oraşul nu trebuie confundat cu negura istoriei! Nu mai suntem în Evul Mediu, să nu avem infrastructură la standarde înalte. Modernizarea Cetăţii şi a infrastructurii trebuiesc încadrate în categoria lucrurilor fireşti, banal de simple, la capitolul "s-a făcut ceea ce trebuia făcut". Asta e menirea unei administraţii, a unei Primării care se respectă! Nu putem ridica osanale "iubiţilor conducători" ai urbei pentru obişnuitul fapt că s-au ocupat de asfalt, canalizare, pavele, parcări (oare?) sau iluminat public. Acestea sunt activităţi normale, oameni buni, în orice localitate de pe globul pământesc. Nu s-au inventat la Alba Iulia, pentru numele lui Dumnezeu! Sunt apanajul serviciilor tehnice din Primărie, a urbaniştilor, a arhitecţilor, a inginerilor, nu sunt treburi de cât de bun primar eşti sau nu eşti. Aşa că, dacă s-au făcut nişte paşi din aceste puncte de vedere, ele erau necesare, sunt uzuale, nu e cazul să clamăm "marile realizări ale epocii". Şi, har Domnului, mai sunt multe de făcut pentru ca albaiulienii să nu se mai identifice doar cu istoria şi cu vremurile apuse ale Cetăţii... Multe din noile cartiere ale oraşului sunt realmente zone neelectrificate, oamenii se plâng de beznă, stau în case racordate la curent pe sistemul organizării de şantier (deşi locuinţele lor sunt terminate de ani buni!), şi nu există iluminat stradal. Şi încă mai sunt multe, multe de făcut pentru ca Alba Iulia să devină, aşa cum cineva (nu spui cine, persoană importantă monşer!) se lăuda cu mai mult timp în urmă, "oraş european". Dar o să mai avem prilejul să le discutăm...

Important este ca dumneavoastră, albaiulienii, să fiţi convinşi că, până acum, nimeni din administraţia publică locală nu v-a făcut vreun privilegiu necontabilizat. Nu v-a făcut nimeni favoruri şi privilegii să trăiţi bine! Potrivit ultimelor informaţii ale Băncii Naţionale a României, judeţul Alba ocupă un loc fruntaş pe ţară în clasamentul restanţelor populaţiei la bănci pe primele şase luni din acest an, cu 14,4 % la valută şi 14,6 % la lei. Mai exact spus, aproape 30 la sută din cetăţenii Albei, majoritatea locuitori ai Alba Iuliei, au atât de multe datorii şi trăiesc atât de prost încât nu îşi mai pot plăti ratele. Doar locuitorii altor trei judeţe ne depăşesc din acest punct de vedere, ceea ce denotă, indiscutabil, că nu trăiţi bine!

Nu în ultimul rând, cred că aş putea fi o soluţie pentru dumneavoastră la Primărie, deoarece ştiu că sunteţi neglijaţi, în primul rând ca simpli cetăţeni. Actualul primar nu se mai "coboară" de mult din soclu înspre lucruri fireşti, precum să stea detaşat de vorbă cu oamenii sau să fie preocupat de îmbunătăţirea confortului dumneavoastră social, locativ sau cultural. Pe mine mă ştiţi, de la Urgenţe, de la Ambulanţă, de la Primărie şi de la Spital. Nu m-am schimbat. Tot aşa vorbesc cu dumneavoastră, ca întotdeauna, şi acum din postura de deputat. Iar dacă oricare dintre voi mai are îndoieli, vă reamintesc că nu eu am trădat echipa respectivă, ci doar am luat măsuri pentru a îndrepta lucrurile scăpate de sub control! Acei oameni din PDL, politici sau mai puţin politici, nu mă reprezentau cu cinste şi onoare, aşa cum nu vă reprezintă nici pe dumneavoastră, albaiulienii, şi nici pe români...

Un coleg deputat care se respectă pe sine a spus, în momentul în care a plecat dintr-un partid, o frază memorabilă: "Unii îşi trădează principiile de dragul partidului, alţii îşi schimbă partidul pentru a-şi păstra principiile". Eu unul nu am conştiinţa încărcată cu nici o trădare. Oamenii din Alba Iulia care mă cunosc ştiu că nu i-am trădat şi nu-i voi trăda niciodată. Cât despre "distinşii" mei foşti colegi, îi aştept cu drag la viitoarele alegeri, unde electoratul, dumneavoastră în speţă, veţi indica concret şi corect cine pe cine a trădat!

Domnul Gheorghe Dragomir:

"Bulibăşeala din învăţământul românesc continuă!"

Anul 2011 a fost marcat de notele slabe obţinute la examenul de bacalaureat, care a demonstrat încă o dată scăderea continuă a calităţii învăţământului din România, cauzată de indiferenţa guvernanţilor faţă de şcoală.

Ministrul Daniel Funeriu probează încă o dată că există motive temeinice pentru a-i cere demisia. Astfel, aşa-zisa "clasificare" a universităţilor, în loc să introducă mai multă ordine în învăţământul superior, creează şi mai multă confuzie. Criteriile folosite în această "clasificare" nu sunt suficient de clare şi nu sunt cele europene. Invocarea Asociaţiei Europene a Universităţilor în sprijinul acestei clasificări nu este corectă, deoarece această asociaţie nu face clasamente, ci eventual dă sfaturi, evaluează şi informează asupra metodologiei. Există instituţii europene specializate care fac asemenea ierarhizări, instituţii care nu au participat însă la operaţiunea domnului Funeriu.

Cu siguranţă o viitoare evaluare şi clasificare instituţională, alta decât aceea realizată sub egida domnului ministru Daniel Funeriu, va fi mai conformă cu realităţile învăţământului superior românesc.

Constatăm, de asemenea, că domnul Daniel Funeriu nu a promovat încă, prin ordin de ministru, unele metodologii şi programe de studiu absolut necesare începerii actului de predare-învăţare în învăţământul preuniversitar. Printre restanţele majore ale MECTS privitoare la implementarea Legii educaţiei se numără şi faptul că nu a fost promovată încă Metodologia de organizare şi desfăşurare a concursurilor pentru ocuparea funcţiilor de director şi director adjunct din unităţile de învăţământ preuniversitar. Aceste concursuri ar fi deschis o cale reală de depolitizare a conducerii grădiniţelor, şcolilor şi liceelor şi, în lipsa acestora, inspectorii generali şcolari numiţi politic îşi continuă demersurile de numire a directorilor şi directorilor adjuncţi pe criterii strict clientelare.

În discursul său cu ocazia deschiderii anului şcolar preuniversitar 2011- 2012 primul-ministru Emil Boc spunea:

"Generaţii întregi au crescut cu vechea vorbă românească: Ai carte, ai parte! Corectaţi-mă dacă greşesc, dar personal nu cred că există părinte pe lumea asta care să nu-şi îndemne copilul spre învăţătură. Au făcut-o părinţii noştri cu noi, o vom face şi noi la rândul nostru cu copiii noştri, întrucât cartea este cea care ne apropie de valori şi ne asigură un viitor. În termeni practici, mai multă carte înseamnă o mai bună aşezare în viaţa de zi cu zi. Mai multă carte înseamnă totodată garanţia resurselor nelimitate pentru o întreagă naţiune. Cam asta ar fi, până la urmă, în cuvinte simple menirea şcolii! În cuvintele reformei la care asistaţi, şi care nu e simplă, vă asigur, modelul educaţiei româneşti vizează cu adevărat calitatea, nu cantitatea, performanţa, nu simularea ei. Şcoala românească nu va mai fi pentru copiii noştri doar un furnizor de diplome, ci un furnizor de programe de formare în pas cu vremurile, adaptate competiţiei internaţionale. Or, asta se face cu profesori bine pregătiţi şi atent selecţionaţi, cu sisteme de predare compatibile şcolii europene, cu sisteme de notare corecte, standardizate."

Din păcate, domnule prim-ministru, faptele arată cu totul altceva în privinţa reformei pe care guvernul condus de dumneavoastră a aplicat-o în învăţământul românesc, din care ies în evidenţă doar subfinanţarea şi dezinteresul!

Domnul Marin Almăjanu:

"Subvenţia la căldură rămâne strict la cheremul intereselor electorale ale PDL"

De parcă nu şi-a îndeplinit încă planul portocaliu al tuturor relelor menite să facă un calvar viaţa de zi cu zi a românilor, Guvernul Boc a anunţat recent încă una în plus: în iarna ce vine, acesta are de gând să elimine subvenţia la energia termică! Dar, la o privire mai atentă, se poate lesne constata cum stau lucrurile: acest subterfugiu are, în realitate, menirea de a veni în sprijinul punctual al intereselor electorale PDL-iste!

Cinismul de care dă dovadă premierul Boc şi ai săi miniştri când vine vorba de interesul de partid nu mai are nicio limită, dacă după sărăcirea cruntă a populaţiei, timp de trei ani, aceştia decid peste noapte să-i lase pe unii români şi fără căldură în locuinţe! Este inacceptabil ca 1 milion de familii să fie lăsate în frig doar pentru că aşa vrea domnul Boc!

Această nouă invenţie a premierului Boc este una luată pe criterii strict politice, pentru a le crea astfel probleme majore primarilor USL şi pentru a da bani într-un mod ocolit doar către cei portocalii, din fondul de rezervă aflat la dispoziţia sa!

Deci, PDL a hotărât: în această iarnă statul nu va mai da subvenţii direct către CET-uri, care vor fi astfel nevoite să mărească substanţial preţul gigacaloriei, ci către primăriile PDL-iste!

În disperarea de a nu pierde alegerile, actuala putere a ajuns să politizeze tot ce mişcă în ţara asta. Astfel, prin ordonanţa privind eliminarea subvenţiei la energie termică, CET-urile au căpătat culoare politică, iar agentul termic a devenit agent electoral!

Problema majoră este faptul că actualul Guvern încearcă să transfere responsabilitatea pentru suferinţa care va fi cauzată românilor către primării, susţinând că acestea sunt libere să plătească subvenţia la căldură din fonduri proprii.

În condiţiile date, este evident faptul că cele mai multe primării nu vor putea să facă acest lucru. Românii din localităţile conduse de primari ai opoziţiei vor fi cei mai crunt loviţi de această măsură.

Este limpede pentru toată lumea că această nouă ordonanţă nu are nicio legătură cu protecţia socială, ci este o măsură strict politică, care va reprezenta doar încă un instrument de presiune aflat la îndemâna partidului de guvernământ pentru viitoarele alegeri!

Domnul Andrei Dominic Gerea:

"1.000 de zile de regres, 1.000 de zile de incompetenţă guvernamentală!"

La bilanţul celor 1.000 de zile de guvernări PD-iste, conducătorul acestora, executantul perfect al indicaţiilor cotroceniste, prea-ascultătorul domn Boc, nu se poate lăuda cu nicio realizare concretă, cu niciun rezultat menit să fi influenţat în mod pozitiv economia sau traiul de zi cu zi al românilor, până în prezent!

Atributele acestor guvernări sunt din păcate cele mai grele din istoria postdecembristă, din punctul de vedere al efectelor provocate de prea mult diletantism, incompetenţă crasă şi corupţie masivă!

Acest bilanţ are la activ doar tăieri intempestive şi grave de venituri, măriri fulminante de taxe şi impozite sau decizii legislative dezastruoase şi, în cea mai mare parte, profund anticonstituţionale!

Cele 1.000 de zile de guvernări haotice n-au făcut altceva decât să le demonstreze românilor că mai rău de atât nu se poate, că limita suportabilului umilinţei şi sărăcirii fără precedent nu a fost întrecută într-o asemenea cinică măsură nici măcar în vremurile de tristă amintire!

Românii au putut simţi pe propria lor piele ce înseamnă cea mai slabă şi incapabilă guvernare din istorie: un coşmar cumplit, alimentat de crize peste crize, minciuni nesfârşite şi sărăcie lucie!

Măsurile luate în această perioadă de către cabinetele domnului Boc, sub îndrumarea strictă a Cotroceniului, au avut grave consecinţe, cu impact devastator asupra întregii societăţi: aservirea instituţiilor statului care ar fi trebuit să lucreze numai în interes public şi strict în slujba cetăţenilor, şi nu în cea a unui singur partid politic şi a numeroasei sale clientele; punerea pe butuci a mediului privat şi anihilarea definitivă a clasei de mijloc; distrugerea sistemelor publice - de la sănătate, educaţie, până la asigurări sociale sau siguranţă şi ordine publică; crearea şi întreţinerea permanentă a unui climat social caracterizat prin conflict, lipsit total de încredere în reprezentanţii instituţiilor statului şi absenţa desăvârşită a dialogului cu cetăţenii.

Sub masca grotească a cuvântului reformă, diluat complet de conţinut de către iresponsabilii miniştri ai PD, România a fost aruncată în prăpastia degringoladei economice, sociale şi instituţionale!

Tot ceea ce s-a construit cu trudă, timp de aproape 20 de ani, cu mult mai puţine greşeli, de către toate celelalte guvernări postdecembriste şi a reprezentat pentru România un curs ascendent, a fost distrus în totalitate, odată cu instalarea sfidătoarelor guvernări PD-iste!

Din acel nefast moment, care poate fi numit, cu indulgenţă, eroarea-erorilor, Boc-PD, a dispărut cu desăvârşire din preocupările guvernamentale grija pentru fiecare cetăţean în parte, plătitor de taxe şi impozite, cea pentru bunăstarea poporului român sau bunul mers al economiei ţării şi a fost instaurată dictatura bunului plac PD-ist!

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

"Alegeri «la pachet» şi întoarcerea la popor"

Pe zi ce trece mă conving de faptul că democraţia şi legalitatea sunt nişte lucruri care mai mult îi încurcă pe cei aflaţi astăzi la guvernare. Legi foarte importante pentru cetăţenii României au fost şi sunt adoptate în continuare prin procedeul asumării răspunderii, intrând cu bocancii în câmpul de acţiune al forului legiuitor şi încălcând prevederile constituţionale.

Acum, aflăm că există posibilitatea ca Guvernul să îşi asume răspunderea pe Legea comasării alegerilor. Motivul invocat ar fi reducerea cheltuielilor "inutile". Într-adevăr, democraţia costă, dar lipsa ei costă şi mai mult. Guvernanţii ar putea să vadă lista lungă a unor investiţii precum patinoare, telecabine şi bazine de înot construite prin diverse sate şi să explice românilor ce înseamnă cheltuieli "utile" şi "inutile". Altfel, nu mai înduioşează pe nimeni cu "grija" lor pentru cheltuirea banului public.

Mai mult, suntem informaţi că alegerile de anul viitor vor avea loc "la pachet", indiferent dacă opoziţia este de acord sau nu. Opoziţia asta de care nu îi pasă deloc PDL-ului este formată din nişte oameni care au fost votaţi de cetăţenii României. De mulţi cetăţeni, fie vorba între noi... Întrebarea mea este următoarea: părerea poporului contează? Haideţi să-i întrebăm pe cetăţeni dacă vor alegeri în vrac, dacă vor sau nu vot prin corespondenţă ori regionalizare! Să ne întoarcem la popor, domnilor guvernanţi, dacă aveţi curaj! Sau acum poporul nu mai e bun, pentru că a început să vă huiduie şi vă aşteaptă cu roşii?

Nu puteţi să daţi legi electorale fără consultare publică şi în dispreţul bunelor practici internaţionale, nu puteţi să schimbaţi regulile cu un an înainte de alegeri, doar pentru că aşa vă ies socotelile mai bine şi faceţi economie la pungi şi găleţi.

Comasarea alegerilor prin amânarea alegerilor locale este o formulă nedemocratică, ilegală şi subiectivă. La acest moment, legislaţia este clară. Mandatul primarului, consilierului local, respectiv al preşedintelui consiliului judeţean şi al consilierului judeţean este de 4 ani şi poate fi prelungit în caz de război, calamitate naturală, dezastru sau sinistru deosebit de grav. Aşa scrie în lege, negru pe alb. Ceea ce se întâmplă azi în România este sinistru, guvernarea actuală este un dezastru, dar nu putem amâna alegerile locale doar în baza intereselor şi a calculelor politice şi electorale ale celor aflaţi la putere.

Cei din PDL sunt conştienţi că nu pot câştiga alegerile decât prin fraudă şi manipulare. Mai inaugurează un patinoar pe izlazul comunal, mai dau nişte bani de asfaltări primarilor PDL-işti, să aibă cu ce se lăuda în campanie şi să nu-i întrebe lumea de sănătate (mă refer la sistemul sanitar aflat pe butuci), de locuri de muncă, sărăcie, tăieri de salarii şi pensii, mai bat la porţile oamenilor cu plasele colorate, în acelaşi spirit democratic. Până la instituţionalizarea mitei electorale nu mai e mult, alegerile de luna trecută din Neamţ au demonstrat acest lucru. Instituţiile politizate ale statului fie participă direct la acest proces, fie închid ochii cu complicitate. La toate scrutinurile electorale din ultimii ani am depus contestaţii după contestaţii şi plângeri după plângeri. Am prezentat dovezi ale fraudelor, însă nicio contestaţie nu a fost rezolvată favorabil. Nimeni nu a prezentat vreodată rezultatele anchetelor, dacă s-a făcut vreo anchetă. Nimeni nu a aflat secretul performanţei Ambasadei de la Paris la vot-viteză, iar acum PDL vrea şi vot prin corespondenţă, care deschide noi posibilităţi de fraudă. Oficial, alegerile din România sunt corecte, nu planează asupra rezultatelor nici cea mai mică suspiciune. Putem da tuturor lecţii de democraţie! Însă doar un sfert dintre români cred că alegerile sunt corecte şi libere. Acesta este rezultatul îngrijorător al sondajelor din ultimii ani. Un studiu realizat recent de Banca Europeană de Reconstrucţie şi Dezvoltare confirmă datele.

Am susţinut în repetate rânduri că România are nevoie de o nouă majoritate parlamentară şi de un nou guvern, legitimat prin votul popular. Susţinem şi votul uninominal pur pentru alegerile parlamentare. Să intre în Parlament candidatul care obţine în colegiul său cele mai multe voturi. Am depus şi un proiect de lege în acest sens.

Nu vrem să mai prelungim dezastrul. USL acceptă ideea comasării doar dacă acest lucru se produce în urma dizolvării Parlamentului, deci a alegerilor parlamentare anticipate.

Nu dorim altceva decât respectarea legii şi a voinţei poporului.

Domnul Dorel Covaci

"Început de an şcolar 2011-2012"

Şcolile şi-au deschis porţile pentru noul an şcolar 2011-2012. Din păcate, auspiciile nu sunt dintre cele mai favorabile. Avem cu 1.500 de şcoli mai puţine, adică cu 25% mai reduse ca număr faţă de anii trecuţi. Sub umbrela Reformei Funeriene s-au eradicat instituţii de învăţământ din localităţile care nu au plătit la alegeri tributul în voturi pro actuala putere.

Cu toată această "Mare Reformă", au fost destituiţi alţi directori de şcoli pe criterii politice, iar 20% dintre şcolile funcţionale sunt neautorizate sanitar, neigienizate, fără microbuze pentru elevii-navetişti, într-un cuvânt improprii, în timp ce sedii modernizate şi adaptate normelor şi cerinţelor europene sunt lăsate în paragină, în logica osândirii edililor opozanţi ai puterii portocalii.

Solicitările ministrului educaţiei de a nu se politiza prima zi de şcoală denotă duplicitatea şi inconsecvenţa, după ce partidul domniei sale, aflat la butoanele de comandă ale ţării, a schimbat, după bunul plac, nu doar inspectorii şi directorii de şcoli, ci până şi femeile de serviciu, iar spoiala portocalie a şcolilor va rămâne ca o pată care să stea mărturie obsesiei până la demenţă a guvernării actuale de a PD-liza totul.

Emblematice pentru situaţia învăţământului din România sunt rezultatele celor două sesiuni de bacalaureat şi a examenului de titularizare. Procentul de promovabilitate la examenul maturităţii a fost cu mult sub aşteptări. Rezultatele obţinute de elevi au fost cele mai slabe din ultimele două decenii. Dacă în sesiunea din iunie au fost peste o sută de mii de elevi picaţi, adică doar 44,36 % dintre candidaţi au reuşit să promoveze bacalaureatul în toamnă doar puţin peste 18 % au luat note de trecere.

La titularizare, din cei aproape 24.000 de candidaţi rămaşi în concurs la proba scrisă doar 30% au reuşit să obţină peste 7, notă care le poate asigura un post de titular.

Aceste cifre îngrijorătoare ne asigură că sistemul de învăţământ funcţionează, în prezent, pe avarii, cu numeroşi profesori necalificaţi, care au primit note ruşinoase la examenul de titularizare, sau cu profesori blazaţi, care prestează, pe salarii de nimic, servicii corespunzătoare.

Nu trebuie să ne mai mirăm că produşi a unui astfel de sistem sărăcit, haotic şi ultrapolitizat sunt neinstruiţi, dezinteresaţi, ignoranţi şi neadaptaţi unei pieţe a muncii globalizată şi, în consecinţă, extrem de competitivă.

Nestăpânirea obiectului de studiu predat, neabsolvirea unor cursuri de pedagogie scad credibilitatea formatorilor şi atractivitatea elevilor faţă de şcoală şi faţă de însuşirea unor cunoştinţe noi. De aici se explică şi creşterea îngrijorătoare a fenomenului absenteismului în şcoli. Numai în primul semestru al anului trecut, elevii au acumulat peste 30 de milioane de ore de absenţe. Iar aceste cifre sunt legate direct şi de violenţă, consum de alcool, droguri şi alte flageluri în rândul minorilor.

Lipsa de oportunităţi de pe piaţa muncii din România, blocarea posturilor publice, salariile reduse, numărul mic al investitorilor străini, nepotismul, politizarea, sistemul pilelor şi relaţiilor sunt realităţi suficiente pentru a descuraja iniţiativele elevilor de a-şi croi un drum în viaţă prin învăţătură. Vechiul proverb: "Ai carte, ai parte" este perimat.

Totodată, amânarea până în 2014 a aplicării măsurii alocării obligatorii a 6% din PIB educaţiei, prevăzută în noua Lege a învăţământului, va împinge sistemul dincolo de un prag care cu greu va mai putea fi surmontat. E uşor de preconizat că resursele umane bine calificate vor părăsi domeniul sau că vor trebui să se ralieze reţelei nepieritoare a meditaţiilor particulare, din care să-şi extragă principala sursă de venit; că elevii vor suferi din cauza degradării sau insuficienţei infrastructurii şi logisticii.

Şi oricât de modernă sau nu este şcoala în care se învaţă, fără oameni pregătiţi, conştiincioşi, cu vocaţie de educatori, este greu să se insufle dragoste de carte, de bine, de frumos unor copii la începutul vieţii, în jurul cărora abundă tentaţii şi ispite pierzătoare, în faţa cărora cu greu pot rămâne nepăsători şi fermi.

Într-o Românie în care Guvernul etichetează drept bogaţi cetăţenii care câştigă 800 de RON, în contextul actualei probleme în dezbatere, a eliminării subvenţiei la încălzire şi a dublării, în consecinţă, a preţului gigacaloriei, nimic nu ne mai miră şi nu mai poate fi pus la îndoială ca fiind opera actualei puteri.

Cu noua modă a monitorizării video a examenelor, actuala putere încearcă să stârpească fenomenul copierii în rândul elevilor, dar uită cu desăvârşire ce exemplu propriu ruşinos le-a furnizat, minţind o ţară întreagă că fraudările voturilor în Parlament şi la alegeri sunt fabulaţii şi persistând, fără nicio jenă, cu aceste înşelăciuni.

Educaţia nu trebuie să se facă doar în şcoală. E adevărat că pentru mulţi ea începe aici, dar dacă exemplul practic oferit de societate nu concordă cu învăţătura profesorilor, vorbim de simple vorbe scrise pe hârtie sau rostite fără sens de un dascăl rupt de realitate. Educaţia se face şi în familie, biserică, pe stradă şi în mass-media, adică chiar acolo unde aleşii sunt puşi în lumina reflectoarelor. Dacă puterea, teoretic exponentul succesului în politică, nu recurge decât la practici josnice, murdare, probabil că acesta va fi şi mesajul de model de reuşită pe care îl transmite generaţiei tinere.

Ne aflăm aici în poziţii de vârf şi avem multiple responsabilităţi, printre care şi aceea de a avea o conduită etică, morală şi demnă de a fi servită drept pildă alegătorilor, tinerilor în particular, aceia care sunt uşor impresionabili, manipulabili şi care au nevoie de modele pozitive în viaţă, pentru a deveni cetăţenii de nădejde ai acestei ţări.

Domnul Ion Dumitru:

"Piscicultura, deficitară în ceea ce priveşte productivitatea"

Piscicultura este parte integrantă a agriculturii întrucât este furnizoare de hrană şi exploatează fondul funciar al ţării - partea imensă - (acoperită cu ape) a acestuia.

Importanţa economică a producţiei piscicole constă în primul rând în aportul de proteină animală ieftină şi de calitate care poate echilibra în mod favorabil structura dietei alimentare. Alte avantaje economice directe sau induse de piscicultură sunt:

- exploatarea unui patrimoniu funciar acvatic de dimensiuni considerabile, teritoriul acoperit cu ape al României însumând cca. 500.000 ha ape stagnante, 66 mii km de ape curgătoare şi 25 de mii km² de ape marine;

- creşterea semnificativă a producţiei de alimente proteice de origine animală la costuri reduse;

- ofertă de materie primă pentru industrie alimentară;

- locuri de muncă, în sfera pisciculturii, în sectorul industrial şi comercial;

- obiective de investiţii productive cu reale şanse de profit;

- îmbunătăţirea balanţei de plăţi externe, atât prin eliminarea importului, cât şi prin crearea unor disponibilităţi de export.

În România, consumul de peşte este de numai 3,2 kg/locuitor/an, faţă de peste 26 kg/locuitor/an în celelalte ţări din Uniunea Europeană.

Potrivit gradului de complexitate tehnologică, cele 100 de mii de hectare amenajări piscicole existente echivalează cu 500 de mii de ha de culturi de câmp, iar ca valoare a producţiei (la un randament de 100 kg peşte/ha) cu peste 50 ha grâu sau 60 ha de porumb.

Piscicultura, ca principală activitate şi resursă economică, trebuie să constituie pentru Guvern o preocupare permanent prioritară, întrucât evoluţia din ultimii 8 ani este apreciată de specialişti ca nesatisfăcătoare.

Domnul Gheorghe-Eugen Nicolăescu:

"PDL îşi schimbă culoarea. Năravul rămâne acelaşi!"

Odată cu începerea noii sesiuni parlamentare am "numărat" cu toţii cele 1.000 de zile de guvernare Băsescu - Boc - Udrea.

Bilanţul acestei perioade sumbre ne îndreptăţeşte să spunem că toate promisiunile electorale pe care le-au făcut cei care acum se află la putere au fost promisiuni mincinoase pe care, rând pe rând, le-au încălcat fără nicio remuşcare.

Putem vorbi totuşi de o promisiune electorală, poate chiar singura promisiune pe care nu au încălcat-o şi pe care au reuşit să o respecte cu sfinţenie. Este "promisiunea" pe care şeful suprem al PDL, Traian Băsescu, a făcut-o în campania electorală pentru referendumul din 2009: "De ce le e frică, nu scapă".

Astfel, puterea portocalie a pus în practică această "promisiune-ameninţare" şi a avut grijă ca nu cumva vreo categorie socio-profesională din România să scape neafectată şi neumilită.

Au început cu bugetarii. După ce le-au furat voturile cu promisiunea unor salarii mărite, nu i-a mai interesat soarta lor şi i-au catalogat ca "angajaţii graşi", cu salarii nesimţite, cei "prea mulţi" pe care societatea îi duce în spate. Nu numai că salariile nu au crescut, dar în cele mai multe cazuri au scăzut aproape de limita supravieţuirii.

Au continuat cu pensionarii, care au avut de suferit din momentul în care a fost votată prin furt Legea pensiilor, care au fost afectaţi de creşterea preţurilor la alimente, la medicamente şi prin limitarea accesului la serviciile medicale. Lacrimile pe care le vărsa marele cârmaci pentru soarta acestor pensionari au fost la fel de ipocrite ca toate gesturile prin care speră să îşi "netezească" imaginea din ce în ce mai şifonată.

Nu au uitat nici poliţiştii, care au fost concediaţi cu miile pentru că au avut curaj să scandeze împotriva preşedintelui, militarilor le-au fost tăiate pensiile nesimţite, iar medicii au fost trimişi să profeseze pe alte meleaguri.

Rezultatul catastrofal al examenului de bacalaureat din această vară poate fi privit ca "o încununare" a măsurilor nefericite luate de un guvern incompetent şi de un ministru care nu cunoaşte realitatea sistemului de învăţământ din România. Toate aceste măsuri din educaţie dovedesc iresponsabilitate şi indiferenţă faţă de viitorul acestei generaţii şi a celor viitoare.

Lista măsurilor nefericite este foarte lungă şi se pare că şefii PDL sunt tot mai conştienţi de faptul că incompetenţa, aroganţa şi dispreţul cu care au condus această ţară se vor întoarce împotriva lor, iar pentru următoarele alegeri vor avea nevoie de fonduri din ce în ce mai mari pentru a putea fura din ce în ce mai multe voturi.

Odată cu începerea noii sesiuni parlamentare, s-au grăbit să prezinte lista legilor pe care doresc să le adopte în varianta "pe repede înainte": reorganizarea teritorială a ţării, modificarea Constituţiei României, comasarea alegerilor locale cu cele parlamentare şi votul prin corespondenţă.

Motivul pentru care PDL îşi doreşte ca alegerile locale să aibă loc în aceeaşi zi cu cele parlamentare este ameţirea de cap a alegătorilor, care se vor trezi în faţa unui teanc de buletine de vot şi nu vor şti foarte clar ce trebuie să facă. Există o expresie care se potriveşte perfect pentru a reflecta modul în care cei din PDL doresc să câştige alegerile şi să ne conducă încă 4 ani: prin iuţeală de mână şi nebăgare de seamă. Le este frică să organizeze alegeri corecte, le este frică de votul cinstit al românilor pentru că, prin tot ce au făcut în cele 1.000 de zile de guvernare, au reuşit să compromită până şi culoarea portocalie, de care au ajuns să se ferească din ce în ce mai mulţi români. S-au gândit că poate, dacă îşi schimbă culoarea din portocaliu în verde, alegătorii nu îi vor mai asocia cu eşecul, cu incompetenţa şi umilinţa, cu furtul din banul public, cu sărăcia...

În creştinism, verdele este simbolul speranţei. Dacă PDL va conduce ţara încă un mandat, speranţa românilor de a duce o viaţă mai bună va rămâne o simplă iluzie, deoarece PDL îşi poate schimba culoarea, dar nu îşi poate schimba obiceiurile nesănătoase prin care portocalii s-au menţinut ilegal la putere.

În lunile care vor urma până la viitoarele alegeri, românii trebuie să fie preveniţi că vor auzi din ce în ce mai multe promisiuni verzi, care se vor dovedi, din păcate, la fel de mincinoase şi otrăvite ca promisiunile portocalii!

Domnul Gheorghe Ciobanu:

"România are nevoie de înfiinţarea ministerului unic al fondurilor europene"

Situaţia economică internaţională este destul de dificilă, lucru care se reflectă şi în evoluţia exporturilor româneşti, mai ales pe piaţa Uniunii Europene. În aceste condiţii, singurul motor viabil al economiei sunt investiţiile în infrastructură.

Executivul a făcut eforturi importante pentru a asigura un nivel mare din buget investiţiilor în infrastructură. Banii pe care îi avem însă nu sunt suficienţi. De aceea, trebuie să ne folosim de resursa extrem de importantă a fondurilor europene. Din păcate, iar acesta este un minus pe care trebuie să ni-l asumăm, până acum, absorbţia este mai degrabă deficitară. Iar cauzele sunt multiple: de la lipsa proiectelor care să fie finanţate, la modul de multe ori deficitar în care se face selecţia sau se ţine legătura cu Bruxelles-ul. Cu excepţia poate a Ministerului Dezvoltării, care va încheia anul acesta contractările pe POR, pe toate celelalte programe operaţionale sau sectoriale lucrurile nu stau foarte bine.

Blocarea temporară a plăţilor pe Axa 2 a Programului Operaţional Regional a arătat deficienţele modului în care a fost gândit sistemul instituţional de absorbţie al fondurilor europene la nivelul României. Practic, ministerul face finanţarea, punctarea proiectelor este făcută de o comisie mixtă între minister şi administraţiile locale, verificarea este făcută de un organism naţional de control, pe care Comisia Europeană nu-l poate controla în vreun fel, iar administraţiile locale pun în aplicare proiectele. Asta fără să existe un organism care să controleze întreg procesul şi să ţină legătura cu funcţionarii de la Bruxelles. Nu este, deci, de mirare că se constată nereguli.

Ar fi fost foarte bine dacă România ar fi luat exemplul Poloniei încă de la înfiinţarea portofoliilor Guvernului Boc şi ar fi construit un minister unic al fondurilor europene. Dat fiind faptul că situaţia nu este tocmai favorabilă, cred că o recunoaştere şi o adaptare a unei forme instituţionale mai bune este mişcarea cea mai potrivită pe care putem să o facem astăzi. După deficienţe majore ale absorbţiei chiar şi a fondurilor de preaderare, Bulgaria a purces anul trecut la înfiinţarea ministerului unic, iar efectele se simt - practic, a avut loc un salt semnificativ în absorbţia efectivă a banilor europeni.

Subiectul nu este politic şi nici nu trebuie tratat ca atare. Votul pe care Guvernul îl cere în Parlament privind înfiinţarea ministerului poate să genereze efecte pozitive pentru întreaga clasă politică. Avem şansă să arătăm că suntem responsabili ca parlamentari şi susţinem înfiinţarea unei forme instituţionale care să ne ajute în absorbţia fondurilor europene. Votul din Parlament echivalează cu acceptarea ideii că putem să facem mai multe pentru crearea de locuri de muncă în România şi pentru integrarea de facto în Uniunea Europeană.

Faptul că majoritatea de guvernământ nu tratează tema în cheie politică explică şi motivul pentru domnul Ludovic Orban va fi desemnat ca ministru pentru fondurile europene. Un tehnocrat echidistant, care cunoaşte foarte bine procedurile de la Bruxelles, vorbeşte limba funcţionarilor de acolo şi este capabil să ajute România în acest proces destul de complicat. De altfel, faptul că a fost Comisar european pentru multilingvism garantează mai multe uşi deschise şi o mai mare flexibilitate faţă de situaţia ţării noastre. Cred că numele său este o garanţie a seriozităţii cu care coaliţia de guvernământ tratează acest subiect.

România are încă şansa de a absorbi toate fondurile europene din exerciţiul bugetar 2007-2013. Majoritatea programelor pe care le derulăm au perioada de aplicabilitate n+2. Ceea ce înseamnă că până peste doi ani trebuie să se închidă contractările pentru proiectele care urmează a fi puse în aplicare, lucrările efective putând să dureze până în 2013. La fel şi decontările. România mai are, deci, 4 ani de zile la dispoziţie pentru a absorbi peste 30 de miliarde de euro, PIB-ul întregii ţări pe aproape 3 luni.

Tocmai de aceea este necesar să luăm această decizie şi întreaga clasă politică să dea dovadă de responsabilitate şi susţinere a interesului naţional. Votul pentru înfiinţarea noului minister este mai puţin un act politic, cât o decizie în favoarea României în ansamblu. De aceea, îi invit deopotrivă pe cei din majoritatea de guvernământ, cât şi pe cei din USL, să trateze acest subiect cu maximă responsabilitate.

Domnul Marian Ghiveciu:

"Guvernul Boc aserveşte economicul politicului"

Agresiunea în plină derulare împotriva întreprinderilor mici şi mijlocii, a Guvernului Boc, este încă o dovadă că actuala putere nu este pregătită nici din punct de vedere politic şi nici din punct de vedere tehnic să ne scoată din criză.

S-ar putea spune că mai degrabă reprezentanţii formaţiunilor politice din cadrul puterii şi guvernului, reprezentaţi prin algoritm, caută motive de tot felul pentru relansarea unei noi forme de luptă de clasă. S-ar putea vorbi chiar de o încăpăţânare, greu de justificat însă, de a angaja şi întreţine lupta între putere şi popor, între putere şi societatea civilă.

Există numeroase exemple care vorbesc nu doar de diletantism în actul guvernării.

M-aş referi, în principal, la inconsecvenţa Guvernului şi neputinţa depăşirii opticii partinice şi de clientelism, care riscă să provoace distrugerea unei ţări în numele austerităţii. Bineînţeles, a unei austerităţi care, aşa cum o dovedeşte practica, nu este valabilă pentru toţi.

Nicăieri în lume, sau aproape nicăieri, nu există forţe politice ca cele aflate la guvernare, care, prin măsuri şi decizii aberante să lupte practic împotriva poporului. La noi există până şi aşa ceva. Când un guvern impozitează absolut tot şi determină încetinirea sau încetarea unor activităţi de producţie, ca şi pauperizarea populaţiei, este evident că el devine promotorul unei activităţi antinaţionale.

Apoi, nu s-a pomenit ţară care să se bazeze pe regres şi în care să se cultive iluzia că se poate trăi fără a promova dezvoltarea economică.

Nu este greu de observat că impozitele şi reducerile de salarii şi pensii apasă pe cei mulţi, dar sprijină pe căi oculte firmele din clientela proprie a puterii. Până la urmă, oricum i-am zice, tot de o hoţie pe faţă este vorba, chiar dacă se crede că e faţa nevăzută a lunii.

Dar se înşeală cei ce cred că poate rezista o politică prin care sunt apăsaţi cei mulţi şi este protejată o clientelă proprie minoritară.

Domnul Gigel-Sorinel Ştirbu:

"Comasarea alegerilor - disperare fără margini pentru actuala putere"

De ceva vreme se vehiculează ideea comasării alegerilor locale cu cele parlamentare, asta însemnând prelungirea mandatelor primarilor din iunie 2012 până în luna noiembrie a aceluiaşi an. Ca argument privind luarea acestei decizii, liderii democrat-liberali consideră că introducere a două etape electorale într-un singur an ar reprezenta o serie de blocaje administrative pe parcursul anului în cauză, ceea ce nu ar fi deloc benefic pentru ieşirea economiei din impas.

Întrebată care va fi procedura legislativă prin care se vor putea comasa alegerile în toamna anului 2012, deputatul PDL Sulfina Barbu a spus că există două variante - una de modificare a Legii administraţiei publice locale şi a Legii alegerilor locale, iar cea de-a doua, de adoptare a unei legi organice prin care să fie stabilite aceste modificări.

"Există două variante: o lege organică prin care să se prelungească mandatul şi prin care să stabilim prelungirea mandatului până în luna noiembrie sau în Legea nr.215/2001, articolele care se referă la acest mandat al consilierilor locali şi primarilor să fie modificate şi legea alegerilor locale să fie modificată. Putem merge cu modificarea celor două legi, sau cu o lege organică care să prevadă aceste lucruri şi să modifice aceste acte normative", a spus Barbu.

Potrivit Legii administraţiei publice locale: "Mandatul primarului poate fi prelungit, prin lege organică, în caz de război, calamitate naturală, dezastru sau sinistru deosebit de grav."

Dincolo de motivele economice declarate de partidele aflate în interiorul arcului guvernamental, în spatele acestei decizii se ascund calcule electorale. Se ştie cât se poate de clar că la alegerile locale este ales omul, şi nu partidul, aşa că primarii gospodari ai partidelor aflate la putere care au beneficiat de fonduri şi au putut dezvolta comunităţile pe care le conduc, să fie în acest fel locomotiva şi trambulina candidaţilor democrat-liberali pentru alegerile parlamentare, deoarece este mult mai la îndemână ca Domniile Lor să-şi facă campanie împreună cu un primar merituos, să beneficieze de roadele muncii edilului şi în felul acesta să-şi asigure voturile pe care altă dată nu le-ar fi putut obţine cu atâta uşurinţă. Această măsură este destinată a crea confuzie în rândul electoratului, iar oamenii trebuie să înţeleagă că votând un parlamentar nu votează un om care-şi ajută primarul de la Bucureşti.

Toate aceste demersuri avute în vedere de PDL şi partenerii de coaliţie, printre care amintim noua lege electorală, care a stabilit alegerea primarilor dintr-un singur tur, şi, mai nou, această comasare a alegerilor locale cu cele parlamentare, urmăresc conservarea capitalului electoral al partidelor aflate la putere. Argumentele privind adoptarea acestor legi sunt puerile şi nu au fundament constituţional, aceste decizii pot arunca statul român în situaţie de avarie deoarece până în luna octombrie sau noiembrie toate actele emise de primari, de consiliul judeţean sau de consiliul local după expirarea celor patru ani de mandat pot fi atacate în instanţă de orice persoană interesată, şi justiţia va spune că dacă nu mai eşti primar, nu mai eşti preşedinte de consiliu judeţean, după ce ţi-a expirat mandatul, nu ai voie să mai semnezi acte, aşa că vom sta şase luni cu nişte structuri locale care nu pot funcţiona, toate astea doar pentru ca PDL-ul să-şi conserve scorul electoral. Uniunea Social-Liberală propune ca alegerile să se desfăşoare în mod normal pentru ca cetăţeanul să poată alege în consecinţă, iar candidaţii pentru Parlamentul României să nu mai fie nevoie a se identifica cu primarii şi cu realizările acestora.

Domnul Gabriel-Dan Gospodaru:

"Coplata în sănătate, o măsură în beneficiul tuturor!"

A venit momentul reformei adevărate şi în domeniul sănătăţii! Strategia anunţată de Ministerul Sănătăţii vizează măsuri ambiţioase, menite să îmbunătăţească într-un mod consistent modul de funcţionare a sistemului.

Salut aplecarea ministrului sănătăţii, Ladislau Ritli asupra elementelor importante din sistem, cum sunt asistenţa primară şi cea acordată în mediul rural, precum şi importanţa atribuită prevenţiei, prin dezvoltarea unor programe comune cu autorităţile locale. Acest lucru va conduce la îmbunătăţirea şi dezvoltarea reţelelor de medicină şcolară, precum şi la consolidarea asistenţei comunitare şi a unităţilor medico-sociale. Este extrem de important ca programele de sănătate să ţină cont de nevoile medicale ale comunităţii căreia i se adresează.

O altă măsură benefică este cea a introducerii sistemului de coplată, prin introducerea tichetului moderator de sănătate, mecanism ce va avea un efect reglator pentru sistemul de sănătate.

Sistemul de coplată va optimiza circuitul pacientului în sistem şi va reduce totodată utilizarea nejustificată a unor servicii medicale, cum ar fi accesarea serviciilor spitaliceşti. Aceasta va reprezenta contribuţia personală la plata serviciilor medicale, a medicamentelor şi dispozitivelor, în momentul utilizării efective a acestora.

Este nevoie de o delimitare clară între pachetul de servicii medicale de bază pe care le obţine pacientul prin asigurările desănătate, şi cele suplimentare, unde intervine coplata.Prin coplată se vor elimina "plăţile informale" din sistemul sanitar.

Sunt la ordinea zilei şi pe buzele tuturor "nedreptăţile din sistem", însă a venit momentul îndreptării acestor situaţii. Acest lucru cere curaj şi determinare, atribute ce nu au caracterizat guvernele precedente. Se impune necesitatea stopării fraudelor din sectorul sanitar, iar aceste acţiuni pot fi eradicate prin continuarea procesului de informatizare a sistemului, ce vizează introducerea cardului naţional de sănătate, a prescripţiilor şi fişelor electronice.

Avantajul major al instituirii sistemului de coplată îl reprezintă îmbunătăţirea managementului financiar, prin diversificarea veniturilor din sănătate şi eliminarea scurgerilor financiare din sistem. Un alt efect al implementării sistemului de coplată poate fi dubla responsabilizare a celor implicaţi în actul medical, pacient, pe de o parte, şi furnizorul serviciilor medicale, pe de altă parte. Plata de către pacient a serviciilor de sănătate poate impune o creştere a calităţii acestora, o responsabilizare a factorului medical.

Susţin măsurile în domeniul sănătăţii de pe agenda Guvernului Boc şi îmi exprim convingerea că acestea vor duce la o adresabilitate mai mare a populaţiei către sistemul de asistenţă primară, la îmbunătăţirea finanţării sistemului de sănătate şi vor permite o monitorizare mai eficientă a serviciilor medicale, ceea ce va asigura în viitor o creştere vizibilă a calităţii asistenţei medicale din România.

Domnul Mircea Grosaru:

După cum s-a anunţat oficial, Preşedintele Italiei, Giorgio Napolitano, va face o vizită de stat în România în zilele de 15 şi 16 septembrie, vizită cu atât mai onorantă, cu cât aceasta se realizează chiar în anul în care se sărbătoresc 150 de ani de la constituirea Italiei mari (1861-2011). Acest fapt demonstrează odată în plus existenţa unor relaţii strânse, pe multiple planuri, între cele două ţări surori - Italia şi România. Este prima vizită în România a lui Giorgio Napolitano, personalitate marcantă a vieţii politice europene, factor de echilibru în Europa şi în tumultuoasa viaţă politică italiană.

Semnificativ este şi faptul că Preşedintelui Giorgio Napolitano i s-a conferit de către Preşedintele României, Traian Băsescu, Ordinul Naţional Steaua României în grad de Colan "În semn de înaltă apreciere pentru contribuţia personală în vederea lărgirii şi intensificării legăturilor politice, economice şi culturale dintre cele două state".

Laureat în drept, autor a numeroase studii social-politice, Giorgio Napolitano a ocupat de-a lungul anilor numeroase funcţii politice, printre care şi aceea de deputat şi Preşedinte al Camerei Deputaţilor a Parlamentului Republicii Italiene, în prezent senator pe viaţă şi Preşedinte al statului italian.

În cadrul vizitei, înaltul oaspete va avea întâlniri şi convorbiri cu Preşedintele Traian Băsescu, cu preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului României - Mircea-Dan Geoană şi Roberta Alma Anastase, cu politicieni, cu Confindustria şi cu oamenii de afaceri români şi italieni.

Preşedintele Italiei va fi, de asemenea, salutat la Muzeul de Artă din Bucureşti de reprezentanţi ai etnicilor italieni din toată ţara, care fac parte din Asociaţia RO.AS.IT. şi care vor participa la evenimentele organizate în Bucureşti cu prilejul înaltei vizite.

Nu pot să nu menţionez, în acest context, Proiectul Asociaţiei Italienilor din România - RO.AS.IT. "Întoarcere în timp, pe urmele strămoşilor", care se va desfăşura între 18 şi 25 septembrie, şi care vine să completeze cadrul istoric al relaţiilor bilaterale italo-române.

Va fi o călătorie plină de emoţii şi amintiri, în cadrul căreia etnici italieni din România, membri ai RO.AS.IT., îşi vor căuta rădăcinile, se vor întâlni cu rude, vor fi primiţi de autorităţile locale din zonele din care au pornit strămoşii lor spre România, cu mai bine de două secole în urmă. O astfel de vizită nu poate decât să aducă un plus de prietenie, de apropiere între italienii de azi şi descendenţii italienilor de ieri care prin voia sorţii au emigrat cândva într-o ţară, România, care i-a adoptat şi care semăna din multe puncte de vedere cu ţara lor de origine.

Urez, în numele RO.AS.IT. şi al meu personal, din toată inima lui Giorgio Napolitano: "Bun venit în România, domnule preşedinte!"

Domnul Horea-Dorin Uioreanu:

"Constituţia? Un fleac, o încălcăm"

Profesorul de drept neconstituţional, Emil Boc, insistă să ne demonstreze că statul de drept nu mai există. Prin afirmaţiile făcute referitor la modalitatea de înfiinţare a unui nou minister şi de numire a unui nou ministru, premierul calcă în picioare Constituţia şi demonstrează că a jurat strâmb atunci când a fost învestit în funcţie. Mai mult, domnia sa a dovedit că nici nu cunoaşte prevederile articolului 85 din legea fundamentală.

Explicaţiile potrivit cărora "Nu e vorba de un nou Guvern... completăm actuala structură a Guvernului cu un nou minister" sunt doar interpretări ale legii fundamentale în deosebit de originala manieră Boc. Alineatul (3) al articolului 85 din Constituţie stipulează clar faptul că la schimbarea structurii Guvernului este nevoie de aprobarea Parlamentului. Prin urmare, fie premierul nu a avut vreme să-şi recitească notiţele din facultate (nu vreau să-mi imaginez cum trata această problemă ca profesor!), fie şi-a imaginat că parlamentarii vor înghiţi argumentele sale şi că aceştia sunt la fel de "experţi" ca domnia sa.

Îmi fac datoria de onoare de a-l informa pe profesorul de drept neconstituţional Emil Boc despre faptul că în Constituţia României nu există conceptul de "completare" a Guvernului cu un nou minister. Adăugarea unui minister, oricum s-ar numi acesta şi oricine ar fi persoana nominalizată, înseamnă modificarea structurii aprobate de Parlament la învestirea actualului executiv. Prin urmare, domnul Boc este obligat de Constituţie să se prezinte în faţa legislativului şi să ceară un nou vot de învestitură.

Refuzul de a veni în faţa Parlamentului este o dovadă a faptului că premierul Emil Boc nu respectă Constituţia, pe care o interpretează după bunul plac sau după cum i se dictează de la Cotroceni. Că doar nu i-o fi frică de faptul că, sătui de incompetenţa şi slugărnicia sa, colegii săi de partid ar putea să încalce ordinele şi să descopere că au conştiinţă. Caz în care ar trebui să se mute de la Palatul Victoria.

Domnul Ioan Balan:

"Un deceniu de luptă contra terorismului"

"Domnule Preşedinte., un avion de pasageri a lovit unul dintre turnurile World Trade Center! Domnule Preşedinte, alt avion de pasageri... un altul se îndreaptă către Pentagon... şi un altul..."

Acestea sunt cuvintele pe care le auzea preşedintele celei mai mari puteri militare din lume la puţin timp după ce fusese învestit. Orchestrarea, aproape perfectă, a celui mai puternic atentat terorist din istoria umanităţii avea să inducă în opinia publică internaţională o stare de teamă şi incertitudine, tocmai datorită faptului că umanitatea putea să fie atât de vulnerabilă în faţa unor astfel de exprimări radicale.

Mii de morţi. Mii de răniţi. Mii de familii care nu vor uita niciodată că un banal instrument de birou şi incapacitatea serviciilor de securitate de a acţiona rapid avea să le schimbe viaţa pentru totdeauna. Şi, de parcă nu ar fi fost de ajuns, ţinta oamenilor care pun în slujba terorismului inclusiv propria viaţă s-a mutat în Europa. Marea Britanie sau Spania au înţeles că episodul american nu fusese unul izolat şi că nu reprezentase decât începutul utilizării celei mai redutabile arme, teroarea, în revendicările şi exprimările internaţionale ale forţelor radicale.

Acum, la un deceniu de la primele evenimente, putem face un bilanţ real al cooperării forţelor internaţionale în domeniul combaterii terorismului, radicalismului, totalitarismului şi ameninţărilor iminente împotriva umanităţii.

S-au înregistrat succese uriaşe, însă, trebuie să recunoaştem că faţă de toţi inamicii convenţionali, lupta împotriva terorismului internaţional s-a dovedit cea mai costisitoare şi în termeni de costuri financiare şi în termeni de vieţi omeneşti.

Din perspectiva atitudinii pe care România a avut-o faţă de o astfel de ameninţare, vreau să declar că sunt mândru că sunt cetăţean român.

România, prin toate instituţiile statului român, de la Parlamentul României, Preşedintele nostru, Guvern şi până la soldaţii români care s-au jertfit pe fronturile NATO, a demonstrat faptic, şi nu declarativ, că apără pe deplin valorile democraţiei, ale statului de drept şi ale drepturilor omului. Zeci dintre fraţii noştri români au pierit în capcanele ucigaşe ale teroriştilor şi, cu toate acestea, nu s-au dat înapoi de la a continua.

Cred că viitorul luptei împotriva terorismului ţine foarte mult de o colaborare mai strânsă între statele democratice, dar şi de o promovare mai agresivă, la nivel internaţional, a ceea ce reprezintă beneficiile democraţiei, ale libertăţii şi respectului faţă de om, indiferent de religie, rasă, sex sau continentul de apartenenţă.

Domnul Ioan Oltean:

"Şomajul, o problemă asumată"

Este cunoscut faptul că, ori de câte ori indicii sărăciei, adică suma dintre rata şomajului şi cea a inflaţiei, au valori ridicate, putem fi siguri că aceştia vor candida la locul întâi în ierarhia problemelor societăţii.

Atunci când şomajul şi inflaţia sunt mari, ele devin pentru orice guvern prioritate naţională. Când au un nivel scăzut, ele dispar practic de pe lista problemelor de soluţionat. Pe de altă parte, experienţa economiei mondiale demonstrează că nu vom putea elimina niciodată complet şi definitiv şomajul.

Studiile efectuate în decursul timpului de către factorii responsabili au conturat câteva caracteristici-cheie ale şomajului, identificate, desigur, şi în economia noastră: există diferenţe ale ratei şomajului între grupuri definite după vârstă sau experienţă, iar pe piaţa muncii există o mare mobilitate, concedierile sunt numeroase în timpul crizei, aşa cum s-a văzut şi în timpul actualei, iar demisiile voluntare sunt mai frecvente în timpul expansiunii economice. În perioadele de boom economic, majoritatea celor care devin şomeri într-un mod accidental rămân astfel doar pentru o perioadă scurtă de timp.

Aceste consideraţii sunt necesare pentru a înţelege mai bine cum se poate combate şomajul.

Mulţi dintre dumneavoastră aţi "înfierat" cu "mânie", de la această tribună, curajoasele măsuri de politică luate de guvern. Dar haideţi să vedem mai clar ce înseamnă, de fapt, să fii şomer în România de azi, într-o ţară integrată şi parte a unei lumi globalizate?

Un şomer este definit ca fiind o persoană care nu lucrează, dar care, şi aici accentuez, şi-a căutat de lucru în mod activ în ultimele patru săptămâni, care aşteaptă într-un mod constructiv să se prezinte la serviciu după o perioadă de întrerupere, sau care aşteaptă activ să se prezinte la un nou loc de muncă în perioada imediat următoare.

Cerinţa de a fi căutat în mod activ un loc de muncă în ultimele patru săptămâni este absolut obligatorie, şi ea testează dorinţa reală şi activă a persoanei respective de a munci. Nu este suficient ca ea doar să pretindă că face acest lucru sau să fie interesată exclusiv de oferte de serviciu întâmplătoare sau preferenţiale. Dar oare câţi dintre cei aflaţi într-o astfel de situaţie procedează sau gândesc aşa?

Degeaba unii răuvoitori încearcă să arate cu degetul! Ştim cu toţii foarte bine că în fiecare moment există în orice economie, oricât de dezvoltată şi de stabilă ar fi ea, un număr dat de şomeri, acesta scăzând sau crescând succesiv. Piaţa forţei de muncă se află deci într-o continuă schimbare şi ea trebuie privită clar în ansamblul şi dinamica ei. Funcţionarea normală a pieţei muncii are loc atunci când există un şomaj natural a cărui rată corespunde folosirii integrale a forţei de muncă.

Nici măcar unul dintre cei care ştiu doar să critice, nu se întreabă de ce mulţi compatrioţi de-ai noştri raportează că sunt în căutarea unui serviciu chiar şi atunci când ei au un interes minim în găsirea lui. De exemplu, încercarea multor mame care preferă să-şi petreacă timpul crescându-şi copiii va avea, în cele mai multe cazuri, un rezultat minim. Acest efort minim, care include în cel mai bun caz un drum până la Oficiul de Plasare a Forţei de Muncă, va avea drept consecinţă un efect minim.

Iată, deci, motivul pentru care cele mai multe guverne condiţionează primirea ajutorului de şomaj de o dovadă că acele persoane sunt realmente în căutarea unui loc de muncă.

În prezent, este unanim recunoscut faptul că mulţi dintre cei neangajaţi sunt şi descurajaţi în acelaşi timp, din cauza substanţialelor pierderi economice suferite, şi de aici îngroşarea rândurilor beneficiarilor de ajutor social care s-a petrecut în ultimele decenii.

Un lucru trebuie să ne fie tuturor foarte clar: guvernul actual nu încurajează nemunca! Guvernul nu tolerează politica mâinii întinse, a lui "Să ni se dea!". Aşa cum premierul s-a exprimat de nenumărate ori şi în nenumărate ocazii, cu riscurile de rigoare privind imaginea, - şi aici fac o paranteză: nu pot să nu mă întreb, care prim-ministru a mai avut acest curaj? -, iată că a sosit timpul muncii şi al acţiunii, dar şi al răsplătirii juste a acesteia!

Domnul Ioan Stan:

"De puţine lucruri mai putem fi siguri în ziua de azi!"

Cele mai intrate în obişnuinţă elemente de viaţă îşi modifică reperele de recunoaştere când nici nu gândeşti şi numai ce te trezeşti că ceea ce ştiai de mult şi pentru care puteai fi tentat să "bagi mâna în foc" oricând nu mai este ce şi cum ştiai.

Şi nu mă refer aici la Constituţie, la legislaţie crezută în vigoare ori la alte cele de acelaşi gabarit. Cu astea m-am lămurit! Dar adevărul este că m-aş codi să afirm într-un plen ca acesta ceva de genul "vine iarna". Pot fi oare sigur că vine? O hotărâtă asumare de răspundere ar putea decide că, măcar anul acesta, iarna nu mai vine. Şi când mă gândesc ce nebunie va fi cu punerea în aplicare a modului în care s-a decis acordarea de subvenţii şi ajutoare pentru încălzire pe capul autorităţilor locale, lăsate să se descurce nu numai cu hârţoagele, dar şi cu asigurarea sumelor cu pricina, mai că aş saluta un astfel de transfer de răspundere de pe seama Guvernului.

Sigur, eliminarea subvenţiilor care se duceau oricum către producător era o cerinţă normală, dar despre cum şi mai ales cui se vor acorda ajutoarele sociale pentru încălzire mai sunt multe de discutat.

Îngăduiţi-mi să argumentez.

Examinând înscrisurile care conţin cuantumurile ce sunt necesare acordării de ajutoare se observă, de la prima vedere, că un angajat cu salariul minim pe economie, chiar şi fără a fi întreţinător de familie, se califică fără probleme în categoria "primeşte ajutor". 670 lei brut înseamnă 510 lei net, mult sub limita de 786 lei pe persoană. De asemenea, se califică şi pensionarul mediu, care primeşte 774 lei pe lună.

Să "traducem" puţin mai pe înţelesul tuturor această informaţie.

Pe baza celor de mai sus, o familie cu doi salariaţi care câştigă 1.600 de lei fiecare şi au doi copii urcă peste limita de acordare a ajutoarelor de încălzire. Chiar dacă cei doi copii au unu şi doi ani, motiv pentru care ar fi necesar, din motive de sănătate, să li se asigure temperatura adecvată pentru o protecţie reală, ceea ce presupune într-adevăr un mai mare consum energetic, dar economiseşte multe costuri cu medicamentele şi asistenţa medicală.

Cred, aşadar, că suntem îndreptăţiţi să afirmăm că ne aflăm în mod clar într-una dintre următoarele două variante:

- de fapt, Guvernul nu ajută cetăţenii cu venituri reduse, ci firmele care nu pot sau declară că nu pot desfăşura o activitate profitabilă decât plătind salarii de mizerie, ce trebuie completate cu ajutoare de la stat;

- ori limita superioară a cuantumului care presupune acordarea de ajutor pentru încălzire de la stat este exagerată şi a fost fixată pe considerente electorale, nu logice.

Practic, din jocul acestor limite, statul nivelează veniturile celor mai sărace categorii sociale, deviind interesul dinspre depunerea unei munci mai bine plătite către îndeplinirea formalităţilor pentru primirea de bani publici.

Această redistribuire făcută de stat se face clar dinspre salariile ceva mai răsărite, în două sensuri: către cei cu venituri reduse şi către patronii care plătesc salarii mici.

A lua bani de la oameni care au salarii peste medie dar nu pot achiziţiona o locuinţă şi a-i da celor care au venituri mici, dar au apucat să fie proprietari pe două, trei sau patru camere de persoană, nu este politică socială, ci politică electorală. Dacă nu se ţine cont de suprafaţa ocupată pe persoană şi de investiţiile făcute doar de unii şi de alţii nu în reabilitarea termică, măsura luată subvenţionează risipa, în loc să stimuleze economisirea de energie. Va reuşi, de asemenea, să asigure realizarea unor mai buni indicatori de încasare la regiile de resort, fără să-i pese cuiva cu ce costuri se realizează aşa-zisa eficienţă termică.

Am convingerea că, în final, statul va fi singurul beneficiar al ajutoarelor sociale pentru încălzire, pentru simplul motiv că marea lor parte nu se vor consuma.

Să fim serioşi!

Cine stă să întocmească atâta amar de hârţoage şi cine va considera că merită alergătura cu actele şi umilinţa pentru 15 lei pe lună la o factură de, să zicem, 300 de lei pe lună la încălzire?

Doamna Lucia-Ana Varga:

"La început de an şcolar..."

Anul trecut, Guvernul a adus modificări legislaţiei privind cuantumul şi modalitatea de acordare a indemnizaţiei pentru creşterea copilului nou-născut, prin care tinerele mame sunt forţate, din raţiuni financiare, să revină în câmpul muncii după un an de la naştere.

În contextul dezbaterilor generate de aceste măsuri şi al problemelor reale cu care se confruntă tinerele familii aflate în situaţia de a nu avea cu cine să-şi lase copiii odată cu revenirea în câmpul muncii, domnul Emil Boc, împreună cu doamna Elena Udrea au promis construcţia a 400 de creşe şi grădiniţe noi în 2011, prin Programul Naţional de Dezvoltare a Infrastructurii.

Ne aflăm acum în luna septembrie, iar semnalele apărute în presă arată că Ministerul Dezvoltării Regionale nu a finalizat nici măcar o singură astfel de instituţie din totalul promis. Aceasta în condiţiile în care părinţii caută soluţii disperate pentru a-şi lăsa copiii în grija unor persoane competente, dar se lovesc de lipsa acută de locuri disponibile în creşe şi grădiniţe, iar veniturile salariale nu le permit, cel mai adesea, să-şi înscrie copiii în instituţiile private.

Situaţia în care se află majoritatea familiilor cu copii preşcolari este binecunoscută. An de an, în faţa creşelor şi grădiniţelor se formează cozi interminabile. Părinţii pândesc uşile instituţiilor de învăţământ preşcolar, cu speranţa că vor prinde un loc pentru copil. Şi în fiecare an sute de mii de copii rămân în afara sistemului. Locurile din grădiniţe sunt insuficiente, iar creşele aproape că au dispărut în multe localităţi.

În condiţiile în care psihologii încurajează părinţii să petreacă cât mai mult timp cu copilul în perioada copilăriei timpurii, politica Guvernului Boc se plasează însă pe o linie diametral opusă. Nu numai că nu încurajează fenomenul natalităţii, dar, mai mult, forţează părintele să se întoarcă pe piaţa muncii şi înainte de împlinirea vârstei de doi ani de către copil.

Familiile cu venituri mici şi cele monoparentale sunt în mod deosebit vulnerabile atunci când serviciile de îngrijire a copilului lipsesc, sunt scumpe sau de proastă calitate. Părinţii sunt obligaţi să părăsească piaţa muncii pentru a-şi putea îngriji copiii, ceea ce duce la situaţii în care ei şi copiii lor abia reuşesc să subziste din ajutorul social. Pe de altă parte, copiii provenind din astfel de familii sunt expuşi eşecului educaţional.

În lipsa unor servicii de îngrijire a copilului suficiente şi de calitate, multe familii din România trebuie să găsească diverse aranjamente: fie mamele părăsesc piaţa muncii pentru a-şi îngriji copiii, fie angajează ca bone femei fără calificarea necesară.

Faţă de această realitate statul este obligat să intervină. Să ia măsuri pentru a rezolva această lipsă din sistem, care s-a acutizat an de an. În condiţiile în care scăderea natalităţii a atins, în ţara noastră, un record absolut, este inacceptabil ca tot statul să fie cel care ridică obstacole suplimentare în calea tinerelor familii, prin lipsa de interes în a pune la dispoziţia părinţilor infrastructura necesară creşterii armonioase a copiilor.

Doamna Lucreţia Roşca:

"Se apropie ultima oră de funcţionare a unei ordonanţe de urgenţă a guvernului aberante?"

OUG nr.36/2010 se află pe ordinea de zi a votului final în plenul Camerei Deputaţilor în săptămâna 12-18 septembrie 2011.

Luându-se în considerare presiunile financiare exercitate asupra Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate, determinate de creşterea cheltuielilor şi a numărului beneficiarilor de indemnizaţii de asigurări sociale de sănătate, nedublată însă de o creştere proporţională a veniturilor realizate din sumele reprezentând contribuţie pentru concedii şi indemnizaţii, avându-se în vedere insuficienţa sumelor alocate în cadrul Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate, asupra căruia în ultimii ani s-a exercitat o presiune din ce în ce mai crescută a sumelor decontate beneficiarilor de indemnizaţii de asigurări sociale de sănătate, se impune implementarea unui mecanism menit să protejeze asiguraţii de o eventuală incapacitate de plată de către fond a acestor drepturi.

Ca urmare, Guvernul României adoptă OUG nr.36/2010 pentru modificarea şi completarea OUG nr.158/2005 privind concediile şi indemnizaţiile de asigurări sociale de sănătate, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 268, din 26 aprilie 2010.

Prin Ordinul comun al Ministerului Sănătăţii şi al Preşedintelui CNAS nr.430/470/2010 pentru modificarea şi completarea Normelor de aplicare a prevederilor OUG nr.158/2005, publicat în Monitorul Oficial pe data de 12.05.2010, cu privire la concediile medicale, se instituie, pe lângă restrângerea numărului de zile de concediu medical ce poate fi acordat de către medicii de familie, o serie de măsuri poliţieneşti de verificare atât a medicului prescriptor, cât şi a pacientului bolnav - a se vedea art. 81 alin.(1), alin.(2), alin.(4), alin.(6), alin.(7), alin.(9).

"(1) Asiguraţii au obligaţia de a înştiinţa plătitorii de indemnizaţii de asigurări sociale de sănătate privind apariţia stării de incapacitate temporară de muncă şi privind datele de identificare, respectiv numele medicului prescriptor şi unitatea în care funcţionează acesta, în termen de 24 ore de la data acordării concediului medical. În situaţia în care apariţia stării de incapacitate temporară de muncă a intervenit în zilele declarate nelucrătoare, asiguraţii au obligaţia de a înştiinţa plătitorii de indemnizaţii de asigurări sociale de sănătate în prima zi lucrătoare.

(2) Asiguraţii au obligaţia să completeze şi să depună la medicul prescriptor o declaraţie pe propria răspundere conform modelului prevăzut în Anexa nr. 4.

(4) Medicii prescriptori au obligaţia ca la solicitarea plătitorilor de indemnizaţii de asigurări sociale de sănătate să pună la dispoziţia acestora o copie a declaraţiei prevăzute la alin.(2) «Conformă cu originalul».

(6) Angajatorii au obligaţia să transmită Casei de Asigurări Sociale de Sănătate, în termen de maximum 6 zile de la data la care au fost înştiinţaţi cu privire la apariţia stării de incapacitate temporară de muncă, lista persoanelor angajate aflate în incapacitate temporară de muncă, precum şi datele de identificare, respectiv numele medicului prescriptor şi unitatea în care funcţionează acesta şi declaraţia prevăzută la alin (2), dacă au solicitat-o.

(7) Verificarea prezenţei asiguraţilor aflaţi în incapacitate temporară de muncă la adresa de domiciliu sau la reşedinţa indicată se poate efectua numai în intervalul orar 8:00—11:00, 12:00—17:00, 18:00—20:00, prilej cu care se va încheia un proces-verbal semnat de membrii comisiei şi de asigurat, conform modelului prevăzut în Anexa nr. 5.

(9) Controlul privind modul de eliberare a certificatelor de concediu medical, în condiţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.158/2005, aprobată cu modificările şi completările ulterioare, se realizează pe baza unei metodologii elaborate de CNAS în termen de 60 de zile, după apariţia OUG nr.36/2010 (26 aprilie 2010) şi care va fi publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I."

Urmările acestor modificări au fost rapid resimţite de medici şi pacienţi deoarece CNAS şi unele Case Judeţene de Asigurări de Sănătate au demarat rapid controale şi sancţiuni, chiar dacă Normele metodologice nu erau apărute în Monitorul Oficial. Surse pentru argumentarea celor spuse:

- Un comunicat al "Federaţiei Naţionale a Patronatelor Medicilor de Familie" publicat sâmbătă, 05-iun-2010, "Deşi metodologia de control trebuia publicată în Monitorul Oficial în termenul precizat în ordinul iniţial, aceasta nu a fost elaborată încă. Totuşi, casele de asigurări au pornit o ofensivă de o violenţă greu de imaginat. Medicii sunt controlaţi privind eliberarea acestor concedii medicale şi sunt amendaţi cu sume fabuloase, ce depăşesc deseori valorile veniturilor totale lunare ale cabinetelor de medicină de familie, pentru adeverinţe de salariat eliberate greşit sau incomplet de către angajatori, fără respectarea modelului tipărit în Monitorul Oficial. Mai mult, în anumite situaţii, controalele au vizat şi perioade anterioare, neacoperite de recenta ordonanţă, la care s-au aplicat sancţiunile prevăzute în aceasta, în dispreţul principiului neretroactivităţii actelor legislative."

- Claudia Boghicevici "Poliţia nu mai bate la uşă" în categoria comunicat de presă, emis la 09.11.2010 "Comisia pentru muncă şi protecţie socială din Camera Deputaţilor a modificat Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă nr.36/2010, care completează şi modifică OUG nr.158/2005 privind concediile şi indemnizaţiile de asigurări sociale de sănătate. Potrivit amendamentului, din lege este eliminat paragraful care prevede că inspectorii Casei de Asigurări de Sănătate care verifică prezenţa la domiciliu a asiguratului aflat în incapacitate temporară de muncă vor fi însoţiţi de către un organ de Poliţie. S-a ajuns la această concluzie în urma discuţiilor cu ministrul sănătăţii, decizia fiind luată pentru a evita orice suspiciune privind respectarea drepturilor şi libertăţilor persoanei, garantate prin Constituţie." declară deputatul Claudia Boghicevici, vicepreşedinte al Comisiei pentru muncă şi protecţie socială din Camera Deputaţilor.

Doresc, prin materialul respectiv, să subliniez că pentru respectarea drepturilor şi libertăţii persoanei garantate de Constituţia României, pentru respectarea dreptului la confidenţialitate al medicilor şi pacienţilor şi a altor drepturi cetăţeneşti, este imperios necesară respingerea OUG nr.36/2010, acum, când OUG nr.58/2005, cu modificări, este în dezbatere şi supusă votului final plenului Camerei Deputaţilor.

Doamna Mariana Câmpeanu:

"Domnia PDL în TVR"

Am întâlnit tot mai des, în ultima perioadă, reacţii de stupefacţie şi indignare ale cetăţenilor obişnuiţi şi oneşti atunci când discută despre emisiunile de informare şi de dezbatere ale Televiziunii publice din România. Indiferent dacă vorbim de TVR1, TVR 2 sau alte posturi conexe se poate observa o tendinţă tot mai agresivă şi mai accentuată a acestor canale de ştiri de a prezenta în emisiunile de informare doar punctul de vede al Guvernului, al partidelor din arcul guvernamental, precum şi ştiri favorabile acestora. Dacă se poate - nici un cuvânt despre activitatea opoziţiei. Mai mult decât atât, atunci când vorbim despre emisiunile de dezbatere politică, economică şi socială, televiziunea publică practică tot mai des strategia unui singur invitat politic, din structurile sau afiliat puterii de guvernământ. De cele mai multe ori nu este invitat niciun reprezentant al vreunui partid de opoziţie şi, prin urmare, punctul de vedere al acestora rămâne neauzit de către cei care doresc să se informeze uitându-se la postul public de televiziune.

Acest fapt este cu atât mai dramatic cu cât există zone întregi din ţară, în special în mediul rural, în care singura sursă de informare o reprezintă TVR. În egală măsură, printr-un astfel de comportament este lezat interesul şi dreptul la o informaţie corectă a milioanelor de cetăţeni, plătitori de taxe şi impozite, televiziunea publică fiind susţinută din bani publici!

Acesta este motivul pentru care ar fi interesant de aflat care este situaţia comparativă a numărului de apariţii în jurnalele de ştiri şi în emisiunile de dezbatere publică ale reprezentanţilor puterii (partide din coaliţia de guvernare, instituţia Guvernului României şi alte instituţii guvernamentale) şi ale reprezentanţilor opoziţiei.

Şi, de asemenea, care este motivul pentru care, la televiziunea publică reprezentanţii puterii din România sunt invitaţi şi apar în emisiuni singuri, fără a fi însoţiţi de un reprezentant al opoziţiei, în acest fel cetăţeanul român fiind beneficiarul unui singur punct de vedere.

Deşi toate aceste întrebări le voi adresa pe cale oficială instituţiilor responsabile (conducerea TVR, CNA) sunt convinsă că răspunsul care fundamentează un astfel de comportament greşit îl găsim, în primul rând, în servilismul acestei instituţii faţă de actuala putere din România.

Domnul Marius Rogin:

"Integrarea europeană a României. O luăm de la capăt?"

O scrisoare difuzată luni şi semnată printre alţii de Tony Blair, Felipe González sau Nouriel Roubini solicită nu doar o uniune europeană fiscală, ci chiar una politică. Documentul nu face altceva decât să oficializeze o discuţie veche de câteva luni: necesitatea apariţiei unor State Unite ale Europei. Dar prezentul României este direct influenţat de această construcţie a viitorului.

Fie că e vorba de socialiştii Gerhard Schroeder, Jacques Delors sau de creştin-democratul Wolfgang Schäuble, fie că e vorba de preşedintele Băncii Central Europene, Jean-Claude Trichet, sau de Antonio Borges, şeful Unităţii europene a FMI, din ce în ce mai mulţi lideri europeni au început să vorbească despre cedarea suveranităţii naţionale în favoarea Bruxelles-ului şi despre trecerea uniunii monetare europene la nivelul superior: uniunea fiscală. Schimbarea de discurs este cu atât mai notabilă în contextul popularităţii din ce în ce mai scăzute a Uniunii Europene în rândul popoarelor care o alcătuiesc.

Dar un alt subiect, tabu până în 2010, este adus la suprafaţă în aceste zile: Europa în două viteze. Wolfgang Schäuble, ministrul german de finanţe, a admis recent că noul proiect european va crea o "disociere clară" între cele 17 state din zona euro şi celelalte.

Fostul cancelar german socialist, Gerhard Schroeder, a felicitat-o pe succesoarea sa creştin-democrată, Angela Merkel, pentru că a renunţat la opoziţia faţă de o Europă în două viteze şi pentru că agreează ideea unui nucleu european dur, format din statele zonei euro.

Încă de la începutul anului, britanicii considerau apariţia acestei Europe în două viteze, "cu un miez federal complet integrat şi o coaliţie flexibilă de parteneri comerciali în exterior", ca fiind o certitudine. În acest context, mai mulţi parlamentari germani (din coaliţia condusă de Angela Merkel) au cerut chiar expulzarea Greciei din zona euro.

Iată cum ambalajul în care Statele Unite ale Europei vor fi vândute alegătorilor germani şi francezi ar putea fi o reîntoarcere la Europa lui Adenauer, cea a cărei inimă se afla pe Rin. În plus, din acest miez european vor lipsi noii estici, cei care deranjează atât de mult etosul occidental. Va fi astfel reparată o mare greşeală, cum este percepută la Bruxelles acceptarea României şi Bulgariei în UE şi, în lipsă de altceva mai bun, frica de străini va deveni lipiciul noilor State Unite ale Europei. Viitorul cadru va impune un nou scop, unul istoric: traversarea tuturor paşilor necesari pentru a deveni parte deplină a Statelor Unite ale Europei.

Neîndeplinirea condiţiilor de aderare la zona euro va deveni criteriu de excludere de la ospăţul european, ceea ce ne va afecta pe toţi deopotrivă. Că unii politicieni sunt deja conştienţi de noua situaţie o dovedeşte grabnica propunere de a introduce în Constituţia României un deficit bugetar de maxim 3%. Condiţia este deja obligatorie în zona euro, iar politicienii români se obişnuiesc cu ideea că integrarea în Europa nu s-a terminat, ci abia începe.

Domnul Mircia Giurgiu:

"Să nu mai existe oare niciun respect?!"

Am aflat, cu surprindere, că la începutul lunii august 2011, asistenţii personali ai persoanelor cu handicap grav au primit decizia de încetare a contractului individual de muncă.

Considerăm că aceşti oameni care suferă de o boală datorită căreia nu se pot deplasa oricum sunt loviţi de soartă şi ar trebui sprijiniţi de societate, nu loviţi din nou.

Situaţia la care s-a ajuns, respectiv persoanele cu handicap grav să fie lăsate fără niciun sprijin, ar trebui să fie soluţia extremă la care să nu se apeleze niciodată.

Cum putem să le explică acelor oameni năpăstuiţi şi care nu se pot mişca, nu se pot deplasa pentru a-şi cumpăra hrana şi medicamentele necesare tratamentului că ei sunt primii vizaţi în ceea ce priveşte reducerea cheltuielilor primăriei?!

Asemenea persoane, în orice condiţii de austeritate, ar trebui să fie beneficiarele ajutorului minim pe care societatea ar putea să-l acorde, acela de a avea un însoţitor care să le îngrijească cel puţin 8 ore pe zi, dacă nu 24 de ore.

Vă rugăm, domnule primar, să întreprindeţi toate demersurile legale pentru a reveni asupra deciziei în urma căreia au fost disponibilizaţi asistenţii personali ai persoanelor cu handicap grav.

Suntem de părere că aceasta ar reprezenta o mână întinsă celor care sunt dependenţi de alte persoane pentru orice necesitate.

Domnul Ion Mocioalcă:

"Despre Noua Ordine Cotrocenistă, fără patimă şi curând fără vreun dor! "

Trăim vremuri interesante, ori vremuri... interesate?! În România devenită teren de joacă, laborator de experimente, teatru de operaţiuni "speciale" pentru un preşedinte ce pare desprins din context, lupta pentru supravieţuire a devenit o prioritate. Tristă, dar crud de real resimţită această, din păcate, realitate de către fiecare român.

Sebi Lăzăroiu recunoaşte candid că nu are habar câţi asistaţi social există în România, dar dă lecţii în orice domeniu, oricare, numai cel la care s-a înhămat nu, lansând teme, acuzaţii nefondate, profeţii după dictare, toate menite să pună la zid amărâţii ce luptă pentru supravieţuire, menajându-i şi spălându-i de păcate pe tovarăşii săi de fărădelegi, cei ce cârmuiesc după ureche.

Udrea, doamna dirigintă experimentată-n comerţ cu amănuntul când vine vorba de banul public şi fonduri europene, are un nou elev în clasa-i ascultătoare, pe Ludovic Orban. Desigur că noul elev a luat la cunoştinţă regulamentul de ordine interioară şi previzibil că şi-a însuşit regulile de conduită de aci înainte. Evident, de departe cea mai limpede regulă este aceea a supunerii totale.

Funeriu cere părinţilor şi copiilor deopotrivă, să ia aminte la... culmea, haina nouă pe care-o îmbracă noul an şcolar, fără să-i pese de sutele de mii de înfometaţi, dezbrăcaţi şi curând înfriguraţi care au uitat ce este o haină nouă, graţie "reformelor" a căror cobai li s-a impus cu forţa a fi.

Igaş nu ratează nicio ocazie de-a tăcea. Pare chitit să demonstreze cu tot arsenalul la îndemâna-i şi-n limitele putinţei, desigur, ceea ce de acum şi preşcolarii au ştiinţă: aceea că fudulia are o soră... Şi continuă tovarăşul Igaş să vâneze cai verzi pe pereţi, risipind gloanţe verbale de-a valma, ca un veritabil "branconier". Şi continuă să bâiguie despre programul de dotare a structurilor din subordinea MAI cu autospeciale şi tehnică, că sună şi dă bine, nu-i aşa, "uitând" să specifice că-n ritmul actual al disponibilizărilor fără noimă, curând nu va mai avea pe cine să doteze şi poate că nici de ce... Ce n-apucă actualul guvern să mai decimeze din rândurile populaţiei nesimţite de mămici, asistaţi social, derbedei, vor sfârşi găştile de infractori şi clanurile de interlopi, a căror grijă nu-l roade pe cunoscătorul în posesori de "sânge în instalaţie".

Cu asemenea specimene şi afirmaţii insistă să câştige viitoarele alegeri, nimeni alta decâtCoaliţia imposturii, pentru care tupeul, ipocrizia şi şmenăreala sunt virtuţi.

Pentru cine încă n-a înţeles, Mişcarea popu(Hi)lară, Noua Ordine Cotrocenistă, următorul pas spre instaurarea dictaturii, în drumul spre cele mai înalte culmi de "succesuri" de făurire a societăţii bolşevice multilateral dezvoltate, este asul din mâneca acestor cartofori! România, "pas". Românii, privitori la jocul celor mari, atât. Astfel e propăvăduită de însuşi Cezarul cotropitorilor soarta celei ce-a fost odată grânarul Europei. Acum, sub ocupaţie zice-se democrată, Mişcarea de rezistenţă ne-a unit în... lupta pentru supravieţuire. De trai bun s-a lămurit şi cel ce-a fost silit să apuce drumul pribegiei la sugestia şefului armatei de ocupaţie, şi cel ce-a rămas să-i suporte, de voie de nevoie, rânjetul satisfăcut ce-i brăzdează chipul ori de câte ori mai câştigă o partidă la cacealma sau cu miză mare. Supravieţuirea la putere cu orice preţ, indiferent de costuri, de numărul de victime şi de consecinţele pentru generaţiile următoare, este miza actualilor şi, desigur, unica lor prioritate şi grijă. După ei, potopul, deşi, în vocabularul acestei mari familii, nu există şi nu se admite expresia "după ei"... Sunt sinceri. Recunosc că se cred veşnici, de neînlocuit şi "drepţi". Omit însă aceea că cimitirele sunt pline şi încă încăpătoare... chiar şi pentru ei. Ei, cei care în adevăr vor rămâne-n istorie, ca să-l cităm pe şeful găştii lor, numai că nu pe filele albe ale istoriei, ci în cimitirul acesteia, acolo unde se aruncă la loc binemeritat ceea ce nu a fost, nu este şi nu poate fi de folos omenirii.

Domnul Dan-Ştefan Motreanu:

"Actuala putere se pregăteşte să încalce democraţia a mia oară"

Nu intenţionam ca încă de la începutul acestei sesiuni parlamentare să aduc critici actualilor guvernanţi şi celor care susţin guvernarea, dar o situaţie extraordinară m-a obligat să revin asupra intenţiilor mele. Este vorba de intenţia Guvernului Boc de a comasa alegerile locale cu cele parlamentare.

Comasarea alegerilor locale cu cele parlamentare reprezintă o măsură fără precedent în istoria României - indiferent de regimul politic - şi, poate cu o singură excepţie, nu se regăseşte în legislaţia statelor Uniunii Europene şi a altor state civilizate. Motivul invocat pentru comasarea celor două tipuri de alegeri - economii de ordin financiar - este unul totalmente fals. Nu se vor realiza deloc economii substanţiale. Pentru că dacă se va ajunge la comasare, costurile unicului scrutin vor fi doar cu 10% mai mici decât în situaţia în care alegerile locale şi cele parlamentare s-ar desfăşura la termen.

Dar - şi nu o spun doar eu sau colegii mei de partid, ci majoritatea analiştilor şi observatorilor politici - când este vorba de democraţie, de respectarea principiilor democraţiei, nu întotdeauna sunt necesare economiile. În realitate, principalul partid de guvernământ, PDL, şi aliatul său, UNPR, se gândesc la un alt tip de economii: cele ale cheltuielilor legate de cumpărarea voturilor. Pentru că pentru a supravieţui şi a obţine un procent decent pe scena politică, PDL nu are decât o soluţie: cumpărarea de voturi. Or, ţinând cont de situaţia critică în care se află, PDL trebuie să investească foarte mult în această întreprindere, iar a cumpăra voturi în două tururi de scrutin se pare că este chiar şi peste puterile echipei conduse scriptic de Emil Boc. În situaţia unor alegeri comasate, cheltuielile generate de cumpărarea de voturi s-ar înjumătăţi, şi, de fapt, acesta este obiectivul principal al PDL.

Din păcate, PDL nu ţine cont de specificul diferit, total diferit al celor două tipuri de alegeri. Iar finalitatea este una singură: bulversarea electoratului. Pentru că în perioada oficială de campanie electorală (dar şi în cea neoficială - în care PDL este angrenat de mai mult timp) se va crea confuzie în rândul alegătorilor. Pentru că una este tema pentru campania pentru primărie şi consiliul local şi alta pentru Parlament. Electoratul va fi pus în multe situaţii de a alege în necunoştinţă de cauză şi acest lucru se va răsfrânge în primul rând asupra populaţiei. Nu PNL sau USL vor avea de suferit dacă va pierde ceva procente de pe urma confuziei şi haosului generat de comasarea alegerilor, ci populaţia. Dar interesele cetăţeanului nu contează deloc pentru PDL, partid care şi-a făcut un scop în a-şi apăra propriile interese şi mai ales în a apăra interesele liderilor lui.

Dincolo de faptul că prin comasarea alegerilor suntem în faţa unei situaţii fără precedent în România, mai există un pericol la adresa democraţiei: adoptarea legislaţiei electorale prin angajarea răspunderii Guvernului. (Cel puţin aşa au lăsat de înţeles declaraţiile unor lideri ai PDL.)

Dacă se va ajunge în această situaţie, ne vom afla în faţa unei noi (şi grave) premiere istorice: pentru prima dată, o lege electorală - de fapt un pachet legislativ electoral, pentru că se modifică mai multe legi - nu este dezbătută în Parlament. Atrag atenţia că legislaţia electorală este una de o importanţă capitală, de modul în care este adoptată poate depinde viitorul ţării. Poate depinde modul de viaţă al românilor. O lege electorală nu poate fi comparată cu Legea viţei-de-vie şi a vinului, care vizează doar producătorii în domeniu, nu poate fi comparată nici cu extrem de importanta Lege a petrolului, care şi ea vizează un segment redus de persoane şi instituţii - am dat doar două exemple. O lege electorală, asemenea codurilor juridice, asemenea Constituţiei, vizează toţi cetăţenii României care au împlinit vârsta de 18 ani şi vizează indirect şi modul de trai în viitor al românilor. Din această cauză, a nu dezbate în Parlament legislaţia electorală nu reprezintă altceva decât un viol la adresa democraţiei.

PS: Comisia de la Veneţia, organism important al Comisiei Europene, invederează că nu trebuie întreprinse acţiuni care să conducă la întreruperea, anularea sau amânarea alegerilor la termen stabilite conform Constituţiei şi legilor in vigoare. Dacă de opţiunile şi propunerile opoziţiei actualii guvernanţi nu ţin cont, sper ca măcar prevederile organismelor europene să nu fie ignorate de către actuala putere.

Domnul Marian Neacşu:

"Câteva concluzii simple despre organizarea şi managementul educaţiei naţionale"

Anul acesta, examenul naţional al bacalaureatului a probat un nivel foarte slab de pregătire al tinerilor absolvenţi de licee, un lucru ştiut de toată lumea - dar o noutate pentru Ministerul Educaţiei. Modul de organizare al examenului de bacalaureat a fost unul mai strict decât în ceilalţi ani, iar ministrul educaţiei consideră drept o reuşită acest lucru normal. În acelaşi timp, sunt surprins că Ministerul Educaţiei adoptă o atitudine triumfătoare şi nu se consideră responsabil pentru starea dezastruoasă a educaţiei - în speţă, cea preuniversitară. Pe bună dreptate, Ministerul Educaţiei a fost comparat cu un medic de familie bucuros că a descoperit boala letală a pacientului său, pe care anterior nu l-a consultat mai mulţi ani.

În condiţiile în care în ultimii ani chiar PDL, partidul domnului Daniel Funeriu, a guvernat ţara şi a organizat educaţia naţională, eu consider că domnul ministru ar trebui să îşi asume sincer acest eşec naţional - faptul că tinerii candidaţi au eşuat în proporţie de 54% înseamnă un eşec al sistemului şcolar preuniversitar, care a fost impregnat politic de culoarea portocalie până la nivelul directorilor de şcoli, începând cu anul 2005, atunci când PDL, partidul domnului Funeriu, a ajuns la putere.

De asemenea, din moment ce, după doi ani de mandat, domnul ministru Funeriu se autofelicită pentru rata de promovare slabă la examenul naţional de bacalaureat, dumnealui trebuie să răspundă şi pentru faptul că majoritatea celor 118.147 candidaţi eşuaţi sunt aruncaţi pe piaţa muncii fără să aibă vreo calificare profesională. S-a ridicat în mod corect problema: cine răspunde pentru sutele de milioane de euro cheltuiţi pentru a produce o sută de mii de şomeri? În lipsa unui loc de muncă, aceşti tineri vor depinde de stat pentru ajutoare sociale, iar în anul 2012, "proştii" lui Funeriu vor avea dreptul de a vota - teoretic, aşa cum le dictează conştiinţa.

Domnul ministru Funeriu Daniel se laudă cu intransigenţa, dar opinia publică a aflat că, la examenul de bacalaureat din acest an, la nivelul ţării au existat destule unităţi şcolare fără sisteme de supraveghere video, aspect pentru care ministrul educaţiei nu se consideră răspunzător. Domnia Sa nu se consideră răspunzător pentru conţinutul programelor şcolare încărcate, nici pentru comasarea aberantă a şcolilor, pentru economisire, nici pentru salariile mici ale cadrelor didactice. Cât despre corupţia din învăţământ, domnul ministru Funeriu consideră că toţi profesorii sunt suspecţi şi îi ameninţă, ca pe vameşi, cu descinderile poliţiei, aşa se explică arestarea recentă a unui profesor în faţa elevilor săi, doar pe baza unei plângeri fictive făcută de o elevă sub un nume fals.

Scăpând de sub ochiul vigilent al asistentei sale de la minister care să îi şoptească răspunsuri corecte, domnul Daniel Funeriu se lansează într-o serie necontrolată de declaraţii publice şi emite recent afirmaţii jignitoare la adresa românilor, dumnealui apreciind că ultimele 15-20 de generaţii de absolvenţi au fraudat examenele şcolare. Mă întreb de unde ştie dumnealui atât de bine ce a făcut fiecare elev în ultimii 20 de ani - că doar nu a stat cu ei în bancă - şi cine îi permite să jignească oameni pe care nu îi cunoaşte. Printre cei insultaţi de domnul Daniel Funeriu sunt şi mulţi copii performanţi, care au ales să plece în străinătate tocmai din cauza lipsei de perspectivă din România ultimilor ani, guvernată de PDL şi de domnul Traian Băsescu.

Despre cariera politică a domnului Funeriu Daniel se cunoaşte că a înflorit brusc, după celebra sa apariţie la televiziune din timpul alegerilor prezidenţiale din 2009, unde a justificat, în calitatea sa de doctor chimist, că nu este adevărat filmul - văzut de o ţară întreagă - cu Traian Băsescu lovind un copil la o manifestaţie electorală. În legătură cu educaţia sa preuniversitară, pe care şi-a clădit studiile ulterioare, se ridică, însă, unele semne de întrebare, pe care domnul Funeriu refuză să le elimine (ori nu poate să le clarifice?). Nu se ştie foarte clar dacă domnul Funeriu, actualul ministru al educaţiei, a absolvit un examen de bacalaureat şi în ce condiţii a susţinut acest examen, deoarece dumnealui nu oferă explicaţii şi refuză cu îndârjire să ceară echivalarea studiilor în România. Practic, despre actualul ministru al educaţiei din România nu se ştie precis dacă a absolvit - sau nu - bacalaureatul, în condiţiile în care dumnealui refuză să dea explicaţii despre unde, cum şi când a obţinut această diplomă (dacă ea există). Domnul Funeriu pretinde că şi-a primit educaţia în Occidentul civilizat, dar noi ştim că, într-o ţară civilizată, miniştrii prezintă explicaţii opiniei publice, iar dacă au ceva de ascuns, îşi dau demisia.

Într-o declaraţie publică, domnul Daniel Funeriu susţine că "Rezultatele examenului de bacalaureat din acest an reprezintă o şansă de a schimba atitudini şi mentalităţi", dar mulţi români cred că dumnealui însuşi ratează această şansă. În afară de nişte diplome, pe care nu le-a văzut nimeni, domnul ministru Daniel Funeriu nu a învăţat unele lucruri esenţiale din anii petrecuţi în străinătate, cum ar fi: responsabilitatea, transparenţa, modestia.

Domnul Marian Neacşu:

"Apar efecte economice palpabile ale gafelor domnului preşedinte Băsescu"

Evoluţiile recente confirmă faptul regretabil că relaţiile externe ale României sunt grav deteriorate, prin gesturile gratuite ale Preşedintelui ţării, domnul Traian Băsescu. Informaţiile apărute vineri, 15 iulie a.c., în presa externă confirmă faptul că procesul de achiziţie a unei anumite bănci multinaţionale prezente şi în România de către o entitate bancară din Rusia nu va include şi filiala românească, ce are mari pierderi - motivul oferit de cumpărător fiind relaţiile foarte proaste cu România şi intenţia clară a acestuia de a nu dezvolta afaceri în ţara noastră.

Iată un nou exemplu care ne arată cum declaraţiile fără nici un sens, formulate de domnul Preşedinte Băsescu într-o emisiune de televiziune, au condus la răcirea şi mai mare a relaţiilor externe ale României cu principalul furnizor de gaze naturale al Europei. În condiţiile în care toate ţările mari europene tratează cu mare atenţie aceasta problemă a relaţiei cu Rusia, românii vor fi obligaţi să suporte efectele unei politici externe falimentare, promovată de actualul regim Băsescu.

Toate problemele economice de până acum şi cele care vor apărea în continuare din relaţia proastă cu Rusia, precum şi viitoarele scumpiri ale gazelor naturale - ce vor fi achitate de cetăţenii români - se "datorează" domnului preşedinte şi absentului ministru de externe.

Guvernul actual pune întreprinderile româneşti să suporte subvenţionarea gazelor către populaţie, dar scumpirea tot va fi, în final, decontată de către toţi românii, deoarece preţurile din producţia internă vor creşte corespunzător şi vor genera inflaţie.

De asemenea, cetăţenii români trebuie să ştie că o scumpire majoră a gazelor în anul viitor este sigură, fiind confirmată verbal chiar de preşedintele GAZPROM.

Faţă de această situaţie, consider că ne-ar fi utilă mai multă luciditate în politica externă, care a intrat în derivă sub comanda domnului preşedinte Băsescu. Faptul că anumiţi lideri politici visează că sunt personaje istorice nu foloseşte deloc românilor, ci, dimpotrivă, ne cauzează numai rău. Distanţarea de statele membre ale UE şi de vecinii României este o mare problemă, care are deja efecte economice negative.

Apreciez că demnitatea naţională a României se menţine nu prin gafele domnului Traian Băsescu, ci printr-o politică inteligentă şi loială în cadrul Uniunii Europene, caracterizată prin seriozitate şi prestanţă, atribute pe care, din păcate, nu prea le avem în ultimii ani.

Domnul Victor Paul Dobre:

Am văzut cu toţii declaraţiile ministrului Traian Igaş referitoare la decizia sa de a opera încă 5.000 de disponibilizări până la sfârşitul lunii septembrie în cadrul MAI.

Consider că decizia MAI de a apela la un nou val de disponibilizări este un gest care denotă inconştienţă şi nepricepere. Disponibilizările masive din cadrul sistemului naţional de ordine publică au o serie de implicaţii majore precum:

Se pune în pericol grav capacitatea de reacţie a forţelor de menţinere şi restabilire a ordinii publice; vom asista, probabil, la imposibilitatea ministerului de a-şi mai exercita, în condiţii de eficienţă maximă, mandatul de apărător al drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţeanului, proprietăţii publice şi private şi de îndeplinire a obligaţiilor ce îi revin României în calitate de stat membru al Uniunii Europene şi NATO şi de a participa la procesul de elaborare a politicilor şi actelor normative comunitare în domeniile sale de competenţă.

Apare riscul de supraîncărcare cu sarcini a personalului din cadrul structurilor, ca urmare a deficitului de resurse umane înregistrat.

Conduce la dispariţia din sistem a unor specialişti a căror formare presupune acumularea unei experienţe profesionale ce se formează în cel puţin 5-7 ani de carieră, concomitent cu menţinerea celor care se bucură de protecţie politică.

Creşterea numărului de infracţiuni, concomitent cu diversificarea acestora, ca urmare a scăderii numărului de poliţişti în stradă, coroborată cu scăderea nivelului de trai al populaţiei

Scăderea gradului de încredere al populaţiei în structurile MAI

Creşterea gradului de insecuritate a elevilor în zonele limitrofe instituţiilor de învăţământ preuniversitar, precum şi pe traseele de deplasare a acestora de la şi la şcoală.

Toate aceste riscuri se amplifică, în condiţiile creşterii infracţionalităţii, în contextul general al scăderii nivelului de trai. Disponibilizarea a încă 5.000 de lucrători din MAI până la finalul lunii septembrie nu constituie altceva decât un grav atentat la siguranţa cetăţeanului.

Din păcate, în spatele declaraţiilor care invocă reforma din cadrul MAI, în realitate PDL urmăreşte politizarea totală a structurilor ministerului, prin disponibilizarea profesioniştilor şi numirea în posturi cheie a clientelei de partid.

Având în vedere cele arătate mai sus, îi transmit domnului Ministru Igaş că prin aceste măsuri pune în pericol grav siguranţa românilor şi că ar fi bine să îşi reconsidere rapid poziţia faţă de această problemă, astfel încât situaţia din stradă să nu devină una explozivă.

Domnul Vasile-Silviu Prigoană:

"Reorganizare amânată - pierdere a cetăţeanului"

Unul dintre principalele aspecte ale democratizării postcomuniste este dat de distribuţia atribuţiilor şi transferul de resurse pe orizontală, prin separaţia puterilor în stat, şi pe verticală, prin procesele de descentralizare. Acest proces a avut menirea de a crea sisteme economice, politice şi sociale mai eficiente, dar şi cu un caracter ceva mai participativ.

Din punct de vedere tehnic, termenii de "autonomie locală" şi "regionalizare" sunt incluşi în sfera conceptului mai larg de "descentralizare", reprezentând diferite forme pe care descentralizarea le poate lua. Noţiunea de "autonomie locală" se referă la capacitatea comunităţilor locale, în general la nivel de localitate, de a lua cele mai multe decizii care afectează direct viaţa comunităţii. Termenul de "regionalizare", în contextul specific al României, se referă la crearea de regiuni administrative care să preia o parte din atribuţiile Guvernului central şi eventual din cele de la nivel judeţean. Din punct de vedere al dezbaterii constituţionale, se poate alege între păstrarea actualei structuri administrativ-teritoriale sau reorganizarea ei, prin înlocuirea judeţelor cu regiuni, în cadrul statului unitar descentralizat.

Discuţia cu privire la raportul dintre nivelul de organizare central şi cel local a fost reintrodusă în perioada postcomunistă, în contextul democratizării societăţii româneşti. Chiar dacă în 1992 au fost organizate pentru prima dată alegeri locale, până în anul 1998 România a rămas în mare măsură o ţară centralizată. Întrucât cea mai mare parte a bugetului era prealocată pe diferite linii de buget, în ciuda rulării unor sume din ce în ce mai consistente prin bugetul autorităţilor locale, autonomia practică şi capacitatea de decizie au rămas limitate.

Spre deosebire de felul în care funcţionează instituţiile democraţiei reprezentative, în cazul discuţiei despre democraţia la nivel local nu au fost invocate în general probleme la nivel constituţional. Excepţie fac problematicile legate de regionalizare. Dar termenul de "regionalizare" nu este clar definit în discuţia publică, iar raportul lui cu cel de "descentralizare" cu atât mai puţin.

În general, discuţia despre regionalizare s-a purtat în termeni destul de radicali, fără a se lua în considerare faptul că între situaţia în care un stat este centralizat şi cea în care nivelul de organizare este unul federal există nenumărate situaţii intermediare.

Ultima reorganizare a fost realizată în anul 1968, iar în legea respectivă mai avem sintagme cu "Republica Socialistă România". Regionalizarea după anumite modele este un lucru bun, înseamnă reducerea birocraţiei. Populaţia se plânge că sunt prea mulţi funcţionari, când vine vorba să facem ceva cu adevărat se găsesc mulţi să critice. Acum avem 41 de Inspectorate de Poliţie Judeţene, dar vom avea 8. Asta nu înseamnă că va dispărea poliţia din Botoşani sau Caracal, ci că nu vor mai fi 41 de şefi.

O regionalizare cu o capitală administrativă nu înseamnă că aceasta va primi mai mulţi bani sau că banii primiţi vor fi necuveniţi. Acest lucru se poate, însă, întâmpla acum, un bun exemplu fiind alocarea de fonduri din perioada Guvernului Tăriceanu. La sfârşitul anului 2008, prin Hotărâre de Guvern au fost desfiinţate consiliile consultative la nivelul regiunilor de dezvoltare. Ulterior, municipiul Iaşi a primit 110 milioane euro ca centru de dezvoltare, iar Bacău şi Suceava cumulat 22 milioane euro, pentru că erau poli de dezvoltare.

Descentralizarea fiscală şi administrativă, aşa cum a fost întreprinsă în ţările postcomuniste, nu s-a dovedit întotdeauna un succes. Acolo unde reformele administrative au mers mai repede decât cele politice, prin oferirea de puteri discreţionare politicienilor locali, fără a crea însă şi instrumentele prin care aceştia să poată fi responsabilizaţi, efectele descentralizării au fost negative. De altfel, în România postcomunistă există nenumărate cazuri în care politicieni locali au devenit pentru anumite perioade satrapi locali, reuşind să controleze marea majoritate a numirilor importante la nivel local.

Descentralizarea, cu sau fără regionalizare, nu creează în sine un nivel mai mare de responsabilizare şi eficienţă. Mai ales în contextul unui stat în care instituţiile care urmăresc respectarea legii sunt slabe, tendinţele de formare a unei oligarhii locale pot duce la o scădere a calităţii democraţiei. Astfel, dezbaterea despre reforma constituţională trebuie să analizeze atât potenţialele efecte pozitive, cât şi pe cele negative care pot apărea dintr-o descentralizare neechilibrată.

Binefacerile unei astfel de concepţii nu pot fi aplicate deocamdată, principalul motiv dovedindu-se conservatorismul reprezentanţilor maghiarilor în Parlamentul României. Ancoraţi într-un trecut tulbure, fără a înţelege avantajele competitive pe care le poate obţine România pentru cetăţenii săi, partenerii noştri de guvernare reuşesc să amâne un proiect ce putea accelera procesul implacabil de modernizare a statului.

Menţinerea graniţelor, la nivel mental în principal, ne obligă să perseverăm în a explica şi iar explica avantajele pe care un stat nou, modern, cu administraţie şi organizare orientate către eficienţă, le poate avea pentru cetăţeanul român, indiferent de etnia acestuia.

Domnul Relu Fenechiu:

"Teodor Baconschi încurajează jignirile la adresa României"

Nu mai reprezintă o noutate pentru nimeni jignirile aduse României, românilor şi capitalei României de către un post de televiziune francez, sub acoperirea unei emisiuni umoristice, "Les Guignols de l'Info". "Sportul naţional în România nu este fotbalul, ci cerşitul", "Românii au păduchi", "- Ştii cum se zice la coş de gunoi în româneşte? - Bucureşti!" Sunt exprimări care depăşesc cadrul oricărei emisiuni de tip umoristic şi chiar a unui pamflet. Nu este pentru prima oară când media din Franţa se exprimă nepotrivit la adresa României şi românilor, dar ce s-a întâmplat pe data de 6 septembrie întrece orice limită.

În mod normal, în orice ţară civilizată, devenită subiect al unor astfel de jigniri, reacţia autorităţilor competent ar fi fost promptă. Evident, nu este cazul autorităţilor române. Mai mult, ministrul român de externe a dat o declaraţie năucitoare presei, declaraţie pe care o consider la fel de gravă ca şi afirmaţiile făcute la adresa României pe 6 septembrie: "Pentru cine cunoaşte Franţa, Les Guignols este probabil cea mai corozivă emisiune TV de satiră. A replica la ironiile Guignolilor ar fi ridicol. Este ca şi cum cineva ar da comunicate de condamnare a imaginilor retuşate ale Caţavencilor. Satira îşi are rostul ei într-o societate liberă şi o practicăm şi noi cu destulă voluptate".

Nu mi-am putut închipui că un demnitar român poate afirma aşa ceva faţă de ceea ce s-a întâmplat. Mai mult, ministrul de externe Teodor Baconschi nu doar că acceptă umilirea României şi a românilor, dar jigneşte la rândul lui un segment din media română. Nu am remarcat vreodată ca fotografiile retuşate din revistele de umor din România să fi avut vreo tentă jignitoare la adresa cuiva, nu am remarcat în emisiunile de satiră, atâtea câte sunt, de la televiziuni, ceva similar.

Dacă ministrul Teodor Baconschi, primul-ministru Emil Boc, preşedintele Traian Băsescu - da, şi aceştia aveau dreptul, în virtutea funcţiilor deţinute, să dea o replică - nu au avut nicio reacţie, iar ministrul de externe ne mai şi spune că a replica la astfel de ironii este ridicol, îl anunţ pe această cale pe domnul Baconschi că l-a făcut ridicol pe primul-ministru al Tunisiei în funcţie în anul 1986, Mohammed Mzali.

La vremea respectivă, Mohammed Mzali a protestat energic, solicitând explicaţii clare ministerului de afaceri externe francez, pentru următoarea frază rostită - tot pe fondul unei emisiuni umoristice - de către Thierry Roland (unul dintre cele două personaje care au umilit România pe 6 septembrie 2011): "Cum au putut permite ca un sfert de finală de Cupă Mondială să fie arbitrată de către un tunisian!"

În urma intervenţiei premierului Mzali, Guvernul tunisian a primit scuze din partea francezilor.

Şi, deşi a cerut socoteală Franţei, după doar două săptămâni, demis fiind pe fondul unor revolte populare, premierul Mzali a primit azil politic în Franţa pe care o criticase extrem de dur.

Ţinând cont de comportamentul ministrului Teodor Baconschi, solicit demiterea sa imediată. Dacă nu va fi demis, înseamnă că superiorii săi sunt de acord cu etichetarea românilor ca fiind nişte păduchioşi. Eu, unul, nu pot accepta acest lucru, şi cred că nici unul dintre dumneavoastră.

Doamna Sanda-Maria Ardeleanu:

"Prima clasificare europeană a universităţilor româneşti"

Clasificarea universităţilor româneşti - moment 0 în sistemul de învăţământ superior din România, după 20 de ani de dezvoltare haotică - a impus pentru prima dată o reaşezare a acestora, indiferent de statutul lor, de stat sau privat. Demersul demarat de MECTS a presupus o evaluare realizată obiectiv, în colaborare cu un organism internaţional recunoscut, Asociaţia Universităţilor Europene.

Acest demers este în total acord cu prevederile şi spiritul Legii educaţiei naţionale şi reprezintă un pas înainte în procesul de reformare şi modernizare a sistemului de învăţământ universitar românesc pe care Partidul Democrat Liberal şi l-a asumat.

Rezultatele clasificării şi încadrarea acestora în trei categorii (universităţi de cercetare avansată şi educaţie, universităţi de educaţie şi cercetare ştiinţifică sau universităţi de educaţie şi creaţie artistică şi universităţi centrate pe educaţie) nu trebuie înţelese ca fiind un dat pe veşnicie. Demersul reprezintă constatarea unei situaţii de fapt în acest moment, el permiţând universităţilor redefinirea misiunii şi chiar reclasificarea în funcţie de performanţe şi obiective.

La baza procesului de evaluare au stat informaţiile primite de la universităţi, care au fost analizate după următoarele criterii: activitatea de cercetare ştiinţifică, relaţiile universităţii cu mediul extern, capacitatea instituţională şi gradul de angajare a absolvenţilor pe piaţa forţei de muncă. În fapt, s-a realizat o radiografie obiectivă a instituţiilor de învăţământ superior din ţară, în baza căreia să se poată acorda o finanţare cât mai judicioasă a domeniului.

Susţin principiul "Finanţarea urmează calitatea" şi îmi exprim încrederea şi convingerea că universităţile care astăzi se simt nedreptăţite de această clasificare vor putea accede la o categorie superioară, cu condiţia respectării standardelor de calitate.

Rezultatele acestei evaluări arată unor universităţi că este imperativ nevoie să se întoarcă cu investiţiile către oameni, studenţi şi profesori deopotrivă, către toţi cei competenţi şi care au demonstrat şi interes şi ataşament faţă de universitate. De fapt, ei sunt cei mai mulţi, în opinia mea. Trebuie ajutaţi să se afirme, să-şi cultive şi întărească potenţialul.

Domnul Constantin Severus Militaru:

"Primul clopoţel"

Nu cred să existe între noi cineva care să nu se umple de emoţie în prima zi de şcoală, atunci când clopoţelul strânge la clasă noi şi noi generaţii de copii, care păşesc pentru prima dată în şcoală. Sunt momente care nu se uită niciodată, nici de către copii şi nici de către părinţi sau fraţi.

Este însă numai un moment festiv care, imediat ce a trecut, este umbrit de multitudinea problemelor cu care se confruntă sistemul de educaţie şi care peste două decenii au fost rostogolite fără să fie rezolvate sau tranşate definitiv.

Spre exemplu, în urmă cu trei ani, fostul guvern liberal se lăuda cu investiţii fără precedent în educaţie. Astăzi constatăm că cea mai mare parte a acestor investiţii au fost numai pe hârtie sau în conturile firmelor apropiate Domniilor Lor, iar dacă unele s-au realizat, fie s-au concentrat acolo unde nu era nevoie, fie au fost realizate în cele mai proaste condiţii, fiind deja degradate.

Un lucru la fel de periculos pentru educaţia românească este legat de degradarea constantă a prestigiului de care se bucurau odinioară dascălii. Slaba salarizare a acestora, deprofesionalizarea celei mai prestigioase meserii, practicile neortodoxe legate de meditaţiile particulare, precum şi lipsa de performanţă au condus la o imagine din ce în ce mai negativă a celor care şi nouă ne-au pus condeiul în mână.

Nu vreau să pierd din vedere nici faptul că în ultimele două decenii şcoala românească a pierdut nu numai dascăli de prestigiu, dar şi un număr consistent de elevi, de peste un milion, şi nu pe calea abandonului şcolar, ci ca urmare a degradării structurii demografice a ţării.

Este rodul modificărilor din societatea românească de după Revoluţia română, a schimbărilor din structura şi cultura familiei, a lipsei unei politici pronataliste care să asigure societăţii româneşti o dezvoltare sustenabilă.

A fost demarat procesul de reformă, s-a adoptat legea-cadru, s-au făcut schimbări majore în privinţa curriculei. Ceea ce trebuie să înţelegem cu toţii este că educaţia are nevoie de coerenţă în reformă şi de timp pentru a arăta primele rezultate.

Cu toate aceste neajunsuri nu pot să nu mulţumesc tuturor dascălilor care-şi iubesc meseria, poate cea mai importantă pentru o societate, şi să urez tuturor elevilor succes în noul an şcolar!

Domnul Vasile Filip Soporan:

"Economie de piaţă fără capital şi fără piaţă?"

Acum, când dezbaterile vizează probleme de stabilitate a monedei Uniunii Europene, când starea Greciei creează o discuţie cu început serios asupra Statelor Unite Europene, când specialiştii sau mai puţin specialiştii ne dau frisoane asupra unei crize economice fără precedent la nivel global, când miza alegerilor într-un colegiu devine una de interes naţional, uităm să privim cu atenţie asupra stării şi structurii economiei României, ca sumă a economiilor locale, regionale, macroregionale şi globale, asupra locurilor de muncă, asupra dinamicii instrumentelor antreprenoriale, poziţionării şi forţei acestora, în dorinţa ca economia să devină subiect major al procesului de modernizare, într-o mondializare desfăşurată cu o dinamică extraordinară în lumea zilei de astăzi.

În această stare, am impresia că suntem în absurdul construcţiei economiei de piaţă fără capital şi fără piaţă sau fără capital suficient şi fără piaţă suficientă. Capitalul activ şi util a început să se dizolve într-o masă adormită cu o percepţie infinită greu de înţeles, iar piaţa se consolidează pietrificându-se ca fiind a altora, şi poate nu a celor mai influenţi, mai pregătiţi şi mai serioşi. Aflându-ne într-o aşteptare circulară, capitalul aşteptând vremuri mai bune şi populaţia aşteptând, la rându-i, sosirea capitalului, ne-am obişnuit, considerând că această stare este una a normalităţii, cu o dezvoltare pe principiile difuziei, adică dezvoltarea şi progresul altora, poate, sau în mod sigur, şi poziţia, şi acţiunea acestora faţă de noi, constituie, în mod sigur, baza de suport a dezvoltării noastre.

Acum, după ce am parcurs douăzeci de ani de construcţie a economiei de piaţă, desfăşurată sub concreteţea a două motivaţii acceptate cvasiunanim, acelea de integrare în spaţiul Uniunii Europene şi în structurile NATO, consider că acestea nu au fost suficiente pentru a aduce mulţumirea şi bunăstarea căutată şi aşteptată de foarte mult timp. La întâmplările perioadei amintite, la pierderile şi câştigurile cuantificate, dar imposibil de însumat după regulile elementare matematice, consider că astăzi se poate trăi dacă există un catalizator, un motor, un dătător de speranţă care se exprimă simplu şi clar prin antreprenoriat. Astăzi, când pentru foarte mulţi, bătrâni şi tineri, speranţa a plecat, consider că este de datoria noastră de a o reconstrui. Efortul nu este uşor, pentru că nu este uşor să mişti România, chiar dacă dorinţele exprese ale ultimilor douăzeci de ani nu s-au împlinit, existând, din păcate, de multe ori la nivel generalizat, sentimentul că o cuminţenie a aşteptării sau o ură a nemulţumirii ne vor da resursele de care avem nevoie. Pentru a reclădi speranţa avem nevoie de poveşti adevărate de succes, petrecute în apropierea noastră, cu noi sau cu cei care ne sunt foarte apropiaţi la nivelul devenirii noastre.

Pornind de la importanţa spiritului antreprenorial, ne putem întreba care sunt valorile spiritului antreprenorial dezvoltate şi promovate de-a lungul timpului şi cum s-au materializat, comparând anumite perioade, prin efectele pe care le-au creat la nivelul individului şi la nivelul comunităţii. Are România exemple pozitive, mai valorează ele ceva pentru noi acum? Consider că are, unele din perioada interbelică fiind extraordinare, valorând foarte mult pentru noi nu numai în plan istoric, ci şi la nivelul modelului pentru construcţiile actuale. Privind şi comparând construcţiile economice ale anilor ’20 cu construcţiile sau destructurările economice ale anilor ’90, în dorinţa unor învăţăminte pentru viitoarele acţiuni, poate ale următorilor douăzeci de ani, vă propun spre reflecţie următoarele:

1. Situaţia dificilă de moment poate fi o oportunitate pentru construcţiile viitoare.

2. Elitele antreprenoriale, tehnologice şi ştiinţifice europene trebuie să fie stimulate să lucreze cu eficienţă pentru capitalul românesc.

3. Statutul trecut şi actual al salariilor angajaţilor români, acela de a fi inferior mediilor europene, să fie depăşit printr-o construcţie făcută pe fundamente de devenire economică.

4. Mobilizarea fundamentală a capitalului românesc şi utilizarea eficientă a capitalului global trebuie să devină o realitate a acţiunilor României.

5. Necesitatea ca în procesele de construcţie comunităţile să fie împreună şi să nu fie numai alături.

6. Adoptarea inteligentă a politicii porţilor deschise pentru dezvoltările care se doresc a fi făcute, cu observaţia că trebuie să ştii la cine să deschizi uşa, cât timp să o laşi deschisă şi cât de deschisă să fie în acest proces de aducere a modernizării.

7. Aplicarea construcţiilor antreprenoriale pe principiile luptătorului de cucerire a pieţei.

8. Punerea în practică a integrării economice eficiente a României în spaţiul european, cu aceeaşi perseverenţă cu care se realizează europenizarea programatică a instituţiilor şi procedurilor instituţionale.

9. Urmărirea realizării în cadrul unui program şi a unor politici însuşite la nivel general a competitivităţii şi calităţii europene pentru produsele şi serviciile realizate în România.

10. Considerarea misiunii industriei ca proces de devenire naţională în procesele de globalizare.

11. Aprecierea socialului ca penumbră a economicului, şi nu a economicului ca penumbră a socialului.

12. Recuperarea rapidă, susţinută şi eficientă a decalajelor istorice şi formarea specialiştilor în această direcţie.

13. Realizarea urgentă a unui proces de unificare economică a României.

14. Realizarea unui proces de mobilizare exemplară a tuturor forţelor antreprenoriale, patronale, profesionale, cu precădere în perioadele de criză.

15. Realizarea unor programe de aducere a bogăţiei şi a dezvoltării la nivelul comunităţilor prin fundamentarea unor planuri de dezvoltare economică, în care mediul privat să fie parte importantă în acest proces, în special în sectoarele productive.

În concluzie, acum, când există tot felul de preocupări, consider că România are nevoie de valori şi trebuie să le promoveze, consider că sertarul trecutului trebuie deschis din când în când sau poate în permanenţă, pentru a ne arăta drumul parcurs şi cel pe care urmează să-l parcurgem, pentru a aduce starea de bine generalizată şi cuprinzătoare în înţelegerea şi promovarea viziunii necesare la fundamentarea profundă a dezvoltării de care este nevoie. Pentru ce este necesar acest lucru? Pentru a reuşi să înarmăm cât mai mulţi cetăţeni cu o stare care să-i ducă la acumularea cunoştinţelor necesare unei construcţii individuale, concrete şi adevărate dezvoltării personale, care poate să ducă la bogăţie, la afirmarea comunităţilor într-un spaţiu larg, legat de valorile şi piaţa europeană, în cadrul unor procese care ţin din ce în ce mai mult de fenomenele globalizării. Printre altele, valorile care conduc la dezvoltare, pentru care este necesară promovarea, sunt antreprenoriatul, cultura antreprenorială, spiritul antreprenorial, deschiderea spre acţiune, gândirea creativă şi pozitivă, curajul, capacitatea de analiză, puterea de a colabora şi de a dărui, capacitatea de a lupta şi inteligenţa de a gestiona succesul şi, în aceeaşi măsură, insuccesul şi puterea de a fi vizionar. Dintre toate, din cele amintite şi neamintite, consider că spiritul şi acţiunea antreprenorială reprezintă valorile de esenţă, care însumează acţiuni şi comportamente ce pot conduce la dezvoltare durabilă, cu o condiţie, aceea dea nu uita de comportamentul moral şi etic.

Din acest motiv, ţinând cont de nevoile României şi de experienţele pozitive desfăşurate în cadrul ţărilor dezvoltate, vă propun, stimaţi colegi, realizarea cu ajutorul Parlamentului a unui program naţional pentru promovarea şi dezvoltarea antreprenoriatului la nivelul României.

În acest cadru, pentru început ar trebui să supunem dezbaterii parlamentare declararea "Zilei antreprenorului" şi a unui "Apel al Parlamentului României pentru promovarea antreprenoriatului".

Doamna Maria Stavrositu:

"Apel către părinţi"

Am remarcat cu tristeţe rezultatele slabe obţinute anul acesta de elevi la examenul maturităţii - bacalaureatul. Este primul examen din viaţa unui tânăr care îi poate schimba decisiv parcursul în următorii ani de existenţă. Fie că suntem părinţi, profesori sau politicieni, nu trebuie să rămânem indiferenţi în faţa acestei situaţii triste şi extrem de îngrijorătoare. Semnalul de alarmă a fost tras. Cu toţii trebuie să fim îngrijoraţi de ceea ce se întâmplă cu copiii noştri, pentru că tinerii reprezintă mesajele prezentului transmise către viitor. În ei stă forţa schimbării şi perpetuarea valorilor oricărei ţări.

Ceea ce s-a întâmplat anul acesta nu ar trebui să ne lase impasibili, mai ales pe cei care avem şi minunata misiune de a fi părinţi. Educaţia copiilor nu trebuie lăsată totalmente în responsabilitatea şcolii. Dincolo de cadrul instituţionalizat în care se desfăşoară procesul educaţional, este nevoie de o implicare serioasă şi susţinută din partea părinţilor. Educaţia trebuie să depăşească graniţele şcolii, iar acest lucru de cele mai multe ori nu se poate realiza în absenţa implicării părinţilor.

Se simte, mai acut ca niciodată, necesitatea reprioritizării agendei părinţilor, astfel că educaţiei ar trebui să i se acorde un loc mai important decât cel pe care, poate, l-a ocupat până acum. Se simte nevoia consolidării parteneriatului între şcoală şi părinţi, realizat în interesul superior al elevului.

Pentru atingerea unui nivel calitativ superior este nevoie să se stabilească o colaborare strânsă şi eficientă între profesori şi părinţi. Consider că părinţii ar trebui să fie mult mai participativi în procesul educaţional, să se implice în luarea deciziilor care îi vizează în mod direct pe copiii lor. Sunt numeroase situaţii când părinţii pretind totul de la şcoală şi o fac întru totul răspunzătoare de rezultatele dezamăgitoare obţinute de către elevi.

Uneori, interesul scăzut manifestat de părinţi poate anula eforturile depuse de profesori în activitatea didactică. Aşadar, eforturile cadrului didactic trebuie dublate de părinţi. Trebuie să acceptăm că societatea se metamorfozează, iar diversificarea alternativelor de petrecere a timpului liber al copiilor noştri nu este întotdeauna avantajoasă pentru dezvoltarea armonioasă a lor. Aş menţiona aici două aspecte care au luat amploare în ultimii ani în ţara noastră: consumul de droguri şi fenomenul violenţei în şcoli. Am adus în discuţie aceste probleme pentru că impactul lor asupra educaţiei copiilor noştri este major, influenţând în mod direct şi calitatea educaţiei instituţionalizate. Preocupările elevilor din afara şcolii sunt, în bună parte, corelate cu succesul sau eşecul şcolar.

Este datoria noastră, ca părinţi, să urmărim interesului copilului faţă de şcoală. Un rol esenţial în prevenirea acestor situaţii îl au, deopotrivă, părinţii şi şcoala.

Şcoala românească trebuie să dea în continuare oameni valoroşi, cu o cultură generală solidă şi principii de viaţă în acord cu dezideratele societăţii în care trăim. Avem instrumentele necesare pentru modernizarea sistemului de educaţie, şi aici mă refer la Legea educaţiei naţionale care impune o serie de modificări fundamentale menite să aducă plusvaloare învăţământului românesc.

Când este vorba de educaţia copiilor noştri, miza este foarte mare, iar acest lucru trebuie să determine o implicare serioasă şi din partea părinţilor, care să întărească eforturile cadrelor didactice în activitatea desfăşurată de acestea în şcoală.

Pledez pentru o şcoală mai bună pentru copiii noştri cu ajutorul dumneavoastră, dragi părinţi!

Acum, la început de an şcolar, urez tuturor elevilor din România un an nou şcolar marcat de succese, iar părinţilor şi cadrelor didactice, speranţe, idealuri şi proiecte comune care să dea în viitor valoare şcolii româneşti!

Domnul Stelian Fuia:

"Agricultura - veriga-cheie a creşterii economice"

Contextul economic internaţional din ultimii ani a fost marcat de creşterea unciei de aur şi de o creştere constantă a preţurilor produselor agroalimentare. Statele lumii care au ştiut să gestioneze responsabil această situaţie au depăşit cu mult mai uşor provocările crizei economice.

Potenţialul agricol de care dispune ţara noastră este incontestabil. Valorificarea acestuia nu a fost însă şi cea mai bună în cele două decenii de la Revoluţia română. Ezitările şi modul deficitar în care s-a realizat reconstituirea drepturilor de proprietate asupra terenurilor agricole, fărâmiţarea excesivă a suprafeţelor, precum şi orientarea producţiei către autoconsum s-au constituit în reale piedici pentru transformarea agriculturii într-un business care să-i stimuleze pe fermieri să producă mai mult şi de mai bună calitate.

De asemenea, lipsa investiţiilor şi degradarea celor existente anterior au acţionat negativ asupra sporurilor de productivitate şi asupra competitivităţii produselor româneşti.

Anul agricol 2011 este, cel puţin până acum, unul dintre aliaţii noştri în lupta împotriva efectelor crizei economice şi în sprijinirea măsurilor de relansare economică.

Mulţi vor spune: "A plouat şi de aceea s-a produs mai mult!"

Eu vreau să-i contrazic! Pe un teren necultivat poate să plouă zi de zi, că tot ciulini vor creşte!

Nu vreau să neg sprijinul pe care cantităţile de precipitaţii şi generozitatea soarelui l-au dat producţiei agricole. Însă nu trebuie să uităm că plata subvenţiilor la hectar, pentru prima dată efectuată în termenul dorit de fermieri, s-a transformat în stimul pentru cultivarea la timp a terenurilor. Mai mult, chiar dacă sunt unul dintre cei nemulţumiţi de ritmul atragerii fondurilor europene, nu pot să neg că proiectele deja implementate au făcut minuni acolo unde au fost realizate.

Cred cu putere că agricultura românească poate deveni un adevărat brand de ţară la nivel european, prin cantitatea şi calitatea ecologică a produselor, şi poate deveni unul dintre pilonii produsului intern brut, dacă vom realiza agricultură responsabilă şi nu numai cu mila lui Dumnezeu.

Domnul Stelică Iacob Strugaru:

"Trecerea la moneda unică. Să ne gândim de două ori!"

Chiar dacă argumentele economice ne-au convins că, prin structura relaţiilor comerciale pe cale le are România, adoptarea monedei unice are avantaje uriaşe, cred cu putere că aderarea la zona monetară europeană reprezintă un proces de o foarte mare responsabilitate.

În primul rând, simpla încadrare în exigenţele condiţiilor nominale stabilite la Maastricht nu reprezintă garanţia că economia românească nu va fi expusă perturbărilor de pe pieţele internaţionale.

Grecia, Irlanda, Italia, Spania, Portugalia sunt lecţiile unei crize de care mai ales România trebuie să ţină seamă. Ţările care nu au fost pe deplin pregătite pentru exigenţele unei monede puternice şi internaţionalizate trag astăzi ponoasele.

Să nu înţeleagă cineva greşit că m-aş opune aderării ţării noastre la Uniunea Monetară. Dimpotrivă, aş putea spune că sunt unul dintre partizanii unui astfel de proces, cunoscând beneficiile apartenenţei la o astfel de grupare economică.

Ceea ce vreau să se înţeleagă foarte bine este că economia României trebuie să fie suficient pregătită pentru un astfel de demers, atât din perspectiva disciplinei fiscale, cât şi din punctul de vedere al economiei reale.

Trebuie să consolidăm exporturile, să transformăm agricultura în veritabil motor de creştere, să restructurăm şi să ameliorăm forţa de muncă disponibilă şi să creştem ponderea serviciilor în totalul produsului intern brut.

Pentru a putea face faţă climatului concurenţial al zonei monetare unice, economia României trebuie să aibă atât o structură asemănătoare celorlalte state din Uniunea Europeană, cât şi o calitate a dezvoltării care să o susţină.

Domnul Radu Bogdan Ţîmpău:

"Avram Iancu - omagiat de români, dispreţuit de guvernanţi"

Am avut plăcerea ca duminica trecută, alături de peste 12.000 de persoane care au venit şi în acest an la Ţebea, să ne aplecăm capul pentru câteva clipe, cu gândul la cel care a fost Crăişorul Munţilor - Avram Iancu. Dacă toţi aceşti români au ales să comemoreze personalitatea marelui erou al neamului, fiind prezenţi la mormântul acestuia şi într-o zi toridă să îşi găsească răcoare la umbra gorunului lui Horea, alături de lideri ai opoziţiei şi alte personalităţi, reprezentanţii puterii portocalii au ales umbra aerului condiţionat din propriile birouri, refuzând să vină la Ţebea.

Deşi responsabilii locali s-au străduit ca în ultimii 20 de ani să transforme acest eveniment într-unul solemn şi de importanţă pentru comemorarea acestui important personaj istoric al tuturor românilor, în anul acesta, demnitarii PDL de la Bucureşti au ales să ignore acest eveniment. Astfel, probabil înspăimântaţi de huiduielile adresate anul trecut de către cetăţenii prezenţi la Ţebea doamnei Roberta Anastase, guvernanţii portocalii l-au desemnat pe ministrul Igaş drept singurul "capabil" să-i reprezinte la acest eveniment. Nu numai că au dat dovadă de o laşitate nemaiîntâlnită, dar Boc şi echipa sa au ales să se ascundă de oameni, să refuze orice dialog cu cei care nu au carnete de partid portocalii.

Mai mult, prezenţa ministrului Igaş a fost una lipsită în primul rând de bunul simţ elementar, necesar oricărui adult, cu atât mai mult unui om politic. Astfel, acesta a ascultat discursurile clericilor, şi-a executat numărul personal, iar apoi a ales să părăsească Ţebea, aducând în acest fel un afront celorlalţi invitaţi, cât şi tuturor celor prezenţi la manifestare.

Ca o scuză patetică, în fuga sa de la Ţebea, ministrul Igaş a ales să acuze că această manifestare a fost politizată. Cred că prezenţa liderilor opoziţiei, ca de altfel a tuturor celor care reprezintă populaţia României, la astfel de manifestări în care se aduc omagii peste timp eroilor neamului, este un gest obligatoriu, de bun-simţ şi de respect pentru istoria ţării noastre. În schimb, lipsa personalităţilor guvernamentale de la Bucureşti arată doar o ignorare cu bună ştiinţă a valorilor şi marilor eroi. Poate că declaraţia ministrului Igaş prin care acuza politizarea acestei manifestaţii a fost generată şi de momentul în care acesta a trecut neobservat şi nerecunoscut de aproape nimeni din mulţime, în timp ce Crin Antonescu şi Mircea Ioan Moloţ au beneficiat de atenţia şi aprecierea celor prezenţi.

Cu toate acestea, mai poate fi o explicaţie pentru fuga ministrului Igaş, în afară de propria sa laşitate: probabil că a vrut să evite întrebările despre cum este pedepsit angajatul Ministerului Finanţelor Publice din România care, în urmă cu câteva luni, a ales să spânzure o păpuşă ce îl simboliza pe Avram Iancu la Miercurea Ciuc.

Dezinteresul cu care demnitarii PDL au tratat adunarea de la Ţebea se înscrie în aceeaşi notă de dispreţ faţă de cetăţenii României şi faţă de valorile neamului nostru, cu care autorităţile înscăunate de către Traian Băsescu şi Emil Boc au ales să trateze locuitorii României de trei ani încoace.

Toţi aceşti reprezentanţi ai puterii portocalii nu au înţeles că respectul lor trebuie adresat adevăraţilor aleşi ai neamului, confirmaţi de timp şi de istorie. Nu au înţeles că prin această comemorare românii nu onorează un calcul pragmatic şi oportunist, aşa cum sunt învăţaţi actualii guvernanţi, ci o luptă onestă pentru credinţa în idealurile ce trebuie să conducă misiunea unui om politic, indiferent de piedici.

Domnul Titi Holban:

"Să facem în aşa fel încât persoanele în vârstă să fie din ce în ce mai puţine" = noul slogan al PDL

Chiar dacă, la prima vedere, această declaraţie ar părea cinică, ea aparţine unui membru al Guvernului României, Valerian Vreme, ministrul comunicaţiilor şi a fost rostită la deschiderea anului şcolar 2011-2012. Şi nu oricum, dintr-un birou de ministru, ci în faţa cadrelor didactice, a părinţilor şi a copiilor dornici să înceapă un nou an şcolar cu bucurie şi cu speranţa că dificultăţile şi problemele din sistem vor fi depăşite şi că vor veni şi vremuri mai bune pentru şcoala românească.

Până să aşteptăm vremuri mai bune, la deschidere a sosit ministrul Vreme, care, aşa cum am arătat, a şocat prin declaraţia sa, spre uimirea întregii asistenţe.

Însă, declaraţia nu pare întâmplătoare, ci, potrivit proverbului "Gura păcătosului adevăr grăieşte", se potriveşte de minune cu politica falimentară a Guvernului în domeniul protecţiei sociale şi nu numai. Se ne amintim de calvarul continuu la care Guvernul Boc, cel mai incompetent Cabinet din istoria României, a supus pensionarii din 2009 încoace, prin tăieri de pensii, prin calculări şi recalculări din care a câştigat doar statul şi nu pensionarii, prin impunerea unui procent de 5,5% la pensie în contul unei contribuţii de sănătate, pentru care persoanele vârstnice au plătit în perioada activă şi, nu în ultimul rând, dar în curând, prin mărirea facturii la întreţinere în urma eliminării subvenţiei la căldură, care-i va face pe pensionari să aleagă între "a supravieţui şi a plăti factura". Doamne fereşte ca domnul ministru Vreme să aibă dreptate după aplicarea acestei ultime măsuri!

Dincolo de cinism, declaraţia ministrului Vreme demonstrează iresponsabilitatea unui membru al Guvernului, aroganţa sa, dispreţul faţă de cei de faţă - copii, cadre didactice, părinţi - afectaţi cu toţii de politicile păguboase ale PDL. Pe de altă parte, declaraţia ilustrează perfect activitatea actualului Guvern şi direcţia în care îndreaptă România.

Însă, pentru o asemenea declaraţie, în ţările europene democratice, un ministru îşi prezintă, dacă nu imediat, cel puţin a doua zi demisia. Este motivul pentru care cer demisia ministrului Vreme, iar în lipsa unui gest de onoare din partea ministrului, îi solicit premierului Boc să-l demită pentru iresponsabilitate şi dispreţ faţă de cetăţeni, care ar trebui să beneficieze de pe urma actului de guvernare şi a prestaţiei unui ministru şi nu să aibă parte de declaraţii arogante din partea acestuia.

Domnul Alin Silviu Trăşculescu:

"Ziua care a schimbat lumea!"

Ziua de 11 septembrie 2011 a îndoliat nu numai America, ci o lume întreagă. Este ziua care a rămas întipărită în sufletele noastre, zi care nu poate fi uitată pentru că a lăsat o groapă imensă în centrul democraţiei.

Astăzi, la 10 ani de la aceste atentate sângeroase, întreaga lume democratică comemorează victimele unor fapte greu de explicat.

Atentatele nu au lovit doar America, ci întreaga lume! Lovitura dată de terorişti a fost atât de adâncă, încât a ricoşat spre noi toţi, locuitori ai planetei, aducând şoc şi suferinţă, teamă şi nesiguranţă.

Întreaga planetă a condamnat acest tip de acţiune plin de cruzime, care a creat la acel moment o situaţie de nesiguranţă pentru întreaga planetă, iar azi, chiar dacă viaţa merge mai departe, nu trebuie să uităm că ameninţarea teroristă va rămâne de lungă durată. De aceea, liderii lumii democratice trebuie să găsească soluţii şi metode pentru a fi cu un pas înaintea celor care vor să provoace pierderi de vieţi omeneşti şi pagube imense.

Aceste acte de terorism îndreptate contra ordinii internaţionale nu fac altceva decât să pună în pericol relaţiile internaţionale. Ele sunt ameninţări directe împotriva păcii şi produc nesiguranţă, teamă, durere şi instabilitate.

Ce este de făcut în acest sens ?

Lupta împotriva terorismului rămâne una dintre cele mai mari priorităţi ale statelor lumii, pentru că, ştim bine, în ultimii ani terorismul reprezintă una dintre cele mai importante provocări cu care se confruntă comunitatea internaţională, o ameninţare la adresa securităţii internaţionale, dar şi la adresa dezvoltării şi funcţionării democraţiei în lume.

Toate statele lumii trebuie să ia atitudine de respingere şi reprimare împotriva acestui flagel, colaborând între ele, pentru că securitatea lumii actuale este definită prin cooperare şi transparenţă, iar prevenirea sau atenuarea acestor ameninţări nu poate avea rezultate decât printr-o strânsă colaborare.

Domnul Eugen Constantin Uricec:

"2011 - Anul austerităţii în Europa"

Măsurile pe care guvernele europene le-au implementat în primii ani ai crizei economice au avut rezultate diferite de la o economie la alta. În unele economii, ele au determinat reluarea creşterii economice, în altele, nu au reuşit să atenueze în niciun fel dinamica dezechilibrelor interne sau externe.

Inflaţia care marchează de peste doi ani preţul produselor agroalimentare, a produselor din ţiţei sau importante categorii de materii prime a determinat o temere din ce în ce mai mare că un nou val de criză poate afecta statele europene şi sustenabilitatea propriilor finanţe publice.

Astfel, încă de la începutul verii, majoritatea statelor europene, marcate de panica unei astfel de perspective, analizează pe toate feţele noi pachete de măsuri guvernamentale, care, spre deosebire de precedentele, nu mai sunt orientate către pachete de stimuli pentru relansarea economică, ci către măsuri drastice de reducere a cheltuielilor guvernamentale.

Austeritate! Responsabilitate! Sustenabilitate! Acestea sunt principiile după care se ghidează comportamentul statelor europene în anul 2011, în special cele mai afectate de atitudinea iresponsabilă din anii precedenţi.

Începând cu anul 2009, Guvernul României a adoptat un spectru foarte larg de măsuri de asanare a cheltuielilor publice româneşti, în condiţiile în care aproape toată lumea a criticat fervent acest lucru.

Economiştii susţineau că efectele contracţioniste asupra economiei vor fi şi mai mari. Opoziţia politică, prolifică în demagogie, acuza asasinarea unei ţări. Chiar organismele financiare internaţionale nu se arătau prea optimiste de astfel de soluţii.

Astăzi, însă, când Italia, Grecia, Spania, Portugalia, Irlanda, Lituania sau alte state membre ale Uniunii Europene implementează planuri şi mai drastice de austeritate, acţiunile Guvernului Boc nu mai sunt criticate de nimeni, ci, dimpotrivă, luate ca model de reacţie guvernamentală împotriva crizei economice.

De puţine ori s-a comunicat corect asupra măsurilor de austeritate care s-au luat în ultimii ani şi asupra semnificaţiei lor.

Eu aş spune că numai parţial putem vorbi despre măsuri de austeritate şi că am fi mai precişi dacă am vorbi despre restabilirea ordinii fiscal-bugetare, perturbată de o clasă politică iresponsabilă.

A vorbi despre austeritate înseamnă a vorbi despre reducerea unor cheltuieli guvernamentale fundamentate economic şi social, care într-un anumit interval de timp nu pot fi finanţate.

Din nefericire, însă, noi nu ne aflăm într-o astfel de situaţie, ci în situaţia de a face ordine în raţiunea de a fi a unor cheltuieli guvernamentale. Cea mai mare parte a acestor decizii iraţionale au fost luate în pragul campaniilor electorale, fără o anticipare fundamentată a perspectivelor economice.

Suntem astăzi obligaţi să urmărim sustenabilitatea pe termen lung a finanţelor publice şi mai puţin să lăsăm pe unii tineri politicieni demagogi să compromită viitorul ţării noastre.

Stabilitate, predictibilitate şi sustenabilitate! Acestea trebuie să fie coordonatele politicilor noastre viitoare.

Domnul Viorel-Vasile Buda:

"Într-o ţară civilizată, ministrul Valerian Vreme şi-ar fi prezentat deja demisia"

Trăim într-o ţară în care orice demnitar poate spune orice, poate jigni, poate umili şi nu se întâmplă nimic. Luni, 12 septembrie, cu ocazia participării la festivitatea deschiderii noului an şcolar la o şcoală din Bucureşti, ministrul comunicaţiilor, Valerian Vreme a făcut o declaraţie care a şocat: "Haideţi împreună să facem ca persoanele în vârstă să fie din ce în ce mai puţine şi cu toţii să ştim să utilizăm calculatorul, să utilizăm instrumentele societăţii informaţionale". Se ştie, ministrul Valerian Vreme a vrut să-l parafrazeze pe marele matematician Grigore Moisil, care în timpul ultimilor ani de viaţă declarase că "În curând, lumea se va împărţi în două categorii, persoane în vârstă şi persoane care vor şti să utilizeze calculatorul".

Modul în care s-a exprimat însă ministrul Valerian Vreme - nu are nicio importanţă dacă a spus ce-a gândit sau a fost doar o gafă - este unul tipic ideologiei fasciste. Presa a reacţionat şi a criticat declaraţia ministrului economiei. Nu a reacţionat însă nimeni din guvern, nimeni din PDL, partidul din care face parte Valerian Vreme. Iar în ceea ce-l priveşte pe cel în cauză, nici măcar nu a catadicsit să prezinte scuzele de rigoare.

Cu doar trei zile înainte, pe 9 septembrie, ministrul economiei şi industriilor din Japonia, Yoshio Hachiro, şi-a prezentat demisia pentru că a dat o declaraţie de o gravitate mult mai redusă decât cea a ministrului Valerian Vreme. De fapt, nu a fost vorba de o declaraţie propriu-zisă, ci de o constatare făcută cu ocazia unei vizite în regiunea Fukushima. "Din nefericire, nu există niciun suflet care să trăiască pe străzile localităţilor vecine centralei. Te face să te gândeşti la un oraş mort", a afirmat Hachiro.

Pentru această afirmaţie, primul-ministru japonez, Yoshihiko Noda, i-a cerut ministrului său să-şi prezinte scuze publice, ceea ce Yoshio Hachiro, a făcut imediat. Dar cum criticile au continuat şi după prezentarea scuzelor de rigoare, Yoshio Hachiro a demisionat din funcţie.

Să ne mai amintim că în luna mai, anul trecut, preşedintele Germaniei, Horst Koehler, a demisionat din funcţie tot pentru o declaraţie care a fost considerată de opinia publică drept nepotrivită.

Sigur, România nu se poate compara nici cu Germania şi nici cu Japonia, în niciun domeniu. Cu atât mai puţin poate exista vreo comparaţie între premierul Emil Boc şi primul ministru al Japoniei. Dar, de la aceste ţări putem învăţa multe. Cel puţin la nivelul comportamentului demnitarilor.

Aştept încă scuze publice din partea ministrului Valerian Vreme pentru declaraţia tipic fascistă pe care a făcut-o pe 12 septembrie a.c. Aştept ca primul-ministru Emil Boc să-i ceară lui Valerian Vreme să prezinte scuze publice. Ştiu că niciuna dintre cele două situaţii nu se vor înregistra. Pentru că România este foarte departe - şi nu doar geografic - de Japonia.

Îi atrag atenţia domnului ministru Valerian Vreme, că în orice ţară civilizată, după o astfel de declaraţie, nu mai era ministru.

Domnul Filip Georgescu:

În declaraţia politică de astăzi doresc să mă refer la programele televiziunilor româneşti.

În concediu fiind, am constatat că, pe mai toate posturile de televiziune din ţara noastră, temele abordate cu precădere şi în sezonul estival au o tentă politică. Aceiaşi oameni (comentatori politici îşi spun ei), aceiaşi invitaţi (politicieni se prezintă ei) şi aceleaşi teme sunt mestecate şi amestecate de dimineaţă până în noapte târziu, dar care nu rezolvă nimic, nu deschid nicio uşă pentru rezolvarea problemelor aprig dezbătute. Într-o asemenea situaţie, orice cetăţean de rând (şi eu sunt unul dintre ei) caută să găsească, din noianul de programe, unul care-i convine.

Aşa am făcut şi eu într-o seară din iulie a.c. Am ales un film difuzat de PRO TV între orele 20,30 şi 22,30. Nu am fost atent la minutele alocate publicităţii, dar mi-a atras atenţia că într-o pauză publicitară am putut servi gustarea de seară. A doua zi, am verificat cu mai multă atenţie întreruperile de program cauzate de spoturile publicitare. Aşa se face că am ales tot postul de televiziune PRO TV, care, conform programului difuzat de ziarele centrale, avea prevăzut între orele 14,00-16,00 un film american. Spun că era prevăzut, deoarece filmul a început la ora 14 şi zece minute. După numai 13 minute, adică la 14 şi douăzeci şi trei de minute, filmul este întrerupt pentru primul calup de reclame, care a fost difuzat timp de nouă minute. La 14 şi 32 de minute urmărim din nou filmul poliţist, care este întrerupt din nou, tot 9 minute, pentru reclamă, între orele 14 şi 56 de minute şi 15 şi 5 minute. Televiziunea respectivă ne lasă să urmărim acţiunea până la orele 15 şi 32 de minute, după care se mai dă publicitate timp de 12 minute. Ultimul sfert de oră dedicat filmului nu a mai fost întrerupt.

În concluzie, dintr-un program de două ore scris negru pe alb, dedicat filmului artistic, acesta a fost difuzat doar o oră şi douăzeci de minute. Modul acesta de a difuza unele programe te face să nu mai înţelegi nici filmul, nici reclama. Este un amalgam greu de înţeles pentru noi. Spunem pentru noi, că pentru televiziune este o mană cerească. Un simplu calcul ne arată că televiziunea respectivă difuzează zilnic cam 6 ore de publicitate. Ştiindu-se că un minut de publicitate costă mii de euro, vă daţi seama de câştigul enorm, de sutele de mii de euro care pleacă zilnic spre susţinătorii străini ai postului respectiv.

Noi înţelegem că orice televiziune particulară se susţine prin banii câştigaţi din publicitate, dar parcă există un program care prevede expres modul în care se derulează asemenea clipuri. Nu ştiu dacă CNA-ul urmăreşte îndeaproape programele televiziunilor din ţara noastră, dacă sunt respectate legile şi regulile prevăzute în acest domeniu. Din ce ni se prezintă zilnic pe micile ecrane credem că nu. După cele văzute şi constatate, ar fi mai bine să ni se prezinte publicitate şi film, decât film şi publicitate. Ar mai fi o soluţie. La începutul orei de difuzare să apară Andreea Esca, deoarece prin debitul său verbal ne poate povesti în maximum cinci minute acţiunea filmului, apoi să urmeze publicitate timp de două ore, iar în final prezentatoarea să ne anunţe că urmează ştirile PRO TV.

Asemenea anomalii se întâmplă şi la alte posturi de televiziune generaliste. Dacă CNA-ul nu se sesizează, măcar rog comisia noastră de cultură să investigheze asemenea practici ale televiziunilor din ţara noastră.

Domnul Vasile Mocanu:

"Ce tren ni se pregăteşte?"

Ideea numirii, în urma unor concursuri bine puse la punct, a unor manageri privaţi în fruntea marilor companii naţionale nu este rea. Nici măcar plătirea acestora cu nişte salarii uriaşe, comparativ cu nivelul salariilor din România, nu este de respins de prima dată.

Dar întreaga stratagemă PDL-istă ascunde un scop politic bine definit. Iar acesta este evident subversiv!

Companiile naţionale sunt de două feluri. Unele produc beneficii fabuloase, precum cele din domeniul energiei, altele produc pagube enorme, precum Căile Ferate Române.

Cine s-a mai încumetat să meargă în ultimii ani cu trenul a văzut în ce hal fără de hal a ajuns această regie naţională, altădată o mândrie a economiei româneşti.

Zona feroviară, inclusiv cea de maximă siguranţă, s-a transformat într-un fel de ladă de gunoi a localităţilor pe care le străbate reţeaua de cale ferată, staţiile au devenit un soi de refugiu pentru toţi bătuţii de soartă, pe fiecare scaun din incintă dormind câte un nefericit, în vreme ce majoritatea garniturilor de tren arată ca vai de lume. Nu mai spun că jumătate din călători continuă să meargă fără bilet, cei mai mulţi dintre ei devenind fie foarte agresivi, fie foarte plângăcioşi când sunt luaţi la întrebări de "naş". Foarte rar, de altfel.

În acelaşi timp, nu mai este niciun secret pentru nimeni că mulţi din directorii, managerii, şefii, şefuleţii acestei regii, din ultimii 20 de ani, au strâns averi colosale. Dar ce au în comun toţi aceşti oameni? Un model!

Deşi PDL invocă permanent, moştenirea dezastruoasă' lăsată de PSD şi influenţa negativă a lui Ion Iliescu, pentru a justifica starea gravă în care a ajuns societatea românească în ultimii ani, tocmai cazul CFR îi contrazice flagrant.

Cine este cel care a ţinut cel mai des frâiele Ministerului Transporturilor în ultimii 20 de ani? Cine este cel care, după ce s-a dus spre funcţii mai înalte, şi-a lăsat în urmă ucenici care să-i continue activitatea? Evident, Traian Băsescu! Modelul pe care s-a ruinat CFR poartă numele lui Traian Băsescu. Nu cred că mai are cineva vreo îndoială.

Cum mai poţi, în aceste condiţii, să susţii că ai avut parte de o moştenire dezastruoasă, dacă dezastrul poartă chiar numele tău? Puşculiţă de partid vreme de foarte mulţi ani, transportul feroviar a ajuns o gaură neagră a economiei naţionale, tocmai pentru că a fost golit permanent de resurse în favoarea clientelei politice. Din acest motiv, CFR este astăzi o ruşine naţională!

Cum de PDL nu a venit cu ideea managerilor privaţi în urmă cu 15 ani, când Băsescu şi PD se aflau la guvernare? De ce nu a propus Alianţa DA manageri privaţi acum şapte ani, când au ajuns din nou în fruntea ţării?

Pentru că CFR trebuia să poarte un nume: şpagă pentru PDL!

Domnul Mircea Gheorghe Drăghici:

"Viitorul unei naţiuni este hotărât de modul în care aceasta îşi pregăteşte tineretul", afirma încă din secolul al XVII-lea marele umanist olandez Erasmus.

Am mers cu fiica mea în prima zi de şcoală şi trebuie să recunosc că, dincolo de emoţia momentului, m-au năpădit mai multe griji legate de viitor. Aflăm mereu din presă despre problemele din sistemul de învăţământ, despre profesori umiliţi, despre violenţele din clase sau despre examene draconice, care lasă urme adânci în sufletele copiilor.

Anul şcolar a început, dar nu toate unităţile de învăţământ au fost pregătite cum se cuvine. În unele zone rurale încă nu există apă curentă sau toalete igienizate! În Argeş, aproape 10.000 de elevi din totalul de 97.000 vor învăţa în anul şcolar 2010-2011 în unităţi care le pun sănătatea în pericol. Mai mult, în judeţul nostru e nevoie de încă 60 de vehicule, pentru ca toţi elevii să meargă în siguranţă la şcoală. Actualul Guvern nu a auzit de programul pentru dotarea şcolilor cu microbuze sau de alte proiecte care să ajute educaţia! în afară de nepăsare şi dispreţ, învăţământul nu a primit nimic!

Niciun oficial de la Ministerul Educaţiei nu a ieşit public să spună lucrurilor pe nume. Numărul copiilor înscrişi în şcoli a scăzut drastic de la Revoluţie şi până în prezent, ajungându-se la un minus de un milion şi jumătate de elevi în numai 20 de ani. Principalele cauze sunt scăderea natalităţii, migraţia românilor către vestul Europei, abandonul şcolar, dezvoltarea slabă a economiei şi scăderea nivelului de trai. Judeţul cu cea mai abruptă reducere a numărului de elevi în ultimii cinci ani este Bacăul. A doua mare scădere a numărului de elevi şcolarizaţi a avut loc în Bucureşti, iar pe următorul loc se situează judeţul Argeş.

Pentru a da un reper, să amintesc că, în 1998, România era, alături de Brazilia, cea mai reformatoare (în sens bun) ţară în învăţământ. În mai 2000 se reuneau la Bucureşti miniştrii educaţiei din Europa, iar în iunie 2000, România închidea cu succes primul capitol în negocierile de aderare la Uniunea Europeană. După acest moment, clasamentele internaţionale nu au adus decât veşti proaste!

Având în vedere cele prezentate, vă rog să luaţi măsurile ce se impun pentru a revitaliza sistemul de învăţământ: prin dotarea corespunzătoare cu microbuze, prin respectarea legii în ceea ce priveşte alocarea de fonduri pentru reparaţii şi prin reaşezarea valorilor în domeniul educaţiei.

Domnul Neculai Răţoi:

"Conu' Băsescu faţă cu referendumul"

Laşitatea matrozului eşuat pe dealul Cotrocenilor atinge, zilele acestea, apogeul! Vajnicul lansator al formulei întoarcerii la popor, cel care-şi reîncărca bateriile făcând băi de mulţime, acum tremură în fundul subpatului (care doriţi: din Mihăileanu, din Cotroceni, de oriunde...) ca nu cumva să vadă vreun om de rând prin preajmă, să nu păţească şi el vreo ruşine constantinesceană pe bază de cerneală, roşii stricate sau să fie după metoda brevetată de Boc, sprijinitor de ouă cu capul.

Referendumul, forma de consultare a poporului atât de dragă celui care ocupă degeaba locul unui preşedinte de stat competent, modul în care şi-a băgat nasul mereu în avantajul PDL, ca pentru un handicapat, de fiecare dată când au fost alegeri, a căzut în dizgraţie, nici nu mai vrea Cotroceniul să audă de aşa ceva: îi ajung sondajele proaste, chiar într-atât încât să-i dea întreg poporul cu şutul în spate-gios de faţă cu o întreagă Europă, parcă nu intră în planurile unora care au rămas samavolnic în posesia unei puteri pe care nu o mai merită de mult!

Într-atât evită de mult Băsescu orice formă de consultare populară, încât s-a făcut luntre şi punte ca până şi referendumul din Capitală să fie anulat! În caz contrar, în cel mai favorabil sector, rezultatele nu ar fi depăşit 10% pentru, iar asta ar fi dat afurisit de rău: dacă nişte partide de guvernământ, cu minorităţi şi alţi rătăciţi alipiţi băsiştilor, nu adună o zecime din sufragiile electoratului din capitală, apăi în ţară, un referendum unde votează nu numai slujbaşii ministerelor, agenţiilor şi ai altor instituţii ale statului atât de concentrate în Bucureşti, ci şi nea Gheorghe şi ţaţa Leana, ar fi avut un rezultat dezastruos, multe semne arătând că, după ce că n-ar fi venit cine ştie ce lume la vot, procentul final în favoarea puterii nu ar fi depăşit 6-7%! Cu o astfel de susţinere populară, statul la putere al actualei coaliţii ar fi fost ruşinos până şi pentru băsiştii cu ochelari de cal!

Şi, astfel, Zeus ot Cotroceni s-a coborât din Olimpul său ca să îi salveze tenderul blondei sale pupile, deşi a pus-o într-o postură care, din punct de vedere al oricărui parlamentar onest şi ales uninominal, este motiv de sinucidere politică! Dacă până acum blonda de la Ministerul Subdezvoltării ar fi fost în stare să muşte fatal de beregată pe oricine ar fi încercat să o oprească din drumul ei de a face referendumul pentru Bucureşti (şi, vai, ne amintim cât s-a chinuit să obţină de la OSIM dreptul de proprietate intelectuală pentru "I love B"), acum s-a văzut obligată să spună cu guriţa personală că nu mai susţine referendumul pentru desfiinţarea sectoarelor capitalei! Oare Băsescu, când susţinea, cu doar o lună în urmă, necesitatea referendumului pentru desfiinţarea sectoarelor Bucureştiului, nu ştia că o să vină cu ideea ciucă de reîmpărţire administrativ-teritorială a ţării şi că va trebui să reia ideea reorganizării capitalei? Ar fi interesant răspunsul la această întrebare, dar tare mi-e că nu-1 poate da niciun basist, pentru că mogulii "e" răi, că minerii, că presa, că, văleu, vin comuniştii...

Ce este interesant e faptul că ultimele două mari propuneri de probleme cu care laşul matroz eşuat de dealul Cotrocenilor a bulversat - ca de obicei! - agenda publică a politicienilor, doar-doar o acoperi agenda publică a cetăţeanului de rând, în mod normal, conform legislaţiei în vigoare, ar trebui să se finalizeze, ambele, printr-un referendum, adică taman prin ce încearcă actuala putere să evite din răsputeri! Şi ca o dovadă în acest sens stă faptul că puterea se dă de ceasul morţii ca să treacă noua împărţire administrativ-teritorială prin... asumarea răspunderii, unde ştie că nu are nicio piedică reală!

Olanda deja ne-a declarat că nu suntem un stat de drept, lipsa referendumului pentru adoptarea noii formule administrativ-teritoriale consfinţind acest fapt, demonstrând astfel unei întregi Europe şi lumii întregi că acesta este adevărul: actuala putere este dictatorială!

Traiane, dacă vrei să nu fii cunoscut în istoria României ca fiind cel mai laş conducător de ţară, la referendum şi pe acelaşi buletin de vot, întreabă-i pe alegători dacă te mai doresc la Cotroceni! Asta aşa, ca să ştii că nu mai reprezinţi decât clica proprie şi că, dacă tot vrei să renunţi la 2 ani de mandat, te sprijină tot poporul în demersul tău!

Domnul Vasile Popeangă:

"Roşia Montană - o piatră de încercare pentru Băsescu?"

Băsescu s-a băgat până-n gât în povestea cu Roşia Montană/Gold Corporation! Brusc, a făcut încă o demonstraţie că subiectul e foarte departe de a-i fi indiferent. A ieşit din Palatul Cotroceni, vezi Doamne, mort de grijă şi de dor să stea de vorbă cu cei care protestau împotriva susţinerii, zilele trecute (ca un lobbyst, a zis cineva în mod corect), a acestui proiect nefast al scoaterii aurului de la Roşia Montană cu cianuri şi a distrugerii patrimoniului inestimabil de acolo.

Traian Băsescu insistă, în ciuda tuturor avizelor negative (iar el a promis că ţine cont de opiniile specialiştilor!), deşi lumea nu e de acord cu ce se pune la cale sub patronajul său. El vrea să se facă, nu ştiu din ce considerente, pentru că ele nu sunt transparente - transparente sunt doar justificările de ochii lumii. Vrea neapărat şi depune un zel demn de o cauză mai bună, în interesul naţiunii. Pentru asta a ieşit - pentru prima dată din ianuarie - să facă o baie de mulţime, chiar cu riscul de a înghiţi toate posibilele fluierături, huiduieli, tinere şi folclorice urări de trăit bine până la a şaptea spiţă ori blesteme bătrâneşti!

A fost - ca de obicei, când este vorba de o pax traiana ori de o discuţie cu un ins portocaliu migrator spre verdele ăla care-ţi scoate ochii, dom’le! - un dialog al surzilor de la început şi aşa a rămas până la sfârşit. După ce şi-a făcut numărul de prestidigitaţie pentru aruncarea prafului în ochii mai atenţi, s-a uitat amuzat spre camere, hăhăind în gând. A făcut apoi stânga-mprejur şi a plecat, ştiind că toată seara televiziunile vor avea ce vorbi despre apariţia lui...

Tipu' a părut total nesincer, ca să nu scriu chiar fals, mincinos, necredibil. A semănat nu cu un preşedinte de ţară (de parc-ar fi semănat vreodată...!), ci cu un şmecher onctuos din portul Constanţa încercând să-şi plaseze unor fraieri marfa de contrabandă cu defecte, la preţ de supermagazin de mare lux! Altfel cu umor, hăhăind (până la urmă...) în stilul caracteristic, dornic să pară băiat de gaşcă. Ăsta e Băsescu: doar imagine - dacă dai poza la o parte, descoperi că regele e gol! Am remarcat la el bronzul natural, de plajă, şi tricoul portocaliu - cum altfel? albul marinăresc nu mai e la modă la Cotroceni: albul e culoarea purităţii. În rest... nimic, chiar nimic! Şi, cu cât asistăm la îmbătrânirea lui Băsescu (asta e: şi preşedinţii îmbătrânesc şi mor, indiferent cât i-ar durea pe cei din sectele lor!), cu atât e mai vizibil că acest om nu ştie să îmbătrânească frumos - recunoscând chiar, la şcoala de vară a tinerelor beizadele PDL-iste, ţinută "la şto", toamna, că se apropie de zor vârsta la care nimeni nu mai are nevoie de el dacă nu mai e un Zeus atotputernic. Întreba, odinioară, retoric, matrozul în retragere, ce a rămas în urma lui Constantinescu. Se apropie momentul în care va afla răspunsul pe care îl ştie foarte bine: în niciun caz vreo victorie a la Pirus - adică praful şi pulberea! Constantinescu a lăsat măcar ţara întreagă. Băsescu se pare că are ambiţia să reformeze şi acest lucru... Şi cine va mai rămâne ca să numere morţii, răniţii şi dispăruţii guvernării băsiste, dacă onor cetăţenii vor fi măcelăriţi până la ultimul - prin înfometare, prin îmbolnăvire, prin lipsa sistemului de sănătate, prin emigrarea forţată, prin...? Băsescu îşi şterge urmele crimelor sale decimând martorii - adică populaţia!

Nu prea am înţeles ce a căutat, totuşi, la Roşia Montană ditamai preşedintele. Campanie!? Nu prea, din cauză că e o chestiune controversată. Exact în ce nu-şi doreşte un politician să se amestece. Am văzut bâlciul cu pro şi contra, fanii şi ceilalţi strigându-şi păsul concomitent. Nu ştiu dacă e cooperativa de propagandă la mijloc, dar a fost circ mare. Huiduieli, îmbrânceli, aplauze, scandări. Conu’ Băsescu faţă cu opoziţia. Tot tacâmul... A rămas pregnanta impresie că a fost mai curând un gest de susţinere personală (acum, la cât deranj s-a făcut la nivel de preşedinte, chiar o fi pe gratis?) pentru un investitor făcut de Băsescu. S-a achitat, pesemne, de o promisiune făcută cândva. Dacă nu cumva o avea şi el vreo feliuţă, pe-acolo... Altfel nu se explică - pare ca nuca în perete.

Ponta şi Antonescu, liderii USL, zic că ar avea chiar un interes direct legat de ultima sa campanie. PDL-ul zice că dimpotrivă, Geoană ar fi fost susţinut de "Gabriel Resources", nu Băsescu. Posibil: şi Oprea a fost "şeful mafiei personale a lui Năstase", şi tot 1-a deturnat Băsescu, de ce ar face excepţie o companie care vrea să exploateze un măreţ zăcământ de aur, argint, cupru, uraniu...? Adevărul e că se vorbeşte de corupţie, şpăgi astronomice... Cert este că e vorba, pe uşor, de circa 250-300 tone de aur (şi nu numai aur!), şi că România ar încasa puţin mai mult decât nimic - cam vreo 10 miliarde euro - iar asta ne aminteşte (pentru cine mai are capul încă pe umeri şi nu-i bate vântu' printre urechi...) de modul cum ne-au dispărut oţelul, petrolul şi gazul din mâini. Vizita prezidenţială de la Roşia Montană pare puţin legată de trecut. E legată de campania din 2012, şi mai puţin de cele din 2000, 2004, 2009.

Eu sunt împotriva proiectului actual. Mi se pare stupidă situaţia că putem avea aur de import în depozitele BNR, dar nu putem extrage metalele preţioase din pământul ţării! Când îi aud pe tot soiul de şmecheri că extracţia aurului trebuie să fie doar în domeniul privat, îmi vine rău! E ca şi cum am da trezoreria pe mâna lui Ion Stoica, ex-Caritas, că şi-aşa trecea cam o treime din masa monetară a României prin buzunarele lui, în acea vreme! De altfel, e şi singurul proiect în Europa care foloseşte cianuri! De ce s-or încăpăţâna să folosească un procedeu pe cale de dispariţie, doar pentru că e mai ieftin? În Ţara Moţilor se folosea cu succes o şi mai ieftină metodă: herchiul din lâna de oaie şi şaitrocul, şi nu se lăudau prea mulţi că le-a scăpat ceva aur din apa Arieşului printre degete!

Cred că România trebuie să producă aur la nivel de monopol de stat, tot aşa cum şi de energia nucleară tot statul se ocupă! BNR are nevoie de circa 100 tone şi nu văd de ce le-am cumpăra. Dacă e aşa de rentabilă exploatarea de aici (şi se pare că e mai bogat în metale complementare acel zăcământ decât în alte părţi!), cred că se vor găsi şi alte companii dornice să investească şi în condiţii mult mai bune pentru statul român şi în parteneriat cu acesta! Aş începe prin cedarea, prin contract, a 50 de tone aur şi 100 tone argint către BNR, ca o condiţie de bază şi o garanţie a bunei credinţe...

Plină de învăţăminte a fost conversaţia lui Băsescu cu talpa ţării. Câteodată, ca la Roşia Montană, preşedintele nostru de basm e pus în încurcătură. Fireşte, nu îi pasă, el crede că poate prosti pe oricine, oricând, oricât. Are gura mare, tupeul şi mai mare, te repede, vorbeşte într-una (îi place să se-audă vorbind de n-ai văzut!), iar când nu mai are de zis nimic, fie minte, fie jigneşte. Nu îi mai ajunge nimeni la nas! E o boală binecunoscută la cei care au stat la putere prea mult timp...

Uneori însă, aroganţa îi face şi figuri! Unul dintre cei de la Roşia Montană i-a spus că, în 1989, România avea la BNR cam 296,5 tone, iar în prezent are doar 103 tone ! Deci, ce s-a făcut cu aurul? Băsescu, fireşte, improvizează un răspuns ca să închidă gura îndrăzneţilor, să fie tot el mai deştept, mai... cocoş, mai cu coada pe sus: "S-a vândut, ca să se dea salarii şi pensii!". Bine că n-a zis că 1-a luat regele Mihai când a plecat! Sătenii tac, nu au ce să zică. Au luat salarii cândva, azi primesc pensii... Exact ce a urmărit şi Băsescu: să se simtă aceia cu musca pe căciulă! Adevărul este că ambele informaţii sunt eronate. La un ţăran, treacă-meargă, de unde să culeagă cifre "top secret"? însă la un şef de stat e mai mult decât scandalos! Afirmaţia lui Băsescu-cel-atotcunoscător-şi-atotinformat a fost făcută la plesneală şi în deplină necunoaştere a dosarului, astfel încât paşnicul Adrian Vasilescu, consilierul favorit al guvernatorului Băncii Naţionale, a trebuit să iasă public să repare gafa prezidenţială: "După 1989, a zis el, nu s-a vândut niciun gram de aur!". Punct. Însă, nu a pierdut nimeni ruşinea pe stradă ca să o găsească Băsescu - iată concluzia vizitei prezidenţiale de lucru la Roşia Montană...

Domnul Andrei Dolineaschi:

"Prelungirea mandatelor aleşilor locali este ilegală şi contravine standardelor democratice definite de Comisia de la Veneţia"

Observ că, la iniţiativa PDL, pe agenda publică există o dezbatere din ce în ce mai înverşunată şi triumfalistă despre posibilitatea comasării alegerilor locale cu cele parlamentare.

Au fost aduse în discuţie argumente populiste, precum economia de 30 de milioane de euro, sau argumente pseudoeconomice, cum că ar fi ideea de mai multă stabilitate economică dacă nu mai facem alegerile la termenul prevăzut de lege.

În esenţă, ambele tipuri de argumente sunt sloganuri populiste care postulează ideea că trebuie să facem "economie de la democraţie". Dacă tot sunt prea scumpe alegerile, atunci haideţi să facem economice de încă 30 de milioane şi să organizăm alegerile în 2014, când putem să comasăm toate cele trei scrutine: locale, parlamentare şi prezidenţiale. Mai mult, hai să organizăm alegeri din zece în zece ani, ca să facem economie - sau, de ce nu, să facem alegeri din 100 în 100 de ani ca să economisim şi mai mult.

Vă daţi seama câtă stabilitate economică şi câtă coerenţă guvernamentală vom avea dacă organizăm alegerile din 100 în 100 de ani? România a mai avut alegeri din 50 în 50 de ani sub regimul comunist şi am economisit foarte mulţi bani, iar de stabilitatea economică nici nu mai e cazul să facem vorbire.

Însă dincolo de această argumentaţie absolut naivă şi populistă a celor de la putere, aş vrea să subliniez faptul că atât legislaţia românească în vigoare, cât şi standardele europene în materie de democraţie spun un lucru foarte limpede: alegerile la termen nu trebuie amânate sau anulate decât în condiţii cu totul excepţionale, cum ar fi catastrofele naturale sau starea de război. Şi chiar în aceste cazuri, prelungirea mandatelor nu se poate face decât prin lege organică.

Este adevărat că Guvernul poate face demersuri să modifice Legea nr.215/2001 a administraţiei publice locale, însă e profund nedemocratic să modifici sistemul electoral cu mai puţin de un an înainte de alegeri şi cu scopul de a introduce amendamente care sunt diametral opuse cu litera şi spiritul legislaţiei în vigoare.

Acest lucru este stipulat într-o formă explicită şi în "Convenţia pentru standardele, drepturile şi libertăţile electorale" elaborată de Comisia de la Veneţia care asistă în această materie Consiliul Europei, unde ţara noastră este membră. La articolul 3 din acest document se menţionează: nicio acţiune şi niciun apel nu trebuie făcute pentru a provoca întreruperea, anularea sau amânarea alegerilor stabilite şi organizate conform Constituţiei şi legilor în vigoare.

Aşadar, pe drumul nostru, al democraţiei de tranziţie, am ajuns în faţa unei bifurcaţii: pe de o parte, drumul poate continua în sensul consolidării democraţiei, iar pe cealaltă parte, drumul se va înfunda în negura totalitarismului şi abuzului de drept, din care abia am reuşit să ieşim în urmă cu 20 de ani.

Prin urmare, stimaţi colegi, dacă vom fi puşi în situaţia de a vota comasarea alegerilor, vă anunţ că nu vom alege doar modul în care se vor desfăşura alegerile de anul viitor. Vom alege între democraţie şi nondemocraţie, între statul de drept şi statul bunului plac, între forţa dreptului şi dreptul forţei.

De aceea, dincolo de calculele proprii pe care şi le face fiecare dintre dumneavoastră cu privire la viitoarele mandate, vă rog să vă gândiţi că în acest caz vom decide, în mod ireversibil, soarta României. Poate că "România" vi se pare un cuvânt prea mare, însă în fond este ţara în care vrem să trăim şi în care vor trăi copiii dumneavoastră şi generaţiile viitoare. De dumneavoastră depinde cum va arăta această ţară, şi nu doar peste un mandat de parlamentar, ci peste câteva decenii de acum înainte.

Domnul Andrei Dolineaschi:

"Grupurile parlamentare ale PDL şi mandatul obţinut de PDL în Colegiu nr.6, judeţul Neamţ, nu mai sunt valide din punct de vedere legal"

Începerea noii sesiuni parlamentare este marcată de o problemă foarte serioasă de legalitate cu privire la funcţionarea Grupului PDL şi a validităţii mandatului obţinut de acest partid la alegerile parţiale din Colegiu nr.6, judeţul Neamţ. Nu mă refer aici individual la colegii deputaţi şi senatori de la PDL, pe care îi respect pe măsura demnităţii de parlamentar pe care o deţin. Mă refer la o problemă de legalitate ridicată ca urmare a faptului că PDL nu a respectat termenul de 30 de zile pentru depunerea la Tribunalul Bucureşti a modificărilor aduse la propriul statut, în primăvara acestui an.

Aici nu vorbim de persoane, ci de un principiu fundamental al statului de drept, care spune că legea trebuie să se aplice în mod egal asupra tuturor membrilor societăţii. Termenul de 30 de zile pentru notificarea modificărilor aduse unui statut are o raţiune care ne priveşte pe toţi şi care poate afecta întregul sistem democratic din România. Nerespectarea acestui termen poate permite unui partid să opereze cu elemente ilegale (cum ar putea fi, de exemplu, elementele de natura fascistă ce ar putea fi introduse în statutul unui partid), iar acest lucru poate produce consecinţe foarte grave în modul de funcţionare a societăţii noastre. Aşadar, există o raţiune a termenului de 30 de zile pentru notificarea Tribunalului asupra unor astfel de modificări privind funcţionarea unui partid politic din România.

Am urmărit declaraţiile publice ale unor reprezentanţi ai PDL şi am fost profund dezamăgit de modul în care a ajuns să fie interpretată legea în România. Există, în principiu, două teze invocate de reprezentanţii PDL.

Prima, evocată de preşedintele PDL, domnul Emil Boc, care a spus că termenul de 30 de zile ar fi o "recomandare", pe motiv că decăderile din drepturi sunt menţionate la art. 53 din Legea nr.14/2003 privind partidele politice.

Cea de-a doua teză a fost enunţată de domnul Theodor Stolojan, care a spus că deşi termenul de 30 de zile este menţionat la art.25 din Legea nr.14/2003, nu ar fi prevăzute sancţiuni pentru nerespectarea acestui termen.

În realitate, ambele teze sunt false şi mă surprinde modul facil şi uşor manipulatoriu practicat de cei doi reprezentanţi ai PDL în această chestiune.

În primul rând, este foarte grav că şeful guvernului priveşte legea ca pe o "recomandare". Şi nu este pentru prima oară când face acest lucru: amintesc numărarea voturilor la Legea pensiilor, nerespectarea unor decizii judecătoreşti privind drepturile salariale ale profesorilor, nerespectarea şi depăşirea termenului de 6 luni privind aplicarea tăierilor salariale şi există multe alte exemple în care domnul prim-ministru priveşte legea ca o "recomandare". Mai mult, articolul 53 invocat de domnul Boc se referă la dispoziţiile tranzitorii aplicabile în intervalul imediat următor intrării în vigoare a legii şi care sunt irelevante acum, după mai bine de 6 ani de la publicarea acelui act normativ.

În ce-l priveşte pe domnul Stolojan, cred că dânsul a început să citească Legea partidelor politice, dar s-a oprit la articolul 25, unde se menţionează termenul de 30 de zile la care ne referim aici. Dacă însă ar fi mers puţin mai departe - şi îi recomand să facă acest lucru - ar fi văzut că la articolul următor, adică la articolul 26, se face referire la consecinţele legale ce decurg din nerespectarea termenului de notificare a Tribunalului cu privire la modificările statutare. Şi există două consecinţe sau sancţiuni: încetarea activităţii respectivului partid politic şi radierea acestuia din Registrul partidelor politice.

În aceste condiţii, aş vrea să atrag atenţia că, potrivit legii, PDL nu mai este în prezent un partid politic. Iar ceea ce e mai grav e că PDL nu mai era un partid politic în momentul desfăşurării alegerilor parţiale din judeţele Neamţ şi Maramureş, iar pe cale de consecinţă, rezultă că acele două candidaturi sub sigla PDL nu au fost valide.

Mai mult decât atât, dacă vom considera că legea este un imperativ şi nu o recomandare, cum spune domnul Boc, atunci înseamnă că grupurile PDL din Senat şi din Camera Deputaţilor nu mai funcţionează legal, întrucât acest partid nu mai există. Amintesc faptul că atât Regulamentul Senatului, la art. 16, cât şi Regulamentul Camerei Deputaţilor, la art.12, stipulează că grupurile parlamentare sunt formate din membrii aceluiaşi partid. Iar cum PDL nu mai există din punct de vedere legal, membrii acestor grupuri parlamentare devin independenţi şi îşi pot constitui propriile grupuri sau se pot alătura altor grupuri parlamentare. Or, dispariţia grupurilor PDL implică o serie de modificări pe care ar trebui să le aplicăm atât la nivelul birourilor permanente, cât şi în structurile de conducere ale comisiilor de specialitate.

Acestea sunt prevederile legale şi îi rog pe colegii din fostul PDL să îşi recunoască bărbăteşte greşeala şi să se alinieze prevederilor şi consecinţelor legale pe care le-am arătat mai sus.

Domnul Cornel Itu:

"Noul an şcolar, nimic nou!"

Mulţi dintre noi am luat parte la festivităţile de deschidere a noului an şcolar, sau, cel puţin, am urmărit în mass-media desfăşurarea acestui eveniment, prilej cu care am constatat o concordanţă deplină între imaginea vândută şi realitatea pe care o cunoaştem cu toţii din colegiile pe care le reprezentăm.

Nimic nou sub soare în ceea ce priveşte pregătirile pentru începerea noului an de învăţământ: lipsesc autorizaţiile sanitare de funcţionare; lucrările de reparaţii sunt neîncheiate, neterminate, executate în pripă în ultimele zile; comasarea forţată în multe cazuri a şcolilor din mediu rural; lipsa mijloacelor de transport pentru elevi; catedre neacoperite cu personal didactic.

Şi lista poate continua.

Consecinţele acestor neajunsuri sunt limpezi. Un nou an şcolar aşezat pe metehne vechi şi, ca urmare, rezultatele vor fi pe măsură. Înclin să cred că vara anului şcolar încheiat, în euforia organizării şi desfăşurării examenelor de bacalaureat, v-a adus atâtea satisfacţii, încât aţi uitat cu desăvârşire că şcoală adevărată înseamnă bază material-didactică, condiţii igienico-sanitare şi mai cu seamă organizare şi cadre didactice corespunzătoare.

Aşadar, a început un nou an şcolar fără să aducă nimic nou în şcoală, mai rău, nimic nou şi bun. Parcă-i un făcut, an de an batem pasul pe loc, an de an înseamnă un nou experiment. Asistăm şi luăm parte la un joc cu consecinţe pe cât de stupide, pe atât de grave pentru viitorul şcolii româneşti.

Situaţia de faţă dovedeşte fără echivoc că Ministerul Învăţământului nu are nici acum o strategie gândită, elaborată, orientată spre un anumit ţel. Probabil aceste atribuţii nu sunt în sarcina dumneavoastră, domnule ministru, poate revin ministrului mediului, sau altor miniştri, că Slavă Domnului, sunt mulţi şi toţi sunt la fel de competenţi.

Ca cetăţean al acestei ţări şi în calitate de deputat, vă aduc la cunoştinţă cu toată seriozitatea, că pauza mare s-a sfârşit, au început orele, iar ca să fie pe înţelesul tuturor: e momentul ca Ministerul Învăţământului, ce cu onoare îl conduceţi, să se pună pe treabă!

Domnul Ion Călin:

"Monoloage la mare"

Vacanţa s-a terminat pentru colegii noştri din PDL cu o şcoală de câteva zile. Da, aşa este, după o vacanţă bine meritată pentru cei de la putere, a urmat, înainte de începerea sesiunii parlamentare, şcoala de vară a tinerilor democrat liberali.

Cel puţin aşa a fost anunţat evenimentul. Ce s-a văzut şi s-a auzit a fost cu totul altceva. Tinerii democrat liberali stăteau pe scaune şi ascultau monoloagele celor veniţi de la centru, iar aceştia se întreceau în a-şi prezenta fiecare monologul care conţinea mai mult epitete şi acuze aduse opoziţiei decât probleme ale societăţii româneşti sau despre politici ale partidului. Majoritatea din cei care au văzut ştirile despre acest eveniment au crezut că este un concurs de epitete al celor de la putere în faţa unor tineri, îmbrăcaţi în noile culori ale PDL-ului, care ascultau cu atenţie prelegerile şefilor.

La această şcoală de vară s-a demonstrat că cei din conducerea partidului nu pot scăpa de obsesia de a critica, oameni politici care au ajuns direct pe funcţii, au venit pregătiţi cu insulte, glume şi ironii la adresa opoziţiei.

Cei care nu au demonstrat nimic în funcţiile în care au ajuns doar printr-o nefericită împrejurare, au arătat încă o dată că sunt lipsiţi de viziune, de strategii de guvernare şi de capacitatea de a se decupla de discursul politic.

Am înţeles de la guvernanţi, în afara denigrării alianţei politice, că tot ce este rău în ţară se datorează PNL-ului şi PSD-ului, PDL fiind singurul partid care a scos România din criză şi tocmai de aceea are obligaţia să continue guvernarea până sfârşitul acestui mandat şi să se pregătească şi de "câştigarea următoarelor alegeri pentru a continua marile reforme pe care le-a început".

Fiecare lider de partid a venit la microfon pentru a ataca trecutul, nu pentru a discuta despre risipirea banului public, prăbuşirea sistemului de învăţământ şi a celui medical.

Tinerii PDL nu au fost strânşi la mare pentru a învăţa politică, pentru a afla câte ceva despre democraţie sau despre programul de guvernare, ei au fost aduşi numai pentru a introduce în peisajul public câteva elemente din strategia de imagine ce se prefigurează a fi adoptată la alegerile de anul viitor şi pentru a se fotografia alături de VIP-urile partidului.

În rest, această şcoală nu a scos în evidenţă discursul sau părerile niciunui tânăr, nicio părere a acestora într-o problemă majoră a ţării sau în alte probleme legate de societatea în care trăiesc.

De fapt, de ce să le cerem tinerilor din PDL o părere, dacă nici cei care guvernează această ţară nu au prezentat nici idei, nici programe, nici alte soluţii alternative la modul cum trebuie gestionată economia ţării.

Ca partid care conduce şi dictează evoluţia unui stat, PDL ar trebui să guverneze, să prezinte proiecte politice şi să dezbată măsuri pentru clădirea viitorului naţiunii pentru care sunt responsabili, nu să aducă injurii la adresa opoziţiei, a societăţii şi a celor care nu au aceeaşi viziune ca şi ei.

Poate şi tinerii care au fost prezenţi ar fi trebuit să ia iniţiativa şi să deschidă teme de discuţii despre problemele pe care le are generaţia lor, găsirea unui loc de muncă, chiar dacă ai suficientă pregătire profesională, despre lipsa locuinţelor, modul cum se ocupă anumite posturi, despre rezultatele catastrofale de la bacalaureat şi modul de integrare a circa 90.000 de tineri în societate, despre vulgaritatea şi violenţa care există în societate, despre plecarea tinerilor din ţară şi multe alte probleme cu care se confruntă tânăra generaţie din România.

Dar poate ei, ca membri PDL, nu au asemenea probleme, ei poate se descurcă cu ajutorul carnetului de partid, nemaifiind nevoiţi să fie supuşi la umilinţe şi nedreptăţi ca ceilalţi tineri. Că este aşa, au dovedit-o în ultima seară la discotecă, la asemenea conducere, la aşa discursuri, aşa tineri.

Singurul care a făcut o notă discordantă a fost preşedintele care i-a atenţionat că "nimeni nu va mai câştiga în România cu o persoană locomotivă, ci cu idei credibile care pot fi puse în aplicare". Sper să fie aşa!

Stimaţi colegi, care au fost concluziile acestei întâlniri? Cu ce mesaj au plecat acasă tinerii democrat liberali? Dar conducerea partidului ce probleme ale tinerilor şi-a însuşit? Ce trebuie să facă pentru rezolvarea acestora?

Nimeni nu a spus nimic. Poate tinerii au plecat acasă cu fotografiile şi autografele şefilor, iar aceştia cu satisfacţia că le-au mai dat o lecţie opoziţiei.

În rest, fiecare s-a întors la rutina zilnică, cei de la putere cu problemele lor, iar românii cu ale lor şi cu speranţa că nici măcar schimbarea culorii partidului, rebrenduirea acestuia nu vor reuşi să-i păcălească la vot.

"Puterea celor tineri stă în faptă, a celor bătrâni în chibzuinţă", spunea Euripide, stimaţi colegi, păcat însă că la această şcoală nici tinerii şi nici "bătrânii" PDL-ului nu au dat dovadă de aceste lucruri. Tocmai de aceea sper ca la viitoarele alegeri, chiar dacă veţi avea o nouă conducere în fruntea partidului, nu veţi mai reuşi prin demagogie şi cu ascunderea realităţilor României să ajungeţi să guvernaţi ţara.

Domnul Florin-Costin Pâslaru:

"Autorităţile nepăsătoare"

Pentru situaţia de criză în care ne aflăm, vina o poartă aleşii noştri pentru că nu au fost în stare să aplice măsurile corecte, dar ne aparţine şi nouă. Pentru că am avut încredere în ei. Pentru că i-am ales. Pentru că acum suntem nepăsători şi nu ripostăm

Guvernanţii se întrec în declaraţii, anunţă cu surle şi trâmbiţe măsurile luate de "specialiştii în domeniu", în timp ce ni se pregăteşte un nou val de scumpiri, iar oamenii de rând se chinuiesc să achite facturile la utilităţi, astfel încât să le mai rămână şi ceva pentru mâncare. Recesiunea s-a transformat practic în obişnuinţă în ultimii ani.

Niciunul dintre cei aflaţi la putere nu poate înţelege neajunsurile omului de rând. Este şi normal. Veniturile şi conturile lor bancare au fost, sunt şi vor fi incomparabil mai mari. Omul de rând are şi el conturi. Dar nu de economii. Ci de credite. Credite pentru nevoi personale, credite auto, credite ipotecare etc.

Ei ştiu câţi şomeri sunt în acest moment în România? Şi mă refer aici şi la cei care nu mai sunt indemnizaţi. Au terminat liceul, unii chiar şi o facultate, au muncit ani la rând în diferite domenii şi acum sunt şomeri. Şomeri neindemnizaţi. Adică persoane aflate în căutarea unui loc de muncă de peste un an, dar fără a primi ajutor de şomaj, întrucât au trecut şi de perioada în care au beneficiat de acest drept.

Teoretic mai avem o şansă să ieşim din criză. Dar, în plan real, nu se ştie atâta timp cât cifrele de afaceri s-au redus, mii de firme şi-au suspendat activitatea, falimentele se succed cu o viteză ameţitoare şi autorităţile sunt nepăsătoare.

Domnul Florin-Costin Pâslaru:

"Redresarea ţării în 2012"

Incapacitatea Guvernului şi îndatorarea peste măsură ne-au adus într-o situaţie fără ieşire, iar mult trâmbiţata impozitare totală va fi egală cu zero la sfârşit, deoarece nu vom mai avea pe cine să impozităm.

Dar Emil Boc nu se sperie, ci promite o redresare spectaculoasă în 2012, în condiţiile în care analişti de prestigiu din Europa şi din ţară spun clar că România nu iese din marasm nici în 2013, nici în 2014, mai ales că FMI va veni să ne ceară banii înapoi, în condiţiile în care noi i-am cheltuit fără să investim un leu.

Cum ne vom putea redresa dacă nici până acum nu ni s-a prezentat un raport cu destinaţia acelor miliarde împrumutate de la FMI, colectarea taxelor şi impozitelor a scăzut dramatic, împrumuturile Ministerului Finanţelor de pe piaţa liberă au luat proporţii astronomice, iar din planurile şi proiectele de investiţii s-a ales praful. Vom reuşi să ieşim din această gaură neagră doar atunci când măsurile populist-demagogice vor fi înlocuite de măsuri corect fundamentate din punct de vedere macroeconomic, când comisioanele la achiziţiile publice vor fi plafonate la un nivel decent.

În aceste condiţii, singura măsură pe care au găsit-o guvernanţii pentru ieşirea din criză a fost tăierea salariilor cu 25 la sută. Nu putem sta numai cu mâna întinsă. Din toamnă se scumpesc iar alimentele şi utilităţile, mii de salariaţi vor intra în şomaj, instituţiile statului şi mii de societăţi comerciale vor intra în incapacitate de plată.

Soluţii sunt. Dar trebuie aplicate: investiţiile, remaniere, reconsiderarea priorităţilor, un alt buget pe anul 2012, alegeri anticipate în primăvară. Fără investiţii suntem pierduţi. Nu numai noi, ci şi generaţiile viitoare.

Domnul Florin-Costin Pâslaru:

"Remanierea Guvernului"

Remanierea unui guvern obosit poartă amprenta unei "răfuieli" în interiorul PDL, între Traian Băsescu şi unii lideri PDL. Este clar că Emil Boc a făcut toate concesiile posibile şi în direcţia preşedintelui, dar şi în relaţia cu grupurile parlamentare, rezultatul fiind politizarea şi mai accentuată a Executivului, dar şi scăderea nivelului de autoritate şi competenţă.

Remanierea guvernamentală reprezintă răzbunări între găştile din PDL, la care a participat şi preşedintele. Vestea bună este că cel puţin câţiva dintre marii corupţi nu mai sunt chiar direct la butoane şi se retrag din partid.

În timp ce economia se sufocă, sistemul de sănătate e falimentar, agricultura e în paragină, iar haosul domneşte peste tot, românii îşi vor da seama încă o dată de incapacitatea lui Traian Băsescu şi a PDL de a găsi soluţii reale în această perioadă pentru ţară.

Această remaniere nu are nicio legătură cu interesele românilor sau cu şansele României de a fi guvernată competent şi responsabil, ci doar cu stabilirea zonelor de influenţă politico-financiară de la vârful PDL.

Domnul Florin-Costin Pâslaru:

"Rugăminţile pensionarilor gălăţeni"

În numele Asociaţiei de pensionari din Galaţi şi al unui număr foarte mare de pensionari din Galaţi vă adresez următoarea declaraţie.

Pensionarii sunt sacrificaţi pe altarul crizei, guvernanţii au distrus şi înstrăinat ce ei au construit cu trudă şi credinţă pentru a avea o pensie decentă la bătrâneţe.

Cu scopul criminal de a fura din puţinul meritat, foştii miniştri de finanţe şi ai muncii au clocit legi după gândirea şi nevoia lor de a aduna bani la buget sau pentru campanii electorale.

Scopul legii create de ei este unul criminal, pentru a micşora pensiile aflate în plată şi cele care se vor plăti în viitor, impozitându-le nejustificat.

Încercarea guvernanţilor de a culpabiliza pensionarii pentru mărirea TVA cu 5 % reprezintă o nouă formă de a învrăjbi diferitele categorii sociale, salariaţii contra pensionari, cei din sistemul bugetar contra celor din regiile de stat şi a celor din sistemului privat şi aceasta pentru a distrage atenţia populaţiei de la proasta guvernare şi protejarea clientelei politice a PDL.

Departe de a rezolva situaţia economică actuală din România, această diminuare a salariilor cu 25%, creşterea şomajului şi a TVA-ului va adânci şi mai mult criza economică.

Pensionarii gălăţeni solicită pe această cale rezolvarea de urgenţă a următoarelor drepturi legitime şi constituţionale, după cum urmează:

- aplicarea Legii nr.250 privind punctul de pensii egal cu 45% din salariul mediu brut pe economie, prognozat conform factorilor reali;

- aplicarea de urgenţă a Legii nr.218/2008 privind grupa I şi II de muncă şi condiţiile deosebite de muncă;

- indexarea pensiilor să se facă anual în funcţie de rata inflaţiei înregistrate în perioada respectivă în sumă fixă şi nu în procente;

- asigurarea unui pachet de servicii minime de sănătate, accesibil tuturor asiguraţilor din sistemul public de pensii fără restricţii şi taxe suplimentare;

- lista medicamentelor gratuite şi compensate să fie stabilă şi nu fluctuantă cum este în prezent;

- asigurarea gratuită a medicamentelor necesare bolnavilor cu boli cronice.

Pensionarii au fost şi sunt supuşi discriminării în acordarea drepturilor legale, determinându-i să trăiască în sărăcie şi mizerie.

Domnul Florin-Costin Pâslaru:

"Consumatorul şi societatea de consum"

În ultimele decenii, problemele protecţiei consumatorilor se află în centrul atenţiei teoriei şi practicii economice şi juridice din întreaga lume. Asemenea probleme, tot mai complexe prin conţinut şi mai ales prin soluţiile reclamate, fac ca teoria protecţiei consumatorilor să fie tot mai mult studiată la nivelul diverselor comunităţi internaţionale şi mondiale, guvernamentale şi neguvernamentale, coroborat cu stabilirea măsurilor necesare pentru crearea cadrului necesar şi adecvat legislativ şi instituţional asigurării unei protecţii reale a consumatorilor.

Protecţia consumatorilor se înscrie în cadrul politicilor sociale promovate de către orice stat. Totodată, ea trebuie, datorită importanţei pe care o prezintă, să se constituie într-o politică de sine stătătoare cu obiective, priorităţi şi instrumente proprii.

În prezent, consumatorul, în calitatea sa de purtător al cererii de mărfuri, a devenit un real partener de piaţă, ale cărui poziţii ocupate în cadrul pieţei se consolidează pe măsura dezvoltării societăţii.

Comportamentul de cumpărare al consumatorilor afectează din ce în ce mai multe întreprinderi, organizaţii, organisme şi instituţii; de aceea, consumatorului îi este acordată o atenţie din ce în ce mai mare.

Relaţiile complexe dintre agenţii economici generează aspecte extrem de diverse care pot face obiectul unor programe de protecţie a consumatorilor. Atât guvernele, cât şi alte organisme ce activează în domeniul protecţiei consumatorilor îşi stabilesc anumite structuri şi domenii pentru programele lor de protecţie a consumatorilor. Dar sunt anumite domenii ale protecţiei consumatorilor asupra cărora s-au oprit toate guvernele, asociaţiile, instituţiile şi organismele cu implicaţii în protecţia consumatorilor. Aceste domenii sunt :

- îmbunătăţirea consumului populaţiei prin politicile sociale ale statelor;

- asigurarea calităţii bunurilor şi serviciilor oferite spre vânzare în cadrul pieţei;

- asigurarea unui sistem de preţuri în concordanţă cu cerinţele pieţei şi cu calitatea produselor;

- organizarea unui sistem de informare util pentru consumatori;

- apărarea consumatorilor împotriva practicilor comerciale agresive şi a publicităţii mincinoase.

Privite dintr-un asemenea unghi de vedere, principalele obiective asupra cărora este necesar să se concentreze fiecare ţară, prin organismele sale guvernamentale şi neguvernamentale, ca politică de protecţie a consumatorilor, vizează următoarele obiective:

- promovarea unei cooperări internaţionale în domeniul protecţiei consumatorilor;

- facilitarea producerii şi distribuirii de produse corespunzătoare cerinţelor consumatorilor;

- promovarea eticii producătorilor şi distribuitorilor de produse şi servicii către consumatori;

- stabilirea unui sistem de priorităţi privind protecţia consumatorilor din fiecare ţară;

- asigurarea accesului consumatorilor la informaţii corecte;

- crearea unui sistem de educare a consumatorilor;

- asigurarea unor posibilităţi reale de despăgubire a consumatorilor;

- încurajarea şi susţinerea concurenţei şi competitivităţii care să contribuie la creşterea gamei sortimentale, la preţuri avantajoase pentru consumatori.

Fără existenţa consumatorului şi a consumului este de neconceput funcţionarea "societăţii de consum" ce caracterizează lumea contemporană.

Înţelegând această realitate, legiuitorul european şi cel naţional au adoptat şi au perfecţionat în timp o legislaţie cu un pronunţat caracter protectiv în favoarea consumatorilor.

Întrucât creditul stimulează consumul, o atenţie deosebită s-a acordat în acest sens, în plan legislativ, protecţiei consumatorilor raportat la contractele de credit bancar. Totuşi, în pofida existenţei acestei legislaţii declarat protectivă, realitatea este caracterizată de conservarea sau favorizarea abuzului de putere economică.

Pentru schimbarea acestei situaţii este necesară în mod evident cunoaşterea acestei legislaţii cu caracter protectiv atât de către consumatori, cât mai ales de către cei care le acordă consultanţă şi asistenţă juridică.

Se prezumă că organele administrative sau judiciare, ce au competenţă în a restabili drepturile consumatorilor ce au fost încălcate, cunosc legislaţia în materie, însă datorită caracterului vast al acestei legislaţii, se impune specializarea şi perfecţionarea continuă a acestora.

Legislaţia nu poate schimba realitatea decât în măsura în care este pusă în aplicare.

Interesul solicitării punerii în aplicare a legislaţiei aparţine consumatorilor. De aceea, atunci când le sunt nesocotite drepturile, iar disputa nu se poate soluţiona amiabil sau prin intermediul serviciilor de mediere, consumatorii sunt chemaţi să recurgă la sesizarea ANPC în vederea exercitării atribuţiilor sale şi în final să apeleze la calea judiciară.

Deşi încă realitatea conservă sau favorizează abuzul de putere economică, trebuie semnalate demersurile iniţiate în ultima perioadă de consumatorii prejudiciaţi prin nesocotirea legislaţiei de către instituţiile de creditare la momentul încheierii contractelor de credit bancar, eforturi încununate de obţinerea unor hotărâri judecătoreşti prin care sunt restabilite drepturile ce le-au fost încălcate.

Domnul Radu Eugeniu Coclici:

"Desfiinţarea administraţiilor fiscale din Alba, încă o măsură abuzivă a Guvernului"

Mi-am exprimat revolta faţă de desfiinţarea a patru administraţii fiscale din judeţul Alba, cu atât mai mult cu cât cea din oraşul Ocna Mureş nu justifică măsura luată de responsabilii din domeniu. În acest sens, am adresat o interpelare ministrului finanţelor publice, Gheorghe Ialomiţianu, prin care i-am solicitat informaţii concrete cu privire la desfiinţarea celor patru unităţi. Din datele pe care le am din zonă, Administraţia Finanţelor Publice a oraşului Ocna Mureş avea un grad de colectare mai mare decât a altor două unităţi similare care au fost desfiinţate la un loc, respectiv cele din Abrud şi Baia de Arieş. Mi-am exprimat nedumerirea referitor la desfiinţarea AFP Ocna Mureş, deoarece nu mi se pare firesc ca o instituţie cu activitate pozitivă să fie desfiinţată, iar oamenii din zonă să fie puşi pe drumuri. L-am întrebat, în consecinţă, pe ministrul Ialomiţianu care a fost gradul de colectare al AFP-urilor care se desfiinţează din judeţul Alba, ce se va întâmpla cu angajaţii administraţiilor desfiinţate, câţi angajaţi din sistem vor fi daţi afară, precum şi ce alternative vor avea contribuabilii în urma desfiinţării celor patru unităţi fiscale.

Reamintesc faptul că, începând cu data de 1 iulie a.c., potrivit Ordinului preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, urmau să-şi înceteze activitatea patru Administraţii ale Finanţelor Publice Orăşeneşti din subordinea Direcţiei Generale a Finanţelor Publice Alba: Abrud, Baia de Arieş, Ocna Mureş şi Teiuş. Contribuabilii - persoane juridice, fizice şi instituţii publice - din localităţile aflate în administrarea fiscală a celor patru unităţi au fost arondaţi altor administraţii. Răspunsul ministrului finanţelor nu m-a convins în legătură cu viabilitatea măsurilor de desfiinţare luate la nivelul administraţiilor fiscale din judeţul Alba. În concluzie, ca şi în alte situaţii abordate anapoda de actuala guvernare, consider că măsurile respective au fost luate după ureche şi fără un fundament bazat pe realitate.

Domnul Radu Eugeniu Coclici:

"Refuzul puterii de a dialoga cu opoziţia este în detrimentul românilor"

Îmi exprim public în faţa dumneavoastră nemulţumirea pentru faptul că actualul Executiv nu ia în discuţie măsurile de relansare economică propuse de partidele din opoziţie. Noi, respectiv partidele componente ale USL, am propus un set de măsuri care ar asigura, în primul rând, stoparea crizei, iar apoi repunerea motoarelor economice la treabă. Mai mult, PSD a cerut înfiinţarea unui comitet anticriză, din care să facă parte atât reprezentanţi ai arcului guvernamental, cât şi ai Opoziţiei, dar şi specialişti ai Băncii Naţionale a României. Constat cu tristeţe că demersurile noastre nu sunt luate în considerare de guvernanţi, fapt ce constituie un atentat la adresa democraţiei din această ţară.

Sunt convins că viitoarea situaţie economică a României nu este deloc "roz", în contextul realităţilor existente în prezent în Statele Unite ale Americii şi în multe ţări din Europa. Guvernanţii nu doresc să prezinte adevărata situaţie a României, care se poate afunda în orice moment într-o prăpastie, cu şanse mici de ieşire. Noi am propus un dialog deschis pe această temă între putere şi opoziţie, un comitet de consultări, dar refuzul premierului şi al camarilei sale ne duc spre realitatea că Executivul nu vrea binele românilor, iar aceştia sunt în continuare minţiţi.

România nu va putea ieşi din criză doar cu tăieri şi reduceri de cheltuieli. Trebuie create locuri de muncă, să punem oamenii la muncă, nu să îi trimitem în şomaj pe toţi, după care să stingi lumina în urma ta. Trebuie să luăm exemplul Ungariei, care a luat măsuri de relansare economică inatacabile, nu de tăieri inexplicabile ale cheltuielilor şi veniturilor populaţiei.

Domnul Radu Eugeniu Coclici:

"Ambiţiile electorale ale Elenei Udrea au ajuns mai importante decât viaţa pensionarilor!"

Dezavuez ideea ministrului dezvoltării regionale şi turismului, Elena Udrea, care a anunţat o posibilă reducere a TVA pentru alimentaţia din turism la 9 la sută. Consider că o asemenea măsură este profund politicianistă, şi ar face "jocurile" unei singure persoane, respectiv ministrul PDL, doar în scop electoral.

În loc ca acest Guvern incompetent să reducă taxa pe valoarea adăugată la produsele alimentare de bază, pentru a ajuta astfel cea mai numeroasă categorie a populaţiei să supravieţuiască, mă refer la românii cu venituri mici, în special pensionarii, ni se propune micşorarea TVA pentru alimentaţia în turism! Această măsură s-ar lua doar în favoarea electorală a unui singur om, ministrul dezvoltării regionale şi turismului, fără a fi luată în calcul viaţa de mizerie a mai mult de jumătate din populaţia României, care trăieşte de pe o zi pe alta. Dacă ar fi format din oameni cu scaun la cap, Executivul ar reduce TVA la alimentele de bază, nu ar satisface capriciile electorale de moment ale Elenei Udrea.

Propunerea ministrului nu face altceva decât să încurajeze o anumită categorie a populaţiei, respectiv cea cu venituri peste medie, care îşi permite să-şi suporte vacanţele. Este evident că oamenii care au bani îşi permit să meargă şi în vacanţe, mai mult sau mai puţin scumpe. Aceşti oameni vor merge oricum în concedii, cu sau fără reducerea TVA pentru cazare, pe când cei nevoiaşi, îndeosebi pensionarii, vor rămâne în continuare disperaţi pentru că nu au ce pune pe masă.

Solicit public premierului să nu aprobe această propunere a ministrului dezvoltării regionale şi turismului. România stă pe un butoi de pulbere, iar a promova o astfel de măsură discreţionară şi discriminatorie doar pentru mofturile electorale ale Elenei Udrea nu ar face decât să adâncească criza în care se află majoritatea românilor. Solicit premierului să reducă TVA la alimentele de bază şi astfel preţul alimentelor s-ar micşora, inclusiv în turism.

Domnul Radu Eugeniu Coclici:

"Ridicolul Baconschi!"

Declaraţia lui Teodor Baconschi, potrivit căreia ar fi ridicol să dai o replică ironiilor la adresa românilor din emisiunea televiziunii Canal+, nu face altceva decât să îl umple de ridicol chiar pe şeful Ministerului Afacerilor Externe.

Prin afirmaţia sa, "satira îşi are rostul ei într-o societate liberă şi o practicăm şi noi cu destulă voluptate", ministrul de externe cade el însuşi în ridicol. Emisiunea televiziunii franceze nu era nicidecum o satiră, ci conţinea jigniri dintre cele mai directe şi groteşti la adresa tuturor românilor, nu era direcţionată spre o parte a populaţiei. Una este un pamflet, o satiră, şi alta este să arunci cu gunoi într-o Românie întreagă, aşa cum au procedat francezii, nu doar acum, ci şi în alte rânduri.

Consider că ministrul de externe ar trebui să dispună măsuri diplomatice severe şi o activitate mult mai susţinută a MAE pentru a remedia imaginea României în străinătate. În loc să fie maliţios, Baconschi ar trebui să cerceteze cu responsabilitate activitatea subordonaţilor săi din ambasade, pentru a găsi cauzele care au generat această imagine deplorabilă a României în exterior. Este evident că nimeni nu ne mai respectă, nimeni nu mai dă doi bani pe România, tot mai mulţi ne înjură, iar Baconschi stă cu mâinile-n sân şi zice senin "e un fleac, o satiră nevinovată..."! Baconschi este ridicol, sper să-l văd cât mai curând plecat din fruntea diplomaţiei româneşti, nu face nici un bine României.

Domnul Radu Eugeniu Coclici:

"Guvernul trebuie să dea explicaţii în problema blocării adopţiilor"

Consider că autorităţile statului român sunt vinovate pentru faptul că România a ajuns să fie ţara cu cei mai mulţi copii abandonaţi din Europa. De altfel, am trimis o interpelare parlamentară Guvernului României, prin care am cerut lămuriri cu privire la situaţia de blocaj existentă în ceea ce priveşte adopţiile.

Legea care reglementează sau ar trebui să reglementeze adopţia le dă dreptul părinţilor să-şi ţină copiii prizonieri în sistem, fără să le ceară nimic în schimb. Majoritatea copiilor adoptabili sunt trecuţi de cinci ani, deoarece părinţii lor au refuzat să-i dea în adopţie şi, cu timpul, au uitat de ei. Sunt de părere că autorităţile statului sunt vinovate pentru aceste realităţi, deoarece este nefiresc să refuzi dreptul unor copii la şansa unei vieţi normale. Este cazul ca autorităţile statului să recunoască faptul că Uniunea Europeană nu a cerut niciodată României să blocheze adopţiile internaţionale. Dimpotrivă, Uniunea Europeană a recomandat statului român să respecte şi să aplice deciziile organismelor internaţionale cu privire la adopţia internaţională când aceasta se face în interesul superior al copilului. În finalul interpelării, am cerut lămuriri reprezentanţilor Guvernului despre câţi copii adoptabili sunt în prezent în România, precum şi cât costă statul român anual faptul că sunt blocate adopţiile.

Domnul Radu Eugeniu Coclici:

"«Singurul naş fără naş din România», Mircea Sandu, trebuie să demisioneze"

Am solicitat public demisia preşedintelui Federaţiei Române de Fotbal, Mircea Sandu, pe care îl consider responsabil pentru starea în care se află în prezent cel mai iubit sport autohton. Este incredibil cum România a ajuns, în ultimii ani, aproape de faliment în toate domeniile de activitate, inclusiv în sport. Oricine poate vedea cum se "culeg" acum rezultatele execrabilei guvernări a lui Băsescu şi a PDL. Până şi în sport, unde România era respectată peste tot, am ajuns să fim de râsul lumii şi să ne ia oricine peste picior, ca şi cum am fi o ţară din lumea a treia. Este inadmisibil ce se întâmplă cu sportul românesc şi în special cu fotbalul, dar, deşi vinovaţii există şi se văd, pe malurile Dâmboviţei nimeni nu este vinovat şi nu plăteşte.

Numai din Alba sute de oameni şi-au achiziţionat bilete la meciul care urma să inaugureze "Naţional Arena". Am primit plângeri de la iubitori ai Naţionalei din judeţul Alba şi nu numai, care au renunţat chiar şi la concedii programate pentru a fi prezenţi la meciul de la Bucureşti, iar apoi au fost îngroziţi din cauza anulării lui. Chiar dacă politicul nu poate avea nici o imixtiune în sport, în speţă în fotbal, ca suporter al echipei naţionale a României consider că preşedintele FRF trebuie să răspundă pentru minţirea a zeci de mii de oameni. Dacă ar fi fost un profesionist, acest "naş fără naş" al fotbalului românesc ar fi trebuit să ia măsuri de prevenţie pentru ca suporterii români să nu fie amăgiţi şi duşi de nas cu poveşti cu Messi şi Tevez. Argentinienii şi-au permis să ne sfideze pentru că Sandu Mircea şi cohorta lui de penibili nu au ştiut să negocieze cum trebuie! Cum să fii mare oficial al UEFA când nu eşti în stare să organizezi un meci amical? Evident întrebarea este retorică, dar e tragic ce se întâmplă în fotbalul românesc, unde, după ce ne bate oricine la orice nivel, acum nu mai suntem în stare să ne păstrăm nici măcar un minim respect în faţa lumii. Ar trebui ca Naşul să îşi dea demisia înainte de a cere despăgubiri, oricum a tras pe sfoară zeci de mii de oameni.

FRF a continuat în mod grotesc gestul de refuz al argentinienilor. Cum să ceri unei ţări să-şi anuleze un meci programat pentru a juca cu tine? Este inadmisibil ce face acest Mircea Sandu. El vrea să facă Luxemburgului exact ce ne-a făcut nouă Argentina, este penibil să ceri un lucru pe care tocmai l-ai condamnat şi înfierat...

Domnul Radu Eugeniu Coclici:

"Guvernul este nepregătit pentru reîntoarcerea masivă a românilor în ţară"

Condamn atitudinea Executivului referitoare la potenţiala reîntoarcere masivă în ţară a românilor plecaţi la muncă în străinătate.

Apreciez că Guvernul trebuie să pregătească pentru perioada imediat următoare un plan de reintegrare socială şi profesională a românilor care se vor întoarce din străinătate, ca urmare a căderii economice a statelor europene.

În mod cert, numeroşi români aflaţi la muncă în ţările occidentale vor rămâne fără slujbe şi vor fi nevoiţi să se întoarcă în România. Situaţia economiilor europene este într-un declin recunoscut, iar blocarea accesului românilor pe pieţele muncii va determina sute de mii de oameni să plece din Occident.

Deja am primit semnale de la cetăţeni din judeţul Alba aflaţi la muncă în Italia, Spania şi Marea Britanie, care mi-au spus că o duc tot mai greu şi nu le-a mai rămas decât varianta reîntoarcerii acasă.

În aceste condiţii, este neapărată nevoie de o strategie guvernamentală, deoarece revenirea în masă a românilor va duce la o creştere enormă a ratei şomajului.

O soluţie ar fi extinderea investiţiilor în infrastructură, însă, după cum se vede, Guvernul Boc se tot plânge de lipsa banilor, în loc să găsească soluţii.

Domnul Radu Eugeniu Coclici:

"Lupta împotriva corupţiei a fost pierdută de actualii guvernanţi"

Raportul Comisiei Europene privind evoluţia justiţiei din România, în cadrul Mecanismului de Cooperare şi Verificare (MCV) în domeniul justiţiei, indică indubitabil că lupta împotriva corupţiei trebuie să rămână o prioritate majoră. CE ne avertizează că nu am întreprins acţiuni urgente pentru a accelera soluţionarea unui număr important de dosare de corupţie la nivel înalt.

Faptul că actualii guvernanţi nu au adoptat măsuri grabnice pentru a îmbunătăţi recuperarea produselor infracţiunii, urmărirea în justiţie a cazurilor de spălare de bani, precum şi protecţia împotriva conflictelor de interese în gestionarea fondurilor publice, arată că România este încă departe de a fi câştigătoare în bătălia anticorupţie. Guvernul nu face altceva decât să arunce praf în ochii românilor şi să îi mintă cu neruşinare, spunând că situaţia se îmbunătăţeşte inclusiv în domeniul justiţiei, în timp ce adevărata realitate este cu totul alta.

Consider că România rămâne deficitară la capitolul gestionarea fondurilor publice, dar şi în cadrul autorităţilor care reglementează, verifică şi adoptă decizii privind plângerile din domeniul achiziţiilor publice, în special în domeniul achiziţiei medicamentelor. Acest Raport anual de monitorizare al CE are o importanţă specială, întrucât în funcţie de progresele semnalate se va lua hotărârea finală privind admiterea în Spaţiul Schengen a frontierelor aeriene române în această toamnă. Din nefericire, încă nu suntem credibili la nivel european, fapt care ne poate costa încă o amânare în procesul de integrare în Spaţiul Schengen. Responsabili pentru acest eşec sunt atât preşedintele, cât şi premierul şi miniştrii de resort, dar ne-am obişnuit ca în România nimeni să nu îşi asume greşelile, deci nimeni nu plăteşte pentru erori.

Domnul Radu Eugeniu Coclici:

"Eliminarea subvenţiilor la încălzire, un nou bir pus pe capul românilor de incompetentul Guvern Boc"

Continuând seria marilor greşeli de până acum, Guvernul a anunţat recent un alt lucru extrem de grav, respectiv eliminarea subvenţiilor la încălzire şi transformarea acestora în ajutoare sociale. Practic, din 1,4 milioane de familii racordate la centralele actuale, doar circa 300.000 vor mai putea beneficia de ajutoarele sociale, fosta subvenţie.

La modul concret, peste un milion de familii care trăiesc de pe o zi pe alta se vor trezi la sfârşitul acestui an fără ajutoare la căldură. Situaţia este cu atât mai dramatică, cu cât această creştere a preţurilor la căldură vine pe fondul reducerilor salariale, de pensii şi de creştere a inflaţiei. Consider că soluţia adoptată de Guvernul Boc este 100% politică, în contextul în care primarii PSD, după ce că au veniturile reduse, nu au primit nici un ban de la buget în această perioadă. Prin măsura respectivă primăriile care au edili alţii decât cei din PDL vor ajunge în imposibilitate de a asigura încălzirea şi apa caldă în această iarnă.

De fapt, incapabilul Guvern Boc foloseşte această măsură ca un nou element de luptă pentru alegerile locale de anul viitor. Această măsură strict politică şi populistă este una practic de distrugere a oraşelor şi de sancţionare a două treimi din populaţia urbană din oraşele conduse de primari USL. Ea vine în paralel cu păstrarea în continuare a sistemului marilor companii energetice de stat, conduse numai şi numai de membri importanţi ai PDL, care, de pe profit în anii trecuţi, au trecut aproape toate pe pierdere în acest an. În toată această ecuaţie, ministrul muncii are un rol bine definit, acela de a-i distruge şi de a-i ataca pe primarii USL, pentru ca ulterior banii să ajungă, în mod ocolit, tot în mâna primarilor PDL.

Domnul Radu Eugeniu Coclici:

"Pentru a nu îşi asuma rezultatele guvernării, PDL îşi schimbă culoarea, dar năravul ba!"

Românii nu vor mai putea fi păcăliţi de noile strategii de imagine ale partidului de guvernământ la viitoarele alegeri locale şi parlamentare.

Şcoala de vară a tinerilor democraţi-liberali de la Eforie Nord, organizată recent de PDL în culorile verde şi albastru, precum şi recenta campanie electorală pentru alegerea a doi noi deputaţi, unde PDL a apărut în verde, nu fac altceva decât să abată atenţia opiniei publice, a electoratului în general, de la culoarea tradiţională a formaţiunii. Faptul că partidul lui Băsescu şi Boc apare acum în verde şi albastru, nu în portocaliu, este o intenţie jalnică de rebrenduire, care denotă indubitabil că principala formaţiune a actualei guvernări îi crede proşti pe români. PDL îşi închipuie că, dacă-şi va schimba culoarea partidului, fără să-şi asume guvernarea şi consecinţele ei dezastruoase, românii vor uita peste noapte că le-au fost tăiate salariile şi pensiile, că au fost concediaţi, că s-a mărit TVA şi că au o viaţă de mizerie, dominată de sărăcie şi lipsuri de tot felul.

De fapt, principala intenţie a viitoarei activităţi politice a partidului aflat la Putere este cea de a minţi din nou românii, după exemplul oferit de preşedintele Băsescu. Actualul preşedinte a promis românilor că vor trăi mai bine şi că va stârpi corupţia. Nici una din aceste două promisiuni deşarte nu s-a materializat. Acum, partidul preşedintelui pedalează de trei ani pe greaua moştenire a guvernelor anterioare, pentru a-şi ascunde incompetenţa de a-i face pe români să o ducă mai bine, să aibă un trai decent şi să nu moară de foame, în timp ce ei şi acoliţii lor trăiesc foarte bine şi fără griji, ba chiar au prosperat pe timp de criză.

Domnul Radu Eugeniu Coclici:

"Guvernul Boc condamnă la moarte pensionarii cu pensii mici"

Actualul Guvern continuă politica de batjocorire a pensionarilor, prin recenta decizie de a amâna majorarea pensiilor. Acest Guvern cu o activitate jalnică îşi permite să nu ţină seama de cruda realitate a vârstnicilor cu pensii mici din România, care trăiesc de pe o zi pe alta şi au ajuns să nu îşi mai poată cumpăra nici pâinea cea de toate zilele, nici medicamentele necesare. Concret, politica Executivului este de a extermina bieţii bătrâni din România, de a-i condamna la moarte, în timp ce Emil Boc îşi ia 100 de colaboratori în vizita din China, cărora îşi permite să le plătească diurne şi bilete de avion. În concluzie, pentru clientela politică se poate da drumul la resurse bugetare, dar pentru mărirea pensiilor, care trebuia efectuată conform legii, nu. Oamenii trebuie să ştie adevărul: acest Guvern şi toate Guvernele Boc de până acum, au fost pentru unii mumă şi pentru alţii, respectiv pentru majoritatea populaţiei României, ciumă.

Este inadmisibil ca majorarea pensiilor să fie amânată până în 2014. Constat că este cât se poate de evident că Guvernul actual vrea să micşoreze populaţia României, pentru că, pentru bătrâni, fiecare zi contează. Ştim bine care sunt efectele crizei, însă a mai lăsa pensionarii cu aceste pensii încă doi ani reprezintă culmea penibilităţii şi a batjocurii. Potrivit Legii pensiilor, majorările de pensii pentru condiţii deosebite de muncă şi pentru persoanele ieşite la pensie în acest an sunt programate să se aplice din data de 1 ianuarie 2012.

PSD va corecta această nedreptate fără precedent imediat după ce va ajunge la guvernare, anul viitor. Pensiile sunt un drept al pensionarilor, în urma muncii prestate timp de 30-40 de ani, nu reprezintă vreun favor al Guvernului.

Domnul Radu Eugeniu Coclici:

"Este necesară o campanie de informare a riscurilor operaţiilor estetice de mărire a sânilor"

Am cerut recent ministrului sănătăţii o statistică a operaţiilor de chirurgie estetică, plastică şi reparatorie la nivel naţional, deoarece specialiştii susţin că astfel de intervenţii sunt dăunătoare pentru sănătatea populaţiei. În ultimii ani, în România s-a înregistrat o creştere alarmantă a numărului femeilor care recurg la chirurgia estetică, reparatorie şi plastică. Potrivit unor reputaţi specialişti în domeniu, astfel de procedee de remodelare şi transformare a corpului uman nu sunt benefice, atât femeilor, cât şi bărbaţilor, nefiind puţine cazurile în care au apărut reacţii adverse după diverse operaţii de acest fel.

Din discuţiile purtate cu mai multe persoane în cadrul audienţelor parlamentare a rezultat faptul că autorităţile subordonate ministerului pe care îl conduceţi nu au întreprins nici un fel de campanii de informare cu privire la riscurile presupuse de anumite tratamente şi operaţii legate de chirurgia estetică, reparatorie şi plastică. În aceste condiţii, l-am întrebat pe ministrul de resort care este situaţia statistică a operaţiilor de chirurgie estetică, reparatorie şi plastică efectuate în ultimii cinci ani în România, care este ponderea operaţiilor făcute de românce pentru mărirea sânilor şi care sunt reacţiile adverse apărute după astfel de tratamente şi cum pot fi combătute acestea.

Domnul Radu Eugeniu Coclici:

"Soluţii anticriză: căderea Guvernului şi organizarea alegerilor anticipate"

Actualul Guvern trebuie să înceteze cu batjocorirea repetată a românilor şi să treacă la reforme adevărate, prin fapte, nu prin minciuni şi vorbe fără sens. Ultimele declaraţii ale actualilor guvernanţi, referitoare la majorarea salariilor şi a pensiilor în perioada următoare, constituie o nouă serie de minciuni sfruntate şi un nou nor de praf aruncat în ochii românilor.

Acum, în ceasul al 12-lea, actualii guvernanţi au ajuns totuşi să-şi recunoască o parte din minciunile servite românilor în ultimul an şi jumătate. Reprezentanţii Guvernului au ajuns, în sfârşit, să recunoască faptul că nu oficialii Fondului Monetar Internaţional i-au pus să facă reduceri de personal şi să crească nivelul TVA. Cei din Executiv mint, însă, în continuare în privinţa numărului şomerilor, deoarece la fiecare raportare sunt «uitaţi» cei care au ieşit din plată. În această toamnă va fi o avalanşă de oameni ieşiţi din şomaj şi rămaşi fără locuri de muncă, pentru care statul nu are nicio soluţie. Guvernul şi-a dovedit din plin incompetenţa, iar românii au ajuns la fundul sacului, nu îşi mai pot cumpăra mâncare şi au datorii uriaşe la bănci. În loc să mintă şi să inducă oamenii în eroare, executivul actual de tristă amintire ar face mai bine să fie preocupat mult mai mult de crearea de noi locuri de muncă.

Opoziţia va face front comun în această sesiune parlamentară pentru a iniţia o moţiune de cenzură care să fie încununată de succes. Numai prin debarcarea actualului Guvern, organizarea de alegeri anticipate şi instaurarea unui executiv al USL, cu miniştrii PSD în funcţiile potrivite pentru a-şi exprima experienţa, vom putea ieşi la liman. România este o navă în derivă, condusă defectuos spre gheţarii falimentului, românii sunt debusolaţi şi lipsiţi de speranţă. Vom forţa alegerile anticipate, pentru că pierderea a încă unui an va avea consecinţe dezastruoase pentru România şi români.

Domnul Radu Eugeniu Coclici:

"Funeriu, încă îţi aştept demisia de... dezonoare!"

Promovabilitatea de 44,47% la examenul de bacalaureat din acest an, precum şi cea din sesiunea de toamnă, nu reflectă nici oglinda societăţii, nici capacitatea elevilor, nici nepriceperea profesorilor, ci doar incompetenţa ministrului de resort. În orice ţară democratică şi civilizată primul lucru pe care l-ar fi făcut ministrul învăţământului după un astfel de rezultat ar fi fost demisia, de onoare sau dezonoare. Ministrul Funeriu trebuia să-şi asume aceste rezultate dezastruoase ale sistemului de învăţământ, culminate cu cel mai mic coeficient de promovabilitate a examenului de bacalaureat din ultimii 20 de ani. Funeriu trebuia să-şi anunţe frumos demisia, nu să ţină românilor lecţii nefireşti de morală şi determinare.

Rezultatele foarte slabe ale candidaţilor la examenul de bacalaureat din acest an sunt cauzate şi de prestaţia lui Funeriu la conducerea Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului. Nu poţi să priveşti aceste rezultate ca din avion şi să spui că nu ai nici o vină! Păi dacă e aşa, ce-ai făcut dumneata, domnule ministru, în ultimii doi ani la acest minister? Nu ai făcut nimic bun, dacă acestea sunt rezultatele reformelor, este clar!

Dacă mai are puţină demnitate, nu e târziu ca Funeriu să demisioneze cât mai repede... până nu se va acoperi şi mai mult de penibil. Poate îi va şopti acest lucru secretara de stat a domniei sale...

După pauză

În continuare, lucrările au fost conduse de doamna deputat Roberta Alma Anastase, preşedintele Camerei Deputaţilor, asistată de domnii deputaţi Niculae Mircovici şi Georgian Pop, secretari ai Camerei Deputaţilor.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Declar deschisă şedinţa de astăzi a Camerei Deputaţilor şi anunţ că din totalul celor 332 de deputaţi până în acest moment şi-au înregistrat prezenţa la lucrări un număr de 170, sunt absenţi 160, din care 9 participă la alte acţiuni parlamentare.

Înainte de a intra în ordinea de zi, daţi-mi voie să-l invit la microfon pe domnul deputat Stan pentru un anunţ cu caracter personal.

Domnul Nicolae Stan:

Doamnă preşedinte,

Stimaţi colegi,

Mă adresez astăzi dumneavoastră eu, deputatul pe Colegiul nr.2 Olt, Nicolae Stan, fost preşedinte al Organizaţiei UNPR Olt până miercuri, 7 septembrie 2011, când am demisionat din această funcţie.

Am precizat în conferinţa de presă susţinută la acea dată, precizez şi acum că unicul motiv care m-a determinat să demisionez din funcţia de preşedinte al Organizaţiei UNPR Olt a fost şi este jaful din cadrul Primăriei Slatina patronat de primarul Darius Vâlcov, preşedinte al Organizaţiei PDL Olt, şi nu pot să nu argumentez prin câteva exemple din multe altele, dovedite cu acte, care vor face de altfel obiectul unei interpelări viitoare despre realizarea unor servicii publice către firme care au în acţionariat rude şi apropiaţi ai primarului Vâlcov şi în conturile cărora Primăria Slatina virează din bugetul local sume uriaşe în doar o lună de zile.

Există facturi pe care s-au plătit, accentuez, într-o lună de zile, 189 milioane lei vechi pentru întreţinerea unui singur câine comunitar, 10 miliarde lei vechi tot într-o lună plătite pentru strânsul frunzelor şi da, aţi auzit bine, aceasta este suma lunară pe care Primăria Slatina a plătit-o respectivei firme. Alte multe miliarde lei vechi au fost plătite pentru aşa-zisa deratizare şi dezinsecţie unei firme din Ploieşti despre care se spune că are legături cu un înalt demnitar al puterii aflat în această sală.

Cu sinceritate vă spun că nu ştiu dacă aş fi făcut foarte curând pasul demisiei mele şi din cadrul UNPR. Excluderea mea vine în 9 septembrie 2011, hotărârea Biroului permanent politic al UNPR mi-a demonstrat că demisia mea de la conducerea Organizaţiei UNPR Olt a fost una înţeleaptă.

Vă anunţ că începând de azi voi activa în cadrul Grupului parlamentar al PSD.

Vă mulţumesc pentru atenţie. (Aplauze.)

Doamna Roberta Alma Anastase:

Îi dau cuvântul în continuare preşedintelui GRUI pentru o declaraţie cu privire la semnificaţia Zilei Internaţionale a Democraţiei.

Domnule deputat Moldovan, vă rog.

Domnul Emil Radu Moldovan:

Doamnă preşedinte,

Stimaţi colegi,

La 15 septembrie, întreaga lume celebrează Ziua Internaţională a Democraţiei. Aceasta este mai mult decât orice altă zi internaţională sau europeană, o sărbătoare a parlamentelor, o dată simbolică, la care, reafirmând valorile perene ale democraţiei, reconfirmăm rolul central al instituţiei parlamentare în orice societate democratică. Nu întâmplător alegerea de către Naţiunile Unite a zilei de 15 septembrie corespunde adoptării de către Uniunea Interparlamentară în septembrie 1997 a Declaraţiei universale privind democraţia, document care reafirmă principiile fundamentale ale democraţiei şi elementele definitorii ale unei guvernări democratice.

La începutul anului viitor, Uniunea Interparlamentară şi Programul Naţiunilor Unite pentru dezvoltare vor publica prima ediţie a Raportului parlamentar mondial, un proiect ambiţios care încearcă să ofere o imagine globală asupra situaţiei parlamentelor lumii.

Este firesc, deci, ca azi să dedicăm câteva momente unei reflecţii atente asupra stadiului în care a ajuns consolidarea democraţiei româneşti în anul de graţie 2011. Ocupă oare Parlamentul României rolul central în procesul democratic al societăţii noastre? Beneficiază România anului 2011 de o democraţie fundamentată pe instituţii funcţionale ale statului de drept? Avem o arhitectură instituţională solidă, menită să reziste la abuzuri şi derapaje? Am depăşit cu adevărat perioada de tranziţie spre o societate democratică, sănătoasă?

Dacă ar fi să ne ghidăm după celebra profeţie formulată de Silviu Brucan în zorii democraţiei noastre, am fi tentaţi să răspundem că da. Însă, dacă ne uităm în jurul nostru, dacă vorbim cu oamenii din colegiile noastre, dacă pur şi simplu citim presa cotidiană, constatăm că Brucan s-a înşelat amarnic. 20 de ani nu au fost suficienţi pentru ca ţara noastră să deprindă democraţia, dar nimeni nu-i poate reproşa lui Brucan că n-a avut capacitatea să anticipeze accidentele istorice care s-au produs în ultimii ani pe scena politică românească şi care au deviat România de pe cursul său firesc spre democratizare. Brucan nu avea cum să prevadă că procesul început în 1989 poate deveni unul reversibil, aşa cum vedem că se întâmplă tot mai mult în ultimul timp.

Aderarea României la Uniunea Europeană a însemnat pentru opinia publică internă şi internaţională o garanţie a faptului că tranziţia de la regimul dictatorial la democraţie este o reuşită şi că societatea românească a internalizat iremediabil valorile, atitudinile şi comportamentele democratice. Din păcate, la aproape 5 ani de la aderarea la Uniunea Europeană, consolidarea democraţiei româneşti se dovedeşte a fi tot mai mult un obiectiv greu de atins. Nu avem voie, stimaţi colegi, să permitem ca după mai bine de 20 de ani de la Revoluţie, sub bocancul politizărilor iresponsabile, instituţiile statului de drept să devină instrumente de reprimare a drepturilor democratice. Parlamentul este un element indispensabil oricărei democraţii reprezentative, iar rolul său nu poate fi asumat de nici o altă instituţie.

Iată însă cum, în anul 2011, Parlamentul României devine pe zi ce trece tot mai puţin o instituţie solidă şi independentă. În doar doi ani de zile, Guvernul a trecut prin Parlament nu mai puţin de 12 asumări de răspundere şi circa 200 de ordonanţe de urgenţă. Nu avem voie să subminăm rolul legislativului ca factor de control şi legiferare în România. Parlamentul trebuie să-şi recâştige credibilitatea. Pentru aceasta, trebuie să dea dovezi în fiecare şedinţă publică cu privire la respectarea legilor şi a Constituţiei chiar de către membrii săi, pentru că altfel reverberaţiile unei astfel de încălcări pot rămâne mult timp de aici încolo, asemenea unor răni maligne produse democraţiei româneşti.

Parlamentul trebuie să fie reprezentativ. Vom demonstra că suntem o instituţie respectabilă dacă ne vom îndeplini sarcina de a respecta voinţa celor care ne-au ales. Exerciţiul votului exprimat liber reprezintă piatra de temelie într-o societate democratică sănătoasă. Profanarea acestui mecanism esenţial pentru funcţionarea normală a statului de drept nu trebuie să aibă loc nici în Parlament, dar nici în cadrul alegerilor. Parlamentul trebuie să condamne abuzurile, şantajul, încălcarea legii, atunci când legea îi cere asta.

Avem în continuare un important rol de control absolut necesar într-o democraţie fragilă ca România. Nu trebuie să asistăm la o escaladare a practicilor nedemocratice şi la o nouă etapă a procesului de erodare a fragilei democraţii româneşti. Nu avem voie să lăsăm să fie atacată tocmai instituţia fundamentală a democraţiei reprezentative: alegerile libere. Şi mai ales nu avem voie să ne batem joc de voinţa majorităţii cetăţenilor. Suntem instituţia care ar trebui să consfinţească punerea în aplicare a voinţei majorităţii cetăţenilor, indiferent ce părere avem despre aceasta.

Prin urmare, Parlamentul are acum şi va avea în viitor rolul de a garanta punerea în aplicare a voinţei majorităţii românilor exprimată prin vot şi alegeri libere. Nu avem voie să ne jucăm cu democraţia, aşa cum nu avem voie să ne jucăm nici cu viitoarele alegeri locale şi generale. Amânarea şi comasarea acestora sunt acte complicate, cu reverberaţii asupra democraţiei şi asupra cărora ar fi bine să avem decizii pe baza unui dialog larg în societate.

Sigur, sperăm să avem timpul şi cadrul necesar pentru a dezbate responsabil aceste probleme, dar trebuie să fim atenţi cu privire la precedentele pe care le creăm. Alegerile trebuie să fie clare, corecte şi reprezentative.

Nimeni dintre noi nu vrea să ajungem în situaţia în care democraţia noastră să semene tot mai mult cu un regim autoritar în care nu contează cine şi cum votează, contează doar cine numără voturile. Câtă dreptate avea Ion Heliade-Rădulescu atunci când spunea că democraţia şi libertatea adevărată, mai înainte de toate, cer moralitate. Or, procesul de dezintegrare a României din ultimii ani a început tocmai prin eradicarea oricărei forme de moralitate. Este un proces care continuă să se răspândească şi azi asemenea unei molime înspre toate structurile statului de drept şi încet, încet riscă să cuprindă întreaga societate românească.

Stimaţi colegi,

Iată cum Ziua Internaţională a Democraţiei ne găseşte într-o perioadă de cumpănă pentru procesul de consolidare democratică a României. Când cu toţii credeam că acest proces este ireversibil, tocmai atunci realitatea din jurul nostru ne-a demonstrat contrariul: în doar câţiva ani, ceea ce cu toţii credeam imposibil, a devenit mai palpabil ca oricând.

Vă îndemn, să folosim prilejul acestei zile, pentru a ne afirma sus şi tare opoziţia faţă de gravele derapaje de la cursul firesc al democratizării statului nostru. Arma noastră este votul, votul pe care ni l-au încredinţat oamenii, cu unicul scop de a lupta pentru binele lor, nu pentru binele unor interese mărunte şi vremelnice. Legitimitatea parlamentară depinde într-o proporţie covârşitoare de măsura în care Parlamentul răspunde nevoilor şi aspiraţiilor cetăţenilor. Pentru a-şi menţine legitimitatea, Parlamentul trebuie să evolueze în acelaşi ritm cu societatea, pe care are misiunea de a o reprezenta.

Stimaţi colegi, un ultim îndemn: exercitaţi-vă dreptul la vot în Parlament. El nu este o opţiune, este obligaţie faţă de români. Dacă vrem din partea lor participare publică, trebuie să răspundem prin responsabilitate şi implicare din partea noastră. Doar în acest fel putem celebra corect această sărbătoare, doar în acest fel putem celebra consolidarea democraţiei în România.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc şi eu.

Domnul Călian.

Domnul Petru Călian:

Vă mulţumesc, doamnă preşedinte.

Pentru ordinea de zi de astăzi, aş avea o propunere, şi vă solicit să supuneţi la vot ca punctul 61 (PL-x 717) să devină punctul 26, astfel încât, la momentul potrivit, să solicităm o retrimitere la comisie.

Vă mulţumesc că mi-aţi dat posibilitatea să vorbesc, pentru că eu consideram că sunt declaraţii politice. Sper ca distinsul preşedinte, domnul deputat Moldovan, să fi consultat întreaga echipă de la GRUI, astfel încât să nu transformăm această declaraţie într-o declaraţie politică.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc.

Vă rog să pregătiţi cartelele de vot.

Supun la vot propunerea făcută de domnul Călian.

Votul este deschis. Vă rog să votaţi.

50 voturi pentru, 38 împotrivă şi o abţinere.

Propunerea a trecut.

Intrăm în ordinea de zi de astăzi.

Proiectul de Lege pentru modificarea şi completarea Legii nr.217/2005 privind constituirea, organizarea şi funcţionarea Comitetului European de Întreprindere.

Dacă iniţiatorul doreşte să ia cuvântul?

Domnul Nicolae Ivăşchescu (secretar de stat, Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale):

Mulţumesc, doamnă preşedinte.

Prezentul proiect de act normativ îşi propune transpunerea în legislaţia naţională a modificărilor şi completărilor introduse în domeniul informatizării şi consultării salariaţilor din întreprinderile şi grupurile de întreprinderi, prin Directiva/2009/38/CE a Parlamentului European, prin care a fost adoptată noua formă consolidată a directivei 94/45/CE.

Faţă de cele prezentate, Ministerul Muncii susţine această propunere.

Mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc.

Raportul comisiei, vă rog.

Aveţi cuvântul, domnule preşedinte Dobre.

Domnul Victor Paul Dobre:

În conformitate cu prevederile art.95 din regulament, Comisia pentru muncă şi protecţie socială a fost sesizată cu dezbaterea pe fond, în procedură obişnuită, a Proiectului de Lege pentru modificarea şi completarea Legii nr.217/2005 privind constituirea, organizarea şi funcţionarea Comitetului European de întreprindere.

La întocmirea prezentului raport, Comisia a avut în vedere avizele favorabile ale Consiliului Legislativ, ale Consiliului Economic şi Social, ale Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi, ale comisiei pentru drepturile omului şi ale Comisiei pentru egalitate de şanse, precum şi nota departamentului legislativ.

Proiectul de lege are ca obiect de reglementare transpunerea în legislaţia naţională a Directivei 2009/38/CEE a Parlamentului European şi a Consiliului privind instituirea unui comitet european de întreprindere sau a unei proceduri de informare şi consultare a lucrătorilor în întreprinderile şi grupurile de întreprinderi de dimensiune comunitară.

Obiectivul directivei îl constituie îmbunătăţirea cadrului legal, în vederea respectării dreptului la informare şi consultare a lucrătorilor din întreprinderile de dimensiune comunitară şi din grupurile de întreprinderi de dimensiune comunitară, prin modernizarea legislaţiei comunitare în materie, cu scopul de a asigura respectarea efectivă a drepturilor la informare şi consultare a lucrătorilor de a creşte procentul comitetelor europene de întreprindere înfiinţate, permiţând, în acelaşi timp, funcţionarea în continuare a acordurilor în vigoare, de a soluţiona problemele întâmpinate în aplicarea în practică a Directivei 94/45/CE - pe care o abrogă - şi de a remedia insecuritatea juridică, cauzată de anumite dispoziţii din directiva menţionată sau de lipsa anumitor dispoziţii, precum şi de a asigura o mai bună corelaţie între instrumentele legislative comunitare în materie de informare şi consultare a lucrătorilor.

Comisia propune plenului adoptarea proiectului de lege, în vederea adaptării şi actualizării legislaţiei naţionale cu noile reglementări comunitare în domeniu, în contextul îndeplinirii angajamentelor ce-i revin României, în calitatea sa de stat membru al Uniunii Europene.

Proiectul de lege face parte din categoria legilor ordinare.

Raportul comisiei a fost adoptat în unanimitate.

Proiectul de lege a fost adoptat de Senat, în şedinţa din 8 iunie 2011.

Camera Deputaţilor este Cameră decizională.

În urma finalizării dezbaterilor, comisia propune adoptarea proiectului de lege, cu modificările prezentate în raport.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc şi eu.

Dacă sunt intervenţii din partea grupurilor parlamentare, vă rog?

Domnul deputat Marian Neacşu, din partea Grupului parlamentar al PSD.

Domnul Marian Neacşu:

Stimaţi colegi,

Am să încep cu concluziile. Grupul parlamentar al Partidului Social Democrat va vota această iniţiativă legislativă şi am să vă explic şi din ce motive. Două sunt motivele. Primul dintre ele, pentru că, aşa cum s-a amintit şi în cuvântul iniţiatorului, aşa cum a precizat şi preşedintele Comisiei pentru muncă şi protecţie socială, este vorba de o transpunere în legislaţia naţională a unei directive a Consiliului Europei, directivă care actualizează o altă directivă şi o îmbunătăţeşte, evident.

Al doilea motiv este şi mai apropiat nouă, se referă la faptul că, în mod evident, am fost şi vom rămâne întotdeauna favorabili iniţiativelor care conferă drepturi salariaţilor, atunci când este cazul. Şi de data asta este cazul.

Această iniţiativă legislativă are darul de a aduce prevederi mai favorabile în ceea ce priveşte informarea şi consultarea salariaţilor în problemele de maximă importanţă pentru ei, dar se referă la salariaţii din întreprinderile de interes comunitar şi se referă şi la organizarea şi funcţionarea Comitetului European de Întreprindere. Este bine că se referă la aşa ceva, şi este bine că avem legislaţie în domeniul acesta.

Dar întrebarea pe care nu pot să nu mi-o pun şi să nu v-o pun şi dumneavoastră este de ce specialiştii noştri nu sunt la fel de interesaţi în a asigura aceleaşi condiţii pentru salariaţii din întreprinderile româneşti? De ce numai pentru întreprinderile de interes comunitar? De ce, atunci când este vorba de drepturile de care ar trebui să beneficieze salariaţii români, avem grijă să le construim, în mod deosebit, prin politici guvernamentale, cât mai multe piedici, şi să le oferim cât mai puţine instrumente şi de informare, şi, mai ales, de acţiune.

Evident, aşa cum am spus de la bun început, vom sprijini această iniţiativă din motivele pe care le-am amintit, dar m-am simţit dator ca, în numele meu şi al grupului meu, să fac aceste precizări, pe care vi le-am amintit de la această tribună, pentru că nu pot să fie mai puţin importante problematicile care se referă şi la salariaţii din întreprinderile sută la sută româneşti.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc şi eu.

Domnule Călian, vă rog, aveţi cuvântul.

Domnul Mircia Giurgiu:

Mulţumesc, doamnă preşedinte.

Stimaţi colegi,

Consider că este bine-venită această propunere legislativă, chiar dacă legea care este modificată a fost promovată în anul 2005. Din păcate, până în acest moment se aplică foarte puţin, în foarte puţine locuri, dar cred că în continuare este loc de îmbunătăţire. Aşa cum s-a spus la microfon, putem să extindem prevederile legii, în aşa fel încât să beneficieze cât mai mulţi salariaţi din România.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc.

Alte intervenţii? Nu sunt.

Atunci intrăm în dezbaterea pe marginea amendamentelor admise.

Titlul legii - Lege pentru modificarea şi completarea Legii nr.217/2005 privind constituirea, organizarea şi funcţionarea Comitetului European de Întreprindere.

Dacă sunt observaţii? Nu sunt. Adoptat.

La punctul 2 dacă sunt observaţii? Nu sunt. Adoptat.

Punctul 3 - nemodificat de comisie - dacă sunt observaţii? Nu sunt. Adoptat.

Punctul 4, observaţii? Nu sunt. Adoptat.

Punctele 5, 6 şi 7 - nemodificate de comisie - dacă sunt observaţii din partea dumneavoastră? Nu sunt. Adoptate.

Punctele 8, 9 şi 10 - de asemenea, nemodificate - nu sunt observaţii din partea dumneavoastră. Adoptate.

Punctele 11 şi 12, observaţii? Nu sunt. Adoptate.

Punctul 13, observaţii? Nu sunt. Adoptat.

Punctele 14, 15, 16 şi 17 - nemodificate de comisie - dacă sunt observaţii din partea dumneavoastră? Nu sunt. Adoptate.

Punctul 18. Nu sunt observaţii. Adoptat.

De la punctul 19 la punctul 29 dacă sunt observaţii? Nu sunt. Adoptate.

Punctul 30, observaţii? Nu sunt. Adoptat.

Punctul 31, observaţii? Nu sunt. Adoptat.

Punctul 32, observaţii? Nu sunt. Adoptat.

Punctul 33, fără observaţii? Adoptat.

Punctul 34, fără observaţii? Adoptat.

Proiectul rămâne pentru votul final.

Trecem la Propunerea legislativă privind etichetarea produselor care conţin gluten.

Dacă din partea iniţiatorilor doreşte să ia cineva cuvântul?

Domnule deputat Ciuhodaru, aveţi cuvântul.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

Bună ziua.

Mulţumesc, doamnă preşedinte.

Boala celiacă este una dintre cele mai frecvente afecţiuni din lume. Se estimează, pe studii epidemiologice, că între 2 şi 15% din populaţie suferă de o astfel de afecţiune, iar în România numărul celor afectaţi ar fi undeva în jurul a 200.000.

Singurul tratament eficient este eliminarea completă din alimentaţie a acestei proteine, a glutenului, iar în acest context, etichetarea corespunzătoare a produselor alimentare reprezintă singura şansă a unor copii care ajung să consume astfel de alimente.

Este o lege care nu costă nimic şi, pentru domnul Solomon, este o lege în spiritul recomandărilor Uniunii Europene ca aceste produse de risc alimentar să fie etichetate corespunzător. În acest context, cred că putem salva astăzi vieţile a 200.000 de români, votând această lege.

Şi mulţumesc încă o dată şi domnului Solomon.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Şi eu mulţumesc.

Dacă există un punct de vedere al Guvernului pe această temă?

Vă rog, aveţi cuvântul.

Domnul Cristian-Anton Irimie (secretar de stat, Ministerul Sănătăţii):

Mulţumesc, doamnă preşedinte.

Din cauza faptului că prin acest proiect de lege se pot crea suprapuneri şi discordanţe între legislaţia naţională şi reglementările comunitare, nu se susţine forma prezentată.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc.

Raportul comisiei. Domnul Fuia, vă rog.

Domnul Stelian Fuia:

Doamnă preşedinte,

Stimaţi colegi,

V-aş ruga să aprobaţi retrimiterea la comisie, cu termen de o săptămână, a acestui proiect legislativ, pentru neconcordanţe între punctul de vedere al celor de specialitate şi comisie.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc şi eu.

Vă rog să pregătiţi cartelele.

Propunere de retrimitere la comisie - punctul de vedere al comisiei.

Votul este deschis. Vă rog să votaţi.

78 de voturi pentru, 37 împotrivă, nicio abţinere.

Termen: o săptămână.

Proiectul de Lege pentru modificarea şi completarea Legii nr. 255/1998 privind protecţia noilor soiuri de plante şi a Legii nr.186/2000 privind aderarea României la Convenţia internaţională pentru protecţia noilor soiuri de plante.

Dacă din partea iniţiatorilor doreşte să ia cineva cuvântul?

Domnul Mircia Giurgiu. Ca iniţiator?

Domnul Mircia Giurgiu:

Mulţumesc, doamnă preşedinte.

Suntem mai mulţi colegi deputaţi iniţiatori, deputaţi şi senatori, de la mai multe grupuri parlamentare.

Este vorba de o iniţiativă tehnică, chiar de un vid legislativ, şi prin această propunere va fi rezolvată problema prin care cei care doresc se pot înscrie la organismele de care aparţin, fiindcă termenul era doar până la 1 iulie 2011, ca să poată fi înscrişi la OSIM.

Aşadar, este o iniţiativă tehnică, toată lumea a fost de acord, şi este bine-venită.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Mulţumesc şi eu.

Dacă sunt alte intervenţii din partea iniţiatorilor? Nu sunt.

Din partea Guvernului, punctul de vedere?

Raportul comisiei?

Domnul Stelian Fuia:

Doamnă preşedinte,

Stimaţi colegi,

Comisia pentru agricultură, silvicultură, industrie alimentară şi servicii specifice şi Comisia pentru industrii şi servicii au fost sesizate spre dezbatere în fond cu Proiectul de Lege privind modificarea şi completarea Legii nr.255/1998 privind protecţia noilor soiuri de plante, şi a Legii nr.186/2000 privind aderarea României la Convenţia internaţională pentru protecţia noilor soiuri de plante.

Proiectul de lege are ca obiect de reglementare modificarea şi completarea Legii nr.255/1998, republicată, privind protecţia noilor soiuri de plante, în sensul preluării atribuţiilor Oficiului de Stat pentru Invenţii şi Mărci, autoritate în faţa căreia se desfăşoară procedura pentru obţinerea protecţiei juridice a soiurilor de plante pe teritoriul României, de către Institutul de Stat pentru Testarea şi Înregistrarea Soiurilor.

Proiectul de lege face parte din categoria legilor organice.

Raportul comun a fost adoptat cu unanimitate de voturi.

Proiectul de lege a fost adoptat de Senat, în şedinţa din 30 mai 2011.

Proiectul de lege este de competenţa decizională a Camerei Deputaţilor.

Comisia propune admiterea cu modificări a proiectului de lege.

V-aş ruga ca acest proiect să fie votat, fiind de interes naţional pentru punerea în conformitate cu legislaţia europeană a legislaţiei naţionale.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc şi eu.

Intervenţii din partea grupurilor parlamentare în cadrul dezbaterilor generale?

Vă rog, domnule Eugen Nicolăescu, aveţi cuvântul.

Domnul Gheorghe-Eugen Nicolăescu:

Doamnă deputat Roberta Anastase, preşedinte de şedinţă,

Intervenţia mea este pe procedură, şi vă duc la art.100 alin. (1), care spune în felul următor: "Dezbaterea generală a proiectului de lege sau a propunerii legislative este precedată"... - şi vă rog să fiţi atentă - de prezentarea de către iniţiatori a motivelor care au condus la promovarea proiectului.

În situaţia de faţă, nu suntem pe regulament, şi, ca atare, dumneavoastră, care respectaţi regulamentul, sau cel puţin aşa sper sperăm noi, că sunteţi garantul respectării regulamentului, aveţi o singură soluţie, să amânaţi de pe ordinea de zi dezbaterea acestui proiect de lege, până când avem iniţiatorul în sală, care să vină să-şi susţină punctul de vedere.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Domnule deputat Nicolăescu,

Cred că dumneavoastră v-aţi referit la faptul că ar putea fi iniţiativă a Guvernului. Nu este, domnule Nicolăescu.

Vă rog, domnul Calimente.

Domnul Mihăiţă Calimente:

Da, este adevărat, colegul meu poate că s-a înşelat... Iniţiatorul am înţeles că este unul dintre colegii noştri şi mai mulţi colegi de la grupurile parlamentare, dar ceea ce se întâmplă şi cine lipseşte din această sală este Guvernul, pentru că am făcut apel de câteva ori la Guvern, nu a răspuns nimeni din banca Guvernului, nu ştim părerea Guvernului, ştiţi problemele controversate cu organismele modificate genetic şi că ministrul agriculturii a fost acuzat public, de câteva ori, că susţine aceste organisme modificate genetic, şi, mai mult de atât, vreau să ştiţi că eu aşa de mult ţin la domnul Boc, încât la poza lui am tot timpul o candelă aprinsă.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

A şi intervenit domnul Giurgiu, domnule Nicolăescu, ca iniţiator, deci a şi prezentat şi suntem în situaţia în care Guvernul s-a exprimat în scris, aşa cum este regulamentar, dându-şi acest punct de vedere comisiei de specialitate. Nefiind un proiect iniţiat de Guvern, nu este obligatoriu să existe acest punct de vedere exprimat în scris şi exprimat la microfon.

Dacă sunt alte intervenţii în cadrul dezbaterilor generale? Nu sunt.

Atunci intrăm în dezbaterea amendamentelor.

Titlul legii - Lege pentru modificarea şi completarea Legii nr.255/1998 privind protecţia noilor soiuri de plante şi a Legii nr.186/2000 privind aderarea României la Convenţia internaţională pentru protecţia noilor soiuri de plante, din 2 decembrie 1961, revizuită la Geneva la 10 noiembrie 1972, la 23 octombrie 1978 şi la 19 martie 1991.

Dacă sunt observaţii? Nu sunt. Adoptat.

Punctul 2, observaţii? Nu sunt. Adoptat.

Punctul 3, observaţii? Nu sunt. Adoptat.

Punctul 4, observaţii? Nu sunt. Adoptat.

Punctul 5, observaţii? Nu sunt. Adoptat.

Punctul 6, observaţii? Nu sunt. Adoptat.

De la punctul 7 la punctul 16 dacă sunt observaţii? Nu sunt. Adoptate.

Punctul 17, observaţii? Nu sunt. Adoptat.

De la punctul 18 la punctul 34 dacă sunt observaţii? Nu sunt. Adoptate.

De la punctul 35 la punctul 45 dacă sunt observaţii? Nu sunt. Adoptate.

Punctul 46, observaţii? Nu sunt. Adoptat.

Punctul 47, observaţii? Nu sunt. Adoptat.

Dacă la anexă sunt observaţii? Nu sunt. Adoptată.

Rămâne pentru votul final.

Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.129/2010 pentru prorogarea aplicării dispoziţiilor art.4 din Ordonanţa Guvernului nr.41/1998 privind taxele în domeniul protecţiei proprietăţii industriale şi regimul de utilizare a acestora.

Guvernul României, un punct de vedere, vă rog.

Domnul Varga Gábor (director general, Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci):

Doamnă preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Taxele în domeniul proprietăţii industriale, adică în domeniul brevetelor de invenţii, mărci, desene şi modele, sunt reglementate astăzi prin prevederile Ordonanţei Guvernului nr.41/1998, modificată de mai multe ori.

Astăzi, această ordonanţă are o prevedere, la art.4, prin care cuantumul taxelor în lei, stabilit în raport cu cele corespunzătoare în euro, se actualizează la data de 1 ianuarie a fiecărui an, la nivelul cursului valutar al Băncii Naţionale a României valabil la data de 1 octombrie a anului anterior.

În esenţă, această modificare recent adusă art.4 ar conduce la o actualizare a taxelor în valută de la nivelul 3,6 până la 4,2 lei la începutul fiecărui an. Deci aplicarea, începând cu 1 ianuarie 2011, a cursului valutar actualizat ar fi condus la o majorare semnificativă, cu incidenţe efective asupra solicitanţilor şi titularilor de drepturi de proprietate industrială.

În condiţiile recesiunii economice, ale crizei economice, am considerat că o măsură oportună ar fi prorogarea aplicării prevederilor acestui articol de la anul 2011 pentru anul 2012.

În aceste condiţii, susţinem adoptarea Proiectului de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.129/2010 privind prorogarea aplicării dispoziţiilor art.4 din ordonanţa guvernamentală nr.41/1998.

Mulţumesc pentru atenţie.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc şi eu.

Raportul comisiei, vă rog.

Doamna Maria Eugenia Barna:

Mulţumesc, doamnă preşedinte.

Stimaţi colegi,

Noi am întocmit un raport comun asupra Proiectului de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.129/2010 pentru prorogarea aplicării dispoziţiilor art.4 din Ordonanţa Guvernului nr.41/1998 privind taxele în domeniul protecţiei industriale şi regimul de utilizare a acestora.

Raportul a fost întocmit în comun cu Comisia pentru industrii şi servicii.

Proiectul de lege a fost adoptat de Senat şi avizat favorabil de Consiliul Legislativ; de asemenea, a fost avizat favorabil de Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi.

Proiectul de lege are ca obiect de reglementare prorogarea aplicării dispoziţiilor art.4 din Ordonanţa Guvernului nr.41/1998 privind taxele în domeniul protecţiei industriale şi regimul de utilizare a acestora până la 1 ianuarie 2012.

Comisia pentru buget, finanţe şi bănci a examinat şi dezbătut proiectul de lege în şedinţa din 3 mai 2011, întocmind raportul preliminar aprobat cu unanimitatea deputaţilor prezenţi, în număr de 31. Potrivit conţinutului, raportul preliminar menţionează că, începând cu 1 ianuarie 2012, cuantumul în lei al taxelor din domeniul proprietăţii industriale se actualizează de la 1 ianuarie al fiecărui an, la nivelul cursului valutar al BNR, valabil la data de 1 octombrie a anului anterior.

Adoptarea actului normativ se impune deoarece, în condiţiile actualei crize economice, creşterea taxelor în domeniu ar conduce la scăderea numărului solicitanţilor de protecţie a drepturilor de creaţie intelectuală.

Membrii Comisiei pentru industrii şi servicii au examinat proiectul de lege în şedinţa din 18 mai 2011, la care au participat 28 de deputaţi din totalul de 29 de membri.

Vă supunem atenţiei spre aprobare şi vă rugăm, stimaţi colegi deputaţi, să votaţi acest proiect de lege.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc şi eu.

Dacă sunt intervenţii din partea grupurilor parlamentare? Domnul deputat Neacşu.

Domnul Marian Neacşu:

Vă mulţumesc, doamnă preşedinte.

În primul rând, nu pot să nu remarc că, atunci când Guvernul vrea, poate să renunţe la consecvenţa de a aduna de peste tot. De data asta, avem în faţă un proiect legislativ care ne propune, în mod evident, o diminuare a veniturilor bugetare. Pentru că prorogăm un termen de aplicare privind încasarea unor taxe cuvenite bugetului de stat de la începutul anului 2011 la începutul anului 2012.

Din punct de vedere principial, evident că sunt de acord cu acest lucru, mai ales că materia este una sensibilă - se referă la taxele referitoare la brevetele de invenţii. Dar, evident, aşa cum am spus-o de la bun început, nu pot să nu remarc că, dacă vrea, Guvernul poate să uite că este doar un zapciu care adună bani şi de la mamele cu copii, şi de la alocaţii, şi de la pensii, şi de la salariile bugetarilor şi de peste tot. Bine că poate, până la urmă, să ia şi o măsură pozitivă în ceea ce priveşte reducerea de taxe care este, în opinia noastră, una dintre măsurile anticriză care ar fi trebuit luate de la bun început în domeniul mult mai multora dintre veniturile bugetului.

În al doilea rând, nu pot să nu remarc, încă o dată, şi am făcut-o şi cu alte prilejuri de la acest microfon, formalismul şi superficialitatea cu care sunt întocmite expunerile de motive şi v-aş ruga să observaţi în materialul dumneavoastră, care se referă la această temă, faptul că, deşi discutăm despre o diminuare a veniturilor bugetului de stat, pentru că prorogăm un termen de încasare a unor taxe, la capitolul respectiv în expunerea de motive nu apare nicio influenţă bugetară. Ce era de demonstrat!

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Alte intervenţii în cadrul dezbaterilor generale?

Nefiind, urmează votul final, pentru că nu sunt nici amendamente depuse.

Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.110/2010 pentru modificarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.118/2006 privind înfiinţarea, organizarea şi desfăşurarea activităţii aşezămintelor culturale.

Procedură de urgenţă.

Punctul de vedere al Guvernului. Vă rog.

Domnul Eugen-Dicones Curteanu (secretar de stat, Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului):

Vă mulţumesc, doamnă preşedinte.

Stimate doamne şi stimaţi domni deputaţi,

Iniţiativa legislativă supusă atenţiei dumneavoastră are ca obiect de reglementare modificarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 118/2006 privind înfiinţarea, organizarea şi desfăşurarea activităţii aşezămintelor culturale, în sensul asigurării posibilităţii Ministerului Dezvoltării Regionale şi Turismului, prin Compania Naţională de Investiţii S.A., aflată sub autoritatea noastră, de a realiza o parte dintre aceste obiective ale programului prioritar naţional de construire şi reabilitare de sedii pentru aşezăminte culturale în localităţile unde nu există asemenea instituţii ori unde asemenea instituţii trebuie într-adevăr reabilitate.

Un al doilea motiv pentru care Ordonanţa de urgenţă nr.110 a trebuit să fie adoptată este cel de prelungire a acestui program, pentru că finalizarea era preconizată a se întâmpla în anul 2010.

Pentru aceste două ipoteze şi pentru aceste două argumente, vă rugăm să fiţi de acord cu adoptarea actului normativ supus atenţiei dumneavoastră astăzi.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc şi eu.

Raportul comisiei, vă rog.

Domnul Victor Socaciu:

Vă mulţumesc, doamnă preşedinte.

Raportul Comisiei pentru cultură, arte, mijloace de informare în masă a fost adoptat cu majoritatea voturilor celor prezenţi în sală la momentul votului.

În urma dezbaterii, Comisia pentru cultură, arte, mijloace de informare în masă propune adoptarea Proiectului de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.110/2010 pentru modificarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.118/2006 privind înfiinţarea, organizarea şi desfăşurarea activităţii aşezămintelor culturale în forma adoptată de Senat.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc.

În cadrul dezbaterilor generale, intervenţia domnului deputat Márton Árpad şi după aceea domnul deputat Neacşu.

Vă rog.

Domnul Márton Árpad-Francisc:

Doamna preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

În mod evident, această ordonanţă de urgenţă a deschis calea ca şi din fondurile unui alt minister să se poată atrage nişte bani pentru aşezăminte culturale.

Grupul nostru parlamentar susţine această ordonanţă de urgenţă şi aprobarea ei. În mod evident, în cultură este nevoie de mulţi bani; pentru aşezăminte culturale este nevoie să avem cât mai mulţi bani.

Poate ar fi fost şi mai bine dacă aceste posibilităţi de reabilitare sau construire a clădirilor pentru aşezăminte culturale, din start, nu s-ar fi împărţit la trei ministere, dacă nu ar fi trebuit să vină banii şi de la alte ministere şi totul să fie concentrat la Ministerul Culturii, că aşa ar fi firesc. Dar, dacă nu este aşa, este bine să vină şi de la Ministerul Turismului, pentru că, într-adevăr, este o posibilitate în plus pentru a se face un turism rural unde, eventual, cetăţeanul care se duce acolo mai are şi o altă posibilitate de a-şi petrece timpul liber, decât cea rudimentară.

Din păcate, într-adevăr, s-au cam atras puţini bani în această perioadă. Deci, se justifică şi în acest caz ca o perioadă mai lungă să poată fi accesate aceste fonduri.

Cu toate aceste spuse, credem că este bine să votăm aprobarea acestei ordonanţe.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc şi eu.

Domnul deputat Neacşu.

Domnul Marian Neacşu:

Stimaţi colegi,

O celebră butadă spune că şi drumul spre iad este pavat cu intenţii bune. Colegii noştri, în repetate rânduri, au amintit de la acest microfon că regruparea sau centralizarea principalelor resurse naţionale, financiare, la un singur minister, nu este un lucru bun. Şi încă o dovadă este acest proiect normativ pe care-l avem în faţă.

Programul prioritar privind construirea aşezămintelor culturale în zonele rurale care nu beneficiau de astfel de locaţii a avut ca bază normativă acea ordonanţă din 2006. Prima sesiune de depunere de proiecte, din câte îmi aduc aminte, a avut loc în toamna anului 2007 şi, deşi nu ştiu ce s-a întâmplat la nivel naţional, pot să vă spun că în judeţul de unde vin au fost semnate într-o primă fază patru astfel de proiecte, în luna decembrie 2007.

Vreau să vă informez că, până la această dată, în ziua de graţie 15 septembrie 2011, niciunul dintre aceste obiective nu a fost finanţat, niciuna dintre aceste lucrări.

Evident că, în măsura în care nu s-au făcut lucrurile la vreme, acum trebuie să încercăm să impunem, prin ce posibilităţi normative avem, o prelungire de termen. Dar este un program care a fost, de la bun început, sortit eşecului, pentru că nu a avut o coordonare corespunzătoare şi probabil că acei bani care, într-o primă fază, au fost gestionaţi de Ministerul Culturii, în mod evident, au căpătat o cu totul altă destinaţie.

Acum, să venim să punem la dispoziţia Ministerului Dezvoltării Regionale care, iarăşi, gestionează în afară de acest program naţional prioritar o mulţime - şi, dacă am putea să enumerăm, nu ne ajung degetele unei singure mâini - de programe prioritare naţionale, din care, până în momentul acesta, din niciunul, sau mai din niciunul nu s-a întâmplat absolut nimic sau nu s-a făcut mai nimic, considerăm că este un lucru inutil. Da, suntem de acord şi sunt de acord cu cele precizate de antevorbitorul meu, este nevoie de aşezăminte culturale la sate, dar aşezăminte culturale în care se desfăşoară activităţi culturale, nu nunţi, cumetrii şi botezuri, nu spaţii în care să manelizăm şi să bagatelizăm actul cultural. Este nevoie de cultură la sate, dar este nevoie de cultură adevărată, de cultură pe care să o facă cetăţenii responsabili şi serioşi de acolo. Iar aceste aşezăminte culturale, care nu au fost construite în primii patru ani de zile de aplicare a acestui program prioritar, credeţi-mă că nici în următorii patru, aşa cum se cere, nu vor fi construite.

Acesta este motivul pentru care grupul nostru, care, aşa cum am spus, realizează nevoia, necesitatea de aşezăminte culturale la sate, nu va vota această ordonanţă care este superfluă şi ineficientă.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Alte intervenţii în cadrul dezbaterilor generale? Nu sunt.

Atunci, nefiind nici amendamente, urmează votul final pentru acest proiect de lege.

Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.12/2011 pentru reorganizarea unor instituţii aflate în subordinea Ministerului Culturii şi patrimoniului naţional, precum şi pentru reducerea unor cheltuieli.

Procedură de urgenţă.

Punctul de vedere al Guvernului.

Domnul Vasile Timiş (secretar de stat, Ministerul Culturii şi Patrimoniului Naţional):

Vă mulţumesc, doamnă preşedinte.

Doamna preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

La elaborarea strategiilor din domeniul culturii şi patrimoniului naţional şi la fundamentarea deciziilor de specialitate, participă mai multe comisii de specialitate.

Luând în considerare actuala situaţie financiară, care reclamă constrângeri de ordin bugetar şi o reducere a cheltuielilor publice, se propune modificarea cuantumurilor indemnizaţiilor pentru membrii acestor comisii. Astfel, membrii tuturor comisiilor de specialitate vor primi o indemnizaţie lunară, stabilită prin ordin al ministrului culturii şi patrimoniului naţional, indemnizaţie care nu poate depăşi 10% din indemnizaţia lunară a unui secretar de stat.

Totodată, având în vedere actuala constrângere bugetară, proiectul de act normativ are în vedere limitarea nivelului acestor indemnizaţii la procentul de 1% din indemnizaţia lunară a unui secretar de stat pentru anul curent şi anul viitor.

având în vedere angajamentele asumate cu privire la reorganizarea unor instituţii publice aflate în subordinea Ministerului Culturii şi Patrimoniului Naţional, prezenta ordonanţă propune comasarea Institutului de Memorie Culturală - CIMEC, organizat în prezent ca filială cu personalitate juridică a Centrului de Pregătire Profesională în Cultură, prin absorbţie cu Institutul Naţional al Patrimoniului.

Schimbarea regimului de finanţare a Institutului Naţional pentru Studierea Holocaustului din România "Elie Wiesel" a avut ca efect pierderea unor fonduri considerabile.

De aceea, prin această ordonanţă, se impune revenirea la sistemul anterior de finanţare a institutului, care poate atrage finanţări externe. Şi aş aminti aici: ambasade, fundaţii şi organisme internaţionale, consilii de cercetare ştiinţifică şi, totodată, se poate reduce, astfel, necesarul de fonduri bugetare.

Având în vedere considerentele mai sus menţionate, vă rugăm respectuos, doamnelor şi domnilor deputaţi, să aprobaţi proiectul de lege mai sus menţionat.

Vă mulţumesc foarte mult.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc şi eu.

Punctul de vedere al comisiei? Raportul comisiei.

Domnul Victor Socaciu:

Vă mulţumesc, doamnă preşedinte.

Stimaţi colegi,

În urma dezbaterii, Comisia pentru cultură, arte, mijloace de informare în masă propune plenului adoptarea Proiectului de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului pentru reorganizarea unor instituţii aflate în subordinea Ministerului Culturii şi Patrimoniului Naţional, precum şi reducerea unor cheltuieli, în forma prezentată.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc.

Dacă sunt intervenţii în cadrul dezbaterilor generale? Vă rog.

Domnul Victor Socaciu:

Membrii Comisiei pentru cultură, arte, mijloace de informare în masă care fac parte din Grupul parlamentar al Partidului Social Democrat s-au opus acestei ordonanţe de urgenţă, întrucât, şi aşa finanţarea culturii în România este mult sub necesităţi, şi aşa, cultura, în general în România, este o cenuşăreasă, or, reducerea acestor cheltuieli, cum se spune, pentru cultură, deşi termenul nu este corect - în cultură nu se fac cheltuieli, cultura are nevoie de finanţări - duce într-o situaţie şi mai precară Ministerul Culturii şi cultura, în general, în România are numai şi numai de suferit.

Din acest punct de vedere, Grupul parlamentar al Partidului Social Democrat va vota împotriva adoptării acestei ordonanţe de urgenţă.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc.

Alte intervenţii în cadrul dezbaterilor generale?

Vă rog. Domnul deputat Márton Árpad.

Domnul Márton Árpad-Francisc:

Doamna preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Aşa cum s-a enunţat de la acest microfon la expunerea de motive a acestui proiect de lege, reducerile de cheltuieli legate de cultură, în cazul acesta, vizează în primul rând nişte sume de bani primite de către persoane care activează în diferite comisii.

Eu, personal, cred că şi în acest domeniu, deci, pe lângă Ministerul Culturii, pe lângă diferite consilii locale, există chiar foarte multe comisii având destul de mulţi membri şi salariaţi, câteodată, plătiţi prin aceste sume de şedinţă, poate exagerat.

Dacă ar fi fost o reducere de cheltuieli bugetare din domeniul culturii care să fi vizat salariile celor care lucrează în cultură sau investiţiilor de cultură, probabil am fi avut un alt punct de vedere.

Dar, în acest caz, susţinem proiectul de lege.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Şi eu vă mulţumesc.

Alte intervenţii în cadrul dezbaterilor generale? Nu sunt.

Prin urmare, nefiind nici amendamente, rămâne la votul final.

Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.27/2011 privind măsuri pentru refacerea infrastructurii rutiere comunale în localităţile afectate de inundaţiile din perioada iunie-august 2010.

Procedură de urgenţă.

Punctul de vedere al Guvernului, vă rog.

Domnul Ştefan Gati (secretar de stat, Secretariatul General al Guvernului):

Vă mulţumesc, doamnă preşedinte.

Stimate doamne şi stimaţi domni deputaţi,

Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.27/2011 are ca obiect reglementarea unor măsuri pentru refacerea infrastructurii rutiere comunale în localităţile afectate de inundaţiile din perioada iunie-august 2010, în scopul sprijinirii efortului comunităţilor locale de refacere a infrastructurii rutiere afectate şi pentru eliminarea riscului pierderii fondurilor alocate în vederea realizării obiectivelor programului naţional de dezvoltare rurală 2007-2013.

Având în vedere importanţa deosebită a acestei ordonanţe de urgenţă, vă rugăm să aprobaţi proiectul de lege.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc şi eu.

Raportul comisiei?

Doamna Sulfina Barbu:

Doamna preşedinte,

Stimaţi colegi,

În conformitate cu prevederile Regulamentului Camerei Deputaţilor, Comisia pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic a fost sesizată cu dezbaterea pe fond, în procedură de urgenţă, a Proiectului de Lege pentru aprobarea Ordonanţei nr.27/2011 privind măsuri pentru refacerea infrastructurii rutiere comunale în localităţile afectate de inundaţiile din perioada iunie-august 2010.

La întocmirea prezentului raport, comisia a avut în vedere avizul favorabil al Consiliului Legislativ.

Senatul a adoptat proiectul de lege în şedinţa din 11 mai 2011.

Obiectul de reglementare a fost prezentat de reprezentantul Guvernului.

Comisia propune plenului Camerei Deputaţilor adoptarea proiectului de lege în forma prezentată de Senat.

Proiectul de lege face parte din categoria legilor ordinare.

La lucrările comisiei au fost prezenţi 28 de deputaţi din totalul de 30 de membri ai comisiei, iar raportul comisiei a fost adoptat cu majoritate de voturi.

Camera Deputaţilor este Cameră decizională.

În consecinţă, vă propunem adoptarea acestui proiect de lege.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc şi eu.

Dacă sunt intervenţii în cadrul dezbaterilor generale? Nu sunt.

Nefiind nici amendamente, urmează votul final.

Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.26/2011 privind stabilirea unor măsuri organizatorice la nivelul aparatului de lucru al Guvernului şi al unor ministere, precum şi pentru stabilirea unor măsuri financiar-bugetare.

Procedură de urgenţă.

Punctul de vedere al Guvernului.

Domnul Ştefan Gati:

Vă mulţumesc, doamnă preşedinte.

Ordonanţa de urgenţă al Guvernului nr.26/2011 are ca obiect de reglementare stabilirea unor măsuri organizatorice la nivelul aparatului de lucru al Guvernului şi al unor ministere, precum şi stabilirea unor măsuri financiar-bugetare, în sensul ca Autoritatea pentru Coordonarea Instrumentelor Structurale - ACIS - direcţie generală în structura Ministerului Finanţelor Publice, să fie organizată ca departament, fără personalitate juridică, în cadrul aparatului de lucru al Guvernului şi în subordinea primului-ministru şi să fie finanţată de la bugetul de stat, prin Secretariatul General al Guvernului.

Totodată, se prevede şi transferarea unui post de secretar de stat din structura aparatului de lucru al Guvernului, împreună cu finanţarea aferentă, în structura Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului.

De asemenea, ordonanţa de urgenţă mai prevede şi posibilitatea alocării din fondul de rezervă bugetară la dispoziţia Guvernului, până la sfârşitul anului 2011, pe bază de hotărâri ale Guvernului, a unor sume şi pentru plata arieratelor. Această măsură este de natură să reducă blocajul financiar cu care se confruntă operatorii economici datorită neachitării obligaţiilor de plată de către instituţiile publice beneficiare ale unor servicii sau lucrări, în vederea relansării economice a acestora şi a eliminării arieratelor unităţilor administrativ-teritoriale.

Vă mulţumesc frumos.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc şi eu.

Raportul comisiei?

Doamna Sulfina Barbu:

În conformitate cu prevederile Regulamentului Camerei Deputaţilor, Comisia pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic a fost sesizată spre dezbatere în fond, în procedură de urgenţă, cu Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 26/2011 privind stabilirea unor măsuri organizatorice la nivelul aparatului de lucru al Guvernului şi al unor ministere, precum şi pentru stabilirea unor măsuri financiar-bugetare.

Conform dispoziţiilor constituţionale şi Regulamentului Camerei Deputaţilor, Camera Deputaţilor este Cameră decizională.

Consiliul Legislativ a avizat favorabil proiectul de lege.

Senatul a adoptat proiectul de lege în şedinţa din 9 mai 2011.

Obiectul de reglementare a fost prezentat de către reprezentantul Guvernului.

În conformitate cu prevederile regulamentului, comisia a analizat proiectul de lege sus-menţionat în şedinţa din 24 mai 2011.

Din numărul total de 30 de membri ai comisiei, au participat la dezbateri 28 de deputaţi.

După examinarea intervenţiei legislative şi după examinarea opiniilor exprimate de către membrii comisiei s-a hotărât, cu majoritate de voturi, să se supună plenului Camerei Deputaţilor adoptarea Proiectului de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 26/2001 privind stabilirea unor măsuri organizatorice la nivelul aparatului de lucru al Guvernului şi al unor ministere, precum şi pentru stabilirea unor măsuri financiar-bugetare în forma adoptată de Senat.

În raport de obiectul şi conţinutul său, proiectul de lege face parte din categoria legilor ordinare.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Dacă sunt intervenţii din partea grupurilor parlamentare?

Domnul deputat Neacşu.

Domnul Marian Neacşu:

Vă mulţumesc, doamnă preşedinte.

Stimaţi colegi,

Câteva observaţii legate de această iniţiativă legislativă.

Prima dintre ele şi, opinez eu, cea mai importantă este aceea referitoare la poziţia cu nr.3 pct.c) din expunerea de motive şi cea care se referă la modificarea art.30 alin. (2) din Legea nr.500/2002 privind finanţele publice locale.

La ce se referă, concret?

În momentul în care autorităţile locale fac solicitări şi urmează să primească fonduri din fondul de rezervă la dispoziţia Guvernului, s-a introdus în mod real şi corect, tipologic, o prevedere care are un pronunţat caracter limitativ. Trebuie ca respectivele entităţi să aibă un nivel de arierate mai mic în anul de raportare faţă de anul de bază.

În fine, această măsură, din punct de vedere teoretic, din punct de vedere practic chiar, este una benefică. Unul dintre lucrurile la care achiesăm toţi este acela că reducerea arieratelor în economie, fie că ele au caracter public, fie că au caracter privat, este necesară şi obligatorie. După cum vă este foarte cunoscut, este şi unul dintre punctele negociate în acordul stand-by cu Fondul Monetar Internaţional.

Cu ce nu putem să fim de acord, însă, este faptul că acea prevedere vine şi cere să fie aplicată după ce acest fond care s-a dovedit un sac fără fund a fost cheltuit şi repartizat discreţionar. Mi se pare anormal ca acum să vii să penalizezi o serie de unităţi administrativ-teritoriale pentru faptul că au arierate mai mari faţă de anul de raportare, în condiţiile în care, în mod discreţionar, ai repartizat bani celorlalte. Este foarte clar că, în această situaţie, nu mai sunt puse pe picior de egalitate respectivele entităţi administrative.

Acum, la adăpostul unui comandament general, să vii să spui că asta este o măsură benefică, da, OK, este benefică, dar în mod cert discriminatorie şi nu poţi, în nici într-un caz, să te prevalezi de ea abia într-un final de act.

Un alt punct pe care voiam în foarte puţine cuvinte să-l remarc aici, este că, prin această ordonanţă, o serie de atribuţii şi o serie de posturi, printre care şi un secretar de stat, trec din subordinea directă a Guvernului, de la Secretariatul General al Guvernului, la Ministerului Învăţământului.

Am fost curios să verific cine este acel secretar de stat şi ce atribuţii a primit în cadrul Ministerului Învăţământului.

Vreau să vă informez că n-am reuşit să obţin această informaţie, deoarece pe site-ul Ministerului Învăţământului, accesat de mine aseară, în structura organizatorică a ministerului, până la acest moment, sunt trecuţi doar doi secretari de stat, cei care erau şi înainte de aplicabilitatea acestei ordonanţe, respectiv domnul Király şi doamna Badea.

Fie mă duce cu gândul acest lucru că această ordonanţă nu şi-a atins aplicabilitatea şi că efectele ei n-au fost puse în practică, fie că cei de la Ministerul Învăţământului au cu totul şi cu totul alte preocupări, pe care le-am văzut şi din calitatea rezultatelor de la examenul de bacalaureat în cele două sesiuni din acest an.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc şi eu.

Dacă sunt alte intervenţii în cadrul dezbaterilor generale? Nu sunt. Nefiind nici amendamente, urmează votul final.

Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.123/2010 pentru abrogarea prevederilor Legii nr.130/1999 privind unele măsuri de protecţie a persoanelor încadrate în muncă.

Procedură de urgenţă.

Vă rog, domnule secretar de stat.

Domnul Nicolae Ivăşchescu:

Vă mulţumesc, doamnă preşedinte.

Prezentul proiect de lege are ca obiect de reglementare abrogarea prevederilor Legii nr.130/1999 privind unele măsuri de protecţie a persoanelor încadrate în muncă, republicată.

Astfel, prin eliminarea carnetului de muncă, prevederile Legii nr.130/1999 referitoare la gestionarea carnetelor de muncă de către inspectoratele teritoriale de muncă nu mai sunt de actualitate. Potrivit prevederilor Hotărârii Guvernului nr.161/2006 privind întocmirea şi completarea Registrului general de evidenţă a salariaţilor, cu modificările şi completările ulterioare, evidenţa salariaţilor se realizează de către inspectoratele teritoriale de muncă prin registrul electronic.

Faţă de cele prezentate mai sus, Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale susţine aprobarea acestui proiect de lege.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc şi eu.

Raportul comisiei? Vă rog, domnule preşedinte Dobre.

Domnul Victor Paul Dobre:

În conformitate cu prevederile art.95 şi 115 din regulament, comisia a fost sesizată cu dezbaterea pe fond, în procedură de urgenţă, a Proiectului de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.123/2010 pentru abrogarea prevederilor Legii nr.130/1999 privind unele măsuri de protecţie a persoanelor încadrate în muncă.

La întocmirea raportului, comisia a avut în vedere avizele favorabile ale Consiliului Legislativ, ale Comisiei pentru egalitatea de şanse între femei şi bărbaţi, ale Comisiei pentru buget, finanţe şi plăţi şi ale Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi.

Proiectul de lege are ca obiect de reglementare aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.123/2010, prin care se abrogă Legea nr.130/1999.

Comisia propune plenului Camerei adoptarea proiectului de lege, întrucât potrivit prevederilor Hotărârii Guvernului nr.161/2006 privind întocmirea şi completarea Registrului general de evidenţă a salariaţilor, cu modificările şi completările ulterioare, evidenţa angajaţilor se realizează de către inspectoratele teritoriale de muncă prin registrul electronic, iar Decretul lege nr.92/1976 privind carnetul de muncă a fost abrogat prin Legea nr.53/2003 - Codul muncii.

Proiectul de lege face parte din categoria legilor ordinare.

Raportul comisiei a fost adoptat cu unanimitate de voturi.

Proiectul de lege a fost adoptat de Senat în şedinţa din 16 martie 2011.

Camera Deputaţilor este Cameră decizională.

Comisia propune adoptarea cu modificări de tehnică legislativă a proiectului de lege.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc şi eu.

Intervenţii în cadrul dezbaterilor generale? Dacă nu sunt, atunci intrăm în... Vă rog, domnule deputat Giurgiu.

Domnul Mircia Giurgiu:

Mulţumesc, doamnă preşedinte.

Este vorba despre un proiect de lege care se aplică deja. După cum ştim, de la 1 ianuarie au fost desfiinţate carnetele de muncă. O să primim fiecare carnetul de muncă personal, aşa că acest proiect de lege vine să consfinţească ceea ce deja se aplică şi, până la urmă, sperăm ca în anii viitori să nu fie mulţi dintre noi care să nu-şi găsească perioadele de muncă pe care le-au efectuat în aceşti ani, fiindcă există şi riscul ca o parte din ceea ce avem trecut în carnetele de muncă să nu apară electronic.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc şi eu.

Dacă nu mai sunt alte intervenţii în cadrul dezbaterilor generale, atunci intrăm în discuţiile pe marginea amendamentelor admise.

Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.123/2010 pentru abrogarea prevederilor Legii nr.130/1999 privind unele măsuri de protecţie a persoanelor încadrate în muncă.

Dacă sunt observaţii? Nu sunt. Adoptat.

La punctul 2, observaţii? Nu sunt. Adoptat.

Punctul 3? Nu sunt observaţii. Adoptat.

Punctul 4? Nu sunt observaţii. Adoptat.

Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.122/2010 privind stabilirea sancţiunilor aplicabile pentru încălcarea prevederilor Regulamentului (Comisiei Europene) nr.1272/2008 al Parlamentului European şi al Consiliului din 16 decembrie 2008 privind clasificarea, etichetarea şi ambalarea substanţelor şi a amestecurilor, de modificare şi de abrogare a directivelor 67/548/CEE şi 1999/45/CE, precum şi de modificare a Regulamentului nr.1907/2006.

Procedură de urgenţă.

Punctul de vedere al Guvernului.

Vă rog, domnule secretar de stat.

Domnul Marin Anton (secretar de stat, Ministerul Mediului şi Pădurilor):

Mulţumesc, doamnă preşedinte.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Prezentul proiect de lege stabileşte sancţiunile ce urmează a fi aplicate pentru încălcarea Regulamentului nr.1272/2008 privind clasificarea, etichetarea şi ambalarea substanţelor şi a amestecurilor şi se aplică direct operatorilor economici care au ca obiect de activitate producerea, importul din afara Uniunii Europene, introducerea pe piaţă sau utilizarea substanţelor şi amestecurilor.

Măsurile necesare aplicării Regulamentului au fost stabilite prin Hotărârea Guvernului nr.329/2010, iar autorităţile competente implicate sunt Ministerul Mediului, Ministerul Sănătăţii şi Autoritatea Naţională de Protecţie a Consumatorilor.

Constatarea încălcării prevederilor Regulamentului şi aplicarea sancţiunilor prevăzute în proiectul de lege se face de către Garda Naţională de Mediu şi ANPC.

Mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Şi eu mulţumesc.

Raportul comisiei?

Vă rog, domnul preşedinte Iancu.

Domnul Iulian Iancu:

Mulţumesc, doamnă preşedinte.

Stimaţi colegi,

Comisia pentru industrii şi servicii a fost sesizată pentru dezbaterea în fond cu proiectul de lege menţionat.

Vreau să subliniez că avem aviz favorabil de la Consiliul Legislativ.

De asemenea, Senatul a adoptat proiectul de lege.

Proiectul are ca obiect de reglementare stabilirea dispoziţiilor referitoare la sancţiunile aplicabile pentru încălcarea prevederilor Regulamentului Comisiei Europene nr.1272/2008 al Parlamentului European şi al Consiliului din 16 decembrie 2008 privind clasificarea, etichetarea şi ambalarea substanţelor şi a amestecurilor, de modificare şi de abrogare a Directivelor nr.67/548 şi 1999/45 ale Comisiei Europene, precum şi de modificare a Regulamentului nr.1907/2006.

Proiectul intră sub incidenţa normelor consacrate liberei circulaţie a mărfurilor la nivelul pieţei interne.

În urma dezbaterii, membrii celor două comisii au hotărât cu unanimitate de voturi să propună plenului Camerei Deputaţilor adoptarea proiectului de lege.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc.

Dacă sunt intervenţii în cadrul dezbaterilor generale? Nu sunt intervenţii. Nefiind amendamente, urmează votul final.

Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.33/2011 pentru modificarea şi completarea art.1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.60/2009 privind unele măsuri în vederea implementării programului "Prima casă", precum şi pentru adoptarea unor măsuri în vederea continuării programului "Prima casă".

Vă rog, domnule secretar de stat.

Domnul Ion Ghizdeanu (preşedintele Comisiei Naţionale de Prognoză):

Mulţumesc, doamna preşedinte.

Bună ziua, doamnelor şi domnilor senatori... deputaţi, scuzaţi!

Proiectul de lege introduce reglementări suplimentare pentru mai buna reglementare a programului "Prima casă".

În primul rând, finanţatorii participanţi în cadrul programului pot opta pentru reutilizarea unui plafon la nivelul a 50% din soldul total al garanţiilor, mărind astfel dublarea valorii creditelor acordate în limita aceluiaşi plafon total de garantare.

De asemenea, s-a prevăzut finanţarea portofoliului de credite acordate în acest program între diverşi finanţatori, astfel încât să nu se mai întâmple eventuale dificultăţi în implementarea acestui program.

În consecinţă, Guvernul, prin Ministerul Finanţelor Publice, adresează rugămintea de a fi adoptat acest proiect de lege.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Raportul comisiei, vă rog.

Domnul Adrian Henorel Niţu:

Raport asupra Proiectului de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.33/2011 pentru modificarea şi completarea art.1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.60/2009 privind unele măsuri în vederea implementării programului "Prima casă", precum şi pentru adoptarea unor măsuri în vederea continuării programului "Prima casă".

Obiectul de reglementare al acestei ordonanţe se referă la modificarea în ceea ce priveşte modalitatea de garantare a creditului, respectiv prin asumarea riscului de credit atât de către stat, cât şi de instituţiile financiare, împărţirea riscului 50% - 50% între stat şi finanţator.

Proiectul de act normativ este corelat cu dispoziţiile Convenţiei Europene a Drepturilor Omului şi ale protocoalelor adiţionale la acestea ratificate de România, precum şi de jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului.

Proiectul de lege face parte din categoria legilor ordinare, potrivit art.76 din Constituţia României, republicată.

Proiectul de lege a fost adoptat de Senat în şedinţa din data de 18 mai 2011, în calitate de primă Cameră sesizată.

În urma dezbaterii proiectului de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.33/2011 pentru modificarea şi completarea art.1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.60/2009 privind unele măsuri în vederea implementării programului "Prima casă", precum şi pentru adoptarea unor măsuri în vederea continuării programului "Prima casă", în şedinţa din data de 1.06.2011, comisia propune supunerea spre dezbaterea şi adoptarea plenului Camerei Deputaţilor a unui raport favorabil al proiectului de lege în forma adoptată de Senat, cu un amendament respins, prezentat în anexă.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc şi eu.

Dacă sunt intervenţii în cadrul dezbaterilor generale? Domnul deputat Neacşu, vă rog.

Domnul Marian Neacşu:

Vă mulţumesc, doamnă preşedinte.

Stimaţi colegi,

Vreau să vă mărturisesc că, până a vedea în ordinea de zi acest proiect legislativ, nu înţelegeam care au fost dedesubturile poziţiei foarte tranşante a guvernatorului Băncii Naţionale referitoare la înăsprirea politicii de creditare.

Studiind materialele care sunt legate de această iniţiativă legislativă, am constatat că punctul de vedere al finanţatorilor, respectiv al băncilor care trebuiau să asigure finanţarea în acest program, nu era unul favorabil ideii. Şi atunci mi-am explicat faptul că, ştiu eu, şi din spirit de frondă - deci remarc, şi din spirit de frondă - guvernatorul Băncii Centrale a găsit o posibilitate de a pune cumva la adăpost instituţiile financiare referitor la modalitatea de aplicare a acestor modificări în programul naţional, respectiv împărţirea riscului financiar între stat şi instituţia financiară. Ar fi una dintre probleme.

A doua, o altă modificare, acest program, care se cheamă pompos "Prima casă", devine şi a doua casă. Una dintre prevederile acestei ordonanţe dă posibilitatea şi celor care au o locuinţă - e adevărat, sub 50 mp - să opteze pentru a doua locuinţă, accesând acest program.

O a treia problemă este că acest program, lansat cu multă pompă, cu multă emfază, acum doi ani şi jumătate, s-a împotmolit destul de tare şi a dovedit insuficienta fundamentare şi imposibilitatea practică de funcţionare prin faptul că ne aflăm acum în faţa celei de a şasea sau a şaptea modificări, tot de factură legislativă, referitoare la program. Or, un program care este bine gândit şi bine pus în practică de la bun început, evident că nu are nevoie de asemenea influenţe ulterioare.

Toate astea vin să întărească ceea ce am spus ceva mai devreme de la acest microfon: atunci când încercăm să aducem toate ouăle într-un coş şi să atribuim unui om sau unui colectiv de specialişti destul de restrâns - competenţi, de altfel - atribuţii extrem de sporite în tot ceea ce priveşte programele de finanţare naţională, evident că acest programe au şanse mici de reuşită, pentru că, în mod evident, nu ştim ce să facem mai degrabă şi cum să facem mai degrabă, cum să alocăm fondurile şi cui să le alocăm, mai ales.

Aşa încât, un minister care are de ales în a face parcuri pe izlazurile comunale, de a face terenuri în pantă - cum îi place colegei mele, Aura Vasile, să spună - terenuri de sport, n-a mai avut vreme să mai facă şi case pentru specialişti şi un program care a murit înainte să se nască şi, din nefericire, nu reuşeşte nici să atragă suficienţi cetăţeni români care au nevoie de spaţiu locativ în acest program naţional care se cheamă "Prima casă".

Din aceste considerente, Grupul parlamentar al Partidului Social Democrat va vota împotriva acestei ordonanţe.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc şi eu.

Dacă sunt intervenţii din partea altor grupuri parlamentare? Nu. Atunci...

Vă rog.

Domnul Ion Ghizdeanu:

Mulţumesc, doamnă preşedinte.

Nu-mi permit să intru în amănunte, dar am uitat când am prezentat proiectul să prezint şi rezultatele şi cred că este oportun a spune că în acest program, programul "Prima casă", au fost acordate până în prezent 46.093 garanţii, deci echivalentul a aproximativ 400. 000 de locuinţe în valoare de 1,8 miliarde euro. Prin acest proiect evident că plafonul ajunge la aproape 1 miliard 988, dând posibilitatea suplimentară.

Ceea ce este important este că 27% din valoarea garanţiilor au fost destinate achiziţionării de imobile construite între 2008-2011 şi circa 600 încă neconstruite, dacă la o medie de 3.000 de autorizaţii pe lună considerăm că 600 de imobile nefinalizate vor avea un impact pe piaţa construcţiilor.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc şi eu.

Nu mai sunt alte intervenţii.

În cadrul amendamentelor există doar un amendament respins. Doreşte să-l susţină cineva? Nu.

Atunci proiectul rămâne pentru votul final.

Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.18/2010 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar.

Procedură de urgenţă.

Punctul de vedere al Guvernului?

A, vă rog, domnul deputat Călian.

Domnul Petru Călian:

Doamnă preşedinte,

Stimaţi colegi,

Pentru operativitate, în numele Grupului parlamentar al PDL, solicităm retrimiterea la comisie a acestui proiect de lege, PL-x 297, precum şi a celui care urmează, PL-x 453, astfel încât să mai depunem şi alte amendamente, pentru ca să corespundă şi prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.71/2009.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă rog să pregătiţi cartelele.

Propunerea domnului Călian de retrimitere la comisie, cu termen de o săptămână, a proiectului de lege.

Votul este deschis. Vă rog să votaţi.

67 de voturi pentru, 53 împotrivă, nicio abţinere.

Propunerea a fost aprobată.

Aşadar, termen o săptămână.

Proiectul de Lege privind respingerea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.45/2010 pentru modificarea art.1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar.

Şi pentru acest proiect există o solicitare de reîntoarcere la comisie făcută de domnul Călian, cu termen tot o săptămână. Da?

Votul este deschis. Vă rog să votaţi.

71 de voturi pentru, 49 împotrivă şi o abţinere.

De asemenea, merge la comisie cu termen o săptămână.

Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.34/2011 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr.36/2007 privind efectuarea recensământului populaţiei şi al locuinţelor din România în anul 2011.

Punctul de vedere al Guvernului. Domnul Stănică, vă rog.

Domnul Cristian Nicolae Stănică (vicepreşedinte, Institutul Naţional de Statistică):

Mulţumesc, doamnă preşedinte.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Prezentul act normativ pe care vi-l propunem spre dezbatere şi aprobare se referă la organizarea desfăşurării recensământului populaţiei şi al locuinţelor în modificarea Ordonanţei nr.36/2007, în sensul de a stabili următoarele: pentru efectuarea operaţiilor de colectare şi de limitare a sectoarelor de recensământ, pe întreg teritoriul ţării, sunt utilizate, în condiţiile legii, date şi informaţii inclusiv cu caracter personal din Registrul Naţional de Evidenţă a Persoanelor, materiale cartografice, informaţii din statistica curentă, precum şi din recensămintele anterioare.

Pentru asigurarea exhaustivităţii înregistrării persoanelor şi a calităţii datelor la recensământ sunt preluate codul numeric personal, precum şi etnia, religia şi limba maternă, în condiţiile respectării Legii nr.677/2001, cu modificările şi completările ulterioare.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc.

Raportul comisiei?

Doamna Aurelia Vasile (din sală):

Vă rog să vă prezentaţi. Cine sunteţi? Nu vă supăraţi!

Doamna Roberta Alma Anastase:

L-am prezentat eu.

Domnul Cristian Nicolae Stănică:

Vicepreşedinte la Institutul Naţional de Statistică.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă rog, doamnă deputat Sulfina Barbu:

Doamna Sulfina Barbu:

În conformitate cu prevederile Regulamentului Camerei Deputaţilor, Comisia pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic a fost sesizată spre dezbatere în fond în procedură de urgenţă cu Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.34/2011 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr.36/2007 privind efectuarea recensământului populaţiei şi al locuinţelor din România în anul 2011.

Camera Deputaţilor este Cameră decizională.

La redactarea prezentului raport s-a avut în vedere avizul favorabil al Consiliului Legislativ.

Obiectul de reglementare a fost prezentat de către reprezentantul Guvernului.

Comisia a analizat această iniţiativă legislativă în şedinţa din 31 mai 2011.

Din totalul de 30 de membri ai Comisiei pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic au participat la dezbatere 29 de deputaţi.

În urma examinării intervenţiei legislative şi a opiniilor exprimate de către membrii comisiei, s-a hotărât cu unanimitate de voturi adoptarea proiectului de lege cu amendamentele admise, care se regăsesc în anexa la prezentul raport.

În raport cu obiectul şi conţinutul său, proiectul de lege face parte din categoria legilor ordinare.

Mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc şi eu.

Dacă sunt intervenţii în cadrul dezbaterilor generale? Nu sunt. Atunci intrăm în dezbaterea amendamentelor.

Titlul legii: Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.34/2011 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr.36/2007 privind efectuarea recensământului populaţiei şi al locuinţelor din România în anul 2011.

Dacă sunt observaţii? Nu sunt. Adoptat.

Poziţia 2, dacă sunt observaţii? Nu sunt. Adoptată.

Poziţia 3? Nu sunt observaţii. Adoptată.

4, 5, 6 şi 7. Dacă aveţi observaţii cu privire la aceste puncte? Nu.

Atunci rămâne pentru votul final.

Am încheiat prima parte a activităţii noastre de astăzi, care vizează dezbaterea proiectelor de lege.

Avem o pauză de 30 de minute.

La 12,30 începe sesiunea de vot final.

Vă mulţumesc.

După pauză

Doamna Roberta Alma Anastase:

Doamnelor şi domnilor deputaţi, vă rog să luaţi loc.

Vă rog să introduceţi cartelele pentru a da un vot test.

Domnule deputat Oajdea!

Votul este deschis, vă rog să votaţi prezent şi da, pentru a putea verifica funcţionarea cartelelor. Vă rog să vă exprimaţi votul, prezent şi da, ca să ne fie mai uşor când verificăm listele. În regulă, oprim votul.

Invit pe liderii de grup să meargă să verifice listele.

Domnule Toader, haideţi, verificaţi-vă listele!

Domnule Nicolicea!

Dacă nu sunt probleme, vă propun să începem sesiunea de vot final.

Proiecte de hotărâri, primul capitol.

1. Proiectul de Hotărâre privind modificarea anexei la Hotărârea Camerei Deputaţilor nr.43/2008 pentru aprobarea componenţei nominale a comisiilor permanente ale Camerei Deputaţilor.

Se adoptă cu votul majorităţii deputaţilor prezenţi.

Votul este deschis, vă rog să votaţi.

252 de voturi pentru, 2 voturi abţinere şi 4 voturi împotrivă.

Proiectul de hotărâre a fost adoptat.

2. Propunerea legislativă privind completarea Legii nr.67/2005 privind înfiinţarea de comune.

Este lege organică.

Punctul de vedere al Guvernului, nu susţine.

Termenul pentru dezbatere şi vot final este depăşit, propunerea legislativă se consideră adoptată.

3. Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Legii nr.44/1994 privind veteranii de război, precum şi unele drepturi ale invalizilor şi văduvelor de război.

Lege organică.

Comisia pentru muncă şi protecţie socială propune respingerea propunerii legislative.

Punctul de vedere al Guvernului, nu susţine.

Supun la vot raportul comisiei care este acela de respingere.

Votul este deschis, vă rog să votaţi.

128 de voturi pentru, 127 de voturi împotrivă şi o abţinere, nu a întrunit numărul de voturi necesare.

4. Propunerea legislativă pentru modificarea Ordonanţei de Urgenţă nr.209/2008 pentru modificarea Legii nr.19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale.

Este lege organică.

Comisia pentru muncă şi protecţie socială propune respingerea propunerii legislative.

Guvernul nu susţine.

Supun la vot raportul comisiei prin care se propune respingerea.

Votul este deschis, vă rog să votaţi.

130 de voturi pentru, 124 împotrivă, 3 abţineri.

De asemenea, nu îndeplineşte numărul de voturi necesare. Asta înseamnă că va intra în dezbatere pe articole.

5. Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Legii nr.61/1993 privind alocaţia de stat pentru copii.

Este lege organică.

Comisia propune respingerea propunerii.

Guvernul nu susţine.

Supun la vot raportul comisiei. Votul este deschis, vă rog să votaţi.

128 de voturi pentru, 123 împotrivă, 5 abţineri.

Nu a întrunit numărul de voturi necesare, intră în aceeaşi procedură de dezbatere pe articole.

6. Propunerea legislativă pentru completarea Legii nr.118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar.

Este lege organică.

Comisiile pentru muncă şi apărare propun respingerea propunerii legislative.

Guvernul nu susţine.

Votul este deschis, vă rog să vă exprimaţi cu privire la raport.

130 de voturi pentru, 126 împotrivă, 4 abţineri.

Nu a întrunit numărul de voturi necesare, intră în dezbatere pe articole.

7. Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Legii Codului de Procedură Civilă, cu toate modificările şi completările ulterioare. Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi propune respingerea, Guvernul nu susţine... (Vociferări.)

Da, scuze!

7. Propunerea legislativă privind controlul bolilor cu transmitere sexuală (BTS) şi SIDA.

Comisia pentru sănătate şi familie propune respingerea, punctul de vedere al Guvernului nu există.

Vă rog să vă exprimaţi prin vot.

Este lege organică.

249 de voturi pentru, 3 împotrivă, 5 abţineri.

Raportul comisiei a fost adoptat. Propunerea se respinge.

8. Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Legii Codului de Procedură Civilă, cu toate modificările şi completările ulteriore.

Este lege organică.

Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi propune respingerea.

Guvernul nu susţine.

Vă rog să vă exprimaţi cu privire la raport.

Votul este deschis. Vă rog să votaţi.

132 de voturi pentru, 121 împotrivă, 4 abţineri.

Nu a îndeplinit numărul de voturi necesare, urmează dezbaterea pe articole.

9. Propunerea legislativă privind abrogarea alin.(2¹) al art.94 din Legea nr.161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei.

Este lege organică.

Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi propune, de asemenea, respingerea.

Guvernul nu susţine.

Vă rog să vă exprimaţi prin vot. Votul este deschis.

134 de voturi pentru, 121 împotrivă, 3 abţineri.

Nu a îndeplinit numărul de voturi necesare, intră în dezbatere pe articole.

10. Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Legii nr.49/2010 privind unele măsuri în domeniul muncii şi asigurărilor sociale.

Guvernul nu susţine.

Comisia pentru muncă şi protecţie socială propune respingerea.

Votul este deschis, vă rog să vă exprimaţi asupra raportului.

129 de voturi pentru, 124 împotrivă, 2 abţineri.

Nu a îndeplini numărul de voturi necesare, urmează dezbaterea pe articole.

11. Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Legii nr.109/1997 privind organizarea şi funcţionarea Consiliului Economic şi Social.

Este lege organică.

Comisia pentru muncă şi protecţie socială propune respingerea.

Guvernul nu susţine.

Vă rog să vă exprimaţi prin vot.

133 de voturi pentru, 121 împotrivă, 2 abţineri.

Nu a îndeplinit numărul de voturi necesare, se va dezbate pe articole.

12. Proiectul de Lege pentru modificarea alin.(1) al art.35 din Legea sindicatelor nr.54/2003.

Lege organică. Comisia pentru muncă şi protecţie socială propune respingerea.

Guvernul este iniţiator.

Votul este deschis. Vă rog să votaţi.

134 de voturi pentru, 120 împotrivă, 3 abţineri.

Nu a îndeplinit numărul de voturi necesare, urmează dezbaterea pe articole.

13. Propunerea legislativă privind exercitarea profesiei de inginer constructor cu drept de liberă practică, precum şi înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Camerei Inginerilor din Domeniul Construcţiilor din România.

Este lege organică.

Comisia pentru industrii şi servicii propune respingerea.

Guvernul nu susţine.

Votul este deschis, vă rog să votaţi.

128 de voturi pentru, 121 împotrivă, 6 abţineri, nu a îndeplinit numărul de voturi necesare. Prin urmare, urmează dezbaterea pe articole.

14. Propunerea legislativă pentru modificarea Legii nr.41/1994 privind organizarea şi funcţionarea Societăţii Române de Radiodifuziune şi Societăţii Române de Televiziune.

Termenul pentru dezbatere şi votul final fiind depăşit, propunerea legislativă se consideră adoptată, în conformitate cu prevederile art.75 din Constituţie şi ale art.113 din regulament.

15. Proiectul de Lege pentru modificarea şi completarea art.8 din Legea nr.115/1999 privind responsabilitatea ministerială.

Lege organică.

Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi propune respingerea.

Guvernul nu susţine.

Votul este deschis. Vă rog să vă exprimaţi prin vot.

133 de voturi pentru, 123 împotrivă, o abţinere.

Nu îndeplineşte numărul de voturi necesare, intră în dezbatere pe articole.

16. Propunerea legislativă pentru completarea Legii nr.95/2006 privind Reforma în domeniul sănătăţii, titlul VI, Efectuarea prelevării şi transplantul de organe, ţesuturi şi celule de origine umană, în scop terapeutic, Capitolele I şi II.

Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi şi Comisia pentru sănătate şi familie propun respingerea.

Guvernul nu susţine.

Votul este deschis, vă rog să votaţi.

246 de voturi pentru, 7 împotrivă, 2 abţineri.

Raportul a fost adoptat, propunerea este respinsă.

17. Propunerea legislativă privind modificarea Legii nr.95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii.

Este lege organică.

Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi şi cea pentru sănătate propun respingerea.

Guvernul nu susţine.

Votul este deschis, vă rog să vă exprimaţi prin vot.

254 de voturi pentru, un vot împotrivă, nicio abţinere.

Raportul a fost adoptat. Proiectul este respins.

18. Proiectul de Lege privind executarea pedepselor şi a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal. Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi propune respingerea. Iniţiatorul este Guvernul.

Votul este deschis, vă rog să votaţi.

136 de voturi pentru, 116 împotrivă, o abţinere.

Nu a îndeplinit numărul de voturi necesare, urmează dezbaterea pe articole.

19. Proiectul de Lege pentru modificarea Legii nr.7/2006 privind statutul funcţionarului public parlamentar.

Este lege organică.

Comisia pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic propune respingerea.

Punctul de vedere al Guvernului, nu susţine.

Votul este deschis, vă rog să votaţi.

134 de voturi pentru, 122 împotrivă, nu sunt îndeplinite condiţiile pentru a fi adoptat raportul. Urmează dezbaterea pe articole.

20. Propunerea legislativă pentru modificarea alin.(2) al art.135 din Legea nr.411/2004 privind fondurile de pensii administrate privat.

Lege organică.

Comisia pentru muncă şi protecţie socială propune respingerea.

Guvernul nu susţine.

Votul este deschis, vă rog să votaţi.

130 de voturi pentru, 120 împotrivă, 4 abţineri. De asemenea, intră în dezbaterea pe articole.

Intrăm în Capitolul "Legi ordinare".

21. Proiectul de Lege privind rambursarea ratelor de capital pentru o cotă-parte din creditul acordat de Guvernul SUA, în baza programului CCC - Legea publică nr.480/1992, precum şi a altor costuri externe aferente acestei cote-părţi.

Este lege ordinară.

Comisia pentru industrii şi servicii propune respingerea proiectului de lege.

Iniţiator este Guvernul.

Vă rog să vă exprimaţi asupra raportului. Votul este deschis.

132 de voturi pentru, 118 împotrivă. 4 abţineri.

Raportul a fost adoptat. Proiectul de lege este respins.

22. Propunerea legislativă cu privire la introducerea şahului ca disciplină de studiu opţională în învăţământul primar.

Comisia pentru învăţământ, ştiinţă, tineret şi sport propune respingerea.

Guvernul nu susţine.

Votul este deschis, vă rog să votaţi.

230 de voturi pentru, 18 împotrivă, 2 abţineri.

Raportul a fost adoptat, propunerea a fost respinsă.

23. Propunerea legislativă privind modificarea şi completarea OUG nr.111/24 oct. 2003 privind utilizarea veniturilor din privatizare şi valorificarea activelor bancare neperformante.

Comisia pentru buget, finanţe şi bănci propune respingerea.

Guvernul nu susţine.

Votul este deschis, vă rog să votaţi.

127 de voturi pentru, 118 împotrivă, 5 abţineri, raportul a fost adoptat.

Propunerea este respinsă.

24. Propunerea legislativă privind taxa de solidaritate aplicată instituţiilor financiare şi instituţiilor de credit.

Comisia pentru buget, finanţe şi bănci propune respingerea.

Guvernul nu susţine.

Votul este deschis, vă rog să votaţi.

132 de voturi pentru, 116 împotrivă, 3 abţineri.

Raportul a fost adoptat. Propunerea este respinsă.

25. Propunerea legislativă privind scutirea de la plata impozitului pe salariu pentru angajatorii care încadrează şomeri şi persoane în cătarea unui loc de muncă.

Comisia pentru buget, finanţe şi bănci propune respingerea.

Guvernul nu susţine.

Votul este deschis, vă rog să votaţi.

128 de voturi pentru, 117 împotrivă, 5 abţineri.

Raportul este adoptat, propunerea este respinsă.

26. Propunerea legislativă de modificare şi completare a Legii nr.571 privind Codul fiscal.

Comisia pentru buget, finanţe şi bănci propune respingerea.

Guvernul nu susţine.

Votul este deschis, vă rog să votaţi.

126 de voturi pentru, 119 împotrivă, 5 abţineri.

Propunerea comisiei este respinsă.

27. Propunerea legislativă privind modificarea şi completarea Ordonanţei nr.21 din 31 ianuarie 2007 privind instituţiile şi companiile de spectacole sau concerte, precum şi desfăşurarea activităţii de impresariat artistic, aprobată cu modificări prin Legea nr.353/2007.

Comisia pentru cultură, arte, mijloace de informare în masă propune respingerea.

Guvernul nu susţine.

Votul este deschis, vă rog să votaţi.

132 de voturi pentru, 116 împotrivă, o abţinere.

Raportul este adoptat. Propunerea este respinsă.

28. Propunerea legislativă privind recuperarea şi reciclarea ambalajelor şi deşeurilor de ambalaje de băuturi.

Comisia pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic propune respingere.

Guvernul nu susţine.

Votul este deschis, vă rog să votaţi.

126 de voturi pentru, 119 împotrivă, 6 abţineri.

Raportul a fost adoptat şi propunerea a fost respinsă.

29. Propunerea legislativă privind modificarea art.9, art.19 alin.(4), art.22 alin.(1), art.23, art.II alin.(1) şi alin.(2) şi abrogarea art.21 din Legea nr.152/1998 privind înfiinţarea Agenţiei Naţionale pentru Locuinţe, republicată, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.744/2 nov.2009.

Comisia pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic propune respingerea.

Guvernul nu susţine.

Votul este deschis, vă rog să votaţi.

129 de voturi pentru, 118 împotrivă, o abţinere.

Am adoptat raportul, prin urmare se respinge propunerea.

30. Proiectul de Lege privind accesul parlamentarilor la documentele privatizării.

Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi propune respingerea.

Guvernul nu susţine.

Votul este deschis, vă rog să votaţi.

118 voturi, 125 împotrivă, 7 abţineri.

Nu a îndeplinit raportul numărul de voturi necesare pentru a fi trecut. Prin urmare, intrăm în dezbaterea pe articole.

31. Propunerea legislativă pentru completarea Legii voluntariatului nr.195/2001.

Comisia pentru muncă şi protecţie socială şi Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi propun respingerea.

Guvernul nu susţine.

Votul este deschis. Vă rog să vă exprimaţi.

127 de voturi pentru, 120 împotrivă şi o abţinere.

Raportul a fost adoptat, propunerea legislativă a fost respinsă.

32. Proiectul de Lege pentru modificarea şi completarea Legii patronatelor nr.356/2001.

Comisia pentru muncă şi protecţie socială propune respingerea.

Guvernul nu susţine.

Votul este deschis. Vă rog să votaţi.

129 de voturi pentru, 116 împotrivă, o abţinere.

Raportul a fost adoptat, proiectul a fost respins.

33. Proiectul de Lege pentru completarea art.66 din Legea nr.168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncă.

Guvernul nu susţine.

Comisia propune respingerea.

Vă rog să votaţi.

128 de voturi pentru, 115 împotrivă, 2 abţineri.

S-a adoptat raportul, s-a respins propunerea.

34. Propunerea legislativă privind funcţionarea Birourilor de Credit.

Comisiile pentru buget şi drepturile omului propun respingerea.

Guvernul nu susţine.

Votul este deschis, vă rog să votaţi.

130 de voturi pentru, 118 împotrivă, o abţinere.

Raportul a fost adoptat, propunerea a fost respinsă.

35. Propunerea legislativă privind modificarea Secţiunii 3 - Întâmpinarea, art.201, alin.1, Comunicarea întâmpinării din Codul de procedură civilă.

Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi propune respingerea.

Votul este deschis, vă rog să votaţi.

131 de voturi pentru, 117 împotrivă, 2 abţineri.

Propunerea a fost respinsă.

36. Propunerea legislativă privind modificarea şi completarea art.129 alin.5 - Secţiunea 4 - Reprezentarea părţilor în judecată - Renunţarea la mandat şi revocarea mandatului din Codul de procedură civilă.

Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi propune respingerea.

Vă rog să votaţi.

130 de voturi pentru, 116 împotrivă, 4 abţineri.

S-a respins propunerea legislativă.

37. Propunerea legislativă privind modificarea Secţiunii 4 - Reprezentarea părţilor în judecată - Conţinutul mandatului Art.86.

Comisia juridică propune respingerea.

Guvernul nu susţine.

Votul este deschis. Vă rog să votaţi.

129 voturi pentru 114 împotrivă şi 2 abţineri.

Propunerea legislativă a fost respinsă.

38. Propunerea legislativă privind modificarea şi completarea Art.88 alin (1) - Secţiunea 4 - Reprezentarea părţilor în judecată - Renunţarea la mandat şi revocarea mandatului din Codul de procedură civilă.

Comisia juridică propune respingerea.

Votul este deschis. Vă rog să votaţi.

129 de voturi, 109 împotrivă şi 5 abţineri.

Propunerea a fost respinsă.

39. Propunerea legislativă pentru modificarea art.40 din Codul de procedură civilă a Capitolului I - Judecătorul. Incompatibilitatea.

Comisia juridică propune respingerea.

Votul este deschis. Vă rog să votaţi.

128 voturi pentru, 113 împotrivă şi 2 abţineri.

Propunerea legislativă este respinsă.

40. Propunerea legislativă pentru completarea Legii Minelor nr.85/2003, cu modificările şi completările ulterioare.

Comisia pentru industrii propune respingerea.

Votul este deschis. Vă rog să votaţi.

127 voturi pentru, 114 împotrivă şi 4 abţineri.

S-a respins propunerea.

41. Propunerea legislativă privind reglementarea contractelor de întreţinere a infrastructurii rutiere din România.

Comisia pentru industrii propune respingerea.

Votul este deschis. Vă rog să votaţi.

129 voturi pentru, 111 împotrivă şi 2 abţineri.

Propunerea legislativă a fost respinsă.

42. Propunerea legislativă privind completarea art.45 din Legea nr.85/2003, Legea minelor.

Comisia pentru industrii propune respingerea.

Votul este deschis. Vă rog să votaţi.

126 voturi pentru, 112 împotrivă şi 3 abţineri.

Propunerea a fost respinsă.

43. Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Legii nr.148/2000, privind publicitatea.

Comisia pentru cultură propune respingerea.

Guvernul nu susţine.

Votul este deschis. Vă rog să votaţi.

197 voturi pentru, 38 împotrivă şi 4 abţineri.

Propunerea a fost respinsă.

44. Propunerea legislativă "Legea profesiei de jurnalist".

Comisia pentru cultură propune respingerea.

Guvernul nu susţine.

Votul este deschis. Vă rog să votaţi.

229 voturi pentru, 5 împotrivă şi 6 abţineri.

Propunerea a fost respinsă.

45. Propunerea legislativă privind modificarea Codului fiscal.

Comisia pentru buget propune respingerea.

Guvernul nu susţine.

Votul este deschis. Vă rog să votaţi.

132 voturi pentru, 50 împotrivă şi 57 de abţineri.

Propunerea este respinsă.

46. Proiectul de Lege pentru modificarea şi completarea Legii nr.571/2003 privind Codul fiscal.

Comisia pentru buget propune respingerea.

Votul este deschis. Vă rog să votaţi.

122 voturi pentru, 116 împotrivă şi o abţinere.

Proiectul de lege a fost respins.

47. Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Legii nr.136/1995 privind asigurările şi reasigurările în România.

Comisia pentru buget propune respingerea.

Votul este deschis. Vă rog să votaţi.

127 voturi pentru, 115 împotrivă şi o abţinere.

48. Propunerea legislativă pentru modificarea Ordonanţei nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală, publicată în M. Of. nr.941 din 29 decembrie 2003 (rectificată şi republicată), cu modificările şi completările ulterioare.

Comisia pentru buget propune respingerea.

Votul este deschis. Vă rog să votaţi.

130 voturi pentru, 112 împotrivă şi 2 abţineri.

Propunerea legislativă este respinsă.

49. Propunerea legislativă pentru modificarea Legii nr.571/2003 privind Codul Fiscal, publicată în M. Of. nr.927 din Decembrie 2003 (rectificată în Monitorul Oficial nr.112 din 06 februarie 2004), cu modificările şi completările ulterioare.

Comisia pentru buget propune respingerea.

Votul este deschis. Vă rog să votaţi.

128 voturi pentru, 116 împotrivă.

Propunerea a fost respinsă.