Parliamentary debates

Şedinţa a început la ora 8,30.

Lucrările au fost conduse de domnul deputat Ioan Oltean, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor, asistat de domnii deputaţi Dumitru Pardău şi Georgian Pop, secretari ai Camerei Deputaţilor.

*

Domnul Ioan Oltean:

Bună dimineaţa, stimaţi colegi.

Permiteţi-mi să declar deschisă şedinţa consacrată astăzi declaraţiilor politice.

O să începem astăzi cu reprezentanţii opoziţiei, oferindu-i pentru început microfonul domnului academician Anghel Stanciu, rugându-l pe domnul deputat Dan-Radu Zătreanu, din partea Grupului parlamentar al PDL, să se pregătească pentru următoarea intervenţie.

Domnule academician, domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Anghel Stanciu:

Încep serviciul opoziţiei şi sper că intervenţia noastră de astăzi, care conţine o succesiune de "de ce-uri" să găsească şi din partea dumneavoastră un sprijin şi un răspuns.

Distinse domnule preşedinte,

Stimate doamne şi stimaţi domni deputaţi,

Domnilor miniştri,

Daţi-mi voie ca, de la această înaltă tribună a Parlamentului României, să adresez Excelenţei Sale, profesorul Emil Boc, premierul României, o singură întrebare, dar cu mai multe valenţe. Ea este simplă, aşa cum este în viaţa noastră de toate zilele: de ce, Excelenţă? De ce municipiul Iaşi - capitala culturală a Moldovei - cu o populaţie mai mare decât a municipiului Cluj, cu o contribuţie mai mare în plan cultural şi chiar în iniţierea, formarea şi consolidarea limbii literare române, nu a avut, ca şi Clujul, miniştri în fiecare guvern format după 1989, chiar dacă a dat întotdeauna mai multe voturi guvernanţilor decât Clujul.

De ce cvasitotalitatea fabricilor din platforma industrială a Iaşiului, inclusiv istorica "Nicolina", au fost lăsate de succesivii guvernanţi în aşa-numite găuri negre, fiind în prezent efectiv rase de pe faţa pământului, iar cele din Cluj au fost la timpul respectiv sub o formă sau alta ajutate?

De ce, Excelenţă, Clujul, cu o zestre comunistă, totuşi, mai mare decât a Iaşiului, a primit sprijin guvernamental, după 1989, să-şi reabiliteze şi să-şi modernizeze aeroportul, devenit cu adevărat internaţional, iar cel ieşean, nu?! Acesta a rămas, practic, la performanţe puţin peste cele din 1969, când s-a definitivat actuala pistă de 1.800 m lungime, cu fonduri guvernamentale, practic, neglijabile, în raport cu cât s-a investit la Cluj.

De ce, Excelenţă, Guvernul a sprijinit direct sau indirect construirea unui stadion modern în Bucureşti - Arena Naţională -, după unii, cu gazon zburător, dar şi unul excepţional la Cluj - Cluj Arena, deşi exista unul din aceeaşi clasă de calitate în municipiul Cluj, iar Iaşiul a rămas cu acela învechit, practic, acelaşi "23 August" dinainte de 1989, schimbându-şi totuşi numele.

De ce, Excelenţă, centura ocolitoare a Clujului, pe care am parcurs-o şi admirat-o recent, aţi inaugurat-o deja, iar cea a Iaşiului îşi caută încă traseul, dar şi banii?!

De ce, Excelenţă, când Guvernul pe care îl conduceţi a făcut un lucru bun, a alocat la sfârşitul săptămânii trecute o sumă de peste 3.000 miliarde lei vechi, ca să ajute primăriile, astfel încât încălzirea românilor să fie la cote cel puţin acceptabile, totuşi în aceste condiţii cum pot înţelege ieşenii - care au totuşi cele mai multe apartamente racordate la încălzire - că ei primesc numai 68 miliarde de lei vechi, în timp ce Motru, care este totuşi mai mic, are cu 10 miliarde mai mult? Asta, ca să nu amintim şi să ne întrebăm, retoric, de la această înaltă tribună a Parlamentului, ce se întâmplă la Arad? De ce ei au primit peste 400 miliarde?

Oare crivăţul bate şi la ei sau numai la noi, prin casele ieşenilor? De ce, Excelenţă, acum, când această subvenţie la încălzire aţi redus-o şi aţi transmis sarcina primăriilor, ieşenii sunt condamnaţi la îngheţ?

Poate pentru că problemele comunităţilor locale nu sunt tratate ca fiind problemele tuturor şi ale Guvernului României, ci sunt tratate în raport de culoarea politică a primarului.

Totuşi, Excelenţă, ieşenii au votat toţi parlamentarii de culoarea portocalie. Avem 2 senatori şi 5 deputaţi. Oare nu îi ia nimeni în seamă? Oare nu au nicio putere? Oare v-aţi debarasat de ei? Cred că nu.

De aceea, este bine să nu pedepsiţi ieşenii, pentru că primarul Iaşiului rezistă şi nu trece la portocalii, aşa cum a trecut - sub o formă sau alta - şi preşedintele Consiliului Judeţean.

Cred, totuşi, Excelenţă, că ar fi o soluţie: daţi-l pe Igaş la PSD sau puneţi ministru de interne şi al administraţiei de la PSD. Sau, dacă nu, puneţi de la PDL. Ar fi un lucru bun, să aibă şi Iaşiul un ministru al administraţiei şi internelor şi să dea bani cel puţin la nivelul Aradului!

Iarna este pe drum, încă nu a venit. Daţi încă bani până nu îngheţăm de tot!

Vă mulţumim pentru atenţie.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc foarte mult, distinse coleg.

Îl rog pe domnul deputat Dan-Radu Zătreanu, din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal, să ia cuvântul.

Se pregăteşte domnul deputat Laurenţiu Nistor, din partea Grupului parlamentar al PSD. Este domnul Nistor? Nu este.

Atunci se pregăteşte domnul deputat Sorin Stragea, din partea Grupului parlamentar al PSD.

Domnule coleg, aveţi cuvântul.

Domnul Dan-Radu Zătreanu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Intervenţia mea de astăzi se referă la situaţia punerii în practică a referendumului din 2009, prin care electoratul şi-a exprimat voinţa de a reduce numărul parlamentarilor şi de a reduce... din două Camere de a rămâne o singură Cameră a Parlamentului.

Stimate domnule preşedinte şi stimaţi colegi,

Intervenţia mea are titlul "Referendumul din 2009 - lege pentru aleşi"

Au trecutdoi anide când românii s-au pronunţat categoric în favoarea reformei clasei politice şi, în această direcţie, aproape 90% dintre participanţii la referendumul iniţiat dePreşedintele Traian Băsescu au fost de acord cureducerea numărului de parlamentari la maximum 300 şi, totodată, aproape 80% au răspuns afirmativ şi la întrebarea privind instituirea unui sistem parlamentar unicameral.

Ce s-a făcut în această privinţă, până acum, pentru a respecta voinţa românilor? Preşedintele, care a iniţiat referendumul şi carevrea să respecte voinţa populară, a înaintat Comisiei de revizuire proiectul de modificare a Constituţiei, conform rezultatelor referendumului.

Ce am făcut noi, aleşii poporului român?Nu am concretizat nimic, şi aceasta pentru că noi, parlamentarii, nu am înţeles că voinţa poporului nu face obiectul altor negocieri sau compromisuri,citrebuie să fielege pentru noi toţi, fie că suntem parlamentari ai puterii, fie că aparţinem opoziţiei. Nimeni nu are dreptul să obstrucţioneze punerea înpractică a voinţei românilor, iar aici vă reamintesc alin.(2) din art.2 al Constituţiei României, şi anume că "niciun grup şi nicio persoană nu pot exercita suveranitatea în nume propriu".Suveranitatea consfinţită de art.2 aparţine poporului român şi o poate exercita, aşa cum a făcut-o deja, prin referendum.

Şi atunci întreb: avem noi oare dreptul să limităm suveranitatea poporului român? Avem noi dreptul să nesocotim Constituţia ţării, în numele oricăror interese de partid?

În această problemă, stimaţi colegi, nu mai suntem parlamentari ai puterii sau ai opoziţiei, în această problemă, a legiferării reducerii numărului de parlamentari, suntem doar executanţi ai voinţei poporului.

De aceea vă solicit tuturor, deopotrivă, să nu mai tergiversămdiscutarea şi aprobarea proiectului de lege privind reducerea numărului de parlamentari, iar aceasta, fără a altera esenţa votului uninominal, aşa cum aud că se acreditează ideea.

De asemenea, atrag atenţia parlamentarilor USL că boicotarea sistematică a şedinţelor comisiei de revizuire a Constituţiei, în care va trebui inclusă şi trecerea de la sistemul bicameral la sistemul unicameral al Parlamentului, conform voinţei românilor, exprimată prin referendumul din 22 noiembrie 2009, reprezintă tot o formă de a încălca suveranitatea ţării, adică o încălcare gravă a Constituţiei. Eu aşa o privesc şi, ca atare, îmi exprim dezacordul total faţă de această atitudine a parlamentarilor opoziţiei.

Ca atare, închei prin a face un apel la conştiinţa tuturor, un apel la raţiune şi la simţul datoriei, pe care fiecare dintre noi îl are faţă de cei care ne-au trimis în Parlament şi care s-au pronunţat pentru reducerea numărului de parlamentari şi pentru parlament unicameral, apel concretizat în solicitarea de a introduce cu maximă prioritate pe ordinea de zi şi de a vota punerea în aplicare a hotărârii referendumului de la 22 noiembrie 2009.

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule coleg.

Îl invit la microfon pe domnul deputat Stragea, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat.

Îl rog pe domnul deputat Kötő Iosif, din partea Grupului parlamentar al UDMR, să se pregătească.

Domnul Sorin Constantin Stragea:

Mulţumesc.

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Declaraţia mea politică de astăzi se intitulează: "Un martor ales la discursul Majestăţii Sale Regele Mihai I".

Am avut privilegiul şi onoarea de a mă putea număra printre acei martori aleşi de divinitate pentru a putea asista, în această sală, la un crâmpei de istorie a României: discursul Majestăţii Sale Regele Mihai I, un moment în care românii şi-au apropiat istoria şi valorile naţionale, şi am simţit, alături de colegii mei, măreţia acestui moment, ca un sentiment de împăcare cu istoria zbuciumată a acestei naţiuni.

Am asistat, împreună cu mulţi dintre dumneavoastră, şi vreau să felicit colegii care au fost prezenţi, la un act de o solemnitate şi o ţinută impecabilă, aşa cum nu mi-a fost dat să trăiesc în mandatul meu, şi vreau să împărtăşesc sentimentul de mândrie ca parlamentar ales în Camera Deputaţilor, pentru organizarea acestui eveniment.

Nu se întâmplă des în viaţă să ai ocazia să participi la un moment istoric şi toţi cei care l-au ratat pot să-l invidieze. Nu înţeleg de ce unele persoane care ar fi putut fi prezente la acest eveniment au ales să-şi găsească tocmai în această minunată zi să facă altceva. Doar frica sau ruşinea sunt sentimentele care te pot determina să nu participi la un astfel de eveniment unic.

Consider că discursul Majestăţii Sale Regele Mihai I a fost unul plin de învăţăminte pentru întreaga clasă politică, unul normal, firesc şi bine-venit pentru noi toţi. Am ascultat un exemplu de discurs demn, fără patimi, dar de o profunzime remarcabilă, iar bunul-simţ a caracterizat acest discurs de la început până la sfârşit. Acest discurs ne-a reamintit datoria pe care o avem, ca aleşi ai poporului român, în acest Parlament, de a susţine interesele fundamentale ale statului, tradiţiile şi continuitatea sa şi de a întări rolul instituţiilor statului, aceasta fiind asigurarea de care cu toţii avem nevoie, în consolidarea fragilei noastre democraţii în care trăim în aceste zile.

Nu putem decât să mulţumim Majestăţii Sale Regele Mihai I pentru lecţia pe care ne-a putut-o oferi, lecţie din care cu toţii avem multe de învăţat. Cu siguranţă această zi va rămâne în cartea de istorie a românilor, iar noi, cei care am putut fi martori aleşi să asistăm la acest moment al istoriei, trebuie să împărtăşim tuturor sentimentele pe care le-am putut trăi cu această ocazie.

Vă mulţumesc.

Deputat PSD, Sorin Stragea, Colegiul 7 - Timiş.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, foarte mult, domnule deputat.

Îl invit la microfon pe domnul deputat Kötő Iosif, din partea Grupului parlamentar al UDMR.

Rog să se pregătească domnul deputat Mircea Irimescu, din partea Grupului parlamentar al Partidului Naţional Liberal.

Domnule coleg, aveţi cuvântul.

Domnul Kötő Iosif:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Declaraţia mea politică de astăzi este dedicată unui fenomen cât se poate de îngrijorător, în legătură cu care am mai luat cuvântul de la acest microfon, şi anume fenomenul de încălcare gravă a Legii educaţiei nr.1/2011 în procesul de implementare.

De această dată este vorba despre scandalul de la Facultatea de Horticultură a Universităţii de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară din Cluj, instituţie al cărei decan, Radu Sestraş, este acuzat de către Federaţia Asociaţiilor Studenţeşti, din cadrul USAMV, că i-a eliminat din alegerile pentru reprezentarea în Senatul universităţii pe cei patru studenţi propuşi de FAS.

Şi mai grav este faptul că, potrivit preşedintelui federaţiei, Bogdan Moldovan, decanul facultăţii nu a dat nicio explicaţie, afirmând că este decan şi el hotărăşte. Aceasta în condiţiile în care Legea educaţiei prevede în mod expres: "Conducerea instituţiei de învăţământ superior nu se implică în organizarea procesului de alegere a reprezentanţilor studenţilor".

Tot acest act normativ reglementează posibilitatea organizaţiilor studenţeşti, care reprezintă interesele studenţilor la nivelul fiecărei comunităţi universitare, de a avea reprezentanţi de drept în structurile decizionale ale universităţii. Aceasta este litera legii.

Se pare însă că asistăm din nou la o ignorare totală a acesteia, tocmai de către conducerile unor instituţii de învăţământ superior. Acest act constituie, de fapt, o încălcare grosolană a principiilor democraţiei care, din nefericire, nu este una singulară.

Cazul Universităţii de Medicină şi Farmacie din Târgu Mureş - la care, într-o declaraţie anterioară, am atras atenţia - este, din păcate, un alt exemplu în acest sens.

Vă informez că, printr-o adresă oficială, Ministerul Educaţiei a solicitat conducerii UMF ca în Carta universităţii să fie formulat în mod expressis verbis caracterul multicultural al instituţiei, iar modificările aduse acestui act normativ să fie în măsură să asigure condiţiile înfiinţării şi funcţionării departamentelor şi liniei de predare în limba maghiară.

Contrar acestor solicitări, şedinţa Senatului UMF de săptămâna trecută s-a dovedit a fi în imposibilitatea de a lua o decizie în acest sens, lipsa cvorumului datorându-se absenţei membrilor de etnie română ai acestuia.

Stimaţi colegi deputaţi,

Se pare că, după mai mult de 20 de ani de democraţie, schimbarea mentalităţii, atât de necesară, nu s-a produs încă, iar cel mai îngrijorător este faptul că aceste acte se produc tocmai la nivelul unor instituţii de învăţământ superior.

Am mai spus acest lucru, îl repet: mi-ar plăcea să cred că trăim într-un stat de drept, iar într-un stat de drept respectarea legilor este obligatorie pentru toţi cetăţenii ţării, şi nu facultativă. În consecinţă, încălcarea prevederilor legale nu poate fi tolerată.

În calitatea mea de vicepreşedinte al Comisiei de învăţământ din Camera Deputaţilor, adresez pe această cale un apel către conducerile celor două instituţii vizate, şi, în general, să ia act de obligaţiile pe care le au, în sensul aplicării normelor care stabilesc legalitatea.

Este absolut condamnabil şi deopotrivă inacceptabil ca prestigiul profesional, drepturile studenţilor şi cadrelor didactice să fie sacrificate din cauza unor interese inexplicabile şi a unei mentalităţi de tristă amintire.

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Ioan Oltean:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Îl invit la microfon pe domnul deputat Mircea Irimescu, din partea Grupului parlamentar al Partidului Naţional Liberal.

Îl rog pe domnul deputat Nicolae Bud, din partea Grupului parlamentar al PDL, să se pregătească.

Domnule coleg, aveţi cuvântul.

Domnul Mircea Irimescu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Bună dimineaţa.

Stimaţi colegi,

Declaraţia mea politică este intitulată: "Lecţia Astrei".

Săptămânile pe care le parcurgem acum sunt marcate şi de aniversarea celor 150 de ani de la înfiinţarea Asociaţiunii Transilvane pentru Literatura Română şi Cultura Poporului Român, pe scurt Astra.

În concurenţă cu evenimentele politice din prim-plan ale Europei speriate de perspectiva unui declin istoric, cu împlinirea a 90 de ani de viaţă ai regelui Mihai I sau cu marea dilemă a CNP-ului de la recensământ, deşi a fost omagiată şi la Academia Română, ştirile despre glorioasa asociaţie a ardelenilor abia dacă au ajuns la grupuri restrânse de iniţiaţi.

Or, despre asta ar fi trebuit să se vorbească şi elevilor în şcoli, mai ales pentru că este vorba despre cea mai importantă organizaţie a societăţii civile din istoria românilor, cel mai strălucit exemplu de voluntariat pe tărâm cultural-naţional pe care l-a putut produce acest popor. Este motivul pentru care socotesc potrivit să amintim câteva lucruri şi în Parlamentul României.

După revenirea monarhiei habsburgice la regimul constituţional de tip liberal, în februarie 1861, pe tot cuprinsul imperiului s-au înfiinţat zeci şi zeci de organizaţii naţional-culturale, la toate naţionalităţile.

Românii supuşi Vienei n-au făcut excepţie şi, de la Sighet la Sibiu, de la Arad la Cernăuţi, au constituit fel de fel de societăţi şi asociaţii, în marea lor majoritate pentru promovarea cu mijloace culturale a ideilor afirmate la 1848.

Cele mai multe au fost doar de interes local şi au dispărut în negura istoriei.

Două însă au făcut istorie, sunt active şi astăzi, iar pilda lor merită răspândită peste tot în lume unde există grupuri naţionale româneşti: Astra sibiană şi Societatea pentru Cultura şi Literatura Română în Bucovina.

Asociaţiunea Transilvană, la fel ca surata ei bucovineană, a fost organizaţia prin care s-a pregătit Unirea de la 1 decembrie 1918. Sute şi mii de învăţători, preoţi, funcţionari de toate gradele, intelectuali, anonimi, s-au înregimentat în structurile ei, au sădit şi cultivat conştiinţă naţională în momente grele pentru românismul ardelean. A clădit şi a deschis şcoli, biblioteci şi muzee. A ridicat internate, a îmbrăcat şi a trimis la şcoală, a plătit burse şi stipendii. A tipărit manuale, cărţi şi reviste, a ridicat intelectuali, funcţionari, meseriaşi şi oameni politici, atât de necesari unei comunităţi supuse împilării vreme de secole şi în pericol de a-şi pierde valorile identitare. A protestat şi a stat dârză în faţa puterii unui stat ce-i era duşman şi străin.

Lecţia Astrei este complexă şi cuprinde multiple planuri. M-aş opri doar la câteva aspecte. Mai întâi ar fi dovada ştiinţei de a folosi cum se cuvine, în interes naţional, pârghiile şi oportunităţile existente într-un stat de drept. Într-un cadru legislativ permisiv, cu cât puterea de iniţiativă şi organizare civică este mai mare, cu atât binele public este mai consistent.

În al doilea rând ar fi de subliniat calitatea morală a întemeietorilor. Pe atunci, donaţiile erau prima grijă a membrilor avuţi, nici pomeneală să îndrăznească cineva să se îmbogăţească de pe urma activităţii unei structuri a societăţii civile.

Apoi, atitudinea şi rolul statului român. În plin efort de modernizare, când totul era de construit în ţara noastră, cu mijloacele-i modeste pe care le avea la îndemână, Regatul României s-a achitat onorabil de obligaţiile pe care le avea faţă de etnicii români din provinciile înstrăinate.

Ajutorul nu a constat numai în bani, ci era şi de ordin moral şi chiar diplomatic - să ne amintim de acţiunea de mediere a lui Constantin Stere de dinainte de Primul Război Mondial. Şi ar mai fi de cugetat asupra conlucrării dintre instituţiile ecleziastice şi societatea civilă, superioară oricărei încercări de acest tip din perioada postcomunistă.

Pentru munca prestată în aceste societăţi şi asociaţii nu s-au plătit salarii. Totul a fost benevol, jertfă de sine. Lecţia superbă de muncă dezinteresată pe care au dat-o militanţii acestor societăţi nu cred că ne este la îndemână în lumea românească de astăzi. Temeinicia cu care au muncit ar trebui să ne pună pe gânduri. Atitudinile civice şi patriotice sunt mai consistente în provinciile unde au activat astfel de societăţi şi asociaţii. Fructele muncii lor le mai consumăm şi astăzi, numai că nu îngrijim cum se cuvine livezile pe care le-au plantat ele.

Să urăm, la ceas aniversar, la mulţi ani Astrei şi să ne bucurăm că avem şansa unui astfel de model!

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Vă mulţumesc şi eu, domnule coleg.

Îl invit acum la microfon pe domnul deputat Nicolae Bud, din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal.

Rog să se pregătească domnul deputat Vasile Mocanu, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat.

Domnul Nicolae Bud:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Declaraţia mea politică de astăzi face trimitere la criza de încredere şi de ideal comun.

Mărturisesc deschis că nu mă surprinde să constat frecvenţa ridicată cu care apar în retorica de azi referinţele la nevoia de încredere, de solidaritate, în metabolismul la scara societăţii.

Reflecţiile pe această temă sunt generate de constatări pe care ni le oferă observaţii de toată ziua. Polarizări apărute în diferite domenii de activitate şi pe diverse planuri conduc aproape automat la clivaje şi distanţări, introduc abordări conflictuale şi, de aici, apariţia de graniţe ce se dovedesc imposibil de escaladat.

Mi-e greu să cred că aşteptăm să teoretizeze, neapărat, cineva, operând cu argumente pro şi contra, pentru ca, în final, să tragă concluzia: numai aşa se poate! Noi, cu ai noştri şi ale noastre, ei cu ai lor şi cu ale lor. Mergem înainte!

Şi asta pentru că are oricine posibilitatea să constate câtă influenţă are asupra atitudinii noastre apartenenţa la o grupare sau alta.

Ne-am obişnuit cu această percepţie a mersului în pluton - şi este normal să fie aşa în multe situaţii -, omiţând să facem diferenţa între ceea ce ţine de interesele de grup, arondate în timp obiectivelor pe termen scurt, şi ceea ce numim, cu oarecare sfială, ideal comun şi interes naţional.

Exemple din această categorie nu ne-au lipsit în istoria noastră recentă, dar puţinătatea lor ne atrage atenţia că ar merita să scanăm, cu ceva mai multă ambiţie şi maturitate, suprafeţele în care pot fi identificate ţintele din această categorie. Nu mă las antrenat de iluzii cum că putem privi toţi, la fel, către o temă sau alta, aflate în portofoliul de preocupări ce ni se adresează.

Dreptul la liberă opinie lasă deschisă poarta către diversitate şi angajare pe propria răspundere, dar cred cu hotărâre şi în existenţa unor probleme care stau fixate definit sub heraldica interesului naţional şi către care s-ar aştepta o abordare care să asigure mersul spre consens.

Revin, uneori, în lecturile mele, la documentele Conferinţei pentru securitate şi cooperare în Europa. Îndrăgostit de scrisul ambasadorului Valentin Lipatti, i-am citit mai tot ce a pus pe hârtie din tinereţe până în ultimii ani, marcaţi de cumplite suferinţe. A fost, se ştie, pionul central al mecanismului prin care Bucureştiul a participat activ, insistent şi eficient pe traseul negocierilor multilaterale, care au pavat drumul spre documentul final, semnat la 1 august 1975, de către 35 de şefi de stat din Europa, Statele Unite ale Americii şi Canada.

Ambasadorul relatează, cu propria-i şi cu deosebita-i pricepere, multele clipe calme din timpul negocierilor, dar şi mai multele perioade de dezbateri furtunoase, de poziţionări contrare. Explicabil, vom zice, ştiind că se aflau reprezentate, la aceeaşi masă de negocieri, state foarte mari şi state liliput, blocuri militare cu ochii unul pe celălalt, sisteme sociale diferite, ţări nealiniate. Cine are comanda, era normal să se întrebe oricine. Cum se vor adopta deciziile? Cei mari, cei mai mulţi.

Faptul că metoda adoptată a devenit consensul, se datorează în mare măsură, hotărâtoare, delegaţiei venite de la Bucureşti. Asta îmi întăreşte convingerea că şi pe teme disputate cu înverşunare putem cădea de acord asupra liantului care să ne ţină aproape.

Am, nu de puţine ori, posibilitatea să constat că situarea noastră într-o parte sau cealaltă a eşichierului politic ne inoculează atitudini şi stări separatoare, dacă nu direct conflictuale. Avem nevoie, în consultările din comisii sau în plen de dialog, de schimburi de păreri, de idei. Cum să fie posibil dialogul, în condiţiile în care ne zăvorâm în spatele convingerilor proprii, până la a le crede inexpugnabile şi excluse negocierii?

Să fie clar, nu la apărarea programelor propriilor formaţiuni cărora le aparţinem mă refer. Am în vedere acel registru superior de teme care se încadrează, cu sau fără voia noastră, în idealul comun.

Nu ştiu cum se desfăşoară lucrurile sub cupola marilor reuniuni internaţionale unde suntem reprezentaţi, dar sunt îndemnat să cred că acolo, mai ales acolo, orice pas comis trebuie gândit sub reflexul interesului naţional. Spun asta plecând de la acele informaţii de presă, când puncte de vedere comise cu ecusonul românesc la rever au conotaţii de partid ori strict individuale.

Ştirile vin de la Bruxelles, fie de la Strasbourg, precum le primeam de la Washington, pe timpuri, divizate în problema clauzei celei mai favorizate, ca şi cum respectiva facilitate s-ar fi dat spre folosinţă unuia sau altuia, ori numai câtorva oameni de afaceri.

Şi pentru că tot suntem la acest capitol, sunt tentat să întreb cât de frecvente sunt situaţiile când artileria grea, vorbitoare de limba română, aflată la lucru în mari amfiteatre europene ori internaţionale, a convenit la planuri susţinute în comun pe obiective punctuale de mare urgenţă?

Aş fi văzut croirea unui program prin care reprezentanţii noştri la Bruxelles să acţioneze în ultima vreme, de un an încoace, aş crede, pentru asigurarea cuceririi piscului numit Schengen.

Obiectivul este guvernamental, ştim aceasta, dar efortul impus de victoria finală dorită nu exclude asocieri pro tempore a tuturor celor ce pot da o mână de ajutor.

Dacă s-a procedat astfel, sunt tentat să mă scuz pentru sugestia mea întârziată, dar cum rezultatul este cel care este, subiectul aflat în atenţie rămâne, mai ales că urmează şi alte încercări. Se apropie momentul euro. Un plan desfăşurat pe etape ar suna bine, nu pentru a face treaba celor înhămaţi oricum la treabă, ci pentru a le potenţa forţa de acoperire. Vedeţi ce importantă devine la un moment dat nota pentru impresia artistică.

În această ordine de idei, mă întreb dacă în asemenea demersuri care ţin de interesele României nu ar fi cazul să fie invitaţi în tranşee pe potriva experienţei acumulate şi a relaţiilor trecute în propria agendă personalităţi care de-a lungul anilor au jucat un anumit rol în desprinderea noastră de trecut. Aş face din aceasta un portofoliu cu file la vedere care să primească oferte. Încrederea, solidaritatea, idealul comun, iată trei cifre octanice de care avem nevoie când gândim la idealul naţional.

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule deputat Nicolae Bud.

Îl invit la microfon pe domnul deputat Vasile Mocanu, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat. Îl rog să se pregătească pe domnul deputat Ibram Iusein, din partea Grupului parlamentar al minorităţilor naţionale.

Domnul Vasile Mocanu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Dragi colegi,

Declaraţia politică de astăzi am intitulat-o "O afacere interesantă".

Apropierea iernii îi arde la buzunar pe şoferii din România. Potrivit legii, de la 1 noiembrie, toate maşinile trebuie echipate cu anvelope de iarnă. Măsura nu e rea, doar că peste noapte preţurile anvelopelor au explodat.

În economia de piaţă, cererea dictează preţul, dar o anchetă realizată de media ieşeană arăta că preţul anvelopelor de iarnă din magazinele din Iaşi creşte de la o zi la alta, ajungând să fie printre cele mai mari din lume. Şoferii amatori se plâng, şoferii profesionişti se plâng, oamenii de afaceri care deţin parcuri auto importante se plâng, doar comercianţii se bucură.

Din păcate, această situaţie îi va face pe mulţi conducători auto fie să eludeze legea, măcar atunci când vor avea de parcurs distanţe scurte, fie să apeleze la anvelope second-hand, mult mai ieftine, dar şi mult mai uzate. Ambele soluţii sunt evident foarte riscante. Adăugând la această rezolvare facilă eventuala vremea rea, lipsa disciplinei din trafic, apatia poliţiei rutiere, dar şi absenţa sancţiunilor importante pentru cei care încalcă legile şoselelor şi vom avea cele mai favorabile circumstanţe pentru producerea unor accidente la fel de groaznice precum cel din Ungaria.

Aşadar, legea care prevede înlocuirea anvelopelor este bună. Dar întrebarea care se pune este: pentru cine?

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Vă mulţumesc şi eu, domnule deputat.

Îl invit la microfon pe următorul vorbitor, domnul deputat Ibram Iusein şi îl rog să se pregătească pe domnul deputat Mihai Apostolache, din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal.

Domnule coleg, microfonul vă aparţine.

Domnul Iusein Ibram:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte. Bună ziua!

Declaraţia mea de astăzi se numeşte "88 de ani de la proclamarea Republicii Turcia".

Pe 29 octombrie s-au împlinit 88 de ani de la proclamarea Republicii Turcia.

La 29 octombrie 1923, prin Tratatul de la Lausanne, se recunoaşte suveranitatea Republicii Turce, iar Mustafa Kemal Atatürk se desprinde de istoria otomană prin reformele pe care le instituie.

Astăzi, cu o populaţie de peste 70 de milioane, Turcia este una dintre cele mai avansate democraţii din lumea islamică. Cu o economie care se dezvoltă rapid şi cu un PIB de aproape 700 miliarde de dolari este a 17-a economie mondială. Din cauza poziţiei geografice, Turcia este coridorul de trecere către vest a rezervelor de energie din Marea Caspică şi Asia Centrală. Reprezintă o piaţă de desfacere pentru produsele occidentale şi un exemplu democratic pentru ţările din lumea islamică.

Membră a NATO din 1952, Turcia participă activ la diferite operaţiuni de menţinere a păcii din lume. Cu o armată aflată pe locul 7 în lume, după numărul efectivelor, Turcia îşi modernizează permanent forţele armate, intrând anul acesta în rândul celor 10 ţări care produc nave de război şi fiind una dintre puţinele ţări care vor începe să producă un avion de cercetare fără pilot, numit ANKA, ce va intra în dotarea armatei turce în 2012.

În 1938, prin redeschiderea Ambasadei de la Bucureşti, Turcia reia legăturile cu România, legături ce au la bază istoria comună a celor două popoare. Astfel, cele două ţări au puncte de vedere care coincid nu numai pe plan bilateral, dar şi la nivel regional şi internaţional. Astăzi, cele două state urmează să coopereze în cadrul scutului american antirachetă şi au obiective comune de stabilitate şi securitate în zona Mării Negre, o zonă importantă din punct de vedere geostrategic şi geopolitic pentru ambele ţări.

Turcia reprezintă unul dintre cei mai mari parteneri zonali ai României, cu investiţii reale în companiile turce de 1,5 miliarde de euro.

În România sunt înregistrate aproximativ 12.000 de societăţi comerciale cu capital turcesc, cu o valoare totală de peste 520 de milioane de euro, iar dacă includem şi investitorii turci care derulează afaceri în România prin filialele care sunt înregistrate în alte ţări, se estimează că investiţiile turceşti în România depăşesc 1,5 miliarde de euro.

România acţionează împreună cu Turcia pentru întărirea stabilităţii, securităţii şi a relaţiilor de bună vecinătate în zonă, intensificarea colaborării economice şi comerciale în regiune, inclusiv a cooperării transfrontaliere, îmbunătăţirea infrastructurii de transport, comunicaţii, energie, promovarea investiţiilor, dezvoltarea colaborării în domeniile umanitar, social şi cultural.

În final, subliniind că Turcia a sprijinit aderarea României la NATO, iar România fiind un susţinător angajat al aderării Turciei la Uniunea Europeană, reiterez consideraţia că intrarea Turciei în UE reprezintă un câştig pentru întreaga Europă.

În încheiere, urez la mulţi ani poporului turc!

Mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule deputat.

Îl invit la microfon pe domnul deputat Mihai Cristian Apostolache, din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal şi o rog să se pregătească pe doamna deputat Luminiţa Iordache, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat.

Domnule coleg, aveţi cuvântul.

Domnul Mihai Cristian Apostolache:

Mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.

Stimaţi colegi,

Aşa cum v-am obişnuit, şi astăzi, în intervenţia mea, voi vorbi despre zona Văii Teleajenului, de această dată din punct de vedere al oportunităţilor de investiţii pe care le oferă zona, având speranţa că atât membrii Guvernului, cât şi dumneavoastră vă veţi face o imagine cât mai completă cu privire la importanţa acestei zone în structura judeţului Prahova şi a ţării.

Colegiul Valea Teleajenului cuprinde zece localităţi, din care nouă localităţi rurale şi o localitate urbană, Vălenii de Munte.

Zona este situată în partea de nord-est a judeţului Prahova, având un profil dominant turistic, agrosilvic şi parţial industrial. Aici se pot realiza investiţii în activităţi de valorificare a potenţialului turistic şi agroturistic.

Valea Teleajenului este o zonă cu potenţial ridicat şi în sectorul zootehnic, reprezentând şi un bazin pomicol important. Se pot face investiţii în unităţi de colectare, depozitare şi prelucrare a fructelor, precum şi în exploataţii pomicole.

Zona beneficiază şi de vegetaţie forestieră. Pădurile de aici sunt bogate în resurse de vânat, având totodată şi variate produse secundare: fructe de pădure, ciuperci, plante medicinale, ceea ce conferă potenţial de dezvoltare a unor activităţi cum ar fi, de exemplu, vânătoarea, colectarea şi prelucrarea fructelor de pădure: zmeură, cătină, afine, mure, a ciupercilor şi a plantelor medicinale.

În ceea ce priveşte prelucrarea lemnului, există posibilitatea diversificării acestei activităţi, precum şi de valorificare a deşeurilor din lemn, prin înfiinţarea unei fabrici de brichetare a rumeguşului.

Profilul turistic şi agroturistic al zonei oferă posibilitatea realizării unor investiţii în infrastructura de turism, în vederea dezvoltării turismului montan, turismului de odihnă şi de recreere, turismului rural, turismului de vânătoare şi de pescuit sportiv, precum şi turismului itinerant cu valenţe culturale. Astfel, se pot realiza investiţii în pensiuni turistice sau agroturistice, hoteluri, ferme piscicole.

Oferta de sporturi de iarnă poate fi diversificată, prin amenajarea unor dotări performante, care să exploateze potenţialul montan şi submontan în zone precum Cheia, Izvoarele, Vălenii de Munte.

În parteneriat public privat se pot realiza pârtii de schi, sisteme de transport pe cablu - şi aici mă refer la telegondolă, teleschi, babyschi, precum şi instalaţii de zăpadă artificială.

Există oportunităţi de investiţii şi în industria alimentară. Se pot realiza parteneriate public private pentru realizarea de unităţi economice pentru producerea de sucuri naturale din fructe, conserve din fructe, conserve din carne, preparate din carne, unităţi economice pentru colectarea şi prelucrarea laptelui, precum şi unităţi de producţie de rachiuri naturale din fructe.

Apicultura este un alt domeniu în care se pot face investiţii serioase. Pe lângă dezvoltarea fermelor apicole existente se pot înfiinţa noi ferme şi totodată se pot face investiţii în centre de colectare şi pastilare a mierii.

Zona este bogată şi din punct de vedere al resurselor naturale existente. De exemplu, la Gura Vitioarei întâlnim hidrocarburile, la Vălenii de Munte nisipul cuarţos, gipsul la Teişani, Starchiojd, Bătrâni, Ceraşu, Măneciu. Tot la Ceraşu mai întâlnim şi gresie şi conglomerate, iar pe albia râului Tăleajen nisip şi pietriş.

O altă resursă importantă a zonei este apa, aici existând unul din cele mai mari lacuri de acumulare din judeţul Prahova, zona beneficiind şi de multe resurse de apă nevalorificate, cum ar fi cele de la Teişani, Izvoarele, Bătrâni şi Poseşti.

Putem afirma, astfel, că poziţia geografică a zonei, cadrul natural deosebit, resursele naturale variate, capacităţile industriale disponibile, potenţialul turistic şi agroturistic ridicat, oportunităţile de investiţii în industria alimentară şi a prelucrării lemnului, fondul silvic, cinegetic şi piscicol important, precum şi capitalul uman de calitate superioară al acestei zone conferă Văii Teleajenului un suport valoros pentru dezvoltarea sa economică şi socială.

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule deputat Apostolache.

O invit la microfon pe doamna deputat Luminiţa Iordache, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat. Vă cer scuze, Grupului progresist. Vă cer scuze, rectific pentru toţi cei care sunt pe lungimea de undă în momentul acesta. Şi îl rog să se pregătească pe domnul deputat Aledin Amet.

Doamna Luminiţa Iordache:

Eram aşa de supărată că mi-aţi schimbat culoarea şi...

Domnul Ioan Oltean:

O refacem. Am spălat-o şi totul e în regulă, doamnă deputat. Vă rog să vă expuneţi declaraţia.

Doamna Luminiţa Iordache:

Mulţumesc.

Domnule preşedinte de şedinţă,

Stimaţi colegi,

Declaraţia mea politică de astăzi se referă la toleranţă.

Ce înseamnă să fii tolerant? Este o întrebare la care fiecare om are dreptul să răspundă în felul său.

Fiecare om poate crede că a fi tolerant înseamnă a respecta religia fiecăruia dintre noi de a adera la un cult sau altul. Fiecare are dreptul să creadă în religia şi Dumnezeul lui, chiar dacă Dumnezeu e unul şi acelaşi în toate religiile. Fiecare are dreptul să meargă la orice biserică doreşte, fie ea catolică, ortodoxă sau, de ce nu, să creadă că singurul Dumnezeu e Alah sau Buda.

A fi tolerant cu semenul tău înseamnă a respecta şi dreptul fiecăruia de a se înscrie în orice partid în care crede că se regăseşte. În politică a fi de dreapta sau de stânga nu îţi ia dreptul de a beneficia de toleranţa aproapelui tău.

A fi tolerant pentru un părinte înseamnă a lăsa fiului său o largheţe în propriile decizii, în modul de a-şi alege prietenii, în modul de a-şi alege profesia, în modul de a se îmbrăca, în modul în care doreşte să-şi aleagă partenerul de viaţă.

A fi tolerant e şi o filozofie a soţului şi a soţiei în care fiecare trebuie să-i tolereze celuilalt obiceiuri, hachiţe.

A fi tolerant înseamnă ca şi profesorul să-şi înţeleagă ucenicul şi să-i lase libertatea de a învăţa în felul lui toate cunoştinţele care i se oferă.

A fi tolerant înseamnă a accepta hachiţele soacrei sau, de ce nu, a nurorii, pentru ca legătura de sânge dintre mamă şi fiu să nu se dilueze.

Tolerant poate fi şi trebuie să fie chiar şi un rege care trebuie să-şi înţeleagă poporul şi să-l accepte aşa cum este el prost sau educat, frumos sau nu, blând sau războinic, harnic sau mai puţin, revoluţionar sau mai răbdător.

Tolerant poate trebuie să fie şi poporul cu ai lui conducători, pentru a-i mai da o şansă de a se întoarce cu faţa la cel care l-a votat.

Toleranţi trebuie să fie şi vecinii cu modul fiecăruia de viaţă tocmai pentru a crea o armonie a blocului, a cvartalului, a cartierului.

Poate tolerant trebuie să fii şi cu duşmanii şi prin exemplul tău să-i dai o lecţie de omenie.

La noi, toleranţa şi bunătatea, anularea dorinţei de răzbunare şi eliminarea oricăror orgolii trebuie să fie principalul nostru ţel în tot ceea ce facem, pentru că în sufletul nostru trebuie să rămână mereu o speranţă pentru mai bine. Dacă în fiecare zi vom proceda în lucrările noastre cu determinare, înţelepciune şi conştiinţă, cu siguranţă peste ani oricare dintre noi va putea fi sigur că a participat la construcţia unui lucru în folosul tuturor.

La noi, românii, nu poate exista dragoste de neam şi frate fără toleranţă, chiar dacă suntem conştienţi că pot apărea diferenţe şi în rândurile noastre. Pentru că nu toţi suntem la fel.

Putem să nu fim de acord cu unii dintre noi, dar nu putem fi tranşanţi, urâcioşi şi făţiş împotrivă.

A construi o lume perfectă este un ideal greu de atins.

Dar ca să fii tolerant cu ceilalţi trebuie să poţi fi tolerant şi cu tine însuţi, şi pentru a cere toleranţă de la alţii trebuie să dai dreptul altora de a avea opinii diferite.

Dar iată, cu toată filozofia mea şi conform dorinţei mele de toleranţă, nu pot şi nu vreau să fiu de acord cu opoziţia. Nu-i pot tolera demagogia, minciuna, dorinţa de a inocula cu tot dinadinsul ura, neînţelegerea, războiul fără armistiţiu, indiferenţa, lipsa dorinţei de negociere. Nu pot fi tolerantă cu tot ceea de se întâmplă împotriva democraţiei şi a bunului-simţ.

Şi iată că nu pot fi chiar întotdeauna tolerantă, chiar dacă aşa m-au învăţat părinţii mei şi nu în ultimul rând, duhovnicul meu.

Cu cine pot fi tolerantă când nu văd nimic bun în ceea ce înseamnă azi opoziţie?

Degeaba parcă a spus Voltaire "Toleranţa este însăşi rodul educaţiei noastre". Nu mai am răbdare să fiu educată şi vă spun cu toată responsabilitatea: "Dragă opoziţie, «jos demagogia!»".

Dar revin şi educată fiind, îţi reamintesc, dragă opoziţie, că electoratul nu va mai fi aşa de educat când va merge la vot şi o să-ţi zică, dragă opoziţie, un hotărât needucat "nu".

Toleranţa este şi trebuie să rămână atributul umanităţii, atribut ce ţie îţi lipseşte cu desăvârşire, dragă opoziţie!

Deputat Luminiţa Iordache. Mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc foarte mult. A fost doamna deputat Luminiţa Iordache, din partea Grupului progresist.

Domnul deputat Aledin Amet, din partea Grupului parlamentar al minorităţilor naţionale.

Domnul Aledin Amet:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Declaraţia mea politică de astăzi se intitulează "Ziua naţională a Republicii Turcia".

La data de 29 octombrie s-au împlinit 88 de ani de când Turcia a devenit republică. Sunt 88 de ani de existenţă a unui stat modern, bazat pe principiile democraţiei, sunt 88 de ani de frământări şi aşezări politice, într-o perioadă a unei Europe în care s-au petrecut numeroase evenimente istorice importante.

Anul 1923 reprezintă, pentru naţiunea turcă, un an de referinţă, reprezintă, practic, anul în care un popor şi-a reconfirmat, în istorie, identitatea. Promotorul ideii de stat modern a fost Mustafa Kemal, cel care şi-a căpătat, în timpul vieţii, şi supranumele de Atatürk (tatăl turcilor), un lider cu o deosebită capacitate de a înţelege contextul politic internaţional al timpului său. Reformele pe care le-a promovat au contribuit indiscutabil la realizarea condiţiilor pentru un progres constant şi durabil în Republica Turcia, pentru modernizarea vieţii sociale, pentru a fi abordată, într-un mod cu totul novator, politica internă şi externă a ţării.

Renunţarea la vechile legi şi introducerea unei noi legislaţii, legislaţie bazată pe codul civil elveţian, codul penal italian, codul comercial german, înlocuirea alfabetului arab cu cel latin, oferirea dreptului de a vota şi de a fi votate femeilor, precum şi promovarea consistentă a învăţământului reprezintă doar câteva repere ale activităţii lui Mustafa Kemal Atatürk.

Astăzi, Republica Turcia este un exemplu despre cum trebuie să se dezvolte economic o ţară, dar şi un reper de stabilitate politică.

La mulţi ani, Republica Turcia!

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule deputat.

Înţeleg că am epuizat în felul acesta lista acelor deputaţi care au dorit să îşi prezinte declaraţia politică de la microfonul Camerei.

Daţi-mi voie acum să-i prezint pe acei deputaţi care au depus în scris la secretariatul tehnic, la secretariatul şedinţei declaraţiile politice.

Din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal deputaţii următori: Marius Rogin, Cătălin Buhăianu, Silviu Prigoană, Ghiţă Cornel, Gheorghe Ciobanu, Petru Călian, Iorguş Zanfir, Burlacu Cristian, Alin Trăşculescu, Cosmin Popescu, Daniel Geantă, Dănuţ Liga, Valentin Rusu, Eugen Uricec, Ioan Balan, Carmen Axenie şi Marius Dugulescu.

Din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat: Ion Dumitru, Ion Călin, Valeriu Zgonea, Mircea Duşa, Florin Iordache, Florin Pâslaru, Ciprian Nica, Marian Ghiveciu, Aurel Vlădoiu, Emil Moldovan, Iuliu Nosa, Mircea Drăghici şi Vasile Gliga.

Din partea Grupului parlamentar al Partidului Naţional Liberal, următorii deputaţi au depus declaraţiile în scris: Teodor Atanasiu, Marin Almăjanu, Gheorghe Dragomir, George Dumitrică, Mihai Donţu, Andrei Gerea, Mihai Lupu, Călin Potor, Mariana Câmpeanu, Titi Holban, Victor Dobre, Graţiela Gavrilescu, Florin Ţurcanu, George Scutaru, Relu Fenechiu, Horea Uioreanu, Gigel Ştirbu, Dan Motreanu şi Dan Bordeianu.

Iar din partea Grupului parlamentar al minorităţilor naţionale, domnul deputat Miron Ignat.

Statistic, astăzi, de la microfonul Camerei Deputaţilor 11 deputaţi şi-au prezentat declaraţiile politice, iar în scris au fost depuse 50 de declaraţii politice.

Cu acestea, stimaţi colegi, declar închisă şedinţa consacrată declaraţiilor politice, astăzi, 2 noiembrie 2011. Ne revedem la ora 10,00, atunci când vom lua în dezbatere proiectele de legi înscrise pe ordinea de zi.

Până atunci, să auzim numai de bine. Doamne ajută!

(Următoarele intervenţii şi declaraţii politice au fost consemnate conform materialelor depuse de deputaţi la preşedintele de şedinţă.)

Domnul Adrian Mocanu:

"Aderarea la spaţiul Schengen - un vis amânat!"

Preşedintele României, Traian Băsescu, a participat duminică, 23 octombrie a.c., la Bruxelles, la reuniunea Consiliului European de toamnă. Agenda reuniunii a fost dominată de situaţia economică la nivel european, dezbătându-se modalităţile de consolidare a guvernanţei economice europene şi de întărire a disciplinei fiscale în statele membre.

O decizie privind aderarea României şi Bulgariei la spaţiul Schengen a fost amânată, în data de 21 septembrie, în Consiliul de Justiţie şi Afaceri Europene. Preşedinţia poloneză a susţinut intens adoptarea unei decizii pozitive, însă, în urma blocajului generat de poziţia inflexibilă a Olandei, la care s-a raliat şi Finlanda, Polonia nu a supus aderarea la vot, evitând practic o decizie negativă, care ar fi condus către reluarea unei părţi a procedurii juridice de aderare.

În legătură cu acest obiectiv important al României, ministrul afacerilor europene, Leonard Orban, s-a declarat extrem de rezervat în a da o perspectivă optimistă privind o viitoare decizie legată de aderarea României la spaţiul Schengen, având în vedere că cel puţin un stat membru nu este de acord în legătură cu această aderare.

De asemenea, secretarul de stat pentru afaceri europene Bogdan Aurescu a amintit, pe data de 12 octombrie a.c., la o întâlnire cu preşedintele UE, intenţia României de a aborda, la Consiliul European, subiectul aderării României la spaţiul Schengen şi a pledat pentru aplicarea nediscriminatorie a regulilor de aderare la zona euro.

Punctul de vedere al Olandei a fost rostit răspicat de către ministrul olandez al Afacerilor Europene - Ben Knapen, într-o conferinţă susţinută la Paris, după întâlnirea cu omologul său francez Laurent Wauquiez, şi anume: "Suntem de acord cu Franţa, Germania, Finlanda şi alte ţări că România şi Bulgaria nu pot, la acest stadiu, să se alăture spaţiului Schengen. Potrivit rapoartelor redactate de comisie, prea multe puncte sunt defectuoase pentru ca România şi Bulgaria să poată adera la spaţiul Schengen (...). Am decis să lucrăm la definirea unui ansamblu de criterii care trebuie respectate şi începând de aici să punem la punct o foaie de parcurs pentru aderarea la spaţiul Schengen". La rândul său, Laurent Wauquiez a refuzat ideea unui "calendar" cu "date artificiale". El a mai adăugat că "România şi Bulgaria au vocaţia de a intra în Schengen, au făcut eforturi imense pentru îmbunătăţirea eficacităţii la frontiere, a luptei împotriva corupţiei, sistemul judiciar ..., dar criteriile nu sunt îndeplinite".

Preşedintele Traian Băsescu a declarat la Bruxelles că România exclude să ceară să fie decuplată de Bulgaria în ceea ce priveşte aderarea la spaţiul Schengen. Tot şeful statului a mai spus şi că aderarea României la spaţiul Schengen este acoperită de rapoartele de evaluare şi că, în ciuda propunerilor care au fost făcute, trebuie să se ţină cont de faptul că evaluările ţării noastre sunt mai bune decât ale altor ţări care au aderat deja.

Faţă de afirmaţiile preşedintelui cu privire la aprecierile rapoartelor de evaluare, am tot dreptul să cred că adevărata cauză a amânării este slaba credibilitate a preşedintelui în rândul celorlalţi şefi de stat din Europa, precum şi demersurile diplomatice neadecvate ale Guvernului făcute în legătură cu acest obiectiv al României.

Este suficient să ne amintim de modul în care preşedintele Băsescu a înţeles să orienteze politica externă a României, astfel încât a reuşit să destabilizeze relaţiile diplomatice cu un aliat istoric - Franţa. De asemenea, faptul că preşedintele României nu a reuşit să se impună prin statura funcţiei sale în relaţiile cu omologi europeni a fost demonstrat de atitudinea cancelarului Germaniei, Angela Merkel, care a impus României un anume tip de relaţii economice în parteneriatele cu agenţi economici germani, în avantajul acestora din urmă. Proasta imagine pe care preşedintele Băsescu şi-o întreţine cu consecvenţă, în defavoarea României, a fost alimentată de curând prin declaraţiile şi atitudinea incalificabilă faţă de persoana regelui Mihai al României, gest care, practic, l-a scos în afara cercurilor elitiste, unde ştim cu toţii, se iau decizii importante pentru viitorul naţiunilor la nivel planetar.

Domnul Marin Almăjanu:

"Un guvern fără soluţii şi fără rezultate!"

Anunţul la unison, făcut de către guvernul Boc şi preşedintele Băsescu, că pensiile şi salariile vor fi îngheţate şi în 2012, deşi doar cu o lună înainte, aceştia promiteau cu totul altceva, devoalează faptul că nu şi-au construit guvernarea decât pe minciună şi promisiuni false, pe măsuri gândite prost şi fără rost şi că România nu are parte de nicio creştere economică de trei ani încoace!

"Una dintre variantele luate în calcul cu grad mare de posibilitate este ca proiectul de buget pentru anul viitor să nu includă pentru început, cel puţin până în semestrul II, nicio majorare de salarii şi pensii, urmând ca la sfârşitul lunii iunie 2012 să fie efectuată o nouă analiză a situaţiei economice, pe baza căreia să se decidă dacă pot fi aplicate în lunile rămase astfel de majorări, în funcţie de prognoza de venituri de la acel moment", au declarat recent actualii conducători.

Cu această ocazie putem înţelege, cu toţii, că domnii Băsescu şi Boc găsesc întotdeauna un vinovat de serviciu pentru eşecurile lor permanente, dar nu-şi recunosc, pentru nimic în lume, greşelile monstruoase care au reuşit performanţa de a pune întreaga economie pe butuci şi de a sărăci acut buzunarele românilor! Dacă nu sunt românii prea leneşi, prea graşi sau prea asistaţi, atunci e de vină Grecia că stă pe un butoi de pulbere sau sunt culpabili liderii europeni, pentru că ţin pe loc decizii importante! Oricine din lumea asta poate fi de vină pentru rezultatele catastrofale ale guvernelor Boc, nu-i aşa? Doar dumnealui şi ai săi miniştri sunt perfecţi şi nevinovaţi...

La începutul anului 2011, Guvernul anunţa ieşirea din recesiune şi începutul creşterii economice, pornind de la o prognozǎ de circa 2% din Produsul Intern Brut, urmatǎ, în anul 2012, de o creştere economicǎ de 3,5 - 4% din PIB. Prognozele pentru anul viitor se reduc însă alarmant, până la 1% din PIB, fapt ce sugerează cǎ, în realitate, 2012 va fi mai degrabă un an al stagnării decât al creşterii.

Acum aflăm, de fapt, că România n-a ieşit încă din criză, ba chiar a devenit mai mult decât dependentă de împrumuturile pe bandă-rulantă de pe toate pieţele şi că orice mişcare seismică oricât de mică a Greciei, poate produce un dezastru ireparabil în economia prea fragilă a României!

Păi, dacă dumneavoastră le spuneaţi liderilor europeni, că România a fost prima din UE care a luat cele mai bune şi rapide măsuri de austeritate şi că toate celelalte ţări plătesc tergiversarea şi laşitatea neasumării unor astfel de gesturi - deşi multe dintre ele au avut creştere economică şi în 2010 şi au şi în 2011 -, rezultatele competentelor şi calificatelor guverne Boc, unde sunt domnilor?!

Cum aţi repornit dumneavoastră economia, domnilor Băsescu şi Boc, dacă aceasta nu-şi atinge în niciun an ţintele de creştere economică? De ce fug, cu viteza luminii, toţi investitorii din România, dacă guvernele Boc au luat cele mai bune măsuri de atragere a investiţiilor? De ce promiteţi în fiecare lună că daţi înapoi salariaţilor veniturile tăiate, ca apoi să utilizaţi excesiv cuvântul prudenţă?

V-aţi supraevaluat tot timpul deciziile, domnule Boc şi domnule Băsescu, dar acestea nu au fost transpuse vreodată în rezultate pozitive! Adică aţi minţit românii permanent cu bună ştiinţă, domnilor!

Domnul Andrei Dominic Gerea:

"Despre recensământ, nu doar de bine"

Întru totul legitim, mă fac de bună voie şi nesilit de nimeni purtătorul de cuvânt al numeroşilor cetăţeni care-şi exprimă nemulţumirea îndreptăţită cu privire la chestionarele folosite în recensământul recent al populaţiei şi locuinţelor şi, mai cu seamă, la declaraţiile oficiale de presă oarecum ameninţătoare la adresa celor care nu ar ajunge, din motive obiective, să fie recenzaţi ori nu ar declara codul numeric personal, locul de muncă, uniunea consensuală, capul familiei, stabilirea sau lipsa din localitatea de recenzare, toate date cu caracter intim şi personal, ce nu e cazul să devină, mai mult sau mai puţin, publice, în orice mod. Ca să nu mai zic că, prin conţinutul exagerat al chestionarelor incriminate, acest recensământ, deşi având o bază legală (poate nu riguros armonizată cu Constituţia în vigoare şi actualul Cod civil), seamănă, fie şi parţial, cu o anchetă de tip poliţienesc, securistic, încălcând vădit şi condamnabil drepturi şi libertăţi constituţionale ale românilor civili din această ţară. Ceea ce mă determină să (mă) întreb: de ce să fie ameninţaţi cu amendă uriaşă, evident disproporţionată, dacă ei consideră justificat să păstreze discreţia asupra unor aspecte ale vieţii lor, fără niciun impact la adresa siguranţei naţionale şi a ordinii de drept a statului? De ce acesta, printr-o astfel de poziţie arbitrară de forţă, clar nepotrivită, se vrea unul dictatorial, abuziv şi înfricoşător şi nu caută respectul din convingere al celor care-şi duc viaţa pe teritoriul său şi-i plătesc impozite destule?

O aplicare rigidă şi în exces a legii în context nu e de natură a solidariza pozitiv populaţia autohtonă în acest moment de mare incertitudine socio-economică mondială. Se cuvine, deci, a se apela la moderaţie şi înţelepciune în cauză, nefiind, cert, oportună sancţionarea celor reticenţi fără rea intenţie. Nu facem legi care să transforme tot poporul în contravenienţi, infractori şi clienţi ai tribunalelor, doar pentru un recensământ insuficient gândit şi organizat, birocratic şi incomod, haotic desfăşurat, nu deplin relevant finalmente şi nu lipsit de oculte motive politice nefaste. Statul n-are dreptul să neglijeze şi să anihileze persoana şi personalitatea nimănui. Nici să ne transforme prin coerciţie nemeritată într-o gloată acţionând doar la comanda sa. Sper cu ardoare să nu ajungem cu un cip implantat prin corp, ca animalele supravegheate în diverse scopuri, căci ar fi cumplit. Dezumanizant, fără îndoială, de neacceptat, categoric...

Domnul Angel Tîlvăr:

"Siguranţa cetăţenilor nu este o prioritate pentru regimul PDL"

Evenimentele din ultimele zile ne demonstrează încă o dată, dacă mai era nevoie, că şoselele sunt cele mai nesigure rute de transport. Suntem aproape zilnic martorii unor adevărate scene de groază petrecute pe şoselele din România şi nu numai.

Cauzele accidentelor sunt multiple, însă conform datelor oferite de Poliţia Rutieră, în topul acţiunilor iresponsabile la volan figurează: viteza neadaptată la condiţiile de drum, neacordarea priorităţii pentru vehicule şi pentru pietoni. Ca urmare, în primele nouă luni din 2011, 787 de oameni au murit în urma a 3.497 accidente grave.

Previziunile Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (OMS) nu sunt deloc îmbucurătoare. Se preconizează că până în 2020 accidentele rutiere vor fi a treia cea mai importantă cauză de invaliditate şi deces la nivel mondial, în prezent, conform aceleiaşi surse, peste 1,2 milioane de oameni mor anual în accidente rutiere.

După o scădere în 2009 şi 2010 faţă de situaţia din 2008, numărul accidentelor grave din România a intrat din nou pe un trend ascendent în 2011. Statistic, cele mai multe accidente au loc în lunile de vară, când numărul de maşini aflate pe drumuri este mare şi pot avea loc mai multe evenimente care să favorizeze oboseala, stresul (ambuteiaje, şicanări în trafic etc.) Statisticile privind siguranţa rutieră indică un risc de deces de 11 decese/100.000 locuitori în România. Riscul în ceea ce priveşte numărul de decese la un miliard de kilometri parcurşi este de circa 7 ori mai mare în România decât în Marea Britanie.

Acestea sunt doar câteva dintre motivele pentru care disponibilizările din MAI nu sunt o soluţie viabilă. Conform datelor furnizate de Poliţia Rutieră, în prezent, unui poliţist îi revin în responsabilitate 150 de km de drum naţional, micşorarea numărului de poliţişti înseamnă mărirea razei de competenţă şi, în consecinţă, creşterea evenimentelor rutiere aferente unui poliţist. O altă consecinţă ţine şi de gradul de siguranţă în trafic, care ar putea fi afectat în sensul creşterii numărului faptelor de indisciplină în trafic.

Toate aceste date ne arată că, în fapt, este necesară o suplinire a numărului de agenţi de circulaţie şi nu o diminuare a numărului acestora. În plus, se poate oferi, astfel, şansa absolvenţilor de instituţii de profil la un loc de muncă în sistem, în condiţiile în care atunci când au ales acest drum nu au bănuit nici o clipă că regimul PDL va adopta un proiect de lege, cel al disponibilizărilor în MAI, care va atenta la siguranţa cetăţenilor.

Doamna Antonella Marinescu:

"Desfiinţarea României"

Graţie aşezării sale la ţărmul mării, Dobrogea este cea dintâi provincie românească care intra în lumina istoriei. Încă din secolul al VII-lea î.H., coloniştii greci sosiţi din Milet, întemeiază la capătul unei mici peninsule din această regiune, cetatea Histria (657 î.H.). Tot atunci încep raporturile dintre populaţia autohtonă (geţii dobrogeni) şi coloniştii greci, purtătorii unei civilizaţii superioare care întemeiază oraşele cetăţi Tomis şi Callatis, pe locul unor mai vechi aşezări autohtone.

Odată cucerit de otomani în urma campaniilor din 1419 - 1420 şi 1484, ţinutul istro-pontic a fost introdus în hotarele de stat şi administrative ale Imperiului.

În urma Războiului de Independenţă (1877 - 1878), prin Tratatul de Pace de la Berlin, România devenea stat suveran, egal în drepturi cu celelalte state independente şi îi erau recunoscute Dobrogea, Delta Dunării şi Insula Şerpilor.

Judeţele au sute de ani vechime. Ele nu sunt întemeiate de Mircea cel Bătrân, Alexandru Ioan Cuza sau Carol I. Ele existau, iar domnitorii unirii şi fondatorul monarhiei le-a întărit.

În timpul guvernului condus de Mihail Kogălniceanu, din timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza, începând cu anul 1863 au fost elaborate şi promulgate Legea Contabilităţii, Legea Instrucţiunii Publice, Codul Penal, Legea Consiliilor Judeţene, precum şi crearea Consiliului de Stat.

Judeţele, ca şi unităţi administrativ-teritoriale, au fost înfiinţate în urmă cu 147 de ani. În 1948 sovieticii, împreună cu comuniştii, au avut incredibila îndrăzneală de a încalcă istoria României şi au dat lovitura de graţie statului civilizat român, prin desfiinţarea judeţelor şi înfiinţarea raioanelor şi regiunilor după modelul sovietic. Tot regimul comunist a fost cel care a schimbat titulatura consiliilor judeţene în consilii populare judeţene, respectiv din consilii locale în consilii populare.

Prin declaraţiile preşedintelui României şi ale premierului referitoare la desfiinţarea celor 41 de judeţe şi înfiinţarea celor 8 judeţe mamut, s-au creat premisele apariţiei unor probleme de interes deosebit pentru locuitorii judeţelor actuale ale României.

Principiul subsidiarităţii promovat şi susţinut de Uniunea Europeană este încălcat, în mod grosolan, deşi este invocat de iniţiatori pentru înfiinţarea judeţelor mamut.

Principiul presupune apropierea deciziilor, instituţiilor şi structurilor publice de cetăţeni. Guvernul, deşi şi-a asumat acest principiu de subsidiaritate şi descentralizare pentru promovarea iniţiativei reorganizării administrativ - teritoriale, prin măsura de desfiinţare forţată a judeţelor, îndepărtează autoritatea publică locală de cetăţean. Desfiinţarea judeţului Constanţa şi a celorlalte judeţe nu înseamnă descentralizare. Naşterea unui judeţ mamut, prin desfiinţarea judeţelor, reprezintă centralizarea atribuţiilor.

Înfiinţarea unui singur judeţ pentru circa 3 milioane de cetăţeni proveniţi din 6 judeţe actuale, nu reprezintă un răspuns şi o soluţie suficient fundamentată şi justificată pentru afirmaţia privind descentralizarea. În loc de 6 instituţii la care cei 3 milioane de cetăţeni se adresează în prezent, vom ajunge ca o singură instituţie să fie pusă în situaţia de a rezolva toate problemele.

În toate ţările dezvoltate, ponderea funcţionarilor este: 1/3 din numărul persoanelor salarizate din fonduri publice activează în aparatul central, iar restul de 2/3 în cadrul aparatului administraţiilor şi instituţiilor locale.

În România lui Traian Băsescu şi Emil Boc raportul este total invers, iar instituţiile aflate în subordinea Guvernului sunt împânzite de funcţionari angajaţi pe criterii politice şi nu pe criterii de competenţă.

Volumul de muncă, dublat cu distanţele lungi de parcurs şi timpul pierdut până la centrul administrativ al judeţului mamut, îi vor determina pe locuitorii acestuia să aloce problemelor administrative o parte însemnată a resurselor financiare, în condiţiile în care criza economică nu ocoleşte pe nimeni şi mai ales pe cei săraci. Instanţele, organele de poliţie rutieră judeţene, direcţiile de evidenţă a persoanelor, direcţiile judeţene de pensii, muncă şi şomaj vor deveni, pentru oamenii de rând, instituţii mult prea îndepărtate.

Prin desfiinţarea judeţelor şi crearea unui judeţ mamut va apărea o distanţă uriaşă între cetăţean şi autorităţi, iar principiul subsidiarităţii şi descentralizării rămân doar vorbe lipsite de conţinut. În aceeaşi măsură, decizia administrativă privitoare la cetăţeni va fi impersonală şi lipsită de eficacitate obiectivă.

Va fi o instanţă judeţeană pentru 3 milioane de oameni. Un singur tribunal va soluţiona dosarele ce fac obiectul şi responsabilitatea a 6 tribunale judeţene. Erorile se vor înmulţi, iar statul român va ajunge să-şi plătească erorile tot din banii noştri, întrucât România este şi va fi campioana litigiilor pierdute în faţa instanţelor judecătoreşti europene.

În acest mod, al descentralizării, se respectă principiul subsidiarităţii şi al apropierii deciziei de cetăţeni. Astfel ar fi putut fi rezolvate o serie de probleme, cum ar fi:

- numirea personalului didactic de către autorităţile locale şi nu pe criterii politice şi prin

- ordine ale miniştrilor;

- în domeniul sănătăţii, deşi Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Constanţa a trecut sub autoritatea Consiliului Judeţean Constanţa, acest lucru ducând, într-un timp scurt, la o eficientă administrare, există o serie de instituţii aflate încă în directa subordine a Guvernului, cum este Casa Judeţeană de Sănătate. În acest mod, cooperarea între instituţiile judeţului nostru este departe de a fi rezolvată;

- în domeniul agriculturii asistăm la o centralizare grosolană a Camerelor Agricole, problemele reale ale judeţului nostru fiind imposibil de soluţionat;

- în domeniul apărării şi siguranţei naţionale asistăm la un masiv proces de disponibilizare a poliţiştilor, fenomen la care nu am fi asistat dacă inspectoratele judeţene ar fi trecut sub autoritatea administraţiei locale (consilii judeţene), şi implicit, aceşti poliţişti ar fi activat în cadrul poliţiilor locale.

Propunerea actualei conduceri a statului român nu reprezintă altceva decât scoaterea la lumină a eşecului politicii statale, centralizate în gestionarea procedurilor administrative de accesare a fondurilor europene.

Autorităţile din România au proiecte eligibile, dar care nu pot fi finanţate, întrucât fondurile alocate regiunilor aproape s-au epuizat, iar Guvernul nu ia nicio măsură eficientă. Totul este o minciună. Accesarea fondurilor europene nu reprezintă o problemă a judeţelor actuale. Problema este la nivel central, nu local.

Aşa cum arătam mai sus, soluţia nu este regionalizarea în forma propusă de preşedintele României, ci aplicarea principiului subsidiarităţii şi descentralizarea.

"În 1948, atunci când România, cu kalaşnikovul la tâmplă, era obligată să aduleze pe unul dintre cei mai mari criminali din istorie, Iosif Vissarionovici Stalin s-au desfiinţat judeţele şi s-au înfiinţat raioanele şi regiunile pe model sovietic".

În 2012 Traian Băsescu şi Guvernul Boc, se pare că fără a folosi kalaşnikovul, vor să ne transforme în simpli cetăţeni cu cod numeric personal cutare, pe care îi vor înscrie cu 2-3 semne acolo într-o listă. Şi în acest fel România va fi robotizată.

În concluzie, desfiinţarea judeţelor va avea două tendinţe: "Ştergerea identităţii noastre naţionale. Destrămarea unităţii teritoriale a ţării." Am zis!

Domnul Dan Bordeianu:

Nu sunt un microbist înrăit, nu urmăresc meciurile de fotbal şi nici nu am vreo pasiune pentru o echipă din fotbalul nostru.

Ştiu, însă, despre pasiunile şi interesele care se învârt în jurul sportului rege. Probabil că nu mi-aş fi pus problema să vorbesc de la tribuna Camerei Deputaţilor despre un meci de fotbal niciodată, însă ceea ce s-a întâmplat duminică seara la Ploieşti, depăşeşte sfera sportului.

Am văzut un eveniment de o violenţă extremă, o faptă gravă săvârşită la un eveniment public în prezenţa a peste 10.000 de persoane şi în direct la televiziune.

De câte ori privesc acele imagini, mă îngrozesc şi nu îmi vine să cred că astfel de lucruri se întâmplă în România anului 2011.

Din păcate, violenţa din meciul de duminică seara este o constantă în fotbal şi în sport, în general. Mai grav este că astfel de evenimente oglindesc o stare generală de violenţă în societatea noastră.

Stau şi mă întreb dacă la un eveniment ca cel de duminică, organizat, în prezenţa a mii de reprezentanţi ai legii, s-au produs asemenea acte de violenţă extremă, ce se poate întâmpla cu oamenii simpli pe stradă, la locul de muncă sau cu copiii noştri la şcoală.

Este clar că nu mai suntem în siguranţă. Este clar că statul nu ne mai poate asigura acea siguranţă de care avem nevoie.

Din păcate avem legi, dar ele nu se aplică. Avem instituţii, dar ele nu mai au autoritate.

Toate măsurile din ultimii ani care au lovit puternic în instituţiile statului au condus rapid la o deteriorare a serviciilor prestate de către acestea.

Avem nevoie rapid de măsuri de natură a asigura respectarea legii. Trebuie să acţionăm pentru întărirea instituţiilor noastre, dar şi pentru îmbunătăţirea sistemului educaţional, singurul în măsură să elimine cauzele reale ale acestei violenţe, fără precedent din societate.

Dacă cei cărora le intră în atribuţii aceste lucruri şi sunt plătiţi să facă asta nu acţionează, atunci să plece şi să lase locul altora care vor şi pot să facă ceva.

Domnul Cătălin Ovidiu Buhăianu-Obuf:

"Panica CNP-ului - ultima manipulare marca PSD!"

Vreau să vă aduc la cunoştinţă câteva aspecte care sunt definitorii pentru haosul de la conducerea bicefală a USL, haos care înlocuieşte un minim de viziune politică! Este vorba, de această dată, de recensământul populaţiei 2011.

În primul rând, trebuie să recunoaştem că au fost deficienţe în modul de organizare al acestui referendum. Dificultăţile principale s-au referit la extrem de proasta comunicare mediatică şi organizaţională, mai concret la problema declarării CNP-urilor. Recunosc meritul Opoziţiei de a fi semnalat o neclaritate, cea legată de obligativitatea declarării codului numeric personal. Haosul declarativ şi administrativ al Institutului Naţional de Statistică este impardonabil şi cer pe această cale o investigaţie foarte serioasă a modului în care conducerea INS a gestionat o problemă relativ simplă.

Pentru că dacă s-a stabilit de la bun început faptul că se declară CNP-ul, aşa trebuia să rămână. Nu se poate scuza în nici un fel faptul că o simplă declaraţie, politică în cele din urmă, a opoziţiei prin care se lansa zvonul că CNP-ul este periculos a fi dezvăluit, să creeze degringoladă la INS.

Să clarificăm acest lucru încă o dată: CNP-ul este dezvăluit de orice cetăţean peste tot, de la poştă şi până la spital, de la bancă şi până la funcţionarii publici din primării. CNP-ul în sine nu poate fi folosit oricum, oriunde, de oricine, iar abuzurile şi faptele ilegale sunt pedepsite penal!

Opoziţia, în special PSD, dă dovadă că este în stare să folosească orice tehnici de manipulare pentru a câştiga puterea, indiferent dacă trebuie să semene panică în rândul populaţiei. Pentru că asta au urmărit comunicatorii PSD struniţi de Adrian Năstase: să semene panică în rândul populaţiei, prin ideea că dacă oamenii dau CNP-ul recenzorilor, riscă să îşi piardă intimitatea sau chiar bunurile. Foarte mulţi recenzori au raportat că oamenii au devenit reticenţi în a-şi da CNP-ul, de teamă "să nu le ia cineva casa"!

De altfel, PSD este un partid specializat în acţiuni de manipulare publică şi reamintesc aici acţiunea de intabulare gratuită a terenurilor, transformată de PSD în timpul alegerilor în "vă măsoară pământul ca să vi-l ia cu forţa"!

USL nu are decât un singur obiectiv: să preia puterea prin orice mijloace! Chiar dacă asta înseamnă să creeze confuzie, panică şi să le facă viaţa mai grea românilor.

Doamna Carmen Axenie:

"O practică unitară şi răspunderea magistraţilor - soluţiile pentru recâştigarea încrederii în justiţia românească"

Avem un nou Cod civil, şi asta mulţumită şi majorităţii dintre dumneavoastră care aţi înţeles necesitatea unei schimbări. Ministerul Justiţiei ne asigură că noul cod va influenţa radical şi pozitiv societatea civilă şi va da un plus de credibilitate mediului de afaceri românesc. Să nu uităm că unul dintre domeniile cele mai controversate şi mult discutate la nivelul relaţiilor România-UE a fost şi încă mai este cel al justiţiei. România a ajuns astfel să plătească, sub formă de daune, sume importante, totul datorându-se unei înţelegeri şi aplicări diferite a unor prevederi legale, destul de ambigue în interpretare. Iată de ce întărirea răspunderii în sistemul judiciar continuă să reprezinte o prioritate, indiferent de regimul politic care guvernează.

Eu personal, ca jurist şi ca unul dintre cei care au participat direct la elaborarea noului Cod civil, nu contest în niciun fel avantajele pe care le poate aduce această nouă reglementare. Dar cu o singură condiţie: să fie aplicată în mod corect şi unitar, fără interferenţe politice sau economice.

Momentul important abia acum urmează şi va fi cel al aplicării. Momentul primelor hotărâri judecătoreşti va fi cel care va pune bazele viitoarei jurisprudenţe. Iată pentru ce este necesară, încă de la început, o practică unitară care să netezească calea aplicării în justiţie şi să nu provoace confuzii într-un sistem şi aşa destul de bulversat.

Reformarea sistemului juridic din România, început din 2005, a avut ca scop tocmai crearea unor premise care să permită magistraţilor o interpretare şi aplicare unitară a legislaţiei în vigoare, dar din păcate procesul nu este nici pe departe finalizat. Am înţeles că Consiliul Superior al Magistraturii face toate eforturile în acest sens, dar aşa cum am spus, măsurile trebuie continuate.

În orice societate democratică, existenţa unui stat de drept presupune implicit ca instanţele judiciare să aplice legislaţia în mod unitar, căci justiţia este unică şi egală pentru toţi cetăţenii. Dar, din păcate, acest deziderat nu este atât de simplu de aplicat, unele chestiuni de drept fiind rezolvate, în practică, contradictoriu de instanţe, în funcţie de interpretarea proprie a legiuitorilor.

O importanţă deosebită trebuie să acordăm, în viitor, şi creşterii răspunderii magistraţilor. Şi aici mă refer atât la o răspundere morală, cât şi la o răspundere materială. Din păcate, în acest caz, România suferă de vid legislativ în domeniu. Avem nevoie urgentă de o prevedere legală care să reglementeze răspunderea magistraţilor, dar din păcate CSM-ul continuă ca, prin diferite subterfugii, să blocheze orice iniţiative în acest sens. Nu înţeleg motivul pentru care acest gest nu trebuie interpretat ca o intervenţie în libertatea de decizie a magistraţilor, ci ca o dorinţă de conştientizare a importanţei şi responsabilităţii deciziei, respectând la nivel naţional o practică legislativă unitară.

O practică judiciară coerentă şi unitară nu reprezintă altceva decât o dovadă de pregătire profesională de calitate, suficient de matură pentru a se putea debarasa de orice influenţă politică sau materială, care ar putea să influenţeze soluţionarea echitabilă a cauzelor judiciare.

Domnul Radu Eugeniu Coclici:

"România trebuie să revină la sistemul de învăţământ bazat pe examenele de admitere"

Am cerut oficial Guvernului României o analiză serioasă a situaţiei actuale a sistemului de învăţământ românesc, deoarece susţin cu tărie faptul că este necesară revenirea la examenele de admitere în licee şi facultăţi. Consider, alături de alţi specialişti din învăţământ, că o evaluare corectă a pregătirii elevilor se poate face doar pe baza unui examen de admitere, şi nu de concurs de dosare, aşa cum se întâmplă în prezent. Este bine ştiut faptul că şcolile din România au sisteme de evaluare diferite şi există riscul ca elevi din şcoli mai slabe sau cu pretenţii mai mici să aibă note mai mari decât colegi din şcoli în care pretenţiile unui învăţământ de calitate sunt mai mari. Aceştia din urmă, deşi au note mai mici, în realitate au un nivel de cunoştinţe mult mai ridicat. Ocuparea locurilor de către cursanţi ai şcolilor mai slab cotate, dar care au note mai mari, este clar în defavoarea elevilor din unităţile mai exigente, lucru incorect din punctul meu de vedere.

De asemenea, sunt convins că există elevi care se pot mobiliza mult mai bine în faţa unor examene de admitere. Sunt elevi a căror capacitate intelectuală nu a fost valorificată suficient pe parcursul anilor de studii, dar perspectiva unui examen de admitere şi a intrării într-o şcoală valoroasă îi mobilizează şi îi determină să se pregătească în aşa fel încât să poată intra cu succes într-o competiţie corectă şi reală cu ceilalţi elevi.

Din nefericire, rezultatele actualului sistem de învăţământ sunt dezastruoase, iar notele obţinute la cele două sesiuni ale Bacalaureatului din acest an stau mărturie în acest sens. În concluzie, am cerut din nou demisia ministrului Funeriu şi a secretarului de stat Oana Badea, pe care îi acuz public de distrugerea bunei reputaţii a învăţământului românesc.

Domnul Radu Eugeniu Coclici:

"România, împinsă de Guvernul Boc tot mai aproape de faliment!"

Iată că avem din nou confirmarea oficială a ceea ce ştiam deja cu toţii şi fiecare român a simţit pe propria-i piele de multă vreme, doar puterea încerca să ascundă prin propagandă mincinoasă: economia românească este la pământ! Înţelegem astăzi că sacrificiul românilor din ultimii doi ani a fost zadarnic. Dacă România este într-o situaţie extrem de delicată şi nu a putut evita declinul, nu a putut să iasă din impasul economic, atunci ne întrebăm, pe bună dreptate, la ce au folosit tăierile brutale de salarii şi pensii? Practic, politica de austeritate şi de împrumuturi a acestui guvern nesimţit a fost inutilă, a fost o opţiune total eronată, ale cărei costuri le plăteşte acum populaţia întreit. Până nu demult, Traian Băsescu ne explica ce bine a procedat Guvernul Boc atunci când a luat măsuri de austeritate, cât de bine stă România în raport cu alte state europene, cărora le-ar putea da lecţii, cum ne-am salvat noi tăind salarii şi dând afară bugetarii. Acum aflăm, culmea tot de la Băsescu, că, în realitate, aceste măsuri n-au dus nicăieri, ci doar au nenorocit şi sărăcit milioane de români...

Băsescu a terminat cu o parte din vinovaţii crizei: pensionarii, bugetarii, statul gras, şi a trecut acum la găsirea altora, precum Uniunea Europeană, pieţele financiare mondiale, băncile.

Mai nou, Traian Băsescu se plânge şi dă vina pe Grecia. Uită însă faptul că nimeni nu mai are încredere în România; este perfect justificat. Nimeni nu a avut încredere niciodată în România! Când tu spui în programul de guvernare şi în toate declaraţiile că vei privatiza şi vei restructura întreprinderi şi nu faci aceste lucruri, cineva te penalizează şi plăteşti. Când spui că vrei să aduci investitori în energie şi de trei ani baţi pasul pe loc, cineva notează şi te ia de urechi! Când spui la construcţia bugetului în 2009 că mergi pe o creştere economică de 2% şi în final economia cade la -7,1%, atunci toţi te privesc cu rezervă când mai vii cu noi indicatori macroeconomici. Când spui că vrei să faci parteneriate public-private pentru anumite lucrări de infrastructură sau proiecte majore şi nici după trei ani nu a început niciun proiect, atunci niciun investitor nu te va lua în serios.

De fapt şi de drept, liderii politici aflaţi acum la putere în România au o mare problemă de credibilitate. Emil Boc nu participă la întrunirile cu omologii săi europeni. Pentru că nimeni nu îl bagă în seamă, nu că nu s-ar duce el. La ultimul Consiliu, în timp ce se discuta soarta Europei, Emil Boc s-a dus la o întrunire de partid la PPE, la o şuetă, să facă o invitaţie pentru un congres la anul. Ministrul de finanţe Gheorghe Ialomiţianu este absent total din cercurile financiare internaţionale. De ministrul economiei Ion Ariton n-a auzit nimeni, nici măcar în România, nici în oraşul lui natal, Sibiu. Toţi străinii notează acest lucru şi pun riscul pe România mai mare pentru că n-au cu cine să vorbească şi în cine să aibă încredere.

Este momentul acum să ne reamintim episoadele tensionate cauzate de Traian Băsescu în relaţiile cu Franţa şi Germania. Acum, când avem nevoie de banii nemţilor să investească în obligaţiunile noastre emise de Finanţe, ei lipsesc cu desăvârşire, şi vor lipsi şi pe viitor...

Cine răspunde, totuşi, pentru toate aceste greşeli? Nimeni. Vor răspunde cu siguranţă la alegerile de anul viitor. Românii sunt obligaţi să treacă din nou peste toate minciunile, vor accepta încă o dată să mai strângă cureaua, iar pentru clientela politică a PDL se vor găsi din nou bani. Unica soluţie este să ne rugăm ca România să nu intre în faliment până la momentul alegerilor şi al schimbării prin vot popular a actualei puteri.

Domnul Cristian-Ion Burlacu:

"Sinaia a pierdut telegondola!"

În decembrie 2007, la Sinaia, se inaugura, cu mare fast, telegondola, o investiţie în valoare de aproape 8 milioane de euro, cireaşa de pe tort a staţiunii noastre montane, care urma să rezolve nemulţumirile cele mai mari ale turiştilor schiori: aglomeraţia de la telecabină şi starea execrabilă a drumului spre Cota 1400.

Festivitatea a avut loc, totuşi... fără schiori, deoarece obiectivul nu era autorizat ISCIR, şi... cam în grabă, probabil pentru a lua caimacul inaugurării unei investiţii similare, la Azuga.

Dar iată ce comparaţii interesante făcea, la momentul respectiv, Mediafax:

"Telegondola de la Sinaia este o instalaţie tip 8-MGD, realizată de firma austriacă Doppelmayer, are staţia de bază la altitudinea de 1.006 m, staţia de vârf la 1.416 m. Lungimea traseului este de 1.385 m, la o diferenţă de nivel de 410 m şi circulă cu o viteză de 6m/s, având o capacitate de transport de 1.700 persoane/oră.

Valoarea totală a investiţiei este de 7.705.950 de euro, inclusiv TVA şi taxele aferente leasing-ului, Guvernul alocând pentru acest proiect 7.500.000 lei, restul de bani fiind investiţie a administraţiei locale, în urma unui contract de leasing.

Telegondola de la Azuga este o investiţie privată a firmei Romenergo şi costă aproximativ 5 milioane de euro.

Telegondola are 49 de cabine cu o capacitate de transport de 2.000 persoane/oră, urcă la o diferenţă de nivel de 550 m pe un traseu cu o lungime de 1.800 m şi deserveşte întreg domeniul schiabil al staţiunii Azuga care cuprinde pârtiile Cazacu, Sorica, Sorica Sud şi La Stână, ce se întind pe o lungime totală de 6 km.

Întrebat de ce telegondola de la Azuga, care are o capacitate de transport mai mare şi circulă pe un traseu mai lung, costă mai puţin decât cea de la Sinaia, realizată din bani publici, primarul staţiunii Sinaia, Vlad Oprea, a afirmat că cele două investiţii nu suportă comparaţie şi a explicat că preţul mai mare al telegondolei din Sinaia se justifică şi prin taxele de leasing şi dobânda aferentă contractului de leasing."

Ce ar mai putea fi spus despre această megainvestiţie?

Multe: că au apărut defecţiuni, că s-au remediat cu întârziere, că a constituit pretextul înfiinţării unei sinecuri pentru unul dintre apropiaţii lipsiţi de experienţă ai primarului devenit, astfel, director al Societăţii Transport Urban Sinaia.

Sau comic, dacă nu ar fi trist! Telegondola a devenit pretext chiar şi pentru blocarea accesului autoturismelor la Cotă, pe traseul consacrat, primarul "rezolvând", astfel, două probleme care s-au dovedit, ani la rând, insurmontabile: repararea şi, respectiv, deszăpezirea drumului respectiv!

După toate aceste "peripeţii", ca şi când nu ar fi fost destule şi... suficient de păguboase, iată, astăzi, noi, sinăienii, ne aflăm într-o situaţie inacceptabilă: aceea de a ne fi luată telegondola dacă nu din staţiune, atunci măcar din patrimoniul localităţii.

Motivul? La 30 septembrie a.c., SC Transport Urban Sinaia înregistra 90 de zile întârziere la plata ratei de leasing, fiind notificată în legătură cu rezilierea contractului şi iminenţa înstrăinării bunului!

Cu alte cuvinte, directorul SC Transport Urban, ocupat, peste măsură, cu problemele de... concediu, a "omis" să plătească, timp de trei luni, ratele şi a uitat cu desăvârşire ce riscuri presupune o astfel de amnezie....

În egală măsură, mentorul său, primarul, reacţionează... cu multă delicateţe şi întârziere: în loc să convoace, imediat, Consiliul Local, unic acţionar al societăţii în culpă, să ceară demiterea incompetentului şi să ia împuternicire pentru renegocierea clauzelor contractuale, îl convoacă abia pe 26 octombrie, după ce a fost emisa o sentinţă executorie şi fără cale de atac, ca să fie de acord să... angajeze o casa de avocatură, care să reprezinte interesele primăriei în acest conflict...

Cu alte cuvinte, alţi bani/ probabil mulţi!/, şi mai mult ca sigur fără niciun rezultat, şi altă.... "distracţie" pentru acelaşi subiect: Telegondola, acum, în prag de iarnă şi înaintea apropiatului Festival Olimpic pentru Tineret!

Iată de ce cer public demisia primarului Vlad Oprea, a directorului SC Transport Urban Sinaia şi a consilierilor locali, care continuă să trateze oraşul Sinaia ca pe o moşie personală, pe care totul le este permis stăpânilor şi arendaşilor înscăunaţi de primar, precum şi anchetarea cazului de către organele statului abilitate.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Legea protecţie familiei şi stimularea natalităţii"

Potrivit estimării autorităţilor, populaţia României va avea o tendinţă constantă de scădere în anii imediat următori. Consecinţele vor fi tragice. Vom fi cu 20% mai puţini până în 2060, iar rata dependenţei persoanelor de peste 65 ani va creşte alarmant, la peste 60%. De unde reprezentam a şaptea ţară europeană ca număr de locuitori, vom ajunge să nu mai contăm în economia europeană. Modelul de fertilitate din ultimii ani arată o scădere de un copil pentru fiecare româncă, iar tot mai multe cupluri care muncesc amână aducerea pe lume a unui copil din considerente economice.

Natalitatea rămâne singura componentă asupra căreia se poate acţiona cu rezultate eficiente. Proiectul legislativ vizând stimularea natalităţii, protecţia copiilor cu dizabilităţi şi consolidarea familiei, pe care urmează să-l depun la Parlament are menirea de a încuraja creşterea natalităţii, sprijinirea dreptului copilului cu dizabilităţi de a creşte în mediul său familial şi sprijinirea mamei în a cărei responsabilitate cade, acesta având ca efect reducerea riscului de abandon prin reducerea vârstei de pensionare cu un an pentru mamele cu trei copii şi care au cotizat zece ani la sistemul de pensii şi cu doi ani pentru cele cu mai mult de patru copii sau cele care au un copil cu dizabilităţi.

Scăderea populaţiei este un atentat la siguranţa naţională şi de aceea pot doar să sper că în România vor fi cât mai multe familii cu patru copii şi poate că primul va apăra graniţele ţării, al doilea ne va trata atunci când e nevoie, al treilea ne va învăţa nepoţii şi al patrulea ne va asigura pâinea cea de toate zilele.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Cele 52 de urgenţe ale lui Bachus"

Un pacient de 44 de ani a fost adus de ambulanţă de 52 de ori la urgenţe în ultimii ani în urma excesului etanolic. Pacientul a necesitat de fiecare dată evaluare clinică, imagistică şi biologică, precum şi tratament simptomatic, iar examenele toxicologice au arătat valori crescute ale alcoolemiei, valoarea actuală fiind de 241 mg‰. Coma toxică exogenă a implicat resuscitare respiratorie şi volemică, precum şi măsuri de depurare a toxicului.

România face parte din ţările europene unde consumul de alcool pur depăşeşte 12,5 litri pe an. Suntem printre cei mai mari consumatori de alcool din lume, iar zilnic se prezintă la spital cel puţin 3 pacienţi în fiecare UPU din cauza consumului excesiv de alcool. 60 de afecţiuni sunt direct legate de consumul de alcool, iar alte 200 au legătură indirectă, iar decesele legate de alcool au depăşit numărul celor legate de acte violente.

Nu este vorba de fatalitate, de boală genetică sau accident, ci de un act voluntar al celui ce uită sau vrea să uite de consecinţele negative ale consumului de alcool, atât de mediatizate în ultima perioadă.

În circuitul terapeutic al unui astfel de pacient se suprapun adesea poliţia sau jandarmeria, pe lângă ambulanţă, UPU sau secţiile de psihiatrie, crescând şi mai mult costurile intervenţiei, iar dintre aceşti pacienţi se selectează adesea cei care agresează personalul medical.

De aceea propunem printr-un proiect legislativ ca aceşti pacienţi să poată munci în folosul comunităţii pentru serviciile medicale primite.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Antiomerta"

Voi depune mâine un proiect legislativ de modificare a Legii nr.161/2003 ce vizează creşterea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei. Exercitarea funcţiilor publice nu trebuie să "asigure" facilităţi precum încheierea unor afaceri cu statul, nici pentru demnitari, nici pentru rudele acestora.

Perpetuarea corupţiei este inacceptabilă. Prea multe persoane sărace şi vulnerabile continuă să sufere consecinţele corupţiei. Avem nevoie de noi legi şi noi reguli pentru a lupta cu baronii ce ne fură până şi dreptul la existenţă.

Prezenta propunere legislativă întrerupe lanţul corupţiei instituţionalizate prin interzicerea contractelor comerciale de orice fel, inclusiv contracte de asociere cu autorităţile administraţiei publice locale sau centrale, cu instituţiile sau regiile autonome de interes local sau central aflate în subordinea ori sub autoritatea statului respectiv ori cu societăţile comerciale înfiinţate de consiliile locale sau consiliile judeţene respective pentru membrii autorităţilor locale sau centrale, inclusiv până la rudele de gradul doi.

Totodată, propunem ca soţii sau rudele de până la gradul al doilea ale persoanelor aflate în funcţie de conducere să nu poată fi angajaţi în instituţiile publice unde aceştia îşi desfăşoară activitatea. În timp ce în Occident doi membri ai aceleiaşi familii nu pot lucra în aceeaşi instituţie publică, la noi nu poţi pătrunde decât dacă aparţii unui clan cu vechime ce are girul "familiei" .

Vreau ca omerta să fie înlocuită de comunicare, transparenţă şi depolitizare.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"SOS inima României!"

Consider necesară alocarea urgentă de fonduri pentru funcţionarea Institutului de Cardiologie "C.C.Iliescu" din Bucureşti. Doar depolitizarea sistemului, deblocarea posturilor şi alocarea a minimum 5% din PIB pentru sănătate vor face ca sănătatea în România să înceapă să funcţioneze.

România ocupă locul trei în lume la mortalitate din cauze cardiovasculare, în condiţiile în care, conform datelor statistice, două decese din trei sunt provocate de afecţiuni ale inimii şi vaselor de sânge.

Aceleaşi statistici arată că, la fiecare 20 de minute, un român suferă un accident vascular cerebral, iar la fiecare 30 de minute, un român face infarct.

Unul din trei români suferă de hipertensiune arterială, iar şapte milioane au probleme din cauza bolilor cardiovasculare.

Nu pot să cred că inimile românilor valorează mai puţin un euro pe zi. Cer de urgenţă alocarea de fonduri pentru ca inimile noastre să continue să bată.

Solicitde urgenţă adoptarea Legii Ciuhodaru, care prevede deblocarea posturilor, conform cerinţelor europene, şi alocarea urgentă de fonduri în sistemul sanitar.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Degete pe foc"

Cel puţin 15 pacienţi au ajuns la UPU de la Centrul de Traumă şi Toxicologie "Sfântul Ioan" în urma accidentelor casnice legate de pregătirile de iarnă. Transportul şi tăiatul lemnelor de foc au făcut ca mai mulţi pacienţi cu vârste cuprinse între 18 şi 43 de ani să necesite asistenţă de urgenţă pentru fracturi şi contuzii sau amputaţii traumatice. Chirurgii reconstructivi ai singurei secţii de profil din Moldova aflată la centrul de traumă lucrează pe bandă rulantă, iar singurul microscop e suprasolicitat. Severitatea leziunilor interesând vase şi nervi, ţesuturi moi, oasele membrelor, precum şi posibilele complicaţii septice fac prognosticul funcţional extrem de rezervat.

Din păcate din cauza deciziei "înţelepte" a mutării ortopediei la morga Spitalului "Spiridon", fără a se evalua situaţia reală, pacienţii consultaţi de cei de la Centrul de Traumă "Sfântul Ioan" sunt mutaţi la morga de la "Spiridon" şi apoi operaţi la recuperare, făcând ca viaţa pacientului critic ortopedic să fie în permanenţă în pericol.

Recomandăm evitarea consumului de alcool asociat activităţilor casnice, precum şi utilizarea strictă a lamelor tăietoare în concordanţă cu recomandările fabricantului, întrucât multe din aceste leziuni s-au produs în contextul utilizării lamelor pentru metal la tăierea lemnelor.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Oraşul şi câinii"

Prin bunăvoinţa autorităţilor, fiecare ieşean beneficiază de o haită personală de şapte câini comunitari. Ca şi când cei cinzeci de mii de câini fără stăpân nu ar fi fost de ajuns, viziunea administrativă, conform căreia "lucrurile importante au nevoie de timp", a dilatat realitatea ieşeană şi a făcut ca cele trei luni necesare finalizării padocului de la Tomeşti să se transforme în trei ani. Din vara anului 2009 am rămas doar cu vorbe goale, în ciuda faptului că adăposturile pentru căţei costă cât nişte vile.

Am ajuns ca fiecare dintre noi să avem cel puţin o rudă sau o cunoştinţă care a fost cel puţin o dată la spital în urma colţilor pregătiţi de municipalitate.

Ne putem întreba doar dacă pe lângă padoc nu aveau loc şi nişte străzi şi nişte grădiniţe sau dacă printre obiective şi măreţe realizări nu e prevăzut cumva că la anul să fim blagosloviţi fiecare cu câte un câine comunitar. Voi ce credeţi ?

Domnul Cosmin Mihai Popescu:

"N-ar trebui să ne vindem ţara..."

Una dintre sintagmele postdecembriste extrem de cunoscute a fost "Nu ne vindem ţara!". Sintagma era rostită de cele mai multe ori de angajaţii unor întreprinderi sau fabrici de stat falimentare, care se opuneau potenţialelor privatizări ale acestora. Majoritatea analiştilor economici au opinat, de-a lungul timpului, că această atitudine a românilor, această opoziţie faţă de schimbare a reprezentat şi principala piedică în calea fluxului de investiţii străine către România.

Atunci când falimentul acestor întreprinderi nu a mai putut fi evitat nici măcar de o minune dumnezeiască, în România s-a ajuns la situaţia paradoxal opusă: vindem totul... oricui... pe orice preţ... Numai că nimeni nu mai vrea să cumpere.

Acelaşi paradox îl putem sesiza şi în domeniul reconstituirii dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole. Efervescenţa în jurul acestui subiect a marcat mai bine de un deceniu de la Revoluţia română, majoritatea românilor dorindu-şi să îşi recapete proprietăţile străbune pentru a le exploata de o manieră capitalistă.

Cu timpul însă lipsa mijloacelor de producţie, lipsa unei politici agricole naţionale coerente a determinat ca optimismul iniţial să se transforme într-un pesimism extrem, exprimat în abandonarea exploatării agricole a proprietăţilor.

Astăzi, când una dintre cele mai mari mize internaţionale este legată de cererea din ce în ce mai mare de produse agroalimentare, România, prin bogăţia inestimabilă a solului, a devenit una dintre atracţiile mondiale în materia achiziţiei de terenuri agricole.

Când am spus că "n-ar trebui să ne vindem ţara..." nu am afirmat că mă opun vânzării de terenuri agricole către străini, ci îmi doresc ca acestea să rămână în proprietatea românilor. Din punctul meu de vedere, resursele solului românesc reprezintă o miză mult mai importantă decât aurul Roşiei Montane sau decât zăcămintele de petrol din platoul continental al Mării Negre.

Vă trebui să sprijinim fermierii români să prospere şi să considere mai preţios să menţină terenurile agricole pentru ei, decât să le înstrăineze.

Domnul Dănuţ Liga:

"False temeri pe piaţa muncii din UE"

Cunoaştem cu toţii că unul dintre cele mai nefavorabile efecte pe care l-a produs criza financiară internaţională şi recesiunea pe care au traversat-o aproape fără excepţie statele membre ale Uniunii Europene s-a reflectat în creşterea galopantă a cifrei şomerilor. Spania, Portugalia, Italia, dar şi unele ţări nordice au văzut crescând spectaculos ratele şomajului şi, pe fondul unei stări de incertitudine, au căutat cele mai simpliste metode de a scăpa sau de a diminua acest flagel.

Bineînţeles că şi în Europa guvernele sunt politice, uneori lipsite de imaginaţie economică sau aflate în competiţie electorală. Astfel, în lipsa unor soluţii fundamentate economic, menite să sporească oferta de muncă în ţările afectate, mult mai uşor a fost de găsit "inamicul extern" reprezentat de lucrătorii est-europeni, care "ar fura" locurile de muncă ale occidentalilor. Printre aceştia bineînţeles că se află şi lucrătorii români, împotriva cărora mai multe state europene s-au înghesuit să formuleze interdicţii care privesc libera circulaţie a forţei de muncă.

Nu vreau să afirm că un astfel de demers încalcă în mod vădit legislaţia care a stat la baza constituirii Uniunii Europene, pentru că oricine poate sesiza acest lucru.

Eu vreau să afirm că temerile sunt nejustificate. Românii sau mai bine spus potenţialii lucrători români care ar migra sunt din ce în ce mai puţini, ceea ce nu justifică temerile guvernelor europene. Sunt cifre îngrijorătoare pentru ţara noastră, şi nu pentru guvernele europene din vestul continentului. Natalitatea din România a scăzut progresiv în ultimii douăzeci de ani şi cei care intră în câmpul muncii sunt din ce în ce mai reduşi numeric. Apoi, potenţialul migraţionist al ţării noastre a fost deja atins, ceea ce nu poate să mai îngrijoreze nicio cancelarie europeană.

Această falsă ipoteză pe care au încercat cancelariile europene să o acrediteze va fi infirmată zilele acestea de votul Parlamentului European. Aş mai spune că Uniunea Europeană trebuie să fie îngrijorată de migraţia extracomunitară, pentru că cea intracomunitară deja nu mai reprezintă o ameninţare.

Domnul Alin Silviu Trăşculescu:

"Violenţa pe stadioane, o problemă încă nerezolvată"

Sfârşitul de săptămână care a trecut ne-a indignat pe toţi prin faptul că o partidă de fotbal desfăşurată pe unul dintre stadioanele ţării a degenerat şi s-a transformat într-o adevărată repriză de wrestling transmis de televiziuni în direct.

Pentru unii acest tip de eveniment pare normal, ca făcând parte din peisajul comportamental al românilor iubitori de sport.

Pentru mine însă acest lucru nu caracterizează în niciun caz pe cei care apreciază competiţiile sportive şi susţin echipele locale sau naţionale. Din nefericire, din pricina comportamentului antisocial al unor "pseudosuporteri" stadioanele dedicate competiţiilor sportive au devenit unul dintre cele mai nesigure locuri publice din România. Este un fenomen tolerat de mulţi ani de zile, atât de către taberele de suporteri de bună-credinţă, de organizatorii diferitelor competiţii, dar şi de autorităţile publice. Acestea din urmă au invocat foarte des lacunele legislative, care nu le permit în mod eficient să sancţioneze pe cei vinovaţi şi să reducă astfel violenţa dintr-un spaţiu dedicat fairplay-ului.

Pentru acest din urmă motiv, încă din primul an al mandatului meu de deputat am depus o iniţiativă legislativă menită să sprijine lupta de combatere a violenţelor ce pot izbucni cu ocazia competiţiilor sportive.

Din nefericire iniţiativa nu a găsit încă sprijinul dumneavoastră pentru a putea fi transpusă în legislaţia internă, deşi au trecut doi ani de când am propus-o spre adoptare Parlamentului României.

Cred că trebuie să privind relaţia cu cetăţenii care fac onoare competiţiilor sportive mult mai responsabil şi să le asigurăm acestora condiţiile de securitate şi decenţă de care au nevoie competiţiile. Ele sunt importante ca modele de dezvoltare pentru copiii noştri, însă dacă vom tolera să se desfăşoare în continuare în acest mod este garantat că nu mai putem inocula tinerilor dorinţa de competiţie, performanţă şi respect pentru cel mai bun.

Domnul Eugen Constantin Uricec:

"Trebuie să scăpăm de povara companiilor de stat"

În ciuda întâlnirilor repetate ale Consiliului Miniştrilor de Finanţe, ale şefilor de stat şi de guverne din Uniunea Europeană, precum şi a deciziilor pe care aceştia le-au luat, incertitudinea încă planează asupra întregii Uniuni, şi nu numai asupra zonei monetare.

Speculatorii financiari se prezintă în acest peisaj precum hienele, vânând cu toată forţa şi mijloacele economiile ţărilor mai slab consolidate din perspectiva finanţelor publice. Acest lucru a fost confirmat prin faptul că, la numai 24 de ore de la soluţia Consiliului European în problema grecească, trepidaţii puternice au început în legătură cu titlurile de stat italiene, vândute la cel mai mare nivel al dobânzii din ultimele decenii.

Suntem, aşadar, obligaţi să întreprindem de urgenţă cele mai riguroase măsuri în vederea consolidării fiscale, pentru a înlătura orice tentaţie de atacuri speculative din exterior şi a asigura în condiţii sustenabile finanţarea economiei.

Înainte însă de a ne uita cu atenţie către exterior, va trebui să analizăm cu seriozitatea problemele fără sfârşit ale economiei româneşti, pentru care în ultimii douăzeci de ani nu a existat practic niciodată voinţa unei rezolvări.

În consecinţă nu mai putem tolera şi amâna indefinit datoriile pe care le-au acumulat şi continuă să le acumuleze companiile deţinute de statul român. Cine nu ştie astăzi în România faptul că societăţi comerciale precum Compania Naţională a Huilei, CFR - SA sau "Termoelectrica" au acumulat datorii istorice la bugetul de stat şi la cel de asigurări sociale de peste 4,1 miliarde CNH şi de peste 2,5 CFR - SA. Guvernul a luat deja măsuri concrete în sensul stingerii unei părţi importante din arieratele acestor companii, însă reprezintă numai un prim pas în rezolvarea structurală a problemei.

Avem nevoie de un amplu proces de eficientizare a acestor companii, iar atunci când un preţ just se poate obţine de pieţele bursiere pentru acestea, cred că putem să oferim pachetele majoritare spre privatizare.

Însă nu putem să negăm că managementul public al acestor companii a condus la situaţia dezastruoasă din ultimii ani.

Un prim pas către eradicarea exploatării ineficiente a capitalurilor companiilor de stat trebuie să-l reprezinte încredinţarea managementului acestora către management privat. Pe baza unui business-plan şi a unui program de restructurare serios şi real, companii care produc azi găuri negre în bugetele statului se pot transforma în principale contributoare la acestea.

Apoi, nu putem spera să construim bugete sustenabile şi să avem execuţii bugetare cât mai echilibrate, în condiţiile în care prognozăm încasări de la societăţi comerciale cu capital de stat şi acestea nu se realizează.

Este vorba despre un simplu exerciţiu de voinţă politică pusă în sprijinul binelui comun şi al însănătoşirii economice a României.

Domnul Valentin Rusu:

"Prudent, vizionar, responsabil şi reformist!"

Nu cred că mai curge vreo zi în care să nu aud acuze grave la adresa Guvernului României şi a principalului partid care susţine această guvernare. "Au tăiat salarii! Au crescut TVA-ul!" sunt acuzele cele mai frecvente care vor să acrediteze ideea că suntem singura ţară din Europa care a recurs la măsuri de austeritate.

Din nefericire prea puţini lideri de opinie îi informează pe români despre faptul că măsuri de ajustare fiscal-bugetară nu au fost luate numai în România, ci în toate statele care compun astăzi Uniunea Europeană. Nu mai puţin de 11 state membre au redus sau îngheţat indefinit salariile din sectorul public. Şase state europene au decis îngheţarea pensiilor plătite din fondurile publice, iar două state au decis chiar să le reducă.

Majoritatea statelor europene au decis creşterea progresivă a vârstei de pensionare şi aproape toate statele membre ale Uniunii reajustează numărul de angajaţi din sectorul public, prin concedieri.

Dacă opoziţia politică ar fi cinstită şi le-ar explica românilor situaţia reală din Europa, atunci, probabil, demagogia şi ipocrizia unor partide politice ar rămâne specifică doar perioadei de tranziţie a ţării noastre.

Pe de altă parte, nu pot să nu recunosc că sunt mâhnit de faptul că nimeni sau poate prea puţini vorbesc despre măsurile corecte pe care actualul Guvern le-a luat.

Sunt prea puţini aceia care vorbesc despre faptul că în România, spre deosebire de alte ţări din regiune, fondurile pentru pensiile obligatorii administrate privat nu numai că au fost menţinute, dar au fost şi crescute contribuţiile, urmând ca în anul următor să se treacă la un procent superior de 3,5%.

Nu am auzit vreodată vorbindu-se despre faptul că, spre deosebire de ţări cu economie consolidată, cum ar fi Spania, Italia, Irlanda, rata şomajului din România s-a păstrat, graţie măsurilor active ale Guvernului, pe întreaga perioadă a crizei la o singură cifră, iar în prezent şomajul are o valoare care nu ridică probleme.

Nimeni nu vorbeşte despre faptul că în perioada 2000-2008, timp de opt ani de creştere economică consecutivă, în România s-au construit sub 150 de kilometri de autostradă şi s-au reabilitat doar câţiva kilometri de drumuri naţionale. Nimeni nu spune că în ultimii doi ani, ani deosebit de grei din punct de vedere financiar, Guvernul României a inaugurat mai multe segmente de autostradă sau centuri ocolitoare şi are în fază de finalizare mai multe lucrări de infrastructură.

Nu am auzit pe nimeni vorbind despre faptul că în anul care a trecut, în 2010, România a înregistrat cel mai mare nivel al exporturilor româneşti realizate vreodată, iar în anul 2011 ritmul se susţine cu o creştere îmbucurătoare, de peste 20%.

Nu am auzit vreodată pe competitorii noştri politici vorbind sau pronunţând cuvinte precum reformă în educaţie, reformă în sănătate, reformă în serviciile sociale. De ce? Pentru că Domniile Lor au acreditat ideea că poţi deveni student şi fără să fi promovat examenul de bacalaureat.

Pentru că Domniile Lor au încercat să ne convingă că e bine să avem spitale, chiar şi fără medici sau fără infrastructură critică.

Pentru că Domniile Lor au desfiinţat şi discreditat ideea de stat social şi de orientare a ajutoarelor şi prestaţiilor sociale doar către cei aflaţi în risc social real.

Dacă aş fi în opoziţie şi mi-aş propune să critic şi să fiu corect în aprecieri, ceea ce nu sper de la colegii mei din opoziţie, aş judeca obiectiv realizările actualului cabinet, în contextul unor constrângeri financiare pe care România nu le-a mai încercat până acum. Rezultatul aprecierilor mele nu ar fi decât să cataloghez guvernarea 2010-2011 drept prudentă, vizionară, reformistă şi responsabilă faţă de români.

Domnul Iuliu Nosa:

"Guvernul Boc continuă să ignore legea indexării pensiilor"

Doresc în primul rând să-l salut pe colegul meu liberal de la Senat, domnul Varujan Vosganian, pentru luarea sa de poziţie şi ameninţarea Guvernului cu Curtea Constituţională dacă nu va include în bugetul pentru 2012 indexarea pensiilor cu inflaţia.

Consider că într-un stat de drept nu poţi, printr-o lege anuală, să modifici o lege care are aplicabilitate pe un termen mai îndelungat. S-a mai procedat aşa în trecut şi Guvernul ar trebui să înveţe această lecţie: de câte ori bugetul a ignorat legile în vigoare, beneficiarii acelor legi au dat statul în judecată şi au câştigat. Tocmai de asta s-au acumulat atâtea datorii ale statului prin hotărâri judecătoreşti definitive acum.

În România de astăzi, pe un TVA ridicat, pe un CAS ridicat şi pe această rigiditate extraordinară a administraţiei, care a împărţit ţara în inele concentrice, în care inelul de lângă putere are acces la resurse, iar toate celelalte sunt marginale, nu vom reuşi să redresăm nimic. Uitaţi-vă că de trei ani de zile tot primim lecţii de austeritate şi, cu toate astea, 2009-2010 au fost ani de scădere. 2011 este un an de stagnare economică, iar 2012 se duce din ce în ce mai jos la nivelul creşterii economice.

Am o singură pretenţie de la PDL, măcar acum, în prag de colaps economic, şi anume o schimbare de atitudine şi de optică odată cu bugetul de stat pe 2012. Această idee potrivit căreia restructurarea statului şi consolidarea fiscală se fac prin tăieri permanente este rezultatul deciziilor luate pe genunchi şi în baza unor rapoarte vechi şi neavizate. Dacă ar fi fost făcută o analiză pertinentă şi profesionistă, nu s-ar fi ajuns în situaţia în care Guvernul Boc să fie tentat să-şi încalce toate promisiunile electorale din cauza unor tentaţii viclene de a pune deoparte vreun miliard şi ceva de euro pentru a-l folosi în anul electoral cum ştie el mai bine.

Doresc ca acest Guvern să lase deoparte demagogia si strategiile murdare, măcar în al 24-lea ceas, şi să acorde viitorului acestei ţări o şansă cât de mică.

Deja am ajuns la un nivel de saturaţie vecin cu dezgustul, în contextul în care mă văd din nou nevoit să atrag atenţia asupra neregulilor, viciilor de procedură, minciunilor sfruntate şi promisiunilor nerespectate ale acestei guvernări.

Guvernul Boc avea termen până la data de 15 octombrie anul curent să depună la Parlament Legea bugetului de stat şi a asigurărilor sociale pe 2012. Mi se pare inutil să menţionez că nu şi-a ţinut promisiunea nici până în ziua de astăzi şi nici nu întrevăd prea curând realizat acest act de responsabilitate care ar trebui să vină firesc din partea unor oameni care pretind că ne conduc destinele. La fel de inutil mi se pare să menţionez importanţa capitală pentru ţară pe care o are depunerea, dezbaterea şi mai ales trecerea acestei legi în contextul unui an viitor pe care analiştii îl anunţă destul de sumbru.

Atâta vreme cât acest guvern-marionetă nu este capabil să-şi respecte propria lege, mai este el în măsură să ne guverneze? Atunci când actualul guvern şi-a asumat răspunderea pe Legea învăţământului, a promis, negru pe alb, alocarea a 6% din buget pe învăţământ şi a încă 1% pe cercetare, acum avem semne că nici această promisiune deşartă nu va fi dusă pană la capăt, încălcându-şi, pentru a câta oară, cuvântul.

Consider doar că cineva trebuie să-şi asume răspunderea pentru rezultatele unei reforme prost făcute, pentru o guvernare defectuoasă şi pentru aducerea acestui popor la marginea prăpastiei pe care alte state evoluate care au avut noroc şi inspiraţie de guvernanţi maturi şi capabili o numesc a vieţii de zi cu zi, pe care şi-o trăiesc cu demnitate, spre deosebire de marea majoritate a cetăţenilor români.

Ce mai înseamnă o creştere economică de 1-2 procente, în condiţiile în care românii sunt consideraţi cel mai sărac popor din Uniunea Europeană? Ce înseamnă această "nemaipomenită" creştere economică anunţată recent, atunci când toate produsele se scumpesc, când puterea de cumpărare a oamenilor a scăzut considerabil şi când rata şomajului creşte de la o zi la alta simţitor?

În încheiere, doresc doar să subliniez faptul că Guvernul PDL a comis un nou abuz şi a încălcat din nou principiile statului de drept, practici care nu sunt demne de un stat democratic.

Domnul Mihai-Aurel Donţu:

"Victoria cetăţenilor din Codlea ar trebui să le dea de gândit guvernanţilor domnului Boc"

Dacă în ultimii trei ani românii au fost supuşi la tot felul de teste de rezistenţă din partea guvernelor Boc, iar reacţiile de protest s-au manifestat din ce în ce mai puţin vizibil, nu acelaşi lucru se poate spune şi despre nenumăratele proteste vehemente ale locuitorilor oraşului Codlea, organizate ca urmare a deciziei Guvernului Boc de a închide spitalul din localitate. Lupta codlenilor cu autorităţile centrale a fost extrem de dură şi de grea, dar rezultatul obţinut recent a meritat toate sacrificiile.

Începând cu Preşedintele Băsescu şi până la fostul ministru al sănătăţii, toţi au avut aceeaşi părere greşită, referitoare la necesitatea închiderii a sute de spitale din România, peste noapte, pe motivul inutilităţii acestora.

S-a demonstrat ulterior că acest demers a fost implementat în grabă, în mod iresponsabil, fără a fi luate vreun moment în calcul gravele consecinţe ale închiderii, dintr-o dată, a unui număr foarte mare de spitale.

Această decizie, nefondată pe vreo strategie benefică pentru rezolvarea blocajelor şi a problemelor majore din sistem sau pentru îmbunătăţirea serviciilor medicale publice acordate bolnavilor, nu a avut în niciun caz rezultatul îndelung clamat de conducătorii ţării, domnii Băsescu şi Boc. Adică dumnealor au luat şi în această privinţă încă o decizie proastă, care a reuşit să creeze şi mai mult haos în sistemul de sănătate şi să trimită mare parte din cetăţenii acestei ţări pe drumuri, în căutarea unui spital, ori de câte ori aceştia au nevoie de tratament sau de orice alte servicii medicale.

Este şi cazul spitalului din Codlea, închis de Guvernul Boc la 1 aprilie a.c. şi redeschis săptămâna trecută, în urma deciziei instanţei, acesta funcţionând în prezent cu două secţii, interne şi pediatrie, şi având o capacitate de 40 de paturi. După primele trei zile de funcţionare, 38 de paturi ale spitalului au fost deja ocupate de bolnavi, iar pe holuri codlenii aşteptau pentru consultaţii cu diverse probleme. Medicii au înregistrat la camera de gardă peste 100 de consultaţii. Dar, din păcate, spitalul nu mai funcţionează la aceeaşi capacitate la care a funcţionat înainte de a fi închis. Dacă înainte Spitalul Municipal din Codlea avea 77 de paturi, acum a primit aprobare pentru 40: 25 pentru medicină internă şi 15 pentru pediatrie.

Dar tot ceea ce contează este victoria locuitorilor din Codlea privind redeschiderea spitalului, prin care au reuşit să-i arate Guvernului Boc că ei au dreptate şi că sănătatea lor primează în faţa invocatei reforme guvernamentale, fără rezultate pozitive în sistemul de sănătate.

Prin această meritată şi justificată victorie a codlenilor se dovedeşte, cu prisosinţă faptul că politicile domnilor Boc şi Băsescu sunt total greşite, iar prin centralizarea deciziilor unilaterale la nivel de guvern, fără a fi luate în seamă doleanţele şi necesităţile cetăţenilor, nu se rezolvă nimic, ba, mai mult, se cronicizează tot, iar România riscă să rămână definitiv nefuncţională.

Domnul Marius Cristinel Dugulescu:

"Legea asistenţei sociale trebuie urgent adoptată"

Deşi Guvernul României a adoptat din luna iunie a acestui an, proiectul Legii-cadru a asistenţei sociale, textul normativ este învăluit în hăţişurile sistemului birocratic de votare a legilor în România, astfel încât a fost nevoie chiar de intervenţia domnului Preşedinte al României, Traian Băsescu, care, prin scrisoarea adresată celor două Camere legislative în data de 20 octombrie a.c., sublinia importanţa irecuzabilă a votării, în Parlamentul României, a Legii-cadru a asistenţei sociale.

Adoptarea acestui text normativ, din perspectiva garantării şi protejării drepturilor omului în România, va avea un efect determinant asupra consolidării cadrului legislativ în materia asistenţei sociale a persoanelor defavorizate social sau, mai ales, a persoanelor vulnerabile social, în contextul dinamicii recesiunii economice.

Astfel, noua Lege a asistenţei sociale va crea cadrul legal şi instituţional unitar şi coordonat care să asigure condiţiile adecvate pentru elaborarea şi implementarea politicilor publice din domeniul asistenţei sociale, întru respectarea drepturilor fundamentale ale omului.

Noul sistem de asistenţă socială configurat de noua legislaţie va impune respectarea cu prioritate a principiului responsabilităţii sociale, în sensul în care întreaga comunitate participă la sprijinirea persoanelor vulnerabile care necesită suport şi măsuri de protecţie socială pentru depăşirea sau limitarea unor situaţii de dificultate, în scopul asigurării incluziunii sociale a acestei categorii de populaţie.

De asemenea, noul cadru legislativ va asigura transparenţa şi dinamica parteneriatului dintre autorităţile publice centrale şi locale, instituţiile publice şi private, organizaţiile neguvernamentale, precum şi instituţiile de cult recunoscute de lege, care stabilesc obiective comune, conlucrează şi mobilizează toate resursele necesare pentru asigurarea unor condiţii de viaţă decente şi demne pentru persoanele vulnerabile.

Principiul echităţii şi nediscriminării este puternic valorizat în noua legislaţie a asistenţei sociale, prin impunerea unui plafon pentru persoana care beneficiază de servicii de asistenţă socială şi alte tipuri de beneficii, pentru eficientizarea asistenţei sociale potrivit cu proporţionalitatea condiţiilor sociale adverse.

Adoptarea noului cadru legislativ în materia asistenţei sociale atrage după sine şi modificarea Legii nr. 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru şomaj şi stimularea ocupării forţei de muncă, în sensul în care modificarea să dispună acordarea unor stimulente fiscale angajatorilor care angajează persoane care au beneficiat de venitul minim garantat, ca formă de asistenţă socială.

Legea-cadru a asistenţei sociale trebuie adoptată cu prioritate de Camera Deputaţilor, cameră decizională în acest caz, având ca unic temei protejarea efectivă şi eficientă a drepturilor fundamentale ale omului în România, respectând cu seriozitate acordurile cu organismele financiare internaţionale, potrivit cărora această lege va intra în vigoare la 1 ianuarie 2012.

Domnul Marius Cristinel Dugulescu:

"Adoptarea unui nou regulament privind creditele destinate persoanelor fizice - un mecanism eficient de informare şi avertizare a cetăţenilor români"

Consiliul de Administraţie al Băncii Naţionale a României (BNR) a aprobat, în data de 28 octombrie a.c., Regulamentul privind creditele destinate persoanelor fizice care accesează credite de consum în valută. Într-o astfel de vreme de instabilitate financiară care generează o lipsă de predictibilitate la nivel macroeconomic, noul regulament adoptat de BNR reprezintă un mecanism eficient de informare şi avertizare a cetăţenilor români faţă de riscurile aferente împrumuturilor în valută şi consecinţele materializării riscurilor la nivelul fluctuaţiilor de dobândă.

Astfel, prin noul regulament se urmăreşte echilibrarea acordării de credite noi în monedă naţională faţă de cele în valută, ceea ce va contribui la consolidarea stabilităţii financiare şi la asigurarea proactivă a capacităţii debitorilor neacoperiţi la riscul valutar de a-şi onora obligaţiile de restituire a împrumuturilor contractate.

De asemenea, prin efectele implementării regulamentului BNR se are în vedere reflectarea cu acurateţe în preţurile serviciilor financiare a riscurilor pe care acordarea de credite în valută către debitorii neprotejaţi faţă de riscul valutar le incumbă atât pentru aceştia, cât şi pentru băncile comerciale creditoare.

Conceput şi redactat în deplină conformitate cu principiile unanim acceptate la nivelul organismelor financiare ale Uniunii Europene privind creditarea în valută şi reflectate în recomandările Comitetului European pentru Risc Sistemic publicate în septembrie 2011, Regulamentul BNR prevede, în mod legitim, aplicarea unui procent de ponderare a veniturilor de 0,6%, pentru a acoperi riscul fluctuaţiilor de dobândă şi 6% pentru fluctuaţiile de dobândă, indiferent de moneda creditului.

Dincolo de aparenţe sau interpretări reducţioniste, influenţa dreptului european al drepturilor omului, în materia dreptului comercial şi a dreptului afacerilor, este incontestabilă, prin efectele benefice şi determinante pe care le produce în materia protejării drepturilor şi intereselor legitime ale clienţilor vulnerabili, mai ales într-o perioadă de recesiune economică.

Din această perspectivă, Regulamentul privind creditele destinate persoanelor fizice care accesează credite de consum în valută, adoptat de curând de către Banca Naţională a României, reprezintă un veritabil instrument de protecţie pentru cetăţenii români expuşi la variaţiile de risc sistemic de pe piaţa financiară europeană.

Domnul Gheorghe-Eugen Nicolăescu:

"Ce ar putea însemna nedumeririle doamnei Rodica Culcer?!"

De mai mulţi ani mă preocupă faptul că am greşit atunci când am crezut că doamna Rodica Culcer este o profesionistă independentă, obiectivă, departe de cei care făceau înţelegeri cu puterea politică, oricare ar fi fost aceea. Eu am crezut cu sinceritate în profesionalismul acestei persoane, dar îmi dau seama că trebuie să recunosc că m-am înşelat, pentru că nu doresc să induc în eroare publicul.

Am fost singurul politician cu legitimitate, eram purtător de cuvânt al PNL, care i-a luat apărarea când a fost concediată de la postul de radio Europa FM. Am crezut că aşa este bine şi aşa am procedat, chiar împotriva opiniei multor colegi de-ai mei, politicieni cu experienţă şi cu influenţă în partid, periclitându-mi propria poziţie în PNL.

În anii următorii am început să înţeleg că doamna Culcer este departe de ceea ce crezusem, că făcea chiar jocuri periculoase, uneori cu subtilitate, alteori pe faţă, după cum îi dictau şefii politici pe care îi servea.

În epoca dictatorului iubit de la Cotroceni, adulat de Domnia Sa, prestaţia de partizanat politic a doamnei Culcer s-a ridicat la rang de manipulare, minciună, sfidare, aroganţă, neprofesionalism, afilierea la ideile Cotrocenilor şi PDL-ului fiind singura consecvenţă pe care o mai sesizăm.

Atunci când mai am puterea necesară, îi citesc unele editoriale publicate într-o revistă prestigioasă şi bine primită de publicul larg şi constat acelaşi venin strecurat cu ştiinţa manipulatorului şcolit, probabil, la alte instituţii decât cele civile.

Din poziţia de potentat oferită de înălţimea scaunului de la TVR, doamna Culcer aruncă pe piaţa media răutate, diversiune şi mă pot aştepta să mă acuze şi pe mine că fac presiuni asupra dumneaei, chiar dacă am fost singurul apărător public într-o perioadă când o ducea rău şi nimeni nu mai avea încredere în capacităţile sale profesionale şi, mai ales, morale.

Din răspunsul Consiliului Naţional al Audiovizualului primit la solicitarea Grupului PNL din Camera Deputaţilor se vede clar cum înţelege doamna Culcer să servească interesul public, în condiţiile în care, în calitatea sa de director al Societăţii Române de Televiziune, este plătită din bani publici, din taxele pe care toţi suntem obligaţi să le plătim.

Astfel, sub conducerea atentă a doamnei director, emisiunile de ştiri de pe posturile TVR1 şi TVR2 au fost întotdeauna dezechilibrate, au prezentat în majoritate partidele de guvernământ, a căror prezenţă a fost preponderentă în studio, iar opoziţia a avut "dreptul" să intervină numai telefonic sau prin înregistrări, fiind astfel dezavantajată, neputând reacţiona prompt şi eficace la comentariile jurnaliştilor sau oamenilor politici invitaţi în studiourile emisiunilor.

Mare echidistanţă a instituţiei condusă de politruci!

Din raportul de monitorizare pentru perioada 1.04.-31.08.2011, la emisiunile de dezbatere ale postului TVR 1 puterea are 146 de participări, iar opoziţia numai 85, deşi legea prevede că numărul trebuie să fie egal.

Nu mă interesează soarta pe care şi-o aleg unii jurnalişti, ei sunt sau nu validaţi de opinia publică, dar când sunt rău-intenţionaţi şi deservesc puterea în detrimentul interesului public - informarea corectă, obiectivă, fără măsluiri şi mistificări ale realităţii - devin atent şi trebuie să iau atitudine tocmai pentru a restabili adevărul.

În ultimele luni am fost invitat de două ori la TVR Info şi am dat curs invitaţiei, cu toate că ştiam ce mi se pregăteşte. Am intuit foarte bine şi nu m-am mirat să constat că doamna Ioana Lupea şi domnul Mircea Marian nu îşi doreau decât să critice guvernarea liberală, scormonind în temele guvernării, cu toate că au trecut 3 ani de atunci şi subiectele acestea fuseseră larg dezbătute de presă în anii aceia.

Ce rost mai au astăzi, când din 2009 avem o guvernare care a nenorocit ţara, cui serveşte asemenea politică diversionistă?

Poate opoziţiei, care în loc să critice puterea este obligată să răspundă pentru fapte judecate politic de electorat la alegerile din 2008, când PNL a obţinut cel mai bun scor electoral din 1990, după o guvernare acceptabilă, cu bune şi rele, cu efecte pozitive pentru populaţie, discutabile, după alte păreri etc.

Aveţi un punct de vedere despre asemenea demersuri pe care le aprobaţi, doamnă director?

Doamnă Culcer, aveţi momente când vă întrebaţi ce rost aveţi pe lumea aceasta, pe cine serviţi, dacă aveţi păcate de neiertat, dacă faceţi bine sau rău?

Aveţi momente în care nedumeririle cu privire la răspunsurile dumneavoastră legate de apărarea pe care o transformaţi în atacuri perfide pot să capete şi alte dimensiuni, să vă reconsideraţi atitudinea şi să demisionaţi, prezentându-vă scuze publicului?

Şi eu sunt vinovat că nu am retractat la timp aprecierea pe care i-am arătat-o doamnei Culcer într-o perioadă în care speram că există încredere, că valorile şi principiile pot fi călăuze chiar şi în politică sau în activitatea de interes public.

Acum, când doamna director Rodica Culcer răspunde cu agresivitate, cu lipsă de consideraţie, cu tupeul deja specific mai-marilor zilei, sunt nevoit să-i spun că regret că m-am înşelat în privinţa dumneaei, că m-a obligat să cer iertare tuturor celor cărora le-am pricinuit pierderi prin inducerea altor păreri, dacă au ţinut cont de poziţia mea de apărător al unei persoane care nu merita.

Doamnă director, exprimaţi nedumeriri, puneţi întrebări şi sunteţi iritată, dar cred că domnul Crin Antonescu v-a sintetizat cu un plasticism de invidiat!

Puteţi declara că în instituţia pe care o conduceţi nu există partizanat politic şi că opoziţia beneficiază de aceleaşi drepturi de reprezentare ca şi puterea, că ne putem exprima punctul de vedere fără să ni se pună pumnul în gură şi că profesionalismul este cuvântul care vă ghidează în luarea deciziilor?

Puteţi declara multe, dar eu nu mai aştept vorbe.

Eu aştept fapte!

Domnul Florin Ţurcanu:

"Ţăranul român şi instituţiile statului"

După cum bine ştiţi, reprezint în Parlamentul României un colegiu, implicit un judeţ, în care agricultura reprezintă principală ramură economică şi, totodată, principalul mijloc de subzistenţă. Aşadar, având în vedere această tipologie a judeţului, vă daţi seama ce efecte ar avea asupra producătorului agricol, şi aşa deznădăjduit şi neajutorat, o directivă a APIA, forţată chipurile de un control al Curţii de Conturi, conform căreia toţi fermierii şi producătorii agricoli cu datorii la bugetele locale în lunile mai-iunie 2008 vor fi nevoiţi să returneze cuantumul subvenţiilor obţinute în perioada 2008 - 2010.

În momentul în care adresa de la APIA a ajuns în primării, i-a determinat pe aleşii locali să o prezinte fermierilor, care au reacţionat violent la aflarea ştirii, mai ales că aceştia sunt de bună-credinţă şi, întotdeauna îşi achită datoriile la bugetul local.

Întrebarea mea este: "dacă datoriile au fost plătite, ce rost mai are ca aceşti oameni, cu mâinile şi feţele crăpate de soare, ploaie şi vânt, să restituie banii pe care i-au primit în funcţie de domeniul de activitate? Consider că aceste demersuri sunt special făcute pentru a descuraja libera iniţiativă în agricultură, pentru că se urmăreşte decăderea agriculturii româneşti în favoarea importurilor pe comisioane foarte mari.

Domnilor guvernanţi, vă rog să vă reamintiţi că această ţară a fost cândva grânarul Europei! De ce încercaţi prin toate mijloacele să distrugeţi şi bruma de bogăţie a acesteia?! De ce nu ne sprijiniţi să redevenim ceea ce am fost cândva?! Oare agricultorii şi agricultura românească nu merită atenţia Domniilor Voastre?

Gândiţi-vă, stimabililor, că banii pe care îi investiţi în parcuri, piscine şi terenuri de sport în diferite cătune din România puteau fi investiţi în agricultură, dar dumneavoastră urmăriţi acum recuperarea "investiţiilor" mai sus menţionate prin amendarea aşa-zişilor datornici din agricultură. De ce nu căutaţi alţi "datornici" care secătuiesc cu adevărat vistieria acestei ţări şi să recuperaţi banii de la aceştia?! Aplică Domniile Voastre "zeciuiala" tot la omul sărac, pentru că, după cum se vede, zicala "boierul cu burta plină şi săracul cu traista goală" se potriveşte de minune şi în zilele noastre!

Vorba proverbului "La omul sărac nici boii nu trag" e perfect valabilă pentru ceea ce se încearcă acum cu agricultorii. Când să mai ridice capul, există cineva care le impune automat poziţia ghiocelului!

Domnul Florian Daniel Geantă:

"Stop medicamentelor contrafăcute!"

Statisticile referitoare la piaţa neagră a medicamentelor contrafăcute ar trebui să ne dea de gândit. Sumele obţinute la nivel mondial din vânzarea acestor medicamente totalizează peste 200 miliarde dolari, iar Organizaţia Mondială a Sănătăţii a avertizat că mai mult de 10% din totalul medicamentelor care se vând sunt contrafăcute şi achiziţionate de cele mai multe ori prin intermediul internetului.

La nivel european s-au adoptat mai multe reguli care să sporească siguranţa consumatorilor, dar şi sancţiuni suplimentare pentru producătorii de medicamente contrafăcute, precum şi un sistem riguros de control pentru a împiedica ajungerea acestor produse la pacienţi.

Şi în România sistemul sanitar se confruntă cu această problemă gravă, falsificarea medicamentelor, a suplimentelor alimentare, a citostaticelor, a vaccinurilor, a pastilelor de slăbit vândute pe piaţa neagră.

Medicamentele contrafăcute reprezintă deja 5-7% din piaţa produselor farmaceutice din ţara noastră, românii dând anual pe acestea peste 100 milioane de euro, neconştientizând că riscuri minime sunt doar dacă le vor achiziţiona, pe bază de prescripţie medicală, direct din farmacii.

Chiar dacă autorităţile fac controale periodice pentru depistarea celor care vând astfel de produse, rata pirateriei şi a contrabandei este în creştere, iar consumatorii nu realizează impactul pe care acestea le au asupra sănătăţii lor, de la un simplu disconfort până la deces.

Trebuie organizate cât mai multe campanii de sensibilizare pentru a avertiza consumatorii asupra riscurilor pe care le implică cumpărarea acestor medicamente, care conţin de la metale grele, praf de cărămidă, pesticide, până la otravă de şobolani, prin aplicarea de sancţiuni cât mai dure împotriva acelora care le falsifică, le comercializează şi chiar împotriva celor care le achiziţionează.

Domnul George Ionuţ Dumitrică:

"Ce mai înseamnă Constituţia pentru preşedintele ţării?"

Deşi Constituţia ţării ar trebui să fie, pentru cel mai înalt om în stat, preşedintele, literă de lege, de neabătut cu niciun milimetru, indiferent de interesele politice, domnul Băsescu ne demonstrează, încă o dată, dacă mai era cazul, că dumnealui nu dă doi bani pe Legea fundamentală.

Art. 61 alin. (1) din Constituţia României stipulează foarte limpede: "Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român şi unica autoritate legiuitoare a ţării". Dar Preşedintele Băsescu înţelege, în maniera sa originală, să respecte doar propriile legi inventate şi permanent îmbunătăţite, de vreo şapte ani încoace!

Astfel, domnul preşedinte găseşte de cuviinţă, în aceste zile, să arunce vina neadoptării legilor Guvernului său, perfect incompetent pe toate planurile, pe întreg Senatul României, deşi pata se află numai pe obrazul chiulangiilor din propriul său partid.

Şi ca lucrurile să fie simplificate fără bătaie de cap, dumnealui îndeamnă Guvernul Boc să iasă, din nou, la atacul democraţiei şi să-şi angajeze urgent, a "n"-a oară, răspunderea în Parlament pe o mulţime de legi importante: "Legile privind reforma sănătăţii, asistenţa socială şi numirile de judecători la ÎCCJ vor fi adoptate prin asumarea răspunderii, pentru că s-a dovedit că nu pot fi trecute prin Parlament".

Cu alte cuvinte, haideţi, domnilor, să punem din nou lacătul pe forul legislativ, dacă noi nu avem destule voturi la îndemână sau nu le mai putem controla, astfel încât să mai facem ce vrem, prin ridicarea la foc automat a mâinilor parlamentarilor din coaliţie!

După părerea preşedintelui şi a echipei sale executive, Parlamentul nu are niciun drept să-şi îndeplinească rolul suprem. Opoziţia nu are voie să facă opoziţie parlamentară, iar parlamentarii nu trebuie să dezbată şi să aprobe sau nu legi, ci doar trebuie să contemple plimbările guvernelor Boc, cu pachetele de legi sub braţ, prin plenul Parlamentului!

În orice ţară democratică, Parlamentul este stâlpul democraţiei şi această instituţie are, oriunde în altă parte, numai în România anilor Băsescu nu, perfect stabilit rolul legislativ, iar activitatea de legiferare, prin dezbatere şi vot, reprezintă, pentru acele ţări unde normalitatea mai există încă, esenţa legalităţii.

Dar domnul Băsescu n-are nicio legătură cu statul de drept şi cu respectarea rolului instituţiilor statului. Dacă a dat ordin partidelor din ograda sa să racoleze în forţă tot ce prind la înghesuială, iar efectul acestui mod represiv şi nedemn de a face politică nu a dat roadele scontate, dumnealui a trecut la o altă variantă, cea a impunerii dorinţelor sale pe banda rulantă a Guvernului Boc şi învinovăţirea altora, pentru neputinţa partidului său preferat.

Cam aşa înţelege preşedintele-premier democraţia: nu v-aţi executat, vă execut eu, în doi timpi, fără să aveţi dreptul să spuneţi măcar o frază!

Oriunde în lumea asta un guvern care nu mai are susţinere parlamentară pleacă acasă. Şi asta, dacă acel guvern mai are vreun drept omenesc de locuit, într-o ţară pârjolită de prea multă prostie, incompetenţă şi corupţie, atâta câtă aţi tolerat şi oblăduit, dumneavoastră, domnule Băsescu!

Domnul Gheorghe Ciobanu:

"România îşi va atinge toate ţintele economice asumate în 2011"

Pe fondul problemelor apărute în această a doua jumătate a anului 2011 în Zona euro, perspectivele economice ale României pentru anul 2012 s-au înrăutăţit. De unde în vară vorbeam despre un avans economic de 4% pentru anul viitor, acum, cel mai probabil, prognoza va varia între 1 şi 2%.

Vestea bună este că datele pe care le avem acum pentru anul 2011 arată că ne vom atinge toate cele trei ţinte asumate. Vom avea o creştere economică de 1,5% sau chiar mai mult. Creşterile din vară ale agriculturii (peste 12% faţă de 2010), construcţiilor (peste 10% faţă de 2010) şi turismului (aproape 20% faţă de anul trecut) reprezintă principalele motoare ale avansului economic din acest an. Dacă la acestea adăugăm o uşoară creştere a consumului, avem toate ingredientele necesare pentru ceea ce cred eu că va fi un avans economic uşor mai mare de 1,5% în 2011 faţă de 2010.

Ţinta de deficit bugetar va fi şi ea atinsă. După primele nouă luni ale lui 2011, avem un deficit bugetar de 2,5% din PIB, în condiţiile în care ne impusesem ca pe tot anul să avem mai puţin de 4,4%. Dacă s-ar continua în acelaşi ritm, ne-am putea afla cu aproape 1% sub ţinta asumată, ceea ce, evident, ar fi foarte bine, în perspectiva asumării unui buget prudent pentru anul viitor.

S-a ajuns la această valoare mică a deficitului datorită unor încasări foarte bune la nivelul ANAF-ului. Astfel, veniturile bugetare au crescut în perioada 1 ianuarie-30 septembrie 2011 cu 9,3% faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut. Asta în timp ce cheltuielile bugetare au crescut cu doar 1,1%. Cu alte cuvinte, am adus mai mulţi bani la buget, iar cheltuielile au crescut foarte puţin. Din această perspectivă, asumarea unui deficit mic anul viitor devine credibilă, dar mai ales posibilă.

Dacă la creşterea economică şi la deficitul bugetar mic adăugăm o inflaţie anuală sub 4%, vom observa că toţi indicatorii economici pentru anul acesta sunt mult mai buni decât în anii precedenţi, ceea ce arată încă o dată că măsurile de redresare bugetară din vara lui 2010 au fost şi necesare, şi eficiente. Dacă nu ar fi fost criza datoriilor bugetare din vestul Europei, cu siguranţă România ar fi revenit, începând de anul viitor, la niveluri de avans economic comparabile cu perioada 2005-2008, şi asta fără să se bazeze pe vreun boom imobiliar sau de creditare. Pur şi simplu, setările bugetare făcute sunt de aşa natură încât să genereze încredere atât partenerilor noştri europeni, cât şi posibililor investitori străini.

În perspectiva anului viitor, mă declar mult mai optimist decât majoritatea analiştilor economici. Aşa cum arată economia acum, putem să susţinem un ritm de creştere minimal, chiar în condiţiile unei reveniri de scurtă durată a recesiunii în Europa. Asta nu înseamnă că trebuie să revenim la practicile electorale ale anilor 2007-2008, care au mărit exponenţial cheltuielile cu pensiile şi salariile bugetarilor şi au generat astfel grave dezechilibre bugetare. Optimismul meu nu exclude noţiunea de prudenţă în construcţia bugetară. Asemenea preşedintelui, sunt de părere că este dezirabilă o rectificare bugetară pe plus la jumătatea lui 2012, în detrimentul unui buget nerealist pe care l-am putea vota la sfârşitul acestui an.

Domnul Gheorghe Dragomir:

"Politica Guvernului Boc: preţuri mari, salarii şi pensii îngheţate"

"Încetul cu încetul, începem să avem semne bune că mergem în direcţia corectă. Un asemenea semn este, de exemplu, faptul că, începând cu luna februarie, fiecare bugetar va primi pe card cu 15% mai mulţi bani decât a primit în octombrie. E un semn că lucrurile merg în direcţia bună", susţinea premierul Emil Boc la începutul acestui an, la postul public de televiziune. Şi tot atunci Emil Boc dădea asigurări unui număr de 1.541.000 de pensionari, beneficiarii grupelor de muncă I şi II, că vor primi pensiile mărite. "Prin noua Lege a pensiilor, pe care am aprobat-o la sfârşitul lui 2010, beneficiarii grupelor de muncă 1 şi 2, încadraţi în această activitate până la 1 aprilie 2001, deci cei care au lucrat în condiţii de muncă dificile, vor primi un sprijin financiar prin aplicarea acestor grupe de muncă la pensie", spunea premierul Boc.

Mai mult, la câteva luni distanţă, Emil Boc declara că "spre sfârşitul anului şi în 2012 oamenii vor resimţi inclusiv în buzunare creşterea economică. Evident că suntem cu ochii în patru la ce se întâmplă în lume, dar scenariul de bază este acesta pe care vi l-am spus: 1,5-2% creştere economică în acest an şi 4,5% creştere în 2012".

Fără a ţine seama de declaraţiile anterioare în care ne anunţa cu surle şi trâmbiţe că atât bugetarii, cât şi pensionarii aveau să o ducă mult mai bine de la sfârşitul acestui an, moment în care urmau să primească salarii şi pensii mai mari, iată că în urmă cu doar câteva zile am fost anunţaţi că Guvernul ia în calcul, de această dată, elaborarea unui proiect de buget pentru anul viitor care să nu includă nicio majorare de salarii şi pensii cel puţin până în al doilea semestru din 2012.

Pe de altă parte, după ultimul discurs al Preşedintelui Traian Băsescu am înţeles cu toţii că am ajuns atât de rău, că nu ne mai permitem nici să ne împrumutăm ca să plătim pensii şi salarii. Însă putem răsufla uşuraţi: Traian Băsescu a dat asigurări că nu se vor tăia, din nou, pensiile şi salariile. Oarecum ilară această promisiune, din moment ce ele sunt încă tăiate!

Oare mai putem avea încredere în ceea ce ne comunică, prin diferite canale media, şeful statului sau actualii guvernanţi? Oare nu cumva aceiaşi guvernanţi au strigat până nu demult, în ciuda avertismentelor şi a tuturor scenariilor mai mult sau mai puţin negre, că România îşi revine din criză, că am depăşit recesiunea, că în acest an ne aşteaptă creşterea economică? Oare nu aceiaşi Băsescu sau Boc promiteau şi jurau că niciun salariu nu va fi tăiat, nicio pensie modificată, ba, dimpotrivă, ele chiar vor creşte?!

Se pare că, din tot circul negărilor vehemente ale realităţii economice, din minciunile şi ipocriziile cu care ne-au intoxicat timp de aproape doi ani, actualii guvernanţi nu au învăţat nimic. Asistăm încă la o bâlbâială totală a actualei puteri, care nu este în stare să pună economia pe picioare şi nici să dea o nouă speranţă românilor. În continuare suntem asiguraţi că totul este sub control, dar toţi omit să spună că, din 2010 până în prezent, salariile au scăzut continuu, în timp ce preţurile au crescut în aşa fel încât tot mai multe familii au ajuns în pragul disperării.

Şi nu trebuie să uităm că ne aşteaptă o iarnă grea, în care vor creşte facturile la toate utilităţile, facturile la energia termică şi electrică urmând a fi împovărătoare. Şi asta în condiţiile în care marea majoritate a românilor au salarii diminuate de actualul Cabinet Boc, iar creşterea salariilor şi pensiilor anunţată de Executiv este departe de a se materializa.

Domnul Cornel Ghiţă:

"Constituirea Consiliului Naţional Tripartit"

Vin astăzi în faţa dumneavoastră pentru a vă aduce la cunoştinţă că Guvernul a aprobat constituirea Consiliului Naţional Tripartit pentru Dialog Social, în conformitate cu Legea dialogului social.

Coroborat cu modificarea structurii Consiliului Economic şi Social, Legea dialogului social şi-a propus constituirea Consiliului Naţional Tripartit pentru menţinerea continuităţii mecanismului de consultări tripartite Guvern - Sindicate - Patronate, ca urmare a modificării structurii Consiliului Economic şi Social. Consiliul Naţional Tripartit va prelua, astfel, o parte din atribuţiile Consiliului Economic şi Social, precum şi atribuţii specifice consultării tripartite la nivel naţional.

Consiliul va avea următoarea componenţă: reprezentanţi ai Guvernului, desemnaţi prin decizia primului-ministru, preşedinţii confederaţiilor patronale şi sindicale reprezentative la nivel naţional, un reprezentant al BNR, preşedintele CES şi alţi membri conveniţi cu partenerii sociali.

Principalele atribute ale Consiliului Naţional Tripartit, în conformitate cu Legea dialogului social, sunt:

a) Asigurarea cadrului de consultare pentru stabilirea salariului minim garantat în plată;

b) Dezbaterea şi analiza proiectelor de programe şi strategii elaborate la nivel guvernamental;

c) Elaborarea şi susţinerea implementării strategiilor, programelor, metodologiilor şi standardelor în domeniul dialogului social;

d) Soluţionarea, pe calea dialogului tripartit, a diferendelor de natură socială şi economică;

e) Negocierea şi încheierea acordurilor şi pactelor sociale, precum şi a altor neînţelegeri la nivel naţional şi monitorizarea aplicării acestora;

f) Analizarea şi, după caz, aprobarea solicitărilor de extindere a aplicării contractelor colective de muncă la nivel sectorial pentru toate unităţile de sector;

g) Alte atribuţii convenite de părţi.

Sper ca, prin constituirea Consiliului Naţional Tripartit, problematica complexă pe care realitatea cotidiană o confirmă să aibă o rezolvare rapidă şi eficientă, în consens cu interesele părţilor participante, dar mai presus de toate cu interesul naţional.

Domnul Marian Ghiveciu:

"Mă întreb ce construim în România?"

Capitalismul presupune existenţa unui capital în formă privată, cu cât mai mare, cu atât mai bine, capital, de regulă, investit în tehnologii producătoare de mărfuri vandabile pe orice piaţă, producător de profit pentru purtătorul de capital, acelaşi care este şi plătitor de impozit pentru bugetul statului capitalist.

Nu este de conceput capitalism fără profit, tot aşa cum este de neconceput capitalism fără nivel de trai cel puţin decent al populaţiei. Nivelul de trai trebuie să se afle neapărat deasupra limitei de sărăcie stabilită prin norme de Organizaţia pentru Alimentaţie şi Agricultură (FAO) şi Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS).

Capitalismul mai presupune o relaţie specială între capital şi forţa de muncă. Capitalismul oferă locuri de muncă după ce mai întâi le creează prin investiţii. Pe lângă realizarea scopului practic al existenţei, hrana, munca oferă omului realizarea unui confort fizic şi psihic, capabil să-i imprime o activitate socială solidă, pentru a face faţă competiţiilor de tot felul.

A treia dimensiune a capitalismului presupune competiţia, competiţia în cadrul unei pieţe libere, în care se înfruntă managementul cu tehnologiile cele mai moderne. Capitalismul nu poate accepta o dezvoltare egală a membrilor societăţii, pentru că nici în faţa lui Dumnezeu oamenii nu sunt egali, altminteri nu s-ar fi inventat iadul şi raiul.

A patra dimensiune a capitalismul o constituie măsura în care ştiinţa este aservită competiţiei. Aici este cheia supravieţuirii capitalismului modern.

A cincea dimensiune a capitalismului este aceea că el, dacă funcţionează corect, conform legilor sale, este creator de democraţie, libertate a individului, stabilizator al echilibrelor naturale şi sociale.

Aşa este gândit capitalismul de cei mai optimişti creatori şi susţinători ai lui.

Reflectez asupra celor cinci dimensiuni ale capitalismului şi mă întreb: spre ce capitalism se îndreaptă România ?

Domnul Ioan Balan:

"Râuri de lapte şi miere curg în bugetul de stat pentru anul 2012"

De mai bine de două decenii de viaţă politică democratică, o anumită parte a clasei politice nu doreşte să scape de povara demagogiei, promovată prin toate mijloacele de comunicaţii.

"Dacă venim noi la putere... râuri de lapte şi miere vor curge", spun cei care nu mai ştiu ce şi cum să afirme, doar-doar vor mai creşte în sondaje de opinie cu ajutorul promisiunilor deşarte.

Din fericire însă, în douăzeci de ani de tranziţie, cultura economică a populaţiei române s-a îmbogăţit din experienţele dureroase ale restructurărilor economice. Aceasta înseamnă că românii nu mai pot fi păcăliţi cu promisiuni fără acoperire şi proiecte nesustenabile, mai ales din partea celor care au făcut atât de mult rău ţării noastre.

Vremurile în care în perioada preelectorală curgeau măriri de salarii, de pensii şi apăreau zeci de noi categorii de prestaţii sau ajutoare sociale au apus.

Românii au înţeles din propriile experienţe că nu poţi da de acolo de unde nu ai, iar dacă decizi să dai din împrumuturi, nu faci decât să compromiţi posibilităţile de a te dezvolta pe viitor.

Sunt membru al principalului partid politic de guvernare şi aş putea fi acuzat de ipocrizie dacă aş spune că nu doresc ca românii să trăiască mai bine. Da, îmi doresc ca profesorii, medicii, poliţiştii sau alte categorii socioprofesionale să aibă salarii decente. Îmi doresc ca părinţii mei să se bucure de o bătrâneţe fără griji prilejuite de cuantumul pensiei. Da, îmi doresc toate acestea, aşa cum le doriţi şi dumneavoastră.

Însă ceea ce îmi doresc la fel de mult este să nu vând iluzii. Nu doresc ca majorarea salariilor să compromită posibilitatea lor de a fi plătite, în acest climat economic marcat de incertitudine. Nu doresc ca majorările salariale sau ale pensiilor să fie făcute "pe datorie", ci ca expresie a capacităţii economiei de a crea plusvaloare. Nu doresc ca o majorare de 5% a pensiilor să fie însoţită de o inflaţie de 7%, care să reducă puterea de cumpărare a acestora, aşa cum în anul 2008 Guvernul Tăriceanu s-a lăudat cu o creştere nominală de 20%, iar inflaţia pentru produsele de bază a atenuat cu peste 10% această creştere.

Ceea ce doresc să vă spun este că anul viitor nu va curge nici miere şi nici lapte în România, însă vom începe să avem certitudini economice, lucruri pe care nu le-am avut niciodată. De asemenea, dacă indexarea şi creşterea veniturilor se va produce, ea va fi pentru prima dată una sustenabilă, responsabilă şi cu efecte reale asupra nivelului de trai al populaţiei, cu efecte asupra securităţii economice şi sociale a ţării noastre.

Domnul Ion Dumitru:

"Deşertificarea şi poluarea apasă asupra României"

România este singura ţară din Europa care are mari zone deşertificate.

Zonele cu potenţial de deşertificare în România cuprind peste 20% din suprafaţa agricolă. În realitate, sunt ani (cel puţin unul din 10) când seceta se manifestă puternic pe mai mult de 70% din suprafaţa agricolă.

Ţara noastră înregistrează, în continuare, nu mai puţin de 14 zone de dezastru ecologic şi peste 4.000 de km de râuri moarte, zone întregi cu ape freatice poluate etc.

În ultimii ani au fost distruse peste 400.000 ha pădure. Zilnic factorii de mediu (apa, aerul, solul) sunt supuşi agresiunii activităţii umane, ajungându-se la deteriorarea calităţii unor cursuri de apă şi la afectarea calităţii aerului.

Marea Neagră, Dunărea, Siretul, Oltul, Mureşul, Tisa, Arieşul etc. sunt repetat poluate cu cianuri, petrol, pesticide, nitriţi etc. România a ajuns un "container chimic".

Unele studii indică faptul că aproximativ 10% din suprafaţa ţării se află sub influenţa poluării şi că 4,5 milioane de locuitori se află sub impactul poluării, din care 1,5 milioane locuitori se află în zonele cu maximă poluare.

Pe ansamblul factorilor de mediu, principalele surse de poluare în România sunt:

- industria, care contribuie la poluarea aerului în proporţie de 33%, cu tendinţă de scădere ca întindere, dar destul de intensă în zonele industriale (fabrici de îngrăşăminte, pesticide etc.), la poluarea apei în proporţie de 33% şi la cea a solului în proporţie de 45%;

- agricultura (în special ca autopoluator) contribuie la poluare în proporţie de 17%.

Faţă de cele prezentate, ecuaţia cea mai importantă în acest lanţ al deşertificării şi poluării o reprezintă solul, care este bogăţia cea mai de preţ a României. El ar trebui să fie permanent în atenţia autorităţilor ţării. Din nefericire, lucrurile nu s-au petrecut deloc aşa.

Doamna Graţiela Leocadia Gavrilescu:

Există momente absolut speciale în viaţă, pe care simţim nevoia să le împărtăşim, imediat, celorlalţi de parcă ne-am teme că sufletul nostru este neîncăpător pentru atâta fericire şi împlinire câtă acestea ne pot aduce!

Prezenţa Majestăţii Sale în Parlament, cu certitudine, a fost un astfel de eveniment.

Dincolo de ecoul istoric al vocii sale inconfundabile, pe care l-am recunoscut din cele câteva - prea puţine!- mărturii la care, de-a lungul timpului, am avut acces, discursul Regelui nostru, al tuturor românilor dinlăuntrul şi din afara graniţelor - niciunul uitat şi niciunul certat! - mi-a redat demnitatea de cetăţean european al mileniului III şi de deputat român, purificând prin cuvinte, prezenţă şi ţinută, instituţia Legislativului, călcată în picioare, umilită, trimisă în derizoriu şi incriminată atât de nedrept în ultimii 7-8 ani!

Ascultându-l, am trăit sentimentul că limba română sună cu totul altfel descătuşată din chingile lemnoase ale falselor dicţionare contemporane. Că substantivele şi verbele nu se mai unesc în propoziţii şi fraze, ci în maxime şi axiome testamentare, de care va trebui să ţinem cont pentru a putea avea viitor.

Din păcate, mulţi suntem încă tributari istoriei recente şi încă încrâncenaţi să credem că nu poţi fi şi republican, şi bun român, care respectă valorile istoriei ţării sale.

Din păcate, mulţi dintre noi, românii, suntem şi prea supăraţi, prea îngânduraţi, prea ocupaţi ori prea grăbiţi ca să ne mai facem timp ori să mai avem puterea şi starea să ascultăm şi să înţelegem discursuri regale... ori, şi mai trist, am dori şi am avea deschiderea să ascultăm, să înţelegem şi chiar să-i facem o reverenţă Majestăţii Sale, la ceas aniversar, dar ne temem...

Dragii mei, să nu ne temem!

Nu este totul pierdut.

Fibra demnităţii poporului nostru este nealterată.

Ascultaţi-l pe Majestatea Sa:

"Stă doar în puterea noastră să facem ţara statornică, prosperă şi admirată în lume."

Încercaţi să priviţi şi dumneavoastră România nu ca pe "o moştenire de la părinţii noştri, ci ca pe o ţară pe care am luat-o cu împrumut de la copiii noştri"!

Şi va fi bine!

Doamna Manuela Mitrea:

"Guvernul să-şi întoarcă faţa către persoanele cu dizabilităţi"

În ultimul an, însoţitorii persoanelor cu handicap au simţit de aproape efectele crizei: concedieri, salarii micşorate sau luate cu întârziere. Cel mai grav este faptul că alături de ei suferă şi persoanele cu dizabilităţi, care nu au veniturile necesare pentru a-şi putea permite angajarea unui asistent personal şi sunt nevoite să aştepte ajutorul oferit de stat.

De câteva luni, oamenii cu diverse probleme medicale care beneficiază de însoţitori tot aşteaptă ca Guvernul să-şi amintească de ei şi să le asigure liniştea prin plata salariilor asistenţilor lor personali. Cum minunea nu se întâmplă, bolnavii intră în responsabilitatea autorităţilor locale, care încearcă să nu-i lase pe cei cu probleme medicale şi pe cei care au în grijă o astfel de persoană fără banii de care au nevoie, însă nu toţi reuşesc.

Toate aceste neajunsuri au început să apară în momentul în care Guvernul a transferat responsabilitatea achitării acestor salarii către autorităţile locale. Iniţial, salariile asistenţilor personali au fost prinse în bugetul asigurărilor sociale, ca apoi, după mijlocul anului trecut, acestea să nu mai fie finanţate de la nivel central. Prin urmare, îngrijitorii persoanelor cu handicap au statut de angajaţi ai Primăriei, iar salariile ar trebui să le primească de la instituţiile de care aparţin. Banii sunt asiguraţi de la Ministerul Finanţelor, dar au fost alocaţi în funcţie de bugetul de anul trecut, şi nu conform nevoilor actuale, aşa că fiecare primărie se descurcă cum poate, dacă poate.

Este revoltător că nu se găsesc bani pentru oameni ce depind în totalitate de ajutorul unui însoţitor. Nimeni nu doreşte să fie hrănit de altă persoană, spălat, întors de pe o parte pe alta în pat, dus pe braţe, spălat pe dinţi, bărbierit etc. Fiecare om şi-ar dori să se ocupe singur de aceste nevoi esenţiale, dar, fără vina nimănui, există şi oameni care au ajuns neputincioşi şi au nevoie de ajutorul altora. Iar pe lângă problemele grave cu care se confruntă, persoanele cu handicap se gândesc cu groază că vor rămâne fără însoţitor sau asistent personal.

Însoţitorii persoanelor cu handicap au ajuns într-o situaţie fără precedent, deoarece multe primării nu mai au posibilitatea de a le plăti salariile.

Fac apel la Guvernul României să-şi întoarcă faţa către persoanele cu dizabilităţi şi să identifice de urgenţă sumele necesare achitării restanţelor şi a salariilor curente pentru însoţitorii persoanelor cu handicap, astfel încât aceşti oameni, care şi-aşa au fost loviţi de soartă, să se poată bucura de asistenţa permanentă de care au atâta nevoie.

Doamna Mariana Câmpeanu:

Deşi scrisorile trimise de domnul preşedinte Băsescu la începutul acestei săptămâni către Camera Deputaţilor şi Senat solicită adoptarea "cât mai urgent posibil" a Legilor privind reforma sănătăţii, asistenţa socială şi numirile de judecători la ÎCCJ, declaraţiile anterioare ale acestuia demonstrează clar intenţia Guvernului de a le adopta totuşi prin asumarea răspunderii.

Aceste declaraţii demonstrează încă o dată faptul că Domnia Sa este cel care conduce Guvernul, iar premierul Emil Boc este doar o marionetă în mâinile preşedintelui.

Motivând că acestea nu pot fi trecute prin Parlament, domnul Preşedinte alege din nou să încalce grav Constituţia României, solicitând Guvernului legiferarea unor acte normative atât de importante, fără dezbaterea şi votul legislativului.

În calitate de parlamentar, membru al Comisiei pentru muncă şi protecţie socială, doresc să atrag atenţia asupra faptului că prevederile din Legea asistenţei sociale au drept scop scăderea cheltuielilor bugetare cu asistenţa socială, şi nu combaterea sărăciei, în condiţiile în care din 2004 până în 2011 indicele sărăciei a cunoscut o evoluţie ce culminează în acest an cu un maxim istoric în perioada postdecembristă - 46% din populaţie se află în categoria oamenilor săraci. Cu toate acestea, Guvernul Boc găseşte de cuviinţă să menţină aceleaşi politici de tăiere a cheltuielilor sociale, fără a veni cu alternative, şi să amestece drepturile de asigurări sociale (pensii), drepturile de asigurări de şomaj, drepturile de asigurări de sănătate, drepturile reparatorii (veterani, deţinuţi politici), drepturile auxiliare celor salariale pentru susţinerea categoriilor socio-profesionale.

În aceste condiţii, domnule preşedinte, doresc să vă aduc la cunoştinţă pe această cale că opoziţia nu are obligaţia să susţină Guvernul Boc şi iniţiativele legislative prost întocmite ale acestuia, precum Proiectul de Lege privind asistenţa socială, care nu aduce nimic nou pe linia acestui domeniu, nefiind altceva decât un pretext de a diminua asistenţa socială, dar şi sprijinul, şi aşa redus, de care se mai bucură săracii României.

Dumneavoastră însă, domnule preşedinte, aveţi obligaţia de a nu trata Parlamentul României ca pe o anexă a Guvernului, care eventual să funcţioneze doar ocazional, ci trebuie să îndemnaţi Guvernul să lase timp suficient Parlamentului în a-şi exercita rolul de bază, şi anume acela de dezbatere şi de amendare a proiectelor legislative.

Domnul Marius Rogin:

"Operaţiunile militare din Libia au fost deja încheiate"

Misiunea NATO în Libia s-a încheiat după şapte luni de operaţiuni derulate în cel mai simplu dintre scenariile luate în calcul. În paralel, ia sfârşit şi mandatul ONU - se suspendă interdicţia de zbor şi embargoul pus pe comerţul cu arme.

"Mandatul istoric conferit de către Naţiunile Unite a fost îndeplinit integral, misiunea militară a luat sfârşit", a comentat secretarul general al Alianţei Nord-Atlantice, Anders Fogh Rasmussen. A fost, a completat şeful politic al NATO, "unul dintre cele mai reuşite mandate" din istoria organizaţiei. Un succes, la drept vorbind, umbrit de uciderea lui Moammar el Gaddafi. "Scopul nu a fost eliminarea fizică", a explicat ministrul francez de externe, Alain Juppé, adăugând: "Aliaţii îşi propuseseră doar să-l forţeze să demisioneze".

Când se vorbeşte despre aliaţi trebuie luată în calcul participarea a doar 12 din cele 28 de naţiuni membre NATO. Franţa, Marea Britanie şi Statele Unite au condus operaţiunea. Germania s-a abţinut când a fost vorba de a vota susţinerea intervenţiei militare, generând iritare printre partenerii tradiţionali. România anunţase trimiterea unei nave militare care să susţină eforturile armate în zona Mediteranei.

Din martie până astăzi, când îşi încheie oficial misiunea din Libia, aliaţii au survolat de circa 26.000 ţara lui Gaddafi. A fost, astfel, garantată respectarea Rezoluţiei ONU privind interdicţia de zbor, au fost bombardate poziţii militare şi arsenale ale trupelor fidele fostei puteri, a fost netezit drumul rebelilor către preluarea puterii. Dacă nici un soldat aliat nu a căzut victimă pe parcursul acestei misiuni, numărul celor ce au plătit cu viaţa, la sol, preţul luptelor dintre susţinătorii şi adversarii lui Gaddafi rămâne o necunoscută. Estimările se învârt în jurul zecilor de mii.

Din punct de vedere politic, mandatul din Libia a scos în evidenţă fisurile din interiorul Alianţei şi a accentuat prăpastia dintre majoritatea occidentalilor şi noile centre de putere economică. În ceea ce o priveşte, Uniunea Europeană s-a mai ales cu o probă a neputinţei, când nu a reuşit să se pronunţe unitar, pe o singură voce - cu atât mai mult cu cât a fost vorba despre un conflict desfăşurat pe pragul uşii Europei, având de-a face cu un moment care a costat, diplomatic, destul de mult. Robert Gates, fostul şef al Pentagonului, este de părere că misiunea din Libia a scos în evidenţă problemele din interiorul pactului nord-atlantic: "Există", a constatat ex-ministrul, "ţări care îşi asumă riscurile şi ţări care trag beneficiile convieţuirii în Alianţă".

În vreme ce Rezoluţia 1973 a Naţiunilor Unite vorbea despre "toate măsurile necesare" pentru a proteja populaţia civilă, adevăratul mandat asumat de NATO avea, de fapt, să fie cel relevat la 15 aprilie, într-un articol publicat simultan de Times, Le Figaro şi Washington Post: înţelegerea dintre preşedintele american Barack Obama, cel francez Nicolas Sarkozy şi premierul britanic David Cameron conferea misiunii un obiectiv unic şi precis - "Gaddafi must go and go for good". Ceea ce, până la urmă, s-a şi întâmplat, dar peste limitele rezoluţiei ONU: Gaddafi a plecat - şi, anume, de tot.

Domnul Mihai Lupu:

"De ce aţi mai sacrificat românii, domnilor guvernanţi?"

Preşedintele Traian Băsescu anunţa, acum câteva zile, că România se găseşte, în acest moment, pe marginea prăpastiei! Adică, Grecia ar putea trage şi România după ea, dacă ar intra în faliment: "riscul e ca băncile expuse în Grecia să-şi retragă capitalul din România". În aceste condiţii, ţara noastră "ar fi într-o dificultate foarte mare", susţinea dumnealui, practic nu ar mai putea fi finanţat nici măcar bugetul de cheltuieli de anul acesta!

Cu alte cuvinte, domnilor, toate acele poveşti fabuloase, pe care le-am auzit frecvent atât din gura preşedintelui Băsescu, cât şi a ascultătoarei sale echipe guvernamentale, cum că România, spre deosebire de alte ţări din UE, este salvată graţie deciziilor minunate ale dumnealor, deoarece au luat, în timp util, cele mai bune măsuri anticriză sau că ţara noastră are deja centura de siguranţă pusă, pentru că echipa Băsescu-Boc a încheiat, din vreme, acorduri cu FMI, se dovedesc acum doar apă de ploaie, vorbe în vânt sau, mai bine zis, basme fără final fericit!

Starea de fapt a României a fost dezvăluită oficial în aceste zile, când înaintea Consiliului European, panica şi-a făcut intempestiv apariţia şi în discursurile conducătorilor noştri! Abia acum ne spune preşedintele cât de înglodată în datorii este ţara noastră şi cum depindem noi, românii, salariaţi sau pensionari, nu numai de FMI şi Banca Mondială, ci în special de împrumuturile zilnice ale guvernului de pe piaţa bancară! Adică, în realitate, bugetul Guvernului Boc este ţinut pe linia de plutire numai şi numai prin împrumuturi non-stop, de oriunde se poate! Deci performanţa guvernamentală a prestigioşilor miniştri ai PD înseamnă doar îndatorarea nesfârşită a românilor şi menţinerea în pericol a capacităţii de plată a ţării!

În timp ce preşedintele Băsescu ne spunea trimestrial că România a ieşit ba din recesiune, ba din criză, iar acum ne spune cât de grav stăm, primul-ministru Emil Boc declara, în momentul luării deciziilor de austeritate în mai 2010, că Proiectul de Lege privind reducerea cheltuielilor bugetare, pentru care Guvernul îşi va asuma răspunderea, va stabili în mod distinct că măsurile de austeritate sunt aplicate până la 31 decembrie 2010, în condiţiile în care din 2011 vor fi aplicate Legea pensiilor şi modificările la Legea salarizării: "Pentru 2011, în condiţiile Legii bugetului de stat, Legii salarizării unitare şi Legii pensiilor aflată în Parlament se creează premisele pentru a reveni la o creştere sănătoasă a pensiilor şi salariilor!" Dar acum aflăm că pensiile şi salariile vor fi îngheţate în 2012 şi am putea să zicem mersi că nu vor fi tăiate din nou!

Toate acele laude permanente ale echipei Băsescu-Boc, despre luarea la timp a celor mai potrivite măsuri de austeritate, se traduc acum printr-un singur cuvânt: inutilitate! Sărăcirea fără rost a românilor, îndatorarea excesivă a ţării şi supunerea unui întreg popor unui sacrificiu imens reprezintă doar poveri nemeritate, amplificate de prea multă incompetenţă!

Domnul Mihai Tudose:

"Care este planul Jandarmeriei Române?"

În urma evenimentelor care au avut loc pe stadioanele de fotbal din România stau şi mă întreb care este planul Jandarmeriei Române pentru a stopa actele de huliganism tot mai dese?

În fiecare zi vorbim despre dorinţa tuturor românilor ca pe stadioane să fie o atmosferă europeană, o atmosferă în care să-şi găsească loc şi cât mai multe femei şi copii. Cum ar putea nişte copii să asiste la un meci de fotbal, care ar trebui să fie un spectacol, şi să aibă parte de acte de huliganism cum au fost cele din Ploieşti, de la meciul dintre echipa din localitate şi Steaua Bucureşti.

Este inacceptabil ca în anul 2011 forţele de ordine să nu poată ţine evidenţa acestor huligani şi să le interzică accesul pe stadioane. Spun asta, mai ales pentru că "suporterul" care a lovit un fotbalist după ce a intrat pe terenul de joc în timpul desfăşurării meciului este un recidivist, apelând la aceeaşi soluţie grobiană şi în urmă cu un an, la un meci din liga a II-a.

Cred că a venit timpul ca forţele de ordine să acţioneze serios pentru stoparea acestor aşa-zişi suporteri şi pentru crearea unei atmosfere sigure pe stadioanele din România.

Domnul Mircea Duşa:

"Ţinutul Secuiesc - pământ românesc"

Consiliul Judeţean Covasna a adoptat luni un proiect de hotărâre cu privire la organizarea unui referendum local, în 11 martie 2012, privind modificarea limitelor teritoriale ale judeţului şi înfiinţarea unităţii administrativ-teritoriale Ţinutul Secuiesc. Este un subiect cât se poate de grav, ce necesită o dezbatere publică foarte serioasă.

Societatea civilă şi partidele politice româneşti din Harghita şi Covasna au adus în atenţia opiniei publice şi a instituţiilor statului faptul că reprezentanţii etniei maghiare fac paşi mărunţi spre dezideratul lor de 20 de ani - înfiinţarea şi dobândirea autonomiei teritoriale pentru aşa-zisul Ţinut Secuiesc. În cele două judeţe sunt 35% români, 55% maghiari iar restul populaţiei este formată din cetăţeni aparţinând altor etnii. Nu putem vorbi de o enclavă formată din cetăţeni de etnie maghiară 100%. De aceea, mi se pare firesc să fie întrebaţi şi românii despre organizarea unui referendum pe această temă.

Ori de câte ori a fost cazul, am sesizat autorităţile statului în legătură cu abuzurile sau intenţiile autorităţilor judeţene din Harghita şi Covasna de a încălca legile şi prevederile constituţionale, dar, de fiecare dată, nu s-a luat nicio măsură. Iată că acum suntem în situaţia de a ne confrunta cu două pericole reale: trecerea de la statul naţional la cel multinaţional şi declararea autonomiei teritoriale pe criterii etnice.

România rămâne un model pentru multe state în ceea ce priveşte respectarea drepturilor minorităţilor naţionale iar politica noastră a avut mereu la bază principiul respectării drepturilor egale pentru toţi cetăţenii.

În disputa zilnică, legată de problemele sociale şi economice cu care ne confruntăm, am uitat că "România este stat naţional, suveran şi independent, unitar şi indivizibil.", aşa cum se precizează în art. 1 din Constituţia României. Pe fondul disoluţiei autorităţii statului, reprezentanţii UDMR şi PCM profită de haosul creat în ţară de proasta guvernare a celor aflaţi astăzi la putere. Dacă până acum problema autonomiei aşa-zisului Ţinut Secuiesc se punea doar la nivel declarativ sau se regăsea doar în documentele şi programele politice ale UDMR şi PCM, iată că acum suntem în faţa unor acţiuni concrete, petrecute chiar într-un cadru oficial - Consiliul Judeţean al judeţului Covasna.

Constituţia României şi legislaţia naţională consacră organizarea administrativ-teritorială. Prin Hotărârea de organizare a referendumului se pun două întrebări:

"Sunteţi de acord cu modificarea delimitării teritoriale a judeţului Covasna?"

"Sunteţi de acord cu înfiinţarea unităţii administrativ-teritoriale cu denumirea Ţinutul Secuiesc - Szekelyfold şi cu faptul ca judeţul Covasna să facă parte din această unitate administrativă?"

Cei care au iniţiat şi susţin acest demers ar putea spune că de fapt ei nu pun problema autonomiei, ci doar a modificării graniţelor judeţului şi propun înfiinţarea unei structuri administrative noi, şi că nu încalcă art. 1 din Constituţie. Se încalcă însă art.3 şi art. 4 ale legii fundamentale. Iată că reprezentanţii UDMR şi cei ai PCM, deşi în plan politic au divergenţe, când e vorba de un scop comun, găsesc forţa şi resursele de a ataca integritatea teritorială a statului român.

Prefectul judeţului Covasna nu a luat nicio atitudine. Nici reprezentanţii UDMR nu au comentat acest subiect. De aceea, mă văd nevoit să cer în mod public şi explicit reprezentanţilor UDMR la nivel judeţean, preşedintelui UDMR şi celor aflaţi în Guvern, să comunice opiniei publice care este poziţia lor faţă de acest vot dat de consilierii lor în şedinţa de luni. De asemenea, cer explicaţii consilierilor maghiari şi îi întreb cum rezolvă contradicţia dintre felul în care au votat şi faptul că atunci când şi-au început mandatele au jurat pe Constituţia României să respecte prevederile ei şi legile acestei ţări. Chiar dacă unii dintre ei au şi cetăţenie ungară şi acelaşi jurământ l-au dat şi pe Constituţia statului ungar, doresc să îi avertizez că pe teritoriul României se aplică Constituţia şi legile româneşti.

Solicit preşedintelui României să declare în mod public poziţia sa faţă de acest vot şi să ia măsuri pentru respectarea prevederilor constituţionale. De asemenea, îi somez pe primul-ministru şi pe ministrul administraţiei şi internelor să solicite prefectului judeţului Covasna atacarea hotărârii adoptate în contencios administrativ şi să ceară abrogarea ei. De altfel, domnul prefect era foarte vehement acum două săptămâni, când se lupta pentru instalarea plăcuţelor bilingve în judeţ şi când primarii USL doreau să organizeze referendum prin care să întrebe cetăţenii dacă sunt de acord cu desfiinţarea judeţelor.

Încă o dată îi amintesc domnului prefect că funcţia pe care o ocupă îi conferă atribuţii de a veghea la respectarea legilor şi prevederilor Constituţiei României şi îi solicit să îşi facă datoria cu rigurozitate.

Domnul Mircia Giurgiu:

"Echiparea maşinilor pentru iarnă - o problemă controversată"

Începând cu data de 1 noiembrie 2011 a intrat în vigoare obligativitatea echipării maşinilor cu cauciucuri de iarnă.

În plină criză financiară, cei mai mulţi dintre posesorii de autoturisme/autovehicule au făcut o investiţie în ceea ce se cheamă cauciucuri all season.

Numai că, aşa cum bine le stă românilor, aceste tipuri de cauciucuri nu sunt bune, ci fiecare posesor de autoturism/autovehicul trebuie să achiziţioneze două rânduri de cauciucuri: de vară şi, respectiv, de iarnă.

Întrebarea care se ridică este: de ce nu sunt valabile cauciucurile all season, în condiţiile în care acestea sunt produse tocmai pentru a fi utilizate în orice anotimp, după cum le spune şi numele.

Or, dacă aceste tipuri de cauciucuri nu sunt valabile pe drumurile din România, de ce s-a permis comercializarea lor.

Tot ceea ce se întâmplă în prezent este o mare dilemă: sunt sau nu bune anvelopele all season pentru drumurile româneşti sau fiecare posesor de autoturism/autovehicul trebuie să mai investească o sumă măricică pentru a-şi mai cumpăra un rând de cauciucuri.

Domnul Dan-Ştefan Motreanu:

"Iresponsabilitatea ministrului Igaş va genera probleme României în UE"

Sunt literalmente stupefiat de rezultatele, fie ele şi relativ incomplete, ale recensământului efectuat în perioada 20 - 31 octombrie a.c. şi consider că INS, la comandă politică, prezintă opiniei publice un mare fals.

Datele referitoare la populaţia recenzată reprezintă o mistificare de zile mari, menită să servească unei fraude electorale de proporţii în 2012 şi, în paralel, să servească susţinerilor politice ale preşedintelui Traian Băsescu.

INS a comunicat că au fost recenzate 19.599.506 de persoane. Nu au fost recenzate persoanele care au apelat la metoda autoînregistrării; persoanele din spatiile colective de locuit; persoanele recenzate prin structurile MApN, MAE, MAI. Estimativ, conform unor sociologi, ar mai fi vorba de circa 150.000 de persoane.

Ţinând cont că la recensământul din 2002 s-au înregistrat 21.680.974 de persoane, rezultă o scădere de aproximativ 2.000.000 de persoane. Ştiu că natalitatea a scăzut în România, ştiu că mortalitatea a crescut, dar o pierdere de circa 2 milioane de persoane în doar 9 ani este de neconceput, mai ales dacă ţinem cont de faptul că la recensământ s-au declarat şi persoanele plecate din ţară, inclusiv pentru o perioadă îndelungată. Între 1992 şi 2002 s-a înregistrat o scădere de 1,12 milioane de persoane, dar la vremea respectivă nu s-au luat în calcul persoanele plecate în străinătate. Este adevărat, în 2002 numărul celor plecaţi era mult mai mic decât în 2011, dar circa 250 - 300.000 tot erau. O scădere în 2011 faţă de 2002 între 500 şi 700.000 de persoane ar fi acceptabilă, dar mai mult nu.

Există o serie de date care demonstrează fie că recensământul actual a fost făcut de mântuială şi nu este real, fie că au fost intenţionat eronat publicate.

În 2002, în Bucureşti au fost recenzate 1.926.334 de persoane. Acum, în 2011 ni se spune că sunt 1.628.426 persoane. Din start o astfel de cifră nu este credibilă, pentru că populaţia Capitalei, se vede cu ochiul liber, este mult mai mare. Şi nu iau în calcul persoanele care nu au buletin de Bucureşti, deşi, şi acestea ar fi trebuit înregistrate în Bucureşti. Se înregistrează deci o scădere de 297.908 persoane în 9 ani de zile la nivelul Bucureştiului, ceea ce pare mai mult decât suspect. În primul rând - o spun sociologii - tendinţa în marile centre urbane este de creştere a populaţiei în urma migraţiei interne.

Acum voi prezenta însă dovada că datele prezentate nu corespund realităţii. La alegerile prezidenţiale şi la cele două referendumuri din 2009, numărul total al alegătorilor înscrişi pe lista electorală permanentă în Bucureşti a fost de 1.782.211. Deci, cu doar doi ani înainte, în Bucureşti erau cu 153.785 mai multe persoane cu drept de vot decât numărul total al locuitorilor înregistrat acum. Iar la cei 1,7 milioane de bucureşteni cu drept de vot, mai trebuie să adăugăm - să zicem - minimum 150-200.000 de minori sub 18 ani. Este imposibil ca în nici doi ani de zile, Bucureştiul să fi pierdut peste 300.000 de locuitori.

Raportarea unui număr mai mic de persoane va afecta negativ reprezentarea României în Parlamentul European şi în alte organisme ale Uniunii Europene. Nu în ultimul rând, ar putea fi influenţate şi fondurile care urmează să fie alocate României. Există şi riscul ca oficialii europeni să devină suspicioşi în privinţa datelor raportate în 2002, şi acest lucru ar însemna un uriaş deficit de imagine al României.

O raportare falsă, confuză, în urma recensământului din 2012, ar ajuta actuala putere să jongleze cu listele electorale, mai ales cele din străinătate, pentru o premeditată fraudă la alegerile din 2012.

De asemenea, o raportare a unui număr de peste 2 milioane de români în minus mai are drept scop legitimarea susţinerilor lui Traian Băsescu privind un viitor deficit al fondurilor pentru pensionari.

Acestea sunt de fapt obiectivele urmărite printr-o raportare falsă. O raportare care va face mult rău României şi va avea la bază iresponsabilitatea ministrului Traian Igaş.

Şi în situaţia în care se va dovedi că raportarea este eronată doar din cauza recenzorilor, a cetăţenilor care n-au oferit date corecte, iresponsabilitatea ministrului Traian Igaş este aceeaşi, pentru că a patronat un recensământ mai mult decât confuz şi ineficient.

Domnul Nicolae-Ciprian Nica:

"Unde se termină democraţia şi unde începe dictatura?"

Săptămâna trecută am asistat la două evenimente publice care vorbesc de la sine despre două sisteme politice. Pe de o parte, am fost cu toţii onoraţi să luăm parte la discursul Majestăţii Sale Regele Mihai, aici, în Parlamentul României, pe de altă parte, am fost informaţi din mass-media şi despre noile atacuri ale preşedintelui României, Traian Băsescu, în cadrul unei emisiuni TV.

Vorbim aici de doi oameni de stat! Unul care a crescut şi a fost educat în perioada interbelică, cel de-al doilea născut, crescut şi educat în comunism.

Fostul şef al statului, Regele Mihai a vorbit despre faptul că "mersul României europene de astăzi are ca fundament existenţa Parlamentului", iar "drumul ireversibil către Uniunea Europeană şi NATO nu ar fi fost posibil fără acţiunea, întru libertate şi democraţie, a legislativului românesc de după anul 1989".

Actualul şef al statului declara la o emisiune TV că: "Senatul, în ansamblul lui, cu tot cu preşedinte, s-a compromis. (...) La Bruxelles, nu înţeleg cum se poate compromite un parlament în aşa hal. E de neînţeles".

Doi şefi de stat cu istorii şi culturi diferite, două abordări diametral opuse.

Parlamentul despre care vorbea Majestatea Sa era cel care a dus România în NATO şi UE, în clubul de elită al Europei. Parlamentul despre care vorbeşte Traian Băsescu nu vrea să facă jocurile sale, nu vrea să adopte Legea asistenţei sociale aşa cum a propus-o Guvernul şi, prin urmare, trebuie desfiinţat, pus pe rugul infamiei.

Democraţia este un sistem socio-politic care garantează drepturile şi libertăţile individului, iar această garantare se face ca urmare a separării puterilor în stat. Pentru ca un număr cât mai important de cetăţeni să se simtă reprezentaţi într-un astfel de sistem, există Parlamentul, instituţia care prin discuţii, analize, negocieri, se străduieşte să facă legi cât mai bune!

În România, actualului şef de stat legile nu mai sunt făcute! Sunt asumate! Legea asistenţei sociale va fi şi ea asumată, a anunţat preşedintele României! Ar fi a paisprezecea asumare de răspundere a Guvernului Boc în doi ani de zile, ceea ce ar înseamnă o asumare de răspundere guvernamentală o dată la două luni. Aşa a făcut Guvernul Boc şi atunci când şi-a asumat răspunderea pe Codul muncii! Premierul Emil Boc a venit cu proiectul de lege în Parlament, a debitat câteva demagogii, precum că scopul modificării Codului muncii este "acela de a crea mai multe locuri de muncă în România", parlamentarii puterii au votat, şi acum Nokia a plecat din România şi a lăsat fără muncă 2.500 de clujeni.

Dacă premierul Emil Boc nu şi-ar fi asumat răspunderea, iar Codul muncii ar fi fost dezbătut în Parlamentul României, împreună cu sindicatele, patronatele şi diverşi experţi, soarta angajaţilor Nokia ar fi fost alta! Dar, aşa cum am arătat mai sus, la actualii conducători vorbim de mentalităţi ale căror rădăcini nu se trag din perioada interbelică, în care exista cultura democraţiei, ci din anii de comunism pe care i-a trăit România şi în care exista doar cultura totalitarismului, a deciziilor comunicate Marii Adunări Naţionale, care le îmbrăţişa fără ezitare.

Am dat aceste exemple pentru că vreau să vă aduc aminte că în România avem încă instituţii democratice şi doar o mână de trădători aflaţi printre noi fac posibil ca Parlamentul României să fie eludat ori de câte ori Guvernul sau Preşedinţia doresc să impună o lege.

Un alt om de stat, contemporan cu Regele Mihai, spunea: "Democraţia este un sistem politic prost, cel mai bun, însă, dintre cele pe care omenirea le-a inventat până acum". Este vorba, fireşte, despre Winston Churchill. Am simţit nevoia să vă dau acest citat şi să fac această trecere în timp de la Regele Mihai la actualul preşedinte al României pentru că eu cred că este de datoria noastră să le spunem cetăţenilor acestei ţări că parlamentarii nu sunt perfecţi, dar nici aşa cum îi descrie şeful statului ori de câte ori doreşte să compromită această instituţie.

Ceea ce doresc să arat este că, de fapt, prin acţiunile pe care le întreprinde, preşedintele României nu compromite un anume parlamentar, ci compromite ideea de Parlament al României în sine, iar prin acest act deliberat, compromite însăşi ideea de democraţie!

Or, atunci când compromiţi democraţia, drepturile şi libertăţile cetăţenilor nu mai sunt garantate. Într-un sistem în care democraţia nu mai este garantată, doar libertăţile şi, mai ales, drepturile unor anumite categorii de cetăţeni sunt respectate. Acest lucru se întâmplă din ce în ce mai des în zilele noastre!

Prin urmare, acţiunile deliberate de denigrare ale Parlamentului, făcute de către preşedintele României, impun întrebarea legitimă: "Unde se termină democraţia şi unde începe dictatura în România?" Este o întrebare pe care o adresez colegilor din arcul puterii: celor de la PDL, precum şi celor care susţin actualul Guvern al României: UNPR, UDMR şi Grupul minorităţilor.

Îi rog, public, să îmi răspundă, dar, în acelaşi timp, fac un apel la domniile lor: atunci când răspund, să se gândească şi la rudele tuturor celor care au murit, pe 22 decembrie 1989, pentru libertate şi democraţie în România!

Domnul Petru Călian:

"Lipsa asistenţilor sociali din mediul rural"

După perioada comunistă, în care inerentele probleme sociale ale populaţiei ieşeau la iveală, şi după alţi 20 de ani de tranziţie la economia de piaţă, societatea românească actuală este, poate, la fel de vulnerabilă. Şi asta pentru că riscurile sociale din lumea contemporană se măresc exponenţial, la scară globală, iar persoanele, familiile şi comunităţile devin tot mai expuse la anumite riscuri. Dramele copiilor "orfani" cu părinţi plecaţi la muncă în străinătate reprezintă un substrat al societăţii de mâine. Aspect relativ nou în societatea românească, ce nu trebuie neglijat, copii abandonaţi în satele româneşti se înmulţesc odată cu dramele lor.

Lanţul abandonului porneşte de la părinte, afectează copilul şi continuă cu domeniul asistenţei sociale, sector deficitar într-o perioadă critică.

Sistemul de asistenţă socială din România are în continuare numeroase puncte slabe ce decurg, în principal, din insuficienţa personalului de specialitate, din lipsa asistenţilor sociali în mediul rural, din finanţarea insuficientă în raport cu incidenţa socială a cazurilor relevante şi, nu în ultimul rând, din lipsa de competenţă şi expertiză din domeniu.

Pe lângă recurgerea excesivă la instituţionalizare, o problemă deosebit de spinoasă a sistemului a fost şi este încă lipsa asistenţilor sociali din mediul rural. Cele mai multe cazuri de copii ai căror părinţi sunt plecaţi la muncă în străinătate se întâlnesc în mediul rural, acolo unde un psiholog la şcoală şi un asistent social la primărie ar reuşi să le facă mai uşoară existenţa acestor copilaşi.

Cazul fetiţei care a murit de dorul mamei, ca urmare a anorexiei nervoase, putea fi evitat printr-o consiliere şi o monitorizare a instituţiilor, proceduri relativ simple, dar care pot salva vieţi.

În speranţa că nu va fi prea târziu, am încrederea că proiectul de lege pe care l-au depus, referitor la copii ai căror părinţi sunt plecaţi temporar la muncă în străinătate, va fi adoptat şi pus în aplicare. Faptul că a primit aviz favorabil din partea Consiliului Economic şi Social reprezintă un pas important în lupta cu "inconştienţa" adulţilor asupra propriilor copii.

Domnul Călin Potor:

"Haosul de la recensământ, un nou eşec al guvernului băsesciano-bocist!"

Recensământul populaţiei 2011 s-a dovedit a fi încă un eşec al actualei guvernări de tristă amintire, condusă dezastruos de emil boc, evident cu litere mici. Deciziile şi declaraţiile contradictorii ale reprezentanţilor Institutului Naţional de Statistică au generat un haos fără precedent, şi descalifică nu numai această instituţie, dar şi Guvernul României în general.

După abuzurile legate de solicitarea CNP-ului, lucru nemaintâmplat nicăieri în lume la astfel de operaţiuni, am asistat la un alt mecanism, care pune încă odată sub semnul întrebării funcţionarea statului de drept în România: interpretarea şi schimbarea legii şi a legilor de pe o zi pe alta.

Eşecul acestui recensământ este eşecul actualului guvern, indiscutabil. Tocmai de aceea, autorităţile publice, începând cu guvernul şi INS, trebuie să răspundă în faţa opiniei publice la câteva întrebări esenţiale: cine este responsabil pentru acest haos?; ce relevanţă a mai avut CNP-ul, în condiţiile în care unii dintre cetăţeni l-au declarat şi alţii nu?; cine garantează că această bază de date cu CNP-uri nu va fi folosită pentru fraudarea alegerilor viitoare?

În mod sigur, sunt întrebări retorice. Guvernul nu îşi va asuma acest nou şi penibil eşec. Nimeni nu va plăti cu nimic, că doar trăim în România... iar guvernarea imbecilă a PDL ne ocupă tot timpul...

Domnul Călin Potor:

"PNL a reparat istoria deformată a României!"

Am asistat săptămâna trecută poate la cel mai emoţionant şi unic moment din acest prim mandat al meu de deputat. Discursul Regelui Mihai în Parlament a reprezentat un moment de normalitate şi reconciliere de care România avea nevoie într-o perioadă de profundă criză, în care instituţiile democraţiei sunt în pericol, iar ţara este într-o disoluţie a autorităţilor statului fără precedent după 1990.

Momentul în care modestul suveran a cuvântat în faţa plenului reunit al celor două Camere ale Parlamentului, în ciuda absenţelor "capilor" actualei viitoare defuncte puteri, băsescu, boc sau anastase, cu litere mici, că aşa vor intra în istorie, a reprezentat cu adevărat un act de condamnare a comunismului! De aceea, ziua de 25 octombrie 2011 va rămâne de-a pururi în istoria României prin prezenţa şi vorbele Regelui Mihai în forul reprezentativ suprem al naţiunii române.

Fără îndoială, prezenţa fostului monarh în Parlament a fost meritul Partidului Naţional Liberal, care a avut această iniţiativă, dar şi a opoziţiei în general, care s-a bătut până la capăt şi a reuşit să o impună în plenul Parlamentului, după ce iniţial reprezentanţii puterii s-au împotrivit. Inutil să mai amintesc că discursul Regelui Mihai în Parlament a avut ample ecouri internaţionale, contribuind la sporirea prestigiului României în lumea întreagă, spre deosebire de acţiunile actualei puteri, care au pus ţara într-o lumină extrem de nefavorabilă în plan extern.

Domnul Călin Potor:

"Băsescu, cu "b" mic, proclamă eşecul propriei sale guvernări!"

Prin ultimele sale declaraţii şi ieşiri publice, materializate îndeosebi prin porta-vocea puterii, respectiv TVR, preşedintele traian băsescu, cu litere mici, evident, nu face altceva decât să consfinţească eşecul actualei guvernări, pe care el a girat-o din răsputeri şi la limita Constituţiei. Băsescu aruncă cu lozinci precum "impactul Greciei în împrumuturile externe ale României şi deficitului bugetar" doar pentru a se putea încorda în faţa partenerilor străini. În realitate, guvernul actual nu poate să reducă deficitul sub 3%, în condiţiile în care România nu va avea o dezvoltare de peste 2%, iar păstrarea deficitului la 3% în sine înseamnă o reducere în termeni reali a veniturilor bugetarilor şi pensionarilor. Şeful statului vorbeşte şi despre "transparentizarea bugetului de stat", în condiţiile în care, în ultimii ani, nu a luat niciun fel de atitudine faţă de investiţiile aberante direcţionate politic de către acest guvern penibil: patinoare, săli de sport în comune populate de bătrâni, parcuri în mediul rural. Niciodată până acum bugetul de stat nu a fost într-o asemenea măsură o sursă de tranzacţionat parlamentari şi voturi pentru coaliţia majoritară, ajungând de fapt o sursă de corupţie politică.

Dacă era corect, băsescu ar fi trebuit să atragă atenţia guvernului că este în afara termenului constituţional privind depunerea bugetului de stat la Parlament. Potrivit Legii nr. 500/2002 privind finanţele publice, Guvernul supune proiectele legilor bugetare spre adoptare Parlamentului cel mai târziu până la data de 15 octombrie a fiecărui an. Acum nu s-a mai întâmplat aşa ceva, deoarece trebuie ca boc, cu litere mici, să aştepte undă verde de la "tătucul" său cel de-al doilea, FMI... Mai mult, preşedintele României se arată a fi preocupat de dobânzile necesare refinanţării datoriei externe a României, dar nu ne spune motivele şi condiţiile pentru care a fost contractată aceasta datorie externă, precum şi modul în care ea a fost folosită.

Realitatea ne arată însă că în prezent România, prin intermediul incompetentului guvern boc, se împrumută cu un miliard de euro pe lună, cu cea mai mare dobândă posibilă. De asemenea, rata scăzută a absorbţiei fondurilor europene este justificată prin incompetenţa guvernului şi a miniştrilor responsabili, iar problema de fond nu e în niciun caz facturarea, aşa cum a prezentat-o băsescu, cu b mic. Acelaşi preşedinte vorbeşte cu prea mare uşurinţă despre o reducere a deficitului pe anul următor, în condiţiile în care, în 2012, România este posibil să rămână la aceeaşi stagnare economică în care a fost în 2011.

Este nepermis ca un guvern, pe perioada întregului mandat de patru ani, să nu vorbească românilor despre altceva decât despre măsuri severe de preîntâmpinare a crizei. De fapt, sub guvernarea pdl, românii nu au văzut altceva decât reduceri de salarii, de pensii, neîndeplinirea responsabilităţilor fundamentale ale statului, fără ca toate aceste sacrificii să se vadă în cea mai mică ameliorare a vieţii lor.

Acum, pentru anul viitor preşedintele ne propune un deficit mai mic de 3%. Acesta nu se poate realiza decât, în continuare, prin amputări severe ale politicilor bugetare, iar chiriaşul nefericit de la Cotroceni nu ne explică ce se va întâmpla cu sănătatea, educaţia, cultura, cercetarea şi investiţiile, în această ţară sărăcită de guvernul băsesciano-bocist. În concluzie, vom asista la o nouă etapă de destabilizare socială, deoarece orice consolidare sănătoasă nu poate ignora responsabilităţile fundamentale ale statului.

Domnul Vasile-Silviu Prigoană:

"Violenţa în sport - un flagel care trebuie oprit"

S-a atins un nou prag al violenţei pe un stadion în fotbalul românesc. Am avut bătăi între suporteri, între forţe de ordine şi suporteri, am avut bătăi între jucători (nu mai departe de săptămâna trecută), am mai avut chiar şi suporteri care au intrat pe teren, individual sau chiar în grup, cum s-a întâmplat la meciul echipei Clubului Sportiv Dinamo cu Slovan Liberec. Nu am avut, însă, niciodată, jucători loviţi pe teren de către altcineva decât de alţi jucători. Acesta este cam ultimul nivel până la care ne putem permite să ajungem, să fim nepăsători şi lipsiţi de reacţie. Următorul prag va însemna automat o crimă, transmisă live la TV.

Suporterii violenţi sunt prezenţi, din păcate, pe stadioanele din toată lumea. Dacă unii se bat cu fanii rivali sau cu forţele de ordine, alţii aleg să-şi verse nervii şi pumnii pe fotbaliştii propriilor echipe sau antrenori.

Dacă înainte de 1989 tribunele arenelor sportive erau o adevărată supapă socială, lucru exploatat de mai marii vremii, după 1990, democraţia este confundată de foarte mulţi cu haosul şi golănia, iar cazurile de acest gen cu tangenţă la fenomenul sport sunt cu duiumul.

Legea nr.4 din 2008, denumită "pentru prevenirea şi combaterea violenţei din sport", nu a rezolvat mare lucru, ba, am putea spune, aplicarea defectuoasă a făcut-o în multe cazuri inutilă.

Situaţiile în care suporterii prezenţi pe arenele de sport au fost amendaţi, bruscaţi sau chiar bătuţi de forţele de ordine s-au înmulţit, iar reprimarea prin forţă a manifestărilor fanilor este clar o abordare greşită.Dialogul dintre suporteri şi cei care ar trebui să le asigure protecţia este inexistent, conflictele fiind inevitabile. Controalele la intrarea în stadion trebuie să fie minuţios făcute, iar interdicţiile chiar să se respecte.

Cazul jucătorului lovit poate şi trebuie să fie startul unei lupte dure împotriva violenţei pe stadioane. Suporterul care a lovit sportivul trebuie să primească pedeapsa maximă permisă de lege. În caz contrar, lucrurile nu pot decât să se agraveze.

De asemenea, în cazul în care se va dovedi că membri ai echipei adverse au favorizat acţiunea suporterului, este de aşteptat excluderea acestora din viaţa sportivă.

Investiţiile de sute de mii de euro în stadioane au fost realizate, în această perioadă grea din punct de vedere economic, pentru ca oamenii să poată vedea spectacole sportive şi culturale, şi nu lupte sângeroase sau crime. Solicit organelor competente să dea dovadă de fermitate în aplicarea legii şi să dispună măsurile necesare prevenirii pe viitor a faptelor de acest gen.

Domnul Neculai Răţoi:

"Ză eşec ăf ză recensământ" 2011

A-ncercat biata putere portocalie să facă şi ea o treabă teoretic bună, şi i-a ieşit ca de obicei - adică exact ca lui Richelieu! Căci, dacă ar fi să ne luăm după epitaful de pe mormântul său, lui Richelieu i-a ieşit mai mult răul decât binele: binele l-a făcut rău iar răul l-a făcut bine...

După cum era de aşteptat pentru un lucru pregătit de mântuială, recensământul a-nceput cu piciorul greşit, încă din prima zi mulţi recenzori renunţând la activitate întrucât nu-i anunţase nimeni că riscă să piardă ajutoare de şomaj, pensii şi alte indemnizaţii pe care le primeau anterior. Iar pentru toată această confuzie şi bulibăşeală generală s-au aruncat pe apa Sâmbetei aproximativ 200 de milioane de lei şi n-a fost scos ţap ispăşitor decât cărătorul de palavre al INS-ului, întrucât omul a opinat, pe bună dreptate, că n-ar fi normal ca să se ceară şi CNP-ul, mai ales că deja se cunoştea numele celui recenzat şi există baze de date care corelează numele cuiva cu CNP-ul său, iar statisticile ar trebui să fie anonime.

Cât de bine au fost pregătiţi recenzorii s-a văzut chiar în primele zile, când destui dintre aceştia au început, plini de un zel cu aspect foarte portocaliu, să numere de zor găinile prin curţi şi dinţii lui Azor, fugăreau guiţătorii prin coteţe, ori căutau gânsacii de ouă, ca să ştie unde-i încadrează... S-au mai reliefat şi confuzii grave între religii şi confesiuni. Ba s-a ajuns până într-acolo încât, când un cetăţean s-a declarat ateu, a tăbărât recenzorul să-l convingă să nu declare asta, ci altceva, iar a doua zi îi bătea popa la uşă cu propaganda ca să facă un nou prozelit...

În urma heirupismului cu care a fost făcut acest recensământ în care nu ştia stânga ce face dreapta, nu ar fi deloc imposibil să descoperim probabil că, în scripte, am mai rămas doar vreo 17 milioane, pe de-o parte, iar pe de altă parte, pe site-ul INS-ului să aflăm că suntem vreo 25 de milioane prin România şi încă vreo 8-9 milioane p-afară, ca să aibă de unde să iasă milionul promis de Baconschi. Să nu ne mirăm atunci că, o putere care nu este capabilă să ducă nimic până capăt, nici măcar să ne numere, fie şi cu aproximaţie, reuşeşte să spună că am ieşit din recesiune cu o precizie la a doua zecimală? Apropo: că acum a plecat şi Nokia, cum a rămas cu ieşirea din recesiune, că vedem că s-a abandonat lauda cu treaba asta? INS tace, prietenii ştiu de ce...

În urma recensământului acesta, n-ar fi iarăşi nicio mirare ca să ne trezim acasă din nou cu tot felul de scrisori prin care să fim felicitaţi că am ieşit de doi ani şi trei luni la pensie, că am împlinit 90 de kilograme ori mărimea 42 la pantof, sau că bucătăria noastră taman ce a făcut 15 metri pătraţi, totul acompaniat de poza unui personaj rânjindu-şi fasolea de pe un calendar aflat, şi el, într-o sacoşică musai portocalie, alături de-un kil de castraveţi putrezi, decontaţi însă de cineva drept donaţie, ca să se scadă de la impozite...

Dar nu e primul lucru pe care-l atinge actuala putere şi-l face praf: dacă vă amintiţi, de două ori a dat FMI-ul prognoze economice favorabile României, de două ori a avut grijă guvernarea actuală ca să nu fie aşa! Şi, cu toate astea, virusul portocaliu vrea să se eternizeze la putere, foarte mulţi din membrii săi marcanţi comportându-se ca şi cum s-ar afla deja zei în Olimp. Scara lor de valori este atât de inversată încât chiar au ajuns să creadă că, cu cât mai mult rău fac, cu atât merită mai mult ca să stea cocoţaţi la cârma ţării. Iată ce-nseamnă să fii mai mult decât nepregătit pentru actul de guvernare, iată ce-nseamnă să încropeşti un executiv pe oricare alte criterii decât cele de competenţă. Iată că "ză eşec ăf ză recensământ" 2011 a adus ultima dovadă a faptului că actuala putere este un accident al istoriei şi, ca la orice accident, trebuie depuse toate eforturile pentru a repune situaţia pe făgaşul ei normal, cu orice preţ!

Domnul Marian-Florian Săniuţă:

"Fluture-n ninsoare"

De 365 de zile de când flacăra vieţii lui Adrian Păunescu s-a stins după o imensă vâlvătaie care a fost viaţa lui, am rămas parcă mai singuri şi mai trişti, mai săraci în frumos şi mai dornici de câteva minute de normalitatea caldă a cuvintelor stăpânite cu rază de geniu de el.

Este o linişte nefirească fără el...

El a fost cel care ne-a încălzit tinereţea. Şi ne-a făcut să visăm, să cântăm, să iubim alături de Flacăra lui, să purtăm jeanşi şi să nu conteze cât de lung aveam părul.

El a visat întotdeauna ca fiu al României de dincolo şi dincoace de Prut la o ţară frumoasă, bogată, demnă, respectată şi întregită între graniţele graiului nostru mioritic, cu oameni buni, liberi, harnici şi talentaţi.

Lui, poetul şi omul care au ars deopotrivă la lumina acestei credinţe, acum, la un an de lacrimi ale sufletelor noastre, îi aduc un omagiu, prin versurile poeziei "Fluture-n ninsoare", scrisă de el în octombrie 2004, rememorând clipe ale vieţilor noastre petrecute împreună.

Fluture-n ninsoare

Un fluture cu aripi îngheţate

Se rătăcise pe pământ, în zbor,

Lumina îl chema înşelător

Şi el se bucură de libertate.

În ziua, mai cumplită decât toate,

Lumini de vară fâlfâiau pervers,

Dar frig grozav venea din Univers,

Şi el nu-nţelegea de ce se zbate.

Şi, dintr-o dată, a venit ninsoare,

Cu-n fel de dans de fulgi ce-l invita

Pe bietul fluture, cu pofta sa,

De a sfida captivităţi murdare

Şi, alb pe alb, pe fluture ningea,

De parcă, mort, el mai voia să zboare.

Domnul Laurenţiu Nistor:

"Se poate şi politică elegantă!"

S-a reuşit, cu prilejul discursului fostului suveran al României în Parlament, să se vadă că se poate face şi politică elegantă sub acoperişul unde au fost mai prezente mânăreli ale voturilor ori replici ale unor pseudopersonalităţi care îşi uitaseră la intrare cei şapte ani de acasă. În paranteză fie spus, de unde iese băsismul se face loc ca să intre normalitatea şi chiar excelenţa - de la Antena 3 a ieşit "portocalita" şi s-a făcut loc ca să intre reputatul CNN, după cum, de unde au ieşit Băsescu, Boc ori miss (P)Alma Anastase au intrat capetele încoronate ale Europei. Deci, prin extrapolare, există mari posibilităţi ca, dacă băsismul pleacă de la putere, să reintre şi România pe un făgaş normal, în care economia să poată începe să funcţioneze corect, iar românul de rând să înceapă să-şi regăsească speranţa în ziua de mâine şi, mai bine chiar, în ziua pe care deja o petrece.

Am remarcat - deşi întregul discurs a fost remarcabil şi periat cu multă grijă - câteva idei pe care le-aş fi dorit prezente şi sub cupola Parlamentului, măcar ca o consecinţă a jurământului depus de fiecare dintre noi. Astfel, o frază care am observat că a plăcut în mod deosebit a fost: "Nu văd România de astăzi ca pe o moştenire de la părinţii noştri, ci ca pe o ţară pe care am luat-o cu împrumut de la copiii noştri". Cât adevăr şi câtă eleganţă într-o simplă schimbare de poziţie din care se privesc lucrurile! Şi câtă diferenţă cu ce se face de către actuala putere, care a amanetat viitorul mai multor generaţii, prin împrumuturi şi aşa-zise politici financiare şi sociale care oscilează între antiromânism şi patologic! Căci, de când e lumea, principala preocupare a societăţilor a fost viitorimea - "să le fie copilul cu o treaptă mai domn", cum zicea poetul de la Bârca. Doar actuala putere ce se mai înghesuie ca natalitatea să scadă din ce în ce mai mult, bucurându-se diabolic să îmbogăţească bugetul doamnei Udrea până şi de la laptele sau scutecele copiilor, ori să fugărească mamele de lângă copilul ne-nţărcat! "Stă doar în puterea noastră să facem ţara statornică, prosperă şi admirată în lume", mai spunea fostul suveran. Da, însă nu cu această guvernare atinsă ireversibil de băsită portocalie, care duce la o la fel de ireversibilă demolare a tot ce mai există bun sau funcţional în ţara asta. Cum să faci o ţară prosperă când vinzi pe mai nimic Roşia Montană sau Roşia Poieni? Cum să faci o ţară prosperă când îi aduci locuitorii în sapă de lemn şi căutători prin tomberoane, aliniaţi în regimente de flămânzi care aşteaptă să li se dea o punguţă gratis o dată la patru ani?

"Iubirea de ţară şi competenţa sunt criteriile principale ale vieţii publice", amintea fostul suveran. Probabil de-aceea au plecat mărimile PDL-iste din zonă: nu suportă să se vorbească în faţa lor despre dragoste de ţară, patriotism, competenţă, şi cum, probabil, aceste cuvinte au asupra lor aceleaşi efecte precum usturoiul asupra vampirilor, au preferat să plece cât mai departe, decât să se băşice pe tot corpul...

"Cinismul, interesul îngust şi laşitatea nu trebuie să ne ocupe viaţa", mai menţiona Mihai I de România. Însă primarul portocaliu al comunei Gogoşu, din judeţul Mehedinţi, şi-a criticat colegii de partid care au făcut averi mult prea repede, comparativ cu fluxul veniturilor lor, afirmând şi că există mult prea mulţi membri PDL care fac abuz de putere şi folosesc banii publici în scopuri proprii, iar în acest partid au pătruns nişte mafioţi care nu se ocupă de problemele partidului, ci se ocupă de anumite persoane pe care le consideră incomode pentru dumnealor.

Iată cum îndemnurile politice, normale, ale fostului suveran nu valorează nici cât o ceapă degerată când este vorba de băsiştii atinşi de "portocalită", care în locul inimii au un portofel cât un purcel iar sufletul şi l-au vândut mai rău decât Faust. Iată de ce nu se poate face o politică elegantă în guvernarea actuală: când eşti ahtiat doar după averi, când singurul tău Dumnezeu este banul obţinut cu orice preţ, chiar cu acela al călcatului peste cadavrul unei naţiuni care nu are altă vină decât că s-a lăsat legată la ochi, rezultatele nu pot fi decât cele ale activităţii puterii actuale, iar la abator nu este loc şi pentru eleganţă...

Domnul Gigel-Sorinel Ştirbu:

"Capii statului au ignorat un eveniment naţional cu ecouri internaţionale"

Preţ de aproximativ zece minute, marţi 25 octombrie 2011, România a avut privilegiul să respire aerul curat al normalităţii, ascultând poate pentru prima dată în ultimii 21 de ani, de la tribuna Parlamentului, un discurs demn de prestigiul de care ar trebui să se bucure o astfel de instituţie.

Nici măcar o frântură de propagandă în favoarea monarhiei (un ziar mai mult decât binevoitor cu actualii guvernanţi şi cu actualul preşedinte, avansase chiar teza unei lovituri de stat, o tentativă de instaurare pe loc a monarhiei, chiar în aula mare a Parlamentului - oare ce nivel de cultură să fi avut autorul articolului, autor care în orice ţară normală s-ar fi descalificat definitiv în faţa colegilor de breaslă), nici măcar vreo aluzie înţepătoare la adresa netrebnicilor care de 21 de ani batjocoresc sub diverse forme coroana regală, un simbol naţional şi o parte importantă din istoria acestui neam. Un discurs curat şi precis. Ultimul nostru suveran, Majestatea Sa Regele Mihai I, a ales calea bunului-simţ, adresându-se poporului său cu demnitatea şi responsabilitatea unui mare om de stat.

Din păcate, de la acest eveniment unic în istoria României postdecembriste au ales să lipsească trei din primii demnitari ai ţării şi ministrul de externe.

Când în lojile Parlamentului se află, în acelaşi timp, în calitate de invitaţi, o Regină a uneia dintre cele mai mari ţări din Uniunea Europeană - mă refer la Spania, un cap încoronat care conduce un ducat membru de asemenea al UE, mai mulţi reprezentanţi de case regale de prestigiu, care, chiar dacă nu domnesc, desfăşoară o activitate publică proeminentă, care se întinde de la domeniul culturii până la diplomaţie, când o serie de ambasadori ai unor state importante sunt de asemenea prezenţi, absenţa ministrului de externe al României reprezintă un gest impardonabil şi, totodată o gafă diplomatică.

Faptul că preşedintele Camerei Deputaţilor, al treilea om în stat şi-a aranjat o vizită deloc stringentă în Georgia, exact în ziua în care se celebra jubileul ultimului şef de stat din perioada României moderne, reprezintă o pată pentru imaginea legislativului.

La fel cum o pată, de această dată pentru imaginea României, a reprezentat-o absenţa preşedintelui României. Traian Băsescu nu are nicio scuză. Între ceremonialul militar şi plecarea la Bruxelles, preşedinte avea tot timpul din lume să vină pentru (doar) 45 de minute în Parlament. Prin gestul său, Traian Băsescu a ignorat în primul rând celebrarea publică a unui fost şef al statului român, a unui fost şef al statului dintr-o perioadă extrem de critică a României; a ignorat un personaj în viaţă martor al unor momente de cotitură din istoria României; a ignorat un personaj în viaţă care a jucat un rol important în istoria Europei; a ignorat pe ultimul personaj în viaţă care s-a opus comunizării României, deşi si-a făcut un titlu de glorie prin condamnarea, dar numai pe hârtie a comunismului; a ignorat un eveniment naţional cu puternice ecouri internaţionale.

Prin prezenţa sa în sală, Traian Băsescu nu ar fi girat vreun curent promonarhic, în schimb ar fi dat dovadă că se poate comporta şi normal. Nu a făcut-o, şi acest lucru nu mai poate să surprindă pe nimeni. Prin gestul său, Traian Băsescu a dovedit încă odată că nu este preşedintele tuturor românilor.

Despre absenţa - deloc justificată - a primului-ministru Emil Boc, nu este cazul vreunui comentariu. Pentru simplul motiv că nu avem în persoana lui Emil Boc un prim-ministru, ci un obiect manevrat de Traian Băsescu.

Chiar dacă cei mai sus enumeraţi au lipsit de la evenimentul din 25 octombrie, sper să fi citit acest paragraf din discursul Majestăţii Sale: "Lumea de mâine nu poate exista fără morală, fără credinţă şi fără memorie. Cinismul, interesul îngust şi laşitatea nu trebuie să ne ocupe viaţa". Ar avea multe de învăţat din aceste cuvinte.

Domnul Teodor Atanasiu:

"Regele i-a dat şah-mat preşedintelui"

Odată cu aniversarea venerabilei vârste de 90 de ani a Regelui Mihai I de către Parlamentul României, prin organizarea unei şedinţe solemne a Camerei Deputaţilor şi Senatului, la iniţiativa Grupurilor parlamentare ale PNL, românii au putut avea unica ocazie de a face, în sfârşit, diferenţa: dintre demnitate şi josnicie, dintre onoare şi imoralitate, dintre fariseismul total şi adevărul simplu, dintre imaginea reală a istoriei şi denigrarea fără rost a acesteia!

Boicotarea acestui eveniment special, de către preşedintele ţării şi guvernul său de mucava, a avut pentru români exact efectul invers celui scontat de tagma slugarnică portocalie!

Spiritul monarhic s-a trezit imediat în inimile celor mai mulţi români, sătui de actualii nedemni conducători! Nici pedepsele crunte la care au fost supuşi în ultimii trei ani de către dictatura echipei Băsescu-Boc a bunului-plac, nici fărădelegile îndelungi, instituite în forţă de către guvernele Boc prin numeroase angajări de aşa-zisă răspundere, nici austerităţile impuse peste noapte şi semănarea vântului risipitor în buzunarele întregului popor nu i-a solidarizat, într-o asemenea măsură pe români!

Părea că mărul discordiei şi al vrajbei s-a instalat definitiv pe plaiurile româneşti! Dar iată că lucrurile stau cu totul altfel în realitate! Fiecare dintre noi am înţeles, cu acest prilej, că cinstea de a avea printre noi un rege care ne-a onorat mereu istoria şi care ne ţine viu şi demn prezentul este mai presus de orice sentiment naţional!

Respectul şi solidaritatea s-au trezit brusc în sufletele românilor, dezbinaţi, de prea multă vreme, de ura unora contra altora, alimentată permanent de către acei actuali conducători, utilizatori fervenţi ai dictonului "dezbină şi cucereşte", de întreţinerea unui scandal continuu, prin tot felul de combustibili incandescenţi, via - depozitul de strategii de la Cotroceni, de sărăcirea devastatoare a salariaţilor şi pensionarilor sau de falimentarea numeroşilor întreprinzători privaţi de către politicile guvernamentale PD-iste, total incompetente, de prea mult cinism în relaţia stat-cetăţean, de practicarea furtului din banii publici, la drumul mare, a acelora care susţin că fac prin această metodă investiţii pentru ţară - una a lor proprie probabil... - sau de minciunile nesfârşite ale guvernanţilor portocalii, minciuni zilnice, utilizate pe post de promisiuni neîndeplinite sau de cosmetizare a unor realizări clamate non-stop, dar inexistente în fapt!

Valul de popularitate pe care l-a provocat jubileul aniversării Majestăţii Sale Regele Mihai I a pus punct, o dată pentru totdeauna, speculaţiilor neîntemeiate că românii nu mai au reacţii!

Românii au dovedit din totdeauna că duc foarte mult în spate, deşi sunt umiliţi frecvent în acest sens de către propriul lor preşedinte! Dar a fost demonstrat acum că românul ştie şi poate să se trezească din letargia inacţiunilor, atunci când înţelege că are cu adevărat ce sărbători, că acela pe care îl ascultă, aplaudă, aniversează, este un adevărat conducător, cu care nu-i va fi ruşine niciodată!

Să ne trăiţi, Majestate!

Domnul Titi Holban:

Recenta vizită în România a reprezentanţilor FMI pentru a evalua stadiul angajamentelor asumate de partea română în cadrul acordului stand-by nu a produs nimic spectaculos în lupta comună cu efectele crizei economice. Ca de fiecare dată, atât guvernanţii, cât şi experţii FMI, au punctat la capitolul optimism, prea exagerat raportat la contextul economic, deloc fericit, care a cuprins întreaga Europă.

Am aflat şi de această dată că ne-am îndeplinit angajamentele, că inflaţia nu a crescut, din contră a scăzut, şi avem astfel cea mai bună veste economică, că parametrii economici au fost atinşi pentru trimestrul al treilea, când se aşteaptă chiar o mică creştere de 3%. Şi, pentru a dovedi criza, trebuie să fim prudenţi şi să elaborăm un buget responsabil pentru 2012, când - slavă Domnului - pensiile şi salariile nu vor fi tăiate. În schimb, nici o vorbă despre relaxare fiscală şi stimulare a mediului de afaceri.

Toate aceste concluzii au fost prezentate opiniei publice de fiecare dată când experţii FMI au sosit la Bucureşti. Şi de fiecare dată, scenariul economic pus la cale pentru România s-a dovedit nerealist, Guvernul fiind incapabil să adopte măsurile necesare pentru redresarea economică a ţării noastre.

De ce? Pentru că partea română, ca şi cei de la FMI, folosesc în practică doar teoria ajustărilor şi tăierilor de cheltuieli bugetare, ignorând ceea ce trebuie cu adevărat unei economii pentru a supravieţui crizei economice: măsuri clare de stimulare economică, de sprijin al agenţilor economici pentru a păstra sau a crea locuri de muncă. Fără aceste măsuri, fără reducerea CAS, fără stimulare fiscală, toată proiecţia Guvernului pentru 2012 este lipsită de fundament, fiind sortită eşecului, ca şi în 2009, 2010, 2011. Guvernul Boc nu poate înţelege că în lipsa investiţiilor, a locurilor de muncă sau a altor măsuri care să aducă bani la buget, va ajunge să taie orice, până când nu va mai avea ce.

Este motivul pentru care vom solicita Guvernului PDL să introducă în Legea bugetului de stat pe anul 2012 un pachet legislativ de relaxare fiscală, de creare de noi locuri de muncă, prin reducerea CAS şi promovarea unui volum considerabil de investiţii publice în economie. Însă, având în vedere competenţa limitată a actualului Guvern în materie economică, avem serioase îndoieli că propunerile USL vor fi preluate, Guvernul Boc preferând în continuare sine die strategia păguboasă a FMI, care nu a dat roade nicăieri în lume şi care va condamna România la subdezvoltare, fără şanse de ieşire din recesiune.

Domnul Horea-Dorin Uioreanu:

"Guvernul investeşte «prudent» în clientela de partid"

Premierul Emil Boc s-a lăudat (din nou!) cu alocările bugetare destinate investiţiilor, cele din 2011 fiind, cică, cu 10% mai mari decât cele din 2008. Departe de mine gândul de a-l contrazice pe şeful executivului, dar nu pot să nu întreb unde s-au dus aceşti bani.

Anul de graţie 2011 a însemnat pentru clujeni anul în care s-a oprit finanţarea lucrărilor la autostrada Transilvania şi Bechtel a renunţat la a mai construi toate tronsoanele, preferând să se mute în Kosovo. Concomitent s-a purces la inaugurarea unei centuri de ocolire a municipiului Cluj-Napoca, investiţie departe de a fi finalizată, dar care va intra în istorie drept "centura de diamant".

În dreptul Guvernului Boc vor fi trecute, tot la capitolul investiţii, o mulţime de bazine de înot, patinoare, telegondole construite în staţiuni montane care există doar pe hârtie. Bugetul ţării s-a dus pe investiţii care au adus profit doar firmelor care le-au construit, firme "de casă", abonate la proiectele finanţate din bani publici.

Din păcate pentru economia României, niciuna din aceste investiţii nu este aducătoare de locuri de muncă şi nici nu creează plusvaloare. Fără îndoială că avem nevoie şi de bazine de înot şi de patinoare, dar avem şi mai mare nevoie de investiţii care să creeze locuri de muncă stabile şi să genereze venituri atât pentru cetăţeni, cât şi pentru bugetul de stat.

În România condusă de Traian Băsescu şi slugile sale, elevii au la dispoziţie săli de sport moderne, dar învaţă în şcoli care nu au autorizaţie sanitară de funcţionare, cu săli de clasă neîncălzite. Profesorii şi medicii preferă să emigreze, alegând umilinţa străinilor în locul celei la care îi supune statul român. Pensionarii stau la coadă pentru o pâine gratuită, iar mamele sunt obligate să facă un adevărat maraton pentru a găsi produse mai ieftine, în ton cu bugetul familiei, mai mic cu fiecare lună.

Premierul Emil continuă politica "prudentă". Probabil că se referă la prudenţă în alocarea fondurilor publice, doar spre primarii PD, spre firmele controlate de membri şi cotizanţi ai partidului.

Doamna Lucia-Ana Varga:

Declaraţiile preşedintelui Băsescu de săptămâna trecută demonstrează clar ceea ce fiecare român simţea deja pe propria piele de ceva timp încoace şi doar puterea portocalie încerca să ascundă prin propagandă mincinoasă: economia românească este la pământ!

În aceste condiţii nu putem să ne abţinem să ne întrebăm la ce a folosit politica de austeritate impusă de Guvernul Boc sau împrumuturile luate de la diverse instituţii financiare. Este clar că tăierile salariale, micşorarea pensiilor sau diminuarea diferitelor indemnizaţii au fost inutile, această opţiune eronată a guvernanţilor ducând la costurile mult prea mari pe care le plăteşte acum populaţia.

Deşi a susţinut cu tărie până nu demult că politica guvernului îndreptată către măsuri de austeritate este extraordinară, iată că acum aflăm de la însuşi domnul Băsescu, că de fapt, aceste măsuri n-au dus nicăieri, ci doar au nenorocit şi sărăcit pe mulţi dintre români.

Problema principală este faptul că măsurile luate de guvern nu se opresc aici. Anul viitor statul va împrumuta cel puţin 16,13 miliarde de euro, respectiv o medie de 511 euro în fiecare secundă, pentru a acoperi deficitul bugetar (conform cotidianului Gândul).

De asemenea, avem în momentul de faţă o Lege a asistenţei sociale care se află în dezbatere la Senat şi care are drept scop scăderea cheltuielilor bugetare cu asistenţa socială şi nu combaterea sărăciei, deoarece în viziunea acestui Guvern, statul nu este responsabil de bunăstarea fiecărui individ! Aceleaşi politici de tăiere a cheltuielilor sociale, fără a veni cu alternative, rezultatul neducând altundeva decât la o diminuare a cheltuielilor cu asistenţa socială, dar şi a sprijinului şi aşa redus de care se mai bucură cei săracii!

Practic, acest Guvern nu face altceva decât să ducă România în faliment. De exemplu, în momentul de faţă, ţara noastră nu mai trimite de aproape patru luni facturi pentru rambursare la Bruxelles pentru proiectele pe fonduri UE, după ce tot Guvernul a decis să suspende cererile de rambursare, statul alocând 600 de milioane de euro (bani luaţi din piaţă) pentru a suplini rambursările. Dobânzile la plăţile făcute în ultimele trei luni prin acest fond se ridică la opt milioane de euro, potrivit estimărilor analiştilor financiari.

Din punctul nostru de vedere, nu există altă cale de rezolvare a lucrurilor decât schimbarea puterii şi schimbarea în totalitate a manierei de a trata şi privi problemele economice şi sociale pe care România le are în momentul de faţă.

Domnul Vasile Popeangă:

"Senatul - încă neportocalizat destul..."

Face ce face Traian Băsescu şi se leagă de unul dintre puţinele bastioane ale democraţiei pe care nu a reuşit să-l viruseze 100% cu virusul băsist. Iată de ce, de câte ori se întâlneşte la TVR cu proaspăta pensionară tânără şi neliniştită, care crede că televiziunea naţională e pe cale de dispariţie dacă nu îşi fâlfâie augusta sa prezenţă pe-acolo, de fiecare dată îşi reia refrenul favorit (mă rog printre altele...): să moară Senatul! Pentru că a mai rămas nişte democraţie liberă pe-acolo, să piară tăvălindu-se-n chinuri! Să-l înjumătăţim! Să-l desfiinţăm, să rămână o singură Cameră! Orice numai să nu mai existe ca for democratic...!

"Senatul e compromis în totalitatea sa!", lălăia Băsescu în microfonul televiziunii aceleia care ţine captivă o naţie întreagă şi care acum vrea să-şi dubleze jaful de la buzunarele cetăţenilor. Zău? Păi, zii complet, măi omule, cu subiect şi predicat, ca să ştie lumea despre ce e vorba cu adevărat: instituţia e compromisă pentru că nu face cum vreau eu, cum îmi convine mie!... Iată politica Băsescului: timorarea şi apoi subjugarea în interes băsist a instituţiilor statului prin demonizarea instituţiilor. Uită însă Băsescul două lucruri.

a) Cei aşa-zis compromişi sunt aproape 50% sunt băsişti de-ai lui, compromişi deja, mulţi fiind "recoltaţi" cu arcanul de la partidele aflate acum în opoziţie; de ce nu sunt compromişi şi cei care şi-au călcat jurământul faţă de electoratul care i-a urcat pe scaunele puterii sau şi-au descoperit, peste noapte şi după amar de ani, vocaţia de militant de dreapta, când ei au fost două decenii de stânga?

b) Senatul reprezintă poporul român. Prin urmare, în mintea băsistului suprem, poporul român s-a compromis, pentru că nu este de acord cu malversaţiunile cotroceanului-şef! Normal: acest popor e leneş, poporul nu munceşte, poporul e compromis... noroc cu conducătorii portocalii, peste care a dat subit perfecţiunea doar prin simpla aderare la băsism! Iar senatorii băsişti sunt cu atât mai mult perfecţi cu cât taman ce i-a recunoscut tătucul lor ca fiind... compromişi! Mă rog, în cazul lor, a fost o simplă recunoaştere a unei realităţi cvasicunoscute de un întreg mapamond, deci recunoaşterea nu ridică nicicui mari probleme de moralitate...

Cred că, pentru Băsescu, cea mai frumoasă zi a vieţii sale ar fi când toţi politicienii ar dezerta subit la PDL, iar cei care n-au reuşit să facă acest pas, să-şi desfiinţeze propriile partide şi să-şi facă apoi cu toţii harakiri în dealul Cotrocenilor. Am ajuns la această concluzie văzând cum a făcut trecerea de la "ciorbism" la fripturism, cum a deturnat pe un autodeclarat monarhist, decorat de curând de către fostul suveran al României, la puţină vreme după dispariţia ultimului senior ţărănist, determinându-l pe fostul pseudolider sindical să treacă, cu arme şi bagaje, în rândul adepţilor Mişcării Ploconare.

Iată de ce, pe zi ce trece, cu cât zice mai mult şi mai tare Băsescu că Senatul e compromis, cu atât parcă mă simt mai bine, mai patriot şi mai încrezător în faptul că România s-ar putea să mai aibă o şansă ca să scape de băsism...

Domnul Victor Paul Dobre:

"Bugetul de stat - încă o decizie care nu se ia în Parlament"

Aşa cum cu toţii cunoaştem, în conformitate cu prevederile alineatului (4) al articolului 35 din Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice, Guvernul are obligaţia de a supune Parlamentului spre adoptare proiectele legilor bugetare şi proiectele bugetului de stat şi, respectiv, ale bugetului de asigurări sociale de stat, "cel mai târziu până la data de 15 octombrie a fiecărui an".

Îmi permit să vă reamintesc că niciodată Guvernul Boc nu a respectat acest termen prevăzut de lege, ultimul buget supus spre adoptare Parlamentului în termenul legal a fost depus de către Guvernul liberal în anul 2008.

Nu vorbesc aici doar despre incapacitatea acestui Guvern de a respecta legea, ci, aşa cum am mai făcut-o de la această tribună, vorbesc de incapacitatea acestui Guvern de a respecta regulile democratice. Legea, dar şi bunul-simţ impun dezbaterea publică şi parlamentară a legilor bugetare şi a bugetelor, ori ne aflăm din nou în faţa transformării, pentru a câta oară, a Parlamentului într-o anexă docilă a Palatului Victoria, cu complicitatea majorităţii care susţine acest Guvern şi care alege să tacă de fiecare dată când Guvernul minimizează importanţa Parlamentului, a parlamentarilor şi a alegătorilor care i-au trimis în Parlament.

Dacă Guvernul nu are timp să dezbată public bugetul ori să-l depună la timp în Parlament, are timp de consultări cu reprezentanţii instituţiilor financiare străine. E mai important pentru Guvern să dezbată bugetul României cu domnul Franks decât să-l dezbată în Parlament ori măcar cu parlamentarii care încă susţin Guvernul.

Ce dovedeşte puterea încă o dată? Dovedeşte că, pe lângă că nu are o strategie economică viabilă, lucru dovedit cu prisosinţă în ultimii ani, nu are nici măcar o viziune bugetară pe termen scurt, aşteptând să ne spună FMI-ul până şi cum va arăta bugetul României în anul 2012; dovedeşte că nu-şi respectă nici măcar proprii parlamentari şi mai dovedeşte că prăpastia dintre guvernanţi şi guvernaţi a ajuns la cel mai adânc nivel din ultimii 20 de ani.

Mă întreb dacă tot FMI-ul e cel care va spune Guvernului dacă are voie sau nu să respecte propria Lege a sistemului unitar de pensii publice, de asta depinzând indexarea pensiilor în România, ţara în care am ajuns ca respectarea legii să depindă de decizia unei instituţii financiare străine.

Domnul Aurel Vlădoiu:

"Marea bâlbâială"

O mare bâlbâială instituţională! Aşa se poate caracteriza recensământul locuinţelor şi al populaţiei, Institutul Naţional de Statistică fiind "dirijorul" unei partituri scrise şi interpretată foarte prost. Preşedintele INS, Vergiliu Voineagu, a fost, pentru câteva ore, un fel de personaj de comedie, explicaţiile sale fără noimă bulversând nu numai recenzorii, ci o ţară întreagă. Se naşte în mod evident o întrebare: cine îşi asumă bâlbele de la recensământ? Nu se poate ca, după ce au jucat "alba-neagra" cu CNP-ul, autorităţile să găsească un ţap ispăşitor: purtătorul de cuvânt al INS. Nici o persoană cu funcţie de decizie nu răspunde pentru toată această situaţie specifică unui stat totalitar, în care legea se aplică discreţionar, după bunul-plac al celor aflaţi la putere. Preşedintele INS ar trebui să-şi prezinte demisia!

Ca exemplu de neputinţă, iată ce a recomandat secretariatul tehnic central al Comisiei Centrale pentru Recensământul Populaţiei şi al Locuinţelor 2011 pentru intensificarea ritmului de înregistrare al datelor în vederea finalizării recenzării tuturor persoanelor şi întregului fond de locuinţe: "Persoanele care locuiesc în municipiul Bucureşti şi care nu au putut fi contactate de recenzor să opteze pentru metoda autorecenzării. Utilizarea acestei metode se recomandă persoanelor care dispun de utilităţile tehnice necesare şi doresc să furnizeze informaţii statistice prin această procedură".

Guvernul condus de "liderul portocaliu" Emil Boc trebuie să explice de ce este nevoie de preluarea şi "prelucrarea" codului numeric personal în cadrul recensământului? Care este valoarea şi relevanţa statistică a CNP? Faptul că există, încă din 2007, prin Ordonanţa de Guvern nr.36, o prevedere legală care prevedere colectarea CNP, nu înseamnă că actuala putere nu încearcă să folosească baza de date naţională pentru a frauda alegerile. Nu se află la prima încercare în acest sens, deci nu îi putem acorda prezumţia de bună - credinţă. De fapt, întregul "corp" al instituţiilor implicate în realizarea recensământului trebuie să explice public în ce fel s-a făcut verificarea recenzorilor şi dacă aceştia au avut calităţile necesare şi oferă garanţii pentru a putea prelua date cu caracter personal.

Au existat numeroase situaţii în ţară în care recenzorii şi-au depăşit sau încălcat atribuţiile. Cazul de la Ploieşti - unde recenzorii au strâns semnături pentru proiectele PDL "Semnează pentru sănătatea ta!" şi "Decide soarta câinilor fără stăpân!" - arată lipsa de imparţialitate şi neseriozitatea celor desemnaţi să colecteze date cu caracter personal. Aşa cum ne-a obişnuit regimul impus de Traian Băsescu, asistăm la un atentat la siguranţa datelor cu caracter personal, precum şi la o funcţionare subiectivă, oscilantă şi tendenţioasă a instituţiilor statului.

Domnul Zanfir Iorguş:

"Fondurile europene - o şansă pentru localităţile din România"

Consider că nu mai reprezintă un element de noutate pentru nimeni faptul că atragerea fondurilor europene este un subiect de importanţă capitală în aceste vremuri pentru România. Cu toate acestea însă, ţara noastră pare să fi rămas în urmă în această privinţă, întâmpinând dificultăţi în procesul de accesare a sumei ce a fost pusă la dispoziţie de către Uniunea Europeană.

Tot mai multe ţări au recunoscut rolul strategic pe care îl joacă atragerea acestor fonduri pentru redresarea sau dezvoltarea unei regiuni şi au reuşit să realizeze proiecte viabile, care să corespundă viziunii Uniunii Europene.

Avantajele care vin odată cu obţinerea de fonduri europene constituie adevărate schimbări pentru localităţile sărace, creându-se astfel locuri de muncă, iar zona beneficiară transformându-se nu numai într-un mediu de trai decent, dar şi într-un loc de atractivitate pentru turişti.

Aceste localităţi însă nu pot ieşi la suprafaţă atâta timp cât nu dispun de resursele financiare necesare realizării studiului de fezabilitate pentru un proiect sau finanţării etapei de proiectare a acestuia.

Pană a ajunge însă la efectuarea studiului de fezabilitate, localităţile se confruntă cu o altă problemă, şi anume multe dintre acestea nu au cadastrul făcut, cel din urmă reprezentând un element de obligativitate ce trebuie efectuat înaintea începerii oricărui proiect.

Având în vedere toate acestea, este de dorit ca pentru Guvern să reprezinte o prioritate finanţarea localităţilor în vederea finalizării cadastrului, finanţarea studiului de fezabilitate pentru proiect, finanţarea etapei de proiectare a acestuia şi chiar cofinanţarea proiectului.

De asemenea, este bine cunoscut faptul că, dintr-un motiv sau altul,în an preelectoral există tendinţa de a se finanţa 100% din bugetul local şi de stat proiecte ce ar putea fi realizate prin accesarea fondurilor europene.

Spre exemplu, consider că programul de izolare a blocurilor în România nu trebuie făcut cu bani de la bugetul local şi de stat, aceşti bani putând servi unui proiect gigantic finanţat din fonduri europene, ca să nu mai vorbim de contractarea unor împrumuturi pentru a finanţa 100% din bugetul local proiecte care nu sunt urgente sau de maximă necesitate pentru localităţile respective, cum ar fi: schimbarea bordurilor şi a pavelelor, organizarea de spectacole etc.

Acestea fiind spuse, consider că în această perioadă de criză, este necesar ca Guvernul să impună temporar un pachet de măsuri către administraţia locală, astfel încât selectarea cheltuielilor şi prioritizarea proiectelor să fie cât mai riguroasă şi să primeze proiectele cu adevărat importante.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

"Guvernul PDL lasă generaţiilor viitoare o datorie imensă şi o economie distrusă"

Evenimentele din ultimele zile mă determină să vă vorbesc astăzi despre dialog şi soluţii. Mai bine zis, despre lipsa de dialog şi lipsa de soluţii, în acest regim al dezbinării care nu a adus românilor decât sărăcie şi umilinţă.

Aduc din nou în atenţie situaţia economică a ţării, în privinţa căreia Parlamentul României nu este informat. Ni se prezintă nişte date amestecate şi tot felul de scenarii, din care românii trebuie să înţeleagă faptul că anul viitor va fi la fel de greu sau chiar mai rău decât în 2011. Cam toţi, în afară de cei care au afaceri cu statul băsist şi de cei care au pile la statul băsist şi ocupă diverse funcţii, vor trăi prost şi la anul.

Măsurile de austeritate s-au permanentizat, în dispreţ faţă de oameni, Constituţie şi lege. Austeritatea nu provoacă prin ea însăşi creştere economică.

Până şi FMI a descoperit gaura neagră a bugetului, cea din cauza căreia economia nu-şi mai revine de 3 ani: dezmăţul pe bani publici al lăcustelor portocalii. USL a tot vorbit despre alocările politice de bani publici către comunităţi şi de contractele publice cu dedicaţie. De mai bine de un an de zile prezentăm cu date exacte, cifre, obiective, localităţi, hotărâri de guvern, modul în care sunt împărţiţi banii publici pe criterii politice. Guvernanţii ori ne ignoră, ori ne înjură. Aceasta este politica Guvernului Boc.

La companiile de stat s-au făcut nişte schimbări, unii şefi de la PDL au mai primit şefi şi de la UNPR. Acum actuala putere vrea să privatizeze resursele strategice ale României. Guvernul se ascunde în spatele FMI, dar în realitate a practicat o politică sistematică de falimentare a tot ceea ce înseamnă sistem public pentru a-l putea vinde. Companiile de stat ale României nu trebuie vândute, ci trebuie eficientizate şi scoase de sub dictatura politicului! USL consideră esenţial ca avuţia naţională să fie folosită pentru a produce bunăstare pentru fiecare român.

Vă întreb, stimaţi colegi, trebuie să vină oficiali ai FMI să ne spună că fondurile europene reprezintă cel mai important element pentru strategia de creştere economică a României în anul 2012? Am spus de nenumărate ori şi eu şi colegii mei din USL că absorbţia fondurilor europene trebuie să devină prioritatea zero. Venim cu propuneri, soluţii, cu strategii, iar reacţia guvernanţilor care este? Mai aruncă nişte epitete la adresa opoziţiei.

Anul viitor statul român va împrumuta cel puţin 16,13 miliarde de euro, respectiv o medie de peste 500 de euro în fiecare secundă, pentru a acoperi deficitul bugetar. Toţi aceşti bani împrumutaţi sunt plătiţi de populaţie. Guvernul PDL lasă generaţiilor viitoare o datorie imensă, o economie distrusă şi un sistem de servicii publice dezastruos.

Propunerile Uniunii Social Liberale pentru bugetul pe 2012 nu sunt fanteziste, aşa cum susţine actuala putere. Sunt propuneri care vin din zona Consiliului Investitorilor Străini, din partea patronatelor şi a mediului de afaceri, propuneri de natură să ne dea o şansă în 2012 să oprim căderea economică şi socială a României la care asistăm în această perioadă.

PSD şi PNL vor vota legea bugetului de stat doar dacă actualul guvern adoptă un set de zece măsuri menite să ducă la relansarea economiei şi reducerea cheltuielilor bugetare: reducerea CAS, TVA de 19%, introducerea schemei de ajutor a agricultorilor prin reţinerea doar a 9% TVA, menţinerea surselor de finanţare pentru proiecte din fonduri europene, respectarea legii pensiilor, reducerea cu 50% a cheltuielilor cu bunuri şi servicii, suspendarea programului PNDI şi a alocărilor de bani pe criterii politice, interdicţia ca Fondul de rezervă al premierului să fie folosit pentru finanţarea unor autorităţi publice pe criterii politice, păstrarea contribuţiei actuale la pilonul II de pensii şi îmbunătăţirea absorbţiei fondurilor europene.

Aplicându-se aceste zece măsuri, bugetul de stat va avea un plus de 0,7% din PIB, care înseamnă în jur de un miliard de euro ce poate fi folosit acolo unde este necesar. Aceste propuneri, documentate cu cifre, vor fi prezentate de către delegaţia Uniunii Social Liberale care se va întâlni vineri dimineaţă cu reprezentanţii FMI, ai Băncii Mondiale şi ai Comisiei Europene şi, de asemenea, aceste amendamente le vom transmite grupurilor parlamentare ale UDMR şi ale minorităţilor.

Solicităm încă o dată Guvernului să iniţieze un dialog real între partidele aflate la putere şi cele din opoziţie, împreună cu BNR, pentru stabilirea măsurilor necesare evitării unei noi crize în România.

Domnul Miron Ignat:

"Ziua pescarului"

Ca şi în anii precedenţi, Comunitatea Ruşilor Lipoveni din România a organizat în luna octombrie "Ziua pescarului". Această manifestare a fost organizată în colaborare cu Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale din România.

În prima zi au avut loc dezbateri, care au supus atenţiei posibilităţile de accesare a fondurilor în domeniul agriculturii şi al pescuitului. Temele dezbătute au fost: "Oportunităţi de accesare a fondurilor pentru practicarea pescuitului de către asociaţiile de pescari" şi "Accesarea programelor de turism şi instalarea tinerilor fermieri".

Ca invitaţi de onoare au fost: ministrul agriculturii şi dezvoltării rurale - domnul Valeriu Tabără, preşedintele Consiliului judeţean Tulcea - domnul Victor Tarhon, directorul general din cadrul Ministerului Agriculturii pe probleme de accesare a fondurilor de pescuit - domnul Gheorghe Văcaru, preşedintele Agenţiei Naţionale de Pescuit şi Acvacultură - domnul Sorin Mănăilă, Guvernatorul Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării - domnul Grigore Baboianu.

La acest seminar au fost prezenţi reprezentanţi din diferite ramuri specializate, pescarii şi cei interesaţi de dezvoltarea rurală a comunităţilor în care trăiesc.

Invitaţii au discutat despre posibilităţile de accesare a fondurilor pentru asociaţii şi pescari, despre reglementările care trebuie făcute în viitor, despre înfiinţarea bursei peştelui la Tulcea cu puncte de lucru în toată Delta.

Manifestările dedicate "Zilei pescarului" au fost marcate şi prin concursuri de pescuit şi întreceri de bărci.

Zona Deltei Dunării şi a Dobrogei este o regiune în care convieţuiesc de secole diferite etnii aparţinând minorităţilor naţionale. De sute de ani şi datorită specificităţii geografice, locuitorii zonei au ca ocupaţie de bază pescuitul.

Prin organizarea acestui eveniment dedicat pescarilor s-a urmărit conştientizarea populaţiei în legătură cu importanţa deosebită pe care pescuitul, practicat conştient, îl are pentru mediul înconjurător. Astfel, s-a adus un tribut tuturor pescarilor din zonă, care prin ocupaţia de bază moştenită din tată în fiu, nu numai că şi-au asigurat traiul de zi cu zi, asigurând bunăstarea familiilor lor, dar au păstrat şi conservat unicitatea zonei, în ciuda problemelor şi vicisitudinilor trăite pentru a supravieţui.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

"România are prea puţini salariaţi!"

În rândul ţărilor membre ale Uniunii Europene, România se clasează pe penultimulloc, cu o pondere a salariaţilor în total populaţie ocupată de numai 67,2%, incluzând şi salariaţii care muncesc fără forme legale (respectiv contracte de muncă). Raportat la media europeană de 83,3% (UE 27), este clar că România are nevoie, pentru a atinge această medie, de un plus de peste două milioane salariaţi, comparativ cu ceea ce arată în prezent statisticile oficiale.

După doi ani de politici de austeritate, România are nevoie stringentă de politici eficiente de creştere a numărului de salariaţi, deoarece: aceştia realizează venituri şi plătesc în mod constant taxe; pentru că numai astfel încasările la buget vor putea creşte semnificativ peste pragul de 32-33%, cum este în prezent; pentru că numai astfel va reuşi Guvernul să-şi acopere cheltuielile cu venituri pentru a susţine la un nivel decent pensiile şi salariile personalului plătit din fonduri publice.

Soluţiile există, sunt cunoscute, însă nu sunt şi aplicate: reducerea taxării muncii şi o colectare mai bună a taxelor de la firme; scoaterea la suprafaţă a măcar jumătate din numărul salariaţilor care muncesc fără forme legale; valorificarea potenţialului de creştere a numărului salariaţilor din mediul rural; revigorarea învăţământului profesional (care în 2010 cuprindea aproximativ 1/5 din numărul înregistrat în 2004, la finele guvernării PSD); nu în ultimul rând, un dialog util, constructiv şi real cu sindicatele şi patronatele, în vederea responsabilizării celor care stau în zona gri a economiei. Evident, trebuie dezvoltată infrastructura atât cea de transport, dar şi în alte domenii, cum ar fi cea informatică.

Dacă forţă de muncă există, crearea locurilor de muncă reprezintă o problemă majoră. Desigur, într-o economie liberă nu guvernul este actorul principal pe piaţa angajărilor. Însă, prin politicile pe care le concepe şi le implementează, guvernul poate impulsiona semnificativ companiile să angajeze personal sau să investească în extinderea capacităţilor productive.

Din păcate, şi în acest domeniu al politicilor de ocupare, activitatea executivului rămâne puternic deficitară şi nu sunt semne de revigorare nici pentru anul 2012.

Domnul Ioan Munteanu:

"Recensământ cu controverse"

Este primul recensământ organizat în România după metodologia europeană, dar, din păcate, datele legate de desfăşurarea sa scot la iveală o serie întreagă de neînţelegeri şi de greşeli neprevăzute din start.

Persoanele au fost obligate să furnizeze, pe propria răspundere, informaţiile prevăzute în programul de recensământ, cu precizarea că nerespectarea acestora atrage răspunderea convenţională a celor vinovaţi. Mulţi dintre cetăţeni, însă, nu au înţeles faptul că aceste date sunt absolut necesare pentru întocmirea statisticilor naţionale şi au refuzat colaborarea cu cei angajaţi în această acţiune.

Pentru a se evita dubla înregistrare a datelor personale ale unei persoane, oficialii Institutului Naţional de Statistică au recomandat cetăţenilor să-şi declare CNP-ul, solicitare care ulterior a fost lăsată la bunul-plac al celor recenzaţi, dar devenită obligatorie la doar câteva ore distanţă, după ce purtătorul de cuvânt, responsabil de starea de confuzie creată, a fost destituit din funcţie. Mulţi dintre cetăţeni au refuzat să ofere aceste date şi pentru că anumite posturi de televiziune au insistat să nu se dea respectivul cod pentru că el va fi direct legat de fraudarea alegerilor din 2012. Concluzia conferinţei de presă a fost una singură: cei care nu vor fi de acord să-şi declare codul numeric personal, riscă să fie amendaţi, contravenţiile fiind de 1.500 - 4.500 de lei. În absenţa acestui cod, un cetăţean care are mai multe locuinţe, poate apărea în mai multe formulare, fapt ce ar fi în contradicţie cu situaţia reală.

Alte imperfecţiuni ale modului în care a fost gândit acest recensământ sunt legate de formularele destul de stufoase şi greoaie care au creat probleme recenzorilor din afara sistemului administrativ, de absenţa persoanelor de la domiciliu, de suspiciunea şi de lipsa de colaborare în furnizarea datelor exacte, de informaţiile aproximative referitore la cei plecaţi să muncească în străinătate, de timpul îndelungat pe care îl presupune completarea formularelor şi codificarea datelor... Unii recenzori au fost împiedecaţi de către agenţii de pază din zone rezidenţiale din Bucureşti să intre în legătură cu locatarii, altora nu li s-au deschis uşile, iar unii dintre ei au fost agresaţi pur şi simplu. Probleme s-au înregistrat şi în cazul cetăţenilor străini pentru care a fost nevoie de translatori, dar şi atunci când cei desemnaţi să facă recensământul nu au reuşit să ajungă la locuitori din cauza haitelor de câini maidanezi(!).

În concluzie: din cauza motivelor deja enumerate, dar şi a altora de natură specială, ritmul de recenzare a fost destul de lent. Cu toate că s-a precizat clar că informaţiile sunt confidenţiale, că formularele vor fi distruse după ce datele vor fi centralizate şi că nu e vorba de centralizarea persoanelor, ci doar de date statistice legate de populaţia României, colaborarea dintre recenzori şi cetăţeni a fost una neaşteptat de greoaie. Încă o dată s-a demonstrat faptul că legea nu este lege în egală măsură pentru toată lumea, atâta vreme cât se poate număra populaţia ţării cu sau fără elementul de identificare care este CNP-ul, singura măsură de verificare a calităţii datelor, în vederea evitării omisiunilor sau a dublei înregistrări a persoanelor.

Zilele următoare vor aduce probabil în prim plan multe alte nereguli, asta şi pentru simplul fapt că acest recensământ nu a beneficiat de o campanie publicitară pe înţelesul tuturor, desfăşurată cu mult timp înainte. Dacă Institutul Naţional de Statistică şi Guvernul României ar fi oferit informaţiile strict necesare pentru buna înţelegere a modului de desfăşurare a acestei inventarieri a populaţiei, cu siguranţă toate aceste aspecte neplăcute nu s-ar mai fi semnalat.

Domnul Ioan Munteanu:

"Situaţia absorbţiei fondurilor europene de către România este dramatică"

Aceasta este concluzia specialiştilor din cadrul Comisiei Europene acum, spre sfârşitul anului 2011: "Rata de absorbţie a fondurilor de către România este de doar 3,5%. Situaţia este dramatică din cauza riscului ca România să piardă o parte din banii alocaţi pentru perioada următoare, dar aceasta are şi un impact economic. Dacă nu există proiecte implementate cu fonduri europene, nu va exista motorul pentru revenirea economică. România nu are motoare pentru creşterea economică. În acest fel, ea îşi pierde din atractivitate pentru că va fi din ce în ce mai greu să recupereze decalajul faţă de alte state europene"- a declarat Benoit Nadler, expert la Directoratul General de Politică Regională de la Comisia Europeană.

Principalele motive pentru care gradul de absorbţie a fondurilor europene este atât de redus sunt cele ce ţin de problemele de personal, de competenţă la nivelul autorităţilor de management, de licitaţiile tehnice, de nivelul foarte ridicat de birocraţie, dar şi de procedurile greoaie legate de întocmirea documentaţiilor. Lipsa de corectitudine, procedurile ineficiente şi inadecvate împiedică firmele serioase să facă afaceri în România, de aici dificultăţile privind implementarea proiectelor de mai mare ori de mai mică anvergură.

Deoarece am suficiente informaţii legate de domeniul agriculturii, referirile următoare se leagă de unele forme de sprijin pentru cei care muncesc în acest sector important. Sprijin pentru micii fermieri.

Un stat UE va putea face o plată fixă către micul producător (care deţine aproximativ 3 hectare) cuprinsă între 550-1.000 euro/an. În această schemă se intră numai din anul 2014.

Sprijin pentru tinerii agricultori (sub 40 de ani). Plata de bază va fi suplimentată cu 25% pe perioada primilor 5 ani. Ferma mică este de 25 hectare.

Plăţi directe cuplate: acestea sunt legate de un factor de producţie (ovine, caprine, bovine) sau de o anumită cultură.

Plăţi directe numai pentru agricultorii activi. Excluderea de la plăţi a celor care nu au vreo legătură reală cu agricultura. Firmele care au activităţi în agricultură reprezintă sub 5% din venituri.

Plafonarea plăţilor agricole. Se limitează la 300.000 euro/ha, dar poate creşte, în funcţie de numărul de salariaţi. Din anul 2020 plata va fi afectată pentru exploataţiile care au circa 2.500 hectare.

Aşadar mare atenţie la mărimea exploataţiilor! Cele mai potrivite sunt cele de 1.500-2.000 de hectare.

Sprijin pentru zonele defavorizate. Statele membre pot oferi subvenţii suplimentare pentru aceste zone până la 5% din suma totală a plăţilor directe.

Dacă producătorii agricoli vor fi informaţi în timp util asupra acestor forme de sprijin, ei îşi vor lua din vreme toate măsurile pentru ca fondurile ce li se cuvin să fie absorbite în totalitate.

Domnul Ion Călin:

"De la democraţia regelui la dictatura preşedintelui"

Săptămâna trecută am fost martorii unui eveniment istoric important pentru viaţa politică a ţării. Participarea Regelui Mihai în Parlamentul ţării, recunoscut ca reprezentatul puterii legislative, s-a dorit a fi un moment de reconciliere cu istoria şi poate cu noi înşine. Păcat pentru că, de fiecare dată, reconcilierea noastră românească se face doar pe jumătate şi nu reuşim să trecem peste orgoliile proprii şi să punem mai presus interesele ţării. Aşa s-a întâmplat şi de data aceasta, pentru că reprezentanţii cei mai de seamă ai puterii şi-au găsit alte preocupări, refuzând astfel să participe la acest moment.

Discursul Regelui, rostit după mai bine de 60 de ani în faţa parlamentarilor, a fost o radiografie a societăţii româneşti, o radiografie pe care preşedintele nu a reuşit să o facă niciodată. De la elogiul pe care l-a adus eroilor neamului jertfiţi pentru independenţa noastră până în decembrie 1989, regele a amintit de toate clasele sociale, s-a arătat mâhnit de faptul că " după două decenii de revenire a democraţiei, oamenii bătrâni şi bolnavi sunt nevoiţi să treacă prin situaţii înjositoare".

Dar cel mai mult în discursul Majestăţii Sale au contat cetăţenii ţării, toate categoriile socio-profesionale jignite dureros şi permanent de liderul de la Palatul Cotroceni: bugetarii, intelectualii, militarii, profesorii, bolnavii, pensionarii. Un alt capitol s-a referit la lipsa eticii şi nerespectarea legilor şi a regulilor în instituţiile democratice. Cea mai cuprinzătoare caracterizare pe care a făcut-o acestora ar fi că: "Demagogia, disimularea, egoismul primitiv, agăţarea de putere şi bunul-plac nu au ce căuta în instituţiile româneşti ale anului 2011. Ele aduc prea mult aminte de anii dinainte de 1989".

Majestatea Sa n-a spus lucruri epocale, a vorbit simplu şi curat despre patriotism, identitate şi demnitate naţională, despre istorie, despre nevoia de regăsire a demnităţii şi a identităţii naţionale.

Dacă într-un discurs scurt Majestatea Sa a cuprins tot ceea ce caracterizează societatea românească, păcat că cei care trebuie să vadă adevărul despre aceasta au lipsit, iar cei care au fost prezenţi refuză să accepte aceste adevăruri.

Astfel cum poţi să interpretezi chiar declaraţiile actualilor reprezentanţi, care, după discursul regelui, au şi anunţat că bugetul va fi construit fără indexarea pensiilor şi că este posibilă chiar îngheţarea acestora împreună cu salariile, dacă acest lucru era îngrijorător pentru rege, celor de la putere nu le trezeşte niciun sentiment. Sau faptul că în ultimele zile preşedintele este preocupat să avem un deficit mai mic de 3% şi să reducem anumite cheltuieli. Adică, după aproape trei ani de guvernare, a ajuns la concluzia că după ce am urmat indicaţiile FMI şi ne-am împrumutat de pe pieţele de capital, nu se vede nicio speranţă pentru noi, cetăţenii.

Oare unde s-au dus aceşti bani, în salarii şi pensii, cum susţin, sau în sălile de sport şi patinoarele doamnei Udrea? Tot ce a susţinut opoziţia era rău şi neaplicabil pentru ţară, tot ce susţinea PDL era extraordinar?

Tot ce a arătat Regele Mihai în discursul din Parlament, luciditate, modestie, lipsa oricărei urme de ură, echilibru, lipseşte celor de la putere. O dovadă în acest sens este interviul preşedintelui care a scos în evidenţă încă o dată că actuala putere are toate însuşirile rele care pot exista. Cei din PDL dau dovadă încă o dată de incompetenţă în guvernarea ţării, dar nu pot accepta nici prezenţa opoziţiei, pe care o doresc doar de figuraţie fără să le încurce propriile jocuri.

Dacă Regele susţine că "nu vede România de astăzi ca pe o moştenire de la părinţi, ci ca pe o ţară luată cu împrumut de la copiii noştri", actuala putere crede că România de azi este moştenirea lor pe care o vor preda copiilor lor pentru că vor câştiga mereu alegerile.

Preşedintele care se consideră un preşedinte jucător, poate ar trebui să aibă caracterul unui om de stat, un adevărat conducător al unei naţiuni şi să dea dovadă de echilibru şi înţelepciune, să lase deoparte răutatea şi să pună mai presus de orice ţara, şi nu partidul de guvernare.

Dacă prin discursul Regelui s-a reuşit o împăcare cu istoria, păcat că prin interviul preşedintelui s-a adâncit şi mai mult ruptura dintre politicieni şi popor, dar şi dintre preşedinte şi Parlament.

Domnul Florin-Costin Pâslaru:

"Solidaritatea românilor"

Din cauza crizei economice globale, peste 100 de milioane de oameni au devenit mai săraci în anul 2009. Cifrele anului care se încheie le depăşesc pe acestea.

Dacă privim în ansamblu şi măcar o dată nu doar lângă propria umbră, vom observa că avem de-a face cu ameninţările urgente ale schimbărilor climatice, cu securitatea alimentelor, cu accesul la apă. Vom constata că acestea nu sunt crize individuale, nu sunt poveri ce se poartă pe o singură pereche de umeri. Dar sunt cu siguranţă acele probleme care lovesc fără milă în cei săraci şi vulnerabili, în cei slabi şi nepregătiţi să le înfrunte. Nu pentru că nu vor şi pentru că nu pot.

Mi-am amintit că România are nevoie să înveţe din nou ce înseamnă solidaritatea şi că ea este un exerciţiu constant şi funcţional. Mi-am amintit să spun că nimic nu este suficient atunci când ştii că poţi mai mult. Şi că nimic nu e destul când ştii că abia ai început. Locuitorii României trebuie să recitească cu glas clar lecţia egalităţii, lecţia de cultura civică, lecţia unirii sociale şi lecţia luptei pentru cauze comune şi drepte.

Poate niciodată nu vom reuşi să construim o lume îndeajuns de bună pentru noi, dar din când în când nu strică să ne reînnoim angajamentele faţă de semenii noştri, faţă de ceea ce înseamnă sprijinul necondiţionat, voluntar chiar. Mulţi ar spune că sărăcia ne înrăieşte, ne izolează, ne condamnă. Poate această mentalitate supravieţuieşte datorită celor care se simt bine regi peste un cuib de pricăjiţi. Poate fi o variantă valabilă când solidaritatea nu este o obligaţie reciprocă a tuturor membrilor societăţii, când nu există justiţie socială, când toate căile spre parteneriatele de cooperare nu se intersectează. Însă cei care suferă au nevoie de noi. Au nevoie să ştie că nu sunt singuri, au nevoie să afle că cel care are câştigul mai mare nu face legea, ci o respectă la fel ca cel care mătură scările de bloc.

Este vorba de bunul-simţ al frăţiei, de "banala" mână întinsă care ridică. Este vorba de educaţia şi de eliberarea de această ignoranţă apăsătoare care loveşte peste avântul celor care azi n-au ce pune pe masă, faţă de cei care azi nu pot sta în picioare, faţă de cei abandonaţi. Solidaritatea este acel exerciţiu care începe imediat cum ai păşit afară din casă şi înseamnă, înainte de toate, grijă şi bunătate. Înseamnă prietenie, înseamnă o valoare interioară care nu se cumpără, dar care se poate dobândi la orice vârstă.

Solidaritatea înseamnă să admiţi că nu eşti singur şi că nu produci singurătate. Ca şi intuiţia, solidaritatea există în stare latentă în fiecare dintre noi. Din când în când, avem tot dreptul de a o exploata.

Domnul Florin-Costin Pâslaru:

"Drepturile pensionarilor militari"

Campania de denigrare a armatei şi a slujitorilor ei de ieri şi de azi este profund nedreaptă şi nu are decât un singur scop, de a amputa drepturile personalului ei, drepturi obţinute după o viaţă plină de obiective îndeplinite în mod exemplar în plan naţional, dar cu preţul unor renunţări, frustrări şi vicisitudini în plan personal...

Cadrele militare, cadrele militare disponibilizate şi militarii pensionari îşi exprimă consternarea faţă de modalitatea de abordare de către Guvern a problemelor importante, de interes general, ce vizează statutul material, de subzistenţă al cetăţenilor pensionari ori pensionabili, între care se află şi militarii.

Recalcularea pensiilor militare în plată intră în contradicţie cu principiul contributivităţii prevăzut în proiectul de lege conform căruia "fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuţiilor datorate de persoanele fizice şi juridice participante la sistemul public de pensii, drepturile de asigurări sociale cuvenindu-se în temeiul contribuţiilor de asigurări sociale plătite". În consecinţă, militarul nu este, în înţelesul art. 3 alin.(1) din proiectul legii, nici asigurat în sistemul public de pensii - "persoană fizică pentru care angajatorul este obligat să reţină şi să plătească contribuţia individuală de asigurări sociale" - şi nici contribuabil - "persoană fizică sau juridică care plăteşte contribuţii de asigurări sociale sistemului public de pensii". La trecerea în rezervă, aşa-numita "pensie" ar trebui denumită altfel, de exemplu solda rezervistului.

Oriunde în lume un militar primeşte soldă (de aici şi noţiunea de soldat) şi nu un salariu negociat cu sindicatele, iar la trecerea în rezervă primeşte o pensie (rentă), ambele de la bugetul de stat şi nu de la cel al asigurărilor sociale.

Armata, de fapt, este incorect să spunem că are pensionari. Ea are cadre în rezervă, care la îndeplinirea condiţiilor prevăzute în Statutul cadrelor militare sunt trecute în rezervă, unde au alte obligaţii. Ele se prezintă la centrele militare unde primesc livretul militar şi un ordin de chemare pe care sunt menţionate unităţile şi termenele la care trebuie să se prezinte în situaţii speciale, pentru a fi activaţi dacă este nevoie.

Armata a avut întotdeauna pensie de serviciu, drept ce nu a fost abrogat la apariţia Legii nr.19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, când legiuitorul a avut în vedere specificul acestei categorii.

România, până în prezent, nu a nesocotit faptul că, în toate statele europene, dreptul la pensie de serviciu îl au toate forţele de apărare a ordinii publice - "armata, poliţia şi serviciile speciale" şi ar fi singura ţară din Europa care introduce armata în sistemul public de pensii.

Mare parte dintre pensionarii militari au avut soţiile casnice, datorită faptului că au fost nevoiţi să se mute de-a lungul carierei în 10-12 garnizoane, lucru care nu se întâmplă cu reprezentanţii altor profesii şi acum toată familia lor trăieşte dintr-o singură pensie. A amputa aceste pensii echivalează cu declanşarea multor tragedii după o viaţă de muncă şi renunţări în slujba drapelului şi României.

Domnul Florin-Costin Pâslaru:

"Avem nevoie de schimbare!"

După 22 de ani de metamorfoză, nu ne caracterizează reforma definitivată, ci regresul sau cel mult o schimbare la faţă. Ne-am tratat propria soartă, fără remuşcări, cu spiritul unui mercantilist începător care nu a luat în calcul că a înlocuit un lucru cu acelaşi, după ce anterior a schimbat un bun pe altul mai prost. Avem nevoie de schimbare!

Avem nevoie să nu mai purtăm eticheta unui stat alterat. Avem nevoie de "renovarea" conducerii, avem nevoie să ne întoarcem după ani buni cu faţa spre oameni. Spre oamenii de calitate substituiţi de false entităţi valoroase. Spre oamenii strămutaţi în tomberoanele sărăciei, care oricând câştigă o pălărie la picioare prin clasa ce nu se dobândeşte prin funcţie. Avem nevoie să ne întoarcem respectul către oamenii bine îngrijiţi moral, nu către cei viciaţi şi insalubrii, care niciodată nu poartă mai mult decât eticheta unei monede de schimb. Avem nevoie de schimbare, pentru că românii nu merită imaginea unui deşeu european, care, reciclat a suta oară, nu reprezintă nicio inovaţie.

Pentru schimbare avem nevoie de atitudine, de crezuri individuale, care, asamblate, se reunesc într-un crez colectiv. România nu are nevoie de idealuri. Nici de conducători ridiculizaţi pe plan mondial. România nu are nevoie de blonde care merg la inaugurări cu mărimea propriei băi în minte. Avem nevoie de schimbare, pentru ca priorităţile pe care le-am creionat să aibă şansa de a fi transpuse în realitate, o realitate care în prezent e mascată, o realitate care înseamnă o competiţie pentru îmbogăţirea unei singure categorii.

Această categorie care "spânzură" vieţi tinere, uitând că nu trăim în ţara copiilor pricopsiţi şi nici a bătrânilor care mor natural. Deschideţi buletinele de vot ca şi când aţi deschide ochii propriului fiu care nu trebuie să cadă în extrema negativă. Avem nevoie de schimbare pentru că trăim din împrumuturi şi promisiuni fără acoperire.

Domnul Florin-Costin Pâslaru:

"Reforma în agricultură!"

De la început trebuie să afirm că, indiferent de forma de proprietate, sunt împotriva lipsei de performanţă a agriculturii. Socotesc însă că între o formă organizată şi una neorganizată, cea care ajunge la performanţă este cea organizată de agricultori.

Distrugerea formelor organizate din agricultură de către guvern a însemnat, de fapt, distrugerea principiului agriculturii de piaţă. Nu mă refer în această declaraţie politică la dreptul de proprietate, care este un drept sfânt. Lipsa de performanţă în agricultura organizată trebuia mai întâi să fie analizată şi apoi dovedită. Era nevoie de un minimum de efort pentru a separa răul de mai puţin rău sau bine.

Lichidarea sistemelor de producţie organizată s-a făcut pompieristic, conform principiului "trebuie să dispară totul". După ultimele statistici, au dispărut locurile de muncă, animalele sau mijloacele de producţie care puteau fi modernizate.

A început apoi dezastrul prin furtul organizat al acestora cu acceptul şi oblăduirea factorilor de putere. Au rămas pe mari suprafeţe doar scheletele de grajduri şi sere, mari suprafeţe de terenuri nelucrate pe care s-au instalat buruieni, terenurile respective constituind adevărate surse de poluare şi degradare a mediului. Mii de hectare cu vie şi pomi au avut aceeaşi soartă. O poluare brună, prin uscarea pomilor şi instalarea eroziunii solurilor, prin alunecări de teren a pus stăpânire pe mari suprafeţe de terenuri.

În final, doar 15-20% din agricultura ţării a produs pentru piaţă, restul de 80% din necesarul de alimente fiind adus din import. În aceste condiţii, consider că în 2012 reforma reală în agricultură trebuie să înceapă, aceasta fiind o soluţie pentru scoaterea României dintr-un eventual colaps ce ar putea fi produs de criza economică.

Pentru a înţelege prioritatea agriculturii, trebuie ca deciziile din domeniu să fie luate de oameni competenţi şi responsabili.

Domnul Florin-Costin Pâslaru:

"Dezvoltarea administraţiei publice"

Societatea românească se află într-un proces de schimbare în care toate elementele de ordin economic, social, politic, civic au cunoscut o nouă dinamică în încercarea de adaptare la condiţiile prezente.

Un sistem democratic este funcţional atunci când economia înregistrează reuşite şi în măsura în care se dezvoltă un spirit democratic în mentalitatea socială.

În această transformare a societăţii româneşti nu se poate face abstracţie de sistemul administraţiei publice, de necesitatea introducerii unei dimensiuni europene în acest domeniu, în conformitate cu valorile acestui spaţiu administrativ.

Guvernul actual şi-a propus să abordeze aceste aspecte ţinând cont de impactul măsurilor de reformă de la nivelul administraţiei publice ce au fost întreprinse în ultima perioadă. În acest sens, s-a organizat o cercetare pe baza sondajului statistic la nivelul administraţiei publice centrale şi locale folosind două eşantioane reprezentative la nivelul primarilor localităţilor şi al reţelei naţionale de modernizatori. Pe baza rezultatelor obţinute, s-a analizat impactul măsurilor de reformă asupra derulării procesului descentralizării şi al reformei funcţiei politice. Prin derularea coerentă şi continuă a procesului de descentralizare în perioada imediat următoare vom putea asista la creşterea calităţii şi eficienţei serviciilor publice, iar administraţiile locale vor răspunde într-o măsură îmbunătăţită exigenţelor cetăţenilor şi dezvoltării locale.

Administraţiile publice locale în perioada imediat următoare au ca priorităţi: ameliorarea furnizării de servicii locale de calitate, creşterea veniturilor la nivel local, sprijinirea dezvoltării capacităţii de valorificare a potenţialului local şi implementarea de măsuri pentru atragerea de investitori strategici în zona de competenţă. În acest scop, administraţiile publice locale sunt considerate ca unităţi primare ale politicii locale şi ale procesului decizional.

Provocare majoră pe termen scurt şi mediu a administraţiilor publice locale este cea a creării mecanismelor din Uniunea Europeană, atât pentru a face faţă schimbărilor culturale, economice şi a putea gestiona fondurile europene, cât şi pentru a pune în practică politicile publice. În acest sens, recomand dezvoltarea capacităţii administraţiilor publice locale şi prin creşterea nivelului de pregătire a funcţionarilor publici de la nivelul instituţiilor administraţiei publice locale. Un rol important revine în acest sens reformei funcţiei publice. Crearea unui corp de funcţionari publici neutru din punct de vedere politic, profesionist şi onest va asigura premisele unei transformări reale a administraţiei publice din ţara noastră.

Pentru România, procesul de transformări din administraţia publică centrală va căpăta noi dimensiuni. Astfel, acestea trebuie să răspundă noilor schimbări din economia mondială, dar în egală măsură şi noilor cerinţe ale structurilor Uniunii Europene. Reforma administraţiei publice implică modificări de substanţă ale competenţelor sale majore atât la nivelul administraţiei publice centrale, cât şi al administraţiei publice locale şi al serviciilor publice în general. Pe de altă parte, dezvoltarea democraţiei reclamă instituirea unei noi relaţii între cetăţeni şi administraţie, creşterea şi întărirea rolului autorităţilor şi reconsiderarea parteneriatului cu societatea civilă şi aleşii locali.

Domnul Cornel Itu:

"Mesaj istoric"

Au trecut câteva zile de când am ascultat cu interes şi emoţie mesajul Regelui Mihai adresat parlamentarilor şi tuturor românilor, moment solemn, cu semnificaţii adânci, care s-a constituit într-o manifestare plină de înţelepciune şi bun-simţ, la care am contribuit cu toţii.

Parlamentul României, instituţia fundamentală a statului democrat, prin deputaţii şi senatorii prezenţi, a reuşit să se ridice la nivelul adevăratei sale meniri, depăşindu-şi rolul obişnuit de organ legislativ, afirmându-se şi în plan moral, capabil de reconciliere, de intrare în normalitate, un adevărat Parlament european.

Am ascultat cu toţii discursul Regelui Mihai, discurs caracterizat prin moderaţie, înţelepciune şi patriotism adevărat. Cuvintele Majestăţii Sale sunt cele ale unui om cu experienţă politică, ancorat în realitate, în cunoaşterea exactă atât a înfăptuirilor, cât şi a greutăţilor în care ne zbatem. Totodată, ele exprimă un îndemn şi un sprijin în eforturile noastre de rupere completă cu năravurile trecutului, cu demagogia, cu egoismul primitiv, cu agăţarea de putere şi bunul-plac, tare cu care mulţi dintre noi se luptă.

Personal, alături de mulţi dintre dumneavoastră, am încercat un sentiment de solidaritate, de susţinere în lupta cu greutăţile prezentului, în pregătirea unui viitor întemeiat pe identitate şi demnitate naţională.

Regretabilă rămâne boicotarea prezenţei Regelui în Parlament de către Preşedintele României, primul-ministru şi alţi membri ai Guvernului.

Cu toate acestea, prezenţa Regelui Mihai în Parlamentul României va rămâne un moment de referinţă, de comuniune sufletească pusă în slujba ţării.

Domnul Emil Radu Moldovan:

"Aşa nu se mai poate"

Prudenţă, prudenţă şi iar prudenţă le oferă guvernanţii românilor cu atâta autosuficienţă şi mulţumire de sine, încât românii ar trebui să le ridice osanale că nu îi mai supun la alte tăieri şi în anul viitor. Cu o aroganţă specifică neştiutorilor, reprezentanţii puterii sunt mândrii de "marile realizări" ale guvernării, din cauza cărora românii îşi vor primi în continuare pensiile şi salariile reduse tot de acest Guvern "competent".

Dar românii le cer competenţă, competenţă şi iar competenţă şi decenţă. Competenţă în actul de guvernare, astfel încât cetăţenii acestei ţări să poată să ducă un trai cât de cât decent. Competenţa la locul de muncă, încât măsurile luate să fie în interesul românilor şi nu în interesul unui grup restrâns care se îmbogăţeşte în timp ce românii sărăcesc cu fiecare zi ce trece. Şi nu în ultimul rând, competenţă pentru a-şi justifica salariul şi privilegiile funcţiei publice, aşa cum fiecare român la locul lui de muncă, în aceste vremuri tulburi, trebuie să fie foarte eficient, altfel riscă să rămână pe drumuri, aşa şi guvernanţilor li se cere eficienţă. Iar decenţă pentru a nu-i sfida în aceste vremuri grele, când românii sunt copleşiţi de griji şi tot mai trişti, mai posomorâţi.

Însă puterea cenuşie Băsescu-Boc le oferă incompetenţă şi hoţie prin prăduirea bugetului naţional în favoarea unei camarile care înfloreşte, în timp ce românii se ofilesc zi de zi. Le oferă sfaturi în loc de măsuri concrete de redresare a economiei, de creare de locuri de muncă, de reducere a evaziunii fiscale, care să le dea o speranţă cât de cât pentru îmbunătăţirea nivelului de trai în viitor.

Şi pentru a înlătura orice dubiu, dacă mai era nevoie, că politica lor naţională este tăierea, distrugerea, la măsurile opoziţiei de redresare economică ei răspund cu indiferenţă şi continuă să taie de oriunde, chiar şi de la persoanele cu dizabilităţi, indiferent de consecinţe, într-o fascinaţie a beţiei necontrolate.

Nimeni şi nimic nu îi opreşte, nici măcar strigătele disperate ale pensionarilor şi ale oamenilor cu venituri mici, care le spun "aşa nu se mai poate". Suferinţa românilor îi lasă indiferenţi şi în cel mai bun caz, râd cu gura până la urechi, neţinând cont că românii nu mai au timp să suporte lipsurile unei guvernări total incompetente.

Domnul Mircea-Gheorghe Drăghici:

"Mizeria din viaţa politică românească"

Situaţia politică actuală din ţara noastră nu se mai încadrează în limitele democraţiei! Asistăm la o radicalizare a luptei politice, iar ceea ce s-a întâmplat în acest weekend la Curtea de Argeş demonstrează că mizeria şi violenţele au devenit atribute fundamentale şi tehnici de luptă politică în România lui 2011.

Doi tineri au fost înregistraţi de camerele video de supraveghere în timp ce vandalizau în noaptea de vineri spre sâmbătă, în jurul orei trei dimineaţa, sediul USL din municipiul Curtea de Argeş. Ei au lovit panoul de semnalizare, i-au dat foc şi au împrăştiat la toate intrările materii fecale.

Cu puţin timp în urmă, panourile de la cabinetele parlamentare din Albeşti şi Nucşoara au fost devastate şi distruse. Nu mai vreau să tac, nu acestea sunt valorile în politică! Politica tăcerii nu ne face bine, trebuie să strigăm, să ne revoltăm, să luăm atitudine, ca să ştie că nu ne temem şi nu cedăm presiunilor mârşave!

În urmă cu câteva zile, PDL-iştii argeşeni au plătit un grup de tineri să huiduie şi să facă scandal chiar la ziua comunei Mihăeşti, locul natal al preşedintelui PSD Argeş, Constantin Nicolescu. Primarul din localitate a încercat să calmeze spiritele, explicându-le că la Mihăeşti este o sărbătoare destinată locuitorilor comunei, pentru că aplaudacii au continuat huiduielile şi în perioada în care preşedintele Nicolescu a înmânat diplomele de fidelitate acordate familiilor care au împlinit 50 de ani de căsătorie neîntreruptă, dar şi când au fost onoraţi oamenii care au tăcut ceva pentru comună. Lipsiţi de bun-simţ, puţin le-a păsat PDL-iştilor de aceşti oameni.

La un moment dat, un grup de cetăţeni, printre care se aflau şi susţinători ai PSD, i-au izolat pe cei de la PDL, aşezându-se în faţa lor, motiv pentru care aceştia au început să-i huiduie şi să-i îmbrâncească. Atunci, Constantin Nicolescu a făcut apel la calm, pentru a se putea desfăşura în bune condiţii manifestarea. Cu mult mai mult bun-simţ, şi simpatizanţii PSD, prezenţi în număr mare, l-au ascultat pe preşedintele lor, altfel se putea încinge o "horă" cât se poate de violentă.

Nu mai avem de-a face cu o luptă politică. Lupta politică are reguli, are eleganţă şi priveşte adversarul prin prisma ideologiei şi a ideilor apreciate de oameni! Cei care sunt acum la putere vor să-l pună pe însuşi Dumnezeu agent electoral, vor să incendieze sedii, să distrugă şi să ne bage pumnul în gură, ca să mai rămână la putere.

Peste 70% dintre români consideră că actuala clasă politică nu este matură şi responsabilă pentru a gestiona problemele de interes public, dar PDL insistă să ne nenorocească sub toate formele: sărăcie, violenţe la tot pasul, viaţă nesigură.

Ce se întâmplă acum, când oficial campania electorală nu a început, este mai mult decât dramatic! Nu este o competiţie, este o luptă de gherilă, care are tendinţa să ducă la un regim autoritar, cu tactici diabolice, şantaj, ameninţare, distrugere. Vrem democraţie şi libertate! Am început să cred tot mai mult că la noi, pe lângă multele lucruri făcute la întâmplare, cu neseriozitate, unul dintre cele cu repercusiuni greu de reparat este felul în care se face acum politică de către PDL, care a transformat totul în afacere murdară. Totul se face prin trişare, prin minciună, ură şi multă perfidie!

Din cauza "clasei portocalii", România a fost transformată în patria sărăciei, a mizeriei şi a fricii. De la tribuna Parlamentului vreau să trag un semnal de alarmă privind gravitatea faptelor din politica actuală şi să îndemn românii să creadă în puterea lor! Vreau să ne unim şi să sancţionăm tot ceea ce înseamnă degradare şi măgărie politică! Putem şi nu trebuie să acceptăm ca arena politică să fie plină de dejecţii lingvistice, de întâmplări oribile, de gesturi primitive şi de tot ceea ce înseamnă rău sub toate formele sale!

Domnul Vasile Ghiorghe Gliga:

"Arbori sănătoşi tăiaţi de ...gândacul tipograf"

În Parcul Naţional Retezat nu s-au tăiat doar copacii afectaţi de ipide, ci şi arbori sănătoşi. Acestea sunt concluziile la care a ajuns Corpul de control al ministrului mediului zilele trecute.

Controlul efectuat a scos la iveală mai multe nereguli în ceea ce priveşte tăierile de arbori care au fost făcute în această vară. Oficialii au precizat în repetate rânduri că s-a recurs la exploatarea masei lemnoase din cauza faptului că aceştia au fost afectaţi de gândacul tipograf - Ips typographus, o insectă dăunătoare care duce la uscarea molizilor.

Dintr-o ţară "verde", România a ajuns să fie sub media europeană a suprafeţei pădurilor raportată la teritoriul naţional. În primele nouă luni ale anului trecut, au fost tăiaţi ilegal aproape 118.000 mc de pădure. Unul dintre principalii factori care au influenţat amploarea tăierilor ilegale a fost inexistenţa, în perioada 1991-1999, a instituţiilor teritoriale cu atribuţii de control. Totodată, de vină pentru defrişări sunt şi prevederi ambigue şi inadecvate ale legislaţiei, care au dus la punerea în posesie ilegală a unor terenuri forestiere. Acest lucru a fost posibil din cauza acceptării reconstituirii dreptului de proprietate pe baza declaraţiilor cu martori. Apoi, punerea în posesie s-a făcut de multe ori fără executarea unor lucrări de cadastru, pe fâşii late de câţiva metri şi lungi de kilometri, fără a se trasa cu exactitate limitele între proprietari.

De asemenea, nu a fost asigurată paza corespunzătoare a fondului forestier, iar personalul de control al regimului silvic a fost ineficient. Inspectoratele teritoriale de regim silvic şi cinegetic, unităţi din subordinea autorităţii publice centrale care răspund de silvicultură, înfiinţate la începutul anului 2000, au fost subordonate succesiv diverselor autorităţi ale statului şi nu au avut dotarea şi numărul de personal corespunzător. Pe de altă parte, nici autorităţile locale care au competenţe de control nu s-au implicat suficient în această activitate.

În altă ordine de idei, activităţile de prelucrare primară a lemnului au cunoscut o dezvoltare haotică, situaţie care a permis procesarea materialului lemnos tăiat ilegal. Creşterea numărului instalaţiilor de debitat s-a realizat şi prin funcţionarea de utilaje neautorizate, care, fiind amplasate, în general, la domiciliu, nu pot fi controlate decât cu acordul scris al proprietarului. În plus, în activitatea de exploatări forestiere au putut pătrunde unele societăţi comerciale care nu îndeplinesc condiţii de încadrare cu personal de specialitate. Astfel, exploatările forestiere s-au făcut fără respectarea normelor de regim silvic, producând prejudicii pădurii.

Dar ultima găselniţă a fost de departe cea mai inteligentă ... copacii au fost afectaţi de gândacul tipograf... şi astfel Parcul Naţional Retezat va rămâne doar Parcul... retezat.

Domnul Florin Iordache:

"Învăţămintele unei adevărate lecţii de istorie"

Încă nu s-au stins ecourile evenimentului din 25 octombrie 2011, ziua în care a fost omagiat Regele Mihai, la împlinirea celor 90 de ani de viaţă. O viaţă plină de evenimente dense, de dramatice confruntări, o viaţă din care fiecare avem de învăţat.

După mai mult de şase decenii, Maiestatea Sa a avut prilejul de a se adresa legislativului României şi, în acest fel, românilor. Fireşte, evenimentul a fost înţeles şi trăit de mai fiecare dintre noi în moduri diferite, dar un lucru este în afara oricărei discuţii: 25 octombrie 2011 este ziua în care normalitatea a triumfat în viaţa publică a României moderne!

Poate pentru că fiind unul dintre cei care, în temeiul calităţii de parlamentar, am participat la acest eveniment, aş încerca să notez câteva gânduri culese "în direct". Au făcut-o mai bine colegi parlamentari, analişti politici, gazetari. Doresc, totuşi, să punctez câteva idei care mi s-au părut a avea semnificaţii aparte.

În primul rând, ideea de normalitate. Aceasta cu atât mai mult cu cât, datorită politicii duse de Traian Băsescu şi de acoliţii săi, societatea românească de azi este grav marcată de neîncredere, de învrăjbire, de lipsă de solidaritate. "Divide et impera" este deviza unei puteri pentru care nu contează omul şi valoarea sa, ci numai apartenenţa la clanurile mafiote care ne distrug sistematic ţara şi destinele.

Prin ea însăşi, invitarea Regelui Mihai în faţa Parlamentului înseamnă cinstirea valorii unui om care a trăit istoria şi a scris o pagină de istorie. Exprimându-şi respectul pentru Regele Mihai parlamentarii prezenţi la solemnitate au dovedit că îşi respectă mandatul, că pun mai presus de orice diferenţă doctrinară calitatea de patrioţi, de cetăţeni ai României moderne, europene. Cu atât mai de neacceptat a fost absenţa de la această solemnitate a celor care, vremelnic şi nedemn, ocupă înalte demnităţi în stat: preşedintele României, premierul şi marea majoritate a membrilor cabinetului, a parlamentarilor PDL şi a partidelor-anexă. O absenţă care îi descalifică atât pe cei care au ordonat-o, cât şi pe cei care li s-au supus fără să crâcnească. Am însă un gând de preţuire pentru parlamentarii din arcul guvernamental care au fost prezenţi la solemnitate, dovedind astfel conştiinţă civică, demnitate şi chiar curaj.

În al doilea rând, resping categoric clişeul otrăvit lansat de propagandiştii puterii, potrivit căruia opoziţia parlamentară ar fi gândit în propriul beneficiu politic şi electoral manifestarea. Dacă trebuie să vorbim despre politizare excesivă în acest caz, faptul a fost dovedit, în mod ruşinos, tocmai de către Traian Băsescu şi edecurile sale, prin aceea că au pus mai presus intoleranţa totalitară a partidului stat şi au arătat că nu îşi pot depăşi ura, frustrările şi chiar invidia faţă de o personalitate a cărei lecţie de viaţă nu vor şi nu pot să o înţeleagă.

Refuzând să fie prezenţi la această emoţionantă lecţie de istorie, Traian Băsescu şi vasalii săi nu au făcut decât să se supună verdictului neiertător al lui N. Iorga: "Cine uită, nu merită".

Domnul Adrian George Scutaru:

"Un nou exemplu de ipocrizie a premierului Boc"

Am decis să fac această declaraţie politică referitoare la Ziua Armatei după celebrarea evenimentelor, tocmai pentru a putea observa atitudinea guvernanţilor, care sunt direct răspunzători de soarta acesteia. Şi vreau să mă refer la premierul Emil Boc, care, în calitate de şef al Executivului, este răspunzător de toate politicile guvernamentale, inclusiv în domeniul apărării.

În ziua de 25 octombrie, domnul Boc s-a aflat la Carei şi a afirmat, printre altele, că cele mai importante realizări ale României sunt legate de Armată, că aceasta a ridicat prestigiul României în teatrele de operaţii, s-a referit la declaraţia vicepreşedintelui SUA Joe Biden, care a spus că pentru prima oară în istoria SUA, componente ale Armatei americane s-au aflat sub comanda Armatei române, ceea ce reprezintă o recunoaştere a profesionalismului militarilor români.

În ignoranţa caracteristică, premierul a dorit să justifice absenţa de la discursul din Parlament al Majestăţii Sale Regele Mihai I, prin participarea la manifestările de la Carei, încercând să contrapună cele două evenimente, ca şi cum între Armată şi Casa Regală nu ar fi nicio legătură. Sărbătorim Ziua Armatei pe 25 octombrie pentru că eliberarea Careiului, a ultimei palme de pământ românesc aflat sub ocupaţie hortystă, a fost cadoul oferit de Armata Română Regelui Mihai, cu ocazia zilei sale de naştere. Şi atunci întreb: cu ce sunteţi mai prejos, domnule premier, decât comuniştii care au falsificat istoria?

Interesul guvernanţilor pentru soarta Armatei transpare doar când vine vorba de discursuri publice, frumos ticluite şi rostite în momente festive. Dar care este meritul dumneavoastră real? Aţi dat Armatei un buget de doar 0,7% din PIB, cel mai mic de la Revoluţie. Din cauza subfinanţării, spre exemplu, numărul de ore de zbor pentru piloţi a scăzut dramatic, punându-se astfel în pericol nu doar capacitatea de ripostă aeriană, dar şi viaţa acestora. Banii pentru mentenanţă sunt extrem de puţini, de doar 10% din necesar. În aceşti trei ani aţi reuşit ceea ce nu au putut comuniştii în 50 de ani - distrugerea demnităţii Armatei Române. Este degradant şi jenant că am ajuns în situaţia în care abia reuşiţi să plătiţi soldele, iar Armata îşi îndeplineşte misiunile în teatrele de operaţiuni externe bazându-se aproape în exclusivitate pe sprijinul logistic de la aliaţi.

Ca o dovadă a dublului limbaj şi a ipocriziei, vă reamintesc punctul de vedere al Guvernului, semnat chiar de premierul Boc, referitor la o propunere legislativă, care recomandă ca bugetul anual alocat Ministerului Apărării Naţionale să nu poată fi mai mic de 2% din PIB. A fost negativ - Guvernul nu susţine adoptarea acestei iniţiative legislative, spunând că nu poate planifica multianual fondurile.

Când sunteţi serios, domnule Boc? Când ţineţi discursuri ca la Carei sau când tăiaţi fără nicio logică bugetul Armatei? Urmează în curând discutarea bugetului pe anul 2012. Sunt curios să văd dacă bugetul apărării va avea modificări pozitive, dacă Armata va primi fonduri suplimentare de la Guvern. Aveţi acum ocazia să demonstraţi că într-adevăr vă pasă de Armată. Altfel, veţi arăta că, de fapt, sunteţi un ipocrit.

După pauză

Domnul Ioan Oltean:

Doamnelor şi domnilor colegi, vă rog să vă ocupaţi locurile în sala de şedinţă.

Stimaţi colegi, bună dimineaţa!

Declar deschisă şedinţa de astăzi consacrată dezbaterilor proiectelor de legi înscrise pe ordinea de zi.

Vă anunţ că dintr-un total de 330 de deputaţi, până în acest moment şi-au înregistrat prezenţa la lucrări un număr de 168, 162 absenţi, din care 12 participă la alte acţiuni parlamentare. Suntem în cvorum.

În consecinţă, putem să continuăm dezbaterea ordinii de zi.

Avem pe ordinea de zi şi proiectul Propunerii legislative privind modificarea şi completarea unor acte normative în domeniul securităţii naţionale. Nu avem raport la această propunere legislativă. Am cerut comisiilor sesizate în fond să ne aducă amendamentele pentru a putea trece la dezbatere. Până atunci, aş vrea să intrăm în dezbaterea ordinii de zi consacrate.

Domnul Mircea Duşa, lider incontestabil PSD, procedură.

Domnul Mircea Duşa:

Bună dimineaţa, stimaţi colegi şi domnule preşedinte de şedinţă. Mă bucur că întotdeauna aveţi o apreciere deosebită la adresa persoanei mele, ceea ce nu faceţi când vine la microfon domnul Mircea Toader, liderul dumneavoastră de grup.

Domnule preşedinte, la Biroul permanent de luni am solicitat ca acest proiect de lege să fie pe ordinea de zi astăzi la ora 10,00 şi cu Comitetul liderilor şi Biroul permanent a acceptat să propună plenului şi plenul a aprobat ordinea de zi în forma actuală, eu solicitam ca dacă nu există raport până astăzi la ora 10,00, să dezbatem fără raport acest proiect de lege. Iar dumneavoastră aşteptaţi raportul de la comisie sau de la comisiile reunite, cea juridică şi cea de apărare.

Vă spun eu că ieri s-a ţinut şedinţa şi nu s-a luat nicio decizie, nu s-a întocmit raportul pe acest proiect de lege şi nu ştiu ce aşteptaţi dumneavoastră de la comisie. Poate amendamentele care au fost făcute de colegii noştri deputaţi şi conform regulamentului şi procedurii, dacă am solicitat dezbaterea fără raport, sigur că acele amendamente trebuie să sosească la plen, să începem dezbaterea fără raport a acestui proiect de lege şi insist pe propunerea făcută de mine în Biroul permanent şi pe aprobarea pe care a dat-o plenul Camerei Deputaţilor, legat de ordinea de zi de astăzi.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule deputat.

Să-ţi ţii aproape întotdeauna duşmanii, că prietenii au ei grijă să stea cât mai aproape de tine.

Eu am solicitat pentru a putea intra în dezbaterea acestei propuneri legislative fără raport, ca amendamentele care sunt depuse la comisiile sesizate în fond să fie aduse pentru a le avea în atenţie în timpul dezbaterilor.

Între timp a apărut şi prietenul dumneavoastră Mircea Toader, liderul incontestabil al Partidului Democrat Liberal.

Domnule Mircea Toader, vă rog să luaţi cuvântul.

Domnul Mircea-Nicu Toader:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi, sigur, aşa stabilisem în Biroul permanent, totuşi este o lege foarte importantă, aţi văzut dezbaterile televizate. Cred că a introduce pe ordinea de zi fără raport, fără a putea să o dezbatem şi să avem amendamentele, mai ales că noi nu suntem Cameră decizională..., iar ceea ce aţi solicitat, să mergem în continuare fără a discuta această lege, sigur, ea este aprobată tacit, iar dezbaterea adevărată va fi la Senat, unde amendamentele colegilor noştri deputaţi pot fi susţinute şi nu putem să trecem noi printr-o lege fără raport, fără dezbateri pe articole, în aşa fel încât să creăm o situaţie delicată chiar şi pentru cei de la Senat.

Şi revin asupra a ceea ce am propus în Biroul permanent şi am fost de acord, această lege să nu fie dezbătută fără raport.

Domnul Ioan Oltean:

Domnul lider Duşa. E un duel al liderilor. Vă rog.

Domnul Mircea Duşa:

Ba nu. Eu revin doar la proceduri, pentru că este pe ordinea de zi acest proiect de lege. Nu puteţi priva deputaţii de a dezbate acest proiect de lege, pentru că este un proiect de lege foarte important şi pe ordinea de zi s-a pus cu această rezervă, că dacă nu soseşte raportul până azi la ora 10,00, dezbaterea se va face fără raport. Şi insist să începem dezbaterea la acest proiect de lege.

Chiar dacă PDL-ul şi-a făcut acum o metodă din a trece legi prin Parlament prin aprobare tacită, fără dezbatere parlamentară, vă rog la acest proiect de lege să renunţaţi la această metodă şi dumneavoastră, ca reprezentanţi ai puterii aveţi datoria să asiguraţi majoritatea în Camera Deputaţilor şi ceea ce nu vă convine să şi respingeţi, prin forţa plenului pe care dumneavoastră o evocaţi de foarte multe ori atunci când o problemă este mai delicată în dezbaterea Camerei Deputaţilor.

De aceea, insist încă o dată să înceapă dezbaterea proiectului de lege fără raport.

Domnul Ioan Oltean:

Vă mulţumesc, domnule lider.

Alt lider, de asemenea, necontestat, Eugen Nicolăescu, din partea Grupului parlamentar al Partidului Naţional Liberal.

Domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Gheorghe-Eugen Nicolăescu:

Domnule deputat Ioan Oltean, preşedinte de şedinţă,

În primul rând, vreau să vă exprim surprinderea mea că un lider de grup al majorităţii parlamentare nu doreşte să se dezbată un proiect de lege. Este premieră, probabil, în România, ca un grup parlamentar din rândul căruia, de fapt, este un iniţiator al unui proiect de lege, să nu dorească dezbaterea proiectului de lege în Camera care ar trebui să aibă şi ea un punct de vedere, până când ajunge la Camera decizională.

Eu cred că ar trebui să se revizuiască atitudinea Grupului parlamentar PDL în ceea ce înseamnă rolul acestui grup parlamentar în legiferare.

Al doilea lucru pe care vreau să-l spun: proiectul de lege, după cum toată lumea cunoaşte, a născut multe controverse. Multe aspecte sunt criticabile, contestabile, unele pot fi şi acceptabile. Tocmai de aceea cred că Parlamentul trebuie să-şi facă datoria, şi anume să se aplece în dezbaterea asupra proiectului de lege.

În consecinţă, conform procedurilor parlamentare, trebuie să începem, aşa cum este, de fapt, planificat şi programat, dezbaterea acestui proiect de lege, fără raport. Şi, mai departe, vom vedea ce parlamentarii, ce deputaţii vor decide, şi aceea va fi poziţia Camerei Deputaţilor, care va pleca către Senat.

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Vă mulţumesc foarte mult, domnule deputat.

Stimaţi colegi, pentru a fi lucrurile foarte clare, daţi-mi voie să vă reamintesc două prevederi ale Regulamentului Camerei Deputaţilor. Art.37 lit.c) spune: "comitetul liderilor grupurilor parlamentare (...) poate include în ordinea de zi dezbaterea unui proiect de lege sau a unei propuneri legislative la care termenul de depunere a raportului a fost depăşit".

În aplicarea acestei prevederi, art.112 din regulament este şi mai clar: "în cazul prevăzut la art.37 lit.c) dezbaterea se face potrivit procedurii legislative obişnuite, luându-se în discuţie toate amendamentele depuse la comisie în termenul prevăzut de prezentul regulament, precum şi cele care se formulează în timpul dezbaterilor, conform art.108 alin. (3)".

În consecinţă, noi suntem în strictă reglementare statutară. A fost înscrisă pe ordinea de zi această propunere legislativă. Evident că este normal să procedăm la dezbaterea acesteia dacă, evident, plenul nu s-a răzgândit peste noapte, aşa cum se mai întâmplă în Camera Deputaţilor, destul de des în ultimul timp.

Domnul Mircea Toader. Salutăm pe domnul preşedinte Victor Ponta. Vă rog, domnule preşedinte Victor Ponta, aveţi întâietate. Îmi face plăcere să vă invit la microfonul Camerei Deputaţilor.

Domnul Victor-Viorel Ponta:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă. Îi mulţumesc şi domnului lider de grup că-mi permite să spun câteva cuvinte despre o lege ce ar trebui să fie o lege importantă şi pe care, în mod sigur, ar trebui totuşi să o dezbatem cumva în comisii şi în plenul Parlamentului, mai puţin, sigur, poziţiile exprimate în mass-media, unde lucrurile sunt destul de simple, nu dăm drept de cercetare penală serviciilor de informaţii, ca înainte de 1989.

În acelaşi timp, însă, noi, nereuşind să dezbatem în plen conţinutul legii, riscăm să respingem sau să aprobăm tacit şi alte prevederi ale legii care sunt foarte bune.

Din punctul meu de vedere, competenţe sporite în ceea ce priveşte un gen de infracţionalitate cum este infracţionalitatea cibernetică sau terorismul sunt absolut legitime şi nu cred că ar trebui să avem ceva împotrivă, ci chiar să sprijinim.

De asemenea, să trecem în partea cealaltă, să dăm drept de cercetare penală şi altor organe ale statului, în mod sigur ar fi o greşeală, cel puţin pentru această perioadă istorică.

Din punctul nostru de vedere, tocmai pentru că este o lege importantă, regretăm faptul că s-a ajuns în plen fără raport, fără amendamente făcute de către parlamentari, ci doar cu amendamente ale Guvernului, şi am dori, dacă se poate, astăzi totuşi să dezbatem şi să eliminăm acele articole pe care noi le considerăm necorespunzătoare, să putem să dăm un vot chiar favorabil pe ceea ce este bun din această lege.

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte, pentru intervenţia dumneavoastră.

Domnule lider Toader Mircea, aveţi cuvântul.

Domnul Mircea-Nicu Toader:

Sigur că ce a spus domnul Ponta este perfect adevărat, este o lege importantă, sunt prevederi pe care trebuie să le adaptăm după aproape 20 de ani de la elaborarea acestei legi, iar o simplă dezbatere în Parlament... uitaţi-vă câţi suntem acum la o lege foarte importantă, pe de o parte; pe de altă parte, chiar dacă ar dori cineva să susţine amendamentele pe care le-a făcut, nu poate, fiindcă ele nu au trecut prin comisie. Şi, atunci, facem o dezbatere sterilă, fără efecte directe. Motiv pentru care rămân la aceeaşi opinie. Putem să facem o dezbatere mult mai aplecată la nivel de Senat. Ştiţi foarte bine că Regulamentul Senatului permite ca orice parlamentar, orice deputat să-şi susţină amendamentele în comisia respectivă, chiar şi în plenul Senatului, motiv pentru care, domnule preşedinte de şedinţă, v-aş propune să o scoatem de pe ordinea de zi şi să rămână într-o dezbatere cu adevărat la Senat.

Domnul Ioan Oltean:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Din partea comisiilor sesizate în fond, domnul vicepreşedinte Florin Iordache şi pe urmă domnul George Scutaru.

Domnule vicepreşedinte, vă rog să prezentaţi o anumită situaţie.

Domnul Florin Iordache:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Într-adevăr, Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi şi Comisia pentru apărare, ordine publică şi siguranţă naţională au fost sesizate cu acest proiect de lege. Nu avem un raport, pentru că, din punctul meu de vedere, cu toate că s-a prelungit termenul de dezbatere la 60 de zile, din partea Guvernului nu s-a primit un punct de vedere în acest sens. În acelaşi timp, se tot discută de amendamente, dar amendamentele nu sunt ale colegilor noştri parlamentari, sunt numai amendamentele pe care le-au depus STS şi SRI. Deci, în aceste condiţii, dacă nu au fost însuşite de un parlamentar, nu avem ce discuta în acest moment pe amendamente. Şi ceea ce apreciez eu este că, de fapt, s-a dorit să se treacă tacit acest proiect de lege. Adică este imposibil, în 60 de zile, Guvernul să nu aibă un punct de vedere - de susţinere, de nesusţinere, de neadoptare cu modificări a acestui proiect de lege. Deci, de fapt, în acest moment nu avem decât proiectul aşa cum a fost depus de Cezar Preda, pe care, nu ştiu de ce nu-l văd în sală, în calitate de iniţiator, să ne susţină un punct de vedere.

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Vă mulţumesc.

Domnul deputat George Scutaru, din partea Grupului parlamentar al PNL şi membru al unei comisii dintre cele două sesizate în fond.

Vă rog, domnule deputat.

Domnul Adrian George Scutaru:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.

În 2008, Camerele Parlamentului au mandatat 15 senatori şi deputaţi să facă parte dintr-o comisie specială pentru elaborarea pachetului de legi în domeniul securităţii naţionale.

Practic, noi ar fi trebuit să dezbatem astăzi legile elaborate de această comisie condusă de domnul deputat Cezar Preda. Pentru informarea dumneavoastră, ultima dată când această comisie s-a întrunit a fost înaintea alegerilor prezidenţiale din 2009, în toamna acelui an, şi nu ne-am mai întâlnit până săptămâna trecută, când domnul Cezar Preda şi-a adus aminte că este şi preşedintele acestei comisii. Poate ar fi fost util ca domnul Cezar Preda să ne explice, pe de o parte, resorturile acestei legi, ca iniţiator, dar, în acelaşi timp, poate ar fi trebuit să ne explice de ce, în calitate de preşedinte al unei comisii speciale, nu şi-a îndeplinit mandatul, nu a convocat niciodată această comisie în 2 ani de zile. şi iată că ne trezim, pe nepusă masă, cu un proiect de lege care, într-adevăr, aşa cum spunea şi domnul preşedinte Ponta, are prevederi utile în ceea ce priveşte lupta împotriva criminalităţii cibernetice sau împotriva terorismului, dar, profitând de aceste prevederi, ne trezim şi cu alte propuneri, cum ar fi ca serviciile de informaţii să aibă dreptul să propună acte normative în domeniu.

Eu, din câte ştiu, conform art.76 din Constituţie, drept de legiferare îl are Parlamentul, îl poate avea Guvernul sau 100 de mii de cetăţeni.

O altă prevedere, fiindcă, stimaţi colegi, regret faptul că lăsăm dezbaterea doar la Senat şi că ne eliminăm posibilitatea, cu bună ştiinţă, de a ridica nişte semne de întrebare asupra unor ambiguităţi care sunt prevăzute în această lege. Şi vă dau un singur exemplu. Se face o substanţială modificare din Legea siguranţei naţionale, a prevederilor referitoare la riscuri şi ameninţări.

În baza acestor riscuri şi ameninţări, după aceea, serviciile speciale pot cere interceptări, deschiderea corespondenţei, pătrunderea în locuinţe. Şi vreau să vă întreb dacă într-adevăr este utilă o asemenea prevedere sau putem vorbi de o posibilă încălcare a drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti. Şi vă dau un exemplu din propunerile de modificare a legii formulate de către servicii, adică de către Guvern. Deci: "se consideră riscuri şi vulnerabilităţi acţiuni prin a căror finalitate se limitează capacitatea statului român de a-şi respecta obligaţiile asumate la nivel internaţional, ori de a-şi realiza obiectivele sau interesele sale externe.

După cum ştiţi, opoziţia se opune, la Senat, pentru adoptarea unei legi pe care dumneavoastră, cei din majoritate, aţi negociat-o cu FMI-ul, Legea privind ajutoarele sociale.

În viziunea acestui amendament, noi, opoziţia, întreprindem acţiuni care limitează capacitatea statului român de a-şi respecta obligaţiile asumate în plen extern?

Deci, stimaţi colegi, sper ca senatorii, într-adevăr, să facă o dezbatere şi să nu lăsăm să treacă, repet, pe lângă amendamentele la Legea siguranţei naţionale, de care avem nevoie pentru lupta reală împotriva unei noi ameninţări pe care nu o puteam conştientiza acum 20 de ani, cum este criminalitatea cibernetică. Dar, în acelaşi timp, nu trebuie să lăsăm unele prevederi abuzive, care pot duce la încălcări grave ale drepturilor şi libertăţilor civile.

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Vă mulţumesc foarte mult, domnule deputat.

Stimaţi colegi,

Iniţiatorul nu este aici, ca să-l consultăm, care este punctul de vedere al domniei sale.

Este o lege foarte importantă. Domnule Mircea Toader, deocamdată, vă rog să ocupaţi loc.

Este regretabil că un act normativ atât de important este adus în dezbaterea noastră fără un raport al comisiilor de specialitate şi, evident, fără un punct de vedere al Guvernului. Dezbaterea lui în această formă, sigur, pune în pericol, în opinia mea, adoptarea unei legi extrem de exigente, care să răspundă realităţilor cu care se confruntă România în domeniile respective.

Înainte de a supune votului dumneavoastră propunerea domnului lider Mircea Toader de a fi scoasă de pe ordinea de zi şi de a continua dezbaterile cu celelalte proiecte de lege, daţi-mi voie să-l invit din nou pe Mircea Toader să ia cuvântul.

Domnul Mircea-Nicu Toader:

Domnule preşedinte, am să fac febră musculară, dar nu e nimic. Voiam să vă spun că am discutat cu iniţiatorul, cu domnul deputat Cezar Preda, care are aceeaşi opinie pe care o am şi eu şi întregul grup; trebuie dezbătută cu mult mai multă atenţie şi această dezbatere va fi la Senat, motiv pentru care, susţin în continuare retragerea de pe ordinea de zi.

Domnul Ioan Oltean:

Vă mulţumesc.

Ţin să vă precizez, stimaţi colegi, că în Parlament, instituţia avocatului nu este admisă.

Domnul Mircea Toader nu putea să transmită punctul de vedere al lui Cezar Preda, pentru că nu are delegaţie scrisă în această privinţă.

Domnul Victor Paul Dobre, din partea Grupului parlamentar al PNL.

Domnul Victor Paul Dobre:

Nu fac decât să remarc ceea ce a spus colegul Mircea Toader: ca lider al majorităţii, nu face, în Camera Deputaţilor, decât febră musculară.

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Luaţi exemplu ca să aveţi o condiţie sportivă şi dumneavoastră foarte bună.

Domnilor colegi, supun votului dumneavoastră propunerea domnului Mircea Toader, de retragere de pe ordinea de zi a acestei propuneri legislative.

Vă rog să vă pregătiţi cartelele şi să votaţi. Vă rog să nu-l induceţi în eroare pe domnul Ponta, domnule Mircea Duşa! Vă rog foarte mult!

Vă rog să votaţi.

40 de voturi împotrivă, 6 abţineri şi 35 pentru. Propunerea nu a fost adoptată.

V-aş propune, însă, următorul lucru: să amânăm un pic dezbaterea şi să aşteptăm să vină iniţiatorul, pentru a-şi putea susţine... (Rumoare, vociferări.)

Mi se pare absolut firesc, stimaţi colegi, nu putem... (Rumoare, vociferări.)

Este o propunere înţeleaptă. Domnul Ponta o apreciază şi mă bucur că suntem pe aceeaşi lungime de undă.

În câteva minute, domnul Cezar Preda va ajunge aici şi o să-şi susţină iniţiativa.

Până atunci, o să vă rog să intrăm la poziţia 121 din ordinea de zi. Proiectul de lege care a rămas ieri neadoptat, pentru că nu aveam din partea comisiei sesizate în fond un reprezentant în vederea susţinerii raportului.

Dacă iniţiatorul doreşte să ia cuvântul? Nu doreşte.

Din partea comisiei sesizate în fond, Comisia pentru cultură, arte, mijloace de informare în masă.

Da. Procedură, domnul deputat Máté. Vă rog.

Domnul Máté András-Levente:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Nu pot fi de acord cu această procedură de a amâna, până vine iniţiatorul. Şedinţa Camerei Deputaţilor a trebuit să înceapă la ora 10,00.

Dacă cineva doreşte să susţină o iniţiativă, ar trebui să fie aici.

Cred că, prin această metodă, creăm precedente periculoase şi nu cred că este bine pentru noi.

Într-adevăr, dacă distinsul nostru coleg doreşte să susţină, ar fi trebuit să fie aici, să susţină.

Trebuie să spun că noi nu suntem de acord cu această iniţiativă şi chiar trebuie să trecem la vot, nu să amânăm. Pentru că, altfel, intră în acceptare tacită.

Domnul Ioan Oltean:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Dacă, din partea Comisiei pentru cultură, arte, mijloace de informare în masă este cineva pentru a prezenta raportul?

Domnul Calimente, pe procedură. Vă rog.

Domnul Mihăiţă Calimente:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Şi grupul nostru parlamentar susţine ceea ce a spus domnul Máté. Vreau să vă aduc aminte că nu de zeci de ori, de sute de ori, iniţiatorul nu a fost aici. Mai mult decât atât, a fost Guvernul iniţiator şi nu au fost reprezentanţii Guvernului şi noi am discutat proiectele de lege. În consecinţă, cred că ceea ce aţi făcut dumneavoastră este aşa o improvizaţie şi o tragere de timp şi v-aş ruga respectuos să trecem la votarea proiectului, aşa cum s-a propus.

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Aş aduce doar un singur amendament, stimaţi colegi, în cazul tuturor celorlalte proiecte de lege, eram în posesia unui raport întocmit de către o comisie de specialitate, aveam ce discuta. Or, în lipsa iniţiatorului şi a unui raport, eu cred că nu putem intra în dezbaterea pe fond a acestei propuneri extrem de importante.

(Proiectul de Lege pentru modificarea şi completarea Legii nr.196/2003 privind prevenirea şi combaterea pornografiei)

Din partea Comisiei pentru cultură, arte, mijloace de informare în masă, înţeleg că domnul deputat Socaciu... Domnul deputat Socaciu este? Vă rog să prezentaţi raportul comisiei sesizate în fond.

Vă rog să aveţi îngăduinţa necesară. Domnule deputat Socaciu, vă rog!

Domnul Victor Socaciu:

Raport asupra Proiectului de Lege pentru modificarea şi completarea Legii nr.196/2003 privind prevenirea şi combaterea pornografiei.

Comisia pentru cultură, arte, mijloace de informare în masă a fost sesizată în fond cu acest proiect de lege spre avizare, fiind transmis Comisiei pentru tehnologia informaţiei şi comunicaţiilor, Comisiei pentru drepturile omului, culte şi problemele minorităţilor naţionale şi Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi.

Comisia pentru drepturile omului, culte şi problemele minorităţilor naţionale şi Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi, au transmis avize favorabile, cu amendamente, iar Comisia pentru tehnologia informaţiei şi comunicaţiilor a avizat negativ această iniţiativă legislativă.

Membrii comisiei au analizat proiectul de lege, ţinând cont de avizul favorabil al Consiliului Legislativ.

Proiectul de lege face parte din categoria legilor organice.

De asemenea, proiectul de lege a fost respins de Senat în şedinţa din 26 aprilie 2011, în calitate de primă Cameră sesizată.

Iniţiativa legislativă are ca obiect de reglementare modificarea şi completarea Legii nr.196/2003 privind prevenirea şi combaterea pornografiei, republicată, în scopul completării cadrului legislativ referitor la desfăşurarea activităţilor cu caracter pornografic şi al impunerii unor măsuri de reglementare şi control în ceea ce priveşte modalităţile de acces la materiale pornografice disponibile prin intermediul sistemelor informatice.

Raportul comisiei a fost adoptat cu unanimitatea voturilor celor prezenţi în sală la momentul votului.

Comisia propune respingerea Proiectului de Lege pentru modificarea şi completarea Legii nr.196/2003 privind prevenirea şi combaterea pornografiei, având în vedere şi poziţia organizaţiilor neguvernamentale din domeniile ApTI, Activewatch - asociaţia de monitorizare a presei, APADOR-CH, Centrul pentru Jurnalism Independent, ANISP şi Interlan, faţă de proiectul de lege mai sus menţionat.

Domnul Ioan Oltean:

Vă mulţumesc foarte mult, domnule deputat.

Dacă, la dezbateri generale doreşte vreun grup să ia cuvântul?

Domnul Mircea Toader, la dezbateri generale? Procedură. Vă rog.

Domnul Mircea-Nicu Toader:

Domnule preşedinte de şedinţă,

Stimaţi colegi,

Aşa cum este titlul legii, vă daţi seama că este foarte importantă pentru apariţia şi dezvoltarea unui flagel care a început să fie pe sistemul informatic şi cred că tânăra generaţie trebuie protejată într-o altă formă decât cea pe care o dezbatem noi în Parlament. Şi, pentru acest motiv, cred că reîntoarcerea la comisie şi dezbaterea încă o dată a acestui proiect de lege, la care se adaugă câteva amendamente pe care unii dintre colegii mei ar dori să le susţină, ne va permite să oprim într-o formă sau alta această afluenţă puternică de pornografie în sistemul mediatic.

Motiv pentru care, domnule preşedinte, vă rog să supuneţi la vot reîntoarcerea la comisie.

Domnul Ioan Oltean:

Stimaţi colegi,

Înainte de a continua dezbaterea, supun votului dumneavoastră această interesantă propunere, la un proiect extrem de interesant. Domnul Mircea Toader are motivele domniei sale.

Vă rog să vă exprimaţi prin vot.

84 de voturi pentru, un vot împotrivă, nicio abţinere.

Propunerea domnului Mircea Toader a fost adoptată.

Proiectul de lege se întoarce la comisia sesizată în fond.

Termen pentru o aprofundare a propunerii - două săptămâni.

Îi mulţumesc reprezentantului Guvernului. Îi dorim o zi bună în continuare.

În continuare, la poziţia 127, avem Propunerea legislativă pentru completarea Hotărârii nr.527 din 30.05.2007 privind denumirea, marcarea compoziţiei fibroase şi etichetarea produselor textile.

Dacă, din partea iniţiatorului? Iniţiatorul nu este prezent, nu doreşte să-şi susţină proiectul de lege.

Din partea comisiei sesizate în fond? Domnul deputat şi vicepreşedinte Alin Trăşculescu, deputat de Vrancea.

Domnul Alin Silviu Trăşculescu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.

Comisia pentru industrii şi servicii a fost sesizată spre dezbatere şi avizare în fond cu Propunerea legislativă pentru completarea Hotărârii nr.527 din 30 mai 2007 privind denumirea, marcarea compoziţiei fibroase şi etichetarea produselor textile.

Consiliul Legislativ avizează negativ propunerea legislativă.

Guvernul nu susţine adoptarea propunerii legislative.

Senatul, în şedinţa din 22 iunie 2011, a respins propunerea legislativă.

Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi avizează negativ această propunere legislativă care are ca obiect de reglementare modificarea alin.(1) al art.9 din Hotărârea Guvernului nr.527/2007 privind denumirea, marcarea compoziţiei fibroase şi etichetarea produselor textile, cu modificările ulterioare, în sensul precizării că etichetele trebuie să fie confecţionate obligatoriu din materiale cu rugozitatea cel mult egală cu materialul din care este făcută îmbrăcămintea.

Membrii Comisiei pentru industrii şi servicii au examinat propunerea legislativă în şedinţa din 14 septembrie 2011 şi au hotărât, în unanimitate, să propună Camerei Deputaţilor respingerea acesteia din următorul considerent: intervenţia legislativă preconizată nu se poate realiza decât printr-un act normativ cu aceeaşi forţă juridică ca şi actul supus intervenţiei respective, în cazul de faţă, printr-o hotărâre a Guvernului.

Menţionez că, în raport de obiectul şi conţinutul său, propunerea legislativă face parte din categoria legilor ordinare.

Vă mulţumesc mult.

Domnul Ioan Oltean:

Vă mulţumesc, domnule deputat, domnule vicepreşedinte.

Dacă, din partea grupurilor parlamentare, doreşte cineva să ia cuvântul? Nu avem.

Vă rog să observaţi că sunt îndeplinite condiţiile privind art.104 din regulament.

Proiectul de lege rămâne pentru votul final.

Propunerea legislativă pentru sprijinirea agenţilor economici şi autorităţilor locale în vederea realizării obligaţiilor de mediu scadente în perioada 2009-2010.

Dacă, din partea iniţiatorilor, doreşte cineva să ia cuvântul? Avem mai mulţi iniţiatori. Nu doreşte.

Din partea comisiei sesizate în fond?

Deci, din partea iniţiatorului, doamna ministru? Da? Deci, doamna ministru Lucia Varga. Vă rog, aveţi cuvântul.

Doamna Lucia-Ana Varga:

Domnule preşedinte de şedinţă,

Stimaţi colegi,

Această iniţiativă legislativă, aşa cum îi spune şi titlul, se doreşte să vină în sprijinul agenţilor economici şi autorităţilor locale care au obligaţii de mediu asumate prin Tratatul de aderare, obligaţii de mediu scadente.

Cu alte cuvinte, din fondul de mediu, se propune să se acorde credite cu dobândă foarte mică pentru acei agenţi economici care trebuie să investească pentru conformarea la Directivele europene, iar, pe de altă parte, autorităţile locale să beneficieze, tot aşa, de un credit cu dobândă foarte mică, pentru cofinanţarea proiectelor europene.

Asistăm în acest moment la un blocaj; pe de o parte, fondurile europene nu pot fi atrase de către autorităţile locale, pentru că nu există suficienţi bani de cofinanţare şi Banca Mondială a dat un raport, în care se spune că Ministerul Mediului nu a absorbit decât 3% din fondurile europene pe mediu, iar, pe de altă parte, asistăm la un risc pe care-l are România, şi anume, acela de a declanşa procedurile de infringement împotriva României, dacă nu ne conformăm la Directivele europene - şi mă refer aici la obligaţiile pe care le au agenţii economici.

Deşi comisia, din păcate, a dat un raport negativ, eu vă rog să reflectăm la acest lucru, pentru că eu am venit cu nişte soluţii concrete în sprijinul agenţilor economici şi al autorităţilor locale şi v-aş solicita retrimiterea la comisie pentru a analiza, pentru a cădea de comun acord şi cu reprezentanţii puterii. Este o soluţie să deblocăm fondurile europene, acordând aceste credite cu dobândă foarte mică agenţilor economici şi autorităţilor locale care au nevoie de cofinanţare.

Prin urmare, rugămintea mea este să retrimitem la comisie, să analizăm această iniţiativă legislativă, care ar putea debloca finanţarea fondurilor europene.

Mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, doamnă deputat.

Stimaţi colegi,

Supun votului dumneavoastră propunerea doamnei deputat de retrimitere către comisia sesizată în fond pentru o analiză mai profundă a acestei propuneri legislative.

Vă rog să votaţi.

33 de voturi pentru, 41 împotrivă, zero abţineri.

Propunerea nu a fost adoptată.

În consecinţă, continuăm dezbaterile pe marginea acestei propuneri legislative.

Dacă la dezbateri generale doreşte cineva să ia cuvântul? Nu doreşte.

Avem un raport de respingere. Sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de Regulamentul Camerei Deputaţilor.

Proiectul de lege rămâne pentru votul final.

Următorul proiect de lege este cel privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale a Zonei Montane.

Dacă din partea iniţiatorului doreşte cineva să ia cuvântul? Nu avem.

Din partea comisiei sesizate în fond, Comisia pentru agricultură, silvicultură, industrie alimentară şi servicii specifice?

Domnul deputat Mocanu. Vă rog, domnule coleg, raportul comisiei sesizate în fond.

Domnul Vasile Mocanu:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Propunerea legislativă are ca obiect de reglementare înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale a Zonei Montane, în scopul punerii în aplicare a politicii montane, care a debutat prin adoptarea Legii muntelui nr.374/2004, republicată cu modificările ulterioare.

Propunerea legislativă privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale a Zonei Montane face parte din categoria legilor ordinare, potrivit prevederilor art.73 din Constituţia României, republicată.

La lucrările comisiei au fost prezenţi 27 de deputaţi din totalul de 28 de deputaţi membri ai comisiei.

Propunerea legislativă a fost respinsă în unanimitate în şedinţa din 22 septembrie 2011 din următorul considerent: iniţiativa legislativă nu prevede sursele de acoperire a cheltuielilor bugetare.

Propunerea legislativă a fost respinsă în Senat în şedinţa din 15 iunie 2011.

Propunerea legislativă, potrivit art.75 din Constituţia României, republicată, şi a art.92 pct.1 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, republicat, cu modificările ulterioare, este de competenţa decizională a Camerei Deputaţilor.

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc foarte mult.

Dacă din partea grupurilor parlamentare doreşte cineva? Da, mai sunt şi unii care vor să vorbească.

Domnul Tinel Gheorghe, din partea Grupului Partidului Democrat Liberal.

Domnul Tinel Gheorghe:

Domnule preşedinte,

Unii dintre noi suntem şi parlamentari şi este dreptul nostru constituţional să luăm cuvântul.

Vroiam să adaug doar că proiectul de act normativ a fost respins pentru că propunerea presupunea nişte paralelisme şi nişte suprapuneri de atribuţii între nou-înfiinţata Agenţie a Zonelor Montane şi ceea ce face Agenţia de Plăţi şi Intervenţii în Agricultură în momentul de faţă şi direcţiile agricole. Or, nu putem să avem astfel de competenţe pentru o structură pentru care deja există structură înfiinţată şi care funcţionează foarte bine.

Mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Da, o explicaţie absolut necesară, care generează alte explicaţii.

Din partea Grupului PSD, doamna deputat vicelider, vă rog.

Doamna Aurelia Vasile:

Mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.

Deja suntem obişnuiţi ca partidul de guvernare, Partidul Democrat Liberal, în momentul în care un parlamentar propune sau prezintă un proiect de lege care, în cazul de faţă, doreşte să vină în ajutorul a 3,6 milioane de locuitori, în condiţiile în care pe zona respectivă, aşa cum este stipulat în Legea nr.347/2004, Legea muntelui, care lege aducea după sine, deci aducea după sine o serie de obligaţii, acest proiect de lege nu face decât să pună în practică ceea ce pune Legea nr.347, lege care nu este abrogată, privind înfiinţarea Agenţiei Naţionale a Zonei Montane.

Funcţionarea Agenţiei Naţionale a Zonei Montane, aşa cum este prezentată în lege, nu se suprapune cu absolut nimic, ci, mai mult, ar putea să vină în ajutorul acestor cetăţeni, cetăţeni care, în acest moment, este ştiut, aproape nu au activitate. De ce? Pentru că agricultura montană a României, înainte, pe această zonă nu a fost colectivizată şi că astfel s-a menţinut proprietatea privată în zona ţărănimii montane, zonă în care există tradiţii economice şi culturale bogate şi diversificate.

Prin această iniţiativă legislativă a colegului nostru, deputatul Giurgiu, nu s-ar face altceva decât să se continue... şi ar veni în ajutorul turismului din România. Dar probabil că propunerea pe care Guvernul a făcut-o, de nesusţinere a acestei iniţiative legislative, nu o face decât în condiţiile în care să poată, prin aceste agenţii la care făcea referire colegul nostru de la Partidul Democrat Liberal, să aibă un control strict al banilor, un control strict politic pe zonele respective, nebăgând în seamă cele 3,6 milioane de locuitori, în condiţiile în care există - se cunoaşte - o suprafaţă de 79 de mii de kilometri pătraţi. Iar ceea ce putem să spunem despre această zonă la care facem referire, am putea să-i spunem "Carpaţii, plămânul verde al Europei!", iar în condiţiile în care ar exista această agenţie, care ar controla zona, probabil că nu "ar mai fi cheliţi", cu ghilimelele de rigoare, munţii din România, în condiţiile în care, probabil, natura ar fi mai puţin violentă cu locuitorii atunci când această zonă îşi va îndeplini toate atributele în faţa şuvoaielor de apă sau a altor calamităţi.

Deci grupul nostru parlamentar va vota împotriva respingerii acestei iniţiative legislative.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, doamnă deputat Aura Vasile.

Dacă mai sunt alte intervenţii? Nu mai sunt.

Vă reamintesc că raportul comisiei sesizate în fond este un raport de respingere.

Sunt îndeplinite condiţiile prevăzute în art.104 din regulament.

Proiectul de lege rămâne pentru votul final.

Următorul proiect de lege este cel referitor la contractarea serviciilor sociale.

Dacă din partea iniţiatorilor doreşte cineva să intervină? Nu.

Din partea comisiei sesizate în fond, domnul Victor Paul Dobre.

Domnule preşedinte Victor Paul Dobre, vă rog să prezentaţi punctul de vedere al Comisiei pentru muncă şi protecţie socială.

Domnul Victor Paul Dobre:

În conformitate cu prevederile art.95 din regulament, comisia a fost sesizată cu dezbaterea pe fond în procedură obişnuită a propunerii legislative privind contractarea serviciilor sociale.

La întocmirea raportului, comisia a avut în vedere avizul negativ al Consiliului Legislativ, CES-ului, Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi, Comisiei pentru sănătate şi familie, Comisiei pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic şi punctul de vedere negativ al Guvernului.

Propunerea are ca obiect reglementarea condiţiilor generale de externalizare a furnizării serviciilor sociale către terţi, în scopul creşterii calităţii vieţii beneficiarului.

Propunerea cuprinde principiile care stau la baza contractării serviciilor sociale, tipurile de servicii sociale care pot fi contractate, furnizorii de servicii sociale.

Comisia propune plenului respingerea iniţiativei, întrucât se încalcă prevederile art.16 din Legea nr.24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative cu privire la evitarea paralelismelor legislative, dispoziţiile iniţiativei suprapunându-se cu alte reglementări în domeniu, fără a prevedea abrogarea sau modificarea acestora.

Propunerea face parte din categoria legilor ordinare.

Camera este decizională.

Mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Dacă din partea grupurilor parlamentare doreşte cineva să intervină? Dacă nu, raportul fiind de respingere, proiectul de lege rămâne pentru votul final.

Continuăm dezbaterile cu propunerea legislativă privind completarea Legii nr.263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice.

Dacă din partea iniţiatorilor doreşte cineva să ia cuvântul? Nu doreşte.

Domnul preşedinte al comisiei sesizate în fond, domnul Paul Victor Dobre, aveţi cuvântul.

Domnul Victor Paul Dobre:

În conformitate cu prevederile art.95, comisia a fost sesizată cu dezbaterea pe fond în procedură obişnuită a propunerii legislative privind completarea Legii nr.263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice.

Propunerea legislativă are ca obiect de reglementare completarea alin.(4) al art.64 din Legea nr.263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, în sensul reducerii procentului utilizat la calculul cuantumului pensiei anticipate parţiale şi diferenţierea acesteia în funcţie de stagiul complet de cotizare.

Comisia propune plenului respingerea, cu următoarele considerente: 1. În mod eronat proiectul propune completarea art.64 din Legea nr.263/2010, care reglementează pensia anticipată, în timp ce în cuprinsul proiectului se face referire la pensia anticipată parţială, în realitate fiind vorba de completarea art.65 alin.(4) din legea mai sus menţionată.

Reducerea procentului utilizat la calculul cuantumului pensiei anticipate parţiale determină o creştere a numărului de beneficiari şi, implicit, o majorare a cheltuielilor.

Propunerea face parte din categoria legilor organice.

Camera este decizională.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Dacă din partea grupurilor parlamentare doreşte cineva să ia cuvântul? Dacă nu, raportul fiind de respingere, proiectul de lege rămâne pentru votul final, în şedinţa de astăzi, ora 12,30.

În continuare urmează Propunerea legislativă privind modificarea Legii nr.263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice.

Dacă din partea iniţiatorului e cineva prezent? Doamna Aura Vasile, vicelider al Grupului parlamentar al PSD, din partea iniţiatorilor.

Stimată colegă, aveţi cuvântul.

Doamna Aurelia Vasile:

Domnule preşedinte,

Iniţiatori sunt doi colegi de-ai noştri, domnul senator Alexandru Cordoş şi senatorul Marius Nicoară şi, conform cutumei, liderul sau viceliderul poate să prezinte acest proiect de lege.

Această iniţiativă legislativă are la bază corectarea discriminării de gen, între femeie şi bărbat, atunci când este vorba de reducerea vârstelor standard de pensionare.

Este cunoscut că persoanele care au realizat stagiul complet de cotizare în sistemul public de pensii au dreptul la pensie pentru limită de vârstă, cu reducerea vârstelor standard de pensionare.

Pensia pentru limita de vârstă se cuvine persoanelor care îndeplinesc cumulativ la data pensionării condiţiile privind vârsta standard de pensionare şi stagiul minim de cotizare.

Atingerea acestei vârste, 63 de ani pentru femei, se realizează prin creşterea vârstelor de pensionare, conform eşalonării prevăzute în lege.

Reducerea vârstei de pensionare implică reducerea stagiului complet de cotizare pentru femei la 33 de ani.

Din aceste considerente se supune aprobării această iniţiativă legislativă.

Aş dori, pentru susţinere, să fac referire la punctul de vedere al Consiliului Legislativ, care, pe avizul pe care l-a dat comisiei de fond... numai o secundă! Îmi cer scuze! Prea multe hârtii, domnule preşedinte.

Am să prezint şi punctul de vedere al Guvernului, acolo unde Guvernul, la punctul 2, spune că problema constituţionalităţii art.63 alin.(3) din Legea nr.260/2010 referitor la data stagiului de cotizare pentru femei a fost analizată de Curtea Constituţională prin Decizia nr.1612/2010.

Aici, Guvernul, după ce "prezintă ceea ce Curtea a spus" (cu ghilimele), în condiţiile în care se relevă că există o anomalie în felul de aplicare a Anexei nr.5 din această lege - făcându-se referire la următorul lucru: deci un bărbat are stagiul complet la 65 de ani şi cu 35 de ani de cotizare, iar o femeie se pensionează la 63 de ani, tot cu 35 de ani de cotizare - se constată că, în momentul împlinirii, dacă un bărbat şi o femeie pleacă în acelaşi timp - şcoală, facultate, serviciu, având aceleaşi criterii, şi studii, şi pregătire, şi desfăşurarea activităţii profesionale, în momentul în care bărbatul împlineşte 65 de ani, cu 35 de ani de cotizare, primeşte pensie completă, deci punctul de pensie, să-i spunem, 1, iar femeia, în momentul în care împlineşte 63 de ani are 33 de ani de cotizare şi atunci ea primeşte numai 0,9 puncte faţă de bărbat.

Deci, plecăm de la început în ideea că, nefăcându-se corelările în Anexa nr.5 a legii, sunt considerate discrepanţe între bărbaţi şi femei, considerându-se că femeile au mai puţine drepturi decât bărbatul.

Îmi aduc aminte că noi, Partidul Social Democrat şi Partidul Naţional Liberal, am încercat să explicăm plenului Camerei, în momentul în care s-a dezbătut a doua oară, la solicitarea preşedintelui, acest lucru...

Domnul Ioan Oltean:

Doamnă deputat, numai puţin.

Doamna Aurelia Vasile:

Numai o secundă, domnule preşedinte!

Domnul Ioan Oltean:

Doamnă deputat, vă rog, un pic.

Vă rog, domnul preşedinte Ponta, interviurile, la loc special pregătit. Vă rog. Mulţumesc.

Doamnă deputat, vă rog.

Doamna Aurelia Vasile:

Atunci nu am fost ascultaţi. Consider în continuare că solicitarea preşedintelui de reexaminare pentru acest capitol de a reduce numărul de ani la pensionare al femeilor faţă de bărbaţi nu şi-a atins scopul, iar Consiliul Legislativ, în condiţiile în care la punctul 4 face referire către comisie şi către plen, spunând următorul lucru: "Precizăm că, în cazul stagiului de cotizare de 33 de ani, şi nu de 35 de ani, cât este prevăzut în prezent, nu este prevăzută şi modificarea celorlalte elemente, care sunt în strânsă şi independentă legătură cu ceea ce în Anexa nr.5, respectiv anul naşterii, vârsta asiguratului la ieşirea la pensie sau stagiul minim de cotizare...

Domnule preşedinte şi stimaţi colegi,

Cred că este timpul ca ceea ce declară doamna ministru Udrea, că femeile sunt... sau bărbaţii sunt egali cu femeile în România, să putem să arătăm acest lucru şi prin această iniţiativă legislativă, în condiţiile în care vă solicit retrimiterea la comisie, iar comisia de fond, chiar dacă nu sunt cuprinse în iniţiativa legislativă modificările la anexa nr.5, prin amendamentele pe care le pot face deputaţii, să corecteze acest lucru, ca, în faţa dumneavoastră, să apară un proiect de lege complet, cu toate recomandările juridice.

Domnule preşedinte,

Pentru că doamna ministru Udrea, de câteva zile, încearcă să arate bărbaţilor că sunt egali cu noi, am rugămintea să supuneţi aprobării plenului propunerea mea de retrimitere la comisie, ca ceea ce se spune să se şi realizeze, în condiţiile în care, aşa cum legea apare astăzi, atunci când punctul de pensie este, arbitrar să-l socotim, 1 pentru bărbaţi, la femei va fi totdeauna 0,9.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, doamnă deputat.

Stimaţi colegi,

Am să fac următoarea precizare. O să vă rog să luaţi cuvântul, dar la capitolul iniţiator, dacă sunteţi în mod direct semnatarul acelei iniţiative legislative. Altfel, nu aveţi niciun fel de competenţă să susţineţi punctul de vedere al iniţiatorului. Delegarea de competenţă nu operează de la un deputat la altul, de la un senator la deputat, cu atât mai mult cu cât această propunere legislativă este semnată de trei deputaţi din trei grupuri distincte, în nume personal, şi nu în numele grupurilor parlamentare.

Vă rog să ţineţi cont de acest lucru.

Cu toate acestea, eu sunt extrem de politicos şi am să supun votului dumneavoastră propunerea de retrimitere către comisia sesizată în fond a acestei iniţiative legislative.

Vă rog să vă exprimaţi prin vot.

Mulţumesc.

46 de voturi împotrivă, 45 pentru, zero abţineri.

Propunerea nu a trecut.

Dacă din partea comisiei sesizate în fond...? Domnule preşedinte Paul Victor Dobre, vă rog să prezentaţi raportul comisiei.

Domnul Victor Paul Dobre:

În conformitate cu prevederile art.95 din regulament, comisia a fost sesizată pentru dezbaterea pe fond, în procedură obişnuită, a propunerii legislative privind modificarea Legii nr.263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice.

La întocmirea prezentului raport, comisia a avut în vedere avizul favorabil al Consiliului Legislativ, avizul negativ al Consiliul Economic şi Social, avizul negativ al Comisiei de buget, finanţe şi bănci, Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi, avizul favorabil al Comisiei pentru egalitatea de şanse între femei şi bărbaţi şi punctul de vedere negativ al Guvernului.

Propunerea legislativă are ca obiect de reglementare modificarea art.53 alin.(3) al Legii nr.263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, astfel încât stagiul complet de cotizare pentru femei să se reducă la 33 de ani.

Comisia propune plenului Camerei Deputaţilor respingerea iniţiativei legislative.

Propunerea face parte din categoria legilor organice.

Camera Deputaţilor este Cameră decizională.

Domnule preşedinte, dacă-mi permiteţi să prezint şi punctul de vedere al Grupului PNL...

Domnul Ioan Oltean:

Vă rog, domnule deputat, cu multă plăcere.

Domnul Victor Paul Dobre:

Deci, din considerentele care au fost expuse mai devreme şi de către colega mea, doamna deputat Aura Vasile, având în vedere că această iniţiativă legislativă aparţine şi unui coleg de-al nostru, domnul senator Marius Nicoară, şi motivele expuse, inclusiv cele ale Consiliul Economic şi Social, Grupul PNL va vota în favoarea prezentului proiect de lege.

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc.

La dezbateri generale? Domnul deputat Cindrea, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat.

Domnul Ioan Cindrea:

Mulţumesc frumos, domnul preşedinte de şedinţă.

Doresc să exprim punctul de vedere al Partidului Social Democrat. De altfel, suntem iniţiatorii acestui proiect de modificare a Legii pensiilor. Este un act de dreptate socială. Stagiul complet de cotizare, în diversele modificări care au fost suferite la Legea pensiilor, prin reducerea vârstei de pensionare la femei la 63 de ani, faţă de 65, cât a propus Guvernul, stagiul complet de cotizare n-a fost modificat. Noi considerăm că este o nedreptate. Trebuie corelată vârsta de pensionare cu stagiul complet de cotizare şi propunem 33 de ani în loc de 35, atâta timp cât vârsta de pensionare este cu doi ani mai mică.

De altfel şi punctajul mediu este alterat prin obligarea femeilor să lucreze 35 de ani ca să li se considere stagiu complet.

Grupul PSD roagă toţi parlamentarii prezenţi în sală să voteze pentru adoptarea acestui proiect de lege pentru eliminarea acestei mari nedreptăţi şi discriminări negative în defavoarea femeilor.

Mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule deputat.

Dacă din partea altor grupuri parlamentare mai doreşte cineva să ia cuvântul? Nu avem.

Raportul comisiei sesizate în fond fiind de respingere, proiectul de lege rămâne pentru votul final de astăzi, la ora 12,30.

Mulţumesc domnului preşedinte Paul Victor Dobre pentru prezentarea rapoartelor.

Continuăm dezbaterea cu propunerea legislativă privind modificarea şi completarea Legii nr.24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative.

Dacă din partea iniţiatorilor doreşte cineva să ia cuvântul? Nu avem.

Aura Vasile, iniţiator. nu pot să îmi ascund bucuria să vă ofer posibilitatea de a vorbi de la microfonul Camerei. Vă rog.

Doamna Aurelia Vasile:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Vreau să anunţ colegii că iniţiatori ai acestui proiect de lege sunt domnul Petru Lakatos, fost deputat, Márton Árpád, Barbu Sulfina, Nicolăescu Eugen, Aura Vasile, Máté András şi Antal István.

Propunerea legislativă vizează modificarea şi completarea Legii nr.24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative.

Experienţa de zece ani acumulată de la intrarea în vigoare a Legii nr.24/2000 arată că, de foarte multe ori, normele de aplicare emise pe baza legii conţin prevederi care contravin spiritului sau chiar prevederilor legilor respective.

Pentru eliminarea inadvertenţelor menţionate prin prezenta iniţiativă legislativă se propune ca: proiectele de lege iniţiate de Guvernul la depunerea lor la Parlament să fie însoţite de proiectele normelor de aplicare a legilor respective, dacă sunt necesare norme de aplicare; ordonanţele de urgenţă adoptate de Guvern, la publicarea lor în Monitorul Oficial al României, să fie însoţite de normele de aplicare aferente, dacă sunt necesare norme de aplicare.

Acest lucru va permite o analiză mai temeinică în Parlament a proiectului de lege sau a ordonanţei de urgenţă, cunoscând deja şi detaliile modului de aplicare.

Această iniţiativă legislativă are raport de respingere, dat de către comisia de fond, şi v-aş propune, domnule preşedinte, ca această iniţiativă legislativă să fie retrimisă la comisie din două motive: 1. Eu nu am fost chemată la dezbaterile pe fond ale acestui proiect de lege pentru a putea să îmi susţin punctul de vedere şi de ce am iniţiat această iniţiativă legislativă, iar al doilea lucru, cred că trebuie să ne aplecăm cu toată responsabilitatea asupra acestei iniţiative legislative, fiind un fapt cunoscut că se solicită de-a lungul tuturor guvernelor de către parlamentari şi Parlament ca în momentul în care se aprobă o lege şi primeşte votul Camerei Deputaţilor şi după ce este publicată în Monitorul Oficial, să nu se completeze legea de către orice funcţionăraş, de către orice directoraş care are un anumit interes sau reprezintă interesele unor grupuri.

De aceea, cred că venim în ajutorul guvernelor, cel de astăzi, tranzitoriu, celelalte care şi-au desfăşurat activitatea şi celor care vor veni şi vor conduce foarte bine România, comparativ cu Guvernul de astăzi, să putem să aprobăm normele ca, în momentul în care Guvernul publică o ordonanţă de urgenţă, ea să se pună în practică aşa cum se doreşte în acea ordonanţă, şi nu după câteva luni să apară normele, după ce ordonanţa şi-a făcut efectul.

Deci, solicit, domnule preşedinte, retrimiterea la comisie, cu solicitarea de a fi convocată pentru şedinţa în care se va dezbate această iniţiativă legislativă.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc.

Stimaţi colegi,

După această extrem de importantă şi de serioasă prezentare, votul dumneavoastră va fi unul extrem de convingător.

De aceea, vă rog să votaţi pentru sau împotriva trimiterii la comisia de specialitate.

Vot.

54 de voturi pentru, 46 voturi împotrivă.

Propunerea a fost adoptată.

Ce înseamnă să ai un cuvânt convingător. Asta este.

Două săptămâni termen pentru raportul suplimentar la acest proiect de lege.

Domnul deputat Scutaru. Procedură, da? Da. Vă rog.

Domnul Adrian George Scutaru:

Mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.

Vă rog, domnule preşedinte, în numele Grupului parlamentar liberal, ţinând cont de faptul că aţi amânat dezbaterea iniţiativei legislative a domnului deputat Cezar Preda să revenim la ordinea de zi. Văd că domnul Cezar Preda nu a apărut. Aşa că, ţinând cont de faptul că mai avem o jumătate de oră, să începem dezbaterile pe acest proiect de lege, ca să ne putem exprima punctul de vedere.

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule deputat.

Vă reamintesc că amânarea a fost făcută până la sosirea în sală a domnului Cezar Preda, iniţiatorul acestui proiect de lege.

Cum sunt informat că domnul Preda este pe drum, vă rog să mai aveţi puţintică răbdare, domnule deputat.

Domnul Adrian George Scutaru:

Vă solicit, domnule preşedinte, atunci, să supuneţi la vot propunerea noastră, ca să începem dezbaterea.

Deci, e o propunere pe care o face Grupul liberal. să supuneţi la vot reluarea în acest moment a dezbaterii. Nu putem aştepta. Vă rog frumos, nu ne insultaţi spunând că îl mai aşteptăm pe Cezar Preda, tot plenul Camerei Deputaţilor, ca să dezbatem un proiect de lege.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule deputat.

Nu trebuie să fiţi insultat. Nimeni nu v-a insultat. Vă rugăm să fiţi rezonabili şi echilibraţi în cuvântul dumneavoastră.

Domnilor colegi,

Continuăm dezbaterea.

Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.6/2001 pentru stimularea înfiinţării şi dezvoltării microîntreprinderilor de către întreprinzătorii tineri.

Dacă sunt intervenţii din partea iniţiatorului.

Domnul Petru Călian.

Domnul Petru Călian:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Am discutat şi am dezbătut destul de aprofundat această iniţiativă legislativă, inclusiv în Comisia pentru buget, finanţe şi bănci, sesizată în avizare.

Această iniţiativă legislativă vizează practic extinderea Ordonanţei de urgenţă nr.6/2011 din sfera tinerilor şi înspre alte categorii sociale care sunt asistate, în sensul în care primesc fie ajutoare de şomaj, fie ajutor social pentru că au depăşit şi perioada de plată a şomajului.

Consider că această iniţiativă legislativă ar fi benefică şi am să aduc un argument suficient de solid, astfel încât să acceptaţi retrimiterea la comisie a acestui act normativ. Concret, în baza acestei ordonanţe, nu au fost cheltuite, din informaţiile pe care le deţin, chiar toate sumele alocate acestui proiect, astfel încât propunerea legislativă poate fi extinsă datorită faptului că efectul bugetar ar fi egal cu zero până la urmă, deoarece avem acest plafon prevăzut în buget, stabilit pentru varianta iniţială, în esenţă, pentru varianta Ordonanţei nr.6/2011.

Solicit, aşadar, retrimiterea la comisie a acestei iniţiative legislative.

Mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Da. Mulţumesc, domnule coleg.

Supun votului dumneavoastră propunerea iniţiatorului de retrimitere a acestei propuneri legislative către comisia sesizată în fond, Comisia pentru industrii şi servicii, în vederea aprofundării conţinutului acestei iniţiative.

Vă rog să vă exprimaţi prin vot.

Cu 5 voturi împotrivă, nici o abţinere şi 100 de voturi pentru, propunerea domnului deputat Călian a fost adoptată.

Propunerea se retrimite comisiei sesizată în fond. Termen, două săptămâni pentru un raport suplimentar.

Continuăm dezbaterile.

Poziţia 135. Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Legii nr.317/2009 privind pescuitul şi acvacultura.

Dacă din partea iniţiatorului sau iniţiatorilor doreşte cineva să ia cuvântul.

Domnul Mocanu, din partea comisiei sesizată în fond, pentru că iniţiatorul nu doreşte să susţină.

Domnul deputat Vasile Mocanu, vicepreşedintele Comisiei pentru agricultură.

Domnule coleg, aveţi cuvântul.

Domnul Vasile Mocanu:

Sunt doar secretar.

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Domnul Ioan Oltean:

În devenire, domnule deputat.

Domnul Vasile Mocanu:

Da. Aşa da.

Domnilor colegi,

Propunerea legislativă are ca obiect de reglementare atât modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.23/2008 privind pescuitul şi acvacultura, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr.317/2009, cu modificările şi completările ulterioare, cât şi modificarea art.2 alin.(5) din Legea nr.317 prin care această ordonanţă de urgenţă a Guvernului a fost aprobată, cu modificări şi completări.

În urma dezbaterilor, membrii Comisiei pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibrul ecologic, precum şi membrii din Comisia pentru agricultură, silvicultură, industrie alimentară şi servicii specifice propun plenului Camerei Deputaţilor respingerea propunerii legislative întrucât nu poate fi acceptat punctul 4 al acesteia, deoarece administrarea resurselor piscicole nu se poate delega tuturor regiilor autonome pentru a fi exploatate, pentru că exploatarea resurselor acvatice se face de către societăţi comerciale de profil sau de pescari profesionişti sau amatori, în condiţiile legii.

De asemenea, nu sunt susţinute nici punctele 6 şi 9 ale iniţiativei legislative, respectiv limitarea eliberării autorizaţiilor de pescuit doar către pescuitul comercial, precum şi faptul că termenul de 90 de zile de la apariţia Legii nr.317/2009 este depăşit, iar normele aprobate de Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale au fost deja emise.

Raportul comun de respingere a fost adoptat în unanimitate de voturi.

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Da. Mulţumesc, domnule secretar.

Dacă din partea grupurilor parlamentare doreşte cineva să ia cuvântul. Dacă nu, proiectul de lege având raport de respingere, rămâne pentru votul final de astăzi de la ora 12,30.

Domnul Eugen Nicolăescu, pe procedură.

Domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Gheorghe-Eugen Nicolăescu:

Domnule deputat Ioan Oltean, preşedinte de şedinţă,

Îmi permit să vă întreb: dacă un deputat nu vine la serviciu, aşa cum e cazul domnului deputat Cezar Preda, şi are un proiect de lege introdus pe ordinea de zi legal, Camera Deputaţilor stă şi aşteaptă ca acel deputat să se spele pe dinţi, să se spele pe picioare, să-şi încheie nasturii pe unde o fi, ca noi să apucăm să dezbatem acel proiect de lege?

Eu cred că dumneavoastră faceţi un abuz nepermis în acest moment şi, ca atare, în numele Grupului parlamentar al PNL, vă solicit încă o dată să vă întoarceţi la ordinea de zi, la acest proiect de lege şi, în acelaşi timp, dacă dumneavoastră nu vreţi acest lucru, vă solicit să supuneţi votului plenului Camerei Deputaţilor respectarea regulamentului şi în speţă intrarea în ordinea de zi, acolo unde am lăsat-o azi dimineaţă la ora 10.

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule deputat, pentru intervenţia dumneavoastră.

Următorul punct pe ordinea de zi: Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Legii nr.263/2010 privind sistemul unitar de pensii. (Rumoare, vociferări.)

Domnule deputat, vă rog să luaţi loc în sală.

Domnul Ludovic Orban:

Procedură, domnule preşedinte.

Domnul Ioan Oltean:

Vă rog să poftiţi în sală. Nimeni nu v-a dat cuvântul.

Domnul Ludovic Orban:

Domnule preşedinte... (i se întrerupe microfonul.)

Domnul Ioan Oltean:

Vă rog să poftiţi în sală, domnule deputat.

Domnul Ludovic Orban:

Nu plec de aici!

Domnul Ioan Oltean:

Vă rog să poftiţi în sală, domnule deputat, şi vă dau cuvântul.

Vă rog să poftiţi în sală.

Domnul Ludovic Orban:

Nu plec de aici!

Domnul Ioan Oltean:

OK! Staţi acolo.

Domnul Ludovic Orban:

O să stau aici. Să văd ce-mi faceţi. Cum mă luaţi de aici? Chemaţi portăreii? Nu plec! Să mă ia pe sus.

Domnul Ioan Oltean:

Domnilor colegi,

Domnule deputat, la acest microfon se ajunge atunci când ţi se dă cuvântul.

V-am rugat să poftiţi în sală. Am să vă dau cuvântul, dar vă rog să poftiţi în sală.

Vă rog să ocupaţi locul în sala de şedinţă.

Domnilor colegi,

Întotdeauna am dat cuvântul. Niciodată eu n-am refuzat cuvântul, dar v-am rugat să veniţi la microfon atunci când vi se dă cuvântul, şi nu în mod abuziv.

Vă rog, domnule deputat.

Vă asigur că vă dau cuvântul. Vă rog să poftiţi în sală. Veţi avea cuvântul fără nici un fel de reţinere.

Domnul Ludovic Orban:

Am cerut cuvântul şi trebuie să mi-l daţi când îl cer eu.

Domnul Ioan Oltean:

Nu. Cuvântul se cere din sală, domnule deputat.

Vă rog foarte mult să vă comportaţi absolut normal, domnule deputat.

Domnul Gheorghe-Eugen Nicolăescu (din sală):

Nu plecăm de aici până nu vă comportaţi cum trebuie.

Domnul Ioan Oltean:

Domnule Eugen Nicolăescu, nu vă aflaţi în pădure aici.

Domnul Gheorghe-Eugen Nicolăescu (din sală):

Nu faceţi ce vreţi dumneavoastră.

Domnul Ioan Oltean:

Fac exact ceea ce trebuie, înţelegeţi?

Domnul Gheorghe-Eugen Nicolăescu (din sală):

Nu! Faceţi ce vreţi.

Domnul Ioan Oltean:

Domnilor colegi,

Este o vorbă plină de înţelepciune pe care v-o spun.

Aveţi cuvântul, domnule Orban.

Dar am următoarea rugăminte, stimaţi colegi.

Domnul Gheorghe-Eugen Nicolăescu (din sală):

V-am cerut să supuneţi la vot.

Domnul Ioan Oltean:

Domnule Eugen Nicolăescu, în Cameră se exprimă de la microfonul Camerei.

Vă rog să vă ocupaţi locul în sala de şedinţă.

Vă rog să ocupaţi locul şi daţi-i voie domnului Orban să-şi exprime poziţia.

Domnilor colegi, vă rog să vă ocupaţi locurile în sală şi domnul Orban să poată să-şi exprime cuvântul.

Domnule coleg... imediat!

Stimaţi colegi, am doar o singură rugăminte: la microfonul Camerei se vine atunci când preşedintele de şedinţă vă dă cuvântul. Nimic altceva. Niciodată n-am obstrucţionat pe nimeni dintre toţi cei care au dorit să ia cuvântul. Nici pe dumneavoastră, domnule Orban. Dimpotrivă.

Vă rog, aveţi cuvântul.

Domnul Ludovic Orban:

Ceea ce nu înţelegeţi, domnule deputat Oltean, este faptul că nu mă deranjează neapărat că nu-mi daţi cuvântul, ci mă deranjează faptul că vă imaginaţi că această instituţie fundamentală a statului român şi a democraţiei în orice societate poate să înghită la nesfârşit toate abuzurile pe care le comiteţi la fiecare şedinţă, bătaia de joc pe care o realizaţi la adresa fiecăruia dintre parlamentari, indiferent că sunt de la putere sau din opoziţie, şi la adresa fiecărui cetăţean al României care este reprezentat în acest Parlament şi am cerut cuvântul pentru a vă spune următorul lucru, domnule preşedinte, că...

Ce să continui? Asta vroiam să-i spun, că nu voi pleca de la acest microfon până nu se intră pe ordinea de zi care a fost votată de plenul Camerei Deputaţilor, până nu se revine în litera regulamentului şi în funcţionarea normală a acestei instituţii parlamentare.

Pentru că dacă vom accepta să înghiţim la nesfârşit acest comportament mitocănesc, această nesimţire la adresa oricărei reguli, la adresa oricărei reglementări care ne asigură funcţionarea normală a instituţiei, înseamnă că suntem de fapt complici la încălcarea normelor democraţiei, suntem de fapt complici la adoptarea în România a unor legi, fără ca Parlamentul să-şi spună cuvântul. Putem să-i punem punct. să declarăm decesul Parlamentului României, să-l lăsăm pe Cezar Preda, pe Emil Boc, pe Traian Băsescu să legifereze ei, fără să ne mai ceară consimţământul, şi să acceptăm eventual în curând în România ca securiştii să ne şi aresteze direct, nu numai să aibă dreptul să instrumenteze anchete penale, să acceptăm orice, numai pentru că dumneavoastră nu aveţi capacitatea de a asigura respectarea regulilor şi funcţionarea normală a unui parlament democratic.

Aşa că, vă solicit din nou...

N-are ce să se supună la vot, ... intrarea în dezbatere pe iniţiativa legislativă. De altfel, din câte am înţeles, domnul deputat Cezar Preda s-ar fi şi semnat ca fiind prezent pe lista de prezenţă, dar oricum are mai puţină importanţă dacă este sau nu este prezent. Important este că plenul Camerei Deputaţilor a respins propunerea de amânare. Ca atare, a rămas ordinea de zi care a fost propusă de Biroul permanent. Ca atare, din acest moment, trebuie începută dezbaterea asupra proiectului de lege.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule deputat.

Vă rog să vă ocupaţi locul în sala de şedinţă.

Domnul Ludovic Orban:

Nu, că nu plec.

Domnul Ioan Oltean:

Domnule deputat, v-am rugat să vă ocupaţi locul în sala de şedinţă.

Domnul Ludovic Orban:

Nu plec!

Nu aveţi nici o autoritate asupra mea atâta timp cât dumneavoastră călcaţi în picioare Regulamentul Camerei Deputaţilor şi sunt foarte curios ce-o să-mi faceţi dacă n-o să plec de la microfon, pentru că vă mai spun o dată, până nu declaraţi începerea dezbaterilor la proiectul de lege care era pe primul punct la ordinea zi, nu vreau să plec de la microfon.

Domnul Ioan Oltean:

Eu nu vreau să calific într-un fel un asemenea comportament. Vreau doar să precizez următorul lucru, domnule deputat, şi vă rog să vă ocupaţi locul. Am dorit prezenţa iniţiatorului la această propunere legislativă extrem de importantă întrucât nu avem un raport al comisiei sesizate în fond la care să ne raportăm. Importanţa acestui act normativ este atât de mare, şi nimeni n-o pune la îndoială, încât mă gândeam şi apreciam că era absolut necesar ca cel care a gândit şi a iniţiat această propunere, să fie prezent aici. acesta a fost singurul motiv pentru care am amânat dezbaterea, aşteptând prezenţa iniţiatorului.

Eu vă asigur că începem dezbaterea, dar vă rog, în acelaşi timp, să vă ocupaţi locul în sala de şedinţă.

Domnul Ludovic Orban:

Nu e vorba de text de regulament! Aici lucrurile sunt clare, domnule Oltean. Lucrurile sunt clare. Dumneavoastră trebuie... ca şi conducător al acestei şedinţe, să respectaţi regulamentul, să respectaţi ordinea de zi şi să începeţi dezbaterea asupra proiectului de lege care figura la primul punct al ordinii de zi. Astăzi există şi punctul legat de dezbaterea legii, există, de asemenea, prevăzut şi votul final. Ca atare, Camera Deputaţilor poate să dezbată şi să voteze acest proiect de lege şi nu are voie să accepte să nu dezbată şi să voteze acest proiect de lege şi să consimtă, prin complicitate, la adoptarea tacită a unei asemenea enormităţi legislative.

Ca atare, din nou vă solicit, domnule preşedinte de şedinţă Oltean, să începeţi dezbaterea proiectului de lege aflat la primul punct al ordinii de zi.

Domnul Ioan Oltean:

Vă rog să vă ocupaţi locul în sala de şedinţă, domnule deputat.

Domnul Ludovic Orban:

Puteţi să spuneţi ce vreţi, domnule preşedinte. nu vă accept autoritatea atâta timp cât dumneavoastră nu acceptaţi autoritatea plenului Camerei.

Domnul Ioan Oltean:

Stimaţi colegi,

În situaţia aceasta, atâta timp cât domnul deputat Orban nu are un comportament parlamentar şi nu ocupă loc în sala de şedinţă, împiedicându-mă să pun pe ordinea de zi... să supun atenţiei dezbaterea acestei iniţiative legislative, o să suspend lucrările şedinţei.

Ne revedem la ora 12,30, la votul final.

Vă mulţumesc. O zi bună tuturor!

După pauză

Domnul Ioan Oltean:

Doamnelor şi domnilor colegi,

Vă rog să vă ocupaţi locurile în sala de şedinţă.

Stimaţi colegi,

Vă rog să vă ocupaţi locurile în sala de şedinţă.

Rog liderii grupurilor parlamentare să-şi invite de-îndată toţi colegii în sala de şedinţă şi să îşi ocupe şi locurile.

Stimaţi colegi,

Înainte de a începe votul final, daţi-mi voie să vă cer scuze pentru câteva momente mai puţin agreabile din şedinţa de dinaintea pauzei, uneori sunt inerente, alteori le provocăm intenţionat. Oricum, scuze pentru toţi cei care într-un fel sau altul s-au simţit lezaţi de atitudinea mea.

Deschid şedinţa consacrată votului final, astăzi, 2 noiembrie 2011, ora 12,30.

Procedură. Domnul deputat Mircea Duşa, lider PSD.

Domnul Mircea Duşa:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Pentru că de luni am cerut discutarea în plenul Camerei a proiectului de lege privind siguranţa naţională şi pentru că dumneavoastră aţi încercat astăzi în dezbaterile generale să nu ne pronunţăm asupra acestui proiect de lege, noi nu putem fi de acord ca să facem o obişnuinţă în Camera Deputaţilor ca legile să treacă tacit. Ştiu că dumneavoastră aveţi această dorinţă. De aceea, conform principiului pe care dumneavoastră îl evocaţi de multe ori, că plenul este suveran, vă solicit ca pe ordinea de zi să introduceţi şi vot pe legea privind siguranţa naţională, având în vedere că peste o zi-două trece termenul constituţional şi cel prelungit de 60 de zile, şi vă propunem să votăm respingerea acestui proiect de lege.

Domnul Ioan Oltean:

N-am înţeles. Vreţi să repetaţi ultima parte a propunerii dumneavoastră?

Domnul Mircea Duşa:

V-am propus să dezbatem, înainte de a trece la votul final, Proiectul de Lege privind siguranţa naţională şi să dăm un vot pe acest proiect de lege astăzi, pentru a nu intra în aprobare tacită, şi poate între timp a ajuns şi domnul Preda şi îşi susţine proiectul de lege ca iniţiator.

Domnul Ioan Oltean:

Stimaţi colegi şi stimate domnule lider,

Dumneavoastră ştiţi că programul pe ziua de astăzi a fost votat, îi cunoaştem conţinutul, liderii grupurilor parlamentare ar trebui să se pronunţe pentru modificarea programului, nu avem o asemenea decizie. În consecinţă, vă rog să fiţi de acord să trecem la şedinţa consacrată votului final.

Vă rog, domnule coleg, pe procedură.

Domnul Adrian George Scutaru:

Domnule preşedinte,

Ţinând cont de cele invocate de dumneavoastră, Grupul parlamentar liberal solicită o pauză de consultări tocmai pentru ca liderii de grup să poată face această propunere.

Domnul Ioan Oltean:

Stimaţi colegi,

Pauză de consultări şase minute.

După pauză

Domnul Ioan Oltean:

Stimaţi colegi,

Timpul de consultări s-a epuizat.

Dacă sunt intervenţii. Nu sunt intervenţii.

Înţeleg că negocierile au decurs în condiţii optime.

Prima lege supusă votului dumneavoastră este Propunerea legislativă pentru modificarea alin.(4) al art.260 din Legea nr.31/1990, republicată, aşa cum a fost modificată prin art.IV din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.43/2010.

Pe procedură? Da, vă rog, domnule prim-ministru Tăriceanu.

Vă rog, aveţi cuvântul.

Domnul Călin Constantin Anton Popescu-Tăriceanu:

Domnule preşedinte de şedinţă,

Vă mulţumesc că ne-aţi acordat pauza de consultări în mod regulamentar, dar în mod normal ar fi trebuit să tragem o concluzie după această pauză. Şi pot să vă spun că în urma discuţiei cu liderii grupurilor parlamentare n-am ajuns la o înţelegere. N-am ajuns la o înţelegere pentru că astăzi am asistat la o nouă inovaţie în privinţa interpretării Regulamentului Camerei Deputaţilor, şi anume, lipsa iniţiatorului la dezbaterea unui proiect de lege aduce de la sine amânarea lui. Nu există nicăieri în nici un regulament aşa ceva.

Deci, din punct de vedere regulamentar, nu aveţi temeiul pentru a lua o astfel de decizie, nu aveţi temeiul în baza căruia s-a luat această decizie. Deci, în mod normal, ordinea de zi trebuie să înceapă astăzi cu dezbaterea legilor siguranţei naţionale.

Acesta este punctul nostru de vedere şi, în al doilea rând, doresc să vă spun că un astfel de pachet de legi de importanţă deosebită nu poate fi lăsat să treacă prin Camera Deputaţilor prin procedura de adoptare tacită, este un subiect mult prea important ca să putem accepta încercarea pe care o face Grupul PDL de a se merge pe adoptare tacită la acest proiect de lege.

Deci, vă rog să luaţi în considerare aceste elemente şi să revenim la ordinea de zi, aşa cum a fost ea stabilită, cu dezbaterea punctului la care m-am referit.

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule deputat.

Trei precizări: unu, după consultarea liderilor, am întrebat dacă există vreo intervenţie în urma acestei negocieri. Nimeni nu şi-a manifestat nici într-un fel această dorinţă; doi, nu există nici un fel de precizare regulamentară care să permită ca un act normativ atât de important, subliniez, atât de important, să poată fi adoptat în lipsa unui raport, în lipsa iniţiatorului, în lipsa reprezentantului Guvernului, tocmai pentru că este foarte important, stimaţi colegi.

Domnul Adrian George Scutaru (din bancă):

Dar să treacă tacit se poate?!

Domnul Ioan Oltean:

De aceea, am apreciat ca acest proiect de lege să fie adoptat în prezenţa iniţiatorului. Din păcate n-a ajuns.

Numai puţin, domnule deputat, aveţi puţintică răbdare.

Şi trei, ordinea de zi nu a fost modificată. Ordinea de zi, s-a încheiat dezbaterile la ora 12, suntem la şedinţa de vot final.

În consecinţă, v-aş ruga foarte mult să încercaţi să respectăm ordinea de zi propusă de către comitetul liderilor grupurilor parlamentare.

Domnul Bogdan Duvăz, pe procedură.

Domnul deputat Bogdan Niculescu Duvăz.

Domnul Bogdan Nicolae Niculescu Duvăz:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Dacă într-adevăr acest pachet de legi este atât de important încât nu poate fi pus în discuţie în lipsa iniţiatorului, ceea ce nu există ca prevedere regulamentară, menţiunea domnului Tăriceanu este absolut corectă, şi în lipsa unui raport, mai ales, cum poate fi lăsat să treacă prin adoptare tacită de această cameră? Deci, şi fără raport şi fără iniţiator, dar şi fără dezbateri?

În aceste condiţii, domnule preşedinte, din păcate, dumneavoastră nu faceţi decât să confirmaţi intenţia vădită de a abuza de prevederea constituţională de adoptare tacită a unei legi, fără dezbateri, a unei legi care modifică şi care poate să modifice legi ale siguranţei naţionale, şi care poate are în discuţie puncte care pot să aducă atingere inclusiv ordinii constituţionale.

Vă rog foarte mult să ţineţi cont de această situaţie şi să încercaţi într-adevăr să privim cu seriozitate repunerea în discuţie, cu acordul grupurilor parlamentare, a acestei iniţiative legislative, şi să nu lăsaţi, cu rea-credinţă, să fie adoptată într-o Cameră - Camera Deputaţilor -, Camera cea mai influentă, prin adoptare tacită.

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule deputat.

Eu apreciez poziţia dumneavoastră şi am următoarea propunere, pe care o supun plenului Camerei Deputaţilor: întrucât mâine expiră termenul adoptării tacite a acestui proiect de lege, astăzi după-amiază, conform programului Camerei, comisiile sesizate în fond să se întrunească şi să încerce să adopte actul normativ, iar noi mâine să ne întâlnim în şedinţă pentru a adopta acest act normativ atât de important şi pe care toată opoziţia îl susţine.

O să vă rog - nu supun votului plenului Camerei - o să rog liderii grupurilor parlamentare, după şedinţa de vot final, să se întâlnească şi să ia această decizie, aşa cum mi se pare absolut corect.

Din sală:

Nu, nu! Plenul trebuie să decidă.

Domnul Ioan Oltean:

Domnul Mircea Duşa.

Domnul Mircea Duşa:

Domnule preşedinte,

Dumneavoastră aţi făcut o propunere înţeleaptă, dar deoarece propuneţi modificarea programului de lucru al Camerei, vă rog să supuneţi votului Camerei propunerea făcută de dumneavoastră, aceea de modificare a programului de lucru, în sensul ca mâine să avem plen şi să dăm votul final pe acest proiect de lege.

Nu pasaţi nerezolvarea problemei la lideri. Dacă nu mai este plen, când aprobăm programul de lucru pentru mâine?

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule lider.

Un alt lider, să vedem şi opinia domnului Mircea Toader.

Domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Mircea-Nicu Toader:

Deci, suntem destul de serioşi parlamentari, ca să hotărâm, după Biroul permanent de astăzi, dacă facem schimbarea de program.

Deci nu cred că este cazul să supuneţi la vot. Avem Birou permanent şi modificarea de program să meargă prin Biroul permanent.

Din sală:

Nu suntem de acord!

Domnul Ioan Oltean:

Domnul deputat Tăriceanu, liderul Grupului parlamentar al PNL.

Domnul Călin Constantin Anton Popescu-Tăriceanu:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Cred că problema este mult prea importantă ca s-o lăsăm, s-o discutăm la sfârşit, când nu mai avem cvorum ş.a.m.d.

Eu vă propun acum să luăm această decizie. Avem, cel puţin noi, la Grupul parlamentar al PNL, toată disponibilitatea pentru ca mâine să facem această dezbatere şi vreau să întăresc ceea ce spunea mai devreme colegul meu, Bogdan Niculescu Duvăz: acest pachet de legi poate să aducă o atingere serioasă ordinii constituţionale de astăzi.

Este în discuţie, de asemenea, un alt element, la care noi ţinem foarte mult, şi anume libertăţile fundamentale ale cetăţeanului. Nu putem să acceptăm toate aberaţiile care sunt trecute în acest pachet de legi, în aşa fel încât să mergem pe adoptare tacită. Vă rog să fiţi foarte bine înţeleşi în legătură cu punctul nostru de vedere.

Toate aceste modificări care sunt încercate a fi trecute pe sub masă ajung să îngrădească libertăţile fundamentale pe care le-am câştigat cu 20 de ani în urmă. România a devenit o ţară democratică, o ţară modernă. Nu acceptăm niciun pas îndărăt, nu vreau să mai văd în România serviciile secrete să facă ceea ce făcea înainte fosta securitate. Să fie foarte clar, nu ne jucăm cu astfel de lucruri. Şi ar trebui şi voi să fiţi conştienţi că lucrurile acestea se pot întoarce, într-o bună zi, împotriva voastră, a fiecăruia.

Deci, vă rog, foarte mult, domnule preşedinte, decidem acum pentru programul zilei de mâine. (Aplauze.)

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule deputat.

Domnul deputat Mircea Toader, tot pe procedură.

Domnul Mircea-Nicu Toader:

Pe procedură. Să nu continuăm discuţiile, supuneţi la vot.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc.

Stimaţi colegi,

Conform principiului că plenul este suveran, daţi-mi voie să supun la vot.

Supun votului dumneavoastră propunerea ca astăzi după-amiază comisiile sesizate în fond să se întrunească şi să ia în dezbatere acest proiect de lege, să invite iniţiatorul, să invite reprezentantul Guvernului, şi mâine-dimineaţă să fim în posesia unui raport, iar plenul să se întrunească şi să dezbată mâine acest raport... până la epuizarea întregului raport.

Din sală:

La ce oră?

Domnul Ioan Oltean:

Ora, mâine, fiindcă vă place să vă sculaţi de dimineaţă, deci ora 9,00. Aşadar, mâine-dimineaţă, ora 9,00, ca să puteţi să prindeţi şi avioanele care vă duc spre provincie.

Cu această precizare, supun votului dumneavoastră această propunere.

Vă rog să votaţi.

Vă mulţumesc.

193 voturi pentru, 6 abţineri, un vot împotrivă.

Propunerea a fost adoptată.

Stimaţi colegi,

În această situaţie, toată lumea fiind mulţumită, daţi-mi voie să trecem la votul final.

Am verificat prin vot şi cvorumul, suntem în cvorum, nu se pune problema lipsei de cvorum.

V-aş ruga să urmăriţi ordinea de zi.

1. Propunerea legislativă pentru modificarea alin.(4) al art.260 din Legea nr.31/1990, republicată, aşa cum a fost modificat prin art.IV din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2010.

Legea are caracter ordinar.

Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi, şi Comisia pentru politică economică, reformă şi privatizare propun respingerea propunerii legislative.

Guvernul nu susţine această propunere.

Votul dumneavoastră, stimaţi colegi.

196 voturi pentru, 3 împotrivă şi o abţinere.

Propunerea de respingere a fost adoptată.

2. Propunerea legislativă pentru modificarea alin. (8) al art.260 din Legea nr.31/1990, republicată, aşa cum a fost modificată prin art.IV din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2010.

Legea are caracter ordinar.

Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi, şi Comisia pentru politică economică, reformă şi privatizare propun respingerea propunerii legislative.

Guvernul nu susţine.

Camera Deputaţilor este Cameră decizională.

Deci, Guvernul nu susţine propunerea, să fie lucrurile foarte clare, şi nu respingerea, spune domnul secretar de şedinţă.

Vă rog să votaţi.

200 voturi pentru, un vot împotrivă şi o abţinere.

Propunerea a fost respinsă.

3. Propunerea legislativă pentru modificarea alin.(12) al art.260 din Legea nr.31/1990, republicată, aşa cum a fost modificată prin art.IV din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2010.

Legea are caracter ordinar.

Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi, şi Comisia pentru politică economică, reformă şi privatizare propun respingerea propunerii legislative.

Guvernul nu susţine propunerea, şi nu respingerea.

Camera Deputaţilor este Cameră decizională.

Votul dumneavoastră.

201 voturi pentru, un vot împotrivă şi 3 abţineri.

Propunerea de respingere a fost adoptată.

4. Propunerea legislativă de modificare a alin. (2) al art.260 din Legea nr.31/1990, republicată, aşa cum a fost modificat prin art.IV din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2010.

Legea are caracter ordinar.

Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi, şi Comisia pentru politică economică, reformă şi privatizare propun respingerea propunerii legislative.

Guvernul nu susţine propunerea legislativă.

Camera Deputaţilor este Cameră decizională.

Votul dumneavoastră, stimaţi colegi.

201 voturi pentru, două abţineri şi un vot împotrivă.

A fost respinsă propunerea legislativă.

5. Propunerea legislativă pentru completarea alin.(3) şi (4) ale art.253 din Legea nr.31/1990, republicată.

Legea are caracter ordinar.

Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi, şi Comisia pentru politică economică, reformă şi privatizare propun respingerea propunerii legislative.

Guvernul nu susţine.

Camera Deputaţilor este Cameră decizională.

Vă rog să vă exprimaţi prin vot.

200 voturi pentru respingere, două abţineri şi un vot împotrivă.

Propunerea legislativă a fost respinsă.

6. Propunerea legislativă pentru completarea art.252 din Legea nr.31/1990, republicată.

Legea are caracter ordinar.

Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi, şi Comisia pentru politică economică, reformă şi privatizare propun respingerea propunerii legislative.

Guvernul nu susţine propunerea legislativă.

Camera Deputaţilor este Cameră decizională.

Vă rog să vă exprimaţi prin vot.

195 de voturi pentru, 4 abţineri şi un vot împotrivă.

Propunerea legislativă a fost respinsă.

7. Propunerea legislativă pentru modificarea art.252 din Legea nr.31/1990, republicată.

Legea are caracter ordinar.

Comisiile sesizate în fond, Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi, şi Comisia pentru politică economică, reformă şi privatizare propun respingerea propunerii legislative.

Doamna Aurelia Vasile (din sală):

Avem persoane neparlamentare în sală care votează.

Domnul Ioan Oltean:

Domnule secretar de stat, vă rog să poftiţi... Vă rog, foarte mult, nu deranjaţi deputaţii. Influenţaţi votul prin atitudinea dumneavoastră.

Domnule Iliescu, vă rog să poftiţi aici! Haideţi, vă rog foarte mult, vă rog să părăsiţi grupurile parlamentare.

Nu manipulaţi votul deputaţilor puterii.

Repet, Propunerea legislativă pentru modificarea art.252 din Legea nr.31/1990.

Legea are caracter ordinar.

Comisiile sesizate în fond propun respingerea propunerii legislative.

Guvernul nu a susţinut propunerea legislativă.

Camera Deputaţilor este Cameră decizională.

Vă rog să votaţi.

196 voturi pentru, 3 abţineri, un vot împotrivă.

Raportul comisiei de respingere a propunerii a fost adoptat.

8. Propunerea legislativă de modificare a art.291 din Legea nr.31/1990 privind societăţile comerciale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.1.066/17 noiembrie 2004, cu modificările şi completările ulterioare.

Legea are caracter ordinar.

Comisiile sesizate în fond, Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi, şi Comisia pentru politică economică, reformă şi privatizare propun respingerea propunerii legislative.

Guvernul nu a susţinut niciodată această propunere legislativă.

Camera Deputaţilor este Cameră decizională.

Vă rog să vă exprimaţi prin vot.

194 voturi pentru, 4 împotrivă şi 2 abţineri.

Propunerea de respingere a fost adoptată.

9. Propunerea legislativă pentru modificare a art.270² din Legea nr.31/1990 privind societăţile comerciale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.1.066/17 noiembrie 2004, cu modificările şi completările ulterioare.

Legea are caracter ordinar.

Comisiile sesizate în fond propun respingerea propunerii legislative.

Camera Deputaţilor este Cameră decizională.

Vă rog să votaţi.

190 voturi pentru, 6 abţineri, două voturi împotrivă.

Raportul de respingere a propunerii a fost adoptat.

10. Propunerea legislativă de abrogare a art.270¹ din Legea nr.31/1990 privind societăţile comerciale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.1.066/17 noiembrie 2004, cu modificările şi completările ulterioare.

Legea are caracter ordinar.

Comisiile propun respingerea propunerii legislative.

Guvernul nu susţine.

Camera Deputaţilor este Cameră decizională.

Vă rog să votaţi.

196 voturi pentru, 3 abţineri şi 3 voturi împotrivă.

Propunerea a fost respinsă.

11. Propunerea legislativă pentru modificarea art.260 din Legea nr.31/1990 privind societăţile comerciale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.1.066/17 noiembrie 2004, cu modificările şi completările ulterioare.

Comisiile sesizate în fond propun respingerea propunerii legislative.

Camera Deputaţilor este Cameră decizională.

Votul dumneavoastră, vă rog.

193 voturi pentru, două abţineri, 3 împotrivă.

Votul a consacrat adoptarea propunerii de respingere.

193 voturi pentru, două abţineri, 3 împotrivă.

Votul a consacrat adoptarea propunerii de respingere.

12. Propunerea legislativă de abrogare a art.259 din Legea nr.31/1990 privind societăţile comerciale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.1.066/17 noiembrie 2004, cu modificările şi completările ulterioare.

Votul dumneavoastră pentru această propunere de respingere. Vă rog să votaţi.

196 voturi pentru, două abţineri, un vot împotrivă.

Propunerea de respingere a fost adoptată.

13. Propunerea legislativă de completare a art.255 din Legea nr.31/1990 privind societăţile comerciale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.1.066/17 noiembrie 2004, cu modificările şi completările ulterioare.

Raport de respingere.

Supun votului dumneavoastră acest raport de respingere.

Vă rog să votaţi.

195 voturi pentru respingere, 4 abţineri şi două voturi împotrivă.

Propunerea de respingere a fost adoptată.

14. Propunerea legislativă de completare a art.255 din Legea nr.31/1990 privind societăţile comerciale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.1.066/17 noiembrie 2004, cu modificările şi completările ulterioare.

Raport de respingere.

Camera Deputaţilor este Cameră decizională.

Vă rog să votaţi.

186 voturi pentru, 3 împotrivă şi 3 abţineri.

Propunerea de respingere a fost adoptată.

15. Propunerea legislativă de modificare a art.255 din Legea nr.31/1990 privind societăţile comerciale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.1.066/17 noiembrie 2004, cu modificările şi completările ulterioare.

Acelaşi raport de respingere.

Aceeaşi poziţie a Guvernului.

Camera Deputaţilor este Cameră decizională.

Vă rog să votaţi.

192 voturi pentru, 3 abţineri, două voturi împotrivă.

Propunerea de respingere a fost adoptată.

16. Propunerea legislativă de completare a art.253 din Legea nr.31/1990 privind societăţile comerciale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.1.066/17 noiembrie 2004, cu modificările şi completările ulterioare.

Comisiile sesizate în fond au raport de respingere.

Guvernul nu a susţinut.

Camera Deputaţilor este Cameră decizională.

Vă rog să votaţi.

191 voturi pentru, 3 voturi împotrivă şi 3 abţineri.

Propunerea de respingere a fost adoptată.

17. Propunerea legislativă de completare a art.252 din Legea nr.31/1990 privind societăţile comerciale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.1.066/17 noiembrie 2004, cu modificările şi completările ulterioare.

Acelaşi raport de respingere.

Camera Deputaţilor este Cameră decizională.

Vă rog să vă exprimaţi prin vot.

194 voturi pentru, 3 împotrivă, o abţinere.

Propunerea de respingere a fost adoptată.

18. Propunerea legislativă de completare a art.252 din Legea nr.31/1990 privind societăţile comerciale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.1.066/17 noiembrie 2004, cu modificările şi completările ulterioare.

Raport de respingere.

Vă rog să votaţi.

190 voturi pentru, 4 împotrivă şi 3 abţineri.

Propunerea de respingere a fost adoptată.

19. Propunerea legislativă de completare a art.252 din Legea nr.31/1990 privind societăţile comerciale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.1.066/17 noiembrie 2004, cu modificările şi completările ulterioare.

Raport de respingere.

Vă rog să votaţi.

192 voturi pentru respingere, două voturi împotrivă şi două abţineri.

Propunerea legislativă a fost respinsă.

20. Propunerea legislativă pentru modificare a art.252 din Legea nr.31/1990 privind societăţile comerciale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.1.066/17 noiembrie 2004, cu modificările şi completările ulterioare.

Raportul comisiilor sesizate în fond este de respingere.

Camera Deputaţilor este Cameră decizională.

Vă rog să vă pronunţaţi prin vot.

189 voturi pentru, 3 împotrivă şi 2 abţineri.

Raportul de respingere a fost adoptat.

21. Propunerea legislativă de modificare a art.228 din Legea nr.31/1990 privind societăţile comerciale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.1.066/17 noiembrie 2004, cu modificările şi completările ulterioare.

Raport de respingere.

Vă rog să vă exprimaţi prin vot.

186 voturi pentru, 3 împotrivă şi o abţinere.

Propunerea a fost respinsă.

22. Propunerea legislativă de completare a art.226 din Legea nr.31/1990 privind societăţile comerciale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.1.066/17 noiembrie 2004, cu modificările şi completările ulterioare.

Raport de respingere.

Camera Deputaţilor este Cameră decizională.

Vă rog să vă pronunţaţi prin vot.

188 voturi pentru, 3 împotrivă, 3 abţineri.

Propunerea de respingere a fost adoptată.

23. Propunerea legislativă de completare a art.224 din Legea nr.31/1990 privind societăţile comerciale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.1.066/17 noiembrie 2004, cu modificările şi completările ulterioare.

Raport de respingere.

Vă rog să votaţi.

188 voturi pentru, 3 împotrivă, două abţineri.

Raportul comisiei de respingere a propunerii legislative a fost adoptat.

24. Propunerea legislativă de completare a art.224 alin. (2) din Legea nr.31/1990 privind societăţile comerciale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.1.066/17 noiembrie 2004, cu modificările şi completările ulterioare.

Legea are caracter ordinar.

Raport de respingere.

Vă rog să votaţi.

188 voturi pentru, 3 împotrivă, o abţinere.

Raportul de respingere a fost adoptat.

25. Propunerea legislativă de completare a art.203 din Legea nr.31/1990 privind societăţile comerciale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.1.066/17 noiembrie 2004, cu modificările şi completările ulterioare.

Comisiile sesizate în fond propun respingerea propunerii legislative.

Vă rog să vă exprimaţi prin vot.

186 voturi pentru, două împotrivă, 3 abţineri.

Raportul comisiei de respingerea propunerii a fost adoptat.

26. Propunerea legislativă de completare a art.72 din Legea nr.31/1990 privind societăţile comerciale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I-a, nr.1.066/17 noiembrie 2004, cu modificările şi completările ulterioare.

Comisiile sesizate în fond trimit raport de respingere.

Guvernul nu susţine propunerea legislativă.

Vă rog să vă exprimaţi prin vot.

186 voturi pentru, 3 împotrivă, 4 abţineri.

Raportul comisiei de respingere a fost adoptat.

27. Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Legii nr.287/2009.

Legea are caracter ordinar.

Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi propune respingerea propunerii legislative.

Camera Deputaţilor este Cameră decizională.

Vă rog să vă exprimaţi prin vot.

186 voturi pentru, 3 împotrivă, două abţineri.

Şi acest raport de respingere a propunerii a fost adoptat.

28. Şi ultimul proiect supus atenţiei dumneavoastră este Proiectul de Hotărâre privind modificarea anexei la Hotărârea Camerei Deputaţilor nr.43/2008 pentru aprobarea componenţei nominale a comisiilor permanente ale Camerei Deputaţilor.

Vă rog să vă exprimaţi prin vot.

184 voturi pentru, două împotrivă, 6 abţineri.

Şi acest proiect de hotărâre a fost adoptat.

Stimaţi colegi,

Rog liderii grupurilor parlamentare să asigure prezenţa, astăzi, la comisiile sesizate, pentru a intra în posesia raportului, iar noi ne revedem mâine, la ora 9,00, pentru a adopta acest proiect de lege.

Doamne ajută!

Membrii Biroului permanent, vă rog, în sala de şedinţă, pentru a rezolva şi această problemă a zilei.

Tuturor, o zi bună! Pe mâine.

Şedinţa s-a încheiat la ora 13,25.