Parliamentary debates

Şedinţa a început la ora 8,53.

Lucrările au fost conduse în prima parte de domnul deputat Valeriu Ştefan Zgonea, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor, şi în a doua parte de doamna deputat Roberta Alma Anastase, preşedintele Camerei Deputaţilor, şi de domnul deputat Ioan Oltean, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor, asistaţi de domnii deputaţi Dumitru Pardău şi Georgian Pop, secretari ai Camerei Deputaţilor.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Bună dimineaţa!

Ţara merge bine, duduie! Aţi observat şi dumneavoastră.

Îl salutăm pe domnul Tinel. Bună dimineaţa! Aţi venit din partea guvernării, nu? Sau sunteţi opoziţia guvernării? Ca să înţelegem. Că domnul Oajdea aseară nu mai ştiam cine e la televizor, el era cu ieşenii. M-am gândit că e domnul Simirad.

Din partea Grupului democrat-liberal, domnul Tinel Gheorghe.

Aveţi cuvântul domnul Tinel Gheorghe. Cât vreţi dumneavoastră, că dacă nu e domnul Stanciu de la noi.

A! Domnul Mocanu va fi în locul domnului Stanciu astăzi.

Domnul Tinel Gheorghe:

Domnule preşedinte de şedinţă, mulţumesc.

Mulţumesc colegilor care într-un număr atât de mare asigură astăzi prezenţa în sală.

Declaraţia mea politică de astăzi se intitulează "Dacă cineva este înhăitat cu clanurile de interlopi din municipiul Urziceni, atunci acel cineva este primarul Sava Constantin".

Titlul acestei declaraţii reprezintă de fapt punctul meu de vedere politic cu privire la amploarea pe care a luat-o fenomenul în municipiul Urziceni şi susţinerea politică şi administrativă de care se bucură clanul Mămăligă, din partea primarului Sava Constantin.

Recunosc că atunci când am fost întrebat de reporterul PRO TV, în data de 03.11.2011, în calitate de deputat de Urziceni, cu privire la arestarea unui poliţist (ofiţer superior) şi a încă 10 interlopi, argumentele mele au fost mult explicate şi explicitate, făcând o radiografie a sprijinului acordat de primarul Sava Constantin, fie în ridicarea unor construcţii definitive pe domeniul public, fără ca beneficiarul construcţiei să deţină documente care să ateste că poate executa astfel de lucrări pe un teren din domeniul public, fie în ceea ce priveşte organizarea şi adjudecarea unor licitaţii, după părerea mea cu încălcarea flagrantă a prevederilor legale, fie în ceea ce priveşte respectarea prevederilor Legii nr.215/2001 a administraţiei publice locale (refuzul de a valida în şedinţele consiliului local excluderea unor membri PDL care au demisionat din partid), fie în ceea ce priveşte folosirea bazei sportive şi încasarea banilor de către subordonaţii domniei sale, fără nicio jenă sau teamă că vor răspunde în faţa legii.

Ei bine, după declaraţia mea din 03.11.2011 şi difuzată de ştirile PRO TV la o oră de maximă audienţă (19:00), multă lume din Urziceni m-a întrebat dacă am auzit că primarul, vezi, Doamne, s-a simţit jignit, lezându-i onoarea, demnitatea şi reputaţia şi m-a dat în judecată. Sincer să fiu nu ştiu dacă este adevărat sau nu acest lucru, dar tot ce ştiu este că Sava Constantin nu va mai fi primarul Urziceniului din toamna lui 2012. Şi asta nu pentru că nu mai vreau eu, ci pentru ca nu-l mai vor locuitorii oraşului.

Nu eu îmi pierd timpul cu orele la restaurant "La Plopi" aproape în fiecare zi. Şi al cui este restaurantul, domnule primar? Al lui Mămăligă, vor răspunde cetăţenii oraşului.

Nu eu timorez poliţia locală când e vorba de acţiuni mai ferme pentru curmarea fenomenului infracţional îndreptate împotriva celor din clanul Mămăligă. De, nu m-au votat pe mine, ci pe dumneata! Ceea ce până la urmă nu este un lucru rău, dar asumaţi-vă, domnule primar - asta cu votul, dar şi celelalte.

Şi foarte multe lucruri pe care ţi le vor auzi urechile la proces, dacă este adevărat că m-ai dat în judecată, domnule Sava Constantin.

Nu vreau să închei fără să-l avertizez public că nu face bine "antamând" bugetul oraşului pe următorii 3 ani în anul electoral 2012, prin fel şi de fel de credite, chipurile pentru dezvoltare, chiar dacă firmele beneficiare sunt se pare şi unele ale PDL-ului.

În rest, să auzim de bine şi să ne vedem sănătoşi, vorba lui Tomazian.

Mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Din celebra localitate din estul României, lăcaş de cultură, de oameni valoroşi, din celebrul "Arde Iaş", domnul Vasile Mocanu.

Aveţi cuvântul, domnule Mocanu.

Vă rog frumos să vorbiţi cât vreţi dumneavoastră, pentru că astăzi avem onoarea şi bucuria ca domnul profesor Stanciu să lipsească.

Urmează din Grupul minorităţilor, domnul Buciuta, după care, tot din zona Neamţului, celebrul Ioan Munteanu.

Domnul Vasile Mocanu:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Declaraţia politică de astăzi am intitulat-o "Un salariu de 200 de lei".

Muncitorii de la Fortus, fostul Combinat de Utilaj Greu din Iaşi, au intrat zilele trecute în grevă. Motivul? Salariaţii au primit câte un salariu de 200 de lei. Da, aţi auzit bine: 200 de lei! Un 2 urmat de două zerouri!

Cu 20 de ani în urmă, CUG Iaşi era una dintre cele mai mari întreprinderi ale Moldovei. În deceniul nouă al secolului trecut, societatea ieşeană, care se întindea pe o suprafaţă de câteva zeci de hectare, număra 15.000 de salariaţi şi producea circa un milion de tone de oţel. Produsele sale erau exportate pe toate meridianele.

Astăzi, CUG Iaşi, rebotezat Fortus, a ajuns un teritoriu al intereselor oculte. Rechinii imobiliari îl vor demolat, pentru a pune mâna pe suprafeţele uriaşe de teren de sub halele de producţie. Cei cu scaun la cap au dorit transformarea unei părţi a societăţii în parc industrial. Iar muncitorii, acum doar câteva sute, au cerut doar să muncească şi să fie remuneraţi decent.

Şi au primit ca salariu 200 de lei!

Conducerea unităţii a dat vina pe unii clienţi din străinătate, care au întârziat să plătească ce au cumpărat. Unii directori ai combinatului au şi dat o fugă până în Olanda, ca să rezolve situaţia. Ei bine, n-au rezolvat-o! Dar bani pentru salariile uriaşe ale celor din vârful întreprinderii s-au găsit de fiecare dată. Dar nu şi pentru materia primă necesară sau pentru utilităţi.

Muncitorii se tem că asistă la ultima etapă a unui plan elaborat ce a urmărit de la început distrugerea societăţii. Neaprobarea planului de valorificare a activelor unităţii şi declaraţiile publice ale administratorilor judiciari, potrivit cărora unitatea nu o mai duce mult, au instaurat o stare de panică atât printre salariaţi, cât şi printre clienţii societăţii.

.... Locuri de muncă, muncitori, salarii decente!

Nu vă mai spun nimic aceste cuvinte, domnilor guvernanţi?

Vă mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Mulţumesc mult, domnule deputat.

Domnul deputat Buciuta are cuvântul.

Daţi-mi voie înainte de a lua dumneavoastră cuvântul să citesc colegii care au depus în scris.

Din partea Grupului PDL: domnul Dănuţ Liga, domnul Daniel Geantă, domnul Alecu Valeriu, domnul Constantin Severus Militaru, domnul Iacob Strugaru, domnul Răzvan Mustea-Şerban, Marius Rogin, Cornel Ghiţă, Silviu Prigoană, Claudia Boghicevici, Rusu Valentin, Eugen Uricec, Ioan Balan, Călian Petru.

Domnule deputat, aveţi cuvântul, din partea Grupului minorităţilor naţionale.

A mai depus în scris şi domnul Miron Ignat. Se pregăteşte domnul Ioan Munteanu.

Domnul Ştefan Buciuta:

Mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.

Declaraţia mea se intitulează "Simpozionul «Relaţii ucrainene, istorie şi contemporaneitate» la Satu Mare".

La propunerea Muzeului Judeţean Satu Mare ca Uniunea Ucrainenilor din România (UUR) să se alăture la acţiunea pentru organizarea celui de-al V-lea simpozion "Relaţii româno-ucrainene. Istorie şi contemporaneitate", conducerea Uniunii Ucrainenilor din România a răspuns favorabil, iar Preşedintele acestuia, deputatul Ştefan Buciuta a participat la deschiderea festivă a acestuia.

La simpozion au fost prezenţi: prefectul judeţului Satu Mare, Radu Octavin Giurcă; vicepreşedintele Consiliului Judeţean Satu Mare, Adrian Stef; directorul Muzeului Judeţean, Liviu Marta; ministrul-consilier al Ambasadei Ucrainei în România, Yurii Verbytskyi; prim-vicepreşedinţi ai Uniunii Ucrainenilor din România (UUR), Petreţchi Miroslav şi Macioca Mihai; secretarul general al UUR, Liuba Horvat; din partea Federaţiei Sindicatului Liber din Învăţământ, Liviu Marian Pop, precum şi organizatorii şi invitaţii.

Simpozionul "Relaţii româno-ucrainene. Istorie şi contemporaneitate", care s-a desfăşurat zilele trecute în Satu Mare, oraş multietnic din nordul României, având ca organizatori nu numai Ministerul Culturii şi Patrimoniului Naţional, Consiliul judeţean Satu Mare şi Muzeul Judeţean, dar şi Uniunea Ucrainenilor din România, iar ca şi colaboratori instituţiile academice de prestigiu din Ucraina: Universitatea Naţională din Ujgorod şi Universitatea de Stat "Transcarpatia".

Printr-o astfel de organizare, simpozionul evidenţiază modelul unei colaborări fructuoase a specialiştilor din aceste două ţări, simpozionul fiind o oportunitate de cunoaştere şi aport reciproc în multiple domenii ştiinţifice.

Diversitatea subiectelor propuse se conturează într-o tematică pluridisciplinară, care prezintă istoria comună a celor două popoare de convieţuire într-o regiune multietnică; evidenţiază raporturile şi relaţiile româno-ucrainene pe parcursul istoriei, politicile actuale de colaborare dintre cele două ţări şi de integrare europeană, aspecte ale relaţiilor multietnice, păstrarea identităţii culturale, lingvistice şi confesionale; analizează structura populaţiei din Maramureş, Satu Mare şi Transcarpatia în diferite perioade ale istoriei, raporturile dintre comunităţile majoritare şi minoritare, evoluţia sistemelor şi a partidelor politice, reglementările politico-juridice ale partidelor din cele două ţări etc.

În cadrul lucrărilor simpozionului s-au prezentat următoarele teme: Minorităţile naţionale în optica Sindicatului Învăţământului din România; Modalităţi de îmbunătăţire a studierii limbii ucrainene ca limbă maternă în şcolile generale cu limbă de predare în română; Sate şi preoţi din nord-vestul României în a doua jumătate a veacului al XVIII-lea; De sărbători la românii din Transcarpatia-Ucraina; Fenomenul spaţiului de frontieră în istoria relaţiilor ucraineano-române; Problema "dublei cetăţenii" în relaţiile ucraineano-române; Minoritatea ucraineană în percepţia istoriografiei române post 1989; Locuirea antică în nord-vestul României şi Ucraina Subcarpatică; Prezenţa ucrainenilor din nord-vestul României în documentele vremii; Migraţia ucrainenilor din Maramureş în zona de câmpie, reflectată în arhitectura populară; Comunitatea ucraineană din judeţul Satu Mare: aspecte economico-sociale etc.

O astfel de colaborare devenită tradiţională are o importanţă deosebită, deoarece promovează valorile specifice fiecărei comunităţi şi demonstrează faptul că relaţiile transfrontaliere reprezintă un dialog multietnic, intercultural, care se bazează pe cunoaşterea reciprocă a valorilor spirituale, materiale, istorico-culturale, pe baza unor documente şi studii ştiinţifice.

Mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Mulţumesc mult, domnule deputat.

Din partea Grupului parlamentar progresist, domnul Culiţă Tărâţă a depus în scris.

Domnul Ioan Munteanu, Grupul fără apartenenţă.

Dar ce sunteţi supărat aşa de dimineaţă, domnule Munteanu?

Domnul Ioan Munteanu:

Că l-aţi dat pe Mircea Geoană afară.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

A plecat Mircea Geoană şi vine cu dumneavoastră.

Domnul Ioan Munteanu:

Da.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Aoleu!

Şi la UNPR era la fel, erau speriaţi că-i dau afară.

Domnul Ioan Munteanu:

Declaraţia mea politică se intitulează "Însămânţarea culturilor în toamna lui 2011".

Ce e drept e drept: anul agricol 2011 a fost unul foarte bun şi asta datorită condiţiilor climaterice, a priceperii celor care ştiu să lucreze pământul şi nicidecum meritelor deosebite ale guvernanţilor, aşa cum ni s-a spus în repetate rânduri. Din păcate, producţia anului 2012 stă sub semnul incertitudinii, deoarece pregătirea terenului şi însămânţările au fost mult întârziate din cauza secetei extreme şi a lipsei de apă din sol. Un singur reper al grijii pentru soarta pământului pe care o au responsabilii din Ministerul Agriculturii: în această toamnă au fost irigate doar 46.000 de hectare din întreaga suprafaţă arabilă a ţării! De ce doar atât de puţin, domnilor de la putere? Este cea mai mică suprafaţă irigată de-a lungul anilor în România.

După recoltarea culturilor de cereale din acest an, aceiaşi guvernanţi, cei care acum nu scot o vorbă despre perspectivele agricole foarte sumbre, îşi asumau merite deosebite pentru recoltele obţinute, inclusiv pentru ploile căzute la timp sau pentru condiţiile optime de temperatură!

În faţa acestei tăceri care exprimă nepriceperea, ar fi cazul să-i sprijinim cu câteva întrebări "ajutătoare":

- cum se pregăteşte pâinea anului 2012 ?

- ce facem pentru a asigura hrana oamenilor şi a animalelor?

- ce produse agricole se vor exporta în anul 2012?

- ce contribuţie va avea sectorul agricol la constituirea PIB-ului din 2012 şi 2013?

La mijloc de noiembrie încă se mai seamănă, pentru că aceasta este indicaţia preţioasă pe care a dat-o agricultorilor ministrul de resort, cel care n-a făcut nimic pentru ca suprafeţele irigate să fie mai mari ori ca energia electrică să fie mai ieftină. După ce că nu l-am auzit nici măcar o singură dată pe parcursul anului vorbind despre aspecte tehnologice ce ţin de abecedarul agriculturii (printre care şi epoca optimă de însămânţare), iată-l acum, la sfârşitul toamnei, cerându-le oamenilor să semene şi iar să semene. Şi ce dacă e târziu? Doar n-o face pe banii din propriul buzunar. În consecinţă, nu riscă nimic el!

După toate semnele, la Ministerul Agriculturii nu prea se ştie care sunt culturile înfiinţate în această toamnă şi nici în ce stadiu de dezvoltare se află ele. Pentru a veni în sprijinul domnilor specialişti, le pot oferi datele pe care ar trebui să le cunoască cât se poate de bine: la rapiţă, sunt însămânţate 340.000-350.000 hectare dintr-un total de 600.000 ha. programate. Din nefericire, doar 50.000-60.000 hectare au o vegetaţie care să asigure 1.000-1.200kg/ha, adică limita cea mai de jos a producţiei. Deoarece există certitudinea calamitării suprafeţelor însămânţate, alte cheltuieli substanţiale vor trebui făcute pentru înfiinţarea culturilor de primăvară pe aceste suprafeţe.

Până la data de 31 octombrie, grâul a fost însămânţat în procent de 50%, adică un milion de hectare din cele 2 milioane programate. Probabil astăzi suprafaţa este mult mai mare pentru că s-a însămânţat în continuare. Plantele de pe întreaga suprafaţă înfiinţată în această toamnă nu au răsărit decât într-un procent nesemnificativ.

La orz s-au semănat 130.000-140.000 de hectare dintr-un total de 205.000 ha. Ca şi la celelalte două culturi prezentate, gradul de încolţire este destul de scăzut, iar şansele de a rezista la temperaturi scăzute sunt reduse.

În condiţiile la care am făcut referire, ce speranţă mai au agricultorii? Desigur, să mai plouă, iarna să fie cât mai blândă şi să avem zăpadă, adică să aştepte din nou ajutor de la Dumnezeu, nicidecum de la lăudăroşii din minister. România are nevoie, cât mai repede cu putinţă, de politici agricole coerente, total diferite faţă de cele promovate astăzi. În absenţa lor, va fi tot mai greu să trăieşti decent în România.

Ieri, am aflat din presă că bugetul alocat pentru agricultură în anul 2012 este mai mic decât în anul 2011; mai bine zis, cel mai mic din istorie. Adică din 206,5 miliarde lei alocaţi prin buget, agriculturii îi revin 14,5 miliarde lei. Aşadar, doar 0,7%. Aş putea să spun fără rezerve că e o ruşine ceea ce se întâmplă. Se adevereşte prezicerea mea că agricultura va suferi pentru că nu are cine să se bată pentru resurse financiare, pentru politici agricole adecvate.

Miniştrii care vor să rămână pe funcţie acceptă orice sumă pentru activitatea pe care o coordonează. Păcat! Oare de ce schimbă atât de mult oamenii când ajung în poziţia de decizie, de ministru? Sacrifică totul, viaţa oamenilor. Pentru ce? Pentru ei doar. Este grav! România are nevoie de miniştrii competenţi, nu de doritori ai unor demnităţi.

Vă mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Domnule deputat, vă mulţumesc foarte mult.

Daţi-mi voie să citesc colegii din Grupul parlamentar al PNL-PC care au depus declaraţiile în scris: domnule Longher Ghervazen, vă rog frumos. Dumneavoastră sunteţi la rând. Domnul Gheorghe Dragomir, Teodor Atanasiu, Marin Almăjanu, Gheorghe Dumitrică, Mihai Donţu, Andrei Dominic Gerea, Mihai Lupu, Călin Potor, Bogdan-Liviu Ciucă, Cristian Buican, Dan Bordeianu, Mihăiţă Calimente, Ioan Ţintean, Horea-Dorin Uioreanu, Relu Fenechiu, Vasile Viorel Buda, Gigel Ştirbu, Bogdan Ţîmpău, Ana Lucia Varga, Mariana Câmpeanu.

Iar din partea Grupului PSD: subsemnatul, domnul Ion Călin, Ion Burnei, Georgian Pop, Ion Stan, Ana Gheorghe, Florin Iordache, Vasile Popeangă, Laurenţiu Nistor, Neculai Răţoi, Marian Ghiveciu, Angel Tîlvăr, Ion Dumitru, Covaci Dorel, Luca Ciprian, Florin Pâslaru, Iuliu Nosa, Mircea Duşa, Vasile Gliga, doamna Manuela Mitrea.

Domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Ghervazen Longher:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Ziua de 11 noiembrie 1918 este o zi memorabilă, o zi înscrisă cu litere de aur în cartea de istorie a Poloniei. După 123 de ani în care Polonia, împărţită între cele 3 mari puteri - Austria, Prusia şi Rusia -, nu a existat pe harta Europei, iar odată cu încheierea Primului Război Mondial, ea şi-a redobândit mult dorita suveranitate şi independentă pentru care au luptat, cu preţul vieţii chiar, generaţii întregi de polonezi.

Nu o dată s-a spus că România şi Polonia au avut un destin comun. Edificator în acest sens este faptul că anul 1918 este un an memorabil şi pentru români, este anul în care la 1 decembrie s-a săvârşit Marea Unire, an în care Transilvania, Bucovina şi Basarabia au revenit în graniţele lor fireşti.

Ziua de 11 noiembrie este sărbătorită de cei aproximativ 22 de milioane de polonezi risipiţi pe întreaga lume. Este o zi în care se simt uniţi cu patria strămoşilor lor.

Şi polonezii din România au sărbătorit Ziua Naţională a Poloniei prin întâlniri organizate în casele polone, spectacole, conferinţe. Reprezentanţii celor 14 asociaţii ale Uniunii Polonezilor au fost invitaţi, în ziua de 10 noiembrie, la Ambasada Republicii Polonia la Bucureşti. Oaspeţii au fost întâmpinaţi de domnul ambasador Marek Szczygieł, Excelenţa Sa, în scurta sa alocuţiune a subliniat importanţa şi semnificaţia sărbătorii naţionale. De asemenea, a evidenţiat faptul că anul acesta Ziua Independenţei Poloniei are loc în timpul preşedinţiei Uniunii Europene a Poloniei.

La întâlnirea de la Ambasadă a luat parte şi un grup de copiii, membri ai ansamblului folcloric Solonczanka din "Soloneţu Nou", care a prezentat un scurt program artistic de cântece patriotice şi dansuri. Prima piesă interpretată a fost Imnul Poloniei, care începe cu elocventele versuri: "Polonia încă nu a pierit / Atâta timp cât noi trăim".

În încheiere se cuvine să mulţumesc poporului român şi autorităţilor că noi, polonezii din România, putem să sărbătorim Ziua Naţională a Poloniei şi să ne simţim printre ai noştri.

Mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Domnule deputat, vă mulţumesc foarte mult.

Daţi-mi voie să declar închise declaraţiile politice.

Vreţi să fiţi dumneavoastră ultimul? N-am cum să vă refuz. E o zi mare astăzi. M-am trezit la 8,30 să ajung la 8,40 la birou. Ce nu fac eu pentru guvernarea asta?

Vă rog frumos, aveţi cuvântul.

Domnul Valeriu Alecu:

Declaraţia politică vizează domeniul agriculturii.

Stimaţi colegi,

De mai bine de 20 de ani ne tot dorim ca agricultura românească să se dezvolte, să crească, să înflorească şi să producă suficient pentru ca mesele românilor sa fie îmbelşugate.

Tot de atâta timp fermierii români au tot investit şi au investit, cu speranţa că producţia agricolă să devină un motor de dezvoltare si pentru comunităţile rurale româneşti.

În acelaşi timp, produsele agroalimentare din import "fac legea" pe pieţele romaneşti, impunând preţuri fie de dumping, fie suprapreţuri pe produse.

În anul 2011, Dumnezeu şi-a arătat faţa şi către fermierii români. Plata la timp a subvenţiilor, precum şi precipitaţiile generoase în momentele critice ale culturilor ne-au adus producţii de care şi raportările fostului regim comunist ar fi invidioase.

Cereale din belşug şi de bună calitate, legume de tot felul, nutreţuri pentru animale, struguri dulci şi o perspectivă bună pentru vinul din anul aceasta.

Din păcate, fericirea fermierilor se transformă cu repeziciune în tristeţe. Asta pentru că în dinamica economiei agricole nu trebuie doar să produci mult şi bun, ci trebuie să mai şi valorifici în condiţii bune producţia. Cu alte cuvinte, dacă producţiile se fac în câmp, banii se fac în piaţă. Or, la acest capitol fermierii români au mai pierdut un examen, acela cu viciile pieţei locale, precum şi a puterii de negociere, care din păcate este extrem de scăzută.

Acapararea pieţelor interne de comercializare de către reţele ilicite i-a pus pe producătorii români în imposibilitatea de a-şi valorifica produsele. Cantităţi însemnate de castraveţi, gogoşari sau cartofi s-au depreciat, ajungând la gunoi, în loc să ajungă pe mesele românilor, la preturi avantajoase.

Cred că trebuie să demarăm în cel mai scurt timp un amplu program de facilitare a pătrunderii fermierilor români pe piaţa locală, dar şi pe pieţele externe. Mai trebuie să încurajăm fermierii să investească în capacităţi de stocare proprii, să alocăm sume mai mari pe acele măsuri care duc la creşterea valorii adăugate, să îmbunătăţim structura organizatorică a acestora, pentru a nu fi obligaţi să valorifice recolta odată cu strângerea acesteia, la preţuri derizorii, ci atunci când piaţa reclamă aceste produse.

Vă mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Domnule deputat, vă mulţumesc mult.

Dragi colegi,

Domnule deputat Răţoi,

Doamnelor şi domnilor,

Închidem şedinţa de astăzi de declaraţii politice din 15 noiembrie.

Vă urăm o zi frumoasă! Şi celor de la PDL le urăm o guvernare utilă!

(Următoarele intervenţii şi declaraţii politice au fost consemnate conform materialelor depuse de deputaţi la preşedintele de şedinţă.)

Domnul Adrian Mocanu:

"Bugetul dezamăgirilor"

Cu o întârziere de aproximativ o lună faţă de termenul legal, dar mai devreme decât de obicei, Guvernul a transmis Parlamentului Proiectul de buget pe anul 2012. Aşa cum ne-a obişnuit, Ministerul de Finanţe nu doreşte să comunice suficiente date. Tot ce-a fost în stare să facă a fost să posteze un document pe site, fără să ofere minime explicaţii despre întocmirea lui. Mai grav este faptul că informaţiile sunt incomplete, pentru că lipsesc Anexele 1-3, adică esenţa bugetului. O încercare timidă de a explica câteva situaţii din proiectul de buget face consiliera primului-ministru, Andreea Paul Vass, pe blogul personal, în două articole succesive: unul în care ne prezintă principalii indicatori ai bugetului şi altul în care ne explică de ce cresc sau scad bugetele principalelor instituţii centrale.

Citind explicaţiile doamnei consilier se impune discutarea câtorva aspecte:

- În anul electoral 2012 scade bugetul Autorităţii Electorale Permanente şi cel al Ministerului Administraţiei şi Internelor, responsabile cu organizarea alegerilor. Acest lucru se întâmplă în condiţiile în care nu avem nici registru electoral, nici cărţi de alegător, ambele instrumente fiind prevăzute expres de legislaţia electorală. Ca să nu mai vorbim de logistică necesară, de nevoia evidentă de a asigura o minimă pregătire membrilor birourilor electorale ale secţiilor de votare, precum şi de alte cheltuieli care asigură un proces electoral corect şi transparent. Dar cui îi trebuie alegeri corecte şi transparente?

- Din punct de vedere politic este o mare greşeală creşterea bugetelor Administraţiei Prezidenţiale şi ale serviciilor de informaţii. Nu pot înţelege de ce se reduc bugetele majorităţii ministerelor, ale instituţiilor implicate în alegeri în mod direct şi de ce cresc bugetele unor instituţii implicate în mod indirect în alegeri (serviciile de informaţii).

- Bugetul Ministerului Comunicaţiilor şi Societăţii Informaţionale creşte în plină criză cu o sumă importantă (peste 50 de milioane, creştere de aproximativ 25%), în principal pentru a cumpăra licenţe în şcoli. Adică Guvernul României prevede bani pentru Microsoft, pentru că nu e în stare să folosească alte soluţii de rezolvare. Se gândeşte oare cineva la ce comisioane se învârt aici?

- Scad bugetele pentru Ministerul Culturii, Academia Română, pentru Radio şi Televiziunea publică. Ce să facem, este criză, putem trăi şi fără cultură în viziunea Guvernului.

- De asemenea, rămân îngheţate salariile bugetarilor, pensionarilor şi angajaţilor din companiile de stat, deşi în termeni reali ele vor scădea datorită inflaţiei atât din anul 2011, cât şi celei de anul viitor.

- Neaşteptat, scade bugetul pentru culte. Cum va înghiţi oare Biserica Ortodoxă Română situaţia aceasta? Vom vedea. Însă poate să fie doar o aparenţă, pentru că ne aşteptăm din nou anul viitor la vestitele "amendamente uninominale" pentru biserici şi mănăstiri. Iar cu această ocazie ni se reaminteşte că în anul 2011 Guvernul a alocat suplimentar, din fondul de rezervă, 35 de milioane pentru Catedrala Mântuirii Neamului.

- Şi pentru că am adus în discuţie acest subiect, oare cât va fi valoarea fondului de rezervă la anul? Cetăţenii nu au cum să ştie pentru că lipsesc anexele, după cum vă spuneam...

Singura speranţă care ne-a mai rămas este ca acest proiect de buget să fie modificat semnificativ de către Parlamentul României.

Domnul Marin Almăjanu:

"Încă un buget de coşmar!"

Bugetul anului viitor va fi cel mai sărac buget pe care îl va avea România de foarte mulţi ani. Deficitul bugetar nu va ajunge nici pentru plata costului datoriei publice.

Modul în care este construit actualul buget reflectă de fapt caracterul de tip "securist" al statului sub guvernarea Băsescu-Boc, care pune accentul pe instituţiile de forţă. Astfel, puterea a decis să reducă din fondurile destinate muncii, educaţiei, culturii, agriculturii şi să aloce mai mulţi bani Administraţiei Prezidenţiale şi serviciilor de informaţii.

Orice variantă de deficit sub 2% este nerealizabilă în 2012. Obiectivul mascat al actualului guvern este ca anul viitor să ajungă tot la un deficit de 3% sau peste, dar să utilizeze prin rectificări repetate miliarde de euro în scopuri electorale.

În anul 2012 se preconizează peste 11 miliarde de lei dobânzi la datoria publică, reprezentând peste 2% din PIB. Aceasta înseamnă că, de fapt, dacă tot deficitul se duce pe datoria publică, practic, finanţarea sectorului public se va face cu un buget excedentar. Toate alocările vor fi dramatic reduse faţă de 2011.

Consolidare fiscală înseamnă normalizare şi mai bună funcţionare a statului. Un stat care nu-şi îndeplineşte responsabilităţile fundamentale este un stat care se vlăguieşte, nu care se consolidează. De aceea, ideea reducerii deficitelor pe spinarea bolnavilor cronici, prin reducerea dramatică a cheltuielilor pentru educaţie, sănătate, cultură şi cercetare, prin îngheţarea pensiilor şi reducerea veniturilor bugetarilor, nu este un pas spre stabilizare, ci este o continuare a destabilizării.

Guvernul vorbeşte în permanenţă de creşterea investiţiilor. În realitate, însă, din 2008 investiţiile scad întruna - investiţiile străine directe, aflate printre principalele motoare ale creşterii economice, au scăzut de la 9,5 miliarde euro în 2008, la sub 2 miliarde de euro în 2011. Aşa cum merg lucrurile sub actuala guvernare, este posibil ca în 2012, în privinţa investiţiilor străine directe, să vorbim deja în termeni de zecimale.

Rata investiţiilor (totalul investiţiilor în PIB) a fost de 32% în 2008 şi scade la 20% în 2011. Cheltuielile de capital scad în termeni reali în 2011, faţă de 2008, cu aproape 30%.

Faptul că în faţa acestei situaţii dramatice premierul Emil Boc şi membrii Cabinetului anunţă pentru 2013 deficit bugetar 0, iar noi ştim că numai plata dobânzilor va fi 2% din PIB, arată că avem un guvern inconştient care învaţă mai degrabă din practicile anilor ’80 ale lui Nicolae Ceauşescu, decât din manualele de democraţie.

Domnul Teodor Atanasiu:

"La piovra portocalie"

Până unde mai poate ajunge corupţia portocalie, devenită deja o imensă caracatiţă, similară celebrei la piovra italiană? Se pare că tentaculele portocalii nu mai au nicio limită, crescând în lungime cu o viteză nemaiatinsă până acum de vreun alt guvern sau partid în istoria României!

Vă întrebaţi de ce România nu a mai ieşit deloc din criză sau unde sunt banii românilor în aceste vremuri grele?

De la domnul Băsescu şi Boc nu am auzit altceva în ultimii trei ani, decât faptul că nu mai sunt bani pentru pensii, salarii, pentru educaţie, sănătate, administraţie, mame, bebeluşi, asistenţă socială etc. Dar toate aceste imense sume irosite în neant, toate acele proiecte extrem de costisitoare şi nefolositoare nimănui, plătite uneori de zeci de ori mai mult decât valoarea lor reală, valurile şocante de şpăgi şi comisioane practicate la vedere, nu înseamnă doar sifonarea aproape totală a banilor publici ridicată la politică guvernamentală?

Cât vor mai fi toleraţi în fruntea guvernului, a primăriilor sau a consiliilor judeţene cei care adună bani publici cu sacul, pentru propriile lor hămesite buzunare sau pentru puşculiţa imensă, fără fund a partidului-stat? Este oare o stare de normalitate faptul că primari ai PDL, secretari de stat sau secretari generali de ministere fac coadă la DNA ca la supermarket sau că aceştia sunt prinşi în flagrant şi arestaţi pe bandă rulantă, de parcă corupţia în masă în PDL este un lucru de cinste?!

Acest partid fără ruşine şi fără scrupule întinde îngrijorător de mult coarda ilegalităţilor, dovadă vie fiind cazurile din ce în ce mai dese de învinuiţi sau arestaţi ce provin direct din rândurile sale.

Dacă şi înlocuitorul domnului Boc la Primăria Clujului n-a mai prididit să inventeze noi forme de cadouri necuvenite, de tipul shoppingului la mall pe banii altora, a mitei de 100.000 de euro dintr-un foc, a excursiilor în ţări exotice sau a cazării la cele mai scumpe hoteluri din Bucureşti, mă întreb cum stau lucrurile în alte judeţe celebre, precum Neamţ, Suceava, Arad sau Alba, unde scandalurile de notorietate au ţinut mereu prima pagină a ziarelor fără să se cerceteze nimic?!

Probabil că şi acest scandal referitor la primarul Clujului, deosebit de intens mediatizat în aceste zile, are de fapt menirea de a ascunde alte lucrurile mai grele pentru populaţie, pe care intenţionează să le pună din nou în aplicare falimentara echipă Băsescu-Boc şi se va stinge la fel de repede, ca şi cel privind infracţiunile din Portul Constanţa, cel din vămile de pe graniţa cu Moldova sau cel cu fondurile europene, însuşite preferenţial de domnul Botiş.

Oare nu a devenit o certitudine pentru toată lumea faptul că PDL nu are şi nici nu a avut ca prioritate, vreodată, problemele românilor sau bunul mers al economiei şi al instituţiilor publice, ci numai îmbogăţirea unor marcanţi membri ai săi şi stăpânirea despotică a ţării?!

Domnul Radu Bogdan Ţîmpău:

"O politică energetică corectă - oportunitate pentru dezvoltarea României!"

În contextul puternicei crize economice pe care România o traversează, sectorul energetic poate reprezenta o resursă imensă pentru revigorarea economiei româneşti, fapt care poate duce la creşterea gradului de bunăstare şi securitate a cetăţenilor români, dar şi la consolidarea poziţiei ţării noastre în rândul statelor Uniunii Europene.

În egală măsură, un succes în implementarea unui proiect energetic viabil ar contribui la creşterea standardului de calitate şi competitivitate al economiei româneşti în comparaţie cu alte pieţe economice europene. De aceea este necesară asumarea de către toţi actorii politici a unui nou proiect economic naţional pe termen mediu şi lung, centrat pe două componente: infrastructură şi competitivitate.

Ca parlamentar al Partidului Naţional Liberal, cred că este nevoie cât mai curând de însuşirea unui acord privind noua strategie energetică, care să fie centrat pe cinci componente de principiu majore şi nenegociabile: consacrarea în domeniul energiei, a regulilor pieţei libere; creşterea eficienţei energetice; sporirea ponderii energiilor regenerabile în mixul energetic; asigurarea securităţii în aprovizionarea cu resurse energetice; menţinerea accesibilităţii consumatorilor la produsele energetice; reducerea pierderilor energetice.

În plan practic, vor trebui urmaţi câţiva paşi concreţi prin care se va urmări:

a. soluţionarea problemei arieratelor companiilor de stat din domeniul energetic (cu deosebire Compania Naţională a Huilei (CNH) şi Termoelectrica);

b. aplicarea unui program ferm de închidere treptată a capacităţilor învechite şi ineficiente;

c. îndeplinirea standardelor de mediu pentru unităţile de producere a energiei;

d. reducerea riscurilor hidrologice pentru producţia de energie electrică în Centrala nucleară de la Cernavodă;

e. înlăturarea formelor de subvenţionare mascată a sectorului energetic;

f. asigurarea unei perspective clare pentru industria cărbunelui;

g. înlocuirea actualelor CET-uri cu sisteme de cogenerare de înaltă eficienţă.

Ca parlamentar ce reprezint judeţul Hunedoara un astfel de demers are o semnificaţie mult mai complexă. Pentru noi, hunedorenii, este important să redăm judeţului nostru statutul de zonă prioritară în industria energetică, valorificând la maximum capitalul de resurse, infrastructură şi tradiţie în acest domeniu.

Astfel, unul dintre obiectivele noastre este realizarea Complexului Energetic Hunedoara. În strategia energetică promovată de către Partidul Naţional Liberal, acest obiectiv poate fi atins în trei faze. În prima fază se realizează identificarea sectorului rentabil în cadrul CNH şi reorganizarea administrativă a CNH. În faza a doua se realizează o formă de asociere între unitatea de producere a huilei rezultată din reorganizarea CNH şi termocentralele de la Mintia şi Paroşeni. În faza a treia se iniţiază o investiţie de o capacitate de 500 Mw la Paroşeni şi una de peste 600 Mw la Mintia, care va permite realizarea unui complex energetic. Grupul nou de la Paroşeni va permite reducerea cheltuielilor de transport şi asigurarea pe termen lung a viabilităţii activităţilor miniere în Valea Jiului.

Partidul Naţional Liberal şi-a asumat prin Strategia energetică promovată atingerea unui deziderat important pentru România: sporirea producţiei de energie a României cu cel puţin 15% în orizontul anilor 2020, astfel încât obiectivele privind creşterea independenţei energetice a României, a gradului de bunăstare a cetăţenilor, precum şi transformarea ţării noastre într-un partener competitiv pentru celelalte state europene să poată fi atinse.

Domnul Călin Potor:

"O nouă măsură «pozitivă» a guvernului - îngheţarea salariilor şi pensiilor"

Românii vor trebui să strângă cureaua şi anul viitor, aşa cum au fost obligaţi s-o facă şi în 2011, din cauza măsurilor de austeritate impuse de guvernul boc, cu litere mici, evident. Conştienţi că se află într-un an electoral, guvernanţii nu-şi mai permit să mai bage mâna în buzunarele românilor, iar atunci se mulţumesc să le îngheţe salariile şi pensiile, care tot un fel de furt se poate numi.

Deputaţii puterii au adoptat săptămâna trecută Ordonanţa de urgenţă nr.80/2010 care cuprinde amendamente ale Comisiei pentru buget, potrivit cărora anul viitor pensiile şi salariile vor fi îngheţate. Este cât se poate de clar că votul celor 146 de deputaţi ai puterii îi condamnă pe cetăţeni la încă un an de sărăcie şi demonstrează clar, dacă mai era nevoie, că actuala guvernare duce o politică împotriva cetăţeanului român, bazată pe minciună şi demagogie ieftină.

În acelaşi timp, coaliţia de guvernare a aruncat o fumigenă în mass-media, pe surse, anunţând că s-a decis creşterea salariilor şi indexarea pensiilor în a doua jumătate a anului 2012. Decizia coaliţiei de guvernare reprezintă un fel de anestezic pe care puterea ni-l serveşte nouă, românilor, din două în două luni.

Pentru prima jumătate a anului viitor FMI a cerut prudenţă, iar în a doua parte a lui 2012 majorările nu pot fi efectuate din cauza Legii responsabilităţii ministeriale, fapt confirmat chiar de ministrul de finanţe, gheorghe ialomiţianu, cu litere mici. Acesta a declarat luna trecută în Parlament că pensiile şi salariile nu pot fi indexate din a doua parte a anului 2012, prin rectificare, deoarece Legea responsabilităţii fiscale interzice astfel de măriri cu şase luni înainte de alegeri.

Pe de altă parte, reprezentanţii USL au discutat la întâlnirea cu Delegaţia FMI chestiunea revenirii salariilor la nivelul de dinaintea tăierilor şi a indexării pensiilor. USL susţine asumarea clară, prin proiectul de buget, a acestor măsuri nu de la mijlocul lui 2012, ci chiar de la începutul anului viitor. Sunt convins că dacă nu se angajează prin buget aceste măsuri, ele nu vor putea fi onorate, iar prin amânarea lor până în semestrul al II-lea al anului 2012, pdl încearcă să păcălească din nou populaţia.

Domnul Călin Potor:

"pdl sfidează adevăraţii revoluţionari"

O ştim cu toţii, există riscul unei noi recesiuni în Europa, cu consecinţe intempestive asupra nivelului de trai în scădere al românilor, şi cu siguranţă România nu va fi ocolită. Este la fel de adevărat că criza a obligat guvernele din toate statele importante ale lumii să iniţieze programe de austeritate care au provocat mari suferinţe populaţiei. A făcut-o până la cote necontrolate, comiţând greşeli incalificabile (vezi mărirea cotei de TVA), şi guvernul boc, cu "b" mic.

Problema pe care eu doresc să v-o prezint astăzi este atitudinea sfidătoare, lipsa de inteligenţă, de loialitate şi profesionalism cu care acest guvern îşi promovează actele normative, vădind un adevărat dispreţ faţă de spiritul legii şi faţă de categoriile sociale sau profesionale afectate. Cel mai recent exemplu este maniera scandaloasă, hoţească, incredibilă prin care a reuşit să treacă prin Camera Deputaţilor Ordonanţa de urgenţă nr.80/2010 prin care blochează sine die nu numai indexările de pensii şi salarii în anul 2012, indexări promise în faţa naţiunii cu doar câteva luni în urmă, ci anulează abuziv în totalitate, fără nici o explicaţie logică, indemnizaţiile "Luptătorilor pentru Victoria Revoluţiei din Decembrie 89", acordate prin Legea nr.341/2004.

Vreau să fiu bine înţeles, şi eu ca şi toţi revoluţionarii din judeţul Alba (Alba Iulia şi Cugirul sunt "Oraşe-Martir ale Revoluţiei Române") suntem de acord că în rândul revoluţionarilor sunt mulţi impostori şi trebuie să se facă ordine în certificatele acordate. Uniunea Asociaţiilor de Revoluţionari din Alba a înmânat primului-ministru emil boc un memoriu în care cere amendarea de urgenţă a Legii nr.341/2004, astfel, încât după reanalizarea tuturor dosarelor, impostorii să fie eliminaţi nu numai din rândul luptătorilor, ci şi din rândul aşa-zişilor "răniţi" şi "decedaţi" în legătură cu evenimentele din decembrie 1989.

În memoriul respectiv s-au dat exemple concrete de miliţieni bătuţi de populaţie (17 la număr), de cetăţeni răniţi în banale accidente auto (15 la număr), de miliţieni aflaţi în autoturisme care nu au oprit la somaţia armatei şi au fost împuşcaţi, de beţivi care s-au tăiat cu cuţitele când s-au încăierat între ei. S-a dat chiar numele unui terorist ucis în timp ce încerca să fugă după ce a fost prins. Toţi aceştia au obţinut certificate medicale la timpul respectiv şi profitând de ambiguităţile Legilor nr.42/1990 şi nr.341/2004 au obţinut fraudulos titluri de revoluţionari cu rang de "rănit" sau "decedat în legătură cu evenimentele din Revoluţie". Toţi aceştia îşi vor păstra indemnizaţiile aşa-zis reparatorii, potrivit manipulării lui emil boc şi a echipei sale de pseudominiştri.

S-a creat astfel situaţia aberantă în care cei care s-au aflat de cealaltă parte a baricadei, sau au fost victimele unor accidente rutiere sau de alt fel, le vor râde în nas pe stradă celor care şi-au riscat cu adevărat viaţa în Revoluţie. Cei care au ridicat baricade în calea tancurilor şi le-au apărat cu piepturile goale, cei care au ridicat şi condus mulţimile împotriva regimului comunist, înainte de fuga dictatorului Ceauşescu, dar nu au avut "norocul" (în ghilimele) să fie împuşcaţi mortal sau răniţi, sunt consideraţi de pdl nişte impostori. În acelaşi timp, miliţienii şi securiştii bătuţi de populaţie, precum şi victimele unor accidente rutiere, fără nici o legătură cu Revoluţia, sunt eroi care merită recunoştinţa naţiei.

Halal, domnilor guvernanţi! Iată ce se întâmplă când în loc să discuţi temeinic modificarea unei legi, sfidezi Parlamentul şi introduci hoţeşte amendamente la un act normativ, fără nicio legătură cu legea respectivă, mizând pe vremelnica majoritate parlamentară.

Deputaţii coaliţiei (pdl ca urmaş al FSN se consideră de sorginte revoluţionară) s-au mobilizat exemplar pentru a vota această aberaţie impardonabilă, care nu le face deloc cinste pentru că umileşte naţiunea română. Ministrul ialomiţianu, tot cu litere mici, a strecurat pe furiş la Comisia pentru buget finanţe şi bănci nişte amendamente la OUG nr.80/2010, fără nicio legătură cu sensul acelei ordonanţe.

Întrebarea mea este: de ce s-a apelat la un gest reprobabil în loc să se amendeze Legea nr.341/2004 şi să se reanalizeze de urgenţă, în 2-3 luni, toate dosarele, aşa cum au cerut adevăraţii revoluţionari? Sau de ce nu li s-a redus un procent, şi nu în totalitate, din indemnizaţii, cum s-a procedat cu alte categorii, până la amendarea legii? Şi, mai ales, de ce i s-a luat indemnizaţia, anticonstituţional, doar unei singure categorii de revoluţionari şi nu la toţi, din moment ce există suspiciuni legate de toate dosarele?

Prin maniera heirupistă în care guvernează, guvernul boc sfidează valorile morale ale ţării noastre. Nu arunci odată cu apa murdară şi copilul din copaie. Mă întreb, oare pe cine mai au de sfidat, în România, pdl şi actualii guvernanţi? Chiar se uită că fără decembrie 1989 acest Parlament şi acest guvern nu ar fi existat?

Domnul Călin Potor:

"Cine este adevărata ţintă a scandalului de la Cluj?"

Scandalul de la Cluj, în care primarul şi unul dintre vicepreşedinţii consiliului judeţean, oameni de seamă ai pdl, au fost băgaţi după gratii, nu este altceva decât o reglare de conturi între diferitele grupări din partidul aflat la putere. Acest duel se duce, cum altfel, prin intermediul Direcţiei Naţionale Anticorupţie. Cazul de la Cluj dezvăluie însă şi sistemul bine dezvoltat de afaceri a autorităţilor locale pe banii statului, faţă de care premierul emil boc, cu litere mici, este direct responsabil. În fapt, boc l-a propus şi l-a girat pe actualul primar al municipiului Cluj-Napoca, sorin apostu, şi l-a susţinut asiduu pe finul său, alin păunel tişe, pentru ocuparea funcţiei de preşedinte al Consiliului Judeţean Cluj.

Având în vedere derularea ultimelor evenimente de la Cluj, în care oamenii pdl sunt duşi buluc la DNA şi se emit mandate peste mandate de arestare, nu este exclusă nicio răfuială la nivel de vârf, în care să fie vizat însuşi premierul boc, ca girant al reprezentanţilor pdl din Cluj. Evoluţia viitoare a situaţiei va arăta dacă boc va fi tras la răspundere sau nu... De asemenea, este de văzut dacă intervenţiile DNA, în aceste cazuri, vor stabili în ce măsură întreaga filială pdl de la Cluj a fost sau nu implicată în afaceri cu banii publici.

Domnul Călin Potor:

"Viitor fără perspective România are!"

Toţi indicii economici arată fără echivoc că România stă mai rău în prezent decât în urmă cu trei ani, când se presupune că s-a declanşat criza. Sub guvernul boc, cu "b" mic, deficitele bugetului de stat (nominal, real, ca procent în PIB) au fost în permanenţă mult mai mari decât în 2008. În 2008 deficitul a fost de 3,9%, în 2009 de 7,2%, în 2010 de 6,8%, iar în 2011 este estimat la 4,7%-4,8% din PIB.

În plus, o mare vulnerabilitate o reprezintă datoria publică şi costurile ei. Cheltuielile cu dobânzi au fost următoarele: în 2008 - 3,9 mld. lei; în 2009 - 6 mld. lei; în 2010 - 7,3 mld. lei; în 2011 - la nouă luni - 6,5 mld. lei, preliminat pe întregul an 8,6 mld. lei; în 2012 (estimat) - 11,4 mld. lei. Dacă guvernul va asuma pentru 2012 un deficit bugetar de sub 2% din PIB, el nu va ajunge nici pentru plata dobânzilor. Practic, în anul 2012, cu o ţară adâncită în sărăcie, România va plăti pentru datorii aproape cât tot bugetul public al sănătăţii.

În cea mai mare parte reducerea deficitului de cont curent se datorează prăbuşirii investiţiilor străine şi interne. În anul 2008 investiţiile străine în România au fost de 9,5 mld. euro, în anul 2009 s-au prăbuşit la 3,5 mld. euro, în anul 2010 au coborât din nou la 2,6 mld euro. În anul 2011 preliminatul ne duce la 1,8 mld. euro, iar Comisia Naţională de Prognoză ne spune că rata investiţiilor (totalul investiţiilor raportat la PIB) scade dramatic an de an, de la 32% în 2008, la 26,6% în 2009 şi la doar 22% în 2010. Potrivit INS, investiţiile au scăzut în primul semestru al acestui an, asta în condiţiile în care economia urmează să crească cu 1,5%.

Reducerea deficitului bugetar, lăudabilă ca intenţie, nu se poate face sustenabil decât pe baza creşterii economice. Pentru actualul guvern, însă, reducerea deficitului bugetar este doar un scop în sine pe care îşi propune să-l atingă exclusiv prin reduceri de cheltuieli. Nu se va reuşi astfel decât limitarea perspectivelor de creştere economică. Oferă bugetul perspective pentru viitor? Nu. Vom vorbi doar despre o continuare a măsurilor de austeritate, nu şi de o perspectivă de relansare economică, iar românii vor trăi şi mai prost anul viitor. Să nu mai vorbim că foarte mulţi dintre ei vor ieşi extrem de greu din această iarnă...

Doamna Claudia Boghicevici:

"Meseria-i brăţară de aur"

Acum că s-au liniştit apele în cazul dezastrului de la bacalaureat, putem să gândim situaţia la rece şi să propunem noi soluţii la situaţia existentă. S-a făcut o adevărată dramă la televizor pe acel subiect, subiect care nu sunt eu în măsură să-l comentez, dar ceea ce pot comenta sunt măsurile propuse ulterior.

Doamna Andronescu a venit cu o propunere pe care eu am perceput-o ca pe o glumă proastă, pe când dânsa o trata cu toată seriozitatea, şi atunci am înţeles cât de importante şi profitabile sunt universităţile.

O societate normală presupune diversitate, presupune ierarhie, presupune existenţa unui lanţ, aşa reuşeşte să se dezvolte şi să progreseze o societate. În ultimii ani s-a demonitizat foarte mult accesul şi importanţa urmării unei facultăţi. A devenit în concepţia publică ca fiind obligatoriu să urmezi o facultate, bineînţeles că şi universităţile s-au arătat foarte deschise pentru apetitul acesta superficial de a urma o şcoală universitară.

Astfel ne-am trezit cu o grămadă de absolvenţi pe piaţa muncii, o piaţă incapabilă să absoarbă aceşti şomeri cu diplomă, care au urmat o facultate doar de dragul de a avea studii superioare.

Cred că a sosit momentul să renunţăm la ipocrizie şi să recunoaştem că societatea românească are nevoie şi de oameni fără studii superioare, are nevoie şi de meşteşugari, meseriaşi în toate acele domenii practice care încet-încet încep să dispară... (pantofari, coafori, frizeri, tăbăcari, croitori, mecanici, ceasornicari, bijutieri etc.)

Legea meşteşugarilor vine în sprijinul acestor meseriaşi care au nevoie de susţinere şi de o organizare, astfel încât această pătură a societăţii să fie reanimată, să se înmulţească şi să aducă acea plusvaloare de care este atât de multă nevoie.

Acest proiect de lege îşi propune să organizeze toţi meşteşugarii, să le faciliteze accesul la târguri şi expoziţii, să-i încurajeze să transmită mai departe secretele meseriei, şi promovează cultura şi tradiţia românească, asigurând astfel conservarea şi perpetuarea moştenirii naţionale.

Cred cu tărie în această lege şi mai cred că avem nevoie de meşteşugari pentru a fi întregi, aşa cum până la urmă cu toţii avem locul nostru sub soare. A venit vremea ca şi pentru această categorie socială să răsară falnic soarele.

Domnul Eugen Constantin Uricec:

"Cine se sperie de independenţa procurorilor?"

Nu aş putea spune că urmăresc cu prea mare satisfacţie faptul că agenda zilnică a procurorilor Direcţiei Naţionale Anticorupţie este extrem de încărcată. Mi-aş dori ca România să fie o ţară în care slujbaşii legii să nu aibă o sarcină prea mare şi prea multe speţe de anchetat. Aceasta ar presupune o ţară fără corupţie şi fără fapte ilegale săvârşite de cetăţenii ei.

Din nefericire, acest pământ făgăduit nu se află nicăieri pe harta lumii, ci doar într-o lume idealistă. Nici America, nici Germania şi nici altă democraţie consolidată nu a reuşit să înlăture flagelul corupţiei, cu atât mai mult o ţară care abia s-a născut în lumea statului de drept şi pentru care instituţiile nou create au nevoie de sprijin şi credibilitate mai mult decât de orice.

Nu putem să negăm că, în ciuda clauzei de salvgardare cuprinsă în Tratatul de aderare a României la Uniunea Europeană, eforturile cele mai mari în sensul înlăturării acestui stigmat au fost făcute de către procurorii Direcţiei Naţionale Anticorupţie. Că ne place sau nu, Domniile Lor încearcă să restabilească în România respectul pentru lege şi pentru câştigurile licite.

În ciuda tuturor vocilor rele, că cineva anume ar controla activitatea acestor slujbaşi ai legii, constatăm fără vreun dubiu că Domniile Lor nu au vreo piedică în a cerceta faptele potenţial ilicite ale oricui cetăţean român, indiferent dacă este sau nu un apropiat al puterii politice sau al opoziţiei.

Este tragic faptul că munca acestor oameni este purtată cu rea-voinţă pe drumul discreditării. Singurul fapt care ar trebui să ne nemulţumească este faptul că munca Domniilor Lor ajunge în faţa unor instanţe care nu întotdeauna fac util acest efort.

Problema centrală a discursului celor care se tem de profesionalismul şi imparţialitatea procurorilor români, este legată de temerea ca nu cumva aceştia să îşi facă real datoria. Şi atunci, cel mai la îndemână este să discreditezi prin calomnii activitatea unor slujbaşi ai legii.

Martoră acestei atitudini ostile faţă de activitatea procurorilor români este "liniştea asurzitoare" din perioada guvernării Năstase sau Tăriceanu. Erau atunci mai puţine fapte ilegale? Nu, cu siguranţă.

Iar pentru cei care cred că procurorii mai sunt subordonaţi cumva sau cuiva, îi asigur că aceştia nu mai sunt nici speriaţi, nici subordonaţi şi nici impresionaţi de persoana care săvârşeşte fapte ilegale, fiind conştienţi că fiind imparţiali sunt mai puternici şi mult mai sprijiniţi de societatea românească.

Domnul Cornel Ghiţă:

"Legea-cadru a asistenţei sociale - o lege importantă pentru reforma sistemului de asistenţă socială"

Declaraţia de astăzi se referă la Legea-cadru a asistenţei sociale.

De 20 de ani românilor li s-a tot promis bunăstarea pe datorie, cu pensii, salarii şi ajutoare sociale plătite din bani pe care nu îi avem şi atunci îi împrumutăm. Aşa am ajuns în 2011 să avem 19,994 miliarde lei cheltuieli cu asistenţa socială, în condiţiile în care împrumutăm bani să acoperim un deficit bugetar de 4,4%.

Reforma sistemului de asistenţă socială înseamnă dreptate în sistemul de asistenţă socială, o alocare corectă, transparentă a banilor către cei care chiar au nevoie de ajutor, direcţionarea banilor către cele mai sărace categorii de persoane, dar şi eliminarea din sistemul de asistenţă socială a persoanelor care fraudează cu bună ştiinţă bugetele şi aşa insuficiente.

Prin Legea-cadru a asistenţei sociale limităm dependenţa oamenilor faţă de ajutorul statului şi îi încurajăm să fie activi în societate.

Ştim cu toţii că acum primesc ajutor de la stat multe persoane apte de muncă, dar care s-au obişnuit să trăiască din puţinul de la stat. Pe aceşti oameni îi încurajăm, prin noua lege, să intre pe piaţa muncii şi le acordăm:

- majorări ale beneficiului de asistenţă socială acordat;

- prelungirea perioadei de acordare a beneficiului de asistenţă socială cu maximum 3 luni din luna încadrării în muncă;

- în schimb, cei care refuză un loc sau cursurile de formare/recalificare vor primi mai puţini bani din asistenţa socială sau chiar vor pierde acest ajutor;

- stimulente pentru suplinirea unor servicii sociale;

- angajatorii care încadrează în muncă persoane cărora li se acordă beneficii de asistenţă socială pot beneficia, în condiţiile legii, de facilităţi fiscale sau de altă natură.

O mare problemă era, până acum, că oameni nevoiaşi, de mult ori cu probleme medicale, erau puşi pe drumuri şi chemaţi să completeze seturi de dosare. De acum încolo, prin noua lege simplificăm toată această birocraţie care mai mult încurca decât să ajute. Vom avea o singură cerere în care vor fi cuprinse toate beneficiile de asistenţă socială de care are nevoie o familie/persoană. În plus, cetăţenii vor veni la un singur birou unde vor depune aceste cereri şi nu vor mai fi plimbaţi de la o instituţie la alta

Am avut un adevărat hăţiş în asistenţa socială, în care se pierdeau şi funcţionarii şi beneficiarii. Un hăţiş care a şi permis fraudarea sistemului, pe ideea cu cât e mai confuz, cu atât e mai uşor de păcălit sistemul.

Tocmai pentru a putea focaliza mai bine nevoile cetăţenilor şi a distribui corect şi eficient banii, vom împărţi asistenţa socială în 4 mari categorii, corelate cu practica din UE:

- măsuri pentru prevenirea sărăciei şi riscului de excluziune socială;

- asistenţă socială a familiei şi copilului;

- asistenţă socială a persoanelor cu nevoi speciale;

- alte tipuri de ajutoare şi facilităţi.

Cele patru categorii de beneficii sociale cuprind, la rândul lor, următoarele 9 tipuri de alocaţii, indemnizaţii şi facilităţi:

- venitul minim de inserţie - se instituie prin unificarea actualului venit minim garantat, a alocaţiei pentru susţinerea familiei şi a ajutorului pentru încălzirea locuinţei;

- alocaţia de stat pentru copii - se menţine din prestaţiile actuale;

- alocaţia de plasament - se menţine din prestaţiile actuale

- indemnizaţii, stimulente şi ajutoare creştere copil - se menţin din prestaţiile actuale care privesc indemnizaţia pentru creşterea copiilor şi stimulent lunar (OUG nr.111/2010) şi cele 7 tipuri de indemnizaţii şi ajutoare care se acordă persoanelor care au în îngrijire copii cu handicap între 0-7 ani, acordate în baza Legii nr.448/2006;

- indemnizaţii persoane cu nevoi speciale - se instituie alocaţia lunară pentru persoanele cu dizabilităţi, rezultată din unificarea indemnizaţiei lunare şi a bugetului complementar pentru persoanele cu handicap, prevăzute în prezent de Legea nr.448/2006; se instituie indemnizaţia de îngrijire pentru asigurarea îngrijirii personale la domiciliu a persoanelor cu nevoi speciale (preluare din sistemul actual);

- indemnizaţie lunară de hrană HIV/SIDA - se menţine din prestaţiile actuale şi se elimină alocaţia lunară de hrană pentru copiii cu handicap HIV/SIDA;

- ajutor pentru persoane refugiate - se menţine din prestaţiile actuale;

- ajutorul de urgenţă - se menţine din prestaţiile actuale şi va cuprinde inclusiv ajutoarele financiare şi cele pentru tratamente în străinătate care se elimină;

- facilităţi - se menţin din facilităţile actuale, respectiv contribuţiile de asigurări de sănătate (beneficiari de VMG şi de indemnizaţie pentru creşterea copilului), transport persoane cu dizabilităţi, subvenţionare dobânzi credite pentru persoane cu dizabilităţi etc.

Domnul Costică Macaleţi:

"14 noiembrie - Ziua Mondială a Diabetului"

Ziua Mondială a Diabetuluiare loc în fiecare an, în data de 14 noiembrie, la iniţiativaFederaţiei Internaţionale de Diabet(IDF), cu sprijinulOrganizaţiei Mondiale a Sănătăţii. Această zi este marcată la nivel internaţional de toate asociaţiile membre ale IDF, de furnizorii de servicii de sănătate, cât şi de persoanele afectate dediabet, fiind cea mai mare campanie mondială de informare asupradiabetului.

Acest eveniment are ca scop să ofere o mai bună informare persoanelor care suferă dediabet, reprezentând şi o manieră de implicare şi de informare a publicului, în general - cei care au persoane apropiate care suferă de această boală, publicul larg, profesioniştii din domeniul sănătăţii şi autorităţile publice.

Diabetul este una dintre cele mai frecvente boli cronice netransmisibile ale secolului XXI, din categoria bolilor endocrine, care afectează în prezent peste 346 de milioane de oameni din întreaga lume, potrivit ultimelor statistici ale Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii. Prin complicaţiile sale, diabetul este principala cauză a orbirii, a amputaţiilor şi a insuficienţei renale. Prevalenţa diabetului este în continuă creştere, iar OMS estimează că până în 2030 numărul deceselor cauzate de diabet se va dubla.

În România,diabetul afectează peste un milion de persoane. Aproximativ 2.800 sunt copii, iar numărul lor este în creştere, ca urmare a stilului de viaţă nesănătos.

Ziua Mondială a Bolnavilor de Diabet, marcată ieri la nivel naţional, aduce noi statistici îngrijorătoare la Botoşani. Numărul bolnavilor de diabet a depăşit deja bariera de 10.000, judeţul fiind pe un loc fruntaş pe ţară şi la această boală, după ce statisticile l-au plasat în primele poziţii şi la hepatită şi cancer. Datele statistice prezentate de Direcţia de Sănătate Publică (DSP) arată că, la finalul primei jumătăţi a acestui an, nu mai puţin de 10.861 de persoane figurau în evidenţa medicilor specialişti ca suferind de diabet zaharat, în medie, lunar înregistrându-se 90-100 de cazuri noi în fiecare lună. Dintre bolnavii cu diabet, 2.037 sunt insulino dependenţi şi alţi 8.763 sunt noninsulino dependenţi. Printre diabetici se numără şi copii, 33 având vârste între 0-14 ani. Modul de alimentaţie complet nesănătos şi stilul de viaţă din această perioadă fac ca majoritatea bolnavilor să fie din rândul populaţiei active.

Mă declar ferm în favoarea unei educaţii active de prevenire şi combatere a diabetului şi încurajez pe cei care suferă de această maladie, familiile şi prietenii lor, să continue să lupte cu boala şi urmările ei şi să fie exemplu pentru ceilalţi, pentru că ei trebuie să controleze boala şi nu să se lase controlaţi de ea.

Domnul Cristian Buican:

"Buget de stat autoritar"

Propunerea Guvernului Boc pentru Legea bugetului de stat, cea mai importantă lege a unui stat, care stabileşte priorităţile şi domeniile importante în viziunea executivului faţă de anul ce va urma, reprezintă, în termeni reali, continuarea măsurilor de austeritate, lipsa investiţiilor şi condamnarea la sărăcie a românilor. Bugetul anului 2012, în varianta propusă de executiv, este cel mai sărac buget pe care l-a avut România în ultimii 10 ani şi este construit pe o gândire profund greşită din punct de vedere economic, mai aproape de ceea ce răposatul dictator propunea când dorea cu orice preţ plata integrală şi rapidă a datoriei externe, decât de o gândire de tip democratic, bazată pe dezvoltare şi pe recuperarea decalajelor ce ne despart de ţările din vestul Uniunii Europene. Pe scurt, propunerea Guvernului pentru Legea bugetului de stat pentru anul 2012 este ipocrită şi lipsită de orice viziune economică.

Orice român cu minime cunoştinţe de economie ştie că un deficit bugetar de doar 2% din PIB este cel puţin nerealist. Asumarea unui astfel de deficit de doar 2% condamnă românii la sărăcie, în condiţiile în care, doar în ceea ce priveşte dobânzile şi împrumuturile pe care statul român le are de plătit în anul 2012, acestea sunt de 11 miliarde de lei, adică puţin peste 2% din PIB. Acest lucru însemnă că tot deficitul asumat de către actualii guvernanţi se va duce pe plata datoriei publice, iar finanţarea sectorului public se va face pe un buget excedentar, însemnând tăieri dramatice ale bugetelor ministerelor faţă de anul 2011, şi nu majorarea acestora, aşa cum încearcă să trâmbiţeze propaganda portocalie.

O altă minciună PDL-istă ce reiese din proiectul Legii bugetului de stat pe anul 2012 este şi aceea a creşterii alocării bugetare pentru investiţii, principalul motor al creşterii economice şi singura şansă a României de a-şi reveni din punct de vedere financiar. Rata investiţiilor, adică totalul investiţiilor din PIB, era în anul 2008 de 32%, iar în anul 2011 de doar 20%. Mai mult decât atât, cheltuielile de capital scad, în anul 2011, faţă de anul 2008 cu 30%, iar în actualele condiţii economice vor continua să scadă şi în anul 2012. În ceea ce priveşte nivelul investiţiilor străine, lucrurile sunt şi mai grave. Dacă în anul 2008 investiţiile străine directe din România erau la un nivel de 9,5 miliarde de euro, în anul 2011 acestea au ajuns la doar 2 miliarde de euro, iar perspectivele pentru anul 2012 sunt de continuare accentuată a acestei scăderi.

În orice stat democratic în care guvernanţii sunt sănătoşi mental, nu se reduc deficitele pe seama populaţiei şi prin tăieri succesive ale veniturilor acestora. Consolidarea fiscală şi economică ar trebui să însemne o mai bună funcţionare a statului şi nu distrugerea sistemelor publice. Nu este normal şi nici sănătos din punct de vedere economic să reduci deficitele pe spatele bolnavilor, subfinanţând sistemul de sănătate, pe seama copiilor şi a profesorilor, diminuând drastic, de la an la an, bugetul educaţiei sau pe seama pensionarilor şi a bugetarilor, îngheţând pensiile şi reducând veniturile bugetarilor. Colac peste pupăză, bugetele serviciilor de informaţii vor creşte substanţial, asemenea bugetului întâiului cârmaci.

Toate aceste aspecte, nu numai că nu sunt corecte din punct de vedere economic, nu numai că nu au nicio logică şi nu numai că nu se bazează pe vreun model de gândire patentat de ţările occidentale, dar ne îndreptăţesc pe noi, reprezentanţii opoziţiei, să susţinem cu argumente din ce în ce mai numeroase că propunerea Legii bugetului de stat pe anul 2012 se aseamănă mai mult cu bugetul unui stat autoritar, decât acela al unei democraţii consolidate.

Domnul Cristian-Sorin Dumitrescu:

În calitatea mea de preşedinte al Comisiei pentru învăţământ, ştiinţă, tineret şi sport, de cadru didactic universitar şi de deputat responsabil, am făcut, cred eu, toate demersurile posibile pentru a atrage atenţia asupra stării jalnice în care actuala coaliţie de guvernare a adus sistemul naţional de învăţământ.

În acest sens, am atras de nenumărate ori atenţia asupra pericolului pe care îl reprezintă nu doar subfinanţarea constantă a acestui domeniu, dar şi pericolul reprezentat de experimentele pe care diverşi neaveniţi, aşa cum este şi actualul ministru Daniel Petru Funeriu, un exemplu de incompetenţă pentru actuala echipă guvernamentală, le aplică într-un domeniu de care depinde chiar viitorul generaţiei tinere.

Mai mult decât atât, constatând că a discuta despre problemele educaţiei naţionale cu actualul titular al portofoliului echivalează cu gestul de a căra apă cu sita, m-am adresat în scris primului ministru Emil Boc, în speranţa că, cel puţin în calitatea sa de cadru didactic, va fi mai receptiv la gravele probleme cu care se confruntă învăţământul la ora actuală.

Pentru a afla care a fost rezultatul demersurilor mele, este suficient să ne aruncăm o privire peste proiecţia bugetară aferentă anului 2012, pentru a constata cu uşurinţă că atât de mult îi interesează pe cei care, din nefericire pentru acest popor, se găsesc, încă, la timona treburilor ţării, încât educaţia naţională este pe cale de a primi un buget şi mai sfrijit, mai pricăjit decât cel din acest an! Şi asta în condiţiile în care anul 2012 ar trebui să fie, conform Legii Educaţiei pe care actualul guvern şi-a angajat răspunderea, anul în care ar trebui să fie implementate primele măsuri din noua legislaţie. Iată, aşadar, încă un exemplu de "maximă competenţă" servit poporului român de actuala putere!

Din nefericire, covârşitoarea majoritate a cetăţenilor trăitori pe aceste meleaguri vor trebui să-şi înscrie, an după an, copiii la una dintre şcolile din România, suportând consecinţa de a-i vedea instruiţi într-un sistem fatal şubrezit de crasa incompetenţă a guvernării actuale, rezultatele acestui simulacru de educaţie fiind unele uşor de anticipat!

Şi pentru ca cei care mai privesc cu scepticism repetatele mele semnale de alarmă să se convingă pe deplin de justeţea afirmaţiilor pe care le fac, i-aş invita să ia legătura cu domnul Iordache Bostan, inspectorul general al Inspectoratului Şcolar Judeţean Vrancea. Vor avea astfel ocazia să afle că, numai în ultimele două luni, s-au înregistrat 29 de cereri de concediu fără plată din partea cadrelor didactice din acest judeţ.

Motivaţia acestor cereri? Una singură: nemaiputându-se descurca cu un salariu mizer de 700 sau 800 de lei, din care aproximativ 200 de lei se duc pe cheltuielile de navetă, aceste cadre didactice, cu a căror pregătire statul a cheltuit bani, intenţionează să emigreze pentru a-şi căuta locuri de muncă mult mai bine plătite, în orice alt domeniu de activitate!

Iată, aşadar, domnule premier Emil Boc, iată, aşadar, domnule ministru Daniel Petru Funeriu, în ce situaţie catastrofală aţi împins sistemul naţional de educaţie, ce "servicii extraordinare" i-aţi adus prin crasa dumneavoastră incompetenţă!

Din acest motiv şi din multe altele, pe care nu le mai amintesc, sper ca măcar acum, în ceasul al treisprezecelea, să înţelegeţi că de buna funcţionare a acestui sistem depinde nu doar soarta unor întregi generaţii, ci însuşi viitorul acestei ţări şi să reveniţi asupra simulacrului de buget pe care, cu cinism maxim, îl propuneţi educaţiei pentru următorul an, îmbunătăţindu-l substanţial sau (cazul cel mai fericit pentru toată lumea, inclusiv pentru domniile voastre!), să încetaţi să vă şi să ne mai chinuiţi agăţându-vă de nişte fotolii mult prea mari pentru măruntele dumneavoastră competenţe, prezentându-vă demisiile!

Domnul Daniel Buda:

"Activitatea opoziţiei, plasată între declaraţii şi realitate"

Experienţa politică, nu o dată, mi-a demonstrat că de cele mai multe ori unii dintre politicienii vremii se pretind ca având expertiză în majoritatea domeniilor de interes, îşi exprimă puncte de vedere nefundamentate şi uneori chiar halucinante, diametral opuse specializării profesionale. Sigur, sunt de acord cu faptul că este esenţial, mai cu seamă în postura de persoană publică, să fii informat, însă de aici şi până la a face evaluări exhaustive bazate pe propriile convingeri, este cu adevărat o lipsă de respect pentru cei care ţi-au acordat votul de încredere.

De curând, liderul Victor Ponta, îşi exprima susţinerea cu privire la propunerile fostului premier grec de a organiza un referendum pe tema planului de austeritate propus ca urmare a dezbaterilor liderilor europeni. Evoluţia rapidă a lucrurilor a dovedit, încă o dată, capacitatea liderului socialist de a înţelege principiile macroeconomiei sau necesitatea urgentării adoptării unor măsuri menite să împiedice consecinţe nefaste pentru perioade mai îndelungate. În egală măsură, Victor Ponta, într-un stil ironic, de altfel, incalificabil pentru unul care se pretinde a fi liderul celui mai important partid din opoziţie, tratează problemele majore ale acestui stat, vorbeşte de criză mondială la modul superficial şi reduce totul la declaraţii populiste şi demagogice.

Pe de altă parte, nu pot să accept faptul că acest lider al neosocialismului, avându-i ca mentori pe cei care au avut cea mai importantă contribuţie la dezastrul economic şi financiar al acestui stat, face acuzaţii cu privire la adoptarea deciziilor fundamentale în România, acuzând în mod iresponsabil pe cei care, în ultimii 3 ani, au făcut eforturi supreme pentru a salva România de la un dezastru economic, respectiv de a repara greşelile incomensurabile ale guvernanţilor din anii precedenţi.

Acest mod de a aborda situaţia politică şi economică, după ureche sau mai bine spus în necunoştinţă de cauză, mă determină în mod legitim să îmi ridic mari semne de întrebare cu privire la situaţia în care s-ar fi aflat astăzi România dacă aceşti pseudolideri ar fi fost la guvernare? În egală măsură mă întreb, oare România europeană de astăzi mai are nevoie de un comportament politic iresponsabil, aşa cum îl afişează liderii Uniunii Socialiste? Încă o dată, opoziţia din România, în frunte cu liderii ei, ne-au demonstrat faptul că nu pricep ceea ce înseamnă plan strategic sau aplicarea unor măsuri urgente de austeritate, atunci când situaţia economică mondială o impune.

Această abordare confirmă, de fapt, imaturitatea şi iresponsabilitatea acestui lider de partid, care se doreşte să fie premierul României. Am convingerea că în situaţia în care România nu ar fi luat aceste măsuri dure, ar fi riscat situaţii similare Greciei, Italiei sau altor state europene. Din fericire, datorită responsabilităţii guvernanţilor şi a măsurilor dure, dar atât de necesare care au fost aplicate, astăzi suntem ţara dată ca şi exemplu în ceea ce priveşte procesul de reformă economică. Acest lucru, deoarece, România are la conducerea ei în această perioadă oameni politici puternici şi curajoşi care au guvernat şi guvernează pentru şi în interesul cetăţeanului, siguranţa şi stabilitatea economică a ţării.

În schimb, pentru membrii opoziţiei, miza politică este câştigarea capitalului electoral, indiferent de mijloace. Tocmai acest mod de a face politică a contribuit la plasarea clasei politice într-un con de umbră, fiind blamată şi criticată de toate categoriile sociale. Le-aş sugera acestor politicieni să lase deoparte declaraţiile făcute de dragul şefilor de partid şi dacă tot pricep ceea ce înseamnă democraţia, consultarea poporului, referendumul şi punerea în aplicare a voinţei poporului să nu ducă problema peste graniţe şi să facă un efort să pună în practică voinţa poporului român. Cu titlu de exemplu, nu m-aş referi decât la referendumul din anul 2009 referitor la un parlament mai mic şi unicameral, referendum faţă de care, nu o dată, s-au opus cei din PSD şi PNL.

În schimb, în timp ce opoziţia se "luptă" declarativ pentru binele acestei ţări, actuala putere se poate lăuda cu rezultate concrete în procesul de reformare şi modernizare a statului român şi, sigur, cu o agendă care are ca şi priorităţi respectarea promisiunilor făcute în faţa cetăţenilor şi a partenerilor internaţionali.

Domnul Daniel Florian Geantă:

"Continuarea programului de reabilitare termică"

Guvernul Boc crede în continuare că cea mai eficientă şi economică metodă de reducere a cantităţilor de energie, a costurilor la încălzire, în fapt a facturilor plătite de cetăţeni, este aceea de continuare a programului de reabilitare termică a locuinţelor. În acest sens, au avut loc discuţii cu reprezentanţii Fondului Naţional de Garantare a Creditelor, cu scopul continuării investiţiilor.

Reabilitarea termică, dar şi reamenajarea din punct de vedere urbanistic a comunităţilor au un real succes. Pentru acest motiv, s-a propus Comisiei Europene să se redirecţioneze pentru reabilitarea termică a locuinţelor a fondurilor nefolosite din alte programe de finanţare, existând şi posibilitatea ca în perioada 2014-2020 să fie atrase fonduri europene în mod direct din bugetul Uniunii Europene pentru a fi utilizate, în acest sens, pentru a da de lucru IMM-urilor şi nu în ultimul rând pentru a reduce aproape la jumătate facturile cetăţenilor.

În sectorul 6, unde am fost ales deputat, s-a contractat, pentru continuarea acestui program, un împrumut de 70 mil. euro de la BEI, sumă ce va fi destinată reabilitării termice a peste 273 de blocuri. Până la sfârşitul anului vor fi anvelopate 120 blocuri, în condiţiile în care aproximativ 1100 blocuri necesită acest lucru, deoarece majoritatea blocurilor sunt construite înainte de anul 1989, iar risipa de căldură umflă facturile cetăţenilor.

Nu pot să închei această declaraţie fără să aduc în discuţie proiectul ştiinţifico-fantastic, iniţiat de domnul primar Sorin Oprescu, care în loc să facă eforturi să ajute populaţia bucureştenilor prin proiecte de reabilitare termică, doreşte să reabiliteze fântânile arteziene din capitală, proiect ce valorează 14 milioane de euro. Primarul în funcţie continuă să ne demonstreze cât de actual este pentru unii vechiul proverb românesc "ţara arde, babele....".

Domnul Dănuţ Liga:

"Pleacă sau nu pleacă? Daţi-mi un răspuns!"

Mare scandal şi zâzanie în PSD, scandal între conducerea partidului şi preşedintele Senatului Mircea Geoană. Se va rupe sau nu partidul? Va crea oare Mircea Geoană o altă formaţiune politică de stânga?

Operaţiunea declanşată de Victor Ponta a luat proporţii, iar Ion Iliescu şi Năstase au anunţat că nu vor mai continua demersurile de revocare a lui Geoană, fiind conştienţi că există riscul ca şefia Senatului să fie pierdută în această legislatură.

Dar Victoraş nu renunţă, declarând răspicat că Mircea Geoană nu mai are loc în partid, că va merge până la convocarea unui congres şi excluderea acestuia: "Eu transmit poziţia PSD ", căci doar el este şeful. Sau cel puţin asta vrea să arate. În schimb, noi toţi ştim cu siguranţă cine sunt şefii!

Acest scandal mediatizat excesiv în ultima săptămână nemulţumeşte mulţi lideri din teritoriu, care nu doresc degradarea imaginii partidului. Oricum se va termina, PSD-ul iese şifonat.

Oare de unde s-a născut şi acumulat atâta ură la Victor Ponta? De ce atâta răutate faţă de cei care l-au crescut şi l-au sprijinit, faţă de cei care l-au ajutat să facă o carieră în partid?

Cum se va finaliza acest scandal şi care este poziţia PSD-ului faţă de revocarea lui Mircea Geoană de la şefia Senatului, vom afla în episodul următor.

Ceea ce românii trebuie să ştie este că umbra mătuşii Tamara nu a părăsit principalul partid de opoziţie, iar până la urmă şi membrii acestuia îşi vor da seama că actualul lider nu este altceva decât actorul principal al unui teatru de păpuşi.

Domnul Mihai-Aurel Donţu:

"Cât timp îi mai minţiţi pe români, domnule preşedinte Băsescu?"

"România are resurse interne de creştere şi acestea sunt în mod deosebit în zona energiei, unde restructurările şi corectul management al companiilor din domeniul energetic ar genera premise de creştere economică consistentă şi aport de venituri şi în bugetul de stat şi către populaţie. De asemenea, sectorul de transporturi şi nu în ultimul rând, o optimizare a funcţionării sistemului de sănătate, care trebuie să continue procesele de reforme, reprezintă o altă resursă de creştere a veniturilor în bugetul de stat şi de diminuare a deficitelor", ne spunea preşedintele Băsescu, cu ceva timp în urmă.

Dar preşedintele nu ne spune şi de ce nu s-au luat, până în prezent, niciun fel de măsuri serioase, pertinente, drastice, care să fi avut rolul de a stopa evaziunea uriaşă, derulată în domeniul energiei de către, atât de simpaticii dumnealui, acei faimoşi băieţi deştepţi, invocaţi mereu în discursurile prezidenţiale?!

De ce se permite ca, în continuare, populaţia României, deşi este ultra sărăcită de politicile dureroase de austeritate, implementate de guvernele portocalii ale dezastrului fără oprire, să fie nevoită să plătească preţuri uriaşe pentru factura la gaze, energie sau energie termică, în condiţiile în care băieţii deştepţi îngroaşă, fără număr, rândurile clientelei îndatoratelor companii de stat, care le acordă acestora preţuri preferenţiale şi contracte dubioase şi frauduloase, pe termen cât mai lung?!

Dacă România are resurse, iar acestea sunt vândute străinilor la preţ derizoriu sau se permite într-un mod de neimaginat până acum câţiva ani, căpuşarea aproape în totalitate a economiei şi risipirea unor fonduri fabuloase, pe tot felul de proiecte, licitaţii sau contracte aberante, de ce ne mai întrebăm unde sunt banii din bugetul României şi de ce economia ţării se afundă din ce în ce mai tare în criză?

Preşedintele ne vorbeşte, senin, despre dezvoltarea sectorului de transporturi, dar nu se derulează nicio investiţie marcantă în domeniu, ci banii existenţi au mereu o altă destinaţie: se utilizează miliarde de euro pentru drumuri comunale, parcuri lângă păduri sau terenuri de fotbal în sate fără tineri; se practică cele mai mari preţuri din Europa, pentru construirea unui km de autostradă pe hârtie, dar, în acelaşi timp, li se scot ochii românilor pentru pensiile publice sau pentru programele de asistenţă socială!

Mă întreb, ce înţelegeţi dumneavoastră, domnule preşedinte Băsescu, prin optimizarea funcţionării sistemului de sănătate, dacă acesta este la pământ, într-un blocaj fără precedent, graţie celebrelor reforme portocalii, iar spitalele abia dacă îşi mai pot ţine câteva săptămâni deschise uşile?!

Domnul Dorel Covaci:

"Noroc că până acum am avut o toamnă lungă" spun cei sortiţi să îngheţe de frig la iarnă.

Se apropie iarna. Se elimină subvenţia la încălzire, ceea ce implică o creştere cu până la 60% a preţului facturilor, creşte preţul gazelor naturale şi se anunţă acelaşi trend şi pentru energia electrică. În jurul nostru se află oameni nevoiaşi, care suferă de frig, datorită condiţiilor impuse pentru acordarea ajutoarelor de încălzire, pe criterii extrem de limitative şi a nivelurilor de compensare derizorii.

Strategia Guvernului vizează eliminarea subvenţiilor de la bugetul de stat şi înlocuirea cu unele ajutoare şi va conduce la o majorare a preţului energiei termice furnizate populaţiei.

Factura pentru încălzire şi apă caldă ar putea creşte, mai mult sau mai puţin, în funcţie de capacitatea primăriilor de a acoperi diferenţa din surse proprii. Se va pune astfel o presiune pe autorităţile locale. Lăsarea pe spinarea acestora a obligaţiei de a rotunji nivelul cuantumurilor acordate populaţiei, sub sabia sancţiunilor, este o aberaţie, deoarece, mai peste tot, vorbim de bugete sărăcite, care abia mai suportă cheltuielile deja angajate. Autorităţile locale au de ales între a acorda doar subvenţie, subvenţie şi ajutoare de încălzire sau numai ajutoare de încălzire, pentru familiile cu venituri mai mici. Deciziile luate la nivel local vor crea decalaje incorecte şi greu de suportat pentru omul de rând.

Se întrevăd iar premise de politizare. În prag de an electoral, banii şi ajutoarele vor fi acordaţi, din nou, în funcţie de apartenenţe politice, simpatii, obligaţii de răsplătit, promisiuni smulse pentru noile voturi. Este incorect ca cetăţenii unei localităţi să fie discriminaţi astfel faţă de alţii, doar pentru că bugetul local, care ar trebui să îi sprijine, nu este portocaliu, deci nu are fonduri necesare pentru aceste compensări. Vorbim de situaţii care fac diferenţa între viaţă şi moarte, iar aceste speculaţii ale politicului sunt mai mult decât josnice, în acest context. Rămâne ca la începutul primăverii, Guvernul să îşi cuantifice impactul aplicării noii strategii, în vieţi omeneşti sacrificate.

Trăim vremuri grele, iar pentru unii dintre semenii noştri, de neîndurat. Dacă există bani pentru clientela politică şi sponsorii partidelor la guvernare, atunci cum nu există bani pentru cei care sunt condamnaţi în această iarnă să îngheţe în propriile locuinţe? Ne întrebăm cum au putut pune cei de la putere în balanţă aceste categorii de beneficiari, care nu suportă comparaţie şi cum au făcut ca balanţa să se încline în favoarea celor dintâi?

În aceste vremuri vitrege, este obligaţia noastră de a impune soluţiile cele mai bune de ajutorare a categoriei defavorizate a populaţiei de pe tot cuprinsul ţării, în mod nediscriminat, echitabil, corect şi eficient. Este o lipsă de respect pentru cei care şi-au dat votul cu gândul la mai bine, la dreptate şi adevăr, să-i aruncăm în situaţii intolerabile, prin decizii luate cu picioarele şi aplicate orbeşte, fără o asumare responsabilă a consecinţelor şi fără o evaluare a acestora pe termen lung.

Până acum, noroc că am avut o toamnă lungă!

Domnul Dorel Covaci:

"Pâine mai puţină, circ cât cuprinde"

Împăraţii romani au înţeles că pot ţine în frâu masele, oferindu-le, pe lângă mijloacele de subzistenţă - "pâinea" şi "circul", cu alte cuvinte distracţia şi relaxarea. Totul era planificat pentru a-şi păstra popularitatea, pentru a abate atenţia poporului de la problemele grave ale imperiului şi pentru a-l obişnui cu realitatea crudă de zi cu zi.

În zilele noastre, asistăm doar la spectacole de circ, pentru că, din păcate, guvernanţii nu se mai interesează de latura socială.

Prin Proiectul Legii asistenţei sociale, care se spune că va moderniza şi va eficientiza acest domeniu, de fapt se urmăreşte doar diminuarea cu o treime a fondurilor alocate prin bugetul pe 2012, pentru acest domeniu.

Asistăm astăzi la un circ generalizat, regizat cu talent şi mediatizat intens. Toată lumea se ceartă cu toată lumea. Sămânţa discordiei a dat rod bun. Producţia scandalurilor merge ca unsă şi îşi are sursa de la cetăţean la cetăţean, în Parlament, în interiorul partidelor, între partide şi aproape în toate instituţiile. Tărăboiul generalizat, aparent izbucnit în episoade spontane, în realitate este atent regizat şi planificat.

Marionetele nu se mişcă singure, fără a fi trase de sfori, de mâna mânuitorului de păpuşi, care este şi un regizor abil. Scena este impecabilă: butaforie, măşti, costume. Se joacă comedia realităţii dure a vieţii cotidiene, iarăşi şi iarăşi, fără oprire. Chiar dacă sforile se mai rup sau se mai înnoadă, regizorul se pricepe şi să improvizeze foarte bine. Păpuşile stricate sunt aruncate la gunoi, iar altele noi le iau locul, fericite că au ajuns în centrul atenţiei. În spatele draperiei de unde mânuieşte păpuşile-marionete, ascuns de ochii spectatorilor, regizorul nu se arată decât la bisuri şi îşi asumă cu o înclinare a capului propriul talent artistic, atunci când cei din sală dau semne evidente că le-a plăcut jocul.

Sunt convins că scenarii sunt încă multe, dar oare până când vor mai rezista să rămână spectatorii în sală? Teatrul şi manipulările nu pot ţine la nesfârşit loc de pâine, căldură, medicamente.

Domnilor guvernanţi, renunţaţi la acest circ penibil şi grotesc! Lăsaţi spectatorilor acestei mascarade măcar mijloacele pentru satisfacerea necesităţilor minime de subzistenţă şi speranţa unei vieţi mai bune! Demoralizarea poporului, îngenuncherea şi sărăcirea ţării, atât de evidente în zilele noastre, nu pot duce decât la situaţia în care obiectul exploatat să se scuture puternic şi agresiv de roiul de paraziţi care îl devitalizează fără milă şi să-i arunce, în cele din urmă, în locuri de unde nu mai pot face rău nimănui.

Domnul Dumitru Chiriţă:

"Partidul Social Democrat militează pentru un parteneriat cu mişcarea sindicală, în interesul salariaţilor din România"

În data de 21 octombrie 2011 la Palatul Parlamentului a avut loc o dezbatere între reprezentanţii federaţiilor şi confederaţiilor sindicale şi membri ai Partidului Social Democrat. Dezbaterea a fost organizată sub patronajul domnului Victor Ponta, preşedinte al PSD şi a domnului Adrian Năstase, preşedinte al Consiliului Naţional PSD şi s-a bucurat de o largă participare din partea organizaţiilor sindicale, dovedind că temele alese, "Statul social responsabil" şi "Democraţie şi libertate" reprezintă un real interes şi o preocupare pentru toţi invitaţii.

Participanţii la această dezbatere au salutat deschiderea de care a dat dovadă de fiecare dată Partidul Social Democrat în relaţia sa cu sindicatele. Această bună colaborare a culminat în această primăvară prin încheierea unui acord între USL, pe de o parte, şi principalele confederaţii sindicale şi o parte din confederaţiile patronale, pe de altă parte, prin care au fost stabilite problemele asupra cărora se va acţiona în perioada următoare.

Întâlnirea, organizată de către Consiliul Naţional al PSD, a avut rolul de a vedea preocupările salariaţilor înaintea acestui eveniment important.

Domnii Victor Ponta şi Adrian Năstase au promis, în intervenţiile lor, că vor ţine cont de observaţiile şi propunerile pe care participanţii le-au adus, mulţumind în acelaşi timp pentru criticile constructive la adresa modului în care a fost privită relaţia PSD-ului cu sindicatele.

Persoanele prezente au tras un semnal de alarmă asupra dispariţiei unor drepturi individuale şi colective, cu ocazia modificării legilor sociale, cu efecte dezastruoase asupra salariaţilor şi au solicitat în acelaşi timp sprijinul PSD-ului, ca, atunci când va ajunge la guvernare, să revină asupra eliminării acestor drepturi sociale.

Reprezentanţii PSD-ului au ţinut să precizeze că statul social nu trebuie să fie asimilat cu statul asistenţial, asigurarea unor condiţii normale de trai, dreptul la pensie şi servicii medicale de calitate nu reprezintă "asistenţă socială", ci este doar o îndatorire normală a oricărui stat modern.

Atât domnul Victor Ponta, cât şi domnul Adrian Năstase, au dat asigurări că toate aceste probleme vor fi tratate la modul cel mai serios de către USL, atât în integrarea lor în viziunea "Uniunii", cât şi odată cu formarea unui nou guvern, răspunzând astfel temerilor unor participanţi care erau sceptici privind implementarea acestor programe sociale odată ajunşi la guvernare, mai ales în actualul context economic mondial.

Parlamentarii PSD prezenţi la această reuniune au insistat asupra faptului că interesele social-democraţilor nu sunt diferite de cele ale sindicatelor, bunul mers al unei societăţi nu poate fi imaginat decât printr-un veritabil dialog social, exact ceea ce a distrus actuala guvernare prin Legea Dialogului Social, "croită" parcă după sloganul "dezbină şi stăpâneşte".

Democraţia şi libertatea au constituit, de asemenea, teme importante de dezbatere, mai ales în condiţiile în care actualul guvern face tot ce poate pentru a reduce drepturile şi libertăţile câştigate cu vărsare de sânge în 1989. Dreptul la grevă, la negociere colectivă, dreptul de a manifesta, dreptul la asistenţă socială, au fost ciopârţite grav prin iniţiative legislative adoptate prin nerespectarea celor mai elementare reguli democratice. Toţi cei prezenţi la dezbatere au subliniat faptul că, în aceste condiţii, aceste noţiuni nu rămân decât nişte cochilii goale şi şi-au exprimat dorinţa ca, odată plecat PDL-ul de la guvernare, să se intervină imediat pentru a garanta respectarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor.

Intenţia PSD de a organiza întâlniri regulate cu organizaţiile sindicale a fost salutată de către participanţi, aceştia din urmă insistând în acelaşi timp pentru o mai bună cooperare şi în afara campaniilor electorale.

Domnul Emil Radu Moldovan:

"România Murată"

În ultimii trei ani de zile de la preluarea puterii de către gaşca PDL-istă, totul merge prost pentru români. Orice acţiune, măsură, este îndreptată împotriva lor cu atâta înverşunare, încât se lasă impresia că în loc să se lupte cu criza, guvernanţii se luptă cu românii, cu atâta hotărâre, de parcă acesta ar fi scopul lor suprem.

Îşi dau silinţa prin fiecare măsură pe care o iau să-i menţină pe români în sărăcie, neindexând pensii, nemărind salarii, în timp ce preţurile cresc, iar măsurile de redresare economică, investiţiile eficiente, nu cele pentru camarila portocalie, care să creeze locuri de muncă lipsesc cu desăvârşire.

Nu lipsesc însă investiţiile cu iz electoral pentru baronii PDL, care să îi facă să rămână la putere cu orice preţ, în timp ce românii se simt tot mai străini în propria lor ţară şi mai deposedaţi de dreptul de a fi român în România.

Pensionarii care au plătit taxe şi impozite o viaţă întreagă pentru a putea beneficia la bătrâneţe de o pensie cu care să îşi poată asigura un trai cât de cât decent se văd lăsaţi de izbelişte de un guvern incompetent, care invocă lipsa resurselor pentru neindexarea pensiilor, lipsă care li se datorează lor datorită nepriceperii totale în administrarea ţării.

Angajaţii din mediul privat, dar şi cei de la stat, deşi plătesc contribuţia la asigurările de sănătate, nu beneficiază de servicii medicale competitive, deoarece spitalele se închid fără nicio justificare, doar pentru că aşa a visat cineva într-o noapte şi lacheii se înghesuie să pună în aplicare aberaţia şefului.

Tinerii care termină o şcoală în România nu au nicio şansă să îşi croiască un viitor aici, deoarece guvernul şi puterea care administrează ţara de trei ani, în loc să aibă politici pentru dezvoltarea durabilă a României, se preocupă doar de dezvoltarea continuă a găştii de partid, care acaparează cu fiecare zi ce trece tot mai mult din România.

Nimeni dintre cei aflaţi la putere nu este interesat de drepturile, nevoile cetăţenilor, ci doar de păstrarea propriilor privilegii, ceea ce face ca Guvernul PDL să nu îşi îndeplinească scopul pentru care există, şi anume crearea de bunăstare pentru români. Astfel, românii care au dreptul la o viaţă decentă în România, pe care trebuie să le-o asigure guvernanţii, simt tot mai mult că ţara nu le mai aparţine, că le-a fost furată de o gaşcă de cotropitori, asupritori, care au confiscat românilor dreptul de a avea drepturi.

Domnul Gheorghe-Eugen Nicolăescu:

"Obsesiile PDL-iste"

Periodic, Băsescu şi PDL-iştii lui revin la obsesiile lor: reorganizarea administrativ-teritorială a ţării, comasarea alegerilor din noiembrie 2012 şi reducerea numărului de parlamentari. Subiecte care nu reprezintă priorităţi pentru majoritatea românilor, dar pe care cei de la putere le folosesc pentru a forţa mâna partenerilor de la guvernare şi pentru a-şi atinge scopurile electorale.

Din păcate, cei care ne conduc, nu au făcut o obsesie şi din găsirea unor soluţii care să îi ajute pe români să trăiască mai bine, nu doar la limita supravieţuirii. Conform agendei lor, dezbaterea bugetului pentru anul 2012 nu reprezintă o prioritate, aşa că au hotărât că poate să mai aştepte. Probabil că încă mai au de "aranjat" unele sume, să ia de la cei care nu au şi să le dea celor care au culoare portocalie şi au nevoie.

Am aflat, până în momentul de faţă, că Administraţia Prezidenţială va primi cu 1 milion de lei mai mult decât în 2011, iar bugetele Serviciului Român de Informaţii, al Serviciului de Informaţii Externe, ca şi cel al Serviciului de Protecţie şi Pază vor creşte cu procente cuprinse între 1,6 şi 3,4%. Vor primi mai mulţi bani şi unele ministere - Ministerul Afacerilor Externe, al Apărării Naţionale şi al Mediului. Totul, în spiritul bugetului caracterizat de prudenţă, aşa cum ne-au informat marii conducători!

Explicaţiile pe care ni le-a servit consiliera blondă de la Palatul Victoria au fost exact aşa cum am prevăzut: este vorba despre investiţii. Nu a spus însă că este vorba despre investiţiile "prudente", de care băieţii deştepţi din gaşcă nu se pot lipsi.

Probabil că în educaţie şi în cultură nu este nevoie de bani pentru investiţiile de acest fel, pentru că s-au hotărât să le aloce mai puţini bani decât în 2011.

Privindu-ne conducătorii de azi, putem înţelege de ce nu au nici o obsesie în ridicarea nivelului de competenţă şi profesionalism, în nici un domeniu de activitate păstorit de ei: vor să fie toţi după chipul şi asemănarea lor, să promoveze incompetenţa, corupţia şi corupţii în toate funcţiile posibile.

Speriaţi de eticheta de incompetenţi şi corupţi, care li se potriveşte perfect şi le stă parcă lipită de frunte, mai marii PDL-işti nu ştiu ce să mai născocească pentru a scăpa de ea. Dacă în ceea ce priveşte incompetenţa nu mai au nicio şansă, s-au gândit că poate o mai scot la capăt cu stârpirea corupţiei, fiind dispuşi chiar să îşi sacrifice câţiva dintre "aleşii" portocalii.

Astfel, s-au gândit să ne ofere, periodic, câte o mostră de justiţie la televizor, să păcălească naivii care sunt dispuşi să creadă că dacă sunt reţinuţi unii care fac parte din cloaca PDL-istă înseamnă că instituţiile statului funcţionează. Nimic mai fals, în condiţiile în care nu se întâmplă mai mult de atât, totul fiind doar un spectacol televizat, prost regizat.

Pentru că sunt obsedaţi de faptul că organizarea unor alegeri corecte va însemna trecerea PDL pe linie moartă, Băsescu şi acoliţii şi-au propus să îşi asume răspunderea pe actele normative privind comasarea alegerilor parlamentare cu cele locale în 2012 şi reducerea numărului de parlamentari. Tot ce urmăresc ei, de fapt, este crearea unui haos în jurul alegerilor şi bulversarea votanţilor, pentru a distrage atenţia de la furtişagurile pe care le pregătesc şi care trebuie să fie mult mai multe decât cele din 2008 şi 2009, când încă mai aveau câţiva susţinători.

Vă propun un exerciţiu de logică: în octombrie 2009, în calitatea mea de deputat, am depus o propunere legislativă prin care urmăream reducerea numărului de senatori şi deputaţi de la 471 la 316. Contrar aşteptărilor, punctul de vedere al Guvernului Boc faţă de această propunere a fost de respingere, chiar dacă guvernanţii se băteau cu pumnul în piept (de câte ori apăreau în faţa camerelor de televiziune) că trebuie să facem totul pentru reducerea cheltuielilor aferente numărului mare de parlamentari. Dacă ar fi dorit, într-adevăr, doar această reducere şi nu ar fi avut nimic de ascuns, problema ar fi fost rezolvată deja. Vi se pare logic? Când spun aceste personaje adevărul, atunci când doar declară sau atunci când votează?

În situaţia în care Guvernul, în frunte cu premierul de carton Emil Boc, va veni în faţa Parlamentului cu o angajare de răspundere "la pachet", pe comasarea alegerilor şi reducerea numărului de parlamentari, reprezentanţii USL vor iniţia moţiune de cenzură, deoarece comasarea alegerilor ar însemna încălcarea spiritului democratic şi dreptul cetăţenilor de a fi edificaţi şi de a înţelege ce votează.

Sunt sigur că Boc nu vrea să urmeze exemplul premierului italian şi să demisioneze. Nu ştiu ce îl împiedică: lipsa demnităţii sau a curajului? Dar poate că această moţiune va însemna, în sfârşit, plecarea acasă a acestei găşti de incompetenţi, condusă de incompetentul şef "Traian Boc".

Domnul George Ionuţ Dumitrică:

"Austeritate numai pentru cine nu contează"

Aşa cum ne-am obişnuit, în ultimii trei ani, atât domnul Boc, cât şi domnul Băsescu, promit, în fiecare zi, românilor o viaţă mai bună, indică verbal, în fiecare săptămână, termene de la care vor fi respectate legile în vigoare, privind indexarea pensiilor sau recuperarea tăierilor salariale, operate în 2010, dar atunci când vine vorba de fapte, alţii sunt pe lista de priorităţi întocmită de dumnealor!

"În privinţa politicii de pensii şi salarii, v-am spus că atât se poate în România şi că creşterea economică ar permite în cursul anului 2012 să se revină la nivelul salariilor din 2010, din iunie, dar este posibil ca în materie de pensii să se poată face o majorare în raport de rata inflaţiei, plus jumătate din creşterea salariului mediu pe economie", ne spunea domnul Emil Boc, în luna mai a acestui an.

"Începând cu ianuarie 2012, vom începe majorările salariale, obiectul fiind să se recupereze pierderile salariale din 2010", declara premierul Emil Boc în august a.c. la postul de televiziune public.

După ce, cu puţin timp în urmă, întreg guvernul tuturor posibilităţilor, în frunte cu domnul Boc, susţinea vehement că de la 1 ianuarie 2012 vor fi, în sfârşit, plătite salariaţilor salariile restante, iar Legea pensiilor va fi respectată întocmai, acum, tot premierul Boc ne spune că, «Bugetul pe 2012 nu include majorări de salarii şi pensii, deoarece Guvernul nu s-a "repezit" pe un scenariu optimist, iar dacă datele economice care vor fi analizate în aprilie-mai sunt pozitive va fi decisă indexarea acestora "cu un anumit procent" prin ordonanţă de urgenţă»!

Ba mai mult decât atât, aflăm consternaţi, nu numai că nu se pune problema respectării cuvântului, nici de această dată, în ceea ce priveşte pensiile şi salariile, dar că nu reprezintă vreo prioritate pentru guvernul actual, nici în acest al treilea an de guvernare PD-istă, nici unul dintre domeniile importante, precum educaţia, sănătatea, administraţia, justiţia şi nici măcar cultura, în schimb, Preşedinţia şi serviciile vor avea alocaţi mai mulţi bani! Sumele de la buget pentru Preşedinţie, SRI, SIE, SPP vor creşte, în vreme ce pensiile vor fi îngheţate, iar bugetarii nu-şi vor recupera nici acum pierderile salariale!

Deci, totul se derulează aşa cum au stabilit: adică exact pe dos! Astfel, bugetul anului viitor va fi cel mai auster buget pe care îl va avea România de foarte mulţi ani încoace. Iar, fantezia cu deficitul bugetar de 1,8%, ne va crea o reală problemă în privinţa achitării datoriilor, deoarece nu ne vor ajunge banii nici pentru plata costului datoriei publice!

Domnul Georgian Pop: "Bugetul de stat pe anul 2012 - antisocial şi antieconomic"

Bugetul de stat pe anul 2012 este unul antisocial şi antieconomic. Proiectul a fost construit pe un deficit de 17,1 miliarde de lei, cu venituri de 95,65 miliarde de lei, în creştere cu 13,5% faţă de încasările prognozate, de 84,26 miliarde de lei şi cheltuieli totale de 112,8 miliarde de lei, similare cu nivelul din 2011. Din punctul nostru de vedere, cifrele sunt nerealiste. Încasările la bugetul de stat sunt supraevaluate, mizându-se pe 4 miliarde de euro creşterea PIB, de la 548 de miliarde de lei, la 575 de miliarde de lei şi pe încasări din TVA de 49,65 miliarde de lei, faţă de 46,8 miliarde de lei, cât au fost în acest an.

Numim acest buget unul antisocial pentru că, în continuare, va urma un an foarte greu pentru populaţie. Guvernul nu ţine seama de scăderea dramatică a nivelului de trai şi nu ia nicio măsură de creştere a veniturilor. Pensiile vor fi îngheţate anul viitor, în pofida prevederilor legislative care stipulau indexarea lor. Bugetarii nu au nici ei speranţe de creşteri salariale, nici măcar pentru a doua parte a anului viitor. Este evident că toate aceste măsuri, pe fondul scumpirilor ce se anunţă constant în ultima vreme, nu vor duce decât la o scădere şi mai accentuată a nivelului de trai. Iată de ce bugetul este unul antieconomic. Veniturile scăzute ale populaţiei vor avea un impact negativ asupra consumului intern şi, în consecinţă, şi pentru sectorul de producţie.

Domenii care ar trebui să se bucure de finanţări considerabile vor avea anul viitor bugete diminuate: bugetul educaţiei scade de la 8,9 miliarde de lei la 8,7 miliarde de lei, cel al justiţiei de la 2,2 la 2,1 miliarde de lei, cel al Ministerului Administraţiei şi Internelor de la 9,5 la 7,8 miliarde de lei, iar cel al culturii de la 795 la 600 milioane lei. Şi Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale va avea un buget diminuat de la 15,9 mld. lei la 14,97 mld. lei, scădere cauzată de reducerea sumelor aferente contribuţiei naţionale la fondurile externe nerambursabile post-aderare (FEADR şi FEP) la nivelul de 5%, precum şi reducerea sumelor aferente împrumuturilor acordate fondurilor de garantare, în vederea garantării creditelor acordate beneficiarilor proiectelor cu finanţare din FEN. În aceste condiţii, cum am mai putea vorbi de promovarea agriculturii ca sector prioritar pentru România? În acelaşi timp, şi în plină criză, Administraţia Prezidenţială beneficiază de o creştere de la 28,8 la 29,6 milioane de lei.

Proiectul de buget de stat pe anul 2012 nu are o filozofie îmbunătăţită faţă de cel al anului 2011 sau cel din 2010. În continuare, Guvernul nu are o viziune care să pună bazele unei dezvoltări durabile şi sustenabile a României. Este un buget care nu asigură decât o modestă supravieţuire pentru o parte a populaţiei, iar pentru cealaltă parte înseamnă un trai cu multe constrângeri şi sacrificii.

Domnul Andrei Dominic Gerea:

"Cântarea corupţiei, noul şlagăr PDL"

Este incredibil ce se întâmplă în România ultimelor zile! Inimaginabilul lucrurilor de nepermis a ajuns o banalitate la ordinea zilei, iar corupţia, practicată în masă de guvernanţii portocalii sau de către aleşii săi prin judeţe, constituie deja un motiv temeinic de încântare şi succes pentru PDL. Primari, viceprimari sau alţi aleşi ai PDL, deşi sunt cercetaţi sau chiar arestaţi direct, cel puţin sub acuzaţia de luare de mită, sunt lăudaţi pompos, la scenă deschisă, de către conducerea de partid, prin comunicate oficiale sau dezmierdări mediatice: "PDL Cluj a luat act de decizia Curţii de Apel Cluj cu privire la domnul primar al municipiului Cluj-Napoca, Sorin Apostu. De-a lungul celor peste zece ani, Sorin Apostu a fost unul dintre cei care au contribuit la consolidarea PDL Cluj şi, indiferent de ceea ce se întâmplă în aceste zile, rămân proiectele pe care Domnia Sa le-a realizat pentru municipalitatea clujeană. Din punct de vedere juridic, Domnia Sa se bucură, mai departe, de prezumţia de nevinovăţie, care este o problemă ce ţine de apanajul justiţiei. Sub aspect politic, sunt aplicabile dispoziţiile art.23, lit.c), din Statutul PDL, coroborate cu art.4, alin.3, din Codul etic, fiind suspendat de drept din calitatea de membru al PDL Cluj".

Chiar şi preşedintele ţării, domnul Băsescu, în loc să se ocupe de problemele stringente ale ţării sau să-şi afişeze, măcar de ochii lumii, supărarea că protejaţii săi se ţin numai de potlogării şi risipă fără margini pe bani publici, dumnealui ţine să ne anunţe ultimul său crez, şi anume că PDL este încă cocoţat pe cai mari, că nu contează cât de putred e interiorul preţiosului său partid, acesta va câştiga, în alegerile de anul viitor, peste 30%! "Pentru prima oară, există şi în România o susţinere de aproximativ 50% pentru o politică responsabilă, care vrea să promoveze eficienţa, nu o dependenţă inertă de statul social. Partidul de guvernământ, PDL, nu poate atinge singur pragul de 50%. De aici vine şi nevoia de noi forţe politice. PDL are numai 30%, dacă nu devine şi mai slab din cauza scandalurilor de corupţie", a declarat recent, domnul Băsescu. Deci ce ar trebui să înţelegem din aceste precizări prezidenţiale, oare? Că DNA-ul ar trebui să o lase mai moale cu arestările, ca nu cumva să dăuneze grav PD-ului în alegeri?

Minunate vremuri, nu-i aşa?! Guvernele domnului Boc, susţinute cu toată verva prezidenţială, duc ţara spre cel mai funebru drum al falimentului şi sărăciei lucii, corupţia guvernamentală şi administrativă se afişează tot mai des în rândurile PDL, iar preşedintele ne spune, senin, că acest partid trebuie să conducă ţara mai departe şi că are toate şansele să-i fie alături, în fruntea guvernului, în continuare.

Păi vi se pare un lucru normal, etic şi de lăudat, domnule preşedinte Băsescu, ca acest partid al dumneavoastră, viciat până în cele mai mărunte cotloane ale sale, să nu fie sancţionat pentru astfel de practici, profund costisitoare şi umilitor de jignitoare, pentru românii prea îndatoraţi, lăsaţi cu sutele de mii pe drumuri, muritori de foame, bolnavi, sărăciţi până la extrem şi sacrificaţi, cu cinism şi nepăsare, de toate aceste uriaşe hoţii, pe care vă faceţi că nu le vedeţi?

Vă luaţi, furios, de judecători şi de întreaga justiţie română, în fiecare zi, susţinând vehement că aceasta este coruptă sau că ia decizii fără discernământ, domnule Băsescu. Dar partidul pe care l-aţi oblojit permanent, de ani şi ani, şi care distruge tot ce atinge şi utilizează doar fărădelegi pe post de politici publice şi decizii guvernamentale, nu-l veţi pune niciodată la stâlpul infamiei?!

Domnul Gheorghe Ciocan:

"Şomerii - între moarte clinică şi comă"

Şomerii, în sensul Biroului Internaţional al Muncii, sunt persoanele în vârstă de 15-74 ani care îndeplinesc simultan următoarele 3 condiţii: (I) nu au un loc de muncă; (II) sunt disponibile să înceapă lucrul în următoarele două săptămâni; (III) s-au aflat în căutare activă a unui loc de muncă oricând în decursul ultimelor patru săptămâni.

Rata şomajului în sens BIM reprezintă ponderea şomerilor BIM în populaţia activă. Nu poţi numi şomer acel individ care nu este luat în evidenţă şi nu primeşte ajutorul de şomaj. În condiţiile în care numărul de joburi vacante, posturi nou-înfiinţate etc. rămâne mic, iar numărul celor care caută loc de muncă (şomeri sau actuali angajaţi) este în creştere de la lună la lună, nu se poate vorbi despre o scădere a ratei şomajului. Să luăm în calcul şi faptul că aceste cifre reprezintă numărul celor care sunt încadraţi în şomaj şi nu al celor care au terminat această perioadă de încadrare. Asta ca o corectare care se doreşte necesară.

Prin definiţie nu ar trebui să fie adevărul ascuns, trebuie să fim cinstiţi cu noi înşine, pentru că mai sunt şi oameni care sunt interesaţi de soarta naţiunii. România are circa 5 milioane de angajaţi, 5 milioane de pensionari, 5 milioane de copii minori (considerând că sunt la şcoală, deşi de la 16 ani sunt destui care nu o mai frecventează), este clar că 7 milioane de români nu au loc de muncă în România. Scădem încă 3 milioane care lucrează în alte ţări şi ajungem la şomajul real: 4 milioane de români.

Poate că ar trebui să ne unim eforturile şi împreună să căutăm soluţii pentru a reuşi să ajutăm la redresarea economiei, lucru ce va duce implicit la reducerea numărului de şomeri.

Domnul Gheorghe Dragomir:

"Educaţia, supusă din nou tăierilor bugetare"

Pentru că din punct de vedere al guvernanţilor situaţia din sistemul românesc este înfloritoare, iar preşedintele Băsescu îi ceartă pe români că sunt mult prea pesimişti, iată că în 2012 vor intra în vigoare o serie de prevederi al căror unic scop este să mai reducă cheltuielile pentru jumătate dintre ministere.

Astfel, potrivit bugetului pentru anul viitor, Ministerul Educaţiei va primi 8,7 miliarde lei, deşi legea prevede 6% din PIB, adică o sumă de trei ori mai mare. Mai mult, Guvernul nu va acorda anul viitor cupoanele sociale abia introduse cu noua lege a educaţiei, destinate familiilor cu venituri reduse care au copii preşcolari. În plus, va sista indemnizaţiile pentru revoluţionari şi va limita reducerile de tarife şi gratuităţile la transport, relevă un document guvernamental. Măsurile vor fi incluse în politica Guvernului în domeniul asistenţei sociale, cu obiectivul de redimensionare a măsurilor de protecţie socială pentru familiile cu nevoi speciale şi dinamizarea măsurilor active de "solidaritate familială".

Că şi pentru anul viitor guvernanţii plănuiesc să taie din bugetul Ministerului Educaţiei parcă nu mai reprezintă nicio surpriză. Cunoaştem cu toţii părerea şefului statului despre şcoala românească. Părerea sinceră, nu cea cosmetizată, aceea prin care am fost informaţi că şcoala scoate tâmpiţi, adică filosofi, în loc să producă tinichigii, mecanici auto şi ospătari. "Trebuie să reformăm şi educaţia, pentru că produce şomeri academicieni: prea mulţi filosofi, prea puţini ingineri, iar inginerii care sunt nu au calificările necesare", spunea Traian Băsescu într-un interviu acordat cotidianului german "Frankfurter Allgemeine Zeitung".

Nu putem să nu observăm că, în acest moment, toate valorile au fost date peste cap, pentru că, dacă am ajuns să fim modernizaţi de oameni care nu reuşesc să lege două cuvinte fără un dezacord şi care nu au nicio pregătire sau experienţă pentru ceea ce sunt puşi să facă, atunci şi rezultatele lor sunt exact acestea pe care le vedem zi de zi, la tot pasul, peste tot unde privim. Din păcate am ajuns să fim guvernaţi de tinichigii, mecanici auto şi ospătari, iar profesorii sau cadrele medicale se zbat în mizerie şi sărăcie.

Pe lângă reducerile preconizate la bugetul Ministerului Educaţiei, Guvernul va tăia pentru anul viitor din alocaţiile bugetare ale Culturii, Agriculturii, Muncii şi Justiţiei, dar şi pentru Parlament, Academia Română sau Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului. Altfel spus, avem deja conturată imaginea României în 2012: o ţară în care guvernanţii nu mai contenesc cu tăierile şi diminuările, în care personaje precum Boc, Igaş, Ialomiţianu sau Funeriu, susţinuţi de preşedintele Băsescu, ne promit modernizarea şi reformarea României, în timp ce mulţi dintre cetăţeni trăiesc sub pragul sărăciei.

Mă întreb, oare va mai rămâne ceva de tăiat după acest buget pentru anul viitor, ticluit de capetele luminate portocalii? Poate doar zilele Guvernului Boc la Palatul Victoria...

Domnul Gigel-Sorinel Ştirbu:

"Comasarea alegerilor - un atentat la democraţie"

Ziua de luni, 14 noiembrie 2011, poate deveni - dacă deciziile luate de coaliţia aflată la guvernare vor fi puse în practică - o zi neagră pentru democraţia din România.

A decide comasarea alegerilor locale cu cele parlamentare reprezintă un atentat la democraţie. În nicio ţară din Uniunea Europeană - dar şi în ţările civilizate din afara acesteia - alegerile locale nu se desfăşoară în paralel cu alegerile parlamentare, pentru simplul motiv că există diferenţe mari între administraţia locală şi legislativul naţional.

În rândul electoratului se va instaura o stare de haos, va fi distorsionat mesajul politic, nu se va mai face - de către electorat - diferenţa între ce trebuie să ştie şi să se aştepte de la candidaţii pentru administraţia locală şi candidaţii pentru legislativ. Va fi un haos în toată regula, starea de confuzie va persista atât în perioada de campanie electorală, cât şi în ziua scrutinului, se va vota, în numeroase situaţii, mai ales în mediul rural, în necunoştinţă de cauză, se vor înregistra numeroase erori. Într-un cuvânt, alegerile vor fi viciate natural.

Liderii PDL susţin că motivul comasării alegerilor îl reprezintă economisirea a 30 de milioane de euro. Trec peste faptul că atunci când este vorba de respectarea şi întărirea principiilor democraţiei nu este bine să se recurgă la economii. Dar - şi nu sunt singurul care susţine acest lucru - s-au făcut simulări, calcule şi rezultă că prin comasarea alegerilor nu se face de fapt nicio economie. Este posibil să existe totuşi o economie: este vorba de sumele de bani şi produsele pe care PDL şi UNPR le va oferi electoratului pentru a obţine voturi. Da, aici se face o economie. PDL şi UNPR nu vor mai fi obligate să acorde atenţii (ca să fiu elegant, utilizez acest termen) în două tranşe. Totul se va rezolva într-o singură tranşă. Şi dacă ne gândim la efortul financiar depus de PDL cu ocazia parţialelor din judeţul Neamţ - atenţie, când nu era vorba de un vot care să asigure victoria în alegeri, ci de un vot de imagine pentru principalul partid de guvernământ! - atunci ne dăm seama cât ar costa PDL ţinerea alegerilor la termen.

Legat de acest subiect ar mai fi două probleme care conduc tot spre derapaje grave de la principiile democraţiei. Am înţeles că PDL intenţionează să pună în practică comasarea celor două tipuri de alegeri şi noua Lege electorală prin angajarea răspunderii Guvernului. Acest lucru este inadmisibil! Legi de o importanţă capitală pentru toţi românii şi implicit pentru viitorul României nu trebuie adoptate prin angajarea răspunderii.

Niciodată, în perioada postdecembristă, o lege electorală nu a fost adoptată prin angajarea răspunderii Guvernului. Prin ordonanţă de urgenţă, se ştie, este interzis de Constituţie. Dar ce este angajarea răspunderii Guvernului decât tot un tip - chiar mai pervers - de ordonanţă de urgenţă. Guvernanţii pot spune că angajarea răspunderii poate fi atacată prin moţiune de cenzură. Este adevărat. Dar în condiţiile în care reprezentanţii puterii aleg tactica noncombatului pentru a nu risca voturi negative în rândul propriilor parlamentari, din start o moţiune de cenzură îşi pierde sensul.

Ştiu, actualii guvernanţi vor invoca, mai mult ca sigur, criza de timp. Nimic mai fals. Nu suntem în faţa niciunei crize de timp. Legea electorală aflată în vigoare a fost lucrată în comisia special creată - de o astfel de comisie nici măcar nu am auzit pomenindu-se acum - şi dezbătută în plenul Camerei între 4 februarie şi 4 martie 2008. Deci totul într-o singură lună şi totul s-a petrecut în anul alegerilor. Iar dacă ţinem cont de faptul că în premieră s-au trasat şi colegiile uninominale - deci o muncă în plus faţă de textele clasice de lege - atunci se poate spune că acum nu există o presiune a factorului timp.

Ţinând cont de toate aceste aspecte, solicit actualilor guvernanţi să renunţe la ideea comasării alegerilor locale cu cele parlamentare.

Solicit ca noua lege electorală să nu fie adoptată prin angajarea răspunderii Guvernului, ci să se urmeze modelul de lucru din 2008.

Dacă actualii guvernanţi vor persista însă în acţiunile antidemocratice, ei vor fi răspunzători pentru consecinţele actelor pe care le vor impune.

Domnul Horea-Dorin Uioreanu:

"Iarna nu-i ca vara: salariile şi pensiile îngheaţă, iar bugetul statului se comprimă..."

Premierul Emil Boc a anunţat, plin de emfază, că bugetul de stat pe anul 2012 va fi construit "în manieră responsabilă", cu un deficit de 1,9%, dar care poate să crească... Şi mai spune primul-ministru că, orice ar fi, la anul, pensiile şi salariile nu vor mai suferi reduceri, deoarece "ne-am luat măsurile de precauţie şi avem acordul cu CE şi FMI".

Ce se fereşte să spună domnul Emil Boc este faptul că România anului 2012 va avea cel mai sărac buget din ultimul deceniu. Deficitul bugetar promis de premier nu va ajunge nici măcar pentru plata costului datoriei publice realizată de actualul executiv. Practic, orice variantă de deficit sub 2% este total nerealistă, lucru pe care primul-ministru îl lasă să se subînţeleagă, pentru a-şi asigura spatele pentru atunci când va fi obligat de cifre să recunoască faptul că deficitul prognozat de "specialiştii" săi nu poate fi respectat.

Ceea ce nu ştiu încă toţi românii este faptul că anul care vine România va trebui să plătească peste 11 miliarde de lei dobânzi la datoria publică, sumă care depăşeşte 2% din PIB, adică este peste deficitul promis de Boc. În aceste condiţii, finanţarea sectorului se va face cu un buget excedentar, iar alocările bugetare către administraţiile locale, dar nu numai, vor fi reduse drastic comparativ cu anul în curs.

Coaliţia de guvernare, în frunte cu premierul Emil Boc, demonstrează lipsă totală de sinceritate atunci când vorbeşte despre creşterea investiţiilor. Din anul 2008 şi până în prezent, investiţiile străine directe au scăzut de la 9,5 miliarde de euro la mai puţin de 2 miliarde de euro, iar semnele pentru 2012 nu sunt deloc bune, existând posibilitatea scăderii şi mai drastice.

Emil Boc şi "specialiştii" cu care s-a înconjurat par să nu ştie că un stat care nu-şi îndeplineşte responsabilităţile fundamentale este un stat care nu se consolidează, ci se vlăguieşte continuu. A reduce deficitele bugetare pe seama bolnavilor cronici, a sistemului de educaţie, a culturii şi cercetării, concomitent cu creşterea bugetelor pentru serviciile speciale, este un nou pas spre destabilizare. Prin aceste practici, premierul dovedeşte faptul că nu cunoaşte regulile economiei de piaţă şi le aplică pe cele pe care le-a învăţat la orele de economie politică la care a participat înainte de decembrie 1989, din manualul intitulat "Economia politică. Politica economică a PCR."

Domnul Ioan Balan:

"Acord istoric pentru o parte a Europei"

Nu cred că mai este vreun român care să nu îşi amintească trecutul istoric tumultuos pe care l-a probat poporul român în istoria secolelor trecute. Mare parte a sorţii grele pe care au înfruntat-o străbunii noştri s-a datorat şi poziţiei geopolitice dificile în care se află ţara noastră, fiind nevoită să penduleze cu abilitate între puterile care îşi disputau supremaţia în zonă.

Astăzi datele problemei s-au schimbat radical şi nu mai putem vorbi, nici măcar în glumă, de lipsa de necesitate în a defini o poziţie politică fermă în ceea ce priveşte politica de apărare şi securitate a ţării noastre.

În anul 2004, România a devenit membru al celei mai puternice alianţe de securitate din lume, NATO, şi, în anul 2007, România şi-a împlinit visul de a se reintegra în familia căreia aparţine de drept, prin valori şi cultură, în familia europeană.

În ciuda optimismului exuberant al lui Francis Fukuyama, de la începutul anilor ´90, democraţia nu a reuşit să cucerească toate naţiunile de pe mapamond, totalitarismul şi autoritarismul continuând să fie caracteristica principală a multor state din lume. În ciuda aceluiaşi optimism, numărul şi amplitudinea ameninţărilor la securitatea statelor naţionale nu a scăzut în ultimele două decenii. Dimpotrivă, am putea spune că unele state nu au ezitat să continue cursa înarmărilor, mai ales prin construcţia de arme de distrugere în masă.

Acordul de la Washington, din septembrie 2011, a introdus România, pentru prima dată în istoria sa, într-un mediu de securitate pe care nu l-a avut niciodată.

Mă simt dator să spun, poate aşa cum nu s-a spus niciodată, că sistemul antirachetă de la Deveselu este un sistem eminamente defensiv. Pentru cei care cunosc ce înseamnă acest lucru, speculaţiile sau bârfele construite în scopul degradării succesului politic, diplomatic şi militar sunt cel puţin hilare.

Este un angajament politico-militar care defineşte pentru prima dată rolul României în această zonă şi transformă România dintr-un membru neprotejat al Alianţei Nord-Atlantice, într-un factor de stabilitate în regiunea Mării Negre.

Este un câştig al României, un câştig al tuturor şi sper ca Parlamentul României să aibă o conduită responsabilă în momentul în care Acordul dintre România şi Statele Unite ale Americii va fi ratificat.

Domnul Ioan Ţintean:

Guvernul a stabilit o listă cu 60 de proiecte prioritare, finanţate din bani europeni, în valoare de 7,3 miliarde de euro, conform unui document apărut în mass-media. Contribuţia Uniunii, prin programele operaţionale sectoriale sau prin cel regional, este de 4,7 miliarde de euro.

Cele mai multe proiecte, semnate în 2009, 2010 şi la începutul acestui an, au un stadiu de execuţie de 0-1%, iar cele mai multe termene de finalizare sunt în perioada 2012-2015. La unele proiecte, stadiul de execuţie ar urma să ajungă la un grad de finalizare de 5-10% în 2012.

În ceea ce priveşte proiectele de reabilitare şi extindere a sistemelor de apă şi apă uzată, pe judeţe, în judeţul Bistriţa-Năsăud se derulează proiecte care au în acest moment un grad de implementare de peste 1%. Valoarea totală a proiectelor este de 83,2 milioane de euro, având durata de desfăşurare 2010-2013, iar creşterea gradului de implementare în următorul an este de 5,16-30%.

În ceea ce priveşte managementul deşeurilor, valoarea totală a proiectelor derulate în judeţul Bistriţa-Năsăud este de 43,6 milioane euro, în perioada 2009-2011, iar gradul de implementare prevăzut pentru 2012 este de 56,3-100%.

Reuşita acestor proiecte şi, implicit, finalitatea lor pentru locuitorii judeţului Bistriţa-Năsăud depinde de partea de cofinanţare pe care autorităţile locale trebuie să o asigure în cazul unor proiecte. Fără un sprijin din partea Executivului, primăriile nu reuşesc, de cele mai multe ori, să asigure necesarul de fonduri pentru a implementa aceste proiecte derulate din bani europeni.

Este motivul pentru care la dezbaterea Legii bugetului de stat pentru 2012, ca membru al Comisiei pentru buget, finanţe şi bănci, voi solicita Guvernului Boc să asigure anul viitor fondurile necesare cofinanţării pentru autorităţile locale din judeţul Bistriţa-Năsăud implicate în derularea fondurilor europene.

Domnul Ion Dumitru:

"Să revenim la valorificarea ştiinţei"

Valorificarea ştiinţei în România a suferit în perioada tranziţiei o "comprimare" atât de puternică încât cercetarea ar fi fost practic dată dispărută, dacă n-ar fi existat oameni "îndrăgostiţi" în a apăra acest valoros sector.

Mă întreb, în condiţiile menţionate, ce valoare mai are un profesor sau un savant în România ?

În timp ce România şi-a alungat şi îşi alungă valorile, America, Canada şi Australia investesc bani mulţi în importul de creiere.

"Actorii" care lucrează în economie, politică şi societăţi au nevoie astăzi de mai multe cunoştinţe decât în timpurile predigitale.

Cine apelează la ştiinţă rezolvă cele mai grele probleme. Ştiinţa aduce mari avantaje în lupta concurenţială şi stă întotdeauna în spatele eficienţei. Cine nu apelează la ştiinţă se poate considera mort în capitalism.

Dacă nu se schimbă atitudinea faţă de cercetarea românească, vom împinge ţara cu un secol în urmă, viitorul fiind imprevizibil pe termen lung.

Capitalismul modern şi-a schimbat astăzi mult structurile economiei. El se bazează pe trei piloni principali: informatizare, comunicaţii şi biotehnologii.

Cu actuala cercetare, România nici nu se poate gândi la realizări deosebite. Diferenţele de tehnologie şi de mentalitate vor face ca accesul României la nivelul ţărilor dezvoltate din Europa să capete dimensiuni mari în timp, de ordinul mai multor decenii. Nu înţeleg de ce nimeni în România nu îşi asumă responsabilitatea pentru eşecul usturător al imploziei noastre economice şi sociale, prin renunţare la cercetare, ştiinţă şi tehnologie.

Domnul Ion Stan:

"Independenţa justiţiei - ultimul fundament al statului de drept care încearcă să salveze aparenţele separaţiei puterilor - este grav ameninţată de un preşedinte dictator"

Încă de la jumătatea primului său mandat, cetăţeanul-preşedinte a făcut cu prisosinţă dovada priceperii sale de a edifica un stat poliţienesc, multilateral consolidat, în care să aibă la îndemână tot mai multe pârghii prin care justiţia să fie controlată, îngenuncheată, în care legile se fac de azi pe mâine şi se modifică chiar înainte de a intra în vigoare, în care reformele există doar în vorbe şi prestaţii televizate.

Pe cale de consecinţă, în primăvara anului 2007, preşedintele-dictator a fost suspendat din funcţie şi s-a prezentat, într-o stare jalnică, la reşedinţa ambasadorului Statelor Unite ale Americii, pentru a se umili şi cerşi susţinere.

Apoi, s-a lansat într-o campanie de acuze grave de corupţie, calomnii şi insulte la adresa adversarilor politici, susţinute printr-o amplă agresiune propagandistică. Apoi, după revenirea în funcţie, avea să se folosească de instrumentele poliţiei politice pentru înscenări judiciare, după teza stalinistă: "Condamnă-l şi după aceea fabrică probele".

După ce şi-a însuşit întreg arsenalul dezinformării politice, la adăpostul operaţiunilor de manipulare a opiniei publice şi folosindu-se de patentele unor servicii străine pentru câştigarea prin fraudă a celui de al doilea mandat de preşedinte, impostorul a uzat de prerogativele funcţiei prezidenţiale pentru a da Curţii Constituţionale o configuraţie după chipul şi asemănarea sa, care să nu-i mai sancţioneze atentatele la fundamentele democraţiei şi ale statului de drept.

Cum însă, unele instanţe de judecată, precum şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie au înţeles că nu pot fi mai presus de Constituţie şi legi, sancţionând abuzurile statului poliţienesc împotriva drepturilor cetăţenilor, chiriaşul de la Cotroceni s-a supărat şi, depăşindu-şi prerogativele, s-a lansat în atacuri publice denigratoare la adresa justiţiei. Mai mult chiar, a chemat-o la ordine.

Participând la Reuniunea Comisiei de monitorizare a progreselor înregistrate de România în domeniul reformei sistemului judiciar şi al luptei împotriva corupţiei, care a avut loc la Ministerul Justiţiei, preşedintele-dictator s-a folosit de prima sa prezenţă la acest minister, pentru a chema la ordine magistraţii, permiţându-şi să-i înfrunte ostil, ameninţător, să-i blameze şi să-i terfelească, din postura de mediator între puterile statului, care, în opinia sa, i-ar conferi dreptul de a-i stigmatiza, la stâlpul infamiei, pe oamenii legii.

Tonul şi mesajul dictatorial cu care cetăţeanul-preşedinte a intruzionat principiul independenţei justiţiei nu este atât de îngrijorător ca fapt în sine, pe cât de gravă şi iremediabilă rezultă a fi amnezia chiriaşului de la Cotroceni în ceea ce priveşte obligaţiile sale şi ale statului de a se supune legilor şi normelor constituţionale.

Preşedintele-dictator a atacat justiţia din România doar pentru că magistraţii judecă în conformitate cu legile acestui stat. Erijându-se într-un judecător suprem deasupra Constituţiei, Traian Băsescu le cere, pur şi simplu, magistraţilor să nu mai judece în spiritul legii. În acest fel, a călcat, din nou, în picioare instituţia fundamentală a statului chemată să stabilească adevărul şi să facă dreptate numai în numele legii.

Atacul fără precedent lansat la adresa puterii judecătoreşti, discreditarea sistemului judiciar de către Preşedintele României este un demers periculos şi inadmisibil. Atacurile de acest gen induc populaţiei un sentiment de neîncredere în justiţie şi prejudiciază grav percepţiile externe asupra României.

După 7 ani, dictatorul nu s-a democratizat şi nu este capabil să-şi înţeleagă obligaţia constituţională de a media între puterile statului şi de a asigura buna funcţionare a autorităţilor publice.

Recentele aserţiuni ale preşedintelui-dictator demonstrează perspectiva profund conflictuală şi evident anticonstituţională a celui care atacă violent instituţii fundamentale ale statului - Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Consiliul Superior al Magistraturii -, jigneşte grav presa şi împarte cetăţenii români în buni şi răi, vinovaţi şi nevinovaţi, în funcţie de interesele sale conjuncturale.

Conform legii fundamentale, rolul instituţional al Preşedintelui României este acela de mediator. De 7 ani, Traian Băsescu încalcă sistematic Constituţia României. Recidiva recentă demonstrează că un asemenea rol nu i se potriveşte, că este inapt pentru mediere, pentru identificarea de soluţii, iar "înzestrările" sale dictatoriale nu sunt compatibile cu prerogativele funcţiei de preşedinte.

Ar fi inutil să-i cerem lui Traian Băsescu ceea ce nu este în stare, adică să fie un preşedinte al României supus Constituţiei şi legilor ţării, cu credinţa în valorile democraţiei şi cu teamă de Dumnezeu.

Pe cale de consecinţă, având în vedere că ceea ce a făcut Traian Băsescu este complet inacceptabil într-un stat de drept, clasa politică responsabilă trebuie să declanşeze procedura de suspendare şi ulterior de demitere a sa din funcţia de preşedinte al României.

Domnul Ion Stan:

Vă adresăm prezenta scrisoare deschisă pentru a vă cere ca, în numele interesului suprem al apărării ordinii constituţionale, pentru garantarea libertăţii şi demnităţii cetăţenilor României şi apărarea securităţii naţionale împotriva inamicilor Constituţiei; pentru a împiedica reinstaurarea practicilor de poliţie politică în activitatea serviciilor de informaţii pentru securitate naţională şi a menţine România în afara bănuielilor de utilizare a serviciilor de informaţii în luptele politice interne, să nu votaţi Proiectul de iniţiativă legislativă privind modificarea şi completarea unor acte normative în domeniul securităţii naţionale (Pl-x 499/2011), din următoarele motive:

1. Proiectul legislativ nu este elaborat de către Comisia comună specială a Camerei Deputaţilor şi a Senatului pentru elaborarea pachetului de legi privind securitatea naţională;

2. Propunerile de lege ferenda nu au în vedere necesităţile de fond ale reformei instituţional-juridice a domeniului securităţii naţionale şi al activităţii serviciilor de informaţii, ci doar intervenţii punctuale în conţinutul a trei acte normative (Legea nr. 51/1992 privind siguranţa naţională a României; Legea nr. 14/1992 privind organizarea şi funcţionarea Serviciului Român de Informaţii şi Legea nr. 535/2004 privind prevenirea şi combaterea terorismului), a căror necesitate nu este corect argumentată sub aspectul oportunităţii şi al legalităţii.

3. Propunerea de modificare şi completare a Legii siguranţei naţionale, prin simpla înlocuire a noţiunii de "siguranţă naţională" cu cea de "securitate naţională", ignorându-se deosebirile esenţiale de natură conceptuală dintre cei doi termeni (statuate prin documentul CSAT "Doctrina naţională a informaţiilor pentru securitate naţională", induce grave erori în interpretarea şi aplicarea ansamblului legislaţiei naţionale incidente, care operează cu diferenţele de substanţă dintre "securitate" şi "siguranţă". În acelaşi timp, dacă propunerea se adoptă, România ar urma să dea securităţii naţionale o altă accepţie decât cea din doctrina integrată a NATO privind securitatea.

4. În domeniul securităţii naţionale, prin propunerea ca în loc de "ameninţare la adresa securităţii naţionale" să se legifereze dualismul "risc/ameninţare la adresa securităţii naţionale", se deschide calea către grave abuzuri şi ilegalităţi la adresa drepturilor şi libertăţilor fundamentale. Cei doi termeni exprimă concepte diferite, între care nu se poate pune semn de egalitate, iar utilizarea lor în alternanţă induce o manipulare conceptuală de o extremă gravitate, atât în planul practic-operaţional al activităţii secrete a serviciilor de informaţii, cât şi în ceea ce priveşte posibilităţile de interpretare greşită şi aplicare abuzivă ori ilegală a dispoziţiilor relative la restrângerea drepturilor şi libertăţilor constituţionale.

Doctrina naţională a informaţiilor pentru securitate (document adoptat de CSAT la 23 iunie 2004) defineşte ameninţarea la adresa securităţi naţionale în termenii: "Capacităţi, strategii, intenţii, planuri ce potenţează un pericol" (...), iar factorii de risc pentru securitatea naţională drept: "situaţii, împrejurări, elemente, condiţii sau conjuncturi interne şi externe (...) care determină ori favorizează materializarea unei ameninţări la adresa securităţii naţionale (...)"

Dacă propunerea va fi adoptată, pe viitor vor fi posibile restrângeri ale drepturilor şi libertăţilor constituţionale nu numai în condiţiile existenţei ameninţărilor, ci şi a riscurilor. Dacă ameninţarea este relativ cuantificabilă prin intenţie, plan, capacitate de a periclita securitatea naţională, riscul este un factor care se intuieşte/deduce din contexte şi împrejurări independente de intenţia sau acţiunea umană.

Pe cale de consecinţă, prin invocarea riscului şi asocierea acestuia, ameninţării i se induce o gravă confuzie şi manipulare conceptuală, fiind posibile solicitarea şi autorizarea arbitrară a interceptărilor şi a altor acte de restrângere a libertăţilor individuale.

5. Ameninţările la adresa securităţii naţionale, de la 12 categorii prevăzute în prezent (art.3 lit.aą)", Legea nr.51/1992, ar urma să fie dezvoltate în 19 categorii, cu un total estimat de 40 de ameninţări, plus riscurile aferente.

Menţionăm că deşi s-a solicitat iniţiatorului prezentarea unui sinoptic comparativ al listei ameninţărilor reglementate de legislaţia statelor membre ale Uniunii Europene, acesta nu se regăseşte în documentaţia de susţinere a propunerii de lege ferenda.

6. Sistemul actual de definire a ameninţărilor este în strictă corelare cu infracţiunile contra securităţii naţionale, care ar putea rezulta ca urmare a neînlăturării ameninţării. Pentru sistemul de reglementare nou-propus, corelarea ameninţărilor cu noua legislaţie penală lipseşte, ceea ce face noua definire a ameninţărilor nu numai criticabilă, dar şi caducă şi nelegală.

7. Propunerile de modificare şi completare a Legii nr. 14/1992 privind organizarea şi funcţionarea Serviciului Român de Informaţii sunt exclusiv din categoria celor prin care se urmăreşte:

• Sustragerea de sub controlul judecătoresc a actelor pentru care cetăţenii care se consideră nedreptăţiţi doresc să se adreseze justiţiei.

Astfel, se propune: "Documentele Serviciului Român de Informaţii, indiferent de suport, privind operaţiunile informativ-operative pentru realizarea securităţii naţionale sunt acte de comandament militar".

Ce sunt actele de "comandament militar"?

"Sunt acte de comandament militar acelea care cuprind ordine privitoare la pregătirea, instrucţia şi disciplina militară, manevre şi operaţiuni militare şi altele asemănătoare" (Secţia de contencios administrativ, Decizia nr.1141 din 21 martie 2003)

Potrivit dispoziţiilor art.2 lit.b) din Legea nr.29/1990 a contenciosului administrativ, "nu pot fi atacate în justiţie actele de comandament cu caracter militar."

Având în vedere această realitate juridică, sunt inevitabile întrebări de bun-simţ:

Ce are a face activitatea Serviciului Român de Informaţii cu ordine privitoare la pregătirea, instrucţia şi disciplina militară, manevre şi operaţiuni militare şi altele asemănătoare?!

Fiind evident că propunerea de iniţiativă legislativă aparţine autorităţii publice vizate de protecţia pe care o viitoare lege i-ar conferi-o, nu putem să nu fim nedumeriţi: ce vrea Serviciul Român de Informaţii să excludă controlului puterii judecătoreşti şi de ce doreşte suprimarea accesului la justiţie a cetăţeanului care s-ar considera lezat în garanţiile sale constituţionale, urmare a operaţiunilor informativ-operative pentru realizarea siguranţei naţionale?

Trebuie observat şi faptul că legea nu defineşte "operaţiunile informativ-operative pentru realizarea siguranţei naţionale", ceea ce, prin lipsa de predictibilitate a legii, deschide larg porţile arbitrariului, abuzului şi ilegalităţilor împotriva intereselor legitime ale contribuabilor care, în această ipoteză, de lege ferenda, îşi finanţează... insecuritatea!

• Preluarea necritică în legea de organizare şi funcţionare a SRI a dispoziţiilor Codului de procedură penală care permit generic autorităţilor de siguranţă şi ordine publică să dispună de "organe de cercetare penală specială."

O asemenea propunere este vădit neavenită, ea fiind doar de natură a redeschide susceptibilităţi în legătura cu natura şi scopul unor astfel de competenţe atribuite, pe cale de excepţie, unui serviciu de informaţii.

•Abilitarea SRI de a utiliza investigatori sub acoperire, ca activitate procedural-penală generatoare de mijloace de probă, fără a rezulta pentru ce infracţiuni anume i se dă pe cale de excepţie o astfel de competenţă, care firesc era să fie explicit prevăzută în Codul de procedură penală.

8. Comisia comună specială a Camerei Deputaţilor şi a Senatului pentru elaborarea pachetului de legi privind securitatea naţională, constituită în baza Hotărârii Parlamentului României nr. 31 din 29 iunie 2009, trebuia să finalizeze întreg pachetul legislativ al domeniului securităţii şi al activităţii serviciilor de informaţii. Cel puţin şase legi de bază (Legea activităţilor de informaţii pentru securitate naţională; Legea supravegherii şi controlului parlamentar asupra sectorului de securitate; Legea privind regimul interceptărilor şi al altor restrângeri ale drepturilor şi libertăţilor fundamentale prevăzute de Constituţie în interesul securităţii naţionale; Statutul personalului serviciilor de informaţii pentru securitate naţională; Legea de reorganizare şi relocare a Serviciului de Protecţie şi Pază şi a Serviciului de Telecomunicaţii Speciale; legile de organizare şi funcţionare ale SRI şi SIE) şi corelările cu ansamblul legislaţiei naţionale.

9. Dintr-o scăpare a expunerii de motive - pagina 5 alin. (3) -, rezultă ostentativ că proiectul este opera Serviciului Român de Informaţii, ale cărui documente interne sunt indicate drept izvor de drept.

10. Faţă de necesităţile obiective de reglementare, proiectul propus spre adoptare nu este decât expresia unor interese înguste, exterioare securităţii naţionale, prin care adevăraţii promotori ai iniţiativei urmăresc legitimarea unor stări de fapt create prin abuz în exercitarea funcţiei publice, dorind, în acest fel, să dea forţă de lege excesului de putere.

Domnul Iuliu Nosa:

"Suntem martorii celor mai dezastruoase politici fiscale şi economice pe care le ia un Guvern din 1989 încoace"

În orice stat de drept, este normal şi benefic ca toate partidele politice din România să-şi exprime o poziţie în ceea ce priveşte alcătuirea bugetului de stat pentru că este produsul Parlamentului, deci produsul întregii societăţi. De asemenea, ar fi de aşteptat ca dincolo de nişte afirmaţii puerile precum invocarea lipsei indicatorilor macroeconomici care ar trebui să ne parvină din partea Uniunii Europene, Guvernul Boc să formuleze şi o argumentaţie economică pentru ca aceste afirmaţii să aibă valabilitate şi validare la nivel de profesionalism. Din câte cunosc, nu există deocamdată o astfel de argumentaţie din partea Guvernului care elaborează bugetul, nici măcar un minim de scuză decentă pentru încălcarea termenului legal cu o lună.

Având în vedere că USL nu va vota Legea bugetului de stat pe 2012 în condiţiile în careGuvernul Boc vrea să îngheţe pensiile şi salariile, cer, la rândul meu, executivului să nu adopte o astfel de măsură şi să respecte legea care prevede indexarea pensiilor cu rata inflaţiei. Există o lege a pensiilor pe care Guvernul trebuie să o respecte. Pensiile trebuie indexate cu rata inflaţiei, indiferent de părerile personale ale domnilor Băsescu sau Boc. Atât timp cât avem o lege, ea trebuie respectată şi aplicată.

Guvernul a ratat iar toate ţintele stabilite la începutul anului şi din păcate promisiunile făcute de guvernanţi nu au fost şi nu sunt ţinute. Este evident eşecul acestor trei ani, mai ales când în toate discuţiile dintre FMI şi Guvern nu s-a pomenit nimic crearea locurilor de muncă.

Delegaţia Fondului Monetar a adoptat o poziţie similară cu cea a USL: să acorzi măriri de pensii şi salarii în al doilea semestru al anului 2012 reprezintă o măsură interzisă prin Legea responsabilităţii fiscale. Pe scurt, încă un exemplu de minciună sfruntată în spatele căreia se ascunde o măsură pur electorală împotriva acordurilor pe care România le are cu instituţiile internaţionale, ca să obţină voturile, iar după alegeri să taie iar salariile şi pensiile.

Atâta vreme cât acest Guvern-marionetă nu este capabil să-şi respecte propria lege, elaborată, propusă şi votată chiar de către membrii săi de vază, mai este el în măsură să ne guverneze?! Şi până când?

Doamna Graţiela Leocadia Gavrilescu:

"Cât de bogat trebuie să fii ca să îţi permiţi să te îmbolnăveşti în România?"

Aşa cum estimam în urmă cu câteva luni, înlocuirea ministrului Cseke Attila cu Ladislau Ritli nu a adus nimic în plus sistemului sanitar românesc, ci, iată, cum avem prilejul să aflăm din presă, doar familiei actualului ministru, care îşi poate vedea mai curând fiul instalat în funcţia pe care şi-o doreşte.

Fiecare părinte îşi iubeşte copilul şi încearcă, pe cât îi permit funcţia şi grosimea obrazului, să îi dirijeze (în sus!) şi să îi netezească fiului traiectoria profesională.

În fond, chiar aş putea să înţeleg o astfel de atitudine şi în cazul ministrului sănătăţii, dacă, însă, aşa cum se spune, i-ar fi lui bine dar... i-ar lăsa şi pe alţii să trăiască!

Dar în domeniul pe care îl patronează lucrurile merg din rău, în mai rău, spre dezastru.

Şi nu exagerez!

Oare ştie domnul ministru ce se întâmplă în teritoriu? În puţinele spitale care s-au salvat de la închidere?

Sunt sigură că nu, aşa că îi spun eu: aparţinătorii bolnavilor sunt puşi să cumpere branule, perfuzoare, pampers, medicamente... Aceiaşi aparţinători se simt prost să nu le ofere plicuri cu sume de bani sau atenţii medicilor şi cadrelor medii sanitare ori infirmierelor, pentru că văd cu ochii lor că au rămas foarte puţini, că toată lumea trage de ei şi pentru că ştiu că, deşi au fost umiliţi şi li s-au tăiat salariile, îşi fac, totuşi, datoria, unii chiar cu brio...

Boala a devenit, astfel, cel mai mare lux al românilor, chiar şi al acelora dintre ei care au venituri ce pot fi considerate consistente.

Mă întreb însă ce se întâmplă cu restul de 90% dintre români, cărora veniturile abia le ajung de mâncare şi întreţinere, dar care, zeci de ani, au cotizat la fondul pentru sănătate?!

Mai au ei vreo speranţă? Vreo aşteptare?

Pentru aceştia din urmă mă tem că nici speranţa că, într-o bună zi, şi domnul Ladislau Ritli se va retrage din funcţie nu mai contează.

Prăpastia a devenit mult prea adâncă!

Doamna Lucia-Ana Varga:

"România - ţara cu numărul cel mai mic de salariaţi din ultimii 50 de ani, ţara în care populaţia este în scădere"

Pe site-ul Ministerului Finanţelor Publice din România a fost prezentat pentru dezbaterea publică proiectul de buget pe anul 2012. Cu toate că în ultimii trei ani s-a vorbit despre numărul de bugetari ca fiind una dintre poverile cele mai greu de dus pentru statul român, ca despre principalul motiv pentru care economia nu este performantă, în momentul de faţă proiectul de buget este lipsit de o estimare clară asupra numărului de bugetari. Acest semnal de alarmă este tras de către analiştii economici, precum şi de către cei care urmăresc viabilitatea unui astfel de proiect în economia reală.

Mai mult decât atât, statisticile oficiale arată că banii împrumutaţi de la FMI nu au reuşit să oprească dispariţia a peste 630.000 de locuri de muncă din economie, faţă de perioada de început a crizei. În acest fel, numărul salariaţilor din România înregistrează cea mai mică pondere din ultimii 50 de ani, adică doar 4,1 milioane de persoane.

În acest context, când după trei ani de măsuri haotice şi arbitrare mii de părinţi şi-au pierdut locurile de muncă, le-au fost diminuate salariile şi s-au văzut în imposibilitatea de a asigura un viitor demn copiilor lor, iată că nici în acest buget nu se arată vreun efect benefic al deciziilor Guvernului. Mai mult decât atât, nimeni nu vorbeşte în acest proiect despre cum va fi posibil să reducem munca la negru, în condiţiile în care aproape 1,7 milioane de oameni nu se află în nicio evidenţă fiscală a statului.

Astfel, nu ar trebui să ne mire rezultatele recentului recensământ care arată că populaţia României s-a diminuat dramatic, scăzând la 19,6 milioane de persoane. Iar acest fapt este cauzat de o scădere a natalităţii, "încurajată" de politica defavorabilă tinerilor părinţi, de speranţa de viaţă tot mai redusă, precum şi de decizia multora dintre conaţionalii noştri de a-şi construi viitorul în ţări mai sigure. Scăderea natalităţii ar trebui să fie una dintre îngrijorările majore ale actualului Guvern, în condiţiile în care măsurile pe care le-a luat au dus la o reticenţă tot mai mare a tinerilor în a-şi întemeia familii în România.

Domnul Mihai Lupu:

"Viziunea Uniunii Social-Liberale privind energia"

În ultima vreme, în loc să modernizeze şi să transparentizeze domeniul energetic, autorităţile din România se îndepărtează din ce în ce mai tare de principiile modelului european în acest sens.

În 2007, în timpul guvernării liberale, "Strategia energetică a României pentru 2007-2020" a stabilit direcţiile de acţiune în domeniul energetic în acord cu calitatea de membru al Uniunii Europene. Începând cu 2009, ca urmare a incompetenţei guvernării PDL, Comisia Europeană a lansat împotriva României proceduri privind încălcarea dreptului comunitar pentru nerespectarea acquis-ului comunitar cu privire la piaţa internă de energie electrică şi gaze naturale şi, respectiv, nerespectarea reglementărilor celui de-al 3-lea Pachet Energetic.

Deşi cadrul legislativ aferent sectorului energetic românesc a fost permanent îmbunătăţit, pentru a ne alinia legislaţiei comunitare în domeniu, din păcate, în aplicarea legii, autorităţile de reglementare şi control (ANRE, ANRSC, ANDR etc.) produc disfuncionalităţi.

România şi-a pierdut credibilitatea în faţa investitorilor străini şi a autorităţilor UE prin neconformarea cu propria legislaţie în vigoare.

Programul energetic al USL îşi asumă rezolvarea vechilor şi gravelor probleme ale sectorului energetic românesc:

- Soluţionarea problemei arieratelor companiilor de stat din domeniul energetic (cu deosebire Compania Naţională a Huilei (CNH) şi Termoelectrica);

- Aplicarea unui program ferm de închidere treptată a capacităţilor învechite şi ineficiente;

- Îndeplinirea standardelor de mediu pentru unităţile de producere a energiei;

- Reducerea riscurilor hidrologice pentru producţia de energie electrică în Centrala Nucleară de la Cernavodă;

- Înlăturarea formelor de subvenţionare mascată a sectorului energetic;

- Asigurarea unei perspective clare pentru industria cărbunelui;

- Înlocuirea actualelor CET-uri cu sisteme de cogenerare de înaltă eficienţă;

- Reevaluarea sistemului de taxare din industria petrolului şi a gazelor naturale.

Strategia energetică a USL garantează perpetuarea, în condiţii de performanţă economică, a unor profesii tradiţionale, vitale pentru anumite regiuni.

USL invită specialiştii din domeniul energetic la un parteneriat în ce priveşte îmbunătăţirea permanentă a strategiei energetice, precum şi în alegerea celor mai adecvate măsuri de aplicare a acesteia.

Doamna Manuela Mitrea:

"Recensământul din 2011, imaginea incompetenţei Guvernului Boc"

73 de ţări ale lumii, printre care şi România, derulează la nivel naţional recensământul populaţiei şi al locuinţelor sau gospodăriilor în anul 2011.

Probabil sunt puţini cei care îşi mai amintesc recensămintele din anii 1992 şi din 2002, pentru că au fost unele normale, recenzorii au fost instruiţi din timp şi mulţumiţi de banii primiţi, reglementările au fost clare şi democratice, întrebările au fost numai cele de care are nevoie statistica, iar incidentele au fost foarte puţine.

În schimb, pe cel de anul acesta nu-l vom uita mulţi dintre noi, deoarece a început cu probleme şi s-a sfârşit cu probleme. Recenzorii au fost instruiţi în pripă, iar unii cetăţeni se plâng că nu au fost vizitaţi de niciun recenzor, informaţiile care trebuiau să clarifice anumite aspecte mai mult au derutat şi de la o zi la alta acestea erau contradictorii, întrebările au fost multe şi, dintre acestea, unele vor fi folosite electoral de către Guvern, şi nu de către statistică. Cât despre banii pe care îi vor primi recenzorii, aceştia sunt puţini.

În acest haos s-a desfăşurat şi încheiat recensământul, şi cu toate că datele finale vor fi gata abia în 2014, avem deja concluziile cele mai importante. Din păcate, acestea nu se referă la migraţie sau la compoziţia etnică şi confesională a populaţiei. N-am aflat cum sunt românii, dar guvernarea Boc a fost, încă o dată, perfect radiografiată, cu toate defectele ei: incompetenţă, aroganţă, incoerenţă, laşitate, lipsă de transparenţă. Din acest punct de vedere, Institutul Naţional de Statistică a reuşit un adevărat tur de forţă. Ne-a furnizat o explicaţie clară şi concentrată pentru dezastrul la care asistăm.

Dacă recensământul s-a desfăşurat cu deficienţe de organizare şi comunicare, era de aşteptat ca şi după trasarea liniei de final să apară confuzii. Potrivit Institutului Naţional de Statistică, în perioada 20 - 31 octombrie au fost recenzate, la nivel naţional, 8.387.153 locuinţe şi 19.599.506 persoane. Situaţia din judeţul Constanţa este pusă sub semnul întrebării dacă analizăm cifrele puse la dispoziţie de INS. De exemplu, deşi au fost recenzate mai multe locuinţe decât cele estimate, nu toţi constănţenii au fost vizitaţi de recenzori. Dacă în teorie toată populaţia este numărată, în practică sunt mai mulţi oameni. Astfel, sute de constănţeni se plâng că nu au apucat să răspundă întrebărilor recenzorilor şi se tem că vor fi amendaţi pentru că recenzorul nu le-a trecut pragul.

Faptul că Guvernul Boc a înţeles să ameninţe cetăţenii cu amenzi arată mentalitatea acestei puteri care nu se consideră reprezentanta poporului, ci stăpâna lui.

Doamna Manuela Mitrea:

"Profesorii, navetişti pe banii lor"

Printre multele drepturi pierdute prin abrogarea Statutului personalului didactic, se numără şi decontarea sumei pe care cadrul didactic o cheltuia pentru a face naveta de acasă până la locul de muncă. Astfel, pentru tot mai mulţi dascăli constănţeni, drumul până la şcoală a ajuns un chin, şi asta pentru că nu mai au bani pentru a face naveta.

Ziua unui profesor navetist începe dimineaţa devreme şi variază în funcţie de cât este de uşoară deplasarea sau de distanţa până la şcoală. Cât despre banii daţi pe navetă, de cele mai multe ori suma înseamnă aproape jumătate din salariul pe care cadrele didactice îl câştigă lunar.

Profesorii constănţeni sunt tot mai nemulţumiţi, deoarece, din salariile şi aşa mici pe care le primesc, trebuie să îşi mai plătească şi transportul la şcoală. În prezent, majoritatea profesorilor din mediul rural plătesc peste jumătate din salariu pe navetă, fără a mai primi aceşti bani înapoi. La nivelul judeţului Constanţa, peste 4.500 de cadre didactice care au un salariu cuprins între 450 şi 600 de lei nu beneficiază de decontarea navetei. În condiţiile în care un profesor care predă la o şcoală din mediul rural plăteşte între 200 şi 300 de lei pe transport, nu mai este de mirare că majoritatea dascălilor refuză un post de titular la sat, preferând să predea ca suplinitor, calificat sau necalificat, la oraş.

Această situaţie s-a creat atunci când ministrul educaţiei cercetării, tineretului şi sportului, domnul Daniel Petru Funeriu, a emis un ordin la început de an calendaristic 2011, prin care se arată că decontarea cheltuielilor pentru naveta cadrelor didactice ţine strict de autorităţile administraţiei publice locale. Decizia a fost însă luată fără a fi consultat în paralel şi Ministerul Finanţelor, cel care dă bani la primării, şi de aici aceste probleme: multe primării din mediul rural nu au bani pentru decontarea acestor cheltuieli.

Guvernarea PDL, condusă de "cadrul didactic universitar" Emil Boc, a condamnat la moarte prin subfinanţare învăţământul românesc, a umilit dascălii, şi-a bătut joc de educaţia copiilor noştri în numele unei aşa-zise reforme şi de aceea trebuie să plece - fie prin demisie, fie prin demitere!

Domnul Marian Ghiveciu:

"Agricultura trebuie să fie o prioritate reală"

România a fost şi va rămâne o ţară preponderent agrară. Iată câteva din argumentele care pot veni să sprijine cele afirmate de mine: abia după cel de-al Doilea Război Mondial ponderea populaţiei agricole în total populaţie ocupată în economie devine mai mică decât cea a altor categorii ocupaţionale. Populaţia rurală a fost majoritară în cea mai mare parte a istoriei României şi doar după anul 1985 a fost devansată de populaţia urbană. Revoluţia industrială a pătruns târziu în România, iar încercările de industrializare din perioada comunistă s-au dovedit a fi un eşec, prin politicile promovate mai ales în ultima perioadă de existenţă a comunismului.

Agricultura a fost şi continuă să fie ocupaţia de bază pentru români, cu toate că nici în această activitate nu au fost obţinute performanţe deosebite în trecut, indiferent de regimul politic şi sistemul economic promovat, chiar dacă pentru o perioadă am fost cunoscuţi ca "grânar al Europei".

Agricultura este aparent ramura cea mai abordabilă şi uşor de redresat, dar în esenţă este cea mai dificilă şi greu de evaluat, din cauza multitudinii de factori implicaţi în procesul de producţie.

Ca urmare a neglijării agriculturii în ultimii ani, oferta de produse agricole şi alimentare indigene a devenit o problemă gravă, care ar trebui să preocupe toţi factorii de decizie.

Agricultura nu trebuie privită ca acea ramură care salvează economia României şi prin care implicit se vor dezvolta şi celelalte ramuri.

Agricultura, în general, nu poate fi ramura prin care o naţiune se poate dezvolta, în exclusivitate, datorită caracteristicilor proprii, iar agricultura României, în special, nu poate avea forţa de relansare economică din cauza stării de sărăcie, de decapitalizare şi dezorganizare.

Agricultura trebuie menţinută la un nivel de competitivitate ridicat, pentru că are un rol strategic legat de alimentaţia umană şi asigurarea unei securităţi alimentare.

Suntem în Uniunea Europeană şi ar trebui să învăţăm cum se face agricultură performantă.

Doamna Mariana Câmpeanu:

În momentul de faţă, în România, o foarte mare parte a populaţiei din mediul rural nu produce suficient şi acest lucru se întâmplă din cauza slabei implicări a statului, care nu reuşeşte să vină cu politici care să ajute şi să implice acest segment pe termen lung în activităţi productive, în industrie sau servicii.

Studiile făcute de analiştii economici demonstrează clar că economia românească ar putea fi salvată de populaţia rurală, iar potenţialul de creştere al economiei româneşti poate fi mărit dacă va fi activată forţa de muncă din mediul rural. Ne referim la milioane de persoane care contribuie cu doar 3,5% din PIB şi a căror educaţie este precară.

Dacă alte state au ales să facă reformele necesare, Guvernul Boc nu numai că nu a încercat, dar a făcut totul pentru a aduce pe linie moartă acest segment important de populaţie. Practic, acesta a instaurat un cadru fiscal nepermisiv pentru investiţiile în zonele rurale şi oraşele foarte mici, nu a făcut nicio investiţie în infrastructură, care să permită mobilitatea, şi nu a venit cu niciun program pentru tinerii din mediul rural.

Lipsa acută a educaţiei, cel puţin a celei de calitate, are deja efecte negative, şi acestea se vor resimţi pe termen lung. Nu putem opri sau vicia demersul de învăţare şi educare fără ca repercusiunile asupra unor generaţii întregi să nu fie vizibile şi cu efecte negative asupra întregii societăţi. În momentul de faţă asistăm la o sincopă în actul educaţional, care va afecta iremediabil calitatea educaţiei pe care tinerii acestei ţări o primesc din partea statului român.

Domnilor guvernanţi, ceea ce faceţi dumneavoastră acum nu este decât o bătaie de joc la adresa românilor din mediul rural, aceştia constituind practic o resursă importantă, probabil una dintre puţinele, de a creşte PIB-ul şi a resuscita economia românească, pe care dumneavoastră o ignoraţi cu desăvârşire.

Deşi este foarte târziu, măcar acum, în ultimul ceas, poate veţi realiza impasul în care ţara noastră se află şi veţi veni cu iniţiative de sprijinire a acestei categorii, în principal pentru a fi activată forţa de muncă din mediul rural.

Domnul Marius Cristinel Dugulescu:

"Construcţia proiectului de buget pe anul 2012 vizează stabilitatea macroeconomică a României"

Într-o vreme de recesiune economică pentru statele membre ale Uniunii Europene, construcţia proiectului de buget pe anul 2012 vizează stabilitatea macroeconomică a României, având ca priorităţi majore dinamizarea şi flexibilizarea pieţei forţei de muncă, dar şi expansiunea spiritului antreprenorial, manifestat prin stimularea investiţiilor.

Proiectul de buget pe anul 2012 valorifică pe deplin intenţiile Guvernului României de a asigura stabilitate, predictibilitate şi siguranţa investiţiilor principalilor contributori la dezvoltarea mediului de afaceri, astfel încât cetăţenii români să fie beneficiarii privilegiaţi ai investiţiilor pe piaţa muncii din România.

Menţinerea angajamentului de a reduce deficitul bugetar la 1,9% din PIB în 2012, sub 3%, pentru a ieşi din procedura de deficit excesiv declanşată în sarcina statului român, în urma iresponsabilităţii din anul 2008, impune o construcţie bugetară prudentă, echilibrată, construită pe principiul managementului financiar solid.

Prin proiecţia bugetară, acordarea de garanţii de stat operatorilor economici pentru a flexibiliza accesul la credite bancare pentru investiţii, reprezentând 14,0 miliarde lei în anul 2012, care se va ajusta cu valoarea garanţiei care se emite pentru finanţarea proiectului Nabucco, dar şi continuarea acordării de ajutoare de stat în vederea realizării de investiţii în economie în sumă de 1,0 miliarde lei, devin măsuri sustenabile în plan economic, nu simple afirmaţii retorice.

Construcţia bugetară pe anul 2012 reiterează în mod legitim importanţa reformelor structurale, respectiv reforma în domeniul sănătăţii, aplicarea reformei sistemului de pensii, îmbunătăţirea guvernanţei corporatiste a întreprinderilor de stat, accelerarea absorbţiei fondurilor structurale, restructurarea sistemului de cheltuieli publice.

Se cuvine a fi subliniat faptul că veniturile bugetare pentru anul 2012 sunt estimate la 195,4 miliarde lei, reprezentând de 33,7% din produsul intern brut, în creştere cu 0,3 puncte procentuale faţă de anul 2011, datorită creşterii economice preconizate pentru anul 2012 de 1,8%,-2,3%, precum şi din absorbţia de fonduri europene. În condiţiile promovării măsurilor de politică fiscală adoptate de Guvernul României prin amplul program de consolidare fiscală implementat în perioada 2010-2011, principalele venituri ale bugetului general consolidat îşi păstrează cadrul dobândit în anul 2011.

Construcţia proiectului de buget pe anul 2012 vizează stabilitatea macroeconomică a României, iar măsurile de austeritate impuse de Guvernul României trebuie susţinute de toţi decidenţii politici animaţi de responsabilitate şi solidaritate cu nevoile concrete de reformă ale statului român.

Domnul Marius Rogin:

"North-Stream, între active şi pasive"

Cancelarul Germaniei, Angela Merkel, şi preşedintele Rusiei, Dmitri Medvedev, au deschis, simbolic, robinetul noii conducte. În faţa a 420 de oaspeţi, între care premierul francez, François Fillon, şi omologul său olandez, Mark Rutte, cei doi lideri au elogiat cooperarea dintre Occident şi Moscova, precum şi nou-procurata siguranţă a aprovizionării cu gaze siberiene. Care este scopul inaugurării acestei conducte? E vorba aici de o cooperare economică? Sau mai degrabă de una politică?

Este vorba despre o conductă care traversează Marea Baltică pe o lungime de peste 1200 de kilometri, urmând să alimenteze cu gaze circa 26 de milioane de gospodării din Germania, Franţa şi Olanda. La mijloc este şi o afacere mare, o investiţie importantă, la care au pus umărul şi de pe urma căreia speră să profite din plin Gazprom, concernul rusesc de stat, precum şi firmele germane Wintershall şi EON, GDF Suez din Franţa şi concernul olandez Gasunie.

Toate ar fi bune şi frumoase, graţie noului gazoduct, Ucraina, bunăoară, nu se va mai putea interpune pe viitor în calea fluxului energetic destinat Europei Occidentale, dacă oficialii de la Kiev se vor certa din nou, ca în 2009, cu Putin şi cu autorităţile de la Moscova.

La active se constată o sporire substanţială a securităţii aprovizionării energetice occidentale, dar la pasive s-au ridicat obiecţii majore împotriva unui joint-venture, care, pe de o parte, amplifică dependenţa vestului de livrări energetice ruseşti şi deci de un potenţial nou şantaj politic al Kremlinului. Dincolo de frontierele germane şi ruseşti, conducta pare a simboliza un vechi mod al Germaniei şi Rusiei de a-şi articula politica lor de mari puteri care-şi văd de propriul interes, fără să ţină seama de parteneri şi aliaţi, înţelegându-se peste capul ţărilor mai mici situate între ele. Fostul guvern de la Varşovia, net mai ostil Berlinului decât actualul executiv polonez, a evocat chiar, la un moment dat, Pactul Ribbentrop-Molotov.

Spre deosebire de Nabucco, proiectul de gazoduct al unui viitor tot mai incert, inventat de europeni tocmai pentru a conecta bătrânul continent la Marea Caspică şi a reduce dependenţa Europei de livrările ruseşti, SouthStream, ca şi NorthStream amplifică subordonarea de Moscova.

Aceste livrări acoperă în prezent cam un sfert din necesarul energetic al Europei şi vor creşte considerabil de acum încolo. Or, e ştiut că Moscova nu s-a dat în lături în trecut de la a recurge la instrumentul presiunii economice şi comerciale în vederea obţinerii de avantaje politice.

Ambele tronsoane ale conductei traversează Marea Baltică, ocolind ţări în parte dificile, precum Polonia, Ucraina, Ţările Baltice şi Belarus, spre a furniza gaze Germaniei, Franţei şi Olandei. Conducta a costat 7,4 miliarde de euro, şi ar urma să aprovizioneze 26 de milioane de gospodării, oferindu-le 55 de miliarde de metri cub de gaze anual.

Domnul Mircea Duşa:

"O nouă furtună economică ameninţă România"

Evenimentele din ultimii trei ani, ce au avut influenţă asupra vieţii economice şi ca urmare şi asupra vieţii sociale din România, ne demonstrează cât de vulnerabile sunt anumite domenii de activitate care asigură servicii esenţiale tuturor componentelor vieţii sociale.

În ceea ce priveşte situaţia economiei actuale, România este situată pe penultima poziţie din Europa Centrală şi de Est. Indicele care evaluează situaţia economiei româneşti în prezent a scăzut cu 10,3 puncte. Din păcate, perspectivele bursei de la Bucureşti s-au înrăutăţit în octombrie, potrivit unui sondaj de studiu al Institutului de cercetare ZEW.

Din nefericire, scăderea economică din ultimii ani a pus bazele unei prăbuşiri economice fără egal, ce se va întinde cu siguranţă şi în anul 2012. Prăbuşirea sistemului financiar, blocarea investiţiilor interne, precum şi a exporturilor vor accelera scăderea economică. Un factor care nu poate fi neglijat, din păcate.

În amplificarea crizei un rol principal l-a avut şi îl are în continuare incompetenţa guvernamentală care, prin tăierea continuă şi masivă, prin creşterea impozitelor, prin sugrumarea micilor întreprinzători, a dus la o prăbuşire continuă a economiei româneşti.

Dezvoltarea pe termen lung a unui stat are menirea de a îmbina creşterea economică cu păstrarea sănătăţii natural umane, ca premisă pentru asigurarea echilibrului sistemelor ce determină însăşi existenţa societăţii. De aceea, orice modificare a uneia dintre cele două componente poate duce la schimbări sau chiar alterări ale întregului proces al dezvoltării sustenabile.

Pentru a putea depăşi furtuna economică ce traversează economia şi cu atât mai mult pentru a putea face faţă celei ce va urma, România are nevoie de viziune, de o piaţă deschisă, care să încurajeze investiţiile şi exporturile de orice fel.

Desfiinţarea unui număr tot mai mare de locuri de muncă nu poate fi considerată o măsură de revenire economică. Din contră, această măsură va accentua sărăcia, va spori numărul de îmbolnăviri şi va duce la creşterea numărului de oameni care nu vor putea avea un trai decent. Toate acestea vor influenţa negativ sistemele de securitate socială.

Domnul Mircia Giurgiu:

"Autismul - o tulburare de comunicare"

Autismul este o tulburare de dezvoltare de origine neurobiologică, tulburarea "centrală" dintr-un întreg spectru de tulburări de dezvoltare, spectrul tulburărilor autiste (autism, sindrom Asperger şi tulburări prevazive de dezvoltare-nespecificate altfel) prezintă o largă varietate de manifestări clinice, presupuse a fi rezultatul unor disfuncţionalităţi de dezvoltare multifactoriale ale sistemului nervos central sau genetice. Autismul este, în primul rând, o tulburare de comunicare, de relaţionare cu cei din jur, şi nu un handicap intelectual. Este a treia tulburare în rândul celor mai comune tulburări de dezvoltare, după retardul intelectual şi paralizia cerebrală.

În România nu există nici o statistică privind numărul de persoane cu autism (copii, tineri, adulţi), însă dacă se ia în considerare faptul că, în 2003, la Congresul Internaţional Autism Europe de la Lisabona, cercetătorii (Eric Fombonne, Ami Klin) vorbeau de o prevalenţă de 10/10.000 pentru autismul clasic, 60-70/10.000 pentru toate tulburările pervazive de dezvoltare-TPD (Autism, Sindrom Asperger, Sindrom Rett, Tulburarea dezintegrativă a copilăriei şi Tulburări globale de dezvoltare - nespecificate altfel/PDD NOS), se poate spune că din cele peste 6 milioane de copii ai României, aproximativ 6000 ar avea autism clasic, iar cca. 36.000-42.000 TPD.

Considerăm că cea mai mare parte din aceşti copii sunt încă nediagnosticaţi şi nu a existat până acum nici un interes special şi eforturi conjugate ale agenţiilor/ministerelor de resort în realizarea unui plan, strategii naţionale privind identificarea, evaluarea, diagnosticarea şi intervenţia timpurie în cazul copiilor cu autism sau de creare a unui plan naţional educaţional sau de oportunităţi educaţionale care să ţină seama de caracteristicile lor specifice de învăţare, respectiv planuri de servicii adecvate tinerilor şi adulţilor cu autism, planuri care să aibă corespondent şi în realitate.

Încercând să aflăm numărul copiilor cu tulburări din spectrul autismului aflaţi în evidenţa direcţiilor judeţene de protecţie a drepturilor copiilor, Autism România a constatat că există foarte puţini astfel de copii înregistraţi la nivelul judeţelor.

În schimb, specialiştii se confruntă cu un număr foarte mare de copii de vârste mici - 2,6-3,6 ani - care vin la consultaţie pentru prima dată cu o simptomatologie de tip autist/TSA (1- 2 cazuri noi pe săptămână).

Dar, cu toată această creştere a numărului de copii diagnosticaţi cu TSA, considerăm că mulţi rămân nediagnosticaţi încă. Ceea ce îngrijorează este faptul că marea majoritate a copiilor, neavând un diagnostic sau având unul incorect, dar chiar şi dintre cei cu diagnostic corect, sunt în afara oricărei forme de terapie, educaţie sau beneficiază chiar de tratamente sau educaţie greşite.

Consecinţa acestui fapt este reducerea drastică, până la eliminare, a şanselor de dezvoltare a copilului, prin neacordarea de şanse egale la dezvoltare ulterioară, dependenţa maximă sau totală de un adult, izolarea, marginalizarea, sărăcia, disperarea familiilor persoanelor cu autism.

Autismul şi problematica persoanelor cu autism sunt puţin cunoscute în România, iar nevoile acestor persoane nu sunt satisfăcute, serviciile sunt neadecvate, situaţia lor fiind adesea dramatică. Există la această oră metode şi terapii de reabilitare care le oferă celor a căror viaţă este marcată de autism posibilitatea de a se educa şi dezvolta, dar acest lucru este posibil doar în cazul în care asistenţa oferită în cadrul comunităţii este cât mai timpurie, profesionistă şi intensivă. Lipsa, însă, a asistenţei adecvate, potrivite nevoilor lor specifice (servicii de diagnosticare, evaluare, de intervenţie timpurie, de terapie şi educaţie adecvate, servicii sociale, de angajare în muncă şi menţinere a locului de muncă, de recreere), înseamnă negarea oportunităţilor de dezvoltare a acestor persoane şi de participare în comunitate.

Potrivit documentelor internaţionale pe care şi România le-a ratificat, copiii cu nevoi speciale au drepturi egale cu toţi ceilalţi copiii: dreptul la recuperare, la şanse egale în educaţie, la servicii de sprijin adecvate, adaptate nevoilor fiecăruia, care să le asigure progresul, conform potenţialului individual, pentru că fiecare copil are potenţial de recuperare.

Cu sprijin adecvat, timpuriu şi intensiv, starea unui copil cu TSA poate fi ameliorată semnificativ. Pentru a acorda însă acest sprijin este nevoie ca un medic să identifice cât mai precoce semnele care îl pot situa în spectrul autist şi să recomande un plan de intervenţie individualizat. Considerăm că medicul de familie al fiecărui copil trebuie să fie informat în legătură cu TSA şi să fie capabil să participe, aplicând M-CHAT, la depistarea precoce a acestor tulburări, el fiind prima verigă care poate da startul la recuperarea acestor copii.

Conform noilor studii, pediatrii recomandă cu tărie screening-ul pentru autism în rândul copiilor până la 2 ani, chiar de două ori până la această vârstă, deoarece simptomele autismului se agravează cu timpul, cei afectaţi îşi pierd treptat toate abilităţile şi pot deveni violenţi şi autoagresivi şi, de cele mai multe ori, ajung să fie instituţionalizaţi.

Se recomandă efectuarea screening-ului copiilor pentru identificarea autismului cu ocazia consultaţiilor efectuate regulat, conform programelor de monitorizare a sănătăţii copiilor. Această politică îi ajută pe medici să identifice semnele de autism într-un stadiu timpuriu al evoluţiei, favorizând copilul să-şi atingă potenţialul său maxim.

În cazul în care se recunoaşte prezenţa unei întârzieri în dezvoltare la un copil, testările ulterioare îl pot ajuta pe psihiatru să determine dacă această problemă este legată de autism, de altă tulburare pervazivă de dezvoltare sau de o afecţiune cu simptome similare.

Suntem datori să includem în societate şi persoanele cu tulburări din spectrul autist.

Domnul Miron Ignat:

"Conferinţa internaţională consacrată istoriei şi culturii staroverilor"

În perioada 5-10 octombrie 2011, la Izmail, s-a desfăşurat cea de a VIII-a Conferinţă internaţională organizată de către Departamentul pentru Problemele Naţionalităţilor şi Religiilor Administraţiei Regionale Odesa şi de către Catedra de Arheologie şi Etnologie a Universităţii "I.I.Mecinikov" din Odesa.

Lucrările s-au desfăşurat în plen, având ca temă: "Lipovenii: istoria şi cultura ruşilor lipoveni ortodocşi de rit vechi".

La acest eveniment au participat etnici ruşi lipoveni, membrii Comunităţii Ruşilor Lipoveni din România, alături de personalităţi ale ştiinţei şi culturii, istorici, filologi, psihologi, etnografi din Federaţia Rusă, Ucraina, Italia, SUA, Republica Moldova, Ungaria, Polonia, Lituania.

În prima parte a lucrărilor a luat cuvântul prof. univ. dr. Feodor Chirilă, din parte Comunităţii Ruşilor Lipoveni din România, care a prezentat: "Unele consideraţii despre stadiul actual al cercetărilor privind istoria şi cultura ruşilor lipoveni ortodocşi de rit vechi".

La această conferinţă, participanţii au fost întâmpinaţi de ÎnaltPreasfinţitul Mitropolit Korneli, arhipastor al Mitropoliei Moscovei şi Întregii Rusii, precum şi de reprezentanţii Administraţiei regiunii Odesa şi ai oraşului Izmail.

În cadrul conferinţei au fost dezbătute comunicări din diferite domenii, cum ar fi: istorie, învăţământ, religie, lingvistică, turism, filologie etc.

După terminarea lucrărilor a avut loc vizita în localitatea Novaia Nekrasovka - localitate cu populaţie preponderent rusă staroveră.

Pe perioada în care s-a desfăşurat conferinţa, la Muzeul de Etnografie a oraşului Izmail a avut loc expoziţia consacrată vieţii materiale şi spirituale a ruşilor ortodocşi de rit vechi.

Pentru participanţi a fost o onoare să constate actualitatea cercetărilor privind istoria şi cultura ruşilor ortodocşi de rit vechi.

Doamna Oana Niculescu-Mizil Ştefănescu Tohme:

"Împădurirea terenurilor agricole se face pe criterii politice, nu conform necesităţilor"

Conform listei publicate privind "Proiecte aprobate în cadrul Programului de îmbunătăţire a calităţii mediului prin împădurirea terenurilor agricole degradate", din 11.03.2011 de către Administraţia Fondului pentru Mediu, Călăraşiul nu are niciun proiect de împădurire aprobat!

Cercetând amănunţit cauza am remarcat faptul că judeţul Prahova poate fi socotit cel mai interesant caz de alocare a fondurilor. În judeţul Prahova au fost aprobate cinci (5) proiecte, toate adjudecate de primari PDL. Din punct de vedere al fondului forestier, judeţul Călăraşi are un deficit consistent, spre deosebire de judeţul Prahova, care are în schimb avantajul de a fi dat al treilea om în stat, Preşedintele Camerei Deputaţilor - Roberta Anastase. Doamna Anastase a devenit, de când ocupă această funcţie, cel mai sigur agent de împădurire al judeţului Prahova. Spre deosebire de Camera Deputaţilor, unde încurcă voturile, la fondurile de împădurire nu s-a încurcat deloc. Din totalul de 100 milioane RON, 60 de milioane au fost direcţionaţi către primari aparţinând alianţei de la guvernare PDL şi UDMR, iar alte milioane RON către zone cu influenţe tot PDL.

Coroborând datele prezentate de Institutul Naţional de Statistică, potrivit cărora fondul forestier al României, reprezentând 27,3% din teritoriul ţării, se situează sub nivelul mediu al Uniunii Europene, care este de 36%, cu faptul că în Călăraşi se defrişează şi se deschid cariere particulare care duc la o micşorare a fondului forestier, ajung la concluzia că ar fi fost impetuos necesară o alocare de fonduri pentru împăduriri în Călăraşi. Defrişările sunt însă mult mai mari decât cele raportate, amenajările de mediu sunt abandonate de către firme cu acte în regulă despre care proprietarii de terenuri nu sunt informaţi atunci când semnează contractele de cedare temporară a proprietăţilor. Mai mult decât atât, aşa cum se cunoaşte, AFM încasează de la marii poluatori ai ţării taxe de poluare, urmând ulterior să finanţeze proiecte de mediu. Paradoxul face ca din Călăraşi să plece lunar către AFM milioane RON, din care nu se întoarce niciun leu!

Domnul Petru Călian:

"Dezbatere asupra Legii asistenţei sociale"

Am participat la o întâlnire cu reprezentaţii Asociaţiei Nevăzătorilor din Cluj (ANR), preşedintele Ion Podosu şi alţi membri ANR, discuţia principală fiind dezbaterea unor amendamente asupra proiectului Legii asistenţei sociale, proiect aflat pe rol în comisiile Camerei Deputaţilor.

ANR Filiala Judeţeană Cluj numără 2.350 de membri la nivelul judeţului Cluj, dintre aceştia fiind aproximativ 85 nevăzători încadraţi în muncă, majoritatea maseuri sau profesori. Asociaţia Nevăzătorilor din România a luat fiinţă în 6 august 1956 iar Filiala Judeţeană Cluj a fost înfiinţată la 24 ianuarie 1955.

În urma dialogului, susţin şi propun votarea amendamentelor asupra Legii asistenţei sociale, amendamente care prevăd, în principal, modificarea articolelor 80, 82, 85, astfel: la articolul 80 alin.2) se va elimina condiţia situaţiei familiale şi socio-economice, potrivit căreia statul are obligaţia de a asigura măsurile specifice de protecţie şi asistenţă socială în conformitate cu nevoile particulare ale persoanelor cu dizabilităţi, precum şi în funcţie de situaţia familială şi socio-economică a acestora. Modificarea este motivată de faptul că efectele handicapului au caracter permanent în viaţa unui om, indiferent de situaţía sa economică. Mai mult, persoana cu handicap angajată în muncă suferă o uzură mai intensă decât un om obişnuit. Costul vieţii zilnice a unei persoane cu handicap este mai mare decât a unei persoane obişnuite; la articolul 80 alin.2), care face referire la asigurarea şi facilitarea accesului la dispozitive medicale destinate recuperării unor deficienţe organice sau funcţionale, se va completa şi cu "echipamente tehnice asistive care să faciliteze viaţa de zi cu zi a persoanelor cu dizabilităţi, activităţile lor de studiu şi cele profesionale"; la articolul 82, se vor elimina alineatele (1), (2) şi (3), întrucât criteriile de încadrare în gradul de handicap nu sunt clare, sunt prea numeroase, unele fiind minore, nu vizează esenţialul. Persoanele cu dizabilităţi, în funcţie de gradul de afectare al structurilor şi funcţiilor organismului, se încadrează în grade de handicap; la articolul 85, se solicită respingerea alineatului (1), care prevede că autorităţile administraţiei publice locale au responsabilitatea înfiinţării, organizării şi finanţării sau cofinanţării serviciilor sociale adecvate nevoilor speciale de îngrijire, asistare, educare şi formare, recuperare/reabilitare, inserţie/reinserţie socială ale persoanelor cu dizabilităţi, în conformitate cu strategiile naţionale, strategiile judeţene şi planurile anuale proprii de acţiune, întrucât nu se indică sursele de finanţare, iar acolo unde autorităţile locale pot ajunge în mare dificultate, ca în cazurile în care unele primării nu au resurse nici pentru plata utilităţilor, nu se precizează completarea din fonduri centrale (bugetul statului).

O parte din amendamentele aduse de ANR au fost aprobate în Comisia pentru muncă şi protecţie socială a Camerei Deputaţilor, urmând a fi susţinute şi dezbătute în plenul Camerei Deputaţilor.

Susţin amendamentele depuse de Asociaţia Nevăzătorilor şi am speranţa că, prin adoptarea acestora, le vom face suferinţa mai uşoară.

Domnul Radu Eugeniu Coclici:

"PSD şi USL vor relansa economia României"

Doresc să accentuez asupra amendamentelor pe care USL le va depune la bugetul de stat pe 2012, îndeosebi cele referitoare la Fondul de rezervă al guvernului. Până acum, în actuala guvernare, Fondul de rezervă al guvernului a fost folosit excesiv în scopuri politice şi electorale. Ca urmare, este nevoie de modificarea legislaţiei, astfel încât acest fond să fie folosit pe criterii şi destinaţii precise. Un al doilea amendament al USL vizează elaborarea unui proiect de modificare a Legii finanţelor publice în privinţa utilizării Fondului de rezervă. Fiind vorba despre o lege organică, această modificare ar urma să intre în vigoare din 2013.

Am mai remarcat că Guvernul nu urmăreşte adoptarea unor măsuri de relansare economică, dar, în schimb, păstrează banii pentru Programul Naţional de Dezvoltare a Infrastructurii, destinat aproape exclusiv clientelei politice. Recentele discuţii dintre Guvern şi FMI nu au atins problema principală a acestei perioade - locurile de muncă. Prin măsurile preconizate pentru 2012 nu se creează nici un loc de muncă, ba din contră, vor fi noi restructurări şi în zona bugetară şi în cadrul companiilor de stat, ceea ce înseamnă creşterea şomajului.

Promisiunile făcute de putere privind indexarea pensiilor, recuperarea tăierilor salariale au fost încălcate şi vor fi în continuare încălcate. Este evident că din cauza incompetenţei şi lipsei de seriozitate a Guvernului, tot ceea ce se promite şi pentru anul viitor în buget nu va fi respectat. Guvernul actual refuză deliberat orice dialog cu opoziţia şi cu partenerii sociali. Noi am insistat, inclusiv în discuţiile purtate cu delegaţia FMI, pe soluţionarea problemei celor nouă miliarde de lei pe care Guvernul trebuie să-i restituie cetăţenilor care şi-au câştigat drepturile în instanţă. De asemenea, PSD subliniază faptul că reducerea CAS, care vine în primul rând în sprijinul mediului privat, poate fi inclusă în bugetul pe 2012, doar cu condiţia să se renunţe la PNDI şi alte investiţii politice pentru clientelă.

PSD este dispus să sprijine adoptarea bugetului doar dacă îi vor fi luate în seamă măsurile propuse. Sunt sceptic că a fi aşa. În consecinţă, trebuie să aşteptăm alegerile, pentru ca PSD şi USL să preia puterea şi să vină imediat cu măsuri de relansare economică şi de stimulare a atragerii fondurilor europene pentru crearea de noi locuri de muncă şi menţinerea celor existente.

Domnul Radu Eugeniu Coclici:

"Succesul referendumului de la Constanţa, eşecul reorganizării portocalii"

Rezultatul referendumului de la Constanţa a reflectat voinţa majorităţii cetăţenilor, ceea ce a făcut din acest demers un succes deplin pentru PSD şi pentru opoziţie, în general. 95% dintre constănţenii care s-au prezentat la urne s-au pronunţat împotriva desfiinţării judeţului Constanţa, ceea ce arată că demersurile puterii de a recurge la o nouă împărţire administrativ-teritorială a României vor fi sortite eşecului. În acest context, organizarea referedumurilor la nivelul fiecărui judeţ este absolut obligatorie pentru aprobarea oricărui proiect de reorganizare administrativ-teritorială. La Constanţa, PDL a încercat fără sorţi de izbândă să blocheze, prin mijloace administrative, un proces democratic, în stilul lor dezbinativ continuu. Prefectura judeţului Constanţa a fost principalul instrument folosit de PDL pentru a boicota referendumul. S-a încercat blocarea participării celor de la statistică la procesul electoral, iar apoi Prefectura a făcut presiuni asupra reprezentanţilor Biroului Electoral Judeţean, prin ameninţarea cu plângeri penale. Cu toate că PDL a transmis constant că referendumul nu contează şi cetăţenii nu trebuie să se prezinte la urne, oamenii s-au dovedit extrem de interesaţi de soarta judeţului lor, acest lucru fiind reliefat de prezenţa la referendum, care a fost comparabilă cu cea de la alegerile parlamentare. Mai mult, comparativ, la referendumul pentru adoptarea votului uninominal din 2007 au participat 27% dintre constănţeni. Iată că puterea portocalie nu are cum să facă prostia incomensurabilă a desfiinţării actualelor judeţe.

Le reamintesc că judeţul Alba este un brand pe care nu pot să îl şteargă cu buretele de pe harta ţării când şi cum vor ei.

Domnul Radu Eugeniu Coclici:

"Preşedintele-jucător sau preşedintele judecător?!"

Ultimele atacuri lansate de preşedintele Traian Băsescu la adresa justiţiei reprezintă cea mai gravă încălcare a normelor fundamentale ale statului de drept şi ale regimului democratic din România. Trecând peste litera Constituţiei, aşa cum ne-a tot obişnuit de-a lungul mandatului său de "jucător", preşedintele s-a erijat mai nou într-un diriginte, aşa cum s-a autoproclamat, care impune puterii judecătoreşti ce sentinţe să dea, când şi în ce context. Preşedintele României, când vorbeşte despre Justiţie, arată că temeiul unei hotărâri judecătoreşti trebuie să fie indicarea sursei financiare.

Băsescu trece însă de la preşedinte-jucător la preşedinte judecător atunci când pune în discuţie caracterul obligatoriu al unei hotărâri judecătoreşti. Şeful statului comite un abuz care poate constitui chiar temeiul declanşării procedurii de suspendare şi ulterior de demitere a preşedintelui.

PSD şi eu personal facem un apel către toţi judecătorii şi magistraţii, victime ale acestei încălcări a statului de drept, să îşi respecte condiţia de putere în stat, să îşi respecte independenţa şi să acţioneze în exerciţiul magistraturii lor, exclusiv în respectul şi în supunerea faţă de lege. Societatea românească şi statul de drept din România, atacate pe diferite flancuri de către actuala putere abuzivă şi cu tendinţe vădit dictatoriale, are în puterea judecătorească poate un ultim pilon de rezistenţă. Este o responsabilitate mai mult decât profesională pentru oamenii din sistem, învestiţi cu această magistratură, să reziste şi să îşi facă datoria în mod corect şi onest faţă de toţi cetăţenii acestei ţări oropsite.

PSD îi asigură pe toţi judecătorii şi magistraţii din România că le va apăra şi respecta independenţa.

Domnul Răzvan Mustea-Şerban:

"Cine provoacă neîncredere în economia românească!"

Nu e prima mea intervenţie în plenul Parlamentului în care reclam faptul că încrederea sau neîncrederea investitorilor străini sau a pieţelor financiare internaţionale în economia României este determinată de perspectivele economice pe termen mediu şi lung pe care şi le formează investitorii, şi nu de impulsurile favorabile sau nefavorabile care se produc pe termen scurt.

În aceste condiţii, Guvernul, Parlamentul, precum şi partidele politice din România au atât datoria, cât şi responsabilitatea de a impregna continuitate reformelor demarate în ultimii doi ani în domeniul consolidării fiscal-bugetare, sistemului de salarizare sau în domeniul educaţiei.

Din nefericire, însă, o parte importantă a clasei politice româneşti, culmea, tocmai aceea care se autoproclamă "alternativa la guvernare" luptă cu toate mijloacele pentru a compromite toate eforturile făcute de români de la declanşarea crizei şi până în prezent, transmiţând către exterior informaţii care nu fac decât rău României. Gălăgia politică pe care o fac este menită să influenţeze negativ evoluţiile economice, pentru a ne "arăta dânşii" ce bine ar putea guverna România.

Aceste adevărate grupări de gherilă politică, unite sub umbrela Uniunii Socialiste de către viziunile inestimabile ale lui Ion Iliescu şi ale lui Adrian Năstase, nu se mai satură să facă rău românilor şi României.

Cum poţi avea o percepţie favorabilă asupra economiei României şi asupra stabilităţii sociale atunci când opoziţia politică promite că, în situaţia, iluzorie, în care va câştiga alegerile din anul 2012, va şterge cu buretele tot ceea ce s-a reformat până acum?

Cum poţi avea certitudinea că datoria publică a României va mai fi finanţabilă sau refinanţabilă, în condiţiile în care Uniunea Socialistă promite destabilizarea fiscală din al doilea moment în care va guverna ţara?

Cine mai poate privi serios o ţară în care absolvenţii de liceu pot urma cursurile facultăţilor fără să fi promovat în prealabil examenul de bacalaureat?

Ce bancă comercială ar dori să se mai expună pe piaţa românească, în condiţiile în care iluştrii Uniunii Socialiste propun legalizarea falimentului organizat al băncilor din România?

Din fericire pentru România, atât românii, cât şi investitorii străini au înţeles, astăzi, poate mai mult ca niciodată, că socialiştii lui Iliescu şi Năstase nu reprezintă alternativa la guvernare, ci răul cel mai mare pentru ţara noastră.

Dacă, în trecutul odios, regimul comunist îşi propusese să construiască "omul nou", astăzi, liderii Uniunii Socialiste, unii dintre ei pregătiţi politic în vechea şcoală de la Moscova, ne propun construirea "omului vechi".

Cum arată în viziunea iliesciană "omul vechi"?

"Omul vechi" este acela care ar trebui să creadă că poţi să mai păcăleşti legile economiei de piaţă vânzând iluzii economice pe care ulterior românii să le plătească cu vârf şi îndesat.

Prototipul de om, visat de tovarăşii Uniunii Socialiste, este acela al individului slab educat, sărac şi manipulabil.

Îmi pare rău că la două decenii de la Revoluţia română astfel de comportamente politice nu au dispărut. Am însă încredere totală că românii nu vor mai permite repetarea greşelilor trecutului. Românii au înţeles deja încotro trebuie să se îndrepte dezvoltarea ţării noastre şi că reformele demarate nu mai trebuie oprite, ci doar răul trebuie oprit.

Domnul Constantin Severus Militaru:

"Apărători ai unei cauze inexistente"

De foarte mulţi ani de zile zace în sertarele Parlamentului României o iniţiativă legislativă care doreşte să ofere administraţiilor locale şi cetăţenilor posibilitatea de a decide modalitatea prin care doresc să gestioneze problema câinilor fără stăpân.

Aproape fără excepţie, majoritatea ONG-urilor care militează pentru apărarea animalelor au creat falsa percepţie că iniţiativa legislativă legiferează automat eutanasierea animalelor străzii. Nimic mai fals! Aceste false informaţii au făcut ca în România să umble liberi pe stradă peste două milioane de câini fără stăpân. Aceste informaţii de rea-credinţă au împiedicat orice fel de decizie a administraţiilor locale.

Fiecare dintre dumneavoastră a citit, sper, propunerea legislativă. Acolo stă scris negru pe alb că animalele fără stăpân vor fi duse fie în adăposturi, fie vor fi sterilizate, fie, în situaţia în care starea de sănătate a animalului nu mai permite, să fie într-adevăr scăpat de chinuri şi să se înlăture astfel posibilitatea de a îmbolnăvi alte animale sau chiar să transmită la om peste patruzeci de potenţiale boli.

Cei care nu doresc o soluţie decentă în situaţia animalelor fără adăpost, nu doresc în realitate binele acestora şi nici binele cetăţenilor români. Câţi cunosc faptul că prin tratamentele aplicate celor muşcaţi zilnic de câinii fără stăpân se cheltuiesc milioane de lei, care ar putea fi dirijate către adăpostirea acestora sau sterilizarea lor.

Câţi cunosc faptul că o rezolvare a problemei câinilor fără stăpân ar lăsa fără finanţări de milioane de euro autoproclamatele ONG-uri de protecţie a animalelor? Câte astfel de organizaţii au făcut ceva concret pentru animalele pe care le apără? Vreau un singur exemplu.

Îmi doresc, din partea parlamentarilor români o responsabilitate reală faţă de cetăţeni şi administraţiile locale, prin votul pe care îl vom da astăzi asupra proiectului de lege.

Domnul Vasile-Silviu Prigoană:

"Legea asistenţei sociale, o lege necesară"

Mă bucur să văd că în cel de-al treilea an de mandat este aproape de realizare unul dintre dezideratele cu care m-am prezentat în faţa alegătorilor în noiembrie 2008: "protecţie socială numai pentru cei aflaţi în mod real în dificultate".

Legea asistenţei sociale este una impopulară, căci reduce drastic numărul de ajutoare sociale şi stabileşte cu rigoare condiţiile de acordare a acestora. Adică face ceva de bun-simţ şi absolut necesar pentru asanarea societăţii româneşti, astfel încât puţinul pe care societatea îl pune la dispoziţie în scopul susţinerii celor aflaţi în dificultate să ajungă la destinaţie.

Nu cred că există economie din lumea aceasta care să poată pune într-o relaţie corectă contribuţia a circa 4 milioane de salariaţi şi veniturile pentru peste 8 milioane de asistaţi sociali, în diferite forme, aşa cum se întâmplă în România. Aşadar, nu vor mai exista 54 de feluri de ajutoare sociale, ci doar 9, iar un beneficiar nu va mai putea însuma mai multe tipuri de ajutoare sociale.

În condiţiile aprobării legii nu vom mai vedea "necăjiţi" care coboară din maşini luxoase în faţa primăriilor pentru a-şi încasa ajutoarele. Prevederile noului act normativ vor încuraja munca, vor fi de partea celor care trudesc pentru a-şi întreţine familiile şi, totodată, vor asigura necesarul pentru a sprijini persoanele aflate temporar sau permanent în dificultate.

Această lege nu susţine sistarea ajutoarelor sociale, însă ele ar ajunge numai la cei aflaţi cu adevărat în nevoie şi cât timp sunt în nevoie independent de voinţa lor. Beneficiarii fiind mai puţini, există chiar posibilitatea ca sumele să fie mai mari, aşa cum ar urma să se întâmple în această iarnă cu ajutoarele pentru căldură, după sistarea subvenţiei generale.

Este vorba de principii de bun-simţ, care ne spun că fiecare trebuie să muncească pentru bucata sa de pâine, care este mai mică sau mai mare, după efortul şi calităţile fiecăruia, şi că nimeni nu trebuie să mănânce din felia altuia cât timp ar fi apt să şi-o câştige pe a sa, dar îi este lene. Este vorba, până la urmă, despre reaşezarea la locul său a respectului pentru muncă.

Abuzuri au fost făcute de ambele părţi - comisii şi beneficiari -, dar depinde de organele abilitate să impună respectarea legii. Complementar, trebuie să avem în vedere şi strategii de reintegrare a persoanelor care pot să-şi asigure traiul prin propriile forţe. Lipsa atenţiei pentru acest aspect poate duce uşor la creşterea infracţionalităţii şi la creşterea gradului de insecuritate socială.

Pentru a putea rezolva problema asistenţei sociale este nevoie de un efort comun al puterii legislative şi al societăţii civile, de schimbare a mentalităţii asupra statului paternalist şi adoptarea principiilor europene ale statului social.

Domnul Stelică Iacob Strugaru:

"Moţiune de cenzură împotriva unui referendum"

Îmi aduc aminte că în urmă cu exact doi ani de zile, în urma referendumului iniţiat de către preşedintele României, populaţia ţării s-a exprimat fără echivoc în favoarea reducerii numărului parlamentarilor. Această problemă răspunde unei necesităţi interne reale de reformare a statului român, având în vedere eficienţa destul de limitată a Parlamentului, în varianta în care el a fost conceput de către prima constituţie postdecembristă.

Trebuie să admitem, de asemenea, că numai datele provizorii ale recensământului din acest an ne arată că sporul demografic negativ, la care se adaugă migraţia galopantă, au deteriorat puternic numărul şi structura populaţiei din România. Câţi parlamentari să fie aleşi la următoarele alegeri? Nu e nici greu şi nici uşor de spus. Trebuie însă să găsim varianta unei corecte şi bune reprezentări a tuturor cetăţenilor români, fie că trăiesc în România sau au ales să locuiască pentru un timp în străinătate.

În atare condiţii, nu pot să nu mă revolt atunci când văd că liderii, tineri şi neliniştiţi, ai opoziţiei parlamentare ameninţă cu toată puterea că împotriva voinţei exprimate a cetăţenilor români vor depune o moţiune de cenzură. Da! Moţiune de cenzură împotriva voinţei populaţiei. Acestea sunt metehnele cu care ne-a obişnuit o anumită parte a clasei politice şi pe care are de gând să le ducă mai departe.

Ignorarea voinţei exprimate a populaţiei şi război total împotriva oricui, indiferent dacă în joc este sau nu interesul general, este atitudinea celor pentru care numai poziţia în sondaje este importantă.

Domnul Valentin Rusu: "Concurenţa neloială macină competitivitatea economiei"

Una dintre principalele vulnerabilităţi ale unei economii în tranziţiei este reprezentată de perioada în care agenţii economici mai mici, mai vulnerabili, sunt obligaţi să facă faţă concurenţei puternice a celor puternici, consolidaţi pe pieţele internaţionale şi care în puţine situaţii "joacă" corect pe piaţă.

O astfel de situaţie nu putea să ocolească economia românească, mai ales că startul capitalului autohton, românesc, pe piaţa locală a fost unul mai lent şi mai puţin agresiv. Nici astăzi nu ne putem lăuda cu un capital autohton puternic consolidat, capabil să concureze real pe piaţa internă.

În acest context, transnaţionalele, în principal cele orientate către activităţi economice destinate consumului, au găsit în România "oaza comercială" în care pot dezvolta cele mai nefericite situaţii de concurenţă neloială.

De ani buni de zile, atât opinia publică, cât şi unii oameni de afaceri oneşti, reclamă situaţii de tipul înţelegerilor de tip cartel, consolidarea nefirească a unor corporaţii şi comportamentul acestora dintr-o poziţie dominantă sau chiar situaţii de quasi-monopol.

Nu trebuie să ai studii economice avansate ca să nu îţi pui întrebarea, cum de, în plină recesiune economică şi confruntate încă cu efectele crizei economice internaţionale, unele companii au raportat în România cele mai mari rate ale profiturilor din spaţiul european.

Invariabil, şi nu numai în spaţiul Uniunii Europene, scăderea accentuată a cererii agregate a determinat reduceri semnificative ale cifrei de afaceri ale majorităţii agenţilor economici şi, în consecinţă, o reducere a profiturilor.

În România, însă, profitabilitatea sistemului bancar, a producătorilor şi distribuitorilor de combustibili fosili, a marilor retaileri nu a fost determinată nicidecum de vreo creştere fără precedent a cererii şi nici de vreo reducere de costuri. Dimpotrivă, ratele inflaţiei din anii 2009 şi 2010 ne arată contrariul, şi anume că preţurile au crescut constant, justificat sau nejustificat, cea mai frecventă "scuză" fiind legată de evoluţia economiei internaţionale.

Această situaţie neplăcută are cele mai nedorite efecte asupra puterii de cumpărare a populaţiei, asupra standardului de viaţă la care dorim ca românii să ajungă.

În Tratatul de aderare a României la Uniunea Europeană, semnat la Bruxelles, în aprilie 2005, ne-am obligat să menţinem şi să consolidăm un adevărat gardian al climatului concurenţial şi anume Consiliul Concurenţei. În ciuda acestei obligaţii asumate şi îndeplinite, instituţia amintită nu a reuşit să impregneze pieţei interne coordonatele concurenţiale dorite. Cauzele sunt multiple şi merg de la o legislaţie încă deficitară, care nu acordă puterile cuvenite acestei instituţii, şi până la cazuri de concurenţă neloială, dovedite şi sancţionate, însă respinse de instanţele judecătoreşti din România.

Consider că suntem obligaţi să sprijinim buna funcţionare a acestei instituţii, prin calitatea actelor normative pe care le va adopta Parlamentul României în viitor, acte normative care să spună clar care-i comportamentul corect pe piaţă. De asemenea, mai cred cu putere că un factor stimulativ extrem de important al concurenţei pentru piaţa internă este atragerea unui număr cât mai mare de ofertanţi pe segmentele de piaţă deficitare din punct de vedere concurenţial.

O ţară în care concurenţa nu se manifestă loial nu are cele mai bune şanse de a se dezvolta sustenabil pe viitor.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

"Apocalipsa după Boc"

Anul 2011 nu a adus nimic bun în viaţa românilor, iar puterea anunţă acelaşi tip de politică pentru 2012. Este trist faptul că nici măcar nu ne mai miră incoerenţa şi incompetenţa actualilor guvernanţi.

Au promis bugetarilor că-şi vor recupera integral salariile tăiate. La începutul acestui an s-au dat doar câteva procente, fără a ţine cont de inflaţie, de eliminarea altor venituri, majorarea reală fiind de puţin peste 1%. Au promis pensionarilor că nu vor avea de suferit. De fapt, toate pensiile s-au micşorat, fie prin introducerea contribuţiei de asigurări de sănătate, fie prin neindexare. Au promis reducerea şomajului. Acest lucru s-a întâmplat doar în statisticile oficiale. În realitate, România are în jur de un milion de şomeri. În ultimii doi ani s-au pierdut peste 700.000 de locuri de muncă şi s-au creat zero locuri de muncă. Au promis creşterea ratei de absorbţie a fondurilor europene şi nu au făcut nimic. Gradul de absorbţie se învârte în jurul a 4%! Vorbim despre anul 2011, care se încheie cu un nou eşec răsunător al politicii de austeritate: rectificarea bugetară va fi una negativă. Guvernul continuă politica tăierilor, demonstrând că este incapabil să aducă mai mulţi bani la buget.

Cu toate acestea, Guvernarea Băsescu-Boc încearcă din nou să-i amăgească pe români, şi vorbesc despre recuperarea salariilor şi creşterea pensiilor, ba prin aprilie, ba prin vara anului viitor, mai aproape de alegeri, să nu uite alegătorul că Boc i-a dat, nu i-a luat. Promisiunile pentru 2012 sunt numai minciuni. Guvernul Boc a trimis deja către FMI scrisoarea de intenţie care precede bugetul de stat pe anul viitor şi care prevede foarte clar că 2012 va fi un an mai rău decât 2011: sute de mii de noi şomeri, noi venituri care se vor reduce şi, practic, mai multă suferinţă pentru fiecare dintre locuitorii ţării. Săptămâna trecută, sunt convins că vă aduceţi bine aminte, au adoptat pe ascuns o ordonanţă care prevede îngheţarea pentru anul viitor a pensiilor şi salariilor. În prima jumătate a anului, FMI a cerut prudenţă, iar în a doua parte, majorările nu pot fi făcute din cauza Legii responsabilităţii ministeriale. Din aceste motive, PSD a susţinut ca aceste majorări să fie cuprinse în Legea bugetului, pentru a exista o garanţie că se vor produce.

Pensionarii anunţă proteste ample, panicaţi de faptul că promisa indexare a pensiilor ar putea fi amânată. Profesorii ies din nou în stradă şi ameninţă cu greva, pentru că nu şi-au primit salariile din septembrie. Să nu mai vorbim despre drepturile băneşti câştigate în instanţă. Legea care permite bugetarilor recuperarea salariilor tăiate abia în anul 2016 este un nou abuz al actualei puteri şi o nouă sfidare la adresa lor.

Guvernul Boc este atât de neputincios, haotic şi dezarticulat, dar şi înfricoşat de rezultatul viitoarelor alegeri, încât a atins limita unui cinism care nu are nimic de-a face cu rolul unui guvern de a-şi proteja cetăţenii. Cei care conduc astăzi România trăiesc pe altă lume. Preşedintele Traian Băsescu a scos ţara la mezat. După ce ne-a adus în pragul dezastrului, vrea să ne vândă pe bucăţi. "Marea privatizare" a CFR Marfă, a complexurilor energetice de la Turceni şi Rovinari sau a termocentralei Craiova nu înseamnă altceva decât un tun pregătit de actuala putere, pe final de mandat. Companiile au fost aduse în pierdere de regimul Băsescu-Boc şi acum vor să le vândă pe nimic. În 2007, complexurile energetice Rovinari şi Turceni au avut profit de aproximativ 2.100 miliarde de lei vechi, în 2008 profitul s-a ridicat la 2.400 de miliarde lei pe primele 11 luni, iar în 2010 au avut, împreună, 580 de miliarde pierdere. Aşadar, este limpede de ce ne opunem acestor privatizări!

Acum PDL a găsit noi preocupări străine de problemele cetăţenilor: vrea să forţeze reorganizarea teritorială şi comasarea alegerilor, fără a ţine cont de voinţa românilor. Ţin să subliniez, încă o dată, faptul că nimeni nu poate desfiinţa judeţele fără o dezbatere publică şi fără referendum pe acest subiect. PDL nu are nicio strategie, vrea să spargă judeţele doar pentru a rămâne la putere cu orice preţ!

În privinţa comasării alegerilor, USL respinge categoric o astfel de măsură nejustificată, subiectivă şi profund antidemocratică. Mandatele aleşilor locali, care expiră în iunie 2012, nu pot fi prelungite decât dacă actuala putere dă o lovitură de stat. USL nu acceptă ideea comasării alegerilor decât în urma dizolvării Parlamentului, deci a alegerilor parlamentare anticipate.

Pe de altă parte, suntem de acord să reducem numărul de parlamentari, care să respecte principiul constituţional al proporţionalităţii. Reducerea numărului de parlamentari se poate realiza în baza proiectului de lege iniţiat de USL şi care poate fi votat printr-o procedură legislativă normală.

Dacă Guvernul îşi va angaja răspunderea pe actele normative privind comasarea alegerilor şi reducerea numărului de parlamentari, USL va iniţia moţiune de cenzură. Vorbim despre încălcări grave ale principiilor democratice, ale legilor în vigoare şi ale drepturilor cetăţenilor, despre lipsa oricărei viziuni asupra viitorului României, despre o guvernare a minciunii, hoţiei şi sfidării.

Vom folosi toate instrumentele constituţionale şi vom apela la toate instanţele statului de drept pentru a-i proteja pe români de abuzurile repetate ale PDL!

Domnul Vasile Ghiorghe Gliga:

"Generaţia a III-a se calcă în picioare pentru o pâine"

Pretutindeni în lume, grija pentru ocrotirea vârstnicilor, de a le asigura o existenţă liniştită şi un trai decent a depăşit dimensiunile vieţii politice şi a intrat în conştiinţa naţională. Guvernele tuturor ţărilor dezvoltate acordă prioritate problemelor cu care se confruntă persoanele de vârsta a treia, în scopul îmbunătăţirii continue, sub toate aspectele, a condiţiilor de viaţă a acestora. Din păcate, în România, în ciuda multitudinii problemelor cu care se confruntă astăzi vârstnicii, a faptului că prin complexitatea şi gravitatea lor toate aceste probleme rămân în continuare cu statut de perenitate, forurile decizionale, în special structurile guvernamentale, manifestă o inadmisibilă şi condamnabilă indiferenţă faţă de o abordare constructivă a fenomenului de sărăcie a acestei categorii sociale. Deja avem mitinguri şi marşuri de protest, adevărate manifestări ale umilinţei, disperării şi neputinţei umane.

Ce poate fi mai trist decât să-ţi vezi părinţii, foştii dascăli, conducătorii de structuri economice sau militare, mâhniţi şi umiliţi că nimeni nu le ascultă păsurile, nevoiţi să organizeze acţiuni de protest pentru a supravieţui? Până mai ieri făuritori de bunuri materiale sau creatori de valori spirituale, pensionarii reprezintă în prezent categoria socială cea mai grav afectată, victime ale politicii pronunţate de toate structurile aflate la putere. Pentru ei, pensionarii, nu numai viaţa, dar şi moartea a devenit un lux mult prea costisitor. Pensia medie reprezintă, astăzi, doar 35% din venitul mediu salarial, adică mult mai puţin decât un minim necesar. Pensionarii, care renunţaseră de mai multă vreme la achiziţionarea de bunuri de folosinţă îndelungată, şi-au diminuat treptat, până la eliminare, cheltuielile pentru nevoile spirituale, spectacole, filme, ziare şi cărţi, limitând la strictul necesar cheltuielile pentru nevoile zilnice: alimente, medicamente, îmbrăcăminte şi încălţăminte.

În faţa umilinţei şi mizeriei în care îşi duc viaţa milioane de astfel de cetăţeni din România am obligaţia morală să adresez tuturor parlamentarilor rugămintea de a ne uni eforturile, gândurile şi sentimentele pentru salvarea acestui segment al populaţiei de spectrul sărăciei. Sunt necesare măsuri care să amelioreze viaţa tuturor categoriilor de pensionari, de stat sau a celor din rândurile ţărănimii, militari şi alte categorii, oameni care au crezut şi poate mai cred încă în promisiunile făcute atât în campania electorală, cât şi după fiecare schimbare de guverne.

Lipsa unei strategii economice gândită pe termen lung, bazată pe un suport tehnic real şi o analiză temeinică, a avut ca finalitate apariţia nonperformanţelor economice în toate domeniile, cu efecte negative şi asupra nivelului de trai al pensionarilor. Se pare că şi anul 2012 va fi unul fără speranţă de mai bine, aşa că bieţilor oameni nu le putem ura decât să aibă, ereditar, o longevitate a vieţii, astfel încât să prindă şi vremuri mai bune.

Domnul Viorel-Vasile Buda:

"A venit şi rândul judecătorilor Curţii Constituţionale"

Ştiam că pentru preşedintele Traian Băsescu legea fundamentală a ţării este foarte strâmtă şi că o încalcă frecvent. Nu este un secret pentru nimeni că principalul partid de guvernământ şi actul de guvernare sunt dirijate - chiar fără mascarea aparenţelor - de către preşedinte. Speram însă că în actul de justiţie Traian Băsescu să nu se amestece, cel puţin pe faţă. M-am înşelat. Pe 3 noiembrie a.c., Traian Băsescu a bătut cu pumnul în masă în faţa magistraţilor şi le-a dat directive clare cum să judece anumite speţe. Subiectul este deja istorie.

În nici într-un caz însă nu m-am gândit că preşedintele României va merge şi mai departe şi va da directive şi judecătorilor Curţii Constituţionale. Judecători care, chiar cu riscul intrării în coliziune cu propria jurisprudenţă, au dat decizii care în foarte mare măsură au ajutat puterea.

Cu toate acestea, pe 9 noiembrie, Traian Băsescu se prezintă în faţa judecătorilor Curţii Constituţionale şi le spune: "Parlamentul trimite pentru controlul de constituţionalitate orice tip de hotărâre, dar doar actele normative sunt de competenta Curţii, nu şi cele prin care îşi administrează ei puterea în interior". Suntem aici în faţa unei grave, foarte grave imixtiuni a lui Traian Băsescu în problemele ce ţin de Curtea Constituţională. Concret, preşedintele le-a atras atenţia - fără a avea nici cel mai mic drept măcar - judecătorilor Curţii să nu mai accepte spre dezbatere sesizările venite de la Parlament referitoare la hotărârile ce vizează regulamentele instituţiei.

Pe lângă această gravă imixtiune, Traian Băsescu a mai făcut dovada că nu cunoaşte Legea nr.47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale. Spunând că Parlamentul nu poate trimite la controlul de constituţionalitate hotărâri prin care îşi administrează puterea în interior, Traian Băsescu a ignorat art.11 alin.(1), litera c) din Legea nr.47/1992. Iată ce prevede respectivul paragraf: "c) Se pronunţă (CCR - n.a.) asupra constituţionalităţii regulamentelor Parlamentului, la sesizarea unuia dintre preşedinţii celor două Camere, a unui grup parlamentar sau a unui număr de cel puţin 50 de deputaţi sau de cel puţin 25 de senatori". Regulamentele parlamentare sunt acte normative cu putere de lege şi sunt adoptate prin hotărâri ale Camerei Deputaţilor, Senatului şi Parlamentului, la nivel de plen comun. Este nu doar regretabil, dar şi jenant pentru un preşedinte de ţară ca să nu cunoască prevederi elementare din legislaţie.

Din de am putut decripta din declaraţiile date presei de către preşedinte - oare de ce Traian Băsescu a ţinut să discute cu judecătorii Curţii Constituţionale cu uşile închise? - mai reiese că le-a spus judecătorilor CCR că amendarea unor legi sau ordonanţe generează confuzie. Suntem aici în faţa unei duble imixtiuni a preşedintelui: în puterea legislativă şi în puterea judecătorească. Cu alte cuvinte, Traian Băsescu le-a cerut judecătorilor CCR să respingă sesizarea opoziţiei care vizează ordonanţa de urgenţă care îngheaţă salariile şi pensiile în 2012.

Cum pot fi denumite astfel de acţiuni ale preşedintelui României? Început de dictatură? Nu! Începutul a fost făcut de mai mult timp.

În timp ce concepeam această declaraţie politică, Traian Băsescu (nu) m-a mai surprins cu încă o "ispravă": intenţionează să-i mai prelungească cu 6 luni activitatea şefului DNA. "Daniel Morar a avut un mandat, i-am mai dat unul, (corectă exprimarea, în spirit dictatorial - n.a.) în februarie 2012 îşi încheie mandatul. Nu avem cum să-l prelungim. Dacă discutăm tehnic, opţiunea mea este să cer Procurorului General să-i dea un interimat până în iunie. Pentru că Daniel Morar a mai avut interimat, intre primul şi până la al doilea mandat". Orice comentariu este de prisos.

Domnul Zanfir Iorguş:

"16 noiembrie - Ziua Internaţională a Toleranţei"

Din anul 1995, sărbătorim în data de 16 noiembrie Ziua Internaţională a Toleranţei, aşa cum a fost aceasta declarată de către UNESCO.

Încă de pe atunci, în Declaraţia Principiilor Toleranţei a fost recunoscută necesitatea acesteia în viaţa oamenilor pe plan social, cultural, şi nu în ultimul rând în viaţa politică.

În condiţiile globalizării, toleranţa joacă un rol fundamental în ziua de azi: oamenii trebuie să interacţioneze pentru îndeplinirea obiectivelor comune, diferenţele culturale şi de orice natură trebuie tratate deschis, astfel încât să înţelegem şi să respectăm valorile altor popoare.

Termenul de "toleranţă" a fost invocat şi susţinut de numeroase personalităţi de-a lungul timpului şi este de ajuns să întoarcem paginile în istorie pentru a vedea efectele dezastruoase pe care lipsa toleranţei le-a avut în decursul anilor: confruntări, abuzuri, instaurarea conflictelor şi chiar a războaielor.

Trebuie să avem în vedere însă a nu confunda toleranţa cu pasivitatea sau cu lipsa de interes. A fi toleranţi nu înseamnă să fim indiferenţi, să ignorăm problemele existente sau să trecem cu vederea greşelile. Toleranţa presupune încurajarea exprimării punctelor de vedere, înţelegerea faptului că o problemă poate fi privită şi tratată din unghiuri diferite şi acceptarea altor păreri asupra acesteia, găsirea celei mai bune soluţii care să fie în folosul cetăţenilor, în folosul societăţii. Acest lucru este valabil atât în relaţiile dintre indivizi, dintre instituţii, dar şi în relaţiile dintre state.

Toleranţa este inclusă în "Declaraţia Universală a Drepturilor Omului" din 1948 a Organizaţiei Naţiunilor Unite, astfel că încurajarea toleranţei, a integrării cetăţenilor străini, respectarea acestora indiferent de rasă, sex, religie, naţionalitate reprezintă un element de obligativitate pentru fiecare dintre noi.

Toleranţa este în final o caracteristică a statului democratic, iar practicarea discriminării, a excluderii sau a marginalizării este singurul lucru ce nu trebuie tolerat sau încurajat.

Mă bucur să observ că oamenii au început să se implice în organizarea de evenimente, de expoziţii care promovează toleranţa, mă bucur că oamenii găsesc puterea de a menţine vii anumite valori şi cred că fiecare dintre noi ar trebui să găsească o modalitate de a-şi aduce aminte de importanţa acestora nu o dată pe an, ci în fiecare zi.

Se vorbeşte zilnic în media despre criza economică, se resimt efectele acesteia în buzunarele tuturor. Ea există şi nu putem nega acest fapt, dar pe lângă aceasta nu trebuie să ne adâncim nici în criza valorilor, a umanităţii. Chiar şi în momentele de maximă tensiune, chiar şi în momentele în care ne descurcăm foarte greu din punct de vedere financiar, nu trebuie să uităm de existenţa acestor valori pentru menţinerea sau pierderea cărora numai noi înşine suntem responsabili.

Aş vrea să închei acum cu îndemnul de a cinsti această zi, de a încuraja toleranţa şi integrarea cetăţenilor străini, de a respecta drepturile celorlalţi, de a da dovadă de umanitate, de a-i trata cu egalitate pe ceilalţi oameni, indiferent de rasă, sex sau naţionalitate şi nu în ultimul rând de a nu uita faptul că "intoleranţa este o formă de violenţă şi un obstacol în dezvoltarea unui adevărat spirit democratic".

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Noapte intoxicată la Sfântul Ioan"

10 pacienţi au ajuns în stare gravă la Centrul de Toxicologie de la "Sfântul Ioan" în urma intoxicaţiilor acute exogene. Doi pacienţi au fost internaţi la ATI-Toxicologie datorită severităţii clinice şi a tipului de toxic ingerat. Un pacient de 60 de ani intoxicat cu substanţă corozivă pune în acest fel mari probleme terapeutice iar prognosticul este extrem de rezervat. Se pare că pacientul a ingerat acid azotic folosit la prelucrarea cositorului de la cazane. O altă pacientă de 75 de ani a ajuns în comă în urma intoxicaţiei cu 40 de comprimate de sedative. A beneficiat de resuscitare respiratorie şi volemică, spălături gastrice, antidotism, dar starea se menţine critică. Factorii declanşatori ai gesturilor suicidare au fost vulnerabilităţile socioeconomice şi depresia celor izolaţi de familie.

Sperăm ca în noul centru să asigurăm integrat terapia acestor pacienţi în vederea prevenţiei recidivei pentru că voluntarii CIRTITA fac cu greu faţă numărului de solicitări.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Bătrâni fără speranţă"

Un alt pacient, de 79 de ani, a fost internat la ATI-Toxicologie la Spitalul de Urgenţe "Sfântul Ioan" după ce a ingerat substanţă corozivă (granule pentru desfundat chiuveta). Condiţiile socioeconomice precare şi depresia vârstnicului sunt factorii declanşatori ai gestului suicidar. Este o formă clinică severă prin complicaţiile instalate, printre care menţionăm stenoza esofagiană postcaustică, cu imposibilitatea alimentaţiei.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Fără monopol în taximetrie! Doar siguranţă"

Am depus amendamentele solicitate de taximetrişti la legea care le reglementează activitatea. Consider cererile celor care lucrează în acest domeniu justificate pentru a asigura un transport civilizat în întreaga ţară, fără a introduce criterii discriminatorii.

,La această oră, în municipiul Iaşi îşi desfăşoară activitatea 8 dispecerate de taxi, oferind atât taximetriştilor, cât şi clienţilor posibilitatea alegerii unor servicii diferenţiate prin calitate şi organizare. În cazul promulgării legii în forma actuală vor rămâne doar trei, influenţând calitatea serviciilor şi a tarifelor. Amendamentele pe care le iniţiez vizează următoarele articole:

-dispecerizarea trebuie să fie în continuare obligatorie întrucât - (la pag.5, nr.crt.9, pct.8) fără acest lucru clienţii nu vor mai putea reclama proastele servicii sau nu-şi vor putea recupera lucrurile uitate în maşini,iar o treime din taximetria românească (persoane fizice) încetează să mai funcţioneze sau vor funcţiona cu tarife mari, nefiscalizate;

-staţia radio trebuie să rămână obligatorie deoarece (pag.5, nr.crt.10, pct.9, nu mai este obligatorie staţia radio) se pot semnala poliţiei evenimente rutiere iar absenţa posibilităţii anunţării în timp real a poliţiei favorizează agresiunile îndreptate asupra clienţilor, cât şi taximetriştilor; taximetriştii au bani asupra lor din încasările curente;

-impunerea unui număr mare de autorizaţii determină monopolul operatorilor care au minim 50 de autorizaţii (puţini sau absenţi în oraşe mici) deşi dispecerizarea se încadrează în zona serviciilor, şi nicidecum a transporturilor. Să nu uităm că o treime din totalul autorizaţiilor sunt deţinute de persoane fizice şi constatăm doar discriminarea acestora (funcţionând la operatori cu maşini proprii aceştia îşi vor facilita propriile maşini). De aceea, pentru asigurarea unei concurenţe loiale ar trebui să fie minim 10-20 de autorizaţii proprii pentru operatori;

-apare un "cazier de conduită profesională". Ideea este bună, dar aplicarea de către o asociaţie privată neverificată poate duce la abuzuri şi de aceea propunem eliberarea acestuia de către administraţia locală în momentul depunerii actelor, prin verificarea bazei de date cu reclamaţiile clienţilor, cât şi a transportatorilor, dar şi a propriei baze de date, creată atât din reclamaţiile clienţilor, cât şi a transportatorilor;

-transportatorii trebuie să aibă posibilitatea deschiderii mai multor puncte de lucru ca dispecerat, pentru acoperirea mai bună a oraşelor mari;

-la pag.21, nr.crt.38, art. II falimentează practic firmele mici pentru că nu au timpul necesar să facă demersurile pentru a intra în legalitate conform noii legi şi de aceea propunem ca măsurile să intre în vigoare după şase luni de la promulgarea legii.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Autoincendiere"

Un pacient de 24 de ani din Iaşi a ajuns în stare gravă la UPU de la Centrul de Traumă de la "Sfântul Ioan" în urma unei tentative de suicid prin autoincendiere. Pacientul a beneficiat imediat de resuscitare respiratorie, antalgice, protecţie termică, deşocare şi a fost dus imediat în Clinica de Arsuri. Prognosticul este rezervat prin asocierea intoxicaţiei cu fum la arsuri de grade II-III faciale, toracoabdominale şi la nivelul membrelor.

Vulnerabilitatea socioeconomică a fost factorul declanşator al gestului suicidar, pacientul fiind cu ambele gambe amputate în urma unui accident de tren din 1995.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Profilul etnobotanicului 2011"

Pe o statistică parţială constatăm modificarea profilului consumatorului de droguri de sinteză (etnobotanice) ajuns în serviciile de urgenţă în 2011 faţă de 2010.

Peste 90% din aceştia sunt bărbaţi iar cei din urban reprezintă 88,2% din pacienţi. Faţă de 2010 constatăm că ponderea bărbaţilor a crescut, dar şi faptul că fenomenul începe să se răspândească şi în rural.

Cei mai afectaţi sunt tinerii - cei până în 18 ani reprezentând 13,23% din cazuri, iar în grupa de vârsta 18-20 de ani sunt incluşi peste o treime din intoxicaţi (32,35%). Aproape 90% din cazuri au vârsta de până în 30 de ani iar peste 40 de ani nu a mai fost niciun caz de intoxicaţii cu droguri de sinteză.

Numărul elevilor consumatori de droguri de sinteză practic s-a dublat (de la 8,6% în 2010 la 17,65% în 2011) iar studenţii reprezintă o cincime din cazurile prezentate în urgenţă. În schimb, numărul salariaţilor ajunşi intoxicaţi cu droguri de sinteză a scăzut de trei ori.

Constatăm tendinţa de egalizare a consumului din timpul săptămânii (47,04%) cu cel de weekend (52,96%), precum şi a consumului din zilele săptămânii (în jurul a 10% de luni până joi). Paradoxal, numărul cel mai mic de prezentări a fost vinerea (8,82%), fapt explicat parţial prin aceea că acest consum recreaţional are loc după-amiaza iar pacienţii ajung la spital după miezul nopţii, fiind înregistraţi sâmbătă. De altfel sâmbăta şi duminica sunt zilele cu cele mai multe prezentări (câte 22,06%) iar lunea este ziua cu cele mai multe prezentări (13,23%) din intervalul luni-joi.

Numărul maxim de prezentări - aproape 40% - s-a condensat în intervalul orar 12-18, arătând de fapt consumul matinal şi instalarea dependenţelor.

Doar 10% din pacienţi consumaseră alcool, în schimb patologia asociată era prezentă în aproximativ 50% din cazuri, fiind dominată de tulburările de comportament. Se constată apariţia hepatitei toxice, precum şi a sindromului de sevraj. Numărul comorbidităţilor s-a dublat în 2011 faţă de 2010.

40% din pacienţi au fost aduşi de ambulanţă iar aproape 10% de poliţie sau jandarmi, iar peste o treime au necesitat internare. Există pacienţi cu multiple prezentări.

Concluzionând: fenomenul drogurilor de sinteză afectează din ce în ce mai mult bărbaţi tineri şi începe să se răspândească în rural. Elevii rămân categoria de vulnerabilitate maximă datorită mimetismului, anturajului sau lipsei de supraveghere. Egalizarea consumului şi orele de prezentare la spital, precum şi dublarea patologiei asociate indică instalarea dependenţelor.

Resursele mobilizate în terapia de urgenţă sunt importante, ele implicând ambulanţa, centrele de toxicologie şi tratamentul dependenţelor.

Domnul Aledin Amet:

"Kurban Bayramul, o sărbătoare religioasă importantă a lumii musulmane"

Lumea musulmană a sărbătorit, începând cu data de 6 noiembrie a.c., timp de 4 zile, Kurban Bayramul, Sărbătoarea Sacrificiului. Şi pentru comunitatea tătară, tradiţiile religioase reprezintă o dimensiune importantă a păstrării propriei identităţi. Dacă dorim să existe, în ceea ce ne priveşte, o continuitate istorică, nu trebuie să fie neglijat un aspect atât de important.

La sfârşitul lunii august şi începutul lunii septembrie s-a sărbătorit Ramazan Bayramul, celălalt eveniment religios major.

Respectul pentru oamenii în vârstă, bucuria copiilor, revederea cu rudele, cu prietenii, omagii aduse persoanelor decedate, toate aceste sentimente, toate aceste fapte definesc cele două sărbători.

Ca în fiecare an, la Sediul Central al Uniunii Democrate a Tătarilor Turco-Musulmani din România s-a desfăşurat o acţiune specifică evenimentului. De asemenea, activităţi similare au avut loc şi la nivelul filialelor, ajutorarea celor nevoiaşi însemnând o datorie de suflet. Un astfel de gest ar trebui permanentizat. Din păcate, uităm, de foarte multe ori, de cei pentru care soarta a fost potrivnică.

În cele 4 zile de Kurban Bayram, copiii merg să ureze celor în vârstă sărbători tihnite, tinerii îşi vizitează rudele, doamnele pregătesc preparate specifice. Este o bucurie generală. Este perioada când credincioşii trebuie să dea dovadă, mai mult ca oricând, de înţelepciune, bunătate, de stimă faţă de ceilalţi. Spiritul acestei sărbători religioase nu trebuie să dispară.

Domnul Ion Burnei:

În ultima perioadă se discută tot mai mult de o eventuală reorganizare teritorială, avansându-se soluţia regionalizării. Nu se exclude nici varianta comasării mai multor judeţe.

Informaţiile publice sunt puţine, se ştie cu certitudine doar faptul că preşedintele României se pronunţă pentru adoptarea unei soluţii prin procedura angajării răspunderii Guvernului în faţa Parlamentului. Se mai avansează ca explicaţii şi rezolvarea problemei absorbţiei fondurilor europene sau reducerea birocraţiei. Încă o dată, coaliţia aflată la guvernare se teme de dezbaterea parlamentară. Ca şi până acum, constatăm lipsa totală de transparenţă în abordarea problemelor de interes naţional.

Opinia publică se întreabă de ce o aşa grabnică dorinţă de reorganizare teritorială? De ce să fie schimbate regulile în timpul jocului? Este vorba oare de frica preşedintelui României că 2012 poate aduce pierderea alegerilor locale şi parlamentare de partidul din care provine?

Dincolo de toate aceste semne de întrebare, reorganizarea este o problemă complexă pentru care este nevoie ca cetăţenii să fie bine informaţi, este nevoie de o dezbatere publică serioasă şi nu este exclusă utilizarea referendumului popular în adoptarea unei decizii. S-ar face aplicaţie, astfel, a articolului 2 din Constituţia României, care prevede că suveranitatea naţională aparţine poporului care o exercită prin organele sale reprezentative sau prin referendum.

Domnul Laurenţiu Nistor:

"Vine sfârşitul lumii!"

Am ratat încă un prilej de a vedea în direct şi cu ochii noştri sfârşitul lumii de pe 11.11.2011, dar, după unele semne, celebra dată a vechilor mayaşi, din decembrie 2012, începe să pară mult mai plauzibilă! Căci aşa se zice în popor, că în anul morţii cuiva se întâmplă tot felul de lucruri care în timpul vieţii nu că au fost foarte rare, ci se poate spune că erau nişte imposibilităţi.

Iată, deci, că într-un astfel de an, vedem cum din ce în ce mai mulţi PDL-işti iau drumul parchetelor ori instanţelor de judecată, parcând pentru un timp chiar şi pe "ţambalele" de la arest. Dacă am fi răutăcioşi, am zice să le ţină Dumnezeu obiceiul cel bun şi să le dea şi o finalizare în consecinţă, dar nu suntem răutăcioşi, ci doar precauţi: când corb la corb îşi scoate ochii, înseamnă că a început bătălia pe stârvuri. Şi cum singurul cadavru din zonă pare să devină economia naţională, ţinută încă pe perfuzii doar de către întreprinderile private - cât or mai putea şi ele, că au fost lăsate de izbelişte şi deja au cam început să migreze spre alte meleaguri -, parcă ne dumirim că se apropie cu paşi mari campania electorală...

Este interesant ce i-a apucat pe băsişti să dea mână liberă la arestat clujeni "de frunce" chiar ai Partidului Democrat Liberal - una din teoriile conspiraţiei spune că s-a început cu PDL-işti importanţi ca să se justifice arestările masive ce vor urma din rândul opoziţiei! -, ştiut fiind că mândra capitală a Ardealului a dat regimente de pricepuţi ce au ocupat (degeaba, din punctul de vedere al omului de rând) fotolii care mai de care mai importante din administraţia centrală sau din politica partizană. Parcă devenise Clujul izvorul dibăciei româneşti economico-politico-administrative! Şi iată că, treptat-treptat, scandalurile care îi implicau pe cei care aveau ca singură calitate semnificativă doar faptul că proveneau din inima Ardealului au devenit din ce în ce mai multe şi mai răsunătoare...

Ultimele scandaluri însă sunt lipite ca marca de scrisoare de însuşi măreţul premier PDL-ist, bineînţeles, şi el din Cluj. Căci au început să vadă cum arată arestul pe dinăuntru şi vicepreşedintele Consiliului Judeţean Cluj - o persoană deloc necunoscută domnului Boc, şi primarul Clujului, omul pe care chiar premierul l-a lăsat "moştenitor" în locul său când a plecat la Bucureşti ca să fericească naţia cu deosebita sa pricepere politico-economico-administrativă...

Interesant este şi faptul că aceste înalte personalităţi sunt cercetate local de către organele de anchetă (să ne amintim şi cum vameşii, de exemplu, au fost căraţi chiar şi cu elicopterele la Bucureşti, pentru acuzaţii similare, dar sume mai mici), oferind astfel posibilitatea premierului să-şi afirme speranţa "ca domnul Apostu să îşi dovedească nevinovăţia în faţa instanţei de judecată"... Probabil că ştie Boc ce ştie despre organele statului din Cluj, când se arată aşa de încrezător, având în vedere acuzaţiile aduse celor doi înalţi PDL-işti. Încurcate sunt căile domnului... Boc prin Cluj, mai ales când acesta vorbeşte, ca un jurist de calitate ce se află, că primarul îşi va dovedi nevinovăţia. Parcă îmi pare şi rău de studenţii pe care i-a învăţat carte domnul Boc, deoarece prea seamănă izbitor cartea acestuia cu un paişpe de treflă...

De interes deosebit este însă nu neapărat faptul că din ce în ce mai mulţi PDL-işti cu funcţie încep "să dea cu subsemnatul" în faţa procurorilor şi poliţiştilor, ci motivele pentru care fac acest lucru. Căci principalele motive sunt cele de corupţie. Şi cum corupţia este una dintre principalele conducte de alimentare cu bani a Partidului Democrat Liberal, bani care se vor regăsi la anul, în cantităţi impresionante (la nivel de judeţ s-a auzit despre disponibilităţi de miliarde pentru o comună chiar mititică!) în procesul de corupere a conştiinţei alegătorilor, rezultă că aceasta a devenit politică de stat a actualei puteri. Ce s-a întâmplat în judeţul Neamţ anul acesta, la alegerile parţiale, a fost doar o repetiţie pentru anul viitor, când vor fi alegerile generale.

Culmea este că, în ciuda cantităţilor uriaşe de bani destinaţi corupţiei conştiinţelor aduse în sapă de lemn de acelaşi guvern ce se vrea eternizat în Palatul Victoria, conducerea portocalie a ajuns la concluzia că, la câte prostii a făcut actualul executiv, tot nu sunt destui bani pentru mita electorală, atâta vreme cât se doreşte comasarea alegerilor locale cu cele generale! Asta arată că le-a pătruns frica-n oase şi se ştie că, atunci când eşti îngrozit de frică, faci greşeli din ce în ce mai mari, care, inevitabil, te scot din joc. Iar asta, pentru băsism, va însemna, într-adevăr, sfârşitul lumii...

Domnul Neculai Răţoi:

"Băsescu a pus mâna pe paloş. Să vedem cum se taie singur cu el..."

Declaraţia de presă a preşedintelui României, Traian Băsescu, susţinută sâmbătă, 22 octombrie, la Aeroportul Internaţional Henri Coandă, înaintea plecării la lucrările Consiliului European de toamnă de la Bruxelles, s-a dorit a fi una de o gravitate ieşită din comun, gravitate dată de temele ce urmau a fi discutate între vârfurile politice europene.

Da, ar fi putut să fie nişte probleme grave, cu care ţara noastră se confruntă în această perioadă şi ar fi fost bine ca acestea să fie discutate, dar s-a rezumat, în realitate, la Bruxelles, doar să mârâie ceva despre atitudinea Olandei, de n-au înţeles nici măcar reprezentanţii Ţărilor de Jos ce-a zis reprezentantul duplicitarismului românesc! În vreme ce, pe aeroport, când încă n-apucase să-şi ia viteză din ţară, Traian Băsescu se răţoia în faţa camerelor de luat vederi ca la nişte slugi invizibile, la Bruxelles doar premierul Olandei ce i-a mai dat bună ziua, fiind un băiet bine crescut, ceilalţi uitând că este şi el prin preajmă...

"România nu poate plăti la nesfârşit indeciziile liderilor europeni din zona euro", enunţa, apăsat, Băsescu pe aeroportul Henri Coandă, continuând mai apoi discursul despre "un mecanism care ne-ar asigura tuturor respectarea unor reguli interne, o transparenţă a acţiunii legate de buget, de cheltuirea bugetului, de nivelul de taxe şi aşa mai departe", despre faptul că "împrumuturile guvernamentale cât şi împrumuturile zonei private au ajuns la un nivel deja inacceptabil."

Dacă vreţi să ştiţi, domnule Băsescu, ce este într-adevăr inacceptabil, este să vorbeşti despre indeciziile liderilor europeni, când tu te suceşti de la o zi la alta, când azi zici una şi nu e valabilă nici 24 de ore, iar ciracii tăi îţi ţin hangul! Sau să vorbeşti despre respectarea regulilor interne şi transparenţă bugetară, când tu însuţi calci în picioare nu doar reguli, ci însăşi Constituţia şi legile acestei ţări, fiind un exemplu urmat de din ce în ce mai mulţi dintre cei pe care-i ţii în braţe, la loc de cinste, împotriva voinţei poporului român, care nu vă mai creditează nici măcar cu un număr cu două cifre în sondaje! Şi nici până acum n-am înţeles de ce, oficial, se preferă varianta împrumuturilor masive de pe orice pieţe, în loc să se pună mintea la contribuţie ca să se atragă bani din alte părţi. Sau tocmai treaba asta, cu mintea, o fi vreo problemă...

Oricum: ce face actuala putere prin metoda lesnicioasă dar înrobitoare a împrumuturilor şi mai ales ce se întâmplă cu banii după ce intră pe mâinile actualilor guvernanţi, cu mare lejeritate poate fi încadrat până şi de către un procuror sau judecător stagiar la "subminarea economiei naţionale." În ţara asta, în timpul mandatului lui Băsescu, s-au ruinat definitiv investiţii vechi de miliarde de lei noi, care ar fi putut să pornească motorul cel gripat al economiei. Bine că au fost mai de folos ţării terenurile de fotbal în pantă şi patinoarele, telegondolele care duc de niciunde spre nicăieri, sălile de sport şi bazinele de înot închise imediat după inaugurare...

Şi a mai făcut greşeala preşedintele Băsescu să vorbească despre ce este imoral în acţiunile liderilor ţărilor bogate din UE. Venind dinspre cel care ne dă cu tifla din viloiul din Mihăileanu, dinspre cel care a dijmuit din greu veniturile oamenilor aflaţi în neputinţă de a se apăra, până unii chiar au fost împinşi spre sinucidere, dinspre cel care a reuşit să determine situaţii ca acelea când au murit oameni în pragul spitalelor desfiinţate, dinspre cel pentru care legile nu sunt decât nişte amărâte de hârtii taman bune de răsucit după cum îi servesc intereselor lui, şi doar a pronunţa cuvântul imoral este un lucru mai mult decât imoral!

"Va trebui să discutăm despre simplificarea normelor legate de achiziţiile publice", mai zicea Băsescu, într-un soi de intervenţie cum a făcut şi în cazul de la Roşia Montană, crezând că tupeul va paraliza, după modelul "obraznicul mănâncă praznicul", minţile firoscoase şi elegante ale europenilor. Corect! De ce să ne mai întrebe cineva cum am dat noi purcoaie de bani lui Icsuneanu sau Ygrecărescu? De ce să se mai piardă timpul cu controalele, după aia? Cât mai simplu: se iau banii de la gura oamenilor, prin taxe, impozite, accize şi toate dările imaginabile şi neimaginabile din lume (că pe noi, guvernanţii, nu ne duce capu' să atragem fonduri europene sau să lucrăm în sistem de parteneriat stat-privat, sau oricare altă variantă de atragere de capital străin sau intern, privat), se dau peşin cui trebuie, parandărătu' merge mai iute, iar lucrările pot să şi staţioneze niţel, că nu-i bai: vine inflaţia şi renegociem preţu' lucrării! Iar alţi bani, iar altă distracţie, iar alt parandărăt - păi cum să nu tot vrei mecanisme simplificate?

E clar: Băsescu s-a comutat pe poziţia "alegeri"! Cum nu mai merge cu minerii, mogulii, marea, sarea şi celelalte răsuflături anterioare, acum a luat modelul lui Ceauşescu, căutându-şi duşmani externi şi puternici! Numai că tehnica e riscantă, întrucât relaţia de cauzalitate arată că aceeaşi cauză are acelaşi efect, iar la Târgovişte nu mai sunt militarii de-atunci...

Domnul Ciprian-Florin Luca:

"Îngheţarea pensiilor şi salariilor"

Vin în faţa dumneavoastră nu cu vreun gând de scandal politic, nici să promovez pe cei care nu au nevoie de publicitate politică. Vin în faţa dumneavoastră să vă rog să faceţi un act de exerciţiu democratic şi să vă gândiţi fiecare dintre dumneavoastră la rolul şi misiunea pe care o aveţi în această instituţie.

Oare momentele şi promisiunile din campania electorală a fiecăruia dintre dumneavoastră au fost doar un vis? Aţi uitat că aţi promis oamenilor o viaţă mai bună? Sărăcirea populaţiei şi aducerea ei în pragul subzistenţei nu cred că era visul lor de o viaţă mai bună!

Din păcate, Parlamentul, în esenţa sa, a devenit o glumă amară pentru cei pe care teoretic îi reprezintă. Ne lăudăm cu democraţia ca fiind regimul providenţial care creează cadrul ideal de convieţuire şi dezvoltare a unei societăţi. Frumoasă utopie, nu?

Vin momente ca zilele pe care le trăim, când începem tot mai des să ne întrebăm de ce a fost nevoie de Revoluţie; de ce a fost nevoie să moară oameni; de ce au fost atâtea familii distruse de lagăre şi închisori? Sau mai bine spus, pentru ce?

De ce? Degeaba. Pentru ce? Pentru a vedea cum e să te reîntorci de unde ai plecat. Unul din marile paradoxuri ale poporului român este faptul că mereu privim cu un ochi spre trecut, de aici şi lentoarea avansării, şi cu toate că avem experienţa trecutului, nu am învăţat şi nu am schimbat nimic. E dureros să auzi acum oameni care spun că era mai bine pe vremea comunismului!

Am ajuns o instituţie de peste 300 de oameni să plecăm capul în faţa unui singur chip şi, prin extensie, o ţară întreagă se înclină în faţa unei singure voci. Restul nu contează...

Atenţia opiniei publice a fost încă o dată distrasă de la genocidul votului din Parlament, deoarece, nu-i aşa, un scandal politic va ţine de foame oamenilor în aşteptarea unei viaţi mai bune! Sper să nu fie perpetuă această aşteptare...

Până unde puteţi merge cu tortura oamenilor? Cât de mare este păcatul celor nevoiţi să trăiască sub această putere nemilos de surdă la strigătul cetăţenilor săi?

Istoria ne descrie ca pe un popor cu demnitate, unitate, curaj şi mai ales frică de Dumnezeu. De ce ţinem morţiş să sfidăm istoria? În care colţ ne-am ascuns demnitatea? Şi curajul cine ni l-a furat? Dar credinţa... Pentru stropul acela de credinţă cu care putem muta munţi, e nevoie în primul rând de voinţă. Noi trebuie doar să ne schimbăm destinul, nu să mutăm munţii. Avem această obligaţie pentru copiii noştri pe care nu-i putem condamna la o astfel e moştenire. Oare ce trebuie să se mai întâmple până să se verse paharul?

Să nu uităm că trăim totuşi vremuri istorice, ţări prospere care se prăbuşesc, lideri mondiali care dispar, mandate de premier ce păreau interminabile terminate brusc prin uşa din dos. Şi valul prăbuşirilor se apropie către România...

Domnul Florin Iordache:

"Vizită de lucru la Curtea Constituţională"

Miercuri, 9 noiembrie, Traian Băsescu, preşedintele României, a efectuat o vizită de lucru la Curtea Constituţională. Este cea de-a treia vizită pe care Traian Băsescu o face la această instituţie de la preluarea actualului mandat, în decembrie 2009.

Potrivit declaraţiilor înaltului oaspete, vizita a avut loc ca răspuns la invitaţia care i-a fost adresată de către preşedintele Curţii Constituţionale şi a avut caracterul unei întâlniri între instituţii. Cu acest prilej s-a discutat despre necesitatea îmbunătăţirii calităţii actelor normative, astfel încât se nu se mai creeze confuzii în instanţă sau contradicţii în legi existente.

Vă miră, stimaţi prieteni, acest anunţ scris în limba de lemn a propagandei din vremuri trecute? Ei bine, am recurs intenţionat la această redactare tocmai pentru că noua descindere a preşedintelui-jucător la Curtea Constituţională, care se înscrie în şirul insistentelor sale demersuri pentru subordonarea politică a actului de justiţie, aduce, în mod ruşinos, aminte de practicile totalitare ale partidului unic.

Şi cum până la această oră nici Administraţia Prezidenţială şi nici Curtea Constituţională nu au emis comunicate de presă care să informeze opinia publică asupra scopului şi concluziilor vizitei, îmi permit să formulez o întrebare: este o simplă coincidenţă împrejurarea că noua descindere prezidenţială are loc la doar o zi după ce deputaţii USL au anunţat că vor ataca la Curtea Constituţională legea adoptată în Camera Deputaţilor prin care salariile din sectorul public şi pensiile au fost îngheţate pe anul 2012 la nivelul lunii decembrie 2011?

Asta cu atât mai mult cu cât, din declaraţiile preşedintelui, am înţeles că Domnia Sa doreşte ca, pe viitor, Parlamentul să nu mai trimită Curţii Constituţionale decât anumite acte normative. Înseamnă atunci că anumite acte normative nu mai pot fi atacate la Curtea Constituţională?

Respectând limbajul lui Traian Băsescu, sunt, la rândul meu, convins că răspunsurile la aceste întrebări sunt necesare "astfel încât să nu creeze confuzii şi contradicţii."

Domnul Florin Iordache:

"Bugetul pe 2012: bugetul genocidului"

Premierul Emil Boc ne-a dat de ştire vineri seară: "Nu vom aborda bugetul din 2012 în termeni electorali. Nu ne repezim la majorări de salarii şi pensii." Fire miloasă, după cum îl ştim, el a admis că, totuşi, în a doua parte a anului viitor, vor putea fi adoptate creşteri de salarii şi de pensii "dar în limite raţionale şi decente."

Îţi trebuie mult curaj (ca să nu spun altfel!) să foloseşti cuvintele "raţional" şi "decent", atâta vreme cât Guvernul pe care te faci că îl conduci, a tăiat şi taie fără nici-o raţiune şi cu sfruntată neruşinare din veniturile, şi aşa mai mult decât modeste, ale marii majorităţi a românilor! Dar dacă nu se vor "repezi la majorări de salarii şi de pensii", guvernanţii s-au şi repezit să taie din bugetele alocate agriculturii, educaţiei, culturii şi justiţiei. Tăind, de asemenea, cupoanele sociale pentru preşcolari şi limitând reducerile şi gratuităţile la transport. "S-au repezit", în schimb, să crească bugetele Preşedinţiei, ale serviciilor secrete, ale Curţii Constituţionale şi ale înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. Cum s-ar zice: "pentru unii mumă, pentru alţii ciumă."

Sunt toate acestea doar nişte "simple coincidenţe"? Nicidecum! Sunt dovezi clare că, pregătindu-ne acest buget al genocidului, puterea nici măcar nu se mai deranjează să îndulcească traiul românilor, de ale căror voturi va avea nevoie la alegerile din 2012. Însuşi faptul că printre beneficiarii blagosloveşteniei bugetar-guvernamentale se numără tocmai! - Curtea Constituţională demonstrează (dacă mai era nevoie?) că adevăratul, singurul crez al actualilor guvernanţi este şi rămâne dictonul lui Stalin: "nu contează cine votează, contează cine numără voturile!"

Domnul Vasile Popeangă:

"Iar tăiem, tăiem, tăiem, să vedem ce minte-avem!"

Informaţiile despre proiectul bugetului pentru anul 2012 care au reuşit să răzbată dinspre puterea portocalie, pe diverse surse aproape oficiale, au reuşit ce n-a reuşit Băsescu: să împartă opoziţia în câteva grupări mai hotărâte ca oricând în tăria opiniilor lor.

Una dintre grupări deja crede cu tărie că, atunci când Dumnezeu vrea să dea pierzaniei pe cineva, mai întâi îi ia minţile. Şi dă ca exemplu creşterea de buget cu încă un milion a Administraţiei prezidenţiale, în vreme ce Ministerul Culturii mai slăbeşte cu vreo 30%. Dacă stai să te gândeşti, e normal pe undeva: când "baza fundamentului" Palatului Cotroceni au devenit manelele, ce nevoie mai e de altă cultură? În plus: ce se întâmplă că, indiferent ce ar fi, inclusiv mama crizei, Administraţia prezidenţială cunoaşte o creştere a bugetului în fiecare an, precum Făt-Frumos din poveste? Dacă nu e an electoral, bugetul la dispoziţia lui Băsescu creşte. Dacă e an electoral, dar care nu implică direct preşedinţia, iarăşi creşte bugetul Cotrocenilor! Probabil mai sunt zvastici de pus pe fundul căluţilor roz... Sau să înţelegem că, la anul, or să fie iarăşi pe la Cotroceni conclavurile violet şi e nevoie de bani pentru sărăţele şi sucuri, să nu i se usuce gâtul vreunui confrate de-al nepoatei mamei Omida sau de-al lui Aliodor Manolea? Ori în 2012 măreţele creiere din umbră ale Cotrocenilor şi-au propus s-o aducă pe însăşi celebra Djuna Şalikaşvili şi nu pot s-o primească fără o măslină, o scobitoare, ceva acolo...!

E bine, în schimb, că anul acesta, deşi la dispoziţia pixului lui Boc au stat peste un miliard de euro pentru "jumulit" primarii opoziţiei şi "uns" primarii proprii, ca să nu dispară cumva-n ceaţă, nu s-au găsit nişte bani pentru a asigura liniştea unui spital superspecializat, cum este Institutul de Boli Cardiovasculare "C. C. Iliescu", cel care asigură trei sferturi din urgenţele cardiace naţionale şi care operează cel puţin 1000 de români suferinzi pe lună, spitalul suplimentând lunar, câte unui regiment de bolnavi, perioada de contribuţie cu ani şi ani la bugetul statului şi de ştampilat la vreme de alegeri! În loc să fie recunoscător acestui celebru spital că îi ţine contribuabilii vii, Guvernul Boc parcă ar fi hotărât, chiar cu preţul vieţii românilor, să nu aducă bani la buget! Îşi omoară contribuabilii prin dezastrul de la sănătate, nu strânge taxele şi impozitele decât într-un procent mărunt, încurajează evaziunea fiscală şi tot aşa...

O altă grupare importantă a opoziţiei, divizată de proiectul de buget pe anul viitor al actualei puteri este cea care a devenit adepta teoriei conspiraţiei, văzând că strigătul de luptă al sectelor portocalii a devenit "Totul pentru furt, totul pentru victorie!". După experienţa de la alegerile trecute, când un anume prinţ al marmurei, ulterior devenit prinţ şi al bordurilor Capitalei, încerca la drum de seară să-1 încredinţeze pe un coleg de-al nostru de suferinţă că, dacă dă ceva de băut, îi spune el, chiar dacă era doar la jumătatea numărătorii paralele, care o să fie scorul, cu precizie de ţâşpe zecimale, văzându-se creşterile din anul viitor pentru instituţii de forţă ale statului - SRI, SIE şi Ministerul Afacerilor Externe (alias "1.000.000 de voturi furate pentru PDL din diaspora"), Ministerul Public (ca să lucreze cu celeritate dosarele "care trebuie"), Agenţia Naţională de Integritate (ca să furnizeze de zor dosare Parchetului din care să rezulte iarăşi şi iarăşi că numitul Mircea Diaconu iar e director de teatru simultan cu senator şi că şi-a numit regizor nevasta, chiar dacă acesteia i-a scăzut salariul), Curtea Constituţională (supranumită în popor "5 la 4"), înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Consiliul Superior al Magistraturii (asta e: nu merge cu biciul, încercăm cu zăhărelul!), Ministerul Comunicaţiilor (ca să se mişte informaţiile repede şi în afara STS-ului), Ministerul Finanţelor (ca să fie amabil cu sponsorii de partid) -, prima şi cea mai puternică impresie este că toate instrumentele statului care pot fura voturile românilor, le pot deturna ori pot ajuta în acest sens, sunt încurajate financiar să o facă, sub diverse justificări şi într-un an de mare austeritate.

Cum instituţiile specializate în activităţi în beznă nu sunt amatoare de multă democraţie, pentru că democraţia înseamnă lumină şi transparenţă - deci, democraţia le-ncurcă jucăriile -, acestea au tendinţa să ia partea celor care au şi ei "fotofobie", este deci uşor de presupus că un spor la bugete le va stimula să lucreze şi mai vârtos pentru menţinerea situaţiei actuale, întrucât le este mai mult decât favorabilă. Când se încurajează nu lupta cu spionii, că aia-i grea şi periculoasă, ci trasul cu urechea la telefoanele ziariştilor sau politicienilor, pe salarii din ce în ce mai mari, poţi să nu strigi "Trăiască naşu'!?" Chiar dacă aceste măriri sunt făcute în detrimentul activităţii educaţiei şi culturii, muncii, agriculturii sau nucleului intelectualităţii româneşti - Academia Română. Ce mai contează?

Cine trebuie, are salariile suficient de mari şi destui bani şi pentru sănătatea lor, să şi-o îngrijească în străinătate, pentru educaţia copiilor, pentru concediile pe plaje exotice, pentru vile înconjurate de garduri de trei metri care adăpostesc şi nişte maşini deloc ieftine... Pe zi ce trece, asistăm la materializarea romanelor lui Orwell în spaţiul carpato-danubiano-pontic. Ce nu desluşim încă e doar dacă prima dată prinde viaţă romanul "Ferma animalelor" şi apoi peste acesta se suprapune romanul "1984" sau invers...

Domnul Ion Călin:

"PDL - un partid fals şi izolat"

Săptămâna trecută a avut loc încheierea vizitei delegaţiei FMI. În timpul vizitei şi după terminarea acesteia au urmat numeroase declaraţii contradictorii privind mărirea pensiilor şi salariilor: ba în a doua jumătate a anului viitor, dacă creşterea economică va permite, ba de la 1 ianuarie 2012. Însă în plenul Camerei Deputaţilor, reprezentanţii puterii au votat ca salariile din sectorul public şi pensiile să fie îngheţate pentru anul 2012 la nivelul lunii decembrie 2011, potrivit Ordonanţei nr. 80/2010.

Deci, unii reprezentanţi ai puterii mint cetăţenii ţării privind aceste creşterii, iar deputaţii PDL votează amendamente care să nu modifice pensiile şi salariile şi, ca atare, românii să trăiască tot mai prost. Deci, încă o dată puterea a încercat să mai înşele cetăţenii amăgindu-i cu creşteri care nu vor avea loc niciodată.

Ceea ce s-a întâmplat în Camera Deputaţilor arată cât de cinică, de mincinoasă, de perversă şi de antiromânească este actuala putere. Populaţia este înşelată de Guvern prin vorbe, în timp ce acţiunile politice ale puterii sunt contrare promisiunilor făcute. Promisiunile făcute de PDL pentru 2012 sunt doar minciuni. În prima jumătate a anului, FMI a cerut prudenţă, iar în a doua parte, majorările nu pot fi efectuate din cauza Legii responsabilităţii ministeriale.

Cum mai pot crede cetăţenii în acest Guvern, care nu are nici ştiinţa, nici voinţa să facă ceva in direcţia asta?

Când tu, guvern, doreşti să iei măsuri de austeritate şi faci tăieri în toate sectoarele şi la toate categoriile sociale, mai puţin însă la "investiţiile" prin PNDI, prin care primarilor PDL li s-a promis asfaltarea de drumuri comunale pentru recâştigarea alegerilor, cum poate să te mai creadă populaţia?

A fost nevoie de intervenţia şefului delegaţiei FMI pentru ca suma să scadă la doar 240 de milioane de euro, tot acesta a amintit şi de "băieţii deştepţii" din energie cărora Guvernul PDL le-a prelungit contractele şi despre o serie de privatizări pe care Guvernul şi le-a asumat.

Cum mai pot avea încredere cetăţenii în acest partid, când unii reprezentanţi una declară şi alţii alta votează. De fapt, în România, cetăţenii sunt puşi mereu în situaţia de a auzi anumite lucruri şi de a fi puse în practică altele.

Evenimentele din ultimele zile ne arată că sistemul ticăloşit pe care preşedintele Băsescu îl reclama în campania electorală la adresa PSD, s-a mutat în PDL. Poate tocmai de aceea unii membri ai acestui partid nu mai cred în şansele partidului lor de a câştiga alegerile parlamentare de anul viitor.

Şi chiar recunosc că PDL-ul este mai "izolat decât era PRM-ul pe vremuri..." De fapt, acest partid a devenit o sectă care este izolată în faţa crizei şi a populaţiei. Guvernarea PDL-istă şi-a numit oameni în toate funcţiile publice cu ajutorul cărora foloseşte banul public în propriul interes, iar populaţia a lăsat-o într-o sărăcie cumplită.

Că PDL-ul este izolat nu ar fi o problemă, însă grav este că acest partid a izolat şi România în plan extern, premierul nu are niciun cuvânt de spus în această privinţă, ministrul de externe nici nu există în politica externă, preşedintele este singurul care încearcă să se facă cunoscut în acest domeniu. România a devenit o voce aproape inexistentă în Uniunea Europeană, iar relaţiile cu celelalte ţări aproape că nu există.

PDL a devenit un partid care a demonstrat că nu are capacitate de a dialoga nici în ţară, unde a întrerupt orice dialog cu sindicatele, dar mai ales cu populaţia. Dar sigur nu se vor da în lături de la nimic şi vor trece peste tot numai pentru a rămâne la putere.

Prin atitudinea sa antidemocratică, prin măsurile aberante pe care le-a luat în plan economic şi social, PDL a devenit un partid singuratic care trăieşte şi guvernează o ţară ale cărei realităţi nu le cunoaşte sau poate crede că le cunoaşte. Cei din PDL sunt departe de problemele şi nevoile curente ale poporului.

Chiar dacă preşedintele crede că românii nu sunt deosebit de răbdători, totuşi populaţia nu s-a manifestat ca-n Grecia, dar nu cred că este bine să le întindeţi răbdarea la maxim, că nu ştiţi de unde se aprinde scânteia. Poporul a criticat măsurile guvernului, este adevărat că le acceptă foarte greu, poate le înţelege, când vede cu ce se confruntă şi celelalte ţări, ce nu înţelege este cum se îmbogăţesc numai cei de la putere şi cum se fac investiţii numai de către clientela politică, care nu au nici un efect în rezolvarea crizei. Cum pentru cei de la putere nu este criză, iar cei mulţi sărăcesc pe zi ce trece.

Domnul Gheorghe Ana:

"România 2020"

În urmă cu ceva timp am participat la o dezbatere pe tema "Implicaţiile Strategiei Europa 2020 pentru dezvoltarea locală durabilă" organizată de Institutul de Politici Publice în colaborare cu Ministerul Afacerilor Europene.

Strategia Europa 2020 se doreşte a fi atât o evoluţie pentru ieşirea din actuala criză, dar şi o nouă viziune care să conducă la creşterea ocupării, a productivităţii şi a coeziunii economice, sociale şi teritoriale în Europa secolului XXI.

România, ca stat membru al UE, încearcă să-şi stabilească ţintele strategiei proprii de dezvoltare urmând realizarea aceloraşi obiective ca şi UE, dar la dimensiunile şi condiţiile interne.

Sunt, de urmărit în mod expres din cele cinci obiective două, şi anume:

Energia şi schimbări climatice (20/20/20) cu cele trei componente, reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră, ponderea energiei din surse regenerabile în consumul final şi creşterea eficienţei energetice;

Promovarea incluziunii sociale, în special prin reducerea sărăciei.

Ambele obiective au valoarea de pornire zero şi trebuie să ajungem până în anul 2020 la 20% pentru primul obiectiv, iar pentru al doilea să reducem cu 500.000 numărul de persoane aflate în risc de sărăcie şi incluziune socială dintr-un total pe care guvernul nu l-a precizat exact niciodată şi nici nu cred că îl cunoaşte!

Instrumentul pragmatic prin care România implementează Strategia Europa 2020 este Programul naţional de reformă 2011-2013, adoptat în şedinţa de Guvern din 29.04.2011 şi transmis la Comisia Europeană.

Deşi la întocmirea PNR au avut loc consultări bilaterale cu Comisia Europeană, s-au organizat trei mese rotunde destinate priorităţilor din strategie, cred că nu s-a realizat lucrul cel mai important, şi anume: "un consens" politic pentru implementarea Planului Naţional de Reformă.

Lipsa "consensului politic" va face aproape imposibilă atingerea ţintelor din strategie. De fapt, astăzi, România, cetăţenii ei, plătesc tributul neînţelegerilor politice, al lipsei de consens în dezvoltarea locală durabilă.

Cei 3,7% atraşi de România din fondurile europene reprezintă incapacitatea autorităţilor centrale, dar şi lipsa de dialog şi consens privind viziunea şi obiectivele pe care le avem în acest proces de strategie a Europei 2020.

Bugetul UE pe perioada 2014-2020 va avea la bază Strategia Europa 2020, principalul instrument de creştere a competitivităţii economice. Ministerul Afacerilor Europene a prezentat Guvernului Boc 100 proiecte de investiţii. Guvernul Boc a fost de acord şi a acceptat adoptarea sau prezentarea unei liste cu o sută de proiecte majore, prioritare pentru România.

O idee foarte bună, dar care scade în importanţă dacă această listă nu este acceptată de întreaga clasă politică. Este foarte important acest lucru pentru a se elimina arbitrariul şi clientelismul politic. Este foarte important pentru a nu fi uitată prin sertarele viitoarelor guverne. Este foarte important pentru toţi românii care trebuie să cunoască şi să spere la un viitor mai bun.

S-au scris mii de proiecte locale, regionale, naţionale care zac de ani de zile prin sertarele unor funcţionari care ascultă numai de ordin politic. România 2020 nu poate fi creată la un ordin politic. România 2020 trebuie să fie România consensului naţional. România 2020 trebuie să fie România românilor.

Domnul Gheorghe Ciobanu:

"Bugetul pe 2012 - echilibrat, prudent, încurajează crearea de noi locuri de muncă"

Perioada următoare va fi cu siguranţă marcată de discuţiile privind bugetul pe 2012. Nu cred să fi existat vreun alt moment în ultimii 10 ani în care această lege atât de importantă să atragă în jurul său atâta atenţie. Motivul principal este acela că 2012 va fi un an foarte important, în care România trebuie să arate încotro vrea să meargă. Fie continuă pe drumul reformelor şi al investiţiilor, consolidându-şi astfel creşterea economică din 2011. Fie se întoarce la practici specifice anilor electorali, generând dezechilibre şi mai mari cu efecte negative semnificative în viitor.

Propunerea de buget cu care Cabinetul Boc va veni în faţa Parlamentului pentru un vot de susţinere este rezultatul unei munci analitice şi sintetice foarte serioase. Nimic nu a fost lăsat la voia întâmplării - toate cifrele prezente în proiectul de buget au primit deopotrivă girul Fondului Monetar Internaţional, dar şi al Comisiei Europene. Avem nevoie de o execuţie bugetară cel puţin la fel de bună ca în 2011 pentru a rezista valului al doilea al crizei economice care vine dinspre zona euro.

Elementul cel mai important este că ne propunem o creştere economică mai mare decât anul acesta: vrem să obţinem un plus la PIB între 1,8% şi 2,3%. Ceea ce înseamnă că anul viitor poate fi mai bun decât anul acesta. Creşterea economică s-ar traduce printr-o creştere a veniturilor bugetare de 13,5%. Asta pe fondul aproape al unei stagnări a cheltuielilor bugetare. Faptul că în 2012 dorim venituri mai mari şi cheltuieli limitate arată că măsurile de reechilibrare bugetară luate în a doua jumătate a anului 2010 au dat roade.

Problema deficitului bugetar a fost poate cea mai dezbătută în ultima perioadă la nivelul mass-mediei româneşti. Asumarea unei ţinte mai mici (1,9%) arată faptul că Guvernul Boc este responsabil. România nu are o problemă în a se împrumuta acum - de altfel, avem una dintre cele mai mici datorii publice din Europa. Important este însă la ce costuri ne împrumutăm, care sunt dobânzile pe care le plătim pentru a acoperi deficitul bugetar. Decizia de a limita deficitul bugetar în an electoral este unică în istoria de după 1990 a ţării. E o dovadă că nu sacrificăm viitorul pentru a mai obţine câteva voturi. Aduc aminte tuturor că în anul celei mai mari creşteri economice (2008), România a avut un deficit bugetar uriaş (5,2% din PIB), generat de măririle iresponsabile de pensii şi salarii. An de an, trebuie să acoperim deficitul bugetului asigurărilor sociale. Spre exemplu, în 2012, trebuie să mutăm 13,8 miliarde de lei pentru a acoperi plata pensiilor. E vorba de mai bine de 3 miliarde de euro care ar fi putut merge spre investiţii, spre locuri de muncă, spre dezvoltarea infrastructurii sau spre cofinanţarea proiectelor europene, iată un motiv pentru care pornim anul viitor de la premisa prudentă că nu se vor mări pensiile şi salariile. E pentru prima dată când o majoritate politică vine în faţa electoratului şi spune că va mări nivelul salarizării bugetarilor sau al pensiilor doar dacă economia merge bine. Până acum, mereu s-a vândut vrabia din mână pe cioara de pe gard.

Există însă veşti bune, chiar foarte bune - în 2012 vor fi mai mulţi bani pentru investiţii. Vrem să creăm 100.000 de noi locuri de muncă. E o sumă ambiţioasă, dar corectă, având în vedere că România are una dintre cele mai mici rate ale şomajului la nivelul UE. Nu puţini dintre aceşti 100.000 de români care-şi vor găsi noi locuri de muncă, o vor face pe fonduri europene. Pentru 2012, rata cofinanţărilor creşte cu 50%, atingând suma de 12 miliarde de lei.

Vom atrage mai mulţi bani europeni - de altfel, de aici ar trebui să acoperim acea gaură generată de deficitul bugetar mai mic asumat.

Bugetul pentru anul viitor nu este unul de austeritate. România, spre deosebire de multe alte ţări ale Uniunii Europene care nu au acţionat la timp, nu trebuie să ia noi măsuri de ajustare bugetară. La noi, nu se vor mai tăia pensii, salarii sau alte prestaţii sociale. Prudenţa rezidă din această îngheţare temporară a lefurilor bugetare şi a indexării pensiilor. Dacă se va dovedi că lucrurile merg bine, nimic nu ne va împiedica să mărim pensiile şi salariile. Cred că este mai corect faţă de români să ştie situaţia reală şi să nu se mai afle în postura de acum câţiva ani de a creşte iresponsabil pensii şi salarii, pentru ca în anii viitori să fie nevoie de ajustări în minus. Nu dăm creşteri în 2012 pentru a obţine voturi, ca să avem de unde tăia în anii viitori. A venit timpul ca românii să aleagă guvernanţi responsabili, în detrimentul populiştilor care au o singură doctrină: promisiunile deşarte.

Domnul Dan Bordeianu:

Săptămâna trecută am avut iarăşi o dovadă a dictaturii care încet-încet se aşterne peste România. Atacul preşedintelui Traian Băsescu la adresa justiţiei reprezintă cea mai gravă încălcare a normelor fundamentale ale statului de drept şi ale regimului democratic din România.

Trecând peste litera Constituţiei, aşa cum ne-a tot obişnuit de-a lungul mandatului său, preşedintele s-a erijat într-un diriginte, aşa cum s-a autoproclamat, care impune puterii judecătoreşti ce sentinţe trebuie să dea, când şi în ce context. Preşedintele României, când vorbeşte despre justiţie, arată că temeiul unei hotărâri judecătoreşti trebuie să fie indicarea sursei financiare. Traian Băsescu pune în discuţie caracterul obligatoriu al unei hotărâri judecătoreşti.

Abuzul preşedintelui Băsescu reprezintă un temei de declanşare a procedurii de suspendare şi ulterior demitere a preşedintelui, iar Partidul Naţional Liberal va fi parte a iniţierii acestei proceduri, imediat ce va avea şansa politică să fie transpusă în realitate.

Personal fac un apel către toţi judecătorii şi magistraţii, victimele acestei încălcări a statului de drept, să-şi respecte condiţia de putere în stat, să-şi respecte condiţia de independenţă şi să acţioneze, în exerciţiul magistraturii lor, exclusiv în respectul şi în supunerea faţă de lege.

Societatea românească şi statul de drept din România, care sunt atacate pe diferite flancuri de către o putere abuzivă cu tendinţe vădit dictatoriale, are în puterea judecătorească poate un ultim pilon de rezistenţă şi este o responsabilitate mai mult decât profesională pentru oamenii învestiţi cu această magistratură să reziste şi să-şi facă datoria corect.

De aceea, cei care cu onoare îşi desfăşoară activitatea în acest ultim bastion al Statului de drept, trebuie să fie ajutaţi pentru a mai rezista în faţa tăvălugului prăvălit asupra lor de dictatura băsistă.

PNL şi partenerii săi sunt alături de magistraţi şi lupta lor pentru apărarea valorile democratice.

Domnul Mihăiţă Calimente:

În ultimele zile, reprezentanţii PDL, prinşi cu ocaua mică încearcă iarăşi să ne vândă pielea ursului din pădure.

Primarul Clujului, arestat de procurorii Direcţiei Naţionale Anticorupţie, încearcă să fie scos şi arătat opiniei publice de PDL ca fiind un exemplu al corectitudinii funcţionării statului de drept în România, în condiţiile în care este arestat un important primar al partidului de guvernământ.

În realitate, scandalul de la Cluj reprezintă o reglare de conturi între diferitele grupări din PDL, care se desfăşoară prin intermediul Direcţiei Naţionale Anticorupţie.

Cazul de la Cluj dezvăluie un sistem bine dezvoltat de afaceri pe banii statului, faţă de care premierul Emil Boc este direct responsabil ca lider politic care l-a propus pe actualul primar al municipiului, Sorin Apostu, şi l-a susţinut asiduu pe finul său, Alin Păunei Tişe, pentru ocuparea funcţiei de preşedinte al Consiliului Judeţean.

Consider că răspunsul DNA în acest caz trebuie să vizeze în ce măsură toată filiala PDL Cluj este implicată în afaceri cu banii publici.

Este clar că, în acest moment, ne punem problema dacă nu cumva toată acţiunea de la Cluj este un factor de presiune al lui Traian Băsescu asupra PD-ului, în condiţiile în care într-un interviu publicat joi pe site-ul Frankfurter Allgemeine Zeitung, Traian Băsescu a şi afirmat despre PD că devine slab din cauza scandalurilor de corupţie şi din această cauză este nevoie de forţe politice noi.

Din păcate, cam asta este România actuală, condusă de grupări mafiote constituite sub denumirea PDL şi o armată de strânsură cu un puternic iz de batalion disciplinar - UNPR.

Domnul Culiţă Tărâţă:

Comisarul european pentru agricultură, domnul Dacian Cioloş, a fost din nou prezent în România, în perioada 13-17 octombrie, în prima dintr-o serie de vizite în statele membre ale Uniunii Europene, după lansarea pachetului legislativ de reformă a Politicii Agricole Comune (PAC).

Evident că înaltul oficial european s-a întâlnit cu demnitarii români de prim rang, dar nu asta face obiectul declaraţiei mele de astăzi, ci tocmai noua politică agricolă la nivel comunitar.

Punctele-cheie ale reformei, care se va aplica din 2014, sunt: Ajutor de criză: Comisia Europeană propune "plase de siguranţă" în caz de crize şi dezastre naturale şi noi sisteme de asigurări. Eliminarea unor intermediari: Bruxelles-ul doreşte să reducă drastic circuitele între producători şi consumatori. Ajutor pentru tinerii fermieri: pentru a încuraja tinerii să vină în agricultură, Comisia Europeană propune un ajutor de instalare pentru fermierii care nu au împlinit 40 de ani. Locuri de muncă la sate: vor fi sprijinite proiectele de microîntreprinderi, cu finanţare până la cinci ani, până la 70.000 de euro. Ajutor pentru zonele fragile: pentru a evita deşertificarea, vor fi sprijiniţi fermierii din zone dezavantajate din punct de vedere natural. Cercetare şi inovare agronomică: acest sector va avea un buget dublu. Protejarea ecosistemelor: 30 de procente din plăţile directe ar urma să fie acordate pentru practici ecologice.

Dacian Cioloş a arătat că propunerile sale pentru revizuirea politicii agricole a Uniunii Europene din 2014 reprezintă o reformă profundă, în pofida numeroaselor apeluri de a reduce substanţial cheltuielile agricole ale blocului comunitar. Comisarul român a precizat că noile reguli ar trebui să se concentreze, în primul rând, pe o mai bună direcţionare a plăţilor către fermieri.

Noua PAC pare să aducă beneficii pentru România, în primul rând la nivelul alocării bugetare. În 2014, România va primi cu 34 la sută mai multe fonduri pentru agricultură decât în 2013. Dacă în ultimul an în care se aplică actuala PAC - 2013 - România va primi plăţi directe în valoare de 1,09 miliarde euro, în 2014 - primul an al noii PAC - va primi 1,47 miliarde euro. Fondurile alocate ţării noastre vor creşte treptat, astfel încât, în 2019, la finalul implementării noii PAC, vom ajunge să primim 1,94 miliarde euro, potrivit estimărilor Comisiei Europene. Cifrele acestea, propuse de Comisie, vor fi desigur ajustate în Parlamentul European şi prin negocierile cu statele membre care trebuie să aprobe reforma PAC.

Despre cum se vor da subvenţiile pentru ferme şi nemulţumirile unor state membre vizând noua politică agricolă, săptămâna viitoare, cu permisiunea dumneavoastră, într-o altă declaraţie.

Domnul Florin-Costin Pâslaru:

"Depăşirea limitei"

Cuţitul sărăciei continuă să taie adânc în nivelul de trai al populaţiei! Din multe puncte de vedere s-a depăşit orice limită a suportabilului. Am rămas fără nimic. Un nimic generalizat - subvenţiile sunt doar vise, creditele cu dobândă preferenţială - o adevărata utopie, iar la un trai mai bun foarte puţini dintre noi mai speră.

Guvernarea actuală este ineficientă. Cetăţenii nu mai au încredere în politicieni. Ei au perceput corect că fondurile şi contractele publice sunt alocate clientelar, că birocraţia devine excesivă, că în cheltuirea banilor publici se face risipă. Românii nu mai sunt orbi, surzi şi muţi. De câţiva ani ei sunt simpli cobai într-un experiment legislativ şi într-o democraţie nefuncţională care nu mai este nici reprezentativă, nici participativă. Sistemul de învăţământ, sistemul de sănătate, cultura sunt neglijate, uitate. Democraţia capitalistă a degenerat într-o anarhie de tip mafiot, unde valorile şi somităţile au fost înlocuite de mediocritate, vulgaritate şi nonvaloare.

Revoltele au început. Românii şi-au dat seama în sfârşit că soarta lor nu interesează pe nimeni. Patronatele şi sindicatele nu reuşesc să negocieze cu guvernul nici măsurile de austeritate, nici măsurile de relansare economică.

Dialogul social între guvern, patronate şi sindicate este blocat, iar graba cu care se aruncă pe piaţă legi făcute pe genunchi arată lipsa de direcţie şi de strategie a decidenţilor şi legiuitorilor. Guvernanţii noştri nu au timp de aşa ceva când problemele lor sunt prioritare - conturi, afaceri, vacanţe.

Domnul Florin-Costin Pâslaru:

"Măsuri aberante împotriva românilor"

Guvernul pare nu doar indiferent, dar prin măsurile aberante pe care le ia, accentuează sărăcia populaţiei.

Preţurile au crescut şi vor mai creşte. Taxele şi impozitele vor fi tot mai mari. Peste toate acestea vine o reducere a salariilor nu cu 25%. Reducerea reală, resimţită în buzunarele oamenilor este de 50-60%.

În jur nu vedem decât sărăcia omului de rând, ajuns în pragul disperării, domenii de interes vital subfinanţate, deficit de personal în unele instituţii de interes public şi o infrastructură rutieră şi feroviară la pământ.

O constatare reală a celor care ajung în spitalele româneşti şi sunt nevoiţi să-şi achiziţioneze singuri medicamentele, standul pentru perfurzii sau banalul leucoplast, ori sunt plimbaţi de la o unitate medicală la alta din lipsa de aparatură sau de personal, a celor care-şi trimit copiii spre a fi educaţi în şcoli insalubre şi, nu de puţine ori, de către profesori suplinitori.

Străzile pline de gropi sau întârzierile înregistrate pe Căile Ferate Române vorbesc despre acuta lipsă de investiţii în infrastructură, îndreptăţindu-ne să afirmăm că nici aici nu se duc banii noştri, ai contribuabililor.

Concretizăm aportul fiecăruia dintre noi la bugetul de stat în "ceva" util nouă şi aflăm că priorităţile pe timp de criză sunt bordurile, indicatoarele 3 D, fântânile cântătoare, brandurile de ţară sau serbările câmpeneşti, investiţii care bagă la terapie intensivă sistemul sanitar de stat şi lasă repetent sistemul de învăţământ.

Guvernanţii trebuie să-şi revizuiască unele noţiuni fundamentale, precum "prioritate" sau "interes naţional" prezente frecvent în discursuri.

Domnul Florin-Costin Pâslaru:

"Guvernul Boc şi mediul de afaceri"

Actualii guvernanţi au devenit groparul mediului de afaceri, un cioclu a cărui imagine ne oripilează. Ca şi în acest an şi anul viitor vom gusta din veninul măsurilor de austeritate impuse. Ei îşi etalează programele, uitând însă, în urma eşecurilor, să-şi asume şi responsabilităţile. Drept urmare, vom culege roadele acestei guvernări.

Se vorbeşte foarte mult despre gravele probleme din sectorul bugetar şi foarte puţin despre sectorul privat al economiei, unde problemele sunt poate mai grave decât cele din sectorul bugetar, pentru că sectorul privat alimentează bugetul, şi nu invers - scăderi de salarii, disponibilizări, încetări sau blocări de activitate.

Mediul de afaceri trebuie să se dezvolte continuu pe principii de competitivitate şi spirit antreprenorial, pentru a face faţă concurenţei pe piaţa unică europeană şi în exteriorul Uniunii Europene. Dar economia României este bolnavă, iar mediul de afaceri, singurul capabil să susţină PIB-ul naţional, este violent zdruncinat de contextul general al crizei mondiale.

Istoria ne-a arătat că sistemul capitalist dus la extrem, fără nicio abilitate în gestionare, poate fi catastrofal şi, implicit, cu multe victime. Acum mai avem un singur as, cel al fondurilor europene, cu bani mulţi, accesarea lor fiind o soluţie viabilă pentru ieşirea din criză.

România merită un guvern mai bun care să elaboreze şi să susţină proiecte pertinente, care vor acorda şansa unică de revigorare economică.

Domnul Florin-Costin Pâslaru:

"Măsuri neconstituţionale"

Majorarea salariilor ascunde două minciuni. Unu: nu este vorba despre majorări de salarii, ci despre eventuale reduceri ale tăierilor. Folosirea termenului de majorare este o încercare ieftină a puterii de a manipula şi doi: procentul de reducere a tăierilor se aplică asupra salariului redus, nu asupra salariului din iunie 2011. Cu alte cuvinte, în termeni reali, este mai puţin decât spune Guvernul.

Se elimină foarte multe sporuri şi, cel mai probabil, cel de-al treisprezecelea salariu, atunci rezultă că toate categoriile de bugetari din România vor avea veniturile diminuate prin proiectul propus de Guvern.

Ideea amânării aplicării grilei de salarizare este o şmecherie, o păcăleală menită să închidă gura sindicatelor şi opoziţiei. Guvernul speră că oamenii nu vor mai protesta cu gândul că grila de salarizare se va aplica din 2012. Este inacceptabil faptul că în stabilirea grilei de salarizare se pleacă de la nivelul salariilor tăiate cu 25%. O astfel de măsură poate fi şi neconstituţională, pentru că Guvernul şi-a luat angajamentul că aceste reduceri de salarii sunt temporare.

Premierul Boc a refuzat să mărească salariile în mod diferenţiat: 25% pentru cei cu salarii mici, şi 14-15% sau chiar mai puţin pentru cei cu salarii mari, invocând o serie de principii constituţionale. În realitate, nu doreşte să facă acest lucru. Are la îndemână sistemul impozitării diferenţiate, care îi permite să realizeze o ierarhie justă şi echitabilă a salariilor bugetarilor. Practic, refuză să împartă costurile economice şi sociale ale crizei în mod echitabil.

Ca de atâtea ori până acum, Băsescu şi Guvernul său se dovedesc a fi nişte mincinoşi. Au promis că salariile şi pensiile nu vor fi diminuate, dar au tăiat în cele din urmă salariile. Au promis că diminuarea salariilor este temporară, până la finalul lui 2011, şi se dovedeşte acum dorinţa lor de a permanentiza aceste reduceri.

Tot greul este lăsat în continuare pe spatele oamenilor simpli, al celor săraci, în timp ce clientela politică prosperă.

Domnul Florin-Costin Pâslaru:

"Guvern iresponsabil"

România se află de mult în derapaj. Măsurile luate de Guvernul Boc, de la începutul anului, au lansat economia românească pe linie total greşită. Doar cu împrumuturi şi cu măsuri de austeritate riscul evidenţiat de preşedinte nu poate fi evitat.

Şi în anul 2012 România va fi sub zodia măsurilor de austeritate. Prin urmare, vom continua să fim în criză. Nici acum, după doi ani de eşecuri, acest guvern nu înţelege că măsurile de austeritate nu aduc decât austeritate.

Acest guvern i-a condamnat pe români la sărăcie. El refuză să ia măsuri pentru stimularea economiei şi pentru crearea de locuri de muncă. Concedierile înseamnă şomaj, iar şomaj înseamnă reducerea consumului. Efectul: producţia scade, încasările la buget scad, iar România continuă să se afle în recesiune.

Prin măsurile adoptate, guvernul încurajează şi chiar contribuie decisiv la "ieşirile din sistem". Această abordare este de un cinism fără margini. Practic, Guvernul Boc aşteaptă moartea a cât mai multor români pentru a face economie la buget. Aceasta este o politica de genocid social, opera unui guvern iresponsabil şi incapabil.

Dacă în acest moment România se află în pragul unui dezastru major, acest lucru este din cauza guvernării Băsescu-Boc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

"Logica partizană a comasării alegerilor în 2012"

În ţările Uniunii Europene regula este aceea de a diferenţa alegerile locale de cele naţionale, subiectele şi responsabilităţile implicate de cele două tipuri de alegeri fiind, evident, diferite. Argumentele invocate în sprijinul comasării sunt relative: economisirea unor resurse - nu s-a făcut nici un calcul prealabil, cifrele avansate şi preluate de media reprezentând estimări subiective ale unor politicieni; blocajul administraţiei în perioada campaniilor electorale reprezintă o altă explicaţie oferită - şi aceasta având la bază argumente politice şi nu o analiză obiectivă, cu privire la funcţionarea administraţiilor locale în perioada campaniilor electorale precedente. Argumentul "economiei" nu funcţionează: democraţia costă, pentru că alegerile libere, cu tot ceea ce înseamnă acestea, presupun costuri. Argumentul "blocajului administrativ" funcţionează parţial, doar acolo unde administraţiile au fost excesiv politizate, funcţionarii administrativi devenind în primul rând funcţionari politici - însă, la acest punct, Guvernul şi coaliţia de la putere au propria lor responsabilitate.

Dintre argumentele în defavoarea comasării putem enumera: lipsa unor studii de impact prealabile; limitarea competiţiei electorale; dificultatea votanţilor în a gestiona un număr mai mare de buletine de vot; confuzia între tipurile de mesaje ale candidaţilor (la nivel local alegerile se vor transforma în proporţie de 80-90% în "alegeri locale"); politizarea votului în dezavantajul prezentării proiectelor locale ale candidaţilor; transferarea votului local spre candidaţii parlamentari, funcţie de anumite interese pe termen scurt (între care repartizarea subsidiilor şi negocierea unor poziţii vor reprezenta puncte de interes). Şi lista sintetică cu acest tip de considerente poate continua, indicând fragilitatea argumentelor celor care s-au pronunţat necondiţionat pentru susţinerea comasării alegerilor.

Nu în ultimul rând, această idee a comasării reflectă criza raportului partidelor de la putere cu electoratul şi cu societatea civilă, o sleire a legăturilor lor cu grupurile sociale specifice, pe baza cărora şi-au construit identitatea electorală, dar şi o slăbire a legitimităţii şi a capacităţii lor de mobilizare.

După pauză

Lucrările au fost conduse de doamna deputat Roberta Alma Anastase, preşedintele Camerei Deputaţilor, asistată de domnii deputaţi Dumitru Pardău şi Georgian Pop, secretari ai Camerei Deputaţilor.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Declar deschisă şedinţa de astăzi a Camerei Deputaţilor şi anunţ că din totalul celor 330 de deputaţi, până în acest moment şi-au înregistrat prezenţa la lucrări un număr de 172; sunt absenţi 158, din care 10 participă la alte acţiuni parlamentare.

Vă informez că au fost distribuite tuturor deputaţilor următoarele documente: ordinea de zi pentru şedinţa în plen; programul de lucru pentru această perioadă; lista rapoartelor depuse în perioada 7 - 15 noiembrie 2011 de comisiile permanente sesizate în fond; informare cu privire la iniţiativele legislative înregistrate la Camera Deputaţilor şi care urmează să fie avizate de comisiile permanente; lista cu legile pentru care se poate exercita dreptul de sesizare a Curţii Constituţionale; sumarul privind conţinutul fiecărui Monitor Oficial al României, Partea I.

Pentru început, daţi-mi voie să-l invit la microfon pe domnul deputat Angel Tîlvăr. Şi pe urmă domnul deputat Gabriel Andronache.

Domnul Angel Tîlvăr:

Vă mulţumesc foarte mult, doamnă preşedinte.

Doamnă preşedinte,

Doamnelor şi domnilor colegi,

Distinşi reprezentanţi ai Guvernului şi reprezentanţi ai presei,

Europa şi lumea trec prin criză. Din experienţele istoriei, ştim că în astfel de perioade creşte gradul de intoleranţă şi se accentuează tensiunile dintre oameni.

Iată de ce am considerat că Parlamentul României, ca principală instituţie de reprezentare a cetăţenilor, nu poate să nu marcheze astăzi Ziua Internaţională a Toleranţei.

Stimaţi colegi,

În urmă cu mai bine de 50 de ani, Martin Luther King a promovat, printre altele, ideea conform căreia trebuie să învăţăm să trăim ca fraţii.

Deşi a trecut mai bine de jumătate de secol de atunci, cuvintele lui sunt încă actuale. Tot ceea ce se întâmplă astăzi, în secolul XXI, într-o eră a civilizaţiei şi a modernităţii - şi mă refer aici la acte de violenţă, rasism, terorism, naţionalism agresiv, antisemitism, marginalizare şi discriminarea minorităţilor naţionale etnice, religioase, a refugiaţilor, emigranţilor şi a diferitelor grupuri vulnerabile, sunt şi rezultatul intoleranţei şi a lipsei dialogului.

Ţinând cont de ameninţările generate de intoleranţă, în anul 1995, UNESCO a declarat ziua de 16 noiembrie "Ziua Internaţională a Toleranţei".

Declaraţia principiilor toleranţei, care a fost enunţată în anul 1986, la Paris, în cadrul întrunirii reprezentanţilor UNESCO, defineşte acest termen ca fiind respectul, acceptarea şi aprecierea bogăţiei şi diversităţii culturilor, felurilor de expresie, manierelor de exprimare a calităţii de fiinţe umane.

Conform art.3 din Declaraţia principiilor toleranţei, diversitatea caracterizează orice zonă a lumii şi, de aceea, creşterea intoleranţei şi riscul confruntărilor constituie ameninţări potenţiale pentru orice regiune.

Toleranţa este mai necesară astăzi în lumea modernă decât oricând; este necesară, atât între indivizi, cât şi în cadrul familiei şi al comunităţii. Trăim într-o vreme a mondializării economiei şi accelerării mobilităţii, comunicaţiei, migraţiilor şi deplasărilor de mare amploare ale populaţiei, dar şi a globalizării tendinţelor negative. Se remarcă, de asemenea, şi acte de violenţă şi intimidare săvârşite împotriva indivizilor care îşi exercită dreptul la opinie şi expresie.

Toate aceste manifestări sunt o ameninţare la adresa consolidării democraţiei, un adevărat obstacol pentru dezvoltarea naţiunilor, dar şi o provocare permanentă pentru popoare.

Stimaţi colegi,

Sărbătorită în apropierea Zilei Internaţionale împotriva fascismului şi antisemitismului, Ziua Internaţională a Toleranţei trebuie să ne înveţe importanţa promovării înţelegerii, acceptării diversităţii ca parte integrantă a procesului de modernizare.

În calitatea noastră de ţară care împărtăşeşte principiile toleranţei, nu trebuie să uităm că avem datoria să combatem acţiunile xenofobe, extremiste, antisemite şi antifasciste. Trebuie să învăţăm şi să acceptăm sloganul "Unitate în diversitate", iar Parlamentul cred că este locul ideal unde poate fi creat cadrul pentru ca acest lucru să se întâmple, pentru că toleranţa, stimaţi prieteni, nu este un semn de slăbiciune, ci unul de înţelepciune.

Vă mulţumesc foarte mult.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Mulţumesc.

Domnul deputat Gabriel Andronache.

Domnul Gabriel Andronache:

Stimate colege,

Stimaţi colegi,

Astăzi este 15 noiembrie. Pentru braşoveni, 15 noiembrie este, ca să citez titlul unei cărţi, "Ziua care nu se uită". Nu am să rememorez evenimentele din 15 noiembrie 1987, pentru că sunt absolut sigur că le cunoaşteţi. Doresc doar, în numele braşovenilor pe care îi reprezint în Parlamentul României şi sper că şi în numele dumneavoastră, să îndrept un gând bun către cei care, în 1987, ne-au arătat zorii libertăţii în România. Pentru că asta a însemnat, stimaţi colegi, revolta anticomunistă de la Braşov.

Să le mulţumim pentru ceea ce au făcut atunci, pentru că, fără gestul lor, poate Revoluţia din 1989 nu s-ar fi întâmplat.

Vă mulţumesc mult. (Aplauze.)

Doamna Roberta Alma Anastase:

Şi noi vă mulţumim.

Vă rog, doamna Aura Vasile, iar după aceea domnul Petru Călian.

Vă rog.

Doamna Aurelia Vasile:

Mulţumesc, doamnă preşedinte.

Doamnă preşedinte,

Ceea ce a spus colegul deputat antevorbitor, nu ştiu cum se leagă cu ceea ce PDL-ul a aprobat în PL-x410, acea Ordonanţă nr.80, care solicita numai modificarea art.11, dar la care, printr-o manevră ilegală, la punctul 6 al raportului, au fost trecute 24 de articole, printre aceste articole, PD-ul a anulat indemnizaţia acestor oameni, eroi din Braşov, la care aţi făcut dumneavoastră referire, domnule deputat. Nu ştiu, în acest moment, cum se coroborează ceea ce declaraţi cu ceea ce faceţi.

Dacă, într-adevăr, este această recunoaştere, atunci revoluţionarilor, eroilor din Revoluţia din Decembrie, acestor oameni, într-adevăr opozanţi ai perioadei respective, nu le anulaţi aceste indemnizaţii, care reprezintă foarte, foarte puţin în comparaţie cu miliardele de euro pe care le tocaţi pe tot felul de proiecte, care spuneţi dumneavoastră că sunt investiţii.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Domnul Toader, vă rog.

Domnul Mircea-Nicu Toader:

Referitor la intervenţia colegei mele Aura Vasile trebuie să-i spun că indemnizaţia celor de la Braşov nu este scoasă din lege. Probabil că dânsa nu a citit foarte atent. Nu este scoasă. Dacă urmăriţi foarte atent, vedeţi că ei nu intră, iar între cei 100 de revoluţionari din Braşov, faţă de cei 12.000 de revoluţionari apăruţi peste noapte şi pe baza declaraţiilor unor martori, este diferenţă majoră.

Deci, nu este scoasă problema celor din Braşov.

Doamna Aurelia Vasile (din sală):

Ba este!

Doamna Roberta Alma Anastase:

Domnul Călian.

Doamna Aurelia Vasile:

Doamnă preşedinte,

Poate v-aţi răzgândit între timp, în condiţiile în care PDL-ul realizează rapoartele proiectelor de legi noaptea, după ce deputaţii PSD şi PNL nu mai sunt, ei părăsind sălile, atunci când preşedinţii comisiilor dumneavoastră stabilesc că s-a închis şedinţa. vreau să vă spun că ceea ce este cuprins la art.18 şi 19 privind şi pe cei care au participat la Revoluţia din decembrie 1989, anulându-le acele recunoaşteri, este un fapt foarte grav. De ce? Pentru că foarte mulţi dintre cei care astăzi conduc România, pot să conducă România pentru că acei oameni, în acele zile au stat pe stradă, în tranşee şi într-adevăr au eliberat ţara, în comparaţie cu cei (foarte mulţi) din partidul dumneavoastră, care au stat în străinătate sau ascunşi în casă sau fiind contrarevoluţionari faţă de oamenii care, într-adevăr, în acele zile - şi cei dinainte, din Braşov - au putut să lupte cu adevărat.

Dumneavoastră vă luptaţi doar cu poporul român.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Domnul Călian, vă rog.

Domnul Petru Călian:

Doamnă preşedinte,

Stimaţi colegi,

Referitor la ordinea de zi, v-aş propune, în numele Grupului parlamentar al PDL, câteva modificări. Propunem ca punctul 7 PL-x 153/2011 să fie scos de pe ordinea de zi, deoarece nu are un raport din partea Comisiei pentru buget-finanţe.

În locul acestui punct, vă propun să introducem un proiect de lege nou. De fapt, nu este nou, l-am dezbătut în şedinţa anterioară, atunci când am convenit să-l introducem astăzi pe ordinea de zi, deoarece era vorba doar de o corectare a unei erori materiale. Asta a fost convenţia tuturor grupurilor parlamentare.

Eu vă propun să revenim. Este vorba despre Proiectul de Lege privind amplasarea şi autorizarea mijloacelor publicitare, respectiv PL-x 181 să devină aşadar punctul 7. Nu este pe ordinea de zi, repet.

Iar pentru punctul 8 al ordinii de zi vă propunem să introducem proiectul de lege PL-x 690/2010.

Acestea ar fi modificările.

Doamna Aurelia Vasile (din sală):

Despre ce este vorba?

Domnul Petru Călian:

Despre Legea pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr.80/2000 privind omologarea şi certificarea produselor şi materialelor de exploatare utilizate la vehiculele rutiere, precum şi condiţiile de introducere pe piaţă şi de comercializare a acestora. Este acordul grupurilor parlamentare.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Şi eu vă mulţumesc.

Vă referiţi la acest punct, doamnă Aura Vasile? Da, vă rog.

Doamna Aurelia Vasile:

Doamnă preşedinte,

Legat de Legea publicităţii, modificarea legii, aşa cum am spus la şedinţa anterioară, modificarea acestui proiect de lege o faceţi pentru a vă ajuta în campania electorală ca numai dumneavoastră - partidul dumneavoastră şi cei care vă susţin - să aveţi întâietate.

În momentul în care am întors...

Doamna Roberta Alma Anastase:

Doamna Aura Vasile, asta nu este procedură, este fond pe proiectul acesta.

Deci, vă rog frumos să susţineţi, dacă aveţi vreun punct de vedere cu privire la solicitarea făcută de domnul Călian, da, nu declaraţie politică.

Doamna Aurelia Vasile:

Doamnă preşedinte,

Exact asta făceam. Dacă aveţi un pic de răbdare şi ne lăsaţi şi pe noi să vorbim, în condiţiile în care credeţi că puteţi să ne tăiaţi, de fiecare dată, microfonul. Vă spuneam că, conform lui 69 din Regulament, alin. (2), acest proiect de lege, care a fost retrimis la comisie, trebuia să fie din nou tipărit şi să-l avem şi noi.

În condiţiile în care îl aveţi numai dumneavoastră, sau poate numai o persoană de la dumneavoastră, cum se întâmplă de fiecare dată, nu văd ce avem de dezbătut. Poate, ştiu eu, să citim în palmă.

Spun încă o dată, felul în care dumneavoastră încercaţi să adoptaţi legi este abuziv şi nu faceţi decât să încercaţi, prin majoritatea pe care o aveţi, să treceţi proiecte de legi care să vă avantajeze, ori în nenorocirea poporului, ori încercând să fraudaţi alegerile de anul viitor.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Domnul deputat Eugen Nicolăescu, vă rog.

Domnul Gheorghe-Eugen Nicolăescu:

Doamnă deputat Roberta Anastase, preşedintele Camerei Deputaţilor,

La propunerea colegului nostru de la Grupul parlamentar al PDL, cred că sunt de spus următoarele: primul - vrem să judecăm un proiect de lege în cunoştinţă de cauză? Atunci el trebuie să fie înscris pe ordinea de zi din timp şi trebuie să existe un punct de vedere al grupului parlamentar, pentru că pe ordinea de zi s-a putut studia fiecare poziţie politică în parte.

Doi: v-am rugat de nenumărate ori şi pe dumneavoastră, şi pe liderii grupurilor parlamentare de la putere, şi în Biroul permanent, şi în plen să nu mai acceptaţi modificarea ordinii de zi "pe picior". Există Birou permanent lunea, când se stabileşte ordinea de zi pentru săptămâna viitoare, inclusiv marţea sau miercurea. Deci, există timp material suficient.

Trei: asemenea impulsivităţi de modificare a ordinii de zi sunt total nejustificate. În consecinţă, Grupul parlamentar al PNL se va opune acestei propuneri.

Vă rog să supuneţi la vot, ca să închidem discuţiile pe temă.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc.

Domnul Călian şi după aceea trecem la vot.

Domnul Petru Călian:

Doamnă preşedinte,

Stimaţi colegi,

Doresc să fac precizarea încă o dată că acest act normativ nu a suportat, în momentul retrimiterii la comisie, nicio modificare de esenţă.

Despre ce a fost vorba? A fost vorba doar de prorogarea termenului de punere în aplicare din 22.11. a.c. pentru 01.01.2012. Şi acest lucru nu este din vina iniţiatorului, ci datorită faptului că am avut o ordine de zi foarte încărcată şi nu am reuşit să dezbatem la timp acest act normativ. Nu este nici vina ministerului, nu este vina nimănui. Doar atât, că am fost aglomeraţi, din acest punct de vedere, şi nu am reuşit să-l parcurgem la timp.

Mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc.

Vă rog să pregătiţi cartelele de vot.

Supun la vot propunerea făcută de domnul deputat Petru Călian.

Votul este deschis. Vă rog să votaţi.

Votul s-a încheiat: 66 voturi pentru, 70 împotrivă şi o abţinere.

Propunerea a fost respinsă.

Acum intrăm în ordinea de zi.

2. Punctul de vedere al Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi referitor la Proiectul de Lege privind statutul personalului de specialitate din cadrul instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea.

Domnul Iordache, vă rog, aveţi cuvântul.

Domnul Florin Iordache:

Doamnă preşedinte,

Stimaţi colegi,

În urma examinării în Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi, am constatat şi supunem plenului Camerei Deputaţilor că acest proiect de lege face parte din categoria legilor organice, iar prima Cameră sesizată este Senatul.

Am ajuns la această concluzie, ţinând cont că Legea nr.567/2004, care cuprinde prevederi cu conţinut similar, cât şi PL-x 562 - este vorba de Proiectul de Lege privind statutul personalului de specialitate din cadrul instanţelor şi al parchetelor de pe lângă acestea - care, de asemenea, are prevederi similare cu acest proiect de lege, au intrat în dezbatere la Senat, în calitate de primă Cameră sesizată, iar Camera Deputaţilor este Cameră decizională.

Faţă de aceste precizări, Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi apreciază că prezentul proiect de lege trebuie transmis Senatului, în calitate de primă Cameră sesizată, iar Camera Deputaţilor să fie Cameră decizională.

Mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc mult.

Dacă sunt observaţii din partea grupurilor parlamentare? Nu sunt.

Rămâne la votul final.

Proiectul de Lege pentru Ratificarea acordului între...

Scuze! Vă rog, aveţi cuvântul.

Domnul Márton Árpád-Francisc:

Este o problemă procedurală.

Dumneavoastră aţi trimis legea la votul final. Acesta a fost enunţul pe care l-aţi făcut, or, părerea Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi este că trebuie să fie trimisă în prima Cameră, la Senat.

Deci, ceea ce este de făcut, eventual, scoaterea de pe ordinea de zi a acestui proiect de lege şi dumneavoastră aveţi o procedură administrativă de trimitere către Senat, deci nicidecum rămânere la vot final. Nu putem să dăm un vot final pe o lege care este de competenţa decizională a noastră, fără să avem amendamente, dezbatere în comisie şi altele asemenea.

Domnul Mircea Duşa (din sală):

De ce nu, domnilor, la dumneavoastră este posibil orice.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Este în regulă. M-am consultat cu colegii de la Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi. Deci a fost un punct de vedere asupra căruia a fost informat plenul.

Nu este necesar votul pe acest punct de vedere. Deci, a fost un punct de vedere asupra căruia s-a informat plenul, se ia act şi se transmite la Senat. Tocmai asta spun colegii de la Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi. (Discuţii, consultări.)

Staţi puţin, domnule Nicolăescu. Eu vă propun liderii de grup să se întâlnească, să stea de vorbă cu cei de la Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi.

Domnul Gheorghe-Eugen Nicolăescu (din sală):

Faceţi precizări pentru stenogramă.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Nu este pe lista de vot final. Fac această precizare pentru stenogramă, ca toată lumea să fie în regulă.

3. Proiectul de Lege pentru ratificarea acordului dintre România şi Statele Unite ale Americii privind amplasarea sistemului de apărare împotriva rachetelor balistice ale Statelor Unite în România, semnat la Washington, la 13 septembrie 2011.

Este procedură de urgenţă.

Iniţiatorul, vă rog.

Domnul Bogdan Lucian Aurescu (secretar de stat, Ministerul Afacerilor Externe):

Doamnă preşedinte, vă mulţumesc.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Vă supun atenţiei şi vă rog să aprobaţi Legea de ratificare a Acordului dintre România şi Statele Unite ale Americii privind amplasarea sistemului de apărare împotriva rachetelor balistice ale Statelor Unite în România, semnat la Washington, la 13 septembrie 2011.

Acordul este primul instrument juridic care a fost negociat în întregime şi încheiat de Statele Unite în cadrul noului concept privind apărarea împotriva rachetelor balistice lansat de către preşedintele SUA în septembrie 2009; este, de asemenea, primul document bilateral obligatoriu, din punct de vedere juridic, care consacră parteneriatul strategic româno-american; reprezintă, în acelaşi timp, o contribuţie esenţială la consolidarea securităţii individuale şi colective a României, a Statelor Unite şi a celorlalţi aliaţi din NATO; de asemenea, este o contribuţie importantă la viitoarea capacitate NATO de apărare antirachetă.

Acordul este încheiat la nivel de stat şi reprezintă baza juridică necesară pentru a permite amplasarea acestor elemente ale sistemului antirachetă american în România, principalele prevederi ale textului fiind următoarele: conţine referiri clare la parteneriatul strategic cu Statele Unite, vorbind despre dezvoltarea sa în continuare şi despre caracterul său mai extins şi mai profund; conţine garaţii clare în preambul şi în art.6 privind conformitatea cu caracterul pur defensiv prevăzut de dreptul internaţional pentru legitimă apărare, în conformitate cu Carta ONU; conţine referiri clare cu privire la relaţia dintre acest sistem şi sistemul NATO antirachetă; menţionez prevederea foarte importantă din art.3 alin. (4), prin care Statele Unite se angajează ferm, în cadrul Tratatului de la Washington privind NATO, la apărarea României, prin intermediul sistemului antirachetă, împotriva unui atac cu rachetă sau împotriva ameninţărilor prezentate de rachetele balistice; de asemenea, conţine referiri la regimului juridic al bazei, al facilităţii din bază în care este amplasat sistemul antirachetă; de asemenea, conţine un mecanism foarte avansat de consultare şi informare, cel mai avansat pe care îl prevede un acord încheiat de Statele Unite cu un alt aliat implicat în proiectul sistemului antirachetă; de asemenea, conţine prevederi moderne cu privire la protecţia mediului şi coordonarea cu autorităţile locale, precum şi un text avansat în ceea ce priveşte răspunderea juridică, prin care România nu răspunde pentru prejudicii cauzate în afara teritoriului său prin operarea sistemului. În sfârşit, un text cu privire la răspunderea financiară, care revine în principal părţii americane, pentru implementarea sistemului în România şi clauze finale, standard pentru orice acord.

Vă mulţumesc, doamnă preşedinte.

Propun aprobarea de către Camera Deputaţilor a acestui proiect de lege.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc mult, domnule secretar de stat.

Raportul comisiilor, de apărare şi juridică, în fond, domnul vicepreşedinte Iordache, vă rog.

Domnul Florin Iordache:

Mulţumesc, doamnă preşedinte.

Stimaţi colegi,

Potrivit prevederilor art.75 din Constituţie, Camera Deputaţilor este primă Cameră sesizată.

Comisia pentru politică externă a avizat favorabil acest proiect de lege.

În urma dezbaterilor, aşa cum aţi prezentat, în Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi şi în Comisia pentru apărare, ordine publică şi siguranţă naţională, s-a hotărât cu unanimitate de voturi să trimitem plenului adoptarea Proiectului de Lege privind ratificarea acordului între România şi Statele Unite privind amplasarea sistemului de apărare împotriva rachetelor balistice ale Statelor Unite semnat la Washington, la 13 septembrie 2011.

Aşa cum s-a precizat de domnul secretar de stat, obiectul de reglementare, ratifică Acordul între Statele Unite şi România, prin care se creează baza juridică necesară pentru amplasarea sistemului antirachetă în localitatea Deveselu din judeţul Olt.

În raport cu obiectul şi conţinutul său, proiectul de lege face parte din categoria legilor ordinare.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Intervenţii din partea grupurilor parlamentare?

Din partea Grupului parlamentar al PSD, domnul Adrian Năstase.

Domnul Lubanovici, din partea Grupului parlamentar al PDL, se pregăteşte.

Domnul Adrian Năstase:

Doamnă preşedinte,

Domnule secretar de stat,

Doamnelor şi domnilor,

Stimaţi colegi,

Ratificarea acestui proiect de lege sau ratificarea acestui tratat, de fapt, are o semnificaţie deosebită, semnificaţie simbolică. Acest moment politic, şi dacă toţi colegii mă vor asculta, voi putea să spun mai departe ce cred despre acest tratat... Iertaţi-mă că vă întrerup!

Ratificarea acestui tratat, spuneam, are o semnificaţie simbolică deosebită. Este vorba de un parcurs de 20 de ani, de momente deosebite, care au pornit de la colaborarea noastră în Consiliul de Securitate, în momente speciale. Mi-aduc aminte de agresiunea Irakului împotriva Kuweitului, în 1990. Şi după aceea, alte momente, care au însemnat o îmbunătăţire semnificativă a relaţiilor bilaterale, de la acordarea şi obţinerea tratamentului naţiunii celei mai favorizate, la Acordul SOFA şi ajungând la stabilirea unor facilităţi pentru trupele americane în România, în perspectiva unei acţiuni mai largi împotriva unor forţe teroriste şi în cadrul unor operaţiuni de interes comun în zona Orientului Mijlociu.

Aş vrea să citim acest tratat şi în contextul Declaraţiei privind parteneriatul strategic cu Statele Unite. Eu cred că este vorba, dincolo de aspectul militar, dincolo de obligaţiile decurgând din art. 5 al acordului care a instituit Alianţa Atlantică, din care facem parte, este vorba de o relaţie politică la nivel foarte înalt. Aceasta este în opinia noastră semnificaţia specială a acestui acord. Evident, chestiunile tehnice pot să fie explicate de ceilalţi colegi. Unele dintre ele, fără îndoială, vor căpăta semnificaţii şi în perioada următoare în aplicarea acordului, dar vreau să subliniem încă o dată şi vreau să fac acest lucru din partea grupului nostru parlamentar, semnificaţia politică a acestui acord. Salutăm ratificarea acestui tratat şi vom sprijini prin vot ratificarea unui document de maximă importanţă pentru securitatea României şi pentru securitatea spaţiului atlantic.

Mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Şi eu vă mulţumesc.

Dacă sunt intervenţii? Domnul Lubanovici, vă rog.

Domnul Mircea Lubanovici:

Mulţumesc, doamna preşedinte.

Stimaţi colegi,

Ca reprezentant al celor peste un milion de români în Statele Unite salut relaţia privilegiată de care se bucură România în relaţia cu Statele Unite.

Anul acesta se împlinesc 131 de ani de relaţii diplomatice şi cu bucurie pot să declar că niciodată în istorie România nu s-a bucurat de o atenţie mai mare ca acum în relaţia cu Statele Unite.

România a devenit un partener important al Statelor Unite în regiunea Mării Negre şi cu bucurie constatăm că lucrurile vor deveni şi mai bune, atât pentru România, cât şi pentru românii care locuiesc în Statele Unite.

Sistemul de apărare antirachetă al Statelor Unite, respectiv al NATO, constituie un instrument eficient de apărare al României, dar şi al Europei.

De aceea, chemăm toate grupurile parlamentare să voteze această lege.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Mulţumesc şi eu. Era domnul Scutaru şi după aceea...

Domnul Adrian George Scutaru:

Mulţumesc, doamna preşedinte.

Doamnelor şi domnilor,

Acordul dintre România şi Statele Unite privind apărarea antibalistică reprezintă un semnal clar al relaţiilor speciale în plan politic şi militar dintre cele două state.

Acordul nu este important doar pentru Bucureşti sau Washington, ci pentru toate statele NATO, elementele scutului antirachetă care vor deveni operaţionale în 2015 în ţara noastră reflectând contribuţia solidă a României pentru proiectul apărării antirachetă comune la nivelul spaţiului aliat, în spiritul conceptului strategic adoptat la ultimul summit NATO de la Lisabona.

Credem, în acelaşi timp, că acest document arată determinarea Statelor Unite de a-şi respecta angajamentele luate faţă de ţările NATO est-europene, în spiritul art. 5 al Tratatului Nord-Atlantic.

Ne exprimăm convingerea că acest acord între România şi Statele Unite va contribui substanţial la întărirea prezenţei americane în ţara noastră.

Partidul Naţional Liberal, Uniunea Social Liberală, sprijină fără rezerve acest acord şi spunem cât se poate de clar că în momentul în care noi vom guverna, România îşi va respecta toate angajamentele asumate în cadrul parteneriatului strategic cu Statele Unite, cât şi ca stat membru NATO şi al Uniunii Europene.

Considerăm că mai pot fi făcute multe pentru conturarea unui profil serios şi credibil al României în plan extern, chiar şi parteneriatul strategic cu Statele Unite nu a atins nivelul maxim, nici măcar în plan militar, apărarea cibernetică sau apărarea aeriană cu obiectiv clar, exploatarea avionului multirol de generaţia a V-a fiind domenii unde se înregistrează, din păcate, încă paşi timizi. Ca să nu mai vorbim de faptul că în plan economic cooperarea bilaterală nu şi-a atins în mod evident potenţialul.

Ca liberali, ne-am pronunţa ferm, fără echivoc, încă de la începutul anilor ’90, pentru o relaţie specială a României cu Statele Unite şi pentru aderarea ţării noastre la NATO.

Cei care astăzi sunt seniorii partidului nostru, au făcut puşcărie politică şi pentru că îi aşteptau pe americani să ne elibereze din coşmarul comunismului şi al ocupaţiei sovietice.

Acum americanii au venit şi putem spune într-un fel că visul părinţilor şi bunicilor noştri a devenit realitate, iar datoria noastră este să ne aducem contribuţia la construirea unei Românii mai sigure pentru copiii şi nepoţii noştri.

Vă mulţumesc. (Aplauze.)

Doamna Roberta Alma Anastase:

Din partea Grupului parlamentar al UDMR, domnul Attlia Korodi, vă rog.

Domnul Korodi Attila:

Doamna preşedinte,

Domnule secretar de stat,

Stimaţi colegi,

Este un moment important care în ultima perioadă, mai ales în perioada în care din ce în ce mai mult se manifestă un scepticism european cu privire la construcţia Uniunii Europene, cu privire la un viitor sigur, bazat pe solidaritate în Uniunea Europeană, acest moment pentru politica internă a României, pentru politica externă, pentru relaţiile bilaterale între România şi Statele Unite este foarte important.

Antevorbitorii mei au prezentat şi au precizat istoria ultimilor 20 de ani cu privire la relaţiile bilaterale Statele Unite - România.

Eu aş dori să subliniez un lucru care a reieşit din ultima jumătate de an de discuţii bilaterale cu Comisia pentru politică externă din Europa, acela că acest pas foarte important făcut de noi, împreună cu Statele Unite, trebuie să continue în tot spaţiul european, prin încurajarea ţărilor membre NATO de a duce la bun sfârşit decizia de la Lisabona, de a completa, de a integra acest sistem într-un sistem NATO de apărare. De ce? Pentru că numai într-o abordare NATO, numai cu un parteneriat stabil, corect şi concret cu Rusia putem avea nu numai noi succes în parteneriatul bilateral cu Statele Unite, dar toate ţările din Europa Centrală nu se vor simţi mai puţin favorizate, se vor simţi integrate într-un sistem unde noi vom fi unul din pilonii principali.

Acest lucru cred că este un scop pe care diplomaţia românească, în perioada următoare, trebuie să îl asigure prin relaţiile pe care le are şi prin dialogurile pe care le va avea cu ţările membre ale NATO.

Pe de altă parte, aş dori să subliniez că parteneriatul strategic cu Statele Unite trebuie să aibă şi dimensiunea circulaţiei libere a cetăţenilor noştri şi trebuie să aibă şi dimensiunea unei creşteri semnificative a schimburilor comerciale cu Statele Unite.

Chiar săptămâna aceasta a fost Summitul Pacificului, unde preşedintele Statelor Unite, domnul preşedinte Obama, a avut un enunţ foarte important, care într-o oarecare măsură redimensionează politica externă a Statelor Unite.

Preşedintele Obama a precizat că în ultimii 10 ani zona Pacificului nu a fost o prioritate pentru Statele Unite şi că va fi în perioada următoare, pentru că zonele de interes, Irak, Afganistan, Europa, au ajuns într-o situaţie care este stabilă şi are cursul său propriu.

Aceasta înseamnă că noi, astăzi, când decidem asupra adoptării tratatului, încă suntem într-o situaţie bună, în care trebuie să spunem ferm: "Vrem ca parteneriatul nostru să fie complex şi să nu aibă de suferit nici pe partea economică, nici pe partea de schimb între persoane, libera circulaţie a cetăţenilor noştri, pentru că numai aşa vom putea asigura nu numai o stabilitate pentru această infrastructură, dar realmente o siguranţă pentru românii noştri".

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc şi eu.

Dacă mai sunt alte intervenţii din partea Grupului minorităţilor? Nu sunt solicitări. UNPR? Nu.

Atunci, nefiind amendamente, urmează votul final.

4. Proiectul Legii asistenţei sociale. Este procedură de urgenţă. Iniţiatorul?

Procedură, domnul Duşa.

Domnul Mircea Duşa:

Doamna preşedinte,

Stimaţi colegi,

Se pare că ziua de luni şi marţi, în interpretarea dumneavoastră, a PDL-ului, au devenit zile de post negru pentru români şi cred că vreţi să le permanentizaţi.

Săptămâna trecută, pe sub uşă aţi adus un proiect de lege care nu avea nici o legătură cu ceea ce vroiaţi să reglementaţi şi, prin adoptarea acelui proiect de lege, aţi îngheţat pensiile şi salariile românilor la nivelul lunii decembrie 2011.

Astăzi, tot pe sub uşă, şi o să ajung imediat la procedură, veniţi cu un proiect de lege care, de asemenea, se referă tot la asistenţa socială a românilor şi la asigurarea resurselor ca românii să poată trăi.

Sigur, este dorinţa dumneavoastră, a Guvernului, să aveţi un cadru unic, o reglementare unică, cei din opoziţie au făcut multe amendamente de respingere, dar eu, pentru cel puţin două motive, unul care este de fond - faptul că prin acest proiect de lege se doreşte transferarea asistenţei sociale la administraţia locală, şi încălcaţi acel principiu prevăzut de lege că nu se asigură fondurile necesare pentru ca administraţia locală să poată face aceste plăţi, dar, veniţi, aşa cum spuneam, tot pe sub uşă, ne aduceţi un raport în plen, un raport care e cald încă, acum a fost distribuit şi nu respectaţi prevederile regulamentului referitoare la timpul în care trebuie să se aducă rapoartele la plen şi la cunoştinţa deputaţilor, pentru a le putea studia.

De aceea, vă solicit, pe procedură, retrimiterea la comisie a acestui raport întocmit în pripă, aseară, astă-noapte de către Comisia pentru muncă.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Mulţumesc. Alte intervenţii?

Domnule Toader?

Domnul Mircea-Nicu Toader:

Doamna preşedinte,

Stimaţi colegi,

Ştiţi foarte bine că am avut o dezbatere săptămâna trecută referitoare la modul în care vom trece prin comisie, vom dezbate acest important proiect de lege, datorită blocajului care a fost în Senat.

Am convenit şi vreau să şi mulţumesc membrilor Comisiei pentru muncă, care până azi-noapte târziu au reuşit să dezbată, să treacă toată legea, cu toate amendamentele, şi ar fi păcat acum să o reîntoarcem înapoi la comisie, pentru a putea, ce să mai facem? După ce am dezbătut-o în comisie, nu ar fi decât o pierdere de timp, motiv pentru care vă cer o pauză de consultări cu liderii de grup, de cinci minute sau zece minute.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Zece minute. La 11,25.

Doamna Aurelia Vasile (din sală):

La vot solicitarea!

Doamna Roberta Alma Anastase:

Doamna Aura Vasile, aceasta doar la dumneavoastră se spune aşa ceva. Pentru aceasta au cerut pauză de consultări. Logic!

După pauză

Doamna Roberta Alma Anastase:

Dragi colegi, o să vă rog să luaţi loc. Domnul Mircea Duşa o să vă prezinte concluziile întâlnirii dintre liderii de grup. Vă rog să luaţi loc în sală.

Domnul Mircea Duşa:

Stimaţi colegi,

În urma întâlnirii liderilor de grup pe problema pe care am ridicat-o aici în plen, legată de asigurarea finanţării administraţiilor locale în vederea susţinerii asistenţei sociale, am convenit ca poziţia 135 din raport să se întoarcă la comisie, pentru a pune de acord textul cu Legea nr. 276, Legea finanţelor publice locale, şi a exista prevedere expresă pentru alocarea sumelor, în vederea susţinerii asistenţei sociale de către administraţiile locale.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Domnule Mircea Toader, vă rog.

Domnul Mircea-Nicu Toader:

Procedură. Vreau să-l completez pe colegul meu. Se retrage comisia pentru un sfert de oră, noi continuând cu celelalte proiecte de lege, ca să nu retragem tot.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Da. Noi continuăm. Propunerea este doar comisia să lucreze în paralel cu plenul pentru un sfert de oră.

Vă rog să introduceţi cartelele de vot.

Supun votului propunerea liderilor pentru convocarea comisiei un sfert de oră. Votul este deschis, vă rog să votaţi.

153 de voturi pentru, 4 împotrivă, nicio abţinere.

Comisia pentru muncă este convocată un sfert de oră. Vă rog să mergeţi pentru un raport suplimentar.

5. Între timp noi trecem la următorul proiect de lege, Proiectul de Lege pentru modificarea şi completarea Legii nr.188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici.

Doamna Aurelia Vasile (din sală):

Nu are raport!

Doamna Roberta Alma Anastase:

Ba da, este raport.

Procedură de urgenţă. Iniţiatorul, vă rog.

Domnul Szakál András Zsolt (Preşedintele Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici):

Doamna preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Proiectul de lege vizează mai multe modificări în ceea ce priveşte Statutul funcţionarilor publici. Cele mai importante modificări se referă la descentralizarea concursurilor, şi anume, toate concursurile vor avea loc la instituţiile care vor scoate la concurs acele posturi. De asemenea, reducerea vechimilor necesare ocupării unor posturi în funcţia publică, crearea unui echilibru în ceea ce priveşte piramida funcţiei publice, între asistent, debutant, consilier principal şi consilier superior şi nu în ultimul rând desfiinţarea funcţiei publice de inspector guvernamental.

Ca urmare, vă rog să aprobaţi, doamnelor şi domnilor deputaţi, proiectul de lege în forma propusă de comisia de specialitate.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc.

Vă rog, domnule deputat Gherasim, preşedintele Comisiei pentru administraţie, să prezentaţi raportul.

Domnul Vasile Gherasim:

Proiectul de lege supus dezbaterii are ca obiect de reglementare modificarea şi completarea Legii nr.188 privind Statutul funcţionarilor publici, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, intervenţiile legislative preconizate având drept scop principal o reducerea semnificativă a cheltuielilor de personal în sistemul administraţiei publice, respectiv o economie anuală bugetară importantă, pe o perioadă de cinci ani, pentru atingerea obiectivului propus.

În proiect este definită prerogativa de putere publică, este introdusă prevederea privind neutralitatea politică a funcţionarilor publici, se preconizează eliminarea dificultăţilor apărute în desfăşurarea concursurilor de recrutare a funcţionarilor publici, descentralizarea unor competenţe ale Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici şi creşterea rolului şi responsabilităţilor conducătorilor autorităţilor şi instituţiilor publice, respectiv a responsabililor de resurse umane în gestionarea şi managementul funcţiei publice.

Este propusă reducerea condiţiilor de vechime minimă pentru ocuparea funcţiilor publice de execuţie şi a celor de conducere, precum şi reducerea condiţiilor pentru promovarea în grad profesional, în special a celor de vechime minimă, abrogarea prevederii privind avansarea în treapta de salarizare superioară şi transformarea posturilor vacante la nivel de debutant sau asistent.

La desfăşurarea concursurilor nu mai este necesară eliberarea unui cazier administrativ pentru funcţionarii publici desemnaţi membrii în comisiile de concurs şi de soluţionare a contestaţiilor.

Totodată, se instituie Ziua funcţionarului public, care se va sărbători anual pe data de 19 iunie şi care va fi zi nelucrătoare pentru funcţionarii publici.

În conformitate cu prevederile art. 61 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, Comisia pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic a examinat proiectul de lege sus-menţionat în şedinţele din 4, 12 şi 17 octombrie şi 9 noiembrie 2011.

Din numărul total de 28 de membri ai Comisiei pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic au participat la dezbateri 23 de deputaţi.

La dezbateri a participat, în calitate de invitat, reprezentantul Ministerului Afacerilor Interne, respectiv domnul András Szakál.

În urma examinării intervenţiei legislative, a opţiunilor exprimate de către membrii comisiei, s-a hotărât cu majoritate de voturi, o abţinere, adoptarea Proiectului pentru modificarea şi completarea Legii nr. 188 privind Statutul funcţionarilor publici, cu amendamentele admise şi respinse prezentate în anexele la prezentul raport.

Legea face parte din categoria legilor organice.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Mulţumesc.

Intervenţii în cadrul dezbaterilor generale, vă rog.

Domnul Ionel Palăr:

Vă mulţumesc, doamna preşedinte.

Vreau să fac o precizare legată de ceea ce astăzi avem în dezbatere. Prezentul proiect de lege a suferit de două ori modificări în cadrul comisiei şi nici acum, din punctul nostru de vedere şi a celor cărora se va aplica acest proiect de lege, nu se respectă legislaţia în vigoare.

Daţi-mi voie să vă citesc doar câteva fragmente care poate vă vor face să vă răzgândiţi, pentru că astăzi vom face o nedreptate unor categorii pe care cu toţii ne-o dorim în România să fie independentă, cea a inspectorilor guvernamentali.

Categoria înalţilor funcţionari publici din care fac parte prefecţii, subprefecţii, secretarii generali din ministere şi agenţii guvernamentale, adjuncţi ai acestora şi inspectorii guvernamentali a fost înfiinţată ca urmare a negocierilor clauzelor Tratatului de aderare la Uniunea Europeană, în vederea asigurării unei neutralităţi a administraţiei publice faţă de factorul politic. Aceasta, după cum se arată în Raportul OCDE prezentat în cadrul proiectului finanţat de Uniunea Europeană prin Programul PHARE, reprezintă, atenţie, o condiţie premergătoare pentru a garanta că indiferent de orientarea politică a cetăţenilor aceştia vor beneficia de un tratament corect şi echitabil.

Potrivit notei Ministerului Justiţiei nr. 114.996 din 26.10.2010 se precizează: "Desfiinţarea funcţiei de inspector guvernamental nu se poate face decât cu respectarea garanţiilor ataşate dreptului la muncă, lato sensu, astfel cum acestea sunt consfinţite de Constituţie, iar în caz contrar, se poate pune în discuţie însăşi afectarea egalităţii în drepturi".

Propunerea legislativă de desfiinţare a funcţiei de inspector guvernamental vine în contradicţie cu Directiva nr.2000/1978 a Comunităţii Europene privind egalitatea şi tratamentul în privinţa încadrării în muncă şi a ocupării forţei de muncă şi cu Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, art. 21 pct. 2.

Vreau să vă precizez că inspectorii guvernamentali s-au constituit în Asociaţia Inspectorilor Guvernamentali, au înaintat o adresă către Comisia Europeană, preşedintelui Comisiei Europene José Manuel Barroso, şi se aşteaptă o precizare din partea comisiei, referitoare la nedreptatea pe care noi astăzi suntem tentaţi să o facem.

Dacă în ansamblu acest proiect de lege are şi părţi bune, pe care nu le-am contestat niciodată în comisie, dragi colegi, eu cred că pentru a nu fi puşi în situaţia în care să avem o lungă suită de procese pe care le vom pierde şi pentru care tot statul român va trebui să plătească daune compensatorii, vă cer retrimiterea la comisie pentru a putea ca acest punct care duce la o mare nedreptate să fie eliminat.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Mulţumesc şi eu.

Alte intervenţii în cadrul dezbaterilor generale? Vă rog, domnule Korodi.

Domnul Korodi Attila:

Doamna preşedinte,

Domnule secretar de stat,

Stimaţi colegi,

Este un act normativ care după multe dezbateri în comisia de specialitate cred că încearcă să facă mai multă ordine şi mai multă transparenţă.

Cu privire la discuţiile cu inspectorii guvernamentali cred că decizia este sănătoasă, luând în considerare ultimele decizii consecvente a câtorva guverne, care indiferent de statutul înaltului funcţionar public şi al corpului acestor funcţionari publici, deciziile cu privire la prefecţi au fost mai degrabă politice. S-a întâmplat de foarte mulţi ani. Eu cred că acest act normativ merge într-o direcţie care este realitatea din ţară, dar trebuie neapărat continuată. Desigur, nu în cadrul acestui act normativ, dar este, cred, o responsabilitate a forţelor politice, ca prefecţii din România să capete realmente numai statutul acela de a verifica corectitudinea deciziilor din punct de vedere juridic ale administraţiilor locale, de a reduce responsabilităţile lor, pentru simplul motiv că ei nu pot să-şi asigure printr-o singură persoană şi instituţie restrânsă acele responsabilităţi care normal sunt ale administraţiilor publice locale. Descentralizarea realmente trebuie să continue şi trebuie să ajungă şi la instituţia prefectului.

Mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc. Domnul Toader, pe procedură.

Domnul Mircea-Nicu Toader:

Doamnă preşedinte,

Stimaţi colegi,

Apărând şi dezbaterea privind Legea asistenţei sociale cu întoarcerea la comisie, putem să intrăm în afara programului şi v-aş ruga să supuneţi spre aprobare modificarea programului până când se finalizează Legea asistenţei sociale.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă rog să pregătiţi cartelele de vot.

Supun la vot propunerea făcută de domnul Mircea Toader, prelungirea programului până la epuizarea dezbaterii Legii asistenţei sociale.

Pe procedură, vă rog.

Domnul Ionel Palăr:

Doamnă preşedinte,

Vă rog să respectaţi succesiunea propunerilor făcute. S-a făcut o propunere din partea mea, ca vicepreşedinte al Comisiei pentru administraţie, să retrimiteţi la comisie 188.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Absolut corect. Da.

Am să supun întâi la vot propunerea făcută de vicepreşedintele Comisiei pentru administraţie, de retrimitere la comisie a Proiectului de Lege nr. 188 privind Statutul funcţionarilor publici.

Votul este deschis, vă rog să votaţi.

69 de voturi pentru, 89 de voturi împotrivă şi o abţinere. Propunerea a fost respinsă.

Şi acum, supun la vot modificarea programului; prelungirea dezbaterilor în plen până la epuizarea dezbaterilor pe marginea Legii asistenţei sociale şi apoi votul final.

Votul este deschis, vă rog să votaţi.

152 de voturi pentru, 5 împotrivă şi 2 abţineri.

Acum intrăm în dezbaterea amendamentelor admise, depuse, discutate în comisie.

Titlul legii, la punctul 1: Lege pentru modificarea şi completarea Legii nr.188/1999 privind statutul funcţionarilor publici.

Dacă sunt observaţii? Nu sunt. Adoptat.

Punctul 2.

Observaţii? Nu sunt. Adoptat.

De la punctul 3 la punctul 15.

Dacă sunt observaţii? Nu sunt. Adoptate.

De la punctul 16 la punctul 32.

Dacă sunt observaţii? Nu sunt. Adoptate.

De la punctul 33 la punctul 53.

Dacă sunt observaţii? Nu sunt. Adoptate.

De la punctul 54 la punctul 82.

Dacă sunt observaţii? Nu sunt. Adoptate.

Proiectul de lege rămâne pentru votul final.

6. Proiectul de Lege - Legea turismului.

Este procedură de urgenţă. Îi dau cuvântul reprezentantului iniţiatorului.

Domnul Eugen-Dicones Curteanu (secretar de stat, Ministerul Dezvoltării şi Turismului):

Vă mulţumesc, doamnă preşedinte.

Stimate doamne şi stimaţi domni deputaţi,

Proiectul de lege supus atenţiei dumneavoastră are ca obiect de reglementare turismul, întrucât nu există o reglementare unitară şi sistematizată a domeniului turismului în acest moment, reglementare care să constituie cadrul general de stabilire a activităţilor, serviciilor, produselor de turism, de management durabil al resurselor turistice şi care să instituie principiile directoare în acest domeniu.

Prin urmare, se impune unificarea reglementărilor în materie, pentru ca sectorul turismului să dispună de o legislaţie mai durabilă şi de un rang juridic superior. Mai trebuie spus că adoptarea unei Legi a turismului răspunde obiectivului de consolidare şi unificare a cadrului legal pentru turism, astfel încât acesta să asigure o bună aplicabilitate şi să garanteze standarde ridicate în furnizarea serviciilor specifice turismului.

Legea îşi propune să definească atribuţii specifice ale autorităţii publice centrale pentru turism, precum şi să extindă şi să clarifice responsabilităţile consiliilor locale judeţene şi ale Consiliului General al municipiului Bucureşti în ceea ce priveşte turismul, îşi propune să asigure stabilitatea cadrului instituţional cu rol şi atribuţii principale în elaborarea strategiilor şi programelor în domeniul turismului, precum şi crearea unui ritm nesincopat în derularea măsurilor, programelor şi proiectelor de dezvoltare pe termen mediu şi lung în turism şi îşi mai propune să stabilească atribuţii şi responsabilităţi concrete în sarcina autorităţilor centrale şi locale ale administraţiei publice în domeniul turismului, în vederea unei abordări integrate şi globale a sectorului turismului.

Prin urmare, pentru aceste motive, vă rugăm să fiţi de acord cu raportul, prin adoptare, raportul comun al Comisiei pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic şi Comisiei pentru industrii şi servicii şi să fiţi de acord cu proiectul de lege supus atenţiei dumneavoastră.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Şi eu vă mulţumesc.

Raportul comisiei. Vă rog. Domnul Iorguş.

Domnul Zanfir Iorguş:

Vă mulţumesc, doamnă preşedinte.

Stimaţi colegi,

Comisia pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic şi Comisia pentru industrii şi servicii au fost sesizate, spre dezbatere în fond, în procedură de urgenţă.

Facem precizarea că în raport s-a ţinut cont de faptul că Camera Deputaţilor este Cameră decizională.

Consiliul Legislativ a avizat favorabil proiectul de lege.

Senatul a adoptat proiectul de lege în şedinţa din 14 iunie 2011.

Proiectul de lege - Legea turismului, supus dezbaterii, are ca obiect de reglementare turismul, întrucât nu există o reglementare unitară şi sistematizată în domeniul turismului, care să constituie cadrul general de reglementare a activităţilor, serviciilor şi produselor de turism, de management durabil al resurselor turistice care să instituie principiile directoare în acest domeniu.

Comisia pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic şi Comisia pentru industrii şi servicii au examinat proiectul de lege sus-menţionat în şedinţele din 21 şi 27 iunie, 26 octombrie, 1, 2 şi 9 noiembrie 2011.

Din totalul de 28 de membri ai Comisiei pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic au participat la dezbateri 23 de deputaţi.

Din numărul total de 30 de membri ai Comisiei pentru industrii şi servicii au participat la dezbateri 23 de deputaţi.

În urma examinării intervenţiei legislative şi a opiniilor exprimate de către membrii comisiilor, s-a hotărât, cu majoritate de voturi, adoptarea Proiectului de Lege - Legea turismului, cu amendamente admise şi respinse, prezentate în anexele la prezentul raport.

Facem precizarea că proiectul de lege face parte din categoria legilor ordinare.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc.

Intervenţii din partea grupurilor parlamentare, în cadrul dezbaterilor generale?

Din partea Grupului parlamentar al PSD, domnul Iulian Iancu. Vă rog.

Domnul Iulian Iancu:

Vă mulţumesc, doamnă preşedinte.

Stimaţi colegi,

Puţine sunt actele normative, în care, chiar în aceste condiţii, ar trebui să fim solidari şi să fim cu toţii uniţi în a promova un act normativ în favoarea României.

Noi am încercat - şi cred că colegii noştri care au fost la dezbateri în comisiile reunite, având şi majoritatea, la vremea respectivă, au putut constata că s-a dorit o dezbatere punctuală pe articole, în sensul de a avea cu adevărat o lege favorabilă turismului, în favoarea investitorilor şi în favoarea României.

Este unul dintre domeniile pe care România se bazează din punct de vedere strategic, chiar un pilon strategic de dezvoltare a României.

Din păcate, pe repede înainte, am lăsat să treacă în această lege o abordare ca va împiedica investiţiile, se va transforma într-o barieră cu atât mai mult pentru investitorul străin, decât pentru investitorul român, dar, ce este cel mai important, împiedicăm un motor de dezvoltare economică a României. Şi la ce mă refer în mod concret? Fără patimă şi fără emoţie, această lege împiedică, prin centralizarea deciziei, cele mai importante investiţii în domeniul turismului.

Prevederile prin care un parc turistic, un obiectiv de investiţii în turism trebuie neapărat să aibă aprobarea ministerului, încercarea de a dezvolta în mod armonios, în toate zonele României, potenţialul turistic al României, va determina o congestie în decizie la nivelul ministerului, imposibil de gestionat un proces de avizare şi autorizare de pe tot cuprinsul ţării, într-un singur punct de aprobare şi autorizare.

De asemenea, dacă un investitor străin va lua decizia să investească în România, va avea resursele financiare, în momentul în care va îndeplini toate aceste bariere, va depăşi toate aceste bariere, i se va dispune Comitetul de gestionare a parcului turistic, prin hotărâre de Guvern, cu persoane nominalizare de Guvern.

Cu acest tip de bariere, nu vom putea să dezvoltăm turismul.

Aceasta a fost, pe fond, raţiunea intervenţiilor noastre, aceasta a fost intenţia noastră, pentru că, într-un obiectiv atât de important, un obiectiv strategic de dezvoltare a României, cu toţii ne-am subsumat aceluiaşi deziderat - promovarea unei legi-cadru uşor de aplicat, uşor de înţeles, uşor de susţinut din punct de vedere al investitorului, dar şi al autorităţii locale. Autoritatea locală care este actor-cheie - şi vedem cu toţii cât de importantă este în toate deciziile importante, ca motor economic al României: şi în infrastructură, şi în energie, şi în turism.

Cu toate acestea, autoritatea locală, prin această lege, este în totalitate surclasată, nu i se dă dreptul să intervină, trebuie neapărat să ceară aprobarea într-un for central de analiză şi aprobare. Ba, mai mult, chiar la nivelul unei hotărâri guvernamentale.

Acest lucru este de înţeles când vorbit de obiective strategice, obiective de turism de interes naţional. Da, este de înţeles. Dar, când vorbim de un chioşc de alimentare, cu produse alimentare, într-o staţiune turistică, există, prin reglementări specifice, stabilit cadrul prin care se poate realiza acel chioşc. Nu mai trebuie să merg la autorizare şi avize la Ministerul Dezvoltării.

Iată un set de probleme şi bariere pe care noi am încercat să vi-l aducem la cunoştinţă şi să fluidizăm actul legislativ şi să venim în întâmpinarea investitorului şi în întâmpinarea autorităţii locale.

Din păcate, această grabă ar putea să transforme într-un blocaj exact cel mai important pilon de dezvoltare - cel al turismului.

Acesta este regretul cu care mă adresez dumneavoastră, încercând să atenţionez asupra faptului că am mai putea avea o şansă astăzi să revenim asupra acelor articole care sunt barieră în dezvoltarea turismului în România.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă rog, domnul Gherasim şi, după aceea, domnul Antal István.

Domnul Vasile Gherasim:

În primul rând, pentru afirmaţia cu "repede-repede", vreau să vă spun că această lege a fost dezbătută în mai multe şedinţe - pe data de 21 şi 27 iunie, 26 octombrie, 1, 2 şi 9 noiembrie.

Deci nu se pune problema de a fi dată peste cap.

Trebuie să susţinem, totuşi, că avem în faţă, pentru prima dată, o Lege a turismului ca strategie naţională şi care nu poate să aducă decât lucruri bune, aşa cum a fost făcută în cadrul celor două comisii - una condusă de domnul Iancu şi una condusă de subsemnatul.

Ca atare, nu putem fi de acord cu faptul că autorităţile locale nu au fost luate în seamă în această lege, dimpotrivă. Dar, trebuie să menţionăm că legea se referă la parcuri industriale şi la obiective de importanţă naţională. Tocmai asta este diferenţa faţă de ceea ce există la ora actuală, că nu opreşte nimeni, prin legile care există acum, ca anumite autorităţi locale să se implice în această dezvoltare, în acest domeniu al turismului.

Începând cu adoptarea acestei legi, această activitate devine prioritară, dar la îndemâna celor care se ocupă profesional şi profesionalizat de către această activitate.

De aceea, nu cred că a fost făcută pe picior, ci, dimpotrivă, a fost dezbătută pe larg, inclusiv, şi am avut un sprijin susţinut, de la colegii domnului Iancu, şi de la domnul Iancu, inclusiv cei de la administraţie. Şi, de aceea, susţin adoptarea acestei legi, ca fiind foarte importantă, chiar şi pentru autorităţile locale care sunt principalele beneficiare ale dezvoltării turismului din România.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Domnul deputat Antal István. Şi, după aceea, domnul Palăr.

Domnul Antal István:

Vă mulţumesc, doamnă preşedinte.

Doamnelor şi domnilor,

Grupul nostru a sprijinit adoptarea Legii turismului. Am avut şi câteva amendamente prin care am încercat, într-adevăr, să mai îmbunătăţim puţin legea care a fost dezbătută în cele două comisii şi ne aflăm în prezent în faţa unei dileme, totuşi, având în vedere faptul că cei doi antevorbitori ai mei au dreptate, dar fiecare dintr-un anumit punct de vedere.

Este prevăzut în lege că, în cazul înfiinţării parcurilor turistice, este nevoie de o hotărâre de Guvern, ceea ce se întâmplă şi în cazul înfiinţării parcurilor industriale sau parcurilor tehnologice. Deci nu aici este problema. Problema în sine va fi, presupun eu, în momentul când se va interpreta acest articol. în mod normal, numirea Consiliului de administraţie al parcului, prin hotărâre de Guvern, aşa cum se stipulează într-un fel în acest articol, se va face în acele cazuri în care consiliile locale sau judeţene sunt implicate printr-un aport în înfiinţarea acestui parc, unde, este şi normal că, dacă intervine proprietatea publică într-un fel, fiind un teren sau o clădire prin care consiliul local sau judeţean va fi parte a acestui parc şi vor veni investitorii, utilizând acel teren, în care şi consiliile sunt proprietari, atunci este normal ca partea administrativă să fie numită cu ocazia hotărârii de Guvern.

În celelalte cazuri, când, practic, este vorba de o entitate privată şi nu are nicio implicare consiliul local sau judeţean în înfiinţarea parcului industrial, este şi normal că va apărea o hotărâre de Guvern care aprobă titlul, prin care acel parc va deveni un parc turistic.

Deci, din punctul meu de vedere, cel puţin, cel care am participat la dezbateri, într-adevăr, care după cele două rapoarte făcute de comisiile separat şi pe urmă un raport comun s-au derulat în condiţii destul de strânse, eu consider că vorbim de o interpretare, în funcţie de aportul care există din partea investitorilor la înfiinţarea acestui parc. Deci, odată cu normele de aplicare şi cu interpretarea corectă a acestui articol, consider că am putea trece de acest impas şi să aprobăm legea, pentru că, altfel, este o lege importantă.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Domnul deputat Palăr. Vă rog.

Domnul Ionel Palăr:

Vă mulţumesc, doamnă preşedinte.

Trebuie să reaşezăm lucrurile în făgaşul lor normal. La acest proiect de lege s-a lucrat în două etape - 1. în timpul vacanţei parlamentare, cu marea majoritate a Comisiei pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic, împreună cu fosta preşedintă, doamna Sulfina Barbu, am lucrat în Staţiunea Jupiter şi în Staţiunea Neptun, ne-am întâlnit cu factorii de decizie de pe litoral, ne-am întâlnit cu primari, cu viceprimari, cu reprezentanţi ai patronatelor, cu reprezentanţi ai ministerului şi toate lucrurile porniseră pe un făgaş foarte bun.

Acest proiect de lege are, în mare parte, calitatea că reglementează activitatea din turism, că, în sfârşit, se pune în plan legislativ acest domeniu de activitate, pe care toţi îl clamăm, pe lângă agricultură, că este de importanţă strategică.

Dar, odată cu ajungerea acestui proiect de lege în Capitală, în Parlament, a suferit un centralism extraordinar. Şi-mi pun întrebarea: ne dorim sau nu ne dorim ca decizia să o ducem la nivelul comunităţilor locale? Pot să hotărască comunităţile locale de patrimoniul de care dispun? Pot să hotărască de resursele naturale de care dispun?

După acest proiect de lege şi forma în care el va ieşi astăzi de aici, vom ajunge la concluzia că ne-am dorit să iasă un lucru extraordinar de bun, dar, din atâta dorinţă de a face un lucru bun, până la urmă, am strangulat tot ceea ce doream să fie lăsat la dispoziţia autorităţilor locale.

Eu consider că, chiar dacă, în mod cert, dumneavoastră îl veţi trece aşa, va trebui să suporte o modificare cât mai urgentă, pentru că veţi vedea că în practică el nu va avea efectul scontat, pe care noi ni-l dorim.

Sper să fiu în Parlament în acel moment în care îmi veţi da dreptate că acest proiect de lege trebuie modificat. (Aplauze.)

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă rog. Doamna deputat şi după aceea domnul deputat Cristian Petrescu; o luăm alternativ între grupuri.

Doamna Antonella Marinescu:

Doamnă preşedinte,

Stimaţi colegi,

O altă lege a turismului a fost dezbătută până în octombrie 2010, o lege a turismului care cuprindea şi legea turismului montan, legea pe litoralul românesc, Legea turismului ecumenic, mai multe tipuri de turism. Dar, după dezbaterile din octombrie 2010, care au avut loc împreună cu administraţiile publice local, ANAT, patronate, ong-uri, toţi cei care se ocupă de turism, a apărut o cu totul altă lege în Senat - o lege în care a rămas, practic, numai Capitolul III, Legea turismului pe litoralul românesc.

Problema este că prin această lege - eu nu spun că are numai puncte de rele -, dar se încalcă flagrant autoritatea administraţiei publice locale. Deci se încalcă 215 şi 195 - Legea descentralizării. Şi noi, în loc să mergem spre o descentralizare, de fapt, mergem spre o centralizare masivă, ceea ce nu mi se pare normal.

Dacă tot vrem să avem o lege a turismului, să avem o lege a turismului bună, corectă.

Prin art.5 pct.e) de fapt ce se urmăreşte? Se urmăreşte ca Ministerul Turismului, cu Ministerul Dezvoltării Regionale, adică ea cu ea, da, să facă tot ce înseamnă planuri de urbanism - de la PUG, PUZ, PUD, absolut tot. Şi, bineînţeles, eu tind să cred, pentru că sunt deputat de Constanţa, că această lege este cu dedicaţie pentru Constanţa.

Vă mulţumesc frumos.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc.

Domnul deputat Cristian Petrescu şi după aceea doamna deputat Varga.

Domnul Cristian Petrescu:

Vă mulţumesc, doamnă preşedinte.

În calitate de profesionist în turism vă vorbesc şi-mi închipui că sunt singurul din această sală care are un brevet de turism.

Vă spun că legea aceasta a turismului este foarte bine-venită, nu numai că unificăm toate prevederile vizavi de turism, prevederile legale, dar dezvoltăm foarte mult. autoritatea publică locală este mult mai avantajată de acum înainte. autorizările, şi vorbesc de brevete şi de licenţe de turism, şi nu numai ele, vor fi eliberate de autoritatea publică. Faţă de îngrijorarea domnului Iancu, cu parcurile turistice, îmi închipui că ministerul, odată ce se eliberează de eliberarea de brevete şi licenţe va avea capacitatea să acorde acele autorizaţii pentru parcuri turistice. Deci nu cred că ar fi o problemă.

Mai sunt multe alte prevederi foarte importante în această lege, care până acum nu existau, şi aş pomeni obligativitatea pentru autoritatea locală de a înfiinţa centre de informare turistică în toate localităţile cu potenţial turistic din România - şi vorbim de peste o mie de localităţi, ceea ce va contribui la o foarte bună promovare, de acum înainte, prin aceste centre de informare turistică.

Obligativitatea introducerii sau menţinerii în circuitul turistic a tuturor caselor memoriale de către autoritatea publică locală. De asemenea, datorită sarcinilor ce le revin de acum înainte autorităţilor publice locale, vor avea obligativitatea de a crea o direcţie sau un serviciu, o structură specializată în turism, ceea ce cred că va duce la o cu totul altă viziune a autorităţilor locale în ce priveşte turismul.

Faptul că turismul este foarte important pentru România cred că este evident şi din faptul că, pe primele 10 luni ale anului, numărul de sosiri a crescut cu 16% faţă de primele 10 luni ale anului trecut, iar cel de înnoptări, cu 12,5, ceea ce arată că, chiar şi până la această lege, turismul românesc era în creştere, eforturile ministerului sunt lăudabile şi nu doar ale ministerului, ci şi ale tuturor celor implicaţi, că e vorba de asociaţii patronale, asociaţii profesionale, toţi cei implicaţi cred că-şi aduc contribuţia ca turismul românesc să crească şi contribuţia lui în PIB pe această cale.

Eu salut iniţiativa ministerului. Mă bucur că există de acum înainte o instituţie specializată pentru promovarea turistică a României, chiar dacă putea să aibă o altă formă de organizare. Important este că va exista şi cred că turismul românesc va creşte.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Era doamna deputat Varga şi după aceea domnul deputat Vlădoiu şi după dumneavoastră supunem la vot propunerea de retrimitere la comisie.

Doamna Lucia-Ana Varga:

Doamnă preşedinte,

Stimaţi colegi,

Este lăudabil că, după 3 ani de mandat, în sfârşit, avem o lege a turismului în dezbatere. Sigur că ar fi trebuit să vină Ministerul Dezvoltării în primul an de mandat cu o astfel de lege.

Problema pe care Grupul parlamentar al Partidului Naţional Liberal a semnalat-o este cea referitoare la faptul că Ministerul Dezvoltării doreşte să aprobe prin hotărâre de Guvern care sunt zonele turistice de interes naţional. Parcurgând legea, nu am înţeles dacă Băile Felix din judeţul Bihor este sau nu este de interes naţional, dacă Delta Dunării este sau nu este de interes naţional, pentru că zona turistică de interes naţional nu este definită în lege.

Şi atunci vă întreb: cum putem stabili prin hotărâre de guvern care sunt zonele turistice de interes naţional, dacă nu avem criterii de definire a lor, dacă nu avem definiţia zonelor turistice de interes naţional?

Motiv pentru care, stimaţi colegi, vă rog să retrimitem la comisie această lege, să definim foarte clar ce înseamnă zonă turistică de interes naţional, pentru că fiecare, în colegiile din care provenim, avem zone turistice şi vrem să avem aceste zone turistice foarte corect reglementate.

Deci, şi Grupul parlamentar al PNL vă solicită retrimiterea la comisie.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Domnul deputat Vădoiu. Vă rog.

Domnul Aurel Vlădoiu:

Doamnă preşedinte,

Domnilor miniştri,

Cum spunea domnul Petrescu, şi eu pot să vorbesc ca un profesionist şi, de asemenea, cu multă experienţă în administraţie, fiind primar în staţiunea Olăneşti un număr important de ani.

Am fost raportor la această lege, pe trei componente foarte importante - pe turismul balnear, pe turismul rural şi agroturismul şi pe turismul cultural, care nu se găsesc în amendamente respinse şi nu înţeleg care este motivul pentru care comisia nu a trecut ca amendamente respinse ceea ce un raportor a propus în cadrul acestui proiect de lege.

Vin dintr-un judeţ care are patru staţiuni balneoclimaterice. România are un potenţial foarte bogat în turismul balnear, iar această lege s-a oprit foarte mult numai la turismul de litoral.

A doua problemă pe care vreau să o ridic este faptul că trebuie neapărat să trecem în această lege şi sprijinul statului pentru dezvoltarea turismului şi mă refer aici la infrastructură. Degeaba vorbim de turism, dacă nu avem căi de acces în aceste staţiuni balneoclimaterice. Pentru că în foarte multe cazuri drumurile sunt impracticabile, iar acest plan naţional de infrastructură, în loc să meargă cu banii spre staţiune, a mers cu banii spre comune şi spre drumurile săteşti, o chestiune care nu este corectă şi aş veni cu propunerea şi eu ca această lege să fie revăzută pe cele trei componente pe care le-am prezentat şi pe care le-am trecut ca amendamente pentru că sunt raportor.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Şi eu vă mulţumesc.

Vă rog să pregătiţi cartelele de vot.

Domnule Rogin, domnule Popoviciu... Vă rog, luaţi loc în sală.

Propunerea este de retrimitere la comisie, cu termen... Termen? Două săptămâni? Două săptămâni.

Votul este deschis. Vă rog să votaţi.

168 de voturi pentru, trei împotrivă şi patru abţineri. Propunerea a trecut.

Se întoarce la comisie. termen, două săptămâni.

8. Următorul proiect este Reexaminarea, la cererea preşedintelui României, a Legii privind reparaţiile morale şi materiale pentru fostele cadre militare active îndepărtate abuziv din armată în perioada 23 august 1944 - 31 decembrie 1961.

Dacă din partea iniţiatorului doreşte să ia cineva cuvântul? Nu.

Punctul de vedere al Guvernului? Vă rog.

Domnul Viorel Oancea (secretar de stat, Ministerul Apărării Naţionale):

Vă mulţumesc, doamnă preşedinte.

Doamnă preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

La Propunerea legislativă privind reparaţiile morale şi materiale pentru fostele cadre militare active îndepărtate abuziv din armată după 23 august 1944, instituţia militară a formulat o serie de observaţii şi propuneri care se regăsesc şi în punctul de vedere al Guvernului.

Menţionăm, în mod expres, că această problematică a mai fost abordată, dar cele două iniţiative legislative cu obiect de reglementare similar au fost respinse definitiv de Parlament în aprilie 2005 şi, respectiv, în decembrie 2006.

Subliniem, de asemenea, că reprezentanţi ai Uniunii foştilor ofiţeri activi oprimaţi politic din România, s-au prezentat în audienţă la ministrul apărării naţionale care a luat decizia de a da curs solicitării acestora, în sensul elaborării unui nou proiect de lege care a fost respins de Ministerul Finanţelor Publice, din considerente financiare, fundamentate pe actualele restricţii bugetare legate de respectarea angajamentelor României din acordurile de împrumut încheiate cu Fondul Monetar Internaţional şi Uniunea Europeană.

Indiferent însă de asemănările sau de deosebirea dintre iniţiativele legislative anterioare, s-a apreciat constant, la nivelul comisiilor parlamentare şi al Guvernului, că adoptarea unui asemenea act normativ conduce la deschiderea unei cutii a Pandorei, întrucât şi alte categorii sociale s-ar considera îndreptăţite la reparaţii morale şi materiale pentru abuzurile suferite în vechiul regim.

Având în vedere că Guvernul nu susţine acest demers legislativ, vă rugăm să respingeţi această propunere legislativă.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc şi eu.

Raportul comisiei, vă rog, domnule deputat.

Domnul Gheorghe Ana:

Raport înlocuitor asupra reexaminării Legii privind reparaţiile morale şi materiale pentru fostele cadre militare active îndepărtate abuziv din armată în perioada 23 august 1944 - 31 decembrie 1961.

În conformitate cu prevederile art.135 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, republicat, cu modificările ulterioare, Comisia pentru apărare, ordine publică şi siguranţă naţională a fost sesizată cu cererea de reexaminare a Legii privind reparaţiile morale şi materiale pentru fostele cadre militare active îndepărtate abuziv din armată în perioada 23 august 1944 - 31 decembrie 1961, trimisă cu adresa Pl-x 531/2009 din 12 octombrie 2011.

Senatul, în calitate de primă Cameră sesizată, în şedinţa din 5 octombrie 2011, a respins cererea formulată de preşedintele României.

Potrivit prevederilor art.75 alin.(5) din Constituţia României, republicată, şi ale art.92 alin.(9) pct.2 lit.j) din Regulamentul Camerei Deputaţilor, republicat, Camera Deputaţilor este Cameră decizională.

Comisia, la şedinţa din 18 octombrie 2011, a hotărât cu 11 voturi pentru şi 10 voturi împotrivă respingerea cererii formulate de preşedintele României şi distribuirea către membrii Camerei Deputaţilor a raportului de reexaminare în vederea depunerii de amendamente în termenul prevăzut la art.135 alin.(2) din regulamentul menţionat.

La împlinirea acestui termen - şapte zile - membrii comisiei au constat că nu au fost depuse amendamente cu privire la raportul de reexaminare din 19.10.2011, motiv pentru care au hotărât să nu revină asupra soluţiei de respingere a cererii formulate de preşedintele României şi să propună din nou plenului Camerei Deputaţilor menţinerea formei legii adoptate iniţial de Parlamentul României.

În şedinţa plenului din 2 noiembrie 2011, în temeiul art.70 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, republicat, s-a hotărât retrimiterea reexaminării, la cererea preşedintelui României, a Legii privind reparaţiile morale şi materiale pentru fostele cadre militare active îndepărtate abuziv din armată în perioada 23 august 1944 - 31 decembrie 1961, în vederea unei noi examinări şi depunerii unui nou raport.

În urma şedinţei comisiei din data de 9 noiembrie 2011, membrii comisiei, cu majoritate de voturi pentru, au hotărât admiterea cererii formulate de către preşedintele României şi amendarea corespunzătoare a textului acestui act normativ.

În raport cu obiectul şi conţinutul reglementării, legea este ordinară.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc şi eu.

Intervenţii în cadrul dezbateri generale? Vă rog, domnule deputat.

Domnul Mihăiţă Calimente:

Doamnă preşedinte,

Stimaţi colegi,

Aşa cum s-a prezentat raportul comisiei, atunci când acest proiect de lege a fost iniţiat în 2005, în această organizaţie a foştilor ofiţeri ai Armatei Regale îndepărtaţi în mod abuziv, erau aproximativ între 700 şi 800 de membri.

Timpul a trecut. Aceşti oameni au devenit din ce în ce mai puţini. Când proiectul de lege a revenit, mai erau în viaţă vreo 200 din cei care iniţial semnaseră şi erau iniţiatori ai acestui proiect de lege şi care-şi cereau drepturile ca foşti ofiţeri ai Armatei Regale, îndepărtaţi abuziv de regimul instalat şi de evenimentele care s-au întâmplat după 23 august 1944.

Legea a fost votată şi de Senat şi de Cameră.

Ea a fost întoarsă de preşedintele ţării. N-am înţeles de ce, pentru că sumele care se dau acestor oameni sunt infime, este vorba de 600 de lei pe lună la pensia acestor foşti ofiţeri ai Armatei Regale.

Vreau să vă spun că, în acest moment, când discutăm, din această asociaţie mai trăiesc 80 de oameni. Sunt oameni cu vârsta între 87 şi 94 de ani.

Cred că ar fi un fapt extraordinar de ruşinos pentru Parlamentul României, pentru România întreagă, pentru memoria istorică a acestei ţări, ca aceşti oameni care mai sunt, în număr de 80, acum, la sfârşitul vieţii, să nu aibă măcar această satisfacţie morală, pentru că nu este vorba despre o satisfacţie materială. Este vorba de o satisfacţie morală pe care le-o putem acorda.

Mai ales că, pe 25 octombrie, primul-ministru al acestei ţări, domnul Boc, a fost la Carei şi a sărbătorit cu mare pompă, cu mare fast eliberarea ultimului colţişor de teritoriu românesc de sub ocupaţia trupelor germano-horthyste.

Vreau să vă spun că, cei pe care-i sărbătorea la 25 octombrie primul-ministru Boc erau soldaţii, subofiţerii şi ofiţerii Armatei Regale a României, cărora acum li se refuză acest minim drept de satisfacţie morală - spun eu încă o dată, şi nu materială - şi ei sunt în număr de 80.

Vă mulţumesc şi cred că votul dumneavoastră va fi pentru a satisface această cerinţă morală a acestor oameni şi nu numai pentru a face economie la buget, pentru că nu cred că pentru acest lucru se va face mare economie, dar reparaţia morală este extrem de importantă.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Mulţumesc şi eu.

Dacă mai sunt alte... Vă rog, domnul deputat Mircovici.

Domnul Niculae Mircovici:

Vă mulţumesc, doamnă preşedinte.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Rămân siderat de faptul că una dintre legile care ar fi trebuit să fie privite cel mai puţin sub aspect politic, încearcă să fie politizată. Şi ar trebui să fie privită puţin sub aspect politic tocmai datorită faptului că se referă la o instituţie a cărei forţă pentru naţiunea română o reprezintă menţinerea ei în afara sferei politice, şi anume Armata Română.

De data aceasta vorbim şi am vorbit de mai multe ori la acest microfon despre faptul că trebuie să rezolvăm o problemă cu care societatea a rămas datoare de 20 de ani, aceea a cadrelor care au făcut parte din Armata Regală Română şi cărora li s-a făcut o nedreptate de cu totul o altă natură decât cea la care făcea referire - şi o spun cu respectul cuvenit - domnul secretar de stat Oancea mai înainte.

Şi alţii vor veni. Hai să punem CAP-iştii alături de ofiţerii din Armata Regală Română, care au terminat şcoala militară în Germania şi, după venirea în ţară, s-a răsturnat regimul şi au fost daţi afară tocmai pe acest considerent, că au făcut parte din Armata Regală.

La dezbaterea de data trecută, un coleg de-al nostru, respectabil, domnul Petru Călian, ne-a spus următorul lucru: trebuie s-o mai trimitem o săptămână, ca să găsim o soluţie pe problema financiară, pentru că fiind vorba şi despre nişte reparaţii materiale, nu sunt cuprinse în buget, nu s-a indicat sursa bugetară.

Doamnelor şi domnilor colegi,

Tocmai despre asta este vorba. bugetul din 2011 nu este afectat cu aproape nimic, adică absolut cu nimic. Pentru că procedura pe care o prevede actuala lege ne conduce undeva ca primii care să beneficieze de eventuale recompense materiale sunt în a doua parte a anului 2012. În al doilea rând, sumele de care vorbim sunt ridicole pentru un buget al unei ţări. Problema principală este problema unei reparaţii morale, care trebuie să existe în acest moment faţă de aceşti oameni.

Mai mult decât atât, membrii Comisiei pentru apărare, ordine publică şi siguranţă naţională, care s-au întrunit după ultimul moment al retrimiterii ei de săptămâna trecută, au stabilit un amendament în care plata drepturilor prevăzute de prezenta lege se face începând cu anul bugetar 2012 în limita fondurilor aprobate cu această destinaţie în bugetul ordonatorilor principali de credit, care asigură aplicarea prezentei legi.

La şedinţele de comisie, precum şi la şedinţa de plen, la care a participat un alt secretar de stat decât cel care a exprimat punctul de vedere al Guvernului astăzi, secretarul de stat de la Ministerul Apărării a spus că nu se pune problema ca o astfel de sumă să nu fie acoperită din mersul firesc al acestui fenomen, pentru că vorbim de oameni care, cel mai tânăr - aşa cum spunea şi domnul Calimente - are 87 de ani. Sunt oameni între 87 de ani şi 94, 95 de ani.

Dacă noi astăzi nu votăm această lege, timp pentru a repara - din punct de vedere moral - ceea ce se va produce nu mai există.

Din păcate, marea greutate pe care o avem noi, deputaţii din Camera Deputaţilor, din Parlamentul României, în 2011, în noiembrie, este aceea că nişte oameni se încăpăţânează să trăiască, deşi au trecut de vârsta de 88 de ani. Se încăpăţânează să trăiască şi ne creează această problemă.

Cred că ar fi în onoarea Armatei Române şi în onoarea naţiunii române să rezolvăm astăzi această problemă.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Mulţumesc.

Domnul Toader, vă rog.

Domnul Mircea-Nicu Toader:

Cred eu, ca să scurtez şi discuţiile, grupul nostru va vota această lege.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Mulţumesc şi eu.

Dacă nu mai sunt alte intervenţii în cadrul dezbaterilor generale, atunci intrăm în dezbaterea amendamentelor.

La punctul 1: Legea privind reparaţiile morale şi materiale pentru fostele cadre militare active îndepărtate abuziv din armată în perioada 23 august 1944 - 31 decembrie 1961.

Dacă sunt observaţii? Nu sunt. Adoptat.

Poziţia 2, observaţii? Nu sunt. Adoptat.

3? Nu sunt observaţii. Adoptat.

4? Nu sunt observaţii. Adoptat.

5? Nu sunt observaţii. Adoptat.

De la punctul 6 la punctul 12, dacă sunt observaţii? Nu sunt. Adoptate.

Proiectul de lege rămâne la votul final.

11. Şi noi trecem la Proiectul de Lege pentru modificarea art.2 alin.(2) din Legea nr.299/2007 privind sprijinul acordat românilor de pretutindeni.

Dacă din partea iniţiatorilor doreşte să ia cineva cuvântul? Nu.

Raportul comisiei? Punctul de vedere al Guvernului întâi.

Domnul Viorel Oancea:

Guvernul îşi menţine punctul de vedere şi consideră că în anul 2012, când se fac atâtea reduceri bugetare, nu există posibilitatea finanţării acestor lucruri care se fac acestor persoane.

Încă o dată, susţinem că se deschide o cutie a Pandorei şi reamintesc că şi după '90 au fost foarte mulţi ofiţeri daţi afară din CADA, din armată şi nu au cerut să fie recompensaţi.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Mulţumesc.

Raportul comisiei. Domnul Calimente, vreţi pe procedură sau în cadrul dezbaterilor generale? Că deocamdată este raportul comisiei.

Deci Comisia pentru românii de pretutindeni. Domnul Păun, sau domnul Brânză.

Domnul Lubanovici? Vă rog să prezentaţi raportul comisiei.

Domnul Mircea Lubanovici:

În conformitate cu prevederile art.95 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, republicat, cu modificările ulterioare, Comisia pentru drepturile omului, culte şi problemele minorităţilor naţionale dă aviz favorabil.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc.

Dacă sunt intervenţii în cadrul dezbaterilor generale? Nu sunt. Intrăm în dezbaterea amendamentelor admise.

La punctul 1: Lege pentru modificarea art.2 alin.(2) din Legea nr.299/2007 privind sprijinul acordat românilor de pretutindeni.

Dacă sunt observaţii? Nu sunt. Adoptat.

La punctul 2, observaţii? Nu sunt. Adoptat.

Punctul 3, observaţii? Nu sunt. Adoptat.

Rămâne la votul final.

Domnul Adrian George Scutaru:

Doamnă preşedinte,

Mulţumesc pentru amabilitate.

Nu pot să nu remarc faptul că domnul secretar Oancea, din păcate, s-a referit la un proiect de lege care nu ţinea de resortul Ministerului Apărării şi a spus că nu sunt bani pentru a finanţa o propunere care nici măcar nu era în sfera de competenţă a Ministerului Apărării.

Cred că, în cel mai bun caz, trebuia să vină Ministerul de Externe să spună aceste lucruri.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Mulţumesc şi eu pentru precizări.

12. Avem Proiectul de Lege pentru modificarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă.

Dacă iniţiatorul doreşte să ia cuvântul? Vă rog, Guvernul.

Doamna Lidia Barac (secretar de stat, Ministerul Justiţiei):

Mulţumesc, doamnă preşedinte.

Guvernul susţine proiectul, respectiv raportul favorabil cu amendamente astfel cum a fost adoptat de Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi.

Acest proiect de lege vizează modificarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.51/2008 privind ajutorul public judiciar.

Cele mai importante prevederi ale acestei legi vizează posibilitatea instanţei de judecată de a reduce cuantumul taxelor de timbru, dacă apreciază că acesta nu este rezonabil, respectiv ar fi de natură să blocheze accesul la justiţie.

Acelaşi proiect de lege reaşează plafoanele cât priveşte acest ajutor pentru categoriile de persoane cu venituri mici, defavorizate pentru a le asigura tocmai accesul la justiţie.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Mulţumesc.

Prezentarea raportului.

Domnul Gabriel Andronache:

Vă mulţumesc, doamnă preşedinte.

Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi a fost sesizată spre dezbatere în fond cu Proiectul de Lege pentru modificarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă.

Camera Deputaţilor, în conformitate cu Constituţia României şi Regulamentul Camerei, este Cameră decizională.

Consiliul Legislativ a avizat favorabil iniţiativa legislativă.

Senatul, în calitate de primă Cameră sesizată, a adoptat proiectul de lege.

Comisia pentru buget, finanţe şi bănci a avizat favorabil iniţiativa.

Obiectul de reglementare v-a fost prezentat de doamna secretar de stat Barac.

În urma examinării iniţiativei legislative, membrii comisiei au hotărât cu unanimitate de voturi să supună plenului Camerei Deputaţilor spre dezbatere şi adoptare proiectul de lege cu amendamentele admise, care sunt redate în anexa la prezentul raport.

În raport cu obiectul şi conţinutul său, proiectul de lege face parte din categoria legilor organice.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc.

Intervenţii în cadrul dezbaterilor generale? Nu sunt.

Atunci intrăm în dezbaterea raportului, a amendamentelor admise.

La punctul 1: Lege pentru modificarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă.

Dacă sunt observaţii? Nu sunt. Adoptat.

La punctul 2, observaţii? Nu sunt. Adoptat.

Punctul 3, observaţii? Nu sunt. Adoptat.

Punctul 4, observaţii? Nu sunt. Adoptat.

Punctul 5, observaţii? Nu sunt. Adoptat.

Urmează votul final.

13. Proiectul de Lege privind darea în administrarea Ministerului Transporturilor şi Infrastructurii a unor suprafeţe de teren, aflate în domeniul public al statului, din administrarea Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice "Gheorghe Ionescu-Şişeşti" - Staţiunea de Cercetare-Dezvoltare pentru Creşterea Bovinelor Arad, în vederea realizării de către Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România - S.A. a obiectivului de investiţie "Autostrada Arad - Timişoara - Lugoj" - "Varianta de ocolire Arad cu profil de autostradă", respectiv a obiectivului de investiţie "Autostrada Nădlac - Arad".

Iniţiatorul, vă rog.

Domnul Valentin Adrian Iliescu (secretar de stat, Departamentul pentru Relaţia cu Parlamentul):

Vă mulţumesc, doamnă preşedinte.

Bună ziua, doamnelor şi domnilor deputaţi!

Proiectul de lege pe care-l discutăm are ca obiect transmiterea unor suprafeţe de teren, aflate în domeniul public al statului, din administrarea Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice "Gheorghe Ionescu-Şişeşti" - Staţiunea de Cercetare-Dezvoltare pentru Creşterea Bovinelor Arad, în administrarea Ministerului Transporturilor şi Infrastructurii, în vederea realizării de către Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România a obiectivului de investiţii "Autostrada Arad - Timişoara - Lugoj" - "Varianta de ocolire Arad cu profil de autostradă", respectiv a obiectivului de investiţie "Autostrada Nădlac - Arad.

Vă reamintesc că Autostrada Arad - Timişoara - Lugoj reprezintă un tronson al Coridorului 4 paneuropean, care va asigura o legătură directă între România, centrul şi vestul Europei.

Secţiunea variantă de ocolire Arad cu profil de autostradă face parte din cadrul obiectivului de investiţii "Autostrada Arad - Timişoara - Lugoj".

Această variantă cu profil de autostradă va avea o mare atractivitate pentru zonă, datorită reducerii considerabile a traficului din localitate, destinat tranzitării municipiului Arad.

Cât despre obiectivul de investiţii "Autostrada Nădlac - Arad", în prezent, legătura rutieră între Nădlac şi Arad este realizată pe DN7. Drumul traversează un fost teren agricol uşor deluros, având curbe fine şi două pasaje peste calea ferată, care reduc viteza de deplasare în trafic.

Înainte de a vă ruga să adoptaţi raportul întocmit de comisia de specialitate, doresc să fac afirmaţia pe care sper că o va susţine şi preşedintele Comisiei juridice, că în redactarea raportului s-au strecurat câteva erori materiale, pe care vă rog, prin votul dumneavoastră, să le remediaţi.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Raportul comisiei.

Domnul Gabriel Andronache:

Vă mulţumesc, doamnă preşedinte.

Raport comun asupra proiectului de lege.

Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi împreună cu Comisia pentru agricultură, silvicultură, industrie alimentară şi servicii specifice au fost sesizate spre dezbatere în fond cu iniţiativa legislativă supusă în prezent dezbaterii.

Camera Deputaţilor este Cameră decizională.

Senatul, în calitate de primă Cameră sesizată, a adoptat această iniţiativă legislativă.

Consiliul Legislativ a avizat favorabil proiectul legislativ.

În urma dezbaterilor, cele două comisii sesizate în fond au hotărât cu unanimitate de voturi să propună plenului Camerei Deputaţilor spre dezbatere şi adoptare raportul asupra acestui proiect de lege cu amendamentele admise, care sunt redate în Anexa nr.1 la prezentul raport. Amendamentele respinse se regăsesc în Anexa nr.2.

În raport cu obiectul şi conţinutul reglementării, propunerea legislativă face parte din categoria legilor organice.

Vă rog să-mi permiteţi să dau citire şi situaţiilor înscrise eronat în textul propus de cele două comisii, astfel încât să fie remediate. Pentru stenogramă, rog să se consemneze.

La punctul 2 din Anexa nr.1, amendamente admise, se va păstra forma proiectului de lege de la Senat, în sensul în care trebuie înscris "...prin derogare de la dispoziţia art.31 alin.(3)" şi nu "alin.(2)", cum se regăseşte în textul propus de cele două comisii.

Şi de asemenea, tot în cadrul aceluiaşi text, "...având în vedere datele de identificare prevăzute în Anexa nr.1" şi nu "Anexa nr.3", aşa cum se regăseşte în textul propus de cele două comisii.

Cu aceste precizări, vă rugăm încă o dată să aprobaţi raportul celor două comisii.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Intervenţii în cadrul dezbaterilor generale? Vă rog. Domnul deputat, intervenţii în cadrul dezbaterilor generale? Vă rog.

Domnul Gheorghe Antochi:

Doamnă preşedinte,

Stimaţi colegi,

Zilele trecute, când în plenul Camerei Deputaţilor s-a dezbătut cererea de reexaminare a preşedintelui României pentru respingerea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.96/2008, arătam că unităţile de cercetare agricolă din România au fost o lungă perioadă de timp agresate pentru diminuarea permanentă a domeniului public al statului administrat de aceste unităţi fie pentru reconstituirea dreptului de proprietate, fie pentru efectuarea unor lucrări de investiţii.

Aceste acţiuni concertate împotriva bazei materiale continuă şi în prezent atât prin unele proiecte de lege, cum este cel de astăzi. Şi mai grav este că Guvernul României, care ar trebui să fie primul susţinător şi apărător al cercetării agricole din România, a venit şi cu propunerea de modificare a art.31 din Legea nr.45/2009 privind organizarea şi funcţionarea Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice.

În ceea ce priveşte proiectul de lege supus astăzi dezbaterii, adresez rugămintea reprezentantului Ministerului Transporturilor şi Infrastructurii, respectiv Companiei Naţionale de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale, să precizeze câţi kilometri de autostradă Arad - Nădlac şi din centura de ocolire cu profil de autostradă Arad se construiesc efectiv pe perimetrul Staţiunii de Cercetare-Dezvoltare pentru Creşterea Bovinelor Arad.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Domnul Tinel Gheorghe.

Domnul Tinel Gheorghe:

Mulţumesc, doamnă preşedinte.

Stimaţi colegi,

Discuţii de acest gen am avut şi în Comisia pentru agricultură, silvicultură, industrie alimentară şi servicii specifice

Colegii mei de la PSD, pe bună dreptate, au ridicat această problemă şi au spus, au cerut celor în drept, în speţă Companiei Naţionale de Drumuri şi Ministerului Transporturilor, să ne precizeze pentru cele aproximativ 44 de ha care sunt afectate de lucrări, care este motivul adevărat, ce se întâmplă acolo.

Şi explicaţiile au venit şi domnul... - 57 de ha -, domnul deputat Antochi ştie că explicaţiile au fost că acolo există un nod de circulaţie şi că, efectiv, n-ai unde să muţi traseul pentru a afecta alte suprafeţe.

Acum, problema este ce vrem noi. Pe de o parte, ne plângem că la nivelul infrastructurii rutiere stăm foarte prost, pe de altă parte, venim aici şi spunem, clamăm că institutele de cercetare sunt batjocorite, vezi, Doamne, nu sunt sprijinite, dar eu îi aduc aminte colegului meu, domnului deputat antevorbitor, că numai anul trecut am sprijinit cercetarea agricolă prin ştergerea a aproape 200 de milioane de lei datorii pe care le acumulaseră în timp şi pe care nu aveau de unde să le plătească.

Deci, din acest punct de vedere, nu cred că putem fi acuzaţi că nu sprijinim. Dar, între două rele, între a nu avea infrastructură rutieră şi a agrea posibilitatea de a afecta cu 57 de ha Staţiunea de la Arad de creştere a bovinelor, eu cred că răul cel mai mic este să nu facem drumurile şi autostrăzile de care avem nevoie. Şi cred că e foarte bine că am păstrat în Legea nr.45 obligaţia ca toate obiectivele de investiţii de interes naţional să le aprobăm prin lege. Pentru că, până la urmă, noi decidem aici.

V-aş ruga, pentru că raportul este de adoptare, în numele Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal să sprijinim această iniţiativă şi, în general, toate iniţiativele care vin pe infrastructură de interes naţional, pentru că avem o mare problemă.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Dacă mai sunt alte intervenţii? Vă rog, domnul Calimente de la PNL nu vorbise încă...

Domnul Mihăiţă Calimente:

Doamnă preşedinte,

Stimaţi colegi,

Sigur că fiind arădean, sprijin această iniţiativă legislativă, de altfel, eram prezent în 1998, când actualul preşedinte al ţării, domnul Traian Băsescu la Timişoara ne-a spus parlamentarilor din vestul ţării de la acea vreme că nu avem nevoie de autostrăzi şi noi am susţinut din acel moment construcţia de autostrăzi. Mai mult de atât, eu am spus încă de atunci că prima autostradă care trebuie construită în România este cea care să lege România cu Occidentul. Şi era vorba de acest culoar european, Culoarul IV, şi nu construcţia spre Marea Neagră de la Bucureşti sau pe Valea Prahovei de la Bucureşti, pentru facilităţile şi comodităţile locuitorilor capitalei. Pentru că văzusem ce s-a întâmplat în Ungaria, ce s-a întâmplat în Cehia, ce s-a întâmplat în celelalte ţări care au fost ca şi noi şi care primele autostrăzi pe care şi le-au construit, dacă nu le aveau deja construite, multe dintre ele chiar aveau, erau cu legătura spre vestul Europei.

Ce se întâmplă însă acolo, la Arad este destul de interesant, pentru că această autostradă, şi specific încă o dată, lucrurile sunt aşa cum sunt, susţin continuarea lucrărilor şi dezvoltarea infrastructurii, dar proiectul iniţial prevedea ca autostrada să treacă lateral la vreo 6 km de Arad şi nu ar fi afectat această zonă care este chiar în marginea Aradului.

În timpul ministeriatului domnului ministru Berceanu şi cu marele ajutor al primarului de Arad, domnul Falcă, autostrada a fost lipită practic de oraş, trece la zeci de metri, probabil în unele locuri la câţiva metri de casele cetăţenilor, şi cu această ocazie sigur că s-a şi intrat în perimetrul acesta al Staţiunii de cercetare de creştere a bovinelor.

Vreau să vă spun însă că anterior, un investitor privat care cumpărase terenuri prin tot judeţul Arad, cu largul concurs al administraţiei locale şi al Justiţiei, a fost pus în posesie, cu toate că nu a avut niciodată niciun centimetru de teren pe perimetrul acestei staţiuni de cercetări, a fost pus în posesie cu vreo 900 de ha şi el a fost despăgubit pe aceste terenuri cu vreo 6 milioane de euro. Deci, cam astea sunt... şi asta este unul din micile aspecte în jurul felului în care s-au desfăşurat construcţiile acestei autostrăzi în acea zonă.

Lucrurile cred că ar trebui văzute şi de cei care au responsabilităţi, de ce autostrada a fost adusă acolo, cum au fost împroprietăriţi diverşi cetăţeni care n-au avut niciodată teren nici pe intravilanul oraşului Arad, nici în staţiunea de cercetări care a fost expropriată.

Sigur, acea pare deja a fost şi plătită de statul român. Este bine că ea se construieşte, dar trebuie să vedem şi ce s-a întâmplat în jurul acestei construcţii.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Mulţumesc.

Domnule Cristian Dumitrescu, vă rog.

Domnul Cristian-Sorin Dumitrescu:

Doamnă preşedinte,

Doamnelor şi domnilor colegi,

Profit şi de această ocazie să fac două menţiuni pe care le-am făcut şi le-am refăcut de la acest microfon.

Doamnă preşedinte, în calitatea dumneavoastră de preşedinte care conduceţi lucrările Biroului permanent, vă atrag atenţia încă o dată în mod explicit şi viguros că şi de această dată acest proiect de lege, în loc să fie dezbătut cum era normal, fiind o problemă legată de un institut de cercetare, pe fond şi de comisia pentru probleme de educaţie, pe baza unei proceduri de bypass-are a acestei comisii care apără interesele cercetării româneşti a fost trimis spre dezbatere numai la Comisia pentru agricultură, silvicultură, industrie alimentară şi servicii specifice.

E adevărat că Ministerul Agriculturii este cel care tutelează Academia, dar problemele cercetării, funcţionării şi cercetării româneşti, pe fond, sunt discutate în comisia noastră. Dar, explicaţia este foarte simplă. Noi am luat în comisie o decizie ca după ce a fost adoptat proiectul de lege, prin care, într-adevăr, Guvernul, statul a acoperit datoriile istorice, să nu ne mai atingem de terenurile cercetării româneşti, chiar dacă nu le folosim pentru că nu avem bani astăzi foarte mulţi să facem cercetare, să nu prejudiciem generaţiile viitoare de cercetători în domeniul agriculturii de posibilitatea de a avea unde să facă.

Pe cale de consecinţă, am făcut o evaluare la comisie şi vreau să vă spun că am pus terenurile de o parte pe hartă, unde se află centre de cercetare ale Academiei Şişeşti, şi, pe de altă parte, aceste proiecte de drumuri, vreau să vă spun că suntem singura ţară din lume unde autostrăzile şi străzile sunt inteligente. Ele singure urmăresc terenurile unde sunt..., terenurile institutelor de cercetare ale Academiei Şişeşti.

Dacă vă veţi uita şi ne-am suprapus, am văzut că sunt inteligente. Ele nu merg pe lângă, nu merg, dacă distanţa de două puncte este, trece pe un teren al cercetării agricole, acolo trece şi drumul. Ca o întâmplare şi ca o explicaţie, sigura explicaţie este aceea că aceste drumuri sunt inteligente şi au fost dotate cu capacitatea de a căuta drumul critic ca să treacă prin aceste institute de cercetări.

De ce, domnilor? Pentru simplu motiv că există interese oculte şi singura care nu poate să se apere, pentru că este o biată instituţie de cercetare în care se găsesc nişte oameni care sunt dedicaţi altor lucruri decât cele atât de apropiate de interesele lumeşti: mall-uri, hoteluri, centre de afaceri şi aşa mai departe, nu mai zic de aeroporturi, că măcar acolo a fost consens, toate acestea fac ca aceste terenuri, de fiecare dată, să fie... cu aceste terenuri când se pune problema unui program naţional... păi, cum să fii, domnilor, împotriva construcţiilor de autostrăzi pe care ţara asta nu le-a făcut de 20 de ani? Suntem pe drum... pe unde? Pe terenurile de la Şişeşti.

Este inadmisibil şi dacă vă veţi uita în această guvernare, vorbesc de această guvernare pentru că e acest Parlament, că 80 la sută din terenurile care au fost cedate, exceptând 2-3 mici situaţii, Aeroportul de la Iaşi şi o situaţie legată de nişte... un cimitir la Suceava, toate au fost legate de autostrăzile şi drumurile inteligente.

Vreau să vă spun că avem o singură posibilitate. Că aţi găsit soluţie cei din majoritate să bypass-aţi comisia care s-ar fi putut opune şi ar putea să reprezinte interesele acestor oameni care reprezintă cercetarea agricolă din România, singura soluţie este, dacă tot o faceţi, domnilor, faceţi-o pe bani! Daţi-le măcar acestor institute bani pentru terenurile respective, sigur că e mai simplu să faceţi schimburi în interiorul... daţi-le bani, măcar cu banii cu care-i prejudiciaţi pe aceste terenuri pot să susţină cercetarea românească. Pentru că mi-am dat seama că a ne opune drumurilor inteligente ale guvernării dumneavoastră este imposibil. Măcar, daţi-le, fiţi cinstiţi cu ei şi le daţi bani. Că am auzit pe unii colegi că spun, păi, decât să le dăm bani la privaţi, mai bine să le facem să le treacă pe acolo că nu dăm bani.

Dar vă rog să mă credeţi că noi, prin aceste gesturi repetate, consecvente, studiate, şi, apropo de drumurile astea, inteligente, am văduvit şi am pus cercetarea agricolă românească... şi vreau să vă spun că dumneavoastră sunteţi posesorii patentului potrivit căruia România se va salva prin agricultură. nu va mai avea cu ce! Cartoful, dumneavoastră ştiţi bine ce s-a întâmplat la Braşov, acum bovinele, mâine ovinele şi în nici un caz bipezii care votează în Parlament vor face obiectul acestor modificări.

Mă opun vehement şi vă solicit încă o dată, stimată doamnă preşedinte, în calitate de membră a Biroului permanent, să nu ne mai bypass-aţi comisia noastră când e vorba de cercetare, că acolo aveţi voturi destule, dar mai sunt şi nişte domni din majoritate care nu se supun acestor comandamente şi am hotărât să le respingem şi, pe cale de consecinţă, pe acolo era un fel de drum îngust, raţional, unde puteam să facem ceva. Aţi găsit soluţia. Nu ne mai daţi cu sesizare pe fond aceste aspecte.

Vă mulţumesc.

(În continuare, lucrările sunt conduse de domnul deputat Ioan Oltean, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor, asistat de domnii deputaţi Dumitru Pardău şi Georgian Pop, secretari ai Camerei Deputaţilor.)

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc foarte mult.

Domnul deputat Kelemen, din partea Grupului parlamentar al UDMR.

Domnul Kelemen Atilla Béla-László:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Şi trebuie să cer scuze şi domnului antevorbitorul meu că a venit la microfon un biped care tot are grija ASAS-ului, domnule preşedinte, şi cred că nu contestaţi că pentru unii dintre noi ASAS-ul este foarte important.

Când aţi venit la microfon aţi mai spus aşa, cu jumătate de gură, că prima dată merge ştiinţa la microfon şi după aceea agricultura. Am şi la aceasta un răspuns, domnule coleg, eu o să pun la dispoziţia dumneavoastră lista de lucrări ştiinţifice publicate de mine şi lista titlurilor de cărţi pe care le-am publicat eu, aşa ca să ştiţi că am ceva şi cu ştiinţa, aşa că nu numai medic veterinar sunt sau agricultor.

Cu toate acestea, aici o singură treabă ce aţi spus este o propunere interesantă, o propunere demnă de a găsi ascultare şi la cei care repartizează nişte bani, da, dacă ar trebui, într-adevăr, şi că în ultimii 20 de ani ştiinţa în România şi cercetarea agricolă au ajuns unde a ajuns că a trebuit să facem legi pentru iertarea datoriilor, este tocmai din această cauză că cercetarea agricolă nu prea a avut bani în ultimii 20 de ani. aici domnul coleg Dumitrescu a avut perfectă dreptate.

Şi cu toate acestea, ca unul care mai ales în zootehnie cred că am un cuvânt de spus şi totuşi spun că această lege trebuie aprobată.

Şi eu am o grijă pentru ASAS, cum v-am spus, îmi pare rău că trebuie să diminuăm terenurile ASAS-ului, dar infrastructura este una foarte importantă şi poate că din acest drum care se va crea acolo, acest nod de circulaţie va aduce un pic mai mulţi bani, un pic mai multe vizite din străinătate şi pentru această staţiune de cercetări pentru specia bovină, de fapt, numai două există în ţară, Aradul şi Târgu-Mureşul. Deci, cu toate acestea, sunt absolut conştient de acest risc, dar cred că trebuie această lege aprobată, deci Grupul parlamentar al UDMR va vota pentru această lege.

Mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc foarte mult, domnule deputat.

Domnul deputat Antochi, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat.

Aveţi cuvântul, domnule coleg.

Domnul Gheorghe Antochi:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimate domnule coleg Gheorghe Tinel, nu ştiu câte investiţii aţi făcut în viaţa dumneavoastră, eu vă asigur că numai în ultima unitate în care am lucrat am făcut aproape o sută de milioane, şi din acest motiv, poate este singurul lucru care să-mi fie reproşat, că nu susţin investiţiile.

Am menţionat şi în Comisia pentru agricultură, silvicultură, industrie alimentară şi servicii specifice că suntem pentru aceste lucrări, cu atât mai mult cu cât ele se referă la infrastructură. Şi, îmi pare bine că intervenţiile antevorbitorilor mei, domnul Kelemen, domnul Calimente, domnul Dumitrescu au scos în evidenţă faptul că se remarcă o agresivitate nejustificată pentru suprafeţele administrate de staţiunile de cercetare şi producţie din agricultură.

Dacă aceste lucrări sunt transparente, dacă sunt legale, nu avem nimic împotriva efectuării acestor investiţii. Din păcate, aş vrea să menţionez că prin cele 57 de ha care se scot din circuit, admiţând că autostrada va avea o lăţime de aproximativ 70 de metri, înseamnă că mai mult de 8 km vor fi în perimetrul Staţiunii de cercetare şi dezvoltare pentru creşterea bovinelor de la Arad.

Nu cred, şi asta a fost întrebarea mea, să-mi explice reprezentantul Ministerului Transporturilor dacă pe perimetrul efectiv al staţiunii de cercetări de la Arad se construiesc atâţia kilometri de autostradă. Sunt convins şi ştiu că în asemenea situaţii sunt şi lucrări adiacente, probabil că s-a avut în vedere scoatere din circuit şi a suprafeţelor ce vor fi alocate pentru benzinării, pentru moteluri, pentru spaţii comerciale, în care, dragi colegi, vom vinde în continuare carne de vită din Argentina, lapte şi produse lactate din Olanda, din Franţa, din Ungaria, din Polonia şi din celelalte ţări cu care ne învecinăm.

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Da. Mulţumesc foarte mult.

Domnule ministru Valentin Iliescu, vă rog să răspundeţi acuzaţiilor făcute.

Domnul Valentin Adrian Iliescu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Nu am venit neapărat la microfon pentru a intra în polemică cu antevorbitorii mei, dimpotrivă, trebuie să mă raliez şi eu şi Guvernul României interesului de a sprijini agricultura ca şi domeniu prioritar al economiei. Însă se cuvine să fac câteva precizări menite să informeze corect şi implicit să genereze un vot favorabil pentru acest proiect de lege.

Există la dosarul care în mod sigur a ajuns şi în dezbaterea comisiilor acesta acord al Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice, purtând semnătura domnului preşedinte profesor doctor Gheorghe Sin, care menţionează negru pe alb că la baza punctului de vedere favorabil de susţinere a acestui proiect de lege a stat acordul privind transferul suprafeţei respective de la Staţiunea de Cercetare-Dezvoltare pentru Creşterea Bovinelor Arad.

Aşa cum făcea calculele şi cred că se apropia de adevăr domnul deputat Antochi, lungimea autostrăzii care se construieşte este cam de 7 km, lăţimea ei este de minim 70 de metri, nefiind alocate terenuri pentru construcţia de hoteluri, de benzinării, totul este alocat efectiv pentru construcţia autostrăzii.

Pe de altă parte, aşa cum bine spunea domnul deputat, Guvernul a avut în vedere să elimine cât mai puţin din suprafeţele de teren, dar vreau să vă spun că la modul global, există o serie de criterii pe baza cărora se desenează traseul autostrăzii.

Şi aş vrea să-mi permiteţi, fiindcă este, repet, vorba de o judecată globală, luând în calcule mai multe date, să vedeţi că toate sunt la fel de importante. Aici, la această bucăţică de autostradă a cântărit, în primul rând, fluidizarea traficului în apropierea municipiilor Arad şi Timişoara. S-a dorit diminuarea impactului negativ asupra mediului. S-a dorit devierea traficului de tranzit, creşterea siguranţei utilizatorilor, micşorarea timpului de parcurs şi scăderea poluării la toate nivelele în zonele în prezent tranzitate.

Ajung şi la capitolul cu suprafeţele de teren. S-a dorit ocuparea unor suprafeţe de teren şi scoaterea din circuit a terenurilor slab productive sau neproductive.

De asemenea, s-a dorit pe cât posibil eliminarea demolării unor construcţii existente şi nu în ultimul rând adoptarea unor soluţii constructive, care să permită inspecţia şi efectuarea lucrărilor de întreţinere şi reparaţii curente cu cheltuieli minime de exploatare.

Având în vedere dorinţa sinceră ca Guvernul să susţină în continuare ceea ce înseamnă agricultura, asta nepunând în discuţie în nici un caz utilitatea acestui tronson de autostradă, vă rog, pe cale de consecinţă, doamnelor şi domnilor deputaţi, să fiţi de acord cu proiectul de lege şi să-l votaţi aşa cum a fost el votat.

Ultimul argument pe care vreau să-l menţin şi să-l prezint dumneavoastră, atât Comisia pentru învăţământ, ştiinţă, tineret şi sport, cât şi cealaltă comisie avizatoare, Comisia pentru industrii şi servicii, au avizat favorabil acest proiect şi, în unanimitate de voturi, comisiile sesizate în fond au fost de acord cu raportul de admitere al acestui proiect de lege.

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule ministru.

Stimaţi colegi,

Trecem la dezbaterea pe articole a proiectului de lege. Vă rog să vă pregătiţi cartelele, pentru că va fi nevoie, probabil, să şi votăm.

Raportul comisiei îl aveţi în faţă. Dacă la poziţia 1 sunt observaţii? Nu avem. Adoptată.

Poziţia 2. Dacă sunt observaţii? Nu avem Adoptată.

Poziţia 3. Nu avem observaţii. Adoptată.

Poziţia 4. Sunt observaţii? Păi, dacă au fost prezentate de către preşedintele comisiei, înseamnă că au fost şi reţinute, domnule ministru. Deci, erorile materiale, dacă au fost prezentate, au fost reţinute şi o să le opereze stafful tehnic.

Dacă la poziţia 4, am spus, nu sunt observaţii. Adoptată.

Poziţia 5. Nu avem. Adoptată.

Poziţia 6. Anexele nr.1 şi 2. Sunt observaţii? Nu. Adoptate.

Poziţia 7. Adoptată.

Proiectul de lege a fost adoptat, stimaţi colegi. Rămâne pentru vot final. Da.

Domnul Eugen Nicolăescu, vă rog, din partea Grupului parlamentar al PNL.

Domnule coleg, aveţi cuvântul.

Domnul Gheorghe-Eugen Nicolăescu:

Domnule deputat Ioan Oltean, preşedinte de şedinţă,

Grupurilor parlamentare ale PNL şi PSD din Camera Deputaţilor informează plenul Camerei Deputaţilor că au pregătit şi există în acest moment textul moţiunii simple: "Panglicile doamnei ministru Boagiu" - moţiune simplă, pe care, aşa cum prevede regulamentul, v-o înaintăm pentru a fi, până la urmă, introdusă în procedurile parlamentare.

Domnul Ioan Oltean:

Da. Mulţumesc, domnule deputat.

Luăm act de textul moţiunii simple. Am să-l şi citesc, domnule deputat, să fiţi convins. Rămâne să ne uităm peste text.

Rog stafful tehnic să analizeze.

Continuăm dezbaterile noastre.

Daţi-mi voie să anunţ liderii grupurilor parlamentare şi membri Biroului permanent că şedinţa Biroului permanent de astăzi se amână pentru mâine dimineaţă la ora 10.

Continuăm dezbaterile noastre.

Avem, la punctul 12, proiectul de Lege pentru modificarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă.

Dacă iniţiatorul doreşte să ia cuvântul? Nu doreşte.

Din partea comisiei sesizate în fond. Vă cer scuze, se pare că am încurcat eu proiectele.

În realitate, poziţia 14 urmează din ordinea de zi, Propunerea legislativă privind modificarea şi completarea Legii nr.1 din 11 ianuarie 2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr.18/1991 şi Legii nr.169/1997.

Dacă din partea iniţiatorilor doreşte cineva să ia cuvântul? Nu doreşte.

Din partea comisiilor sesizate în fond? Comisia pentru agricultură, silvicultură, industrie alimentară şi servicii specifice şi Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi?

Domnul preşedinte Fuia, vă rog să prezentaţi raportul comisiilor sesizate în fond.

Domnul Stelian Fuia:

Stimaţi colegi,

Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi şi Comisia pentru agricultură, silvicultură, industrie alimentară şi servicii specifice au fost sesizate în fond cu acest proiect de lege. Potrivit art.75 din Constituţia României, republicată, Camera Deputaţilor este Cameră decizională.

În urma examinării iniţiativei legislative şi a opiniilor exprimate de către membrii comisiilor, s-a hotărât cu unanimitate de voturi să se supună plenului Camerei Deputaţilor, spre dezbatere şi aprobare, propunerea legislativă menţionată, cu amendamentele admise, astfel cum sunt redate în anexa de la raport.

Legea este o lege organică.

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc foarte mult.

Dacă din partea grupurilor parlamentare doreşte cineva să ia cuvântul? Dacă nu, intrăm în dezbaterile generale pe marginea raportului prezentat de către cele două comisii.

Dacă la titlul legii sunt observaţii?

Poziţia 1 din raport. Nu avem.

Poziţia 2, articolul unic. Dacă sunt observaţii?

Poziţia 3. Nu sunt observaţii.

Proiectul de lege rămâne pentru votul final.

15. Proiectul de Lege pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.38/2002 privind întocmirea şi finanţarea studiilor pedologice şi agrochimice şi finanţarea sistemului naţional de monitorizare sol-teren pentru agricultură, precum şi sol-vegetaţie forestieră pentru silvicultură.

Dacă din partea iniţiatorilor doreşte cineva să ia cuvântul? Nu avem solicitări.

Din partea comisiei sesizate în fond? Comisia pentru agricultură, silvicultură, industrie alimentară şi servicii specifice.

Domnule preşedinte Fuia, vă rog să exprimaţi poziţia comisiei sesizate în fond.

Domnul Stelian Fuia:

Comisia pentru agricultură, silvicultură, industrie alimentară şi servicii specifice a fost sesizată cu proiectul de Lege pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 38/2002.

Proiectul de lege face parte din categoria legilor organice.

Comisia a examinat acest proiect de lege şi a aprobat proiectul în unanimitate în data de 4 iulie 2011 şi vă propune adoptarea proiectului de lege cu modificările prezentate în raport.

Mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc foarte mult.

Domnul Tinel Gheorghe, la dezbateri generale, din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal.

Domnul Gheorghe Tinel:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Proiectul pe care astăzi îl supunem atenţiei dumneavoastră şi analizat în Comisia de agricultură are ca obiect modificarea art.3 din Ordonanţa nr.38, în sensul că institutele de cercetare pentru pedologie şi agrochimie, institutul de cercetare care era îndreptăţit pe ordonanţă să facă prin atribuire directă, la solicitarea Ministerului Agriculturii, toate studiile de cercetare pedologică, l-am modificat şi l-am corelat cu prevederile Ordonanţei nr.34/2006 a achiziţiilor publice şi am introdus două alineate noi, în sensul că şi celelalte lucrări se vor face de instituţii sau persoane fizice autorizate de Ministerul Agriculturii în condiţiile legii.

Deci, asta este modificarea de fond care se aduce Ordonanţei nr.38, corelarea cu ordonanţa privind achiziţiile publice.

Grupul parlamentar al Partidului Democrat Liberal vă roagă să susţineţi acest proiect de lege.

Mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Da. Vă mulţumesc.

Dacă mai doreşte cineva să ia cuvântul la dezbateri generale. Dacă nu avem, trecem la dezbaterea raportului comisiei sesizate în fond.

Dacă avem observaţii la titlul legii, poziţia nr.1. Nu avem.

Poziţia nr.2.

Poziţia nr.3, poziţia nr.4 din raport şi poziţia nr.5. Nu avem intervenţii.

Proiectul de lege este adoptat pe articole. Urmează să fie prezentat în şedinţa de vot final.

16. Propunerea legislativă pentru modificarea Legii cooperaţiei agricole nr.566 din 2004.

Dacă din partea iniţiatorului doreşte cineva să ia cuvântul? Nu avem.

Din partea comisiei sesizate în fond, domnul preşedinte Fuia, preşedintele Comisiei pentru agricultură.

Domnul Stelian Fuia:

Comisia pentru agricultură, stimaţi colegi, a fost sesizată cu acest proiect de lege.

Raportul a fost adoptat cu majoritate de voturi în şedinţa din 5 iulie 2011.

Este de competenţa Camerei Deputaţilor şi vă supunem spre aprobare raportul cu amendamentele admise în comisie.

Mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc foarte mult.

Dacă la dezbateri generale doreşte cineva să intervină? Dacă nu doreşte nimeni, vă rog să urmăriţi raportul asupra acestei propuneri întocmit de către comisia sesizată în fond.

Dacă la nr.crt.1 din raport sunt observaţii? Nu sunt.

Nr.crt.2, nr.crt.3, nr.crt.4, nr.crt.5. Nu avem intervenţii.

Proiectul de lege rămâne pentru votul final.

Stimaţi colegi,

Secretariatul m-a anunţat că moţiunea depusă îndeplineşte toate condiţiile menţionate în Regulamentul Camerei Deputaţilor. rămâne ca Biroul permanent, mâine, să stabilească şi data dezbaterii acesteia.

Îi rog pe colegii mei, precum şi pe liderii grupurilor parlamentare, domnul secretar general, să ocupe locul în sala de şedinţă. Domnilor lideri de grup, altfel fac apel la ajutorul chestorilor. Vă rog să ocupaţi loc în sala de şedinţă.

17. Proiectul de Lege pentru modificarea alin.(3) al art.67 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.23/2008 privind pescuitul şi acvacultura.

Dacă din partea iniţiatorilor doreşte cineva să ia cuvântul? Nu avem.

Din partea comisiilor sesizate în fond, Comisia pentru administraţie publică şi Comisia pentru agricultură, domnul preşedinte Fuia, vă rog.

Domnul Stelian Fuia:

Comisia pentru agricultură a fost sesizată în fond cu acest proiect de lege de modificare a alin.(3) al art.67 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.23/2008 privind pescuitul şi acvacultura.

Proiectul de lege modifică art.67 alin.(3) în sensul în care dă atribuţii Regiei Naţionale a Pădurilor pentru a stabili contravenţii pe anumite sectoare de ape din zona montană.

Este o lege ordinară şi a fost adoptată în unanimitate în Comisia de agricultură în data de 4 mai 2011.

Vă supunem la vot raportul cu amendamentele aprobate în comisie.

Mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc foarte mult.

Dacă din partea grupurilor parlamentare la dezbateri generale doreşte să ia cuvântul cineva?

Da, te rog, domnule coleg.

Domnul Marian Avram:

Stimaţi colegi,

Grupul parlamentar al PDL susţine amendamentul prin care angajaţii Regiei Naţionale a Pădurilor au dreptul la contravenţii în zona de habitat natural a Lostriţei. Practic, este o completare bine-venită a proiectului de lege.

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule deputat.

Dacă mai sunt alte intervenţii? Nu mai sunt.

Intrăm în dezbaterea raportului comisiilor sesizate în fond. Vă rog să urmăriţi amendamentele admise.

Dacă la titlul legii, nr.crt.1, sunt intervenţii? Nu sunt.

Nr.crt.2. Nu avem intervenţii.

Dezbaterile pe marginea raportului s-au finalizat.

Proiectul de lege rămâne pentru votul final.

Proiectul de Lege al antreprenorului social, poziţia 18 din ordinea de zi.

Dacă iniţiatorul doreşte să ia cuvântul? Nu doreşte să ia cuvântul.

Din partea comisiei sesizate în fond, Comisia pentru politică economică, domnul vicepreşedinte Petru Călian. A! Iartă-mă, domnule vicepreşedinte. Aveam impresia că Petrică vrea să intervină. Îmi cer scuze.

Domnul Marian Neacşu:

Prezint punctul de vedere al comisiei în urma unor discuţii pe care le-am avut cu iniţiatorul şi având în vedere faptul că la Senat se află o iniţiativă similară intrată în procedură legislativă, vă solicităm retrimiterea la comisie pentru trei săptămâni a acestui proiect, ca să putem să le comasăm pe amândouă.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule vicepreşedinte.

Pe procedură, domnul deputat Petru Călian.

Vă rog, domnule coleg.

Domnul Petru Călian:

Constat că distinsul lider de la PSD a fost mai rapid. Aceeaşi propunere am vrut s-o facem şi noi. în consecinţă, susţinem propunerea Grupului parlamentar al PSD de retrimitere la comisie.

Mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

N-am înţeles, domnule... A!

Domnul deputat Eugen Nicolăescu, liderul Grupului PNL.

Vă rog, domnule coleg.

Domnul Gheorghe-Eugen Nicolăescu:

Domnule deputat Ioan Oltean, preşedinte de şedinţă,

Cred că propunerea de retrimitere la comisie pentru circa trei săptămâni este o propunere corectă şi, după cum aţi observat, cel puţin trei grupuri parlamentare, PSD, PDL şi acum şi PNL, vă propun să supuneţi la vot retrimiterea la comisie. Sunt foarte multe organizaţii neguvernamentale care ne-au solicitat să ne aplecăm mai mult pe acest text de lege, pentru că se pare că are o serie de inconsecvenţe.

Vă mulţumesc. (Aplauze.)

Domnul Ioan Oltean:

Vă mulţumesc.

Supun votului dumneavoastră propunerea de retrimitere către comisia sesizată în fond.

Vă rog să vă exprimaţi prin vot.

161 de voturi pentru, 3 abţineri şi 3 voturi împotrivă.

Câte o săptămână pentru fiecare grup, asta înseamnă trei săptămâni pentru prezentarea raportului suplimentar.

19. Proiectul de Lege pentru modificarea şi completarea Legii apelor nr.107/1996.

Procedură, domnul Mircea Toader, liderul Grupului parlamentar al PDL.

Domnul Mircea-Nicu Toader:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Solicit şi retrimiterea acestei legi la comisie, având în vedere că observaţiile depuse ulterior de către minister trebuie adaptate corespunzător raportului.

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc.

Supun votului dumneavoastră această propunere.

Vă rog să vă pronunţaţi prin vot.

179 voturi pentru, două abţineri şi un vot împotrivă.

Propunerea a fost adoptată.

Proiectul de lege se trimite comisiei sesizate în fond. Termen, două săptămâni.

20. Propunerea legislativă privind utilizarea, conservarea şi protejarea solului.

Domnul Petru Călian, procedură, da? Vă rog.

Domnul Petru Călian:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

În numele Grupului parlamentar al PDL, solicităm retrimiterea la comisie a acestui act normativ pentru două săptămâni pentru că au mai apărut şi alte amendamente care necesită o dezbatere în comisia de specialitate.

Mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Da. Mulţumesc.

Supun votului dumneavoastră şi această propunere.

Vă rog să vă pronunţaţi prin vot.

172 de voturi pentru propunerea făcută, două voturi împotrivă, o abţinere.

10 zile termen pentru comisia sesizată în fond.

21. Proiectul de Lege privind modificarea Ordonanţei Guvernului nr.41/2007 pentru comercializarea produselor de protecţie a plantelor, precum şi pentru modificarea şi abrogarea unor acte normative din domeniul fitosanitar.

Din partea iniţiatorului doreşte cineva să ia cuvântul? Nu doreşte nimeni.

Din partea comisiei sesizate în fond, domnul preşedinte Stelian Fuia.

Domnul Stelian Fuia:

Stimaţi colegi,

Comisia pentru agricultură a fost sesizată în fond cu acest proiect de lege privind modificarea Ordonanţei Guvernului nr.41/2007.

Proiectul de lege are ca obiect de reglementare modificarea alin.(1) al art.1, precum şi a alin.(2¹) al art.2 din Ordonanţa de urgenţă nr.41/2007.

Face parte din categoria legilor ordinare.

Raportul comisiei a fost adoptat în unanimitate în 28 septembrie 2011 şi vă supunem aprobării raportul cu amendamentele aprobate în comisie.

Mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Dacă din partea grupurilor parlamentare doreşte cineva să intervină?

Domnul deputat Antochi, vă rog, din partea Grupului PSD.

Domnul Gheorghe Antochi:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Prin acest proiect de lege se lărgeşte, practic, sfera produselor necesare în agricultură şi în activităţile specifice, care pot fi comercializate şi prin unităţile fitofarmaceutice, pentru a veni în sprijinul tuturor agricultorilor, persoane fizice sau juridice.

Din acest motiv, Grupul PSD va susţine această iniţiativă legislativă.

Domnul Ioan Oltean:

Vă mulţumesc foarte mult.

Dacă mai doreşte cineva să intervină? Nu.

Intrăm în dezbaterea raportului.

Amendamente admise.

La titlul legii dacă sunt observaţii, poziţia nr.1 din raport? Nu sunt.

Poziţia nr.2. Dacă sunt observaţii? Nu sunt. Adoptat.

La poziţia nr.3.

Domnule preşedinte Fuia, vă rog.

Domnul Stelian Fuia:

Este o eroare de dactilografiere la poziţia 3, în preambul. La art.1 se va citi art.2.

Mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Spuneţi care este eroarea.

Deci, art.2 în loc de art.1.

Această eroare materială se operează.

Dacă mai sunt alte observaţii? Nu sunt.

Poziţia 3, adoptată, cu eroarea înlăturată la intervenţia domnului preşedinte.

Dacă la poziţia 4 sunt observaţii? Nu avem.

Raportul comisiei este adoptat.

Proiectul de lege rămâne pentru votul final.

Înţeleg că avem raportul finalizat. E-n regulă atunci.

Stimaţi colegi,

Da. O să mă uit la dumneavoastră, domnule lider.

Stimaţi colegi,

4. Revenim la punctul numărul unu de atracţie pentru ziua aceasta, Proiectul Legii asistenţei sociale.

Potrivit prevederilor art.115 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, acest proiect urmează a fi dezbătut în procedură de urgenţă.

Trecem de îndată la dezbaterea proiectului.

Dacă din partea iniţiatorului doreşte cineva să ia cuvântul?

Domnul secretar de stat Ivăşchescu. Vă rog. E un proiect de lege mult prea important pentru a nu auzi şi punctul de vedere al iniţiatorului.

Vă rog, aveţi cuvântul.

Domnul Nicolae Ivăşchescu (secretar de stat, Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale):

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Scopul prezentului proiect de lege este de a crea un cadru legal şi instituţional unitar şi coordonat prin care să se stabilească principiile şi regulile generale de acordare a măsurilor de asistenţă socială, precum şi criteriile de organizare şi funcţionare a sistemului în vederea asigurării condiţiilor adecvate pentru elaborarea şi respectarea politicilor publice sectoriale în domeniul asistenţei sociale.

Sistemul de asistenţă socială este complementar sistemelor de securitate socială, iar măsurile de asistenţă socială contribuie la inserţia pe piaţa muncii a beneficiarilor şi se acordă astfel încât să prevină şi să limiteze orice formă de dependenţă faţă de ajutorul acordat de stat sau de comunitate.

Principalele elemente de noutate cuprinse în proiectul de lege se referă la: corelarea sistemului naţional de asistenţă socială cu modelele existente în alte state ale Uniunii Europene; diminuarea şi limitarea dependenţei faţă de ajutorul acordat de stat prin participarea activă a persoanei sau familiei la programul de intervenţii individualizat; construirea şi acordarea beneficiilor de asistenţă socială şi serviciilor sociale într-un pachet de măsuri corelate şi complementare; simplificarea procedurilor administrative prin stabilirea unui singur punct de adresabilitate pentru depunerea cererilor şi instituirea unui formular unic de solicitare a beneficiilor de asistenţă socială.

Aş dori să vă mai supun atenţiei că asigurarea dezvoltării reţelei de servicii sociale şi dezvoltarea pieţei mixte de servicii sociale prin crearea posibilităţii contractării furnizorilor serviciilor sociale, atât cu furnizorii privaţi, cât şi cu furnizorii publici.

Proiectul de lege a fost larg dezbătut cu reprezentanţii organizaţiilor neguvernamentale, ai sindicatelor şi patronatelor, ai asociaţiilor profesionale, structurilor asociative ale autorităţilor administraţiei publice locale, precum şi ai serviciilor publice de asistenţă socială. Drept rezultat al acestor consultări, au fost luate în considerare observaţiile formulate de structurile menţionate, alături de observaţiile transmise de Consiliul Legislativ şi de ministerele avizatoare şi amendamentele opoziţiei.

Vă mulţumesc şi vă rog să susţineţi adoptarea proiectului de lege.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule ministru.

Din partea comisiei sesizate în fond, domnul preşedinte Paul Victor Dobre.

Vă rog să prezentaţi raportul Comisiei de muncă.

Vă rog, aveţi cuvântul, domnule preşedinte.

Domnul Victor Paul Dobre:

În conformitate cu prevederile art.95 şi 115 din regulament, Comisia pentru muncă şi protecţie socială a fost sesizată cu dezbaterea pe fond în procedură de urgenţă a Proiectului Legii asistenţei sociale.

La întocmirea raportului, comisia a avut în vedere avizul favorabil al Consiliului Legislativ, al Consiliului Economic şi Social, al Comisiei pentru buget, finanţe, şi al Comisiei pentru administraţie publică.

Proiectul de lege are ca obiect de reglementare instituirea cadrului general de organizare, funcţionare şi finanţare a sistemului naţional de asistenţă socială din România, ce cuprinde serviciile şi prestaţiile sociale acordate în vederea dezvoltării capacităţilor individuale sau colective pentru asigurarea nevoilor sociale, creşterea calităţii vieţii şi promovarea principiilor de coeziune şi incluziune socială.

Comisia propune plenului Camerei Deputaţilor aprobarea proiectului de lege, cu amendamente, în vederea îmbunătăţirii sistemului asistenţei sociale, în scopul prevenirii, limitării sau înlăturării efectelor temporare sau permanente care pot genera marginalizarea sau excluziunea socială a persoanei, familiei, grupurilor sau a anumitor comunităţi.

Proiectul de lege face parte din categoria legilor organice, conform prevederilor art.73 alin.(3) din Constituţia României, republicată.

La lucrările comisiei au fost prezenţi 27 de deputaţi.

Raportul comisiei a fost aprobat cu 14 voturi pentru, 10 voturi împotrivă.

Proiectul de lege a fost adoptat de Senat în condiţiile art.75 alin.(2) teza a III-a din Constituţie.

Camera Deputaţilor este Cameră decizională, potrivit prevederilor art.75 din Constituţie.

În urma finalizării dezbaterilor, comisia propune adoptarea proiectului de lege cu amendamentele din anexă.

Aş vrea să fac trei precizări, domnule preşedinte, şi datorită timpului scurt pe care l-am avut la dispoziţie, sunt câteva lucruri de corectat în raport. Primul: la poziţia 23, art.6, lit.k) devine lit.l), cu următorul cuprins: "Economia socială reprezintă un sector ce cuprinde activităţi economice care în subsidiar şi cu condiţia menţinerii performanţei economice, includ obiective de tip social." - amendament admis.

De asemenea, la poziţia 74, art.18 alin.(1): "Soluţionarea cererii privind acordarea dreptului se face prin actul administrativ emis de autoritatea administraţiei publice centrale sau locale". - amendament admis.

Poziţia 304, art.141 alin.(1): "Contractarea din fonduri publice a serviciilor sociale oferite de furnizori privaţi are în vedere realizarea următoarelor obiective aprobate prin strategiile naţionale şi locale în domeniu." După aceea sunt inventariate. - amendament admis.

Urmare deciziei plenului, comisia a fost trimisă într-o şedinţă pentru adoptarea unui raport suplimentar.

La lucrări au fost prezenţi 26 din totalul de 27 membri.

Raportul suplimentar a fost aprobat cu două voturi împotrivă şi o abţinere.

În urma dezbaterilor, comisia propune, faţă de raportul iniţial, aprobă art.3 din proiectul iniţial de lege şi la art.135 alin.(4) comisia a adoptat următorul amendament: "Sumele fundamentate se alocă din unele venituri ale bugetului de stat pentru finanţarea serviciilor sociale în condiţiile alin.(2) şi se realizează în următoarea ordine de priorităţi: a) serviciile sociale adresate copilului, separat de părinţi, care necesită protecţie specială; b) serviciile sociale adresate persoanelor cu dizabilităţi în funcţie de tipul serviciilor; c) serviciile destinate copilului şi familiei, precum şi pentru persoanele vârstnice în funcţie de tipul serviciilor, de serviciile sociale adresate persoanelor fără adăpost şi persoanelor aflate în risc de excluziune socială, în funcţie de tipul serviciilor".

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Da. Mulţumesc, domnule preşedinte.

Dezbateri generale, stimaţi colegi.

Domnule Mircea Toader, liderul Grupului PDL, aveţi cuvântul.

Vă reamintesc că în cazul procedurii de urgenţă, timpul alocat pentru intervenţii generale este de cinci minute.

Vă rog să respectaţi acest timp.

Domnul Mircea-Nicu Toader:

Da, mă încadrez în cinci minute. Am să fiu foarte scurt.

Grupul nostru susţine acest proiect de lege foarte important privind modul în care este organizat sistemul de asistenţă socială în România şi, mai mult decât atât, vreau să subliniez conlucrarea care a fost între grupurile parlamentare în cadrul comisiei, inclusiv ultima, care va permite, sper eu, să parcurgem foarte repede acest proiect de lege.

Mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule lider.

Din partea Grupului PSD, domnul deputat Cindrea.

Stimate coleg, aveţi cuvântul.

Domnul Ioan Cindrea:

Mulţumesc mult, domnule preşedinte.

Drept este că cinci minute e prea puţin pentru o lege de importanţa legii fundamentale a asistenţei sociale din România. Graba cu care actuala putere doreşte să treacă în două zile legea prin Camera Deputaţilor nu se justifică. Nu se justifică fiindcă e o vorbă în popor: "Graba strică treaba". Şi de fapt am asistat şi astăzi, la întoarcerea în comisie, a unor articole la solicitarea plenului, şi acest lucru demonstrează că se poate şi s-a greşit. Cu siguranţă s-a greşit.

În cele ce urmează o să prezint în câteva cuvinte, în interiorul celor cinci minute, punctul de vedere al Partidului Social Democrat.

Ne aflăm în faţa unei legi fundamentale, Legea asistenţei sociale din România. Din punctul nostru de vedere, am încercat prin amendamentele depuse, şi vreau să spun tuturor colegilor că s-au depus 488 de amendamente la un număr de 187 de articole, faceţi calculul şi vedeţi câte amendamente sunt pe articol, cam trei amendamente pe articol. Ce demonstrează acest lucru? Demonstrează că legea nu este perfectă.

Intenţia noastră, a opoziţiei social-democrate din Parlamentul României, a fost să încercăm modificarea acestui proiect de lege, să-l aducem mai aproape de aşteptările oamenilor, şi nu ale noastre. Trebuie să legiferăm legi pentru oamenii din România, nu pentru interese dictate din afară sau interesele aşa-zise abstracte ale statului. Asta s-a întâmplat în aceste zile. Sub masca unor interese şi acorduri internaţionale la care noi n-am fost parte şi nu ne-au fost prezentate, şi n-au fost dezbătut în Parlament, în faţa unor interese abstracte ale statului, s-a ajuns la un proiect de lege care pe noi ne nemulţumeşte şi suntem nevoiţi s-o spunem din start că nu-l vom vota.

Câteva argumente, cinci, încerc să le sintetizez: unu, statul se derobează de obligaţia constituţională de a asigura un nivel de trai şi de protecţie socială a persoanelor aflate în nevoi sociale deosebite.

Acest lucru nu se realizează. Nu se realizează, fiindcă proiectul de lege, din expunerea de motive, arată că se vor reduce cu o treime cheltuielile statului, ponderea cheltuielilor cu asistenţa socială, de la 2,86% la 2%.

A reduce cu o treime, în condiţii de criză, cheltuielile pentru cei mai nevoiaşi oameni înseamnă că vom arunca povara crizei spre cei mai năpăstuiţi oameni: persoanele cu handicap, cei aflaţi în situaţii de risc social deosebit. Nu putem şi nu suntem de acord cu acest principiu.

Tot legat de resursa financiară, se transferă nejustificat obligaţia statului de a finanţa cheltuielile de asistenţă socială spre autorităţile locale, fără să se rezolve un transfer de fonduri la nivelul autorităţilor locale cu această destinaţie. Neasigurarea acestor resurse lasă această lege, la nivelul autorităţilor locale, fără resurse financiare pentru a finanţa. Iar cei care suntem aici, reprezentăm oamenii şi ar trebui să înţelegem acest lucru grav care se întâmplă prin această lege.

Al doilea argument: se vorbeşte în lege de un indicator social de referinţă. În mod normal, acest indicator social de referinţă ar trebui fundamentat, fundamentat pe un set de indicatori economici şi sociali, care să demonstreze că acea sumă (cea propusă în lege, de 500 lei) ajunge unui om aflat într-o situaţie de risc social deosebit să se întreţină singur la preţurile de astăzi.

Or, acest lucru nu se face în Legea asistenţei sociale. Se face trimitere la o lege de asigurări sociale, la legea şomajului, Legea asigurărilor de şomaj, ceea ce este inadmisibil, pe lângă faptul că indicatorul nu este fundamentat, nici acolo, nici aici, se face o legătură nepermisă într-o lege de asistenţă socială şi o lege de asigurare socială.

Pentru acest motiv, acesta este al doilea motiv pentru care nu vom vota această lege.

Trei: se condiţionează acordarea ajutoarelor persoanelor aflate în situaţii de risc social de situaţia materială a familiei din care provin. Or, nu este normal ca unui om aflat într-o situaţie, spre exemplu, de handicap grav, să-i condiţionezi ajutorul de care are nevoie să se întreţină singur de venitul familiei. Este inadmisibil, se încalcă toate convenţiile încheiate de România, convenţiile internaţionale la care suntem parte, şi principiile de organizare a sistemelor de asistenţă socială din Uniunea Europeană. Or, această condiţionare incorectă a ajutorului social de venitul familiei este incorect. Scopul ajutorului social, să reuşească să se întreţină singur şi să asigurăm integrarea socială şi economică a persoanei care are nevoi sociale.

Al patrulea argument: această lege presupune schimbarea a 16 legi şi o multitudine de hotărâri de Guvern şi acte normative într-un timp scurt. S-a forţat această lege, nu că ne cer organismele internaţionale, ci pentru a se realiza acea economie la bugetul de stat, ca să poată depune actuala putere proiectul de buget, cu cheltuielile de asistenţă socială reduse cu o treime. Or, schimbarea masivă a legislaţiei în domeniul social, a legii de bază, a 16 legi consecvente, a tuturor hotărârilor şi ordinelor de ministru, din punctul nostru de vedere, este o aventură legislativă care pune în pericol interesul cetăţeanului, interesul persoanelor cărora se adresează această lege.

Şi al cincilea argument: imperfecţiunile cu care am început, am căutat prin cele 488 de amendamente să reparăm această lege, şi pe lucruri fundamentale, şi pe probleme de fond şi pe probleme de formă. Nu am reuşit acest lucru.

Faptul că 166 din amendamentele noastre nu au fost aprobate, ne forţează să spunem de acum că această lege nu face altceva decât să distrugă statul social din România, aşa cum este definit în Constituţie şi va fi bomboana pe coliva asistenţei sociale, în detrimentul milioanelor de români.

Din aceste motive, stimaţi colegi, stimaţi colegi ai puterii, vă rog să acceptaţi rediscutarea amendamentelor respinse. În cazul în care nu vor fi acceptate, Grupul parlamentar al Partidului Social Democrat nu va vota această lege, fiindcă nu serveşte interesele cetăţenilor în aceste momente grele de criză.

Mulţumesc, domnule preşedinte, şi pentru înţelegerea că am depăşit timpul. (Aplauze.)

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule deputat.

Doamna deputat Câmpeanu, din partea Grupului parlamentar al PNL.

Stimată colegă, aveţi cuvântul.

Doamna Mariana Câmpeanu:

Mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.

Stimaţi colegi,

Aş vrea să afirm de la început că Legea asistenţei sociale este o lege necesară, importantă pentru societatea românească.

De aceea, poate eu, astăzi, aş fi vrut ca balcoanele acestei săli să fie pline şi aici să fie toate ONG-urile din România, care susţin protecţia copilului, protecţia persoanelor cu dizabilităţi, protecţia persoanelor în vârstă, să susţină o lege importantă sau să nu o susţină, pentru că este o lege care afectează întreaga societate.

Mai mult decât atât, fiind o lege-cadru şi având criterii precise în ea, niciodată nu vom putea şti dacă această lege va putea fi aplicată bine sau prost, în favoarea sau în defavoarea cetăţenilor, pentru că nu este însoţită de acele legi speciale, unde se vor fixa, într-adevăr, toate punctele care legiferează modul în care se desfăşoară această activitate.

Şi avem experienţa Codului muncii, în care amendamente importante, cum ar fi cele referitoare la contractele colective de muncă la nivel naţional şi de ramură sau alte amendamente care priveau dialogul social, am vrut să le introducem şi ni s-a spus "Vor fi reglementate prin legi speciale". Şi s-a ales praful.

Cred că acelaşi lucru se va întâmpla şi cu această lege şi cred că este principalul motiv pentru care Grupul parlamentar al PNL nu va vota această lege.

Încă din expunerea de motive, se desprinde premisa care a stat la baza întregii filozofii a acestei legi: statul nu este responsabil de bunăstarea fiecărui individ. Şi este suficient să citim primele rânduri din art.3 din lege, care spune: "Responsabilitatea privind dezvoltarea propriilor capacităţi de integrare socială şi implicarea activă în soluţionarea situaţiilor de dificultate revin fiecărei persoane, precum şi familiei acesteia".

Ca atare, statul nu are nicio responsabilitate; el creează doar nişte oportunităţi unde să se exprime situaţia persoanei respective şi s-o rezolve familia cum o fi ştiind ea.

Aceasta nu este o întâmplare, este un proces continuu al Guvernului Boc, de dereglementare în domeniul protecţiei sociale, pentru că tot timpul a creat confuzie în societate, aşa cum se creează şi prin această lege, inclusiv în expunerea de motive, amestecând drepturile de asigurări sociale, pensii sau asigurări de şomaj, sau de sănătate, cu drepturile reparatorii pentru veterani, deţinuţi politici şi cu ajutoarele sociale. Un fel de talmeş-balmeş.

Scopul modificării legii este foarte clar: este acela de a scădea cheltuielile bugetare cu asistenţa socială, şi nu combaterea sărăciei, în condiţiile în care indicele sărăciei culminează în acest an şi a atins un maxim istoric, respectiv 46% din populaţie se află în categoria oamenilor săraci.

Cu toate acestea, Guvernul Boc menţine aceeaşi politică de tăiere a cheltuielilor sociale, fără a veni cu alternative. Prezenta lege, scrie în expunerea de motive, se subscrie strategiei de reformă în domeniul asistenţei sociale. Sunt de acord cu Guvernul, de altfel toate reformele Partidului Democrat Liberal au avut acest unic scop: să taie! Atât şi nimic mai mult.

De aceea, începând cu expunerea de motive, spune clar că trebuie să scadă ponderea cheltuielilor cu asistenţă socială de la 2,86% la 2%. Mai clar decât atât, cred că nu mai trebuie să aducem niciun argument.

Pot în continuare să afirm că principiul solidarităţii sociale, la nivel social, dispare, rezultând o rezolvare neunitară a problemei asistenţei sociale în România, cu diferenţe clare între localităţi sărace şi localităţi bogate, între persoane sărace şi persoane bogate.

De asemenea, secţiunea dedicată asistenţei sociale a persoanei cu dizabilităţi, din acest proiect de lege, elimină orice urmă de egalitate de şanse între aceste persoane şi cetăţenii României aflaţi în deplină validitate psiho-senzorială, reprezentând un act de discriminare revoltător şi o tentativă de aservire a persoanelor cu dizabilităţi faţă de serviciile vagi sau inexistente, sau faţă de bunul plac al familiei, chiar.

De aceea, am propus ca acest capitol să fie eliminat şi să se creeze o lege specială, sau să se modifice legea aflată la ora actuală în vigoare, în aşa fel încât să se rezolve problemele persoanelor cu dizabilităţi, să li se redea onoarea şi să se creeze premisa integrării lor în societate.

Susţinem, ca şi toată legislaţia europeană, de altfel, că o persoană cu venituri mai mari nu poate fi discriminată de o persoană cu venituri mai mici şi cu acelaşi tip de handicap, aşa cum este prevăzut în lege, între venit şi compensarea socială a handicapului nefiind nicio legătură.

Este o lege care, dacă se va aplica, va duce la noi măsuri dure împotriva celor care au venituri foarte mici, a celor care, în această iarnă, sunt oricum loviţi deja de faptul că s-au eliminat subvenţiile la căldură. Este, de altfel, un lucru foarte cert, noul act normativ mai mult defavorizează decât ajută categoriile sociale vulnerabile.

În concluzie, proiectul de lege propus de Guvern nu aduce nimic nou pe linia asistenţei sociale, nefiind altceva decât un pretext de a diminua asistenţa socială, dar şi sprijinul, şi aşa redus, de care se bucură săracii României.

De aceea, Grupul parlamentar al Partidului Naţional Liberal nu va vota această lege, dacă amendamentele pe care le-am susţinut şi au fost respinse, nu vor fi acceptate.

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, doamnă deputat.

Dacă mai doreşte să ia cineva cuvântul la dezbateri generale? Nu avem.

În situaţia aceasta, îl rog pe domnul preşedinte al comisiei sesizate în fond să propună timpul pe care să-l alocăm dezbaterii pe articole a raportului comisiei.

Domnul Victor Paul Dobre:

Cred că cel puţin o oră.

Domnul Ioan Oltean:

Timpul propus este o oră, am înţeles.

Îl supun votului dumneavoastră. Deci, timpul propus pentru dezbaterea pe articole: 60 de minute.

Supun votului dumneavoastră această propunere.

Vă rog să vă exprimaţi prin vot.

147 voturi pentru, 18 împotrivă şi 6 abţineri.

Deci, stimaţi colegi, s-a propus o oră ca timp general de dezbatere a raportului. Asta am cerut, asta s-a propus, asta am votat. (Vociferări.)

Domnule preşedinte, vă rog.

Domnul Victor Paul Dobre:

Domnule preşedinte,

Aţi întrebat pentru articol şi v-am răspuns.

Domnul Mircea Duşa (din sală):

Luaţi stenograma!

Domnul Ioan Oltean:

Numai puţin, stimaţi colegi. Am cerut, şi vă rog să mă urmăriţi, am cerut preşedintelui comisiei să propună timpul pe care să-l alocăm dezbaterii raportului pe articole, este normal, raportului care prevede amendamentele comisiei.

Domnul Mircea Duşa:

Domnule preşedinte,

Dumneavoastră întotdeauna respectaţi regulamentul. Vă rog să-l respectaţi şi de data asta. În procedură de urgenţă se solicită propuneri pentru timpul pe articole şi pe amendamente.

Dumneavoastră acum ne spuneţi că... domnul preşedinte al comisiei a propus o oră de articol. Şi s-a aprobat, prin votul Camerei, o oră de articol. (Vociferări.)

Domnul Ioan Oltean:

Stimaţi colegi,

Este bine să vorbim cu regulamentul în mână, ca să fie lucrurile foarte clare. Art.118 alin.(2) şi vă rog să mă urmăriţi. Îl rog inclusiv pe domnul lider să mă urmărească. "După epuizarea dezbaterilor generale, preşedintele Camerei va solicita preşedintelui comisiei sesizate în fond sau raportorului acesteia, după caz, propuneri cu privire la timpul necesar dezbaterii raportului. Durata propusă se va supune aprobării plenului Camerei şi se va trece la dezbaterea pe articole".

Lucrurile sunt foarte clare, stimaţi colegi, în privinţa aceasta nu suntem la început.

Doamna Aura Vasile, vă rog.

Doamna Aurelia Vasile:

Domnule preşedinte de şedinţă,

Pentru a nu intra în conflict, în momentul în care va începe dezbaterea pe articole a acestui proiect de lege, vă rog să respectaţi art.110 alin. (2), care spune aşa: "Supunerea la vot a amendamentelor se face în următoarea ordine: în primul rând, se supun votului amendamentele prin care se propune eliminarea unor texte, apoi amendamentele de modificare şi/sau de completare propuse de comisia sesizată în fond, urmând amendamentele de modificare şi/sau de completare respinse şi cuprinse în raportul comisiei şi apoi cele de corelare tehnico-legislativă...".

Deci, am rugămintea ca dumneavoastră să solicitaţi dacă la articolul respectiv este un amendament respins, să-l solicitaţi pentru a fi prezentat.

Domnul Ioan Oltean:

Am rugămintea să urmăriţi raportul comisiei, cu amendamentele admise şi respinse şi acolo unde se simte nevoia, vă rog să interveniţi.

Doamnă Aura Vasile, este o procedură pe care întotdeauna am respectat-o. Vă rog să nu...

Domnul lider Mircea Duşa.

Domnul Mircea Duşa:

Domnule preşedinte de şedinţă,

Dacă tot am intrat în acest conflict, vă solicit o pauză de 15 minute pentru a stabili între lideri procedura dezbaterii pe articole şi timpul ...

Deoarece dumneavoastră aţi propus, timpul s-a aprobat o oră de articol. Sigur că nu puteţi să întoarceţi votul. Nu se poate repeta.

Solicit pauză de consultări.

Domnul Ioan Oltean:

Stimaţi colegi,

Pauză 6 minute.

După pauză

Domnul Ioan Oltean:

Liderii grupurilor parlamentare au consimţit la un punct de vedere comun. Vă rog să-l ascultaţi. Pe urmă continuăm dezbaterile.

Domnul Mircea-Nicu Toader:

Deci, am convenit, domnule preşedinte, să luaţi fiecare articol, de fapt, fiecare punct din raport şi acolo să întrebaţi dacă amendamentul respins este susţinut sau nu şi apoi mergem mai departe.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc. Să fiţi convinşi că voi face întocmai.

Stimaţi colegi,

Vă rog să urmăriţi cu atenţie amendamentele admise şi respinse, iar acolo unde simţiţi nevoia, să interveniţi. rog secretarii de şedinţă să cronometreze timpul.

Este ora 14,01. La ora 15,01 timpul alocat se epuizează.

La nr.crt.1 - dacă sunt observaţii? Nu sunt.

Nr.crt.2, 3, 4 ...

La nr.crt.3, da, domnul ministru Dan-Mircea Popescu, la respinse.

Vă rog, domnule ministru.

Domnul Dan-Mircea Popescu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Aş vrea să nu trecem rapid peste acest articol, art.3 alin.(1) al proiectului de lege, pentru că aici rezidă...

Domnul Ioan Oltean:

Numai puţin, domnule ministru, înseamnă că poziţia 4, nefiind niciun fel de intervenţie, este adjudecată, poziţia 4 din raport şi urmează poziţia 5 din raport, amendamente admise, unde aveţi dumneavoastră o intervenţie la art.3 alin.(1), îmbunătăţit cu raportul suplimentar întocmit de către comisie.

Acum vă rog să vă exprimaţi poziţia.

Domnul Dan-Mircea Popescu:

Vă mulţumesc.

Cred că ne-am înţeles. Este vorba de art.3 alin.(1) al proiectului de lege, prin care puterea nu face altceva decât să transpună legile economiei de piaţă la nivelul societăţii, la nivelul statului. Deşi aici, în opinia noastră, trebuie mult mai multă prudenţă, căci valorile sunt diferite, legile de funcţionare sunt diferite, obiectivele sunt diferite.

Partidul Social Democrat nu poate concepe statul ca pe o societate comercială, unde concurenţa, eficienţa, profitul sunt determinante. În viziunea noastră, stimaţi colegi, statul trebuie să fie expresia interesului general, valorile lui fundamentale fiind coeziunea socială, solidaritatea, responsabilitatea, binele comun. El trebuie să răspundă într-un mod adecvat nevoilor cetăţenilor, altfel el este doar o formă fără fond.

El trebuie să răspundă unui obiectiv general, respectiv dezvoltarea inclusivă şi o societate inclusivă. Oamenii, stimaţi colegi, nu sunt numai în competiţie unul cu celălalt, aşa cum dumneavoastră ne spuneţi prin acest articol. Nu, oamenii au şi o mare nevoie unul de celălalt. Iată de ce incluziunea, coeziunea socială, solidaritatea, binele comun sunt valorile pe care societatea, statul se bizuie ca pe nişte piloni.

Prin tot ceea ce conţine acest articol, stimaţi colegi, prin tot ceea ce puterea propune astăzi, prin acest proiect de lege, dumneavoastră săpaţi tocmai la baza acestor piloni, ce definesc statul, în general, şi statul social, în special.

În lupta surdă dintre piaţă şi stat, aţi uitat tocmai ceea ce este esenţial: cetăţeanul român, cu viaţa lui, cu speranţele lui, cu idealurile lui, cu năzuinţele lui de a trăi mai bine.

Lucrurile sunt cu atât mai dramatice cu cât aici vorbim, stimaţi colegi, de persoanele cele mai vulnerabile din România: copii, vârstnici, persoane cu handicap.

Iată de ce Partidul Social Democrat vine cu următorul amendament, repet, la art.3 alin.(1). Acesta sună după cum urmează: "Responsabilitatea privind dezvoltarea propriilor capacităţi de integrare socială şi implicarea activă în soluţionarea situaţiilor de dificultate revine atât statului, cât şi fiecărei persoane, precum şi familiei acesteia. Autorităţile statului intervin prin crearea de oportunităţi egale şi prin acordarea de beneficii de asistenţă socială şi servicii sociale adecvate".

Vă mulţumesc. Acesta este amendamentul pe care vă rog să-l supuneţi votului plenului.

Domnul Ioan Oltean:

Domnule ministru, numai puţin. Acest amendament nu se regăseşte în amendamentele respinse de către comisie.

Domnul Dan-Mircea Popescu:

Poziţia 3 alin.(1), acesta este amendamentul pe care l-am făcut în plenul comisiei de specialitate, acesta este amendamentul reţinut pentru dezbaterea în plen. Aşa că vi l-am prezentat ca atare.

Domnul Marian Neacşu (din sală):

Este poziţia nr.3 alin.(1) la amendamente respinse, pagina 149.

Domnul Ioan Oltean:

Stimaţi colegi,

În fapt, domnul ministru a propus eliminarea expresiei "în subsidiar", din textul iniţial adoptat de către comisie.

Vă rog, domnule ministru.

Domnul Dan-Mircea Popescu:

Domnule preşedinte,

Aţi sesizat parţial exact. Într-adevăr, este vorba şi de eliminarea sintagmei "în subsidiar", dar şi de introducerea sintagmei "atât statului, cât şi ...", după prima parte a alineatului. Această sintagmă lipseşte, nu ştiu din ce motive, din raportul înaintat astăzi.

Deci, repet, după "soluţionarea situaţiilor de dificultate revine" introducem sintagma "atât statului, cât şi fiecărei persoane" şi textul curge în continuare.

Domnul Ioan Oltean:

Domnule coleg,

Şi rog şi preşedintele comisiei sesizate în fond, nicăieri în raport nu apare această modificare solicitată de către dumneavoastră. Vă rog foarte mult, să faceţi precizarea, domnule preşedinte.

Domnul Victor Paul Dobre:

În raport apare numai eliminarea "în subsidiar." Restul nu s-a prins.

Domnul Ioan Oltean:

Da, deci, de aceea nu găseam amendamentul. În raport apare doar eliminarea sintagmei "în subsidiar" şi nu pot propune plenului decât această propunere, domnule ministru. Ea se găseşte în raport şi nu pot să adaug la raport.

De aceea, vă rog, stimaţi colegi, să vă pronunţaţi asupra acestei propuneri. Deci, repet, eliminarea sintagmei "în subsidiar" din corpul art.3 alin.(1).

Vă rog să vă exprimaţi prin vot.

Cu 87 voturi împotrivă, 2 abţineri şi 53 pentru, amendamentul a fost respins.

Domnul deputat Bogdan Duvăz, pe procedură, vă rog.

Domnul Bogdan Nicolae Niculescu Duvăz:

Îmi pare rău, domnule preşedinte, că declanşând cu foarte mare viteză procedura de vot, n-am putut să fac intervenţia la momentul potrivit, dar procedura rămâne în vigoare.

Dacă era o eroare materială recunoscută de comisie, că acest amendament ar fi fost făcut în termenii pe care i-a susţinut domnul ministru Dan-Mircea Popescu, această eroare materială trebuia să cerem să fie corectată şi pentru asta, acest articol putea să se întoarcă la comisie, pentru a cuprinde amendamentul aşa cum a fost el făcut.

Faptul că nu este cuprins, repet, şi se recunoaşte eroarea materială, trebuia corectat. Îmi pare rău că dumneavoastră aţi grăbit puţin votul şi n-am prins acest moment, dar poate că nu este târziu, totuşi, să reflectăm asupra acestui subiect.

Mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Domnule deputat, mulţumesc.

Vă rog să urmăriţi şi dumneavoastră cu atenţie, şi eu cu atenţie, dar în raport nu există decât acest amendament. Nu putem discuta... Iar preşedintele comisiei a spus că acesta este articolul corect.

Ţin doar să precizez că în raportul suplimentar, art.3 este menţinut în forma iniţială, pe când în raportul de fond al comisiei se propunea eliminarea acestui articol.

În consecinţă, art.3 rămâne aşa cum este prevăzut în raportul suplimentar.

Dacă la poziţia 6 sunt observaţii? Nu.

Poziţia 7?

Da, domnule Cindrea, la poziţia ...?

Domnul Ioan Cindrea:

Domnule preşedinte, cu tot respectul pe care vi-l purtăm, de la 3 aţi trecut direct la 5. Nu este corect.

Rugămintea noastră este să urmăriţi amendamentele.

Domnul Ioan Oltean:

Domnule deputat, eram la poziţia 5. După poziţia 5, urmează poziţia 6, nu există alta, îmi pare foarte rău.

Domnul Ioan Cindrea:

Nu, aţi fost la poziţia 3. Discutam poziţia 3, amendamentul domnului deputat Dan-Mircea Popescu, şi aţi trecut direct la 5.

Domnul Ioan Oltean:

Domnule deputat, iertaţi-mi acest dialog, dar vreau să fie lucrurile foarte clare. Era vorba de poziţia 5 "Amendamente admise".

Domnul Ioan Cindrea:

Domnule preşedinte,

Ori discutăm pe articole, ori discutăm pe amendamente respinse. Faptul că dumneavoastră discutaţi pe amendamente admise, ce observaţii să avem la amendamentele admise? Dumneavoastră trebuie să supuneţi dezbaterii amendamentele respinse sau, atunci mergem pe fiecare articol, alineat şi literă. Dacă nu, e haos. Dar cred că graba dumneavoastră...

Domnul Ioan Oltean:

Haideţi să punem lucrurile la punct şi să nu faceţi observaţie fără să verificaţi.

La poziţia 5 e vorba de art. 3, care a fost adoptat.

La poziţia 6, care urmează, e vorba de art. 4, alt articol nu există.

Domnul Ioan Cindrea:

Domnule preşedinte,

Eu nu vreau să intru în contradicţie cu dumneavoastră...

Domnul Ioan Oltean:

Păi, vă rog foarte mult, nu faceţi observaţii dacă nu aveţi garanţia că spuneţi şi adevărul.

Vă rog să interveniţi acum.

Domnul Ioan Cindrea:

Eu vreau doar atât să vă spun, că este incorect şi o faceţi intenţionat. Eu la art. 6, împreună cu colegii mei din Partidul Social Democrat, avem un amendament.

Domnul Ioan Oltean:

Domnule deputat,

Nu suntem la art. 6! Suntem la art. 4 din raport, art. 4 din lege.

Domnul Ioan Cindrea:

Domnule preşedinte,

Dumneavoastră vorbiţi poziţie, şi acum vorbiţi de articole! Păi, hotărâţi-vă ce vreţi să faceţi aici! Deci până acum vorbeaţi de poziţii şi acum îmi spuneţi că sunteţi la art. 4.

Domnul Ioan Oltean:

Vorbeam de poziţia 6, art. 4.

Domnule preşedinte, vă rog să clarificaţi.

Domnul Victor Paul Dobre:

Domnule preşedinte,

Eu vă rog să ţineţi cont de propunerea domnului deputat Cindrea şi să mergem pe amendamentele respinse, pentru că cele admise sunt admise, sunt votate. Şi dacă la vreunul din cele admise se fac observaţii..., dar să mergem pe lista amendamentelor respinse şi atunci cred că e mult mai uşor.

Domnul Ioan Oltean:

Domnule preşedinte,

Niciodată nu s-a procedat în felul acesta. Amendamentele admise trebuie supuse votului. La multe amendamente admise sunt observaţii, sunt amendamente care au fost respinse. Eu nu pot să nu le supun votului. Deci, vă rog să mă urmăriţi. Am să mă duc, am să nominalizez poziţia şi articolul din raportul de amendamente admise. Vă rog, domnule lider.

Domnul Marian Neacşu:

Vă mulţumesc.

Doar o precizare, domnule preşedinte, ca să nu mai existe dubiu. Evident că trebuie parcurse şi amendamentele admise, că ele trebuie susţinute prin vot. V-aş ruga frumos, ca să nu existe confuzii, să discutăm şi să parcurgem cât de repede se poate lista amendamentelor admise, şi apoi separat vom discuta amendamentele respinse, exact în ordinea de la 1 şi până la 160 şi câte sunt.

Domnul Ioan Oltean:

E o procedură nouă, neregulamentară.

Domnule Márton Árpád, vă rog.

Domnul Márton Árpád-Francisc:

Domnule vicepreşedinte,

Doamnelor şi domnilor,

Şi aceasta ar putea fi o soluţie pe care să o votăm. E puţin dincolo de prevederea regulamentară, pentru că, conform spiritului şi textului regulamentului, dacă a fost adoptat un amendament, nu mai pun un alt amendament care doreşte să reglementeze aceeaşi problemă, altfel.

Ca atare, conform regulamentului nostru, amendamentele admise se supun votului dacă au fost puse în discuţie. Dacă nu, se consideră a fi adoptate.

Dacă se pune în discuţie, se supune votului varianta comisiei. Dacă ea nu trece, se supune votului doar atunci amendamentul respins. Aceasta este conform regulamentului.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc.

Domnul preşedinte Cristian Dumitrescu.

Îngăduiţi-i distinsului dumneavoastră coleg să vă ia înainte.

Domnule preşedinte, ca un vechi cunoscător al regulamentului, ascultăm cu atenţie poziţia dumneavoastră.

Domnul Cristian-Sorin Dumitrescu:

Doamnelor şi domnilor colegi,

Domnule preşedinte de şedinţă,

Acum plătim precedentele. Pentru că vreau să vă spun că acest sistem sui-generis prin care dumneavoastră propuneţi să dezbatem proiectul de lege l-am introdus când am dezbătut proiectul de Lege privind educaţia, faza aceea pe sectoare, adică în sensul că am dezbătut în Camera Deputaţilor. Pentru că pe urmă a fost adoptată Legea educaţiei.

În momentul în care avem legi ample, legi dezbătute, modalitatea de a propune întâi să dezbatem şi să aprobăm amendamentele admise este incorectă, pentru că în momentul în care un amendament a fost admis, nediscutându-se şi respingerea, practic noi nu mai avem subiect. O să trecem probabil în câtva timp peste amendamentele admise, avem legea parcursă, după care ici, colo, mergem la amendamentele respinse, care de fapt ele privesc un articol care, de fapt, a fost poate chiar amendat şi a trecut chiar prin votul Parlamentului.

Este neproductiv din punctul acesta de vedere, este o modalitate de a merge mai repede poate cu dezbaterea, dar este ruşinos, pentru că la o lege de o asemenea importanţă şi de o asemenea încărcătură socială şi cu responsabilităţi atât de mari, practic vom trece la trap în Camera Deputaţilor un proiect de lege, datorită majorităţii, fără măcar să discutăm marile probleme pe care acest proiect de lege le ridică.

Şi atunci vă întreb pe dumneavoastră, domnilor colegi, reuşim, sub presiunea reprezentanţilor lăbuţelor, să tot prelungim dezbaterea unui proiect de lege, deci cei cu patru lăbuţe, da, şi sub presiunea oamenilor din ţara aceasta, a cetăţenilor care în felul acesta sunt aduşi în pragul disperării, introducem astfel de proceduri. Cui foloseşte? Nici măcar dumneavoastră! Şi am profitat să vin aici la microfon, să mă uit în ochii celor din majoritate şi să vă spun că dumneavoastră, domnilor, o să vă duceţi, ştiţi acest lucru, dar încerc şi eu să mai răsucesc, aşa, vă duceţi în circumscripţia dumneavoastră şi va trebui să explicaţi aceste lucruri colegilor dumneavoastră şi mai ales concetăţenilor. Va fi foarte greu. Iar dacă veţi spune că acest lucru nici măcar nu a fost dezbătut, ceea ce vrea domnul preşedinte de şedinţă, invocând prevederi regulamentare, este cu atât mai... era să zic grav, dar de fapt cuvântul este ruşinos. Este ruşinos, pentru că aşa s-a întâmplat şi la modificările aduse Codului muncii, aşa s-a întâmplat şi cu Legea pensiilor şi aşa se întâmplă acum cu o lege care priveşte cea mai dezavantajată parte a societăţii.

Domnul Ioan Oltean:

Domnule deputat, dacă-mi îngăduiţi, cu tot respectul pe care vi-l port, o dată, nu suntem la dezbateri generale, unu. Doi: vorbiţi în cadrul celor 60 de minute alocate pentru dezbaterea pe articole. Vă rog să reţineţi acest lucru!

Domnul Cristian-Sorin Dumitrescu:

Domnule preşedinte, aceasta este o ruşine! Umblaţi cu matrapazlâcuri d-astea, că a ieşit o neînţelegere? Se spune clar: cât durează dezbaterile generale şi cât durează pe articole. Ce e aceea că aţi aprobat o oră? Păi cum să discuţi, domnule, legea aceasta într-o oră? Păi ce suntem noi? Nici la şedinţa de bloc nu discuţi o oră pe astfel de probleme! Şi dumneavoastră vreţi să discutăm această problemă fundamentală într-o oră? Eu cred că dumneavoastră glumiţi! (Aplauze.)

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc. N-am înţeles de ce sunteţi nervos, dar, mă rog...

Domnul Cristian-Sorin Dumitrescu:

A pronunţat cuvântul. A zis că-s nervos. Eu mă identific cu acel nervos.

Domnule preşedinte de şedinţă, nu-s nervos! Sunt extraordinar de nervos! Şi fiecare ar trebui să fie nervos şi revoltat şi mai ales dumneavoastră, domnilor, pentru că noi suntem în opoziţie. Şi aşa lumea nu prea înţelege care e în opoziţie, care e în majoritate, pe toţi ne apostrofează, ca să nu folosesc acel cuvânt. Dar dumneavoastră duceţi povara electorală şi nu puteţi să spuneţi, măcar argumentaţi. Eu aş vrea să vină, că aşa e la Parlamentul European. Am fost acolo, a fost foarte frumos....

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc.

Domnul Cristian-Sorin Dumitrescu:

Imediat! Un moment. Nu vă spun tot ce am făcut la Parlamentul European.

Deci, am fost acolo şi am văzut. Un amendament se susţine obligatoriu pro şi contra. Două minute, să nu vorbească mult, cât am vorbit eu acum, da? Pro şi contra. Şi să vină unul de la dumneavoastră să-l susţină, domnule. Nu dânsul, nu ştiu cine sunteţi dumneavoastră, nu v-am văzut niciodată, probabil că am lipsit eu, că sunteţi o persoană importantă, dar ştiu că nu sunteţi ministrul muncii...

Domnul Ioan Oltean:

Vă rog, domnul ministru este secretar de stat... Pentru informarea dumneavoastră...

Domnul Cristian-Sorin Dumitrescu:

Domnilor colegi, este altă problemă, că mă enervez!

Domnul Ioan Oltean:

Vă rog să nu vă enervaţi, că face rău la inimă!

Domnul Cristian-Sorin Dumitrescu:

Sigur, staţi liniştiţi, că nu e nici o problemă!

Domnilor colegi, la o astfel de lege ministrul muncii nu este prezent? Păi la care lege este prezent? Unde este? În tranşee, da?! Deci, o lege atât de importantă pentru cetăţenii acestei ţări este tratată la nivel de secretar de stat.

Tot respectul, domnule secretar de stat, vă doresc o carieră politică îndelungată, dar unde e ministrul? Păi, vreau să vă spun că în parlamentele la care am participat şi eu şi era şi domnul coleg de la pupitru, la o astfel de lege dacă nu venea ministru, se ridica toată lumea în picioare şi mai veneam când venea ministrul. Aceasta este din amintiri.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc. Numai puţin, vreau să precizez următorul lucru, domnule Duvăz. Sigur, şi eu sper că doamna ministru ajunge şi îl rog pe domnul secretar de stat să o sune, să vină la pupitru aici...

Domnilor colegi, dezbaterea şi astăzi urmează aceeaşi procedură: raportul comisiei cuprinde amendamente admise şi amendamente respinse. În paralel se supun atenţiei dumneavoastră aceste amendamente. Nu a fost niciodată o altă procedură, decât cea pe care şi astăzi o folosesc. Important este să urmărim cu atenţie cu toţii care sunt articolele care sunt supuse atenţiei dumneavoastră. În rest, totul decurge absolut procedural.

Domnul deputat Bogdan Niculescu Duvăz. Vă rog, domnule coleg. Sper că nu v-aţi luat după distinsul nostru coleg şi să vă supăraţi şi dumneavoastră.

Domnul Bogdan Nicolae Niculescu Duvăz:

Domnule preşedinte, nu e locul de supărare. Într-adevăr, ne putem exprima dezacordul şi uneori chiar revolta.

Domnule preşedinte, câteva lucruri procedurale. În primul rând, ordinea de vot este una şi susţinerea amendamentelor respinse este altceva. Spiritul regulamentului este ca aceste amendamente respinse să fie susţinute, dacă se doreşte ca ele să fie susţinute de către cei care le-au făcut, astfel încât respingerea din comisie să se poată schimba în plen. Dacă dumneavoastră nu le puneţi în discuţie amendamentele respinse şi nu avem susţinerea lor, dezbaterile, practic, devin pur formale. Marea Adunare Naţională era mult prea democratică pentru noi.

Deci, încă o dată, lăsaţi amendamentele să fie puse în discuţie şi susţinute. Aceasta este rugămintea noastră, ca şi grup de opoziţie.

Al doilea lucru pe care vreau să vi-l solicit să-l înţelegeţi că tot în acest spirit al regulamentului, intervenţiile privind procedura, aşa cum eu fac în momentul acesta, nu sunt în timpul dezbaterilor pe care dumneavoastră le-aţi fixat, şi aşa, în opinia noastră, forţând nota.

Deci, intervenţiile noastre, care sigur trebuie să respecte şi ele regulamentul, nu sunt în acest timp.

Şi al treilea lucru pe care vreau să vă rog...

Domnul Ioan Oltean:

Numai puţin!

Domnul Bogdan Nicolae Niculescu Duvăz:

Numai o secundă, domnule preşedinte, că termin cu o frază.

Domnul Ioan Oltean:

Vă rog.

Domnul Bogdan Nicolae Niculescu Duvăz:

Există, din păcate, obiceiul ca miniştrii să nu fie prezenţi şi regret că în cazul nostru este un ministru care este şi parlamentar, deci ştie ce înseamnă să fii parlamentar şi să doreşti ca ministrul să fie de faţă, lucru pe care, fie vorba între noi, şi Regulamentele şi Constituţia îl obligă. Dar dacă nu este ministrul şi acceptăm până la nivel de secretar de stat un obicei pe care l-am dobândit, din păcate, încet, încet în timp, dar care acum devine foarte accentuat, rugăm respectuos pe domnii secretari de stat care vin aici să se prezinte sau să-i prezentaţi dumneavoastră, pentru că într-adevăr există o mare derută în momentul în care cineva vorbeşte în numele Guvernului şi nu ştim cine este.

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc şi eu.

Stimaţi colegi,

Cred că putem să continuăm dezbaterile.

La art. 4. Vă rog, domnul deputat Cristian Dumitrescu. La art. 4 dacă aveţi amendamente.

Domnul Cristian-Sorin Dumitrescu:

Îi mulţumesc domnului coleg Duvăz că într-adevăr a punctat ceea ce este adevărat. Că ceea ce se discută pe baze procedurale nu face parte din timpul de dezbatere, deşi eu nu cred că vom discuta numai asta...

Domnul Ioan Oltean:

Puteţi să precizaţi şi articolul din regulament care precizează acest lucru, domnule deputat?

Domnul Cristian-Sorin Dumitrescu:

E un articol acolo la sfârşit, cu asterisc, spune "bunul-simţ politic".

Domnul Ioan Oltean:

Vă rog, domnule deputat, să nu...

Domnul Cristian-Sorin Dumitrescu:

Domnule preşedinte de şedinţă, în nume personal, Cristian Dumitrescu, membru în Parlamentul României, vă solicit să chemaţi ministrul muncii, dacă se află în ţară, dacă nu se află în ţară, chiar nu sunt nici eu absurd, să se prezinte la această şedinţă care va mai dura nu o oră şi să fie prezent. Tot respectul, domnule secretar de stat, nu am nici un motiv să fiu... v-am spus, nu vă cunosc activitatea, probabil că este meritorie, sunteţi probabil un tehnocrat, important este că un astfel de proiect de lege nu admit eu, Cristian Dumitrescu, să se discute... Da, eu, Cristian Dumitrescu, membru în Parlamentul României cu aceleaşi drepturi ca şi dumneavoastră.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule Dumitrescu. Vă asigur că am rugat pe domnul secretar de stat să o sune pe doamna ministru să vină şi probabil în câteva minute va fi prezentă aici.

Domnul Cristian-Sorin Dumitrescu:

Dacă spuneaţi de la început că aţi făcut diligenţele, nu mai veneam la microfon.

Domnul Ioan Oltean:

Am luat act de protestul dumneavoastră, domnule deputat, şi dezbaterile pot să continue.

La art. 4 sunt observaţii? Poziţia 6 din amendamente admise. Nu avem.

Poziţia 7, art. 5 lit. a). Sunt observaţii? Nu.

Articolul 5, lit. b) şi c) sunt observaţii? Nu avem.

Articolul 5 lit. d). Sunt observaţii? Nu.

Articolul 5 lit. e). Sunt observaţii?

Articolul 5 lit. f) şi g) sunt observaţii? Nu avem.

Articolul 5 lit. h) până la l) sunt observaţii? Nu avem observaţii.

Articolul 5 lit. m)? Nu avem.

Articolul 5 lit. n), s). Sunt observaţii? Nu avem observaţii.

Articolul 5 lit. t), u)? Nu avem observaţii.

La art. 5 lit. u) există un amendament. Înţeleg că nu e susţinut.

Mergem mai departe, art. 5 literă nouă, litera v). Sunt observaţii? Nu sunt observaţii.

Articolul 6.

Domnul Cindrea are la art. 6. Domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Ioan Cindrea:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Mă bucur că ne-am revenit şi că ne înţelegem.

Domnul Ioan Oltean:

Aţi văzut cât de uşor se rezolvă lucrurile?

Domnul Ioan Cindrea:

Ar fi fost culmea să nu ne putem înţelege.

La art. 6 lit. a) Grupul PSD are un amendament. E vorba de definiţii. E vorba de prima definiţie: "acreditarea furnizorilor de servicii sociale". Noi considerăm că acreditarea are ca scop şi certificarea calităţii serviciului şi am introdus ca şi amendament calitatea serviciilor acordate de furnizori, bineînţeles în baza unor criterii şi aşa mai departe. Noi considerăm că este esenţială. Dacă acreditarea nu certifică calitatea serviciilor, nu-şi atinge scopul şi cred că legea are de suferit.

Mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule deputat.

Stimaţi colegi, aţi ascultat amendamentul. Supun votului dumneavoastră propunerea domnului deputat.

Cine este pentru?

Cu 87 de voturi împotrivă, 3 abţineri şi 72 pentru, amendamentul a fost respins.

La lit. a) amendamentul a fost respins.

La art. 6 lit. b).

Da, domnule deputat, vă rog să susţineţi amendamentul aflat la poziţia 7 din raportul cu amendamente respinse.

Aveţi cuvântul.

Domnul Ioan Cindrea:

Este vorba de definirea anchetei sociale. Un punct esenţial, din punctul nostru de vedere, este că această anchetă socială nu se poate face de orice personal sau personal din cadrul unei instituţii, fie autoritate locală, fie instituţii de specialitate, şi trebuie făcută de un asistent social. De fapt, în finalul alineatului am introdus obligativitatea ca această anchetă să se efectueze de un asistent social, considerând că demonstrează profesionalism, evită cazurile sociale frauduloase şi că ştie ceea ce face şi prezintă responsabilitate, fiindcă se acordă nişte drepturi băneşti şi bineînţeles şi se asigură întreg procesul de integrare socio-profesională a persoanei aflate într-o situaţie de risc social deosebit. Aceasta presupune la nivelul fiecărei primării cel puţin un asistent social care în mod profesionist să-şi facă treaba şi să întocmească aceste anchete.

Mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc.

Domnule preşedinte Paul Victor Dobre, vă rog.

Domnul Victor Paul Dobre:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Intervin în susţinerea argumentelor aduse de colegul Cindrea şi vreau să vă atrag atenţia asupra unui lucru, mai ales că este şi domnul ministru de finanţe aici.

Una din motivaţiile puterii, privind această lege, motivul principal, ce s-a întâmplat la Sibiu, fraude şi aşa mai departe.

Din aceste considerente, am insistat şi în comisie ca această activitate să o facă oameni profesionişti, ca această activitate să nu permită derapaje de tipul celor menţionate, ca această activitate să se facă cu oameni pregătiţi. Este adevărat că în aceşti trei ani a fost un titlu de glorie pentru fiecare ministru să raporteze câţi oameni a dat afară, şi la primării ei n-au raportat, lor li s-a tăiat personalul.

Dacă vrem să facem ceea ce tot spunem, ceea ce explicaţi şi propuneţi, acest amendament al nostru este extrem de important. Anchetele sociale trebuie să fie făcute de oameni cu pregătire, altfel, degeaba am făcut această lege şi, mă rog, dumneavoastră nu o să aveţi prea mult timp să vă plângeţi, dar o să ne creaţi şi nouă unele inconveniente pe care sperăm că le vom corecta.

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Doamna Câmpeanu, vă rog. Pe acelaşi amendament, da? Vă rog.

Doamna Mariana Câmpeanu:

Mă scuzaţi că intervin tot pe acelaşi amendament, dar aş vrea să vă conving că nu are niciun impediment asupra bugetului şi că nu trebuie mâine într-o primărie neapărat angajat un asistent social, aşa cum nu s-a făcut de trei ani de zile.

În legea specială, aşa cum aţi mai făcut, domnilor parlamentari de la putere, puteţi să introduceţi un amendament ca într-un interval de timp să se facă această angajare. Este normal ca într-o lege cadru să instituim un principiu corect, legal şi necesar, acela că ancheta trebuie făcută de organe de specialitate, şi nu de nea Gheorghe, care este tractorist sau nu ştiu, de ţaţa Leana care dă cu mătura. Că aşa se întâmplă, ştiţi şi dumneavoastră foarte bine. Fiecare trebuie să-şi facă meseria. Deci, nu are impediment asupra bugetului. Poate vă conving cu acest argument.

Mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Dacă i-aţi convins...

Da, domnule deputat...

Domnul Gheorghe Firczak:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Îi spun distinsei colege din judeţul Hunedoara că mă cheamă Gheorghe şi nu sunt tractorist.

Mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnilor colegi.

Supun votului dumneavoastră amendamentul pe care vi l-au prezentat distinşii noştri colegi.

Vă rog să vă exprimaţi prin vot.

86 voturi împotrivă, 76 pentru, o abţinere, amendamentul a fost respins.

La art. 6 lit. b) mai avem un amendament. Nu este susţinut.

Articolul 6, la poziţia 18 avem art. 6 literele de la b) până la e). Nu sunt observaţii.

Articolul 6 litera f). Avem un amendament respins. Dacă este susţinut? Domnul deputat Adrian Solomon. Domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Adrian Solomon:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Propunem completarea literei f) în următorul sens: "Finanţarea serviciilor sociale reprezintă procedura utilizată de autorităţile administraţiei publice centrale sau locale, în vederea contractării de servicii sociale pentru furnizarea de servicii sociale sau pentru administrarea instituţiilor publice de asistenţă socială, în conformitate cu procedurile stabilite de lege". Aceasta, pentru o mai bună transparenţă în contractarea acestui tip de serviciu.

Mulţumesc.

Supun votului dumneavoastră acest amendament. Vă rog să vă pronunţaţi prin vot.

Cu 95 de voturi împotrivă, 78 pentru, amendamentul a fost respins.

Acum, la poziţia 19, litera f), în forma comisiei.

Vă rog să votaţi forma comisiei de la poziţia 19 din raport, art. 6 lit. f).

Vă rog să vă pronunţaţi prin vot.

Cu 130 de voturi pentru, 43 împotrivă şi o abţinere amendamentul a trecut aşa cum l-a propus comisia.

La poziţia 20, art. 6 lit. g) nu avem amendamente respinse.

Este vreo intervenţie? Nu. Este adoptat.

Articolul 6 lit. h). Avem un amendament respins. Domnul deputat Adrian Solomon. Vă rog, domnule deputat, să susţineţi amendamentul.