Parliamentary debates

Şedinţa a început la ora 8,40.

Lucrările au fost conduse, în prima parte, de domnul deputat Marian Sârbu, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor.

Partea a doua a şedinţei a fost condusă de doamna deputat Roberta Alma Anastase, preşedintele Camerei Deputaţilor, şi de domnul deputat Ioan Oltean, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor, asistaţi de domnii deputaţi Dumitru Pardău şi Mihai Alexandru Voicu, secretari ai Camerei Deputaţilor.

*

Domnul Marian Sârbu:

Bună dimineaţa.

Stimaţi colegi,

Deschid şedinţa consacrată declaraţiilor politice.

Din partea Grupului parlamentar al PDL dacă este cineva în sală? Nu este.

Din partea Grupului parlamentar al PSD, domnul Anghel Stanciu? Nu este. Domnul Valeriu Zgonea? Nu este. Domnul Ion Călin? Nu este.

Domnul Popeangă? Vă rog, aveţi cuvântul.

Domnul Vasile Popeangă:

Mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.

Declaraţia mea politică se intitulează: "Olteanu’, broscoiu’ şi afişu’".

Chiulind de la lecţia celor şapte ani de-acasă, în care tot omul de bun-simţ a învăţat că numai câinele moare de drum lung, şi aflat la vârsta la care ar trebui să fie un extraordinar exemplu pozitiv pentru generaţia tânără, atât prin părul alb, cât şi prin funcţiile pe care cu oroare le ocupă, Ioan Oltean moare acum de grija opoziţiei! Noul "broscoi" care-i stă-n gât (asta e: s-a obişnuit omu' să-i stea permanent ceva-n gât...!) celui ce cu greu îşi mai găseşte alegători care să recunoască fără o imensă jenă că l-au votat, este protestul parlamentar al USL. Aoleo-aoleo, ce durere îl apasă!

Şi cum durerea senatorului de Bistriţa este mare şi multă, asta îl împiedică să-şi folosească în interesul neamului IQ-ul care, atunci când ajunge la 20, începe să vândă din el ca la bursă... Dovada? Ultima găselniţă a secretarului general al PDL nu este noul său hobby: numărătoarea ŕ la Miss (P)Alma Anastase, ci... afişe, prin care să fie înfieraţi cu mânie proletară parlamentarii USL!

Sub pretextul stupid că se doreşte o acţiune de informare corectă a populaţiei, s-a hotărât să înceapă o campanie electorală anticipată, de tip nazist, împânzind ţara cu afişe anti-PSD, anti-PNL şi anti-PC. Ce nu ştie cel căruia un om civilizat cu greu îi poate spune "domnul" Oltean (ce păcat că numele nu se poate transforma în renume, calităţile oltenilor nereuşind să fie vreodată atinse de către parlamentarul de Bistriţa) este că omul de rând începe să se întrebe în ce calitate aderenţii ideii afişelor îşi permit un asemenea gest şi cam ce s-ar fi putut cumpăra de banii pe care PDL zice că nu-i are, pentru sinistraţii nămeţilor.

Nu partidul în care Ioan Oltean e pus mare moţ este campionul moralităţii şi nici doctrina de dreapta nu impune astfel de manifestări, cărora dacă le spui puerile întinezi gingăşia şi inocenţa copilăriei, mai apropiate de realitate părând a fi calificativele care duc cu gândul la diverse afecţiuni psihice şi educaţie profund absentă.

Cine le permite PDL-iştilor, cu Oltean vârf de lance, membri ai unui partid care se autointitulează cică "democrat", să se erijeze, după modelul fascist, în corectorii de poziţie ai oricui refuză să se ralieze matrapazlâcurilor lor, care ar face pe oricine să roşească de ruşine?

Dacă ar fi atât de corecţi pe cât doresc să fie, având în vedere că nici măcar simpla prezenţă a opoziţiei nu-i mai încurcă, ar fi trebuit să-şi treacă toate "minunile" legislative fără probleme. Insă nu sunt în stare să-şi strângă nici măcar propriii parlamentari ca să aibă cvorum şi au neobrăzarea de a poza în campionii democraţiei şi bunului-simţ. Astfel de acţiuni şi comportamente, în vremurile în care parlamentarismul românesc ar avea calitate şi onoare, s-ar fi lăsat cu aruncarea mănuşii, cu sau fără extragerea conţinutului, peste ochii preopinentului portocaliu, însă acum civilizaţia europeană a secolului al XXI-lea protejează temeinic specimenele aflate pe cale de dispariţie, în vreme ce acestea profită fără jenă de ocazie...

Politrucii din anii '50 par academicieni pe lângă Ioan Oltean, care atâta ştie, atâta face... în condiţii normale, Ioan Oltean ar putea fi amuzant, iar locul său probabil că ar fi la circ, unde ar stârni aplauze furtunoase. Bine-nţeles, nu pe obrajii săi... Nefiind condiţii normale, l-a adoptat PDL-ul şi, conform scării valorilor portocalii, şi l-a pus chiar în frunte, secretar general. sfântă vorba lui Tudor Vladimirescu...

După ce că a încălcat grav legea partidelor şi, în fapt, a desfiinţat PDL-ul, numai că justiţia română încă n-a dorit să afle asta, acum deputatul de Bistriţa face antipropagandă opoziţiei. Cui vrea să aducă la cunoştinţă toate "minciunile" pe care le-au scris pe hârtii? Probabil celor din Piaţa Universităţii... Când vii cu gura mare de la "înălţimea" celor 5-6 procente din amărâta de încredere pe care o mai are PDL-ul în faţa ţării, dacă deputatul de Bistriţa ar zice doar "Bună ziua" orice om de bun-simţ s-ar repezi la fereastră să vadă dacă nu cumva s-a-nbeznat afară...

Şi cam cum ar trebui să sune plângerea PDL-istă în faţa ţării? "Ţară, ţară, noi, colegii solidari şi ucenicii hoaţei de voturi care v-a jumulit pensiile, noi, cei care v-am înjumătăţit veniturile, noi, care v-am rupt cu taxele şi impozitele, noi, cei care v-am închis spitale, noi, cei care v-am nenorocit educaţia, sănătatea şi absolut tot ce am atins de când suntem la putere, noi, care ne batem cu cărămida-n pectorali că suntem responsabili, dar dovedim o iresponsabilitate crasă, noi, cei care nu suntem în stare de 3 ani să atragem fonduri europene nici dacă ni le fac ăia donaţie, noi, cei care ne credem superprofesionişti atotcunoscători, dar habar n-avem de absolut nimic, venim în faţa poporului ca să îi pârâm pe cei din opoziţie că s-au săturat, în cele din urmă, să stea în băncile Parlamentului alături de unii ca noi!"... Exemplu de IQ prăbuşit sub 20%?

Opoziţia dă sinistraţilor zeci de camioane de ajutoare, iar puterea le dă, de bani şi mai mulţi, tone de afişe antiopoziţie. Cum era sloganul acela, PDL-ist, din campanie: "Ei cu ei şi noi cu voi?"

Şi-atunci, de ce viaţa a dovedit că e invers?! Iar reacţia este cea aşteptată: românii continuă să ceară, cu pumnii tot mai strânşi, tot mai înverşunaţi, "Jos Băsescu!", "jos băsiştii!" şi alegeri anticipate!

Aşa că aşteptăm cu nerăbdare următoarele alegeri ce, cu siguranţă, vor epura legislativul de specimenele care îi fac până şi pe sconcşi să moară de necaz, invidie şi de inimă-rea.

Vă mulţumesc.

Domnul Marian Sârbu:

Mulţumesc.

Din partea Grupului parlamentar al UDMR, domnul deputat Béres Ştefan.

Domnul Béres Ştefan Vasile:

Mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.

Declaraţia mea politică se intitulează: "De ce lăsăm istoria să se repete?!"

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor colegi,

Undeva departe de capitala ţării, de forfota câteodată agresivă a lumii agitate din Bucureşti, un orăşel din basme, mândru şi ticsit de istorie, devine din nou arhicunoscut: Sighetul Marmaţiei. Cu farmecul de odinioară, şi-a lăsat amprenta puternică până în zilele noastre, un oraş de marcă, capitală, la fel, a Maramureşului istoric, este scuturat din nou de gemete, strigăte, durere adâncă, reală.

Da, suntem din nou pe colţul "Memorialului durerii", loc de pelerinaj al celei mai grele perioade a comunismului, loc unde oameni de seamă ai unei naţiuni au fost exterminaţi, şterşi sau cel puţin încercat să fie şterşi de pe paginile istoriei, că nu era nevoie de minte, cultură şi personalitate. Era gândirea unei ere ce a lăsat amprenta şi povara distrugerii umane până în zilele noastre.

Acolo, în acel loc, pe colţul unei străzi din oraşul sufletului meu, se aude din nou un strigăt disperat al celor care ard în sensul propriu al cuvântului, lăsând a doua oară să se marcheze locul ca de tristă amintire ale zilelor noastre.

Evenimentele apărute din senin, ce vor marca pentru totdeauna viaţa unor familii, dacă nu prin pierderea celor dragi, prin amintirea dureroasă a unei nopţi de iarnă: două deflagraţii, foarte mulţi răniţi, autorităţi surprinse din nou, poate obstrucţionate în mişcarea lor haotică, mişcări ale unor oameni care nu ar avea ce căuta în locul şi funcţia pe care o deţin. Oare chiar nu am reuşit să refacem valorile umane? Oare chiar nu contează capacitatea, priceperea, pregătirea, dar reală de această dată, pregătire care de multe ori lipseşte din capul celor care s-au angajat sau unii, chiar, au şi jurat să ne conducă, să dea din ei ce e mai bun şi de valoare, dar care lipseşte cu desăvârşire din cei ce revendică şi astăzi funcţii, fotolii de catifea, în care stau de ani mulţi, dar oraşul geme sub povara lor!

Un contract defectuos, un investitor sau un prestator de servicii lăsat în voia soartei readuce coşmarul între zidurile liniştitei noastre urbe. De ce? De ce să fim din nou noi cei care suferă, ca să le meargă bine unora?! De ce copiii noştri, taţii sau viitoare mame să plângă de durere, de ce?! Trebuie să oprim pentru totdeauna actele de neglijenţă, de nepricepere sau să o numim oricum dorim, somnul autorităţilor locale sau centrale, somn ce aduce durere pentru unii, beneficii pentru alţii. Trebuie să oprim superficialitatea, promovarea nonvalorilor sau a celor care voit trec peste lucruri care, cu ani mai târziu, nenorocesc oameni, familii, distrug liniştea unui orăşel, care este al nostru.

Nu este posibil, mai bine zis este de neiertat ca astfel de întâmplări să ne spulbere liniştea. Să nu-ţi recunoşti vecinul, prietenul sau pe cel cu care te întâlneai mereu, că sunt distruşi, mutilaţi, chinuiţi, datorită unora care ori nu şi-au făcut datoria, ori au fost lăsaţi să facă ce au vrut!

Prin această declaraţie doresc să atrag atenţia Ministerului Economiei, Comerţului şi Mediului de afaceri, să reverifice modul de atribuire a contractului de distribuire a gazului metan din Sighetul Marmaţiei de către firma S.C. Berg Sistem, în strânsă colaborare cu toţi cei ce sunt abilitaţi şi răspund de verificările care se întreprind în astfel de cazuri.

Este de nepermis ca astfel de întâmplări sau erori umane să distrugă familii nevinovate, să distrugă reputaţia şi imaginea municipiului nostru, ca oraş turistic, liniştit şi plăcut, unde turistul, străinul, vine cu plăcere, în siguranţă, şi pleacă cu amintiri frumoase, cu dorinţă să se întoarcă mereu.

Aşa doresc să redevină acel colţ de rai care se numeşte Sighetul Marmaţiei!

Vă mulţumesc.

Domnul Marian Sârbu:

Mulţumesc.

Din partea Grupului parlamentar al PDL, domnul Iosif Veniamin Blaga.

Domnul Iosif Veniamin Blaga:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Declaraţia mea politică de astăzi se intitulează: "Mina Certej, obiectiv de interes local, de ce nu şi de interes naţional?!"

În urma unei întâlniri pe care am avut-o cu primarul comunei Certeju de Sus, am constatat cu tristeţe faptul că redeschiderea minei Certej - cariera Coranda Certej - este în mare pericol, dacă nu imposibilă.

O analiză succintă a evoluţiei procedurilor de redeschidere a acestui obiectiv important pentru zonă, dar, spun eu, foarte important şi pentru naţiunea română, m-a făcut să-mi pun unele întrebări.

Una ar fi: când spunem adevărul, când ne pronunţăm pentru noi locuri de muncă, grija pentru semenii noştri, ridicarea nivelului de trai, prosperitatea naţiei etc. sau când declarăm unele lucruri şi luăm măsuri nefundamentate şi nesusţinute corespunzător?!

Sau alta: de ce suntem mai catolici decât papa?!

Aş mai spune una, care nu se potriveşte totdeauna: Ce interese se ascund sau câtă incompetenţă este în spatele unor decizii?

Acum poate se potriveşte, dar să intrăm în subiect.

În anul 2006, S.C. "Deva Gold" S.A. porneşte proiectul Exploatarea minereurilor auro-argentifere din perimetrul Certej. Sunt ceva ani.

Procedura este începută prin depunerea solicitării pentru obţinerea actelor de reglementare în domeniul mediului. În etapa următoare s-a obţinut avizul de mediu la faza PUZ, după cum reiese din datele prezentate de primărie.

În data de 17.XII.2010, societatea transmite o adresă către Agenţia de Protecţia Mediului Hunedoara, pentru a lua în considerare devierea traseului culoarului de protecţie avifaunistică, pentru a nu se suprapune peste amplasamentele proiectului.

Documentaţia PUZ a fost aprobată apoi prin Hotărârea Consiliului Local nr.11/14.05.2010, în urma deciziei nr. 64/15.03.2010 a ARPM Timişoara pentru emiterea avizului de mediu.

Dacă factorii locali s-au mişcat bine în timp, nu acelaşi lucru se poate spune despre cei centrali.

În acest sens, îmi pun întrebarea şi, în acelaşi timp, o pun şi factorilor de decizie implicaţi sau nu: Ce s-a întâmplat, cum s-a reacţionat din 2006 până în 31.10.2011 de către aceşti factori statali, vizavi de o problemă majoră a comunităţii Certeju de Jos, a zonei, a judeţului Hunedoara şi, de ce nu, a României?

Oare am fost suficient de riguroşi, suficient de implicaţi, de hotărâţi să facem un lucru benefic economic şi social pentru naţiune sau am făcut altceva? Dumnezeu ştie ce!

Factorul financiar nu cred că este un argument bun, mai ales când se încurcă lucrurile.

Stimaţi colegi şi colege, membri ai Parlamentului,

dragi români,

Succesiunea evenimentelor, invocarea procentului de 14% ca arie protejată, aplicabil comunităţii Certejul de Sus, în realitate suprafaţa afectată de arie fiind 29% din suprafaţa teritorială a comunei, nerealizarea unei consultări publice reale, cum se invocă în paragraful adresei Direcţiei biodiversităţii, determină comunitatea locală să se gândească dacă statul român îşi doreşte sau nu proiectul Exploatarea minereului auro-argentifer şi polimetalice din perimetrul Certej.

Mai adaug un lucru: poate firma "Grup Milvus - Târgu Mureş 2008" se mai gândeşte dacă nu a comis o greşeală, stabilind existenţa unor exemplare rare de păsări, lucru necunoscut pe plan local.

Sper că interesul statului român este redeschiderea activităţii miniere în această zonă, şi nu câteva păsări rare, despre a căror existenţă am dubii, la fel cum am dubii şi despre necesitatea măririi, în aşa mare măsură, a ariei protejate avifaunistic.

Mulţumesc.

Domnul Marian Sârbu:

Mulţumesc.

Din partea Grupului parlamentar al PSD, domnul Anghel Stanciu. Aveţi cuvântul, vă rog.

Domnul Anghel Stanciu:

Distinse domnule preşedinte de şedinţă,

Onorat prezidiu,

Stimate doamne şi stimaţi domni deputaţi,

Domnilor miniştri,

1949 - scriitorul englez George Orwell publica romanul politic "1984", cu acţiunea plasată într-un viitor nu prea îndepărtat, ce atunci părea, evident, utopic, dar astăzi, în anul 2012, cât se poate de actual. Atunci, fratele cel mare, personajul principal, dar nevăzut al romanului, supraveghea totul prin mijloacele tehnologice de atunci: telefon, televiziuni şi celebra instituţie creată, "poliţia gândirii".

Totul era subordonat ideii centrale a fratelui cel mare - "dictatorul". Citez: "Cine controlează trecutul controlează viitorul. Cine controlează viitorul controlează trecutul". Acum, fraţii cei mari din fiecare ţară, nu numai cei din guvernul totalitarist din Oceania - locul de desfăşurare a acţiunii romanului -, vor să controleze totul, prin paşapoarte biometrice, telefoane mobile, carduri bancare, internet.

Motivaţia? Pur democratică: lupta! Lupta împotriva unor terorişti reali, creaţi, inventaţi sau hiperbolizaţi, lupta împotriva contrafacerii produselor, împotriva pirateriei, în general, şi pe internet, în special.

De atâta luptă iniţiată de fraţii cei mari pentru binele umanităţii, cu grijă deosebită faţă de om, suntem cu toţii priviţi ca potenţiali terorişti, potenţiali contrabandişti sau piraţi, inclusiv on-line. Cel mai bun şi concret exemplu îl constituie miliardele de interceptări telefonice în lume, dar şi în România.

Dacă comparăm cu regimul comunist, care era atunci, din acest punct de vedere, un mic copil, câte telefoane fixe existau înainte de ’89 şi câte mobile sunt acum? Câţi români, tehnologic vorbind, puteau fi ascultaţi atunci şi câţi pot fi ascultaţi acum? Câte cipuri, cu posibilităţi de citire a datelor personale purtam atunci, şi câte acum, prin cărţi de identitate, carduri bancare, paşapoarte, telefoane mobile etc.? Câţi utilizatori de internet erau atunci şi câţi acum?

Internetul - această jucărie mondială - adevărată cutie a Pandorei, a apărut în anii 1958, ca reacţie, în armata Statelor Unite, de a riposta Uniunii Sovietice, care lansase primul satelit artificial în 1957. Acest internet a devenit astăzi un bun public. Toată lumea are, practic, acces la internet, ca cea mai accesibilă cale de informaţie şi de comunicare, poştă electronică, ziare electronice, programe radio şi TV, pagină web, transferuri de bani, cumpărături on-line etc.

Actualmente, internetul se implică şi îl regăsim în viaţa ta, a mea, a lui, a întregii vieţi economice şi sociale ce stă la baza unei revoluţii tehnologice nevisate, la circa 25 de ani de la inventarea sa.

Dar cenzura, controlul unde-i? Scapă ea oare "fratelui cel mare"? A trecut, distinşi colegi, chiar şi vremea domnului Valerian Vreme, ministrul comunicaţiilor, când noi vorbeam la telefon, ne uitam la televizor, comunicam prin internet. Acum se pare că a venit vremea tehnologiilor superavansate, în care televizorul din casă, calculatorul din casă, mobilul din buzunar, paşaportul biometric, cardul se uită ele la noi, pentru a ne supraveghea şi nu a face nicio prostie, pentru a ne controla dacă nu furăm, dacă nu bârfim sau, într-un cuvânt, dacă respectăm cele 10 porunci biblice.

Acţiunile noastre trebuie să fie deschise, trebuie să fie transparente, că ştim noi, cei mai în vârstă, din regimul trecut. de ce vă este frică tovarăşi? Aveţi ceva de ascuns? Nu. Atunci nu negociaţi aCTA, ci semnaţi!

Şi se pare că Tratatul ACTA nu a fost negociat de către români, ci a fost semnat, şi asta, se pare, pentru a fi în rândul lumii, adică să nu ne fie ruşine cumva de UE.

Pe şleau, distinşi colegi, calea aşa-zis legală, prin care grijile autorităţilor, "fraţii cei mari" de acum, să intre în viaţa mea, în viaţa ta, în viaţa lor, în viaţa noastră, urmărindu-ne poşta electronică şi tot ceea ce vorbim pe internet este deschisă.

Şi, ca atare, iată că actualul George Orwell, din "1984", a devenit în 2012, foarte actual: cine controlează trecutul controlează viitorul; cine controlează viitorul controlează trecutul. Iată, de fapt, ceea ce ne aşteaptă: reacţia la acest Big Brother total, în toată lumea, inclusiv în România, care, repet, a semnat fără să negocieze, o constituie protestele.

"Considerăm întregul proces care a dus la semnarea acestui acord, şi anume lipsa consultărilor în societatea civilă, lipsa transparenţei încă de la începutul negocierilor, respingerea recomandărilor Parlamentului European, ca o adevărată mascaradă", a spus raportorul Parlamentului European pentru acest acord, francezul Kader Arif.

Nici noi, domnilor colegi, nu cred că - indiferent de culoarea politică - vom putea lua parte la această mascaradă.

Ca atare, vă adresăm rugămintea, domnule ministru Răzvan Mustea, care la o vreme i-aţi luat locul domnului Vreme la pupitrul ministerului, să iniţiaţi urgent dezbateri publice privind Tratatul ACTA.

Doi - amendarea acestuia şi, în caz de refuz, neiniţierea procedurii de ratificare a tratatului. Este timpul ca noi să vedem la televizor, noi să vorbim la telefon, noi să comunicăm prin internet, şi nu să ajungem, în acest Big Brother universal, în care telefonul ne ascultă, televizorul ne urmăreşte prin casă, iar internetul se transformă din sursă de informaţii în informatorul autorităţilor. Nimeni nu-şi doreşte aşa ceva, cu atât mai mult noi, stimate domnule preşedinte, şi omenirea întreagă.

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Marian Sârbu:

Mulţumesc.

Din partea Grupului parlamentar al PNL, domnul deputat Horj Pavel.

Aveţi cuvântul, vă rog.

Domnul Pavel Horj:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Doamnelor şi domnilor,

Declaraţia mea politică se intitulează: "Reforma sistemului de sănătate sau ieşirea din sistem".

În anul 2000, în judeţul Maramureş, erau înregistraţi aproximativ 1.000 bolnavi de cancer. În ultimii ani, se înregistrează o creştere alarmantă a numărului de cazuri noi de tumori maligne, de la 1.381 cazuri în anul 2008 la 1.387 cazuri în anul 2009 şi la 1.437 cazuri noi în anul 2010.

Din nefericire, la 1400 de cazuri noi de bolnavi de cancer anual, există 700-800 de decese, însă numărul cazurilor noi depistate de cancer este în creştere.

Dacă până acum câţiva ani cancerul era considerat o boală de uzură şi intervenea după vârsta de 50 de ani, în ultimul timp, această boală se întâlneşte la toate vârstele, inclusiv la copii, fiind a doua cauză a mortalităţii infantile, fiind depăşit doar de accidente.

Alarmant este faptul că, potrivit unei cercetări statistice a Uniunii Europene, până în 2015 se va dubla din nou numărul bolnavilor de cancer.

Majoritatea bolnavilor de cancer din judeţul Maramureş sunt depistaţi în fazele târzii ale maladiei. Cauzele sunt multiple, ţin atât de neglijenţa pacienţilor, cât şi de lipsa unui program de screening eficient. Din păcate, la noi în judeţ nu se mai fac screening-uri de câţiva ani.

Datorită acestor screening-uri, în occident aceste afecţiuni sunt depistate în stadii incipiente, supravieţuirea fiind foarte bună. De asemenea, cu toate că mamografiile sunt consacrate de multă vreme, iar în vest se vorbeşte de RMN-ul în depistarea cancerului de sân, la noi nu se fac astfel de testări.

Secţia de Oncologie a Spitalului Judeţean Maramureş funcţionează cu 65 de paturi şi 5 medici de secţie, mult prea puţini pentru un număr aşa de mare de bolnavi.

Personalul din spital este insuficient pentru îngrijirea bolnavilor aflaţi în faza terminală,care, de cele mai multe ori, rămân pe secţie, pe termen nelimitat, nimeni neştiind când survine decesul.

O altă problemă gravă este faptul că pacienţii cu cancer găsesc tot mai greu medicamente împotriva durerii, din cauză că, Mundipharma, principalul producător al opioidelor oncologice şi al morfinei retard a decis să-şi limiteze expunerea în România. Şi consumul de citostatice s-a redus dramatic, după ce în aprilie 2011 s-a decis ca tratamentele să fie eliberate doar de către spitale, care sunt în situaţia de a nu avea fonduri. Oamenii aleargă din farmacie în farmacie cu reţete necompensate, iar medicii se tem că între 40-70% dintre bolnavi au renunţat la tratament din cauza costurilor.

În momentul de faţă, distribuitorii se tem să importe pe riscul lor produsele, în condiţiile în care plăţile se fac cu întârzieri de peste 360 de zile. Medicamentele esenţiale pentru terapia durerii din cancer vor rămâne în continuare înregistrate în România, dar aprovizionarea farmaciilor se face cu greutate. Spitalele au rezerve de morfină retard şi analgezice, în special unităţile care tratează cazurile oncologice şi traume, dar sincopele în aprovizionare vor duce la criză, aşa cum s-a întâmplat şi cu hormonii tiroidieni.

Pe de altă parte, decizia de a distribui medicamentele oncologice doar prin farmaciile de spital i-a făcut pe mulţi să renunţe la tratament. Spitalele sunt permanent în criză de fonduri, iar pacienţii trimişi să ia medicamentele din farmaciile obişnuite fie nu le găsesc, fie nu le pot plăti.

Un medic oncolog din sectorul 1 Bucureşti, a calculat că, în al doilea trimestru 2011, peste 40% dintre pacienţi au întrerupt tratamentul. Alţi pacienţi au strâns facturile pentru medicamentele plătite din buzunar şi speră într-o rambursare ulterioară, conform legii Paveliu. "Consumul de citostatice injectabile a scăzut cu 70%, după 1 aprilie 2011", au confirmat reprezentanţi ai companiilor farmaceutice. Publicarea statisticilor, în aprilie 2012, care confirmă situaţia dramatică din oncologie în România, va constitui un şoc pe plan european.

În final, stimaţi colegi, vă rog să-mi permiteţi să spicuiesc câteva fraze din scrisoarea domnului Ţicală Ştefan, bolnav de cancer din oraşul Vişeu de Sus, judeţul Maramureş:

"Domnule deputat Horj,

Subsemnatul Ţicală Ştefan, domiciliat în Vişeu de Sus, judeţul Maramureş, vreau să vă aduc la cunoştinţă modul în care este «tratat» un bolnav de cancer în România.

Am 80 de ani şi am lucrat mai bine de 37 de ani la pădure ca muncitor forestier. Până la vârsta de 75 de ani, am fost internat în spital de vreo 4 ori, pentru lucruri minore, de exemplu apendicită sau hepatită.

În urmă cu 5 ani am fost diagnosticat cu adenocarcinom colon ascendent, fiind operat. Deoarece tumoarea s-a dezvoltat către exteriorul cecului, mi-au fost extirpaţi o serie de muşchi abdominali, rămânând cu o pareză pe partea dreaptă. După mai multă recuperare kinetoterapeutică, am reuşit să umblu, mai întâi cu cadrul, şi apoi cu bastoane.

După operaţie, am făcut chimioterapie la Spitalul Judeţean din Baia Mare, în prima fază fiind transportat cu targa şi având în permanenţă nevoie de însoţitor.

După doi ani am fost diagnosticat şi cu adenocarcinom bronhopulmonar. Am făcut din nou chimioterapie şi cobaltoterapie. Datorită competenţei personalului medical, a fost stopată evoluţia bolii. În tot acest timp de 5 ani am făcut mai multe controale medicale, la 3, 4 sau 6 luni, după indicaţiile medicului curant.

Dacă până în toamna anului 2011 dădeam un telefon şi mi se făcea programarea în aceeaşi zi la tomograf, ecograf, radiologie şi analizele de sânge, la ultimul control am avut surpriza să aflu că trebuie să mă duc personal la Baia Mare să-mi fac programare la tomograf.

Şi de aici a început nebunia. Trebuie sa mergi pe secţie la medicul curant să-ţi dea bilet de trimitere la "programări radiologie", cu programarea trebuie să mergi din nou la Oncologie, asta în condiţiile în care accesul în spital este greoi, iar pe secţie nu ai voie să intri dacă nu eşti internat (măsură luată de SANEPID)!

În data în care se face internarea de o zi (pentru analize de sânge, radioscopii şi ecografie) nu ai voie să faci şi tomografie decât dacă plăteşti, deoarece costul unei tomografii este mai mare decât costul unei zile de spitalizare. Sănătatea sau chiar viaţa unui om se măsoară în cost/zi spitalizare.

Se ajunge la situaţia bizară că, în loc de un drum la Baia Mare (Vişeu-Baia Mare = 240 km dus-întors) să faci 3 drumuri, costurile transportului fiind achitate de către bolnav. În situaţia mea, închiriez un taxi, plătind 900 RON numai pe transport, în loc de 300 cât mă costa înainte. Datorită faptului că pe distanţe mai lungi sau prin spital nu mă pot deplasa decât cu căruciorul, trebuie să fiu însoţit de un aparţinător, la costurile de mai sus adaugăm şi 3 zile de concediu pentru cel care mă însoţeşte.

Până acum un an când mă internam mă prezentam pe secţia de internare şi de tot ce mai era nevoie se ocupau cadrele medicale. Acum trebuie să mă duc la medicul specialist să-mi dea bilet de trimitere la biroul internări al spitalului, să stau la rând şi câte o oră şi să mă prezint din nou la Oncologie, să stau pe coridor în apropierea liftului până mă preia o infirmieră.

Puneţi-vă în situaţia mea. Am 80 de ani, am lucrat, am achitat CAS-ul mai bine de 37 de ani, după estimările mele peste 200.000 lei vechi când un salariu mediu era de 2.000 lei, adică am achitat 100 de luni), şi-l achit şi în ziua de azi, aproximativ 1200 Ron pe an; pe lângă cancer mai am şi insuficienţă respiratorie, ateroscleroza generalizată, cardiopatie ischemică. Oricum cancerul este o boală care te traumatizează fizic şi psihic, tratamentele sunt greu de suportat, acum trebuie să suportam şi birocraţia.

reforma = ieşirea din sistem

În orice ţară democratică, scăderea birocraţiei reprezintă una dintre principalele preocupări ale guvernanţilor, numai în România birocraţia a ajuns la cote inimaginabile, aşa înţelegând reforma statului, afectând starea de sănătate a cetăţenilor şi calitatea vieţii. Nu pot să reproşez absolut nimic personalului medical, dar, din cauza birocraţiei care a înlocuit sistemul informatic, mă gândesc să renunţ la controale şi tratament, de fapt foarte mulţi bolnavi au început să renunţe la tratamente şi controale, neputând să facă faţă costurilor foarte ridicate.

Probabil se doreşte acest lucru pentru a se scăpa mai repede de noi.

Ţicală Ştefan, Vişeu de Sus, la 16.02.2012

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Marian Sârbu:

Din partea minorităţilor naţionale, domnul deputat Aledin Amet.

Domnul Aledin Amet:

Bună dimineaţa!

Declaraţia mea politică de astăzi se intitulează "Unele comentarii în legătură cu recensământul din anul 2011".

Au fost date publicităţii informaţii în legătură cu recensământul desfăşurat în anul 2011, recensământ deosebit de important atât pentru comunitatea tătară, dar şi pentru celelalte etnii din România.

Chiar dacă doar parţiale, rezultatele ne oferă o imagine complexă în ceea ce priveşte procesul demografic, modificările survenite în perioada 2002-2011 fiind substanţiale, principalul amănunt, dincolo de aspectele sociologice, constituindu-l faptul că a scăzut remarcabil numărul populaţiei. Această descreştere, din punct de vedere procentual, este valabilă pentru toate categoriile etnice, cu o singură excepţie, cea a comunităţii rome, aflată într-un etapă de creştere demografică.

Referindu-mă la comunitatea tătară din România, din păcate, constat că numărul membrilor a scăzut dramatic, de la 23.935, cât arăta recensământul din anul 2002, la 20.464 în anul 2011. Cauzele sunt multiple, existând factori comuni: scăderea natalităţii, creşterea mortalităţii, exodul populaţiei, mulţi tineri preferând să se stabilească în alte ţări, în principal din Europa. Se mai adaugă, în ceea ce ne priveşte, fenomenul asimilării, dar şi declararea unei alte etnii, cum ar fi etnia turcă, la rubrica specifică. Neconştientizarea acestor aspecte este, dar mai ales va fi periculoasă, existând problema reală de a ne pierde, în timp, valorile spirituale.

lată de ce, orice apel de stopare a unui astfel de proces este necesar, promovarea limbii tătare, într-un cadru oficial, învăţământul de stat, constituind un mod temeinic de menţinere a identităţii.

Vă mulţumesc.

Domnul Marian Sârbu:

Vă mulţumesc şi eu.

Din partea Grupului progresist, domnul deputat Ciuhodaru, vă rog.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Declaraţia mea politică se intitulează "Primăria aşteaptă primăvara, ieşenii aşteaptă alt primar".

Nu îmi plac cuvintele dure şi de aceea vă las să găsiţi alţi termeni decat nesimtire si incompetenta pentru atitudinea edililor din Iaşi privind dezapezirea.

Nu este posibil să spui că nu mai ai bani şi aştepţi să se topească natural zăpada. Păi tocmai ninge iar... ce facem? terminăm dezăpezirea în mai? Sau poate la asta se refereau edilii când spuneau că nu mai cheltuiesc bani pentru că se pregătesc de campania de primavară, adică la cea electorală, dacă terminăm banii cu zăpada, pentru campanie ce ma rămâne?

In altă ordine de idei, nu poţi să-ţi ascunzi incompetenţa afirmând că nu ai avut alocate decât 3 milioane de lei pentru dezăpezire şi s-au terminat. Pentru focuri de artificii, serbări, fasole cu cârnaţi şi ceai fierbinte câţi bani aţi alocat? Ca să nu mai vorbesc de raliul de la Iaşi!

Putem credecă directorul tehnic al municipalităţii şi-a dat drumul la gură fără aviz de sus şi îşi strigăpropria nepricepere. Atunci primarul trebuie să îi ceară demisia.

Dar cum am mai auzit şi de la cel mai înalt nivel al palatului Roznovanu, că nu erau pregătiţi pentru aşa iarnă şi că nu ştiau că nu există utilaje, cred că incompetenţa este generalizată şi că ar fi bine să plece la pachet.

Voi cere o anchetă privind utilizarea fondurilor de deszăpezire şi cum a fost pregătită această campanie de iarnă la Primăria Iaşi.

Vă mulţumesc.

Domnul Marian Sârbu:

Vă mulţumesc şi eu. (Rumoare, vociferări)

Vă rog, Grupul PSD, vă rog, linişte în sală!

Din partea Grupului PDL, dacă mai este cineva? Nu mai este nimeni.

Din partea Grupului PSD, domnul deputat Marian Neacşu. Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Marian Neacşu:

Bună dimineaţa, domnule preşedinte!

Bună dimineaţa, stimaţi colegi!

Mă bucur că sunteţi prezenţi într-un număr aşa de mare. Se pare că se realizează o oarecare modificare a programului Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat.

Declaraţia politică de astăzi se intitulează "Ţara îngheaţă, şi baba se piaptănă pe şuviţă".

Conform Constituţiei, Preşedintele ţării ar trebui să exercite funcţia de mediere între puterile statului, precum şi între stat şi societate. Despre cum mediază actualul preşedinte relaţia dintre puterile statului, ne-a lămurit chiar dânsul, acum câţiva ani, când a anunţat că este un jucător.

Despre cum mediază între stat şi societate, aflăm în fiecare zi, căci dumnealui mai mult reprezintă statul în faţa societăţii, care societate are numai defecte, faţă de statul impecabil care funcţionează perfect, deoarece este condus de Traian Băsescu şi de echipa Domniei Sale. Dumnealui se identifică cu statul, iar cine critică statul, este inamicul lui Traian Băsescu. În acest sens, iată ce am reţinut noi din evenimentele săptămânii trecute.

În toiul iernii grele, directorul companiei de stat "Transelectrica" a anunţat că exista riscul ca ţara să rămână fără energie electrică. A fost demis de-îndată, nu pentru că cele spuse de el nu ar fi fost reale, ci pentru că "băieţii deştepţi" din energie - prietenii domnului Băsescu - nu ar mai fi exportat energie la de trei ori preţul plătit statului român, iar, pe de altă parte, pentru că nu şi-a ţinut gura. Nu am fi avut nimic de observat dacă directorul ar fi fost dat afară pentru necinste sau pentru incompetenţă, dar ceea ce i s-a imputat este că a rostit adevărul. În discursul care a urmat, domnul Traian Băsescu a precizat foarte prompt că, nu există riscul ca România să rămână fără energie electrică, dar în zilele următoare o jumătate de Bucureşti a rămas în beznă pentru că în reţeaua naţională şi în rezerva naţională de energie nu mai exista măcar un singur kilowatt disponibil.

Traian Băsescu şi PDL consideră că societatea este situată sub stat, este subordonată statului. De aceea, ei adoptă acte normative prin asumarea răspunderii Guvernului.

Cum mediază preşedintele între stat şi societate? Păi, de ce să medieze? Doar societatea românească este compusă din beţivi, spune PDL, pentru că se îmbată şi adorm în zăpadă. Este compusă din leneşi, spune PDL, care nu pun mâna pe lopată să cureţe nămeţii de patru-cinci metri de pe drumurile patriei, că doar astea sunt resursele ţării după şapte ani de regim Băsescu şi "bună guvernare" portocalie. Societatea este compusă din ciumpalaci şi exponenţii mahalalei imunde - consideră PDL-ul - şi de aceea nu este nevoie să fie consultată atunci când guvernul PDL şi preşedintele pdl semnează fără să citească tratate internaţionale cu consecinţe foarte grave pentru viitorul acestui popor. exemplele sunt destule: plecând de la numeroasele împrumuturi de la FMI şi UE care au creat datorii de miliarde de euro, continuând cu aşa-zisul Tratat de stabilitate fiscală, care va sufoca dezvoltarea ţării, sau cu odiosul Tratat ACTA, prin care se aruncă la coş drepturile civile ale cetăţenilor europeni; bineînţeles, şi români.

O consilieră care n-a reuşit să se angajeze la privat i-a şoptit domnului Băsescu că în Tratatul de stabilitate fiscală este vorba despre disciplină fiscală, iar dumnealui a reţinut-o p-asta cu disciplina, că sună bine. Dacă ar fi sinceri, pdl-iştii ar spune românilor că numai statele din zona euro au semnat acest tratat. Dacă ar fi oneşti, pdl-iştii ar spune populaţiei că pentru respectarea acestui tratat vor trebui aplicate nenumărate alte măsuri de sacrificiu, cu reduceri de cheltuieli şi concedieri masive.

De mai bine de o lună de zile societatea protestează în zeci de oraşe ale ţării şi cere demisia Guvernului şi Preşedintelui Traian Băsescu. În pieţe, societatea strigă: statul plăteşte mai mult să ne reprime decât să ne educe - 7 milioane salariul unei învăţătoare, 15 milioane un agent de constatare. Domnul Băsescu l-a schimbat într-un final pe prim-ministrul marionetă Emil Boc, dar spune că oricum avea în plan să îl schimbe mai de mult. Doar nu o să asculte domnul Băsescu glasul societăţii care îi cere demisia - purtătorii de vorbe ai PDL ne-au explicat că societatea nu ştie ce este bine pentru ea. Urmează ca dumnealor şi domnul Traian Băsescu să o înveţe!

Deoarece statul domnului Traian Băsescu este perfect şi performant, iar guvernul se descurcă excelent în situaţia de iarnă grea, deoarece în ţară nu a murit nimeni blocat în nămeţi ori în casă de foame sau de hipotermie severă, domnul preşedinte Traian Băsescu s-a dus la Predeal să se dea cu snow-mobilul. Noi ne-am bucurat că s-a dus în concediu şi am sperat că poate, cu puţin noroc, Preşedintele a rămas fară semnal la telefon, astfel statul, societatea având şanse mai mari să funcţioneze normal, iar PDL să decidă singurel. Vorba protestatarilor din pieţe: "Dacă pleci, eu, fară tine,/Mă tem c-o s-o duc mai bine!"

Dacă era vară, despre distracţia Preşedintelui Băsescu am fi zis: "Ţara arde, baba se piaptănă." Fiind iarnă, iar domnul Traian Băsescu aflându-se la săniuş, la Predeal, am putea spune că: "Ţara îngheaţă, iar baba se dă cu sania." Şi chiar dacă iarna nu-i ca vara, suntem convinşi că societatea românească îl va ajuta pe domnul Preşedinte să alunece în afara vieţii publice.

Domnul Marian Sârbu:

Mulţumesc.

Din partea Grupului PNL, doamna deputat Cristina Pocora.

Aveţi cuvântul.

Doamna Cristina-Ancuţa Pocora:

Bună dimineaţa, stimaţi colegi.

Stimaţi colegi, declaraţia mea politică se numeşte "Lupta împotriva violenţei în familie nu se opreşte odată cu adoptarea unei noi legi, ci trebuie creat un sistem care să funcţioneze!"

Parlamentul se aflăpe punctul de a da votul final asupra Proiectului de Lege pentru modificarea şi completarea Legii nr.217/2003 privind prevenirea şi combaterea violenţei în familie.

De trei ani, vorbesc despre această nouă lege şi poate că este derutant să vorbesc acum despre un proiect de lege printre ai cărei iniţiatori nu mă număr eu, ci, în majoritate, parlamentari ai PDL. Aşa cum am mai precizat, în Parlament au existat trei proiecte legislative pe acelaşi subiect. Conform procedurilor parlamentare, se lucrează pe primul proiect depus cronologic. Pe cale de consecinţă am lucrat pe proiectul depus de PDL pe care l-am amendat însă în cadrul comisiilor reunite pentru egalitate de şanse pentru femei şi bărbaţi şi comisiei juridice, până când a ieşit o lege care să ofere protecţie reală victimelor violenţei în familie. Până la urmă, nici nu contează aceste detalii, ci doar că vom avea o lege mai bună. A trebuit să fac aceasta precizare, însă, pentru că aşa este corect faţă de cei care au muncit la această lege (parlamentari, ONG-uri, personal de specialitate din Parlament şi din ministere).

Am mai vorbit de la această tribună despre această nouă lege şi voi mai vorbi şi după adoptarea ei de către Parlament, şi după promulgare, până când Guvernul va adopta toată legislaţia secundară şi va crea structura instituţională în aşa fel încât legea să vegheze efectiv la protejarea împotriva acestui flagel.

De aceea, solicit Ministerului Muncii, aşa cum am făcut şi până acum, pe acest subiect să nu folosim retorica politică şi să ne unim eforturile pentru a veni în sprijinul persoanelor vulnerabile, care au nevoie de protecţie şi măsuri de sprijin.

În consecinţă, solicit Ministerului Muncii să aibă în vedere, cu prioritate, următoarele aspecte:

- Constituirea un grup de lucru mixt (Parlament - instituţii ale administraţiei centrale - instituţii ale administraţiei locale şi ONG-uri) care să creeze mecanismul instituţional şi să-l operaţionalizeze prin acte normative secundare;

- Stabilirea unui calendar pentru adoptarea cu prioritate a acestora;

- Alocarea de resurse necesare, la rectificarea bugetară, astfel încât prevederile legii să fie cât mai repede implementate şi aplicate.

- De asemenea, pentru ca dispoziţiille legii sădevină cât mai urgent şi cu adevărat aplicabile, este nevoie să se asigure promovarea în rândul actorilor instituţionali implicaţi, dar şi la nivelul publicului larg, colaborarea cu autorităţile publice centrale şi locale, precum şi cu organizaţiile neguvernamentale.

- Totodată, susţin necesitatea urgentării formării profesionale a celor implicaţi în aplicarea legii, pentru pregătirea cărora vă rog să asiguraţi resursele necesare.

Textul de lege care va intra astazi sau în perioda apropiată la votul final al Camerei Deputatilor aduce modificări de substanţă, menite să prevină cazurile de violenţă în familie şi să asigure o mai bună protecţie a victimelor violenţei, principalele modificări şi îmbunătăţiri fiind următoarele:

- definirea formelor de violenţă (incluzând violenţa verbală, psihologică, fizică, sexuală, economică, socială şi spirituală);

- definirea noţiunii de membru de familie care intră sub incidenţa prezentei legi;

- prezentarea clară a drepturilor pe care le are victima violenţei în familie, inclusiv dreptul la protecţie socială, la servicii de consiliere, reabilitare, reintegrare socială, precum şi la asistenţă medicală gratuită, dar şi la consiliere şi asistenţă juridică gratuite, în condiţiile legii;

- includerea unor mijloace de drept civil, respectiv ordinul de protecţie, prin care se pot dispune, cu caracter provizoriu, una sau mai multe măsuri: evacuarea temporară a agresorului din locuinţa familiei, reintegrarea victimei şi, după caz, a copiilor în locuinţa familiei, obligarea agresorului de păstrare a unei distanţe minime determinate faţă de victimă, interdicţia pentru agresor de a se deplasa în anumite localităţi sau zone determinate, pe care persoana protejată le frecventează sau le vizitează periodic, interzicerea oricărui contact, inclusiv telefonic, prin corespondenţă sau în orice alt mod cu victima;

- aplicarea măsurilor de protecţie şi de promovare a drepturilor victimelor violenţei în familie, având în vedere principiul celerităţii: cererea pentru emiterea ordinului de protecţie este de competenţa judecătoriei de pe raza teritorială în care victima îşi are domiciliul sau reşedinţa şi se judecă de urgenţă, în camera de consiliu, participarea procurorului fiind obligatorie; în caz de urgenţă deosebită, instanţa poate emite ordinul de protecţie chiar în aceeaşi zi; judecata se face de urgenţă şi pronunţarea se poate amâna cu cel mult 24 de ore, iar motivarea ordinului se face în cel mult 48 de ore de la pronunţare; hotărârea prin care se dispune ordinul de protecţie este supusă numai recursului, în termen de 3 zile de la pronunţare;

- crearea cadrului intra şi interinstituţional pentru asigurarea reală a prevenirii şi combaterii violenţei în familie, precizând obligaţiile administraţiei publice la nivel central şi local în privinţa elaborării, implementării, monitorizării şi evaluării politicilor, programelor şi strategiilor în domeniul combaterii şi prevenirii violenţei în familie;

- reglementarea funcţionării unităţilor pentru combaterea şi prevenirea violenţei în familie (incluzând aici adăposturile destinate victimelor, centrele de asistenţă destinate agresorilor şi centrele de informare şi sensibilizare);

- îmbunătăţirea sistemului de finanţare a acestui domeniu, prin introducerea obligaţiei de a prevedea în bugetul anual sume alocate programelor şi serviciilor specifice;

- crearea cadrului pentru elaborarea unei metodologii privind sistemul de înregistrare, raportare şi management al cazurilor de violenţă în familie;

- înfiinţarea, la nivelul Direcţiilor Generale de Asistenţă Socialăşi Protecţia Copilului (DGASPC), a echipei intersectoriale în domeniul prevenirii şi combaterii violenţei în familie, din care fac parte reprezentanţi ai poliţiei, jandarmeriei, direcţiei de sănătate publică, compartimentului violenţă în familie din cadrul DGASPC, unităţilor pentru prevenirea şi combaterea violenţei în familie, ONG-urilor active în domeniu şi, eventual, ai serviciilor de probaţiune, unităţilor de medicină legală sau ai altor instituţii cu atribuţii în domeniu.

Vă mulţumesc.

Domnul Marian Sârbu:

Mulţumesc.

Din partea Grupului PSD, domnul deputat Florin Pâslaru.

Domnul Florin-Costin Pâslaru:

Bună dimineaţa!

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Declaraţia mea politică se intitulează "Populaţia României a ajuns la limita răbdării".

Priorităţile declarative se regăsesc cu vârf şi îndesat în discursurile unor miniştri care privesc cu dispreţ uriaş milioanele de români.

Nu există decât interese. De partid, de gaşcă, personale. Nimeni nu pare dispus să piardă accesul la privilegiile conferite de actul guvernării. Criza este resimţită din plin de o populaţie care se întreabă, probabil, când se va termina acest coşmar. Un coşmar care însă ocoleşte liderii, aleşii, clasa politică. În lumea decidenţilor zilei, criza nu provoacă decât rareori coşmaruri. Odraslele de bani gata ale liderilor continuă să arunce mii de euro în fiecare seară în cluburile de fiţe. Continuă să se lăfăie în maşini de ultimă generaţie, să înfrunte criza din spatele unor portofele burduşite de bani nemunciţi.

La polul opus, cei mulţi duc pe umerii lor o austeritate tot mai apăsătoare. Guvernanţii nu renunţa la campania electorală, la compromisurile politice. Ei merg mai departe printre afaceri bănoase cu statul, profitând de un sistem juridic corupt şi incapabil să se reformeze. România a ajuns un focar de nemulţumiri sociale. Nu există un domeniu, un singur domeniu în care lucrurile să se îndrepte în direcţia cea bună. Se vând iluzii electorale, se îndreaptă o categorie socială împotriva alteia, se identifică vinovaţii în mediul privat sau de stat, în funcţie de interesele politice. Sindicatele din administraţie se pregătesc de proteste.

Profesorii trăiesc cu groaza disponibilizărilor. Deficitul de medici şi de resurse aduce grave prejudicii actului medical. Magistraţii ameninţă şi ei cu blocarea activităţii. Ceferiştii sunt trimişi în şomaj şi lăsaţi să orbecăie pe drumurile întunecate ale crizei. Doar ei, guvernanţiii, consideră că au dreptul de a continua să se lupte pentru putere şi privilegii.

Cetăţenii sunt lăsaţi să ducă mai departe crucea austerităţii. Greutăţi acum, greutăţi în viitor... Datoria publică se măreşte de la o zi la alta, ca şi tupeul unei clase politice incapabile să îşi recunoască falimentul.

Guvernanţii se simt pe cai mari. Nu se mai tem de o moţiune de cenzură. Pot să îşi recupereze pierderile din campanie, să îşi mulţumească filialele şi clientela de partid. Cu toate acestea, stabilitatea politică nu este decât o iluzie. Pentru că populaţia a ajuns la limita răbdării. Iar erupţia acestui vulcan al disperării poate constitui o mare surpriză pentru cei ce se amăgesc că au totul sub control...

Vă mulţumesc.

Domnul Marian Sârbu:

Mulţumesc, domnule deputat.

Din partea Grupului PNL, domnul deputat Dobre. Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Victor Paul Dobre:

Mulţumesc, domnule preşedinte. Şi permiteţi-mi să citesc succesiv pe amândouă declaraţiile.

Evenimentele din decembrie 1989 au adus românilor mult dorita libertate şi democraţie. Am învăţat împreună în aceşti ani, lecţii importante despre democraţie şi poate cea mai importantă dintre toate a fost cea referitoare la faptul că poporul, românii sunt cei care îi desemnează pe cei care le conduc destinele.

Sperând ca decizia Curţii Constituţionale va valida într-un final ideea total greşită a alegerilor comasate, exprimată prin proiectul de lege adoptat, fostul guvern a încercat să amâne, pe cât posibil, luarea unei hotărâri în ceea ce priveşte organizarea alegerilor.

Iată că, prin decizia Curţii, mandatul aleşilor locali nu poate fi prelungit, şi alegerile locale, aşa cum a anunţat guvernul şi aşa cum era normal, vor avea loc în luna iunie.

Astfel, din cauza ezitărilor vechiului guvern, guvernul recent învestit este pus în situaţia de a lua deciziii în grabă.

În acest sens, am atras atenţia încă de anul trecut asupra faptului că cel mai târziu începând cu 15 aprilie trebuie organizate birourile electorale, fapt ce se poate realiza numai în baza hotărârii de Guvern de organizare a alegerilor, care nu poate apărea deci mai târziu de începutul lunii martie.

Prin urmare, considerand consultările pe această temă, anunţate de PDL, cu partidele din opoziţie, la fel de formale ca şi consultările de la Cotroceni, această hotărâre de Guvern ar fi trebuit să se afle deja pe masa Guvernului.

Alocarea fondurilor necesare pentru desfăşurarea în bune condiţii a alegerilor locale este o altă decizie pe care guvernul va trebui să o ia în cel mai scurt timp.

În acest context, cerem guvernului sa acţioneze corect atât faţă de opoziţie, dar mai ales faţă de electorat, şi să emită de urgenţă hotărârile necesare în vederea organizării de alegeri locale corecte şi democratice.

Domnul Victor Paul Dobre:

A doua declaraţie politică.

Una dintre cele mai cunoscute teme ale guvernării actuale, aşa cum s-a susţinut întotdeauna, a fost tema statului social. Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale a lăsat din februarie peste 73.000 de beneficiari de ajutoare sociale fără alocaţia de susţinere a familiei, a venitului minim garantat sau fără indemnizaţia pentru creşterea copilului, datorită faptului că aceştia au restanţe în ceea ce priveşte plata impozitelor şi taxelor locale.

Romania se situează din punct de vedere al protecţiei sociale pe penultimul loc în Europa, reuşind cu greu să depaşească doar Bulgaria.

State cu pib-uri substanţial mai însemnate decât al României cheltuiesc în jur de 20% din pib pentru protecţie socială fără ca guvernele lor să culpabilizeze categoriile sociale şi aşa defavorizate.

Potrivit Ministerului Muncii, alocaţia de susţinere a familiei a fost suspendată în cazul a 11,65% dintre cei 347.469 de beneficiari, adică 40.463 de restanţieri, venitul minim garantat nu se va mai acorda în 10,84% dintre cele 190.490 de cazuri înregistrate, adică 20.654 de restanţieri, iar indemnizaţia de creştere a copilului se suspendă pentru 6,71% dintre cei 177.577 de beneficiari, adică 11.921 de restanţieri. Totuşi, Guvernul nu a pus la dispoziţia opiniei publice şi date la fel de clare din care să rezulte care sunt restanţele pe care aceşti beneficiari de ajutoare sociale le au la bugetele locale, astfel încât să avem o imagine clară a sumelor a căror recuperare se încearcă prin aceste măsuri. Vorbind de 73.000 de persoane fizice, sunt convins că valoarea însumată a restanţelor acestora nu reprezintă o sumă semnificativă care să se înscrie în categoria celor pentru combaterea crizei actuale cu care se confruntă ţara noastră.

Deşi există o legislaţie în vigoare, care prevede majorări şi penalităţi pentru neachitarea la timp a taxelor şi impozitelor, Guvernul a dorit să impună această măsură suplimentară.

Apare astfel o întrebare justă: dacă până în prezent aceştia nu reuşeau să-şi achite impozitele şi taxele la timp, cum vor fi în stare să facă acest lucru de acum înainte.

În acest sens, solicităm Guvernului să renunţe de urgenţă la această măsură, care nu face altceva decât să lase peste 73.000 de familii fără venituri în mijlocul celei mai grele ierni din ultima perioadă.

Vă mulţumesc.

Domnul Marian Sârbu:

Mulţumesc şi eu.

Din partea Grupului PSD, domnul deputat Victor Cristea.

Domnul Victor Cristea:

Mulţumesc.

Bună dimineaţa!

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Analizând programul de guvernare al Guvernului Răzvan Ungureanu, am constatat că sunt nişte generalităţi, nu face trimiteri la probleme cu care se confruntă ţara, cu care confruntă oamenii, aşa că mi-am permis să prezint o declaraţie politică care se intitulează: "Moştenirea Guvernului Boc, mai păguboasă decât viscolul de cod galben".

La 22 de ani de la Revoluţie, realitatea românească prezintă anul 2011 ca fiind expresia unei democraţii politice şi economice înţelese original de către actuala putere: reprezentanţii săi au dobândit libertatea şi dreptul de a face orice, inclusiv de a încălca legea bunului-simţ; au păstrat ca societate un model economic şi social bazat pe principiul "bunului-plac", excluzând cetăţeanul din actul de guvernare şi diminuând rolul şi eficienţa Parlamentului prin asumarea de către Guvern a celor mai importante legi.

Semnificativă în acest sens este elaborarea Legii bugetului consolidat al statului şi Legea bugetului asigurărilor sociale care nu sunt rezultatul negocierilor dintre putere, opoziţie, mediul de afaceri, mediul academic şi sindicate. Studiind cu atenţie bugetul pe anul 2012, se constată că, în centrul atenţiei, nu este cetăţeanul cu problemele sale, nu se evidenţiază măsurile publice ce se impun pentru a diminua efectele umilitoare ale crizei economice şi ale crizei meteorologice; obiectivele acestui buget nu au o finanţare multianuală, nu sunt investiţii cu caracter multiplicator, ci arată calea ascunsă pentru a cheltui banul public pe investiţii fără miză, desigur în avantajul clientelei politice.

Bugetul ar trebui să prevadă, pentru Ministerul Mediului, realizarea unor plantaţii de protecţie în faţa intemperiilor naturii, iar pentru Ministerul Transporturilor dotarea cu utilaje eficiente de deszăpezire şi substanţe antiderapante cu randament maxim. În consecinţă, cetăţeanul român va fi în continuare umilit şi batjocorit plătind factura crizei.

Lipsa de experienţă şi profesionalism a adus mai multe pagube decât criza economică. Elocventă în acest sens este "criza albă" din zonele calamitate de zăpadă abundentă şi viscol, declanşată în februarie 2012. La această dată, criza înregistrează 85 de morţi - sunt vieţi pe care guvernele ce s-au perindat în ultimii ani le au pe conştiinţă. Cine plăteşte, măcar moral?

Zăpada şi viscolul au paralizat în special viaţa rurală, transporturile rutiere şi feroviare, reţele electrice şi sursele de apă. Toate aceste efecte distructive ale calamităţilor ce s-au abătut asupra părţii de sud-est a României au scos la iveală două aspecte:

a.Calitatea precară a vieţii oamenilor - fără sursă de încălzire, apă, alimente, iluminat; oamenii s-au simţit singuri, fără ajutor, sub troiene cu întreaga agoniseală.

b.Incapacitatea instituţiilor statului de a interveni pentru a readuce viaţa la normal. Fără organizare şi tehnologie modernă, instituţiile specializate au pus în pericol siguranţa cetăţenilor - în casele lor, în trenuri şi gări, în spitale şi în şcoli.

Numai credinţa în Dumnezeu le-a salvat viaţa, căci realitatea arată şi astăzi că oamenii mureau cu zile. Este important să aduc la cunoştinţa ministrului transporturilor că linia ferată Bucureşti - Tecuci - Vaslui - Iaşi nu este în Republica Moldova. Aşa că cetăţenii sunt îndreptăţiţi să întrebe: Când se va deszăpezi calea ferată în zona Tecuci? De ce de minim 15 zile nu circulă niciun tren prin Moldova de Est? Cu astfel de probleme grave în ţară, ministrul Alexandru Nazare pleacă în străinătate - mă întreb ce are a spune - iar secretarul de stat Eusebiu Manea, şeful CFR, nu răspunde la telefon pentru a informa despre cauzele suspendării trenului Iaşi - Bucureşti, într-un final, răspunde consilierul Liliana Stroe, foarte iritată că este întrebată despre un tren care nu circulă de 15 zile. "Nu cunoaştem! Să ne interesăm!" Acesta a fost răspunsul unui consilier din Ministerul Transporturilor, care este într-o gravă eroare. Pentru lipsa de bun simţ, de bună-cuviinţă, domnule ministru stagiar Alexandru Nazare, eliberaţi din funcţie pe cei nominalizaţi anterior. Acestea sunt rezultatele dezastruoase ale guvernării Boc-Boagiu.

Faţă de cele prezentate, considerăm că domnul prim-ministru Mihai-Răzvan Ungureanu trebuie să impună elaborarea de urgenţă a unui plan naţional de protecţie a drumurilor şi localităţilor rurale prin plantarea de perdele vegetale, iar Ministerul Transporturilor trebuie să elaboreze un program pentru achiziţionarea de utilaje de deszăpezire speciale şi cu randament maxim, eliminând investiţiile "portocalii". Apelaţi fără rezerve la universitari şi academicieni, la instituţiile de cercetare pe care le-aţi dus pe linie moartă; ei sunt cei care cunosc efectele reale ale climei temperat-continentale şi ale schimburilor climatice.

Vă mulţumesc. Poate aud aceste propuneri.

Domnul Marian Sârbu:

Vă mulţumesc, domnule deputat Victor Cristea.

Dacă din partea grupurilor parlamentare? Domnul deputat Mocanu, vă rog. Aveţi cuvântul.

Domnul Vasile Mocanu:

Mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.

Stimaţi colegi,

Declaraţia politică de astăzi am intitulat-o: "Pensiile, o problemă europeană".

În 2008, raportul dintre persoanele de vârstă activă (15-64 de ani) şi cetăţenii Uniunii Europene în vârstă de 65 de ani şi peste 65 de ani era de patru la unu. Până în 2060, acest raport va scădea la doi la unu. Impactul îmbătrânirii demografice este agravat de criza economică. Pensiile reprezintă deja o cotă importantă a cheltuielilor publice: în medie, 10% din pib în prezent, cu o creştere posibilă la 12,5% în 2060.

Am citat din comunicatul Comisiei Europene, care a publicat, la mijlocul acestei luni, o Carte Albă referitoare la pensii adecvate, sigure şi viabile.

Potrivit oficialilor europeni, documentul îşi propune să ajute oamenii să economisească mai mult şi să asigure faptul că promisiunile politicienilor legate de pensii sunt îndeplinite. De asemenea, documentul propune şi câteva măsuri necesare, care pot însă diferi de la caz la caz. Printre altele, Cartea Albă solicită crearea de oportunităţi mai bune pentru lucrătorii în vârstă, dezvoltarea unor sisteme suplimentare de pensii private, îmbunătăţirea siguranţei sistemelor suplimentare de pensii, compatibilizarea pensiilor suplimentare cu mobilitatea etc.

De ce am abordat acest subiect? Cine a analizat datele ultimului recensământ a descoperit deja că România va fi afectată mult mai repede decât majoritatea statelor europene de procesul îmbătrânirii demografice. În doar 20 de ani, generaţiile cele mai numeroase ale României, aşa-numiţii "decreţei" vor ieşi la pensie, moment în care va fi mult prea târziu pentru a remedia în vreun fel situaţia demografică a României. În acest moment, există însă soluţii, iar Comisia Europeană ne-a şi arătat câteva dintre ele.

Dar cine le pune în practică? Iată de ce avem nevoie de specialişti, de adevăraţii specialişti!

Vă mulţumesc.

Domnul Marian Sârbu:

Vă mulţumesc şi eu, domnule deputat.

Dacă din partea grupurilor parlamentare mai doreşte cineva să intervină?

Dacă nu, încheiem aici şedinţa consacrată declaraţiilor politice.

Vă doresc o zi bună!

(Următoarele intervenţii şi declaraţii politice au fost consemnate conform materialelor depuse de deputaţi la preşedintele de şedinţă.)

Domnul Ioan Balan:

"Trebuie să învăţăm să trăim într-o lume interdependentă"

În ultima jumătate de secol, dezvoltarea fără precedent a comerţului internaţional, transnaţionalizarea afacerilor şi delocalizarea producţiei a făcut ca statele care au pariat pe economia liberă de piaţă, să devină din ce în ce mai puternic legate între ele. Economiştii numesc acest lucru interdependenţe economice internaţionale.

Fiecare dintre noi simte mai mult sau mai puţin acest fenomen pe propria-i piele, prin efectele pozitive sau negative care pot fi generate de evenimente din alte părţi ale continentului sau lumii. Zilele trecute, Guvernatorul Băncii Centrale a României avea să declare că recesiunea românească a fost provocată primordial de scăderea brutală a volumului investiţiilor străine directe.

Oricăruia dintre noi îi va fi dificil să-l contrazică pe domnul guvernator, şi mai ales cifrele care stau la baza acestor afirmaţii. Nu poţi să spui că o reducere a investiţiilor străine de la peste 16 miliarde de euro la mai puţin de două miliarde nu a fost o lovitură grea dată economiei româneşti.

Aş mai spune, însă, că aceleaşi interdependenţe economice internaţionale au fost cele care ne-au sprijinit să rezistăm recesiunii şi să impulsionăm economia pe creştere. Mă refer la oportunităţile pe care corecţiile economice le-au avut asupra exporturilor româneşti, acestea având o dinamică nemaiîntâlnită în istoria noastră.

Aşadar, vedem cum conexiunile şi interdependenţele economice se pot transforma în vectori de creştere sau de scădere pentru economia României, iar acestea au devenit deja o constantă incontestabilă, care ne obligă să învăţăm să trăim într-un mediu economic schimbat.

Nimeni nu mai poate contesta azi efectele de propagare pe care un fenomen produs într-o ţară îl poate avea asupra partenerilor săi. Nimeni nu mai poate spune că dacă Cehiei, Greciei sau Italiei nu-i e bine, României îi va fi bine.

Va trebui să învăţăm să nu ne bucurăm niciodată prea mult, în condiţiile în care incertitudinea economică e mare. Exporturile româneşti, care ar trebui să ne entuziasmeze, sunt mari, în creştere, dar puternic dependente de sănătatea ţărilor spre care exportăm. Altfel spus, sunt vulnerabile şi în orice moment ne pot repeta lecţia investiţiilor străine uriaşe din anii 2007-2008.

Pentru aceasta este necesar să bazăm dezvoltarea economică a ţării noastre pe mai multe paliere şi să capacităm structurile administrative să atragă tot ceea ce se poate atrage din fondurile europene nerambursabile.

Domnul Viorel-Vasile Buda:

"Învăţământul românesc mai are o şansă"

Una dintre cele mai mari "realizări" ale depunerii mandatului Cabinetului Boc a reprezentat-o plecarea din fruntea învăţământului românesc a mult contestatului Daniel Funeriu.

De departe, Daniel Funeriu a fost cel mai slab şi cel mai contestat ministru din perioada postdecembristă. Dacă Daniel Funeriu ar mai fi rămas încă opt luni în fruntea învăţământului românesc, ne-ar fi trebuit peste 10 ani ca să reparăm ce a distrus domnia sa. În numai doi ani şcoala românească, elevul şi profesorul au devenit poligoane de experimentare sub conducerea lui Daniel Funeriu.

Fostul ministru al educaţiei a urmat două linii: cea impusă de Traian Băsescu şi linia lui proprie. Ambele extrem de păguboase pentru învăţământul românesc, iar faptul că a mers pe linia Băsescu s-a văzut. La nici 24 de ore după ce oficial nu a mai deţinut funcţia de ministru al educaţiei, Daniel Funeriu a fost numit consilier prezidenţial la Palatul Cotroceni.

Spre deosebire de predecesorul său, noul ministru, Cătălin Baba, are un avantaj - vine de la o catedră universitară şi cu ani în urmă a fost consilierul lui Andrei Marga, pe vremea unuia dintre cele mai apreciate ministeriate în domeniu. Se poate spune deci că noul ministru ştie cum se mănâncă pâinea în învăţământul românesc, adică exact ceea ce Daniel Funeriu nu a ştiut niciodată.

Poate repara ministrul Cătălin Baba, cât se poate repara în câteva luni, din ceea ce a stricat Daniel Funeriu în doi ani? Este o întrebare al cărui răspuns îl aşteaptă deopotrivă elevii, părinţii lor, profesorii din şcoli generale şi licee, studenţii şi cadrele universitare. Este o întrebare la care răspunsul este foarte greu de dat. Oricum, mai mult rău decât a făcut Daniel Funeriu, noul ministru nu poate face învăţământului, pentru simplul motiv că nu cred că există în România de azi vreo persoană care să coboare actul ministerial mai jos decât Daniel Funeriu.

Dacă noul ministru Cătălin Baba nu va mai acorda credit politrucilor din învăţământ, va avea abilitatea să nu respingă sfaturile pe care i le pot oferi persoanele cu experienţă din învăţământ, dacă nu va ignora sindicatele şi va utiliza linia dialogului, atunci există speranţe că se poate îndrepta dezastrul lăsat de predecesorul său.

Dacă ministrul Cătălin Baba va veghea ca nu zona politicului să decidă noile conduceri ale universităţilor, dacă va propune sau va accepta modificări la legea educaţiei, votată în mandatul Funeriu, şi dacă va elimina experimentele făcute de predecesorul său, atunci există şansa să se afle în postura celui mai puţin criticat ministru dintr-un cabinet contestat.

Domnul Cristian Buican:

"Ianuarie 2012, luna falimentului puterii portocalii în domeniul absorbţiei fondurilor europene"

Statisticile guvernamentale referitoare la faptul că în luna ianuarie a acestui an, România nu a reuşit să atragă nici măcar un euro din fondurile europene puse la dispoziţia ţării noastre, demască demagogia şi populismul actualei coaliţii de guvernare, care de mai bine de trei ani trâmbiţează prin imensul aparat de propagandă că prioritatea zero a României este atragerea fondurilor europene.

Mai mult decât atât, această nouă contraperformanţă a lăcustelor portocalii pune la îndoială legea bugetului de stat pe anul 2012 care, după cum probabil bine ştiţi, se bazează pe o preconizată creştere economică datorată accelerării absorbţiei fondurilor europene. Şi pentru că dezastrul nu ar fi complet fără ceva nuanţe portocalii pe coliva fondurilor europene, reprezentanţii Uniunii Europene ne ameninţă cu suspendarea plăţilor pentru POSDRU, un program în valoare de 3,5 miliarde de euro, din cauza neregulilor constatate. Aceste greşeli invocate de reprezentanţii Uniunii Europene ar fi trebuit să fie prevenite de proaspăta demisionară directoare portocalie a acestui program, numită în funcţie acum mai puţin de un an de zile, de docilul pitic incompetent al Clujului, mult hulitul fost premier Emil Boc, preşedintele partidului lăcustelor portocalii.

Cu o rată de absorbţie a fondurilor europene de doar 5,5%, România se află pe ultimul loc din Europa în acest clasament, iar perspectivele nu sunt încurajatoare. De mai bine de trei ani de zile, am fost intoxicaţi zi de zi cu propagandă ieftină, prin care ni se spunea că absorbţia fondurilor europene este prioritatea României. Este inadmisibil, neproductiv şi demagogic ca în timp ce rata absorbţiei fondurilor europene este de doar 5,5%, să ne bazăm preconizata creştere economică din anul 2012 pe acest instrument, atâta timp cât în timpul guvernării portocalii s-a demonstrat fără echivoc că atragerea fondurilor europene este o iluzie.

Pericolul acestui comportament iresponsabil şi dispreţuitor al găştii de interese PDL-iste este unul foarte mare pentru România şi ne condamnă pe toţi la subdezvoltare pe o perioadă de timp nedefinită. Contraperformanţa unei rate scăzute de absorbţie a fondurilor europene va duce, implicit, la o scădere a cuantumului sumelor puse la dispoziţia României în următorul ciclu bugetar al Uniunii Europene, 2014-2020. Tocmai de aceea, depolitizarea imediată a structurilor responsabile cu atragerea fondurilor europene, scoaterea din acest sistem a tuturor căpuşelor portocalii, asigurarea unui efort susţinut, a unor măsuri reale de creştere a absorbţiei fondurilor europene sunt condiţii ce trebuiesc îndeplinite pentru salvarea a ceea ce mai poate fi salvat.

Subliniez faptul că în lipsa unor măsuri imediate, cu efect de stimulare reală a atragerii de fonduri europene, România va fi condamnată la subdezvoltare, iar această posibilă imagine apocaliptică va rămâne în paginile istoriei ca una dintre cele mai mari dovezi de incompetenţă a celei mai slabe guvernări din istoria postdecembristă a României, cea PDL-istă, indiferent de numele şi pregătirea profesională a premierului şi a membrilor cabinetului său.

Domnul Petru Călian:

"TVA redus pentru activităţile turistice"

Ministrul dezvoltării regionale şi turismului, Cristian Petrescu, a anunţat că intenţionează să propună finanţelor ca România să aplice TVA zero cel puţin pentru cazarea turiştilor străini, măsură care va duce la scăderea tarifelor şi la creşterea numărului de turişti. Acest lucru ar însemna ca statul să scutească de plata TVA pe exportatorii de servicii turistice, adică pe turoperatorii care aduc turişti străini în România. O asemenea măsură ar fi benefică pentru operatorii de turism care ar scădea preţurile, făcând astfel destinaţia România mai atractivă. Odată cu scăderea preţurilor s-ar majora numărul de turişti şi încasările aduse de aceste creşteri ar compensa reducerea TVA.

Reprezentanţii agenţiilor de turism specializate în incoming spun că reducerea TVA la zero, faţă de 24%, cât este în prezent, ar fi urmată de o scădere sigură a tarifelor. În anii '90 acestea nu plăteau TVA la incoming pentru că se considera că fac export.

Susţin această iniţiativă a domnului ministru, cu atât mai mult cu cât am depus un proiect de lege adoptat deja de Senat, prin care micii întreprinzători care vor oferi turiştilor produse româneşti să fie scutiţi de impozitul pe profitul obţinut şi să plătească TVA de 5%. Pachetul de facilităţi fiscale pentru pensiunile care oferă găzduire şi mâncăruri tradiţionale reprezintă o încurajare importantă pentru economiile locale, cât şi pentru bugetul ţării. Măsura i-ar ajuta implicit pe micii producători locali care-şi vor putea vinde rapid marfa, dar îi va stimula şi pe tineri să-şi valorifice în scop turistic proprietăţile deţinute la sat, fără a fi împovăraţi de impozitul pe profit sau de TVA. Pe lista beneficiarilor intră nu doar microîntreprinderile, ci şi persoanele fizice care au cabane, pensiuni agroturistice şi restaurante familiale sau cu specific local, în care se servesc doar bucate tradiţionale şi băuturi alcoolice autohtone.

Agroturismul şi turismul pot constitui salvarea satului românesc. M-am inspirat după modele folosite în Franţa, Austria, Elveţia, Ungaria şi Germania. În Germania, în anumite landuri, nu se percep taxe, iar în Austria activitatea este neimpozitată. În Austria, de exemplu, într-o localitate cu zece mii de locuitori există 85 de restaurante agroturistice.

În plus odată intrată în vigoare, noua lege îi va ajuta pe micii operatori turistici să obţină mai uşor credite de la bănci şi va creşte procentul de absorbţie a fondurilor comunitare. Mediul rural are mare nevoie de o absorbţie cât mai ridicată a fondurilor europene. Odată cu aprobarea acestor măsuri, preconizăm o creştere considerabilă în mediul economic rural pe segmentul pensiunilor turistice şi agroturistice. De asemenea, mediul bancar privat va reacţiona pozitiv la acest semnal de suport pentru microîntreprinderi. În consecinţă, ar putea fi o înlesnire a condiţiilor pentru acordarea de credite.

Încurajez şi susţin îmbunătăţirea actualului cadru legislativ prin orice mijloc de revigorare a economiilor locale.

Am speranţa că Legea privind stimularea înfiinţării şi dezvoltării microîntreprinderilor, ce oferă spre consum produse obţinute exclusiv prin mijloace proprii, va fi adoptată de către Camera Deputaţilor şi va contribui la relansarea turismului românesc.

Domnul Dumitru Chiriţă:

"Tupeu de PDL-ist"

În aceste zile activiştii PDL acţionează cu disperare pentru recuperarea procentelor pierdute, prezentând cetăţenilor faptul că greva parlamentară a Uniunii Social-Liberale ar costa 1,2 milioane de euro pe lună, uitând de faptul că dezastrul economic şi social li se datorează în totalitate şi a produs o pagubă României şi românilor de ordinul miliardelor de euro.

Oare românii au uitat că, începând cu anul 2010, PDL-ul a redus puterea de cumpărare a cetăţenilor cu 40%, în condiţiile în care s-au pierdut sute de mii de locuri de muncă şi au fost închise zeci de mii de societăţi?

Oare românii uită de jaful produs de către PDL asupra banului public la nivelul a miliarde de euro în ultimii doi ani, în cazul lucrărilor de investiţii şi achiziţii de orice fel, realizate la preţuri de 3-4 ori mai mari decât au fost executate în condiţii similare în ţările vecine?

Oare românii uită că în 2011 Comisia Europeană a suspendat plăţile pentru proiectele plătite din fonduri structurale pentru o perioadă de 6 luni, iar acum aceeaşi Comisie discută despre oprirea sau chiar suspendarea plăţilor pentru Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane (POSDRU) - în condiţiile în care regimul Băsescu-Boc nu a reuşit să atragă fonduri nerambursabile de la UE decât în procent de 3,5% din totalul de 20 de miliarde de euro alocate României în bugetul Uniunii pentru exerciţiul bugetar 2007-2013?

Oare românii uită de faptul că PDL-ul a desfiinţat dreptul la libera asociere în sindicate, la negociere colectivă şi grevă, pentru toate categoriile de salariaţi, prin Legea Dialogului Social?

Toate aceste nenorociri provocate de către PDL au produs mari drame în viaţa românilor şi nu poţi să nu te întrebi cum mai pot aceşti PDL-işti să aibă atâta tupeu, după ce au furat miliarde de euro din fonduri publice şi de la societăţile de stat, să vină în faţa românilor şi să critice opoziţia pentru că încearcă să reinstaureze democraţia în România?

Domnul Gheorghe Ciobanu:

"Institutul Naţional de Statistică ne confirmă faptul că România a avut o creştere economică foarte sănătoasă în 2011"

Institutul Naţional de Statistică a făcut publice datele privind creştere economică a României în anul 2011. Vestea cea mai bună este aceea că economia a crescut cu 2,5% în 2011 faţă de 2010, depăşind astfel mult prognoza economică de la începutul anului trecut. Economia României a mers simţitor mai bine decât ne aşteptam noi, câştigul net (acel 1%) fiind de aproape 1,3 miliarde de euro. Aceleaşi date INS arată că agricultura, exporturile şi industria au fost performerii, în vreme ce consumul a fost destul de temperat.

Toate aceste estimări indică trendul pozitiv pe care se află economia României. Semnalul pozitiv pe care l-a dat economia românească în 2011 ne situează pe locul 5 între statele Uniunii Europene în privinţa creşterii înregistrate de produsul intern brut. Este timpul ca acest lucru să se simtă şi în buzunarele românilor. potrivit datelor INS acest fapt a început să se întâmple, salariul mediu a crescut, iar veniturile din zona bugetară vor fi majorate dacă evoluţia economică o va permite.

Totuşi trebuie să rămânem prudenţi la evoluţiile de pe plan extern. Deşi semnalele alarmante venite dinspre zona euro au cunoscut o oarecare temperare în ultimul timp, nu trebuie să uităm gravitatea situaţiei cu care se confruntă economia europeană şi recesiunea din state, precum Italia sau Grecia.

Previziunile arată o contracţie pentru economia europeană în 2012, lucru care va afecta şi România. În zona euro se duc 55% din exporturile româneşti şi vin 80% din investiţiile străine. În mod sigur lucrul acesta va determina semnificativ modul în care economia românească va performa în lunile următore. Astfel, orice tensiune pe care Europa o va resimţi se va răsfrânge şi asupra ţării noastre. Deşi România este mult mai bine pregătită să facă faţă unei reveniri a crizei în Europa, acest lucru nu trebuie să ne facă mai puţin atenţi la felul în care decidem să conservăm câştigurile pe care economia le-a înregistrat până acum. Nu trebuie să cădem în plasa populismului, trebuie să rămânem responsabili, să nu periclităm echilibrul economic pentru care s-a muncit şi sacrificat atâta.

Pentru a menţine creşterea economică şi în 2012, pe lângă soliditatea fiscală, România trebuie să fie atentă şi la alte câteva aspecte tot atât de importante. În primul rând, pentru a continua acelaşi trend trebuie să transformăm consumul intern în motor de creştere economică.

În condiţiile în care exporturile în zona euro ar putea înregistra o scădere, consumul este factorul de relansare economică de care avem nevoie, iar acest lucru se poate face prin mărirea veniturilor populaţiei. De aceea cred că este extrem de potrivit ca, în condiţiile în care vom avea nevoie de un consum intern semnificativ, să ne orientăm spre creşteri de pensii şi salarii care se vor traduce în cheltuieli mai mari şi, implicit, venituri mai mari pentru stat.

În al doilea rând, avântul economiei româneşti poate fi menţinut şi prin o mai bună accesare a banilor europeni. O mai bună absorbţie a fondurilor structurale ale UE este extrem de importantă pentru menţinerea creşterii economice în zona pozitivă.

Un alt aspect ce decurge invariabil dintr-o mai bună absorbţie a banilor europeni este dat de nivelul investiţiilor. Astfel, în 2011 au fost alocate 36,1 miliarde de lei investiţiilor (6,6% din PIB şi 17,5% din buget), a treia alocarea bugetară (procentuală) de la nivelul UE. Cifrele pe care le propunem pentru 2012 sunt şi mai bune: 43,1 miliarde de lei pentru investiţii (19,8% din cheltuielile bugetului general consolidat şi 7,3% din PIB).

Concluzia poate fi una singură: România va avea şi în 2012 creştere economică, reuşind să reziste principalelor efecte negative ale crizei din zona euro. Din păcate însă, creşterea va fi mai mică decât ceea ce ne dorim cu toţii, urmând ca ieşirea din situaţia economică incertă să se producă abia de anul viitor.

Domnul Gheorghe Ciocan:

"Sectorul balnear"

Astăzi doresc să vorbesc despre sectorul balnear, foarte însemnat în ţara noastră, care reprezintă o mare bogăţie, în opinia mea, ce ar trebui gestionată într-un mod mult mai profitabil. Din nefericire, în mod inexplicabil, majoritatea staţiunilor, odată cunoscute ca bijuterii ale ţării noastre, sunt azi în paragină. Acestea ar putea fi exploatate ca şi cură de aer pentru turism - munte, mare, factori climatici, factori terapeutici variaţi; ape minerale, nămoluri pentru cură externă şi internă; centre de recuperare pentru pensionari, numeroşi la ora actuală, pentru boli osteoarticulare acute şi cronice, staţiuni cu ape minerale pentru cură medicinală internă, ca adjuvant la medicaţie sau la regimul alimentar.

Comercializarea apelor minerale nu ar trebui făcută sub forma apei de masă, ci ca apă medicinală, cu etichetă titularizată, pentru anumite boli: ficat, inimă, rinichi etc.

Tragedia mare este că vilele şi drumurile de acces din unele staţiuni s-au degradat sau au fost lăsate intenţionat în paragină - Borsec, Buziaş, Govora etc. - pentru a putea fi cumpărate la preţ de nimic. Trebuie traşi la răspundere cei ce au făcut acest lucru. Administraţiile locale trebuie să le reintroducă în circuitul funcţional de urgenţă. Populaţia ţării noastre cere imperativ să facă tratamente în staţiuni, însă, practic, la ora actuală, ori sunt mult prea scumpe, cele care mai funcţionează, sau cele care ar fi accesibile sunt nefuncţionabile.

România reprezintă o treime din potenţialul balneoclimateric al Europei, în special pe ape termale. Nu de puţine ori analizele făcute în laboratoare din străinătate au arătat că aceste izvoare sunt unice în lume, borcutul, cum este cunoscut de localnici, fiind o apă deosebit de complexă în săruri şi oligoelemenţi. Din păcate indiferenţa umană a dus la contaminarea unor izvoare.

În încheiere, mă adresez pe această cale tuturor grupurilor, tuturor partidelor, să acţionăm uniţi pentru realizarea şi îndreptarea acestor necesităţi în interesul ţării!

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Transparenţa decizională ajunge la prefectura Iaşi"

am participat la masa rotundă "Respect şi responsabilitate pentru dialog" ce a avut loc la Prefectura Iaşi. În cadrul manifestărilor organizate de Coaliţia 52 şi Asociaţia Oamenilor de Afaceri Iaşi 2003 s-au dezbătut problemele apărute în aplicarea Legii nr.52/2003. sunt iniţiatorul unui proiect legislativ de modificare a legii nr.52/2003, ce impune autorităţilor locale justificarea fiecărei alocări bugetare şi dă posibilitatea cetăţenilor de a participa activ în procesul de luare a deciziilor administrative. consider că acest proiect legislativ creşte transparenţa decizională şi reduce corupţia din sistem, prin introducerea posibilităţii ca cetăţenii să-şi poată da acordul pentru fiecare proiect sau sumă cheltuită de primării şi consiliile judeţene. În calitate de candidat la Primăria Iaşi voi iniţia noi proiecte legislative, bazate pe amendamentele propuse de coaliţia 52, apreciind că dialogul cu societatea civilă va duce la un nou model de guvernanţă locală, bazat pe nevoile reale ale comunităţii.

Suntem nemulţumiţi când preţurile utilităţilor cresc aberant. Criticăm supertarifele practicate pentru parcări inexistente, în timp ce firme private ne ridică abuziv maşinile pe care nu avem unde le lăsa, sau şpaga inclusă în preţurile frigiderelor cumpărate la mâna a doua ce funcţionează ca autobuze. Ne întrebăm de ce ne spălăm în lighean sau ne încălzim la lumânare, în timp ce nocturna de pe stadionul pe care joacă echipa aflată permanent în divizia B ne orbeşte cu mii de lucşi. Vedem că banii de deszăpezire au ajuns în zone tropicale, în buzunarele unor favorizaţi ai sorţii, în timp ce zăpada stă nestingherită pe străzi.

Decizia pentru cheltuirea banului public este însă la autorităţile locale.

Oricare cetăţean trebuie să aibă posibilitatea de a-şi exprima acordul sau dezacordulprivindmodalitatea utilizăriisumelor de la buget, iar fiecare ban cheltuit de primărie sau consiliu judeţean trebuie justificat.

Există o lege, nr.52/2003, care ne dă dreptul de a fi informaţi cu privire la intenţiile de cheltuire a banului public şi de a interveni cu eventuale propuneri şi schimbări, dar ea rămâne un simplu exerciţiu de transparenţă decizională atât timp cât autorităţile locale nu ţin cont de părerea noastră. Noi vrem infrastructură în cartiere, şcoli şi spitale decente, locuri de joacă şi parcuri, creşe şi grădiniţe, rezolvarea problemei câinilorfără stăpâni, transport ecologic şi lumină pe orice stradă.

Scopul acestui proiect legislativ este sporirea gradului de transparenţă la nivelul administraţiei publice locale şi stimularea participării active a cetăţenilor în procesul de luare a deciziilor administrative şi în procesul de elaborare a actelor normative, prin introducerea posibilităţii ca la iniţierea unui act normativ de către autorităţile administraţiei publice locale cetăţenii să-şi poată da acordul pentru aprobarea respectivei iniţiative legislative.

Astfel, dacă mai mult de 50% din cetăţenii din comuna, oraşul, municipiul, subdiviziunea administrativ-teritorială a municipiului sau judeţul în care aceştia îşi au domiciliul îşi exprimă dezacordul în vederea aprobării unui act normativ supus dezbaterii, acesta va fi retras. Vom putea spune NU celor care de atâţia ani ne fură existenţa.

Acest proiect legislativ ne va permite să facem agenda politicienilor şi ne oferă garanţia că deciziile administraţiei locale vor reflecta dorinţele cetăţenilor.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"To beer or not to beer?"

Mă revoltă cei care preferă să ia medicamentele copiilor şi vârstnicilor doar ca să toarne în sticla celor care nu ştiu să se oprească atunci când consumă alcool şi ajung să sufoce serviciile de urgenţă.

Sunt curios câţi dintre cei care peste noapte au devenit apărători parlamentari ai celor ce beau, ar accepta să aştepte la uşa serviciilor de urgenţă eliberarea unui pat ocupat de un pacient etilic sau ar deconta din propriul buzunar cheltuielile făcute cu tratamentul acestora.

Statisticile arată că peste 50.000 de cetăţeni sunt trataţi în fiecare an în urma excesului de alcool, iar cheltuielile legate de tratamentul acestora depăşesc 25 de milioane de euro.

Şi aici nu vorbim de fatalitate, accident sau boli genetice, ci de gestul voluntar al celui care pune sticla la gură, indiferent de consecinţe. Majoritatea nu sunt asiguraţi, aşa că noi plătim ca ei să se îmbete. Şi chiar dacă ar fi... aşa cum poliţa RCA sau CASCO nu e valabilă atunci când eşti băut, nici asigurarea medicală nu ar trebui să acopere starea de beţie.

Proiectul legislativ în care prevăd ca cetăţeanul turmentat ajuns la urgenţe să deconteze cheltuielile legate de terapie sau să efectueze muncă în folosul comunităţii e acuzat de discriminare.

Discriminare este însă faptul că tratarea beţiei se face din aceeaşi pungă, mică, destinată tuturor bolnavilor. Îi întreb pe cei ce plâng cu lacrimi de crocodil pe umărul stâlpilor de birt dacă acea coplată introdusă la presiunea FMI nu e o formă mai gravă de discriminare ?

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Am putea avea medicamente mai ieftine"

Solicit parlamentarilor să adopte astăzi proiectul legislativ ce vizează reducerea TVA-ului la medicamente la 5%, aflat pe ordinea de zi a Camerei Deputaţilor.

Consider că reducerea preţurilor la medicamente va creşte accesul la tratament, la creşterea speranţei de viaţă a românilor şi va permite derularea programelor naţionale de sănătate. Totodată, apreciez că reducerea TVA-ului la medicamente va permite supravieţuirea industriei farmaceutice româneşti şi a micilor farmacii.

Pacienţii se plâng de faptul că medicamentele sunt scumpe şi că nu-şi pot urma tratamentul, ajungând în stare gravă la spital, iar în cazul pensionarilor, majoritatea veniturilor este utilizată pentru medicamente şi alimente.

Noul sistem de compensare a dus la o creştere semnificativă a coplăţii suportată de pacient şi obligă medicii să recomande tratamente în funcţie de posibilităţile materiale ale bolnavilor, şi nu în funcţie de eficienţa terapeutică.

România are cea mai mică rată de compensare a medicamentelor din UE, de doar 59%, în timp ce media europeană este de 81%, în Polonia media compensării ajunge la 67,5%, în Cehia la 78,6% iar în Spania, aflată în criză, ajunge la 93,4%. În schimb durează de până trei ori mai mult (1.200 de zile) pentru ca un medicament să intre pe lista de compensate (recordul din UE fiind deţinut de Belgia, cu 403 zile).

În spitale situaţia este şi mai gravă, aparţinătorii fiind trimişi să cumpere medicamentele necesare supravieţuirii pacienţilor, iar datoriile peste termenele de decontare ale Ministerului Sănătăţii şi CNAS către producători, distribuitori şi farmacii ajunseseră anul trecut la aproape un miliard de lei.

În altă ordine de idei, asistăm la un adevărat paradox: deoarece nu avem bani, importăm medicamente scumpe şi exportăm medicamente ieftine. Creşterea nepermis de mult a intervalului de decont a compensatelor duce la închiderea farmaciilor mici, şi nimeni nu mai crede că în 2012 se vor respecta directivele europene ce prevăd scăderea termenelor de plată de la 210 zile la 60 zile. Farmaciile care supravieţuiesc sunt nevoite să vândă medicamente scumpe, iar acest fapt loveşte în producătorii interni de medicamente, în genere semnificativ mai ieftine decât cele din import, ajungându-se ca scăderea cererii interne să oblige industria farmaceutică autohtonă să exporte medicamente ieftine.

Problemele ar putea fi rezolvate în mare măsură prin aprobarea proiectului meu legislativ de reducere a TVA la medicamente la 5%, măsură care ar veni şi în sprijinul pacienţilor, dar şi al farmaciştilor şi al industriei farmaceutice româneşti.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Susţin iniţiativa de a face publică lista terenurilor disponibile pentru investitori"

Am participat în ultimele săptămâni la mai multe întâlniri organizate de oameni de afaceri ieşeni care caută şi cer măsuri de stimulare a mediului de afaceri. Am prezentat o serie de iniţiative, asupra cărora nu voi insista acum, le voi prezenta în perioada ce urmează.

Una dintre iniţiativele care a reieşit în urma acestor întâlniri a fost transformată în proiect de hotărâre de consiliu, o iniţiativă pe care o susţin fără reţineri. Este vorba de a inventaria şi publica lista terenurilor deţinute de Primărie în municipiu şi care pot fi puse la dispoziţia investitorilor, fie ei locali sau multinaţionali. Sigur că trebuie puse nişte condiţii transparente pentru concesionarea acestor terenuri către investitori, cum ar fi: o valoare minimă a investiţiei, crearea unui anumit număr de locuri de muncă sau realizarea unor lucrări prioritare pentru primărie.

Nu cu mult timp în urmă am călătorit alături de reprezentantul unei mari companii multinaţionale care a investit deja în România. Discutând cu el, mi-a spus că a încercat să facă investiţia la Iaşi, dar nu a fost deloc încurajat de primărie să facă acest lucru, şi au ales altă locaţie. M-a întrebat ce aş fi cerut eu, ca primar, pentru o asemenea investiţie, şi i-am spus că aş fi solicitat să construiască 5 grădiniţe. "Atât? Nimic pentru dumneavoastră personal?" m-a întrebat. Vă daţi seama ce a cerut primarul nostru şi mă tem că nu pentru oraş.

Măsurile de sprijinire a mediului de afaceri ieşean, foarte afectat de criză, chiar şi în raport cu alte oraşe din ţară, trebuie să facă rapid pasul de la discuţii în cadrul unor conferinţe, la măsuri concrete ale administraţiei locale.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"O sinucidere în fiecare zi"

În ianuarie, în fiecare zi a existat câte o tentativă de sinucidere ce a necesitat tratament în Serviciul de Urgenţă.

Distribuţia pe sexe arată că femeile recurg mai frecvent decât bărbaţii la astfel de gesturi suicidare, astfel încât 60% din cei trataţi sunt femei.

Tentativele de sinucidere prin intoxicaţie voluntară au provenit mai frecvent din urban, atingând ponderea de 54,29%.

Mai mult de jumătate dintre cei care recurg la intoxicaţia voluntară în scop autolitic nu au o ocupaţie, un sfert sunt salariaţi, circa 10% sunt pensionari, iar elevii şi studenţii reprezintă sub 10% din tentativele de sinucidere. Studenţii recurg de două ori mai frecvent decât elevii la un gest suicidar ce necesită tratament de urgenţă.

Îngrijorător este faptul că aceste tentative de sinucidere au loc adesea la tineri. 40% din tentative sunt apanajul vârstei între 21 şi 30 de ani, iar peste 80% din tentative aparţin grupei de vârstă active, 18-50 de ani.

Marţea şi duminica înregistrăm cele mai multe tentative de sinucidere (câte 20%), iar sfârşitul săptămânii concentrează aproape jumătate din cazuri (42,86%).

Ambulanţa a adus 51,43%, restul fiind aduşi de familie sau prieteni.

O cincime din cazuri au necesitat internare în toxicologie sau chiar la terapie intensivă, iar benzodiazepinele, anxioliticele şi insecticidele au fost cele mai frecvente toxice utilizate. Probabil asociat sezonului rece, 3% din cazuri au utilizat ingestia de antigel ca tehnică suicidară.

Putem vorbi de sinucidere ca o problemă de sănătate publică atât prin numărul de cazuri prezentate, cât şi prin ponderea mare a internărilor în secţia de toxicologie. Remarcăm că cei mai afectaţi sunt cei vulnerabili socio-economic şi totodată tendinţa egalizării urban-rural. Mulţi dintre aceşti pacienţi sunt tineri, iar dacă ar exista centre de traumă şi toxicologie în care să se realizeze tratamentul integrat aceşti oameni ar putea fi reinseraţi activ în societate. Nu avem un program naţional de prevenţie a sinuciderii iar tentativele izolate ale voluntarilor precum CIRTITA la Iaşi nu pot rezolva multitudinea de probleme. Sper că în această sesiune parlamentara să se adopte pachetul legislativ ce promovează suportul psihologic pe care l-am iniţiat în scopul salvării vieţilor celor mai puţin fericiţi ca noi.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Profesorii se vor pensiona la sfârşitul anului universitar"

Camera Deputaţilor a adoptat proiectul de lege pe care l-am iniţiat, ce împiedică blocarea anului universitar, prin amânarea pensionării cadrelor didactice ce au împlinit vârsta pensionării până la terminarea anului. De acelaşi regim vor beneficia şi cercetătorii.

Legea face parte dintr-un pachet legislativ ce vizează îmbunătăţirea situaţiei cadrelor didactice plătite deplorabil şi forţate a pleca la muncă în străinătate.

Fără măsuri rapide menite a salva resursa umană din învăţământ, vom asista şi în anii următori la situaţii nedorite, precum bacalaureatul din anul trecut.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Cancerul din programul naţional de oncologie"

Consider că periclitarea programelor naţionale de sănătate prin blocajele financiare şi taxa clawback reprezintă un atentat la viaţa bolnavilor de cancer şi constituie reţeta pentru falimentul farmaciştilor şi producătorilor autohtoni de medicamente. Voi depune un proiect legislativ ce scuteşte de plata TVA şi clawback producătorii români de medicamente incluse în programele naţionale de sănătate.

,Bolnavii de cancer din România au de înfruntat o tumoare mult mai gravă decât boala în sine: competenţa diriguitorilor sănătăţii româneşti.

Programele naţionale precum cel de oncologie sunt puse în pericol din cauza datoriilor de sute de milioane de lei, a căror termen au depăşit de mult directivele europene, precum şi datorită TVA-ului şi preconizatei taxe-gheară, înfipte adânc în industria farmaceutică.

În timp ce plâng cu lacrimi de crocodil şi declară oncologia prioritate naţională, peste 10.000 de bolnavi de cancer sunt lăsaţi fără morfină, prin încetarea activităţii celui mai mare producător de medicamente. Asistăm la un paradox: distrugem industria farmaceutică românească producătoare de medicamente ieftine, dar importăm medicamente scumpe.

Problema ar putea fi rezolvată în mare măsură prin aprobarea proiectului legislativ pe care îl voi depune luni la Camera Deputaţilor, ce prevede scutirea de TVA la medicamentele incluse în programele naţionale de sănătate şi exceptarea de la perceperea taxei clawback a firmelor autohtone ce produc astfel de medicamente. Această măsură ar veni în sprijinul pacienţilor şi al farmaciştilor.

Domnul Daniel Buda:

"Nesemnarea Tratatului de stabilitate fiscală, o nouă dovadă a iresponsabilităţii USL"

România este stat european de 5 ani pentru că şi-a luat angajamentul de a respecta directivele şi tratatele Uniunii Europene, dar şi pentru că s-a obligat să transpună politica europeană la nivel naţional. Sigur că sunt de acord cu faptul că, în situaţia în care ţara noastră nu şi-ar fi îndeplinit obiectivele sau angajamentele, eram, fără doar şi poate, sancţionaţi atât sub aspect pecuniar, cât şi legislativ.

Partidul Democrat Liberal a înţeles, încă din 2007, ce înseamnă să facem parte din comunitatea europeană şi, indiferent de politica internă, respectiv indiferent dacă eram la putere sau în opoziţie, nu am făcut niciodată vreun demers care să contravină politicilor şi cerinţelor europene sau cu atât mai puţin să ne opunem semnării unor tratate negociate şi ratificate la nivel european. Din păcate, această politică de respectare a angajamentelor europene nu este înţeleasă şi de actuala opoziţie, care contribuie tot mai pregnant, prin derapajele politice evidente, inclusiv la degradarea imaginii ţării noastre la nivel european şi internaţional.

Ca urmare a participării la Consiliul European desfăşurat la Bruxelles în luna ianuarie a acestui an, România s-a angajat să semneze Tratatul de convergenţă fiscală, astfel încât să avem posibilitatea de a lua parte în mod nemijlocit la procesul de decizie, în mod deosebit în ceea ce priveşte zona euro, având în vedere faptul că România şi-a propus să aderare la zona euro în anul 2015. În fapt, semnarea acestui tratat nu înseamnă decât o mai bună coordonare fiscală, adică statul va avea pârghiile necesare, astfel încât veniturile şi cheltuielile bugetare să fie controlate într-un mod mai eficient şi responsabil. Trebuie să fim conştienţi de faptul că tratatul de stabilitate fiscală reprezintă una dintre garanţiile privind unitatea, controlul şi corecta coordonare a întregului sistem fiscal, la nivelul celor 27 de state din Uniunea Europeană.

Din nefericire, reprezentanţii opoziţiei nu au capacitatea de a înţelege importanţa unui astfel de document şi, cu atât mai puţin, având în vedere dezmăţul economic practicat în perioada 2007-2008, când au fost la guvernare. După ce liderii USL se duc la instituţiile europene să atragă atenţia asupra aşa-ziselor derapaje ale democraţiei din România, tot ei sunt cei care se opun aplicării politicilor europene.

Desigur că Ponta şi Antonescu, discipolii lui Iliescu şi Năstase, au preluat imediat mesajul şefilor lor, referindu-se la faptul că semnarea unui astfel de tratat poate avea consecinţe complexe asupra economiei româneşti, după ce iniţial îşi exprimaseră oarecum o poziţie favorabilă. Însă după dezbaterile din interiorul partidului, când Iliescu şi Năstase au atras atenţia asupra faptul că dacă România semnează acest tratat nu vor mai avea nici o şansă să guverneze în conformitate cu principiile socialiste şi populiste, adică după modelul 2000-2004, când au transformat România într-un stat de asistaţi sociali, sau după modelul practicat de Tăriceanu, când şi-au bătut efectiv joc de economia României, risipind rezultatele creşterii economice. Deci, în fapt, temerile USL nu constau în pretexte de genul că acest tratat ar submina suveranitatea naţională, ci, din contră, introducerea unei discipline fiscale riguroase nu le-ar mai permite să cheltuie banul public în mod haotic, după bunul lor plac. Aşadar, subminarea reală ar fi la adresa autorităţii politicianiste şi la adresa principiilor socialiste, respectiv nu vor mai putea practica aceeaşi orgie bugetară care a pompat în proiecte sociale miliarde de euro, de zeci de ori mai mult decât în infrastructura ţării.

După cum bine ne-au obişnuit reprezentanţii opoziţiei cu acest comportament duplicitar, sau mai bine spus iresponsabil, nu mă miră faptul că USL priveşte pactul de stabilitate fiscală ca şi o decizie unică a preşedintelui Traian Băsescu, ignorând faptul că, în mod concret, este un tratat de stabilitate fiscală convenit, discutat şi aprobat de majoritatea statelor din Comunitatea Europeană. Acest lucru deoarece statele europene au avut de suportat o criză economică mondială, se impune mai mult ca niciodată aplicarea unor principii de disciplină fiscală care să contribuie la refacerea durabilă a economiei Europei şi României.

Însă, din nefericire, aceste teme serioase de dezbatere nu sunt prioritare pentru actuala opoziţie, important pentru ei este, în continuare, risipirea banilor publici ocupând fotoliile de parlamentari şi lăfăindu-se pe banii contribuabililor, fără să îşi îndeplinească atribuţiile de serviciu, prin adoptarea unui stil de reprezentare a cetăţenilor din faţa camerelor de luat vederi, şi nu din forul parlamentar. Le recomand politicienilor din opoziţie să lase deoparte această ipocrizie şi să îşi îndeplinească rolul de parlamentari pentru care sunt plătiţi din bani publici.

Domnul Gheorghe Dragomir:

"Demagogie portocalie"

Prin dispoziţia conducerii PDL, atât Constanţa, cât şi alte judeţe din ţară au fost împânzite de câteva zile cu afişe, fluturaşi sau panouri în care este ridiculizată greva parlamentarilor USL. "El este unul dintre chiulangii!", "Ei fac grevă de lux pe banii tăi!" sunt mesajele de pe afişele care sunt împărţite de democrat-liberali în colegiile în care au fost aleşi parlamentarii Uniunii, pentru ca oamenii să afle că aceia pe care i-au trimis în Parlament sunt "chiulangii".

Pentru că dicţionarul PDL-iştilor este complet diferit de cel al celorlalţi cetăţeni, mă simt dator să explic ce înseamnă "chiulangiu" în vocabularul lor limitat. Când eşti portocaliu şi crezi că totul ţi se cuvine, "chiulangiu" înseamnă curajul şi demnitatea de a-ţi susţine punctul de vedere, sătul fiind de "binefacerile" Guvernului şi ale majorităţii parlamentare "harnice".

Protestul parlamentarilor USL, impropriu denumit "grevă", la care se face referire cu atâta lipsă de consideraţie pentru mijloacele constituţionale de luptă politică este, înainte de toate, rezultatul exclusiv al modului nedemocratic în care PDL, în frunte cu Traian Băsescu, Roberta Anastase sau Emil Boc, a înţeles să trateze Parlamentul în general, şi opoziţia, în special. Prin acest protest, noi arătăm că prezenţa opoziţiei în Parlament este inutilă, cel puţin atât timp cât voturile noastre, ale parlamentarilor USL, sunt numărate de "matematicieni" precum Roberta Anastase.

Mai mult, retragerea opoziţiei din Legislativul României este menită să atragă atenţia opiniei publice şi a tuturor factorilor decizionali din Uniunea Europeană asupra abuzurilor repetate săvârşite de cei de la putere. Cei care astăzi vin şi împart fluturaşi pentru ca "opinia publică să fie informată corect" despre activitatea parlamentarilor USL, au uitat se pare cât de fraudulos a fost adoptată Legea pensiilor în Camera Deputaţilor, cum legi importante sunt adoptate "tacit", fără nicio dezbatere, fără niciun vot, sau cum o serie de legi respinse sunt revotate chiar de mai multe ori până când rezultatul la vot este unul convenabil puterii, parlamentarii opoziţiei fiind ignoraţi total. Parlamentul a fost şi el transformat de actuala guvernare într-un element pur decorativ, aflându-se în zona bătăii de joc a actualei puteri.

În loc să vină la masa dialogului, aşa cum tot promit în faţa camerelor de luat vederi, actualii guvernanţi au ales să cheltuiască sume importante de bani pentru tipărirea unor hârtii menite doar a ascunde gunoiul PDL sub preş. Mă întreb, oare câte freze de zăpadă sau câte alimente pentru sinistraţi ar fi putut cumpăra cu banii aruncaţi pe aceste afişe electorale?

Toată această campanie de denigrare a parlamentarilor Uniunii Social Liberale este, în ceea ce mă priveşte, doar un demers penibil al PDL în încercarea disperată de a câştiga câteva procente.

În concluzie, îi informez pe cei din PDL că vom continua protestul parlamentar până când Guvernul va respecta rolul de legiuitor al Parlamentului, acesta urmând să funcţioneze normal, nu cu angajări de răspundere şi ordonanţe de urgenţă, iar parlamentarii puterii să fie lăsaţi să se exprime liber, fără a fi transformaţi în marionete legate de bănci. De asemenea, nu putem reveni în băncile Parlamentului până când Roberta Anastase nu va fi înlocuită din poziţia pe care o deţine în ierarhia Camerei Deputaţilor, ca urmare a furtului ruşinos de la Legea pensiilor. şi nu în ultimul rând, trebuie rediscutată situaţia inacceptabilă a UNPR care, deşi nu a participat la alegerile parlamentare, este recunoscut ca grup parlamentar în structurile conducerii Camerei Deputaţilor şi conducerii comisiilor, acest fapt fiind neconstituţional şi neregulamentar.

Domnul Constantin Severus Militaru:

"Efectele viscolului pot fi atenuate!"

Ultimele săptămâni de iarnă grea ne-au determinat pe fiecare dintre noi să ne întrebăm unde au dispărut parazăpezile şi lizierele, care erau cele mai eficiente mijloace în prevenirea efectelor viscolului şi care reduceau la jumătate costurile cu deszăpezirea.

Este foarte adevărat că drumurile naţionale din România sunt lipsite de orice sistem de protecţie împotriva zăpezii. Acum mai există parazăpezi doar pentru 120 km de drumuri naţionale, în vreme ce ţara noastră mai are nevoie de cel puţin 870 km.

Nici nu cred că trebuie să ne mai întrebăm unde au dispărut, după anul 1989, cele care fuseseră construite în perioada regimului comunist. Ştim cu toţii că cele din lemn au devenit lemn de foc, iar cele metalice sunt acum pe post de garduri la unii concetăţeni sau au fost vândute la fier vechi.

Ce trebuie făcut în acest sens? Răspunsurile sunt simple, însă voinţa pare să lipsească cu desăvârşire. În primul rând, ameliorarea urgentă a legislaţiei şi înăsprirea sancţiunilor nu reprezintă un efort atât de mare al clasei politice.

Pe de altă parte, nu am învăţat încă faptul că efectele fenomenelor naturale ar trebui în primul rând prevenite şi mai apoi, dacă se impune, înlăturarea lor. Spre exemplu, reînfiinţarea, cât mai urgentă, a perdelelor forestiere de protecţie a drumurilor este mult mai ieftină decât cea de montare a parazăpezilor. Ea trebuie realizată cu ajutorul românilor, care trebuie să înţeleagă importanţa perdelelor forestiere şi a împăduririlor, vitale pentru viaţa oamenilor, pentru bunurile lor, pentru agricultură etc.

Conform legislaţiei în vigoare protejarea drumurilor naţionale cu parazăpezi şi perdele forestiere, revine în exclusivitate CNADR.

Cred că a sosit momentul să realizăm cât mai urgent o reţea naţională de protecţie a acestora, un program de măsuri în sprijinul autorităţilor locale, dar şi sancţiuni împotriva celor care nu respectă legea, pentru că această reţea reprezintă soluţia cea mai eficientă pentru eliminarea calamităţilor în timp de iarnă.

Doamna Doiniţa-Mariana Chircu:

"Generaţiile de tineri nu trebuie sacrificate în numele reformei!"

Prea mult acuzată, prea mult hulită de opozanţii oricărei forme de ameliorare a procesului de învăţământ, reforma din educaţie a pornit pe un făgaş fără de întoarcere.

De mai bine de două decenii toate instituţiile internaţionale, care cercetează cauzele prosperităţii sau subdezvoltării naţiunilor, au ajuns la o concluzie comună: educaţia şi resursa umană bine educată este cea care poate conduce la succesul sau eşecul unui popor.

Cu toate că şi noi, românii, am ştiut acest lucru, mai bine de două decenii am amânat decizii cruciale pentru generaţiile de tineri care au părăsit băncile şcolii. Aşa-zisele reforme demarate în anii ’90 nu au fost decât soluţii provizorii la probleme contextuale ori soluţii în numele reformei şi împotriva elevilor şi studenţilor. Nu are sens să mai enumăr viciile acumulate în aceste decenii în sistemul românesc de educaţie, care nu au avut decât un singur rezultat: lipsa de performanţă, lipsa de inovaţie şi abandonul şcolar, atât al elevilor, dar şi al cadrelor didactice, care au făcut cinste şcolii româneşti.

Sunt mândră că, în anul 2010, am susţinut adoptarea Legii educaţiei naţionale. E drept! E contestată! E imperfectă uneori! Dar cei ca mine, care trăiesc printre cadrele didactice şi părinţi, ştiu că reacţia acestora e favorabilă la reforma din învăţământ. Toţi, cu o singură voce, spun că într-adevăr reforma aşteptată a sosit. Ea este vizibilă deja şi în mediul universitar şi în cel preuniversitar. Cine îşi va face iluzia că peste un an de la aplicare această reformă va produce salturi spectaculoase se înşeală.

Vor trece ani până când generaţiile clădite pe această nouă viziune să demonstreze că am procedat bine!

Va mai trebui să ştiţi că reforma nu-i nici pe departe încheiată, ci doar s-a deschis un drum. Metodologiile şi normele viitoare ce vor trebui aplicate trebuie să fie un etalon de performanţă guvernamentală şi parlamentară, pentru că eu, personal, nu admit să se mai spună "această generaţie de copii este o generaţie de sacrificiu".

Drumul de întors, către lipsă de performanţă pe care îl visează unii oameni politici nu mai există, aliaţii noştri într-o reformă reală fiind atât elevii şi studenţii şi mai ales părinţii. Fără ei, o reformă reală nu poate exista.

Domnul Mihai Lupu:

"România nu mai poate fi condusă de încă un guvern ilegitim"

Incompetenţa şi diletantismul fostelor guverne Boc au transformat România într-o ţară săracă, necredibilă, sufocată de datorii şi sisteme nefuncţionale! Guvernele pd-iste au putut să-şi implementeze politicile falimentare şi să guverneze numai prin angajări de răspundere, adică prin politica bunului-plac portocaliu - înregistrând un adevărat record mondial în materie, 14 angajări de răspundere în numai 3 ani... -, deoarece acestea au avut un sprijin neconstituţional în Parlament, din partea unui partid neparlamentar, inventat ad-hoc, de către preşedintele Băsescu şi format numai din traseişti, şantajabili şi ilegalişti!

În cei 20 de ani postrevoluţionari, în care democraţia a încercat cu greu să-şi facă, în mod continuu loc, mai aproape de adevăratul sens al său, până la aşezarea ţării în rândul ţărilor membre NATO şi UE, nu s-a întâmplat niciodată, ca ilegalităţile să fie utilizate frecvent pe post de lege, de vreo altă putere sau ca Legea fundamentală şi toate instituţiile statului, să fie atât de mult duse în derizoriu!

PD şi ai săi conducători au reuşit să desprindă cu totul România de pe traseul logic al democraţiei şi al statului de drept funcţional şi să o arunce în afara regulilor democratice europene!

De când România se află pe mâinile portocalii, corupţia, sifonarea banului public, încălcarea flagrantă a legilor, de către cei ce se află la putere şi nepăsarea crasă a acestora, faţă de cetăţean şi de drepturile sale, au întrecut orice limită posibilă în vreun alt stat, dar au şi surclasat cu brio cele mai dure perioade, prin care ţara noastră a trecut vreodată!

Iar faptul că acest trend de utilizare, aproape permanentă, fără scrupule, a ilegalităţii în locul regulamentelor şi a legilor în vigoare este în continuare uzitat, chiar şi după înlocuirea ultimului guvern Boc, s-a văzut din prima clipă a desemnării domnului Ungureanu în funcţia de premier!

Cum este posibil ca un premier desemnat să fie în acelaşi timp şi director al SIE, dacă legea interzice acest lucru?

Cum poate fi considerat validat legal un guvern dacă comisiile parlamentare de resort, în care au fost audiaţi miniştrii candidaţi, nu şi-au dat avizul, ci pd-iştii au inventat pentru prima dată în istoria Parlamentului României, recomandări, în loc de avize legale? Deşi votul dat de parlamentari în comisiile pentru audierea candidaţilor este considerat consultativ, iar votul plenului este cel decisiv, avizele comisiilor sunt obligatorii!

Cum pot fi considerate legal întrunite nişte comisii parlamentare care nu au cvorumul valabil?

Din motivele menţionate mai sus, USL consideră că validarea Guvernului Ungureanu nu este legală şi a contestat la CCR învestirea acestuia, deoarece hotărârea Parlamentului încalcă articolele 1, 64 şi 103 din Legea fundamentală.

Considerăm că Hotărârea Parlamentului României nr. 1/2012, pentru acordarea încrederii Guvernului este viciată de neconstituţionalitate în ansamblu, adoptarea acestuia fiind realizată cu încălcarea normelor constituţionale referitoare la procedura instituită pentru învestitura Guvernului.

Astfel, Guvernul Mihai Răzvan Ungureanu este un Guvern trecut în mod fraudulos prin Parlament. Chiar dacă de data aceasta nu s-au furat voturi în plen, aşa cum s-a întâmplat la Legea pensiilor, în comisiile de specialitate votul a fost nelegal, prin lipsa cvorumului legal de şedinţă.

În ce altă ţară din Europa se fură în Parlament, la vot, ca-n codru şi se trece cu vederea acest fapt?! Sau care alt Parlament din lume îşi desfăşoară şedinţele după reguli inventate de un partid aflat la putere?!

Domnul Stelică Iacob Strugaru:

"A trecut viscolul! Vin inundaţiile!?"

De dinainte de Revoluţia română sintagma "a trecut viscolul, vin inundaţiile!" pare să nu fi lăsat în urmă nici un fel de învăţăminte nici pentru simplii cetăţeni români şi nici pentru autorităţile locale sau centrale.

În ultimele zile urmăream cu stupoare confruntări între institutele de meteorologie şi diverşi specialişti, asupra unei teme care nu ar trebui să existe, şi anume cum şi cu cât vor creşte temperaturile şi cât de probabil se vor produce inundaţii.

Reprezint în Parlamentul României o zonă greu încercată atât de sărăcie, cât şi de vitregiile naturii. Este vorba de nordul Moldovei, mai precis în jurul localităţii Dărăbani. Ani de zile românii din aceste locuri au fost greu încercaţi de ger, zăpadă sau inundaţii grave, chiar dacă ei nu s-au aflat mereu în prim planul emisiunilor de televiziune.

Din nefericire, pentru românii pe care îi reprezint, situaţia grea în care se zbat şi iminenţa producerii unor evenimente nefericite din pricina topirii accelerate a zăpezii pare să fie un destin implacabil.

Nu ştiu dacă de vină-i distanţa acestui colţ de ţară faţă de Bucureşti sau pur şi simplu faptul că lipsa de resurse pare să fie cel mai năpraznic cerc vicios, din care nu se poate ieşi decât sprijinit.

Moldovenii mei au avut şi au nevoie de locuri de muncă, de stimulente reale de a lăsa ajutoarele sociale pe munca decent remunerată. Ei au nevoie de investiţii directe serioase care să ridice zona şi să sprijine bugetele austere ale administraţiilor locale.

Românii din nordul Moldovei au nevoie de investiţii în infrastructura de protecţie împotriva inundaţiilor şi alunecărilor de teren şi de sprijin în dezvoltarea zonelor rurale.

Un astfel de sprijin, fie că va veni dinspre Guvernul României, fie că va veni de la Comisia Europeană, va face sterilă dezbaterea despre inundaţii şi pierderi materiale sau umane. Tot ceea ce ne trebuie sau poate că ne lipseşte este să tratăm ca egali pe toţi cetăţenii acestei ţări, indiferent în ce colţ de ţară le-a fost ursit să-şi ducă viaţa.

Domnul Alin Silviu Trăşculescu:

"Accesarea fondurilor europene - prioritatea Guvernului Ungureanu!"

Anul trecut România a atras fonduri europene nerambursabile în valoare de 1 miliard euro, iar investiţiile străine au fost de aproximativ 2 miliarde de euro. Trebuie să recunoaştem că aceste cifre reprezintă destul de puţin pentru necesităţile din economia noastră. Pentru aceasta, noul Guvern a stabilit în agenda sa un obiectiv prioritar: atragerea a peste 3,5 miliarde euro de fonduri europene şi peste 2,5 miliarde euro fonduri destinate dezvoltării rurale şi agriculturii.

Pentru ca acest obiectiv să fie îndeplinit trebuie să se simplifice procedurile de gestiune a fondurilor comunitare, dar şi să se introducă mai mari rigurozităţi în acest domeniu. Aceste măsuri de simplificare trebuie urgentate, pentru ca România să poată accesa aceste fonduri, numai aşa putem să introducem lichidităţi, să avem bani pentru proiecte, pentru infrastructură şi agricultură, dar şi pentru ca cetăţenii să beneficieze de noi locuri de muncă.

Nu trebuie uitat faptul că printre problemele care îngreunează accesarea acestor fonduri se numără birocraţia şi termenele de evaluare destul de lungi, iar Guvernul Ungureanu şi-a propus ca în 2012 să atragă 6 miliarde euro, adică de şase ori mai mult decât în 2011.

Şi România este afectată de situaţia de ansamblu a zonei euro, aşa că prioritatea noastră stă în accesarea acestor fonduri, cât mai repede posibil, pentru că stabilitatea financiară şi economică obţinută de ţara noastră cu mari sacrificii trebuie menţinută.

De aceea România a semnat Tratatul privind stabilitatea în Uniunea Economică şi Monetară fără nici o reţinere, pentru că acum avem nevoie de stabilitate şi creştere economică mai mult decât oricând. Altfel, riscăm să pierdem ce am câştigat cu mari sacrificii în ultimii trei ani.

Domnul Teodor Atanasiu:

"Zero euro este performanţa guvernelor pd-iste în atragerea de fonduri europene"

Miliarde de euro blocate de Comisia europeană pentru România, atragere de fonduri în valoare de zero euro, de la începutul acestui an, corupţie crescândă, ineficienţă maximă şi foarte multe vorbe goale, acestea sunt, de fapt, rezultatele de guvernare ale PD, adevărate bombe catastrofale pentru domeniul economic şi social, în loc de des invocatele reforme, cu care s-a tot lăudat, timp de trei ani, echipa Băsescu-Boc-Udrea!

De când se află PD la guvernare, România se menţine la coada listei UE, adică este mereu pe ultimul loc, în privinţa atragerii de fonduri europene! În ultimii ani, neperformanţa evidentă şi nepăsarea crasă, de care responsabilii pd-işti guvernamentali au dat dovadă, în diferite domenii, cum sunt cele referitoare la muncă, mediu, agricultură sau transporturi, se oglindesc acum, în cele mai dezastruoase rezultate posibile!

Azi se poate remarca, de la distanţă, cu ochiul liber, că, intoxicarea permanentă cu fraze pompoase, lipsite de conţinut real, utilizate frecvent, pe post de aşa-zisă preocupare atentă, pentru accelerarea atragerii banilor destinaţi României, de către Uniunea Europeană, au fost doar vorbe în vânt, minciuni flagrante şi promisiuni eşuate, din desaga deşertăciunilor domnilor Băsescu şi Boc, preşedintelele ţării şi cel de facto al PD şi ale fostului său premier în cinci guverne!

Ba, mai mult decât atât, dumnealor au găsit de cuviinţă tardiv, abia la sfârşitul anului trecut, să inventeze un minister special pentru accelerarea atragerii de fonduri europene care, din păcate, este limpede acum, nu a avut, nicidecum, impactul scontat, din mai multe considerente, menţionate expres de noi, cei din Opoziţie, la vremea respectivă!

Că acest lucru a fost doar un nou fals demers, de faţadă, al puterii portocalii, fără a constitui, în mod real, o soluţie de deblocare a impasului în care se găseşte România, în privinţa slabelor rezultate ale atragerii de bani europeni, este, în aceste zile, în mod concret exemplificat de decizia CE de a fi întrerupte plăţile europene pentru Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane (POSDRU), program ce reprezintă a doua axă ca mărime în România!

Din cauza managementului extrem de deficitar al proiectelor derulate prin Ministerul Muncii, în domeniul resurselor umane, dar şi datorită problemelor controversate constatate aici, de către reprezentanţii europeni, în urma unei analize punctuale, zilele acestea CE va anunţa întreruperea plăţilor pentru resurse umane, ceea ce ar putea priva România de 3,7 mld. euro, dintr-o lovitură!

Sancţiunea aplicată, în acest caz, de către actualul proaspăt premier, domnul Ungureanu, pentru responsabilii de declanşarea acestei pierderi grave de bani europeni, este doar o cerere de demisie a unui director, pus în funcţie de către fostul ministru al muncii, domnul Lăzăroiu şi lăudat intens, ca fiind foarte competent, la vremea respectivă...

Deci, putem să le mulţumim pd-iştilor pentru binele făcut: România are parte de încă o bilă neagră din partea UE, iar profesionalismul pd-ist se poate măsura, acum, în performanţe zero, având în vedere că România are parte, pe acest fond interminabil de criză economică şi socială, doar de blocaje ale fondurilor respective, de pierderi consistente de miliarde de euro şi nu de mărirea gradului de absorbţie al acestora!

Domnul Mihai-Aurel Donţu:

"Abuzurile pd-iste au făcut din Parlamentul României o tarla portocalie"

De la trecerea frauduloasă a celor mai importante legi prin Parlament, prin numărarea voturilor din doi în doi, chiar de către preşedintele unei Camere, (vezi Legea pensiilor), la anularea unui vot legal şi reluarea abuzivă a votului până ce le ies cărţile (vezi numirile la Curtea Constituţională şi alte instituţii de prim rang), de la ignorarea algoritmului politic, în momentul negocierii unor funcţii de conducere în instituţiile aflate în subordinea Parlamentului şi acapararea totală a acestora, de la modificarea abuzivă a regulamentelor Camerei Deputaţilor şi Senatului şi acordarea de drepturi şi funcţii, în mod ilegal, unui partid neparlamentar, nevalidat de popor prin votul la urne, şi până la trecerea unui guvern ilegitim şi nereprezentativ, prin Parlament, nu a mai fost decât un pas şi acesta a fost făcut, fără nicio ezitare sau mustrare de conştiinţă, de către Coaliţia tuturor posibilităţilor ilegale!

Deoarece Guvernul Mihai-Răzvan Ungureanu este un Guvern ilegitim, trecut în mod fraudulos prin Parlament, noi, deputaţii liberali, împreună cu partenerii de alianţă social-democraţi, am sesizat joi, 16 februarie a.c., Curtea Constituţională cu privire la neconstituţionalitatea prevederilor Hotărârii Parlamentului României nr. 1/2012 pentru acordarea încrederii Guvernului.

Comisiile care i-au audiat pe cei propuşi pentru a ocupa ministere în Cabinetul Ungureanu nu au fost întrunite legal pentru că nu a existat cvorum. Prin urmare, nu au putut emite avize conform prevederilor legale, ci au redactat nişte procese verbale care nu au valoare juridică din acest punct de vedere. Dat fiind că avizele comisiilor (valabile numai dacă există cvorum) sunt obligatorii, lipsa acestora face ca întreaga procedură de învestire să fi fost viciată şi neconstituţională.

Principalele critici de neconstituţionalitate aduse actului vizează încălcări ale dispoziţiilor art. 1 alin (5) din Constituţie, coroborate cu dispoziţiile art. 64 alin. (1), alin. (4) şi alin. (5) şi ale art. 103 alin. (2) şi alin. (3) din acelaşi act fundamental.

Începând cu faptul că preşedintele Băsescu a comis o greşeală dezolantă, pentru România anului 2012, desemnând un director de serviciu secret, care era încă în funcţie, pentru a ocupa fotoliul de premier, - lucru nemaiîntâlnit în nicio altă ţară membră a UE, ci doar în cele ale fostei Uniunii Sovietice sau în cele Nord-Africane, cu regimuri dictatoriale -, apoi cu primul pas ilegal al domnului Ungureanu pe tărâm politic, prin deţinerea, în acelaşi timp, şi a funcţiei de director al SIE şi a celei de premier desemnat şi terminând cu validarea ilegală a guvernului dumnealui, în Parlamentul României, puterea actuală ne-a dovedit, încă odată, că se află mai presus de lege, de Constituţie şi de prerogativele forului legislativ al ţării, Parlamentul!

De aceea, noi, cei din USL considerăm că toate aceste abuzuri, ieşite din comun în zona democraţiei autentice, trebuie stopate definitiv şi sancţionate pe măsura faptelor lor absolut reprobabile!

Domnul Marin Almăjanu:

"Despre morţi numai de bine, domnule deputat PD Toader!"

Incompetenţa nu se suplineşte cu jigniri şi invective, domnilor pd-işti! Competenţa instituţiilor statului se dovedeşte prin utilizarea tuturor pârghiilor existente, pentru a-i fi cât mai utile cetăţeanului român şi pentru a-i respecta acestuia, pe deplin, drepturile conferite de Constituţie! Dreptul la viaţă este un drept garantat de Legea fundamentală, iar acest lucru presupune că statul trebuie să-şi facă datoria, când viaţa cetăţenilor săi este pusă în pericol de calamităţi!

După ce numărul victimelor zăpezilor mari şi al gerului a crescut alarmant, de la o zi la alta, înregistrându-se oficial, peste 80 de morţi, în România ultimelor două săptămâni, iar reacţiile guvernamentale de salvare a celor calamitaţi s-au dovedit a fi extrem de întârziate, controversate şi pline de dispute politice, toate acestea ducând la efecte dezastruoase, iar vina a fost - evident - aruncată tot la popor!

De la domnul Băsescu, care a preferat să se dea cu sania pe la munte, decât să-şi pună noul guvern la treabă, ca un preşedinte jucător ce se autoproclamă, până la noul său pupil, domnul Ungureanu, care a stat liniştit o săptămână, participând la tot felul de evenimente de negociere, validare, învestire şi predare-preluare de ministere şi, care, într-un târziu, a catadicsit şi dumnealui să-şi ia în primire prerogativele de premier şi să se preocupe şi de situaţia disperată a românilor rămaşi blocaţi sub nămeţi, de peste 10 zile, nepăsarea uluitoare, faţă de românii aflaţi în dificultate a lăsat un gust amar, oricăruia dintre noi! Dar cred că aceasta trebuie să fie ultima palmă pe care puterea portocalie i-a mai dat-o, vreodată, poporului român!

În loc să facă tot posibilul ca România să sufere cât mai puţin, în astfel de momente critice, pusă oricum pe butucii sărăciei, de politicile lor falimentare, preşedintele şi premierul i-au lăsat pe români să moară cu zile şi, împreună cu pd-iştii din dotare, au organizat, din nou, un grotesc concurs de invective macabre şi de aruncat mingea vinovăţiei, în ograda altora!

Astfel, domnul Ungureanu s-a deplasat săptămâna trecută în cele mai afectate judeţe, cu elicopterul, coborând doar ca să le spună vrâncenilor şi buzoienilor, că zac de zile întregi, sub tone de zăpadă, pentru că sunt leneşi şi lipsiţi de orice respect pentru autorităţi, iar doamna Boagiu, fostul ministru al transporturilor, a pasat vina incompetenţei guvernamentale în grădina ANM, în loc să justifice alocarea sacilor de bani publici destinaţi deszăpezirii, dar evaporaţi în neant!

Dar cel mai grav lucru este faptul că pd-işii au lăsat deoparte şi ultima brumă de bun simţ şi îşi permit lucruri inimaginabile, ajungând să-i denigreze şi pe morţi! În acest sens, este elocvent exemplul domnului Mircea Toader, deputat PD, care, dând dovadă de mult cinism, a făcut o declaraţie şocantă despre victimelor gerului, susţinând că un singur om a murit de frig în maşină, iar pentru ceilalţi băutura a fost fatală: "Din 80 de oameni sau 64, câţi au murit, unul singur a murit în maşină, restul au băut şi au adormit acolo"...

Dacă aţi fi fost un adevărat român, domnule deputat al PD, Mircea Toader, ar fi trebuit să cunoaşteţi celebra expresie "despre morţi numai de bine!"

Domnul Andrei Dominic Gerea:

"PD şi-a schimbat faţa guvernamentală cu un guvern de beizadele politice"

Când au realizat, în sfârşit, că protestele românilor au consistenţă, dar şi impact devastator şi că doleanţele protestatarilor reprezintă, de fapt, ceea ce-şi doresc marea majoritate a cetăţenilor acestei ţări, guvernul Boc şi ai săi eterni miniştri pd-işti au făcut un pas în spatele scenei, evident, doar în scop electoral, rebranduindu-şi hainele de miniştri prea huliţi, cu unele, noi, la modă, deci în trend, adică, cu cele ale actualilor lor consilieri, aghiotanţi sau secretari.

Dar, noutatea guvernamentală, invocată de liderii PD, ca fiind exact ceea ce vor românii este numai o spoială de faţadă, deoarece noul Guvern Ungureanu, deşi pare unul trei-sferturi nou-nouţ, scos din jobenul surprizelor portocalii, tinerii politicieni pd-işti sunt, în realitate, doar interpuşii vechilor lideri ai PD, veniţi-crescuţi direct din/în sfera de influenţă a acestora!

Această colorată grădiniţă pd-istă, plină de diplome, conturi consistente, maşini de lux şi colecţii de case, ceasuri şi bijuterii, sunt doar nişte copii la indigo ai tătucilor lor portocalii, nişte beizadele bogate, dar necunoscute, care au crescut financiar, prin contractele lor sau ale părinţilor lor cu statul, în trei ani de guvernare pd-istă, cu protecţie specială de la Cotroceni, cât alţii în 10, 20 de ani de muncă silnică în zona privată!

Aceşti tineri înfloritori, din punctul de vedere al averilor fabuloase, în cele mai multe cazuri, sunt doar cele mai bune exemple de nonvalori, în privinţa realizărilor efective, în plan politic, profesional sau de notorietate mediatică.

Tineretul ministerial pd-ist se remarcă prin nepotrivirea pregătirii lor profesionale, pentru domeniile în care au fost plantaţi ca miniştri! Şi avem aici cazul domnului Petrescu, un profesor de sport care nu este sportiv, dar e pus ca ministru al dezvoltării pentru că a condus o asociaţie de turism! Sau cel al domnului Bode, un fotbalist la ministerul economiei, care a susţinut cele mai mari iniţiative legislative ca parlamentar, una dintre ele referindu-se la simplificarea accesului persoanelor cu cetăţenie qatareză în România! Sau cazul domnului Baba, un veterinar la educaţie, adus la Bucureşti special de la Cluj, de către domnul Boc, odată cu venirea sa la guvernare!

Aceste tinere inventate beizadele se remarcă, în primul rând, prin legătura ombilicală cu vechii miniştri, Udrea, Boagiu, Boc, Tabără, Videanu, Blaga sau prin incompatibilităţile evidente pentru cele mai înalte funcţii publice!

Domnul Cătălin Baba, a cărui singură calitate ce-l recomandă pentru funcţia de ministru al educaţiei este cea de însoţitor permanent al fostului premier Emil Boc, a fost acuzat de corupţie de către UniversitateaBabeş-Bolyai din Cluj, unde a deţinut funcţia de decan. Domnul Cristian Petrescu, înlocuitorul perfect al celebrei doamne Udrea, a avut până la învestire şi calitatea de preşedinte al Asociaţiei Profesioniştilor din Turism, care a beneficiat de proiecte finanţate de Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului, în valoare de 1,7 milioane de euro şi care sunt încă în derulare, deşi dumnealui ocupă acum fotoliul de ministru la ministerul în cauză! Iar soţia domnului Petrescu a ajuns milionară în euro, în regim de urgenţă, încasând pe bandă rulantă sume impresionante de la stat, pentru consultanţă juridică! Domnul Răzvan Mustea, noul ministru al comunicaţiilor, un mare reformist în domeniul fiscal, prieten al mezinei domnului Băsescu şi protejat al influentei doamne Udrea, are o avere impresionantă, printre care şi o casă în Miami, pe care nu a catadicsit încă să şi-o treacă în declaraţia de avere, deşi acum ocupă o funcţie de înaltă demnitate publică! În schimb, domnul Mustea îşi doreşte cu ardoare, de ceva vreme, să revoluţioneze eradicarea evaziunii fiscale, printr-o soluţie inovatoare în domeniu, propunând ca fiecare român să fie obligat să completeze o declaraţie de avere, chiar dacă nu are nicio legătură cu funcţiile publice, ca fiecare român să aibă un cont fiscal şi să se instituie chiar un moment zero de amnistie fiscală, dar toate acestea să se facă undeva, cândva, după ce familia dumnealui şi ale celorlalte strângătoare beizadele au crescut fulminant, din punct de vedere financiar, în cele mai bune vremuri pentru ei, cele de guvernare portocalie, în folosul exclusiv al portofelelor lor... Este cel mai bun exemplu de corectitudine şi vigilenţă fiscală, nu-i aşa, acest domn Mustea...?!

Super-şcolita doamnă Boghicevici este cea mai bună soluţie pentru complicatul Minister al Muncii, deoarece dumneaei şi-a întărit abilităţile în domeniu, prin inventarea unui proiect de lege, absolut genial, şi anume, cel de deschidere şi susţinere politică a unui cadru legislativ care să protejeze alăptarea!

Domnul Fuia este exact ceea ce-i trebuia Ministerului Agriculturii, deoarece este un lobby-ist înfocat al organismelor modificate genetic. Ba, mai mult decât atât, dumnealui merită cu prisosinţă funcţia de ministru al Agriculturii, având în vedere că a fost acuzat de ANI de fals în declaraţii şi de conflict de interese, dar a luat NUP, în cele din urmă, de la Parchet!

Acestea sunt doar câteva exemple minunate, de noutate absolută, crescute atât de eficient în grădina pd-istă, exemple inedite de integritate, compatibilitate şi profesionalism sau chiar reale ghiduri de îmbogăţire rapidă, pentru tinerii din România, cele mai potrivite beizadele pd-iste pentru ministerele guvernului Ungureanu, cu care, bineînţeles, actualul prim-ministru are de ce se mândri, nu-i aşa?

Domnul Dorel Covaci:

"«Translatorul PDL-ist» interpretează după bunul-plac mesajele străzii: în loc să plece ei de la guvernare, mai bine gonesc opoziţia din Parlament"

Constituţia României, în art. 61 alin. (1), prevede că Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român şi unica autoritate legiuitoare a ţării.

Din felul în care funcţionează Parlamentul, din calitatea dezbaterilor, transpare stadiul democraţiei într-un stat de drept. Respectarea Constituţiei, a legilor şi regulamentelor este esenţială pentru funcţionarea corectă a acestei instituţii.

Conducerea Camerei Deputaţilor, prin toate mecanismele legiuitoare pe care le are la dispoziţie, trebuie să vegheze la buna funcţionare şi la prestigiul Parlamentului României. Din păcate, în legislatura 2008-2012, acest deziderat nu s-a înfăptuit. Am asistat la un atac furibund de denigrare a Parlamentului, atât din exterior, cât şi din interior. Deşi preşedinţia şi conducerea Camerei erau în fruntea acestei campanii negative, erau conştienţi de importanţa sa ca instituţie, şi totuşi, contrar Constituţiei şi bunului-simţ, şi-au creat un partener cal troian, un partid-fantomă, UNPR, cu scopul de a săpa şi nărui din interior cel mai înalt for legislativ. Deşi nu a participat la alegeri, nefiind regăsit pe buletinele de vot, a devenit partid parlamentar, nerespectându-se astfel votul cetăţenilor.

De aici încolo buna funcţionare a Parlamentului României a fost compromisă. Încălcările legii au devenit o obişnuinţă, iar interesele majore ale poporului au fost lăsate la o parte.

O ţintă importantă pentru actuala putere a devenit denigrarea opoziţiei şi încercarea de înlăturare a acesteia de la dezbaterile parlamentare, prin mijloace josnice. Prin diverse forme de protest, opoziţia a încercat să evidenţieze încălcarea democraţiei, lipsa dezbaterilor în Parlament, abaterea de la focusarea pe apărarea drepturilor şi intereselor cetăţenilor.

Puterea s-a prefăcut că nu înţelege însă protestul opoziţiei şi a luat o poziţie incalificabilă, retezând orice dialog constructiv de reconciliere.

În stradă, oamenii strigau "Jos puterea!, Jos Băsescu!, Alegeri anticipate!" şi alte nemulţumiri, însă "translatorul PDL-ist" a îngroşat obrazul şi s-a făcut surd de ambele urechi, traducând cu nonşalanţă că, în loc să plece ei de la guvernare, mai bine gonesc opoziţia şi rămân singuri în Parlament.

După instalarea Guvernului Ungureanu, când se întrezărea revenirea opoziţiei în plen, atitudinea iresponsabilo-ludico-de prost-gust a conducerii Camerei risipeşte această speranţă a unui dialog real şi eficient între cele două forţe.

Să găsim împreună o cale de deblocare a acestei situaţii! Să nu ne lăsăm împinşi în continuare de interesele acelora care au drept scop denigrarea ţării, a statului şi instituţiilor sale, învrăjbind şi manipulând fără preget opinia publică.

Trebuie să punem punct acestor grupuri de interese, care denigrează şi umbresc continuu activitatea noastră. Să ne străduim să împlinim toate acestea, măcar acum, la sfârşit de mandat, în penultima sesiune a acestui Parlament.

Domnul Ion Dumitru:

"Cine sunt responsabili?"

Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 82/2011 privind unele măsuri de organizarea a activităţii de îmbunătăţiri funciare nu va putea rezolva problemele din domeniu şi va duce la dispariţia sistemului de îmbunătăţiri funciare din următoarele cauze:

1. Actul normativ sus-menţionat stabileşte desfiinţarea Administraţiei (12 sucursale regionale) şi înlocuirea acesteia cu o Agenţie (cu 41 filiale judeţene), adică o organizare anacronică, care nu corespunde principiului reorganizării teritoriale.

2. Numărul de posturi (1500) aprobate Agenţiei nu este fundamentat şi nu va permite Agenţiei să-şi îndeplinească atribuţiile stabilite la articolul 5 din actul normativ.

3. Predarea digului de la Dunăre (1151 km) la Apele Române dovedeşte nerealism, deoarece acesta apără de inundaţii terenuri agricole, şi nu localităţi, fiind proiectate de ISPIF şi finanţate din fondurile agriculturii. Ruperile digului în 2006 s-au datorat fondurilor insuficiente alocate pentru apărare, cât şi debitelor istorice ale Dunării (18000 mc/s, faţă de 6500 mc/s media multianuală). Trecerea digului la Apele Române înseamnă o greşeală, ştiind intenţia unor "binefăcători" din domeniu de a reface lunca inundabilă.

4. Nesiguranţa şi bâlbâielile Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, rezultate şi din faptul că se încearcă iniţierea unei alte ordonanţe de urgenţă de modificare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 82/2011, în condiţiile în care ordonanţa de bază nu a fost aprobată de Parlament, reprezintă încă o dovadă a modului superficial de abordare a actului normativ, astfel încât, în acest moment, sistemul de îmbunătăţiri funciare a fost abandonat şi lăsat pradă hoţilor.

Oare cine sunt responsabili de această situaţie creată: Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, care a iniţiat Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 82/2011, sau Guvernul României, care a aprobat aceste nereguli flagrante?!

Domnul Cornel Ghiţă:

"Violenţa în familie - un proiect de lege ce aşteaptă să fie votat"

Vin astăzi în faţa dumneavoastră pentru a vă vorbi despre un subiect care ar trebui să ne intereseze pe toţi: violenţa în familie.

Încă din primul an al mandatului meu am susţinut că "...respectarea drepturilor omului trebuie să facă parte din educaţia globală şi din demnitatea omului, iar toate aspectele violenţei fizice sau mintale împotriva persoanei umane constituie o violare a drepturilor sale".

În anul 2009 veneam în faţa dumneavoastră şi atrăgeam atenţia asupra acestei problematici şi susţineam că "o legislaţie mai riguroasă în domeniu, cât şi înfiinţarea unui serviciu de prevenire a acestor fenomene, mai ales prin consilierea periodică a acelor familii în care deja s-au constatat manifestări de violenţă sau chiar cu începere din momentul în care femeia a descoperit că este gravidă, sunt măsuri ce ar trebui întreprinse de către Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale", lucru pe care îl susţin şi în prezent.

Acum mă aflu aici, la această tribună pentru a vă spune, stimaţi colegi, că în voinţa noastră stă să avem aceste măsuri adoptate. avem un proiect de lege pentru modificarea şi completarea Legii nr.217/2003 privind prevenirea şi combaterea violenţei în familie, aflat pe ordinea de zi a plenului Camerei Deputaţilor, la votul final.

Proiectul de lege are ca obiect de reglementare modificarea şi completarea Legii nr.217/2003 pentru prevenirea şi combaterea violenţei în familie, cu modificările şi completările ulterioare, în scopul protejării mai eficiente a victimelor violenţei în familie.

Sper că astăzi să fim cu toţii de aceeaşi parte şi să dăm un vot pozitiv pe acest proiect de lege, la care mulţi dintre noi ne-am implicat, chiar dacă nu am fost iniţiatori ai lui, şi să ne protejăm mai bine semenii de violenţa din jurul lor. Necesitatea acestei iniţiative legislative este dovedită de faptul că, în toate grupurile parlamentare, acest subiect a fost tratat aproape simultan, astfel că astăzi avem trei variante aflate în dezbatere. Astfel se dovedeşte faptul că pentru majoritatea parlamentarilor acest proiect constituie o prioritate şi cred că se va ajunge rapid la o variantă optimă care să mulţumească diferitele abordări, dar mai ales să fie un puternic scut în calea violenţei în familie.

Domnul Marian Ghiveciu:

"Eliminaţi discriminarea dintre exploataţiile de creştere a animalelor"

Începând cu anul 2007, România acordă plăţi naţionale directe complementare în sectorul zootehnic, aprobate prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 125/2006. În cadrul plăţilor naţionale directe complementare, în sectorul zootehnic se acordă două forme de prime, respectiv prima pe exploataţia bovină - primă decuplată de producţie.

În baza legii sus-menţionate, s-au reglementat prin legislaţia subsecventă, prin Ordinul ministrului agriculturii şi dezvoltării rurale nr. 295/2007, condiţiile specifice, criteriile de eligibilitate şi termenii de referinţă pentru aplicarea acelor scheme de plată.

Consider că Ordinul ministrului agriculturii şi dezvoltării rurale nr. 295/2007 este un act normativ nelegal, îngrădeşte dreptul agricultorului la fondurile europene şi este în neconcordanţă cu regulamentele Uniunii Europene, care reglementează acordarea plăţilor naţionale directe complementare, în ceea ce priveşte nedefinirea conţinutului prevederii "datorii la bugetul de stat şi/sau local".

Sintagma sus-menţionată, din ordin, a dat naştere la interpretări diferite atât din partea instituţiilor chemate să aplice aceste prevederi, cât şi din partea beneficiarilor solicitanţi ai sprijinului financiar.

De asemenea, prin Ordinul nr. 98/2010 privind subvenţiile la ovine şi caprine şi prin Ordinul nr. 215/2010 privind subvenţiile la specia bovină, apare o discrepanţă monumentală nejustificată, în ceea ce priveşte condiţiile de eligibilitate la cele două specii: "să nu aibă datorii la bugetul de stat şi la bugetul local la data depunerii cererii", condiţia rămânând valabilă numai la specia bovină.

În acest mod crescătorii de bovine au fost discriminaţi şi dezavantajaţi faţă de crescătorii de ovine şi caprine.

Prin această clauză, care nu are nimic comun cu noţiunea de subvenţie, care are drept scop stimularea performanţelor productive ale vacilor de lapte, crescătorii de bovine care şi-au încheiat anul fără nicio datorie faţă de bugetul de stat şi cel local nu-şi pot încasa subvenţia.

Consider că într-un proces de producţie la foc continuu, cum este creşterea vacilor, o datorie întârziată cu câteva zile, penalizată şi aşa de Ministerul Finanţelor Publice, este un motiv neîntemeiat pentru a condiţiona acordarea subvenţiei crescătorilor de bovine.

Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale trebuie să se trezească să intervină şi să acorde subvenţiile operatorilor economici care nu înregistrau datorii la bugetul de stat la sfârşitul anului financiar 2010, iar celor cu datorii să li se reţină datoriile existente.

Domnul Gigel-Sorinel Ştirbu:

Mă alătur colegilor mei liberali din Parlamentul European în ceea ce priveşte impunerea unei dezbateri serioase pe marginea Acordului global de combatere a contrafacerii (ACTA).

Ce este deranjant la fostul guvern Boc este semnarea - în foarte mare secret - la Tokyo, de către România, a Tratatului comercial pentru combaterea contrafacerilor (ACTA), la sfârşitul lunii ianuarie, premierul Boc declarând atunci că nu avea datele necesare să se poată pronunţa cu privire la acest subiect. Această declaraţie ridică mari semne de întrebare asupra modului în care s-a negociat acest document şi ce repercusiuni va avea el asupra utilizatorilor de internet.

Guvernul trebuia să organizeze dezbateri publice ample pentru că prevederile din ACTA sunt foarte importante. Prevederea prin care providerii de internet au obligaţia să vadă ce fac utilizatorii reprezintă o intruziune în viaţa privată şi se trece de la o extremă (de la aşa-zisa protecţie a proprietăţii intelectuale) în extrema cealaltă, prin impunerea cenzurii pentru un număr uriaş de utilizatori.

Nu sunt de acord cu pirateria sau contrafacerea pe internet, dar o întrebare ce se impune asupra acordului ACTA este reprezentată de cât de mult protejează acest tratat drepturile de proprietate intelectuală în raport cu imixtiunea pe care o presupune în viaţa privată a utilizatorilor de internet.

Una dintre temeri, exprimată de mii de utilizatori ai unor site-uri cu valoare de instrumente indispensabile de lucru care sunt rezultatul contribuţiei voluntare a milioane de anonimi, este posibilitatea îngrădirii unor libertăţi. Iar aceste dispute au apărut pentru că s-a încercat, neinspirat după părerea mea, comasarea a două probleme cu efecte distincte sub aceeaşi umbrelă a ACTA.

Mă întreb de ce guvernul nu a pus şi nici nu are de gând să pună subiectul ACTA în dezbatere publică, chiar dacă instituţia Comisiei Europene nu l-a pus în discuţie, mai ales că în România există deja o lege antipiraterie şi o lege malware.

Guvernul acestei ţări, care se pretinde european, are obligaţia să ştie ce semnează în numele românilor. Şi mai are obligaţia să prezinte acest acord şi să-l supună unei dezbateri politice serioase având în vedere că ACTA riscă să aibă implicaţii grave generate de faptul că nu reuşeşte să stabilească un echilibru între protecţia drepturilor de proprietate intelectuală şi apărarea drepturilor fundamentale ale societăţii, cum ar fi libertatea de exprimare, liberul acces la informaţie şi cultură şi viaţă privată.

Guvernul bulgar a denunţat deja tratatul, iar guvernul polonez regretă că şi-a depus semnătura, nefiind exclusă, şi în cazul acestei ţări, o denunţare. Cum şi instanţe europene au găsit hibe majore tratatului, consider că nu este târziu pentru ca şi Cabinetul Ungureanu - care are şi motivarea că este nou în funcţie - să retragă semnătura României.

Domnul Mircia Giurgiu:

"Fără apă la beliş"

2.200 de oameni din Beliş se confruntă cu probleme în ceea ce priveşte aprovizionarea cu apă potabilă din cauză că autorităţile locale nu mai au bani să finalizeze lucrările la reţeaua de apă potabilă, începute în urmă cu aproximativ trei ani.

În perioada sărbătorilor problemele au fost şi mai mari, mai ales că la pensiunile de aici au fost cazaţi mulţi turişti, aproximativ 2.000 de persoane. Proprietarii pensiunilor au fost nevoiţi să care apă cu butoaiele şi bidoanele pentru aprovizionare, pentru a nu neglija turiştii care le-au trecut pragul.

Una dintre soluţii ar putea fi alocarea de către Guvern a unor fonduri, mai ales că nu este vorba despre sume foarte mari.

Zona comunei Beliş are un mare potenţial turistic. În zona lacului Beliş Fântânele, pe o rază de câţiva kilometri, se pot vizita: monumentul dedicat evenimentului de la 1918, Biserica de lemn (monument istoric), Biserica fortificată de la Văleni, Valea Iadului şi Stâna de Vale, rezervaţia naturală Cetăţile Ponorului, Poiana Florilor, Cetăţile Rădeşei, Peştera Urşilor, Peştera Alunu, Cascada de la Răchiţele, Cheile Someşului Cald, Peştera Zmeilor, Peştera Humpleului, Peştera Gheţarul Scărişoara, Cheile Galbenei şi Izbucul Galbenei, Bradul lui Horea din pădurea Scoruşet, Peştera Piatra Ponorului. În zonă se pot face drumeţii, sport nautic pe lac, iar iarna se poate schia pe pârtia de schi de la Fântânele.

La un aşa potenţial turistic, lipsa apei potabile în secolul al XXI-lea este o adevărată piatră de moară la picioarele proprietarilor de pensiuni şi ale autorităţilor locale.

Doamna Graţiela Leocadia Gavrilescu:

"Comisia Europeană sistează plata a peste 3,5 miliarde de euro destinate României"

Potrivit declaraţiei comisarului european Dacian Cioloş, Comisia Europeană va anunţa, în curând, o posibilă întrerupere a plăţilor în cadrul programului POSDRU: "Este vorba despre nereguli sesizate de Autoritatea de Audit, despre care a fost informată şi România. CE evaluează în momentul de faţă impactul acestor nereguli constatate şi este foarte probabilă o decizie de întrerupere - subliniez, nu suspendare - întrerupere a plăţilor".

Decizia nu este una politică, aşa cum au pretins guvernanţii noştri în privinţa Schengen, ci survine în urma concluziilor la care a ajuns Direcţia Generală pentru Ocuparea Forţei de Muncă şi Afaceri Sociale (DG EMPL) din cadrul Comisiei Europene în urma analizei cu privire la modul de derulare a Programului Operaţional Sectorial "Dezvoltarea Resurselor Umane" (POSDRU) în România.

Mai exact, în Raportul anual de control 2011, autoritatea română precizează că este vorba despre "unele deficienţe majore ale sistemului de management şi control al Programului operaţional dezvoltarea resurselor umane", şi că "aceste deficienţe se referă la procedurile de selecţie a proiectelor şi la cele de verificare de prim nivel."

Situaţia este extrem de gravă, căci potrivit Regulamentului pentru fondurile structurale, este foarte posibil ca României să i se întrerupă plata cererilor transmise, chiar şi pentru 6 luni.

Cu alte cuvinte, în timp ce dinspre Palatul Cotroceni ni se vorbea despre accesarea fondurilor europene ca despre "cea mai sigură şi mai eficientă cale de dezvoltare", iar dinspre Victoria ne sosea, ca un ecou, "... tare... tare... tare!", la AM POSDRU se făceau cu totul şi cu totul alt fel de jocuri, selecţia şi verificarea proiectelor la primul nivel fiind abordate în dulcele stil mioritic, despre care nu e cazul să dau amănunte....

Dacă, totuşi, le doriţi, citiţi presa anului 2011 şi veţi afla cum se plângeau ong-urile şi societăţile de instruire că li se ţin proiectele blocate prin sertare, că nu se fac deconturi la timp, că se caută fel de fel de chichiţe ca să se taie din sumele eligibile etc.

Într-o astfel de situaţie extrem de gravă pentru România şi în contextul instalării noului premier, m-aş fi aşteptat să asistăm cel puţin la nişte execuţii politice în piaţa publică.

De unde?!

Domnul Ungureanu, cunoscând ce va urma, miercuri, i-a solicitat ministrului Boghicevici să o demită pe Carmen Ionel din funcţia de director general AM POSDRU, pentru management defectuos al Autorităţii, iar doamna Ionel... a demisionat din funcţie.

Cu alte cuvinte, demisa a demisionat, deci nici măcar o sancţiune administrativă nu a primit! batista a fost pusă pe ţambal, iar românii pot trăi împreună cu PDL, fericiţi, până la adânci bătrâneţi sau cel puţin încă 4-5 ani!

Să fim serioşi!

Dacă nici în această situaţie clară, verificată, cunoscută şi atât de gravă, măsurabilă nu doar în banii care nu mai vin, ci şi în efectele pe termen lung în domeniul pregătirii forţei de muncă şi în cele ce ţin de credibilitatea României ca partener european, nimeni nu e pus să plătească nimic, nici la propriu şi nici la figurat, atunci chiar ne merităm soarta!

Solicit public ca instituţiile abilitate să ancheteze această situaţie şi să demonstreze, prin echidistanţă politică şi profesionalism, că îşi merită alocările bugetare cu mult mai consistente decât cele din domenii "civile" ca: învăţământ, sănătate, cultură...

Domnul Horea-Dorin Uioreanu:

Pentru ce s-au sacrificat românii?

Raportul Forumului Economic Mondial de la Davos indică faptul că sacrificiile făcute de români în ultimii trei ani au fost inutile, chiar dacă exponenţii puterii portocalii s-au străduit să ne convingă de contrariu. Modernizarea statului, motiv pentru care preşedintele Băsescu şi PD au tăiat pensii şi salarii, au avut ca rezultat inversul celor promise de puterea portocalie.

Conform raportului publicat de Forumul Economic Mondial în urmă cu trei săptămâni, România anului 2011 nu a progresat absolut deloc comparativ cu România anului 2010, deşi populaţia a fost supusă unor restricţii extrem de grele. România stă prost, în continuare, la capitolul independenţa justiţiei, dar şi la ceea ce doamna Udrea ne asigura că nu mai sunt probleme: starea infrastructurii... Calitatea drumurilor din România, conform raportului citat, ne situează pe locul 123 dintre ţările monitorizate. Faptul că suntem sub vecinele noastre Ungaria sau Bulgaria nu este extrem de grav, dar este de neconceput ca, în anul 2012, o ţară membră a Uniunii Europene să fie depăşită de ţări ca Tanzania, Zambia, Albania, Cambodgia sau Burundi.

Per ansamblu, conform raportului global de competitivitate realizat de Forumul Economic Mondial, situaţia economică a României s-a înrăutăţit în ultimii trei ani, perioadă în care la conducerea ţării s-a aflat Emil Boc. În ceea ce priveşte datoria guvernamentală, situaţia s-a înrăutăţit faţă de 2008. De la aproape 26% datorie guvernamentală în timpul guvernării liberale, am ajuns azi la 32% din PIB.

Nici în ceea ce priveşte structura datoriei publice, România nu stă foarte bine. Datoria pe termen mediu are cea mai mare pondere în totalul acestei datorii. S-au făcut paşi în sensul măririi maturităţilor împrumuturilor contractate şi putem să sperăm că lucrurile nu se vor opri aici.

Din păcate, raportul la care facem referire critică şi sistemul de învăţământ, soliditatea băncilor şi piaţa muncii, toate aceste sectoare fiind afectate de "reformele" PD şi ale domnului Băsescu, reforme care, la trei ani de la implementare, au determinat înrăutăţirea situaţiei generale a ţării, cel puţin din punct de vedere al analiştilor economici de renume de pe plan internaţional.

Românii au strâns cureaua, au acceptat tăieri de salarii, pensii, indemnizaţii de creştere a copilului şi şomaj. După un an şi jumătate de sacrificii ei constată că toate acestea nu au fost de folos, România prăbuşindu-se în toate clasamentele întocmite de cei de la Forumul Economic Mondial.

Şi atunci nu poţi să nu întrebi: qui prodest salarii reduse şi sărăcie generalizată?

Domnul Mircea Irimescu:

"Populism şi eroism"

Timpurile dificile pe care le trăim agravează stările de confuzie din societate. Pentru mulţi detectarea adevărului, dificilă dintotdeauna, devine acum imposibilă. Această tristă stare de fapt este nemilos şi nestingherit speculată de demagogi de toate felurile, care abuzează fără reţinere de nivelul de permisivitate al vieţii publice.

Se spune că fără sacrificii - uneori însoţite de epitetul "dureroase"! - nu putem trece de criza ubicuă care ne-nconjoară. În tot cazul, o bună parte dintre europenii printre care ne numărăm şi noi aud asta zilnic de la oamenii politici care-i conduc. Dar foarte puţini au mijloacele necesare verificării veridicităţii acestei afirmaţii cu valoare şi utilizare de postulat.

Ba, în situaţia României, celor mulţi li se induce ideea că liderii ce anulează ajutoarele sociale, taie salariile şi reduc pensiile, care "uită" ani de zile alocaţiile şi bursele la nivelurile cele mai scăzute sunt un fel de eroi ai naţiunii. Este una dintre "gogoşile" ce se vând bine şi hai cu ea pe toate tarabele! "Doar prin sacrificiul nostru se obţine izbăvirea, altă cale nu există", susţin cei ce exercită puterea, pe toate canalele pe care le au la dispoziţie.

Dacă are cineva obiecţiuni la astfel de abordări politice este taxat imediat ca "populist". N-are nimeni dreptul să vorbească despre creşterea veniturilor oamenilor în această perioadă, că este etichetat drept vânător de interese electorale. Un fel de hoţul strigă "hoţii!". Societatea de consum este demult istorie, iar teoria consumului ca factor de creştere economică a umplut deja coşurile de gunoi ale planetei.

Reducerea populismului doar la chestiunea veniturilor populaţiei arată că cei ce o fac mizează pe iuţeala lor la limbă şi nebăgarea de seamă a publicului larg, servit zilnic cu gogoriţe într-o abundenţă teribilă. Şi nu-i tot răul în asta. Din nenorocire, populismul are variante mult mai multe, predilect folosite chiar de cei de la putere.

Ce altceva decât populism abject este gestul fostului prim- ministru Emil Boc de a arăta poporului, prin intermediul televiziunilor ce-l însoţeau, biciul "pentru parlamentari" pe care şi l-a cumpărat din piaţă? El, marele Boc, apără poporul de lăcustele nesăţioase ce-l lasă fără roadele muncii sale, parlamentarii! Ce altceva decât populism interesat este gestul preşedintelui Băsescu de a "cupla" alegerile prezidenţiale în care candida, de un referendum care viza dacă nu anularea (nu se poate, este democraţie, mă-nţelegi...!), reducerea la jumătate a Parlamentului?

Populisme sunt toate tăierile de panglici de la inaugurări, populisme sunt vizitele la sinistraţii de la calamităţi, populiste sunt banalele apeluri la "responsabilitate" venite dinspre diriguitori. Şi tot populisme sunt politicile de promovare a acelor lucrări publice cu vizibilitate maximă (piste de biciclete, marcaje scumpe, faţade ş.a.) care au umplut ţara.

Chiar şi manifestaţiile de stradă de luna trecută, ce ameninţau să zguduie din temelii guvernul, au fost rezolvate tot populist: am greşit, n-am ştiut să "comunicăm", aveţi dreptate, sunteţi îndreptăţiţi, primul-ministru trebuie să negocieze cu FMI-ul refacerea nivelului de trai etc... De dat ceva, evident, nu le-au dat nimic.

Aşadar, manifestări populiste ale conducătorilor, mari sau mici, sunt berechet. Doar cele referitoare la câştigurile şi ajutoarele oamenilor sunt prohibite, în rest, ...care-i mai inventiv! Geme lumea de populişti.

Mai încurcată pare a fi situaţia "eroilor". Multe dintre locurile memoriale din ţară sunt în paragină, cimitirele militare româneşti din străinătate au dispărut demult, casele memoriale se închid una după alta. De actualitate sunt doar revoluţionarii (ale căror drepturi amputate de criză trebuie grabnic refăcute) şi eroii ce se jertfesc pentru scoaterea ţării "la ţintă". Este semn clar că recesiunea distorsionează realităţile şi ascunde oamenilor adevărurile. Care, la noi, oricum nu erau pe toate drumurile...

Domnul Mircea Lubanovici:

Declaraţia mea politică de azi vizeazăo problemă de politică externă care a devenit o problemă de politică internă. Este vorba despre Tratatul de guvernanţă fiscală, care introduce un set de reguli menite să îmbunătăţească disciplina bugetară la nivelul Uniunii Europene, aducând, automat, şi penalităţi pentru statele care au semnat tratatul şi nu-l respectă. Tratatul a fost agreat de cele 17 state membre ale zonei euro, la care s-au alăturat aproape toate celelalte state membre ale UE, cu excepţia Marii Britanii şi a Cehiei. Noul tratat se încadrează în politica generală a UE de a sprijini creşterea economică sustenabilă, crearea de locuri de muncă, competitivitatea şi coeziunea socială.

Am aflat cu satisfacţie că liderii partidelor din arcul guvernamental au semnat, săptămâna trecută, un protocol politic privind ratificarea Tratatului privind stabilitatea, coordonarea şi guvernanţa în cadrul Uniunii Economice şi Monetare din Uniunea Europeană. Prin acest act, coaliţia de guvernământ se angajează să susţină semnarea Tratatului de către preşedintele României în cadrul Consiliului European din 1 - 2 martie 2012 şi să adopte, în Parlament, legea de ratificare a Tratatului în cursul anului 2012.

În calitate de reprezentant al românilor din diaspora în Parlamentul României - care pot vedea mai obiectiv realităţile politice din ţara-mamă -, tocmai pentru că nu sunt supuşi servituţilor economice ale tranziţiei, nu pot decât să salut luările de poziţie exprimate ieri de doi dintre liderii opoziţiei - dl Victor Ponta, preşedintele PSD şi Dan Radu Ruşanu - vicepreşedintele PNL, care au anunţat că USL este de acord ca România să semneze şi să ratifice Tratatul amintit, urmând ca parlamentarii opoziţiei să participe la procedurile parlamentare, pentru că au ajuns la concluzia patriotică că "e necesar ca România să nu rămână în afara ţărilor europene" - după cum a evidenţiat dl deputat Ponta.

Personal, sper - după cum s-a pronunţat şi partidul din care fac parte, prin purtătorul său de cuvânt, dl deputat Sever Voinescu - ca acesta să fie un prim pas spre revenirea la o viaţă parlamentară normală şi o dezbatere civilizată a problemelor complexe cu care se confruntă România şi în acest an. Având în vedere cele expuse mai sus, fac şi eu un apel, acum, la revenirea opoziţiei parlamentare acolo unde cetăţenii i-au trimis, prin votul lor, în aula Parlamentului. În această perioadă economică dificilă, România are nevoie de stabilitate politică.

Domnul Costică Macaleţi:

"România prosperă sau cum să împrumuţi 1500 de euro pe secundă"

Declaraţia mea politică se referă la nivelurile ameţitoare la care Guvernul României a ajuns să se împrumute.

Conform informaţiilor care au apărut pe piaţă, România s-a îndatorat într-un ritm ameţitor de la începutul lui 2012, într-o tentativă de a acoperi cât mai repede nevoia de finanţare pentru tot anul. Ministerul de Finanţe a atras de pe piaţa internă aproximativ 3,5 miliarde de euro, la care se adaugă şi emisiunea de bonduri în dolari.

Statul şi-a propus să atragă de pe piaţa internă prin licitaţiile de titluri de stat de până acum aproximativ opt miliarde de lei, însă a împrumutat de aproape două ori mai mulţi bani, adică 15 miliarde de lei. Se mai adaugă la banii împrumutaţi şi emisiunea de obligaţiuni pe piaţa externă, prin care statul a atras 1,5 miliarde de dolari de pe Wall Street. Cu alte cuvinte, de la începutul anului, România a împrumutat 20 de miliarde de lei sau 4,6 miliarde de euro, de două ori mai mult decât banii împrumutaţi în aceeaşi perioadă din 2011. Aceşti bani reprezintă aproximativ 29% din nevoia de finanţare estimată de Ministerul de Finanţe pentru tot anul. Calculele arată că statul a împrumutat, în medie, 132 de milioane de euro în fiecare zi lucrătoare de la începutul anului, adică 5,5 milioane de euro pe oră sau mai exact 1.527 de euro pe secundă! Ca situaţie generală, ţara a acumulat o datorie publică de 33,3% din PIB la sfârşitul trimestrului al doilea din anul trecut.

Aşadar, o treime din veniturile naţiunii sunt amanetate în contul unei datorii care creşte într-un ritm ameţitor. În timp ce Guvernul se împrumuta masiv de pe pieţele interne şi internaţionale, Preşedintele Băsescu, care este de facto şef al Guvernului, declară că obligaţia sa este "să le spun românilor că iluzia traiului pe datorie s-a spulberat nu numai în România, ci în toată UE... Soluţia este crearea de locuri de muncă, şi nu împrumuturile"! Păi una spunem şi alta facem?! Guvernanţii sunt conştienţi că nu împrumuturile sunt soluţia, ci crearea de locuri de muncă, aşa cum toată Europa susţine în toate reuniunile internaţionale menite să caute soluţii pentru combaterea crizei. Şi mint şi distrug cât pot! Poate ne permitem, mai ştii?!

Doamna Antonella Marinescu:

Prefectul de Constanţa = procuror, judecător... Dumnezeu?

Preambul

În anul 2009 prefectul judeţului Constanţa, domnul Claudiu Iorga Palas, a dispus, prin Ordinul nr. 522/17.12.2009, încetarea mandatului de primar al municipiului Mangalia al domnului Mihai Claudiu Tusac pentru o stare presupusă de incompatibilitate, în sensul că a fost reprezentantul Consiliului Mangalia în Adunarea Generală a Asociaţilor la SC Administrarea Parcului Industrial Mangalia SRL.

Urmare contestării acestui ordin, Tribunalul Constanţa, prin sentinţa civilă nr. 25/2010 definitivă şi irevocabilă, a dispus anularea acestuia.

În data de 9.11.2011, prefectul judeţului Constanţa a anunţat printr-o conferinţă de presă că în urma raportului de evaluare întocmit de ANI va dispune încetarea mandatului de primar al domnului Mihai Claudiu Tusac.

În data de 10.11.2011, prin adresa nr.44087, prefectului judeţului Constanţa i-a fost adus la cunoştinţă că nu poate emite un ordin de încetare a mandatului decât după pronunţarea definitivă şi irevocabilă a unei instanţe judecătoreşti prin care să se constate existenţa sau nu a stării de incompatibilitate.

În data de 14.11.2011, ANI a comunicat raportul de evaluare preliminar prin care a identificat o presupusă stare de incompatibilitate.

Fără a ţine cont de notificarea mai sus menţionată şi fără a respecta prevederile legale, care dau dreptul de a contesta raportul preliminar de evaluare întocmit de ANI în termen de 15 zile de la comunicare la Curtea de Apel Constanţa şi mai apoi în funcţie de soluţia dată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în mod abuziv prefectul judeţului Constanţa, pentru aceeaşi presupusă stare de incompatibilitate, respectiv deţinerea calităţii de reprezentant al Consiliului Local Mangalia în AGA la SC Administrarea Parcului Industrial Mangalia SRL şi AGA la SC RAJA SA, a dispus încetarea mandatului de primar prin Ordinul nr. 733/14.11.2011.

Prin Ordinul nr. 774/14.11.2011, prefectul judeţului Constanţa a delegat atribuţiile de primar viceprimarului în funcţie al municipiului Mangalia, domnul Filimon Constantin.

Abuzurile prefectului judeţului Constanţa au continuat. Prefectul îşi revoca propriul ordin (774/14.11.2011) şi prin Ordinul 779/24.11.2011 îi delega abuziv atribuţiile de primar domnului Minca Ion, un apropiat al acestuia. În acest fel prefectul judeţului Constanţa încălca flagrant Legea nr.215/2001.

În decembrie 2011, prefectul judeţului Constanţa a fost chemat la Comisia pentru Cercetarea Abuzurilor, Corupţiei şi pentru Petiţii din Camera Deputaţilor pentru a explica demiterea primarului municipiului Mangalia, domnul Mihai Claudiu Tusac.

După terminarea audierii la comisie, prefectul a acuzat pe propriul blog că "aşa-zisa comisie a semănat mai degrabă cu un rechizitoriu al vrednicilor deputaţi USL", iar în presă că a fost "înfierat cu mândrie proletară". Ceea ce nu a înţeles prefectul este că se afla la Parlamentul României, unde a fost chemat să răspundă la întrebări, şi nu la Prefectura din Constanţa, unde este obişnuit să pună întrebări. La Constanţa, domnul prefect este convins că se află deasupra tuturor, crezându-se judecător, dar nu respectând legile, ci ghidându-se după propriile legi.

Probabil că tot după propriile legi s-a ghidat când a completat şi propriile declaraţii de avere, deoarece a încălcat următoarea legislaţie în vigoare:

• Legea nr. 176 din 1.09.2010 privind integritatea în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice (prin omiterea intenţionată a înscrierii în Declaraţia de avere - secţiunea VI - a cadourilor, serviciilor sau avantajelor primite gratuit sau subvenţionate, a căror valoare individuală depăşeşte 500 euro);
• Legea nr.7 din 18.02.2004 privind codul de conduită a funcţionarilor publici (prin măsuri luate în interes propriu, măsuri discriminatorii în funcţie de opţiunea politică, folosirea imaginii publice cu încălcarea prevederilor legale, precum şi menţinerea de relaţii în afara sferei de serviciu cu persoane care au făcut donaţii sau sponsorizări unor partide politice).

În anul 2009 veniturile familiei lui Claudiu Iorga Palaz s-au ridicat la suma de 55.487 RON. Echivalentul în euro este de aproximativ 13.211 (folosind un curs de referinţă mediu de 1 euro = 4,2 RON). În aceeaşi declaraţie de avere, Claudiu Iorga Palaz are ca datorii 2 credite, unul în valoare de 65.000 euro la CEC Constanţa, iar al doilea de 32.500 RON la ING Bank. În urma unei simulări de rambursare a acestor credite, rezultă că a avut de returnat în decursul anului 2009 suma de 7.440 euro către CEC Constanţa şi suma de 1.440 euro către ING Bank.

Următoarea categorie de cheltuieli pe care le considerăm certe sunt cele privind viaţa privată.

Suma de 3.550 euro anual trebuie inclusă la cheltuieli certe efectuate de Claudiu Iorga Palaz.

Conform celor expuse în acest paragraf, rezultă că numitul Claudiu Iorga Palaz are cheltuieli certe de 12.430 euro anual. Suma anuală de întreţinere a familiei rămânând de 781 euro, adică 65 euro/lună.

Deşi în CV-ul postat pe site-ul instituţiei numitul Claudiu Iorga Palaz lăsa să se înţeleagă faptul că ar domicilia într-un apartament de 3 camere, în fapt acesta domiciliază într-o vilă. Suma totală disponibilă lunar de 65 de euro nu poate acoperi cheltuielile de întreţinere a acestei vile dotate cu piscină, iar punerea la dispoziţia lui Claudiu Iorga Palaz a acestui imobil ar fi trebuit consemnată în secţiunea a VI a declaraţiei de avere.

În prezent, numitul Claudiu Iorga Palaz, foloseşte în scop personal 2 autovehicule: un autoturism marca MERCEDES, model S 600 şi un autoturism FORD MUSTANG GT, decapotabil.

Suma de 65 euro/lună nu poate acoperi cheltuielile de întreţinere şi combustibilul, iar punerea la dispoziţia lui Claudiu Iorga Palaz a acestor autoturisme ar trebui consemnată în secţiunea a VI a declaraţiei de avere.

Domnul Marius Cristinel Dugulescu:

"Curtea europeană a drepturilor omului şi românia de astăzi"

Fundamentele sistemului european al drepturilor omului sunt în strânsă conexitate cu nevoia permanentă de a reinventa un drept comun, adică un pluralism juridic ordonat în materia protecţiei efective a drepturilor omului în spaţiul european.

De aceea, România trebuie să îşi asume în continuare, pe deplin, rigorile impuse de sistemul european de protecţie a drepturilor fundamentale, revendicând valori comune asimilate printr-o incontestabilă identitate europeană.

Potrivit Raportului anual al CEDO pentru anul 2011, la 31 ianuarie 2011 pe rolul Curţii se aflau 151.600 de cereri. România se plasează pe locul patru în rândul statelor împotriva cărora au fost formulate cele mai multe cereri, cu un număr de 12.300 de cereri (8,1%). Pe primele trei locuri se află: Rusia (40,250 cereri - 26,6%); Turcia (15,950 cereri - 10,5%); Italia (13.750 cereri - 9,1%).

Din perspectiva numărului de cereri înregistrate în 2011 raportat la numărul de locuitori, România se află pe locul 7, cu un indice de 2,43 cereri la 10.000 locuitori.

Dincolo de hotărârile Curţii Europene a Drepturilor Omului prin care statul român este condamnat pentru încălcări flagrante ale art. 2, dreptul la viaţă (trei încălcări), ale art. 5, dreptul la libertate şi siguranţă (2 încălcări), ale art. 10, dreptul la libertatea de exprimare (o încălcare), ale art. 11, dreptul la întrunire şi asociere (o încălcare ), ale art. 13, dreptul la un recurs efectiv, trebuie subliniat impactul generator de schimbare şi consolidare a legislaţiei din perspectiva constatării de către Curte a încălcării flagrante a art. 3 din Convenţie, privind tratamente degradante şi inumane (20 încălcări), a art. 6 şi a garanţiilor procedurale incluse (dreptul la un proces echitabil - 9 încălcări, durata procedurilor - 10 încălcări), a art. 1 din Protocolul 1 adiţional la Convenţie, protecţia proprietăţii - 10 încălcări constatate prin hotărârile CEDO prin care statul român este condamnat.

Mai mult, se impune a fi subliniat faptul că prin Hotărârea - pilot din 12 octombrie 2010 în Cauza Maria Atanasiu şi alţii împotriva României, CEDO a decis că "Având în vedere numărul foarte mare de cereri îndreptate împotriva României, referitoare la acelaşi tip de contencios, Curtea hotărăşte să suspende pentru o perioadă de 18 luni, începând de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri, analiza tuturor cererilor rezultate din aceeaşi problematică generală, în aşteptarea adoptării de către autorităţile române a unor măsuri capabile să ofere un remediu adecvat tuturor persoanelor afectate de legile de reparaţie."

Astfel, prin efectul acestor hotărâri-pilot, identificarea remediilor legislative adecvate în materia protejării dreptului de proprietate lato sensu, incumbă în mod direct statului român, fiind o obligaţie pozitivă a statului, cu responsabilizarea forului legislativ al ţării.

Stimaţi colegi parlamentari, fundamentele sistemului european de protecţie a drepturilor omului se identifică deplin cu dinamica jurisprudenţială impusă de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, iar frecventele condamnări la CEDO ale statului român constituie semnale majore pentru schimbarea şi consolidarea legislaţiei naţionale în acele materii în care s-a constatat o protecţie frivolă a drepturilor fundamentale.

Domnul Marius Cristinel Dugulescu:

"Uniunea social liberală trebuie să redescopere esenţa dialogului şi consensului european"

Promovând un discurs antieuropean animat de zbateri şi frământări mult prea "regionale", liderii USL au refuzat să participe la discuţiile privind pactul fiscal, nesocotind ostentativ faptul că la 1 martie, la Consiliul European, cei 25 de membri se vor întâlni pentru a semna acest acord interguvernamental.

Prin refuzul de a participa la consultări, liderii opoziţiei dau din nou dovadă de imaturitate politică şi de o deplină inadecvare faţă de dinamica realităţilor economice şi sociale, în care România, ca stat membru UE, este angrenată în mod constant.

Liderii USL trebuie să înţeleagă faptul că Tratatul european de disciplină bugetară are menirea de a asigura stabilitatea macro-economică a României în raport cu zona euro, astfel că disciplina bugetară este necesară, pentru că o uniune monetară are nevoie ca statele membre să fie diligente cu execuţiile bugetare, cu deficitele, cu datoria publică, prin combaterea directă şi efectivă a dezechilibrelor create de sectorul privat, de atitudinea fiscală a băncilor în spaţiul naţional şi în cel european.

Chiar dacă efectele implementării Tratatului fiscal european sunt pe termen mediu şi lung, în sensul în care nu vor fi cuantificate în imediata dinamică a economiilor naţionale, consensul european va produce un impact asupra stabilităţii zonei euro, precum şi asupra politicilor fiscale promovate în interiorul spaţiului european, prin rezolvarea treptată a decalajelor de competitivitate între statele membre ale Uniunii Europene.

faţă de aceste realităţi care decid viitorul şi indicele de sustenabilitate al zonei euro, opoziţia şi întreaga clasă politică românească trebuie să renunţe la orgoliile provinciale şi să valideze consensul european, în sensul stabilităţii economice a statelor membre UE, promovând prin aderarea la Tratatul fiscal european şi stabilitatea macro-economică a României.

Domnul Miron Ignat:

"Masleniţa"

În această săptămână, noi, ruşii lipoveni, sărbătorim "Masleniţa" (Săptămâna brânzei sau Lăsatul-secului), săptămâna de dinaintea intrării în postul Paştelui.

Masleniţa este sărbătoare străveche, păstrată din timpuri păgâne, şi vesteşte întâmpinarea primăverii.

La început, această sărbătoare era consacrată solstiţiului de primăvară, dar cu trecerea timpului, odată cu adoptarea creştinismului, Masleniţa a început să fie sărbătorită în ultima săptămână dinaintea Postului de Paşti.

Masleniţa este săptămâna în care oamenii pot cânta, dansa şi mânca ce doresc. Masleniţa se mai numeşte şi Săptămâna clătitelor. Conform tradiţiei, în Rusia este o sperietoare de paie care de obicei are în mână o tigaie în care se prăjesc clătite, care este arsă, semn al înfrângerii iernii. Arderea sperietoarei este cea mai veche dintre tradiţiile Masleniţei. Săptămâna clătitelor ruse este considerată ca fiind cel mai popular festival, cu mult dans şi bucurie, pentru ca anul viitor să fie unul mai fericit, mai bun.

Există sărbători similare care au devenit importante evenimente turistice în Elveţia, Germania, Polonia, Cehia, Franţa. De exemplu, Mardi Gras se sărbătoreşte înaintea începerii postului catolic în Franţa şi în alte ţări europene. În Ţările Baltice este marcată renaşterea forţelor naturii. Chiar şi sărbătoarea Sashsiluute - parada breslelor reprezintă, ca şi Masleniţa, întâmpinarea primăverii. În Anglia există un obicei legat de clătite, o cursă a clătitelor. După sunetul clopotului, femeile cu clătitele în tigăi abia luate de pe aragaz aleargă pe o distanţă de 100 de metri şi întorc clătitele cu măiestrie în dreptul liniilor trasate pe asfalt.

În urmă cu cinci ani, între Primăria Moscovei şi Primăria Londrei au fost stabilite relaţii de colaborare. Din acel an, Masleniţa este sărbătorită la Londra cu mare fast. Mii de englezi şi foarte mulţi turişti vin cu plăcere la această sărbătoare a Masleniţei.

Dacă la prima ediţie a sărbătoririi Masleniţei la Londra au fost prezente peste două mii de persoane, în acest an se estimează ca această cifră să ajungă la zece mii de persoane. Pentru Marea Britanie această sărbătoare este un prilej în plus de a atrage turişti.

Comunitatea Ruşilor Lipoveni din România sărbătoreşte Masleniţa în mai multe localităţi prin pregătirea preparatelor tradiţionale. În localităţile din nordul Moldovei au loc concursuri cu sania, iar în localităţile din Dobrogea, se organizează concursuri de călărie între tinerii ruşi lipoveni.

Ziua de joi, 23 februarie, este numită Şurokaia Masleniţa, ceea ce înseamnă o sărbătoare extinsă, cu participarea la acest spectacol de divertisment a populaţiei ce sărbătoreşte întâmpinarea primăverii.

Din experienţa Comunităţii Ruşilor Lipoveni din România putem împărtăşi că la această sărbătoare de Masleniţa în unele localităţi, cum ar fi: Tulcea, Brăila, Galaţi, Iaşi, Botoşani, Fălticeni, alături de ruşi lipoveni participă cu mare plăcere reprezentanţii altor etnii.

Masleniţa este nu numai o sărbătoare, dar este şi un prilej de bucurie şi de comunicare între oameni.

Doamna Manuela Mitrea:

"Săracii ţării, lăsaţi şi fără ajutor social!"

La sfârşitul anului 2011, Guvernul Boc a făcut un cadou otrăvit celor mai săraci români: Ordonanţa de urgenţă nr. 124 din 27 decembrie 2011 pentru modificarea şi completarea unor acte normative care reglementează acordarea de beneficii de asistenţă socială, publicată în Monitorul Oficial nr. 938 din 30 decembrie 2011.

Mă întreb, ce urgenţă o fi pentru Guvernul acestei ţări să dea o ordonanţă prin care să taie unica sursă de venit a celor care trăiesc doar din ajutorul social?

Potrivit statisticilor oficiale, în ţara noastră, aproape 700.000 de români primesc ajutor social. În prima parte a lunii ianuarie, ministrul muncii, Sulfina Barbu, a solicitat întocmirea de liste cu persoanele care înregistrează datorii la bugetul local. S-a constatat că 70.000 de oameni apăreau atât pe această listă, cât şi pe lista persoanelor asistate social, ceea ce reprezintă 10% din totalul persoanelor care primesc ajutoare sociale. Cei aflaţi în astfel de situaţii nu mai primesc alocaţie pentru susţinerea familiilor cu venit redus, alocaţie de susţinere pentru familia monoparentală, indemnizaţie lunară pentru handicap, burse sociale pentru elevii săraci, dar nici venitul minim garantat şi dreptul la cantina socială. Dacă până acum aceşti sărmani nu au avut bani să plătească taxele şi impozitele locale, oare cum le vor putea plăti, în condiţiile în care mulţi dintre ei trăiesc practic doar din acest ajutor care a fost sistat?

La solicitarea Ministerului Muncii, până la data de 31 ianuarie, toţi primarii au avut obligaţia să transmită Agenţiei Naţionale pentru Plăţi şi Inspecţie Socială situaţia beneficiarilor de ajutoare sociale - venit minim garantat, alocaţia de susţinere a familiei şi indemnizaţia de creştere a copilului - care nu şi-au plătit impozitele locale.

Iată situaţia restanţierilor:

• Alocaţia de susţinere a familiei: 11,65% dintre cei 347.469 beneficiari nu şi-au plătit impozitele locale;
• Venitul minim garantat: 10,84% dintre cei 190.490 de beneficiari nu şi-au plătit impozitele locale;
• Indemnizaţia de creştere a copilului: 6,71% dintre cei 177.577 de beneficiari nu şi-au plătit impozitele locale.

Aşadar, 10,21% din totalul beneficiarilor înregistrează restanţe.

putem rămâne nepăsători la soarta celor mai săraci dintre români sau putem să facem un act de dreptate socială şi să respingem prin votul nostru acest act nedrept şi criminal - Ordonanţa de urgenţă nr. 124/27.12.2011, pentru modificarea şi completarea unor acte normative care reglementează acordarea de beneficii de asistenţă socială.

Doamna Manuela Mitrea:

"Guvernul Boc a plecat, dar tratatele semnate de el rămân?!"

Declarativ, Tratatul Comercial împotriva Produselor Contrafăcute (ACTA) ar trebui să creeze standarde comune pentru lupta împotriva produselor contrafăcute şi a pirateriei digitale. În litera sa, tratatul lasă loc unor potenţiale abuzuri ale unor companii şi periclitează chiar libertatea de exprimare şi viaţa privată.

Iniţiatorii proiectului susţin că acesta va contribui la reducerea pierderilor financiare suferite în urma pirateriei. Totuşi, mai mulţi experţi atrag atenţia că legea va obliga furnizorii de internet să supravegheze toate activităţile utilizatorilor, inclusiv convorbirile private pe e-mail şi messenger. Ei mai spun că tratatul ar putea fi folosit de marile corporaţii pentru controlarea strictă a informaţiilor care pot circula pe internet.

Tratatul Comercial împotriva Produselor Contrafăcute (ACTA), fusese semnat pe 1 octombrie 2011 de Australia, Canada, Japonia, Coreea de Sud, Maroc, Noua Zeelandă şi Statele Unite, iar pe 26 ianuarie, România, alături de alte ţări UE, a semnat tratatul în cadrul unui eveniment desfăşurat în Japonia, la Tokyo.

România a semnat Tratatul în condiţiile în care Parlamentul European a votat în noiembrie 2010 o rezoluţie împotriva ACTA, iar francezul Kader Arif, raportorul Parlamentului European pe dosarul ACTA, a demisionat în semn de protest, spunând: "Condamn întregul proces care a dus la semnarea acestui acord: fără nicio consultare a societăţii civile, lipsa transparenţei de la începutul negocierilor, amânări repetate ale semnării textului fără a se da nicio explicaţie, respingerea recomandărilor Parlamentului aşa cum au apărut ele în rezoluţiile noastre".

Conform purtătorului de cuvânt al Guvernului Boc, Tratatul a fost semnat, din partea României, de "însărcinatul pentru afaceri, având în vedere că ambasadorul nu a ajuns încă la post".

Întrebat de un reporter, în data de 28 ianuarie 2012, "În legătură cu ACTA înţeleg că este o dezbatere foarte aprinsă - acel tratat pentru combaterea contrafacerilor -, înţeleg că sunt acuzaţii cum că Guvernul a negociat, a aprobat acest tratat fără dezbatere publică.", fostul prim-ministru (atunci în funcţie) Emil Boc a răspuns că: "Nu am datele să mă pot pronunţa în acest moment la întrebarea dumneavoastră. Nu am asemenea informaţie."

Fostul ministru al comunicaţiilor, Valerian Vreme, a declarat că "Aş vrea să fac şi eu o precizare, pentru că au apărut, cum aţi spus dumneavoastră, pe internet informaţii că eu aş fi semnatarul, nu eu am semnat acest acord, el a fost semnat de către un ataşat comercial la Tokyo. Nu sunt semnatarul acestui acord ... Chiar dacă România are o legislaţie «bună şi coerentă» împotriva pirateriei (Legea nr.8), ACTA este un acord internaţional care vine şi sincronizează de fapt ţările semnatare, şi aţi văzut că suntem într-o companie destul de selectă, SUA, ţările europene, Japonia, Coreea de Nord, este o sincronizare între aceste ţări împotriva furtului de pe internet". (N.B Coreea de Sud a semnat ACTA, nu Coreea de Nord.)

Să recapitulăm, un mărunt funcţionar al statului semnează în numele României, în secret, un tratat extrem de important, ce poate schimba internetul aşa cum îl ştim, în condiţiile în care primul-ministru în funcţie al ţării habar nu avea despre prevederile acestui tratat, iar ministrul comunicaţiilor habar nu are cine sunt semnatarii tratatului.

Oare semnarea tratatului a fost atât de secretă încât nici Emil Boc nu a ştiut de el? Ce au de ascuns guvernanţii în legătură cu ACTA, de ce nu a avut loc o dezbatere publică, iar tratatul să fi fost semnat în cunoştinţă de cauză, transparent?!

Noul ministru al comunicaţiilor, Răzvan Mustea, a recunoscut că în acordul ACTA "există într-adevăr o ambiguitate care permite abuzuri din partea autorităţilor statului".

guvernul Boc a tăiat salarii şi pensii, a mărit taxele şi impozitele, a semnat tratate ce afectează direct viaţa fiecărui om din această ţară şi, până la urmă, a plecat.

Actualul Guvern ori îndreaptă greşelile predecesorilor, ori trebuie să plece!

Domnul Petru Movilă:

"Şedinţa Guvernului Ungureanu la Iaşi"

În calitate de parlamentar de Iaşi, promotor şi susţinător al relaţiilor dintre România şi Republica Moldova, ca primul parlamentar român care a activat şi va activa în continuare în Republica Moldova, am propus ca şedinţa comună dintre Guvernul României şi cel al Republicii Moldova să fie organizată la Iaşi.

Pe lângă argumentul ce ţine de amplasarea geografică strategică la graniţa dintre cele două ţări, judeţul Iaşi a desfăşurat o activitate susţinută pentru cooperarea transfrontalieră, având ca obiectiv dezvoltarea comunitară şi economică a zonelor învecinate. În ultimii ani au fost demarate o serie de proiecte comune, ale căror rezultate pot contribui şi pe viitor la dezvoltarea activităţilor din cele două ţări.

Mutarea Executivului, chiar şi pentru o perioadă foarte scurtă, în cea mai săracă regiune a UE nu poate decât să ne bucure şi să ne dea unele speranţe. Regiunea de Nord-Est este ultima şi pentru că, în ultimii 20 de ani, guvernanţii au promis multe, dar nu s-au ţinut de cuvânt. Foarte des promisiunile au fost lansate chiar în Iaşi şi nu mă refer doar la Manifestul pentru dezvoltarea Moldovei, inventat de mai multe ori de PSD, şi nici măcar la promisiunea PNL că Iaşiul va deveni capitală culturală europeană în 2012.

Consider ca organizarea şedinţei de lucru dintre cele două Guverne la Iaşi poate duce la consolidarea legăturilor dintre România şi Republica Moldova pentru desfăşurarea proiectelor ce stau la baza unei cooperări economice şi sociale.

De asemenea, judeţul Iaşi poate deveni unul dintre cei mai importanţi parteneri în ceea ce priveşte continuarea procesului intern de reformă în vederea apropierii Republicii Moldova de Uniunea Europeană, dată fiind amplasarea geografică şi istoricul relaţiilor de colaborare dintre zonele învecinate.

Domnul Ioan Munteanu:

"Invitaţie la o călătorie cu trenul"

Deoarece călătoresc destul de mult cu trenul pe direcţia Bucureşti - Piatra-Neamţ şi retur, mă văd obligat să-mi exprim nemulţumirea faţă de condiţiile foarte proaste care există în mijloacele de transport CFR din zona Moldovei. De fiecare dată când sunt obligat să merg în frig şi în mizerie am sentimentul că Moldova este tratată de către cei de la Ministerul Transporturilor nu doar ca regiunea cea mai săracă a ţării, dar şi ca locul în care toţi oamenii sunt proşti şi că asta e tot ce li se cuvine în materie de mers cu trenul. Mi-e ruşine să spun că trăim într-o ţară civilizată, membră a Uniunii Europene, de vreme ce realitatea reflectă o altă stare de lucruri.

Nu înţeleg deloc modul în care ministerul a făcut reclasificarea circulaţiei pe calea ferată, deoarece trenurile regio care au fost introduse începând cu luna decembrie sunt neîncălzite, foarte murdare şi au o viteză de deplasare destul de redusă. Dacă înainte de 1989 un rapid făcea de la Roman la Bucureşti aproximativ 4 ore şi 25 de minute, astăzi un tren intercity parcurge aceeaşi distanţă în cinci ore şi jumătate, uneori chiar în 6. Nu mă interesează prea mult că preţul unei călătorii Piatra-Neamţ este cu 10 lei mai mic, aş prefera să fi rămas cel dinainte, dar să fiu tratat cu respect şi să beneficiez de condiţii civilizate de drum. Înţeleg foarte bine că nu sunt bani pentru investiţii în infrastructura CFR, dar să fie curat şi cald în compartiment mi se pare condiţia obligatorie a unei călătorii.

Oamenii pe care i-am întâlnit de-a lungul timpului consideră că această regiune a fost totalmente neglijată de către factorii responsabili şi, în special, de către echipa condusă de Anca Boagiu, care a scos trenurile cât de cât curate şi încălzite, introducând altele care par a fi din alte vremuri (de tipul "bou-vagon").

Pentru că atât noul premier, Domnul M. R. Ungureanu, cât şi ministrul transporturilor sunt din Moldova, le-aş sugera să facă o călătorie cu trenul ca simpli cetăţeni, prilej cu care ar putea constata că lucrurile stau chiar mai rău decât le-am relatat eu.

Domnul Gheorghe-Eugen Nicolăescu:

"Disperarea PDL-istă"

Pentru puterea din România a început campania electorală. O campanie pe care cuvântul "disperată" o defineşte cel mai bine.

De altfel, disperarea gesturilor făcute în ultimele luni de cei din coaliţia de la putere este de înţeles: sunt conştienţi că performanţa lor guvernamentală a fost deplorabilă şi că alegătorii sunt sătui până la lehamite de incompetenţa şi aroganţa lor.

Ce mai pot face în aceste condiţii? Pot face promisiuni, pentru că la asta se pricep cel mai bine!

S-au gândit că cel mai bine ar suna în urechile românilor ca aceste promisiuni să fie făcute sub forma unui nou program de guvernare.

Vă amintiţi cuvintele lipsuri, restructurări, austeritate, sacrificiu, pe care le repeta sacadat Emil Boc? Noul program marca Ungureanu promite românilor că vor uita toate aceste cuvinte, promite că în ţara noastră va începe să curgă lapte şi miere, câinii vor umbla cu covrigi în coadă şi vom fi toţi sănătoşi şi plini de bani.

Promisiunile acestui nou guvern seamănă leit cu cele pe care PDL-iştii le făceau în campania din 2008: salariile şi pensiile vor creşte, vor fi create mii de locuri de muncă, vom circula pe sute de kilometri de autostradă nouă, sistemul sanitar se va însănătoşi, vor fi atrase miliarde de euro din fonduri europene, vor fi ....., se vor face ....

Nu au respectat niciuna din promisiunile făcute în 2008, iar populismul pe care au început deja să îl promoveze se va înscrie în acelaşi tipar.

Minciuna că ne vom scălda în banii atraşi din fondurile europene a fost repetată până la obsesie de cei din PDL. Nu ratau niciun prilej să ne promită bunăstarea pe bani europeni şi să se laude că, dacă vor ajunge la putere, vor face ce nu a făcut nicio guvernare de până acum.

Într-adevăr, ajunşi la putere, au avut "mari performanţe", care au culminat cu rezultatele lunii ianuarie 2012, lună în care au atras măreaţa sumă de 0 (zero) euro. Dacă mai adăugăm şi faptul că există riscul ca României să îi fie suspendate fonduri europene în valoare de 3,5 miliarde de euro, nu putem decât să îi felicităm!

Un astfel de rezultat este exact măsura valorii puterii incompetente şi corupte de azi: 0.

Cine îşi mai imaginează că tot ce nu au făcut în 4 ani de guvernare şi în 7 ani de Băsescu-cel-perfect vor reuşi să facă în următoarele 9 luni, atât cât va dura acest mandat?

În tot acest timp pe care îl mai au la dispoziţie vor face totuşi ceva; vor încerca să păcălească pe cine se mai lasă păcălit şi să fure cât mai multe voturi pentru a câştiga măcar câteva procente la alegeri.

Astfel, vor arunca puţin praf în ochii românilor şi vor da o parte din banii pe care nepriceputul Boc i-a tăiat din salariile bugetarilor, vor găsi ceva sume şi pentru susţinerea natalităţii, dar şi pentru pensionari, vor mai face câteva investiţii în sistemul sanitar pentru a "îndulci" puţin dezastrul provocat de defuncta lege a sănătăţii susţinută cu înverşunare de Traian Băsescu....

Din păcate, cei care au puterea deciziei nu vor uita, cu siguranţă, să îi mulţumească pe toţi cei care i-au susţinut în fruntea ţării. Prin politica paşilor mărunţi, cei de la UDMR vor mai repurta mici victorii împotriva etnicilor români din fiefurile lor, trădătorii de la UNPR vor mai primi câte un post călduţ, le va mai trece câte o iniţiativă legislativă, iar foştilor coechipieri PDL-işi din guvernul Boc le-au fost deja înmânate sforile prin care îşi dirijează marionetele deghizate în costume de miniştri ai Cabinetului Ungureanu.

România a fost condusă spre dezastrul pe care îl trăieşte azi de toate echipele Băsescu-Boc-Udrea care s-au perindat până acum la guvernare.

Echipa instalată de curând la Palatul Victoria este dirijată de acelaşi Traian Băsescu şi, chiar dacă are alt nume, năravurile au rămas aceleaşi.

Mihai-Răzvan Ungureanu este varianta ceva mai tânără şi mai şcolită a lui Emil Boc. Este la fel de obedient faţă de Băsescu şi aproape la fel de caraghios atunci când declară că va remania orice ministru care nu îşi face treaba, în condiţiile în care a fost cât se poate de clar că el nu a avut niciun cuvânt de spus în numirea lor.

Miniştrii cei noi au fost numiţi de preşedintele Băsescu în fruntea ministerelor PDL-iste în încercarea disperată de cosmetizare a imaginii şifonate a acestui partid. Nu a fost vorba niciun minut de promovarea integrităţii, a competenţei şi pregătirii profesionale.

Se pare că acest gest disperat nu le va folosi la nimic, deoarece populaţia a înţeles că această nouă echipă de guvernare nu este altceva decât o prelungire mai tânără, mai nepregătită, dar la fel de arogantă şi coruptă, a vechii trupe de miniştri din liga Băsescu-Boc-Udrea!

Domnul Iuliu Nosa:

Titlul intervenţiei mele de astăzi este "Hoţul strigă hoţii!"

Astăzi voi face referire la afişele distribuite în judeţe de PDL, care fac referire la protestul parlamentar al USL.

Motivaţia PDL pentru distribuirea afişelor a fost "informarea corectă" a cetăţenilor. Constat cu surprindere că democrat-liberalii au devenit, brusc, foarte atenţi şi grijulii în ceea ce priveşte informarea cetăţenilor. Nu au fost la fel de interesaţi de o informare corectă atunci când parlamentarii puterii au susţinut fără niciun comentariu numeroasele asumări de răspundere ale Guvernului Boc, asumări care au impus cetăţenilor legi importante, cu impact major asupra vieţilor lor. Legi pentru care nu ni s-a dat posibilitatea să avem dezbateri parlamentare, opoziţia fiind pusă în situaţia de a nu avea ce comenta. Mai pe româneşte, ni s-a băgat pumnul în gură, pentru că aşa a ordonat Băsescu, iar Boc, PDL şi cei care îi susţin au executat.

Acum, puterea s-a apucat să cheltuie o mulţime de bani pentru nişte afişe care să informeze "corect" populaţia!

Nu s-a gândit niciun reprezentant al puterii să informeze corect poporul atunci când preşedinta Camerei Deputaţilor a fraudat votul la Legea pensiilor, şi nici atunci când, la numeroasele moţiuni de cenzură depuse de opoziţie, parlamentarilor puterii le-a fost interzis să se ridice din bănci pentru a-şi exprima voturile. Nu au informat cetăţenii nici cu ocazia modificărilor abuzive ale Regulamentului Camerei Deputaţilor. Nici un parlamentar al puterii nu a avut grijă de a informa "corect" poporul atunci când la votarea bugetului de stat pe 2012 nu a acceptat nici un amendament al opoziţiei şi nici atunci când ai lor au încheiat contractele cu "băieţii deştepţi" din energie. Neelucidată a rămas cetăţenilor şi problema numărului de voturi venite în 2009 din diaspora.

Dar, aşa cum spuneam, întotdeauna hoţul strigă hoţii!

Opoziţia şi-a asumat protestul parlamentar şi sunt convins că cetăţenii au înţeles pe deplin demersul nostru. Iar aşa cum am mai afirmat, indemnizaţiile noastre vor fi donate. Nu putem să mai acceptăm să fim consideraţi de parlamentarii puterii doar ca decor la lucrările Parlamentului, iar ei să facă în continuare ce vor: să mintă, să fure şi să dezinformeze cetăţenii care prin votul lor i-au trimis în Parlamentul României.

Declarativ, puterea doreşte comunicare cu opoziţia, dar nici o acţiune a parlamentarilor ei nu dovedeşte acest lucru.

Domnul Nicolae Păun:

La 31 ianuarie 1844, domnitorul Mihail Sturdza şi Adunarea Obştească a Moldovei hotărăsc dezrobirea ţiganilor, "emanciparea ţiganilor statului şi ai mânăstirilor", iar în 1855 sunt dezrobiţi robii boiereşti; în Muntenia, acelaşi eveniment istoric are loc la 1847 pentru "robii domneşti şi mânăstireşti", iar la 1856 - pentru "robii boiereşti".

Pentru a marca aceste evenimente istorice cruciale pentru existenţa noastră ca neam, noi, romii din România, comemorăm "Ziua Dezrobirii" în fiecare an - proces de emancipare în urma căruia peste un sfert de milion de sclavi au fost eliberaţi în cele 2 principate române. Îmi exprim satisfacţia, cu acest prilej, că iniţiativa mea legislativă de a marca comemorarea acestor evenimente istorice a devenit, din 15 martie 2011, Legea privind comemorarea dezrobirii romilor din România.

Cauza acestui progres în mentalitatea şi voinţa politică a personalităţilor istorice care au condus cele două principate în acea vreme a fost determinată de apariţia unei noi generaţii de intelectuali educaţi în vestul Europei - care considera sclavia ca un vestigiu al trecutului şi o practică barbară. Ca efect, statele române parcurg un proces de modernizare, după modelul Franţei, care ascultă din ce în ce mai mult de vocile occidentalilor. Elveţianul Emile Kohly adresează într-un memoriu tipărit la Iaşi în 1841 - în acele vremuri - următoarea întrebare românilor: "Veţi îndrăzni vreodată să vă număraţi printre neamurile civilizate, atât timp cât se va putea citi într-unul din jurnalele voastre: de vândut o ţigancă tânără?". Memoriul a făcut atunci o puternică impresie. De la câteva voci izolate, în deceniul patru al secolului al XVIII-lea, opiniile aboliţioniste ale robiei ţiganilor ajung să fie îmbrăţişate de o întreagă generaţie de români şcoliţi în deceniul cinci al veacului respectiv.

După eliberarea din robie, un număr mare de romi au părăsit principatele române, plecând înspre ţările vecine, iar de acolo în vestul Europei şi în cele din urmă în America. De fapt, această mişcare a populaţiei a fost numită a treia mare migraţie a romilor. Aceasta a avut loc în decursul a câtorva generaţii şi a antrenat şi romii din Transilvania, Ungaria, Balcani şi Polonia.

Din nefericire, dezrobirea nu a fost însoţită şi de o împroprietărire care să ducă la o modificare a stării economico-sociale a ţiganilor. Autorităţile vremii nu au reuşit să realizeze, cum era prevăzut, sedentarizarea şi transformarea în agricultori a ţiganilor. O parte importantă a romilor a continuat practicarea meşteşugurilor tradiţionale, fie integrându-se în comunităţile săteşti, fie practicând un mod de viaţă nomad. De aceea, după legiferarea dezrobirii, în 1856, absenţa unei elite şi a resurselor - care să impună reprezentarea intereselor ţiganilor în structurile puterilor locale şi centrale - au dus la o revenire, de facto, la nefericita situaţie anterioară! Pentru a supravieţui, mulţi ţigani au fost constrânşi să se separe de majoritate şi să dezvolte o aşa-numită "cultură a sărăciei" - în care identitatea etnică era o oportunitate pentru exploatarea unor resurse marginale - şi o "cultură a ruşinii", dominată de existenţa unui stigmat individual şi colectiv.

Marginalizarea şi excluderea socială a ţiganilor au creat, timp de 150 de ani, un important decalaj socio-cultural - ce se menţine până azi! - între populaţia majoritară românească şi comunitatea romilor. Tocmai pentru a face faţă problemelor acute - ce se agravează cu creşterea numărului de cetăţeni români de etnie romă, este necesar ca Parlamentul, Guvernul şi chiar Preşedinţia României să aibă în vedere măsuri concrete şi acţiuni urgente pentru combaterea marginalizării sociale a romilor, în vederea recâştigării demnităţii membrilor etniei noastre. Trebuie totuşi evidenţiat că România a făcut multe pentru minoritarii săi, inclusiv pentru cetăţenii săi de etnie romă, constituind - din punct de vedere legislativ şi instituţional - un standard de nivel european în domeniul protecţiei minorităţilor.

Închei această declaraţie cu dorinţa lui Ian Hancock, de aceeaşi etnie ca subsemnatul, care scria în 1999: "Împreună cu Holocaustul, perioada sclaviei este un foarte tragic eveniment din istoria europeană a poporului meu. Împreună, acestea trebuie să formeze parte integrală a textelor şcolare, pentru că nu numai că nu trebuie ca noi să uităm istoria noastră, dar nici cei responsabili pentru aceste crime împotriva umanităţii nu trebuie să uite; pentru că, dacă astfel de lucruri sunt uitate, ele se pot întâmpla din nou".

Domnul Ştefan Daniel Pirpiliu:

În luna iunie 2011, am semnat alături de alţi colegi o iniţiativă legislativă privind prevenirea violenţei şi abuzurilor sexuale asupra minorului, care a fost adoptată tacit de Senat, Camera Deputaţilor fiind forul decizional.

Potrivit acesteia, abuzul sexual asupra minorului care nu a împlinit 15 ani trebuie pedepsit, conform noului Cod penal, cu închisoarea de la 2 la 7 ani, sau de la 3 la 10 ani, atunci când minorul este rudă în linie directă, se află în îngrijirea, ocrotirea, educarea, paza sau tratamentul făptuitorului sau fapta a fost comisă în scopul producerii de materiale pornografice.

Elementul de noutate constă în introducerea unei pedepse suplimentare celor care recidivează în comiterea acestei infracţiuni, precum şi celor care comit un abuz sexual în forma agravantă, iar pedeapsa suplimentară se referă la "inhibarea pornirilor sexuale" prin metode chimice.

O altă reglementare se referă la monitorizarea prin GPS a persoanelor care deja şi-au ispăşit pedeapsa pentru pedofilie.

Instituirea acestor reglementări nu trebuie privită ca un tratament inuman, ci are scopul de a descuraja comportamentele deviante. Deşi termenul de "castrare chimică" poate părea aparent abuziv, în fapt, este vorba de administrarea unor medicamente recomandate de medici, care reduc libidoul şi exclud posibilitatea unui act sexual. Efectele acestui tratament nu sunt însă ireversibile. În plus, măsura se regăseşte în legislaţia unor ţări precum Polonia, Cehia, Federaţia Rusă, SUA, fapt ce denotă preocuparea statelor pentru crearea unui sistem legislativ omogen de protecţie a minorilor împotriva abuzului sexual.

De asemenea, pedeapsa suplimentară poate fi însoţită de tratament psihologic adecvat, în scopul prevenirii recidivei, dar şi pentru integrarea infractorului în societate, fără ca acesta să mai reprezinte o ameninţare.

În propunerea legislativă am arătat că sancţiunea se aplică în scopul prevenirii săvârşirii de noi infracţiuni, ce pot avea consecinţe grave atât pentru dezvoltarea fizică, psihică şi morală a minorului, cât şi pentru copiii ce s-ar putea naşte în urma acestor raporturi. Copiii care sunt maltrataţi au un risc crescut de a abuza alţi copii şi, mai târziu în viaţă, să-şi abuzeze proprii copii. De asemenea, ei au un risc crescut de a se implica în acte criminale, pe măsură ce trec anii. Ca adulţi, există o mare probabilitate ca ei să dezvolte probleme fizice şi emoţionale.

Atât la nivel naţional, cât şi la nivel internaţional, exploatarea sexuală şi abuzurile sexuale comise asupra copiilor au luat proporţii îngrijorătoare, în special prin utilizarea tot mai frecventă a tehnologiei informaţiei şi comunicaţiilor atât de către copii, cât şi de către infractori. Dat fiind aspectul internaţional al fenomenului s-a ajuns la concluzia că prevenirea şi combaterea lui necesită măsuri de cooperare internaţională.Astfel, România a ratificat Convenţia Consiliului Europei pentru protecţia copiilor împotriva exploatării sexuale şi a abuzurilor sexuale, adoptată la Lanzarote, la 25 octombrie 2007, dar, în pofida acestui instrument juridic şi a multor altora, fenomenul se manifestă nestingherit, mare parte a abuzurilor sexuale comise asupra minorilor rămânând neraportate. Datele oficiale reflectă doar parţial amploarea unor asemenea forme de agresiune.

Cred că este nevoie în acest sens de o legislaţie dură şi de campanii susţinute la nivelul comunităţii, pentru că agresiunea sexuală este una dintre formele cel mai puţin vizibile ale violenţei. Intervenţiile trebuie făcute în scopul determinării mijloacelor de prevenire, a consecinţelor abuzului sexual asupra copilului, a semnelor de recunoaştere a acestuia şi a modalităţilor de intervenţie în astfel de cazuri.

În aceste condiţii, vă rog să contribuiţi nemijlocit la protejarea copiilor împotriva abuzurilor sexuale şi să daţi un vot pozitiv acestei propuneri legislative.

Domnul Vasile-Silviu Prigoană:

"România are nevoie de locuri de muncă"

Crearea de locuri de muncă reprezintă, în sensul cel mai larg, un complex de acţiuni menite să diminueze şomajul fie prin reducerea numărului de disponibilizări, fie prin creşterea numărului de persoane care ies din rândurile şomerilor prin ocuparea unui loc de muncă. Crearea de locuri de muncă se poate realiza în sectorul public sau în cel privat. În primul caz, este vorba de oferta de locuri de muncă în administraţia publică, în învăţământ sau sănătate, desigur, părţile care ţin de sectorul public, situaţie greu abordabilă în prezent din cauza restricţiilor bugetare din ce în ce mai accentuate.

În al doilea caz, crearea de locuri de muncă se realizează în mediul privat prin dezvoltarea afacerilor existente sau înfiinţarea unora noi. Angajatorilor din sectorul privat li se pot acorda subsidii pentru a menţine nivelul ocupării - amânând disponibilizarea de forţă de muncă. Se consideră că subvenţiile acordate pentru locurile de muncă pot reduce deficitul bugetar şi pot domoli creşterea ratei şomajului, menţinând, în acelaşi timp, nivelul ocupării.

După asumarea actualului Cod al muncii a venit momentul schimbării relaţiilor de muncă, nu dintr-o dorinţă neexplicată a Guvernului de a reforma toate domeniile societăţii, ci ca răspuns la o necesitate. Noţiunea de flexibilizare a Codului muncii nu este o noutate şi nici o cerinţă expresă a FMI sau a CE. Este în acest moment o solicitate a economiei de piaţă.

Conturarea mediului economic care să permită dezvoltarea afacerilor şi înfiinţarea unora noi este provocarea noului Guvern, este provocarea clasei politice pentru următoarea perioadă. Împrumuturile externe, banii europeni, ajutoarele Uniunii Europene sunt bonusuri pentru potenţialul de creştere a economiei, însă este momentul ca Executivul să găsească acele elemente endogene care să permită o dezvoltare sustenabilă pe termen lung, care să permită pieţei muncii să se dinamizeze şi să crească.

Domnul Radu Stroe:

"CNADNR -o mostră de incompetenţă"

România a avut parte în 2012 de o iarnă mai mult decât dificilă. Cu această ocazie am putut constata din nou incompetenţa autorităţilor de la vârf în gestionarea situaţiilor create. Dar ceea ce este şi mai grav este faptul că ministerul de resort, prin CNADNR, a menţinut contracte mai mult decât păguboase cu firmele care s-au ocupat de aşa-zisa deszăpezire. Aş putea spune că, aşa cum ne-a obişnuit în ultimii trei ani, regimul Băsescu-Boc (continuat acum cu un nume schimbat de premier) şi în acest domeniu a atentat la buzunarele românilor.

Este deja notorie comparaţia cu Finlanda - adică o ţară unde toate iernile sunt dificile şi unde anotimpul rece durează circa cinci luni - făcută chiar de un ziar aflat în siajul puterii.

Astfel, în iarna trecută, România a cheltuit 4.812 euro pentru deszăpezirea fiecărui kilometru de drum naţional, în timp ce Finlanda face acelaşi lucru cu 1.200 -1.300 de euro/kilometru.

Costurile din contractele de deszăpezire pentru drumurile naţionale şi autostrăzi au fost deci exorbitante pentru iarna trecută. Mai mult, pe nimeni din minister şi, evident, nici din CNADNR, nu a interesat să verifice care este tehnica de care beneficiază pentru deszăpezire firmele care au obţinut contracte. Ar fi putut astfel remarca o stare nu doar de precaritate a utilajelor, ci chiar lipsa utilajelor speciale pentru astfel de operaţii. Pentru că utilajele folosite vara la asfaltări cărora li s-a adăugat o lamă nu sunt utilaje adecvate pentru deszăpezirea unui drum naţional sau autostradă.

Toate aceste elemente ar fi trebuit să ducă la o renegociere a contractelor de către CNADNR. Dar, folosindu-se de o chichiţă legislativă, renegocierea s-a amânat până la data când contractele au putut fi prelungite de drept. Iar o primă consecinţă o reprezintă creşterea costului, care ar putea ajunge la 5.800 euro pe kilometru, chiar conform estimărilor autorităţilor.

În tot acest timp, conducerea PD-ului îndemna pe toţi românii să pună mâna pe lopată şi acuza fostul guvern liberal în ceea ce priveşte contractele-cadru multianuale semnate de CNADNR, deşi, dacă ar fi constatat că acestea conţin prevederi excesive, le-ar fi putut modifica în trei ani de mandat.

Şi pentru că CNADNR a fost o "mamă bună" pentru firmele care trebuiau să se ocupe de deszăpezire, acestea chiar şi-au bătut joc de misiunea pe care o aveau.

Am să vin doar cu un exemplu punctual. Astfel, conform unui specialist (fost director la Drumuri Naţionale) pe Autostrada A1, firmele care au câştigat licitaţia au dat dovadă de incompetenţă şi au acţionat haotic.

Conform caietului de sarcini, societatea care a câştigat licitaţia trebuia să deţină, pe lângă utilajele de construcţii, şi freze auto de mare putere pentru zăpadă. Dar aceste freze au existat doar pe hârtie. Deszăpezirile s-au efectuat doar cu utilaje cu cupă frontală. O consecinţă a blocării Autostrăzii 1: pierderile transportatorilor s-au ridicat la 600 milioane de euro, dintre care 200 de milioane sunt pierderi provocate transportatorilor de marfă şi pasageri.

M-aş fi aşteptat ca noul ministru al transporturilor Alexandru Nazare, să sancţioneze firmele contractante pentru modul în care au acţionat. Până acum nu există nici un semnal în acest sens. Şi nici nu cred că va exista. Pentru că pentru PDL, cetăţeanul nu este în prim plan. Iar cetăţeanul a avut cumplit de suferit în această iarnă din cauza incompetenţei celor care trebuiau să gestioneze problemele legate de anotimpul rece.

Domnul Marius Rogin:

"Reuniune UE - China în vremuri dificile"

Iniţial, liderii UE şi Chinei intenţionau să se reunească deja în octombrie trecut în oraşul Tianjin. UE a contramandat însă întâlnirea, din cauza situaţiei alarmante din Grecia şi a crizei monedei euro.

Tema datoriilor suverane din Europa s-a aflat pe ordinea de zi a reuniunii, fiind abordată de premierul chinez Wen Jiabao, preşedintele permanent al Consiliului European, Herman Van Rompuy, şi de preşedintele Comisiei Europene, Manuel Durao Barroso. China dispune de cea mai importantă rezervă valutară a lumii, echivalentul a mai bine de trei mii de miliarde de dolari. Totuşi, China nu manifestă entuziasm în privinţa sprijinirii bătrânului continent. Încă în cursul vizitei cancelarului german Angela Merkel, eveniment petrecut la începutul lunii februarie, premierul chinez Wen Jiabao s-a limitat să declare că se va gândi la o eventuală participare a ţării sale la eforturile de salvare a monedei euro. El a declarat de asemenea că "baza şi cheia rezolvării crizei datoriilor rezidă în eforturile proprii ale Europei."

Economiile Chinei şi Europei se află în strânsă legătură. În 2010, schimbul comercial a avut un volum de 400 de miliarde de euro. Astfel, UE este principalul partener economic al Chinei. De partea cealaltă, China este pe cale să devină cel mai important partener al UE, în locul SUA. Aşa stând lucrurile, China este deosebit de interesată de asanarea economiei UE.

În plus, China a fost ridicată la rangul de "partener strategic al UE", la fel ca şi celelalte state membre ale aşa-numitului grup BRICS: Brazilia, Rusia, India şi Africa de Sud. De partea cealaltă, China nu are pretenţii atât de mari din partea UE. La Beijing, UE este percepută drept un gigant economic lipsit de putere politică, fiindcă cele 27 de state membre nu reuşesc decât prin excepţie să se situeze pe o linie comună. Noua forţă politică a Chinei a putut fi în schimb observată recent, când a blocat prin veto în Consiliul de Securitate ONU un proiect de rezoluţie privind situaţia din Siria.

Preşedintele Consiliului European, Herman Van Rompuy, a declarat în ajunul reuniunii că divergenţele de opinie sunt un lucru firesc, acesta afirmând că: "Vorbim deschis despre diferenţele noastre de opinie, acestea nu constituie un secret. Avem raporturi bune cu China, suntem parteneri strategici. Trebuie să fim însă cinstiţi şi să afirmăm că avem sisteme diferite şi suntem de păreri diferite într-o mulţime de chestiuni. Avem, de asemenea, o sumedenie de interese comune şi voinţa de a dezvolta cât se poate de bine relaţiile noastre."

Chestiunile controversate între partenerii strategici nu sunt puţine. China doreşte să-i fie recunoscută calitatea de economie de piaţă şi desfiinţarea embargoului militar la care este supusă. Europenii îşi doresc sprijin financiar din partea Chinei pentru depăşirea crizei datoriilor, o mai largă deschidere a pieţei pentru produse şi servicii europene, condiţii echitabile pentru dobândirea contractelor de stat şi respectarea drepturilor omului.

Din dorinţa aprofundării raporturilor mutuale, reuniunea de la Beijing dă startul mai multor proiecte comune de infrastructură şi energie.

Domnul Marian-Florian Săniuţă:

"Sfârşitul iluziilor"

Asistăm de câtva timp la evenimente care ne întorc în timp şi care redescoperă în memoria noastră amintiri pe care, unii dintre noi, le credeam uitate, lăsate undeva într-un colţ prăfuit al memoriei şi al cronicii presei postdecembriste.

Vedem din nou manifestări de protest, vulgaritate, violenţă, pescuitori în ape tulburi, forţe de ordine, presă, dar şi oameni care îşi strigă durerea. O durere a lor, pe care unii nu o bagă în seamă, iar alţii încearcă să o înţeleagă.

De ce negăm din nou tot ce s-a făcut până acum? De ce suntem din nou noi, românii, prezentaţi în toată lumea, când ne luptăm între noi pe stradă? De ce oare nu am asimilat mai nimic din ceea ce înseamnă regulile democraţiei?

Nu strada, şi cu atât mai puţin bordurile smulse şi aruncate în capul forţelor de ordine, reprezintă soluţia. Soluţia în democraţie o reprezintă votul, instrumentul cu care poţi penaliza sau poţi premia. Şi totuşi, ce se întâmplă în societatea românească încât avem parte de asemenea manifestări care nu fac decât să ne tragă în jos, noi fiind deja foarte jos în clasamentele clubului european?

De ce am ajuns aici noi, românii, cei care suntem convinşi, şi demonstrăm adesea acest lucru, că suntem silitori şi harnici, şi inventivi şi instruiţi, şi deştepţi şi serioşi, dar şi doritori de mai bine?

Un răspuns ar putea fi "pentru că ni s-au spulberat iluziile". Şi atunci, fiecare reacţionează după propria înţelegere.

Am trăit până în 1989 într-un sistem care ne-a împachetat şi ne-a vândut iluzia unei societăţi mai bune şi mai drepte a celor mulţi, unde am fi ajuns să consumăm după nevoi, indiferent dacă eram harnici sau nu, înalţi sau scunzi, graşi sau slabi, şi unde dictonul "de la fiecare după posibilităţi, fiecăruia după nevoi" a produs schimbări profunde în mentalitatea multora. Şi tot acel sistem ne-a învăţat că vom primi de la stat totul: şi case, şi slujbe, şi educaţie, şi utilităţi, şi hrană administrată ştiinţific, şi uniforme, şi medicamente şi tot aşa... El, statul, ne dădea totul! Inclusiv cozile la alimente şi programul la televizor, dar şi programul la curent electric şi cartele pentru alimente. Că doar totul era planificat. Ştim cu toţii, şi nu are rost să insist, că lumea a descoperit de la vest la est şi de la nord la sud că era nevoie de schimbare, şi aşa am trecut în 1989 de la un sistem pe care nu l-am mai dorit la unul nou pentru noi, tentant, strălucitor şi oricum mai bun decât cel din care am vrut cu toţii, sau aproape toţi, să ieşim. Atunci, într-un fel, o lume se prăbuşea şi oamenii păşeau într-o alta, pe care o credeau mai bună, mai dreaptă, mai corectă şi oricum mai accesibilă, după ce ani întregi ne-am iluzionat cu poveştile frumosului serial "Dallas" şi cu bunăstarea afişată în revistele occidentale.

Dar sistemul în care noi am păşit încrezători în 1989, având mari speranţe şi vise, nu este un sistem perfect şi în niciun caz momentul 1990 nu a fost un moment de mare înflorire şi boom al economiei capitaliste.

Sistemul economico-financiar al aşa-zisei "lumi libere" este caracterizat de crize, de evoluţii şi involuţii ciclice, periodice, greu predictibile şi în toate cazurile greu acceptabile de marea masă a cetăţenilor. De fiecare dată însă, sistemul a avut resursele de inteligenţă, inovaţie şi decizie politică de a se adapta, transforma şi a găsi noi forme pentru a continua pe linia eficienţei, calităţii, productivităţii şi profitului. Chiar dacă uneori asta a însemnat şi şomaj, şi inflaţie, şi sărăcie şi conflicte.

Trăind într-un sistem închis înainte de 1989, am perceput greu sau deloc influenţele crizelor majore ale sistemului capitalist care îşi căuta de fiecare dată o nouă formulă de a continua, în timp ce noi rămâneam ancoraţi în realităţi nemişcate, iar propaganda comunistă ne prezenta doar fragmente din ceea ce se întâmpla pe glob, pentru că nu trebuia să înţelegem ce se întâmplă, ci doar să muncim pentru a ajunge în lumea iluzorie a lui Marx şi Lenin, într-o competiţie în care, în mod evident pentru un ochi avizat, decalajul dintre lumi creştea, şi nu se reducea, indiferent câte duminici am fi muncit noi sau câtă economie am fi făcut lăsând autoturismele acasă la fiecare două săptămâni. Sau cât de raţional am fi mâncat...

Aşa am perceput şocurile petroliere din anii ’70, când criza lumii libere ne-a făcut să ne întrebăm "ce se întâmplă"?

După cel de-al doilea război mondial, cele două mari superputeri învingătoare şi-au împărţit lumea. Premergător sfârşitului războiului, cercurile financiare internaţionale au stabilit la bretton-woods regulile circuitului banilor în perioada postbelică.

Învingătorii îşi stabileau clar regulile, pentru a îndrepta ceea ce distrusese războiul şi pentru a lua locul celor două mari superputeri care urmau să dispară: Germania şi Japonia.

Sistemul adoptat atunci a stabilit etalonul aur-devize ca reper, iar dolarul american urma să fie vârful piramidei, fiind moneda cu cea mai mare acoperire în aur. Era, pe scurt, un sistem fix al parităţilor monedelor în funcţie de acoperirea lor în aur şi raportate la dolarul american, arbitrul internaţional al acestui joc fiind fondul monetar. În est, rubla făcea jocurile! Timp de aproape 25 de ani, am văzut cu toţii, sistemul a funcţionat şi a încurajat revenirea economiilor de după cel de-al doilea război mondial. Dealtfel, toate cotaţiile internaţionale se făceau în dolari: petrol, aur, diamante, grâu, gaze naturale etc.

Acest ciclu s-a încheiat în anii ’70, când sistemul a descoperit că acest şir de cursuri fixe de schimb ţinea pe loc competitivitatea în sistemul piramidal al perioadei post Bretton-Woods.

Ca orice ciclu care se încheie, el nu sfârşeşte fără o criză, fără efecte, fără căutări, fără scrâşnet din dinţi.

Lumea capitalistă făcea primii paşi spre multipolaritate odată cu stabilirea cursurilor de schimb flotante, a pieţelor liberalizate şi a unei uriaşe acţiuni de producere de mărfuri care au intrat în competiţia calităţii şi a preţurilor. Dar au apărut şi inflaţia, şi tendinţa speculativă a investitorilor!

Aşa au apărut crizele petrolului, dincolo de conflictele regionale şi pe care noi, în lumea noastră închisă, nu le puteam înţelege la adevărata lor magnitudine.

Cert este că dintr-o dată ne-a fost mai greu să cumpărăm petrol de pe pieţele internaţionale pentru economia noastră tot mai energofagă, ne-a fost tot mai greu să ne achităm datoriile pe care le aveam, pentru că pur şi simplu, dintr-o dată, aveam nevoie de mai mulţi dolari, valuta forte a schimburilor internaţionale ale vremii. De fapt, la o scară mai mică, am văzut că economiile ţărilor lumii, capitaliste sau socialiste, se află în interdependenţă şi se influenţează dur în competiţia acaparării resurselor.

Dar noi am continuat aventura iluziilor noastre socialiste iar falimentul, în mod ciclic şi normal, a venit după exact 20 de ani, perioadă care este media ciclurilor economice de după Marea Revoluţie Industrială.

Asta a însemnat pentru România şi mărirea decalajelor faţă de vestul Europei, şi moştenirea unor structuri industriale ineficiente, dar şi sărăcie, multă sărăcie.

Intrarea într-un nou sistem economic în 1990 ne-a adus în faţă noţiuni şi principii noi, impuse de economia de piaţă: proprietatea, cererea şi consumul, oferta şi cererea, competiţia, profitul, piaţa.

Şi lista ar putea continua.

Ne-am trezit peste noapte într-o lume care se mişca cu viteză şi care nu avea timp să ne aştepte pe noi, cei care încă mai gândeam ca în socialism! Iar dictonul "nu ne vindem ţara" este, dincolo de orice apreciere, grăitor.

Am avut însă iluzia că bunăstarea mult-visată şi admirată în filmele americane sau în revistele frumos colorate din Occident va coborî peste noi şi ne va dărui, indiferent ce vom face, tot ce ne-am dorit de dincolo de Cortina de Fier.

Ne-am iluzionat că produsele noastre se vor vinde pe piaţa liberă, că vom avea salarii ca în Vest muncind ca în Est, iar decizia de a micşora săptămâna de lucru imediat după 1989, în condiţiile unei eficienţe a muncii mult reduse faţă de SUA sau RFG, a fost, continuu să cred, o mare greşeală; că ne vom lua înapoi ce e al nostru, fără să conştientizăm că va trebui să folosim în circuitul economic pământul, pădurile, întreprinderile sau materialul fostelor IAS-uri şi CAP-uri. Am mers de fapt înapoi, uitându-ne înainte.

Rezultatul a fost crunt: inflaţia şi-a făcut apariţia şi a dus leul la locul său faţă de dolar, acolo unde, în anumite limite, îl situa piaţa neagră; s-au redus locurile de muncă, pentru că nu era cerere de produse de calitatea celor pe care noi le făceam; a scăzut drastic nivelul finanţării educaţiei, sănătăţii, culturii, administraţiei, pentru că economia nu le putea susţine pur şi simplu etc.

Ne place sau nu ne place, timp de 10 ani după 1990 am dat înapoi, cu tot cortegiul de necazuri şi deziluzii. Am luat măsuri proaste sau am gâtuit dezvoltarea sectorului privat sănătos, în detrimentul celor mulţi şi în folosul celor puţini.

Aşa au apărut speculatorii iluziilor noastre şi aşa s-au impus cei care ştiau resorturile funcţionării economiei socialiste. În aceşti ani în care nu am putut sau nu am ştiut să luăm măsuri curajoase pentru reformarea ţării şi a economiei s-au clădit primele noastre deziluzii de azi!

Aşa au apărut capitaliştii de stat, cei legaţi ombilical de bugetul local sau de cel central, aşa s-a încurajat corupţia şi lipsa de competiţie, aşa am fragilizat sectorul privat autentic, pe care trebuia să-l ajutăm, de fapt, să se dezvolte pentru a putea face faţă competiţiei mondiale deschise în care am intrat în 1990, aşa au apărut grupurile de interese şi "băieţii deştepţi."

Este adevărat că greşelile făcute în toţi aceşti ani, între 1990 şi 2000, au avut şi au efecte în continuare în planul lipsei acute de capital, de tehnologie, de eficienţă, de investiţii, de credibilitate pe pieţele externe.

Şi nu întâmplător ocupăm locul 26 din 27 de ţări membre ale Uniunii Europene, aceasta arătând, de fapt, decalajul enorm faţă de ţările din fruntea listei. După guvernări şi de stânga, şi de dreapta...

Chiar şi acum, după mai bine de 20 de ani, nu am rezolvat problema proprietăţii, fundament al societăţii în care am păşit.

Încă mai avem titluri de proprietate de eliberat sau proprietăţi de retrocedat. Şi astea înseamnă deziluzii, dar şi ineficienţă economică.

Avem o economie care a evoluat inegal şi care nu poate satisface cererea pieţei interne, şi atunci importăm cu mult mai mult decât exportăm, iar asta înseamnă să ne împrumutăm de cele mai multe ori pentru consum. Există un bumerang care se întoarce împotriva noastră şi care ne loveşte fără milă pe fiecare din noi: consumăm mai mult decât producem, iar de multe ori producem la costuri şi standarde de calitate inferioare partenerilor noştri europeni. Iar împrumuturile ne bucură azi, dar ne întristează mâine, când trebuie să le returnăm împreună cu dobânda... de fapt, mai mulţi bani. Mai multă muncă.

Iar atunci când produsele se vând la preţuri mai mici pentru că sunt slabe calitativ, se obţin şi salarii mici. Mai mici decât aşteptările noastre capitaliste, în care credeam că vom obţine uşor totul.

Excedentul de consum şi deficitul de competitivitate reprezintă principala noastră problemă, creatoare de nemulţumiri acum în piaţă, dincolo de insecuritate şi justiţie socială, pentru că grupurile de interese au împărţit ţara şi ne domină viaţa...

Nouă ani de creştere economică din 20, după 1989, nu sunt îndeajuns să ne satisfacă dorinţele de a avea mai mult şi de a fi la nivelul măcar al centrului Europei. Şi asta creează deziluzii. Iar dacă ne comparăm cu Cehia, Slovacia sau Slovenia, veţi vedea că am dreptate.

Iar productivitatea muncii noastre, care ne poate asigura creşteri de venit, continuă să fie sub media europeană, dar şi a ţărilor menţionate mai sus.

Iar oamenii, văzând oferta băncilor de după 2003, 2004, au forţat consumul prin credite şi şi-au atins visurile: maşini, case, excursii, bani etc. Fiecare după cum a vrut...Mulţi după cum au visat...

Pentru că venitul fiind mic pe o piaţă mare, raportul cerere-ofertă sau, şi mai ales, consum-producţie, nu a mai interesat pe nimeni, guvernanţi sau guvernaţi. Şi aşa au apărut alte nemulţumiri atunci când a intervenit, ciclic, criza globală a sistemului capitalist şi a redus locuri de muncă, venituri, a crescut taxe şi impozite, a generat inflaţie. Toate acestea, pe scurt, au afectat orizontul de nemulţumire şi au crescut deficitele istorice dintre ţări. Aşa a apărut în cea mai mare parte migraţia forţei de muncă din ţara de pe locul 26 spre ţări de la mijlocul clasamentului european.

Iar de aici, alte nemulţumiri! Sau alte iluzii pierdute! Aşa au apărut ţări cu viteze diferite de parcurs în UE.

Într-o ţară în care venitul mediu este scăzut, şi colectările de taxe şi impozite sunt mici, chiar dacă această controversată cotă unică a părut a fi un motor al încurajării muncii, şi de aici rezultă că şi alocările pentru pensii, educaţie, sănătate, administraţie, armată sau protecţie socială sunt reduse şi, deci, nemulţumitoare.

Atâta timp cât producţia românească nu va creşte sănătos, cât timp sectorul privat autentic generator de performanţă şi bunăstare, nu va deveni preponderent, vom rămâne o ţară din coada Europei, cu toate asimetriile şi decalajele faţă de normalitatea europeană.

Atâta timp cât competiţia corectă nu va fi încurajată şi susţinută, cât timp capitalismul de stat va fi preponderent, vom avea şi corupţie, şi rămânere în urmă şi inechitate socială, dar şi o clasă politică dominată de grupuri de interese şi "băieţi deştepţi". Or, tocmai asta spun acum cei ce protestează!

Ciclul economic 1990-2010 s-a încheiat având două jumătăţi diametral opuse. Perioada care începe acum nu va mai semăna deloc cu ceea ce a fost, şi nu va mai putea utiliza reţetele perioadelor anterioare, adică a dezvoltării şi bunăstării pe datorie, din economiile altora, mai performanţi ca noi.

Lumea se reaşează şi îşi caută un nou făgaş, iar din păcate, România nu a avut inteligenţa economică necesară de a şti în care parte a ciclului economic se află, ce măsuri pentru vreme rea trebuie să ia când vine criza şi cu ce efect.

Am scăzut consumul prin tăierile de venituri şi am descurajat orice politică de revenire a economiei prin creşterea de TVA.

În acest timp, investiţiile publice au scăzut dincolo de cifrele prezentate şi au apărut cu preponderenţă reţelele de devalizare a banului public. Iar cota unică, ce între timp nu prea mai este unică de fapt, constituie o frână în calea redresării economiei.

Or, oamenii din piaţă reproşează acest lucru! Pentru unii, alinierea s-a făcut în sus, dar pentru cei mai mulţi alinierea s-a făcut, din păcate, în jos, dincolo de visele lor sau dincolo de maşinile, casele sau bunurile pe care le-am luat pe datorie, deopotrivă salariaţi, patroni sau chiar pensionari.

Este dureros să vezi că Cehia sau Irlanda, ţări cu populaţii de 10 milioane de locuitori şi, respectiv, 4,3 milioane de locuitori, au un PIB mai mare decât România, sau că PIB-ul pe locuitor în Estonia este de 12.000 euro, în Letonia de 10.200 euro, în Polonia de 9.500 euro, în Slovenia de 18.400 euro, în Slovacia de 11.900 euro sau în Ungaria de 10.600 euro, în timp ce la noi, în România, PIB-ul pe locuitor este de doar 6.500 euro.

Şi asta spune totul... Şi ne dă şi soluţia pentru viitor: însănătoşirea şi întărirea economiei româneşti, a capitalismului privat sănătos autoritar, retehnologizarea şi modernizarea capacităţilor de producţie şi creşterea eficienţei economice.

Or, toate acestea nu înseamnă altceva decât că soluţia pentru România este una economică, şi nu politică.

Este momentul ca economicul sănătos, adevărat să determine politicul să ia acele măsuri bune pentru ţară.

Societatea românească are nevoie de performanţă economică pentru a putea da răspuns la întrebările oamenilor şi pentru a rezolva problemele din sănătate, din educaţie, din administraţie sau din infrastructură. Iar toate acestea înseamnă decizii luate de oameni capabili, oneşti, buni profesionişti şi buni români mai ales!

Domnul Ionuţ-Marian Stroe:

"Situaţia dramatică a plăţii burselor doctorale"

Viitorul cercetării din România arată sumbru. Sute de doctoranzi şi cercetătorii postdoctorali din toată ţara, care sunt beneficiari ai unor burse de cercetare obţinute din Fondul Social European, prin Programul Operaţional Sectorial Resurse Umane, sunt trataţi cu indiferenţă şi lipsă de profesionalism de către organismul intermediar din cadrul Ministerului Educaţiei care se ocupă cu analiza cererilor de rambursare făcute de echipele de implementare ale acestor proiecte, rezultatul concret fiind întârzieri de la 8 până la 15 luni în plata burselor doctorale.

Deşi organismul intermediar este obligat să răspundă acestor cereri în termen de maxim 30 de zile, se întâmplă să treacă luni de zile până când cererile sunt analizate şi primesc un răspuns, ulterior acestei analize putând fi eliberate fondurile aferente burselor doctoranzilor şi cercetătorilor. Nimeni din minister nu le explică beneficiarilor de ce apar aceste întârzieri, nimeni nici măcar nu se justifică, de cele mai multe ori pur şi simplu neexistând niciun răspuns din partea celor responsabili.

Sunt semnale de la Universitatea din Târgovişte, Universitatea de Vest din Timişoara, Universitatea din Craiova, Universitatea din Ploieşti şi de la SNSPA din Bucureşti că doctoranzii nu şi-au mai primit bursele de mai bine de o jumătate de an, unele restanţe ajungând şi la 15 luni. Sunt convins însă că situaţia este aceeaşi în mai multe centre universitare.

În această situaţie, sunt doctoranzi care deja au renunţat la contractele de cercetare, deoarece condiţiile impuse de minister bursierilor sunt imposibil de îndeplinit fără finanţare - materiale de cercetare publicate în jurnale străine, participări la conferinţe internaţionale, program de cercetare de la patru la opt ore pe zi. Doctoranzii spun că dacă şi-ar petrece cele opt ore pe care unii le au trecute în contractele de bursă făcând cercetare, în condiţiile în care nu sunt plătiţi cu lunile, vor muri de foame pur şi simplu. Mulţi au renunţat, mulţi alţii au de gând să renunţe.

Am adresat aceste întrebări si Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, dar prefer sa le exprim şi în plenul Camerei Deputaţilor prin această declaraţie, pentru a determina adoptarea unor măsuri urgente de remediere a situaţiei critice în care se găsesc doctoranzii şi cercetătorii postdoctorali din toată ţara:

1. De ce apar aceste întârzieri (8 până la 15 luni) în plata burselor doctorale?
2. Cum se poate afirma, oficial, că atragerea de fonduri europene este principal scop al guvernării, dacă nici măcar banii deja obţinuţi prin proiecte de la Uniunea Europeană nu sunt distribuiţi ca atare şi sunt blocaţi de mecanisme misterioase în ministere?
3. De ce nu este respectat termenul legal de 30 de zile pentru a fi analizate cererile de rambursare?
4. Unde sunt aceşti bani obţinuţi de la Uniunea Europeană prin proiectele de cercetare, dar care nu ajung la cercetători? Cine foloseşte aceşti bani şi în ce scop?

Domnul Eugen Constantin Uricec:

"4 ani - peste 10.000 de medici mai puţin"

Deşi românii au fost greu încercaţi în ultimele săptămâni şi deşi agenda publică din România abundă în probleme precum deszăpezirea, inundaţiile, avariile la reţele de electricitate, am puterea să afirm că vom găsi resursele să trecem cu bine peste aceste provocări şi că alte probleme, trecute din nefericire în plan secundar, sunt poate mult mai importante decât aceste situaţii temporare.

La începutul acestui an presa, partidele politice, autorităţile statului român şi organizaţiile societăţii civile s-au confruntat extrem de virulent în dezbateri şi idei privind necesitatea reformării sistemului sanitar. Retragerea din dezbaterea publică a primului draft de lege-cadru al reformei din sănătate pare a fi îngropat pentru mult timp preocupările pentru ameliorarea serviciilor de sănătate.

Pasul înapoi făcut de clasa politică din România în problema reformei din sănătate nu a avut ca urmare creşterea calităţii serviciilor din sistem sau creşterea gradului de satisfacţie al pacienţilor. Dimpotrivă! Problemele au rămas acolo unde erau şi continuă să se degradeze cu fiecare zi de întârziere.

Am mai afirmat de la tribuna Parlamentului, şi chiar cu riscul de a mă repeta o să vă amintesc credinţa mea potrivit căreia cea mai importantă resursă din sistemul sanitar sunt oamenii, medicii, asistenţii şi personalul auxiliar.

Nu vă pot ascunde faptul că am trăit o vie emoţie atunci când Colegiul Medicilor din România anunţa zilele trecute faptul că mai bine de 10.000 de medici au părăsit sistemul de sănătate din România în ultimii patru ani de zile, în special prin migraţie.

Este o cifră care ar trebui să dea fiori întregii clase politice şi chiar şi Comisiei Europene. Pierderea acestor resurse este foarte greu surmontabilă şi cu nişte costuri greu de estimat.

Dacă mâine am decide să construim un spital de la temelie şi am selecta şi un constructor serios, este foarte probabil ca până la toamnă să putem inaugura un nou spital.

Acelaşi lucru nu este însă valabil şi în cazul resursei umane din sănătate. Un medic nu se creează într-o vară sau un an! Un medic ajunge să poată salva vieţi după aproape două decenii de şcoală, pregătiri, rezidenţiat şi specializări, iar ca un om să devină medic bun este, fără doar şi poate, o chestiune de vocaţie.

10.000 de medici mai puţin cred că este semnalul de alarmă tras către toţi actorii politici din România pentru conştientizarea faptului că, oricât am dori să mai amânăm, reforma din sănătate nu mai poate fi amânată!

Ştim cu toţii de ce au plecat medicii! Nu cred că ne mai trebuie studii suplimentare.

Ştim cu toţii că sistemul sanitar nu funcţionează, în ciuda creşterii constante a finanţării. Mai ştim şi ce anume nu funcţionează, însă, parcă într-o apatie totală, înghiţim în sec şi permitem pierderi umane ce vor fi foarte greu de surmontat pe viitor.

Doamna Lucia-Ana Varga:

"Opoziţia şi societatea civilă, ignorate de către actuala putere - PDL-UDMR-UNPR"

Retragerea opoziţiei din Parlament este un gest politic prin care parlamentarii USL doresc să atragă atenţia asupra abuzurilor pe care actuala putere, susţinută de PDL, le-a făcut de-a lungul timpului - încălcarea în mod repetat a Constituţiei României, a Regulamentelor Parlamentului, impunerea unor legi defectuoase şi ignorarea totală a unui dialog firesc cu opoziţia sau cu societatea civilă din România.

Deşi am demonstrat, alături de mass-media şi societatea civilă, abuzurile pe care actuala putere le-a facut consecutiv în ultimii ani, încălcarea repetată a Regulamentului Camerei Deputaţilor şi Senatului a devenit o rutină pentru aceasta. În acest sens, constituirea grupului UNPR în Camera Deputaţilor - un grup de parlamentari fără legitimitate, în condiţiile în care acesta nu a fost votat de către cetăţeni la alegerile parlamentare - a dus la constituirea unei majorităţi nereprezentative în Parlamentul României.

Diferitele acte normative impuse abuziv, prin asumarea răspunderii, de către actuala putere ne-au determinat să iniţiem un număr de douăzeci de moţiuni de cenzură sau simple, încercând să ne opunem unor politici incorecte. Având însă girul parlamentarilor PDL, UNPR şi UDMR, s-a ajuns la efecte extrem de grave şi fără precedent în ţara noastră: familii sărăcite, un sistem de sănătate în colaps, un sistem de învăţământ haotic, oameni fără locuri de muncă, pensionari care trăiesc la limita subzistenţei, tineri care nu-şi mai găsesc loc în propria ţară.

Am atras atenţia de-a lungul timpului, prin interpelările pe care le-am depus, asupra faptului că politizarea excesivă a ministerelor va avea ca efect pierderea fondurilor europene.

Am depus, în numele grupului parlamentar al PNL şi al USL-ului amendamente, cele mai importante fiind cele care aduceau îmbunătăţiri la Legea bugetului de stat sau la legi care vizau sprijinirea mediului de afaceri şi repornirea economiei României. Toate au fost ignorate de actuala putere PDL-UNPR-UDMR, eforturile noastre fiind în zadar.

Am constatat că un dialog cu actuala putere nu poate fi stabilit, iar dezbaterile publice în societatea românească, în legătură cu decizii importante, lipsesc cu desăvârşire. Nu este vorba numai despre dialogul cu opoziția, ci şi despre dezbaterea firească în legătură cu politicile publice promovate de către actualul guvern. În momentul de faţă, dialogul cu sindicatele a ajuns să fie o amintire, iar societatea civilă a fost împărțită de Traian Băsescu în două categorii: de bună sau de proastă calitate. Acestea lucruri sunt inacceptabile într-un stat democratic, membru al Uniunii Europene.

Conform unui studiu realizat de către Coaliţia 52, la nivel central, în 12 din cele 15 ministere, 80% din actele iniţiate de acestea nu respectă prevederile Legii nr.52 privind transparenţa decizională în administraţia publică. De exemplu, în perioada septembrie 2011 - ianuarie 2012 au fost adoptate importante acte normative precum: Legea energiei electrice, Legea gazelor, completări şi modificări la Codul fiscal etc., fără o consultare publică prealabilă şi fără să fi fost iniţiat vreun dialog cu societatea civilă, deşi aceste legi au efect direct asupra cetăţenilor.

Concluzia a fost clară: puterea nu mai are timp şi interes pentru dialog cu nimeni - nici cu opoziţia, nici cu societatea civilă, nici cu cetăţenii. Acesta este motivul principal pentru care, în aceste condiţii, puterea trebuie să plece! Până când acest lucru nu se va întâmpla, vom refuza să participăm la lucrările Parlamentului. Ne-am săturat să fim ignoraţi din cauza jocurilor politice pe care actuala putere le desfăşoară, din păcate, în detrimentul românilor.

Domnul Aurel Vlădoiu:

"Proasta guvernare a adus milioane de români în pragul disperării"

Primele luni ale anului 2012 nu au adus numai ninsori abundente, drumuri închise cu zilele sau decesul a zeci de români şi peste un milion de persoane blocate în case sau în autovehicule, timp în care miniştrii se ocupau cu şedinţe de urgenţă sau cu semnarea unor contracte cel puţin păguboase pentru stat cu firme de deszăpezire. 2012 a adus şi o avalanşă de scumpiri, care îngreunează până la limita de suportabilitate traiul zilnic a milioane de români. Încă de la început vreau să atrag atenţia asupra faptul că cele mai spectaculoase scumpiri vor fi în sănătate, care ar putea deveni inaccesibilă pentru milioane de români.

La finalul anului trecut, în agonia dinaintea demisiei, Guvernul Boc a decis să majoreze accizele la motorină începând cu acest an, ceea ce generează o creştere cu 2% a tuturor preţurilor, aceste accize urmând să fie majorate şi în 2013. Motorina s-a scumpit chiar din prima zi a anului, după majorarea accizelor cu 4,4%, acciza pe tona de motorină crescând de la 358 la 374 euro pe tonă.

Nici preţul gazelor nu a rămas nemodificat, mai grav fiind faptul că - din pricina "băieţilor deştepţi" din acest domeniu - rezervele s-au împuţinat, iar preţul pe pieţele internaţionale este în ascensiune, fiind cunoscută nevoia de consum sporită în această perioadă. De la 1 ianuarie, firmele plătesc cu cel puţin 5% mai mult pentru gaze, motivele fiind preţul mare al importurilor ruseşti (de peste 560 de euro pe tonă), suplimentate pe timp de iarnă şi deprecierea leului în raport cu dolarul. Scoatem mai mulţi bani din buzunar şi pentru electricitate, timp în care distribuitorii de energie electrică şi-au permis să emită, la sfârşitul lunii ianuarie, câte 3 facturi pentru un abonat. Acestea sunt practici de monopol, care ar trebuie anchetate şi amendate de către autorităţile statului, al căror scop primordial ar trebui să fie protejarea propriilor cetăţeni.

În 2012 se anunţă schimbări şi pentru impozitele pe clădiri, care vor fi - evident - mai mari. Cei care au mai multe clădiri vor plăti impozite majorate cu 65% pentru prima proprietate în afara celei de domiciliu, cu 150% pentru a doua clădire şi cu 300% pentru a treia şi următoarele în afara adresei de domiciliu. Firmele care nu şi-au reevaluat clădirile în ultimii trei ani vor plăti impozite majorate cu până la 20% din valoarea de inventar. Procentul urcă la 40% dacă recalcularea nu a fost făcută în ultimii cinci ani.

Conform previziunilor specialiştilor în agricultură, pâinea s-ar putea scumpi cu 15% din luna aprilie, iar din vară preţul s-ar putea dubla, din cauză că un kilogram de grâu ar putea ajunge, de la 75 de bani în prezent, la 2 lei, pe fondul secetei prelungite de toamna trecută.

Cât să mai poată românul să suporte aceste scumpiri repetate? Cât mai trebuie să sufere milioane de oameni din cauza incompetenţei unui guvern a cărui legitimitate este dată doar de prezenţa, la Cotroceni, a lui Traian Băsescu? Câte zile, săptămâni, luni să mai stea demonstranţii pe străzi pentru a arăta celor de la putere că trebuie să plece?

Domnul Florin-Cristian Tătaru:

Zilele trecute, premierul Ungureanu a cerut instituţiilor abilitate sa aducă venituri la buget de cel puţin 1,5% din PIB din reducerea evaziunii fiscale. Ştim cu toţii că mai muţi miniştri au avut declaraţii şi intenţii în acest gen, dar niciodată soldate cu un rezultat real, pentru că evaziunea fiscală a alimentat factorii puterii până la cele mai înalte niveluri. Domnul Pogea s-a împotmolit cel mai greu în lupta cu evaziunea fiscală, fiind oprit tot de colegii de PDL. Interesant este faptul că premierul a cerut să se reducă evaziunea fiscală, sporind controalele la producătorii şi comercianţii de alcool şi de produse vegetale. Din păcate, premierul nu a argumentat de ce vizează doar aceste domenii.

Aşteptăm cu interes să vedem cum instituţiile statului reuşesc să aducă 1,9 miliarde de euro în 60 de zile, adică 1,5% din PIB, pentru că, dacă ar reuşi, atunci două concluzii se pot desprinde de aici. În primul rând, instituţiile statului nu şi-au făcut datoria şi acoperă evaziunea fiscală şi, în al doilea rând, principalii beneficiari ai sistemului evazionist sunt cei aflaţi în funcţii, pentru că aceştia au toate pârghiile necesare.

Deosebit de nobilă a fost afirmaţia ministrului justiţiei, domnul Predoiu, care a venit să întărească faptul că legislaţia romanească are pârghii legislative şi instrumente pentru combaterea evaziunii fiscale, afirmând că va face o analiză riguroasă, dar deocamdată nu este cazul. Pârghii există şi au existat, dar Guvernele PDL nu au avut nici o intenţie de a se lupta cu evaziunea fiscală, care le alimenta propria camarilă de partid şi de afaceri. Guvernele PDL nu au avut nici o intenţie de a creşte, prin combaterea evaziunii, veniturile bugetare din care statul să îşi achite obligaţiile faţă de pensionari, profesori, medici, bugetari. Au tăiat în schimb din veniturile populaţiei, au tăiat şi spânzurat în domeniul public, au închis spitale, pe altele le-au lăsat fără medici şi asistenţi, au luat din indemnizaţia mamelor, din banii asistaţilor sociali, au băgat mâna în buzunarul tuturor celor care nu fac parte din clientela lor de partid.

Nesimţirea, şi fărădelegea guvernanţilor PDL este simbolizată de regula lor de a pune lupul paznic la stână. Inclusiv şeful ANAF este cercetat de către DNA, fiind învinuit pentru instigare la evaziune fiscală, conform presei. Mass-media a descris caracterul învinuitului: "ca protector al celei mai mari reţele de contrabandă cu motorină şi benzină", alături de un importator acuzat de legături cu mafia italiană. Dar iată şi surpriza! Premierul nu a pomenit nimic legat de contrabanda cu combustibili! Oare evaziunea fiscală din acest domeniu a dispărut din România sau în ceea ce priveşte această activitate statul trebuie să se facă în continuare că munceşte, pentru a putea aduce bani pentru viitoarea campanie.

Există estimări legate de evaziunea fiscală totală care s-ar apropia de cifra de 18 miliarde de euro. Deci, în această fază, instituţiile au fost chemate să reducă evaziunea cu aproape 10%. Vă daţi seama câte servicii sociale şi investiţii ar putea fi puse la dispoziţia românilor dacă evaziunea ar fi combătută în conformitate cu cerinţele unui stat de drept? Orice român ar spune: fii serios, domnule! Nimeni nu poate opri jaful şi nici nu vrea!

Dar ce putem spune PDL-ului despre evaziunea fiscală din drumurile publice, dacă au fost cheltuite 75 miliarde de lei şi noi nu avem nicio autostradă completă, nu aproape 4000 de km de autostradă după standarde occidentale de cost. De ce premierul nu a cerut măsuri de oprire a jafului prin PNDI şi prin POR? Şi putem continua mult şi bine în a dezvălui domenii de la care PDL se alimentează şi trăiesc bine pe spatele românilor, fără ca cineva să ia măsuri împotriva lor.

Aş dori să cred că premierul Ungureanu va da startul la o recuperare a obligaţiilor statului şi în a bloca mafiile care jefuiesc cetăţenii de avutul lor, dar ştiu că totul este din nou o mare iluzie. Distribuţia s-a modificat. Regizorul şi scenariul au rămas aceiaşi. Evaziunea, jaful şi corupţia continuă.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

"România, codaşă la absorbţia fondurilor europene"

Vă rog să faceţi un mic efort şi să căutaţi informaţii privind absorbţia fondurilor europene în România. Veţi avea neplăcuta surpriză să vedeţi mii şi mii de titluri care sună astfel: "România, codaşă la absorbţia fondurilor europene" sau "România, din nou codaşă la absorbţia banilor europeni". Chiar şi "România îşi consolidează poziţia de codaş în absorbţia fondurilor europene". În fiecare zi, în fiecare lună, în fiecare an din 2007 până în prezent, România a fost codaşă la absorbţia fondurilor europene. Toate cifrele dovedesc că priorităţile pentru Guvernul României au fost cu totul altele. Rata de absorbţie reală, cu alte cuvinte sumele decontate efectiv de Comisia Europeană din suma totală alocată de UE, este de 5,5%. Atât a reuşit România să absoarbă, din anul 2007 până în prezent.

După cum ştiţi, plăţile din fonduri europene prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane (POSDRU), prin care România beneficiază de o finanţare de 3,47 de miliarde de euro, vor fi întrerupte, aşa cum s-a întâmplat anul trecut cu Programul Operaţional Regional.

Sancţiunea vine în urma deficienţelor majore ale sistemului de management şi control. Aceste deficienţe se referă la procedurile de selecţie a proiectelor şi la cele de verificare. Blocarea cererilor de rambursare sau întreruperea temporară a plăţilor înseamnă că finanţatorul, Comisia Europeană, nu mai decontează facturile trimise de beneficiarii proiectelor finanţate prin programele operaţionale vizate de restricţii. La nivel naţional, blocarea, fie şi temporară, a decontărilor afectează rata de absorbţie netă, cea la care se raportează Comisia Europeană. Cel mai rău scenariu ar fi ca procedura de întrerupere să se transforme în suspendare, dacă nu implementăm recomandările Autorităţii de Audit.

Nu trebuie să uităm că fiecare euro adus în România prin POSDRU înseamnă o şansă la un loc de muncă, iar locurile de muncă înseamnă şansa României de a merge în direcţia cea bună.

România riscă să piardă fonduri consistente din cauza faptului că nu şi-a îndeplinit obligaţiile, din cauza incompetenţei celor aflaţi la guvernare.

Există propuneri, la nivelul Uniunii Europene, de redistribuire a fondurilor europene necheltuite. Concret, banii europeni nefolosiți de către un stat membru ar putea fi realocaţi către un program de investiţii al UE. Ştiţi ce înseamnă pentru România acest lucru? Putem pierde 5,8 miliarde de euro, echivalentul a 30% din fondurile structurale alocate pentru perioada 2007-2013. Nu i-am auzit nici pe preşedintele Traian Băsescu, nici pe fostul sau actualul premier vorbind despre aceste planuri ale UE, care ne pot afecta foarte mult, deşi ei sunt cei care trebuie să apere interesele României.

Stimaţi colegi,

Guvernanţii au tratat lucrurile superficial şi, iată, în anul 2012, suntem tot codaşii Europei, suntem sancţionaţi şi criticaţi. Avem încă insuficienţe la nivelul legislaţiei. Ne lipsesc o strategie clară şi o coordonare a tuturor instituţiilor implicate în derularea fondurilor europene. Nici legislaţia privind achiziţiile publice nu a fost aliniată la timp cu cea europeană. În plus, sunt responsabilităţi neclare privitoare la proiectele de investiţii. Nu vă spun nicio noutate dacă amintesc de problemele legate de corupţie, de cheltuieli publice nejustificate, de clientela politică abonată la toate fondurile posibile.

Avem multe de făcut pentru a îndepărta suspiciunile de fraudă, pentru a convinge că suntem nişte parteneri serioşi şi responsabili. Trebuie să acţionăm rapid, pentru a depăşi postura de codaşi ai Europei.

Prin urmare, USL propune un Pact strategic care să prevadă ca obiectiv fundamental al României până în 2013, dar şi pentru perioada 2014-2020, creşterea capacităţii de absorbţie a fondurilor europene.

Susţinem revenirea la un sistem de salarizare specială pentru cei care lucrează în sistem şi generalizarea sistemului SEAP pentru achiziţiile publice.

Cerem, totodată, legislaţie unică privind achiziţiile publice, în acord cu exigenţele UE, crearea unui corp de audit unic, precum şi crearea unui corp de contestaţie unic şi experimentat.

Nimeni nu se poate juca cu viitorul României. USL solicită responsabilizarea factorului politic prindeclaraţii naţionale de management, semnate la nivel ministerial. În cazul în care oficialităţile europene constată nereguli, cel responsabil să fie chemat în Parlamentul României pentru acordarea unui vot de încredere.

Referitor la întreruperea plăţilor din fonduri europene prin POSDRU, este prioritar ca proiectele să continue, sursa financiară pentru rambursări să fie asigurată de Ministerul de Finanţe pentru a nu periclita şi mai mult efectul acestui program pentru economia românească.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

"Nevoia de solidaritate şi de responsabilitate"

Am asistat în ultima vreme - de fapt, în ultimii 2-3 ani - la ceea ce poate fi considerată cea mai gravă depreciere a discursului de solidaritate şi de înţelegere empatică faţă de oameni, confruntaţi zilnic cu o autoritate care, sub masca reformării instituţionale, nu a făcut altceva decât să submineze constant resursele de supravieţuire ale majorităţii cetăţenilor.

În contextul dramatic al acestei ierni, efectele acestei stări de lucruri au fost poate mai vizibile, marcând suplimentar - dacă mai era nevoie - neputinţa şi inerţia gestionarilor politicilor guvernamentale. Funcţionarea instituţiilor în astfel de situaţii este definitorie pentru o evaluare reală a succesului sau eşecului politicilor puse în practică de un guvern şi, din această perspectivă, guvernanţii au înregistrat mai degrabă un alt eşec. Din păcate, substituind argumentaţiei de substanţă etichetele ofensatoare, deriziunea ori ironia ieftină - ca forme de relaţionare putere - opoziţie şi/sau putere-societate - decidenţii coaliţiei majoritare nu au arătat că şi-ar dori cu adevărat crearea unui climat de minimă colaborare politică şi un real dialog cu societatea.

Mai mult, discursul vetust, arogant şi autosuficient despre "lenea" şi trândăvia unora şi hărnicia celorlalţi nu a fost nici constructiv şi nici mobilizator şi dacă, sub o astfel de retorică, s-a încercat suplimentarea arsenalului ideologic al celor care susţin statul minimal, centrat pe un individ ipotetic, disciplinat, loial puterii şi dispus să digere diverse enunţuri rupte de realitate, cred că s-a procedat şi eronat, dar şi necinstit. M-aş fi aşteptat să-i aud pe cei de la putere vorbind despre responsabilitatea statului faţă de cetăţean, despre datoria statului de a presta servicii publice cel puţin decente, despre responsabilitatea Guvernului în a asigura funcţionarea normală a societăţii, în calitatea sa de deţinător al celor mai importante pârghii de gestionare colectivă a riscurilor. Pentru că, dacă statul român nu mai poate gestiona riscuri previzibile, cum sunt cele generate de specificul climatului, ce vom face dacă vom avea alte fenomene, mult mai periculoase?

Celor care au trâmbiţat împotriva gestului politic al opoziţiei de a boicota activitatea parlamentară până la revenirea acesteia în cadrele normalităţii constituţionale, ca şi acelor politicieni de la putere care au readus în actualitate metodele anilor `50, revitalizând etichetarea şi înfierarea politicianistă prin "gazetele de perete", le spun că parlamentarii USL erau acolo unde a fost necesar: căutând să sprijine eforturile pentru ajutorarea oamenilor care au fost loviţi de zăpezi şi viscol, organizând centre de colectare sau participând la alte acţiuni în sprijinul comunităţilor grav încercate de vicisitudinile iernii din Buzău, Vrancea, Călăraşi şi din celelalte judeţe afectate. Şi vreau încă o dată să le mulţumesc tuturor celor care au contribuit la aceste acţiuni, pentru că au făcut dovada că solidaritatea rămâne cea mai semnificativă valoare a societăţii româneşti, dincolo de orice discurs ori agendă politică. Iar guvernanţilor le reamintesc că nu putem fi o societate puternică şi eficientă dacă vom continua fragmentarea ei, dacă vom dezvolta strategii de supravieţuire individuală, dacă nu vom învăţa să lucrăm împreună şi să respectăm regulile.

Domnul Florin Iordache:

"Generalul iarnă face bilanţul guvernărilor portocalii"

Premierul Emil Boc şi echipa sa au părăsit fotoliile guvernamentale pe uşa din dos, fără să mai prezinte bilanţul dezastrului pe care l-au provocat din incompetenţă şi din dezinteres atâta amar de timp cât s-au aflat la cârma ţării. De fapt, la dispoziţia deciziilor abuzive ale lui Traian Băsescu! Bilanţul 1-a făcut, însă, Generalul Iarnă. Fiindcă tot ceea ce s-a petrecut în aceste zile, când ţara s-a aflat sub nămeţi, este preţul dureros pe care românii l-au plătit pentru faptul că au fost conduşi, atâta amar de vreme de partidul-autocrat şi de sateliţii săi.

Oameni morţi cu zile, gospodării, şcoli şi unităţi sanitare prăbuşite, spaimă şi nesiguranţă şi, peste toate, reacţia întârziată şi haotică a autorităţilor statului - iată principalele repere ale acestei tragedii peste care nu avem dreptul să trecem uşor. Tragedia unor oameni lipsiţi de apărare pe care proaspătul prim-ministru i-a acuzat că "stau în case la căldură". Oameni a căror dramă un alt lider politic al guvernării a pus-o pe seama băuturii.

Numai că aceşti oameni, în marea lor majoritate din comunele şi satele ţării, pe care guvernanţii partidului stat îi declară leneşi şi alcoolici, sunt cei al căror vot PDL şi aliaţii săi l-au cumpărat cu vorbe mieroase, cu 50 de ron, cu o găleată sau cu salopetă portocalie la precedentele alegeri. Şi al căror vot, la viitoarele alegeri locale, şi-au propus să îl cumpere după aceeaşi reţetă. Plus voturile copiilor sau rudelor lor, plecaţi la muncă peste hotare, pe care PDL et comp vor să îl fure prin şmecheria votului prin corespondenţă. Pe bună dreptate mă întreb: "atunci când le-aţi cumpărat voturile, nu ştiaţi că sunt leneşi şi beţivi? Sau atunci erau cetăţeni-model, exemple de devotament şi de hărnicie, numai buni să voteze pentru guvernarea voastră?" La fel de bine putem repeta întrebarea dacă ne gândim că tot acestor leneşi şi beţivi PDL şi sateliţii săi politici se pregătesc să le mai ofere contra vot alte pomeni electorale.

De aceea, am încredere că oamenii satului, precum şi orăşenii au tras toate învăţămintele din durerosul bilanţ în faţa căruia ne-a pus Generalul Iarnă. Vorba aceea: "Fereşte-te de PDL şi de ciracii săi, atunci când îţi fac daruri!" Mai ales atunci când îţi fac asemenea daruri!

Domnul Florin Iordache:

"PSD analizează, PDL execută"

Azi, la Palatul Parlamentului, a avut loc dezbaterea cu tema "Tratatului privind stabilitatea, coordonarea şi convergenţa în uniunea economică şi monetară. Efectele politice şi social-economice în procesul de integrare şi de reducere a decalajelor în Uniunea Europeană". La dezbatere au participat parlamentari, reprezentanţi de marcă ai mediului academic şi universitar.

În cadrul dezbaterilor a fost evidenţiat faptul că ratificarea de către România a acestui document, care are complexe dimensiuni economice, juridice şi politice, trebuie să fie precedată de o analiză aprofundată a impactului său economic, financiar şi social, a implicaţiilor şi consecinţelor pe care le are pentru România, ţinând seama de complexitatea problemelor cu care economia şi societatea noastră se confruntă. Aceasta este o abordare realistă care porneşte de la cunoaşterea temeinică a prevederilor tratatului şi de la evaluarea corectă atât a câştigurilor pe care ţara noastră le va avea, cât şi a unor eventuale consecinţe nedorite ale semnării sale pripite.

Ca principale elemente pozitive pe care le aduce acest tratat au fost enumerate: întărirea disciplinei financiare, în primul rând în ceea ce priveşte cheltuirea banului public şi creşterea capacităţii de absorbţie a fondurilor europene. Unele luări de poziţie au insistat asupra faptului că, în forma sa actuală, tratatul conservă şi consolidează poziţia privilegiată a unor anumite state puternic dezvoltate. De asemenea, Tratatul de stabilitate fiscală nu favorizează reducerea decalajelor dintre statele membre ale UE, ci le menţine, dacă nu chiar le adânceşte. În acest context, s-a insistat asupra ideii că Uniunea Europeană este datoare să elaboreze politici viabile de reducere a acestor decalaje, de care să beneficieze toate statele sale membre. în absenţa unor asemenea măsuri, este foarte posibil să se declanşeze mişcări sociale de profunzime care nu vor putea fi ţinute sub control.

Din această perspectivă, au fost formulate numeroase şi severe rezerve cu privire la faptul că preşedintele Traian Băsescu a cerut semnarea, în regim de maximă urgenţă, a Tratatului, fapt calificat ca "un angajament politic pripit" şi "o grabă fără rost", în condiţiile în care România nu este stat membru al zonei euro. Mai mult, Traian Băsescu nu are niciun rol în ceea ce priveşte Tratatul fiscal, dat fiind faptul că acesta este un tratat interguvernamental, iar prevederile Legii nr. 590/2003 sunt foarte clare. De fapt, sub pretextul semnării până la 1 martie a Tratatului, actuala putere doreşte să îşi continue politica bugetară restrictivă şi rigidă. Procedând în acest fel, actuala guvernare nu va reuşi să adopte politici sociale optime şi nu va putea să reducă decalajele dintre România şi ţările dezvoltate ale UE.

Prevederile acestui tratat angajează ţara noastră pentru o perioadă îndelungată de timp, PSD consideră că este necesară o amplă şi serioasă dezbatere la nivel naţional.

Printr-o coincidenţă semnificativă, în acelaşi timp, tot la Palatul Parlamentului, PDL, UDMR, UNPR şi minorităţile naţionale semnau Protocolul politic privind ratificarea de către România a Tratatului fiscal al UE. Fapt salutat imediat de către Traian Băsescu şi calificat ca fiind "un gest de responsabilitate şi în interes naţional", încă o dată se dovedeşte că fiecare face ceea ce ştie mai bine: PDL şi aliaţii săi execută fără să crâcnească ordinele comandantului suprem, în timp ce PSD analizează cu atenţie şi responsabilitate impactul economic şi social al Tratatului fiscal al UE şi numai după aceea decide.

Domnul Gheorghe Antochi:

"Democraţia nu îngheaţă sub nămeţi!"

Cât a fost de gros stratul de zăpadă în ultimele 2 săptămâni? Exact la fel de gros cât e nepăsarea celor aflaţi la putere.

Pot depune mărturie bătrânii care lâncezeau prin funduri de sat şi care s-au pus pe băut sărbătorind norocul abundenţei de zăpadă şi - ce să vezi? - s-au sufocat de-atâta bine acele câteva zeci de năpăstuiţi ai sorţii.

Ar trebui să ne îngheţe şi numai gândul c-am ajuns să arătăm cu degetul spre morţi! Ar trebui să ne îngrijoreze chiar şi faptul că puterea a ajuns să se răstească la cetăţeni că-s leneşi, c-au uitat de lopată, că-l aşteaptă pe primar sau chiar pe măria sa statul român să-i măture zăpada împrejur...

Păi, cum să te răsteşti la cetăţeni!? Nu ei îţi dau ţie, stat ori administraţie locală bani ca să le asiguri servicii? Cine pe cine serveşte? O fi cetăţeanul vulgar atunci când cere servicii publice pe banii lui? Sau poate ar trebui să înţeleagă că există şi situaţii dificile, cărora nici statul nu le face faţă? Aşa ceva e cam greu astăzi, că cetăţeanul e înfometat, veniturile i-au scăzut cu până la 40%, îl dor unele şi altele, n-are de unde pentru medicamente sau coplată, iar educaţia lui şchiopătă... Chiar aşa: i-ar mai trebui cetăţeanului şi nişte educaţie, ca să poată privi mai îngăduitor către stat, să înţeleagă şi el marile probleme...

Stratul de zăpadă a fost la fel de gros cât buzunarul celor care au câştigat contracte pentru deszăpezire. Unii spun că în această iarnă pierd bani, însă cu banii pentru care n-au avut de deszăpezit în ultimii 7 ani ce-au făcut? Ăia cu siguranţă au fost bani buni, uşor câştigaţi şi la fel de uşor înghiţiţi. Cu siguranţă nu s-au transformat în investiţii, în utilaje moderne, pentru că astăzi pe drumurile blocate ale patriei vedem tot vole, lame, tractoare şi camioane care abia se târâie prin nămeţi.

Grosimea stratului de zăpadă a fost, de asemenea, egală cu frica de a spune lucrurilor pe nume.

Oameni buni, din motive pe care o să le analizăm şi sancţionăm ulterior, nu putem face faţă astăzi tuturor cerinţelor imediate de a deszăpezi satele şi oraşele, drumurile şi şoselele patriei. Prin urmare, vă rugăm să ne scuzaţi, să ne înţelegeţi, să ne ajutaţi ajutându-vă şi să ieşiţi - care poate - cu lopata la nămeţi! Noi promitem să sancţionăm drastic pe cei care ne-au adus în această situaţie.

Nimeni dintre administratorii de astăzi n-a avut demnitatea recunoaşterii adevărului. E an electoral şi probabil asta contează mai mult decât 100 de vieţi...!

Dar zăpada, odată şi-odată, se va topi! Deocamdată, dintre nămeţi a ieşit doar un alt Guvern, exact din locul în care precedentul executiv a pus cazmalele jos şi s-a dus acasă.

Şi, în urma cazmalei sau poate doar când va da căldura, de acolo de unde au fost nămeţi, poate vor răsări protestatari care ştiu foarte bine că zăpada şi viscolul pot încremeni câteva zeci de suflete, însă nu pot îngheţa democraţia!

Domnul Ion Călin:

"Continuitate în aroganţă şi incompetenţă"

Săptămâna trecută s-a desfăşurat sub asediul codului portocaliu de vreme rea, a zăpezii şi a viscolului pentru populaţie şi a neputinţei sau a nepăsării pentru guvernanţi.

Ţara se află zilele acestea în dificultate din cauza condiţiilor meteo, mii de oameni sunt încă blocaţi în mormane de zăpadă, iar cei de la putere s-au ocupat de înlocuirea guvernului, de votarea acestora, de instalarea fiecăruia dintre ei, de felicitările şi de discursurile rostite la fiecare din aceste festivităţi. Parcă mai conta ce se întâmplă cu semenii noştri, principala problemă era predarea/primirea între membrii vechiului guvern şi cei ai noului guvern.

Românii aveau nevoie şi mai au încă multă nevoie de solidaritate, iar cei din coaliţia de guvernare se ocupau de preluarea scaunelor din ministere.

Iar dacă presa a preluat iniţiativa de a scoate la iveală ce se întâmplă în ţara reală, atunci unul din foştii miniştri a căutat să se scuze pentru ceea se întâmplă aruncând vina pe ANM pentru primirea avertizărilor într-un timp scurt şi fără preaviz. Noul premier a plecat în zonele afectate şi ca să nu fie mai prejos de predecesorii săi, s-a zburlit la "românii care stau la căldură în loc să dea la lopată şi aşteaptă să fie deszăpeziţi". Deci cetăţenii pot să stea liniştiţi, dispreţul pe care îl avea fostul guvern l-a preluat şi actualul guvern.

Noul premier, în loc să-i încurajeze, să le dea cât de cât o speranţă sau să găsească o soluţie pentru ceea ce se întâmplă, în loc să verifice modul cum autorităţile îşi fac datoria, nu a găsit altceva de făcut decât să-i apostrofeze tot pe cei necăjiţi.

Se pare că acest mod de a acuza pe alţii şi de a ignora neputinţa autorităţilor de a se implica în aceste probleme arată ori o lipsă de experienţă, ori un cinism care îi caracterizează pe cei din arcul puterii.

Poate că acest mod de a-i acuza pe alţii, încercând astfel să acoperi neputinţa ta de a rezolva problemele a rezultat şi din apariţiile media ale şefului deputaţilor PDL care a afirmat că majoritatea celor decedaţi au murit datorită faptului "că au băut şi au adormit acolo".

Deci nu guvernul este de vină pentru modul în care a acţionat pentru deszăpezirea drumurilor şi pentru salvarea oamenilor din judeţele sinistrate, ci morţii care au băut. Astfel, băutura a devenit principala cauză a deceselor şi nu neputinţa guvernanţilor.

Ce mai contează încă o jignire adresată românilor pe lângă altele adresate de cei din PDL tuturor categoriilor sociale: viermi, ciumpalaci, ţigancă împuţită, poate doar cei decedaţi rămăseseră nejigniţi.

Am crezut că odată cu schimbarea guvernului vor dispărea şi metehnele acestuia, numai că se pare că nu este aşa, cei din PDL nu vor să cedeze nimic. Chiar propunerea de a încheia "Pactul pentru stabilitate" s-ar putea traduce astfel: "Eu guvernez mai departe, voi vă daţi doar cu părerea şi vă angajaţi să nu mă subminaţi în niciun fel". Cu un astfel de pact nu poate fi de acord opoziţia şi nici populaţia care nu mai crede în angajamentele actualei puteri.

Schimbarea persoanei din fruntea guvernului nu reprezintă o soluţie, dimpotrivă este o sfidare la adresa celor peste 80% dintre români care nu mai au încredere în actuala putere. Faptul că noul Executiv va continua activitatea Guvernului Boc, nu reprezintă o schimbare, ci o continuitate a aceluiaşi mod de a face politică de către coaliţia de guvernământ: incapacitatea de a dialoga pentru a reinstaura un climat de normalitate în România.

În această perioadă românii au dat dovadă de solidaritate cu cei aflaţi în dificultate, cei de la putere au dat dovadă de nepăsare, incompetenţă, aroganţă şi sfidare. Oare după modul cum s-au implicat cei de putere în această perioadă grea pentru români mai pot avea aceştia încredere în actuala putere?

Domnul Ioan Stan:

Poate - de fapt, cu siguranţă - veţi fi miraţi să mă auziţi declarând public şi încă de la această tribună un lucru care, departe de a fi o critică la adresa puterii, cum bine i-ar sta unui reprezentant al opoziţiei să comită, va suna şi chiar este o apreciere laudativă.

Iată despre ce este vorba şi care-mi sunt argumentele.

Am constatat împreună agresivitatea, violenţa, chiar furia dezlănţuită de această iarnă asupra României. Deşi vin dintr-un tărâm în care un minus de 9-10 grade C este privit ca o răcoare perfect justificată de anotimpul alb, sunt obligat să recunosc faptul că n-am văzut case îngropate în zăpadă, drumuri devenite tunele, oameni ucişi de viscol şi ger ca şi de nepăsarea ori neputinţa altor oameni, vremelnic responsabili de soarta naţiunii, ca în această iarnă.

S-a dovedit fără putinţă de tăgadă că iarna nu-i ca vara şi că bine au făcut cei care au semnat din timp contracte de servicii cu specialişti de firmă, care şi-au dovedit cu acest nefericit prilej priceperea şi mai ales forţele de care dispun întru scoaterea României de sub nămeţi!

Pentru lauda cărei fapte a puterii poate fi considerată neputinţa celor plătiţi din banii noştri în faţa calamităţii reci de a ne scoate la limanul, rămas şi la această oră de neatins în multe locuri, drept argument? Să vă explic.

În urmă cu aproape un an (martie 2011) guvernul de atunci, tată bun pentru cel de acum, lansa prin Ministerul Dezvoltării şi Turismului, un program de reabilitare şi modernizare a 10.000 km de drumuri judeţene şi/sau de interes local. Sigur că o investiţie de peste 4 miliarde de euro ca aceasta a stârnit interesul şi a dat naştere la comentarii abundente.

S-a făcut vorbire despre cum aveau să fie decontate cheltuielile către statul român după anul 2013, apoi s-a aflat că banii necesari vor fi avansaţi de sus-numitul minister din economiile sale personale, ştire lansată cu aplomb a doua zi după reconfirmarea primului-ministru în funcţia de preşedinte al partidului prim guvernant. Şi iar s-au exprimat păreri incomode despre plata către susţinătorii preşedintelui prim-ministru pentru votul lor.

Negând vehement orice conexiune între votul susţinător de Boc al primarilor PDL şi investiţiile Ministerului Dezvoltării şi Turismului în infrastructură, s-a trecut cu surle şi trâmbiţe la punerea în mişcare a programului cu pricina. Adică s-a dispus începerea procedurilor de licitare a lucrărilor. Şi de atunci, mister! Totul este ţinut la mare secret!

Cu toate acestea, sunt temerari care îndrăznesc a presupune că, de fapt, banii promişi nu există, că licitarea de lucrări pentru 2-3 km înseamnă fragmentare de lucrare în interesul primarilor PDL şi mai ales că astfel de lucrări mici şi împrăştiate n-ar putea fi adjudecate decât de firme foarte mari din domeniu, abonate, de altfel, la astfel de contracte cu statul.

Nici măcar astfel de provocări din partea celor blagosloviţi cu epitetul de "tonomat" nu au fost de natură să elucideze misterul în care şi-a pierdut urma acest program. Aşa încât vă voi lumina eu, că de asta vă vorbesc.

În lumina documentelor întocmite de serviciile specializate în cercetări meteo şi cunoscând adevărul despre semnatarii contractelor de servicii întru deszăpezirea drumurilor patriei, Guvernul a hotărât să-şi vadă de treabă cu acest program. Şi, după cum se vede, bine a făcut!

Ia gândiţi-vă Domniile Voastre ce-ar fi însemnat deszăpezirea a încă 10.000 de km de drumuri judeţene şi/sau de interes local pe lângă cele deja existente! Vedeţi cum ni s-a purtat cu adevărat de grijă?

După ce ne vom asigura mijloacele de deszăpezire necesare, poate că moştenitorul ministerului lansator de programe va relua această splendidă iniţiativă până nu mai vine vreo iarnă, că oricum vara şi toamna vin.

Domnul Gheorghe Ana:

"România după Emil Boc"

"Niciodată nu este prea târziu", spune un proverb românesc. Atunci când o măsură este aşteptată, previzibilă şi totuşi ea este luată cu foarte multă întârziere, efectele ei sunt aproape inexistente. Demisia domnului Emil Boc şi a întregului cabinet de miniştri într-un cadru politic normal ar fi provocat un şoc mediatic, dar mai ales politic deosebit, ce ar fi atras după sine o schimbare radicală a poziţiilor manifestate de români. Mai mult, noul cabinet în frunte cu Mihai-Răzvan Ungureanu s-ar fi bucurat de încrederea românilor.

Nu s-a întâmplat aşa, pentru că acest nou cabinet s-a dorit să se constituie ca un "detergent" pentru PDL, aşezând în fruntea Guvernului un prim-ministru independent, iar membrii cabinetului, oameni tineri, unii chiar fără niciun fel de experienţă în domeniile respective.

De asemenea, două mari probleme cu care a trebuit să se confrunte încă de la începutul mandatului cabinetul Ungureanu au fost teste foarte grele şi pe care, din păcate, nu au ştiut cum să le treacă. Este vorba mai întâi de situaţia critică creată de starea vremii în mai multe judeţe din ţară şi care a provocat, în afară de pagube economice imense, datorită opririi traficului rutier pe majoritatea drumurilor europene şi naţionale, decesul a 74 persoane.

Comandamentele create la nivel de guvern şi de autorităţi locale s-au dovedit ineficiente, demonstrând încă o dată lipsa de profesionalism a celor care conduc aceste comandamente, în frunte cu miniştrii implicaţi (interne, economie, transporturi, agricultură, sănătate, învăţământ etc.).

De fapt, cel mai elocvent răspuns la eficienţa actualului Guvern în situaţii de calamităţi naţionale este acela că şi astăzi, după circa 10 zile de la declanşarea stării de necesitate şi urgenţă, mai sunt încă 25 de localităţi izolate de nămeţi de zăpadă!

A doua situaţie critică cu care se confruntă actualul cabinet Ungureanu este suspendarea fondurilor europene pe o perioadă determinată din cauza greşelilor care au fost săvârşite în implementarea Programului de Dezvoltare a Resurselor Umane, valoarea pierderilor estimându-se la circa 3,4 milioane euro.

Această acţiune a Comisiei Europene dovedeşte încă o dată, după suspendarea din 2011 a unor fonduri europene, din cauza modului greşit, uneori fraudulos a organizării licitaţiilor publice pe Programul Operaţional Sectorial (POS), cum a lucrat Cabinetul Boc pe capitolul atragerea fondurilor europene.

Astăzi tot românul ştie că România are de primit până în 2014 de la UE circa 33 miliarde de euro pe diverse programe de dezvoltare. Ce am primit până acum nu acoperă nici măcar cotizaţia anuală pe care România este obligată s-o achite.

Ce perspective se întrevăd pe acest domeniu al atragerii fondurilor europene? Numai angajamente şi promisiuni ale actualului cabinet, preluate de la vechiul cabinet, în rest nimic concret pe fiecare sector de activitate care să ne dea garanţia că ştim ce avem de făcut şi că avem şi cu cine (oameni profesionişti) întocmi proiecte eligibile pentru a atrage întreaga sumă pusă la dispoziţie de comisia europeană.

În concluzie, "România după Emil Boc" este o Românie "izolată şi îngheţată" şi la propriu şi la figurat din cauza aceleiaşi metehne: "lipsa de profesionalism a celor care au în mâini destinele României".

Cei care conduc astăzi România sunt preocupaţi de imaginea partidului pe care îl reprezintă (PDL, în principal) şi de strângerea de fonduri pentru campania electorală, nu de bunăstarea românilor şi de imaginea României în lume.

România după Boc nu este România noastră. România noastră, a tuturor românilor, va fi România după Ungureanu, atunci când va fi condusă de un guvern legitim ales de o coaliţie parlamentară legitimă.

Domnul Neculai Răţoi:

"Cod roşu de haos"

Dacă până acum, chiar şi prin reducerea la absurd, se putea pune problema că acuzaţiile de incompetenţă şi rea-voinţă adresate actualei puteri de către 90 şi ceva de procente din populaţia României sunt subiective, politice sau oricum altceva care ar fi putut, măcar în minţile celor racordaţi la neuronul portocaliu, să justifice sudalmele trimise în direcţia guvernanţilor, iată că mama-natură le-a dat testul decisiv, care nu mai poate fi negat!

Generalul-iarnă iar i-a prins cu izmenele-n vine pe cei de la putere, ca de obicei fiind o imensă şi permanentă surpriză pentru aceştia că, în România, iarna mai şi ninge şi că zăpada poate depăşi înălţimea cubului de gheaţă din paharul lui Băsescu! Astfel, când a fost vorba de a se testa, în mod obiectiv, competenţa celor puşi pe coterii la ocârmuirea unor comunităţi mai mari sau mai mici de cetăţeni ori la însăşi timona naţiei, surprizele au fost (pentru naivi...) mari, multe şi peste limitele aşteptate! Lăsând la o parte faptul că, în vreme ce România se scufundă în nămeţi şi aproape o sută de români au reuşit să scape de puterea portocalie prin cea mai dramatică metodă - decesul, pe băsiştii lui Ungureanu îi ardea dorul de festivism, să le cânte imnul la ureche, pe la fiecare minister în parte, iar "meseriaşii" lui Boc îşi făceau AMR-ul visând la nemurirea sufletului!

Cum s-au terminat festivismele, s-au năpustit imediat ca nişte harpii să jignească tot pe bieţii cetăţeni, căci s-a considerat că nu le era destul că abia-abia scăpaseră cu viaţă din iadul alb! Şi vine, măre, de la căldurică premierul cu o falcă-n cer şi una-n pământ, mai-mai să-i caftească pe nişte bătrâni amărâţi că s-au culcat omeneşte şi s-au trezit, dimineaţa, cu casele îngropate-n 4-5 metri de zăpadă!

Zăpadă care trebuia să fie oprită de actualii guvernanţi ba cu perdele de copaci plantate în mod special, ba cu rânduri succesive de parazăpezi, montate conform planificării existente, ba trebuia împiedicată să se depună pe drumuri prin patrularea non-stop a utilajelor de deszăpezire, ba prin mobilizarea efectivelor ISU, la nevoie şi armatei, ca să nu se aştepte, ca la nebuni, până la încetarea viscolului, după cum au chef prietenii asfaltangii!

Asfaltangii care, de luat o căruţă de bani şi când stau degeaba sunt în stare, dar ca să cumpere nişte utilaje specializate în deszăpeziri, în funcţie de necesităţi, nu-i duce capul! Nu există judeţ care nu ar avea ce face cu măcar 20 de freze de zăpadă! Astea trebuie achiziţionate ca stingătoarele de incendiu: pentru a fi folosite la nevoie! Însă factorii de decizie probabil că au mizat pe încălzirea globală şi s-au grăbit să-şi cumpere şlapi şi bermude, uitând că la paralela de 45 de grade nămeţii pot fi frecvent peste doi metri! Se înghesuie cu toţii să lucreze cu împingătoarele frontale, dar asta nu face decât să înghesuie omătul pe marginea şoselelor. Şi dacă se mai prelungea codul portocaliu cu încă o săptămână, veneau cu utilajele cu care se sapă la metrou, ca să facă tunele pe drumuri? Pentru că de cărat zăpada, măcar 3-4 metri mai încolo de drum, ca să nu mai punem problema îndepărtării ei la o distanţă mai mare, sau aruncării în râuri nu cred că poate fi vorba...

Iată de ce nu e bine să pui toţi cârnăţarii şi papugiii, după unicul criteriu al adoraţiei lui Băsescu, în funcţii de prefect ori şefi pe la servicii, unde este nevoie de profesionalism, rigoare şi o gândire tipic inginerească, indiferent cine ar fi ei sau câte afişe or fi lipit la viaţa lor! Şi mai este acum o modă de a pune tineri pe funcţii mari, de parcă tinereţea ar ţine loc de experienţă! O celulă epitelială tânără nu ţine loc de neuron, oricât te-ai chinui! Păi, acum, când trebuie să intri în acţiune din prima secundă de când ai fost înscăunat ministru, tu, măreţul geniu june al Carpaţilor, care nu ai mânat în viaţa ta trei gâşte la păscut şi nici măcar armată n-ai făcut, ca să ai o imagine cum se conduce repede şi bine un grup de oameni în situaţii deosebite, te-nvârţi ca-ntr-o căldare să cauţi pe unde o fi pus planul de acţiune în diverse situaţii de urgenţă? Întrucât sunt protocoale speciale pentru astfel de situaţii, sunt planuri de acţiune făcute de oameni competenţi, planuri care trebuie doar aplicate, urmate ad litteram, deoarece, iată, în caz contrar, mor oameni nevinovaţi mai ceva ca muştele!

Iar dacă tânărul Pinocchio al lui Băsescu, care şi el ocupă un fotoliu în mod inutil, îşi doreşte cu atât de multă ardoare să mai fie plătită lenea şi ineficienta, întrucât cei înzăpeziţi nu erau salariaţii guvernului, are la îndemână cea mai simplă şi cea mai rapidă posibilitate: să-şi dea demisia şi, în sfârşit, a rezolvat şi el cu bine o mare problemă naţională...!

Domnul Ion Stan:

"Reflecţii pe marginile zdrenţuite ale scrisorii deschise adresate de Mircea Geoană prietenilor săi dragi - membri, simpatizanţi şi votanţi ai Partidului Social Democrat"

Cu vântul care crede că-i suflă în pupă, după călătoria efectuată peste ocean, Mircea Geoană a lansat, pe 13 februarie 2012, o ofertă voalată de sciziune a Partidului Social Democrat. Scrisoarea deschisă a acestuia, a câta la număr după accentuarea declinului său politic ?!, adresată "Dragi prieteni - membri, simpatizanţi şi votanţi ai Partidului Social Democrat", este o nouă dovadă a şocului psihologic din care autorul nu-şi mai poate reveni din acea noapte de pomină a lunii decembrie 2009, când s-a culcat învingător şi s-a trezit năucit şi învins. Atunci, iresponsabilitatea, vanitatea şi orgoliile fără măsură, prostia şi servilismul marionetei politice au năruit eforturile şi înşelat încrederea celui mai mare partid, precum şi a peste cinci milioane de alegători care l-au dorit preşedintele României.

Învins de cancerul trădării care i-a purtat paşii pe la porţi străine, consiliat fiind de un năimit cu patent, l-am numit pe mercenarul Cozmin-Horea Guşă, care a fost izgonit din staff-ul Partidului Social Democrat, dar şi de la fostul Partid Democrat Liberal, tocmai pentru jocuri oculte, Mircea Geoană pozează în apărătorul partidului, în care nu-şi mai are locul, încercând să dea altora poveţe din magistrala sa gândire inspirată din învăţăturile lui Traian Băsescu către iudele din toate partidele.

Campionul schimbărilor la faţă, Mircea Geoană îl acuză pe preşedintele Partidului Social Democrat că "pune în pericol schimbarea adevărată şi schimbarea guvernării Băsescu". sclavul matriarhal face această afirmaţie tocmai după ce a dus solie secretă din partea lui Traian Băsescu peste ocean. Şi se pretează acestui fariseic gest de opozant, doar ca diversiune, pentru a îndepărta atenţia de la adevăratul scop al misiunii sale la Washington: "avioane F-16 în schimbul impunităţii lui Traian Băsescu".

Senatorul "independent" Mircea Geoană, care a făcut din politică o sursă de profituri oneroase personale ilicite, pentru care a început să facă potecă la DNA, după ce şi-a compromis şi ultima spoială de onestitate, încearcă să se erijeze în salvatorul idealurilor social-democrate, al Partidului Social Democrat şi al electoratului de stânga. Dar ce legătură are acest autodefinit "cetăţean profund îngrijorat" cu social-democraţia? Cizmele de şantier purtate în campania pentru Primăria Capitalei sau oportunismul celor care au topit social-democraţia românească tradiţională în creuzetul făuririi partidului unic al dictaturii instaurate sub cizmele sovietice ?

"Cine are trădarea în sânge, va continua să trădeze", plagiază Geoană, tocmai din caracterizarea pe care Ion Iliescu i-a făcut-o, nimănui altcuiva decât lui... Mircea Geoană. Memoria scurtă, ideile puţine şi fixe îl vor ţine pe Geoană veşnic tânăr, ba chiar s-ar putea să-1 întoarcă în timp la mintea copilăriei. El, un "retro", un "cripto" intolerant, precum focul luptei de clasă, în care s-a călit, chiar şi în familie, nu poate înţelege şi accepta consensul transpartinic asupra unor chestiuni punctuale care privesc interesul naţional. Dacă preşedintele social-democraţilor, Victor Ponta, a identificat o sumă de priorităţi de interes naţional, cu privire la care este nevoie de consens politic, Geoană o ţine pe-a lui, una din două: ori Ponta este ca şi el, un pion pe tabla şahului politic al singuratecului din Palatul Cotroceni, ori, tot ca şi el, cu bună ştiinţă sabotează din cea mai înaltă poziţie Partidul Social Democrat.

Marioneta politică este incapabilă să înţeleagă că a fi în opoziţie nu însemnă să ratezi şansa realizării interesului naţional. A nu fi de acord cu adversarul politic în chestiuni principiale, care vizează interesul naţional şi a respinge consensul care poate duce la împlinirea aspiraţiilor naţionale este acelaşi lucru cu a fi împotriva voinţei poporului. Opoziţia nu se face ca scop în sine şi nici pentru a fi împotriva intereselor naţionale. În lupta politică, opoziţia vizează căile, mijloacele şi opţiunile politice de realizare a interesului naţional, fiindcă unele pot fi costurile şi rezultatele politicii de dreapta şi altele ale politicii stângii.

Mircea Geoană este un poltron abject. Asemenea lui Traian Băsescu, minte precum respiră. El afirmă, fără să tresară, că Victor Ponta a ajuns să susţină Guvernul lui Traian Băsescu. Dovada: parlamentarii coaliţiei de la putere i-au aplaudat discursul rostit cu prilejul învestiturii guvernului. Cine respectă adevărul şi are şi maturitatea politică necesară, dublată şi de înţelegerea momentului politic, nu ar putea să fie de acord cu raţionamentul de doi bani al senatorului "independent" Geoană.

Senatorul de Dăbuleni se arată şi foarte intransigent, "(...) în privinţa acestui membru nu poate exista înţelegere sau iertare, chiar dacă el este însuşi preşedintele PSD." Nici în privinţa lui Geoană nu trebuie să existe înţelegere şi nici iertare, până nu dă seamă de milioanele evaporate sub mandatul său de preşedinte din vistieria partidului şi nu aduce, ca venit la partid şi milioanele cash cu care a fost sponsorizat la negru şi care a crezut că i se cuvin, drept pentru care le-a dirijat în conturile largi ale familiei, deschise prin paradisurile fiscale.

Nu ştim cine sunt prietenii dragi cărora Mircea Geoană li se adresează. Vorba vine. Toată lumea ştie că "reevaluatul" Geoană are poteci bătătorite la Palatul Cotroceni şi la Baza militară "Haiducul". Toată lumea înţelege că în puţinele şi săracele sale rânduri de scrisoare, nu face altceva decât să împărtăşească, celor dispuşi să-l ia în seamă, propria dramă existenţială. O dramă pentru care nu putem avea decât o singură replică: "Piei Satană!"

Domnul Adrian Solomon:

"Exploatarea gazelor de şist - un pericol pentru mediul României"

România se află în pragul demarării exploatării hidrocarburilor lichide sau gazoase (shale gas - gazele de şist) prin metoda fracturării (fisurării) hidraulice a rocilor de către o firmă americană. Metoda folosită, extrem de controversată la nivel mondial, a fost interzisă în Franţa, Bulgaria, Irlanda, Africa de Sud, Canada şi suspendată în Marea Britanie, precum şi în 18 state din SUA.

Exploatarea hidrocarburilor lichide sau gazoase (shale gas - gazele de şist) prin metoda fracturării hidraulice este o metodă contestată de specialişti datorită riscului ridicat de poluare asupra mediului cauzat de:

- utilizarea unui fluid compus din apă, nisip, circa 596 substanţe chimice (unele necunoscute, iar altele cunoscute astăzi ca fiind cancerigene) aflate în 900 de produse chimice, aditivi şi alte substanţe cu efecte necunoscute, ceea ce va conduce invariabil la poluarea solului, cu implicaţii majore pentru agricultură, acvacultură şi zootehnie;

- creşterea rapidă a gradului de poluare a apelor freatice (pânze acvifere cuprinse între 0 şi 50 m);

- poluarea progresivă şi iremediabilă a acviferelor de medie şi mare adâncime (50 - 250 m);

- utilizarea a milioane de metri cubi de apă pentru fiecare foraj din care se va extrage gazul de şist, ceea ce va conduce la scăderea nivelului hidrostatic al tuturor forajelor aflate în exploatare, urmată de secarea acestora;

- scoaterea din circuitul agricol a unor terenuri (densitatea medie fiind de 6 puţuri de foraj pe km pătrat la care se adaugă reţeaua de conducte pentru transport);

- riscul extrem de ridicat de contaminare a terenurilor agricole;

- poluarea sonoră în arealul în care se vor face exploatările datorită echipamentelor de foraj şi pompelor de putere foarte mare care vor injecta şi extrage fluidul în/din sondă;

- poluarea sonoră şi a aerului pe traseul dintre exploatări şi punctele logistice de preluare a materialelor şi descărcare a gazelor;

- traficul extrem de dificil ţinând cont de gabaritul şi numărul extrem de mare al utilajelor cu care se va lucra;

- creşterea rapidă a gradului de deteriorare a infrastructurii traversate;

- mobilizarea, alături de gazul extras, a unor substanţe radioactive şi a altor substanţe cu efect de seră, care, oricât de sigure ar fi echipamentele de transport şi stocare a fluidului extras, vor fi eliberate în atmosferă;

- disconfort seismic ridicat în zonele de exploatare datorat zecilor/sutelor de seisme provocate;

- risc seismic asociat prin creşterea numărului de cutremure, dar şi apariţia unor cutremure locale;

- incidenţa crescută a cazurilor de îmbolnăviri atât pentru oameni cât şi pentru animale, în condiţiile deteriorării calităţii apei, aerului şi suprafeţei solului;

- depopularea rapidă a zonelor din vecinătatea exploatărilor.

Zonele din România programate pentru exploatare prin fracturarea (fisurare) hidraulică a rocilor: Bârlad (Vaslui), Voivozi (Bihor), Tria (Bihor), Băile Felix (Bihor), Tulca (Bihor), Adea (Arad), Curtici (Arad), Periam (Timiş), Biled (Timiş), Păuliş (Timiş), Para (Timiş), Buziaş (Timiş), Crai (Timiş), Măcin (Tulcea), Babadag (Tulcea), Capidava (Constanţa), Eforie (Constanţa), Costineşti (Constanţa), Vama Veche (Constanţa), Adamclisi (Constanţa).

Domnul Laurenţiu Nistor:

"Noii stăpâni"

O ţară întreagă spera că, dacă vine o echipă tânără la palatul Victoria, aceasta n-a apucat încă să se contamineze de lipsa de obraz a celorlalte guverne portocalii. Dar dezamăgirea fuse rapidă şi cruntă şi de-astă dată...

Ultimul lucru de care este nevoie în situaţii de urgenţă este să vină un Ungureanu cu securea la curea şi să le bată obrazul oamenilor, precum stăpânii de moşii de pe vremuri, că dacă autorităţile n-au freze de deszăpezire, măcar moşnegii puteau să scoată linguriţele şi să-şi deszăpezească locuinţele şi coteţele, deoarece, nu-i aşa? se ştie, iarna nu-i ca vara şi toate lopeţile tip "inima lui Stalin" stau sub pernă până şi acasă la familia Ungureanu, darămite la ţară! Măcar babele puteau să scoată şi ele o freză-două pe străzi, nu să aştepte să-şi facă treaba puterea portocalie, plătită special şi pentru astfel de situaţii!

Ce, omul acela fără o mână, văzut la televizor de o ţară-ntreagă, nu putea să taie şi el zăpada cu joagăru'? Făcea şi el un ban cinstit dacă-şi construia o gheţărie şi punea de-o parte, pentru la vară, nişte calupuri de gheaţă, sau măcar zăpadă compactată... Se mai dezmorţea şi economia, plătea omu' şi TVA ca să aibă şi guvernu' de-un stadion pus oblic pe Vârful Omu sau de-o telegondolă de la Bălăceanca până la spitalul numărul 9, mai veneau nişte bani şi la sănătate, că şi-acolo sunt nişte prieteni portocalii de rezolvat, doar vin alegerile...

Asta e: de vină nu-s guvernanţii că sunt incapabili să ajute cu ceva oamenii din ţara asta, ci de vină-i octogenarul nea Ion, cu linguriţa lui cea leneşă! Nu-i de vină actuala putere, că nu este capabilă să pună în aplicare nişte planuri scrise cu mult timp în urmă, ci e de vină ţaţa Floarea că n-a murit de-acu' două luni, trebuind acum să fie dezgropată din nămeţi, după vreo două săptămâni de dârdâit sub plapumă, dar sub ochiul magic al camerei de luat vederi!

Şi că veni vorba de dârdâit: insul acela uns mai ieri premier este o stihie a naturii! Tipul e convins, în neuronul lui portocalizat, că sătenii îngropaţi sub nămeţi stăteau la gura sobei, pârpăleau jumări şi doscăneau o palincă fiartă, pe ritm de manele şi uitându-se la telenovele, în vreme ce ei, săracii, n-aveau curent electric, lemnele li se terminaseră, hornul sobelor era înfundat de zăpadă şi mai era un pic şi nu mai aveau nici măcar oxigen, astupaţi ca-n nişte sicrie mai largi, în propriile case. Pare că la faza asta cineva are probleme serioase de sănătate mintală, dar nu mai are nici măcar un prieten adevărat care să i-o spună-n faţă!

După cum 1-a apucat limbariţa şi pe sinistrul de la interne, fost talk-show-ist decent, raţional, devenit ministrul Gigi Duru, de când şi-a făcut rost de puloverul de culoarea flăcării violet! Ce nu vor să priceapă lupii tineri din lotul Ungureanu: indivizii ăia la care se răţoiesc de mai-mai că-ţi vine să le roşeşti fundul cu funia udă, nu sunt alţii decât angajatorii lor, plătitorii de taxe şi impozite nesimţite din amărâta lor de pensie jumulită, ca să-şi care puterea şuncile de colo-colo cu elicoptere, limuzine, să benchetuiască şi să comploteze împotriva celor pe care ar trebui să-i guvernele cu înţelepciune!

în ţările civilizate, până acum, după gesturile de tupeu maxim ale premierului şi ministrului de interne, ar fi primit trei cizme cât nici ecourile imnului nu li se terminaseră de răsunat între urechi! În România, însă, e bine aşa, căci există precedente înalte: până şi preşedintele îşi etalase tupeul de stăpân bătând cu palma-n casa unui amărât căruia, în inteligenţa sa portocalie, "statul" îi reconstruise locuinţa tot în aceeaşi zonă inundabilă, iar apa venise din nou în vizită! Omul nu avea destui bani ca să pună, decent, de-ale gurii pe masa familiei, dar trebuia să facă-mprumut la bancă să-şi tencuiască zidurile casei şi, probabil, să le dea cu vopsea lavabilă portocalie, ca să salte de bucurie şi inima lui Băsescu! Ghinion: sinistratul n-avea nici vânzări anterioare, nici copii notari multimilionari în comune obscure, nici bişniţă cu blugi şi whisky de la Anvers nu făcuse în tinereţe, nu ştia nici câte cuburi de gheaţă trebuie la paharul de whisky..., era doar un om normal, de rând.

Regretabil, dar trebuie instaurată starea de urgenţă: codul portocaliu, de avertizare normală antibăsistă, a devenit cod roşu de lipsă de bun-simţ la nivel naţional...

Doamna Lucreţia Roşca:

"ACTA - acord semnat fără dezbateri publice sau măcar în Guvern!"

Acordul comercial împotriva contrafacerii (sau ACTA, de la Anti-Counterfeiting Trade Agreement) este un tratat comercial plurilateral propus ca răspuns la "creşterea globală a comerţului cu bunuri contrafăcute şi lucrări protejate de drepturi de autor". Domeniul de aplicare al ACTA este larg şi include contrafacerea bunurilor fizice cât şi "distribuirea prin internet şi tehnologia informaţiei".

În octombrie 2007, Statele Unite, Comunitatea Europeană, Elveţia şi Japonia au anunţat că vor negocia ACTA. Mai mult, următoarele ţări s-au alăturat negocierilor: Australia, Coreea de Sud, Noua Zeelandă, Mexic, Iordania, Maroc, Singapore, Emiratele Arabe Unite şi Canada.

Negocierile ACTA au fost secrete până pe 22 mai 2008, când un document despre tratatul propus a fost publicat pe Wikileaks, iar în scurt timp şi ziarele au scris despre negocierile secrete.

ACTA ar trebui să stabilească un nou cadru legal internaţional căruia ţările i se pot alătura voluntar şi ar stabili un corp de guvernământ propriu, în afara instituţiilor internaţionale deja existente, precum Organizaţia Mondială a Comerţului sau ONU.

Negocierile ACTA sunt purtate în secret şi nu sunt conduse de nici o organizaţie internaţională, deşi titlul tratatului sugerează că înţelegerea acoperă doar contrafacerea bunurilor fizice (cum ar fi medicamentele), acordul va avea un domeniu mai larg, incluzând infracţiunile privind încălcarea drepturilor de autor în contextul "distribuţiei prin internet şi tehnologia informaţiei".

Documentul "scurs" include o clauză de obligare a furnizorilor de servicii internet (ISP) să ofere informaţii despre suspecţii de încălcare a copyright-ului fără mandat judecătoresc, facilitând astfel industriei muzicale intentarea de procese şi suspendarea site-urilor necomerciale de BitTorrent, precum The Pirate Bay.

Articolele din ziare indică faptul că acordul propus ar da dreptul autorităţilor care răspund de securitatea aeroporturilor şi a frontierelor internaţionale să facă cercetări din oficiu ale laptopurilor, playerelor MP3 şi telefoanelor mobile pentru a descoperi conţinut multimedia piratat. Călătorii ar primi o amendă şi li s-ar confisca sau distruge aparatele.

Comisia Europeană încearcă să obţină un mandat de la Parlamentul European pentru a purta negocierile, deocamdată Parlamentul European se opune, cert este că de la numirea la conducerea Parlamentului European a domnului Martin Schulz, care face parte din grupul social democrat, acest mandat va fi mai greu de obţinut.

Pe 25 septembrie 2008, Consiliul European a adoptat o rezoluţie ostentativ pro-ACTA.

Electronic Frontier Foundation se opune ACTA şi cere mai multă lumină asupra tratatului propus. începând din mai 2008 documente despre ACTA au început să fie publicate pe Wikileaks, iar articole în ziare au apărut imediat după aceasta.

Fundaţia pentru software liber susţine că ACTA va crea o cultură a supravegherii şi suspiciunii. Fundaţia pentru software liber a publicat "Speak out against ACTA" (din engleză, Opunere la ACTA), declarând că ACTA ameninţă software-ul liber.

În septembrie 2008 un număr de grupuri de interese au solicitat părţilor negociatoare ale ACTA să facă public textul acordului, în 26 ianuarie 2011 Comisia Europeană, împreună cu reprezentanţi din 22 de state membre - printre care şi România - (Austria, Belgia, Bulgaria, republica Cehă, Danemarca, Finlanda, Franţa, Grecia, ungaria, Irlanda, Italia, Letonia, Lituania, Luxemburg, Malta, Polonia, Portugalia, România, Spania, Suedia and Marea Britanie) au semnat ACTA.

Reprezentanţii nu sunt desemnaţi în mod oficial de către guverne să negocieze sau să semneze ACTA.

Semnarea ACTA nu înseamnă că actul devine oficial, deoarece trebuie deocamdată ratificat de către Parlamentul European. Supunerea spre vot a legii va avea loc în iunie 2012. Respingerea ACTA de către Parlamentul European va respinge ratificarea acestei legi şi introducerea ei în acquis-ul comunitar sau dimpotrivă.

Doamna Mariana Câmpeanu:

Declarativ, absorbţia fondurilor structurale este o prioritate asumată de Guvernul României. în practică, alocarea de resurse (în primul rând resurse umane competente), legislaţia, mecanismele de implementare şi atitudinea factorilor de decizie faţă de beneficiarii POSDRU demonstrează lipsa de viziune, de profesionalism şi de minimă preocupare pentru aplicarea bunelor practici din alte ţări ale Uniunii Europene în domeniu. Decizia Comisiei Europene de suspendare a plăţilor pentru România prin Programul POSDRU, care este în curs de oficializare, demonstrează clar acest lucru.

Vorbim de 3,5 miliarde de euro, fonduri pe care din cauza incompetenţei şi clientelismului actualei puteri, România le pierde, demiterea directorului general al Autorităţii de Management POSDRU, Carmen Ionel, pe care Sebastian Lăzăroiu, fostul ministru al muncii, o lăuda nu cu foarte multă vreme în urmă, fiind tardivă.

Am atras atenţia în nenumărate rânduri că tot ceea ce se întâmplă în sistem este în dezacord cu promisiunile Guvernului României de a facilita absorbţia fondurilor europene şi cu angajamentul luat de primul-ministru şi de Autoritatea de Management a POSDRU faţă de beneficiari, de a îmbunătăţi condiţiile de implementare a proiectelor.

Ţara noastră, din nefericire, nu a reuşit să efectueze plăţi decât de 190 de milioane de euro, neluând în calcul şi cele 300 de milioane de euro pe care UE le-a pus la dispoziţia României ca şi prefinanţare.

Dacă România nu va reuşi să ducă la încheiere acest program, riscăm să pierdem, în acest an, circa 500 milioane de euro. La finalul anului 2012, conform regulilor europene în vigoare, va trebui să cheltuim toţi banii aferenţi anului 2009, adică aproximativ 500 milioane de euro.

Partidul Naţional Liberal consideră că puterea actuală trebuie să-şi asume răspunderea pentru acest eşec!

Domnul Liviu-Bogdan Ciucă:

"Întreruperea plăţii fondurilor POSDRU"

Uniunea Europeană a întrerupt plata fondurilor POSDRU, în valoare de 3,5 miliarde de euro. Întreruperea plăţilor este făcută pe cel mult şase luni.

Autoritatea română a primit scrisoarea oficială a Comisiei Europene prin care este anunţată de întreruperea termenului de plată pentru cererile aferente ProgramuluiOperaţional Dezvoltarea Resurselor Umane (POSDRU).

Reprezentanţa Comisiei Europene în România a anunţat că directorul general al DG pentru Ocuparea Forţei de Muncă şi Afaceri Sociale din cadrul CE va emite o decizie de întrerupere a termenului de plată pentru cererile în curs din POSDRU. În Raportul anual de control 2011, Autoritatea română de audit a identificat unele deficienţe majore ale sistemului de management şi control al Programului operaţional dezvoltarea resurselor umane.

Consider că guvernanţii trebuie să explice românilor motivele care au dus la oprirea finanţării, acestea trebuie aduse la cunoştinţa românilor, pentru că acest aspect nu este unul foarte frecvent la nivelul statelor membre, iar implicaţiile suspendării plăţilor sunt dezastruoase pentru entităţile care au contactat până acum fondurile necesare dezvoltării.

Domnul Liviu-Bogdan Ciucă:

"Raportul intermediar pe justiţie"

Raportul privind mecanismele de colaborare şi control al sistemului de justiţie şi afaceri interne din România, dat publicităţii în această lună, este unul dintre cele mai bune rapoarte pe care România l-a primit de la momentul aderării la Uniunea Europeană până în prezent. Raportul vine în urma consolidării legislaţiei privind Agenţia Naţională de Integritate (ANI), adoptării legii privind răspunderea magistraţilor şi a celor patru coduri juridice.

Pentru statele europene, justiţia este o componentă de bază a patrimoniului naţional şi un mijloc de afirmare şi exercitare a drepturilor şi libertăţilor individuale, ca şi o cale de promovare a intereselor comune. Urmărind dezbaterile asupra noului Tratat european şi insistenţa unor state de a-şi păstra particularismul sistemului juridic, vom înţelege cât de departe ne aflăm de aceste realităţi. România a avut constant probleme cu aprofundarea normelor statului de drept şi ale separaţiei puterilor în stat.

Raportul intermediar pe justiţie al Comisiei Europene din februarie arată că situaţia din teren dă naştere la unele preocupări şi semnalează că în domenii-cheie, cum ar fi lupta împotriva corupţiei, s-au făcut câţiva paşi în direcţia obţinerii unor rezultate sustenabile.

În continuare lucrările şedinţei au fost conduse de doamna deputat Roberta Alma Anastase, preşedintele Camerei Deputaţilor, asistată de domnii deputaţi Dumitru Pardău şi Mihai Alexandru Voicu, secretari.

*

Doamna Roberta Alma Anastase:

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

O să vă rog să luaţi loc pentru a începe lucrările.

De fapt, continuăm lucrările de astăzi ale Camerei Deputaţilor şi anunţ că, din totalul celor 328 de deputaţi, până în acest moment şi-au înregistrat prezenţa la lucrări un număr de 168; sunt absenţi 160, din care opt participă la alte acţiuni parlamentare. În paralel cu plenul se desfăşoară, conform aprobării date de Biroul permanent, şi şedinţa Comisiei juridice.

Vă rog, pe procedură.

Domnul Mihai Alexandru Voicu:

Bună ziua!

Doamnă preşedinte,

Stimaţi colegi,

Vreau să mulţumesc de la tribuna Parlamentului celor 71 de deputaţi PDL, care s-au alăturat protestului opoziţiei, lipsind astăzi de la lucrările plenului. Acest grup masiv este condus de domnul Ioan Oltean, probabil ocupat să se ducă la tipografie să facă afişe cu el însuşi. De asemenea, mă bucur că acest grup are şi reprezentarea externă, domnul Sever Voinescu se află în Qatar, pentru a explica autorităţilor de la Doha de ce 71 de deputaţi PDL s-au alăturat protestului opoziţiei, lipsind astăzi de la plen.

Mulţumesc. (Aplauze de la balcon, unde de află reprezentanţi ai opoziţiei.)

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc şi eu. O să fiţi surprins cât de puţin timp face Sever Voinescu de la Doha până în Parlamentul României. E pe drum.

Domnul deputat Călian, vă rog.

Domnul Petru Călian:

Doamnă preşedinte,

Stimaţi colegi,

Referitor la ordinea de zi, ieri am solicitat ca Pl-x 458 să fie amânat în vederea întocmirii raportului. Datorită faptului că am intrat deja în posesia raportului, v-aş solicita ca Pl-x 458 din 27 iunie 2011 să fie introdus pe ordinea de zi la poziţia 26.

Mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

De altfel asta era solicitarea Comisiei juridice ieri pentru a face unele modificări şi reîntoarcerea la plen pe ordinea de zi.

Supun la vot această... Domnul Máté András, vă rog.

Domnul Máté András-Levente:

Doamnă preşedinte,

Stimaţi colegi,

Într-adevăr, ieri, la Comisia juridică am lucrat pentru acest proiect de lege şi am finalizat în zece minute.

Dar, chiar dacă sunt în Comisia juridică, eu astăzi încă n-am văzut raportul măcar pe masa mea, ca lider, ca să pot să-l dau colegilor să-l citească.

Cred că e important să primim aceste proiecte, chiar dacă nu respectăm regulamentul, termenul privind primirea acestor rapoarte, dar să fie în plen, măcar colegii să ştie despre ce este vorba.

Şi încă o corectură pentru procesul-verbal. Ieri, în Biroul permanent, am decis ca, într-adevăr, Comisia juridică să lucreze în ziua de luni, de la ora 16,00, paralel cu plenul - pentru ziua de luni.

Mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Era solicitarea până la epuizarea ordinii de zi, dacă... şi solicitarea era pentru a lucra în paralel cu plenul.

Domnul Toader, vă rog.

Domnul Mircea-Nicu Toader:

Doamnă preşedinte,

Stimaţi colegi,

O pauză de consultări de cinci minute.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc.

După pauză.

*

Domnul Mircea-Nicu Toader:

Doamnă preşedinte,

În urma discuţiilor cu colegii lideri de grup, am hotărât ca propunerea făcută de domnul Călian să intre în dezbatere şi la ultimul punct al ordinii de zi privind dezbaterea legilor şi iniţiativelor legislative din această zi, urmând ca rapoartele să fie puse la dispoziţia colegilor noştri în maxim o jumătate de oră. (Vociferări.)

Doamnă preşedinte,

Pe procedură.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă rog.

Domnul Mircea-Nicu Toader:

Rog colegii noştri care sunt în balcoane, dacă doresc să aibă un punct de vedere, să coboare în plen să-şi spună punctul de vedere. Totuşi, a vocifera la balcon mi se pare un lucru nedemn pentru un deputat.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Bun! Înţeleg că liderii de grup au ajuns la un punct de vedere comun, anume acela de a introduce ca ultimul punct pentru ordinea de zi de astăzi acest punct, raportul Comisiei juridice pe modificările la Codul penal.

Da. Intrăm în ordinea de zi de astăzi.

Avem poziţia 22 pe ordinea de zi: Proiectul de Lege pentru modificarea alin.(2) al art.31 din Legea nr.69/2000 privind educaţia fizică şi sportul.

Dacă din partea iniţiatorului doreşte să ia cuvântul cineva?

Domnul Călian, vă rog.

Domnul Petru Călian:

Doamnă preşedinte,

Stimaţi colegi,

Vă vorbesc în calitate de iniţiator al acestui proiect de lege.

Prezenta iniţiativă legislativă rezultă din faptul că, în momentul de faţă, semnalăm existenţa în ţară a unor cluburi sportive cu caracter polisportiv puternice şi de tradiţie, cum ar fi cluburile sportive: Dinamo, Steaua, Universitatea Cluj, Universitatea Craiova şi alte cluburi, cu mai multe secţii, care, prin aplicarea strictă a art.31 alin.(2) din Legea nr.69/2000 în forma actuală, s-ar fărâmiţa prin desprinderea acelor secţii care ar dori să dobândească statutul de profesionism.

Cluburile sportive profesioniste se organizează numai pentru o singură disciplină sportivă, ceea ce exclude din start promovarea celorlalte discipline sportive, care ar trebui să fie organizate într-o entitate profesională care să le reprezinte interesele în relaţiile cu statul, mas-media, sponsorii, agenţii de promovare ş.a.m.d.

Prin prezenta iniţiativă legislativă, cluburile sportive cu caracter polisportiv vor figura ca societăţi sportive comerciale pe acţiuni şi cărora li se va aplica statutul juridic al societăţilor comerciale cu particularităţile Legii nr.69/2000.

Astfel spus, România trebuie să ia exemplul altor ţări, precum Spania, Germania, Turcia, Italia, unde cluburile sportive deţin, pe lângă echipele de fotbal, şi echipe de volei, handbal, baschet şi au reprezentare în sporturile individuale.

Prin modificarea acestei legi, oferim şansa promovării şi altor sporturi mai puţin cunoscute, dar care încep să prindă contur, cel mai bun marketing sportiv rămânând un nume sonor ce poate fi regăsit doar într-un club sportiv profesionist, de tradiţie.

De asemenea, odată cu trecerea la profesionism, cluburile cu mai multe secţii sportive vor putea să-şi continue activitatea cu secţiile existente în cadrul clubului profesionist.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Mulţumesc.

Punctul de vedere al Guvernului, vă rog.

Doamna Doina Ofelia Melinte (preşedintele Autorităţii Naţionale pentru Tineret şi Sport):

Vă mulţumesc, doamna preşedinte.

Guvernul susţine propunerea legislativă, luând în considerare că se modifică alin.(2) din art.31.

Astfel, Guvernul susţine adoptarea acestei iniţiative legislative sub rezerva însuşirii propunerii de la alin.(2): "Cluburile sportive profesioniste se organizează pentru una sau mai multe ramuri sportive."

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Raportul comisiei, domnul deputat Kötő, vă rog.

Domnul Kötő Iosif:

Doamnă preşedinte,

Onorată asistenţă,

Comisia pentru învăţământ, ştiinţă, tineret şi sport a primit spre dezbatere şi avizare în fond proiectul de Lege pentru modificarea alin.(2) al art.31 din Legea nr.69/2000 privind educaţia fizică şi sportul.

Pentru întocmirea raportului a analizat avizul primit de la Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi, avizul Consiliului legislativ, precum şi punctul de vedere al Guvernului.

Proiectul de lege are ca obiect de reglementare modificarea alin.(2) al art.31 din Legea educaţiei fizice şi sportului nr.69/2000 cu modificările şi completările ulterioare, în sensul de a permite cluburilor sportive profesioniste să se organizeze pe mai multe discipline sportive, nu doar una singură, aşa cum este în prezent.

În funcţie de obiectul şi conţinutul său, proiectul de lege face parte din categoria legilor ordinare, potrivit prevederilor art.73 din Constituţia României, republicată.

La lucrările comisiei au fost prezenţi 20 de deputaţi din totalul de 27 de membri ai comisiei.

Potrivit prevederilor art.75 alin.(1) din Constituţia României republicată şi ale art.92 alin.(9) din Regulamentul Camerei Deputaţilor republicat, Camera Deputaţilor este Cameră decizională.

Proiectul de lege a fost adoptat de Senat în calitate de primă Cameră sesizată în şedinţa din 14 iunie 2011.

În urma dezbaterii în şedinţele din 8 februarie şi 7 iunie şi 14 noiembrie 2011, comisia a propus cu 15 voturi pentru, trei voturi împotrivă şi două abţineri adoptarea proiectului de lege cu amendamentele din anexă.

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Mulţumesc.

Dacă sunt intervenţii în cadrul dezbaterilor generale? Nu sunt, atunci intrăm în dezbaterea amendamentelor admise de comisie.

Titlul legii: Lege pentru modificarea art.31 alin.(2) din Legea nr.69/2000 privind educaţia fizică şi sportul.

Dacă sunt observaţii? Nu sunt. Adoptat.

Punctul 2, observaţii? Nu sunt. Adoptat.

Punctul 3, observaţii? Nu sunt. Adoptat.

Urmează votul final pentru acest proiect.

23. Trecem la Propunerea legislativă privind utilizarea, conservarea şi protejarea solului.

Dacă din partea iniţiatorilor doreşte să ia cineva cuvântul? Nu.

Punctul de vedere al Guvernului? Domnul Barna, vă rog.

Domnul Tanczos Barna (secretar de stat, Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale):

Mulţumesc, doamnă preşedinte.

Propunerea legislativă privind utilizarea, conservarea şi protejarea solului, un proiect de act normativ care are ca obiect de reglementare instituirea unui cadru juridic unitar pentru elaborarea unor programe, măsuri şi acţiuni privind implementarea politicii naţionale de utilizare, conservare şi protejare a solului, în contextul politicilor sectoriale pentru asigurarea utilizării durabile a acestei resurse naturale neregenerabile.

Se urmăreşte prin acest act normativ înfiinţarea centrelor regionale pentru gestionarea resurselor de sol pe lângă universităţile de ştiinţe agricole şi medicină veterinară; de asemenea, investigarea, identificarea şi evaluarea terenurilor degradate sau contaminate; restaurarea terenurilor degradate şi refacerea ecologică a terenurilor poluate, măsuri de utilizare durabilă a solului ş.a.m.d.

Guvernul susţine adoptarea propunerii legislative, însă trebuie precizat faptul că, fiind într-un an bugetar, această structură de centre regionale pentru gestionarea resurselor nu face parte încă din structura ministerului, nu este bugetată, drept urmare, prima dată când vom modifica, vom rectifica bugetul Ministerului Agriculturii, în cazul în care proiectul de lege se aprobă de către Parlament, va trebui să procedăm la modificarea bugetului şi bugetarea structurilor instituţionale respective.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Şi eu vă mulţumesc.

Raportul comisiei, vă rog.

Domnul Kelemen Atilla-Béla-László:

Mulţumesc, doamnă preşedinte.

Stimaţi colegi,

Într-adevăr, există aici raport comun înlocuitor. Dar, datorită faptului că domnul secretar de stat Tanczos a ridicat problema că nu există bugetată această problemă la ora actuală, noi credem că lămurirea problemei cere retrimiterea proiectului la comisie şi să vedem dacă în buget putem să includem şi să amenajăm ca acest proiect să meargă înainte.

Deci, în numele comisie, ca vicepreşedinte, cer retrimiterea la comisie.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Domnul deputat Negruţ Clement, vă rog.

Domnul Clement Negruţ:

Mulţumesc, doamnă preşedinte.

Stimaţi colegi,

Îmbrăţişez şi eu ideea: retrimiterea la comisie.

Aş aminti aici doar unul din motive care vin în susţinerea acestei idei. Am citit şi raportul, am parcurs şi iniţiativa legislativă. Ar trebui să ţinem cont - şi aici probabil o să vin şi cu un amendament, de terenurile afectate de activităţi antropice, fie că vorbim de industrie, agricultură chiar, dar mă refer în mod special la industria minieră.

Şi ar trebui să ţinem cont că sunt multe, chiar foarte multe terenuri şi dacă mă gândesc doar la judeţul din care provin, judeţul Alba, vă pot spune că industria minieră în mod special a adus prejudicii importante în ceea ce înseamnă degradarea solului, iar în iniţiativă nu văd nimic legat de aceste aspecte.

Mai mult decât atât, aceste terenuri ocupate cu halde de steril, iazuri de decantare sunt în administrarea Ministerului Economiei şi Comerţului, dar cred că ar fi necesar, pentru a putea fi accesate fonduri ca aceste terenuri ocupate cu aceste construcţii inginereşti, miniere, să treacă în administrarea autorităţilor publice locale, pentru a putea face proiecte şi a putea accesa fonduri.

Susţin şi eu ideea de trimitere la comisie şi completarea acestei iniţiative legislative.

Mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Domnul deputat Tabără.

Domnul Valeriu Tabără:

Mulţumesc, doamnă preşedinte.

Stimate colege, stimaţi colegi deputaţi,

Cred că e bine să o retrimitem la comisie, deşi nu am avut încă timpul necesar de a vedea care sunt cauzele pentru care se cere retrimiterea la comisie. Ceea ce vreau însă să vă spun este că legea este absolut necesară. Ea răspunde la trei deziderate. În principal, gestionarea resurselor de sol care se constituie în cea mai importantă bogăţie pe care o are această ţară.

În al doilea rând, este conservarea valorii resurselor de sol şi, de ce nu, sigur, pregătirea unor măsuri şi în perspectivă este vorba de ceea ce înseamnă un cadru legislativ pentru măsurile din viitoarea politică agricolă comună, unul dintre punctele acestei politici agricole comune referindu-se la gestionarea resurselor naturale la dispoziţia agriculturii şi economiei fiecărei ţări. Şi aici este vorba de resursele de sol, resurse de apă, respectiv resursele genetice.

Dar în al doilea rând, cadrul legal, cadrul acestei legi cred că trebuie să rămână. Pentru că este în concordanţă cu ceea ce înseamnă descentralizarea şi o eficientizare mai mare a structurilor care gestionează resursele de sol la această dată. Şi nu trebuie uitat că în cadrul Ministerului Agriculturii există surse - sigur, nu suficiente - pentru a susţine în parte anumite proiecte care trebuie făcute şi care sunt de interes naţional şi care trebuie să fie finanţate în continuare.

Pe de altă parte, legea are în vedere formarea unor specialişti pe domeniul solului, pentru că centrele acestea de gestionare regională se duc către patru mari universităţi de ştiinţe agricole care au echipe de specialişti, de altfel, singurele care mai beneficiază la această dată de un nucleu de specialişti pe domeniul respectiv. Este vorba de Universitatea de la Cluj, Universitatea de Ştiinţe Agricole Iaşi, Bucureşti, respectiv Timişoara, pentru cele patru regiuni, extrem de bine conturate şi care, repet, pot eficientiza gestionarea acestei resurse mari de sol pe care o are şi România, şi care, vreau să v-o spun, fără niciun fel de reţinere, aşa cum am făcut-o de fiecare dată, nu este păstrată la nivelul pe care ar trebui să-l avem. Nu vreau să intru în amănunte, toate la timpul lor. Dar e bine că o transferăm către comisie pentru a fi completată însă în sistemul în care să fie pregătită România pentru ceea ce înseamnă viitoarele proiecte şi elemente de gestionare a resurselor naturale pe care le avem, printre care şi solul.

Mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Mulţumesc.

Înţeleg că există, să zicem, un punct de vedere comun.

Am să supun la vot. Vă rog să introduceţi cartelele.

Retrimiterea la comisie şi termen două săptămâni.

Votul este deschis. Vă rog să votaţi.

66 de voturi pentru, niciun vot împotrivă, nicio abţinere.

24. Trecem la următorul punct pe ordinea de zi, Proiectul de Lege pentru completarea art.51 alin.(3) din Legea nr.422/2001 privind protejarea monumentelor istorice.

Dacă din partea iniţiatorilor doreşte cineva să ia cuvântul?

Domnule deputat, vă rog. Şi după aceea domnul...

Domnul Aledin Amet:

Vă mulţumesc.

Datorită faptului că au apărut noi elemente de procedură, vă rog, doamnă preşedinte, în numele Comisiei pentru cultură, să supuneţi la vot retrimiterea proiectului legislativ la comisie.

Termen: două săptămâni.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc şi eu.

Supun la vot această propunere de retrimitere la comisie, cu termen două săptămâni.

Votul este deschis. Vă rog să votaţi.

71 de voturi pentru, niciun vot împotrivă, nicio abţinere.

25. Trecem mai departe, cu Propunerea legislativă pentru completarea art.13 al Legii nr.15/1990 privind reorganizarea unităţilor economice de stat ca regii autonome şi societăţi comerciale.

Dacă din partea iniţiatorilor doreşte să ia cineva cuvântul?

Numai o secundă!

Vă rog, domnule deputat.

Domnul Florin Serghei Anghel:

Mulţumesc, doamnă preşedinte.

În numele comisiei, cerem retrimiterea proiectului la comisie, deoarece între timp a fost emisă Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.109/2011 care abrogă articolele 12, 14 din Legea nr.15, proiectul de lege referindu-se la art.13, practic, proiectul de lege a rămas fără obiect.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc.

Înţeleg că sunteţi de acord.

Domnule deputat Tinel, vă rog. Pe procedură, vă rog.

Domnul Tinel Gheorghe:

Doamnă preşedinte,

În conformitate cu prevederile art.140 alin.(4) din Regulamentul Camerei Deputaţilor care spune că "...persoanele care asistă la şedinţă trebuie să păstreze liniştea şi să se abţină de la orice manifestare de aprobare sau dezaprobare, în caz contrar fiind eliminate din sală de către forţa publică pusă la dispoziţia preşedintelui", vă rog să luaţi măsurile necesare pentru persoanele care stau în balconul sălii. Nu suntem pe stadion, nu suntem într-o arenă de sport. Rugămintea este să păstrăm un cadru decent de organizare, chiar dacă opoziţia nu vrea să participe.

Mulţumesc. (Vociferări.)

Doamna Roberta Alma Anastase:

Mulţumesc.

Domnul deputat Neacşu.

Domnul Marian Neacşu:

Vă mulţumesc, doamnă preşedinte.

Din nefericire, trebuie să-i adresez colegului meu, domnul deputat Tinel, un cuvânt şi sunt mâhnit că trebuie să fac chestia asta, dar cred că a pierdut un foarte bun prilej ca să tacă.

Acele persoane sau acei invitaţi de care discută Domnia Sa făcând referire la regulament sunt deputaţi în Parlamentul României şi sunt în exercitarea mandatului, după cum bine vă este cunoscut. (Vociferări.)

Mai mult decât atât, vociferările din sală îmi dovedesc că vă deranjează lucrul ăsta. Vă deranjează faptul că sunt în balcoane mai mulţi decât sunteţi în sală? Vă rugăm frumos să vă invitaţi oamenii, dacă vreţi să faceţi şedinţă. Aţi văzut, pe votul trecut eraţi 66 de persoane în sală pentru dezbatere, dar în schimb vă deranjează faptul că sunt tot atâţia oameni în balcoane. Sunt deputaţi în exercitarea mandatului.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Domnule deputat, vă rog eu frumos, haideţi să facem intervenţii pe procedură şi dacă se poate să nu exagerăm, adică...

Sunt mult mai puţini, dar mult mai gălăgioşi. Noi încercăm să desfăşurăm lucrările, drept pentru care o să vă rog să ne focalizăm pe ordinea noastră de zi şi să încercăm să depăşim momentele astea care eu cred că nu fac bine nici puterii, şi nici opoziţiei.

Din partea iniţiatorului solicitarea este de retrimitere la comisie.

Am să supun la vot această propunere.

Votul este deschis. Vă rog să votaţi.

70 de voturi pentru, niciun vot împotrivă, nicio abţinere.

Se întoarce la comisie.

Termen: două săptămâni.

26. Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr.21/2010 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.54/2002 privind constituirea şi menţinerea stocurilor minime de siguranţă pentru ţiţei şi produse petroliere.

Dacă iniţiatorul doreşte să ia cuvântul? Nu doreşte.

Punctul de vedere al Guvernului, vă rog.

Domnul Borbély Károly (secretar de stat, Ministerul Economiei, Comerţului şi Mediului de Afaceri):

Doamnă preşedinte,

Doamnelor şi domnilor,

Proiectul de lege are ca obiectiv de reglementare modificarea şi completarea OUG nr.54/2002 privind constituirea şi menţinerea stocurilor minime de siguranţă pentru ţiţei şi produse petroliere, intervenţiile legislative vizând stabilirea măsurilor menite să permită implementarea corespunzătoare a acquis-ului comunitar.

Modificările vizează în principal transmiterea lunară către Comisia Europeană a unui raport statistic privind îndeplinirea stocurilor minime.

Dacă în textul iniţial nivelul anual al stocurilor se realiza în proporţie de 50% de la bugetul de stat şi 50% din resursele proprii ale persoanelor juridice, din anexa la ordonanţă, odată cu modificarea textului se propune următoarea formulă: "30% din veniturile proprii ale Agenţiei pentru Rezervele Statului, completate de la bugetul de stat, şi 70% din surse proprii ale persoanelor juridice din anexa la ordonanţă."

O altă modificare este Introducerea posibilităţii realizării de stocuri minime de siguranţă pe teritoriul altor state membre, pe bază de acorduri interguvernamentale în cazul insuficienţei spaţiului de depozitare.

Şi ultima modificare este: "Reducerea stocurilor sub nivelul minim obligatoriu se poate face doar cu consultarea Comisiei Europene."

Având în vedere cele prezentate mai sus, propunem adoptarea acestui act normativ.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc.

Raportul comisiei. Domnul deputat Trăşculescu. Vă rog.

Domnul Alin Silviu Trăşculescu:

Mulţumesc, doamnă preşedinte.

Comisia a fost sesizată pe fond asupra Proiectului de Lege privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr.21/2010 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.54/2002 privind constituirea şi menţinerea stocurilor minime de siguranţă pentru ţiţei şi produse petroliere.

Senatul, în calitate de primă Cameră sesizată, a adoptat acest proiect de lege în şedinţa din 17 noiembrie 2010.

Proiectul de ordonanţă are ca obiect de reglementare modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.54/2002 privind constituirea şi menţinerea stocurilor minime de siguranţă pentru ţiţei şi produse petroliere, intervenţiile legislative vizând stabilirea măsurilor menite să permită implementarea corespunzătoare a acquis-ului comunitar corelativ politicilor europene în domeniu, potrivit obligaţiilor ce revin statului român în calitatea sa de stat membru al Uniunii Europene.

În cadrul negocierilor aferente, capitolul 14, "Energie", România şi-a asumat angajamentul de a constitui stocuri minime de ţiţei şi produse petroliere în mod etapizat, pe o perioadă de 10 ani, începând cu anul 2002. În anul 2006, directivele care reglementau aceste măsuri au fost republicate în versiune consolidată prin Directiva 2006/67 a Comisiei Europene privind obligaţia statelor membre de a menţine stocuri minime de ţiţei şi produse petroliere.

În acest context, prezentul proiect de ordonanţă a Guvernului vizează transpunerea versiunii consolidate a dispoziţiilor directivei mai sus menţionate a Uniunii Europene din 24 iulie 2006, în vederea întăririi supravegherii administrative a stocurilor minime de siguranţă pentru produsele petroliere, pentru a asigura un sistem eficient de menţinere a stocurilor de petrol şi produse petroliere pe piaţa internă.

Menţionez că Consiliul Legislativ a avizat favorabil propunerea legislativă.

Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi a avizat favorabil acest proiect de lege, la fel şi Comisia pentru buget, finanţe şi bănci.

În conformitate cu prevederile art.61 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, republicat, cu modificările şi completările ulterioare, membrii Comisiei pentru industrii şi servicii au examinat proiectul de lege în şedinţa din 29 noiembrie 2011 şi au hotărât cu unanimitate de voturi să propună plenului Camerei Deputaţilor spre dezbatere şi adoptare Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr.21/2010.

Menţionez că în raport de obiectul şi conţinutul său, acest proiect de lege face parte din categoria legilor ordinare.

Mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc şi eu.

Dacă sunt intervenţii în cadrul dezbaterilor generale? Nu sunt.

Nefiind nici amendamente, urmează şi pentru acest proiect votul final.

27. Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea art.10 din Legea nr.458/2002 privind calitatea apei potabile.

Dacă iniţiatorul doreşte să intervină? Nu.

Punctul de vedere al Guvernului?

A! Domnule Călian, vă rog.

Domnul Petru Călian:

Doamnă preşedinte,

Stimaţi colegi,

În numele Grupului parlamentar al PDL solicităm retrimiterea la comisie a acestui proiect de lege în vederea adoptării unui raport suplimentar.

Mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc.

Supun la vot propunerea de retrimitere la comisie, cu termen două săptămâni.

Votul este deschis. Vă rog să votaţi.

72 de voturi pentru, un vot împotrivă şi o abţinere.

28. Propunerea legislativă privind cooperarea României cu Oficiul European de Poliţie (Europol).

Punctul de vedere al Guvernului.

Domnul Ioan Dascălu (secretar de stat, Ministerul Administraţiei şi Internelor):

Doamnă preşedinte,

Domnilor deputaţi,

Prin prezentul proiect de act normativ se propune crearea cadrului juridic necesar aplicării Deciziei 2009/371/JAI a Consiliului din 6 aprilie 2009 privind înfiinţarea Europol, Oficiul European de Poliţie, şi se au în vedere în principal următoarele aspecte: desemnarea reprezentantului României în Consiliul de administraţie al Europol şi al supleantului acestuia; participarea personalului Europol în cadrul echipelor comune de anchetă care funcţionează pe teritoriul României, stabilirea canalelor de comunicare cu Europol, respectiv unitatea naţională Europol şi ofiţerii de legătură la Europol; stabilirea regulilor în domeniul protecţiei datelor incluse în sistemul informaţional Europol sau în alte fişiere de date ale Europol, inclusiv în raport de necesitatea respectării drepturilor persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal; asigurarea cheltuielilor efectuate în cadrul procesului de comunicare cu Europol din bugetul aprobat Ministerului Administraţiei şi Internelor, în concordanţă cu prevederile Deciziei Europol.

Punctul de vedere exprimat de către Guvern cu privire la acest proiect de act normativ este de adoptare, sub rezerva însuşirii observaţiilor formulate la punctul 2.

Potrivit raportului suplimentar elaborat de Comisia pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic a Camerei Deputaţilor asupra Propunerii legislative privind cooperarea României cu Oficiul European de Poliţie, membrii comisiei de specialitate au hotărât să supună plenului Camerei Deputaţilor adoptarea propunerii legislative în discuţie, cu amendamentele admise în raportul de referinţă.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Raportul comisiei.

Domnul Bogdan Cantaragiu:

Doamnă preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Potrivit dispoziţiilor art.75 din Constituţia României, republicată, din Regulamentul Camerei Deputaţilor, Camera Deputaţilor este Cameră decizională.

Vreau să vă amintesc că Senatul a respins iniţiativa legislativă.

Consiliul Legislativ a avizat favorabil propunerea legislativă.

Guvernul susţine adoptarea propunerii legislative.

Comisia pentru apărare a avizat favorabil propunerea legislativă şi Comisia juridică a avizat favorabil.

În temeiul prevederilor art.61 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, comisia a dezbătut propunerea legislativă sus-menţionată în şedinţa din 6 decembrie 2011.

Membrii comisiei au hotărât cu unanimitate de voturi adoptarea propunerii legislative.

De aceea vă supun adoptarea acestei propuneri.

Timp de dezbatere generală: 3 minute.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc şi eu, domnule preşedinte.

Dacă sunt intervenţii în cadrul dezbaterilor generale? Nu sunt solicitări de intervenţii. Atunci, intrăm în dezbaterea amendamentelor admise de comisie.

Titlul legii: Lege privind cooperarea României cu Oficiul European de Poliţie, Europol.

Dacă sunt observaţii? Nu sunt. Adoptat.

La punctul 2, observaţii? Nu sunt. Adoptat.

De la punctul 3 la punctul 7 nu sunt operate modificări de către comisie. Dacă dumneavoastră aveţi observaţii? Nu sunt. Adoptate.

Poziţia 8. Dacă sunt observaţii? Nu sunt. Adoptată.

De la poziţia 9 la poziţia 23, dacă dumneavoastră aveţi observaţii? Comisia nu a operat modificări. Nu sunt observaţii. Atunci sunt adoptate.

Poziţia 24. Observaţii? Nu sunt. Adoptată.

Poziţia 25. Observaţii? Nu sunt. Adoptată.

Poziţia 26. Nu sunt observaţii. Adoptată.

Poziţia 27. Nu sunt observaţii. Adoptată.

De la poziţia 27 la poziţia 41, dacă dumneavoastră aveţi observaţii. Comisia nu a operat modificări, nemodificate de comisie. Observaţii? Nu sunt. Adoptate.

Poziţia 42. Observaţii? Nu sunt. Adoptată.

Poziţia 43. Nu sunt observaţii. Adoptată.

Poziţia 44. Nu sunt observaţii. Adoptată.

Poziţia 45. Nu sunt observaţii. Adoptată.

Poziţia 46. Nu sunt observaţii. Adoptată.

Poziţia 47. Nu sunt observaţii. Adoptată.

De la 48 la 53, dacă sunt observaţii? Nu sunt. Adoptate.

54, care vizează anexa. Dacă sunt observaţii? Nu sunt. Adoptată.

Atunci, proiectul rămâne la votul final.

29. Proiectul de Lege privind transmiterea unui teren din proprietatea Statului Român şi din administrarea Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice "Gheorghe Ionescu-Şişeşti" - Staţiunea de Cercetare-Dezvoltare Agricolă Turda în proprietatea municipiului Turda şi în administrarea Consiliului Local al Municipiului Turda, judeţul Cluj.

Dacă din partea iniţiatorilor există dorinţa de a interveni? Nu.

Punctul de vedere al Guvernului, vă rog.

Domnul Tanczos Barna:

Mulţumesc, doamnă preşedinte.

Proiectul de lege propune transmiterea unei suprafeţe de teren de 27,12 hectare din proprietatea statului în administrarea municipiului Turda. Transmiterea se face prin derogare de la prevederile art.31 alin.(3) din Legea nr.45/2009 privind organizarea şi funcţionarea ASAS, potrivit căruia terenurile date în administrarea instituţiilor şi unităţilor de cercetare de drept public sunt inalineabile, insesizabile, imprescriptibile şi nu pot fi scoase din proprietatea publică şi din administrarea unităţilor de cercetare-dezvoltare decât prin lege, exceptând terenurile prevăzute la art.6 alin.(3).

Având în vedere că această prevedere se respectă, Guvernul susţine adoptarea cu amendamente a propunerii legislative. Amendamentul s-a discutat în comisie şi a fost acceptat, s-a referit la schimbarea sintagmei "din proprietatea statului român" cu sintagma "din domeniul public al statului român", s-a precizat inclusiv faptul că destinaţia terenului nu poate fi schimbată.

Drept urmare, punctul de vedere al Guvernului este cel de susţinere a adoptării cu amendamente, a prezentului act normativ.

Mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Mulţumesc şi eu.

Domnul deputat Mircia Giurgiu, după ce este raportul comisiei prezentat.

Vă rog, domnule secretar Andronache.

Domnul Gabriel Andronache:

Vă mulţumesc, doamnă preşedinte.

Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi, împreună cu Comisia pentru agricultură, silvicultură, industrie alimentară şi servicii specifice, au fost sesizate spre dezbatere în fond cu proiectul de lege amintit mai înainte. Cu privire la acest proiect de lege, Camera Deputaţilor este Cameră decizională.

Senatul, în calitate de primă Cameră sesizată, a adoptat această iniţiativă legislativă.

Consiliul Legislativ a avizat favorabil, iar Guvernul, prin punctul de vedere transmis, susţine adoptarea acestei iniţiative.

Comisia pentru administraţie publică a dat un aviz favorabil.

De asemenea, Comisia pentru învăţământ a avizat favorabil proiectul de lege.

Obiectul de reglementare v-a fost prezentat de domnul secretar de stat.

În urma dezbaterilor, membrii Comisiei juridice au hotărât să propună Camerei Deputaţilor, împreună cu membrii comisiei sesizate alături de Comisia juridică, respectiv Comisia pentru agricultură, să supună spre dezbatere şi adoptare raportul asupra proiectului de lege.

În raport cu obiectul şi conţinutul reglementării, propunerea legislativă face parte din categoria legilor organice.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Şi eu vă mulţumesc.

Dacă sunt...

Vă rog, domnule deputat Giurgiu.

Domnul Mircia Giurgiu:

Mulţumesc, doamnă preşedinte.

Stimaţi colegi,

Am depus acest proiect de lege împreună cu mai mulţi colegi parlamentari din judeţul Cluj. E vorba de sprijin pentru Primăria Turda, unde s-au investit peste 5 milioane de euro fonduri europene pentru salina de la Turda şi unde se va dezvolta această staţiune turistică.

Sper ca prin votarea acestui proiect să ajutăm autorităţile publice locale să se dezvolte, aşa cum de fapt s-a reuşit şi prin obţinerea acelei sume din fondurile europene.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Mulţumesc.

Dacă sunt alte intervenţii în cadrul dezbaterilor generale? Nu sunt.

Atunci, intrăm în dezbaterea amendamentelor admise.

Titlul legii: Lege privind transmiterea unor suprafeţe de teren din domeniul public al statului român şi din administrarea Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice "Gheorghe Ionescu-Şişeşti" - Staţiunea de Cercetare Dezvoltare Agricolă Turda în domeniul public al municipiului Turda şi în administrarea Consiliului Local al Municipiului Turda, judeţul Cluj.

Dacă sunt observaţii? Nu sunt.

Punctul 2. Observaţii? Nu sunt. Adoptat.

Punctul 3. Nu sunt observaţii. Adoptat.

Punctul 4. Nu sunt observaţii. Adoptat.

Punctul 5. Nu sunt observaţii. Adoptat.

Punctul 6. Nu sunt observaţii. Adoptat.

Punctul 7. Nu sunt observaţii. Adoptat.

Proiectul rămâne la votul final.

30. Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr.8/2008 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 138/1999 privind salarizarea şi alte drepturi ale personalului militar din instituţiile publice de apărare naţională, ordine publică şi siguranţă naţională, precum şi acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituţii, şi pentru modificarea Ordonanţei Guvernului nr. 38/2003 privind salarizarea şi alte drepturi ale poliţiştilor şi a Ordonanţei Guvernului nr. 64/2006 privind salarizarea şi alte drepturi ale funcţionarilor publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare.

Vă rog, poziţia Guvernului.

Domnul Mihai Vasile-Ozunu (secretar de stat, Ministerul Apărării Naţionale):

Mulţumesc, doamnă preşedinte.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Propunem adoptarea proiectului de lege cu amendamente, potrivit raportului comun al Comisiei pentru apărare, ordine publică şi siguranţă naţională şi Comisiei pentru muncă şi protecţie socială, în sensul respingerii ordonanţei, întrucât prevederile acesteia fie au fost abrogate, fie rezolvate prin alte legi care au apărut ulterior.

Mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Mulţumesc şi eu. Raportul comisiei, vă rog.

Domnul deputat Bădulescu.

Domnul Adrian Bădulescu:

Mulţumesc.

În conformitate cu prevederile art.95 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, Comisia pentru muncă şi protecţie socială şi Comisia pentru apărare, ordine publică şi siguranţă naţională au fost sesizate cu dezbaterea pe fond a proiectului de lege mai sus menţionat.

Proiectul de lege care ca obiect de reglementare aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 8/2008 prin care se modifică şi se completează 3 acte normative din domeniul salarizării cadrelor militare, poliţiştilor şi funcţionarilor cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare, respectiv Legea nr.138/1999, Ordonanţa Guvernului nr.38/2003 şi Ordonanţa Guvernului nr.64/2006, cu modificările şi completările ulterioare.

Proiectul de lege face parte din categoria legilor ordinare.

În conformitate cu prevederile Regulamentului Camerei Deputaţilor comisiile au dezbătut proiectul de lege în şedinţe separate.

La şedinţa Comisiei pentru apărare, ordine publică şi siguranţă naţională din 9 noiembrie 2011 au fost prezenţi 12 deputaţi din totalul de 22 de membri ai acesteia.

În urma dezbaterilor, membrii comisiei au hotărât cu majoritate de voturi adoptarea proiectului de lege cu amendamente, în sensul respingerii Ordonanţei Guvernului nr. 8/2008.

La şedinţa Comisiei pentru muncă şi protecţie socială din 29 noiembrie 2011 au fost prezenţi 25 de deputaţi din totalul de 27.

În urma dezbaterilor, membrii comisiile au hotărât cu unanimitate de voturi adoptarea proiectului de lege cu amendamente, în sensul respingerii Ordonanţei Guvernului nr. 8/2008.

Comisiile propun plenului Camerei Deputaţilor adoptarea proiectului de lege cu amendamente, în sensul respingerii ordonanţei, din următoarele considerente. Prevederile Ordonanţei Guvernului nr. 8/2008 au fost abrogate parţial prin Legea nr.330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice. În urma abrogărilor succesive, mai sunt în vigoare punctele 11, 16 din Nota la Anexa nr.1 din Legea nr.138/1999. Acestea au fost însă preluate parţial prin Legea nr.284/2010 în Nota la Anexa nr.7, "Familia ocupaţională de funcţii bugetare-apărare, ordine publică şi siguranţă naţională". Procesul de restructurare al armatei s-a finalizat la 31 decembrie 2009 şi nu se mai justifică menţinerea acestor prevederi.

Proiectul de lege a fost adoptat de Senat în şedinţa din 22 aprilie 2008. În urma finalizării dezbaterilor, Comisia pentru apărare, ordine publică şi siguranţă naţională şi Comisia pentru muncă şi protecţie socială propun plenului Camerei Deputaţilor, adoptarea cu modificări a acestui proiect de lege.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Mulţumesc.

Dacă sunt intervenţii? Nu sunt. Atunci intrăm în dezbaterea amendamentelor admise.

Titlul legii, "Lege privind respingerea Ordonanţei Guvernului nr. 8/2008 pentru modificarea şi completarea Legii nr.138/1999 privind salarizarea şi alte drepturi ale personalului militar din instituţiile publice de apărare naţională, ordine publică şi siguranţă naţională, precum şi acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituţii, şi pentru modificarea Ordonanţei Guvernului nr. 38/2003 privind salarizarea şi alte drepturi ale poliţiştilor şi a Ordonanţei Guvernului nr. 64/2006 privind salarizarea şi alte drepturi ale funcţionarilor publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciarelor".

Dacă sunt observaţii din partea dumneavoastră? Nu sunt.

Punctul 2. Observaţii? Nu sunt. Adoptat.

Punctul 3. Nu sunt observaţii. Adoptat.

Punctul 4. Nu sunt observaţii. Adoptat.

Punctul 5. Nu sunt observaţii. Adoptat.

Punctul 6. Nu sunt observaţii. Adoptat.

Proiectul rămâne la votul final.

31. Propunerea legislativă pentru modificarea alin.(2ą) din Legea nr.1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr.18/1991 şi ale Legii nr.169/1997.

Iniţiatorul doreşte să intervină, vă rog, domnul deputat Tabugan.

Domnul Ion Tabugan:

Mulţumesc, doamna preşedinte.

Din partea Comisiei pentru agricultură, păduri şi conexe...

Doamna Roberta Alma Anastase:

Nu, numai o secundă, vă referiţi la... mă interesa, înainte, dacă sunteţi şi iniţiator al legii.

Domnul Ion Tabugan:

Nu, am spus că nu.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Nu. Atunci, vă rog eu mult ca intervenţiile să fie după prezentarea poziţiei Guvernului.

Iniţiator? Domnul Giurgiu. Nu, domnule Sever, numai o secundă. Domnule Sever Voinescu, vă rog să-l salutaţi pe domnul Voicu că vrea să vadă, să vă vadă că v-aţi întors... repede... Cum l-a chemat, cum a venit.

Vă rog, domnule deputat Giurgiu.

Domnul Mircia Giurgiu:

Mulţumesc, doamna preşedinte.

Stimaţi colegi,

Am iniţiat acest proiect de lege împreună cu mai mulţi colegi din Comisia pentru agricultură şi în urma discuţiilor pe care le-am avut, am considerat că e bine să îl retrimitem la comisie pentru a mai rezolva câteva probleme care, deocamdată, sunt cu semn de întrebare.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc şi eu.

Grupurile politice? Poziţia Guvernului? Da, deci susţineţi acelaşi punct de a întoarce la comisie.

Vă rog, imediat, domnule deputat.

Domnul deputat Tabugan şi după aceea.

Domnul Ion Tabugan:

Vă mulţumesc, doamna preşedinte.

Dorim retrimiterea la comisie pe motivul că trebuie completată fundamentarea privind comasarea celor două terenuri din judeţele Mehedinţi şi Bacău privind terenurile forestiere ale Academiei Române, şi cerem, prin aceasta, ministerului de resort - păduri şi mediu, prin administratorul autorizat al pădurilor statului - ROMSILVA - să ne prezinte un punct de vedere oficial, să ajungă la comisie, că până la această dată noi nu avem. Şi cer un termen de două săptămâni.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Mulţumesc şi eu.

Domnul deputat Tinel.

Domnul Tinel Gheorghe:

Mulţumesc, doamna preşedinte.

Stimaţi colegi,

Vă reamintesc că acest proiect de lege în noiembrie anul trecut a mai fost reîntors o dată la comisie. Am chemat atunci toţi factorii responsabili, prin factori responsabili înţelegând ministerul de resort, cel care gestionează, care se ocupă de politicile în domeniu şi cel care urma să fie beneficiarul acestei legi.

Eu cred că în comisia de specialitate, cu factorii responsabili, atât cu ministerul, s-a putut trage o concluzie referitoare la punerea în practică a acestui proiect de lege. Dar dacă iniţiatorul solicită încă două săptămâni pentru ca şi administratorul fondului forestier naţional să exprime un punct de vedere, atunci, într-adevăr, şi grupul parlamentar al Partidului Democrat Liberal susţine acest punct de vedere, dar să considerăm şi să luăm în calcul că ar trebui să fie ultimul termen pentru a rezolva această lege.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Mulţumesc şi eu.

Am să supun la vot retrimiterea la comisie.

Votul este deschis, vă rog să votaţi.

72 de voturi pentru, niciun vot împotrivă şi două abţineri.

Domnule deputat Sever Voinescu, înţeleg, drept la replică.

Domnul Sever Voinescu-Cotoi:

Doamnă preşedinte,

Domnilor colegi,

Întâi îmi cer scuze pentru întârziere, dar am fost informat - şi sunt convins că aşa a fost - că domnul Voicu, la începutul şedinţei, a spus că aş fi în Qatar să vorbesc despre USL acolo. Nu sunt în Qatar, probabil că domnia sa ştie de la Antena 3 lucrurile astea, nu sunt în Qatar, sunt aici, vorbesc despre USL aici. Şi, pentru domnul Voicu, care întotdeauna a fost un coleg pe care l-am respectat, nu înţeleg de ce intră în jocurile astea, am un sfat: să nu fie penibil! Să joace politic, să facă tot ce are de făcut, dar să nu fie penibil!

Vă mulţumesc. (Aplauze.)

Doamna Roberta Alma Anastase:

Mulţumesc. O pauză bine venită, vorbeşte opoziţia, domnul Mihai Voicu, vă rog.

Domnul Mihai Alexandru Voicu:

Doamnă preşedinte,

Stimaţi colegi,

Într-adevăr, domnul Sever Voinescu nu se află în Qatar, ci urmează să se ducă în Qatar, sunt convins că acele 4 zile pe care le va petrece la căldură sunt pentru o conferinţă extrem de importantă şi astfel justifică 4 zile de întrerupere de conferinţe de presă în care, de obicei, face socoteli despre cheltuielile Parlamentului pentru lucruri extrem de utile, de exemplu plecatul în Qatar. (Aplauze.)

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă propun să mergem mai departe după această întrerupere care a dat mai multă viaţă dezbaterii noastre.

32. Proiectul de Lege privind desfăşurarea activităţii de picnic. Iată adaptat subiectului. Dacă din partea iniţiatorului doreşte cineva să ia cuvântul.

Vă rog, domnule deputat Korodi.

Domnul Korodi Attila:

Mulţumesc, doamna preşedinte.

Stimate doamne şi domni colegi,

Este un act normativ care este rezultatul unei colaborări cu societatea civilă şi patru colegi din patru partide politice diferite, pentru că credem că este nevoie ca această activitate să se regăsească, cu o abordare foarte concretă şi pragmatică, în legislaţia României, fiind unul din factorii de poluare semnificativă în anumite perioade ale anului, pe lângă marile municipalităţi ale României şi nu numai.

Din cauza aceasta, mulţumesc atât Senatului, cât şi Comisiei pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic pentru aportul adus textului actului normativ, colegii din Comisia pentru administraţie, după părerea mea, chiar dacă poate cu anumite elemente nu neapărat suntem de acord, dar au dus o contribuţie care pot să o facă aplicabilă.

De aceea, vă propun, stimaţi colegi, să aprobăm acest proiect de lege şi să ne asumăm, împreună cu administraţiile locale, aplicarea acestuia corespunzătoare.

Mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Mulţumesc.

Doamna deputat Sulfina Barbu, vă rog.

Doamna Sulfina Barbu:

Doamnă preşedinte,

Stimaţi colegi,

N-am să repet ce a spus colegul Korodi, având în vedere că este o iniţiativă legislativă susţinută de toate partidele parlamentare, am convingerea că şi colegii de la PNL şi PSD vor venit la votul final să voteze această iniţiativă care este necesară, care acoperă o zonă în care nu exista reglementare şi care sunt convinsă că va aduce succes şi colegilor din opoziţie, nu numai celor de la putere, prin aplicarea ei la nivel local. Repet şi eu aici că este extrem de importantă colaborarea cu autorităţile locale pentru ca ea să devină aplicabilă.

Şi eu vă rog să susţinem această iniţiativă şi fiecare dintre dumneavoastră să o promoveze în colegiul din care a fost trimis de către cetăţeni în Parlamentul României.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Mulţumesc şi eu.

Dacă există o poziţie a Guvernului. Vă rog, domnule secretar de stat.

Domnul Cristian Apostol (secretar de stat, Ministerul Mediului şi Pădurilor):

Mulţumesc, doamna preşedinte.

Este o lege bine-venită pentru mediu, este o lege care vine şi reglementează unele aspecte care la un moment dat erau lăsate la nivelul autorităţilor locale şi care ştim foarte bine că de multe ori autoritatea locală încerca să fie permisivă, poate, cu cei care trăiau în acea zonă.

Dar mediul aparţine tuturor, mediul nu este numai al celor locali, mediul este al tuturor din această ţară. Susţinem această iniţiativă şi suntem bucuroşi că o putem adopta astăzi.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Mulţumesc.

Raportul comisiei. Domnule preşedinte Cantaragiu, vă rog.

Domnul Bogdan Cantaragiu:

Raport asupra Proiectului de Lege privind desfăşurarea activităţii de picnic.

La întocmirea prezentului raport comisia a avut în vedere avizul favorabil al Consiliului Legislativ şi punctul de vedere favorabil al Guvernului.

Proiectul de lege a fost adoptat de Senat în şedinţa din 31 octombrie 2011.

Camera Deputaţilor este Cameră decizională.

În urma examinării iniţiativei legislative şi a opiniilor exprimate de către membrii comisiei, s-a hotărât cu majoritate de voturi adoptarea proiectului de lege, cu amendamente admise, prezentate în anexa la prezentul raport.

Proiectul de lege face parte din categoria legilor ordinare.

Dezbateri generale, 3 minute.

Mulţumesc, doamna preşedinte.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Mulţumesc.

Dacă sunt intervenţii în cadrul dezbaterilor generale? Nu sunt.

Atunci, intrăm în dezbaterea pe articole. Lege privind desfăşurarea activităţilor de picnic. Observaţii? Nu sunt. Adoptat.

Poziţia 2, dacă sunt observaţii? Nu sunt. Adoptată.

Poziţia 3. Nu sunt observaţii. Adoptată.

Poziţia 4. Nu sunt observaţii. Adoptată.

Dacă sunt observaţii până la poziţia 13? Nu sunt. Adoptate.

Poziţia 14. Nu sunt observaţii. Adoptată.

Poziţia 15. Nu sunt observaţii. Adoptată.

33. Propunerea legislativă privind modificarea Legii nr. 24/2007 privind reglementarea şi administrarea spaţiilor verzi din intravilanul localităţilor. Dacă din partea iniţiatorilor doreşte să ia cuvântul cineva? Nu.

Punctul de vedere al Guvernului? Vă rog, domnule Apostol.

Domnul Cristian Apostol:

Mulţumesc, doamna preşedinte.

Guvernul susţine adoptarea prezentei propuneri legislative, cu amendamentele formulate în comisie.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Mulţumesc.

Raportul comisiei?

Domnul Cantaragiu, raportul comisiei?

Domnul Bogdan Cantaragiu:

Doamnă preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Raport asupra Propunerii legislative privind modificarea Legii nr.24/2007 privind reglementarea şi administrarea spaţiilor verzi din intravilanul localităţilor.

La întocmirea prezentului raport suplimentar, comisia a avut în vedere avizul favorabil al Consiliului Legislativ, avizul favorabil al Comisiei pentru agricultură, silvicultură, industrie alimentară şi servicii specifice, avizul favorabil al Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi, avizul favorabil al Comisiei pentru buget, finanţe şi bănci asupra proiectului şi punctul de vedere favorabil al Guvernului.

Camera Deputaţilor este Cameră decizională.

Senatul, în calitate de primă Cameră sesizată, a respins propunerea legislativă în şedinţa din 21 februarie 2011.

Comisia a reexaminat propunerea legislativă, împreună cu raportul aferent, în şedinţa din 28 noiembrie 2011. Proiectul de lege face parte din categoria legilor ordinare.

În urma dezbaterilor, membrii comisiei au hotărât în unanimitate de voturi să propună plenului Camerei Deputaţilor adoptarea prezentului raport.

Doamnă preşedinte, pentru claritatea textului, la pct.9 din raport, este necesară reformularea ultimei părţi a art.18 alin.(6), textul: "privind construcţiile de locuinţe sociale, obiectivele sociale de învăţământ, sănătate, protecţie şi asistenţă socială, construcţiile organizaţiilor neguvernamentale, precum şi de administraţie publică şi pentru autorităţile judecătoreşti" se înlocuieşte cu textul: "privind construcţiile locuinţelor sociale, obiectivelor sociale de învăţământ, sănătate, protecţie şi asistenţă socială, organizaţiilor neguvernamentale, precum şi administraţiei publice şi autorităţilor judecătoreşti".

Timp de dezbatere generală, 3 minute.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Şi eu.

Stenograma a consemnat sesizările cu caracter tehnic, amendamentele cu caracter tehnic pe care le-aţi anunţat.

Intrăm în dezbaterea generală. Sunt intervenţii în cadrul dezbaterii generale? Nu, atunci intrăm în dezbaterea amendamentelor admise.

La poziţia 1 este titlul legii, "Lege pentru modificarea şi completarea Legii nr.24/2007 privind reglementarea şi administrarea spaţiilor vezi din intravilanul localităţilor".

Observaţii? Nu sunt. Adoptată.

Poziţia 2. Nu sunt observaţii. Adoptată.

Poziţiile 3, 4, 5 şi 6. Dacă sunt observaţii? Nu sunt. Adoptate.

Poziţia 7. Nu sunt observaţii. Adoptată.

Poziţia 8. Nu sunt observaţii. Adoptată.

Poziţiile 9, 10 şi 11. Dacă sunt observaţii? Nu sunt. Adoptate.

34. Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 24/2011 privind unele măsuri în domeniul evaluării bunurilor. Dacă există intervenţii din partea iniţiatorului? Nu.

Domnule deputat Călian, vă rog.

Domnul Petru Călian:

Doamnă preşedinte,

Solicităm retrimiterea la comisie a acestui act normativ pentru 2 săptămâni, astfel încât să mai aducem unele modificări, modificări rezultate în urma discuţiilor cu Ministerul Finanţelor Publice.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă rog să pregătiţi cartelele. Supun votului dumneavoastră retrimiterea la comisie. Termen 2 săptămâni. Votul este deschis. Vă rog să votaţi.

76 de voturi pentru, un vot împotrivă şi nicio abţinere.

35. Proiectul de Lege pentru modificarea şi completarea Legii nr.571 din 2003.

Dacă din partea iniţiatorului doreşte să ia cineva cuvântul. Nu. Punctul de vedere al Guvernului?

Vă rog, domnule Ghizdeanu.

Domnul Ion Ghizdeanu (preşedintele Comisiei Naţionale pentru Prognoză):

Mulţumesc, doamna preşedinte.

Propunerea legislativă are ca obiect de reglementare scutirea de plată a impozitului de 1%, calculat al valoarea masei succesorale, pentru cazurile în care, din motive independente de voinţa moştenitorului, nu se realizează în termenul legal de doi ani această transmitere de proprietate.

Având în vedere motivaţiile legate de prevederile legii anterioare, Guvernul nu susţine adoptarea acestei iniţiative legislative.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Mulţumesc şi eu.

Raportul comisiei? Vă rog. Domnul deputat Niţu.

Domnul Adrian Henorel Niţu:

Doamnă preşedintă,

Raport asupra Proiectului de Lege pentru modificarea şi completarea Legii nr.571 din 22 decembrie 2003, respectiv Codul fiscal. Proiectul prezent de lege are ca obiect de reglementare scutirea de la plata impozitului de 1%, calculat la valoarea masei succesorale, datorat de moştenitorii care, din motive independente de voinţa lor, nu au finalizat în termen de doi ani procedura succesorală.

Proiectul de lege a fost adoptat de Senat în şedinţa din 28 noiembrie 2011. Guvernul nu susţine, aşa cum aţi auzit, adoptarea acestei iniţiative legislative.

Acest proiect de lege este de competenţa decizională a Camerei Deputaţilor şi face parte din categoria legilor ordinare. Raportul comisiei a fost adoptat cu majoritatea membrilor prezenţi la dezbatere.

Comisia propune supunerea spre dezbatere şi adoptarea plenului Camerei Deputaţilor a Proiectului de Lege pentru modificare aşi completarea Legii nr.571 din 22.decembrie 2003, Codul fiscal, cu amendamentele prezentate în anexă.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc.

Intervenţii în cadrul dezbaterilor generale nu sunt. Atunci intrăm în dezbaterea pe articole. "Lege pentru completarea art. 77ą din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal".

Observaţii? Nu sunt. Adoptat.

Punctul 2. Observaţii? Nu sunt. Adoptat.

Trecem la punctul 5. Proiectul de Lege pentru modificarea Codului penal şi al Legii nr.286 din 2009 privind Codul penal.

Din partea iniţiatorilor nu doreşte să ia cuvântul nimeni.

Punctul de vedere al Guvernului pe modificările la Codul penal?

Doamna Lidia Barac (secretar de stat, Ministerul Justiţiei):

Mulţumesc, doamnă preşedinte.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Guvernul susţine raportul Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi a Camerei Deputaţilor privind această iniţiativă legislativă care apără valorile sociale fundamentale în România, precum viaţa persoanei.

Propunerea este în acord şi cu legislaţia identificată în alte state. Vreau numai să spun că de exemplu în Suedia, toate infracţiunile sunt imprescriptibile.

Prin urmare, vă rugăm să adoptaţi acest raport al Comisiei juridice.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc şi eu.

Raportul comisiei, vă rog, domnule deputat Andronache.

Domnul Gabriel Andronache:

Vă mulţumesc, doamna preşedinte.

În temeiul dispoziţiilor art.95 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi a fost sesizată spre dezbatere în fond cu Proiectul de Lege pentru modificarea Codului penal şi a Legii nr.286/2009 privind Codul penal.

Camera Deputaţilor, conform art.75 din Constituţie, este Cameră decizională. Senatul a adoptat proiectul de lege.

Consiliul Legislativ a avizat favorabil iniţiativa legislativă, iar Guvernul susţine adoptarea iniţiativei, după cum a precizat şi doamna secretar de stat Barac.

Comisia pentru drepturile omului, culte şi problemele minorităţilor naţionale a avizat favorabil iniţiative legislativă. Cu privire la obiectul de reglementare, acesta v-a fost prezentat de doamna secretar de stat.

În urma examinării iniţiativei legislative şi a opiniilor exprimate de către membrii comisiei s-a hotărât cu unanimitate de voturi să se supună plenului Camerei Deputaţilor, spre dezbatere şi adoptare, proiectul de lege în forma adoptată de Senatul României.

În raport cu obiectul şi conţinutul său, proiectul de lege face parte din categoria legilor organice.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Mulţumesc.

Dacă sunt intervenţii în cadrul dezbaterilor generale? Domnul deputat Ovidiu Ganţ. Vă rog.

Domnul Ovidiu Victor Ganţ:

Stimată doamnă preşedinte,

Stimate colege,

Stimaţi colegi,

Am venit în faţa dumneavoastră în numele Grupului parlamentar al minorităţilor naţionale, dar şi pentru că sunt unul dintre cosemnatarii proiectului respectiv. Pornind de la faptul că dreptul la viaţă este valoarea supremă pe care legea trebuie s-o protejeze, iniţiatorii au propus Parlamentului spre adoptare, de fapt, ideea imprescriptibilităţii infracţiunii de omor, a infracţiunilor care au ca urmare moartea cuiva.

Noi credem şi suntem convinşi de faptul că acest demers este un demers important în sine, pornind de la acest drept fundamental şi de la faptul că legea trebuie să protejeze înainte de orice viaţa, dreptul fiind consacrat şi în lunga listă a drepturilor omului, la poziţia 1, dacă vreţi.

În consecinţă, aşa cum spuneam, în sine, credem că este bine ca Parlamentul României să adopte această iniţiativă. Dar şi pornind de la faptul că nu suntem singur în faţa acestei situaţii, vă rog să aveţi în vedere faptul că multe state din lume, pornind de la Uniunea Europeană, ca să dau doar exemplul Germaniei, Austriei, Danemarcei şi aşa mai departe, dar şi în rest, Statele Unite ale Americii, de exemplu, au această prevedere a imprescriptibilităţii infracţiunilor de omor, cred că şi România e bine să se alinieze acestei situaţii. N-am avut acest lucru, îl vom avea, ştiinţa a evoluat foarte mult la decenii după comiterea unor astfel de infracţiuni, ştiinţa poate dovedi cine este făptaşul, chiar dacă la vremea respectivă acesta nu a fost descoperit, probele ADN sunt un exemplu arhicunoscut în acest sens. În plus, credem că această prevedere trebuie să se refere şi la executarea pedepsei, nu numai la condamnare, dar şi la faptul că dacă aceasta se produce, condamnarea, în speţă, şi executarea trebuie să se întâmple, nu să se sustragă făptaşul executării pedepsei.

De aceea, evident, Grupul parlamentar al minorităţilor naţionale va susţine această iniţiativă.

Vă mulţumesc frumos.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Domnul deputat Sever Voinescu.

Domnul Sever Voinescu-Cotoi:

Vă mulţumesc, doamna preşedinte.

Nu vin decât să întăresc cele spuse de colegul nostru, domnul Ganţ, pentru că a sesizat foarte bine argumentele care ne-au determinat să iniţiem acest proiect de lege. Este vorba, până la urmă, despre aducerea în legislaţia penală şi în regulile dreptului penal a ideii, cu care suntem toţi de acord, că dreptul la viaţă este fundamental, este inalienabil, şi că dreptul nu trebuie să precupeţească niciun fel de efort de coerciţie pentru a-l proteja.

Nu suntem singuri, într-adevăr, dimpotrivă, eram printre puţinele ţări din Uniunea Europeană care aplicau prescripţia atât în privinţa răspunderii penale, cât şi în privinţa executării pedepsei pentru acest gen de infracţiuni.

De asemenea, acest lucru, după cum ştiţi, se realizează şi se va realiza şi mai bine, după acest proiect de lege, şi în ceea ce priveşte infracţiunile contra păcii şi omenirii. Acolo vorbim despre un tratat internaţional, sub egida Organizaţiei Naţiunilor Unite, semnat încă imediat după al Doilea Război Mondial, dar până astăzi niciodată pus cu adevărat în legislaţia noastră penală.

Deci, practic, nu facem decât, pe de o parte, să consacrăm un principiu în care credem, şi, pe de altă parte, să aducem şi în legislaţia noastră penală ceva ce România s-a angajat încă din 1946 să facă.

Vă mulţumesc mult, şi sunt convins că toate grupurile vor susţine acest proiect, pentru că printre iniţiatori se află oameni, colegi din toate grupurile, această chestiune fiind o chestiune, până la urmă, dincolo de politică, şi adresându-se forului fundamental de credinţe ale fiecăruia dintre noi.

Vă mulţumesc mult.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Şi eu vă mulţumesc.

Domnul deputat Máté András-Levente.

Domnul Máté András-Levente:

Doamnă preşedinte,

Am fost de acord să fie inclus pe ordinea de zi, pentru că s-a distribuit raportul şi toată lumea a primit, respectând, astfel, regulamentul.

Grupul parlamentar al UDMR va susţine acest proiect de lege. Într-adevăr, imprescriptibilitatea răspunderii penale şi a executării pedepsei pentru aceste infracţiuni de omor, omor deosebit de grav sau genocid trebuie să fie... într-adevăr răspunderea să existe, indiferent de data când sunt identificaţi şi traşi la răspundere autorii. Mai ales, credem că trebuie să adoptăm acest proiect de lege, pentru că este în concordanţă şi dispoziţiile sunt în coordonare cu Convenţia asupra imprescriptibilităţii crimelor de război şi a crimelor asupra umanităţii, adoptate de Adunarea Generală a Organizaţiei Naţiunilor Unite, încă din anul 1968.

Vă mulţumesc mult.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc şi eu.

Nu mai sunt alte intervenţii în cadrul dezbaterilor generale? Nefiind nici amendamente, urmează votul final.

Acum intrăm în pauză.

La ora 12,30 ne revedem în plen, pentru sesiunea de vot final.

Vă mulţumesc.

După pauză

Lucrările au fost conduse de domnul deputat Ioan Oltean, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor, asistat de domnii deputaţi Dumitru Pardău şi Mihai Alexandru Voicu, secretari ai Camerei Deputaţilor.

*

Domnul Ioan Oltean:

Stimaţi colegi,

Vă rog să ocupaţi locurile în sala de şedinţă, şi la balcoane, daţi-mi voie să vă salut, stimaţi colegi.

Stimaţi colegi,

O să citim puţin catalogul Camerei Deputaţilor.

Domnule Mircea Toader, doriţi să interveniţi? Vă rog.

Domnul Mircea-Nicu Toader:

Domnule preşedinte de şedinţă,

Stimaţi colegi,

Pe procedură, pentru a elimina oricare suspiciune şi colegii noştri din balcoane să vadă, facem apel nominal, vă rog.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule lider.

Îl rog pe unul dintre secretari, pe domnul Mihai Voicu, să citească catalogul.

Îi rog şi pe colegii de la balcon să coboare, ca să poată fi trecuţi în lista de prezenţă.

Domnule secretar general, vă rog.

Domnule profesor, daţi-mi voie să vă salut şi să vă rog să coborâţi în sală. Să nu uitaţi că orice urcuş are şi un coborâş!

Vă rog, domnule secretar, să faceţi prezenţa.

Vă rog să aveţi în vedere că balcoanele fac parte din sală. Cei prezenţi acolo vor fi consideraţi prezenţi la şedinţă.

Domnul Mihai Alexandru Voicu:

Adomniţei Cristian Mihai - absent
Albu Gheorghe - prezent
Alecu Valeriu - prezent
Almăjanu Marin - absent
Amet Aledin - prezent
Ana Gheorghe - absent
Anastase Roberta Alma - prezentă
Andon Sergiu - absent
Andronache Gabriel - prezent
Anghel Florin Serghei - prezent
Antal István - prezent
Antochi Gheorghe - absent
Apostolache Mihai Cristian - prezent
Ardeleanu Sanda-Maria - prezentă
Arion Viorel - prezent
Atanasiu Teodor - absent
Avram Marian - prezent
Axenie Carmen - prezentă
Balan Ioan - absent
Balcan Viorel - prezent
Banu Mihai - prezent
Barbu Sulfina - prezentă
Barna Maria Eugenia - prezentă
Bădălan Eugen - prezent
Bădulescu Adrian - prezent
Bănicioiu Nicolae - absent
Bărbulescu Daniel-Ionuţ - prezent
Bejinariu Eugen - absent
Berci Vasile - absent
Béres Ştefan Vasile - prezent
Blaga Iosif Veniamin - prezent
Bleotu Vasile - absent
Boabeş Dumitru - absent
Bobeş Marin - absent
Bode Lucian Nicolae - prezent
Boghicevici Claudia - prezentă
Boiangiu Victor - prezent
Boldea Mihail - absent
Borbély László - absent
Bordeianu Dan - absent
Bostan Emil - prezent
Bot Octavian - absent
Botiş Ioan-Nelu - prezent
Boureanu Cristian Alexandru - absent
Brătianu Matei Radu - absent
Brînză William Gabriel - prezent
Buciuta Ştefan - absent
Bud Nicolae - prezent
Buda Daniel - prezent
Buda Viorel-Vasile - absent
Budurescu Daniel-Stamate - absent
Buhăianu-Obuf Cătălin Ovidiu - prezent
Buican Cristian - absent
Burcău Doina - absentă
Burlacu Cristian-Ion - prezent
Burnei Ion - absent
Buta Sorin Gheorghe - prezent
Calimente Mihăiţă - absent
Canacheu Costică - prezent
Cantaragiu Bogdan - prezent
Cazan Mircea Vasile - absent
Călian Petru - prezent
Călin Ion - absent
Cărare Viorel - prezent
Câmpeanu Mariana - absentă
Chircu Doiniţa-Mariana - prezentă
Chirilă Constantin - prezent
Chiriţă Dumitru - absent
Chisăliţă Ioan Narcis - absent
Chiţoiu Daniel - absent
Chiuariu Tudor-Alexandru - absent
Cindrea Ioan - absent
Ciobanu Gheorghe - prezent
Ciocan Gheorghe - absent
Cionca-Arghir Iustin-Marinel - prezent
Ciucă Liviu-Bogdan - absent
Ciuhodaru Tudor - prezent
Coclici Radu Eugeniu - absent
Coroamă Gheorghe - prezent
Covaci Dorel - absent
Cristea Victor - absent
Cristian Horia - absent
Croitoru Cătălin - prezent
Damian Ioan - absent
Dascălu Constantin - prezent
Derzsi Ákos - prezent
Dobre Ciprian Minodor - absent
Dobre Cristina Elena - prezentă
Dobre Victor Paul - absent
Dolineaschi Andrei - absent
Donţu Mihai-Aurel - absent
Dragomir Gheorghe - absent
Drăghici Mircea-Gheorghe - absent
Drăghici Sonia-Maria - absentă
Drăgulescu Iosif Ştefan - prezent
Dugulescu Marius Cristinel - prezent
Dumitrache Ileana Cristina - absentă
Dumitrescu Cristian-Sorin - absent
Dumitrică George Ionuţ - absent
Dumitru Georgică - prezent
Dumitru Ion - absent
Duşa Mircea - absent
Edler András György - prezent
Erdei Dolóczki István - prezent
Farago Petru - prezent
Farkas Anna-Lili - prezentă
Fenechiu Relu - absent
Firczak Gheorghe - prezent
Florea Damian - absent
Florescu Adrian - prezent
Fuia Stelian - prezent
Gabor Gheorghe - absent
Ganţ Ovidiu Victor - prezent
Gavrilescu Graţiela Leocadia - absentă
Geantă Florian Daniel - absent
Georgescu Filip - absent
Gerea Andrei Dominic - absent
Gheorghe Tinel - prezent
Gherasim Vasile - prezent
Ghiţă Cornel - prezent
Ghiţă-Eftemie Stelian - prezent
Ghiveciu Marian - absent
Giurgiu Mircia - prezent
Gliga Vasile Ghiorghe - absent
Göndör Marius-Sorin - prezent
Gorghiu Alina-Ştefania - absentă
Gospodaru Gabriel-Dan - prezent
Grama Horia - absent
Grosaru Mircea - absent
Gurzău Adrian - prezent
Gust Băloşin Florentin - absent
Hogea Gheorghe - prezent
Holban Titi - absent
Holdiş Ioan - prezent
Horj Pavel - absent
Hrebenciuc Viorel - absent
Iacob Ridzi Monica Maria - prezentă
Iacob Strugaru Stelică - prezent
Ialomiţianu Gheorghe - prezent
Iancu Iulian - absent
Ibram Iusein - prezent
Iftime Dragoş-Adrian - prezent
Ignat Miron - prezent
Ionescu George - prezent
Iordache Florin - absent
Iordache Luminiţa - prezentă
Iorguş Zanfir - prezent
Irimescu Mircea - absent
Itu Cornel - absent
Jipa Florina Ruxandra - absentă
Jolţa Nicolae - prezent
Kelemen Atilla Béla-László - prezent
Kelemen Hunor - prezent
Kerekes Károly - absent
Korodi Attila - prezent
Kötö Iosif - prezent
Leşe Doru Braşoan - prezent
Liga Dănuţ - prezent
Longher Ghervazen - prezent
Lubanovici Mircea - prezent
Luca Ciprian-Florin - absent
Lup Silvestru Mircea - absent
Lupu Mihai - absent
Macaleţi Costică - absent
Manda Iulian Claudiu - absent
Manolescu Oana - prezentă
Marian Dan Mihai - prezent
Marin Mircea - prezent
Marinescu Antonella - absentă
Martin Eduard-Stelian - absent
Márton Árpád-Francisc - prezent
Máté András-Levente - prezent
Mazilu Constantin - prezent
Merka Adrian-Miroslav - prezent
Militaru Constantin Severus - prezent
Mircovici Niculae - prezent
Mitrea Manuela - absentă
Mocanu Adrian - absent
Mocanu Vasile - absent
Mocioalcă Ion - absent
Moldovan Carmen Ileana - absentă
Moldovan Emil Radu - absent
Morega Dan Ilie - absent
Motreanu Dan-Ştefan - absent
Movilă Petru - prezent
Munteanu Ioan - prezent
Mustea-Şerban Răzvan - prezent
Nassar Rodica - absent
Năstase Adrian - absent
Neacşu Marian - absent
Nechifor Cătălin-Ioan - absent
Neculai Marius - prezent
Negoiţă Robert Sorin - absent
Negruţ Clement - prezent
Nica Dan - absent
Nica Nicolae-Ciprian - absent
Nicolăescu Gheorghe-Eugen - absent
Nicolicea Eugen - prezent
Niculescu Duvăz Bogdan Nicolae - absent
Niculescu-Mizil Ştefănescu Tohme Oana - absentă
Nistor Laurenţiu - absent
Niţă Constantin - absent
Niţu Adrian Henorel - prezent
Nosa Iuliu - absent
Novac Cornelia Brînduşa - prezentă
Oajdea Daniel Vasile - prezent
Olar Corneliu - prezent
Olosz Gergely - prezent
Oltean Ioan - prezent
Oprea Gabriel - prezent
Oprişcan Mihai Doru - prezent
Orban Ludovic - absent
Pál Árpád - absent
Palaşcă Viorel - absent
Palăr Ionel - absent
Paleologu Theodor - prezent
Pambuccian Varujan - prezent
Pandele Sorin Andi - absent
Panţîru Tudor - absent
Pardău Dumitru - prezent
Păduraru Nicuşor - prezent
Păsat Dan - prezent
Păun Nicolae - prezent
Pâslaru Florin-Costin - absent
Petö Csilla-Mária - prezentă
Petrescu Cristian - prezent
Petrescu Petre - absent
Pieptea Cornel - absent
Pirpiliu Ştefan Daniel - prezent
Plăiaşu Gabriel - absent
Pocora Cristina-Ancuţa - absentă
Ponta Victor-Viorel - absent
Pop Georgian - absent
Pop Virgil - absent
Popa Florian - absent
Popa Octavian-Marius - absent
Popeangă Vasile - absent
Popescu Adrian - prezent
Popescu Cosmin Mihai - prezent
Popescu Dan-Mircea - absent
Popescu-Tăriceanu Călin Constantin Anton - absent
Popov Duşan - prezent
Popoviciu Alin Augustin Florin - absent
Postolachi Florin - prezent
Potor Călin - absent
Preda Cezar-Florin - prezent
Prigoană Vasile-Silviu - prezent
Radan Mihai - prezent
Rădulescu Adrian - prezent
Răţoi Neculai - absent
Rebenciuc Neculai - prezent
Resmeriţă Cornel-Cristian - absent
Riviş-Tipei Lucian - prezent
Rizea Cristian - absent
Rogin Marius - prezent
Roman Gheorghe - prezent
Roman Ioan Sorin - absent
Roşca Lucreţia - absent
Rusu Valentin - prezent
Sava Andrei-Valentin - prezent
Săniuţă Marian-Florian - prezent
Săpunaru Nini - absent
Sârbu Marian - prezent
Scutaru Adrian George - absent
Seremi Ştefan - prezent
Seres Dénes - prezent
Socaciu Victor - absent
Solomon Adrian - absent
Soporan Vasile Filip - prezent
Spînu Teodor-Marius - prezent
Stan Ioan - absent
Stan Ion - absent
Stan Nicolae - absent
Stanciu Anghel - absent
Stavrositu Maria - prezentă
Steriu Valeriu-Andrei - prezent
Stoica Mihaela - prezentă
Stragea Sorin Constantin - absent
Stroe Ionuţ-Marian - absent
Stroe Mihai - prezent
Stroe Radu - absent
Stroian Toader - prezent
Surpăţeanu Mihai - prezent
Surupăceanu Mugurel - absent
Şandru Mihaela Ioana - prezentă
Ştefan Viorel - absent
Ştirbeţ Corneliu - prezent
Ştirbu Gigel-Sorinel - absent
Tabără Valeriu - prezent
Tabugan Ion - prezent
Taloş Gheorghe-Mirel - absent
Tărâţă Culiţă - absent
Tătaru Florin-Cristian - absent
Teodorescu Horia - absent
Tiţa -Nicolescu Gabriel - absent
Tîlvăr Angel - absent
Toader Mircea-Nicu - prezent
Trăşculescu Alin Silviu - prezent
Tudose Mihai - absent
Turcan Raluca - prezentă
Tuşa Adriana Diana - absentă
Ţaga Claudiu - prezent
Ţintean Ioan - absent
Ţîmpău Radu Bogdan - absent
Ţurcanu Florin - absent
Ţurea Răzvan - prezent
Udrea Elena Gabriela - prezentă
Uioreanu Horea-Dorin - absent
Uricec Eugen Constantin - prezent
Vainer Aurel - prezent
Varga Attila - prezent
Varga Lucia-Ana - absentă
Vasile Aurelia - absentă
Vasilică Radu Costin - absent
Vişan Gelu - prezent
Vîlcu Samoil - prezent
Vladu Iulian - prezent
Vlase Petru Gabriel - absent
Vlădoiu Aurel - absent
Voicu Mădălin-Ştefan - absent
Voicu Mihai Alexandru - absent
Voinescu-Cotoi Sever - prezent
Vreme Valerian - prezent
Zamfirescu Sorin Ştefan - prezent
Zătreanu Dan-Radu - prezent
Zgonea Valeriu Ştefan - absent
Zisopol Dragoş Gabriel - prezent
Zoicaş Gheorghe - prezent

Mie mi-au ieşit 165 de deputaţi prezenţi. Dacă am greşit la numărătoare... Sper că nu.

Domnul Ioan Oltean:

Deci, 165 prezenţi şi suntem în cvorum. Înseamnă că putem să votăm.

Spre bucuria colegilor de la balcon, daţi-mi voie să deschid şedinţa consacrată votului final. Avem mai multe proiecte de lege, pe care le voi supune votului dumneavoastră.

O să încep cu proiecte de hotărâre ale Camerei Deputaţilor.

1. Proiectul de Hotărâre privind modificarea anexei la Hotărârea Camerei Deputaţilor nr.43/2008 pentru aprobarea componenţei nominale a comisiilor permanente ale Camerei Deputaţilor.

Vă rog să vă exprimaţi prin vot, stimaţi colegi.

154 voturi pentru, un vot împotrivă şi două abţineri.

Proiectul de hotărâre a fost adoptat.

2. Proiectul de Hotărâre privind modificarea anexei la Hotărârea Camerei Deputaţilor nr.43/2008 pentru aprobarea componenţei nominale a comisiilor permanente ale Camerei Deputaţilor.

Vă rog să votaţi, stimaţi colegi.

158 voturi pentru, un vot împotrivă, două abţineri.

Proiectul de hotărâre a fost adoptat. (Vociferări.)

Stimaţi colegi, din câte înţeleg eu, dumneavoastră nu participaţi la şedinţă.

3. Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.70/2010 privind unele măsuri pentru reorganizarea Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, precum şi a unor structuri aflate în subordinea acestuia, reexaminată la cererea Preşedintelui României.

Este lege ordinară.

Comisia pentru agricultură propune admiterea cererii de reexaminare şi adoptarea legii cu amendamente.

Camera Deputaţilor este Cameră decizională.

Vă rog să votaţi.

158 voturi pentru, două voturi împotrivă şi o abţinere.

Pe procedură, domnul secretar Voicu.

Domnul Mihai Alexandru Voicu:

Domnule preşedinte,

Vă rog să constataţi că, doar în câteva minute, cvorumul de şedinţă a fost pierdut. Au fost prezenţi 161 de deputaţi la acest vot. Cvorumul de şedinţă a fost pierdut în acest moment. Sunt 161 de deputaţi prezenţi.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule secretar.

Domnul Mircea Toader, aveţi cuvântul.

Domnul Mircea Nicu-Toader:

Domnule preşedinte de şedinţă,

Conform regulamentului, cvorumul, prin apel nominal, este stabilit în această prezenţă. Dar, pentru ca să fim foarte clar, rog colegii să ridice cartela, să mai introducă încă o dată, şi o să fac şi o verificare. Şi o să-i spun şi domnului Voicu care este adevărul.

Domnul Ioan Oltean:

Stimaţi colegi,

Haideţi să mai verificăm o dată. Probabil că nu funcţionează cartelele. Vă rog să le scoateţi şi să le reintroduceţi exact de unde le-aţi scos.

Vă rog acum, din nou, să facem o verificare a cvorumului.

Stimaţi colegi, vă rog să apăsaţi tastele.

Stimaţi colegi, vă rog să vă ocupaţi locurile în sala de şedinţă şi să votaţi, atunci când este procedura de vot.

Stimaţi colegi, îi rog pe distinşii noştri colegi de la balcoane să nu vocifereze. Vă rog foarte mult. Dacă vreţi să vociferaţi, locul dumneavoastră este în sala de şedinţă.

4. Proiectul de Lege privind finanţarea activităţii Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor şi a unităţilor subordonate.

Lege ordinară.

Comisia juridică şi Comisia pentru buget propun adoptarea proiectului de lege.

Punctul de vedere al Guvernului, iniţiator, susţine.

Camera Deputaţilor - Cameră decizională.

Vă rog să votaţi.

161 de voturi pentru, un vot împotrivă şi două abţineri.

Legea a fost adoptată.

5. Proiectul de Lege pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.123/2007 privind unele măsuri pentru consolidarea cooperării judiciare cu statele membre ale Uniunii Europene.

Lege ordinară.

Comisia juridică propune adoptarea proiectului de lege.

Guvernul susţine.

Camera Deputaţilor - Cameră decizională.

Vă rog să vă exprimaţi prin vot.

161 de voturi pentru, niciun vot împotrivă şi o abţinere.

Proiectul a fost adoptat.

Procedură.

Domnul lider Mircea Duşa.

Domnul Mircea Duşa:

Ştiu că vă face o plăcere deosebită să mă revedeţi; şi doamnei preşedinte.

Dar, domnule Olteanu, vă rog să nu mai număraţi printre rânduri! Vedeţi că nu aveţi cvorum. Dacă ştiţi să adunaţi dumneavoastră altfel decât adună ştiinţa aceea exactă numită matematică, nu abuzaţi, chiar dacă este la limită de o persoană, vă rog să adunaţi puţin voturile şi să vedeţi că nu vă dă 165.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc.

Domnul Mircea Toader.

Domnul Mircea Nicu-Toader:

Domnule preşedintă de şedinţă,

Stimaţi colegi,

Cvorumul se stabileşte prin apel nominal. Nu orice deputat este obligat să voteze. Vă dau un exemplu. La penultima lege, au votat 164 de parlamentari, mai puţin domnul Voicu. Să voteze şi domnul Voicu împotrivă şi avem 165.

Domnul Ioan Oltean:

Stimaţi colegi,

Am să dau citire, stimaţi colegi, art.144 alin.(3) şi vă rog să mă urmăriţi cu atenţie, domnule, şi pe urmă vă dau cuvântul: "Verificarea întrunirii cvorumului se dispune numai la şedinţele de vot final de către preşedinte, imediat înaintea votării, din proprie iniţiativă ori la cererea liderului unui grup parlamentar."

Acest lucru s-a făcut, s-a constatat că suntem 165 prezenţi în sală, în cvorum. Deci, din acest moment, nu mai putem să discutăm despre lipsa cvorumului.

Domnule secretar, aveţi cuvântul.

Domnul Mihai Alexandru Voicu:

Deoarece apelurile repetate pentru a stabili totuşi că voturile de până acum nu au fost desfăşurate în cvorum, o să-l rog pe domnul Pardău să poftească la secretariat şi vom lua în considerare contestarea la Curtea Constituţională a tuturor legilor pe care le veţi adopta astăzi.

Mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Domnul deputat Márton Árpád. Vă rog.

Domnul Márton Árpád-Francisc:

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Am sperat că domnul vicepreşedinte va citi articolul conform căruia, în cvorumul de şedinţă, se consideră şi deputaţii prezenţi în sală, indiferent dacă votează sau nu.

Ca atare, de exemplu, cu 163 de voturi exprimate pentru, contra sau doar prin anunţarea prezenţei, respectiv secretarul, domnul secretar prezent la tribună şi domnul lider de grup parlamentar, care tocmai se pregătea să ia cuvântul, eram 165 în sală, în mod evident, incontestabil. La fel, şi la 164 de voturi, cu domnul secretar, nevotat, în sală eram 165.

Deci, toate aceste voturi cu deputaţii prezenţi în sală, chiar dacă nu şi-au exprimat votul, este dreptul lor. Conform regulamentului nostru, se consideră a fi exprimat în prezenţa cvorumului legal.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc.

Am să dau exact citire articolului la care domnul Márton Árpád a făcut trimitere. Este vorba de art.129 alin.(6) din Regulamentul Camerei Deputaţilor, care spune că deputaţii care nu-şi exercită dreptul de vot, dar care au fost prezenţi în sala de şedinţă, intră în numărul regulamentar de stabilire a cvorumului.

Deci, vă rog să luaţi act, stimaţi colegi, de această reglementare atunci când puneţi la îndoială cvorumul.

Domnul Mircea Toader.

Domnul Mircea-Nicu Toader:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Domnul Voicu a fost înlocuit de domnul Grosaru, care era declarat absent. Deci, din aceste considerente, avem tot 165.

Domnul Ioan Oltean:

Stimaţi colegi, continuăm votul nostru.

Domnule deputat Eugen Nicolicea, vă rog.

Domnul Eugen Nicolicea:

Domnule preşedinte, vă rog să luaţi act că în sala de şedinţă există cel puţin 10 deputaţi care nu-şi exercită dreptul de vot şi sunt prezenţi la balcoane.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc. Am luat act şi de acest lucru. Stenograma va preciza acest lucru, pentru a fi o dovadă suplimentară că întreaga şedinţă s-a desfăşurat în cvorum.

Aşa că vă rog să fiţi liniştiţi cu toţii.

6. Proiectul de Lege privind unele măsuri necesare pentru aplicarea unor regulamente şi decizii ale Consiliului Uniunii Europene, precum şi instrumente de drept internaţional privat în domeniul obligaţiilor de întreţinere.

Lege ordinară.

Comisia juridică propune adoptarea proiectului de lege.

Guvernul susţine.

Camera Deputaţilor - Cameră decizională.

Vă rog să votaţi, stimaţi colegi.

165 de voturi pentru, nicio abţinere, niciun vot împotrivă.

O să-l rog pe domnul secretar general să reţină posibilitatea ca, într-un viitor foarte apropiat, să punem şi la balcon instalaţiile de vot. (Aplauze.)

8. Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.37/2011 pentru modificarea şi completarea Legii contabilităţii nr.82/1991 şi pentru modificarea altor acte normative incidente.

Lege ordinară.

Guvernul susţine. Am să revin acolo unde am sărit.

Guvernul susţine.

Camera Deputaţilor este Cameră decizională.

Vă rog să votaţi.

161 de voturi pentru, 3 abţineri şi un vot împotrivă, 165 fiind în total, fiind un total de 165 prezenţi, adoptat.

Poziţia 7, peste care am sărit, involuntar.

7. Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.52/2011 pentru modificarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.30/2006 privind funcţia de verificare a aspectelor procedurale aferente procesului de atribuire a contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii.

Lege ordinară.

Guvernul susţine.

Camera Deputaţilor - Cameră decizională.

Vă rog să vă exprimaţi prin vot.

Domnule Mircea Toader, vă rog să ocupaţi loc.

159 de voturi pentru, 3 voturi abţineri şi un vot împotrivă.

Proiectul de lege a fost adoptat.

9. Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.42/2011 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.113/2009 privind serviciile de plată şi a Legii nr.93/2009 privind instituţiile financiare nebancare.

Lege ordinară.

Guvernul susţine.

Comisia pentru buget propune adoptarea proiectului de lege.

Camera Deputaţilor este Cameră decizională.

Vă rog să vă exprimaţi prin vot, în această situaţie.

160 de voturi pentru, niciun vot împotrivă, 4 abţineri.

Proiectul de lege a fost adoptat.

10. Proiectul de Lege pentru modificarea şi completarea unor acte normative în vederea îmbunătăţirii activităţii de valorificare a bunurilor sechestrate sau după caz, intrate, potrivit legii, în proprietatea privată a statului.

Lege ordinară.

Comisia juridică şi Comisia pentru buget propun adoptarea proiectului de lege.

Guvernul susţine.

Camera Deputaţilor - Cameră decizională.

Vă rog să vă exprimaţi prin vot.

159 de voturi pentru, 4 abţineri, niciun vot împotrivă.

Proiectul a fost adoptat.

O să vă rog pe toţi colegii să fiţi atenţi, să introduceţi cartelele acolo unde trebuie. Mai sunt unii care cred că nu le au bine aşezate la locul lor.

Vă rog să le verificaţi din când în când.

11. Proiectul de Lege privind respingerea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.86/2010 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.5/2003 privind acordarea de ajutoare pentru încălzirea locuinţei, precum şi a unor facilităţi populaţiei pentru plata energiei termice.

Suntem în poziţia în care Guvernul susţine acest proiect de lege.

Comisia pentru muncă propune adoptarea proiectului de lege.

Camera Deputaţilor - Cameră decizională.

Vă rog să vă exprimaţi prin vot.

Vedeţi, dacă se verifică tot timpul unde băgaţi cartela?! Da.

Mulţumesc

163 de voturi pentru, un vot împotrivă şi o abţinere.

Proiectul de lege a fost adoptat.

12. Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.58/2011 pentru modificarea art.5² din Ordonanţa Guvernului nr.70/2002 privind administrarea unităţilor sanitare publice de interes judeţean şi local.

Comisia pentru administraţie publică şi Comisia pentru sănătate propun adoptarea proiectului de lege.

Guvernul susţine acest proiect de lege.

Vă rog să vă exprimaţi prin vot.

Camera Deputaţilor - Cameră decizională.

Vot, stimaţi colegi!

158 de voturi pentru, un vot împotrivă, 5 abţineri.

Proiectul de lege a fost adoptat.

13. Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.8/2011 pentru completarea art.22ą din Ordonanţa Guvernului nr.43/1997 privind regimul drumurilor. (Rumoare.)

Stimaţi colegi, stimaţi colegi... Domnule coleg! Vă rog să vă bucuraţi că este prezent în sală! Contribuie la cvorum, stimaţi colegi! Nu vă faceţi griji!

Vă rog să poftiţi în sală, să vă simţiţi mai comod!

Vă rog să vă exprimaţi prin vot, stimaţi colegi.

158 de voturi pentru, un vot împotrivă şi o abţinere.

Proiectul de lege a fost adoptat.

Domnul Oajdea. Vă rog.

Domnul Daniel Vasile Oajdea:

Domnilor colegi, eu vreau să remarcaţi un lucru: un coleg de la USL, care tocmai şomează, a semnat pentru a încasa banii. Nu este important acest lucru pentru noi. Este important acest lucru pentru cei din ţară care aşteaptă ca Parlamentul să lucreze, nu să voteze într-un anumit fel; să voteze cum este mai bine pentru oameni, dar să lucreze, nu să semneze şi să încaseze banii. (Aplauze.)

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, Daniel. Mulţumesc, domnule deputat Oajdea.

Este, într-adevăr...

14. Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.76/2011 privind aprobarea realizării obiectivului de investiţie "Consolidare şi restaurare Cazino Constanţa", de către Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului, prin Compania Naţională de Investiţii "CNI"-S.A.

Lege ordinară.

Comisia pentru cultură şi Comisia pentru administraţie publică propun adoptarea proiectului de lege.

Guvernul susţine.

Camera Deputaţilor - Cameră decizională.

Vă rog să votaţi.

161 de voturi pentru, o abţinere, niciun vot împotrivă.

Proiectul de lege a fost adoptat.

Domnule ministru, vă aşteaptă banca rezervată înalţilor demnitari.

O să vă rog din nou să verificaţi cartelele cum le folosiţi.

Domnule Sever Voinescu, scoateţi cartela şi o reintroduceţi. Vă rog.

16. Proiectul de Lege privind respingerea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.45/2011 pentru stabilirea unor măsuri privind organizarea şi funcţionarea Autorităţii pentru Valorificarea Activelor Statului.

Lege ordinară.

Comisia pentru politică economică propune adoptarea proiectului de lege privind respingerea ordonanţei de urgenţă a Guvernului.

Camera Deputaţilor - Cameră decizională.

Vă rog să votaţi.

160 de voturi pentru, două împotrivă, două abţineri.

Proiectul a fost adoptat.

15. Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.74/2011 privind reglementarea situaţiei juridice a unor imobile.

Camera Deputaţilor - Cameră decizională.

Vă rog să vă exprimaţi prin vot.

161 de voturi pentru, un vot împotrivă şi o abţinere.

Proiectul a fost adoptat.

17. Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.84/2011 privind reglementarea unor măsuri financiar-fiscale şi de plată a unor contribuţii la organisme internaţionale.

Lege ordinară.

Comisia pentru buget propune adoptarea proiectului de lege.

Camera Deputaţilor - Cameră decizională.

Vă rog să vă exprimaţi prin vot.

163 de voturi pentru, niciun vot împotrivă şi o abţinere.

Proiectul de lege a fost adoptat.

18. Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.17/2011 privind administrarea creanţelor bugetare reprezentând comisionul datorat, până la data de 31 decembrie 2010, de angajatori inspectoratelor teritoriale de muncă, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative în domeniul sistemului asigurărilor pentru şomaj şi stimularea forţei de muncă.

Lege ordinară.

Comisia pentru buget şi Comisia pentru muncă propun adoptarea proiectului de lege.

Guvernul susţine.

Camera Deputaţilor - Cameră decizională.

Vă rog să votaţi.

161 de voturi pentru, trei abţineri, un vot împotrivă, din totalul de 165.

Proiectul de lege a fost adoptat.

19. Proiectul de Lege pentru ratificarea Acordului de modificare pentru a doua oară a Acordului de parteneriat între membrii grupului statelor din Africa, Zona Caraibelor şi Pacific, pe de o parte, şi Comunitatea Europeană şi statele membre ale acesteia, pe de altă parte, semnat la Cotonou, la 23 iunie 2000, astfel cum a fost modificat pentru prima dată la Luxemburg, la 25 iunie 2005, deschis spre semnare la Ougadougou, la 21 iunie 2010, semnat de România la Bruxelles, la 9 septembrie 2010.

Acest proiect de lege a fost deja adoptat tacit, întrucât termenul constituţional a fost depăşit.

20. Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.112/2011 privind ratificarea Acordului de împrumut (Al treilea împrumut pentru politici de dezvoltare) dintre România şi Banca Internaţională pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare, semnat la Bucureşti, la 20 decembrie 2011.

De asemenea, a fost adoptat tacit, întrucât termenul de dezbatere şi vot final a fost depăşit.

21. Proiectul de Lege pentru ratificarea Amendamentului 1 semnat de partea română la Bucureşti, la 10 februarie 2010, la Memorandumul de Înţelegere între Ministerul Apărării al Republicii Bulgaria, Ministerul Apărării al Republicii Cehe, Ministerul Apărării al Republicii Estonia, Ministerul Apărării al Republicii Finlanda, Guvernul Republicii Ungare, Ministerul Apărării al Republicii Italiene, Ministerul Apărării al Republicii Letonia, Ministerul Apărării al Republicii Lituania, Ministrul Apărării al Regatului Ţărilor de Jos, Ministerul Apărării al Regatului Norvegiei, Ministerul Apărării Naţionale al Republicii Polone, Guvernul României, Ministerul Apărării al Republicii Slovenia, Guvernul Regatului Suediei şi Departamentul Apărării al Statelor Unite al Americii privind Capabilitatea de Transport Strategic Aerian, deschis spre semnare la Luxemburg la 14 februarie 2008, semnat de partea română la Bucureşti, la 30 iulie 2008.

De asemenea, a fost adoptat în mod tacit, termenul constituţional privind adoptarea şi votul final fiind depăşit.

22. Proiectul de Lege pentru ratificarea Acordului între Guvernul României şi Guvernul Republicii Moldova privind înfiinţarea şi funcţionarea Centrului Comun de Contact Galaţi, semnat la Galaţi la 31 mai 2011.

De asemenea, a fost adoptat tacit, termenele constituţionale de dezbatere şi vot final fiind depăşite.

23. Proiectul de Lege privind ratificarea celui de-al doilea Protocol Adiţional între Guvernul României şi Guvernul Republicii Moldova, semnat la Bucureşti la 10 august 2011 şi la Chişinău la 16 august 2011, la Acordul între Guvernul României şi Guvernul Republicii Moldova privind implementarea programului de asistenţă tehnică şi financiară în baza unui ajutor financiar nerambursabil în valoare de 100 milioane de euro acordat de România Republicii Moldova, semnat la Bucureşti la 27 aprilie 2010.

Este, de asemenea, adoptat în mod tacit.

Termenul constituţional de dezbatere şi vot final fiind depăşit, proiectul se trimite la Senat, pentru dezbatere.

24. Proiectul de Lege pentru aderarea României la Convenţia nr.16 a Comisiei Internaţionale de Stare Civilă, referitoare la eliberarea extraselor multilingve ale actelor de stare civilă, semnată la Viena la 8 septembrie 1976.

Este, de asemenea, adoptat în mod tacit.

Termenul de dezbatere şi vot final sunt, aşijderea, depăşit.

Proiectul se trimite la Senat.

25. Proiectul de Lege pentru ratificarea Acordului între România şi Canada privind localurile diplomatice, semnat la Bucureşti la 11 martie 2011.

Adoptat tacit.

26. Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.123/2011 pentru acceptarea majorării cotei de participare a României la Fondul Monetar Internaţional.

Lege ordinară.

Comisia pentru buget propune adoptarea acestui proiect de lege.

Camera Deputaţilor este prima Cameră sesizată.

Vă supun votului acest proiect de lege.

Vă rog să vă exprimaţi prin vot.

Nu este tacit, nu. Vă rog să votaţi.

27.02 este termenul de împlinire constituţională.

161 de voturi pentru, două abţineri, două voturi împotrivă.

Proiectul de lege a fost adoptat.

27. Proiectul de Lege pentru ratificarea Acordului între Guvernul României şi Guvernul Republicii Slovenia privind protecţia reciprocă a informaţiilor clasificate, semnat la Bucureşti la 29 iunie 2011.

Lege ordinară.

Comisia pentru apărare propune adoptarea proiectului de lege.

Guvernul este iniţiator.

Camera Deputaţilor - prima Cameră sesizată.

Vă rog să vă exprimaţi prin vot.

163 de voturi pentru, două abţineri, un vot împotrivă.

Proiectul de lege a fost adoptat.

28. Proiectul de Lege pentru ratificarea celui de-al cincilea Protocol Adiţional semnat la Sofia la 21 octombrie 2009, la Acordul privind Forţa Multinaţională de Pace din Europa de Sud-Est, semnat la Skopje la 26 septembrie 1998.

Lege ordinară.

Comisia pentru apărare propune adoptarea proiectului de lege.

Guvernul este iniţiator.

Camera Deputaţilor - prima Cameră sesizată.

Vă rog să vă exprimaţi prin vot.

Domnilor miniştri, vă rog să continuaţi discuţiile după şedinţa de vot final. Domnule ministru Fuia, la Ministerul Agriculturii vă rog să vă consultaţi. Domnule ministru, ne-a făcut plăcere să vă avem în mijlocul nostru.

161 de voturi pentru, 3 abţineri, niciun vot împotrivă.

Proiectul de lege a fost adoptat.

29. Proiectul de Lege pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr.129/2000 privind formarea profesională a adulţilor.

Lege ordinară.

Comisia pentru muncă propune adoptarea proiectului de lege.

Guvernul susţine amendamentele.

Camera Deputaţilor - Cameră decizională.

Vă rog să vă exprimaţi prin vot.

161 de voturi pentru, două abţineri, un vot împotrivă.

Proiectul de lege a fost adoptat.

30. Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr.13/2011 privind dobânda legală remuneratorie şi penalizatoare pentru obligaţii băneşti, precum şi pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale în domeniul bancar.

Lege ordinară.

Comisia pentru buget propune adoptarea proiectului de lege.

Guvernul este iniţiator.

Camera Deputaţilor - Cameră decizională.

Vă rog să vă exprimaţi prin vot.

160 de voturi pentru, două împotrivă, două abţineri.

Proiectul de lege a fost adoptat.

31. Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr.23/2010 pentru completarea Ordonanţei Guvernului nr.20/1992 privind activitatea de metrologie.

Lege ordinară.

Comisia pentru industrii propune adoptarea proiectului de lege.

Guvernul susţine.

Camera Deputaţilor - Cameră decizională.

Vă rog să vă exprimaţi prin vot, stimaţi colegi.

160 de voturi pentru, un vot împotrivă, trei abţineri.

Proiectul de lege a fost adoptat.

32. Proiectul de Lege pentru completarea Legii nr.95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii.

Lege ordinară.

Comisia pentru învăţământ şi Comisia pentru sănătate propun adoptarea proiectului de lege.

Guvernul susţine.

Camera Deputaţilor - Cameră decizională.

Votul dumneavoastră, stimaţi colegi.

Vă rog să vă concentraţi asupra votului, să nu vorbiţi la telefon.

159 de voturi pentru, un vot împotrivă, trei abţineri.

Proiectul de lege a fost adoptat.

33. Proiectul de Lege privind organizarea şi funcţionarea Academiei de Ştiinţe Militare.

Lege ordinară.

Comisia pentru învăţământ şi Comisia pentru apărare propun adoptarea proiectului de lege.

Guvernul susţine cu amendamente.

Camera Deputaţilor - Cameră decizională.

Atenţie unde puneţi degetul! Vă rog să votaţi.

153 de voturi pentru, 5 împotrivă, trei abţineri.

Proiectul de lege a fost adoptat.

34. Proiectul de Lege pentru modificarea art.31 alin.(2) din Legea nr.69/2000 privind educaţia fizică şi sportul.

Lege ordinară.

Comisia pentru învăţământ, ştiinţă, tineret şi sport propune adoptarea proiectului de lege.

Guvernul susţine proiectul de lege.

Camera Deputaţilor este Cameră decizională.

Vă rog să vă exprimaţi prin vot.

Toată lumea este rugată să voteze.

162 de voturi pentru, un vot împotrivă şi o abţinere.

Proiectul de lege a fost adoptat.

35. Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr.21/2010 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.54/2002 privind constituirea şi menţinerea stocurilor minime de siguranţă pentru ţiţei şi produse petroliere.

Lege ordinară.

Comisia pentru industrii propune adoptarea proiectului de lege.

Guvernul susţine.

Camera Deputaţilor este Cameră decizională.

Vă rog să votaţi.

162 de voturi pentru, două voturi - doi colegi se abţin, niciun vot împotrivă.

Proiectul de lege a fost adoptat.

36. Proiectul de Lege privind respingerea Ordonanţei Guvernului nr.8/2008 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 138/1999 privind salarizarea şi alte drepturi ale personalului militar din instituţiile publice de apărare naţională, ordine publică şi siguranţă naţională, precum şi acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituţii, şi pentru modificarea Ordonanţei Guvernului nr. 38/2003 privind salarizarea şi alte drepturi ale poliţiştilor şi a Ordonanţei Guvernului nr. 64/2006 privind salarizarea şi alte drepturi ale funcţionarilor publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare.

Lege ordinară.

Comisiile pentru apărare şi pentru muncă propun adoptarea proiectului de lege privind respingerea ordonanţei Guvernului.

Guvernul actual susţine propunerea comisiilor.

Suntem Cameră decizională.

Vă rog să votaţi.

155 de voturi pentru, niciun vot împotrivă şi şapte abţineri.

Proiectul a fost adoptat.

37. Proiectul de Lege privind desfăşurarea activităţii de picnic.

Lege ordinară.

Comisia pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibrului ecologic propune adoptarea proiectului de lege.

Vă rog să nu greşiţi.

Camera Deputaţilor este Cameră decizională.

Vă rog să votaţi.

Când e vorba de picnic nimeni nu greşeşte.

155 de voturi pentru, zece abţineri, niciun vot împotrivă.

Deci protecţia mediului prin organizarea unui picnic adecvat a fost creată astăzi, cadrul legislativ adecvat.

Am luat act de prezenţa domnului deputat Fenechiu. Vă rog să-l aplaudaţi.

38. Propunerea legislativă privind modificarea şi completarea Legii nr. 24/2007 privind reglementarea şi administrarea spaţiilor verzi din intravilanul localităţilor.

Comisia pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibrului ecologic propune adoptarea propunerii legislative.

Guvernul susţine cu amendamente.

Camera Deputaţilor este Cameră decizională.

Vă rog să votaţi.

160 de voturi pentru, două împotrivă, trei abţineri.

Proiectul de lege a fost adoptat.

Şi, stimaţi colegi, ultimul proiect de lege supus spre atenţia dumneavoastră, 39, Proiectul de Lege pentru completarea art.77¹ din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal.

Lege ordinară.

Comisia pentru buget, finanţe şi bănci propune adoptarea proiectului de lege.

Guvernul nu susţine.

Camera Deputaţilor este Cameră decizională.

Mircea Toader, de ce nu stai jos?

Vă rog să votaţi.

Domnilor colegi, sfârşitul încoronează opera întotdeauna. Ăsta cred că e votul lui Fenechiu, domnului deputat Fenechiu.

150 de voturi împotrivă, şapte abţineri şi opt voturi pentru.

Stimaţi colegi,

Mulţumesc pentru efortul făcut.

Vă dorim o după-amiază plăcută.

Sport în activităţile de după-amiază.

Vă mulţumesc, toate cele bune.

Să auzim de bine!

Şedinţa s-a încheiat la ora 14.02.