Parliamentary debates

Şedinţa a început la ora 8,33.

Lucrările şedinţei au fost conduse în prima parte de domnul deputat Marian Sârbu, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor.

Partea a doua a şedinţei a fost condusă de doamna deputat Roberta Alma Anastase, preşedintele Camerei Deputaţilor, şi domnul deputat Ioan Oltean, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor, asistaţi de domnii deputaţi Dumitru Pardău şi Niculae Mircovici, secretari ai Camerei Deputaţilor.

*

Domnul Marian Sârbu:

Bună dimineaţa, stimaţi colegi!

Începem şedinţa dedicată declaraţiilor politice şi, pentru început, îi voi da cuvântul domnului deputat Viorel Arion, din partea Grupului parlamentar al PDL.

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Viorel Arion:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Declaraţia mea politică de astăzi se intitulează: "Sectorul tehnologiilor avansate are nevoie de o schemă de ajutor de stat."

Procedurile privind schemele de ajutor de stat sunt reglementate în principal de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.117/2006, de Regulamentul Consiliului Concurenţei din 20 iunie 2007 şi de Hotărârea de Guvern nr.651/2006 privind aprobarea Politicii în domeniul ajutorului de stat pentru perioada 2007-2013.

Criza financiară a generat şi un acces restrâns la resurse de finanţare şi creşterea costului creditării pe fondul percepţiei crescute a riscului, în special în economiile emergente, printre care se numără şi România.

Într-o piaţă globală, precum cea a serviciilor care încorporează tehnologii avansate, decizia de investiţii este determinată semnificativ de instrumentele de suport publice disponibile pentru companii.

Sectoarele serviciilor care încorporează tehnologii avansate şi activităţi de cercetare-dezvoltare reprezintă un potenţial important de creştere economică. Materializarea acestuia depinde de capacitatea României de a atrage capitalul uman şi a investiţiilor străine directe.

Conform Raportului de Competitivitate al Uniunii Inovării pentru anul 2011, realizat de Comisia Europeană, numai 19,8% din totalul forţei de muncă active este angajată în activităţi intensive în cunoaştere, faţă de media Uniunii Europene de 35,1%. Spre comparaţie pentru acelaşi indicator, respectiv ponderea forţei de muncă angajate în sectoare intensive în cunoaştere în totalul populaţiei active, Polonia se află la 28%.

România investeşte anual pentru a califica 9000 de ingineri specializaţi în IT din totalul de 30.000 de absolvenţi de studii tehnice superioare din ţară. Aceste cifre, ca şi contribuţia sectorului IT&C la formarea PIB de 5% pentru anul 2010, reclamă necesitatea implementării unui cadru de suport coerent pentru serviciile care încorporează tehnologie de ultimă oră, ceea ce ar oferi României şansa de a crea locuri de muncă de bună calitate, prin atragerea şi menţinerea competenţelor la nivel naţional.

O astfel de abordare creează premise pentru potenţialul de creştere economică sustenabilă. Sustenabilitatea creşterii economice a sectorului este determinată de flexibilitate, capacitatea de restructurare şi adaptare şi atragerea investiţiilor străine directe într-o perioadă în care costul capitalului creşte. Instrumentele de suport public pot contribui la optimizarea proceselor interne de business şi creşterea competitivităţii, crearea de noi locuri de muncă şi atragerea a peste 200 de milioane de euro investiţii în perioada 2012-2015, contribuţii la dezvoltarea regională echilibrată, investiţii continue în capital uman necesare unui sector care concurează la nivel global şi este intensiv în cunoaştere.

Conform unui studiu recent, România ocupă locul 19 din 39 în topul celor mai bine cotate 50 de locaţii pentru servicii externalizate, devansând state precum Rusia, Cehia, Ungaria, Polonia şi Ucraina.

În temeiul acestor evaluări, se impune instituirea unei scheme de ajutor de stat pentru susţinerea acelor investiţii prin care se creează noi locuri de muncă în domeniul serviciilor, în acele sectoare care utilizează tehnologii avansate.

Abordarea pragmatică şi aplicată strict pe acest domeniu, în scopul creşterii atractivităţii României în perspectiva unor investiţii străine în domeniul IT, se impune cu necesitate în perioada imediat următoare.

Este şi motivul pentru care fac această declaraţie politică şi este şi motivul pentru care îmi propun să fac, în scurt timp, o interpelare a Guvernului pe această temă.

Vă mulţumesc.

Domnul Marian Sârbu:

Mulţumesc şi eu.

Din partea Grupului parlamentar al UDMR, domnul deputat Pető Csilla, dacă este în sală.

Doamna deputat, vă rog, doamna deputat, vă rog, aveţi cuvântul. Iertaţi-mă.

Doamna Pető Csilla-Mária:

Domnule preşedinte,

Declaraţia mea politică de astăzi se intitulează: "Problema învăţământului simultan pentru clasele pregătitoare."

Începând din septembrie 2012, toţi copiii născuţi în 2006 ar trebui să devină elevi ai clasei pregătitoare. În ceea ce priveşte copiii care împlinesc şase ani în intervalul septembrie - decembrie 2012, rămâne la latitudinea părinţilor dacă îi înscriu la şcoală ori îi mai lasă un an la grădiniţă, însă pentru anul şcolar 2013/2014, clasa pregătitoare în această perioadă va deveni obligatorie. Clasa pregătitoare se organizează în cadrul unităţilor de învăţământ preuniversitar cu personalitate juridică, în care există nivelul de învăţământ primar acreditat sau autorizat, dar poate funcţiona şi în cadrul unităţilor de învăţământ preşcolar, al grădiniţelor, care sunt structuri ale unităţilor de învăţământ cu personalitate juridică, în care există nivelul de învăţământ primar acreditat sau autorizat, potrivit Metodologiei pentru fundamentarea cifrei de şcolarizare şi stabilirea reţelei unităţilor de învăţământ preuniversitar de stat pentru anul şcolar 2012-2013.

De regulă, în învăţământul primar simultan de la noi din ţară, se cuplează clasa I sau a II-a cu una din clasele a III-a sau a IV-a, respectiv: clasa I - clasa a III-a, clasa a II-a - clasa a IV-a, mai mult, în foarte multe situaţii, din cauza numărului mic de elevi şcolarizaţi, funcţionează simultan toate cele patru clase. Însă, ori de câte ori este posibil, se recomandă organizarea de sine stătătoare a clasei pregătitoare. (Art.2 alin(3) din Metodologia de organizare a claselor din învăţământul preuniversitar în regim simultan).

Studiile ne arată că în cursul unei săptămâni, capacitatea de lucru este mai redusă în prima şi ultima zi, cea mai mare productivitate a învăţării se înregistrează dimineaţa, între orele 9.00 şi 11.00, după care se constată o scădere treptată, instalându-se oboseala, neatenţia, plictiseala şi chiar starea de somnolenţă. Desigur, perioadele de maximă şi minimă productivitate a învăţării variază de la persoană la persoană, în funcţie de anumiţi factori: deprinderi de învăţare, bioritm, capacitate de concentrare, voinţă, motivaţie etc. Nu particularităţile individuale sunt, însă, cele care dictează întocmirea orarului, ci particularităţile de vârstă, generale, ale întregului colectiv. Nu este deloc uşor să instruieşti simultan elevi de vârste diferite, iar în ultima perioadă se vorbeşte şi de o suprasolicitare intelectuală a elevilor, determinată de presiunea socială şi informaţională la care sunt supuse şcolile. Totodată, normele psihofiziologice optimale privind durata studiului individual arată că aceasta, însumată la timpul de lucru din şcoală, nu trebuie să depăşească 5-7 ore, pentru a nu se atinge sau depăşi normele de activitate zilnică a adultului.

Având în vedere că la noi în ţară există foarte multe localităţi mici şi izolate, unde se organizează învăţământul primar cu predare simultană, îngrijorarea mea constă în faptul că, în situaţia în care învăţătoarea predă la toate cele patru clase, introducându-se şi clasa pregătitoare, aceasta automat va avea cinci clase de instruit, fapt ce va îngreuna atât activitatea cadrului didactic, cât şi pe cea a elevilor, având în vedere şi particularităţile de vârstă şi pe cele individuale.

Art. 29 din Convenţia Drepturilor Copilului, privind scopurile educaţiei spune: "...educaţia copilului trebuie să urmărească: a) dezvoltarea personalităţii copilului, a aptitudinilor şi a capacităţilor sale mentale şi fizice, la nivelul potenţialului maxim."

În spiritul acestui articol, nedumerirea mea constă în cum se va derula activitatea instructiv educativă cu rezultate şi cu însuşirea cunoştinţelor la nivelul scontat în învăţământul organizat în regim simultan.

Mulţumesc.

Domnul Marian Sârbu:

Vă mulţumesc şi eu.

Din partea Grupului parlamentar al minorităţilor naţionale.

Poftiţi, domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Mircea Lubanovici:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Ca reprezentat al românilor din diaspora, cu experienţă de viaţă îndelungată în Statele Unite ale Americii, cunosc şi din propria experienţă că pentru succesul economic al sectorului privat şi al liberei iniţiative este esenţial ca sistemul judiciar să fie considerat eficient, iar percepţia oamenilor de afaceri străini despre nivelul de corupţie al ţării să fie corectă, iar nivelul respectiv cât mai redus.

Un deziderat din totdeauna al românilor din Statele Unite ale Americii, Canada şi Australia a fost şi rămâne nivelul de trai al românilor din ţară, precum şi prestigiul şi imaginea României în lume, cu accent pe reducerea corupţiei - chestiune-cheie pentru care am fost criticaţi şi de către Olanda, ţara care s-a opus din răsputeri acceptării României în Acordul Schengen. Personal consider că aceasta - împreună cu reducerea evaziunii fiscale şi simplificarea legislaţiei în domeniul taxelor şi impozitelor de către statul român şi cu previzibilitatea pe termen lung a acesteia - ar constitui un puternic semnal pozitiv pentru investitorii străini.

Având în vedere că azi în şedinţa Secţiei pentru judecători a CSM va fi discutat Raportul Inspecţiei Judiciare a Consiliului Superior al Magistraturii, subscriu, pe această cale, constatărilor acestui raport, care arată că la instanţele judecătoreşti din ţară au fost identificate 130 de dosare de corupţie. Raportul evidenţiază în mod concret numărul acestor dosare.

- 35 de dosare cu o vechime cuprinsă între 5 şi 10 ani;

- 42 de dosare cu o durată cuprinsă între 3 şi 5 ani;

- 48 de dosare cu o vechime cuprinsă între un an şi 3 ani;

- 5 dosare cu o durată mai mică de un an.

Numărul cel mai mare de dosare privind infracţiuni de mare corupţie se înregistrează la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - 32, urmată de Curtea de Apel Bucureşti - 19 şi Tribunalul Bucureşti - 10 dosare.

Raportul precizează că dosarele identificate şi analizate de către Inspecţia Judiciară au avut în vedere "calitatea persoanelor - inculpaţi în aceste dosare (persoane ce ocupă funcţii de demnitate publică: parlamentari, miniştri, secretari de stat, conducători ai autorităţilor administrative centrale, prefecţi, consilieri judeţeni/preşedinţi de consilii judeţene etc.); aspecte de natură pecuniară - valoarea prejudiciului creat - minim 50.000 lei; durata procedurilor şi riscul intervenţiei prescripţiei răspunderii penale în raport şi de perioada în care s-a efectuat urmărirea penală.

Mă adresez de aceea ministrului justiţiei, domnul Cătălin Predoiu, cu dorinţa de a reuşi să marcăm progrese cu adevărat importante în domeniul combaterii marii corupţii - tema preocupantă pentru toate guvernele României din care a făcut parte şi Domnia Sa şi care a rămas, dacă avem în vedere rezultatele concrete, în mare parte nerezolvată. Credem că aceasta nu implică angajarea de cheltuieli deosebite de către autorităţile române, ci, mai curând, o atenţie specială şi voinţă politică, care ar permite şi recuperarea, ca efect secundar, chiar a unor sume importante pentru bugetul auster al ţării noastre.

Sunt convins că şi Consiliul Superior al Magistraturii, printr-o comunicare şi conlucrare mai bună cu magistraţii din ministerul public, poate să contribuie la impulsionarea soluţionării cu celeritate a acestor dosare de mare corupţie, astfel încât, drept consecinţă, România să permită încurajarea spiritului antreprenorial şi creşterea investiţiilor din străinătate atât de necesare pentru România în această dificilă perioadă economică prin care trece întreaga lume.

Rămânând ferm ataşat valorilor morale ale creştinismului şi intereselor tuturor românilor din ţară şi din diaspora, vă mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Marian Sârbu:

Vă mulţumesc şi eu.

Dau cuvântul domnului deputat Ioan Munteanu, din partea Grupului deputaţilor fără apartenenţă la un grup parlamentar.

Domnul Ioan Munteanu:

Mulţumesc frumos, domnule preşedinte.

Declaraţia mea politică se intitulează: "Ceea ce nu ştiu românii."

Dacă situaţia de la Roşia Montană a trezit reacţii pro şi contra din partea românilor, despre afacerea Chevron nu se ştie aproape nimic, mass-media chiar ignorând acest subiect deloc de neglijat. După ce canadienii s-au arătat interesaţi de aurul din Ardeal, a venit rândul americanilor să-şi dorească afaceri profitabile pe seama resurselor naturale din ţara noastră.

Contractul vizează exploatarea gazului din şistul argilos printr-o tehnologie controversată la nivel mondial, care pune în pericol pânza freatică, cu consecinţe dezastruoase pe termen lung asupra sănătăţii oamenilor, a agriculturii, dar şi a stabilităţii solului.

Despre ce este vorba? Gazele de şist sunt captate din structuri geologice foarte dificil de exploatat şi pentru care se folosesc tehnologii speciale de extragere. Procedura se numeşte fracţionare hidraulică şi ea presupune pomparea de milioane de litri de apă, amestecată cu substanţe chimice care dizolvă rocile, în vederea eliberării gazelor aflate în spaţiile dintre ele. Dar, în locurile în care s-au utilizat aceste jeturi puternice de apă foarte sărată amestecată cu materii organice extreme de toxice, metale, cloruri, ape uzate, la foarte scurt timp s-au declanşat serii succesive de mişcări seismice. Aceste cutremure provocate de către oameni în urma acţiunii brutale de exploatare prin orice mijloace a resurselor subsolului au fost observate în Japonia, Canada, Marea Britanie, Statele Unite ale Americii, urmarea fiind întreruperea activităţii din respectivele zone. În Franţa s-a interzis exploatarea gazelor de şist de pe întreg teritoriul ţării, la fel în Anglia. Chiar şi bulgarii au obţinut şi ei interzicerea completă a exploatării gazelor de şist după ce au retras aceleiaşi companii Chevron licenţa de exploatare. Mai mult de-atât: în faţa Ambasadei României de la Sofia au fost organizate proteste pentru atenţionarea românilor în legătură cu pericolul acestor proceduri.

"Este nevoie ca oamenii să ia atitudine şi în România - se spune în mesajul transmis de către protestatari. Problema este că oamenii nu sunt deloc informaţi cu privire la această situaţie gravă. Este o situaţie urgentă, fiindcă, dacă exploatarea va începe, ea nu va mai putea fi oprită; de aceea trebuie ca împreună împotriva să oprim acest pericol."

Imaginile de coşmar în care pământul se cutremură sau se prăbuşeşte în zona acestor exploataţii ori a apei de la robinet, contaminată cu gaze, care arde pur şi simplu, ar fi trebuit supuse atenţiei românilor înaintea semnării contractelor cu Chevron. Firma americană a câştigat licitaţiile pentru astfel de forări în judeţele Bihor, Vaslui şi Constanţa, după ce a depus, în luna iulie 2010, oferte câştigătoare pentru trei perimetre cu o suprafaţă totală de 2700 de kilometri pătraţi.

Guvernul american a confirmat legătura dintre cutremure şi fracturarea hidraulică, interzicând aceste tehnologii pe teritoriul ţării, în timp ce Guvernul României a acceptat necondiţionat un contract primejdios pentru mediul înconjurător şi pentru oameni.

Prezenta declaraţie politică se doreşte a fi un semnal de alarmă adresat factorilor decidenţi din România acum, când încă nu e prea târziu.

Vă mulţumesc mult, domnule preşedinte.

Domnul Marian Sârbu:

Mulţumesc şi eu.

Din partea Grupului parlamentar al UDMR, domnul deputat Derzsi Ákos.

Domnul Derzsi Ákos:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

În conformitate cu prevederile Ordonanţei de urgenţă nr.58 din 2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr.571/2003 privind Codul fiscal şi alte măsuri financiar-fiscale, întrucât nivelul veniturilor bugetare a fost profund afectat de criza economică şi financiară, pentru realizarea unui echilibru între nivelul veniturilor şi al cheltuielilor şi datorită necesităţii implementării unor măsuri de lărgire a bazei de impozitare s-au abrogat prevederile privind scutirea de la plata impozitului pe veniturile din salarii, stabilite potrivit art. 8 din Legea nr.148/1998 privind acordarea tichetelor de masă.

Modificare adusă regimului acestor tipuri de tichete este impozitarea la nivelul salariatului a sumei aferente valorii nominale cu cota de 16% aferentă impozitului pe venit. Impozitul este deci suportat de către angajat, dar angajatorul are obligaţia de a calcula, reţine şi plăti către bugetul de stat. Practic, 16% din valoarea tichetelor acordate este reţinută de către angajator şi plătită către bugetul de stat.

Această modificare este justificată dacă s-a făcut în baza unei strategii fiscale pe termen lung. Însă, numeroase exemple demonstrează că nu avem de a face cu un sistem fiscal bine structurat, care impozitează toate veniturile realizate, ci doar cele care probabil au fost uitate sau doar acum au fost identificate ca surse.

Este evident că, dacă în baza unei strategii coerente, ar fi impozitate toate veniturile, per total, nivelul dărilor ar fi mai mic şi, ceea ce este şi mai important, ar fi suportate de toţi cei care trebuie să le achite. Din 2010 până în prezent, câştigul nu justifică măsura. Nu ar trebui să strângem şurubul unde este deja la refuz, cu atât mai mult cu cât creşte, pe zi ce trece, numărul celor la care 30 lei contează.

Ştiu că tichetul, prin definiţie, este o bucată mică de hârtie sau de carton imprimat, care oferă deţinătorului anumite drepturi, dar ar trebui să avem grijă ca aceste drepturi să nu fie atât de mici încât să nici nu observe cel care beneficiază de ele.

Mulţumesc.

Domnul Marian Sârbu:

Mulţumesc şi eu, domnule deputat.

Dacă din partea altor grupuri parlamentare mai doreşte să intervină cineva?

Constatând că nu mai doreşte să intervină nimeni, încheiem aici şedinţa consacrată declaraţiilor politice.

Vă doresc o zi bună!

(Următoarele intervenţii şi declaraţii politice au fost consemnate conform materialelor depuse de deputaţi la preşedintele de şedinţă.)

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Noi victime ale şoferilor băuţi"

Am ajuns să înregistrăm 150 de morţi la un milion de locuitori în accidente rutiere, ceea ce reprezintă aproape dublu faţă de media europeană.

Într-o singură lună, 1089 de şoferi, au fost amendaţi pentru conducerea sub influenţa alcoolului, iar procentul şoferilor sub influenţa băuturilor alcoolice (44,5%) implicaţi în accidente rutiere este aproape dublu faţă de cel al conducătorilor auto care nu au fost niciodată implicaţi în accidente (24,5%).

Proiectul legislativ pe care l-am depus în aprilie 2010 prevedea aplicarea de sancţiuni complementare constând în suspendarea dreptului de a conduce pe o perioadă variind între:

a) cinci ani (în cazul conducerii sub influenţa băuturilor alcoolice, dacă fapta nu constituie, potrivit legii, infracţiune);

b) zece ani (când conducerea sub influenţa băuturilor alcoolice a fost urmărită ca infracţiune la regimul circulaţiei pe drumurile publice sau s-a soldat cu avarierea unui vehicul sau alte pagube materiale fără victime);

c) mergând până la anularea permisului (când conducerea sub influenţa băuturilor alcoolice s-a soldat cu producerea unui accident de circulaţie din care a rezultat vătămarea corporală sau decesul unei persoane.

Mă întreb doar cine sau câţi trebuie să mai moară pentru ca parlamentarii să adopte un proiect de lege care să ne protejeze viaţa.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"12 lucruri importante care au fost odată"

Domnul primar face dovada lipsei de consideraţie faţă de ieşeni şi a faptului că în campania electorală din 2008 ne-a ameţit doar cu cele 12 lucruri importante care au nevoie de atât timp încât nici copiii noştri nu le vor vedea finalizate dacă ne păstoreşte în continuare dumnealui.

Iarna cea haină l-a silit să ne arate nu numai că nu poate oferi energie termică mai ieftină, aşa cum se lăuda la punctul 11 din lista Domniei Sale, dar şi că CET-ul şi reţeaua de distribuţie nu mai poate face faţă necesităţilor, avariile ţinându-se lanţ, obligând ieşenii să stea în frig şi fără apă caldă.

În ceea ce priveşte zăpada care ne îneacă şi care aşteptăm să fie topită eficient şi natural, probabil că face parte dintr-o amplă şi sofisticată campanie de fluidizare a traficului, primul punct din cele 12 lucruri importante.

Ştiind că nu a făcut nimic din ce a promis, îl tot scoate la înaintare pe directorul tehnic şi de investiţii să scoată castanele din foc, iar dacă situaţia nu ar fi gravă, acest domn ar fi chiar comic, rupt din emisiunea"Cascadorii râsului". Replica: "Costurile sunt foarte mari şi nu credem că merită. Credem că este oportun ca, în momentul de faţă, să lăsăm zăpada să se topească în mod natural" este cert dată de un mare expert în probleme de administraţie şi lasă să se întrevadă ani lungi în managementul unei mariurbe.

Dumnealui ne spune să nu uităm că Iaşiul are o tramă stradală de 4 milioane de kilometri pătraţi. Acest lucru l-au uitat ei când au alocat un buget atât de mic, precum au uitat că iarna se întâmplă să ningă. Se laudă cu deszăpezirea în ultima zi aunor străzi (Pallady, Ralet, Han Tatar, Ciurchi, Manolescu, Răzoarelor, Basarabi),multe la număr, dar toate de două benzi şi care ca lungime adunate nu depăşesc5 kilometri, adică foarte mult sub un kilometru pătrat. Dacă acesta a reprezentat un efort demn de semnalat în presă, e normal să cedezi în faţa milioanelor de kilometri amintiţi.

Aşteptăm să auzim cum la primăvară nu vor fi bani pentru plombat străzile stricate de excelenta deszăpezire, pentru că s-au cheltuit tocmai cu aceasta... Şi mai aştept să vedem rezolvarea la fel de magistrală şia altor punctedin lista celor 12lucruri importante a edilului.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Drogat oprit la timp de poliţia rutieră"

Un şofer de 29 de ani din Iaşi a fost oprit noaptea în trafic sub influenţa cannabisului. Solicit Camerei Deputaţilor adoptarea de urgenţă a proiectului legislativ ce prevede ca cei surprinşi sub influenţa alcoolului sau psihotropelorsă plătească atât actul medical (evaluarea clinică, recoltarea de probe biologice şi determinările toxicologice), precum şi intervenţia poliţiei (deplasare, alcooltest). Reamintesc că românii continuă să moară din cauza şoferilor drogaţi, în timp ce proiectul de lege ce prevede închisoarecu executare, precum şi anularea permisului pentru cei ce provoacă victime sub influenţa drogului, zace la comisii.

"Viaţa copiilor noştri e pusă în pericol de cei ce se urcă la volan după ce utilizează psihotrope, iar cheltuielile colaterale suportate de fiecare dintre noi ţin de intervenţia poliţiei, determinările prin alcooltest, deplasarea la spital, intervenţia unei echipe medicale, recoltarea de probe biologice şi determinări toxicologice.

De multe ori aceşti şoferi produc disfuncţionalităţi în activitatea serviciilor de urgenţă, creează probleme prin agresivitate verbală sau fizică, iar evaluarea clinică, recoltarea de probe biologice şi determinările toxicologice presupun deturnarea resurselor umane şi materiale care sunt destinate asigurării terapiei pacienţilor aflaţi în stare gravă.

Acest proiect legislativ prevede că cei surprinşi în trafic sub influenţa alcoolului sau psihotropelor vor deconta atât actul medical precum şi intervenţia poliţiei.

Sperăm ca această modificare legislativă îi va descuraja pe şoferi să conducă după ce au băut în contextul în care noua limită a alcoolemiei va fi de 0,5g%)".

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Victimele patinoarului de pe străzi"

Străzile transformate în patinoar au început să facă victime. Traumatismele toracoabdominale şi de membre domină patologia celor ajunşi la UPU de la Centrul de Traumă "Sfântul Ioan". Pacienţii sunt evaluaţi rapid clinic, imagistic şi biologic, dar mulţi dintre ieşeni necesită intervenţii chirurgicale de urgenţă şi multe zile de spitalizare.

O studentă de 22 de ani are şanse minime de a mai avea inelarul stâng funcţional după ce a alunecat pe gheaţă. Ţesuturile moi au fost decolate ca un deget de mănuşă, iar pacienta riscă să piardă definitiv degetul patru de la mâna stângă, în ciuda intervenţiei unei echipe formate din trei chirurgi reconstructivi.

Recomandăm persoanelor în vârstă să evite deplasarea la primele ore ale dimineţii, când este polei, pentru că leziunile traumatice se instalează cu uşurinţă la aceste categorii, sunt grave şi necesită adesea multe zile de spitalizare şi se soldează adesea cu numeroase complicaţii. Atenţie la mobilizarea celor căzuţi pe stradă, întrucât din dorinţa de a ajuta puteţi agrava leziunile coloanei cervicale sau puteţi transforma cu uşurinţă o banală fractură ce ar necesita doar tratament ortopedic în fractură deschisă. Nu temporizaţi consultaţia, întrucât pot apărea numeroase complicaţii.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Ce poate face municipalitatea pentru sănătatea noastră?"

Am participat la audierea publică "Soluţii şi metode alternative de finanţare şi alocare a resurselor financiare pentru sănătate", organizată de coaliţia "Iaşi Sănătos", oferind multiple soluţii ce pot duce la îmbunătăţirea sistemului sanitar din Iaşi.

"Cine trăieşte? Cine moare? Cui îi pasă?"

Declaraţia de la Alma-Atadefineşte sănătatea ca acea stare de bine fizică, mentală şi socială, şi nu numai absenţa bolii sau infirmităţii, că este un drept fundamental, a cărui realizare necesită acţiunea mai multor sectoare economice şi sociale în afara sectorului sanitar.

Orice sistem de sănătate implică trei actori: producătorul, consumatorul şi administratorul de sănătate. Toate sistemele sociale creează grupe avantajate şi dezavantajate, iar pentru echilibrarea balanţei cerere-ofertă se fac trei demersuri: evaluarea serviciilor şi activităţilor, stabilirea priorităţilor şi planificarea. De aceea sistemul ocrotirii sănătăţii nu se poate dezvolta în dizarmonie cu sistemul social-economic.

Cred că ne-am săturat cu toţii să plătim sume importante la asigurările de sănătate fără a avea servicii corespunzătoare. Coşmarul fiecărui ieşean ajuns pacient constă în timpi enormi de aşteptare, absenţa mijloacelor de investigaţii, lipsa medicamentelor şi a materialelor sanitare, condiţiile de spitalizare improprii, aglomerarea saloanelor şi statul câte doi în pat.

De aceea am depus un proiect legislativ ce prevedeca pe acelaşi nivel de finanţare pacienţii să beneficieze de servicii medicale diferenţiate în funcţie de contribuţia la asigurările de sănătate.

Practic, există trei niveluri de asigurare: baza l - ce asigură pachetul de servicii de bază, corespunzătoare cotei de contribuţie din salariul minim; complementar - corespunzător unor servicii diferenţiate în funcţie de contribuţia complementară peste salariul minim şi până în salariul mediu şi suplimentar - cu servicii negociate corespunzător unei cote peste cea a salariului mediu.

Se introduce astfel şi pachetul de servicii de bază, şi tariful unic pe caz ponderat, dând posibilitatea asiguratului să negocieze cu casa de asigurări (de stat sau privată) serviciile medicale decontate, precum şi posibilitatea de a alege furnizorul de servicii medicale. Prin acest proiect legislativ vom plăti la fel, dar vom şti pentru ce plătim. În plus vom avea posibilitatea deductibilităţii sumei asigurate din impozit.

Din punctul meu de vedere Iaşiul are o uriaşă şansă, aceea de a redeveni capitală medicală a Moldovei, astfel încât orice pacient să poată fi tratat corect şi complet la Iaşi. Suntem beneficiarii unui uriaş capital de tineri specialişti pe care în acest moment îi îndreptăm doar la export. Pe de altă parte, nici azi, după mai bine de douăzeci de ani de la Revoluţie nu avem măcar un nou spital în care să ne tratăm normal atunci când avem o urgenţă, ci doar spitale pe hârtie înşiruite pe toate colinele Iaşiului.

Care ar fi soluţiile? Ce poate face municipalitatea?

În primul rând o evaluare onestăa ceea ce avem, urmată de o planificare clară şi stabilirea de priorităţi, după consultarea ieşenilor; parteneriatele public-privat şi accesarea fondurilor europene; facilităţi fiscale firmelor din Iaşi dispuse a investi în renovarea spitalelor existente sau în construcţia de noi spaţii medicale. Cei care contribuie pot beneficia de anumite servicii suplimentare sau hoteliere. Poate oferi la preţ minim terenuri pentru cei care construiesc spitale, punând condiţia ca aceste zone să nu-şi schimbe destinaţia fără avizul cetăţenilor. Poate oferi un parteneriat corect, utilizând resursele umane şi materiale ale Universităţii de Medicină din Iaşi. Poate susţine o campanie de colectare a celor 2% ce pot fi direcţionaţi din impozit spre sănătatea ieşenilor.

În plus distribuţia substaţiilor de ambulanţă în funcţie de populaţia zonei şi numărul de solicitări ar duce la scurtarea timpului de intervenţie şi reducerea cheltuielilor. Plasarea acestora în centrele de cartier, unde ar rezolva şi urgenţele minore ar duce la descongestionarea spitalelor şi ar oferi siguranţăîn special celor mai în vârstă. Municipalitatea poate asigura accesul rapid al ambulanţei în spitale prin instituirea de sensuri unice pe străzile de acces spre spitale şi asigurarea acelei benzi roşii de urgenţă în aceste instituţii.

Aţi văzut ce s-a întâmplat ieri cu bolnavii de cancer rămaşi fără medicamente... am propus o lege ce asigură scutirea de TVA şi exceptarea de la taxa gheară a industriei farmaceutice autohtone ce asigură medicaţia pentru programele naţionale de sănătate. Promovarea industriei farmaceutice ieşene al cărei cap de pod este indiscutabil Antibiotice Iaşi ar dezvolta cercetarea şi dezvoltarea în acest domeniu utilizând tinerii farmacişti.

Îmi doresc ca Iaşiul să aibă cel puţin anual un târg al medicamentului în centrul expoziţional ce zace nefolosit dar asta voi putea rezolva rapid încă din această vară."

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Cer primarului să facă publice contractele şi plăţile pentru «deszăpezire»"

Am urmărit cu toţii în ultimele săptămâni acţiunea de "deszăpezire" din oraşul nostru. Nu e cazul să discutăm acum de eficienţa primăriei în această perioadă, toată lumea a văzut că deszăpezirea a fost aproape insesizabilă şi că cei din primărie s-au bâlbâit în explicaţii. Pe lângă aceasta, presa a semnalat preţul exorbitant al deszăpezirii din Iaşi, cost asemănător cu cel din întregul judeţ Vrancea, cel mai afectat de ninsori.

Pentru a clarifica de ce s-au plătit peste 3.000.000 de lei pentru ca noi să ne chinuim în oraş, prin troiene, prin bălţi sau pe patinoare întinse pe străzi şi trotuare, solicit primarului să facă publice contractele şi plăţile pentru aceste activităţi. Dacă tot am rămas şi cu zăpada pe cap, şi cu banii luaţi, măcar să ştim cui şi de ce am dat 3.000.000 lei. Cred că şi edilul are tot interesul să clarifice că nu a fost vorba de contracte suspecte cu favoriţii săi, de şpăgi sau de alte lucruri necurate şi va face publice aceste plăţi.

Sper că această cerere nu surprinde, pentru că toate instituţiile publice au obligaţia să comunice în mod transparent cheltuielile făcute.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Lege pentru eliminarea clawback-ului din programele naţionale de sănătate"

Consider că periclitarea programelor naţionale de sănătate prin blocajele financiare şi taxa clawback reprezintă un atentat la viaţa bolnavilor de cancer şi constituie reţeta pentru falimentul farmaciştilor şi producătorilor autohtoni de medicamente. Voi depune un proiect legislativ privind modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.77/2011 privind stabilirea unei contribuţii pentru finanţarea unor cheltuieli în domeniul sănătăţii, ce vizează eliminarea clawback-ului pentru medicamente incluse în programele naţionale de sănătate.

,Bolnavii de cancer din România au de înfruntat o tumoare mult mai gravă decât boala în sine: competenţa diriguitorilor sănătăţii româneşti.

Programele naţionale precum cel de oncologie, HIV/SIDA, hepatita B sunt puse în pericol din cauza datoriilor de sute de milioane de lei, ale căror termene au depăşit de mult directivele europene precum şi din cauza TVA-ului şi preconizatei taxe-gheară, înfipte adânc în industria farmaceutică.

În timp ce plâng cu lacrimi de crocodil şi declară oncologia prioritate naţională, peste 10000 de bolnavi de cancer sunt lăsaţi fără morfină prin încetarea activităţii celui mai mare producător de medicamente. Asistăm la un paradox: distrugem industria farmaceutică românească producătoare de medicamente ieftine, dar importăm medicamente scumpe.

Problema ar putea fi rezolvată în mare măsură prin aprobarea acestui proiectlegislativ ce prevede exceptarea de la perceperea taxei clawback a medicamentelor incluse în programele naţionale de sănătate. Această măsură ar veni în sprijinul pacienţilor şi al farmaciştilor.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Camera Deputaţilor a adoptat decontarea navetei profesorilor"

Camera Deputaţilor a adoptat azi Proiectul legislativ depus de mine care vizează asigurarea decontării navetei profesorilor. Consider învăţământul prioritate naţională, în condiţiile creşterii continue a cazurilor de analfabetism şi apreciez că acest proiect legislativ va asigura şansa la educaţie pentru toţi românii.

prin prezenta iniţiativă avem în vedere modificarea art.105 alin.(2) lit.f) al Legii nr.1/2011 - Legea educaţiei naţionale -, prin trecerea lit.f) la art.104 alin.(2), referitoare la modalitatea de decontare a cheltuielilor de transport la şi de la locul de muncă al personalului didactic din învăţământul de stat, din mediul rural şi urban.

Prezenta iniţiativă propune ca decontarea sau plata echivalentă a costurilor de transport să se realizeze prin repartizarea din sumele defalcate pe finanţarea de bază, către autorităţile publice locale, într-un cont special cu destinaţia decontarea transportului personalului didactic, în baza unei cereri însoţite de un raport întocmit de către Inspectoratul şcolar judeţean, din care să rezulte situaţia personalului didactic care face naveta pentru anul şcolar în curs. Suma afectată decontării poate fi suplimentată la prima rectificare de buget, după începerea anului şcolar.

Prevederea în vigoare, din art.105, potrivit căreia decontarea sau plata echivalentă costurilor de transport se efectuează pe finanţarea complementară de către administraţia locală, fără nominalizarea niciunei instituţii ori proceduri, a făcut ca, în prezent, mai multe unităţi de învăţământ ori sindicatele care le reprezintă să ajungă în instanţă cu primăriile. De cele mai multe ori, deciziile instanţei, decizii definitive, irevocabile şi executorii, au fost câştigate de către unităţile de învăţământ. Dar victoria din instanţă nu reprezintă în toate cazurile şi rezolvarea problemei, întrucât unele primării nu pun în practică decizia luată, sub pretextul lipsei de fonduri.

Unele primării se află în incapacitatea reală de a susţine financiar decontul de navetă, deşi, dacă ar avea fonduri, ar aproba cererile unităţilor de învăţământ pentru decontul costurilor de transport. Astfel, unele primării suportă costul transportului pe o anumită perioadă, după care îşi retrag sprijinul din lipsă de bani.

Alte primării refuză pur şi simplu să suporte decontarea şi plata echivalentă costurilor de transport ale cadrelor didactice pe motiv că nu se simt obligaţi să facă acest lucru de către legea în vigoare.

Prezenta iniţiativă legislativă vine în rezolvarea acestor situaţii prin solicitarea fondurilor de la Consiliul judeţean, care va repartiza sumele necesare autorităţilor publice locale, într-un cont special cu destinaţia decontarea transportului personalului didactic, în baza unei cereri însoţite de un raport întocmit de către Inspectoratul şcolar judeţean, din care să rezulte situaţia personalului didactic care face naveta pentru anul şcolar în curs. Astfel se garantează acoperirea financiară a tuturor cazurilor de transport al personalului didactic. Mai mult, prezenta propunere prevede ca suma afectată decontării să poată fi suplimentată la prima rectificare de buget, după începerea anului şcolar, întrucât Inspectoratele Şcolare Judeţene au o situaţie clară asupra numărului de profesori care fac naveta abia la începutul anului şcolar.

Cei mai mulţi profesori suportă costurile de transport către şi de la şcoală acasă, în prezent, din veniturile proprii, adică din salariul pe care-l primesc din învăţământ. Asta înseamnă că ei cheltuiesc aproximativ 300, 400 şi chiar 500 lei lunar dintr-un salariu de 700-800 lei. Dacă tot există o lege prin care profesorii au acest drept, de a le fi decontat transportul lunar către şi de la şcoală spre casă, atunci să facem ca legea să fie aplicabilă.

Considerăm că prin această iniţiativă legislativă decontarea şi plata echivalentă costurilor de transport ale cadrelor didactice va putea fi, într-adevăr, realizabilă.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Vom avea elicoptere SMURD în fiecare regiune"

Senatul a adoptat proiectul legislativ pe care l-am iniţiat care prevede alocarea unui elicopter SMURD pentru fiecare regiune de dezvoltare. Deputatul consideră că, în condiţiile desfiinţării şi comasării spitalelor, transportul rapid către Unităţile de Primire a Urgenţelor este esenţială pentru supravieţuirea celor lăsaţi fără asistenţă medicală.

Asistenţa medicală de urgenţă este una din priorităţile fiecărei ţări. Personalul medical de urgenţă intervine la cazurile cele mai grele, în locurile cel mai puţin accesibile, un elicopter făcând diferenţa între viaţa şi moartea unui pacient aflat în această situaţie.

În prezent în România există câteva centre medicale de înaltă performanţă şi majoritatea cazurilor de urgenţă medicală majoră sunt direcţionate către unităţi de primire a urgenţelor din aceste centre medicale situate în municipiile Cluj, Iaşi, Braşov, Constanţa, Timişoara, Bucureşti.

Alocarea unui elicopter SMURD ar avea ca efect scurtarea timpului de intervenţie în situaţii de urgenţă medicală majoră, cazuri care oricum sunt direcţionate către unităţile de primire a urgenţelor din aceste localităţi. De asemenea, alocarea unor elicoptere ale SMURD ar reduce semnificativ costurile pe care le implică deplasarea unor elicoptere din alte zone ale ţării.

Fiecare regiune de dezvoltare a României, respectiv Regiunea de Dezvoltare Nord-Est, Regiunea de Dezvoltare Vest, Regiunea de Dezvoltare Nord-Vest, Regiunea Centru, Regiunea Sud-Est, Regiunea Sud-Muntenia, Regiunea Bucureşti-Ilfov şi Regiunea Sud-Vest-Oltenia, va primi câte un elicopter care va deservi populaţia din judeţele înglobate în aceste unităţi administrative.

Elicopterele vor staţiona în municipiile care găzduiesc centrele de comandă ale celor 8 regiuni de dezvoltare.

Fondurile pentru achiziţionarea elicopterelor vor fi prevăzute în Legea bugetului de stat.

Domnul Marian-Florian Săniuţă:

Raport către comunitate pe anul 2011"

Motto:"În opoziţie eşti judecat după vorbe, iar atunci când eşti la putere, după fapte." Tony Blair

La sfârşitul fiecărui an din mandatul acesta, am întocmit şi am distribuit în localităţile din Colegiul 4 raportul meu de activitate, în semn de respect faţă de dumneavoastră, alegătorii mei. În plus, rapoartele pe anii 2009 şi 2010 le-am depus şi la Camera Deputaţilor şi au fost publicate în Monitorul Oficial, partea a II-a.

Ca o tradiţie deja, mă prezint din nou în faţa dumneavoastră cu acest Raport către comunitate pe anul 2011, pentru a vă informa, într-o manieră total transparentă, în legătură cu activitatea depusă de mine, atât în Camera Deputaţilor, cât şi pentru finalizarea unor obiective de investiţii, spre binele dumneavoastră, locuitorii celor douăsprezece localităţi ale Colegiului 4, respectiv Plopeni, Slănic, Aluniş, Ariceştii Rahtivani, Bertea, Blejoi, Cosminele, Dumbrăveşti, Păuleşti, Ştefeşti, Vâlcăneşti, Vărbilău.

În Camera Deputaţilor activitatea se desfăşoară atât în plen, cât şi în cadrul comisiilor parlamentare. Fiecare deputat este membru al cel puţin uneia dintre comisiile constituite atât pe criterii politice, cât şi în funcţie de pregătirea şi opţiunea personală.

Sunt vicepreşedinte al Comisiei pentru apărare, ordine publică şi siguranţă naţională din Camera Deputaţilor începând din anul 2006.

De asemenea, sunt membru al Comisiei comune speciale a Camerei Deputaţilor şi Senatului pentru elaborarea pachetului de legi privind Securitatea Naţională. În plus, fac parte din următoarele Grupuri de prietenie cu Parlamentele altor state:

• Grupul parlamentar de prietenie cu Republica Polonă - vicepreşedinte
• Grupul parlamentar de prietenie cu Republica Cehă - membru
• Grupul parlamentar de prietenie cu Olanda - membru

Activitatea parlamentară în 2011

Iniţiativele legislative ale cărui semnatar am fost pe parcursul anului 2011 sunt următoarele:

• Propunerea legislativă privind promovarea invenţiilor
• Propunerea legislativă pentru modificarea art.22 alin.(1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.30/2007 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Administraţiei şi Internelor şi pentru reorganizarea unor unităţi din subordinea Ministerului Administraţiei şi Internelor, aprobată cu modificări prin Legea nr.15/2008, cu modificările ulterioare
• Proiectul de Lege privind organizarea şi funcţionarea Academiei de Ştiinţe Militare
• Proiectul de Lege pentru modificarea art.197 alin.(2) din Legea nr.95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii
• Proiectul de Lege privind construcţia şi modernizarea clădirilor destinate unităţilor de educaţie timpurie antepreşcolară
• Propunerea legislativă privind introducerea ţinutei şcolare obligatorii în învăţământul general obligatoriu, liceal şi profesional de stat şi particular
• Propunerea legislativă privind acordarea de pachete alimentare pentru elevii din învăţământul obligatoriu de stat şi privat, precum şi pentru copiii preşcolari din grădiniţele de stat şi private
• Propunerea legislativă privind exercitarea profesiei de logoped

Întrebările şi interpelările reprezintă instrumente parlamentare prin care se comunică cu membrii Guvernului României.

În anul 2011, am adresat miniştrilor, pentru clarificarea unor aspecte ale activităţii acestora în judeţul Prahova, următoarele întrebări:

• Întrebarea nr.6330A/12-04-2011 - Posibilitate amenajare pârtie de schi în oraşul-staţiune Slănic Prahova.
• Întrebarea nr.6331A/12-04-2011 - Comportamentul în caz de seism al barajelor de la Paltinu şi Măneciu şi al unităţilor petrochimice din jud.Prahova.
• Întrebarea nr.6332A/12-04-2011 - Informarea publică a populaţiei.
• Întrebarea nr.6333A/12-04-2011 - Îmbunătăţirea dotării efectivelor.
• Întrebarea nr.6334A/12-04-2011 - Carierele ofiţerilor şi subofiţerilor.
• Întrebarea nr.6335A/12-04-2011 - Dotarea Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţă.
• Întrebarea nr.6336A/12-04-2011 - Capacitatea Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţă de a contracara efectele unui dezastru.
• Întrebarea nr.6337A/12-04-2011 - Accesarea de fonduri europene.
• Întrebarea nr.6338A/12-04-2011 - Optimizarea activităţii SMURD.
• Întrebarea nr.6339A/12-04-2011 - Stadiul reparării podului de cale ferată de la Slănic Prahova.
• Întrebarea nr.6340A/12-04-2011 - Desfiinţarea Spitalului Orăşenesc Plopeni.
• Întrebarea nr.6946A/15-06-2011 - Stadiul reparării podului de cale ferată de la Slănic, Prahova.
• Întrebarea nr.6947A/15-06-2011 - Criteriile de dezvoltare economică.
• Întrebarea nr.6948A/15-06-2011 - Posibila comasare a unor comune şi oraşe.
• Întrebarea nr.6949A/15-06-2011- Încadrarea absolvenţilor promoţiei 2011.
• Întrebarea nr.6950A/15-06-2011 - Locaţia Academiei de Poliţie "Alexandru Ioan Cuza".
• Întrebarea nr.7750A/07-11-2011- Elicopter dotat pentru activităţi tip SMURD.
• Întrebarea nr.7751A/07-11-2011 - U.M. Plopeni.

Declaraţiile politice susţinute în plenul Camerei Deputaţilor au fost următoarele:

• Şedinţa Camerei Deputaţilor din 8 februarie 2011 - declaraţie politică intitulată "Europa-România, 1-1 în derby-ul Schengen"
• Şedinţa Camerei Deputaţilor din 8 februarie 2011 - declaraţie politică intitulată Raport către comunitate pe anul 2010
• Şedinţa Camerei Deputaţilor din 22 martie 2011 - declaraţie politică intitulată "16 martie 2011 - o zi tristă"
• Şedinţa Camerei Deputaţilor din 3 mai 2011 - declaraţie politică intitulată "Adevărul iese la iveală singur. Totul e să ai răbdare."
• Şedinţa Camerei Deputaţilor din 31 mai 2011 - declaraţie politică intitulată "Onorul la general"
• Şedinţa Camerei Deputaţilor din 15 iunie 2011 - declaraţie politică cu titlul: "Vreau o ţară ca afară"
• Şedinţa Camerei Deputaţilor din 2 noiembrie 2011 - declaraţie politică intitulată "Fluture-n ninsoare"

În plus, am luat cuvântul în plenul Camerei Deputaţilor cu următoarele prilejuri:

• Şedinţa Camerei Deputaţilor din 1 februarie 2011 - Informare privind demisia domnului deputat Marian-Florian Săniuţă din PSD şi activarea ca deputat independent.
• Şedinţa Camerei Deputaţilor din 7 februarie 2011 - Dezbaterea Proiectului de Lege pentru completarea Ordonanţei Guvernului nr.26/1994 privind drepturile de hrană, în timp de pace, ale personalului din sectorul de apărare naţională, ordine publică şi siguranţă naţională
• Şedinţa Camerei Deputaţilor din 14 februarie 2011 - Dezbaterea Proiectului de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.96/2009 pentru completarea art.17 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.30/2007 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Administraţiei şi Internelor
• Şedinţa Camerei Deputaţilor din 21 februarie 2011 - Dezbaterea Proiectului de Lege pentru ratificarea Acordului între Guvernul României şi Guvernul Republicii Federale Nigeria privind cooperarea în domeniul militar, semnat la Abuja la 26 iulie 2010 şi la Bucureşti la 27 august 2010
• Şedinţa Camerei Deputaţilor din 21 februarie 2011 - Dezbaterea Proiectului de Lege pentru ratificarea Acordului între Guvernul României şi Guvernul Republicii Franceze privind protecţia reciprocă a informaţiilor clasificate, semnat la Bucureşti la 28 septembrie 2010
• Şedinţa Camerei Deputaţilor din 3 mai 2011 - Dezbaterea Proiectului de Lege privind unele măsuri speciale necesare pentru încadrarea în bugetul aprobat Ministerului Administraţiei şi Internelor pe anul 2011
• Şedinţa Camerei Deputaţilor din 24 mai 2011 -Dezbaterea Proiectului de Lege pentru modificarea şi completarea Legii nr.279/2005 privind ucenicia la locul de muncă
• Şedinţa Camerei Deputaţilor din 31 mai 2011 - Dezbaterea Proiectului de Lege pentru modificarea şi completarea Legii nr.360/2002 privind Statutul poliţistului
• Şedinţa Camerei Deputaţilor din 4 octombrie 2011 - Dezbaterea Proiectului de Lege privind modificarea Legii nr.265/2010 pentru modificarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.104/2001 privind organizarea şi funcţionarea Poliţiei de Frontieră Române şi pentru abrogarea art.4 alin.(4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.105/2001 privind frontiera de stat a României, precum şi pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.104/2001 privind organizarea şi funcţionarea Poliţiei de Frontieră Române şi a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.105/2001 privind frontiera de stat a României
• Şedinţa Camerei Deputaţilor din 24 octombrie 2011 - Dezbaterea Propunerii legislative pentru modificarea art.22 alin.(1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.30/2007 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Administraţiei şi Internelor şi pentru reorganizarea unor unităţi din subordinea Ministerului Administraţiei şi Internelor, aprobată cu modificări prin Legea nr.15/2008, cu modificările ulterioare
• Şedinţa Camerei Deputaţilor din 25 octombrie 2011 - intervenţie prilejuită de Ziua Armatei României
• Şedinţa Camerei Deputaţilor din 8 noiembrie 2011 - Propunerea legislativă pentru modificarea art.22 alin.(1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.30/2007 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Administraţiei şi Internelor şi pentru reorganizarea unor unităţi din subordinea Ministerului Administraţiei şi Internelor, aprobată cu modificări prin Legea nr.15/2008, cu modificările ulterioare
• Şedinţa Camerei Deputaţilor din 15 noiembrie 2011 - Raportul Comisiei juridice privind reexaminarea, la cererea Preşedintelui României, a Legii privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr.26/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr.123/2006 privind statutul personalului din serviciile de probaţiune
• Şedinţa Camerei Deputaţilor din 22 noiembrie 2011 - Moţiunea simplă intitulată "Panglicile doamnei ministru Boagiu"
• Şedinţa Camerei Deputaţilor din 22 noiembrie 2011 - Dezbaterea Proiectului de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.53/2008 privind modificarea şi completarea Legii nr.656/2002 pentru prevenirea şi sancţionarea spălării banilor, precum şi pentru instituirea unor măsuri de prevenire şi combatere a finanţării actelor de terorism
• Şedinţa Camerei Deputaţilor din 22 noiembrie 2011 - Dezbaterea Proiectului de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.54/2011 pentru stabilirea unor măsuri privind încadrarea în limita alocată cheltuielilor de personal din Ministerul Administraţiei şi Internelor pentru anul 2011.

Pentru că am început prima sesiune parlamentară din 2011 prin a-mi anunţa demisia din PSD, vă voi reda mai jos, integral, anunţul oficial făcut de la tribuna Camerei Deputaţilor:

"Am constatat că politica la vârf este supusă aceloraşi reguli: totul are un început şi, deci, şi un sfârşit.

Aşadar, astăzi, aici, în faţa dumneavoastră, îmi anunţ demisia din calitatea de membru PSD.

Am luat această decizie după o matură chibzuinţă, având în gând un citat celebru: "unii îşi trădează principiile de dragul partidului, alţii îşi schimbă partidul pentru a nu-şi trăda principiile".

Las în urmă un parcurs de 11 ani fără nicio pată, început la Primăria Ploieşti, continuat la Prefectura Prahova, la Agenţia Română pentru Investiţii Străine, ca ministru al Administraţiei şi Internelor şi deputat din 2004. Sunt mândru de tot ceea ce am realizat! Pentru toate acestea le mulţumesc tuturor celor ce mi-au fost aproape, dar şi adversarilor oneşti.

Sunt mulţumit că am dovedit că se poate face cu bună credinţă politică de prima linie, fără a fi contaminat de bolile politicii dâmboviţene. Am încercat să fac o altfel de politică.

Am înţeles mai târziu decât trebuia că PSD nu mai are nevoie de oameni ca mine şi, pentru a nu-i incomoda, am decis să-i las să-şi urmeze singuri calea.

Voi activa ca deputat independent, reprezentând în continuare locuitorii Colegiului nr.4 - Valea Slănicului, cei care mi-au dat votul lor într-o confruntare uninominală, deci aproape de independenţa pe care mi-o declar azi.

Rămân un partizan al ideii că cel mai important capital pe care îl avem la dispoziţie este cel uman, pe care voi încerca să-l apăr, să-l pun în valoare, să-l ajut din postura de parlamentar. Voi fi în continuare un adversar al privatizării politicii, aşa cum voi rămâne la ideea că nu avem nevoie de un vot cenzitar în România.

Pe scurt, rămân acelaşi om aşa cum m-aţi cunoscut, fidel principiilor, respectării valorii, a legilor şi a cuvântului dat, a parcursului european al României.

Viaţa va demonstra câtă dreptate am avut..."

Textele întrebărilor adresate Guvernului României şi ale răspunsurilor primite, al declaraţiilor politice, precum şi toate luările mele de cuvânt în plen se găsesc pe site-ul Camerei Deputaţilor, www.cdep.ro.

*

Activitatea în Comisia pentru apărare, ordine publică şi siguranţă naţională (sinteză)

În cele două sesiuni parlamentare din anul 2011, Comisia pentru apărare, ordine publică şi siguranţă naţională a fost sesizată, pe fond, cu 49 iniţiative legislative şi a întocmit 33 rapoarte, dintre care unele comune cu Comisia pentru agricultură, silvicultură, industrie alimentară şi servicii specifice, Comisia pentru administraţie publică, Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi, Comisia pentru muncă şi protecţie socială, Comisia pentru sănătate şi familie, Comisia pentru învăţământ, ştiinţă, tineret şi sport. Au fost finalizate şi 18 avize.

Dintre cele mai importante iniţiative legislative dezbătute în cadrul Comisiei au fost următoarele:

• Proiectul de Lege privind exercitarea profesiei de expert criminalist privat, înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Colegiului Experţilor Criminalişti din România - aviz
• Proiectul de Lege pentru completarea Legii nr.143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri - reexaminare la cererea Preşedintelui
• Proiectul de Lege privind cooperarea României cu Oficiul European de Poliţie (EUROPOL) - aviz
• Proiectul de Lege pentru modificarea şi completarea Legii nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare
• Proiectul de Lege pentru modificarea Anexei nr.1 la Ordonanţa Guvernului nr.26/1994 privind drepturile de hrană, în timp de pace, ale personalului din sectorul de apărare naţională, ordine publică şi siguranţă naţională
• Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Legii nr.44/1994 privind veteranii de război, precum şi unele drepturi ale invalizilor şi văduvelor de război - aviz
• Proiectul de Lege pentru modificarea şi completarea Legii nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare
• Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Legii nr.360 din 6 iunie 2002, privind Statutul Poliţistului
• Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Legii nr.155 din 12 iulie 2010, a Poliţiei Locale
• Propunerea legislativă pentru completarea articolului 11 din Legea nr. 51/1991 privind siguranţa naţională a României
• Proiectul de Lege pentru modificarea şi completarea Legii nr.295/2004 privind regimul armelor şi al muniţiilor
• Propunerea legislativă pentru modificarea Legii nr.111/1996 privind desfăşurarea în siguranţă, autorizarea şi controlul activităţilor nucleare, republicată - aviz
• Proiectul de Lege pentru modificarea unor acte normative din domeniul naval - aviz
• Propunerea legislativă privind participarea forţelor armate la operaţii în afara teritoriului statului Roman
• Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.128/2010 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 202/2008 privind punerea în aplicare a sancţiunilor internaţionale - aviz
• Propunerea legislativă privind modificarea şi completarea Legii nr.508 din 17 noiembrie 2004 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea în cadrul Ministerului Public a Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - aviz
• Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea alin. (1) al art. 14 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195 privind circulaţia pe drumurile publice - aviz
• Proiectul de Lege pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.102/2005 privind libera circulaţie pe teritoriul României a cetăţenilor statelor membre ale Uniunii Europene şi Spaţiul Economic European
• Propunerea legislativă pentru completarea Legii nr.118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar
• Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.1/2011 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor acordate beneficiarilor proveniţi din sistemul de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională - aviz
• Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr.8/2011 pentru modificarea şi completarea legislaţiei cu privire la eliberarea, gestionarea şi monitorizarea documentelor de călătorie acordate pensionarilor, veteranilor de război şi văduvelor de război - aviz
• Proiectul de Lege privind unele măsuri speciale necesare pentru încadrarea în bugetul aprobat Ministerului Administraţiei şi Internelor pe anul 2011
• Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.22/2011 privind reglementarea unor măsuri fiscale pentru unele livrări de bunuri şi prestări de servicii efectuate de Compania Naţională "Romtehnica" - S.A. către Ministerul Apărării Naţionale în anul 2011
• Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Legii nr. 415/2002 privind organizarea şi funcţionarea Consiliului Suprem de Apărare a Ţării
• Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.9/2011 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 126/1995 privind regimul materiilor explozive
• Proiectul de Lege privind statutul rezerviştilor voluntari
• Propunerea legislativă pentru modificarea art. 22 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 30/2007 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Administraţiei şi Internelor şi pentru reorganizarea unor unităţi din subordinea Ministerului Administraţiei şi Internelor, aprobată cu modificări prin Legea nr. 15/2008, cu modificările ulterioare

Domnul Gheorghe Ciobanu:

"Prioritate pentru 2012: atragerea fondurilor europene"

Situaţia economică din zona euro va fi, cel mai probabil, destul de negativă în 2012. Această stare de fapt va afecta de o manieră cât se poate de serioasă şi evoluţia economiei româneşti. De unde la mijlocul anului 2011 ne aşteptam la un avans economic de peste 4% în acest an, acum, prognoza s-a înjumătăţit, discutându-se chiar de o revenire de scurtă durată a recesiunii, ca urmare a contracţiei din ultimul trimestru de anul trecut şi a efectelor negative ale ninsorilor din 2012.

În aceste condiţii, pentru a se menţine pe un trend economic pozitiv care să genereze prosperitate la nivelul românilor obişnuiţi, ţara noastră trebuie să apeleze la una dintre cele mai importante resurse pe care nu le-am folosit: fondurile europene. Dacă în următorii trei ani de zile în România ar intra aproape 30 de miliarde de euro, atunci cu siguranţă am fi capabili să facem faţă oricăror efecte, oricât de negative, ale crizei din zona euro. Ar merita subliniat faptul că aceste 30 de miliarde de euro reprezintă aproape 25% din produsul intern brut al României pe un an.

Această declaraţie politică vine ca un semnal de încredere în urma deciziei de săptămâna trecută a Comisiei Europene de a întrerupe plăţile pe Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane. Vorbim de aproape 3,5 miliarde de euro, bani care în acest moment sunt blocaţi. Vreau să subliniez încă de la început că întreruperea nu este totuna cu suspendarea, această acţiune putând fi întreruptă oricând, dacă se corijează erorile făcute. Cred că, în condiţiile în care Ministerul Afacerilor Europene şi Ministerul Muncii vor conlucra pentru rezolvarea deficienţelor descoperite, reluarea plăţilor s-ar putea face începând chiar cu martie sau aprilie, pentru că problemele descoperite sunt de practică, nu structurale. Nu trebuie uitat că acelaşi lucru s-a întâmplat şi cu Axa 2 a Programului Operaţional Regional, unde erorile au fost reparate, iar la sfârşitul anului s-a trimis prima factură românească de decontare, care valora peste 500 de milioane de euro.

Îmi pun speranţele în ministrul Leonard Orban că va fi capabil să gestioneze situaţia în avans la celelalte programe operaţionale şi sectoriale, pentru a nu ne mai întâlni cu blocaje precum cel generat pe POSDRU. În condiţiile în care economia românească are nevoie vitală de aceşti bani comunitari, nu ne putem permite perioade în care plăţile sunt suspendate, şi asta mai ales în 2012.

Nu toate lucrurile sunt însă negative. Ceea ce s-a întâmplat pe Axa 2 a POR şi se întâmplă acum pe POSDRU sunt accidente de parcurs specifice tuturor ţărilor nou-intrate în Uniunea Europeană, care nu sunt obişnuite, pe de o parte, cu mecanismul atragerii fondurilor comunitare, pe de altă parte, cu rigorile pe care le presupune procesul efectiv de absorbţie.

De altfel, sunt încrezător în faptul că lucrurile vor merge pe o pantă ascendentă în acest an şi din perspectiva creşterii de la bugetul de stat a sumei alocate pentru cofinanţarea proiectelor cu fonduri europene. Aceasta a crescut de la opt miliarde de lei, atât cât era în 2011, la 12 miliarde de lei pentru acest an. Practic, aşteptările noastre sunt ca în 2012 să absorbim efectiv şase miliarde de euro bani comunitari, ceea ce ar fi o contribuţie de aproape 5% din PIB. Cred, deci, că ţara noastră va trece cu bine peste al doilea val al crizei economice tocmai datorită faptului că vom fi nevoiţi să absorbim fondurile comunitare.

Domnul Costică Macaleţi:

"28 februarie - Ziua protecţiei civile"

Declaraţia mea politică de azi se referă la sărbătorirea Zilei protecţiei civile.

În România, protecţia civilă a luat fiinţă prin Decretul regal din 28 februarie 1933 sub denumirea de "apărare pasivă", având ca scop "limitarea efectele bombardamentelor aeriene asupra populaţiei sau resurselor teritoriului, prin protecţie directă sau micşorând eficacitatea atacurilor aeriene".

Conceptul de protecţie civilă a evoluat de la "apărare pasivă" la "apărare locală antiaeriană" în 1952, apoi "apărare civilă" în 1978 şi "protecţie civilă" în 1996. Schimbările produse în societatea românească în perioada 2000-2004 au dus şi la schimbări în domeniul protecţiei civile prin elaborarea Legii nr.481/2004 care este în concordanţă cu principiile, scopurile şi obiectivele prevăzute în Strategia Internaţională pentru Prevenirea Catastrofelor, adoptată de Adunarea Generală ONU, precum şi cele stabilite de mecanismele Uniunii Europene în domeniu.

Protecţia civilă este o componentă a sistemului securităţii naţionale şi reprezintă un ansamblu integrat de activităţi specifice, măsuri şi sarcini organizatorice, tehnice, operative, cu caracter umanitar şi informare publică, planificare, organizate şi realizate potrivit legii, în scopul prevenirii şi reducerii riscurilor de producere a dezastrelor, protejării populaţiei, bunurilor şi mediului împotriva efectelor negative ale situaţiilor de urgenţă, conflicte armate şi înlăturarea operativă a urmărilor acestora şi asigurarea condiţiilor necesare supravieţuirii persoanelor afectate.

Dintre atribuţiile protecţiei civile se pot enumera: identificarea riscurilor existente în diferite zone; informarea şi pregătirea preventivă a populaţiei cu privire la pericolele la care este expusă şi regulile de comportare; organizarea intervenţiei în situaţii de urgenţă; alarmarea populaţiei despre iminenţa pericolului; înlăturarea efectelor negative ale dezastrelor şi asanarea teritoriului de muniţia rămasă neexplodată din timpul conflictelor armate.

Măsurile de protecţie civilă se realizează din timp la diferite niveluri organizatorice, zone, localităţi, de către toate organismele cu responsabilităţi stabilite de lege. Coordonarea realizării acestor măsuri se realizează de către Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă prin Serviciul de Protecţie Civilă.

În condiţiile existenţei riscului producerii unor dezastre, cutremure, inundaţii, alunecări de teren, accidente diverse, epidemii, etc., cetăţeanul are dreptul la protecţie care trebuie să-i fie asigurată de oameni competenţi.

Felicit pe această cale pe angajaţii Protecţiei Civile din România şi îmi exprim speranţa în îmbunătăţirea condiţiilor tehnico-materiale pe care aceştia le merită pentru a-şi duce la bun sfârşit misiunea de a proteja vieţile şi avutul cetăţenilor.

Domnul Cosmin Mihai Popescu:

"Siguranţa în trafic"

Salut iniţiativa Guvernului Ungureanu de a modifica legislaţia rutieră şi de a o alinia la cerinţele europene. Iniţiativa - ce are în vedere îmbunătăţirea siguranţei în trafic prin aplicarea unor noi măsuri precum interzicerea aparatelor de detectare a radarelor, introducerea permiselor de conducere pentru mopede, interzicerea conducerii ATV-urilor pe drumurile publice - nu vizează decât creşterea siguranţei rutiere pe drumurile publice din România.

De asemenea, o altă măsură extrem de importantă se referă la obligativitatea învăţământului obligatoriu - adică absolvirea a minimum 10 clase - pentru cei care doresc permis de conducere, introducerea sistemului de "car-sharing", adică mai mulţi cetăţeni folosesc o singură maşină într-un scop comun.

Nu în ultimul rând, există şi măsuri de suprataxare a proprietarilor care deţin mai multe maşini, dar şi introducerea taxei de congestie şi promovarea cât mai mult posibil a mersului pe jos şi pe bicicletă.

De ce aceste noi măsuri? Deoarece în România, deşi s-a adoptat Strategia Naţională pentru Siguranţă Rutieră 2011-2020, numărul accidentelor rutiere este încă foarte mare, iar Uniunea Europeană a impus ţării noastre adoptarea de urgenţă a unor măsuri care să conducă la reducerea numărului victimelor cu 50% în această perioadă, iar Comisia Europeană se implică în continuare în proiecte de cercetare specializate prin campanii şi strategii de sensibilizare în materie de siguranţă în trafic.

De aceea siguranţa rutieră trebuie să fie o problemă de fiecare zi a tuturor românilor, iar prin acţiuni şi eforturi din partea noastră - şi aici mă refer nu numai la Guvern, ci şi la ONG-uri, autorităţi publice şi mass-media - putem diminua numărul accidentelor şi, implicit, al deceselor.

În ciuda protestelor şi reacţiilor negative faţă de noile reguli, cetăţenii români trebuie să conştientizeze că toate aceste măsuri sunt luate pentru creşterea siguranţei deplasărilor pe drumurile publice. Oricât am dori să nu recunoaştem, avem cel mai mare număr de morţi şi decedaţi din pricina desconsiderării de către participanţii la trafic a condiţiilor minime de securitate.

Domnul Dănuţ Liga:

"Valorificarea prin dezvoltare a inteligenţei româneşti"

De foarte mult timp ne tot lăudăm steril cât de inteligenţi şi inovativi sunt cetăţenii români, care umplu podiumurile saloanelor de inventică sau se află frecvent în topul european sau mondial al inovaţiilor lor.

Este drept, acest lucru se întâmplă. Dar în ce context şi mai ales cu sprijinul cui au reuşit cercetătorii români să inoveze? În majoritatea situaţiilor aceşti cercetători brilianţi sunt angajaţii unor instituţii sau agenţi economici care nu desfăşoară activităţi în România şi care pun la dispoziţia lor toată logistica şi suportul necesar.

Facem noi acest lucru şi în România?! Din nefericire, tot mai multe experienţe punctuale ne spun că nu Cu toate că fondurile orientate către cercetare nu au fost deloc inconsistente, ele nu sunt întotdeauna dirijate către creatorii de inovaţie.

Mai mult, chiar dacă o fărâmă de inovaţie este rezultanta muncii şi eforturilor cercetătorilor autohtoni, ea rămâne la stadiul rapoartelor de cercetare şi atât, fără să se transforme într-o plusvaloare adăugată producţiei unor noi bunuri sau servicii.

Anii care vor urma stau sub semnul inovaţiei şi nimeni nu mai poate contesta că singurul lucru care mai poate face o economie competitivă o reprezintă inovarea. Inovarea este cea care a făcut din Compania Apple o companie mai puternică decât multe state de mici dimensiuni.

Inovarea este cea care va decide în viitor potenţa economică a statelor. Trebuie să recunoaştem cu toţii că obiectivele Agendei de la Lisabona, prin care cercetarea-dezvoltarea ar fi trebuit să devină funcţiile motrice ale economiei româneşti, nu au fost nici măcar definite prea bine, dar apoi să fie şi realizate. Bruma de inovare şi know-how de care a beneficiat economia românească în ultimul deceniu este, fără doar şi poate, rezultatul investiţiilor străine directe.

Aşadar, nu ne rămâne altă şansă decât să investim în educaţia tinerei generaţii şi, prin politici responsabile, să-i stimulăm să inoveze aici, în România.

Domnul Constantin Severus Militaru:

"Inflaţia LFO - un nou semnal de alarmă, şi nu singurul!"

Admir eforturile Băncii Naţionale a României de a contracara, cu toate pârghiile monetare de care dispune, trendul inflaţionist cu care se confruntă economia României din anul 1989 şi până în prezent.

"Targeting inflation", proces demarat în anul 2005, a reprezentat drumul de parcurs pe care Banca Centrală l-a propus. Chiar dacă, cu două mici excepţii, în anii 2006 şi 2010, inflaţia nu s-a încadrat în tunelul de fluctuaţie stabilit, nimeni nu mai poate contrazice astăzi rezultatele purtate pe frontul luptei cu inflaţia.

De la o inflaţie cu două cifre, astăzi ne punem întrebarea cât de mare va fi fluctuaţia în spatele virgulei unei singure cifre, şi aceasta destul de mică.

Sunt rezultatele unei bănci considerate anii trecuţi ca fiind cea mai eficientă bancă din sistemul băncilor europene şi condusă de cel mai experimentat guvernator din lume.

Cu toate acestea, cu toţii cunoaştem faptul că eforturile Băncii Centrale pot fi spulberate de deciziile Guvernului sau Parlamentului României.

De asemenea, ca membru al Comisiei pentru buget, finanţe şi bănci, nu pot să nu trag un semnal de alarmă asupra fenomenelor externe care se amplifică şi pot steriliza toate eforturile purtate pe drumul luptei contra inflaţiei.

În primul rând, mă refer la tensiunile diplomatice din zona Orientului Mijlociu, care deja au impact puternic negativ asupra preţului la combustibili.

Apoi, iarna grea, gerul şi potenţialele aluviuni, deja îşi arată efectele asupra inflaţiei LFO (legume, fructe, ouă). Preţul la ouă a crescut brutal în numai câteva săptămâni cu peste 50%, iar cel al fructelor şi legumelor au aceeaşi tendinţă. Dată fiind ponderea consumului acestor produse în totalul veniturilor menajere, nu pot să nu afirm că măsurile de politică macroeconomică trebuie orientate cu precădere spre atenuarea acestor efecte. Dacă vom acţiona corespunzător, aceste variaţii de preţuri pot fi doar conjuncturale. În situaţia contrară ele pot deveni tendinţe de preţ cu efecte negative dure asupra unei populaţii cu venituri ce nu pot suferi pentru moment majorări.

Domnul Stelică Iacob Strugaru:

"Proiectele electorale trebuie să fie proiecte durabile şi utile"

Anul acesta vom avea două momente electorale importante: unul în vară, pentru alegerea autorităţilor administraţiei publice locale, şi unul în toamnă, pentru alegerea reprezentanţilor în Parlamentului României.

Nu cred că este un lucru nou pentru niciun cetăţean al României sau pentru niciun cetăţean care trăieşte într-o democraţie în care se desfăşoară alegeri la termen faptul că politicienii, de orice culoare politică ar fi ei, se înghesuie în perioada preelectorală să convingă alegătorii că ei sunt cei mai buni.

Avem, astfel, de-a face cu sute de proiecte, care pe toată durata mandatului au lâncezit şi care tocmai în preajma alegerilor încep să se revigoreze. Parcări acolo unde nu sunt necesare, asfaltări pe ploaie sau îngheţ pe străduţe fără canalizare şi cu asfalt care la prima ploaie pleacă la vale, panseluţe sau fântâni arteziene şi multe alte proiecte a căror utilitate, de cele mai multe ori, este îndoielnică.

În ultimii trei ani românii au făcut eforturi uriaşe, pe care puţini europeni ar fi fost în stare să le facă, în scopul asigurării unei sustenabilităţi bugetare a statului român.

Consider că responsabilitatea de care au dat dovadă guvernanţii români în aceşti ani grei nu trebuie compromisă de nimeni, nici de autorităţile locale şi nici de faptul că vom avea alegeri.

Pentru aceasta, proiectele care se vor realiza anul acesta trebuie să fie durabile şi necesare. Nu trebuie să investim banii publici, şi aşa destul de puţini, în proiecte care să se dărâme imediat după alegeri sau care nu vor fi utilizate niciodată de către cetăţenii români.

Românii vor trebui să sancţioneze prin vot pe acei politicieni care, în dorinţa lor de a fi aleşi, risipesc banii. Românii ştiu care sunt aleşii care acţionează responsabil şi care doresc dezvoltarea ţării noastre şi după alegeri, nu numai până la numărarea voturilor.

Trăiesc cu speranţa că societatea civilă din România reacţionează astăzi mult mai adecvat decât în urmă cu douăzeci de ani şi va sancţiona orice derapaj care s-ar produce în viitorul foarte apropiat.

Domnul Eugen Constantin Uricec:

"Lupta cu evaziunea. Un obiectiv îndrăzneţ, dar dificil!"

Săptămâna trecută, noul premier învestit, Mihai-Răzvan Ungureanu, avea să poarte o discuţie cu instituţiile implicate în politica fiscală a statului român şi să impună un obiectiv generos, de reducere a evaziunii fiscale din sistemul economic românesc cu până la 1,5 % din produsul intern brut într-o perioadă de cel mult 60 de zile.

Nici nu cred că Domnia Sa terminase briefingul de presă în care anunţa acest obiectiv şi deja presa românească, unii oameni politici sau chiar oameni de afaceri contestau, duceau în derizoriu sau discreditau un astfel de obiectiv.

Oricare dintre dumneavoastră cunoaşte foarte bine faptul că România se bucură în prezent de o pondere a veniturilor bugetare modestă, de circa 33% din PIB, faţă de o medie a Uniunii Europene de peste 44% din PIB.

Fiecare dintre noi ar putea face un calcul simplu şi ar constata că peste 10% din veniturile potenţiale la bugetul de stat ar rezolva ca bătând din palme problema deficitelor bugetare, a datoriei publice, capacitatea de a indexa pensii şi salarii sau puterea investiţională a statului român.

Nu pot să mă gândesc nicicum că sistemul fiscal românesc se va putea compara în anii următori cu cel din ţările nordice, unde ponderea veniturilor bugetare în PIB depăşeşte 50%.

Acest lucru nici nu este posibil, atâta vreme cât o parte importantă a PIB-ului românesc scapă, prin excepţie de la Codul fiscal, de fiscalitate. Cred cu tărie că noi, parlamentarii, avem datoria de a aduce ameliorări Codului fiscal, pentru ca regulile să fie reguli, iar excepţiile să fie numai cele imperios necesare.

Putem, astfel, să ameliorăm semnificativ capacitatea statului român de a încasa impozitele şi taxele din economie. Sunt ţări în preajma României care, prin reformă, au reuşit creşteri exponenţiale de încasări din taxele vamale, accize sau produsele agroalimentare.

Este drept că ajustările de preţuri care au avut loc în perioada postaderare au crescut semnificativ potenţialul evazionist şi traficul de produse. Chiar dacă nu se recunoaşte, s-au înregistrat progrese semnificative în ultimii ani în acest sens, stând mărturie afirmaţiile producătorilor autohtoni care au resimţit acest lucru prin creşterea vânzărilor oficiale. Cu toate acestea, mai sunt însă multe de făcut, iar faptul că premierul României lucrează pe planuri concrete şi cu termene precise nu fac decât să-mi dea încredere în reuşita sa.

Ceea ce aş mai vrea să adaug este faptul că statul român continuă să cheltuiască încă prea mult pentru fiecare unitate monetară de venit pe care o încasează. Reducerea costurilor de colectare ar trebui să reprezinte, de asemenea, un obiectiv primordial pentru autorităţile fiscale, pentru că cetăţeanul român nu se va bucura deloc ştiind că pentru 1 leu încasat ca venit la buget, statul a cheltuit 50 de bani sau poate şi mai mult.

Lupta cu evaziunea este, în opinia mea, o schimbare majoră de atitudine guvernamentală, care vine să susţină eforturile din anii precedenţi, care au vizat primordial ajustările bugetare şi cheltuirea mult mai eficientă a resurselor publice.

Domnul Valentin Rusu:

"Au învăţat elevii şi părinţii lecţia bacalaureatului din 2011?"

Societatea românească din ultimii douăzeci de ani a făcut şi încă mai face eforturi majore să se aşeze pe făgaşul normalităţii, sub provocările schimbărilor de mentalităţi, a structurii şi atitudinii faţă de familia tradiţională, a tehnologiilor care ne acaparează viaţa şi traiului într-o lume internaţionalizată. De multe ori, societatea noastră a rejectat a priori schimbarea sau reforma, fie de teama experienţelor nereuşite din trecut, fie de frica noului care poate afecta negativ vieţile fiecărora.

Reforma din educaţie nu a făcut nici ea excepţie de la opoziţie, contestări şi blocaje, deşi cu toţii ştim că de ea depinde cea mai importantă avuţie a poporului român, şi anume viitorul copiilor noştri.

Sunt unul dintre cei care nu au uitat în niciun fel emoţiile puternice din vara anului trecut, atunci când, împotriva imposturii şi lipsei de performanţă, un fost ministru a decis să instaureze adevărul în examenul final al elevilor, la bacalaureat.

Examenul cel mai important al vieţii oricărui adolescent a stat prea mult timp sub auspiciile minciunii, promovării în masă şi dezinteresului total al elevilor, părinţilor, cadrelor didactice şi autorităţilor din învăţământ.

Vreau să vă spun că am fost unul dintre cei mai puternic marcaţi de eşecul miilor de elevi care s-au aflat, pentru prima dată după mulţi ani, în faţa adevărului.

Nu pot să uit afirmaţiile unei adolescente, care în vara anului trecut a picat acest test al vieţii cu nota 3,50, iar în sesiunea din toamnă l-a promovat cu 9,65 şi care spunea: "Acum am reuşit să iau nota aceasta numai muncind".

Elevii au înţeles. Oare clasa politică a înţeles şi ea?

Într-un stil, tipic balcanic, colegii mei parlamentari din opoziţie au vrut să desfiinţeze examenul de bacalaureat, prin ignorarea rezultatelor de la bacalaureat ale elevilor şi încuviinţarea înscrierii acestora la facultate, chiar dacă au picat examenul. Chiar şi adolescenţii au simţit mirosul unei perfide mite electorale, venită din partea unora care chiar au condus educaţia din România pentru mai multe mandate.

Intervenţia mea de astăzi nu are rolul de a condamna sau critica pe cineva, ci de a reaminti experienţa neplăcută de anul trecut, în scopul prevenirii unor surprize, la fel de neplăcute şi în acest an.

Elevii au înţeles că numai prin adevăr vor reuşi în viaţă, însă pentru ca ei să reuşească au nevoie de sprijinul nostru, al tuturor.

Au nevoie de sprijinul părinţilor, care trebuie să înţeleagă că numai prin muncă şi respect pentru educaţie copiii lor vor fi învingători.

Au nevoie de sprijinul dascălilor, ale căror practici de "educaţie la domiciliu" trebuie să înceteze. Educaţia trebuie făcută în şcoală, educaţia trebuie să se întoarcă în şcoală.

Elevii au nevoie de autorităţile din educaţie, care trebuie să demonstreze consecvenţă în drumul pe care au împins educaţia, dedicaţie pentru soarta copiilor şi mai ales faptul că nu mai au dreptul de a experimenta pe soarta lor. Şcoala românească a demonstrat performanţă, a creat nume mari şi, de aceea, trebuie să o recredibilizăm în ochii tuturor.

Domnul Ioan Balan:

"Securitatea mondială şi cazul iranian!"

Nefericirea face ca teoria democraţiei pe care Francis Fukuyama o lansa la începutul anilor ´90, privind succesul iminent al democraţiei în lume, să nu se fi concretizat decât în Europa de Est. În continuare, multe state din Africa sau Orient rămân sub povara regimurilor autoritare sau totalitare, legitimate pe necesitatea eliminării cu orice preţ a inamicului extern.

Din păcate, însă, existenţa acestor regimuri se repercutează asupra propriilor populaţii, condamnate la sărăcie, exploatare şi nerespectarea drepturilor omului şi asupra climatului de stabilitate şi securitate mondială.

Resursele acestor regimuri nu sunt îndreptate, cum ar fi firesc, către prosperitatea propriilor popoare, ci sunt dirijate către acumularea de noi tehnici şi noi echipamente militare, către arme de distrugere, unele chiar de distrugere în masă, care pot ameninţa nu numai ţări, în particular, ci întreaga umanitate.

De mai bine de un an, nu prea departe de teritoriul României, tensiunile privind cursa înarmărilor nucleare iraniene a devenit deja un subiect care nu mai poate fi evitat sau trecut în plan secund.

Forţele democratice, reprezentând Statele Unite sau Uniunea Europeană, fac eforturi de constrângere pe cale politico-diplomatică sau economică, pentru ca Teheranul să înţeleagă că omenirea a avut deja parte de prea mult război şi că ameninţările pe care le aduce pacea, fie sub forma foametei, a penuriei energetice, a schimbărilor climatice sau a crizelor economice, sunt eforturile asupra cărora trebuie să se concentreze întreaga umanitate.

Personal consider că niciodată nu poate fi vorba despre prea mult efort diplomatic, dacă prin acesta s-ar putea evita pierderea de vieţi omeneşti.

Nu este nici prima şi, poate, nici ultima oară când conflicte regionale au izbucnit din pricina unor deficienţe de comunicare interculturală, din pricina subestimării puterii diplomaţiei şi compromisului în domeniul politicii externe.

Cred că avem, la nivelul Uniunii Europene, cea mai coerentă poziţie de politică externă, de la constituirea comunităţilor, iar poziţia exprimată până în prezent trebuie consolidată.

Mă bucur, de asemenea, că România, deşi un membru mai "întârziat" al NATO şi UE, prin prisma datei la care a aderat la aceste organisme, poate fi considerată un model de corectitudine în respectarea obligaţiilor asumate.

Domnul Marius Cristinel Dugulescu:

"Greva parlamentară a opoziţiei ne costă peste 1,2 milioane de euro!"

În mod regretabil, în sistemul unor rigori şi cutume democratice care ar trebui să cenzureze în mod direct orice atitudine de iresponsabilitate politică, opoziţia desconsideră pe deplin votul încrederii populaţiei care le-a dăruit demnitatea de reprezentare în forul legislativ al României, protestând prin forme inadecvate democraţiilor consolidate.

Decizia parlamentarilor opoziţiei de a nu participa în mod efectiv la lucrările Parlamentului, dar cu încasarea indemnizaţiei, este în mod incontestabil o atitudine de sfidare a celor pe care îi reprezintă în forul legislativ al ţării, reprezintă o încălcare flagrantă a legii fundamentale şi a regulamentelor Parlamentului, o nesocotire a civismului şi spiritului responsabil inerent exercitării unei funcţii de demnitate publică, astfel încât efectele unei astfel de decizii iresponsabile creează instabilitate la nivel macroeconomic, plătind de la bugetul de stat peste 1,2 milioane de euro în fiecare lună.

În orice stat democratic, în care respectul pentru instituţiile fundamentale este recunoscut, iar exerciţiul politic se încadrează în limitele eticii şi logicii constituţionale, opoziţia are menirea de a contesta abuzurile puterii, nu de a împiedica în mod constant reforma statului, pledând mai apoi, în mod fariseic, pentru creşterea nivelului de trai.

Parlamentarii USL nu par să ţină cont de obligaţiile României faţă de exigenţele Uniunii Europene sau ale Fondului Monetar Internaţional, dar nici nu propun soluţii concrete bazate pe analize economice legitime şi autentice privind recesiunea economică, ritmul de redresare a economiei româneşti în context european sau, mai mult, soluţii eficiente de desfăşurare a activităţii legislative în Parlamentul României.

Costurile sociale şi economice ale deciziilor iresponsabile din partea opoziţiei sunt incomensurabile, în raport cu evoluţia socio-economică a statului român, de aceea trebuie să ne reîntoarcem la principiul guvernator al responsabilităţii politice.

Într-o astfel de vreme România are nevoie de o clasă politică matură şi responsabilă, nu de lupte sterile transpartinice, fără un efect direct în reprezentarea autentică şi reală a românilor care ne-au acordat votul încrederii lor.

Domnul Marius Cristinel Dugulescu:

"Lupta împotriva evaziunii fiscale trebuie să continue"

Evaziunea fiscală reprezintă un pericol major pentru evoluţia dinamică a economiei româneşti, astfel că lupta constantă şi necondiţionată împotriva acestui sindrom socioeconomic, trebuie să continue, ca un efort conjugat şi susţinut de autorităţile statului direct implicate, dar mai ales de factorii decizionali la nivel politic şi guvernamental.

De aceea, întrunirea comitetului interministerial pentru combaterea evaziunii fiscale, din data de 24 februarie a.c., sub directa conducere şi supraveghere a premierului Mihai-Răzvan Ungureanu, a reprezentat un semnal şi un mesaj articulat de luptă efectivă împotriva evaziunii fiscale; acţiunile viitoare ale comitetului interministerial fiind determinante pentru stabilitatea macroeconomică a României. Faptul că reducerea evaziunii fiscale şi cutremurarea economiei subterane a devenit pentru Guvernul condus de Mihai-Răzvan Ungureanu un obiectiv de siguranţă naţională şi de reformă administrativă reprezintă o garanţie indeniabilă a faptului că lupta împotriva oricăror forme de evaziune fiscală reprezintă o prioritate majoră pentru instituţiile statului român.

Este literalmente inadmisibil ca statul român să obţină la nivelul colectării venituri de 33% din PIB, sub media europeană de 40% din PIB, astfel că dezideratul Comitetului interministerial pentru combaterea evaziunii fiscale este ca în termen de 60 de zile, în deplină conformitate cu aplicarea dispoziţiilor legale, acţiunile efective de combatere a evaziunii fiscale în domeniul alcoolului şi al vegetalelor să aducă la bugetul de stat venituri de cel puţin 1,5% din PIB.

În aceste condiţii, trebuie aplicate şi susţinute constant şi efectiv măsurile iniţiate de Comitetul interministerial pentru combaterea evaziunii fiscale, prin pregătirea pachetului legislativ care va cuprinde noi direcţii de combatere a fenomenului. Într-o vreme de austeritate, este aproape un truism să susţinem că bugetul de stat al României trebuie să fie consolidat prin legi şi politici publice coerente în materie.

Nu putem să peticim la nesfârşit un buget public sabotat din interiorul economiei subterane, în detrimentul dezvoltării economice a României, astfel că lupta constantă şi necondiţionată împotriva evaziunii fiscale trebuie să continue printr-un efort conjugat, supravegheat al instituţiilor competente în materie, cu sprijinul necondiţionat al clasei politice şi al administraţiei publice locale.

Domnul Gheorghe-Eugen Nicolăescu:

"Cod portocaliu de haos"

"Haotic" este unul dintre cuvintele care ar putea caracteriza modalitatea în care România a fost condusă în această perioadă portocalie marca "Băsescu şi gaşca", cuvânt care îşi găseşte foarte bine locul lângă "incompetenţă" şi "hoţie". Mult trâmbiţata "reformă a statului" a creat un adevărat haos în viaţa cetăţenilor, a învrăjbit categoriile sociale şi profesionale, a sărăcit populaţia şi a determinat crize reale în toate domeniile de activitate.

Situaţia haotică din învăţământ, creată de înfiinţarea clasei 0 este un prim exemplu. Mai sunt doar câteva zile până când încep oficial înscrierile în anul şcolar 2012-2013, dar aflăm că nu este finalizat recensământul copiilor. Nu există bază materială pentru aceste clase, nu se ştie dacă orele vor fi susţinute de educatori sau profesori şi nu se ştie care va fi programa şcolară. Mai mult, cu toate că legea spune că prezenţa va fi obligatorie, reprezentanţii Ministerului Educaţiei nu ne pot asigura că vor fi cuprinşi în clasele pregătitoare toţii copii, iar părinţii fac tot felul de aranjamente, inclusiv schimbarea adresei de domiciliu, pentru a-şi putea înscrie copiii la şcoala la care doresc.

În timp ce asistăm la toată această brambureală în care autorităţile se încurcă în explicaţii, mulţi părinţi au ales varianta justiţiei pentru a anula ordinul de ministru privind înscrierea în clasa pregătitoare şi clasa I.

"Alinierea la regulile europene" este explicaţia pe care ministerul a oferit-o pentru haosul din educaţie şi cu care ar fi dorit să închidă gura celor nemulţumiţi - cadre didactice şi părinţi. Nu au explicat, însă, că UE nu impune modalitatea haotică prin care se face această aliniere şi nici aplicarea unei legi fără a avea pregătite infrastructura şi resursa umană specializată.

Dar pentru coaliţia de la putere haosul este doar un mic amănunt de care nu se pot împiedica, pentru că în lumea lor portocalie totul merge ca pe roate.

La fel cum se întâmplă în toate domeniile, inclusiv în cel sanitar! Totul merge bine!

Dacă le spui conducătorilor de azi că dreptul la ocrotirea sănătăţii este garantat de Constituţia ţării va suna aproape hilar, deoarece ne-au demonstrat de nenumărate ori că, pentru ei, Constituţia este doar una din cărţile alea două pe care ţii mâna când depui jurământul de învestire. Atât! Respectarea ei este pentru fraierii de rând, nu pentru mai marii ţării, care şi-au inventat propriile legi, numai de ei ştiute.

Probabil că scaunele puterii sunt foarte înalte pentru că cei cocoţaţi acolo nu mai văd ce se întâmplă în lumea de jos, nu văd haosul creat în lumea pacienţilor şi a angajaţilor din sistemul sanitar. Degeaba au fost voci care au avertizat că va fi o criză a medicamentelor necesare bolnavilor de cancer. Au fost ignorate, fiind considerate prea mici pentru "înălţimile" celor care hotărăsc soarta bolnavilor şi, din păcate, s-a ajuns în situaţia reclamată în care mii de pacienţi au rămas fără morfină, medicament cu un rol foarte important în terapia cancerului. Nu au mişcat un deget nici în acele momente.

A fost necesară o campanie media agresivă şi susţinută ca să îi coboare pe guvernanţi din sferele înalte şi să îi facă să înţeleagă că incompetenţa şi nepăsarea lor au fost cauza suferinţei acestor bolnavi.

Arogantul preşedinte al CNAS (pe care Traian Băsescu îl susţine şi nu îi dă drumul din braţe), cel care ar fi trebuit să prevină această situaţie, a găsit vinovaţii: firma producătoare (care îşi anunţase deja plecarea din România) şi medicii care prescriu medicamentele. La doza de cinism care îl caracterizează nu ne mirăm ca mâine să declare că vinovaţi sunt bolnavii, pentru că sunt bolnavi.

Halal reformă a statului, în care se acţionează haotic, numai în situaţii de maximă urgenţă şi în faţa protestelor populaţiei!

O astfel de urgenţă a fost şi şedinţa Guvernului prin care au binevoit să disponibilizeze 750.000 lei din fondul de rezervă bugetară pentru asigurarea necesarului de morfină.

750.000 lei este preţul aroganţei şi incompetenţei găştii sufocante de la putere, a celor care ar fi trebuit să se gândească la situaţia dificilă în care se află aceşti bolnavi şi să nu încerce să găsească vinovaţi în altă parte, ci pur şi simplu să se uite în oglindă.

Din păcate, fără o strategie prin care astfel de situaţii să fie eliminate, disponibilizarea acestei sume va fi doar un fir de praf în ochii celor care sunt neputincioşi în faţa unui sistem putred şi corupt.

Constituţia prevede obligaţia statului de a lua măsuri "pentru asigurarea igienei şi a sănătăţii publice".

Din păcate, statul portocaliu a renunţat de mult la acest rol, a renunţat la rolul de supraveghetor al bunăstării şi siguranţei cetăţenilor.

Haosul cu care se confruntă azi cele două sisteme - educaţia şi sănătatea - este fără precedent.

Nu sunt singurele domenii bulversate, dar sunt domenii care afectează în mod direct şi imediat viaţa oamenilor şi care ar trebui să fie prioritare pentru orice guvernant şi pentru orice conducător de stat.

Din nefericire, pentru conducătorii ţării noastre nu sunt considerate prioritare şi nu îi interesează ce haos au declanşat în dorinţa lor absurdă de a reforma România cu orice preţ!

Guvernul PDL = cod portocaliu de haos!

Domnul Miron Ignat:

"175 de ani de la moartea marelui poet A.S.Puşkin"

În calendarul cultural al Rusiei, data de 10 februarie 2012 a semnificat comemorarea a 175 de ani de la moartea marelui poet Aleksandr Sergheevici Puşkin.

Aleksandr Sergheevici Puşkin este considerat cel mai mare poet rus din perioada romantică şi fondatorul literaturii ruse moderne. Născut într-o familie de aristocraţi de cultură, dar săraci, din Moscova, Puşkin a publicat prima sa poezie la vârsta de cincisprezece ani şi de atunci s-a marcat în societatea şi literatura rusă.

A avut o influenţă majoră pentru scriitorii ruşi care l-au urmat, deoarece în operele sale Puşkin a folosit dialectul local şi a creat un stil propriu de amestec al naraţiunii cu teatrul, idila şi satira.

Puşkin a fost şi este considerat cel mai mare poet al Rusiei şi strămoşul literaturii ruse moderne. Pentru limba rusă, moartea sa timpurie a însemnat o mare pierdere.

În cadrul comemorării din acest an, marelui poet rus Aleksandr Sergheevici Puşkin i-a fost consacrată inaugurarea muzeului "Geniul literaturii ruse" din Sankt Petersburg.

Ca omagiu pentru marele poet rus, la sediul Comunităţii Ruşilor Lipoveni din Tulcea a avut loc o expoziţie cu exponate care reflectă viaţa şi opera poetului.

Şi de această dată doresc să îndemn tinerii ruşi lipoveni să susţină şi să promoveze cultura rusă, marile valori culturale.

Domnul Marius Rogin:

"Noul pact fiscal"

Preşedintele Traian Băsescu a declarat recent că ar dori ca România să se numere printre primele state care aderă oficial la noul pact fiscal european.

Pactul fiscal este perceput, în Europa, ca un dictat al Berlinului, aşa că, desigur, europenii ar fi curioşi să afle ce câştigă Germania de pe urma pachetului de măsuri convenit la sfârşitul lui ianuarie. Din punctul de vedere al preşedintelui băncii federale germane pactul fiscal nu este neapărat un zar bun, dat fiind că păstrează spaţii necontrolate de manevră pentru actorii implicaţi. De fapt, beneficiile vin spre cei care, în acest moment, au fiscalitatea cea mai ridicată din Europa; şi, în acest context, s-ar putea vorbi mai degrabă despre Franţa, ca iniţiator al pactului fiscal. Franţa, care a cântărit situaţia prin prisma unei logici simple: noi îi ajutăm acum să îşi revină iar ei, apoi, prin facilităţile naţionale, ne vor lua, la un moment dat, faţa pe pieţe. Aşadar, cel mai probabil, Germania va câştiga în altă parte de pe urma serviciului făcut acum, aici, Franţei; în plus, beneficiază de un instrument suplimentar de control al fluxului banilor - şi, eventual, de un plus de disciplină financiară în statele cu care s-a angajat să construiască proiectul european.　

Exportul parlamentarismului britanic nu a funcţionat în toate comunităţile cu aspiraţii democratice. Dovadă stau unele parlamente naţionale. Nici despre cele ale României post-comuniste nu putem spune numai lucruri frumoase. Se pune, atunci, întrebarea dacă modelul economic german, fie el liberalism ascetic nord-european, de sorginte protestantă, fie conservatorism catolic, pios şi docil, dar, în ambele cazuri, orientat spre antreprenoriat, poate fi importat de societăţi cu un alt fundament cultural - pe fondul eternului auto-reproş că "nu avem nemţii noştri".

Pe de altă parte, însă, Jens Berger, unul dintre economiştii germani critici şi o voce interesantă din afara mainstream-ului, se îndoieşte că Germania ar mai putea să rămână pe poziţiile sale de lider economic şi campion într-ale exportului, dacă şi pieţele externe, către care îşi orientează predominant producţia, devin nu falite, cum se întâmplă deja în unele părţi, ci tocmai germane.

Nimeni nu mai crede în Grecia, Grecia nu mai crede în bune intenţii şi, în special, în Germania, reprezentaţii de abia mai cred în reprezentanţi; până la urmă, nici măcar încrederea în propriile forţe nu mai este chiar o certitudine pentru multe dintre naţiunile angrenate în proiectul european. Nu poţi construi pe suspiciuni perpetue, nu poţi ieşi din impas când aştepţi de la celălalt doar ce e mai rău.

Pe acest fundal, oricâte minute de prelungire ar fi dictate în partida aceasta a summiturilor europene, percepute ca "ultima speranţă", provizoratul oricum păcătos este împovărat de impresia că toată lumea aşteaptă autogolul de aur.

Domnul Vasile-Silviu Prigoană:

"Protecţia Civilă în România - 79 de ani"

În România, protecţia civilă a luat fiinţă prin Decretul regal din 28 februarie 1933 sub denumirea de "apărare pasivă", având ca scop "limitarea efectelor bombardamentelor aeriene asupra populaţiei sau resurselor teritoriului, prin protecţie directă sau micşorând eficacitatea atacurilor aeriene".

Conceptul de protecţie civilă a evoluat de la "apărare pasivă" la "apărare locală antiaeriană" în 1952, apoi "apărare civilă" în 1978 şi "protecţie civilă" în 1996. Schimbările produse în societatea românească în perioada 1996-2004 au dus şi la schimbări în domeniul protecţiei civile, prin elaborarea Legii nr.481/2004, care este în concordanţă cu principiile, scopurile şi obiectivele prevăzute în Strategia Internaţională pentru Prevenirea Catastrofelor, adoptată de Adunarea Generală ONU, precum şi cele stabilite de mecanismele Uniunii Europene în domeniu.

Dintre atribuţiile protecţiei civile se pot enumera: identificarea riscurilor existente în diferite zone; informarea şi pregătirea preventivă a populaţiei cu privire la pericolele la care este expusă şi regulile de comportare; organizarea intervenţiei în situaţii de urgenţă; alarmarea populaţiei despre iminenţa pericolului; înlăturarea efectelor negative ale dezastrelor şi asanarea teritoriului de muniţia rămasă neexplodată din timpul conflictelor armate.

La cei 79 de ani de existenţă, protecţia civilă din România

- prin inspectoratele pentru situaţii de urgenţă - se prezintă ca o structură flexibilă, capabilă să asigure un climat de încredere şi siguranţă cetăţenilor, demonstrat de profesionalismul cadrelor pe timpul intervenţiilor pentru înlăturarea efectelor produse de dezastre.

Atitudinea şi devotamentul lucrătorilor din inspectoratele generale de urgenţă, alături de cel al altor arme din cadrul Jandarmeriei şi al Ministerului Apărării au permis limitarea efectelor situaţiei cauzate de căderile masive de zăpadă din această lună. Le mulţumesc pe această cale şi le doresc la mulţi ani!

Domnul Petru Călian:

"Clasa pregătitoare, ludica educaţiei"

Prin noua Lege a educaţiei, statul se va implica activ în dezvoltarea sănătoasă şi echilibrată a copiilor din toate mediile sociale. Se ştie că România are în prezent cea mai bătrână populaţie şcolară la debutul învăţământului obligatoriu din Europa, mulţi părinţi optând pentru a nu trimite copilul la grădiniţă.

Există o serie de reţineri şi temeri în rândul societăţii asupra implementării noului sistem educaţional, însă acestea sunt nefondate atât timp cât, o parte din copiii cu vârsta de 6 ani sunt deja integraţi în forma de învăţământ tip grădiniţă. Înscrierea copiilor în clasele pregătitoare se va face în funcţie de decizia părinţilor, de asemenea, ministerul anunţând că, la momentul înscrierii părinţii vor primi, în premieră, un ghid cu tot ceea ce trebuie să ştie pentru şcolarizarea copilului. Sunt interziseteste sau examene, atât la înscrierea la clasa pregătitoare, cât şi la înscrierea în clasa I, iar faptul că un psiholog va evalua copiii ajută concomitent şi la depistarea anumitor probleme pe care un micuţ le-ar putea avea şi de care părinţii nu au cunoştinţă.

Referitor la dilema potrivit căreia şcolile nu sunt pregătite, fac precizarea că numărul sălilor de curs este cu mult mai mare în comparaţie cu numărul elevilor. Se ştie că majoritatea şcolilor au fost construite în perioada comunistă, când natalitatea era mai ridicată decât în zilele noastre. Totodată, am oferi un loc de muncă cadrelor didactice tinere, cu o pregătire adecvată copiilor din societatea de azi.

Consider necesar implementarea de urgenţă a modificărilor asupra legislaţiei privind educaţia copiilor, întrucât, se ştie, cu cât vârsta este mai fragedă, cu atât cunoştinţele pot fi mai uşor asimilate. Nu trebuie să ne punem problema dacă suntem pregătiţi sau trebuie să trecem la fapte şi să nu tergiversăm aplicarea unui sistem educaţional modern adaptat societăţii secolului XXI.

Trebuie să luăm în considerare şi alte aspecte, precum situaţia copiilor din mediul rural sau care provin din familii cu venituri reduse, cărora li s-a "refuzat" şansa la educare şi care acum au ocazia de a beneficia de un stat care îi protejează prin legile sale. Prima consecinţă a acestor măsuri este că zeci de mii de copii care pe vechea legislaţie nu ar fi fost cuprinşi în nicio formă de învăţământ se vor regăsi printre cei care merg la clasa pregătitoare în 2012.

Din punctul meu de vedere, educaţia este pasul primordial spre o dezvoltare sănătoasă a unui individ. Susţin orice dialog public şi consider necesar ca părinţii să fie informaţi despre implementarea noului sistem educaţional, iar cercul profesor-elev-părinte să relaţioneze cât mai strâns.

De-a lungul mandatului de deputat am iniţiat numeroase legi care să vină în protecţia copiilor şi în dezvoltarea lor armonioasă, drept urmare susţin reformarea din temelii a întregului sistem educaţional românesc.

Domnul Cornel Ghiţă:

"Directiva nr.18/2010 - un act european ce promovează egalitatea între femei şi bărbaţi în îngrijirea copiilor"

Vin în faţa dumneavoastră pentru a vă vorbi despre un subiect care a preocupat mass-media în ultima vreme, şi anume obligarea taţilor de a sta acasă cu copilul cel puţin o lună, pentru a avea grijă de acesta.

Ceea ce nu se ştie este faptul că dispoziţiile directivei sunt prevăzute în OUG nr.111/2010, privind concediul şi indemnizaţia de creştere a copilului (cu modificările şi completările ulterioare).

Prevederile referitoare la posibilitatea celuilalt părinte de a participa la creşterea şi îngrijirea copilului în condiţiile prevăzute de OUG nr.111/2010 intră în vigoare de la 1 martie 2012 şi se aplică numai pentru copiii care se nasc de la 1 martie 2012. Conform statisticilor, în luna februarie avem 115.880 de beneficiari de indemnizaţie de creştere a copilului, dintre care 98.461 mame şi 17.419 taţi.

Cred că ceea ce trebuie să se cunoască este faptul că tatăl, în cazul în care mama este cea care intră în concediul pentru creşterea şi îngrijirea copilului, poate opta pentru a intra în concediu de creştere copil o lună de zile. Este dreptul lui de a refuza să stea acasă, caz în care familia va pierde cuantumul unei indemnizaţii.

La nivelul Uniunii Europene s-a dispus o astfel de măsură întrucât, în multe state membre, măsurile luate pentru a incita bărbaţii să îşi asume o parte egală a responsabilităţilor familiale nu au condus la rezultate suficiente; prin urmare, s-a considerat că trebuie adoptate măsuri mai eficiente pentru a încuraja o repartizare mai egală a responsabilităţilor familiale între femei şi bărbaţi.

Întrucât în multe state membre există deja o mare varietate de măsuri şi practici în materie de politici legate de concedii, de structurile de îngrijire a copiilor şi de programele de lucru flexibile, adaptate necesităţilor lucrătorilor şi celor ale angajatorilor şi având drept obiectiv sprijinirea părinţilor în vederea concilierii între viaţa profesională, viaţa privată şi viaţa de familie; aceste elemente ar trebui luate în considerare în momentul punerii în aplicare a prezentului acord, în ţara noastră având aplicabilitate începând cu 8 martie 2012. Astfel, această măsură nu afectează concediul de creştere şi îngrijire copil luat înainte de data anterior menţionată. De asemenea, nu se aplică pentru familiile monoparentale sau atunci când mama se întoarce mai devreme la serviciu.

Consider că această măsură reprezintă una dintre acţiunile partenerilor sociali europeni în domeniul concilierii între viaţa profesională şi cea privată, care se transpune în plan intern de către statele membre ale Uniunii Europene.

Domnul Cristian Rizea:

"Românii din Serbia riscă să dispară ca minoritate, iar autorităţile române stau cu mâinile în sân"

Minoritatea românească din Serbia riscă, mai mult ca niciodată, să-şi piardă propria identitate, forţată fiind să dispară, prin diviziunea treptată într-o etnie nouă în Serbia de Răsărit.

Numărul populaţiei din Voivodina s-a diminuat vertiginos în ultima perioadă, fapt ce împiedică şi mai mult recunoaşterea minorităţii româneşti de către autorităţile sârbe. Alegerile directe pentru cele două consilii naţionale româneşti (român şi rumân-vlah) nu s-au soluţionat prin împărţirea în două comunităţi etnice, distincte de autorităţile de la Belgrad, care ar fi soluţionat o mare parte din probleme. Mai mult decât atât, situaţia tendenţioasă ar fi fost mai uşor de rezolvat dacă aşa-zişii "lideri români" s-ar fi implicat mai mult în soluţionarea acestei chestiuni de natură naţională şi etnică.

Autorităţile române abordează total inadecvat întreaga situaţie, ba mai grav, fac gafe de proporţii, trimiţându-l pe William Brînză, să medieze şi să rezolve problemele respective, cu toate că românii din Serbia au declarat ferm că nu au ce discuta cu acest personaj al politicii româneşti, care i-a jignit şi şi-a bătut joc de lupta lor pentru identitate naţională. "Grija" actualei guvernări pentru minoritatea românească din Timoc, a excelat prin demersul lui Brînză de a o premia pe preşedinta parlamentului sârb exact după atacurile armate împotriva liderilor români din Serbia.

În timp ce autorităţile sârbe fac tot mai multe demersuri pentru a anula identitatea românească, mai nou doresc să introducă un alfabet în "limba vlahă" inventat pentru români, iată că guvernanţii de la Bucureşti sunt supuşi din nou unui test de respect faţă de naţiunea română, prin implicarea activă în rezolvarea acestei probleme a românilor din Serbia, test pe care, din păcate, se pare că-l vor pica.

Domnul Iulian Vladu:

"Cu ce drept lasă USL interesele populaţiei în afara Parlamentului? "

Decizia parlamentarilor din Uniunea Social-Liberală de a renunţa la activitatea parlamentară face ca aproape jumătate din populaţia României să nu mai fie reprezentată astăzi în Parlament. Problemele colegiilor al căror parlamentari stau astăzi acasă nu pot fi auzite la Bucureşti din cauza unor jocuri politice mărunte.

Mai mult, decizia USL compromite marele câştig realizat la ultimele alegeri din 2008.

Schimbarea sistemului de alegere a parlamentarilor a fost un important pas înainte pentru democraţia românească - deputaţii şi senatorii au avut astfel şansa să devină reprezentanţii reali în Parlament ai cetăţenilor din colegiile lor.

S-a întrerupt astfel tradiţia nefericită a parlamentarilor de tip "listă", în care rolul partidelor era mai important decât voinţa cetăţenilor. Un om al unei comunităţi, indiferent de calităţile sale, depindea în primul rând de decizia partidului ca să fie împins cât mai sus pe o listă pentru a avea şanse reale să ajungă în Parlament. Abia apoi cetăţenii erau puşi să voteze acea listă. Legătura dintre cetăţeni şi parlamentarii lor era astfel diluată de decizia politică.

Din 2008, parlamentarii au obţinut un statut mult mai legitim faţă de comunitatea care i-a ales, fiind în primul rând reprezentanţii cetăţenilor şi abia apoi reprezentanţii partidului din care fac parte. Or, exact acest lucru este pe cale să fie compromis acum de către partidele din USL. Nu am văzut ca vreun coleg parlamentar din opoziţie să vină cu un mandat clar din partea colegiului în care a fost ales şi să demonstreze că oamenii i-au cerut să absenteze din Parlament.

Dacă de patru ani susţineţi că noi reprezentăm cetăţenii din colegiile noastre, atunci cum este posibil ca acum absenţa din Parlament să fie decisă în sediile partidelor, iar nu de cetăţenii care v-au ales? Ce interese apară colegii noştri dacă nu s-au consultat cu propriul electorat înainte de a lua o decizie atât de importantă? Pe ce loc mai sunt aşezate acum problemele oamenilor care ne-au trimis să-i reprezentăm aici şi ne plătesc activitatea?

Exact acest câştig important de la alegerile din 2008, prin care parlamentarul nu mai este doar un simplu nume pe o listă, este pe cale să-l desfiinţaţi acum, prin absenţa dumneavoastră din Parlament.

Calea aleasă de cele trei partide - PSD, PNL şi PC - creează un precedent periculos pentru actualul şi viitorul Parlament, cu impact major asupra raporturilor democratice dintre putere şi opoziţie. Parlamentul ca instituţie fundamentală a democraţiei nu poate funcţiona fără respectarea regulilor politice, câştigate cu mari sacrificii în ultimele două decenii. Orice abandon din această activitate este o grea lovitură dată chiar democraţiei noastre.

Cred cu tărie că o instituţie politică îşi poate consolida forţa în interior, prin aportul fiecărui membru, nicidecum din afara ei. Altfel, orice partid va putea pe viitor să plece din Parlament pentru orice motiv politic, blocând astfel activitatea parlamentară şi lăsând România fără tribuna oamenilor.

Instituţia Parlamentului, vitală în democraţia românească, nu se poate consolida decât prin sprijinul şi comportamentul fiecărui parlamentar în parte, fie el din băncile opoziţiei sau ale puterii.

Prezenţa la lucrările Parlamentului este prima datorie pentru fiecare parlamentar, pentru că ea este în primul rând o datorie morală faţă de cei care acum douăzeci şi doi de ani şi-au sacrificat viaţa pentru ca România să devină o democraţie parlamentară.

Consider că avem nevoie ca parlamentarii să fie în primul rând reprezentanţii oamenilor în Parlament şi abia apoi reprezentanţii partidelor. Toţi parlamentarii trebuie să fie aici şi să se lupte pentru problemele din colegiile lor şi să vină cu argumente pentru îmbunătăţirea votului uninominal, ca să fie îmbunătăţită legătura dintre cetăţeni şi reprezentanţii lor, spre binele public. Or, în loc de asta, la o simplă comandă politică colegii noştri au ales abandonul.

Îmi pare rău să o spun, dar nu am văzut ca, înainte de acest gest, parlamentarii opoziţiei să vină cu argumentele oamenilor, ci au venit doar cu măruntele lor motivaţii politice.

Sper ca în cel mai scurt timp posibil colegii din opoziţie să înţeleagă că au făcut o mare greşeală prin acest joc politic, pentru că prin decizia lor afectează grav regulile democratice şi, de asemenea, interesul cetăţenilor pe care îi reprezintă. De aceea am încredere că ei vor reveni cât mai repede în băncile Parlamentului.

Domnul Ştefan Daniel Pirpiliu:

În luna decembrie 2011 am depus Propunerea legislativă privind colectarea şi stocarea datelor necesare identificării clienţilor serviciilor de comunicaţii electronice furnizate prin intermediul cartelelor preplătite.

În fapt, este vorba de introducerea obligativităţii ca toţi utilizatorii de cartele preplătite să-şi înregistreze cardurile SIM prin prezentarea documentelor de identificare.

Motivaţia pe care am avut-o în vedere la elaborarea acestei iniţiative a provenit din faptul că aceste date reprezintă un instrument valoros în vederea prevenirii, cercetării, detectării şi urmăririi penale a infracţiunilor şi, în special, a criminalităţii organizate.

De altfel, la aceleaşi concluzii a ajuns şi Consiliul de Justiţie şi Afaceri Interne, care, încă din luna decembrie 2002, a recomandat statelor membre UE să adopte un regim juridic unitar şi armonizat care să îndeplinească cerinţele impuse de realizarea echilibrului între interesul personal şi interesul social, în consens cu principiile generale necesare funcţionării unui stat de drept.

În prezent, la nivelul UE funcţionează Directiva 2006/24/CE privind păstrarea datelor generate sau prelucrate în legătură cu furnizarea serviciilor de comunicaţii electronice accesibile publicului sau de reţele de comunicaţii publice şi de modificare a Directivei 2002/58/CE. Actul normativ menţionat prevede obligaţia tuturor furnizorilor de servicii de comunicaţii electronice accesibile publicului sau de reţele de comunicaţii publice cu privire la păstrarea anumitor date generate sau prelucrate de către aceştia, pentru a se asigura că datele sunt disponibile în vederea cercetării, depistării şi urmăririi penale a infracţiunilor grave, astfel cum sunt definite de fiecare stat membru în dreptul său intern.

În ciuda provocărilor în materie de securitate cu care Europa s-a confruntat, în ţările europene nu există nici la ora actuală o armonizare legislativă pe această temă.

Astfel, în Bulgaria, Spania, Slovacia, Grecia, utilizatorii de cartele preplătite trebuie să-şi înregistreze cardurile SIM prin prezentarea documentelor de identificare. De asemenea, în Italia, posesorii de carduri reîncărcabile de telefon mobil trebuie să fie identificaţi înainte de activarea serviciului (art. 55, punctul 7, din Decretul-lege nr.259/2003), sens în care cumpărătorul trebuie să depună o copie a actului de identitate. În Franţa, potrivit Codului comunicaţiilor electronice, vânzarea cartelelor preplătite anonime pentru telefoanele mobile este interzisă. Acestea pot fi comercializate doar în cazul în care cardul este înregistrat pe numele unei persoane. În Germania, în conformitate cu prevederile art. 111 din Legea privind telecomunicaţiile, furnizorii de cartele preplătite pot activa cardul doar în cazul în care clientul a furnizat numele, adresa şi data naşterii. Furnizorul are obligaţia de a salva aceste date, la acestea adăugându-se şi alte elemente specifice: numărul şi seria echipamentului folosit, numerele porturilor/terminalelor etc. În Ungaria, Legea privind comunicaţiile electronice nu interzice în mod expres comercializarea cartelelor de tip prepay. Cu toate acestea, furnizorii de servicii de telefonie mobilă au obligaţia de a consemna data şi ora activării iniţiale a serviciului, precum şi identitatea persoanei care deţine telefonul mobil de la care a fost activat serviciul.

În aceste condiţii, consider că şi în România este strict necesară aprobarea Legii privind colectarea şi stocarea datelor necesare identificării clienţilor serviciilor de comunicaţii electronice furnizate prin intermediul cartelelor preplătite, şi vă rog să daţi un vot favorabil acestei iniţiative.

Domnul Andrei-Valentin Sava:

"România nu îşi permite să plătească grevele şi protestele opoziţiei"

Am avut în faţă nu numai o iarnă grea din punct de vedere meteorologic, ci şi din punct de vedere economic şi social, iar începutul de an a fost marcat de ieşirile în stradă ale oamenilor care au tras greul acestor ani de criză economică. În tot acest context, membrii opoziţiei au decis să nu-i mai reprezinte pe cetăţenii români care i-au ales în colegiile lor, sub pretextul unui protest faţă de actuala putere.

Acest aşa-zis protest este un cost pe care ţara noastră nu şi-l poate permite. Este revoltător ca, în condiţiile în care oamenii din România îşi drămuiesc cu greu banii, lună de lună, pentru a le ajunge să îşi plătească toate necesităţile, parlamentarii USL să primească un salariu fără a veni la muncă. Aşadar, colegii noştri din opoziţie, în timp ce spun că sunt solidari cu oamenii care au ieşit în stradă, nu au niciun regret să primească o indemnizaţie de 6.033 lei şi o sumă forfetară de 9.049 de lei pentru birourile din teritoriu. Dacă facem un calcul simplu, un parlamentar care nu participă la şedinţe primeşte nemeritat aproximativ 3.500 de euro, sumă la care se adaugă decontarea cazării pentru cei care nu au domiciliul în Bucureşti, a cheltuielilor de transport şi a celor de telefonie.

Gestul parlamentarilor USL nu este nicidecum un act constructiv care să îi ajute pe cetăţenii alături de care au declarat că se poziţionează, şi anume pe acei oameni care sunt într-adevăr îndreptăţiţi să protesteze. Este mai degrabă un comportament care scoate din nou în evidenţă imaturitatea politică a liderilor USL care au dat tonul acestui protest. Domnului Ponta şi domnului Antonescu pare să nu le pese deloc de faptul că prin neparticiparea reprezentanţilor PSD şi PNL la lucrările Parlamentului, au ales să blocheze procesul legislativ în comisii cheie, periclitând viitorul ţării. Este vorba despre comisiile importante în care cvorumul nu poate fi realizat fără prezenţa parlamentarilor opoziţiei, comisii precum cele de muncă, buget-finanţe, economică şi de industrii, apărare, juridică sau politică externă.

Pe lângă toate acestea, reprezentanţii USL în Parlament îşi rezervă dreptul de a protesta doar când preferă Domniile Sale şi după cum o cere interesul. Un exemplu evident în acest sens sunt şedinţele liderilor de grupuri parlamentare de la Camera Deputaţilor şi Senat în cadrul cărora se poartă negocierile pentru împărţirea funcţiilor din Biroul permanent, la care parlamentarii USL nu ezită să ia parte pentru a nu îşi pierde funcţiile şi maşinile cu şofer. Totodată, aceştia şi-au luat rezerva de a participa la toate şedinţele şi reuniunile în plen în care se iau decizii, se discută hotărâri sau legi privitoare la alegerile parlamentare anticipate, moţiuni de cenzură, suspendarea preşedintelui, modificarea legislaţiei electorale. Aşadar, putem spune că este vorba de un protest de formă dacă atunci când interesele o cer, reprezentanţii USL uită de protest.

Stimaţi colegi, greva parlamentară a colegilor din USL nu este o soluţie. Mai mult, prin ceea ce USL face în acest moment, îi sfidează pe acei români care şi-au exprimat pe bună dreptate nemulţumirile în stradă. În speranţa că se vor regăsi şi câţiva colegi din USL în sală, fac un apel la realism şi moderaţie. Soluţia, stimaţi colegi ai opoziţiei, nu este protestul de formă, ci reprezentarea în Parlament a celor care v-au trimis aici!

Domnul Andrei-Valentin Sava:

"Utilizarea fondurilor europene - motor de creştere economică"

Readuc astăzi în discuţie o chestiune de importanţă majoră pentru dezvoltarea economică a României, şi anume, utilizarea fondurilor europene ca motor de creştere economică şi de redresare a zonelor subdezvoltate în care sunt necesare investiţii.

Au trecut 5 ani de la aderarea ţării noastre la Uniunea Europeană şi încă mai avem etape de parcurs până la a deveni realmente competitivi pe piaţa europeană. De cealaltă parte, deşi România a ieşit din recesiune, ne aflăm în continuare într-un context european delicat, în care criza a anulat ani de progrese economice şi sociale şi a pus în evidenţă deficienţele structurale ale economiei statelor membre ale UE. Acum, mai mult decât oricând, trebuie să conştientizăm importanţa creşterii ratei de absorbţie a fondurilor prevăzute în Bugetul european pe 2007-2013. De această rată va depinde cuantumul fondurilor europene ce vor fi puse la dispoziţia României în perioada 2014-2020.

România a intrat în linie dreaptă în cursa pentru absorbţia fondurilor europene. Mai avem doar câteva luni la dispoziţie pentru aprobarea şi implementarea de proiecte de calitate care să ducă la îndeplinirea obiectivului stabilit de Guvernul României: atragerea a 6 miliarde de euro din fonduri structurale până la sfârşitul lui 2012; 3,5 miliarde de euro din fondurile de coeziune şi 2,5 miliarde din fondurile destinate agriculturii. Dublarea ratei de absorbţie faţă de anul trecut este un obiectiv ambiţios, având în vedere timpul scurt până la sfârşitul anului, dar nu imposibil. Pentru aceasta, este imperativ ca România să-şi dezvolte cu rapiditate capacitatea de analiză a proiectelor depuse spre aprobare în cadrul tuturor programelor operaţionale.

Mai mult, este vitală eficientizarea activităţii autorităţilor de management în vederea unor mai bune abilităţi de gestionare a implementării, finanţării şi planificării proiectelor. În acest sens, acordurile solicitate şi semnate la sfârşitul anului trecut de Guvernul României cu Banca Europeană de Investiţii şi cu Banca Mondială, pentru asistenţă în gestionarea programelor cofinanţate de statul român, constituie un semnal pozitiv important prin faptul că oferă României şansa de a-şi putea dezvolta capacitatea administrativă de evaluare şi management al proiectelor cu finanţare europeană. Totodată, va conduce la rezolvarea mai rapidă a problemelor identificate în procesul de depunere, evaluare şi aprobare a proiectelor europene în România.

În încheiere, doresc să îmi exprim convingerea că absorbţia a 6 miliarde de euro în 2012 este realizabilă, dar numai în condiţiile în care Guvernul României monitorizează atent activitatea autorităţilor de management şi aplică măsuri drastice în instituţiile în care nu se depun suficiente eforturi în vederea îndeplinirii obiectivelor propuse. Astfel, decizia ministrului agriculturii, Stelian Fuia, de a demite întreaga conducere a Autorităţii de Management pentru Programul Operaţional pentru Pescuit, ca urmare a faptului că nu a reuşit să absoarbă niciun ban european din totalul de 320 de milioane de euro avuţi la dispoziţie, trebuie să stea drept exemplu pentru aceia care îşi imaginează că vor fi ţinuţi în funcţii, pe banii statului, fără să aibă rezultate.

Domnul Andrei-Valentin Sava:

"Disciplina financiară şi siguranţa bugetelor descriu fidel consecinţele Tratatului de Guvernanţă Fiscală"

Săptămâna aceasta va fi marcată de un eveniment decisiv în ceea ce priveşte viitorul financiar al construcţiei europene, şi anume semnarea Tratatului privind stabilitatea, coordonarea şi convergenţa în Uniunea Europeană şi Monetară. La data de 9 decembrie, România împreună cu celelalte state membre ale UE s-au exprimat în favoarea semnării unui tratat de guvernanţă fiscală la nivelul UE. Ulterior, la data de 15 februarie, liderii coaliţiei de guvernare din România au semnat un protocol privind ratificarea tratatului de guvernanţă fiscală în cadrul UE, fixând data de 31 decembrie 2012 ca termen pentru adoptarea legii de ratificare prin procedură parlamentară a acestui tratat.

Cu toate acestea, consider că ratificarea acestui tratat este un obiectiv naţional care nu trebuie să îi privească doar pe cei din cadrul coaliţiei, ci pe toţi politicienii. Mă bucură faptul că, deşi este un comportament izolat, de această dată liderii USL au renunţat la orgolii şi la opoziţia manifestată iniţial faţă de acest proiect, văzând în final că orice argumentare coerentă se conturează în favoarea ratificării tratatului.

Semnarea tratatului de către România va fi un prim pas al intrării ţării noastre în rând cu statele din zona euro. Acest act este un angajament ferm pe care ţara noastră şi-l va lua alături de statele UE. Pentru majoritatea dintre acestea, respectarea prevederilor nu va fi o chestiune deloc uşoară deoarece 14 dintre cele 27 de state membre au în acest moment o datorie publică mai mare decât ţinta stabilită în tratat şi vor fi obligate să îşi reducă drastic gradul de îndatorare. În ceea ce priveşte acest aspect, poziţia României este una mai bună deoarece datoria pe cap de locuitor este cea mai mică din UE, ea însumând 38,6% din PIB, echivalentul a 22 de miliarde de euro. Potrivit tratatului, cu această datorie ne vom putea permite un deficit structural de cel mult 1% din PIB, dublu faţă de normă. În cazul depăşirii de către un stat a deficitului maxim acceptat, se vor aplica sancţiunile economice corespunzătoare, în limita a 0,1% din PIB-ul ţării sancţionate. Banii proveniţi din aceste amenzi vor putea fi folosiţi apoi pentru acordarea de sprijin financiar prin Mecanismul European de Stabilitate sau vor fi redirecţionaţi către bugetul UE.

După cum se poate observa, toate aceste măsuri sunt în totalitate concepute pentru a veni în sprijinul statelor membre sau al Uniunii. Aşadar, nu trebuie să privim acest tratat doar din perspectiva sa coercitivă, care ne poate face să cădem în capcana de a evalua prevederile acestui tratat ca un pericol de subminare a autorităţii financiare statale. Este mai degrabă vorba de un mecanism care îşi propune să aducă predictibilitatea spaţiului financiar european şi implicit prin care să se întreţină siguranţa bugetelor naţionale. Astfel, se va putea interveni şi opri la timp un stat pornit pe calea derapajului economic.

Trebuie să acordăm toată atenţia acestui tratat deoarece aduce României o serie de responsabilităţi, dar şi de avantaje. Fac referire aici la disciplina financiară pe care va trebui să ne-o impunem, fiind corecţi şi chibzuiţi cu cheltuielile statului. De asemenea, vom putea accesa în continuare fondurile europene de care avem atât de mare nevoie. Nu în ultimul rând, ratificând acest tratat, protecţia noastră financiară în cadrul UE va fi maximizată. Cred că sunt motive suficiente să privim cu interes evenimentul de săptămâna aceasta şi să ne asigurăm că va fi urmat de demararea tuturor procedurilor parlamentare necesare pentru ratificarea tratatului.

Domnul Andrei-Valentin Sava:

"Creşterea absorbţiei fondurilor europene şi continuarea investiţiilor trebuie să fie priorităţi ale noului Guvern"

Astăzi avem un nou partener executiv. Guvernul condus de Emil Boc, care şi-a încheiat activitatea acum trei săptămâni, a fost un Guvern de sacrificiu care a avut curajul şi mai ales luciditatea politică de a lua acele măsuri nepopulare, dar care să conducă la restabilizarea ţării după tumultul produs de criza economică în plan global. Concluziile delegaţiilor Fondului Monetar Internaţional, Comisiei Europene şi Băncii Mondiale sunt o recunoaştere a eforturilor depuse de ţara noastră şi o confirmare implicită a faptului că soluţia aplicată de actuala putere a fost cea mai bună alternativă aleasă.

În linii mari, realizările punctate de partenerii internaţionali constau în faptul că ţinta de deficit pe anul 2011 a fost atinsă, iar veniturile au fost mai mari decât cele anticipate, lucru care a permis Guvernului să achite o parte din arierate. Pentru anul 2012 previziunile sunt de asemenea încurajatoare: creşterea economică anticipată este de 1,5%-2%, un procent peste media europeană de 0,6%. Anul 2012 este anul revigorării şi întăririi economice. Creditorii internaţionali ne arată că acest lucru este posibil, însă, doar dacă Guvernul reuşeşte să atingă printre altele două obiective majore: continuarea investiţiilor şi o mai bună absorbţie a fondurilor.

Sunt încrezător că vom avea un partener serios şi determinat în acest Guvern nou format. Sunt sigur de faptul că aşa cum tinerii capabili îşi fixează ca ţel atingerea performanţei în carieră, aşa vor face şi aceşti miniştri în domeniile pe care le gestionează. Din nefericire, toate evenimentele sociale recente au arătat că românii nu mai au încredere în politicieni, că îşi doresc o schimbare în clasa politică. Este motivul pentru care şi eu personal am intrat în politică, dorind să arăt oamenilor că pot să îmi pun în valoare calităţile şi competenţele manageriale şi în folosul persoanelor din jurul meu, nu numai în folosul personal.

Mă bucură nespus faptul că liderii din cadrul Partidului Democrat Liberal demonstrează deschidere prin decizia de a da credit unei noi generaţii de politicieni, din care şi eu fac parte. Acest lucru, însă, dincolo de încrederea pe care o dovedeşte, are şi menirea de a responsabiliza tânăra clasă politică. Totodată, sunt convins că suflul proaspăt adus de Guvernul condus de către domnul Mihai-Răzvan Ungureanu va contribui la recredibilizarea noastră, a politicienilor, şi la aducerea României la performanţă economică.

Pentru mine, componenţa acestui nou Guvern este o garanţie că politica de reforme va continua şi că priorităţile rămân aceleaşi: accelerarea absorbţiei fondurilor europene, restructurarea companiilor de stat care înregistrează pierderi, promovarea şi elaborarea de proiecte noi de investiţii. În plus, reunind în echipa sa oameni tineri, care au avut şansa de a se forma pe lângă diferite instituţii europene sau internaţionale, noul prim-ministru va putea valorifica potenţialul acestora, în vederea atingerii obiectivelor cheie amintite anterior.

Doamna Manuela Mitrea:

"Bolnavii de cancer, victimele Casei Naţionale de Sănătate şi ale Ministerului Sănătăţii"

Sănătatea şi educaţia au fost, sunt şi vor rămâne temele principale pe care le abordez în intervenţiile mele pentru că nu pot concepe ca oamenii să nu aibă acces la sănătate şi educaţie, pentru că nu pot accepta ca statul să abdice de la obligaţiile ce-i revin faţă de cetăţenii săi.

Prezentarea în mass-media naţională a situaţiei tragice în care se găsesc bolnavii de cancer şi reacţia, existentă, dar anemică a Guvernului, mă bucură şi mă întristează în acelaşi timp. Mă bucură pentru că, în sfârşit, un subiect atât de important, pe care l-am abordat prin întrebarea nr.1871A/17-02-2010, "Situaţia copiilor bolnavi de cancer din România", prin întrebarea nr.5634A/16-02-2011, "Reabilitarea secţiei de oncologie a Spitalului Judeţean Constanţa" sau prin declaraţia din şedinţa Camerei Deputaţilor din 24 mai 2011, "Bolnavii de cancer, trataţi cu aparatură interzisă în Uniunea Europeană?!", a ajuns în faţa opiniei publice şi a guvernanţilor.

Mă întristează, pentru că o problemă extremă a fost ignorată atât timp de către guvernarea PDL-istă, deşi parlamentarii opoziţiei şi presa locală au tras semnalul de alarmă.

Mă întristează că dreptul la viaţă al bolnavilor de cancer este subminat chiar de către Ministerul Sănătăţii şi mă îngrozeşte faptul că există români care au ajuns în situaţia de a-şi dori eutanasierea.

"Nu mai avem morfină, bolnavii de cancer în fază terminală stau şi se chinuiesc pentru că producătorul s-a retras, din cauză că nu şi-a primit banii", a spus Corina Alexandru, preşedintele Asociaţiei Oncologic Rom din Constanţa.

România se situează pe primul loc în Europa în ceea ce priveşte numărul de decese cauzate de cancer într-un an, respectiv 46.500. În cazul bolnavilor de cancer cu dureri morfina este indispensabilă.

O bună parte dintre miile de constănţeni care suferă de cancer, timp de câteva zile nu au mai avut acces la medicaţie. Şi asta pentru că alocarea fondurilor destinate Programului Naţional de Oncologie se face o dată la 200 de zile! Astfel, datorită faptului că nu i-au fost alocate la timp fondurile pentru Programul Naţional de Oncologie, Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Constanţa s-a aflat în imposibilitatea de a asigura tratamentele pentru toţi bolnavii de cancer.

Bolnavii de cancer au fost nevoiţi să facă nenumărate drumuri pe la farmacii, pentru a-şi procura morfina fără de care durerile lor ar fi de nesuportat. Din cauza legislaţiei greoaie şi a neimplicării suficiente a Ministerului Sănătăţii, ajung chiar să dea bani din buzunar pentru aceste medicamente care, în mod normal, ar trebui să fie gratuite. La nivel naţional este o problemă cu medicamentele împotriva durerii, fiindcă principalul producător al opioidelor oncologice şi-a limitat expunerea în ţara noastră pe motiv că decontarea medicamentelor se face cu întârziere şi trebuie să plătească taxa clawback.

"CNAS îşi exprimă regretul pentru dificultăţile întâmpinate de unii pacienţi în asigurarea tratamentului recomandat", a spus preşedintele CNAS. Însă regretele CNAS nu alină durerile bolnavilor, şi dacă pentru moment Ministerul Sănătăţii susţine că problema a fost rezolvată, Guvernul reuşind să pună la dispoziţie 750.000 de lei din Fondul de rezervă pentru achiziţionarea de morfină, astfel încât bolnavii de cancer aflaţi în fază terminală să poată să-şi atenueze durerile, cine garantează bolnavilor şi aşa loviţi de soartă că peste o lună sau două situaţia nu se va repeta şi nu vor fi nevoiţi să recurgă la măsuri extreme. Şi spun asta cu toate că secretarul de stat Vasile Cepoi a promis că situaţia morfinei se va rezolva în câteva zile: "Sperăm că în 2-3 zile să avem medicamentele în ţară". În acelaşi timp, firmele distribuitoare susţin că situaţia s-ar putea prelungi până la jumătatea lunii martie.

Situaţia pacienţilor cu cancer este una foarte gravă în România, deoarece permanent lipsesc produse de pe piaţă, fie că este vorba despre morfină, citostatice sau inhibitori hormonali care îi ajută pe bolnavi în tratament. Pentru rezolvarea situaţiei bolnavilor de cancer, Guvernul a alocat bani din fondul de rezervă, astfel încât să poată fi reluate importurile pentru un anumit tip de morfină. Situaţia pacienţilor cu afecţiuni oncologice este însă departe de a fi rezolvată. Multe citostatice ieftine lipsesc de pe piaţă, iar pacienţii fac eforturi cu săptămânile ca să şi le poată cumpăra din farmacii.

Stimaţi colegi, cer demisia preşedintelui Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate, Lucian Duţă, şi a ministrului sănătăţii, Ladislau Ritli pentru gestionarea criminală a sistemului de sănătate din România.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

"Eternul pacient: sistemul sanitar românesc"

În fiecare zi, ne convingem că statul reformat de Traian Băsescu şi de PDL înseamnă să-i laşi pe cetăţeni în plata Domnului. În fiecare zi, descoperim că preocupările celor aflaţi astăzi la guvernare nu au nicio treabă cu problemele oamenilor. Pentru toate lucrurile grave care se întâmplă, nimeni nu îşi asumă răspunderea.

De mai bine de o săptămână, bolnavii de cancer din România supravieţuiesc fără morfină. Medicii oncologi de la cel mai mare spital din Oltenia spun că sunt realmente sideraţi de atitudinea la limita umanităţii a celor responsabili! În prezent, în România sunt 20.000 de bolnavi de cancer care depind de morfină. Dacă şeful CNAS poate dormi liniştit, pentru pacienţi, lipsa morfinei înseamnă chinuri.

Faptul că Guvernul a reacţionat abia după o campanie energică de presă nu schimbă datele problemei. S-au alocat 750.000 de lei din Fondul de rezervă bugetară, pentru a fi reluate importurile de morfină. Aceşti bani vor ajunge pentru aproximativ o lună.

Cum s-a ajuns la situaţia de criză în care viaţa bolnavilor să fie în pericol din cauza lipsei de morfină? Principalul furnizor al acestui medicament s-a retras de pe piaţa românească, nemulţumit de întârzierile cu care statul îi plătea facturile. Autorităţile ştiau din decembrie despre plecarea companiei, dar nimeni nu s-a gândit să rezolve problemele apărute, pentru că nimănui nu i-a păsat de viaţa oamenilor, de suferinţa bolnavilor.

Alocarea banilor din Fondul de rezervă pentru morfină nu este decât o soluţie temporară. Cei responsabili ar fi trebuit să preîntâmpine această situaţie. Un astfel de blocaj s-ar putea produce oricând, pentru că sunt multe medicamente care nu au înlocuitor în România.

Lipsa morfinei aduce în prim-plan nenumăratele nereguli din sistemul sanitar românesc şi managementul dezastruos prestat de către Casa Naţională de Asigurări de Sănătate. Raportul Curţii de Conturi pe anul 2010 arată cum sunt tocaţi banii publici, fără niciun folos pentru pacienţi. Sistemul Informatic Unic Integrat al CNAS a fost prost conceput şi executat, dovedindu-se a fi o cheltuială imensă şi inutilă. Contractul pentru realizarea acestui sistem informatic a fost încheiat fără a se respecta prevederile legale şi cele conţinute în caietul de sarcini referitoare la tipul de contract, finanţare, condiţiile de predare, condiţiile de rambursare. La nici o lună de la inaugurarea cu fast a sistemului, în ianuarie 2011, previziunile auditorilor s-au adeverit: sistemul s-a blocat, aruncând în haos activitatea caselor de sănătate din toată ţara. "Rateurile" sistemului informatic al CNAS au fost traduse de Curtea de Conturi într-un prejudiciu de 5.850.000 de lei (1,4 milioane de euro). Cine răspunde pentru acest prejudiciu?

CNAS nu a urmărit şi nu a controlat modul de utilizare a fondurilor alocate unităţilor sanitare de către casele de asigurări de sănătate judeţene pentru derularea programelor naţionale de sănătate. S-au decontat medicamente în valoare de aproape 900.000 de euro în baza unor reţete întocmite pe numele persoanelor decedate. Asta e hoţie, dar, iată, nimeni nu are vreo responsabilitate!

Totodată, CNAS nu a organizat, la nivel naţional, proceduri de achiziţie publică (licitaţie deschisă), ceea ce a condus la tocarea necontrolată a fondurilor publice necesare derulării Programului Naţional de Oncologie şi Programului Naţional de Diabet, cât şi la crearea unor condiţii de inechitate în repartizarea şi utilizarea fondurilor la nivel teritorial.

Mai este vorba despre 800 de milioane de lei (aproape 200 de milioane de euro) bani necolectaţi, 500 de milioane de lei cheltuiţi peste creditele de angajament şi neînregistraţi în evidenţele contabile, contracte de achiziţie publică fără respectarea procedurilor, lipsa de comunicare cu autorităţile care strâng taxele. Şi neregulile descoperite nu se opresc aici. Concluzia este clară pentru toată lumea: incompetenţă, indiferenţă şi iresponsabilitate.

Aşteptăm cu interes Raportul Curţii de Conturi pe anul 2011 şi solicit, stimaţi colegi, să demarăm procedurile pentru discutarea în Parlamentul României a Raportului Curţii de Conturi privind activitatea CNAS, să lămurim cum stau lucrurile şi cine se face vinovat de neregulile grave din sistemul sanitar.

Domnul Mircia Giurgiu:

"Bolnavii nimănui"

În România sunt peste 500 de mii de bolnavi de cancer, din care peste 20 de mii sunt dependenţi de morfină.

În prezent, datorită unor probleme apărute în relaţia autorităţi - producători/importatori de medicamente, cei care ajung să sufere sunt tocmai bolnavii de cancer, care, din păcate, nu mai beneficiază de medicamente care să le aline durerea în ultima parte a vieţii lor.

Nimeni nu alege să se îmbolnăvească, dar nici să ajungă monedă de schimb între Ministerul Sănătăţii/Casa Naţională de Asigurări de Sănătate şi producătorii/importatorii de medicamente.

Bolnavii sunt prinşi în acest război, fiind victime sigure. Medicii care îi tratează le dau medicamente care să suplinească lipsa morfinei şi a citostaticelor, dar acestea pot avea efecte secundare care aduc atingere sănătăţii, şi aşa fragile, a pacienţilor.

Primul-ministru trebuie să descopere cine se face vinovat de această situaţie şi să răspundă nu numai cu funcţia, ci şi penal.

Doamna Graţiela Leocadia Gavrilescu:

"Precizările... debusolante ale MECTS"

Deşi domnul Funeriu a picat... în sus din scaunul lui Spiru Haret, urma lăsată de pixelu-i albastru ne bântuie prin greaua-i moştenire: secretarul de stat Oana Badea.

Cine este doamna Badea?

Este doamna care îi şoptea la ureche, la propriu, actualului consilier prezidenţial Funeriu ce să scoată pe gură în conferinţele de presă pe care le ţinea ca ministru.

... Şi este aceeaşi - chiar singura se pare! - care acum crede şi este chiar încântată de altminteri unanim contestatele prevederi ale Ordinului nr.3064/19.01.2012 pentru aprobarea Metodologiei privind cuprinderea copiilor în clasa pregătitoare şi în clasa I pentru anul şcolar 2012-2013 şi a Calendarului înscrierii.

Eu nu sunt specialist în domeniu, dar aproape zilnic discut cu profesori, directori de şcoli, primari şi consilieri din colegiul meu, nemulţumiţi de ceea ce se întâmplă cu sistemul de învăţământ românesc!

Acum, de exemplu, aceşti oameni sunt asaltaţi de părinţii puşi în faţa unei situaţii fără ieşire: să îşi înscrie sau nu copiii în clasa pregătitoare dacă aceştia deja sunt la grădiniţă? În ce clase/ clădiri, cu ce mobilier, cu ce dascăli şi de unde bani pentru aceste clase? Mai au voie părinţii navetişti din Floreşti să îşi înscrie copiii în Ploieşti în clasa I? Şi multe altele...

Nu mai departe de sâmbătă, aflându-mă la Măgureni, la şcoală, la o festivitate extraordinară, am discutat aceste probleme care macină timpul şi nervii unor oameni dedicaţi şi devotaţi meseriei de dascăl şi copiilor care le sunt încredinţaţi!

Prietenii mei tocmai găzduiau etapa judeţeană a Concursului "Micii prieteni ai istoriei", la care au participat 200 de elevi, de la clasele V- VII şi, cu o decenţă nemaiîntâlnită, mi-au cerut ajutorul pentru un singur lucru: Ministerul să îi lase să îşi facă, liniştiţi, meseria, fără presiuni şi fără intervenţii, care nu au alt efect decât debusolarea dumnealor şi a părinţilor!

Admirabili aceşti oameni, care, în timpul lor liber şi, în mare măsură, pe banii lor, cu prăjituri făcute în casă şi mere din livadă, au fost capabili să organizeze un eveniment de o asemenea amploare!

...Şi execrabilă - prin comparaţie - atitudinea lipsită de griji şi de... realism a doamnei secretar de stat!

Iată doar o mostră de optimism ministerial, aşa cum ne-a fost servită de doamna secretar de stat în conferinţa de presă din 23 februarie a.c.:

"Ce face ministerul în continuare pentru ca, în septembrie 2012, clasa pregătitoare să fie cât mai primitoare? Vorbim despre dotarea spaţiilor cu un mobilier şcolar adecvat vârstei. De asemenea, vom pune la dispoziţia celor care lucrează, vorbim şi de elevi şi de cadre didactice, un set complex de mijloace de învăţământ şi vă spun că este consistent. Va fi o surpriză plăcută atât pentru cadrele didactice, cât şi pentru elevi şi părinţi. Resursele financiare destinate acoperirii acestor costuri au fost din timp previzionate de Ministerul Educaţiei. Totodată, încurajăm iniţiativa autorităţilor publice locale de a veni în sprijinul clasei pregătitoare, în completarea eforturilor pe care noi deja am spus că le facem."

Domnul Petre Petrescu:

"Investitorii fug de România"

Economia românească a reuşit să înregistreze o nouă performanţă negativă în 2011. Investiţiile străine au atins minimul ultimilor nouă ani. Investiţiile străine directe au scăzut în anul 2011 cu 13,6% faţă de anul precedent, la 1,917 miliarde euro. Investiţiile străine atrase de România anul trecut reprezintă minimul ultimilor nouă ani, fiind sub nivelul înregistrat în 2003, de 1,946 miliarde de euro. De asemenea, preţurile de consum au crescut în luna ianuarie cu 0,36%, în timp ce inflaţia anuală a continuat să scadă, atingând un nou minim istoric, 2,72%. Cele mai importante scumpiri s-au aplicat, din nou, la combustibili, al căror preţ a urcat cu 1,16%, şi la tutun, cu o creştere de aproape 1%.

Mari firme ce îşi anunţau pompos intrarea pe piaţa românească au ajuns să ia în calcul retragerea investiţiilor din ţara noastră, dacă nu au făcut-o deja. Plecarea grupului Nokia de la Jucu a lăsat în urmă peste 2.000 de şomeri cărora statul român trebuie să le plătească ajutor de şomaj. De asemenea nu trebuie să trecem cu vederea nici veniturile la bugetul statului care proveneau de la această fabrică.

Mai nou, şi băncile au început să îşi închidă filialele. În urma Acordului de la Viena, semnat în 2008 de majoritatea băncilor europene care şi-au deschis sucursale în statele din centrul şi estul Europei, băncile respective se angajau să nu-şi abandoneze subsidiarele în caz de criză. Acordul nu prevedea vreo obligativitate expresă, astfel că băncile străine prezente în România - practic aproape întregul sistem bancar românesc - se pot retrage din ţara noastră, invocând reducerea profiturilor din cauza crizei şi necesitatea optimizării cheltuielilor. Astfel, mai multe bănci, printre care UniCredit Bank, Piraeus Bank, Credit Europe Bank au început să îşi închidă din sucursale şi agenţii.

Până şi micii investitori români au început să migreze către ţări vecine, ca Bulgaria sau Ungaria, atraşi de taxe mai mici şi de un mediu de afaceri mult mai favorabil.

În aceste condiţii, coaliţia de la guvernare nu a luat nicio măsură concretă pentru a spori investiţiile străine din România.

Dacă situaţia nu se va schimba cât de curând, in câţiva ani nu vor mai exista investitori străini în ţara noastră, şi economia României va pieri.

Domnul Florin-Costin Pâslaru:

"Noul prim-ministru al României!"

Traian Băsescu s-a sfătuit cu propria conştiinţă şi a desemnat un nou premier. Noi, ceilalţi, care formăm majoritatea parlamentară, nu mai contăm, nu mai existăm. A anulat orice şansă de a avea un guvern stabil până la alegerile prezidenţiale.

Astfel, Preşedintele încalcă din nou regula de aur a democraţiei - aceea a majorităţii parlamentare. A demonstrat că nu îi pasă de destinul României şi a decis să prelungească criza, în aceeaşi zi în care FMI a anunţat că nu mai eliberează a doua tranşă.

Preşedintele doreşte să păstreze Guvernul până la alegeri. Ceea ce face Traian Băsescu e un joc de cărţi. Se joacă cu destinul ţării, cu destinele milioanelor de români.

Am sperat cu toţii într-o soluţie raţională, prin numirea unui premier acceptat de majoritatea parlamentară. Numirea unui premier ne dovedeşte din nou izolarea politică în care se găsesc Traian Băsescu şi democrat-liberalii.

Această abordare mă duce cu gândul la regimul comunist, în care liderul era ridicat la rangul de conducător suprem, cu puteri absolute, singurul care putea salva ţara de inamicii poporului. Putem observa frica lui Traian Băsescu de a-şi pierde următorul mandat la Cotroceni, şi, totodată, de a mai avea alături oameni devotaţi ca Elena Udrea.

Domnul Florin-Costin Pâslaru:

"Speculanţii şi piaţa produselor de consum!"

România are un imens potenţial agricol, care, la fel ca în multe alte sectoare, nu este exploatat suficient. Aşa se face că, deşi avem circa 9 milioane de hectare de teren bun pentru agricultură şi alte 3 milioane de hectare nelucrate, românii importă circa 50% din alimentele pe care le cumpără din hipermarketuri şi pieţe.

Nimic nu mai e românesc în România, iar acest lucru se datorează, în mare măsură, celor care se află la guvernare de mai bine de şase ani. Mâncăm tot mai multe roşii olandeze sau usturoi chinezesc, iar carnea de porc o aducem din Germania, O mare parte a cartofilor şi a merelor de la raft, dar şi din pieţe vin din Polonia sau chiar din Turcia, iar pepenii de Dăbuleni au fost înlocuiţi de «fraţii» lor din Egipt.

Anul trecut am importat 162.000 de tone de carne de porc, în valoare totală de 250 de milioane de euro, chiar dacă România este una dintre ţările cu cel mai mare potenţial în domeniu. Chiar şi aşa, în ultimii doi ani, aproape două treimi din fermele de porci s-au închis din cauza importurilor de carne de porc ieftină din ţările vecine.

Situaţia în care producătorii români de legume şi fructe trebuie să concureze pe o piaţă neloială, dominată de importuri masive de legume şi fructe nesănătoase, este tristă. Şi producătorii de vin sunt obligaţi să concureze pe o piaţă în care vinurile ieftine, importate din toată lumea, se vând sub mărci româneşti.

Actualul Guvern lasă la mână speculanţilor piaţa produselor de consum şi nu se implică în realizarea unei strategii naţionale, care să asigure alimentaţia populaţiei cu produse agricole româneşti. Acest lucru reprezintă un atac al PDL la securitatea alimentară şi încă un pas din strategia acestui partid de a vinde totul contra intereselor de a se menţine la putere.

Domnul Florin-Costin Pâslaru:

"Refacerea infrastructurii din România!"

România a rămas codaşă în Europa la infrastructură, ba, mai mult, ocupă ultimul loc în Europa la numărul de kilometri de autostradă. Starea proastă a drumurilor şi lipsa investiţiilor în acest segment reprezintă un impediment major în calea dezvoltării economice.

Investiţiile în infrastructură, despre care guvernul susţine că sunt prioritatea zero, ar fi trebuit să contribuie la relansarea economică. Fiind un sector foarte important, o mare parte din fondurile europene ar trebui să se ducă în dezvoltarea infrastructurii, care în mod cert generează şi locuri de muncă. Două treimi din suprafaţa totală a infrastructurii din România trebuie refăcută. România are de recuperat un decalaj foarte mare în domeniul infrastructurii, faţă de restul ţărilor UE. Starea de uzură este mai mare şi din cauza faptului că numărul şoselelor din România a rămas aproximativ acelaşi de peste zece ani. Şosele din zonele turistice au ajuns să fie extrem de aglomerate în perioadele de sezon.

România a plătit cotizaţii de 3,2 miliarde de euro la bugetul Uniunii, deci, în loc să beneficieze de un surplus de 6,7 miliarde de euro, a înregistrat un deficit. România nu trebuie să se aştepte la investiţii mari de la investitorii străini atât timp cât există încă bani nefolosiţi din bugetul Uniunii. România trebuie să demonstreze investitorilor că aplică o strategie de dezvoltare pe termen lung, că există anumite ramuri economice pe care statul le susţine prin acordarea de facilităţi şi că există proiecte de infrastructură în transport cu termene de executare cât mai scurte.

Domnul Florin-Costin Pâslaru:

"Experimente pe populaţia din România!"

Starea economiei a fost anticipată de toţi analiştii economici de bun-simţ, care au avertizat că tăierile abrupte ale veniturilor, secondate de majorări ale TVA, vor omorî economia. Din păcate, cei care trebuiau să asculte şi eventual să îl convingă pe întâiul economist al ţării că ceea ce vrea FMI este greşit, nu a făcut-o.

Ţara se află la mâna FMI, faţă de care şi preşedintele şi premierul manifestă un servilism fără margini. România este condusă în acest moment de oameni pentru care respectul de sine şi responsabilitatea faţă de populaţie sunt zero.

Guvernul face însă experimente pe români şi mimează lupta împotriva corupţiei. Pierderile la bugetul de stat din tot ceea ce înseamnă trafic de frontieră (tutunul este doar o mică parte) sunt estimate la un miliard de euro.

La nivelul UE, impactul financiar al traficului de tutun, considerând doar taxele vamale şi neluând în calcul accizele, este foarte mare. Prin urmare, România produce mare parte din această gaură existentă la nivel european.

România continuă să trăiască pe datorie. Actualul guvern se împrumută şi creşte factura pe care generaţiile viitoare o au de plătit.

Guvernul nu ia măsuri pentru stimularea economiei şi pentru crearea de locuri de muncă şi nici nu se luptă în mod real pentru a aduce mai mulţi bani la buget. Tot ce face este să se împrumute.

Domnul Florin-Costin Pâslaru:

"Aveţi grijă de pensionarii din România!"

După zeci de ani de muncă urmează o bătrâneţe liniştită. O pensie binemeritată pentru anii în care ai lucrat şi ai plătit taxe către stat. Sau cel puţin aşa ar fi normal. Însă, în România, lucrurile stau cu totul altfel. A fi pensionar înseamnă în multe cazuri a fi umilit. La cozile de la Casele de Pensii, la cele pentru medicamente compensate. De multe ori trebuie să-ţi cerşeşti drepturile care ţi se cuvin. Să speri că la un moment dat îţi vei primi pensia, chiar dacă ai aşteptat luni bune de la depunerea dosarului. Iar în acest timp singura sursă de venit este mila publică sau ajutorul copiilor.

Există şi cazuri fericite, în care lucrurile merg ca pe roate. Pensia este decentă. Dar majoritatea este formată din cei pe care-i vedem zi de zi. Cei care formează cozi interminabile pentru medicamente. Cei care stau ore în şir la ghişee pentru a-şi depune un dosar, pentru a li se recalcula pensia etc. Cei care fac credite la Casa de Ajutor Reciproc a Pensionarilor pentru a-şi cumpăra murături iarna. Sau pentru a-şi achiziţiona cele necesare pentru sărbători. Sau pentru a-şi plăti întreţinerea. Iar exemplele pot continua.

"Lăsaţi circul, aveţi grijă de ţară şi popor!" şi "Genocid!" au fost doar câteva dintre lozincile scrise ori scandate de pensionari. Semn că problemele au rămas neschimbate. Harababura din sistemul pensiilor continuă. Explicaţia care li se dă celor care au muncit o viaţă întreagă şi vor să se bucure de bătrâneţe în linişte este aceea că personalul este insuficient.

Oare cum poate să reziste un pensionar fără un leu mai multe luni - timpul scurs între depunerea dosarului şi primirea pensiei. Cu ce să trăiască acel om? Ce să mănânce? Cu ce să plătească întreţinerea? Ce vină are o biată femeie căruia i-a murit soţul şi aşteaptă de şase luni să primească pensia de urmaş? Cine răspunde pentru că o pensionară a fost declarată decedată şi timp de o lună nu şi-a luat pensia? Sau cine este de vină că unei bătrâne i s-au dat bani în plus, iar când funcţionarii şi-au dat seama de greşeala pe care au făcut-o, îi trimit o înştiinţare în care i se spune că are de restituit 20 de milioane de lei vechi?

Domnul Sorin Constantin Stragea:

"Fondurile europene, o fata morgana pentru guvernanţi!"

Discuţia publică din aceste zile privind fondurile europene, rata de absorbţie, jenant de mică, precum şirecenta suspendare a fondurilor europene, deşi întemeiată, este oarecum tardiv-reactivă. De ce? Pentru că arată încă odată boala societăţii româneşti: lipsa de viziune, de coerenţă şi de planificare constructivă.

În fiecare zi, în fiecare lună, în fiecare an din 2007 până în prezent, România a fost codaşă la absorbţia fondurilor europene. Toate cifrele dovedesc că priorităţile pentru Guvernul României au fost cu totul altele. Rata de absorbţie reală, cu alte cuvinte sumele decontate efectiv de Comisia Europeană din suma totală alocată de UE, este de 5,5%. Atât a reuşit România să absoarbă, din anul 2007 până în prezent.

Pentru a cheltui în întregime fondurile europene alocate României, numai din finanţarea UE, în România ar trebui sa se facă plăţi de cel puţin 15 milioane euro pe zi, de acum şi până în 2015. Dacă adăugăm şi cofinanţarea naţională şi cea privată sau diferite finanţări de la instituţiile internaţionale, practic ajungem la aproximativ 30 de milioane euro în fiecare zi.

România nu a valorificat nici pe departe în aceşti ultimi cinci ani toate oportunităţile care ar fi fost disponibile pentru o ţară nou membră, spre deosebire de Polonia, care a profitat din plin de pe urma integrării în UE, mai ales la capitolul fonduri europene. De ce noi, românii, avem o rată atât de scăzută de absorbţie a fondurilor europene?

Răspunsul este destul de simplu şi la îndemâna oricui! Birocraţie multă şi corupţie, combinată cu dezinteresul guvernanţilor pentru aceşti bani care sunt controlaţi şi mult mai greu de deturnat, presa vremii dezvăluind cazuri celebre, precum al doamnei Vergu, al directorului penitenciarului Târgşor, şi atâtea altele în care cei ce au încercat, acum trebuie să plătească.

Luni seara,România a primit cea mai proastă veste a săptămânii. Cetăţenii români au primit însătrei veşti foarte proaste direct de la Bruxelles. În ceea ce priveşte Guvernul, Comisia Europeana l-aînştiinţat oficialcă va întrerupe fondurile pentru Programul Operaţional Dezvoltarea Resurselor Umane (POSDRU). Nici un balet al declaraţiilor oficialilor cabinetului Ungureanu nu poate şterge consecinţele negative ale acestei decizii. În limbaj instituţional, plăţile au fost întrerupte din cauza unor deficienţe majore ale sistemului de management şi control al Programului Operaţional Dezvoltarea Resurselor Umane, referitoare la procedurile de selecţie a proiectelor şi la cele de verificare de prim nivel.În limbaj cotidian, fondurile europene au fost tăiate din două motive: corupţie în primul rând, şi incompetenţă.

Cât priveşte cele trei veşti teribil de proaste pe care le-au primit cetăţenii români în urma deciziei Comisiei Europene, acestea sunt următoarele: avem o guvernare coruptă,avem o guvernare incompetentă, ambele defecte certificate prin decizii de la Bruxelles, şi maiavem o guvernare incapabilă să atragă bani pentru creşterea calităţii serviciilor publice şi a nivelului de trai.

Domnul Mihai Lupu:

"Ultimul eşec de proporţii al ineficienţei PD-iste este din nou tratat cu autoliniştirea"

Cine răspunde, până la urmă, pentru faptul că România este, de peste trei ani, codaşa Europei în privinţa atragerii de fonduri europene, deşi din prima clipă a instalării la guvernare, PD ne vorbea despre cele mai ambiţioase şi rapide demersuri a accelerării acestora?

Cine va justifica acum, cu subiect, predicat şi consecinţe drastice, transformarea tuturor promisiunilor portocalii, cum că principala preocupare guvernamentală a fost îmbunătăţirea substanţială a nivelului de atragere a banilor europeni, dar, în fiecare an de guvernare PD-istă, s-au blocat programele de derulare a fondurilor, din cauza deficienţelor constatate de către CE şi a cazurilor grave de corupţie depistate?

Ca de obicei, în zona portocalie nu există vinovaţi, ci doar reformişti! Aici nu se vorbeşte niciodată despre greşeli flagrante, incompetenţă crasă sau corupţie fulminantă, ieşite din orice tipare ale întâmplărilor postdecembriste! Aici se prezintă doar "succesurile"...

Deşi România a primit săptămâna trecută de la Comisia Europeană o scrisoare oficială care anunţa că s-a decis, în urma deficienţelor constatate, întreruperea fondurilor europene din cadrul programului privind resursele umane, în discuţie fiind blocarea a 3,5 miliarde de euro, domnul Ungureanu, în loc să ia măsuri urgente de corectare a acestora, şi-a trimis purtătorul de cuvânt la înaintare, pentru dezamorsarea nonşalantă a dezastrului: întrebat de jurnalişti în ce măsură va fi afectată economia de această întrerupere, purtătorul de cuvânt al Guvernului, domnul Dan Suciu, a răspuns că, dacă întreruperea este aplicată doar până la sfârşitul lunii martie, "efectul este absolut zero"...

Dar, acest termen de suspendare a plăţilor se poate prelungi până la şase luni dacă România nu ia imediat măsurile necesare de corectare a deficienţelor sau, şi mai grav, plăţile ar putea fi sistate definitiv! Luând în considerare doar primul caz, înseamnă că anul 2012 ar putea fi compromis, deoarece suntem deja la sfârşitul lunii februarie!

Mai mult decât atât, ministrul afacerilor europene, domnul Leonard Orban, a declarat că nu este exclus să mai apară şi alte "accidente" de genul întreruperii plăţilor de către Comisia Europeană pentru proiectele derulate prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane (POSDRU)!

Cu alte cuvinte, România nu stă foarte bine nici în privinţa atragerii de fonduri europene pe alte domenii, iar aceste "accidente" vor fi în atenţia Comisiei Europene în perioada următoare!

Dar ce măsuri consideră domnul Ungureanu că trebuie luate imediat, în urma sancţiunilor drastice impuse de către CE? Dumnealui ne demonstrează că are cele mai banale şi derizorii soluţii: demiterea unui director, adică descoperirea unui ţap ispăşitor, şi organizarea unei conferinţe de presă, prin purtătorul său de cuvânt, de autoliniştire! Nu s-a întâmplat nimic grav, nu-i aşa?! România se împrumută doar cu 5,5 milioane de euro pe oră, de ce ar mai avea nevoie şi de banii europeni, dacă aceştia nu se pot sifona la fel de simplu precum cei din bugetul public?!

Domnul Teodor Atanasiu:

"Bolnavii de cancer lăsaţi de izbelişte de guvernanţii actuali"

Cinismul Coaliţiei guvernamentale frizează orice limită atinsă vreodată de vreun alt guvern în întreaga istorie a României! Strigătele de disperare ale bolnavilor suferinzi de boli deosebit de grave nu îi deranjează în vreun fel, nici pe marii reformatori PD-işti, nici pe ceilalţi asociaţi ai lor, profund vinovaţi de starea deplorabilă a sistemului de sănătate românesc!

Cum este posibil ca Marea Coaliţie Falimentară să dea mereu undă verde la cheltuit, cu nemiluita, banii publici, pe tot felul de aberaţii nefolositoare nimănui din ţara asta, în afara puşculiţelor lor, din ce în ce mai neîncăpătoare şi, în acelaşi timp, subfinanţarea spitalelor şi a programelor de tratament pentru diferite boli grave să fi atins cele mai alarmante cote înregistrate vreodată în sistem?!

Cum este posibil, ca de luni de zile, spitalele să nu mai poată pune la dispoziţia pacienţilor asiguraţi, bolnavi de cancer, citostaticele şi medicamentele necesare împotriva durerii, de parcă viaţa acestora ar fi decisă la loteria guvernamentală?!

Cum este posibil, într-un stat de drept, ca cetăţenii acestei ţări să-şi plătească zeci de ani asigurările medicale, iar atunci când viaţa devine nedreaptă cu ei şi-i trimite în cea mai grea suferinţă, să fie condamnaţi definitiv la moarte şi durere fără margini, doar pentru că aşa hotărăşte un domn Duţă, preşedinte al unei case de asigurări ce pune la dispoziţia maşinii de tocat portocalii miliardele de euro adunate, în loc să le dea destinaţia corectă la timp?!

Sistemul de sănătate românesc a fost reformat, timp de trei ani, în asemenea hal încât pacienţii mor cu zile în România! În numele acestei criminale reforme au fost închise sute de spitale, luându-li-se românilor dreptul la tratament şi spitalizare imediată! În numele acestei dubioase reforme, sănătatea românilor a ajuns la mâna unor incompetenţi, dar, în acelaşi timp, a unor perfect-interesaţi de sifonarea banilor din sistem, ce se simt atotputernici pentru că îşi permit să-şi aroge dreptul de viaţă şi de moarte asupra pacienţilor, rămaşi, de fapt, doar în grija lui Dumnezeu!

Domnule Ungureanu, dacă vreţi să demonstraţi că sunteţi mai mult decât un Boc, aveţi datoria de a curma jaful de bani publici, practicat timp de trei ani în CNAS, prin demiterea imediată a domnului Duţă şi numirea la conducerea instituţiei a unei persoane integre şi competente!

Domnul Mihai-Aurel Donţu:

"Disperarea PD, cu cheltuială mare se ţine şi cu dezinformare în masă..."

De la începutul acestei sesiunii parlamentare, adică începând cu data de 1 februarie a.c., parlamentarii USL au luat decizia politică de a iniţia un protest parlamentar transpus în neparticiparea, pe termen nelimitat, la şedinţele plenului Parlamentului şi ale comisiilor parlamentare de resort. Încă de la început, parlamentarii USL au structurat foarte limpede şi au anunţat condiţiile exacte pe care puterea portocalie trebuie să le îndeplinească pentru a ne întoarce la lucrările Parlamentului!

Prin acest demers, strict politic, USL s-a raliat acţiunilor protestatarilor străzii, care au dat un vot de blam actualilor conducători, cerând demisia guvernanţilor şi a preşedintelui ţării!

USL consideră că Parlamentul, unicul for legislativ al ţării, a fost definitiv scos din acest context şi dus zilnic în derizoriu, devenind doar locul de peregrinare al angajărilor de răspunderi portocalii şi al bătăii de joc inimaginabile a actualei puteri!

Practicarea fără scrupule a furtului la vot, de către un preşedinte de Cameră a fost văzută în direct, de către o ţară întreagă, şi acest lucru nu a părut să deranjeze pe nimeni din arcul puterii până în prezent!

Parlamentul şi regulamentele sale de funcţionare, cu statut de lege, au fost supuse, în ultimii trei ani, unor modificări frauduloase, fără precedent în istoria parlamentară a României, şi unor încălcări flagrante şi permanente ale Constituţiei, ultima deviere în acest sens fiind chiar modul profund ilegal în care a fost validat Guvernul Ungureanu!

Domnii PD-işti ne acuză pe noi, parlamentarii opoziţiei, că suntem chiulangii, pentru că nu vrem să girăm sub nicio formă un guvern ilegitim, a cărui validare ilegală am contestat-o deja la Curtea Constituţională!

Ei, cei care sifonează banii publici de ordinul miliardelor de euro, atât banii contribuabililor, cât şi, mai nou, cei proveniţi din fondurile europene, ne acuză pe noi că suntem grevişti de lux, deoarece nu mai acceptăm să mai participăm la votul celor mai proaste legi, inventate de ei peste noapte, vot pe care, oricum, îl numără în mod fraudulos, din doi în doi, doamna preşedinte Roberta Anastase!

Ei sunt PD-iştii fără scrupule, cei care lasă, de luni de zile, bolnavii de cancer fără tratamentele necesare şi fără morfină, dar ne învinovăţesc pe noi, parlamentarii opoziţiei, că beneficiem de aceleaşi drepturi parlamentare ca şi ei, deşi, tot ei îşi permit, în schimb, să cheltuiască în câteva zile milioane de euro pe afişe şi fluturaşi - distribuite doar în judeţul Braşov în peste 100.000 de exemplare - de propagandă mincinoasă împotriva noastră!

Ei sunt aceeaşi PD-işti care-şi aprobă pe bandă rulantă tot felul de deplasări externe prin locuri exotice, de sute de mii de euro, dar care ne trimit pe noi la muncă, deşi noi ne desfăşurăm activitatea în mod curent fie în circumscripţiile electorale în care am fost aleşi, fie în cadrul grupurilor noastre parlamentare, dezbătând probleme de actualitate!

Şi tot ei, PD-iştii, îşi alocă, ca de obicei, fără număr, milioane de lei pentru deszăpezire către propriile primării, în timp ce fac scandal că primăriile opoziţiei nu şi-au făcut treaba, uitând să spună că aceştia nu au avut niciun ban alocat în acest sens!

Şi tot ei, PD-iştii, sunt cei care au lăsat peste 80 de români să moară sub zăpezi, în timp ce inventau curse speciale de transportare a propriilor lor parlamentari, cu avioanele şi elicopterele, pentru a vota Guvernul Ungureanu!

Şi tot ei, PD-iştii, sunt cei care vorbesc despre banii cheltuiţi pe cazarea, telefoanele şi autoturismele parlamentarilor din opoziţie, dar uită să precizeze că au pus pe butuci o ţară întreagă, prin subfinanţarea cronică a celor mai importante domenii şi deturnarea banilor necesari acestora pentru buna funcţionare; au închis zeci de spitale şi au adus sistemul de sănătate în pragul colapsului; au închis sute de şcoli şi au transformat educaţia în cea mai mare debandadă!

În ceea ce mă priveşte, colegii mei portocalii ar fi trebuit să realizeze că sunt destul de prost informaţi, dacă n-au reuşit să afle la timp, înainte să-şi risipească milioanele de lei pe tipărirea materialelor de propagandă cu mine, faptul că eu nu îndeplinesc în acest moment niciuna din condiţiile invocate de ei pe acele materiale de propagandă, deoarece sunt în concediu medical în această lună!

Domnul Gheorghe Dragomir:

"Întreruperea plăţilor POSDRU, încă o dovadă a incapacităţii guvernanţilor de a absorbi fonduri europene"

Comisia Europeană a decis, la începutul săptămânii trecute, întreruperea plăţilor către România în cadrul Programului Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane (POSDRU), gestionat de Ministerul Muncii. Valoarea totală a programului POSDRU, este de 3,47 miliarde de euro (la care se adaugă o cofinanţare naţională de 612 milioane euro).

Decizia a fost luată în urma descoperirii unor deficienţe majore ale sistemului de management şi control, pe care autorităţile promit să le remedieze până în luna martie. Până atunci, nu vor mai putea fi trimise facturi spre decontare la Bruxelles, iar proiectele în derulare vor fi plătite de la buget. Mult optimism în această promisiune, pentru că nu ştiu dacă există un alt program european mai susceptibil de şmecherii.

Se pare însă că experţii Comisiei Europene sunt mult mai vigilenţi după ce anul trecut au descoperit o serie de nereguli în folosirea fondurilor UE pe Programul Operaţional Regional, cel care avea şi rata de absorbţie cea mai bună la nivel naţional.

De altfel, decizia experţilor Comisiei Europene nu l-a luat prin surprindere pe ministrul afacerilor europene, Leonard Orban, care a mărturisit, oarecum resemnat, că "nu exclud de acum înainte să mai apară asemenea accidente, pentru că problemele sunt multiple şi unele pot fi rezolvate, altele sunt foarte greu de rezolvat, pentru că nu ai cum să corectezi decizii care au fost luate anterior. Din păcate, au fost foarte mult timp situaţii în care obiectivele la care partea română s-a angajat nu au fost realizate sau nu au fost realizate pe deplin. În situaţia aceasta, CE este extrem de exigentă şi tocmai de aceea trebuie să fim mai atenţi decât oricând ca să evităm aceste situaţii neplăcute".

Altfel spus, este foarte probabil ca asemenea bube să se spargă şi în cazul altor programe, la fel de minate de corupţie şi clientelism. Aşadar, ceea ce trebuia să se întâmple s-a întâmplat şi se va mai întâmpla probabil, iar Guvernul Ungureanu s-ar putea sufoca în astfel de deconturi, înainte de a deveni un campion al absorbţiei fondurilor europene.

Până una alta, întreruperea plăţilor din fonduri europene prin POSDRU dovedeşte încă o dată, dacă mai era cazul, incapacitatea actualilor guvernanţi de a absorbi fondurile europene.

Chiar dacă portocalii au inventat un minister dedicat în exclusivitate absorbţiei fondurilor europene, de fapt, cel care ocupă funcţia supremă în această instituţie nu are puteri reale cu care să lucreze şi să ia decizii în cadrul Guvernului, fapt mărturisit chiar de Leonard Orban: "De când am acceptat această poziţie, am spus că voi încerca să fac tot posibilul ca să punem procesul pe roate, în limitele pe care le avem. Pentru că avem limite".

Iar cu o floare în fruntea unui minister, fie el al Afacerilor Europene, nu se face primăvară, domnilor guvernanţi!

Domnul Marin Almăjanu:

"Reforma portocalie în educaţie = haos!"

Deşi actul normativ referitor la înfiinţarea claselor pregătitoare ca şi clase 0 în şcoli este vechi de un an, cu câteva zile înainte de finalizarea înscrierilor copiilor de şase ani în învăţământul primar, conform noii Legi a educaţiei, s-a constatat că debandada creată de către Ministerul Educaţiei în acest sens este atât de mare încât părinţii nu mai înţeleg absolut nimic din ceea ce ar trebui sa facă pentru a-şi rezolva problemele legate de înscrierea copiilor lor! Ba, mai mult decât atât, aceştia au fost puşi în situaţii limită de către aberaţiile inventate de minunata reforma Funeriu! Măsura respectivă, în loc să-i trimită cu dreptul pe micuţii de şase ani, în sistemul de educaţie românesc, a reuşit să bulverseze definitiv, încă de la început, părinţii a peste 100.000-150.000 de copii care ar trebui să intre acum în clasa pregătitoare!

Astfel, de teamă că nu îşi vor putea înscrie copiii la ce şcoală vor, unii părinţi s-au grăbit să îşi pună vize de flotant pentru a intra astfel în circumscripţia din care face parte unitatea de învăţământ.

În ultima lună, la Direcţia de Evidenţă a Populaţiei s-au înregistrat cu peste 10% mai multe astfel de cereri decât în mod obişnuit. Alţi părinţi au decis să dea în judecată Ministerul Educaţiei, solicitând suspendarea şi anularea ordinului ministrului privind înscrierea la clasa pregătitoare şi clasa I.

Aceştia acuză ministerul în cauză că se doreşte aplicarea în grabă a unui ordin, deşi problemele cu care se confruntă atât părinţii, cât şi şcolile nu sunt încă pe deplin clarificate şi rezolvate!

Părinţii continuă să aibă mari semne de întrebare atunci când vine vorba de modul în care va funcţiona clasa pregătitoare. Ei acuză că, atât directorii de şcoli, cât şi reprezentanţii Ministerului Educaţiei au creat mai mult haos decât certitudine şi nu sunt în stare să aducă lămuririle necesare nici în al treisprezecelea ceas: "Tot ceea ce se petrece acum nu arată decât faptul că este o mare bătaie de joc. Eu am decis să nu-mi trimit copilul la evaluarea asta psihosomatică şi să-l înscriu direct în clasa întâi. Eu nu-mi doresc decât servicii educaţionale decente pentru copilul meu, nu porcăria pe care o face Ministerul Educaţiei acum. Cert este că nu au făcut decât să bulverseze un întreg sistem şcolar şi să ne dovedească faptul că nu au fost pregătiţi să implementeze un sistem pe care tocmai ei l-au propus, prin noua Lege a educaţiei", declara, extrem de supărat, unul dintre părinţi.

Şcolile care au primit mai multe clase, nu au atâţia copii înscrişi, iar cele care au mai puţine, au cu mult mai multe solicitări, curricula pentru clasa 0nu este făcută încă, iar clasele respective nu există la propriu în şcoli, dotările necesare neexistând şi nefiind încă, nici măcar la stadiul de propuneri sau licitaţii! În acest moment, se ştie că este nevoie de 20.000 de cadre didactice, formate special pentru clasele pregătitoare, iar eu mă întreb de unde va scoate Ministerul Educaţiei banii necesari pentru pregătirea şi formarea profesională a acestora, când acesta uită să-şi plătească profesorii cu lunile?

Dacă acest demers, de înfiinţare a claselor pregătitoare în şcoli a fost aprobat de atâta vreme, de ce domnul Funeriu, acel fost ministru perfect, nu a făcut absolut nimic, până în prezent, pentru implementare?! Teoria se transpune şi în practică, domnilor PD-işti, dacă vreţi ca lucrurile, odată hotărâte, să mai şi funcţioneze vreodată!

Haosul este, într-adevăr, de nedescris, în aceste zile în şcoli, iar ministerul nu face decât promisiuni verbale, cum că totul va fi minunat şi la vară cald şi bine...

Domnul Andrei Dominic Gerea:

"Caracatiţa portocalie a blocat şi fondurile europene"

Fostul ministru al muncii, domnul Lăzăroiu, se trezeşte vorbind, abia acum, despre "mafia fondurilor europene", după ce Comisia Europeană a sistat plăţile prin Programul POSDRU pentru România, adică după ce ţara noastră îşi poate lua adio de la fonduri nerambursabile în valoare de 3,5 miliarde de euro.

Mă întreb şi-l întreb pe domnul Lăzăroiu, de ce deschide acest subiect abia acum, după ce România a fost deja drastic sancţionată de către Comisia Europeană? Dumnealui se scuză cu faptul că a rezistat eroic unor presiuni ale mafiei mai sus invocate, în timp ce PD, partidul care l-a susţinut în funcţia de ministru, se află de peste trei ani la guvernare?

Când, cum şi cui a semnalat, în mod oficial, domnul Lăzăroiu aceste flagrante probleme, constatate în perioada sa de ministeriat, referitoare la căpuşarea fondurilor europene prin POSDRU?

Dacă acea mult lăudată doamnă director al departamentului care se ocupa de proiectele derulate prin POSDRU era aşa de competentă, atunci când a angajat-o domnul Lăzăroiu, de ce dumneaei este acum singurul ţap ispăşitor al acestui răsunător scandal?

Îi reamintesc domnului Lăzăroiu că nu este cazul să îi blameze pe alţii fără dovezi concrete, vorbind despre interesele transpartinice privind acapararea fondurilor europene, atâta vreme cât în Guvernul Tăriceanu nu au fost niciodată semnalate astfel de cazuri, precum cele practicate de guvernele PD-iste: în luna decembrie 2011, firma şi ONG-ul senatoarei PDL Sorina Plăcintă au primit, pentru a patra oară, finanţare europeană pentru cursuri de calificare ce au vizat ocupaţii ce au legătură directă cu obiectul de activitate al firmelor sale din Focşani. La sfârşitul anului trecut, "Sorste" SA şi Fundaţia "O zi deschisă" au primit aproximativ 500.000 de euro nerambursabili prin Ministerul Muncii, condus la momentul acela de Sulfina Barbu, colega de partid a doamnei Sorina Plăcintă. În 2010 şi 2011, firma şi ONG-ul dumneaei au mai primit finanţare în cadrul POSDRU în valoare de aproximativ 1,4 milioane de euro.

Domnul Botiş, fostul ministru al muncii, a demisionat în 2011 după ce numele său a fost implicat într-un scandal-monstru privind alocarea fondurilor POSDRU, fondurile derulate printr-un departament din subordinea sa. Asociaţia "Parteneriat Euractiv" Bistriţa, înregistrată acasă la domnul Ioan Botiş şi unde consilier de proiect era chiar soţia acestuia, a semnat, la o lună de la numirea în funcţie a ministrului Botiş, un contract de finanţare europeană în valoare de aproximativ 500.000 de euro prin POSDRU.

În urmă cu doi ani, doamna Melania Vergu, consiliera fostului ministru al educaţiei, Daniel Funeriu, a fost concediată după ce presa a dezvăluit cum firma sa a obţinut finanţare pentru un proiect în domeniul resurselor umane de formare profesională în valoare de 4.000.000 de euro. Firma acesteia derula programe de formare profesională în şcolile din România, fiind vorba chiar de domeniul în care dumneaei deţinea, la acel moment, o funcţie publică. Şi exemplele în acest sens, deosebit de scandalos, pot continua la nesfârşit!

Oare cum este posibil ca PD-iştii să nu găsească niciodată vinovaţii în propria lor ogradă, nici măcar atunci când li se demonstrează, cu fapte, acuzaţiile? Dumnealor au permanent tendinţa de a-i împroşca cu noroi şi minciuni pe alţii, de parcă greşelile lor ar fi invizibile, deşi acestea se dovedesc a fi mai mult decât reprobabile.

PD a practicat la scară largă - ca şi când ar fi cheltuit, fără număr, din propria puşculiţă -, sifonarea banilor publici prin clientela de partid, a instaurat pe post de politică economică risipirea în van a banilor din buget, pe investiţii neperformante, care nu au avut nicidecum rolul de a reporni motoarele economiei româneşti, ci doar pe acela, de a creşte, într-un mod spectaculos, tentaculele caracatiţei portocalii.

Domnul Ciprian-Florin Luca:

"Energia în România"

Vin în atenţia dumneavoastră cu o problemă extrem de importantă pentru România şi cetăţenii săi - prolema energiei. De oricare sector energetic vorbim, românii ies mereu în pierdere. Iarna a devenit coşmarul oricărui român, dată fiind factura la energia termică. Milioane de români au suferit un adevărat şoc la primirea facturii curente la energia termică şi va fi interesant de urmărit şi procesul de achitare al acestei facturi, dat fiind faptul că, în unele zone, facturile au fost mai mari decât veniturile.

Ştiu că domnii noştri guvernanţi au spus că România nu este un stat social. Este adevărat, România este un stat vândut şi direcţionat din exterior pentru acţiunile sale.

Privatizarea companiilor energetice este un prim pas către dependenţa totală. Ca de obicei, iarna ne ia mereu prin surprindere, atât pe autorităţi, cât şi pe cetăţeni. Deşi se ştia de efectul dezastruos al iernii în buzunarele cetăţenilor şi corelat cu scăderea veniturilor mi se părea absolut firesc ca autorităţile, locale şi centrale, să găsească soluţii de ieftinire a energiei termice.

Observ cu amar că soluţiile de reducere a costurilor se găsesc doar pentru "băieţii deştepţi", şi pentru regii neîncoronaţi ai mediului obscur de afaceri cu statul. Muritorii de rând pot îndura...

Şi, după toate aceste lucruri, unii politicieni sunt chiar surprinşi atunci când oamenii ies în stradă. Nu deschidem robinetul măsurilor populiste, dar nici nu închidem robinetul cu oxigen pentru populaţie, domnilor guvernanţi fără suflet şi simţire!

Domnul Angel Tîlvăr:

Doresc să aduc în atenţia dumneavoastră şi în faţa întregii opinii publice cazul tragic al jurnaliştilor care şi-au pierdut viaţa nu cu mult timp în urmă în Siria.

Am fost cu toţii marcaţi de moartea jurnalistei Marie Colvin de la Sunday Times şi a fografului Remi Ochlik, într-un bombardament din oraşul sirian Homs. Sacrificiul celor doi măreşte numărul jurnaliştilor ucişi în timp ce-şi făceau meseria. Astfel, în 2012 au fost ucişi până în prezent 8 jurnalişti, în timp ce în tot anul 2011 fuseseră ucişi la datorie 46.

Coincidenţă sau nu, cu o zi înainte, într-un reportaj difuzat la CNN, Marie Colvin vorbise despre situaţia din Siria. Jurnalista afirmase că, în fapt, forţele proguvernamentale nu se luptă cu terorişti înarmaţi, militarii sirieni asediind un oraş plin cu oameni înfometaţi.

Doresc de aici, de la tribuna Parlamentului României, să transmit în numele meu personal, dar şi al colegilor mei, un mesaj de condoleanţe şi să îmi exprim regretul că astăzi astfel de incidente încă mai au loc. Cred că este de datoria mea să spun, de la înalta tribună e Parlamentului României, cine sunt cei care, practicând meseria de jurnalist, şi-au pierdut viaţa pentru ca oamenii de pretutindeni să fie informaţi.

Marie Colvin, de origine americană, în vârstă de 55 de ani, lucra din 1985 la Sunday Times şi a fost desemnată de două ori, în 2001 şi 2010, reporter internaţional al anului în presa britanică. Specialistă în Orientul Apropiat şi Mijlociu, ea a relatat şi despre alte conflicte, cum ar fi cele din Cecenia, Kosovo, Sierra Leone sau Zimbabwe.

Remi Ochlik, în vârstă de 28 de ani, şi-a început cariera de fotograf la 20 de ani în Haiti şi recent a acoperit revoluţiile din Egipt, Tunisia şi Libia. Originar din Lorena - estul Franţei - Rémi Ochlik a realizat primele fotografii în acel an 2004 în Haiti, unde rebelii ameninţau că pun mâna pe putere după căderea preşedintelui Aristide. De altfel, pentru unul din reportajele realizate în Libia a fost recompensat acum două săptămâni cu un World Press Photo, cel mai prestigios premiu pentru fotojurnalişti.

Aceşti doi jurnalişti, care reprezintă o întreagă breaslă, merită astăzi pioasa noastră recunoştinţă. Merită să fie răsplătiţi de o lume întreagă pentru curajul de a fi luptat pentru adevăr, de a fi luptat pentru ca presiunea pe care presa o poate pune asupra autorităţilor, prin puterea informaţiilor furnizate, să vină în ajutorul sutelor de mii sau poate milioanelor de oameni care trăiesc şi astăzi sub opresiunea unor regimuri nedemocratice. Dar, mai presus de toate, sacrificiul celor doi ziarişti ne obligă pe toţi la o luptă permanentă pentru adevăr şi pentru dreptate.

Domnul Ion Dumitru:

"Se pare că vrem să fim mai catolici decât Papa"

La sfârşitul anului 2011 preşedintele Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor a emis Ordinul nr. 35 din 10 august 2011 prin care reglementa înfiinţarea unor microabatoare în zonele defavorizate.

Bucuria apariţiei ordinului sus-menţionat a fost de scurtă durată, pentru că cei de la Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor au complicat lucrurile prin condiţiile aberante pe care le-au impus, descurajând, astfel, şi pe cei mai îndrăzneţi solicitanţi.

Concret, prin acest ordin s-a prevăzut ca microabatorul să aibă în componenţa lui cel puţin patru încăperi, utilităţi care de care mai sofisticate, condiţii sanitar-veterinare ultrasevere, taxe şi impozite înrobitoare etc., cu alte cuvinte, imposibilul pentru cei din zonele defavorizate să construiască asemenea centre de sacrificare complexe şi cu cheltuieli ameţitoare.

Consider că cei de la Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor au scăpat din vedere că aceste microabatoare de fapt nu sunt centre de profit, ci ele trebuie privite ca nişte centre de sacrificare sociale, cu minimum de dotări, unde locuitorii din zonă să-şi poată sacrifica animalele bolnave sau accidentate, pentru a recupera şi valorifica cât mai mult din animalul respectiv. Or, prin prevederile ordinului sus-menţionat nu se are în vedere tocmai latura socială a acestor centre de sacrificare.

Ştim cu toţii că în alte state ale Uniunii Europene pretenţiile şi condiţiile restrictive nu sunt aşa de mari ca la noi. Acolo se poate, şi la noi nu! Se pare că vrem să fim mai catolici decât Papa.

V-am prezentat în această declaraţie politică câteva argumente foarte serioase, care cred că vor determina Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor să-şi revizuiască comportamentul faţă de agricultori şi să modifice imediat ordinul sus-menţionat în folosul crescătorilor de animale şi al întregii ţări.

Domnul Marian Ghiveciu:

"Politici falimentare pentru agricultură"

Cu cât înaintăm mai repede în criză, cu atât mai mult avem senzaţia că ne apropiem de apocalipsă.

Nu ştiu dacă pronosticurile analiştilor politici şi economici vor fi confirmate, însă ştiu cu precizie că evoluţia economiei româneşti - dacă va continua tot aşa - va însemna un adevărat sfârşit în România noastră. PIB-ul scade mereu, numărul şomerilor creşte şi consumul se reduce drastic. Astfel de performanţe sunt greu de găsit în multe ţări din Europa. Sute de oameni suferă de foame în fiecare comună a ţării, în fiecare oraş. S-a înmulţit alarmant numărul celor care caută prin gunoaie o coajă de pâine, reeditând situaţia înregistrată în cei doi ani de cumplită secetă după al Doilea Război Mondial.

Doi foşti miniştri din actuala coaliţie au declanşat un adevărat scandal pe tema subvenţiei acordate agricultorilor, prin reducerea plăţilor directe complementare de la 73 euro/ha la 32 de euro, ignorând, de altfel, ceea ce a aprobat Bruxelles-ul.

Cei doi miniştri au ignorat, de asemenea, faptul că subvenţiile se acordă agriculturii pentru reglarea pieţelor şi pentru a reduce agresiunea industriei împotriva agriculturii.

În subsidiar, mai trebuie spus că producătorii agricoli subvenţionaţi vor dispune de la început de resursele necesare pentru a-şi organiza procesul de producţie.

Punând carul înaintea boilor, cele două ministere - Ministerul Agriculturii şi Ministerul Finanţelor - au transformat o Românie săracă în resurse financiare într-o Românie mare risipitoare a aceloraşi resurse.

Cine va plăti oare în 2012 pentru reducerea subvenţiei în agricultură? Sigur, populaţia acestei ţări.

Agricultura şi agricultorii au nevoie de guvernanţi care să iubească pământul românesc. Până atunci, vor rămâne nişte disperaţi, care vor pune întrebări fără răspuns, ca într-un dialog infinit al surzilor.

Doamna Ileana Cristina Dumitrache:

"Decretul - lege nr.201/2011 referitor la impozitarea bunurilor patrimoniale din afara ţării, emis pe teritoriul Italiei"

La sfârşitul anului 2011 a fost emis în Italia Decretul - lege nr. 201 din 6/12/2011, publicat în "Gazetta Ufficiale" nr. 300 din 27/12/2012, care se referă la impozitarea bunurilor patrimoniale din afara ţării, impozitare introdusă de aşa-numita "manevră Monti". Impozitele asupra bunurilor patrimoniale din afara ţării se aplică terenurilor şi clădirilor, investiţiilor de capital, precum şi activităţilor financiar-bancare desfăşurate în afara ţării. Pentru cetăţenii italieni nu reprezintă decât o completare a normelor în vigoare, însă pentru cetăţenii cu rezidenţă în Italia, inclusiv cetăţenii români, această lege reprezintă o noutate care va genera cu siguranţă numeroase dificultăţi, datorită ambiguităţii anumitor pasaje din procesul de implementare.

Până în acest moment cetăţeanul român care dispunea doar de certificatul eliberat de angajator (CUD), fără a avea şi alte venituri, nu trebuia să depună declaraţia de venit (UNICO), iar în prezent, datorită noilor reglementări, trebuie să completeze nu mai puţin de 4 formulare: UNICO (declaraţia de venit), RW (formularul în care trebuie indicate imobilele şi conturile din România), RM (formularul în care se va calcula impozitul aferent bunurilor din România) şi formularul F24 (care să cuprindă suma totală ce trebuie plătită prin bancă). Pe lângă aspectul birocratic sesizabil cu uşurinţă, foarte mulţi dintre cetăţenii români vor fi probabil puşi în situaţia de a apela la ajutorul unor contabili pentru a putea evita erorile de calcul, transcriere sau întârzieri, şi asta în condiţiile în care în final suma de achitat către statul italian nu va depăşi probabil în unele cazuri mai mult de 20 de euro.

Iată câteva dintre aspectele dificil de parcurs şi înţeles din cuprinsul acestui act normativ:

- Conform recentelor modificări legislative, impozitul pe imobile (clădiri, apartamente etc.) datorat statului italian este în cuantum de 0,76% din cota deţinută de proprietate. Astfel, în cazul unui unic proprietar impozitul va fi de 0,76% din valoarea totală a imobilului. Atunci când avem situaţia unei coproprietăţi (proprietate împărţită între soţ, soţie, rude, asociaţi), valoarea impozitului va reprezenta 0,76% din cota deţinută (se calculează de exemplu 0,76% din 50% din valoarea declarată la cumpărare a imobilului în cazul unui bun în proprietate comună soţ - soţie).

- Conturile bancare deţinute de cetăţenii români cu rezidenţă în Italia, precum şi alte activităţi financiare desfăşurate de aceştia în afara Italiei vor fi supuse unui impozit de 0,1% pentru anul 2011 cu plata în 2012, la fel şi pentru anul 2012 cu plata în 2013. Impozitul va creşte la 0,15% în anul 2013, cu achitare în 2014. Acest impozit se aplică la toate operaţiunile financiare efectuate, precum şi la soldul conturilor din România la data de 31.12.2012.

- După ce s-a plătitimpozitul în România, pentru a evita dubla impozitare, se calculează suma care urmează să fie achitată către statul italian. Mai concret, în eventualitatea în care suma rezultată de plată în Italia este mai mică decât cea achitata deja în România, atunci nu se va mai plăti nimic către statul Italian. Dacă suma de plată în Italia este mai mare decât cea plătită în România, atunci se va achita diferenţa dintre cele două sume. Acest procedeu este valabil atât pentru bunurile imobiliare, cât şi pentru cele financiar-bancare.

- Cetăţenii români rezidenţi în Italia, care deţin conturi în România, trebuie să ceară băncii sau băncilor unde au aceste conturi un extras de cont la data de 31.12.2011. Acest extras este necesar pentru declaraţia din 2012. Pe viitor se va cere un extras de cont la data de 31 decembrie a fiecărui an pentru întocmirea formalităţilor fiscale.

Referitor la valoarea imobilelor deţinute de cetăţenii români rezidenţi în Italia, pe teritoriul României, legea în discuţie indică faptul că valoarea imobilului este dată de valoarea sa la cumpărare sau valoarea de piaţă, însă nu este reglementat în textul legii cine defineşte valoarea de piaţă sau dacă este necesară o expertiză a bunului deţinut sau care este valoarea de referinţă în cazul unei moşteniri.

În prezent numărul oficial al românilor stabiliţi în Italia se ridică la 1 milion (dintre care 100.000 sunt cupluri mixte). Românii asigură anual aproximativ 1,2 procente din PIB-ul italian, 72% dintre românii aflaţi în Italia au studii superioare, iar pentru 90% dintre aceştia venitul mediu lunar nu depăşeşte 1000 euro. Salariile lor sunt inferioare mediei percepute de imigranţi în Italia, iar femeile (care reprezintă 53,4% din cetăţenii noştri aflaţi în Peninsulă) câştigă cu aproape 40% mai puţin decât bărbaţii. În condiţiile în care cei mai mulţi dintre ei întreţin familii întregi aflate în România, un astfel de proiect legislativ nu reprezintă decât o nouă povară.

Aşa cum se prezintă acum proiectul legislativ, pe lângă multe aspecte neclare şi interpretabile din textul legii, cetăţeanul român este pus în situaţia de a suporta costuri mai mari (rezultate din: deplasările în ţară necesare pentru obţinerea documentelor sau orele pierdute dintr-o zi de muncă, expertiza unor contabili) decât impozitul în sine.

Consider aşadar că este necesar ca statul român să intervină pentru clarificarea acestei legi. Luând în considerare situaţia financiară precară a multor români aflaţi în Italia, legea trebuie să cuprindă reglementări clare, prin care să fie supuşi acestor impozitări suplimentare doar cei cu averi considerabile. Autorităţile româneşti au responsabilitatea să intervină pe orice căi pentru protejarea interesului cetăţeanului român.

Domnul Cristian Buican:

"Primăvara răsar mugurii dezastrului reformelor portocalii"

Am venit astăzi în faţa dumneavoastră pentru a-mi exprima punctul de vedere faţă de rezultatele aberante ale aşa-numitei reforme a statului promovată şi susţinută de către Traian Băsescu şi implementată dezastruos de partidul căpuşelor portocalii, aceşti adepţi radicali ai băsescianismului. Acest demers al meu vine în urma evenimentelor din sistemul de sănătate şi din sistemul de învăţământ din România, acolo unde, fie că vorbim de moartea unor oameni din cauza măsurilor ucigaşe ale reprezentanţilor PDL-işti din sănătate, fie că vorbim de amanetarea viitorului unei întregi generaţii de copii de 5-7 ani, mugurii dezastrului reformelor din aceste sisteme încep să-şi arate roadele.

Modificările pe care "urmaşii lui Traian" le-au implementat în ultimii trei ani de zile în sistemul de sănătate au avut ca prim rezultat moartea oamenilor. Este inadmisibil, inuman şi grotesc să faci reformă după ureche, punând gaj viaţa oamenilor. Dispariţia bruscă şi surprinzătoare a unor medicamente pentru bolnavii de cancer nu este altceva decât rezultatul modificărilor legislative din sistemul de sănătate, implementate şi propuse de PDL. Gravitatea acestor realităţi este umbrită de perspectiva că tot mai multe medicamente şi pentru alte patologii decât cele pentru cancer vor dispărea de pe piaţă, ca urmare a legislaţiei aberante care a fost adoptată de Guvernul PDL. Este vorba de taxa clawback, de decontări întârziate la peste 300 de zile, de un sistem total nefuncţional, în care statul să nu mai aibă niciun fel de obligaţii medicale faţă de cetăţenii săi, una din tezele de căpătâi ale băsescianismului şi însuşite de adepţii radicali ai acestei noi ideologii politice româneşti. Vinovaţii nu ar trebui să întârzie să apară, căci incompetenţa portocalie răsuflă din toate instituţiile din sistemul de sănătate, şi tocmai de aceea solicit public demiterea urgentă şi imediată a preşedintelui Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate, Lucian Duţă, acest arogant numit paznic şi supraveghetor pe bugetul CNAS, cea mai mare bancă de stat din România.

Un alt sistem public, de o importanţă similară sănătăţii, în care dezastrul portocaliu începe să îşi arate colţii este şi sistemul de învăţământ, acolo unde asistăm de câteva zile la un război surd al părinţilor cu aceiaşi destoinici reprezentanţi radicali ai PDL. Mult trâmbiţata reformă a celebrului necunoscut biped Daniel Funeriu loveşte de această dată în copiii de 5-7 ani ai României, ce se pregătesc pentru prima dată să meargă la şcoală. Nici nu mă voi concentra pe aberaţiile ordinelor şi directivelor Ministerului Educaţiei în ceea ce priveşte înscrierea la clasa zero, ci voi atrage atenţia doar asupra faptului că este imposibil să implementezi legi, reguli şi proceduri împotriva cărora majoritatea părinţilor interesaţi dau statul în judecată. Este neproductiv, aberant şi nedemocratic să te lupţi tocmai cu aceia pentru care susţii că ai dat noua lege a învăţământului, părinţii, care oricum ştiu mai bine decât nişte politruci portocalii ce e mai bine pentru copilul lor. Însă, bâlbâielile şi incompetenţa PDL-iştilor din sistemul de învăţământ nu ar trebui să ne mire, pentru că a devenit obişnuinţă, nu excepţie.

Ascunşi în tranşeele blindate de o falsă retorică a reformei statului, adepţii radicali ai băsescianismului au distrus toate sistemele publice din România. Exemplele de mai înainte sunt doar proaspete în memoria colectivă şi nu fac altceva decât să ne confirme, dacă mai era nevoie, că reforma statului mult susţinută de cârmaciul de la Cotroceni, trâmbiţată de vuvuzelele portocalii şi implementată de incompetenţii radicali adepţi ai băsescianismului este una din cele mai mari minciuni ale actualei puteri.

Domnul Horea-Dorin Uioreanu:

"Preşedintele trebuie să-şi dea demisia fără să pună condiţii"

Preşedintele Traian Băsescu şi-a anunţat intenţia de a demisiona din funcţie, astfel încât în primăvara anului viitor să fie organizate alegeri parlamentare şi prezidenţiale. E adevărat că domnul preşedinte a făcut anunţul prin vocea noii sale vuvuzele, fost consilier prezidenţial, fost ministru, fost sociolog şi actualmente om de media, Sebastian Lăzăroiu.

Singura condiţie pe care ar pune-o preşedintele pentru a-şi da demisia ar fi, potrivit numitului Lăzăroiu, modificarea Constituţiei pe placul actualului şef al statului. La prima vedere, acest aranjament ar trebui să fie pe placul opoziţiei şi al românilor, şi unii şi ceilalţi solicitând demisia lui Traian Băsescu. Totuşi, date fiind antecedentele domnului preşedinte, care a mai promis acum cinci ani că demisionează în cinci minute dacă Parlamentul decide să-l suspende, e cam greu de crezut în sinceritatea demersului. Mai degrabă putem spune că Traian Băsescu, în singurătatea sa disperată, încearcă să pozeze în omul politic responsabil, dispus la "sacrificii", deşi nu mi-e foarte clar cui folosesc aceste sacrificii...

În fapt, domnul preşedinte încearcă, în ultimul ceas, să salveze ceva din imaginea sa şi, implicit, a PD, partidul său de suflet. Aflat la limita de jos a încrederii, Traian Băsescu caută aşi în mânecile largi ale mantiei de preşedinte, încercând să convingă lumea de dreptatea spuselor sale. Faptul că în mânecile sale nu se mai află niciun as (decât, eventual, cel de pică...) îl îndeamnă să joace la cacialma. Din păcate pentru Domnia Sa şi pentru jocurile pe care le inventează, nici opoziţia politică şi nici strada, care continuă să-i ceară demisia, nu mai cred în sinceritatea preşedintelui.

Dacă, într-adevăr, nu ţine la funcţia de preşedinte şi este dispus să renunţe la doi ani de mandat, domnul Traian Băsescu poate să-şi scurteze agonia şi să demisioneze acum. Odată cu alegerile prezidenţiale se pot ţine şi alegerile parlamentare, în vara acestui an şi nu în primăvara celui viitor. Împingerea scrutinelor până în 2013 nu va fi de natură să ajute PD şi nici pe imberbul său posibil candidat. Drumul acestui partid, ombilical legat de Traian Băsescu, e deja bine stabilit şi nicio manevră politică sau "mişcare populară" nu-l poate împiedica să ajungă în lada de gunoi a istoriei.

În plus, o demisie depusă acum, fără condiţionări, ar da o notă de sinceritate şi seriozitate anunţatului demers al ghiduşului nostru preşedinte.

Domnul Mircea Irimescu:

"Protestul parlamentar"

Când s-a justificat, politicianist cum ni-i obiceiul, introducerea votului uninominal, s-a enumerat printre "avantaje" şi legarea parlamentarului de colegiu. Cetăţenii, prin reformarea sistemului de vot, urmau să mai scape de grijile care-i apăsau, sugerându-se că măcar o parte din acestea vor fi trecute pe spinarea celor aleşi. Se lăsa de înţeles că poziţiile adoptate în legislativ de parlamentari, mai ales la vot, vor fi conforme cu dorinţele celor pe care-i reprezintă.

N-a fost aşa. Ipoteza iluzorie de mai sus era mult prea golită de realismul atât de necesar în politică. Partidele nu sunt nici pe departe dispuse să renunţe la propriile lor interese parlamentare şi folosesc orice mijloace de presiune pentru păstrarea parlamentarilor sub comandă unică: se votează cum decide partidul. Prin urmare, nimic n-a mai rămas din chestia cu "dusul opiniei" celor de jos în Parlament.

Protestul parlamentar al opoziţiei, ce durează de aproape o lună, este o acţiune tipică de partid. Uniunea de opoziţie a decis că este momentul să părăsească lucrările legislativului şi toţi parlamentarii ei trebuie să se supună acestei hotărâri. Fermitatea este dusă spre limită: cine nu respectă dispoziţia, se exclude.

Este adevărat că puterea exercitată de majoritatea ce guvernează este abuzivă, fudulă şi adeseori coruptă. Ştie toată lumea că metodele prin care şi-a impus o parte dintre punctele de vedere n-au fost nici morale şi nici regulamentare. Atitudinile de desconsiderare a opoziţiei, individuale sau în grup, la centru sau locale, sunt la ordinea zilei. Dreptul constituţional al majorităţii de a-şi impune voinţa se face la limita mârlănescului. Pentru toate acestea se cerea o replică, ce nu era uşor de găsit.

Apoi, după sărbătorile de iarnă, mânia şi nemulţumirea publică dăduse, la Bucureşti şi în multe locuri din ţară, într-o vâlvătaie ce părea a se dezvolta rapid. Puterea merita o reacţie parlamentară la toate problemele grave pe care, justificat sau nu, le provocase în viaţa socială şi politică a ţării. Ideea alegerilor anticipate ca soluţie pentru asanarea parţială a crizei părea una dintre cele potrivite şi aflate la îndemână. Nu se putea începe sesiunea parlamentară cu ignorarea acestei realităţi. Liderii politici ai opoziţiei au găsit că soluţia eficientă este boicotul parlamentar şi au trecut la fapte.

Numai că nu au anticipat corect evenimentele ce au urmat. Opoziţia nu şi-a putut unifica protestul cu al celor din piaţă. Sprijinită solid din exterior, puterea şi-a reconsolidat rapid încrederea în forţele pe care le are la dispoziţie. Zburlirea iernii a fost mai consistentă decât zavera câtorva mii de oameni dezorientaţi, infiltraţi şi abil manipulaţi. Cartea schimbării Guvernului s-a jucat cu multă dibăcie şi, brusc, liderul opoziţiei credibil în SUA a devenit "responsabil". Echilibrul noii sale atitudini ascunde umilinţa din totdeauna a liderului "pus la punct" de mai marii săi. De data asta din exterior.

Urmările: alegerile anticipate şi-au pierdut actualitatea, coaliţia majoritară s-a păstrat şi s-a consolidat, frica puterii de revolta maselor s-a evaporat, "reformele" continuă nestingherite, Guvernul nu şi-a pierdut niciuna dintre "cheile" cu va controla viitoarele alegeri.

Scăpaţi de frica evidentă ce-i prinsese când vedeau la televizor luptele de stradă dintre jandarmi şi protestatari, conducătorii ţării, de la preşedinte în jos, au uitat de "lipsa de comunicare" pe care o prezentau ca scuză în toate ieşirile publice. Aroganţa şi-a reintrat în drepturi, opoziţia este şi mai umilită. Lecţia guvernării fără opoziţie era oricum şi demult bine însuşită. Miza luptei electorale din acest an este imensă şi nimeni nu vrea să piardă, de dragul ţării, evident, poziţiile din care se fac şi se gestionează bugete.

Speranţa opoziţiei că vor urma negocieri serioase cu puterea pentru depăşirea "crizei", pe zi ce trece, se dovedeşte deşartă. Puterea nu i-a adresat nicio urmă de curtoazie şi o împinge spre oprobriul celor ce înţeleg puţin din cele ce se petrec sub ochii lor. Mult mai întărită din punctul de vedere al susţinerii media, coaliţia guvernamentală este chiar mai tare decât în sesiunea parlamentară trecută.

În aceste condiţii, opoziţiei nu-i rămân prea multe de făcut. Doar soluţia radicală, deja vehiculată, a demisiei definitive din Parlament sau să-şi amintească că parlamentarii ar trebui să se supună opiniilor cetăţenilor din colegiile pe care le reprezintă. O reconsiderare a acestei realităţi, ignorată total de putere, i-ar putea da o rezolvare, convenabilă pentru ţară, a impasului în care ne aflăm. Dacă mai este timp.

Domnul Gheorghe Gabor:

"Mincinoşii"

În ultimele zile, în municipiul Braşov, s-au răspândit fluturaşi prin intermediul cărora cetăţenii sunt informaţi că parlamentarii PNL nu-şi îndeplinesc obligaţiile faţă de alegători, sunt chiulangii şi încasează în mod nejustificat salariul.

Este evident că informaţia este mincinoasă. Parlamentarii Partidului Naţional Liberal din judeţul Braşov sunt în protest parlamentar, acţiune politică prin care noi încercăm să determinăm reprezentanţii puterii să ţină seama şi de interesele alegătorilor pe care îi reprezentăm în Parlament.

Atunci când cererile noastre, formulate în interesul cetăţenilor, sunt ignorate, când strigătul nostru de la tribuna Parlamentului nu este auzit sau este tratat în zeflemea, am ales calea protestului parlamentar prin neprezentarea la votul final.

În acest mod am realizat două lucruri: în primul rând, am atras atenţia presei, şi, prin intermediul ei, a opiniei publice, asupra aspectelor mai sus menţionate şi în al doilea rând am demonstrat că parlamentarii puterii sunt aceia care nu îşi îndeplinesc obligaţiile faţă de alegători, deoarece ei lipsesc de la vot nereuşind să asigure cvorumul necesar pentru votul final al proiectelor legislative. Acţiunea noastră se justifică în acest mod.

Consider totuşi că această situaţie nu poate dura la nesfârşit şi este timpul ca reprezentanţii puterii să răspundă pozitiv celor patru condiţii formulate de Uniunea Social-Liberală pentru a ne putea prezenta în şedinţele de vot final.

Revenind la afişele mincinoase: este evident că munca unui parlamentar nu se rezumă numai la prezenţa în plen la şedinţele de vot final sau asigurarea cvorumului în comisiile de specialitate. Munca unui parlamentar este mult mai complexă. Ea presupune studierea proiectelor legislative şi formularea de amendamente, formularea de amendamente pentru modificarea unor legi deja adoptate, pregătirea unor legi noi, munca în teritoriu, inclusiv prin audienţe la biroul parlamentar, participarea la diferite conferinţe, întâlnirea cu cetăţenii sau cu reprezentanţii unor ONG-uri.

Făcând abstracţie de tot ce am arătat mai înainte, trebuie să subliniez că personal m-am simţit jignit, nedreptăţit, insultat de aceşti fluturaşi, aceasta cu atât mai mult cu cât în mandatul anterior - legislatura 2004 - 2008 - am fost parlamentarul cu cea mai bună prezenţă, aşa cum a fost măsurată de Institutul de Politici Publice.

Or, caracterul unui om nu se schimbă de la o zi la alta, cel ce a fost obişnuit o viaţă întreagă să muncească nu este obişnuit să lenevească şi de aceea strig de la tribuna Parlamentului: Mincinoşilor, cereţi-vă scuze imediat!

Domnul Daniel Buda:

"Lungul şi iraţionalul somn al domnului Antonescu..."

În ultima perioadă, tot mai frecvent şi la modul persuasiv, societatea românească afirmă necesitatea unei reînnoiri a clasei politice. Această cerinţă, dezvoltată iniţial la modul timid şi doar la nivel declarativ în cercuri restrânse, s-a transformat astăzi într-o reală acutizare a acestor solicitări, dacă este să ne raportăm inclusiv la faptele cetăţenilor care au ieşit în stradă să îşi strige nemulţumirile şi, în egală măsură, să blameze întreaga clasă politică.

Partidul Democrat Liberal a înţeles încă din momentul 2004 nevoia de reformare şi modernizare a clasei politice, a fost momentul decisiv în promovarea în funcţii de maximă responsabilitate şi decizie a unor oameni tineri, cu dorinţă de a se implica în soluţionarea problemelor statului şi de a-şi pune în slujba cetăţeanului energia, cunoştinţele şi pregătirea profesională. Acest tip de politică am continuat-o, însă, din păcate, colegii din celelalte partide politice nu au înţeles sau au refuzat să deschidă ochii şi să priceapă realmente nevoile unui stat de drept şi cu atât mai puţin să înţeleagă mecanismul de aplicare a unor principii democratice şi a unui set de valori eminamente în concordanţă cu cerinţele europene.

Spun acest lucru în contextul în care, de câteva săptămâni, mai exact de 3 săptămâni de când a început o nouă sesiune parlamentară, asistăm la un fenomen fără precedent în practica parlamentară, respectiv modul cum parlamentarii alianţei socialiste se bucură de toate privilegiile unui angajat al unei instituţii de stat, însă, în concret, ei susţin că sunt în grevă. Adică şi cu banii publici în buzunare, dar şi cu libertate deplină în ceea ce priveşte îndeplinirea sarcinilor de serviciu. Nu pot să nu constat faptul că, prin acest mod de a se raporta la problemele celor care i-au creditat cu votul lor de a se prezenta în forul legislativ, prin această sfidare fără margini, parlamentarii opoziţiei nu fac decât să decredibilizeze instituţiile statului, iar pe de altă parte să promoveze un nou mod de a fi remunerat din banii publici prin nemuncă.

Mergând mai departe nu pot să nu îmi exprim indignarea faţă de acei parlamentari care se autodefinesc ca viitori conducători ai ţării sau lideri ai unor partide politice, însă, din punct de vedere al prezenţei la locul de muncă, sunt zero. Fără doar şi poate, este evident că vorbesc despre Crin Antonescu care a reuşit performanţa deosebită de a avea în sesiunea trecută o prezenţă de zero la sută la voturile finale, conform bilanţului sesiunii parlamentare publicat de Institutul pentru Politici Publice.

Prin acest mod de a se implica în soluţionarea problemelor celor care i-au trimis în forul legislativ, actuala opoziţie îşi etalează viitorul proiect politic, adică nepăsare crasă faţă de binele cetăţenilor şi preocupare deosebită faţă de umplerea vistieriei de partid şi a propriilor buzunare.

Prin indiferenţa şi ignoranţa manifestată de Crin Antonescu, adică tocmai de acela care se doreşte a fi preşedintele unui stat cu 20 de milioane de români, acesta nu face decât să discrediteze imaginea unor instituţii, în speţă, Parlamentul, iar, în fapt, locul lui de muncă. Modelul chiulului patentat de Crin Antonescu încă de la primul mandat de aşa-zisul parlamentar obţinut cu 10 ani în urmă, este extrapolat acum la nivel macro, adică a reuşit să îşi impună planul politic la nivelul întregii formaţiuni socialiste prin asumarea unei greve de lux, plătită din banii contribuabililor.

Consider că este inadmisibil şi intolerabil un asemenea tratament din partea politicienilor faţă de cetăţenii care i-au votat să îi reprezinte, să nu aibă bunul-simţ, slogan tot de ei promovat, în aproximativ 15 săptămâni de activitate parlamentară din sesiunea trecută, să nu îşi exprime nici măcar un vot pe un proiect legislativ. Cu atât mai mult cu cât acest politician, veşnic aspirant la funcţia supremă în stat, îşi doreşte să decidă în numele a 20 milioane de români, când în fapt îi este atât de dificil în a-şi coordona propriul program de activitate.

Revenind la ceea ce spuneam anterior, în ceea ce priveşte reformarea clasei politice, acesta este modul cum pricepe actuala opoziţie de a promova o nouă clasă de politicieni, adică muncă prin neimplicare, bani fără participare. Pentru mine, în calitate de politician, este mai mult decât dezamăgitor să văd cum datorită indolenţei, nepăsării şi indiferenţei unor politicieni de genul Crin Antonescu, imaginea instituţiilor statului este defăimată la nivel european şi internaţional şi, implicit, la nivelul clasei politice.

Politica practicată de PDL de promovare a tinerilor va continua şi am convingerea că nu vom apela niciodată la astfel de tertipuri politicianiste de a nu ne îndeplini responsabilităţile şi de a nu ne asuma răspunderea în faţa celor care ne-au votat. Nu tolerăm munca prin absenţă şi cu atât mai puţin lauda nemuncii.

Le recomandăm acelor politicieni care nu conştientizează gravitatea gestului lor, deoarece sunt preocupaţi primordial de propria lor imagine şi nici pe departe de problemele esenţiale ale statului, să renunţe la acest mod de denigrare a imaginii statului şi să demisioneze de la locul de muncă dacă nu se simt capabili de a-şi îndeplini atribuţiile şi responsabilităţile faţă ce cei pe care îi reprezintă.

În schimb, am ferma convingere că cetăţenii acestei ţării îşi vor folosi în cel mai corect mod instrumentele de sancţionare a acestor politicieni, iar cu ocazia scrutinului electoral vor elimina din spectrul politic acest tip de reprezentanţi ai cetăţenilor, în fapt risipitori ai banilor publici.

Domnul Cătălin Ovidiu Buhăianu-Obuf:

"La culcare, copii!"

Astăzi voi susţine o declaraţie simplă, scurtă şi la obiect. Doresc în primul rând să vă atrag atenţia asupra haosului ideologic şi a lipsei de direcţie după care se ghidează partidele din opoziţie, în special PSD şi PNL.

Revin mai întâi asupra momentului în care Mihai-Răzvan Ungureanu a fost nominalizat premier al României. Partidele din opoziţie s-au grăbit să critice şi să desfiinţeze orice şansă sau potenţial al noului cabinet, deşi actualii miniştri îndeplinesc absolut toate condiţiile pe care chiar opoziţia le strigă în gura mare: specialişti, tineri, fără dosare penale. Evident, PSD şi mai ales PNL au sărit să "avertizeze" populaţia că serviciile secrete vor conduce România.

Uite că preşedintele Traian Băsescu, foarte consecvent principiilor democratice, a ales ca viitor şef al Serviciului de Informaţii Externe o persoană politică din rândul opoziţiei. Astfel, în locul lui Mihai-Răzvan Ungureanu este propus Teodor Meleşcanu, un om politic de marcă din rândul PNL.

Am fost dezamăgit când am văzut reacţiile complet fără sens şi chiar lipsite de inteligenţă a PNL şi PSD. Prima reacţie a domnului Crin Antonescu a fost să propună excluderea lui Meleşcanu din PNL. Victor Ponta s-a bucurat, în schimb, că nu a fost nominalizat un membru al PSD.

Ne amintim că de luni bune PSD şi PNL strigă în gura mare că preşedintele Băsescu şi coaliţia aflată la guvernare nu vrea dialog. Dar oare nu PSD şi PNL refuză constant să vină la consultări? Oare nu PSD şi PNL refuză să vină la serviciu, în Parlament, batjocorind mandatul dat de proprii lor votanţi? Dar oare nu PSD şi PNL îşi canibalizează liderii şi personalităţile politice din propriile partide atunci când guvernarea le întinde o mână?

Avertizez toţi colegii mei parlamentari, indiferent de partid: opoziţia din România riscă să se transforme în obiectul mofturilor şi răsfăţului copilăresc al lui Victor Ponta şi Crin Antonescu! Aceşti oameni nu conduc partide. Ca nişte copii, Victor Ponta şi Crin Antonescu se joacă de-a preşedinţi, prim miniştri şi mari lideri politici. Gata, copii! La culcare!

Domnul Cătălin Ovidiu Buhăianu-Obuf:

"Să recunoască Ponta meritele Guvernului PDL!"

În aceste zile, am asistat cu toţii la jocul de imagine pe care Victor Ponta îl face în Statele Unite ale Americii, vrând să lase impresia prin deplasarea sa că deja vorbeşte în numele următoarei guvernări. Cred că prezentarea dumnealui în faţa interlocutorilor americani ca un lider al opoziţiei şi nu ca viitorul prim-ministru al României este un demers mult mai corect decât asumarea unei responsabilităţi de conducere care nu îi aparţine. Mai mult, sunt sigur că atât membrii comunităţii româneşti din SUA, cât mai ales funcţionarii americani cu care s-a întreţinut Victor Ponta au maturitatea politică necesară să înţeleagă deplasarea liderului PSD ca o vizită de curtoazie a opoziţiei şi nu ca o vizită de lucru a unui iluzoriu posibil potenţial prim-ministru al României!

De altfel, doresc să aduc în atenţia dumneavoastră două din declaraţiile absolut decente pe care Victor Ponta le-a făcut la întâlnirea cu Asociaţia Jurnaliştilor Români din SUA şi Canada (NARPA). În primul rând, liderul PSD a afirmat referitor la demiterea sau suspendarea preşedintelui Traian Băsescu, "românii sunt cei care trebuie să decidă când merg la vot" (declaraţie conform materialului de presă alcătuit de NARPA). Deşi de bun-simţ, declaraţia contravine flagrant cu toate demersurile făcute de Ponta şi Antonescu în ţară, când singurul lor obiectiv politic, social şi economic era "jos Băsescu!"! Cred că ar fi de bun-simţ ca Ponta să fie consecvent în atitudini şi declaraţii, pentru că în cazul de faţă ar trebui să iasă public şi să declare pe cine prosteşte: pe românii din America, când le spune că preşedintele trebuie ales liber, sau pe românii de acasă când se comportă ca un simplu agitator scoţând oamenii din casă pentru o cauză în care nici el nu crede.

Cea de a doua declaraţie de absolut bun-simţ pe care Victor Ponta a făcut-o în America se referă la faptul că el nu crede "într-o opoziţie care vine să distrugă tot ce au făcut cei dinainte". Foarte importantă declaraţie! Doar că îl somez pe Victor Ponta public, prin această declaraţie politică, să vină în plenul Parlamentului României şi să spună cu voce tare care sunt lucrurile bune făcute de guvernarea PDL pe care nu le va schimba în eventualitatea venirii sale la guvernare!

Domnul Viorel Hrebenciuc:

"Lungul drum de la vorbe la fapte"

La prezentarea noii echipe ministeriale, în discursul său inaugural, primul-ministru al României, domnul Mihai-Răzvan Ungureanu, a venit în faţa Parlamentului României propunând, cu bună-credinţă consider, un "mod de guvernare pragmatic, transparent, onest şi modern, un mod de guvernare în care fiecare cetăţean al României se poate recunoaşte, un mod de guvernare pe care fiecare cetăţean al României îl merită". Dorindu-şi ca "partenerii acestui Executiv să fie deopotrivă puterea şi opoziţia, fiecare cu rolul său bine definit în viaţa politică". Altfel spus, cetăţenilor României li s-a promis un alt mod de a acţiona al Guvernului, unul diferit de cel al formulei guvernamentale precedente, când s-a urmărit, într-un mod vădit discreţionar, interesul exclusiv al Partidului Democrat Liberal şi al aliaţilor săi politici.

Trecând însă de la vorbe la fapte, începem să constatăm că generozitatea cuvintelor nu se transpune şi la nivelul acţiunii guvernamentale - şi acest lucru este valabil în special pentru ministrul administraţiei şi internelor. Astfel, prin HG 85/21.02.2012, sub pretextul că Executivul a alocat câţi bani au cerut prefecţii, MAI nu a făcut altceva decât să distribuie fondurile destinate unităţilor administrative afectate de viscol şi de căderile masive de zăpadă în acelaşi fel sfidător şi umilitor pentru opoziţie ca şi în anii precedenţi, sub mandatul domnului Emil Boc.

În judeţul Bacău - fără a fi un exemplu singular - suma de 1.320 mii lei a fost destinată exclusiv administraţiilor PDL şi UNPR, şi aceasta în lipsa unei analize obiective şi transparente la nivelul judeţului cu privire la necesităţi şi criterii de atribuire. La nivelul întregii liste avizate de Guvern, unele dintre primăriile PSD au primit şi sume individuale cuprinse între 2.000 lei şi 5.000 lei; pentru puţin peste 200 de primării PDL s-au alocat peste 4,55 milioane lei, în vreme ce 240 de primării PSD au primit 4,4 milioane lei. O asemenea alocare de fonduri a fost în mod clar făcută în interes electoral, indiferent de justificările ulterioare aduse de MAI şi de ministrul Gabriel Berca.

În guvernarea anterioară, alocarea exclusivă a sumelor din Fondul de rezervă al Guvernului către administraţiile din zona puterii era fals justificată prin faptul că primarii PDL sau UNPR nu accesau suficiente fonduri de la consiliile judeţene conduse de reprezentanţi USL, motiv pentru a împărţi banii publici doar într-o singură direcţie - aceea a partidelor de la putere. Este timpul ca o astfel de practică, preluată de la Executivul Boc, să înceteze şi ca administraţiilor conduse de reprezentaţi ai partidelor din USL să nu le mai fie ridicate în permanenţă piedici, cu preţul unor prejudicii importante pentru viaţa de zi cu zi a comunităţilor şi cetăţenilor.

În concluzie, în baza principiilor de colaborare, comunicare şi transparenţă, enunţate la debutul său de acest guvern, solicităm şi acţiuni în consecinţă.

Domnul Ion Călin:

"Noi protestăm, ei chiulesc şi acuză"

De la începutul sesiunii parlamentare, cam de trei săptămâni, singura zi în care legislativul a lucrat cu adevărat a fost cea în care a fost votat Guvernul Ungureanu. Noi, opoziţia, suntem în protest parlamentar, dar parlamentarii puterii lipsesc chiar şi de la lucrările din comisii, fie invocând starea vremii, fie motivând că nu are cine să ceară verificarea cvorumului sau profită de absenţa noastră parcurgând rapid proiectele aflate pe ordinea de zi.

Când aţi văzut că lucrurile se complică şi că nu puteţi să asiguraţi cvorumul, iar proiectele de lege stagnează în Parlament, aţi început să faceţi ce ştiţi cel mai bine: să acuzaţi.

Acum v-aţi reamintit că în Parlament este nevoie de dezbatere, că în acest forum trebuie susţinute punctele de vedere atât de putere, cât şi de opoziţie, că este nevoie de discuţii şi seriozitate.

Când aţi ajuns la această concluzie, stimaţi domni? Acum, când Parlamentul este blocat. Acum aţi aflat că este imoral şi că acest lucru vă obligă la "asumări de răspundere şi ordonanţe de urgenţă?" Deci abia acum sunteţi obligaţi la asumări de răspundere şi ordonanţe de urgenţă, fiindcă suntem noi în protest parlamentar, dar până acum când am fost în Parlament, de ce aţi aplicat aceste procedee? Aţi uitat probabil că aveţi cele mai multe asumări parlamentare şi ordonanţe de urgenţă date, că aţi susţinut un guvern stând în bancă. Toate acestea nu au fost un gest imoral?

Brusc v-aţi reamintit că Parlamentul este organismul reprezentativ al poporului şi unica autoritate legiuitoare a ţării, iar acţiunea noastră îl face nefuncţional, îl blochează. Dacă noi, prin protestul nostru, aducem atât de mult prejudiciu imaginii Parlamentului, lipsa dumneavoastră de la lucrări cum poate fi numită? Chiul!

Altfel cum se poate interpreta faptul că în tot acest timp nu aţi avut cvorum la plen, ba aţi început programul cu întârziere sau chiar aţi avut prezenţă de 173 de semnături, iar în sală erau doar 70 de deputaţi!

Şi dacă nu aţi reuşit să ne înduplecaţi cu vorbă bună să revenim la lucrările Parlamentului, atunci aţi început campania electorală negativă, chiar agresivă la adresa noastră. Aţi pus în practică resurse financiare, bannere, fluturaşi, dar şi instituţii ale statului, prin care ne puneţi la zid pentru că avem îndrăzneala să ne opunem dumneavoastră.

Dumneavoastră aţi intitulat-o acţiune de "informare a populaţiei" cu privire la greva parlamentarilor USL, noi credem că aţi avut numeroase prilejuri să folosiţi aceste campanii de informare: la scăderea pensiilor, la creşterea TVA - ului, la reducerea ajutoarelor sociale, a indemnizaţiilor şi câte alte prilejuri aţi avut. Păcat că nu aţi folosit şi asemenea prilejuri.

Poate aceşti bani puteau fi folosiţi pentru 10-15 freze de curăţat drumurile înzăpezite sau puteaţi să-i trimiteţi în zonele afectate, unde chiar colegii dumneavoastră se plâng că a fost nevoie de 10 zile ca ajutoarele să ajungă la cei care au nevoie, iar când au ajuns, au fost cât un salariu al unui director de la Transelectrica. Deci pentru un judeţ calamitat care are repede nevoie de aceşti bani, Guvernul dumneavoastră trimite o sumă nesemnificativă, iar dumneavoastră aveţi timp de fluturaşi.

Noi, cei din opoziţie, nu suntem deranjaţi de această campanie, dar dacă sunteţi cinstiţi, ar trebui să prezentaţi contractele de închiriere a spaţiilor de afişaj şi costurile de producţie. Dumneavoastră chiar minţiţi când vorbiţi de dialog, dar nu doriţi să renunţaţi la preşedintele Camerei Deputaţilor şi la abuzurile pe care le faceţi în Parlament, preferaţi să aruncaţi cu mizerii în opoziţie.

Şi, de fapt, de ce sunteţi aşa dezamăgiţi că nu intrăm la lucrările din plen? Doar aţi declarat că dumneavoastră ca putere vă revine sarcina de a asigura cvorumul şi nu aveţi nevoie de parlamentarii opoziţiei, deci succes la cvorum.

Stimaţi domni, puteţi să comunicaţi câte bannere şi afişe aţi comandat pentru cele două judeţe calamitate şi cred că v-aţi asigurat şi că cei peste o mie de disponibilizaţi de la CFR şi Poştă vor primi câte un fluturaş.

Dumneavoastră chiar consideraţi că românii sunt fraieri şi uşor de manipulat? Credeţi că mai cred în ceea ce spuneţi în afişele dumneavoastră? Dacă da, vă rugăm să continuaţi.

Domnul Ion Stan:

"Parlamentul României validează retroactiv Carta Albă a Apărării Naţionale"

Având în vedere faptul că Biroul permanent al Camerei Deputaţilor a sesizat mai multe comisii parlamentare pentru a analiza şi aviza Carta Albă a Apărării Naţionale, vă supun atenţiei următoarele motive pentru care Parlamentul României nu trebuie să avizeze retroactiv acest document:

1. Carta Albă a Apărării Naţionale este documentul subsecvent Strategiei Naţionale de Apărare a Ţării, care trebuia elaborată în termen de şase luni de la preluarea mandatului de către Preşedintele României, aşa cum rezultă din actele normative care reglementează această problemă:

- Legea nr. 473/2004 la art. 6: "În vederea realizării prevederilor Strategiei naţionale de apărare, a implementării liniilor directoare ale politicii de apărare stabilite prin Programul de guvernare şi în conformitate cu prevederile Conceptului strategic al NATO, Ministerul Apărării Naţionale elaborează Carta Albă a Apărării, prin care se stabilesc: obiectivele politicii de apărare, măsurile şi acţiunile avute în vedere pentru îndeplinirea acestora, misiunile şi cerinţele specifice pentru Armata României, resursele naturale, umane, materiale, financiare şi de altă natură, care urmează să fie asigurate anual, în vederea generării capabilităţilor militare necesare îndeplinirii misiunilor armatei."

- Legea nr. 473/2004 la art. 7 "Pe baza Strategiei naţionale de apărare, a Cartei Albe a Apărării şi a Directivei ministeriale NATO, Ministerul Apărării Naţionale elaborează Strategia militară, care cuprinde: evaluarea mediului internaţional de securitate din punct de vedere strategico-militar, identificarea potenţialelor riscuri şi ameninţări militare, definirea obiectivelor militare naţionale, stabilirea conceptelor strategice şi operaţionale pentru îndeplinirea acestor obiective şi a misiunilor armatei."

2.Art. 6 alin. (2) din Legea nr. 473/2004 privind planificarea apărării care reglementează sediul materiei precizează: "(...) Carta Albă a Apărării se supune spre aprobare Parlamentului în termen de cel mult 6 luni de la acordarea încrederii Guvernului.

Guvernului i s-a acordat votul de încredere la 22 decembrie 2009, pe cale de consecinţă, Carta trebuia prezentată cel târziu la data de 22 iunie 2010.

3.Carta Albă a Apărării Naţionale, care trebuia să fie un document aferent Programului de guvernare 2009-2012 şi pe baza căreia urma să se elaboreze Strategia militară este prezentată Parlamentului în ultimul an al guvernării, ceea ce semnifică faptul că activitatea Ministerului Apărării Naţionale ori s-a aflat în această perioadă într-un blocaj conceptual total, ori s-a situat în afara legii, în tot ceea ce priveşte:

1) - obiectivele politicii de apărare, măsurile şi acţiunile avute în vedere pentru îndeplinirea acestora, misiunile şi cerinţele specifice pentru Armata României, resursele naturale, umane, materiale, financiare şi de altă natură, care urmează să fie asigurate anual, în vederea generării capabilităţilor militare necesare îndeplinirii misiunilor armatei;

2) - evaluarea mediului internaţional de securitate din punct de vedere strategico-militar, identificarea potenţialelor riscuri şi ameninţări militare, definirea obiectivelor militare naţionale, stabilirea conceptelor strategice şi operaţionale pentru îndeplinirea acestor obiective şi a misiunilor armatei.

4. Având în vedere că proiectul Cartei a fost elaborat în prima parte a anului 2011, după aproape un an de la data când documentul trebuia să devină operaţional, iar în prezent România are un nou Guvern, conţinutul Cartei necesită a fi actualizat, însuşit şi contrasemnat de prim-ministrul în funcţie, domnul Mihai-Răzvan Ungureanu.

5. Pe fond, Parlamentul nu ar trebui să valideze retroactiv un document care nu respectă mai multe prevederi exprese ale legii.

6. În calitate de vicepreşedinte al Comisiei comune permanente a Camerei Deputaţilor şi Senatului pentru exercitarea controlului parlamentar asupra activităţii Serviciului Român de Informaţii, examinând textul Cartei, nu am reţinut prevederi ale acesteia care să justifice avizarea de către Parlamentul României, constatând următoarele:

- caracterul de maximă generalitate al Cartei;

- confuziile conceptuale între "securitatea naţională" şi "apărarea ţării";

- menţiuni neclare cu privire la interesele naţionale, la care se fac referiri, dar fără ca interesele naţionale să fie precizate;

- absenţa referirilor la noile elemente de context extern, survenite de la data elaborării Cartei şi până în momentul prezentării ei Parlamentului. Practic, ceea ce conţine documentul gândit la momentul elaborării este deja, în multe privinţe, depăşit şi nu mai acoperă orizontul de acţiune al actualului şi cu atât mai puţin al viitorului guvern.

7.În contextul celor prezentate mai sus, vă solicit, stimaţi membri ai Parlamentului României, să respingeţi acest document, iar iniţiatorii să ia măsuri pentru punerea în acord cu prevederile Legii nr. 475/2004 şi însuşirea/contrasemnarea acestuia de şeful noului cabinet învestit de curând de către plenul Parlamentului.

Domnul Ion Stan:

"Proiectul de Lege privind statutul personalului serviciilor de informaţii consacră în plan legislativ practicile anticonstituţionale de subordonare politică a serviciilor de informaţii"

Evaluând tabelul comparativ al celor trei variante ale Proiectului de Lege privind statutul personalului serviciilor de informaţii, vă supun atenţiei următoarele aspecte:

Cunosc destul de bine istoricul proiectelor de iniţiative legislative pentru reglementarea statutului personalului serviciilor de informaţii pentru securitate.

Sunt, de asemenea, şi iniţiator al unui proiect de Lege privind statutul profesional şi de carieră al ofiţerilor de informaţii, care a fost preluat, aşa cum au crezut unii de cuviinţă, în Proiectul de Lege nr. 609/2007.

Eu am avut ataşat propunerii de lege ferenda şi un documentar comparativ privind statutele ofiţerilor de informaţii în alte ţări. Am primit asistenţă documentară de la comisiile de control parlamentar din RF Germania şi Italia, am solicitat şi primit referinţe de la misiunile noastre diplomatice în ceea ce priveşte militarizarea sau demilitarizarea serviciilor care nu acţionează în domeniul informaţiilor militare.

Nu înţeleg (vorba vine!) de ce în proiectul iniţial s-a intervenit fără a ţine seama de ceea ce se află în spatele fiecărui cuvânt din textul care a fost lucrat cu atenţie vreo doi ani.

Nu mă feresc să vă spun că am avut opoziţie şi din partea Guvernului şi a unor grupuri parlamentare. O opoziţie indusă prin maşinaţiuni din partea unor şefi de servicii care, conştienţi că nu vor mai putea folosi serviciile în alte scopuri, au preferat să-şi lase subordonaţii fără statut. Este vorba în principal de şefii structurilor departamentale de informaţii, care excelau în obedienţa lor politică, dar şi de o tendinţă influentă din Serviciul de Informaţii Externe. Aceştia s-au opus în mod constant întregului pachet legislativ al securităţii naţionale, indiferent de iniţiator.

Poate părea paradoxal, dar şi serviciile din afara domeniului informaţiilor - SPP şi STS - au temporizat şi blocat legiferarea domeniului securităţii, revendicându-şi competenţe şi atribuţii prin care să-şi modifice natura şi caracterul conferit în momentul constituirii lor. Înverşunarea acestor structuri era şi este motivată de teama că noile legi le-ar repoziţiona acolo unde le e locul, fiindcă dezvoltarea structurală şi abuzul de competenţe le-a transformat în nişte mamuţi organizaţionali în permanentă cucerire de "teritoriu".

Cine credea în 1991 că STS-ul va deveni cheia succeselor electorale şi un devalizator al comunicaţiilor persoanelor incomode din instituţiile ale căror reţele le securizează?

Cine credea că SPP-ul îşi va dezvolta o structură de informaţii de câteva ori mai puternică decât serviciul fostei Direcţii a V-a, care niciodată nu a avut atribuţii să urmărească opozanţii regimului, ci să vegheze asupra personalului de casă al înaltei nomenclaturi.

Dacă oamenii din aceste structuri ar avea un statut legal bine definit, ei nu ar putea fi determinaţi să îndeplinească atribuţii nereglementate de lege. Miza statutului personalului serviciilor este, pentru unii "a fi sau a nu fi".

Aşadar, nu vorbesc în necunoştinţă de cauză. Nu ne găsim în faţa unor intenţii legislative oarecare, ci a uneia cu importante mize politice.

Ceea ce avem în acest demers comparativ nu ne permite decât să constatăm cât de mare este presiunea şi confuzia politică, vădit indusă şi întreţinută în legătură cu statutul acestei categorii speciale de funcţionari publici.

Voi începe cu concluzia. Nu avem o bază serioasă de dezbatere şi decizie. Lipsesc soluţiile juridice, rezultat al parcurgerii etapelor de pregătire a proiectelor de legi în conformitate cu metodologia legislativă şi cu Regulamentul Comisiei

1. Proiectul pe care l-am iniţiat reprezintă o concepţie şi nişte soluţii gândite în urmă cu vreo zece ani. Variantele prezentate nu sunt nici pe departe, din păcate, o aducere în actualitate a gândirii de acum zece ani, ci, dacă avem în vedere chiar şi numai titlul legii, ele semnifică o întoarcere în timp la perioada anilor '50.

De ce? A schimba, în titlul legii, denominaţia "ofiţeri de informaţii" cu "cadre de informaţii" înseamnă a modifica fundamental însăşi concepţia istorică cu privire la această categorie de funcţionari publici.

Noţiunea de "ofiţer" nu se rezumă la purtătorii gradelor militare, ea are şi alte semnificaţii, între care "titlul dat unor funcţionari cu atribuţii ori însărcinări speciale". Originea cuvântului "ofiţer" este latinescul "oficius", devenit sinonim al serviciului public exercitat cu bună credinţă.

"Cadrele de informaţii! - ce sunt şi ce semnificaţie poate avea legiferarea unui statut al cadrelor de informaţii? Autorii propunerii cu ce argumente susţin această modificare? În plină eră stalinistă funcţiona un dicton: "Cadrele hotărăsc totul!". Chiar nu ştim ce înseamnă asta? Veţi vedea că nu sunt maliţios şi sunt argumente foarte temeinice, care vin să ne demonstreze ce se intenţionează.

Ofiţerii de informaţii, în varianta proiectului de lege pe care l-am iniţiat la începutul anilor 2000, erau "în serviciul naţiunii", "subordonaţi exclusiv voinţei poporului" - este un principiu constituţional -, "loiali României", "independenţi de ingerinţe politice şi de altă natură în executarea conduitei profesionale".

"Cadrele de informaţii" - nu ar mai urma să fie nici în serviciul naţiunii, nici loiale României, nici cu statut profesional garantat, propunându-se eliminarea în totalitate a articolelor respective.

De ce asemenea derapaje politice şi aberaţii juridice?

În primul rând, pentru că cineva încearcă să pună legea în acord cu realităţile greu de imaginat în care se află serviciile în raport cu puterea. Deci se vrea legitimarea practicilor anticonstituţionale de subordonare politică a serviciilor de informaţii.

În al doilea rând, când legea are în vedere "cadre de informaţii", ea nu vizează oameni, fiinţe, ci obiecte, lucruri.

"Cadru" în limba română înseamnă: ramă în care se fixează un tablou, pervaz al unei uşi sau al unei ferestre; deschizătură într-un zid ocupată de uşă sau de fereastră; mediu sau ambianţă; spaţiu în care este cuprinsă o imagine pe o peliculă cinematografică; schelet alcătuit din cadre de lemn, de metal sau grinzi de beton armat.

Este adevărat că pluralul "cadre", devenit aproape un arhaism, este acceptat ca semnificaţie secundară a cuvântului, pentru a şti că în trecut el semnifica: "elemente de conducere şi comandă a unităţilor militare", "efectivul de bază al salariaţilor unei întreprinderi sau instituţii socialiste".

Acum întreb: ce vrem să reglementăm? Statutul oamenilor, al ofiţerilor de informaţii care se află în serviciul public ca profesionişti constituiţi şi organizaţi în servicii de informaţii pentru securitate naţională sau statutul unor mercenari depersonalizaţi, reduşi la condiţia de obiecte-instrumente ale puterii?

2. După ce s-a dus o campanie publică susţinută pentru demilitarizarea serviciilor de informaţii, acum se revine asupra intenţiei. Foarte bine dacă trebuie. Dar cine şi ce explică opiniei publice, fiindcă este firesc să apară puternice reacţii de respingere şi de contestare?

2. Au mai rămas puţine elemente de fond privind statutul profesional şi de carieră al personalului serviciilor de informaţii în variantele propuse de iniţiatori!

4. În logica lucrurilor, în absenţa unei concepţii a Legii cadru privind securitatea naţională şi activitatea serviciilor de informaţii pentru securitate, putem discuta despre statutul personalului acestor servicii?

5. Dacă vrem să fim realişti, să recunoaştem că momentul potrivit elaborării şi adoptării legilor domeniului securităţii naţionale a fost ratat, este deja o problemă de care va trebui să se ocupe viitorul Parlament.

În concluzie, variantele Proiectului de Lege privind statutul personalului serviciilor de informaţii propuse spre analiză şi dezbatere sunt departe de ceea ce ar trebui să fie un act juridic care să reglementeze statutul profesional al ofiţerilor de informaţii într-o ţară membră NATO şi UE.

Domnul Ionuţ-Marian Stroe:

"Haosul din clasa zero - sau cum demonstrează Guvernul că, în fond, are zero clase"

Cu greu şi-ar fi putut imagina cineva că noul Executiv îşi va fixa printre primele ţinte de dezechilibrat tocmai preşcolarii, încălcându-le dreptul fundamental la învăţătură, aşa cum este el apărat de articolul 32 al Constituţiei României. Pentru că a-i debusola pe părinţii acestora cu privire la viitorul copiilor lor, a-i obliga să îşi lege copiii de glie - adică să îi dea la şcoala de cartier, indiferent dacă aceasta îndeplineşte sau nu aşteptările părinţilor, iar toate acestea întâmplându-se într-un cadru procedural haotic, pe care nimeni nu îl înţelege, nici măcar cei care l-au creat - înseamnă tocmai a încălca un drept fundamental la învăţătură.

De fapt, înseamnă chiar mai mult decât atât: punerea viitorului unor copii de şase ani sub semnul întrebării, marcarea lor psihică cu haosul şi filozofia distrugerii specifice actualei puteri.

80 de părinţi din Bucureşti deja au atacat în instanţă Ordinul ministrului privind înscrierea copiilor în clasa pregătitoare, în timp ce mii de alţi părinţi furioşi din toată ţara nu ştiu încotro să îşi mai îndrepte nemulţumirile cu privire la metodologia de înscriere şi implementarea efectivă în şcoli a clasei pregătitoare.

Sindicaliştii din învăţământ, pe de altă parte, susţin că ideea unei clase pregătitoare ar fi fost mult mai bine primită de către profesori şi părinţi dacă reprezentanţii Ministerului Educaţiei s-ar fi deranjat să îi întrebe vreodată care ar fi cele mai bune soluţii pentru punerea ei în practică şi dacă ar fi încercat să ajungă la consens în rezolvarea celor mai îngrijorătoare probleme. De ce sunt părinţii obligaţi să îşi înscrie copiii la şcoala de domiciliu? Cine îi va primi în grijă pe copii - educatorii sau învăţătorii? În ce fel de săli vor învăţa aceştia? Câte ore vor sta la şcoală fără să doarmă? Unde vor mânca? Vor folosi aceleaşi toalete precum colegii lor din clasele gimnaziale? Cum poate acest proiect să fie viabil într-un sistem mai mult decât subfinanţat?

Vorbim despre copii de cinci sau şase ani, iar răspunsul la aceste întrebări fac diferenţa între un copil protejat de statul său şi educat responsabil şi un copil abandonat de statul său, al cărui viitor devine incert.

Încă o dată, Ministerul Educaţiei condus de către PDL dă dovadă de incompetenţă şi neprofesionalism. Deşi trebuia promulgat de la 1 ianuarie a.c. şi supus dezbaterii publice din septembrie 2011, ordinul ministrului prin care trebuia stabilită metodologia de repartizare a copiilor în clasa pregătitoare şi programa pentru a se şti ce învaţă copiii în clasa zero, nici acum aceste acte normative nu au fost emise în Monitorul Oficial. Nu contest ideea în sine, ci modul dezastruos în care este pusă în practică, mai ales într-un sistem subfinanţat, aşa cum este cel al educaţiei, şi mai ales fără nicio consultare cu profesorii, părinţii şi sindicatele.

Domnul Dan Ilie Morega:

"Cine aplică legislaţia în domeniul mediului împotriva SC Trans Fag SRL care poluează şi distruge centrul oraşului turistic Baia de Aramă, judeţul Mehedinţi?"

Stimate domnule ministru,

Mai multe familii şi reprezentanţi ai instituţiilor publice din oraşul Baia de Aramă mi-au adus la cunoştinţă problema poluării fonice şi a aerului cu particule de rumeguş (particule extrem de dense în aer care atentează la sănătatea publică) produse de către firma SC Trans Fag SRL., care în centrul oraşului Baia de Aramă, oraş turistic, indiferent de anotimp, 14-16 ore pe zi execută debitarea lemnului cu gatere şi alte utilaje (tractoare, drujbe, maşini de 20-30 tone cu buşteni care sunt basculaţi etc.) ce produc un zgomot infernal.

SC Trans Fag SRL este administrată de Vătămanu Cătălin şi deşi trebuia să i se închidă activitatea cu un an în urmă de Garda de Mediu Mehedinţi, aceasta continuă să polueze fonic, prin zgomotele extrem de mari, dar şi prin particulele de rumeguş ce se ridică în aer, aducând mari prejudicii celor 200 de familii care locuiesc în zona respectivă, precum şi instituţiilor publice între care: Primăria oraşului Baia de Aramă, Clubul Copiilor, Biblioteca orăşenească, Casa de Cultură, filiala BCR etc., dar şi angajaţilor acestora. Grav este faptul că bascularea buştenilor a afectat temeliile unui număr de 14 case.

Deşi Primăria Baia de Aramă a făcut sesizări în nenumărate rânduri organelor judeţene, respectiv Garda de Mediu şi Agenţia de Mediu Mehedinţi, acestea nu au luat măsurile prevăzute de legislaţia în domeniu.

În acest context, vă adresez rugămintea să dispuneţi instituţiilor centrale abilitate din subordinea ministerului ce cu onoare îl conduceţi să ia măsurile prevăzute de lege.

Domnul Culiţă Tărâţă:

Nu cu mult timp în urmă, comisarul european pentru agricultură, Dacian Cioloş, a precizat într-o conferinţă de presă că noua politică agricolă a continentului urmăreşte creşterea producţiei, a productivităţii şi a calităţii produselor agricole. El a atras atenţia că viitoarea politică agricolă comună nu trebuie considerată ca un magazin în care toată lumea poate veni să cumpere ce doreşte.

"Nu e bine să considerăm, spunea compatriotul nostru, această politică un shop în care se poate cumpăra orice. Faptul că vom reduce o parte din subvenţii şi că reechilibrăm plăţile nu înseamnă că se poate vorbi despre perdanţi. Mi se pare normal să facem armonizări şi adaptări, pentru că altfel spiritul normal nu va evolua. Sper ca la sfârşitul procesului decizional, întregul sector agricol european să fie câştigător. Şi sper, de asemenea, ca şi contribuabilii europeni să fie câştigători, prin calitatea produselor".

Pentru România vor fi alocate în plus din noul buget agricol european peste trei miliarde de euro, bani destinaţi fermelor mici, dar şi celor mari. Mai mult, tinerii vor beneficia de avantaje suplimentare. Poziţia României în chestiunea politicii agricole comune a Uniunii Europene, dar şi atragerea fondurilor comunitare se află printre obiectivele noului ministru al agriculturii, domnul Stelian Fuia, ceea ce, după opinia mea, este un lucru foarte bun. Agricultura românească trebuie să reuşească să acceseze banii care-i stau la dispoziţie în acest an de la Uniunea Europeană.

Pentru noul ministru, preluarea portofoliului agriculturii este o provocare maximă. "Este un minister foarte greu, iar obiectivul meu este foarte clar: să-l transform într-un minister al economiei rurale. E foarte important să accelerăm absorbţia fondurilor europene, pentru că este un minister cu multe fonduri alocate. De anul acesta avem de accesat cam trei miliarde de euro, ceea ce înseamnă circa 40 la sută din cât s-a angajat să atragă Guvernul României", a declarat noul ministru la preluarea mandatului.

În plus, este necesar, cred eu, ca România să-şi negocieze cât mai favorabil poziţia în noua politică agricolă a anilor 2014 - 2020 a Uniunii Europene. După 2014 vor veni foarte mulţi bani pentru consultanţa agricolă, iar banii din acest sector nu pot fi accesaţi decât de camerele agricole. De aceea, procesul de înfiinţare a acestora trebuie urgentat şi finalizat. Atâta vreme cât nu va beneficia de fondurile care-i sunt alocate de UE, nu se va bucura de aceleaşi condiţii ca şi fermierul din vestul Europei.

Domnul Liviu-Bogdan Ciucă:

"Bolile rare"

Comisia Europeană, în Carta Alba intitulată "Împreună pentru sănătate" precizează că "o abordare strategică pentru Uniunea Europeană în perioada 2008-2013 defineşte strategia Uniunii în materie de sănătate şi a înscris bolile rare printre domeniile de acţiune prioritare.Pentru a îmbunătăţi coordonarea şi coerenţa între iniţiativele naţionale, regionale şi locale în ceea ce priveşte bolile rare, toate acţiunile naţionale pertinente în acest domeniu care trebuie integrate în planuri naţionale de luptă împotriva bolilor rare". Peste un milion de români suferă de o boală rară, iar nouă din zece pacienţi nu beneficiază de un tratament adecvat pe fondul lipsei diagnosticului sau diagnosticării tardive.

Oamenii cu boli rare sunt de multe ori puşi în faţa altor probleme, cum ar fi diagnosticul întârziat, lipsa calităţii informaţiei, lipsa unei îngrijiri adecvate şi inegalitatea în accesul la tratament şi îngrijire. Cercetarea este încă insuficientă şi lipsită de evidenţă în acest domeniu. Conform datelor medicilor, în fiecare zi, cel puţin un român suspect de o boală rară se internează în spital. Statisticile arată că 75% dintre pacienţii cu boli rare sunt copii, majoritatea acestor boli având cauză genetică şi manifestându-se timpuriu. Bolile rare apar la 3-4% dintre naşteri, potrivit statisticilor Comisiei Europene.

În ţara noastră există un număr redus de specialişti în domeniul geneticii, iar în aproximativ 90% dintre judeţele ţării nu există niciunul. În România, există puţine centre de expertiză sau centre de cercetare ale bolilor rare, iar fondurile alocate acestor centre sunt total insuficiente.

Domnul Liviu-Bogdan Ciucă:

"Pactul naţional pentru cultură"

Prin Ordinul ministrului nr. 2402/24.09.2009 a fost aprobat Planul strategic 2009-2013 pentru Ministerul Culturii, Cultelor şi Patrimoniului Naţional. Criza economico-financiară continuă să afecteze, din păcate, România, iar bugetul MCCPN este, în acest an, un buget de avarie. Consider că se impune demararea unui nou proiect intitulat - Pactul naţional pentru cultură - care să definească formal cultura ca obiectiv prioritar al naţiunii şi care să constituie cadrul în care toţi actorii sociali interesaţi - de la instituţiile statului până la ONG-uri şi personalităţi individuale - să poată interveni, în calitate de creatori, producători, critici sau consumatori, pentru generarea unui "spaţiu cultural naţional" înţeles ca o identitate, în acelaşi timp concretă şi dinamică, a României.

Domnul Liviu-Bogdan Ciucă:

"Educaţia non-formală"

În sistemul educaţional românesc "educaţia non-formală" este reprezentată la nivel instituţional specializat, prin reţeaua palatelor şi cluburilor copiilor. În prezent, funcţionează un număr de 41 palate ale copiilor şi un număr de 215 cluburi ale copiilor.

În aceste unităţi de învăţământ se desfăşoară activităţi instructiv-educative specifice, prin care se aprofundează şi se completează cunoştinţele acumulate în cadrul orelor de curs, se formează abilităţi de viaţă şi se dezvoltă aptitudini potrivit vocaţiei şi opţiunii copiilor, în cercuri subsumate celor trei domenii majore de activitate: cultural-artistic, tehnico-ştiinţific şi sportiv-turistic.

România se numără printre puţinele ţări din Uniunea Europeană care nu are o structură specializată organizată în domeniul educaţiei non-formale. Cred că educaţia non-formală trebuie să fie reprezentată la nivelul unităţilor de învăţământ prin programe, proiecte şi activităţi educative locale, regionale, naţionale şi internaţionale centrate, în principal, pe tematica integrării sociale, a dialogului intercultural, a prevenirii fenomenelor antisociale, a cooperării şi participării active la viaţa comunităţii.

Domnul Liviu-Bogdan Ciucă:

"Dezvoltarea resurselor umane şi integrarea durabilă pe piaţa muncii"

Creşterea exigenţelor pe piaţa muncii implică cunoştinţe minime de utilizare a calculatorului şi cunoaşterea cel puţin a unei limbi străine. Copiii noştri trebuie să înveţe cum să înveţe, trebuie să ştie să se adapteze la schimbările societăţii, să aibă capacitatea de a selecta esenţialul din vastul flux de informaţii, iar şcoala trebuie să asigure aceste competenţe, în mod obligatoriu, până la vârsta de 16 ani a elevului.

Programa şcolară trebuie să fie axată pe formarea de competenţe necesare pentru a răspunde nevoilor specifice dezvoltării personale, ale comunităţii, nevoilor pieţei forţei de muncă. În acest sens, trebuie introdus curriculumul bazat pe opt competenţe cheie, de care are nevoie fiecare individ. Educaţia şi formarea profesională se află în centrul obiectivelor agendei de la Lisabona. Crearea unui "triunghi al cunoaşterii" format din educaţie, cercetare şi inovare, care să funcţioneze corespunzător şi să-i ajute pe toţi cetăţenii să îşi îmbunătăţească competenţele, rămâne un factor esenţial pentru creşterea numărului locurilor de muncă, pentru menţinerea echităţii şi incluziunii sociale.

Consider că dezvoltarea resurselor umane şi integrarea durabilă pe piaţa muncii sunt posibile în condiţiile promovării învăţării pe tot parcursul vieţii ca principiu şi cadru general de restructurare şi dezvoltare a sistemelor de educaţie şi formare, de asigurare a competenţelor cheie şi a coerenţei între contextele formale, non-formale şi informale de învăţare. Integrarea durabilă a tinerilor în piaţa muncii depinde în mod esenţial de capacitatea sistemului de educaţie iniţială de a furniza competenţe şi calificări relevante şi adaptate cerinţelor manifestate pe piaţa muncii.

Autorităţile de resort promovează corelarea ofertelor educaţionale din învăţământul liceal şi superior cu cerinţele pieţei muncii şi dezvoltarea/valorificarea parteneriatului dintre şcoală şi întreprindere/comunitate locală. De asemenea, trebuie sprijinită elaborarea de studii sistematice de prospectare şi prognozare a pieţei muncii, precum şi dezvoltarea sistemelor de monitorizare a inserţiei absolvenţilor.

Domnul Liviu-Bogdan Ciucă:

"Formarea profesională"

Dezvoltarea cooperării la nivel local/regional prin promovarea parteneriatului dintre autorităţile publice, partenerii sociali şi alţi parteneri la nivel central şi local, în vederea fundamentării, elaborării şi implementării politicilor şi strategiilor de formare profesională continuă constituie o prioritate pentru identificarea nevoilor de formare şi pentru facilitarea accesului la formarea profesională continuă.

Implicarea unui număr tot mai mare de angajatori în facilitarea accesului la formarea profesională continuă, inclusiv prin asigurarea resurselor necesare formării, implicarea partenerilor sociali, cu precădere a patronatelor, dar şi a asociaţiilor profesionale la validarea calificărilor, a standardelor ocupaţionale şi a programelor cadru de formare profesională continuă, la asigurarea calităţii formării profesionale continue şi la asimilarea modelului european al calităţii în formarea profesională continuă, va contribui la realizarea obiectivelor generale ale promovării învăţării continue şi ale creşterii şanselor de ocupare a unui loc de muncă, mobilităţii şi integrării sociale a lucrătorilor şi a persoanelor care studiază.

Legislaţia specifică în materie privind stimularea ocupării forţei de muncă, respectiv Legea nr. 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru şomaj şi stimularea ocupării forţei de muncă, cu modificările şi completările ulterioare, reglementează măsuri pentru realizarea strategiilor şi politicilor, în scopul prevenirii şomajului şi consolidării locurilor de muncă prin creşterea şi diversificarea competenţelor profesionale ale persoanelor aflate în căutarea unui loc de muncă, cât şi ale angajaţilor.

Astfel, angajatorii care organizează, în baza planului anual de formare profesională, programe de formare profesională pentru proprii angajaţi, pot primi din bugetul asigurărilor pentru şomaj o sumă reprezentând 50% din cheltuielile cu serviciile de formare profesională organizate pentru un număr de cel mult 20% din personalul angajat.

Potrivit art. 63 al Legii nr.76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru şomaj şi stimularea ocupării forţei de muncă, cu modificările şi completările ulterioare, persoanele în căutarea unui loc de muncă pot participa la programe de formare profesională care să le asigure creşterea şi diversificarea competenţelor profesionale în scopul asigurării mobilităţii şi reintegrării pe piaţa forţei de muncă. Formarea profesională a persoanelor în căutarea unui loc de muncă se face ţinându-se seama de cerinţele de moment şi de perspectivă ale pieţei muncii şi în concordanţă cu opţiunile şi aptitudinile individuale ale persoanelor respective. Formele prin care se realizează formarea profesională a persoanelor în căutarea unui loc de muncă sunt: cursuri, stagii de practică şi specializare, precum şi alte forme, în condiţiile legii.

Potrivit art. 65 şi 67 ale aceleiaşi legi, activitatea de formare profesională a persoanelor în căutarea unui loc de muncă se desfăşoară pe baza Planului Naţional de Formare Profesională elaborat anual. Acest planul naţional trebuie sa aibă un caracter flexibil, în funcţie de modificările de pe piaţa locală a muncii, putându-se opera modificări în structura pe meserii. Prin urmare, se vor putea organiza cursuri în meserii solicitate, altele decât cele cuprinse în plan, prin suplimentare sau înlocuire, inclusiv cu programe de pregătire în meserii noi apărute pe piaţă.

Consider ca avem nevoie de astfel de planuri necesare elaborării şi actualizării Cadrului Naţional al Calificărilor, cu implicaţii directe asupra calităţii formării profesionale iniţiale şi continue şi asupra ocupării forţei de muncă.

Lucrările şedinţei au fost conduse de doamna deputat Roberta Alma Anastase, preşedintele Camerei Deputaţilor, asistată de domnii deputaţi Dumitru Pardău şi Niculae Mircovici, secretari ai Camerei Deputaţilor.

*

Doamna Roberta Alma Anastase:

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Vă rog să luaţi loc. Domnul Mircovici! Bun! Suntem echipă completă.

Continuăm lucrările şedinţei de astăzi a Camerei Deputaţilor şi anunţ că, din totalul celor 328 de deputaţi, până în acest moment, şi-au înregistrat prezenţa la lucrări un număr de 166; sunt absenţi 162, din care 54 participă la alte acţiuni parlamentare.

De altfel, ştiţi că se desfăşoară în paralel mai multe şedinţe.

Pentru început, în conformitate cu prevederile art.94 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, republicat, vă informez că au fost distribuite tuturor deputaţilor următoarele documente: ordinea de zi; programul de lucru; iniţiativele legislative înregistrate la Cameră; lista rapoartelor depuse în perioada 20-27 februarie de comisiile permanente sesizate în fond; sumarul privind conţinutul fiecărui Monitor Oficial.

Am să anunţ faptul că domnul Daniel Oajdea nu va mai activa în Grupul parlamentar al PDL, ci ca deputat al Partidului Poporului - Dan Diaconescu.

Pe procedură, domnul Neacşu şi după aceea pe procedură domnul Toader.

Domnul Marian Neacşu:

Bună dimineaţa, doamnă preşedintă!

Stimaţi colegi,

Acum îmi pare rău, probabil că ar fi trebuit să iau cuvântul după domnul Toader, ca să nu fiu nevoit să mai discut încă o dată.

Faptul că începem şi această şedinţă a Parlamentului cu 45 de minute întârziere - mă rog, nu ne mai miră - nu e nici prima dată şi cu siguranţă că nu va fi nici ultima.

Voce din sală:

Începem noi, fără voi!

Domnul Marian Neacşu:

Câtă vreme sunt în sală, da, începem cu toţii, cei care suntem în sală, eu aşa înţeleg, din punct de vedere gramatical măcar.

La o primă apreciere - şi care recunosc că are un oarecare caracter subiectiv - eu am numărat în sală numai 88 de colegi. Vreau să se reţină acest lucru. Şi, pentru că ieri, în şedinţa de Birou permanent, am convenit că un lucru absolut inefabil este apelul nominal pentru acurateţea cifrică, vă rog, în numele Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat, să dispuneţi efectuarea unui apel nominal pentru a stabili câţi colegi sunt în sală la această şedinţă.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc.

Am precizat de la început faptul că, în paralel cu plenul, se desfăşoară şi alte comisii ale Camerei. În acelaşi timp, apelul nominal se dispune înainte de votul final. Suntem în şedinţă pentru dezbaterea proiectelor de legi şi nu în şedinţă de vot final, conform regulamentului.

Domnul Toader, vă rog.

Domnul Mircea-Nicu Toader:

Doamnă preşedinte,

Stimaţi colegi,

Vreau să modificăm ordinea de zi astfel: aş dori să întoarcem de la votul final modificările Codului penal PL-x 458/2011, deoarece e o inadvertenţă de text şi, pentru a nu fi nicio confuzie, mai ales că solicităm ca şi Comisia juridică să lucreze în timpul desfăşurării plenului, să aibă timp, până finalizăm dezbaterile, să vină cu raportul, e o simplă modificare şi, totodată, aş vrea să fiţi de acord ca să introducem pe ordinea de zi PL-x 282/2006 privind Legea lustraţiei, se lucrează de asemenea, în Comisia juridică, cu observaţia că, dacă vine raportul, să o putem introduce în dezbatere şi vot final.

Şi mai am o rugăminte, având în vedere că trebuie să întoarcem la comisie PL-x 165/2010 privind siguranţa rutieră datorită Consiliului Legislativ, s-o trecem pe primul loc şi apoi s-o şi reîntoarcem la comisie şi apoi să curgă în mod normal ordinea de zi.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Bun! Deci întâi o să împart propunerile în două, pe de o parte este vorba...

Domnul Mircea-Nicu Toader:

Da, şi de la poziţia 18 pe prima poziţie.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Am înţeles. Numai o secundă.

Deci, există două propuneri. Pe de o parte este vorba de Comisia juridică, cu cele două proiecte, care lucrează în paralel cu plenul, să facă acea corectură de natură mai mult tehnică - să spunem - în proiect şi al doilea, să termine raportul cu privire la această lege, care stă de foarte mult timp în Parlament, iar a doua propunere este să mutaţi de pe poziţia 18 pe poziţia 1 proiectul de lege, astfel încât să poată fi întors la comisie.

O să vă rog să pregătiţi cartelele până când intervine domnul deputat Neacşu. Vă rog.

Domnul Marian Neacşu:

Doamnă preşedinte,

Cu siguranţă că nici dumneavoastră şi niciunul dintre colegii noştri care mă cunosc ştiu că nu pot să fiu sau să funcţionez sub prezumţia de rea credinţă.

V-aş ruga frumos să îmi precizaţi, în măsura în care n-a mai avut loc o altă şedinţă a Biroului permanent începând de ieri, de la ora 14,00, când a avut loc cea la care am participat, în ce măsură şi care este cadrul în baza căruia s-a stabilit ca astăzi, în paralel cu plenul, să lucreze vreo comisie.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Tocmai asta supunem la vot.

Vă rog să introduceţi cartelele. Votul este deschis.

Supun la vot prima propunere făcută de domnul Toader, care include şi lucrul, în acelaşi timp cu plenul, al Comisiei juridice.

Votul este deschis, vă rog să votaţi.

Haideţi, domnule Oltean!

Cu un vot împotrivă şi o abţinere, propunerea a fost adoptată, iar acum vorbim de cea de-a doua propunere făcută de domnul Toader, să mutăm pe ordinea de zi de la poziţia 18 la poziţia 1 proiectul de lege tocmai pentru a putea fi întors la comisie.

Votul este deschis. Vă rog să votaţi.

87 de voturi pentru, niciun vot împotrivă şi o abţinere.

Comisia juridică, domnul preşedinte Buda, verde pe cele două şi, dacă se poate, să le şi terminaţi într-un timp relativ scurt, ca să ne încadrăm în program.

Domnul Neacşu, vă rog.

Domnul Marian Neacşu:

Vă mulţumesc, doamnă preşedinte.

O ultimă observaţie pentru stenogramă, în primul cuvânt pe care l-am adresat de aici am specificat faptul că în sală, în opinia mea, sunt 87 de colegi. Votul electronic a certificat acest lucru.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Şi eu vă mulţumesc.

Aşa cum am precizat de la început, în paralel cu plenul există alte activităţi aprobate de birourile permanente comune şi iată, plenul Camerei Deputaţilor, acesta este motivul... sigur, la votul final vom avea şi apel nominal.

Domnule Toader, vă refereaţi la Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 6/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr.265 din 2008 privind auditul de siguranţă rutieră.

Vă rog, pe procedură.

Domnul Mircea-Nicu Toader:

Am solicitat introducerea pe primul punct al ordinii de zi, tocmai pentru a cere retrimiterea la comisie. Consiliul Legislativ a făcut nişte precizări privind textul acestei modificări legislative şi vă rog să fiţi de acord cu retrimiterea la comisie pentru o săptămână.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă rog să pregătiţi cartelele. Votul este deschis, vă rog să votaţi.

83 de voturi pentru, un vot împotrivă şi nicio abţinere.

Se întoarce. Termen două săptămâni. Da? O săptămână? Rectific, o săptămână.

2. Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.95/2011 privind unele măsuri de aplicare a Programului naţional privind sprijinirea construirii de locuinţe proprietate personală, aprobat prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.51/2006. Procedură de urgenţă.

Îi dau cuvântul reprezentantului iniţiatorului. Vă rog.

Domnul Eugen-Dicones Curteanu (secretar de stat, Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului):

Vă mulţumesc, doamnă preşedinte.

Stimate doamne,

Stimaţi domni deputaţi,

Actul normativ supus atenţiei dumneavoastră astăzi are ca obiect reglementare unele măsuri de aplicare a Programului naţional privind sprijinirea construcţiei de locuinţe proprietate personală, aprobat prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.51/2006 în sensul că începând cu data intrării în vigoare a ordonanţei de urgenţă a Guvernului statul nu mai acordă subvenţii de la bugetul de stat prin programul mai sus menţionat. La momentul apariţiei Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.51/2006 se ofereau 15.000 de euro pentru fiecare locuinţă construită prin credit ipotecar. Realităţile de la acel moment nu mai subzistă astăzi din cauza constrângerilor bugetare, pe de o parte, şi din cauza fluctuaţiei pieţei materialelor de construcţii şi construirii de locuinţe. Drept urmare, având în vedere şi că există alte programe care stimulează construcţia de locuinţe, vă rugăm să fiţi de acord cu actul normativ supus astăzi atenţiei dumneavoastră şi să aprobaţi Legea prin care Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.95/2011 este aprobată.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Şi eu vă mulţumesc.

Vă rog, raportul comisiei?

Domnule preşedinte Cantaragiu, vă rog.

Domnul Bogdan Cantaragiu:

Mulţumesc, doamnă preşedinte.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Raport asupra Proiectului de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.95/2011 privind unele măsuri de aplicare a Programului naţional pentru sprijinirea construcţiilor de locuinţe proprietate personală, aprobat prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.51/2006.

La întocmirea prezentului raport, comisia a avut în vedere avizul favorabil al Consiliului Legislativ, avizul favorabil al Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi.

Raportul comisiei a fost adoptat cu unanimitatea de voturi a celor prezenţi. Senatul a adoptat proiectul de lege în şedinţa din 21 decembrie 2011. Camera Deputaţilor este Cameră decizională.

În consecinţă, comisia propune plenului Camerei Deputaţilor adoptarea proiectului de lege în forma prezentată de către Senat.

Trei minute pentru dezbatere şi un minut pe articole.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc şi eu.

Dacă sunt intervenţii în cadrul dezbaterilor generale? Nu sunt. Nefiind nici amendamente, urmează votul final.

3. Proiectul de Lege privind înfiinţarea Universităţii "Agora" din municipiul Oradea, judeţul Bihor.

Dacă sunt intervenţii din partea iniţiatorilor? Nu.

Raportul comisiei? Vă rog.

Domnul Kötő Iosif:

Doamnă preşedinte,

Stimaţi colegi,

Comisia pentru învăţământ, ştiinţă, tineret şi sport a primit spre dezbatere şi avizare, în fond, proiectul de Lege privind înfiinţarea Universităţii "Agora" din municipiul Oradea, judeţul Bihor. Pentru întocmirea raportului, comisia a analizat avizul primit de la Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi, precum şi avizul Consiliului Legislativ. În funcţie de obiectul şi conţinutul său, proiectul de lege face parte din categoria legilor ordinare.

La lucrările comisiei au fost prezenţi 16 deputaţi din 26 membri ai comisiei.

Potrivit prevederilor legale şi Regulamentului Camerei Deputaţilor, Camera Deputaţilor este Cameră decizională.

Proiectul de lege a fost adoptat de Senat în calitate de primă Cameră sesizată, în şedinţa din 6 decembrie 2011. În urma dezbaterii în şedinţa din 21 februarie 2012, comisia a propus, cu unanimitatea voturilor celor prezenţi, adoptarea proiectului de lege în forma adoptată de Senat.

Mulţumesc pentru atenţie.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc şi eu.

Dacă sunt intervenţii din partea Grupurilor parlamentare?

Punctul de vedere al Guvernului, da.

Domnul Király Andrei Gheorghe (secretar de stat, Ministerul Educaţiei Cercetării, Tineretului şi Sportului):

Mulţumesc frumos, doamna preşedinte.

Stimate doamne,

Stimaţi domni deputaţi,

Proiectul de lege are ca obiect de reglementare înfiinţarea Universităţii "Agora" din municipiul Oradea, în temeiul dispoziţiilor art.122 alin.(2) din Legea educaţiei naţionale şi cu avizul Agenţiei Române de Asigurare a Calităţii în Învăţământul Superior.

Prin aprobarea legii de înfiinţare, Universitatea "Agora" din municipiul Oradea nu mai este o fundaţie nonprofit, ci devine universitate de sine stătătoare, cu personalitate juridică, care funcţionează cu finanţare şi patrimoniu privat, ponderea cea mai mare în finanţarea activităţii universităţii fiind dată de taxele studenţilor. Ministerul şi Guvernul susţin aprobarea prezentei legi.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Mulţumesc.

Dacă sunt intervenţii în cadrul dezbaterilor generale? Nu sunt. Nefiind nici amendamente, urmează votul final.

4. Proiectul de Lege privind înfiinţarea Universităţii "Sapientia" din municipiul Cluj-Napoca, judeţul Cluj.

Guvernul României, punctul de vedere, vă rog.

Domnul Király Andrei Gheorghe:

Mulţumesc frumos.

Propunerea legislativă are ca obiect de reglementare înfiinţarea Universităţii "Sapientia" ca universitate de învăţământ superior, persoană juridică de drept privat şi de utilitate publică, parte a sistemului naţional de învăţământ şi care, potrivit art.2, va fi cu predare în limba maghiară, cu excepţia programului de studiu al limbii române sau cel al limbii engleze.

Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, precum şi Guvernul susţin adoptarea prezentului proiect de lege de înfiinţare a Universităţii "Sapientia" din municipiul Cluj-Napoca prin care aceasta devine o instituţie de învăţământ superior, persoană juridică de drept privat şi de utilitate publică, parte a sistemului naţional de învăţământ.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Mulţumesc.

Raportul comisiei?

Domnul Kötő Iosif:

Doamnă preşedinte,

Stimaţi colegi,

Comisia pentru învăţământ, ştiinţă, tineret şi sport a primit spre dezbatere şi avizare, în fond, Proiectul de Lege privind înfiinţarea Universităţii "Sapientia" din municipiul Cluj-Napoca şi judeţul Cluj. Pentru întocmirea raportului, comisia a analizat avizul primit de la Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi, precum şi avizul Consiliului Legislativ.

Proiectul de lege face parte din categoria legilor ordinare.

Potrivit prevederilor art. 75 alin.(1) din Constituţia României, republicată, şi ale art.92 alin.(9) din Regulamentul Camerei Deputaţilor, republicat, Camera Deputaţilor este Cameră decizională.

Proiectul de lege a fost adoptat de Senat în calitate de primă Cameră sesizată în şedinţa din 6 decembrie 2011.

În urma dezbaterii, în şedinţa din 21 februarie 2012, comisia a propus cu unanimitatea voturilor celor prezenţi adoptarea proiectului de lege cu amendamentele admise din anexă, amendamente care sunt pur tehnice.

Vă mulţumesc frumos.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc şi eu.

Dacă sunt intervenţii în cadrul dezbaterilor generale?

Domnul deputat Călian.

Domnul Petru Călian:

Doamnă preşedinte,

Stimaţi colegi,

Suntem în faţa adoptării unui act normativ important, un act normativ, prin care dezvoltăm judeţul Cluj şi municipiul Cluj-Napoca printr-un pas mare înspre o amplificare a catalogării municipiului Cluj-Napoca drept centru universitar prin excelenţă. Este important faptul că în acest centru universitar, în egală măsură, pot să-şi desfăşoare studiile atât românii, cât şi maghiarii, fără nicio problemă, ba mai mult de atât, eu cred că prin ceea ce facem noi astăzi dăm mai mult echilibru înspre o convieţuire elegantă, paşnică şi, de ce nu, chiar şi de bun-simţ.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Mulţumesc şi eu.

Dacă nu mai sunt alte intervenţii în cadrul dezbaterilor generale, atunci intrăm în dezbaterea amendamentelor.

Titlul legii, Lege privind înfiinţarea Universităţii "Sapientia" din municipiul Cluj-Napoca, judeţul Cluj. Dacă sunt observaţii? Nu sunt. Adoptat.

La punctul 2 dacă sunt observaţii? Nu sunt. Adoptat.

La punctul 3, observaţii? Nu sunt. Adoptat.

Punctul 4. Observaţii? Nu sunt. Adoptat.

Punctul 5. Observaţii? Nu sunt. Adoptat.

Punctul 6. Observaţii? Nu sunt. Adoptat.

Punctul 7. Observaţii? Nu sunt. Adoptat.

Punctul 8. Dacă nu sunt observaţii? Adoptat.

Punctul 9. Dacă nu sunt observaţii, adoptat.

Anexa, Dacă sunt observaţii? Nu sunt. Adoptat.

Proiectul rămâne pentru votul final.

5. Propunerea legislativă pentru completarea alin.(1) al art.264 din Legea educaţiei naţionale. Dacă iniţiatorul doreşte să ia cuvântul? Nu.

Punctul de vedere al Guvernului? Vă rog.

Domnul Király Andrei Gheorghe:

Vă mulţumesc frumos, doamnă preşedinte.

Propunerea legislativă are ca obiect modificarea alin.(1) al art.264 din Legea educaţiei naţionale nr.1 din 2011, intervenţiile legislative vizând, potrivit expunerii de motive, acordarea gradaţiei de merit atât pentru personalul didactic, cât şi pentru personalul didactic auxiliar.

În momentul de faţă, Legea nr.1 propune, dar şi conţine acordarea gradaţiei de merit doar pentru personalul didactic.

Având în vedere faptul că prin extinderea sferei personalului din învăţământul preuniversitar care poate beneficia de gradaţia de merit propunerea legislativă va afecta bugetul de stat, din acest motiv ministerul nu susţine această propunere legislativă.

Trebuie să fac o precizare, în momentul de faţă, nu avem un punct de vedere al Guvernului.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Mulţumesc.

Dacă sunt intervenţii în cadrul dezbaterilor generale? Nu sunt. Atunci, începem dezbaterea amendamentelor.

Titlul legii - Lege pentru modificarea alin.(1) al art.264 din Legea educaţiei naţionale.

Dacă sunt observaţii? Nu sunt. Adoptat.

La punctul 2. Observaţii? Nu sunt. Adoptat.

La punctul 3. Observaţii? Nu sunt. Adoptat.

Proiectul de lege rămâne la votul final.

8. Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 85/2011 pentru modificarea Legii nr.50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii. Procedură de urgenţă.

Punctul de vedere al Guvernului, vă rog.

Domnul Eugen-Dicones Curteanu:

Vă mulţumesc, doamnă preşedinte.

Stimate doamne şi stimaţi domni deputaţi,

Necesitatea apariţiei acestui act normativ rezidă în faptul că lucrările de foraje şi prospecţiuni submarine în marea teritorială, zona contiguă şi zona economică exclusivă a Mării Negre, nu se finalizează cu realizarea de construcţii în sensul Legii nr.50/1991, astfel că obligativitatea obţinerii autorizaţiei de construire pentru asemenea lucrări nu era justificată. Era o prevedere a legii care nu-şi găsea suport în plan real, astfel că prin prezentul act normativ se urmăreşte eliminarea obligativităţii obţinerii autorizaţiei de construire pentru executarea lucrărilor de foraje şi prospecţiuni submarine în platoul continental românesc al Mării Negre, marea teritorială, zona contiguă şi zona economică exclusivă a României.

Pentru aceste considerente, vă rugăm să fiţi de acord cu proiectul de lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.85/2011 pentru modificarea Legii nr.50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc şi eu.

Bun. Raportul comisiei?

Domnul Bogdan Cantaragiu:

Doamnă preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Raport asupra Proiectului de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.85/2011 pentru modificarea Legii nr.50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii.

La întocmirea prezentului raport, Comisia de administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic a avut în vedere avizul favorabil al Consiliului Legislativ şi avizul favorabil al Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi.

Raportul comisiei a fost adoptat cu unanimitatea de voturi a membrilor prezenţi. Senatul a adoptat proiectul de lege în şedinţa din 6 decembrie 2011.

Camera Deputaţilor este Cameră decizională.

Comisia propune plenului Camerei Deputaţilor adoptarea proiectului de lege în forma prezentată de Senat.

Proiectul de lege face parte din categoria legilor organice.

Dezbateri generale, vă propun 3 minute. Pe articole, un minut.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Mulţumesc şi eu.

Dacă sunt intervenţii în cadrul dezbaterilor generale?

Vă rog, domnule deputat Negruţ Clement.

Domnul Clement Negruţ:

Mulţumesc, doamna preşedinte.

Aş dori o singură explicaţie, dacă poate domnul secretar de stat să... cel puţin pentru mine, modificarea lit.e) a art.3 alin.(1) se referă şi la cariere, sonde, dacă pentru acestea va rămâne în vigoare necesitatea obţinerii autorizaţiei de construcţie?

Mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc şi eu.

Dacă sunt ... A cerut... Vă rog.

Domnul Eugen-Dicones Curteanu:

Fără îndoială, art.3 lit.e) a fost completat cu lucrările de prospecţiuni şi foraje pe teritoriul uscatului României. A fost eliminată însă prevederea referitoare la prospecţiuni şi foraje în marea teritorială.

E firesc ca acest lucru să apară, atâta vreme cât - şi puteţi întreba Autoritatea Naţională pentru Resurse Minerale -, atâta vreme cât prospecţiunile în acest domeniu se fac prin trecerea unui vas pe deasupra potenţialului zăcământ şi se sondează în mod electronic.

După cum spuneam şi în prezentarea actului normativ, e firesc că nu se soldează o asemenea întreprindere cu o construcţie în sensul Legii nr.50.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Mulţumesc.

Dacă sunt alte intervenţii în cadrul dezbaterilor generale? Nu sunt. Nefiind nici amendamente, urmează votul final.

Domnule Toader?

9. Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.81/2011 privind trecerea Agenţiei Naţionale de Cadastru şi Publicitate Imobiliară din subordinea Ministerului Administraţiei şi Internelor în subordinea Ministerului Dezvoltării Regionale şi Turismului, precum şi pentru modificarea unor acte normative. Procedură de urgenţă.

Punctul de vedere al Guvernului? Vă rog.

Domnul Eugen-Dicones Curteanu:

Vă mulţumesc, doamnă preşedinte.

Stimate doamne şi stimaţi domni deputaţi,

Prezentul act normativ vizează modificarea şi completarea Legii cadastrului şi a publicităţii imobiliare nr.7/1996, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.30/2007 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Internelor şi Reformei Administrative, cu completările şi modificările ulterioare, prin organizarea Agenţiei Naţionale de Cadastru şi Publicitate Imobiliară ca instituţie publică cu personalitate juridică în subordinea Ministerului Dezvoltării Regionale şi Turismului.

Motivaţia acestui demers rezidă în faptul că activităţile Ministerului Dezvoltării Regionale şi Turismului şi cele ale Agenţiei Naţionale de Cadastru şi Publicitate Imobiliară sunt interdependente în ceea ce priveşte realizarea obiectivelor comune privind politicile sectoriale pentru planificarea dezvoltărilor regionale şi înregistrarea sistematică în cadastru şi cartea funciară.

Cu alte cuvinte, dat fiind faptul că Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului are o puternică componentă de dezvoltare teritorială, e o direcţie generală în cadrul ministerului care se ocupă cu aceste aspecte, şi dat fiind faptul că e completată în mod fericit această activitate de operaţiunea de cadastru şi publicitate imobiliară şi luând în considerare şi faptul că Directiva INSPIRE prezintă interes comun al celor două instituţii, am considerat necesar că o inter-conectare a activităţilor celor două instituţii se impune.

Prin urmare, vă rugăm să fiţi de acord cu actul normativ supus atenţiei dumneavoastră, după cum vi l-am prezentat.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Mulţumesc şi eu.

Raportul comisiei?

Domnul Bogdan Cantaragiu:

Doamnă preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Raport asupra Proiectului de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.81/2011 privind trecerea Agenţiei Naţionale de Cadastru şi Publicitate Imobiliară din subordinea Ministerului Administraţiei şi Internelor în subordinea Ministerului Dezvoltării Regionale şi Turismului, precum şi pentru modificarea unor acte normative.

La întocmirea prezentului raport, Comisia de administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic a avut în vedere avizul favorabil al Consiliului Legislativ, avizul favorabil al Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi şi avizul favorabil al Comisiei pentru buget, finanţe şi bănci.

Raportul comisiei a fost adoptat cu unanimitate de voturi. Senatul a adoptat proiectul de lege în şedinţa din 28 noiembrie 2011.

Camera Deputaţilor este Cameră decizională.

În consecinţă, vă propunem adoptarea proiectului de lege în forma prezentată de Senat. Amintesc că proiectul de lege face parte din categoria legilor organice.

Timp de dezbateri generale vă propun 3 minute, un minut pe articole.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc şi eu.

Dacă sunt intervenţii în cadrul dezbaterilor generale?

Vă rog, domnule deputat Tinel Gheorghe.

Domnul Tinel Gheorghe:

Mulţumesc, doamnă preşedinte.

Stimaţi colegi,

Vreau să fiu foarte scurt şi să spun că Agenţia Naţională de Cadastru şi Publicitate Imobiliară are o mare responsabilitate. Am reuşit s-o transferăm de la Ministerul Administraţiei şi Internelor la Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului pe considerentul că marea majoritate a proiectelor de dezvoltare teritorială se pot face şi prin... sau cu sprijinul Agenţiei Naţionale de Cadastru şi Publicitate Imobiliară, dar rolul ei cel mai important este să finalizeze problematica cadastrului.

Şi, din păcate, nu l-am auzit sau aş fi vrut să fie astăzi aici şi preşedintele Agenţiei Naţionale de Cadastru şi Publicitate Imobiliară, să ne spună, pentru că ordonanţa este de anul trecut, să ne spună în ce stadiu este problematica cadastrului funciar.

Deci noi avem proiecte începute, sperăm să le activăm, sperăm să le dinamizăm, dar trecerea de la administraţie la dezvoltare regională cred eu că ar trebui să impulsioneze în primul rând această activitate. Altfel, putem să le mutăm oriunde şi oricând, pentru că, dacă nu avem finalitate pe acest aspect, multe lucruri se împotmolesc în teritoriu plecând de la lipsa cadastrului, şi mă refer, pentru că sunt din Comisia pentru agricultură, silvicultură, industrie alimentară şi servicii specifice, la lipsa cadastrului funciar. Noi l-am tot chemat în comisie, l-am întrebat în ce stadiu se află cu proiectele şi ni s-a răspuns că se lucrează, se lucrează, iată că mai încheiem un ciclu electoral şi nu reuşim să realizăm intabularea terenurilor agricole.

Şi cred că aici Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului are o mare responsabilitate prin preluarea Agenţiei Naţionale de Cadastru şi Publicitate Imobiliară.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc şi eu.

Domnule deputat Márton Árpád.

Domnul Márton Árpád-Francisc:

Doamnelor şi domnilor,

Din păcate, din păcate pentru că mi se pare că asta este starea de fapt, trebuie să fiu întru totul de acord cu antevorbitorul meu. Şi aş fi întrebat, dacă era prezent cineva din această autoritate, dacă prin această ordonanţă s-a reuşit cumva impulsionarea intabulării, cu care sunt probleme şi acolo unde există cartea funciară.

Ca atare, ar fi fost bine să fie aici persoana sau o persoană din această autoritate să ne răspundă şi nouă la întrebări, să vedem ce s-a întâmplat, dacă e bine, dacă nu e bine, să ne dăm votul în cunoştinţă de cauză. Pentru că e corect, Guvernul a încercat această modificare tocmai pentru această problemă. Ştiţi foarte bine că ajutoarele nu le putem primi de foarte multe ori, oamenii, agricultorii, din cauza acestor probleme de intabulare.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Domnul deputat Ovidiu Ganţ. Şi după aceea domnul deputat Negruţ Clement.

Domnul Ovidiu Victor Ganţ:

Vă mulţumesc.

Doamnă preşedinte,

Stimate colege, stimaţi colegi,

Da, putem să discutăm despre oportunitatea demersului, cu atât mai mult cu cât venim dintr-o zonă unde există carte funciară din secolul XVIII, pot să vorbesc despre avantajele existenţei sistemului în raport cu regiunile unde nu există. Însă, nu putem în momentul de faţă să ne pronunţăm în absenţa unor răspunsuri. Pe mine mă interesează dacă repetatele noastre apeluri, inclusiv colegii din UDMR şi nu numai, pentru încurajarea politicii de realizare a cadastrului la nivelul Executivului au primit vreun răspuns. Este a nu ştiu câta oară când dezbatem acest subiect.

Pe mine m-ar interesa şi altceva. Dacă pe viitoarea politică de coeziune, după 2014, există intenţia de a cere Comisiei Europene fonduri pentru realizarea şi finalizarea cadastrului în România. Poate că în sensul ăsta Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului ar putea să reprezinte patronul, ca să spun aşa, implementării unui astfel de program, însă nu avem un răspuns la această întrebare. În plus, poate că e bine şi dintr-un alt punct de vedere. În trecut, am avut experienţe triste cu proiecte cu finanţare europeană când, deşi exista cadastru, deşi exista carte funciară, deşi cei care iniţiau proiectele făceau dovada proprietăţii cu extrase de carte funciară pe care orice instanţă din România le acceptă ca atare, Ministerul Dezvoltării Regionale cerea acţiuni în constatare pentru a face dovada proprietăţii.

Vreau să cred că în urma acestei mişcări, cel puţin în Banat, Ardeal şi Bucovina unde există CF, astfel de solicitări nu mai sunt necesare, modificându-se metodologia în consecinţă.

Deci, până la urmă, sigur, putem fi de acord, dar dorim nişte răspunsuri, unde, încotro se îndreaptă acest demers. Avem măcar promisiunea că va fi mai bine din acest punct de vedere? În rest, nu văd probleme de altă natură.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Mulţumesc.

Era domnul deputat Negruţ Clement. Urmează domnul deputat Ioan Munteanu.

Domnul Clement Negruţ:

Mulţumesc, doamnă preşedinte.

Stimaţi colegi,

Sigur, antevorbitorii mei au îmbrăcat foarte frumos, să spun aşa, această măsură de a transfera sau de a muta sediul acestei instituţii într-un alt minister, dar eu cred că are şi un alt... să spun aşa, o altă nuanţă legată de necesitatea finanţării şi finalizării cadastrului general. O măsură prinsă şi în programul de guvernare. Şi aş dori, dacă poate domnul secretar de stat, dacă nu, într-un viitor apropiat, să ni se prezinte măsuri clare de finalizare a acestui cadastru general.

Mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Mulţumesc şi eu.

Domnul deputat Ioan Munteanu. După aceea domnul deputat Valeriu Tabără. Şi după aceea domnul Banu.

Domnul Ioan Munteanu:

Doamnă preşedinte,

Stimaţi colegi,

Şapte ani am condus o instituţie judeţeană de cadastru. Atunci când a apărut legea cadastrului, toţi visam, era speranţa noastră, în sfârşit, să avem ordine în ceea ce înseamnă terenurile agricole şi forestiere.

Din păcate, de-a lungul timpului, au fost fel de fel de încercări doar de mutare dintr-o parte în alta a agenţiei, aşa cum se încearcă şi acum şi eu am să fiu corect să spun că trecerea Agenţiei Naţionale de Cadastru de la Ministerul Administraţiei la cel al Dezvoltării vine şi urmare a vizitei din Coreea în care s-au stabilit nişte legături privind finanţarea cadastrului în România şi chiar şi executarea lucrărilor. Nu e un lucru rău deloc dacă lucrurile merg aşa.

Sigur, dacă ascultăm expunerea de motive a domnului secretar de stat, eu vă spun că puteţi s-o puneţi, expunerea de motive, la oricare dintre ministere, inclusiv al educaţiei. Poate era mai apropiată dacă discutam tot de Ministerul Agriculturii, pentru că baza, fondul problemei este Legea cadastrului. Astăzi, toate terenurile, cel puţin cele din extravilan, cum spunea şi domnul deputat Ganţ, sunt blocate, circuitul civil este blocat. Vorbim de lucruri total diferite. Din ce în ce vorbim de mai multă dezordine în ceea ce înseamnă evidenţa funciară, nicidecum că am îmbunătăţit-o.

Au fost câteva locuri care au devenit piloni spre ceea ce însemnă cadastru. Au mers o perioadă de timp. Se ştie foarte bine că dacă un cadastru nu este întreţinut, la trei ani deja el nu mai corespunde cu realitatea, or, noi vorbim de introducere, nicidecum de întreţinerea cadastrului în România. meargă oriunde ar fi, important este să avem reguli clare pentru că, astăzi, un om care vrea să înstrăineze o suprafaţă, să presupunem, de un hectar dintr-o parcelă de extravilan de 100 de hectare, este obligat să facă cadastru pe toată suta de hectare acel om. Dumneavoastră înţelegeţi? Un hectar de acolo...câştigă pe hectarul acela 2-3 mii de euro, iar tot cadastrul de acolo costă 15 mii de euro pe 100 de hectare. Nu e posibil aşa ceva. Vorbim de lucruri total diferite.

În principiu, cred, dacă adaug la vizita din Coreea, fără să ne fie ruşine, s-a bazat probabil preşedintele de la Agenţia Naţională şi pe sprijinul financiar şi politic pe care-l avea la vremea aceea de la doamna ministru Udrea. Haideţi să fim corecţi şi să spunem lucrurilor pe nume!

Vă mulţumesc foarte mult.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Domnul deputat Tabără.

Domnul Valeriu Tabără:

Mulţumesc foarte mult, doamnă preşedinte.

Stimaţi colegi,

Ca unul dintre cei care am fost implicat inclusiv în elaborarea actualei legi a cadastrului şi nu fără o anumită istorie, în 1993-1994, când se punea problema, tot aşa din exterior, de a face sau de a nu face cărţi funciare, aşa cum a fost evidenţa în Ardeal, de pildă, cu o tradiţie şi pe care de altfel o avem şi acum, sigur, nereactualizată. Şi, sigur, în sudul ţării şi în est, registrul de inscripţiuni şi transcripţiuni.

Se ridică însă o problemă şi eu nu fac altceva decât să spun ceea ce am spus şi în Guvern, ca membru al Guvernului, că problema transferului de la un minister la altul nu este o chestiune oarecare. Până la urmă, s-a urmărit şi se urmăreşte o eficienţă mai mare pentru a rezolva o problemă care, după părerea mea, este de primă importanţă pentru România. Şi toţi cei care suntem în teritoriu ne lovim de problemele cu care se confruntă cetăţenii, inclusiv în elaborarea şi valorificarea proiectelor europene. Şi aici nu este vorba numai de PNDR. Este vorba şi alte proiecte din alte domenii.

Dar, în acelaşi timp, eu aş vrea să vă spun că nu problema mutării este, ci modul de organizare în teritoriu şi modul cum reacţionează direcţiile de cadastru din teritoriu. Ele sunt stat în stat. Şi această chestiune cred că va trebui s-o rezolvăm în viitor. Nu este posibil să porţi ani de zile pe drumuri oameni care au titluri de proprietate, vă rog să reţineţi, semnate de prefecţi, de comisii judeţene, şi care nu sunt transpuse în teren. Vedeţi ce se întâmplă în piaţa funciară.

Eu mai ridic însă o problemă legat de ceea ce înseamnă gestionarea datelor privind cadastrul. Pentru că aici nu este vorba numai de cadastrul funciar, cât şi de cel imobiliar şi toate celelalte elemente care aparţin de elementul acesta de gestionare a resurselor funciare şi imobiliare ale României. Este vorba de ceea ce înseamnă păstrarea, gestionarea şi probabil şi o anumită discreţie asupra acestor date de cadastru funciar. Şi cred că aici va trebui să le avem în vedere atunci când fixăm acordurile de sprijin sau de parteneriat cu cei care vor construi cadastrul în România. Este important acest lucru şi cred că trebuie să găsim soluţii care să fie eficiente.

Aş mai spune un lucru: cred sincer că o conlucrare cu instituţii care la această dată gestionează funciar, sub anumite aspecte, suprafeţele care se folosesc în agricultură, nu ar fi rău. Şi mă gândesc aici la APIA, dar şi la modele care se găsesc şi funcţionează foarte bine, precum Italia sau Spania. Întrebarea este dacă locul cadastrului este la unul dintre ministerele tehnice sau ar trebui să fie la Ministerul Finanţelor. Pentru că, până la urmă, discutăm foarte mult de sistemul de taxe şi impozite. Sistemul de taxe şi impozite nu se va putea face fără o evaluare a calităţii fondului funciar al României şi în funcţie de aceasta să se stabilească aceste taxe. Şi acest model este sau acest tip de cadastru este în Spania.

Oricum este un început bun. Sper ca această lege să fie finalizată până la urmă, pentru că altfel ne găsim în situaţia de a face legi, dar fără o finalitate.

Mulţumesc foarte mult.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Domnul deputat Banu. După aceea domnul deputat Korodi.

Domnul Mihai Banu:

Doamnă preşedinte,

Domnilor colegi,

Eu mi-am pus de fiecare dată următoarea întrebare: de ce trebuie să mişcăm cadastrul de la Ministerul Administraţiei şi Internelor la alt minister? Că dacă e să vorbesc despre apropierea de locul de muncă, este mai aproape Ministerul Administraţiei şi Internelor de terenuri decât Ministerul Dezvoltării. Pentru că teritoriul este al autorităţilor locale şi autorităţile locale trebuie implicate.

Eu sunt surprins că în expunerea de motive nu găsim adevăratul obiectiv al acestei mişcări dintr-o parte în alta. Trebuie să plecăm, eu cred, de la o singură constatare: 60% din deţinătorii de terenuri agricole în România sunt moştenitori. Cui vreţi să-i facem cadastrul dacă n-aveţi proprietari? Dacă n-avem proprietari. Şi cred că cifra a crescut. Ca să fac cadastru, mai întâi trebuie să fac dezbaterile, să-i fac proprietari în acest cadastru, cadastru individual, să corecteze nenorocirile care sunt în titlurile de proprietate. Eu cred că ăsta e obiectivul pe care trebuie să-l urmăresc: corectarea deficienţelor sau greşelilor care s-au făcut în titlurile de proprietate.

Mai întâi trebuie făcută dezbaterea. Eu cred că trebuie creată o lege care să ducă competenţa la dezbatere şi la nivelul secretarului consiliului local. Nu luăm din competenţa notarilor. Să facem dezbatere şi după aia să trecem să facem cadastru individual, că altfel ne vom trezi în vreo 20 de ani că România nu mai are proprietari, are numai moştenitori. Faceţi această analiză şi după aceea să producem mişcări. Bani se vor găsi.

Avem nevoie de organizarea teritoriului agricol, că dacă fac cadastru individual şi concomitent nu fac şi comasarea prin diverse măsuri pe care le iau sau oferte pe care le fac celor care deţin terenuri, n-am făcut nimic.

Eu cred că ne grăbim. Simplul transfer de la un minister la altul nu rezolvă problema fundamentală a cadastrului în România. A! Găsim bani. Sigur că găsim, dar ce facem cu banii? Ne ducem şi facem cadastru general? Nu-i foloseşte nimănui. Cadastrul general fără dezbatere nu produce efecte. Cei 60% care sunt moştenitori în România nu vor fi niciodată proprietari.

De asta eu v-aş propune, domnilor colegi, să amânăm, pentru că e o chestiune extrem de serioasă, dacă vreţi, este cel mai important obiectiv al oricărui Guvern: să punem la punct proprietatea funciară, că a fost lăsată de izbelişte. Sunt zece milioane de hectare de teren în zona de deal şi de munte pe care nu le putem comasa decât dacă vom face o lege şi, prin intermediul cadastrului individual, să facem comasările în acele ferme de familie.

Doamnă preşedinte,

Eu n-am să votez, vă spun din start, să nu mă mai verificaţi, nu votez mişcarea de la Ministerul de Interne la Ministerul Administraţiei, pardon la Ministerul Dezvoltării.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Domnul deputat Korodi. Era înscris de mult.

Domnul Korodi Attila:

Mulţumesc, doamna preşedinte.

Stimaţi colegi,

Domnule secretar de stat,

Pentru că suntem la dezbateri generale, cred de cuviinţă că trebuie să spunem atât efectele pozitive, cât şi efectele negative ale acestei decizii a Guvernului României şi trebuie să fie la baza deciziei pe care o avem în faţa noastră.

Când vorbim de cadastru şi mutarea la Ministerul Dezvoltării Regionale, dacă o privim ca un instrument al politicilor de dezvoltare regională, este o decizie bună. Dacă privim evoluţiile din ultima perioadă de când a fost această decizie aplicată în legislaţia românească, vedem câteva probleme semnificative. Şi vă dau ca exemplu procesul de retrocedare a terenurilor din judeţul Harghita, unde din cauza unor decizii restrictive, s-au blocat aproape toate dosarele. Comitetul judeţean care se ocupă de reîmproprietărirea proprietarilor nu mai are posibilitatea să trimită către cadastru decizii pozitive din simplul motiv că s-a schimbat regula jocului. Şi nu s-a schimbat spre binele moştenitorilor, spre binele cetăţenilor din România.

Eu cred că trebuie să facem o diferenţiere radicală între un scop bun de a utiliza acest instrument al cadastrului ca un element de bază pentru dezvoltarea regională, şi este bine, dar, pe de altă parte, nu trebuie suprareglementată această instituţie, pentru că nu numai că avem o legislaţie stufoasă pe problema reîmproprietăririi în România, dar, la ora actuală, avem o birocraţie excedentară şi foarte stufoasă şi cauzată de anumite reglementări interne ale cadastrului din ultima perioadă.

Din cauza aceasta, cred de cuviinţă ca şi Guvernul României să se aplece asupra acestei probleme şi să dezgheţe activitatea cadastrului, pentru că nu numai costurile topografice sunt o problemă, dar la ora actuală este o problemă şi recunoaşterea a ceea ce decid comisiile locale şi judeţene. Din cauza aceasta, cred că următoarea perioadă dacă nu aduce îmbunătăţiri, toată decizia pozitivă de a muta la un minister care să se ocupe de dezvoltarea regională va fi greşită şi efectele vor fi mai mult negative decât pozitive.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Mulţumesc.

Domnul deputat Antal. Şi ultima intervenţie este aceasta.

Domnul Antal István:

Vă mulţumesc, doamnă preşedinte.

Eu, practic, am venit la microfon să-l susţin pe domnul Korodi şi pe antevorbitorul şi a susţine ideea amânării deciziei cel puţin o lună de zile, pentru ca comisiile de specialitate să aibă o şansă să rediscute puţin problema organizării.

nu e vorba de ce minister aparţine până la urmă această instituţie, pentru că în ultimii zece ani, cel puţin, doisprezece ani de la apariţia legii nr.10 şi mai înainte a Legii nr.18, cel puţin la noi în judeţ a fost frâna principală de a amâna deciziile luate de comisia prefecturii, de retrocedare a terenurilor, ceea ce a dus şi aduce în continuare daune populaţiei şi proprietarilor de pământ, pentru că nu se pot accesa practic foarte multe resurse financiare din cauza lipsei intabulărilor.

Şi v-aş mai spune şi altceva, pentru asta am venit la microfon, că săptămâna trecută m-am lovit de această instituţie şi am rămas stupefiat pur şi simplu cum nu există interconectări între diferitele instituţii care se ocupă de anumite probleme. Şi mă refer la relaţia dintre APIA, printre altele, şi Registrul Cadastrului. Sau o situaţie într-un oraş cu 40 de mii de locuitori unde există o hartă electronică a oraşului, există un program special pentru cadastru şi mai există şi alte lucruri, dar ai nevoie de o săptămână să-ţi elibereze un document, pentru că aceste programe care sunt deja pe calculator puse nu sunt corelate. Şi cu un program reuşeşti să afli o parte a informaţiei, pe urmă ai nevoie de celălalt program şi tot aşa oamenii sunt plimbaţi.

Şi aş mai sugera ceva: având în vedere faptul că există şi legea comasării în Parlament care se blochează de o anumită perioadă, la fel şi mai sunt şi altele, Legea cadastrului despre care s-a vorbit, eu aş considera, cel puţin personal, nu m-am consultat cu colegii din grupul parlamentar, că ar fi binevenită propunerea pentru a mai discuta şi un pachet întreg vizavi de a găsi o soluţie bună. Vă repet: dacă s-a dat la Ministerul Dezvoltării, e o problemă. Se dă la Ministerul Dezvoltării, dar cu această mutare nu se rezolvă problema pe fond. Şi cred că dacă s-ar discuta şi acest aspect, ca pe lângă această mutare să aibă loc şi modificările, îmbunătăţirile la celelalte legi care ţin de funcţionarea acestei instituţii, am face un lucru bun. Nu e nici o grabă. Şi dacă am reuşi în cursul lunii martie-aprilie să finalizăm în aşa fel încât din momentul cel puţin începând din trimestrul II al acestui an să funcţioneze şi să existe o conlucrare între instituţiile care ar trebui să aibă o colaborare în acest domeniu, am face un lucru deosebit, pentru că este un lucru extraordinar.

Să nu uităm că ne pregătim pentru perioada 2014-2020, pentru noua strategie. Şi până atunci avem la dispoziţie anul 2012 în care am putea face acele corectări care sunt necesare pentru buna funcţionare a instituţiei şi în 2013 implementat totul, ne-am putea pregăti în interesul oamenilor şi al proprietarilor, în aşa fel ca scopul urmărit să fie cel de deservire corectă a populaţiei din România.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc şi eu.

Răspunsul ministerului, vă rog. Punctul de vedere al Guvernului.

Domnul Eugen-Dicones Curteanu:

Vă mulţumesc, doamnă preşedinte.

E adevărat că o serie de probleme ridicate de distinşii domni deputaţi îşi găsesc rezolvarea doar prin punerea problemei cu maximă responsabilitate. Însă, actul normativ supus astăzi atenţiei dumneavoastră are drept esenţă o mişcare administrativă de trecere din subordinea Ministerului Administraţiei şi Internelor în subordinea Ministerului Dezvoltării Regionale şi Turismului.

În scurtul timp de când Guvernul a adoptat ordonanţa de urgenţă supusă atenţiei dumneavoastră astăzi, ce s-a putut face? Văzând că finanţarea e deficitară la capitolul întocmirii cadastrului general, prin vizita în Coreea, într-adevăr, aşa cum pomenea un distins domn deputat, s-au luat elementele de bază pentru întocmirea acestui cadastru general prin parteneriat public-privat. Şi au fost în acest răstimp inclusiv făcuţi paşi înspre această operaţiune.

În Guvern s-a aprobat memorandumul prin care se începe studiul de prefezabilitate asupra întocmirii cadastrului general prin parteneriat public-privat, iar mai mult decât atât, demersurile făcute de către Agenţia Naţională de Cadastru şi Publicitate Imobiliară care au vizat la fel finanţarea, au dus la acordarea de către Comisia Europeană a unei sume de 10 milioane de euro pentru începerea acestui cadastru general, în sfârşit.

Din 1996, de la data apariţiei legii, şi până în anul de graţie 2011, s-au făcut prea puţini paşi în acest sens. La Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului ne-am lovit de aceeaşi problemă a existenţei cadastrului. Evident că în configurarea teritoriului aveam nevoie de cadastru. Evident că a apărut ca soluţie exact această operaţiune administrativă ca prim pas. Evident că l-am făcut şi-l supunem atenţiei dumneavoastră.

Dar, nu trebuie să uităm şi că avem de-a face cu o operaţiune care vine să reglementeze o situaţie paradoxală. În condiţiile în care România are o suprafaţă de 234 de mii de kilometri pătraţi, dacă-mi amintesc eu bine, din evidenţele Agenţiei Naţionale rezultă că titlurile de proprietate...

Doamna Roberta Alma Anastase:

O să vă rog să scurtaţi...

Domnul Eugen-Dicones Curteanu:

E ultima frază.

...însumează undeva la 300 de mii de kilometri pătraţi. Gândiţi-vă că, fără o finanţare corectă, cadastrul general nu poate fi făcut.

Mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc.

Intrăm în dezbaterile generale...

Titlul legii: "Lege pentru modificarea şi completarea...

Nu. Nefiind amendamente, scuze, urmează votul final pentru acest proiect.

Intrăm în Proiectul de Lege pentru modificarea Codului penal şi a Legii nr.286/2009 privind Codul penal.

Iniţiatorul nu doreşte să intervină. Punctul de vedere al Guvernului.

Vă rog, doamnă secretar de stat.

Doamna Alina Mihaela Bica (secretar de stat, Ministerul Justiţiei):

Doamnă preşedinte,

Domnilor deputaţi,

Guvernul a susţinut în parte această iniţiativă legislativă, în sensul că reglementarea imprescriptibilităţii poate să aibă efecte cu privire la infracţiunile ce fac obiectul prezentului proiect de lege doar în ceea ce priveşte aplicarea legii pentru viitor. Şi avem în vedere acest lucru, Constituţia României care vine şi discută despre singura posibilă retroactivitate a legii, şi anume, legea penală mai favorabilă.

Sub acest aspect, Guvernul a acceptat iniţiativa legislativă respectivă. Şi, într-adevăr, se poate discuta de imprescriptibilitatea răspunderii penale pentru categoriile de infracţiuni respective, cu precizarea că ea se aplică pentru viitor.

Mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Raportul comisiei?

Doamna Carmen Axenie:

Raport suplimentar asupra Proiectului de Lege privind modificarea Codului penal şi a Legii nr.286/2009 privind Codul penal.

Camera Deputaţilor este Cameră decizională.

Senatul, în calitate de primă Cameră, a adoptat proiectul de lege în şedinţa din 22 iunie 2011.

Comisia pentru drepturile omului, culte şi problemele minorităţilor naţionale a avizat favorabil iniţiativa legislativă.

Obiectul de reglementare a fost prezentat de reprezentantul Guvernului.

Întocmind raportul iniţial, PL-x 458/22 noiembrie 2011, Comisia juridică, cu majoritate de voturi, a propus plenului Camerei Deputaţilor respingerea Proiectului de Lege privind modificarea Codului penal şi a Legii nr.286/2009.

Plenul Camerei Deputaţilor, în şedinţa din 20 februarie 2012, a hotărât retrimiterea iniţiativei legislative Comisiei juridice, în vederea reexaminării şi depunerii unui nou raport.

În şedinţa din 20 februarie 2012, Comisia juridică a întocmit un raport înlocuitor, prin care, cu unanimitate de voturi, a supus plenului, spre dezbatere şi adoptare, Proiectul de Lege privind modificarea Codului penal, în forma adoptată de Senat.

Plenul Camerei Deputaţilor, în şedinţa din 28 februarie 2012, a hotărât retrimiterea iniţiativei legislative Comisiei juridice.

În conformitate cu art. 61 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, comisia a reluat dezbaterea asupra acestei iniţiative legislative în şedinţa din 28 februarie 2012.

În urma reexaminării iniţiativei legislative şi a opiniilor exprimate de către membrii comisiei, s-a hotărât, cu unanimitate de voturi, să se supună plenului Camerei Deputaţilor, spre dezbatere şi adoptare, Proiectul de Lege privind modificarea Codului penal, cu amendamentele admise, care sunt redate în anexa la prezentul raport.

Proiectul de lege face parte din categoria legilor organice.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc.

Dacă sunt intervenţii în cadrul dezbaterilor generale?

Domnul deputat Márton Árpád.

Domnul Márton Árpád-Francisc:

Doamnă preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Sunt, de foarte multe ori, situaţii când nu sunt de acord cu susţinerea doamnei secretar de stat Bica, dar de data aceasta sunt de acord cu punctul de vedere al Guvernului, mai ales pentru că, chiar de am vota varianta propusă de comisie, am avea o prevedere în Codul penal care ne spune clar că se aplică legea mai favorabilă.

Deci în momentul când există o lege care nu prevede această imprescriptibilitate şi există o lege care prevede, atunci se va aplica legea mai favorabilă, orice am face noi.

Singura ieşire procedurală din această situaţie este să aprobăm varianta comisiei, propusă pentru această lege - deşi şi aici există o problemă, din punctul meu de vedere, dar, mă rog, n-o dezbat - şi să adoptăm... în acele articole în care s-a venit cu modificarea acestui element, care nu este susţinut de Guvern, să renunţăm la varianta propusă de comisie, pentru această... ultima variantă propusă de comisie pentru aceste prevederi, şi să rămânem la varianta acceptată de comisie anterior.

Deci aceasta este propunerea procedurală.

Mai există una, s-o retrimitem, încă o dată, la comisie, să se discute inclusiv cu Guvernul care este varianta acceptabilă. Cum decideţi dumneavoastră.

Deci, aceasta este o propunere... o încercare de ieşire din această încurcătură procedurală.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Domnul deputat Sever Voinescu, tot în cadrul dezbaterilor generale.

Domnul Sever Voinescu-Cotoi:

Vă mulţumesc, doamnă preşedinte.

Doamnă preşedinte,

Sincer, nu văd nicio încurcătură procedurală aici. Discuţia pe retroactivitatea sau neretroactivitatea unei legi este o discuţie foarte complicată.

Cel puţin în acest caz, şi în cazul normei juridice introduse astăzi ca amendament al Comisiei juridice, eu cred că principiul retroactivităţii sau neretroactivităţii legii este respectat, pentru că noi vorbim despre situaţii, şi anume împlinirea termenului de prescripţie, care se vor întâmpla în viitor.

Noi nu vorbim despre situaţii, adică împlinirea termenului de prescripţie, care s-au întâmplat în trecut.

Primul lucru: haideţi să definim viitorul; viitorul în materia termenelor de prescripţie şi în materia împlinirii termenului de prescripţie este data la care este termenul de prescripţie.

Dacă asta este după ce legea intră în vigoare, este foarte în regulă. Dacă este înainte, nu este în regulă, dar nu este cazul acestui amendament.

Asta este prima observaţie, care este o observaţie de fond.

Şi sunt, cumva, într-o situaţie inversă cu cea a colegului meu, domnul Márton Árpád. Eu, de regulă, sunt de acord cu ceea ce spune doamna secretar de stat, dar acum, prin excepţie, nu sunt de acord cu această susţinere.

Deci cred că, din punctul de vedere al respectării acestui principiu, nu avem nicio problemă.

Pe de altă parte, vreau să adaug şi să subliniez în faţa colegilor mei şi faptul că sunt opinii juridice care spun că neretroactivitatea legii penale se referă la partea, să spun, de drept substanţial.

Cu alte cuvinte, neretroactivitatea legii penale este o chestiune care, în esenţă, înseamnă aşa: că nu poţi condamna pe cineva pentru o faptă care este incriminată după săvârşirea ei. Nu este cazul. Că nu poţi condamna pe cineva - o secundă, este o problemă juridică importantă! - cu o pedeapsă care nu a fost prevăzută la data săvârşirii infracţiunii. Iar nu este cazul.

Deci eu nu cred că trebuie să ne ridicăm singuri probleme care nu au a face în această speţă.

Prin urmare, doamnă preşedinte, vă rog, sigur, procedural aveţi de supus la vot, dar, dragi colegi, vă rog să acceptaţi ca această lege să meargă la vot final.

Mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Domnul Márton Árpád.

Domnul Márton Árpád-Francisc:

Permiteţi-mi să citesc alin.(1) al art.5 din Codul penal, care va intra în vigoare. Acesta îl am la îndemână, şi actualul, care este în vigoare, are aceeaşi prevedere.

"În cazul în care de la săvârşirea infracţiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale se aplică legea mai favorabilă". Deci, în mod evident, dacă una prevede că ea se prescrie, cealaltă că nu se prescrie, care este mai favorabilă, aceea care zice că nu se prescrie.

Deci putem s-o lăsăm aşa, nicio problemă. Va fi numai pentru viitor. Este adevărat, putem s-o lăsăm aşa.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Este în regulă. Vă mulţumesc mult. Înţeleg că aţi ajuns la un consens şi acelaşi punct de vedere.

Mergem mai departe şi discutăm raportul.

Amendamentele admise.

La titlul legii, Lege pentru modificarea şi completarea Codului penal şi a Legii nr.286/2009 privind Codul penal, observaţii? Nu sunt. Adoptat.

Punctul 2 - Observaţii? Nu sunt. Adoptat.

Punctul 3 - Observaţii? Nu sunt. Adoptat.

Punctul 4 - Observaţii? Nu sunt. Adoptat.

Punctul 5 - Observaţii? Nu sunt. Adoptat.

Punctul 6 - Observaţii? Nu sunt. Adoptat.

Punctul 7 - Observaţii? Nu sunt. Adoptat.

Punctul 8 - Observaţii? Nu sunt. Adoptat.

Punctul 9 - Observaţii? Nu sunt. Adoptat.

Punctul 10 - Observaţii? Nu sunt. Adoptat.

Punctul 11 - Observaţii? Nu sunt. Adoptat.

Punctul 12 - Observaţii? Nu sunt. Adoptat.

Vă propun să prelungim cu 10 minute plenul.

Am să supun la vot această propunere, de a prelungi programul de lucru cu 10 minute, în ceea ce priveşte dezbaterea proiectelor de lege.

Votul este deschis. Vă rog să votaţi.

Cu 8 abţineri, propunerea a trecut.

La următorul punct pe ordinea de zi, 10, Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Legii nr.1/2011 privind Legea educaţiei naţionale.

Termenul pentru dezbatere şi vot final fiind depăşit, propunerea legislativă se consideră adoptată, în conformitate cu prevederile art.75 alin.(2) din Constituţie, şi ale art.113 din Regulamentul Camerei Deputaţilor.

La următorul punct, 11, Proiectul de Lege privind aderarea Curţii Constituţionale a României la Conferinţa Mondială a Justiţiei Constituţionale, precum şi pentru completarea Ordonanţei Guvernului nr.41/1994 privind autorizarea plăţii cotizaţiilor la organizaţiile internaţionale interguvernamentale la care România este parte.

Dau cuvântul reprezentantului Guvernului.

Doamna Alina Mihaela Bica:

Mulţumesc, doamnă preşedinte.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Este vorba de un proiect de act normativ prin care Curtea Constituţională urmează să adere la statutul Conferinţei Mondiale de Justiţie Constituţională.

Urmare a acestei aderări, cotizaţia va fi de aproximativ 1.000 euro/an, iar avantajul aderării constă în aceea că schimbul de jurisprudenţă care se va realiza între Curtea Constituţională a României şi toate celelalte Curţi Constituţionale, membre ale acestei reţele, vor permite o abordare unitară a jurisprudenţei din perspectiva Curţii Europene a Drepturilor Omului.

Vă mulţumesc frumos.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Şi eu vă mulţumesc.

Raportul comisiei.

Doamna Carmen Axenie:

Mulţumesc, doamnă preşedinte.

Raport asupra Proiectului de Lege privind aderarea Curţii Constituţionale a României la Conferinţa Mondială a Justiţiei Constituţionale, precum şi modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr.41/1994 privind autorizarea plăţii cotizaţiilor la organizaţiile internaţionale interguvernamentale, la care România este parte.

Camera Deputaţilor este primă Cameră sesizată.

Obiectul de reglementare a fost prezentat.

În urma examinării, membrii comisiei au hotărât cu unanimitate de voturi să propună admiterea proiectului de lege, cu amendamentele prezentate în anexa la prezentul raport.

Proiectul de lege face parte din categoria legilor ordinare.

Mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc.

Dacă sunt intervenţii în cadrul dezbaterilor generale?

Dacă nu sunt, atunci intrăm în dezbaterea raportului.

Amendamente admise.

Titlul legii - Lege privind aderarea Curţii Constituţionale a României la Conferinţa Mondială a Justiţiei Constituţionale, precum şi pentru completarea Ordonanţei Guvernului nr.41/1994 privind autorizarea plăţii cotizaţiilor la organizaţiile internaţionale interguvernamentale la care România este parte.

Observaţii? Nu sunt. Adoptat.

Punctul 2. Observaţii? Nu sunt. Adoptat.

Punctul 3. Observaţii? Nu sunt. Adoptat.

Proiectul rămâne la votul final.

12. Proiectul de Lege privind aderarea Institutului Naţional al Magistraturii la Reţeaua Euro-Arabă de Formare Judiciară (REAFJ), precum şi pentru completarea Ordonanţei Guvernului nr.41/1994 privind autorizarea plăţii cotizaţiilor la organizaţiile internaţionale interguvernamentale la care România este parte.

Punctul de vedere al Guvernului?

Doamna Alina Mihaela Bica:

Vă mulţumesc mult, doamnă preşedinte.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Este vorba de o iniţiativă legislativă care va permite Institutului Naţional al Magistraturii să adere, cu drepturi depline, la Reţeaua Euro-Arabă de Formare Judiciară.

Cotizaţia pentru această aderare este de 5.000 euro/an. Avantajele constau în aceea că, dată fiind cooperarea internaţională în materie judiciară, penală şi civilă, această aderare la această reţea va permite INM-ului să formeze magistraţii astfel încât aplicarea legii române şi străine în cauzele cu infracţionalitate transfrontalieră sau cu raporturi juridice civile transfrontaliere să se facă cu o cât mai mare acurateţe.

Vă mulţumesc foarte mult.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Mulţumesc.

Raportul comisiei.

Doamna Carmen Axenie:

Raport asupra Proiectului de Lege privind aderarea Institutului Naţional al Magistraturii la Reţeaua Euro-Arabă de Formare Judiciară.

Camera Deputaţilor este primă Cameră sesizată.

Obiectul de reglementare a fost prezentat.

În urma examinării iniţiativei legislative şi a opiniilor exprimate de către membrii comisiei, s-a hotărât cu unanimitate de voturi să se propună plenului Camerei Deputaţilor adoptarea proiectului de lege în forma propusă de către iniţiator.

Proiectul de lege face parte din categoria legilor ordinare.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc.

Intervenţii în cadrul dezbaterilor generale? Nu sunt.

Nefiind nici amendamente, atunci urmează votul final.

13. Propunere legislativă pentru completarea alin.(1) al art.29 din Legea audiovizualului.

Dacă sunt intervenţii în cadrul dezbaterilor generale?

Vă rog, punctul de vedere.

Doamna Irina Sanda Marin Cajal (subsecretar de stat, Ministerul Culturii şi Patrimoniului Naţional):

Doamnă preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Având în vedere că punctul de vedere al Guvernului este în lucru, permiteţi-mi să prezint observaţiile şi propunerile Ministerului Culturii şi Patrimoniului Naţional.

În textul propunerii legislative se face referire la interzicerea folosirii de elemente ale bunurilor, care fac parte din patrimoniul cultural naţional, mobil sau imaterial, astfel cum sunt definite în Legea nr.182/2000 privind protejarea patrimoniului cultural naţional mobil, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi Legea nr.26/2008 privind protejarea patrimoniului cultural imaterial, nefiind evident de textul propunerii la care anume elemente face referire iniţiatorul, la elementele constitutive ale unui bun de patrimoniu sau de fapt la imaginea acestuia.

Menţionăm că, potrivit regulilor de tehnică legislativă, actele normative se elaborează în limbaj clar, concis, în măsură să asigure punerea în aplicare fără confuzii şi contradicţii.

Ţinând cont de aceste considerente, Ministerul Culturii şi Patrimoniului Naţional nu susţine adoptarea propunerii legislative pentru completarea alin.(1) şi a art.29 din Legea audiovizualului nr.504/2002.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Raportul comisiei, vă rog.

Domnul Aledin Amet:

Doamnă preşedinte,

Stimaţi colegi,

În conformitate cu prevederile art.95 şi 115 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, republicat, cu modificările şi completările ulterioare, Comisia pentru cultură, arte, mijloace de informare în masă a fost sesizată pentru dezbaterea în fond - în procedură obişnuită - cu Propunerea legislativă pentru completarea alin. (1) al art.29 din Legea audiovizualului nr.504/2002.

Cu această propunere legislativă, Camera Deputaţilor este prima Cameră sesizată, Senatul fiind Cameră decizională.

Iniţiativa legislativă face parte din categoria legilor organice.

În redactarea raportului, comisia a ţinut cont de avizul favorabil al Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi, precum şi de avizul favorabil al Consiliului Legislativ.

Raportul comisiei a fost adoptat cu unanimitatea voturilor celor prezenţi în sală în momentul votului.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Mulţumesc şi eu.

Dacă sunt intervenţii în cadrul dezbaterilor generale? Nu.

Nefiind nici amendamente, urmează votul final.

14. Proiectul de Lege pentru ratificarea Acordului de liber schimb între Uniunea Europeană şi statele membre ale acesteia, pe de o parte, şi Republica Coreea, pe de altă parte, semnat la Bruxelles la 6 octombrie 2010.

Punctul de vedere al iniţiatorului?

Domnul Claudiu Constantin Stafie (secretar de stat, Ministerul Economiei, Comerţului şi Mediului de Afaceri):

Mulţumesc, doamnă preşedinte.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Proiectul de lege are ca obiect de reglementare ratificarea Acordului de liber schimb între Uniunea Europeană şi statele sale membre, pe de o parte, şi Republica Coreea, pe de altă parte, semnat la Bruxelles la 6 octombrie 2010.

Principalele beneficii ale aplicării acestui acord sunt: eliminarea în timp a taxelor vamale la importul produselor comunitare şi deschiderea pieţei serviciilor pentru exporturile europene.

Având în vedere considerentele menţionate mai sus, propunem aprobarea acestui proiect de lege.

Mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Mulţumesc şi eu.

Dacă sunt intervenţii din partea grupurilor parlamentare?

Raportul comisiei.

Domnul Alin Silviu Trăşculescu:

Mulţumesc mult, doamnă preşedinte.

Comisia pentru industrii şi servicii a fost sesizată spre dezbatere în fond cu Proiectul de Lege pentru ratificarea Acordului de liber schimb între Uniunea Europeană şi statele membre ale acesteia, pe de o parte, şi Republica Coreea, pe de altă parte, semnat la Bruxelles la 6 octombrie 2010.

Consiliul Legislativ a avizat favorabil proiectul de lege Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi a avizat favorabil proiectul de lege.

Proiectul de lege are ca obiect de reglementare ratificarea Acordului de liber schimb între Uniunea Europeană şi statele membre ale acesteia, pe de o parte, şi Republica Coreea, pe de altă parte.

Membrii Comisiei pentru industrii şi servicii au examinat proiectul de lege în şedinţa din 21 februarie 2012 şi au hotărât cu unanimitate de voturi să propună plenului Camerei Deputaţilor adoptarea proiectului de lege în forma prezentată de iniţiator.

În raport cu obiectul şi conţinutul său, proiectul de lege face parte din categoria legilor ordinare.

Mulţumesc mult.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă rog, domnul deputat Korodi Attila.

Domnul Korodi Attila:

Mulţumesc, doamnă preşedinte.

Stimaţi colegi,

Avem în faţa noastră un proiect de lege pentru ratificarea acordului, care este unul semnificativ şi important şi face parte din instrumentele pe care România poate să le utilizeze în diplomaţie şi în relaţiile externe, în perioada următoare.

Vorbim de un acord care reglementează relaţiile economice şi schimburile comerciale între Uniunea Europeană şi o economie puternică din Orientul Îndepărtat.

La ora actuală, sunt în negociere încă câteva tratate între Uniunea Europeană şi economii puternice, care pentru noi - România - reprezintă punte de legătură şi bază juridică importantă pentru a creşte schimburile economice. Pentru că relaţiile noastre cu Coreea de Sud, de exemplu, care au deja 18 ani, şi este o relaţie solidă, se manifestă şi printr-o cifră de afaceri semnificativă.

Dar ceea ce trebuie să facem este nu numai să ratificăm un tratat, ci Ministerul Economiei, împreună cu Ministerul Afacerilor Externe, împreună, cu o coordonare importantă din partea Guvernului, trebuie să aibă un pragmatism şi o strategie economică care să aducă toate beneficiile unui astfel de tratat, în beneficiul exporturilor noastre.

România poate să dea un aport creşterii economice, dacă cresc exporturile pe pieţe importante, unde deja suntem foarte bine primiţi, unde deja avem deschideri, şi unde se aşteaptă produse şi soluţii, servicii din partea noastră.

De aceea, am dorit să iau cuvântul, ca să subliniez că acest tratat este mai mult decât un simplu document: pentru România, va fi un instrument de expansiune economică şi un instrument pentru relaţii economice cu Orientul Îndepărtat.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Nefiind amendamente, urmează votul final.

Trecem la Legea lustraţiei, privind limitarea temporară a accesului la unele funcţii şi demnităţi publice pentru persoanele care au făcut parte din structurile de putere şi din aparatul represiv al regimului comunist.

Raportul comisiei?

Domnul Gabriel Andronache:

Vă mulţumesc, doamnă preşedinte.

Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi şi Comisia pentru drepturile omului, culte şi problemele minorităţilor naţionale au fost sesizate spre dezbatere în fond cu Proiectul Legii lustraţiei, privind limitarea temporară a accesului la unele funcţii şi demnităţi publice pentru persoanele care au făcut parte din structurile de putere şi din aparatul represiv al regimului comunist.

Potrivit dispoziţiilor art.75 din Constituţia României, Camera Deputaţilor este Cameră decizională.

Senatul, în calitate de primă Cameră sesizată, a adoptat proiectul de lege, iar Consiliul Legislativ a avizat favorabil această iniţiativă legislativă.

Guvernul susţine adoptarea iniţiativei legislative.

Comisia pentru apărare, ordine publică şi siguranţă naţională a avizat favorabil proiectul de lege.

Proiectul Legii lustraţiei a fost înscris pe ordinea de zi a plenului Camerei Deputaţilor în 4 noiembrie 2008, şi ulterior a fost retrimis comisiei, în 2009.

De asemenea, plenul Camerei Deputaţilor a adoptat această iniţiativă legislativă, iar ca urmare a Deciziei Curţii Constituţionale, prin care unele prevederi erau declarate ca fiind neconstituţionale, a fost retrimis Parlamentului spre dezbatere.

În urma dezbaterii, membrii celor două comisii au hotărât, cu unanimitate de voturi, să propună plenului Camerei Deputaţilor raportul de adoptare a Proiectului Legii lustraţiei, cu amendamentele admise, care sunt redate în Anexa nr.1 la prezentul raport.

Amendamentele respinse sunt redate în Anexa nr.2, care face parte integrantă din prezentul raport.

În raport cu obiectul şi conţinutul reglementării, proiectul de lege face parte din categoria legilor organice.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc.

Dacă sunt intervenţii din partea grupurilor parlamentare?

Vă rog, domnule deputat Mate Andras Levente.

Domnul Máté András-Levente:

Doamnă preşedinte,

Foarte pe scurt, Grupul parlamentar al UDMR va susţine votarea acestui proiect de lege.

Într-adevăr, după 20 de ani, avem nevoie de asemenea dispoziţii.

Iar de acum spun că la pct.10 am un amendament respins, cu domnul Mircea Grosaru, pe care îl vom susţine în plen.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc.

Vă rog, domnule deputat Grosaru, aveţi cuvântul.

Domnul Mircea Grosaru:

Doamnă preşedinte,

Stimaţi colegi,

Şi Grupul parlamentar al minorităţilor naţionale susţine Legea lustraţiei, aşa cum a ieşit din Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi a Camerei Deputaţilor, de asemenea, cu amendamentul pe care, împreună cu domnul deputat Máté András-Levente, l-am discutat în Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Domnul deputat Tinel Gheorghe.

Domnul Tinel Gheorghe:

Mulţumesc, doamnă preşedinte.

Şi Grupul parlamentar al Partidului Democrat Liberal susţine Legea lustraţiei, în forma în care ea a fost prezentată.

Poate că, aşa cum spune o vorbă românească, niciodată nu este prea târziu. Să sperăm că efectele produse în activitatea administrativă, dar şi... nu numai, în toate forurile de reprezentare va fi benefică.

Poate că alta sau altul ar fi fost efectul, dacă această lege ar fi fost adoptată acum 10 ani de zile.

Nu zic acum 20 de ani de zile, că mi-e greu să cred că acum 20 de ani de zile sau 22 de ani de zile putea fi impusă Legea lustraţiei, în condiţiile în care trebuiau lustraţi toţi sau trebuiau să se autolustreze, dar niciodată nu e prea târziu şi susţinem, în forma adoptată, proiectul de lege.

Mulţumim.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Alte intervenţii în cadrul dezbaterilor generale? Nu sunt. Atunci intrăm în dezbaterea amendamentelor.

Domnule deputat Zoicaş.

Domnul Gheorghe Zoicaş:

Mulţumesc, doamna preşedinte.

Şi eu o să votez această lege. Ce este regretabil, că nu sunt colegii noştri de la liberali, care au fost iniţiatorii acestei legi, împreună cu PDL-ul. Era frumos ca şi ei să vină şi să poată participa la aceste dezbateri.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Domnul Negruţ Clement.

Domnul Clement Negruţ:

Mulţumesc, doamna preşedinte.

Stimaţi colegi,

Sigur, niciodată nu e prea târziu. Dar mă întreb: oare cum ar fi fost dacă punctul 8 al Proclamaţiei de la Timişoara din 1989 devenea obligativitate. E o întrebare la care, din păcate, nu vom găsi răspuns niciodată.

E bine, totuşi, şi din punct de vedere personal, sunt mai mult decât bucuros că mă aflu printre cei care vor vota o asemenea lege în Parlamentul României, o lege care, în opinia mea era necesară, poate cu mult mai mulţi ani în urmă.

Mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Intrăm în dezbaterea pe articole.

Titlul legii, aşa cum a fost modificat el de comisie, "Legea lustraţiei, privind limitarea temporară a accesului la unele funcţii şi demnităţi publice pentru persoanele care au făcut parte din structurile de putere şi din aparatul represiv al regimului comunist în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989."

Dacă sunt observaţii? Nu sunt.

La punctul 2. Observaţii? Nu sunt.

Punctul 3? Observaţii? Nu sunt.

Punctul 4? Domnule Toader şi domnule Máté...? Susţineţi acelaşi punct de vedere.

Domnul Mircea-Nicu Toader:

Doamna preşedinte, cred că ar trebui să scoatem din articolul respectiv: "membri şi membri supleanţi ai conducerii UTC." Dacă despre UTM este valabil că Uniunea Tineretului Muncitor era mult înainte, la UTC înseamnă că foarte mulţi tineri... şi mai ales să ţineţi cont că orice student sau orice funcţie de conducere într-o formă administrativă... trebuia să fie şi membru UTC, vă rog să scoateţi din text cea care se referă la membri şi membri supleanţi ai conducerii UTC.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc.

Domnul Máté András. Vă rog să şi pregătiţi cartelele pentru a putea vota...

Domnul Máté András-Levente:

Stimaţi colegi, nu ştiu, Grupul UDMR nu poate fi de acord. Cred că şi cei care au fost în Comitetul Central al Uniunii Tineretului Comunist ar trebui să stea de-o parte, pentru că până la urmă ei erau cei care erau pregătiţi pentru a deveni foştii nomenclaturişti şi foştii comunişti. Deci, nu pot susţine această variantă. Sigur că da, vom vedea la vot.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Şi amendamentul dumneavoastră, că aveaţi un amendament pe care-l susţineaţi.

Domnul Máté András-Levente:

Punctul meu este la punctul 10 pe care îl susţin când ajungem la punctul 10.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Am înţeles.

Supun la vot amendamentul propus de domnul Toader.

Votul este deschis, vă rog să votaţi.

Cu 54 de voturi pentru, 26 împotrivă şi 12 abţineri propunerea făcută de domnul Toader a trecut.

Dacă mai sunt observaţii la punctul 4? Nu sunt.

Punctul 5. Observaţii? Nu sunt. Adoptat.

Punctul 6. Observaţii? Nu sunt. Adoptat.

Punctul 7. Observaţii? Nu sunt. Adoptat.

Punctul 8. Observaţii? Nu sunt. Adoptat.

Punctul 9. Observaţii? Nu sunt. Adoptat.

Punctul 10.

Domnul Máté.

Domnul Máté András-Levente:

Doamna preşedinte,

Stimaţi colegi,

În Comisia juridică am susţinut un amendament, împreună cu distinsul meu coleg, domnul Mircea Grosaru, care este în Grupul minorităţilor naţionale. Şi ţin minte că un domn care a fost condamnat pe nedrept şi a stat opt ani de zile în puşcărie ne-a implorat în genunchi să susţinem şi să votăm acest amendament.

Amendamentul este foarte clar şi foarte simplu. Cred că după 22 de ani nu pot accepta ca un fost procuror comunist, care a făcut poliţie politică, care a fost cel care a început anchetarea cetăţenilor români care au luptat împotriva comunismului, mă gândesc aici şi la cei care au fost persecutaţi în ΄56, mă gândesc şi la cei care au fost până în 1989 verificaţi, şi primul nivel unde au fost ei anchetaţi, interogaţi, bătuţi şi aşa mai departe, era procurorul comunist. Vă dau un singur exemplu, un fost procuror comunist ar putea accede acum să fie ales în Parlamentul României sau poate fi numit ministru sau secretar de stat sau la nivel judeţean, consiliu judeţean, consiliu local, cred că este inacceptabil.

Vă mai dau un singur exemplu de la mine, din Cluj: un fost procuror comunist care are acum 80-90 de milioane de lei vechi pensie, iar doamna Doina Cornea, care a fost persecutată de un procuror comunist, abia ajunge la o pensie de 15 milioane lei vechi. Cred că este inacceptabil! Eu vă rog respectuos şi sunt ferm convins că mulţi colegi de-ai mei din PDL înţeleg despre ce este vorba şi vor susţine ca foştii procurori comunişti să nu facă parte din actuala viaţă politică, să nu fie aleşi şi să nu fie numiţi în funcţii de conducere. Ar fi imoral să votăm altfel.

Mulţumesc mult. (Aplauze.)

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă rog, domnule Grosaru.

Domnul Mircea Grosaru:

Doamna preşedinte,

Stimaţi colegi,

Nu aş vrea să dau niciun fel de exemplu în legătură cu ceea ce a susţinut colegul meu, pentru că sunt foarte multe exemple de acest fel, însă şi Grupul parlamentar al minorităţilor naţionale susţine acest amendament.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Mulţumesc şi eu.

Atunci supun la vot acest amendament.

Votul este deschis, vă rog să votaţi.

Cu 58 de voturi pentru, 19 împotrivă şi 17 abţineri acest amendament a trecut. (Aplauze.)

La punctul 11. Observaţii? Nu sunt. Adoptat.

Punctul 12. Observaţii? Nu sunt. Adoptat.

De la punctul 13 la 34 dacă sunt observaţii? Nu sunt. Adoptate.

De la punctul 35 la pct. 45 dacă sunt observaţii? Nu sunt. Adoptate.

De la 46 la punctul 51 dacă sunt observaţii? Nu sunt. Adoptate.

Proiectul de lege rămâne la votul final.

În zece minute maxim ne revedem în plen pentru sesiunea de vot final.

După pauză

Doamna Roberta Alma Anastase:

Domnule secretar Mircovici? Camera Deputaţilor intră în vot final.

În continuare, şedinţa a fost condusă de domnul deputat Ioan Oltean, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor, asistat de domnii deputaţi Dumitru Pardău şi Niculae Mircovici, secretari ai Camerei Deputaţilor.

Domnul Ioan Oltean:

Stimaţi colegi,

Vă rog să vă ocupaţi locurile în sala de şedinţă.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Vă rog să vă ocupaţi locurile în sala de şedinţă.

Domnii senatori sunt rugaţi să servească o cafea, în timpul în care noi vom vota legile înscrise pe ordinea de zi. Aveţi puţintică răbdare. Domnule Daniel Buda, vă rog să vă ocupaţi locul în sala de şedinţă.

Stimaţi colegi deputaţi şi deputate,

Doamnelor şi domnilor,

Doamna ministru, ne face plăcere să admirăm culoarea frumoasă a pardesiului dumneavoastră.

O să vă rog să verificăm cvorumul.

Vă rog să apăsaţi pe tasta 1 şi 4. Domnii senatori sunt rugaţi să nu folosească sub nici o formă cartelele deputaţilor.

Vă rog, tastele 1 şi 4! Vot deschis, 1 şi 4!

O prezenţă de 167, suntem în cvorum. Vă rog să verificaţi listingul, dacă totul este în regulă. Rog liderii grupurilor parlamentare şi pe cei din opoziţie, să vadă dacă opoziţia a votat.

Domnule Marian Neacşu, puteţi să verificaţi, să vedeţi dacă toţi colegii dumneavoastră au votat astăzi.

Domnul Marian Neacşu (din sală):

Am garanţia!

Domnul Ioan Oltean:

Domnule Mircea Duşa, vă rugăm să verificaţi dacă toţi colegii dumneavoastră sunt înscrişi pe listă. Înţeleg că totul este în regulă. Domnule Mircea Toader, domnule Máte? Domnul deputat Máté, liderul UDMR, vă rog.

Domnul Máté András-Levente:

Mulţumesc.

Cred că şi colegul meu, domnul Mircea Toader este de acord şi cred că şi colegii mei din opoziţie care sunt prezenţi, din păcate s-au omis câteva probleme în raportul acela care va ieşi, cu privire la Legea lustraţiei. Va ieşi domnul preşedinte şi va spune unde sunt acele puncte, acum am constatat... şi cred că este inclus pe ordinea de zi la vot final, că aşa ne-am înţeles.

Mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule deputat.

Domnul Mircea Toader. Vă rog, domnule lider. Mare lucru să fii lider astăzi!

Domnul Mircea-Nicu Toader:

Şi preşedinte de şedinţă!

Vreau să susţin ce a spus colegul meu Máté, cu observaţia să intre la punctul 4 la votul final Legea lustraţiei, după ce se face modificarea pe care a propus-o.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc. Aţi ascultat cu toţii propunerea de a fi inclus pe ordinea de zi proiectul de lege care vizează lustraţia, la poziţia 4.

Supun votului dumneavoastră această propunere.

Vă rog să vă exprimaţi prin vot. Vă rog să votaţi.

Cu 162 de voturi pentru, 2 împotrivă şi 6 abţineri propunerea de includere a Legii lustraţiei pe poziţia 4 a fost adoptată.

Stimaţi colegi, intrăm efectiv în şedinţa de vot final. Începem cu câteva proiecte de lege cu caracter ordinar.

Vă rog să mă urmăriţi cu maximă atenţie.

1. Proiectul de Lege privind înfiinţarea Universităţii "Sapienţia" din municipiul Cluj-Napoca, judeţul Cluj.

Comisia pentru învăţământ propune adoptarea proiectului de lege, Guvernul este iniţiator, Camera Deputaţilor este Cameră decizională.

Vă rog să votaţi.

Cu 161 de voturi pentru, 3 împotrivă şi 7 abţineri proiectul de lege a fost adoptat.

2. Proiectul de Lege privind înfiinţarea Universităţii Agora din municipiul Oradea, judeţul Bihor.

Comisia pentru învăţământ propune adoptarea proiectului de lege. Guvernul este iniţiator, Camera Deputaţilor este Cameră decizională.

Vă rog să vă pronunţaţi prin vot.

Cu 158 de voturi pentru, 7 împotrivă şi 7 abţineri proiectul de lege a fost adoptat.

Stimaţi colegi, o să vă rog să fiţi foarte atenţi, intrăm la Capitolul "Legi organice" şi v-aş ruga să nu greşiţi.

3. Proiectul de Lege pentru modificarea şi completarea Codului penal şi a Legii nr.286/2009 privind Codul penal.

Lege organică. Comisia juridică propune adoptarea proiectului de lege. Guvernul susţine acest proiect de lege, cu amendamentele care au fost însuşite de comisie.

Camera Deputaţilor este Cameră decizională.

Atenţie, lege organică. Vă rog să votaţi. Superb.

Cu 172 de voturi pentru, un vot împotrivă, nicio abţinere, proiectul de lege a fost adoptat. (Aplauze).

Poziţia 4. Legea lustraţiei... Domnule Daniel Buda, vă rog să aşteptaţi, că nu ştiţi ce vreau să spun. Urmează proiectul de Lege privind lustraţia, privind limitarea temporară a accesului la unele funcţii şi demnităţi publice pentru persoanele care au făcut parte din structurile de putere şi din aparatul represiv al regimului comunist în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, proiect reexaminat ca urmare a Deciziei Curţii Constituţionale nr.820 din 7 iunie 2010.

Lege organică.

Domnul preşedinte al Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi, domnul Daniel Buda. Aveţi cuvântul, domnule preşedinte.

Domnul Daniel Buda:

Mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.

Stimaţi colegi, dintr-o eroare a fost păstrată litera i) de la numărul marginal 12, prin urmare poziţia i) trebuie eliminată. Şi, de asemenea, la numărul marginal 31 trebuie eliminată litera h) şi să rămână litera n), aşa cum a fost ea amendată.

Mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Deci, să înţeleg... Procedură. Domnul Mircea Duşa, pe procedură. Vă rog.

Domnul Mircea Duşa:

Domnule Oltean şi stimaţi colegi,

noi le înţelegem pe toate, dar chiar să încălcaţi regulamentul grosolan, nu se poate! Sigur că nu pot eu să influenţez votul dumneavoastră, că aveţi majoritate aici, dar să modificaţi un raport în plenul Camerei Deputaţilor este inadmisibil! Modificări se pot face legate de corecturi ortografice, de erori materiale, dar să modificaţi în plenul Camerei Deputaţilor un raport, nu se poate face acest lucru. Singura soluţie este retrimiterea la comisie. Dacă dumneavoastră nu folosiţi această prevedere din regulament, este treaba dumneavoastră să mai adunaţi o bilă neagră la încălcarea prevederilor regulamentului.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule lider.

Domnul preşedinte Daniel Buda, vă rog.

Domnul Daniel Buda:

Domnule preşedinte, este vorba de o eroare materială. Domnule Duşa, nu este nimic altceva decât o eroare materială strecurată într-un text de lege, nimic altceva, pentru numele lui Dumnezeu, de ce vorbim aici?! Da?

Domnul Ioan Oltean:

Stimaţi colegi,

Fiindcă e vorba de erori, ca să nu fie nici o eroare, am să supun votului dumneavoastră cele două propuneri de eliminare din raport a poziţiei i). Numai puţin, domnule Daniel Buda. Poziţia 12, litera i) şi poziţia 31 litera h).

Domnul deputat Márton Árpád, vă rog.

Domnul Márton Árpád-Francisc:

Domnule vicepreşedinte,

Doamnelor şi domnilor,

Eroarea materială nu se supune votului, se corectează, se constată că există o eroare materială, atâta tot! A fost constatată eroarea materială, şi la vot!

Domnul Ioan Oltean:

Domnilor colegi, este absolut corect ce a spus domnul deputat Márton Árpád, dar atâta timp cât există o contestare din partea opoziţiei, eu aş vrea să nu fie nici un fel de problemă în privinţa aceasta.

Domnule Márton, vă rog.

Domnul Márton Árpád-Francisc:

Domnule preşedinte, opoziţia a contestat că nu ne ţinem de regulament. Doar în momentul în care veţi supune votului nu ne ţinem de regulament. Conform regulamentului, această eroare materială se constată şi dăm votul final pe lege - unu!

Doi. Îmi pare foarte rău că o parte din opoziţie, colegii noştri liberali nu sunt aici să voteze împreună cu noi această lege.

Vă mulţumesc. (Aplauze.)

Domnul Ioan Oltean:

Domnul lider al opoziţiei, Mircea Duşa.

Domnul Mircea Duşa:

Mie îmi pare rău că un specialist şi tată al procedurilor parlamentare vine aici şi face afirmaţii care de data aceasta nu se susţin.

Eliminarea unui text din textul care a fost adoptat la dezbateri generale nu înseamnă eroare materială. Eliminaţi articole întregi, alineate întregi. aceasta nu este eroare materială, domnu'..., şi probabil că la universitatea aceea pe care aţi creat-o astăzi, probabil că acolo au învăţat unii dreptul, să ne spună că eliminarea unui text din lege...

Domnule, când e opoziţia în sală nu vă place, când nu e în sală nu vă place.

Lăsaţi-mă, juriştii, aveţi o mie şi una de păreri.

Domnul Ioan Oltean:

Domnilor colegi, vă rog să nu bruscaţi verbal colegul nostru.

Domnul Mircea Duşa:

Nu dialoghez cu sala!

Încă o dată repet că aceasta nu este o eroare materială, să elimini un text sau un alineat din lege.

Pentru acest lucru, trebuie să retrimiteţi la comisie textul de lege.

Domnul Ioan Oltean:

Domnilor colegi,

Am luat act de poziţia opoziţiei, de poziţia celor prezenţi în sală în număr majoritar. Eroarea materială se constată. am constatat.

Supun votului dumneavoastră proiectul de lege care vizează lustraţia. Vă rog să fiţi atenţi. Vă rog să votaţi. Este lege organică. (Aplauze.)

Cu 167 de voturi pentru, patru abţineri şi niciun vot împotrivă, acest proiect de lege a fost adoptat, spre bucuria şi satisfacţia multora, dar şi spre insatisfacţia altora.

Continuăm votul nostru final mulţumind celor care au insistat - şi se află la balcon - pentru ca această lege să fie astăzi adoptată.

Mulţumim lui Doru Mărieş şi celor care l-au însoţit.

5. Legea pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcţii a unor categorii de personal din sectorul bugetar şi stabilirea salariilor acestora, precum şi alte măsuri în domeniul bugetar, reexaminată la cererea preşedintelui României, lege cu caracter organic.

Comisia pentru muncă propune respingerea cererii de reexaminare şi adoptarea legii cu amendamente, în sensul respingerii ordonanţei de urgenţă a Guvernului.

Camera Deputaţilor este Cameră decizională.

Vă rog să vă pronunţaţi prin vot.

168 de voturi pentru, trei împotrivă, două abţineri.

Proiectul de lege a fost adoptat în sensul respingerii ordonanţei de urgenţă a Guvernului.

6. Proiectul de Lege privind modificarea şi completarea Legii nr.108/1999 pentru înfiinţarea şi organizarea Inspecţiei Muncii.

Lege cu caracter organic.

Comisia pentru muncă propune adoptarea proiectului de lege.

Guvernul este iniţiator.

Camera Deputaţilor este Cameră decizională.

Vă rog să vă exprimaţi prin vot.

171 de voturi pentru, trei împotrivă, nicio abţinere.

Proiectul de lege a fost adoptat.

7. Proiectul de Lege pentru corelarea unor reglementări privind facilităţile de călătorie, corespunzător noilor categorii de trenuri.

Lege cu caracter organic.

Comisia pentru industrii propune adoptarea proiectului de lege.

Guvernul este iniţiator.

Camera Deputaţilor este Cameră decizională.

Votul dumneavoastră, stimaţi colegi.

173 de voturi pentru, două împotrivă, nicio abţinere.

Proiectul de lege a fost adoptat.

8. Proiectul de Lege privind scoaterea din fondul forestier naţional a unor terenuri aflate în proprietatea publică a statului şi transmiterea acestora din administrarea Regiei Naţionale a Pădurilor Romsilva, Direcţia Silvică Neamţ, în administrarea Consiliului Judeţean Neamţ, în vederea realizării obiectivului de investiţii "Protecţie şi consolidare infrastructură, calibrare albie şi apărări de maluri pod b.a. pe DJ 207C peste Siret km 6+075, comuna Ion Creangă", judeţul Neamţ.

Lege organică.

Comisia juridică şi Comisia pentru agricultură propun adoptarea proiectului de lege.

Guvernul nu susţine acest proiect de lege.

Camera Deputaţilor este Cameră decizională.

Vă rog să vă pronunţaţi prin vot.

169 de voturi pentru, două împotrivă, două abţineri.

Proiectul de lege a fost adoptat.

9. Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Legii nr.143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri.

Lege organică.

Comisiile pentru sănătate şi pentru apărare propun respingerea propunerii legislative a Camerei Deputaţilor.

Camera Deputaţilor este Cameră decizională.

Deci propunerea comisiilor de respingere a iniţiativei legislative nu a întrunit numărul necesar de voturi, vot final în 12.10.2011, şi, ca urmare, s-a hotărât dezbaterea pe articole într-o şedinţă ulterioară, potrivit art.104 alin.(3) din Regulament.

În urma dezbaterilor din 20 decembrie 2011 şi potrivit art.104 alin.(3) din Regulament, se supune votului final adoptarea iniţiativei legislative.

Vă rog, stimaţi colegi, să vă pronunţaţi prin vot.

155 de voturi împotrivă, cinci abţineri şi 12 pentru.

Propunerea legislativă a fost respinsă.

10. Propunerea legislativă privind modificarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.148 din 3 noiembrie 2005 privind susţinerea familiei în vederea creşterii copilului.

Lege cu caracter organic.

Comisiile pentru muncă şi pentru buget propun respingerea propunerii legislative.

Camera Deputaţilor este Cameră decizională.

Suntem exact în aceeaşi situaţie, în sensul că propunerea comisiilor de respingere a iniţiativei legislative nu a întrunit numărul necesar de voturi la votul final din 12.10.2011. Ca urmare, s-a hotărât dezbaterea pe articole într-o şedinţă ulterioară, potrivit art.104 alin.(3) din Regulament.

În urma dezbaterilor din aceeaşi zi, din 20 decembrie 2011, potrivit art.104 alin.(3) din Regulament, se supune votului final adoptarea iniţiativei legislative.

Vă rog să vă pronunţaţi prin vot.

Cu 25 de voturi pentru, şase abţineri şi 142 de voturi împotrivă, propunerea legislativă a fost respinsă.

11. Proiectul de Lege privind modificarea şi completarea Legii nr.217/2003 pentru prevenirea şi combaterea violenţei în familie.

Lege organică.

Comisiile juridică şi pentru egalitate de şanse propun adoptarea proiectului de lege.

Guvernul, cu amendamentele propuse, susţine acest proiect de lege.

Camera Deputaţilor este Cameră decizională.

Vă rog să vă pronunţaţi prin vot.

166 de voturi pentru, trei împotrivă, două abţineri.

Proiectul de lege a fost adoptat.

Doamna preşedintă Raluca Turcan doreşte să vă mulţumească, cu certitudine, pentru acest efort de a adopta un act atât de important.

Doamna preşedintă, aveţi cuvântul.

Doamna Raluca Turcan:

Ştiu că suntem contra cronometru, însă nu putem să nu marcăm acest moment prin care nu este suficient ca societatea să pedepsească violenţa domestică, ci ne trebuie şi instrumente legale eficiente.

Cel mai important instrument cuprins în această lege este ordinul...

Domnul Ioan Oltean:

Doamna Stavrositu, vă rog să poftiţi în sală, vă rog frumos să nu părăsiţi sala de şedinţă.

Doamna Raluca Turcan:

Deci cel mai important instrument oferit de această lege este ordinul de restricţie. Asta înseamnă că agresorul poate fi ţinut la distanţă de victimă, iar acest ordin de restricţie se aplică chiar dacă agresorul are drept de proprietate asupra imobilului.

În acelaşi timp, trebuie să ştim că, prin această lege, plângerea privind cazuri de violenţă poate fi făcută atât de victimă, cât si de instituţiile de protecţie a copilului, cât şi de alte persoane care pot şi deţin dovezi.

Aşadar, în România anului 2012, violenţa domestică este pedepsită. (Aplauze.)

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, doamna preşedinte.

Felicitări pentru reuşita de astăzi.

Urmează 12, Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.111/2011 privind comunicaţiile electronice.

Lege organică.

O să vă rog să observaţi că data la care s-a împlinit termenul constituţional pentru dezbatere şi vot final a fost 25 februarie 2012, potrivit art.115 din Constituţie şi art.113 din Regulamentul Camerei Deputaţilor. În consecinţă, acest proiect de lege se consideră adoptat tacit. El se va comunica distinşilor noştri colegi de la Senat pentru a-l adopta.

13. Propunerea legislativă privind cooperarea României cu Oficiul European de Poliţie (Europol).

Lege organică.

Comisia pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibrului ecologic propune adoptarea propunerii legislative.

Guvernul susţine acest proiect de lege.

Camera Deputaţilor este Cameră decizională.

Vă rog să vă pronunţaţi prin vot.

168 de voturi pentru, două voturi împotrivă şi două abţineri.

Proiectul de lege a fost adoptat.

14. Proiectul de Lege privind transmiterea unor suprafeţe de teren din domeniul public al statului şi din administrarea Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice Gheorghe-Ionescu Şişeşti - Staţiunea de Cercetare Dezvoltare Agricolă Turda în domeniul public al municipiului Turda şi în administrarea Consiliului Local al municipiului Turda, judeţul Cluj.

Lege organică.

Comisiile juridică si pentru agricultură propun adoptarea proiectului de lege.

Camera Deputaţilor este Cameră decizională.

Vă rog să vă pronunţaţi prin vot.

167 de voturi pentru, trei împotrivă, două abţineri.

Proiectul de lege a fost adoptat.

Stimaţi colegi,

Aţi observat că numărătoarea a fost corectă, nimeni n-a contestat numărul de voturi acordat.

Vă mulţumim pentru efortul făcut, rămâneţi în sală, continuă şedinţa comună împreună cu Senatul. Rugăm senatorii să poftească în sala de şedinţe.

Vă mulţumesc din suflet pentru efortul făcut.

Şedinţa s-a încheiat la ora 13,45.