Parliamentary debates

Şedinţa a început la ora 16,35.

Lucrările au fost conduse, în prima parte, de domnul deputat Valeriu Ştefan Zgonea, preşedintele Camerei Deputaţilor, şi de domnul deputat Miron Tudor Mitrea, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor, asistaţi de domnii deputaţi Cătălin-Daniel Fenechiu şi Cristian Buican, secretari ai Camerei Deputaţilor.

A doua parte a şedinţei a fost condusă de domnul deputat Eduard Raul Hellvig, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Vă rog frumos să luaţi loc în bănci, să începem şedinţa de astăzi.

O să rog liderii grupurilor politice parlamentare să-i roage pe colegi să ia loc în bănci.

Cel de-al doilea secretar, domnul Fenechiu.

O să rog colegii parlamentari să ia loc în bănci.

Doamnelor şi domnilor,

Declar deschisă şedinţa de astăzi a Camerei Deputaţilor şi anunţ că, din totalul de 412 parlamentari, până în acest moment şi-au înscris prezenţa 296, absenţi 106, participă la alte acţiuni parlamentare 109, cvorumul legal 207. Înţelegând că sunt foarte multe distinse doamne cărora vreţi să le faceţi curte în perioada 1-8 martie, de aceea este aşa de multă aglomeraţie verbală.

Domnilor deputaţi, se poate? Vă mulţumesc foarte mult.

La punctul 1 al ordinii de zi, în conformitate cu prevederile art. 94 din Regulamentul nostru, vă informez că au fost distribuite tuturor deputaţilor următoarele documente: ordinea de zi pentru astăzi şi pentru mâine, 4-5 martie; programul de lucru pentru perioada 4-9 martie; lista cu legile pentru care se poate exercita dreptul de sesizare la Curtea Constituţională; informare cu privire la iniţiativele legislative la Camera Deputaţilor şi care urmează să fie avizate de comisiile permanente; sumarul privind conţinutul fiecărui Monitor Oficial.

La punctul 2 al ordinii de zi...

S-a întâmplat ceva în Grupul parlamentar al PNL? E vreo revoluţie la mijloc, acolo? M-am speriat, am crezut că e ceva.

Domnul preşedinte Arsene, domnul deputat Arsene, vreţi să treceţi la Grupul PNL? Nu. Am crezut că vreţi să treceţi.

La punctul 2 al ordinii de zi, doamnelor şi domnilor colegi, avem dezbaterea moţiunii simple iniţiate de 54 de deputaţi.

În legătură cu timpul alocat pentru dezbaterea acestei moţiuni simple, vă prezint propunerile Biroului permanent şi ale Comitetului grupurilor politice parlamentare.

Moţiunea simplă va fi citită de către unul dintre semnatari.

Guvernului i se rezervă 50 de minute, pe care le utilizează la începutul şi la încheierea dezbaterilor.

Pentru dezbateri, luându-se în calcul câte 10 secunde pentru fiecare deputat, timpul maxim alocat grupurilor politice parlamentare este 70 de minute: PSD - 27, PNL - 17, PDL - 9, PP-DD - 8, UDMR - 3, minorităţile naţionale - 3, Grupul parlamentar al PC - 3.

Obiecţii? Domnul deputat Ioan Oltean, vicepreşedintele Camerei Deputaţilor.

Domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Ioan Oltean:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Intervenţia mea are în vedere posibilitatea opoziţiei de a-şi exprima poziţia în cadrul unei moţiuni simple pe un timp adecvat, care să îi ofere posibilitatea să-şi justifice cu motive pertinente moţiunea depusă.

Am făcut propunerea, în şedinţa Biroului permanent, ca timpii alocaţi pentru fiecare parlamentar să se majoreze de la zece secunde la 20 de secunde.

Trebuie să precizez că, de-a lungul timpului, cutuma care s-a consacrat în timpul dezbaterilor moţiunilor de cenzură şi a moţiunilor simple a fost ca pentru Guvern să fie alocate 50 de minute, iar pentru parlamentari, 20 de secunde.

Ca să fiu pe deplin edificat, am verificat toate moţiunile de cenzură derulate de-a lungul perioadei 2008-2012...

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Domnule vicepreşedinte, simple!

Domnul Ioan Oltean:

...şi a moţiunilor simple, domnule preşedinte. Dacă, în ceea ce priveşte moţiunile de cenzură întotdeauna s-a respectat cutuma, în sensul că Guvernul a avut 50 de minute, iar parlamentarii 20 de secunde pe cap de parlamentar, de deputat, la moţiunile simple au alternat timpii. E adevărat, la unele moţiuni simple s-au alocat 10 secunde pe deputat, dar la majoritatea moţiunilor simple s-au alocat 20 de secunde pe deputat.

Având în vedere, domnule preşedinte, că moţiunea, care intră în dezbaterea plenului Camerei astăzi este una extrem de importantă, cu o temă care nu poate fi tratată cu superficialitate nici de către putere, nici de către opoziţie, că există necesitatea şi opoziţia resimte necesitatea de a-şi explica acest demers parlamentar şi politic, credem că cele zece secunde alocate devin totalmente insuficiente.

Dacă însumăm minutele alocate puterii - şi când spun putere mă refer nu numai la grupurile parlamentare care fac parte din acest segment politic, dar mă refer şi la timpul alocat Guvernului, care, evident, susţine aceeaşi partitură în plenul Camerei Deputaţilor -, vom constata o diferenţă discriminatorie între putere şi opoziţie. Puterii îi sunt alocate 120 de minute, în timp ce opoziţiei, 20 de minute.

Mi se pare, domnule preşedinte şi stimaţi colegi, şi nu înţeleg reacţia unora, şi în special a dumneavoastră, domnule profesor, mi se pare totalmente lipsită de democraţie, dacă vreţi, o asemenea atitudine. Sigur, noi putem, în ultimă instanţă, chiar să citim moţiunea şi să n-o mai dezbatem, dacă asta doriţi, dar nu mi se pare firesc ca în Parlament să administraţi un asemenea tratament opoziţiei.

De aceea, vă rog, domnule preşedinte, să supuneţi votului dumneavoastră, votului plenului Camerei, majorarea timpilor alocaţi unui deputat de la zece secunde la 20 de secunde.

Vă mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Am înţeles. Deci, până la urmă, dumneavoastră vreţi aşa: "să se păstreze, recunosc, dar să se modifice p-ici, pi colea, prin punctele esenţiale". Domnul vicepreşedinte, deci, ca să înţeleg. Aţi spus că 70 de minute la putere şi 30 la opoziţie nu e bine. Dar spuneţi aşa: să facem în aşa fel încât să trecem de la 10 secunde la 20, adică să modificăm "p-ici, pi colea, prin punctele esenţiale", ca să fie bine.

Supun la vot imediat. Daţi-mi voie să supun la vot. Eu am înţeles, de la 10 secunde la 20, ce aţi spus şi în Biroul permanent.

Uite, l-aţi enervat şi pe domnul Mircea Toader, care deja a început să dea din mână. Să ştiţi că datul din mână numai la olteni e valabil. Numai noi, oltenii, avem dreptul. Bun.

Dragi colegi, propunerea domnului vicepreşedinte Ioan Oltean, din partea Grupului parlamentar al PDL, este aceea de a mări numărul de secunde alocate unui parlamentar, de la 10 la 20.

Conform Regulamentului, eu trebuie să supun decizia Biroului permanent prima dată. Dacă aceasta nu este acceptată, merg pe varianta dumneavoastră. Ştiţi care este procedura.

Vreţi amendamentul dumneavoastră, vreţi obiecţia dumneavoastră? Am înţeles.

Dragi colegi,

Eu am spus întotdeauna că memoria domnului Oltean este scurtă de la o săptămână la alta. Săptămâna trecută era o altă cutumă pe care am stabilit-o, acum o schimbăm. Nu e nicio problemă.

Propunerea Grupului parlamentar al PDL, 20 de secunde pentru fiecare deputat pentru dezbaterea moţiunii simple.

O să vă rog frumos să vă pregătiţi cartelele pentru a începe votul.

O să-l rog frumos şi pe domnul Silaghi, şi pe domnul Nica Ciprian. Domnul deputat Nica Ciprian, votăm. Dacă v-ar face plăcere să votaţi şi dumneavoastră cu noi alături, ar fi o chestie extraordinară. Dacă nu, vă mulţumesc anticipat. Şi pentru domnul deputat Cosma este aceeaşi rugăminte.

Să înceapă votul.

Mulţumesc.

61 de voturi pentru, zero abţineri, 143 împotrivă.

Propunerea dumneavoastră, domnule vicepreşedinte, nu a trecut.

Atunci mergem pe varianta iniţială. Vă reamintesc, moţiunea simplă este citită de către un semnatar. Guvernul are 50 de minute pentru dezbateri, 10 secunde pentru fiecare deputat. Timpul maxim alocat grupurilor politice parlamentare, 70 de minute: 27, PSD, 17, PNL, 9, PDL, 8, PP-DD, 3, UDMR, 3, minorităţile naţionale, 3, Partidul Conservator.

Obiecţia a fost respinsă.

Supun votului această propunere. Să înceapă votul.

Vă mulţumesc foarte mult.

156 pentru, 4 abţineri, 53 împotrivă.

Cu majoritatea voturilor, propunerea a fost aprobată.

Conform prevederilor Regulamentului, întreb dacă e cineva dintre semnatari care-şi retrage semnătura de pe moţiunea simplă. Nu.

Înainte de a începe dezbaterea, o să-mi daţi voie să urez la mulţi ani astăzi celor trei colegi care sunt născuţi pe 4 martie: domnul deputat Rusu Valentin de la PNL, domnul deputat Vasile Gudu de la PDL şi domnul deputat Lucian Militaru de la PDL.

La mulţi ani colegilor mei!

Din partea Grupului parlamentar al PDL cine va citi moţiunea? Doamna deputat Andreea Paul.

Doamnă deputat, aveţi cuvântul.

Doamna Maria-Andreea Paul:

Bună ziua!

Şi la mulţi ani colegelor mele!

Astăzi prezentăm în faţa plenului Camerei Deputaţilor Moţiunea "Oltchim - Guvernul Ponta - fabrică de şomeri".

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Domnule ministru al economiei,

Uniunea Social Liberală a venit la putere prin Ponta şi a rămas la putere promiţând românilor că necazurile lor, oricare ar fi ele, se vor sfârşi. A fost o promisiune făcută fiecărui român şi o promisiune pe care USL deja a călcat-o în picioare pentru destui români. Nu există însă români mai batjocoriţi şi mai umiliţi în cele aproape zece luni de guvernare USL decât muncitorii de la Oltchim.

Din vina guvernelor Ponta 1 şi Ponta 2, România are astăzi un caz Oltchim. Iar acest caz este radiografia perfectă a acestei guvernări: toată incompetenţa, toată demagogia, toată neglijenţa şi tot cinismul USL sunt perfect ilustrate de involuţia gravă a acestui important combinat petrochimic românesc. Cazul Oltchim este simbolul guvernării USL, al guvernării bazate pe minciună şi amăgire, iar pericolul major este ca acesta să molipsească întreaga economie.

Cu siguranţă, problemele Oltchim nu au început în luna mai 2012. Ceea ce s-a întâmplat însă de atunci încoace le-a adâncit ireversibil.

Una dintre rădăcinile răului de la Oltchim - alături de care îl găsim pe Victor Ponta, chiar dacă într-o poziţie mai mică decât cea de azi - este decizia total greşită, lipsită de viziune, dăunătoare, din 2003, a privatizării Arpechim împreună cu Petrom. Arpechim era principala sursă de materie primă pentru Oltchim: 70% din producţia Oltchim depindea de rafinăria şi activităţile de petrochimie de la Arpechim Piteşti, cu care combinatul din Râmnicu Vâlcea este conectat prin conducte.

Victor Ponta, secretar de stat şi şeful Corpului de Control al Guvernului la acea vreme, nu a anchetat în niciun fel această tranzacţie, realizată fără avizul CSAT şi asupra căreia au planat de la început suspiciuni serioase. Dacă s-ar fi aplecat asupra tranzacţiei, am fi avut probabil mai multe beneficii astăzi: pe lângă prevenirea problemelor actuale de la Oltchim...

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Vă cer permisiunea numai o secundă, doamnă deputat.

Doamna Maria-Andreea Paul:

Vă rog.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Îmi cer scuze că vă întrerup. O să îl rog pe domnul vicepreşedinte Miron Mitrea pentru câteva zeci de minute să ia loc în locul meu şi de aceea trebuie să anunţ.

Vă mulţumesc foarte mult pentru înţelegere.

Continuaţi.

Doamna Maria-Andreea Paul:

Reiau propoziţia cu permisiunea dumneavoastră.

Dacă s-ar fi aplecat asupra tranzacţiei, am fi avut probabil mai multe beneficii astăzi: pe lângă prevenirea problemelor actuale de la Oltchim dezavantajul evident al statului român dat de redevenţele îngheţate până în anul 2014, am fi avut poate şi preţuri mai scăzute la benzină şi motorină.

În paralel, la Oltchim are loc o majorare de capital, prin care sunt transformate în acţiuni datorii de circa 100 de milioane de euro ale combinatului faţă de AVAS, fără însă a se acorda drept de subscriere acţionarilor minoritari. Această a doua greşeală gravă în raport cu Oltchim va avea consecinţe ulterioare, iar la solicitarea acţionarilor minoritari instanţa de judecată anulează majorarea de capital, combinatul începând să acumuleze datorii. În timpul guvernării Tăriceanu are loc reducerea capitalului social la Oltchim, operaţiune al cărei efect este creşterea participaţiei acţionarului minoritar german PCC de la 2% la 17%. Un acţionar minoritar ostil capătă astfel putere substanţială şi va folosi această putere împotriva Oltchim şi a intereselor industriei petrochimice româneşti. Mai mult decât atât, reclamă România la Comisia Europeană şi blochează achiziţia Arpechim de către Oltchim.

Prostiile la guvernare se plătesc, iar prostiile guvernelor Năstase şi Tăriceanu ajung să coste scump România, chiar dacă rămân departe de costul uriaş al prostiilor recente ale Guvernului Ponta.

Preţurile materiilor prime, provenite de la Arpechim, cresc dramatic la câţiva ani după privatizarea Petrom, în timp ce criza economică începută la sfârşitul lui 2007 reduce cererea şi preţurile la produsele finite ale Oltchim. Combinatul acumulează datorii către Arpechim, iar OMV decide, în cele din urmă, în noiembrie 2008, să închidă producţia de la Arpechim, lipsind Oltchim de materia primă necesară.

Întregul an 2008 este marcat de probleme serioase la Oltchim, însă Guvernul acelei perioade nu avea ochi pentru ele. Pentru PNL economia duduia, deci nu necesita probabil prea multă atenţie, iar aliaţii săi din PSD erau ocupaţi să-i forţeze mâna premierului Tăriceanu pentru a smulge constant fonduri destinate clientelei PSD-iste din administraţia locală. Datoriile Oltchim au crescut enorm în 2008, ajungând la finalul anului la suma de 1,62 miliarde lei (cu peste 60% faţă de nivelul datoriilor de la sfârşitul anului 2007). Dintr-o companie care făcuse profit cu câţiva ani în urmă, 2005 şi 2006, Oltchim ajunge la datorii de sute de milioane de euro. În aceste condiţii, băncile creditoare devin mai severe şi solicită garanţii sporite şi dobânzi mai mari. Dacă în anul 2007 cheltuielile Oltchim cu dobânzile erau de 51 milioane lei, în 2011 ele au ajuns la 105 milioane lei.

Doamnelor şi domnilor,

În perioada guvernării PDL s-au făcut eforturi serioase pentru rezolvarea situaţiei combinatului. Vorbim în primul rând de preluarea de către Oltchim a Platformei petrochimice de la Arpechim, de la Petrom: la începutul anului 2010 tranzacţia se perfectează pentru un preţ de 60 de milioane de euro. Oltchim şi Arpechim primesc astfel o şansă. În paralel, pentru a recâştiga controlul şi a scăpa de şicanele acţionarului minoritar ostil, Guvernul demarează procedura de conversie a datoriilor statului şi principalilor creditori în acţiuni şi cere avizul Comisiei Europene. Combinatul funcţionează în continuare în pierdere, dar locurile de muncă sunt menţinute şi lucrurile avansează în direcţia corectă: privatizarea integrată.

În 2011, Guvernul PDL a încheiat un contract de consultanţă cu societatea Pricewaterhouse Coopers în vederea privatizării Oltchim. Consultantul a pus la dispoziţia Guvernului o strategie de privatizare cu următoarele recomandări de bază:

- investitor strategic pentru privatizare;

- conversie prealabilă obligatorie a creanţei AVAS în acţiuni;

- integrarea rafinăriei Arpechim în procesul de privatizare (cu implicarea statului pentru preluarea prin negociere de la OMV Petrom);

şi două etape de privatizare:

a) depunerea de oferte publice neangajante în prima etapă;

b) licitaţia cu oferte în plic.

Aceasta era calea corectă pentru privatizare, iar respectarea acestor etape era esenţială pentru a fi asigurat un proces de privatizare serios, transparent şi de succes. Guvernarea PDL se angajase pe acest drum: s-a publicat anunţul privind condiţiile de depunere a ofertei publice neangajante, iar până la termenul-limită din luna aprilie au fost depuse patru oferte, serioase. Existau deci toate premisele pentru reuşita privatizării, mai ales că, în luna martie 2012, Comisia Europeană aprobase conversia creanţei AVAS în acţiuni.

Stimaţi colegi,

Instalarea USL la putere şi venirea domnului Victor Ponta la Palatul Victoria a întrerupt brutal acest parcurs, Guvernul USL bătându-şi joc de toate progresele făcute până atunci. În loc să ia lucrurile din punctul în care au fost lăsate de guvernarea PDL, în aprilie 2012, Guvernul Ponta lasă baltă Oltchimul. Secretarul de stat Nicolae Rotileanu, consilierul personal al ministrului Economiei Mihai Şaptefraţi şi directorul Direcţiei Juridice Toma Costreie - apropiaţi ai ministrului economiei de la acea vreme, Daniel Chiţoiu - au refuzat să participe la orice şedinţă a Consiliului de Administraţie al Oltchim, iar în termen de o lună şi-au depus demisiile din calitatea de membru ai acestui consiliu. Au boicotat deliberat şedinţele de consiliu la Oltchim. Oare de ce?

Guvernul Ponta, după ce a aruncat în aer calendarul privatizării, pare a semnala întoarcerea la normalitate prin adoptarea, în data de 7 august 2012, a unui memorandum în care preia integral strategia de privatizare recomandată de societatea Pricewaterhouse Coopers. Luciditatea avea să ţină însă foarte puţin, fiindcă un nou memorandum al guvernului - adoptat la două săptămâni distanţă, pe 23 august 2012 - schimbă radical strategia de privatizare. Şi incompetent, şi prost sfătuit, şi total dezinteresat, premierul Ponta îşi pune semnătura pe o "soluţie atipică", aşa cum descrie noul memorandum ceea ce la scurt timp avea să devină catastrofa teleprivatizării Oltchim.

Nici până astăzi nu am primit o explicaţie despre schimbarea de strategie care a provocat eşecul răsunător al privatizării. Care au fost argumentele domnilor Victor Ponta, Daniel Chiţoiu şi Remus Vulpescu prin care să se justifice renunţarea la conversia creanţei AVAS în acţiuni - obţinută atât de greu de guvernarea PDL - şi devierea gravă de la strategia de privatizare propusă de consultanţi, prin care Oltchimul primea cea mai bună şansă posibilă pentru privatizare şi care, culmea, fusese iniţial acceptată de Guvernul Ponta? Vă rugăm, domnilor de la USL, să nu ne fluturaţi povestea cu presiunile FMI. Dacă FMI v-a cerut să faceţi lucruri proaste, domnule Ponta, ar fi trebuit să refuzaţi. Credem însă că această prostie vă aparţine, e originală, e neplagiată!

Totul a fost ghidonat doar pentru a obţine capital electoral, nicidecum capitalul necesar funcţionării combinatului şi salvării locurilor de muncă.

Lunile verii trecute au fost luni negre pentru Oltchim, în care lucrurile s-au degradat accelerat: Electrica S.A. opreşte furnizarea energiei electrice şi combinatul îşi opreşte activitatea din cauza datoriilor mari. Se propune un plan de eşalonare a datoriilor în trei variante, dar niciuna nu este acceptată de Ministerul Economiei. Vechea conducere îşi dă demisia, gest care semnalează impasul grav în care se găsea Oltchimul, care va ajunge la finalul anului 2012 să acumuleze datorii de circa 800 de milioane de euro.

În această situaţie extrem de dificilă, are loc cel mai cinic moment din istoria privatizărilor româneşti: circul sinistru al tele-privatizării "pe persoană fizică". Din nepricepere, din interes electoral sau din ambele, privatizarea Oltchim e demarată în pripă, prin scoaterea la vânzare a acţiunilor şi a celor două creanţe, creanţa Electrica şi AVAS. Greşeală gravă, care a complicat procesul privatizării, a împuţinat numărul ofertanţilor şi a dus la oferte parţiale: un ofertant a licitat pentru acţiuni şi creanţe la pachet, altul a licitat pentru acţiuni şi pentru creanţa Electrica, iar ceilalţi doi doar pentru acţiuni.

Greşeala cea mai mare a fost însă lipsa oricărui filtru serios pentru participarea la această licitaţie. Se putea înscrie practic oricine şi doar o lacună de informare a făcut probabil să nu se prezinte la licitaţia pentru Oltchim şi un oarecare cântăreţ de manele, vreun fotbalist aflat în căutare de fani sau vreuna dintre tinerele din corpul de manechine al primarului Radu Mazăre. În mod cu totul previzibil, investitorii serioşi, precum compania TISE, s-au ţinut deoparte de acest circ penibil. Niciunul din cei patru ofertanţi iniţiali serioşi nu s-a prezentat.

Aşa s-a pregătit, doamnelor şi domnilor, momentul în care se decidea destinul uneia dintre cele mai mari companii din proprietatea statului român şi a celor 3.297 de muncitori angajaţi acolo.

Cu toate aceste probleme grave de pregătire, licitaţia a primit undă verde din partea premierului Victor Ponta şi a fost organizată de Oficiul Participaţiilor Statului şi Privatizării în Industrie. Evident, a fost o bombă de presă extraordinară, aşa că ce mai contează, stimaţi guvernanţi, că a fost şi un eşec economic absolut şi o bătaie de joc uriaşă la adresa muncitorilor de la combinat! Circul a fost livrat în cantitatea corespunzătoare, senzaţionalul Dan Diaconescu a licitat şi a câştigat în direct, primind felicitările DJ-ului Remus Vulpescu şi fiind asigurat că Guvernul României aşteaptă cu toată încrederea cele 45 de milioane de euro promise. Guvernul USL şi-a bătut joc în direct de câteva mii de angajaţi ai Oltchim şi, indirect, de 20 de milioane de români care au asistat uluiţi la cacealmaua organizată de o instituţie pretins serioasă.

Ratarea privatizării Oltchim a lăsat România cu credibilitatea ruinată, pentru că a încercat să vândă un combinat la tarabă. Fondul Monetar Internaţional, Comisia Europeană şi Banca Mondială au putut constata că Guvernul României nu e în stare să asigure condiţii minime pentru o licitaţie decentă; o asemenea lipsă de profesionalism e foarte probabil unică în Europa.

Iată cum guvernarea Ponta, mergând pe urma guvernărilor mai vechi Năstase şi Tăriceanu, a condus Oltchim spre dezastru. Vina USL nu este însă doar nepriceperea cu care a gestionat situaţia Oltchim. Guvernul USL se face vinovat de cinism şi demagogie, pentru amăgirea celor 3.297 de angajaţi cărora le-a promis că va găsi soluţii pentru ei. USL s-a folosit fără scrupule de disperarea angajaţilor de la Oltchim în campania electorală. Guvernul USL s-a jucat cu soarta a 3.297 de oameni, cărora le-a dat speranţe, apoi i-a adus în pragul disperării şi pe care acum îi acuză cu cinism că sperie investitorii cu nemulţumirile lor.

Stimaţi colegi,

Prezintă interes pentru această moţiune să trecem în revistă manifestările de demagogie şi cinism ale guvernării USL, manifestări care au însoţit prăbuşirea Oltchim.

Licitaţia de privatizare a Oltchim a stat sub semnul unei minciuni sfruntate marca Victor Ponta. În septembrie 2012, în şedinţă de guvern, primul-ministru îşi lua un angajament ferm în faţa întregii ţări: "Ministrul Chiţoiu răspunde cu capul, viaţa şi tot pentru privatizarea Oltchim", asigura premierul la acea vreme. Privatizarea a eşuat, dar singurii care au suferit consecinţele au fost angajaţii Oltchim. Ministrul Chiţoiu nu doar că nu şi-a pierdut funcţia din Guvernul Ponta 1, dar a fost chiar răsplătit cu un minister nou în Guvernul Ponta 2. Primul-ministru ne-a condamnat să beneficiem de "expertiza" domnului Chiţoiu încă patru ani de acum încolo. Premiat a fost şi preşedintele OPSPI, disc-jockey-ul Remus Vulpescu. După ce şi-a dat demisia din acea funcţie, el a fost numit consilier al ministrului Daniel Chiţoiu. Administraţia publică nu se poate lipsi, se pare, de serviciile nepreţuite ale unui asemenea entertainer.

Apariţia unui mare investitor la Oltchim a fost încă un balon de săpun produs de USL. Primul-ministru şi ministrul economiei dădeau ca sigură venirea unui investitor strategic, lăsând să se înţeleagă că ar putea fi vorba chiar de compania rusă TISE, care îşi manifestase interesul pentru Oltchim. Aceşti investitori au fost puşi pe fugă şi nu ştim dacă vor mai reveni vreodată.

După ratarea privatizării, Guvernul Ponta a promis un plan nou de salvare a Oltchim: "Guvernul îşi asumă responsabilitatea pentru repornirea activităţii la Oltchim, salvarea locurilor de muncă şi pregătirea, în condiţii mult diferite şi mult îmbunătăţite, a unei noi proceduri de privatizare", spunea Victor Ponta în octombrie 2012. Era campanie electorală şi nicio minciună nu a fost cruţată de Guvernul Ponta. Eforturile pentru salvarea locurilor de muncă au rămas vorbe goale, sloganuri de campanie. De-abia acum, în februarie 2013, după alegeri, primul-ministru îşi recunoaşte neputinţa: "Oltchim nu va fi revitalizată la dimensiunea de 3.000 angajaţi."

Victor Ponta nu şi-a făcut timp să vină la Oltchim vreme de şapte luni, cu toate că a fost invitat permanent.

Tot în campanie, USL a vorbit despre funcţionarea combinatului la o capacitate de 65% până la mijlocul lunii decembrie, aşa încât Oltchim să obţină profit. Dar au trecut alegerile şi s-a şters totul cu buretele. Guvernul USL a dat iluzia angajaţilor Oltchim că se ocupă de soarta lor. De fapt, Guvernul se ocupa doar de propria soartă: avea nişte alegeri de câştigat şi a decis că minciuna e cea mai simplă cale pentru a susţine acel efort electoral.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Vedem astăzi, cât se poate de limpede, ce s-a ales din toate "bunele intenţii" ale Guvernului Ponta de dinainte de alegeri. Situaţia combinatului Oltchim a mers din rău în mai rău, iar lovitura finală va fi dată în curând - insolvenţa şi lichidarea. Avem de-a face cu un tablou cu adevărat dramatic la Oltchim:

- ajutorul de stat pentru combinat rămâne incert în aşteptarea avizului de la Comisia Europeană;

- Oltchim este ameninţat din nou cu sistarea alimentării cu energie electrică;

- producţia s-a oprit, iar angajaţii fac greva foamei ca să-şi primească drepturile promise.

Practic, Guvernul USL a stins lumina la Oltchim. Insolvenţa, despre care cei din Guvernul USL nu au vorbit nicio clipă înainte de alegeri, este modul în care Guvernul se spală pe mâini de problema Oltchim şi de drama miilor de angajaţi.

Iar în toată această situaţie, ministrul Varujan Vosganian nu uită să-i acuze, cu cinism, pe angajaţii care protestează pentru drepturile lor că sperie investitorii. Câtă ipocrizie din partea Guvernului, unicul vinovat pentru îndepărtarea investitorilor de Oltchim!

Acum, la Oltchim, instalaţiile funcţionează cu intermitenţe, iar întreruperea completă a alimentării cu energie electrică pune în pericol siguranţa tuturor instalaţiilor.

Cele 65 de procente de funcţionare a combinatului promise, ce este drept, în campanie electorală, nu sunt de fapt nici măcar 5. De la instalarea unei noi conduceri la Oltchim nu s-a depăşit nici măcar într-o zi asigurarea a 5% din capacitatea combinatului.

Programul de restructurare judiciară, pus la cale de administratorul Gheorghe Piperea, ne arată că 75% din creanţele deţinute de AVAS vor fi şterse. Astfel, companii de stat, private şi statul român, deci fiecare cetăţean, vor fi păgubiţi cu 600 de milioane de euro. Acţionarul minoritar este cel care conduce acum ostilităţile la Oltchim, iar Guvernul Ponta tolerează această situaţie.

Ce se întâmplă între timp cu cei 3.297 de salariaţi? Fac greva foamei şi sunt jigniţi de ministrul economiei şi Victor Ponta, cu un cinism rar şi criminal. Oamenii de la Oltchim nu au primit nici lichidarea pe luna decembrie 2012 - 4,6 milioane lei, nici avansul pe luna ianuarie 2013 - 2,5 milioane de lei.

Doamnelor şi domnilor,

Ţinând cont de toate cele de mai sus, Grupul parlamentar al Partidului Democrat Liberal din Camera Deputaţilor cere următoarele:

• Asumarea răspunderii pentru situaţia combinatului Oltchim de către cei doi miniştri incompetenţi - Daniel Chiţoiu, groparul Oltchim, şi Varujan Vosganian, ministrul fără nicio soluţie.
• Scuze publice din partea premierului Victor Ponta către salariaţii de la Oltchim pentru minciunile şi cinismul guvernului în relaţia cu Oltchim.
• Prezentarea rapidă a planului de redresare/privatizare a combinatului Oltchim. Angajaţii Oltchim au dreptul să ştie ce li se pregăteşte.
• Demararea unei ofensive externe pentru atragerea unor investitori serioşi, care să continue şi să dezvolte activitatea Oltchim, care să creeze şi să păstreze locurile de muncă în regiune.
• Prezentarea viziunii Guvernului asupra privatizărilor care urmează a fi demarate, având în vedere dosarul negativ al PSD în acest domeniu. Să nu uităm că grupul rus Mechel tocmai a vândut toate combinatele deţinute în România pentru 52 de euro. Tragerea concluziilor de rigoare din eşecul Oltchim şi atenţie mult sporită pentru procesul de privatizare al CFR Marfă.

Vă mulţumesc. (Aplauze.)

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Mulţumesc, doamnă deputat.

Îl invit la microfon acum pe domnul ministru Varujan Vosganian să prezinte punctul de vedere al Guvernului.

Domnule ministru, aveţi microfonul.

Domnul Varujan Vosganian (ministrul economiei):

Domnilor preşedinţi,

Doamnelor şi domnilor parlamentari,

Dragi români,

Moţiunea pe care o dezbatem astăzi poate fi considerată mai degrabă un eseu despre responsabilitate. Reuşit în felul său, dacă socotim că el poate fi un pilduitor obiect de studiu pentru cei care vor dori să afle modul în care guvernele Boc şi Ungureanu şi Partidul Democrat care le-a susţinut au îmbinat lipsa de responsabilitate cu fuga de responsabilitate şi, nu se putea altfel, cu transferul de responsabilitate.

Moţiunea aceasta este o tentativă de a stabili cauzele şi responsabilităţile pentru starea în care se află Oltchim SA. Moţiunea se referă la posibile responsabilităţi ale guvernanţilor din perioada 2003-2008 şi cele începând cu a doua jumătate a anului 2012. Perioada cuprinsă între ianuarie 2009 şi mai 2012 lipseşte cu desăvârşire.

Vă mărturisesc că împărtăşesc acest punct de vedere. Şi mie mi-ar fi plăcut ca din istoria României să lipsească această perioadă tristă. (Aplauze.)

Şi mie mi-ar fi plăcut ca atunci când USL preia guvernarea, să avem o datorie publică de 13% din PIB, cum era în 2008, una dintre cele mai mici din Uniunea Europeană, şi nu de 36% din PIB, cum era în mai 2012. Şi mie mi-ar fi plăcut să pornim de la o bază de 140 de miliarde de euro, nivelul PIB din 2008, şi nu să pierdem în ultimii 3 ani şi jumătate, din cauza felului în care aţi administrat România, alte 40 de miliarde de euro. Şi mie mi-ar fi plăcut să avem o taxă pe valoarea adăugată de 19% şi contribuţii de 39,5%, cât erau când le-aţi preluat în 2008, şi nu o taxă pe valoarea adăugată de 24% şi contribuţii de 44,5% cât sunt astăzi.

Şi mie mi-ar fi plăcut să guvernăm împreună cu românii încrezători şi cu veniturile în creştere şi nu să trebuiască întâi şi întâi să le aducem salariile şi pensiile la un nivel suportabil. Mi-ar fi plăcut să preluăm o ştafetă izbânditoare, să nu trebuiască să facem eforturi uriaşe pentru a repara o economie vlăguită şi o imagine ştirbită a unei guvernări care a redus cumulat în 3 ani şi jumătate produsul intern brut cu 40 de miliarde de euro, urcând în acelaşi timp datoria publică cu 30 de miliarde de euro. Deci, o diferenţă totală de 70 de miliarde de euro. Guvernare care, prin indecenţa şi ostentaţia ei, a scos lumea în stradă, scoţând din răbdări poporul român care, ştiţi bine, are mari resurse în această privinţă. Poporul român care vă priveşte cu indignare civică şi care v-a arătat, de câte ori a fost chemat la vot în anul 2012, unde vă e locul câtă vreme nu ştiţi să-l respectaţi.

Titlul moţiunii arată limpede că semnatarii se joacă cu vorbele, tot aşa cum s-au jucat în ultimii ani cu politica. Potrivit titlului, Guvernul Ponta este o fabrică de şomeri. Nu ştiu ce cifre au avut în vedere semnatarii moţiunii, dar având în vedere că prima semnătură a moţiunii aparţine însăşi doamnei deputat Roberta Alma Anastase, cunoscută specialistă în aritmetică neeuclidiană, orice concluzie pare posibilă. (Aplauze.)

Eu însă vă ofer datele Institutului de Statistică şi ale Comisiei Naţionale de Prognoză. Potrivit acestora... (Rumoare, vociferări.)

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Domnilor, vă rog frumos să... vă rog frumos, domnule deputat, să păstraţi liniştea în sală.

Domnul Varujan Vosganian:

Domnule deputat, din două una. Ori nu vă număraţi printre semnatari ori nu ştiţi ce aţi semnat. Moţiunea începe cu acest titlu. Ori nu vă număraţi printre semnatari ori nu ştiţi ce aţi semnat.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Domnule deputat, vă rog să păstraţi liniştea în sală.

Domnul Varujan Vosganian:

Potrivit institutelor respective, numărul mediu de salariaţi din economie a scăzut, în perioada 2008-2011 a guvernării Boc, de la 5,05 milioane de persoane la 4,34 de milioane. Aşadar, semnatarii moţiunii care ne dau acum lecţii de ocupare a forţei de muncă au pierdut într-o guvernare de 3 ani şi jumătate 700 de mii de locuri de muncă. În timpul guvernării PDL un român din 7 şi-a pierdut serviciul.

Potrivit aceloraşi institute, decembrie 2012 faţă de decembrie 2011 aduce un plus de 140 de mii de locuri de muncă. Păi, dacă Guvernul USL care aduce în plus 140 de mii de locuri de muncă e o fabrică, dumneavoastră, în ce priveşte reducerea de locuri de muncă, probabil că sunteţi un adevărat Cernobîl. (Aplauze.) Mi-aş fi dorit, într-adevăr, ca efectele devastatoare ale celor 3 ani şi jumătate să nu fi existat pentru Oltchim.

Din păcate, în fiecare din anii 2009 - 2011 Oltchim a înregistrat pierderi, iar la sfârşitul anului 2011 activul net raportat avea o valoare negativă de 827 de milioane de lei. Conform balanţei, la 31.05.2012, când dumneavoastră aţi predat ştafeta, datoriile societăţii se ridicau la 2,6 miliarde de lei, la care, dacă adăugăm dobânzile calculate de AVAS, datoria totală s-a ridicat la 3,2 miliarde de lei. Ceea ce înseamnă faţă de 2008 dublarea datoriilor Oltchim. Iată cum în textul moţiunii semnatarii înţeleg faptul că guvernarea Boc-Ungureanu şi-a făcut datoria. Dacă a dubla datoriile este un fel de a-ţi face datoria, pe noi vă rugăm să ne scuzaţi de aici înainte.

Toate aceste aspecte indică o situaţie financiară foarte gravă, situaţie care făcea Oltchim vulnerabil faţă de creditori şi puţin neatractiv faţă de investitori. Practic, în 2010 şi 2011, Oltchim s-a aflat în risc de faliment iminent, având un grad mare de îndatorare şi capitaluri proprii negative. Aceasta este, aşadar, situaţia în care guvernele PDL au preluat, au predat guvernarea şi implicit Combinatul Oltchim.

Situaţia combinatului s-a agravat şi din cauza unor erori de natură managerială, comise de un management protejat politic. Oltchim a realizat în 2010-2011 o serie de investiţii cu grad redus de performanţă care au avut nevoie de un efort financiar substanţial, fără a avea perspectiva de recuperare. Începând cu ianuarie 2010 Oltchim a derulat un program investiţional, declarat de mare amploare, în scopul repornirii pirolizei de la Arpechim. Obiectivul a fost pe jumătate îndeplinit, în sensul că cheltuielile au fost făcute, dar piroliza n-a pornit niciodată. Totalul pierderilor generate de această decizie este deci, ţineţi-vă bine, 106 milioane de euro care n-au produs absolut nimic. Ca să nu mai vorbim de faptul că odată cu Arpechim, au fost preluaţi peste 500 de salariaţi care presupun costuri anuale de câteva zeci de milioane de lei, fără ca ei să fie implicaţi în activităţi productive.

Politica salarială a fost dezastruoasă. În perioada 2009-2012 totalul veniturilor a scăzut de la 1,1 miliarde lei la 800 de milioane de lei. În acest timp costurile salariale au urcat de la 111 milioane la 154 de milioane de lei, adică cu aproape 40%, ducând la un cost mediu pe salariat de 3900 de lei. Pentru a vedea consecinţele politice manageriale dezastruoase ale Oltchim e destul să facem comparaţie între producţia anului 2008, pe care îl incriminaţi, de 2 miliarde de lei, şi 2012, consecinţa politicilor dumneavoastră, de abia 810 milioane de lei, adică la doar 40 la sută.

Tendinţa de a strânge, pur şi simplu, în chingi prin politica de marketing, furnizorii fiind în acelaşi timp şi clienţi, a dus la lipsa finanţării activităţilor curente. În aceste condiţii, Oltchim a fost nevoit, pentru a obţine surse de finanţare, să-şi ipotecheze practic toate activele.

În acest moment, Oltchim nu este doar înglodat în datorii până peste cap, cu capitaluri proprii negative de sute de milioane de euro, dar este atât de ipotecat, încât doar păsările care zburau pe cerul Oltchimului au scăpat de disperarea conducerii de a ipoteca într-una pentru a obţine bani.

Într-adevăr, dumneavoastră aţi încercat să privatizaţi, spuneţi şi colegilor noştri, spuneţi şi salariaţilor de la Oltchim şi întregii Românii că aţi amânat termenele permanent şi că, în ciuda angajamentelor repetate, guvernele dumneavoastră Boc şi Ungureanu nu parcurseseră la sfârşitul lunii aprilie 2012 decât etapa ofertelor neangajante din întregul proces de privatizare. Şi noi şi astăzi, în faţa Comisiei Europene tragem ponoasele lipsei de decizie şi lipsei de respect faţă de cuvântul dat de care aţi dat dovadă.

Iniţiatorii moţiunii susţin că n-am reuşit să facem conversia creanţelor în datorii, pentru că avem un acţionar minoritar care blochează. Ei bine, am să vă spun acum ceva ce n-o să vă creadă urechilor, şi care, după părerea mea, ar fi trebuit să-i hotărască pe semnatarii moţiunii să-şi retragă moţiunea, până când nu se fac cu totul de râs. În moţiune, ei acuză Guvernul Tăriceanu că a fost nevoit să reducă capitalul social şi astfel PCC a urcat de la 2 la sută la 17 la sută. Comisia Europeană a cerut acest lucru.

Am găsit pe site-ul Comisiei Europene aceeaşi istorie povestită însă aşa cum a fost, adică din perspectiva procedurilor europene. Ţineţi-vă bine, dragii mei. Citez integral: "În luna aprilie 2008 unul dintre acţionarii minoritari ai SC Oltchim SA, respectiv firma germană PCC, a depus la Comisia Europeană şi la Parlamentul European o plângere privind ajutorul de stat ilegal acordat de statul român Societăţii comerciale Oltchim SA, aferent transformării în acţiuni a creanţei deţinute de AVAS." Acum urmează bomba: "Petiţia este susţinută de PDL prin europarlamentarul Nicolae Vlad Popa." (Aplauze, rumoare.) Vă mulţumesc, dragii mei, hârtia vă stă la dispoziţie, aveţi încă timp să retrageţi această moţiune. Guvernul PDL a fost tot timpul conştient de aceste lucruri.

În 3 iunie 2009 a elaborat un program de conversie a acţiunilor, de acordare a unor garanţii de 340 de milioane de euro pe termen lung şi acordarea unei garanţii de 50 de milioane de euro de la Eximbank. Şi de data asta lucrurile au fost făcute pe jumătate. Adică acolo unde trebuiau să vină venituri, nu s-au mai făcut, dar cheltuielile s-au făcut şi din tot acest program, singurul lucru făcut a fost garanţia de 50 de milioane de euro pentru cumpărarea Arpechim Piteşti. Ruptă de celelalte măsuri, aceasta s-a pervertit ca fiind principala cauză, până la urmă, a insolvenţei Oltchim.

Îmi pare rău că trebuie să v-o spun, dar fără o strategie de investiţii pe termen lung, cu aprobarea în fiecare an a bugetelor Oltchim cu excedent, închizând ochii la faptul că Oltchim nu contabiliza pierderile anilor trecuţi, dumneavoastră aţi vândut iluzii salariaţilor din judeţele Vâlcea şi Argeş, minţindu-i an de an că Oltchim se va relansa, plătindu-le salarii promiţătoare, fără să vă gândiţi la deznodământul care, iată, din păcate, a venit.

Observaţi însă că în discursul meu n-am folosit deloc expresia, am folosit doar semnatarii moţiunii, nu şi autorii moţiunii. Căci din stil, pe care-l recunosc şi din alte note trimise de la Oltchim, am sentimentul că autorii reali ai moţiunii sunt foştii conducători de la Oltchim. Dacă v-aţi păstrat bunele relaţii pe care le-aţi avut cu dânşii, aş dori să vă rog, stimaţi semnatari membri ai PDL, să-i întrebaţi şi cum se face că printre administratorii firmelor furnizoare ale Oltchim, ca şi printre clienţii Oltchim se numărau atât managerii combinatului, cât şi neamurile acestora. Fraţi şi fii. Ba se mai strecura şi câte un lider de sindicat.

Şi pentru că tot deplângeţi demisia acestor domni şi consecinţele pe care le-a avut, aveţi bunătatea să ascultaţi un extras din Nota dată de Corpul de Control al Ministerului Economiei şi care a fost trimisă autorităţilor judiciare. Citez: "În urma acţiunilor de control întreprinse pentru identificarea cauzelor care au determinat situaţia financiară gravă cu care se confruntă Oltchim SA, au fost identificate o serie de măsuri manageriale menite să favorizeze, pe de o parte, transferarea profiturilor societăţii de stat către parteneri privaţi, majoritatea fiind în acelaşi timp şi furnizori şi clienţi şi, pe de altă parte, înstrăinarea patrimoniului întreprinderii către firme private, în special din categoria celor înfiinţate în paradisuri fiscale, străine, prin utilizare de inginerii financiare, despre care s-au conturat suspiciuni privind controlul lor de către fostul director general Constantin Roibu şi apropiaţii acestuia.

În privinţa metodelor folosite pentru externalizarea profiturilor, s-a procedat atât la valorificarea produselor realizate de către Oltchim SA la preţuri mai mici decât costul de producţie, cât şi achiziţionarea de materii prime de la aceiaşi clienţi la preţuri supraevaluate.

Controlul preliminar a confirmat existenţa relaţiilor comerciale preferenţiale cu firmele private controlate de fostul director general Roibu Constantin prin propria sa prezenţă sau prin intermediul membrilor familiei sale sau unor foşti angajaţi".

Aşadar, aveţi cu ce vă mândri, stimaţi semnatari ai moţiunii!

Doamnelor şi domnilor parlamentari,

Înţeleg că sunt unul dintre eroii acestei moţiuni, chiar dacă nu am avut niciodată până la începutul acestui an în responsabilitate directă Oltchimul. E drept că semnatarii moţiunii vorbesc despre mine doar la viitor, sugerând că n-am soluţii. Dacă pentru dânşii a îngloda Oltchim în datorii, a-l încorseta în ipoteci peste ipoteci, a arunca zeci de milioane de euro fără grija de a-i recupera şi a-l slei cu tot felul de căpuşe de familie, sunt soluţii, atunci, într-adevăr, eu soluţii din astea n-am! Dacă însă dorim o soluţie care să reducă povara financiară a datoriilor, să creeze o corelare între cheltuielile cu salariile şi capacităţile de producţie utilizate, să obţină finanţarea activităţilor curente şi s-o facă atractivă pentru privatizare, atunci iată care sunt soluţiile mele.

Am ales pentru salvarea combinatului metoda privatizării prin insolvenţă, cu care sperăm să fie de acord şi adunarea creditorilor. Semnatarii moţiunii, susţin că insolvenţa este modul în care guvernul se spală pe mâini de problema Oltchim şi de drama miilor de angajaţi. Ofer spre delectare, stimaţi semnatari ai moţiunii, lectura unui paragraf din Nota privind situaţia economico-financiară a Oltchim SA şi starea de insolvenţă a societăţii, semnată de întreaga conducere a societăţii, inclusiv directorul general Constantin Roibu.

Iată ce se spune în acest text negru pe alb. Citez: "Până în acest moment, consiliul de administraţie s-a abţinut de la declararea stării de insolvenţă, deşi starea de insolvenţă era prezumată încă din anul 2009 aşteptând efectele politicilor Guvernului României." Cum de n-aţi ştiut că Oltchim e într-un pericol permanent, că se află în stare de insolvenţă încă din anul 2009? Şi vă prefaceţi acum că ni l-aţi dat împodobit şi că noi l-am adus în această stare. De ce nu v-aţi grăbit cu această moţiune când domnul Boc era prim-ministru, dacă nu aveaţi somn de grija salariaţilor de la Oltchim, în mod sincer? Iată acestea sunt dovezile că Oltchim se zbătea încă de pe atunci în această stare.

Şi dacă cineva trebuie cu adevărat să-şi ceară scuze salariaţilor de la Oltchim, atunci acela nu e Victor Ponta, acela este, în primul rând, Emil Boc şi apoi Răzvan Ungureanu care, la rândul lui, a amânat procedurile cu care România se angajase la Comisia Europeană.

Declararea stării de insolvenţă a fost, cu excepţia semnatarilor moţiunii, acceptată de toată lumea ca fiind singura soluţie în situaţia dată, în care datoriile şi obligaţiile de mediu al Oltchim ajunseseră la incredibila sumă de un miliard de euro. Oricum, dacă n-am fi declarat noi starea de insolvenţă, cererea de insolvenţă din partea creditorilor era iminentă. Insolvenţa a permis ca măsurile de executare silită aflate în curs şi toate acţiunile judiciare să se suspende de drept. Furnizorii de servicii nu au dreptul să întrerupă temporar serviciile respective. Nu se mai calculează dobânzi, majorări şi penalităţi. Datoriile se pot reajusta, funcţie de activele societăţii. Se pot denunţa contractele căpuşă şi externalizările frauduloase, ceea ce, de altfel, administratorii judiciari au şi început să facă.

În aceste două luni, conducerea ministerului şi managementul societăţii au făcut eforturi considerabile ca în condiţiile lipsei de finanţare, să fie asigurată totuşi o funcţionare minimă a combinatului. Inventarierea tuturor ipotecilor a dus la identificarea unora care pot fi renegociate şi care s-au încheiat în dezavantaj clar pentru combinat.

Am demarat o astfel de negociere cu băncile creditoare pentru a obţine un nou împrumut care să permită funcţionarea la o capacitate crescută a Oltchim. În scurt timp va fi numit administratorul special şi se va negocia cu creditorii un contract pentru o formulă de management privat, singura care ar putea să redea încrederea partenerilor comerciali de a colabora iarăşi cu Oltchim.

Corespondenţa noastră cu Comisia Europeană, în vederea acordării unui ajutor de stat cumulat de 45 de milioane de euro, se loveşte de neîncrederea instituţiilor europene, generată de felul în care autorităţile române, cum am menţionat deja, şi-au încălcat în mod repetat angajamentele în ce priveşte Oltchim. Contactele noastre cu sindicatele, în ciuda aprecierii făcute de semnatarii moţiunii, au fost numeroase, bazate pe transparenţă şi pe respect. De când am devenit ministru al economiei, obligaţiile salariale au fost achitate cu promptitudine. Plata acestor obligaţii de natură salariată va fi condiţionată pe viitor de modul în care se va asigura utilizarea capacităţilor productive.

La jumătatea lunii martie, noua echipă managerială îşi va prelua atribuţiile. În toată această perioadă administratorii judiciari inventariază cauzele care au dus la declanşarea procedurii de insolvenţă. În data de 12 martie, administratorii judiciari vor prezenta un raport detaliat în legătură cu aceste cauze, precum şi stabilirea responsabilităţilor de natură civilă şi penală.

În luna aprilie va fi convocată adunarea creditorilor, cărora administratorii judiciari le vor prezenta planul de redresare şi care are în vedere salvarea Oltchim prin privatizare.

Organismele financiare internaţionale şi-au exprimat pesimismul în legătură cu şansele de supravieţuire ale Oltchim. Situaţia financiară este dezastruoasă. Instalaţiile necesită modernizări rapide şi achitarea obligaţiilor de mediu. Chiar şi în aceste condiţii, eu cred în şansele de redresare ale Oltchim.

Combinatul are capacităţi de producţie competitive. Dispune de piaţă de desfacere, iar rolul său economic şi social în comunitatea locală este covârşitor. Din păcate, situaţia sa financiară îl împiedică în acest moment să fie valorizat aşa cum merită.

Îmi pare bine că avem posibilitatea acestei dezbateri în Parlament, care să contribuie la buna informare a opinie publice în legătură cu istoricul, prezentul şi viitorul lui Oltchim SA.

Îmi pare însă rău că această dezbatere are loc abia acum şi sub incidenţa unei moţiuni demagogice şi tardive, ce ar fi trebuit să sancţioneze în fapt guvernările PDL, care prin nepăsare faţă de interesele combinatului şi ale comunităţii locale, ca şi prin privilegierea intereselor camarilei politice, au adus Oltchim în situaţia disperată în care se găseşte.

În speranţa că am adus suficiente argumente ca până şi semnatarii moţiunii să voteze împotriva ei, vă mulţumesc pentru atenţie. (Aplauze.)

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Mulţumesc, domnule ministru. Aţi consumat 23 de minute.

Dreptul la replică, îl înregistrăm, stimată doamnă, vă rog să-mi permiteţi şi vi-l dau, conform regulamentului, la sfârşitul dezbaterii. Ştiţi foarte bine, dreptul la replică se dă unul singur la fiecare la sfârşitul dezbaterilor. Aşa ştiu eu, dacă...

Procedură, sigur, vă rog. La procedură n-am o problemă.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Domnule preşedinte de şedinţă,

Vă rog să citiţi regulamentul şi să vedeţi că dreptul la replică să dă imediat. E adevărat, are un termen de 2 minute. Ăsta este dreptul meu, atâta timp cât ministrul care a vorbit până acum la microfon mi-a pronunţat numele. Şi e firesc, are o logică.

Da. Vă mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.

Domnule ministru, aţi avut o prestaţie lamentabilă. Aţi minţit încontinuu şi nu aţi vorbit deloc despre soluţii. Eu poate nu ştiu să număr, dar nici nu pretind să ştiu, dumneavoastră, în schimb, pretindeţi că sunteţi... (Vociferări.)

Dumneavoastră, domnule ministru, în schimb, pretindeţi că sunteţi ministru al acestei ţări şi nu observaţi un lucru elementar, faptul că economia sub dumneavoastră se prăbuşeşte. Oamenii îşi pierd locurile de muncă şi asta e o realitate pe care n-o puteţi ascunde prin glumele proaste pe care le faceţi.

Domnule ministru, am să citez din presă un articol, titlul unui articol, care poate este răspunsul cel mai concludent la prestaţia dumneavoastră şi la modul în care aţi abordat situaţia de la Oltchim. "Vosganian a cântat la pian în timpul negocierilor cu reprezentanţii Oltchim."

Domnule ministru, demisia e singura soluţie.

Vă mulţumesc. (Aplauze.)

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Mă uitam în regulamentul acesta că-i lipseşte sigur ceva şi anume, cred că ar trebui să introducem ideea ca cei care depun o moţiune să aibă plăcerea să rămână în sală în timpul discutării moţiunii respective, pentru că nu noi am depus-o...

Nu prea sunteţi, am numărat. Vă las să vorbiţi atunci când...

Stimate domnule deputat, să ştiţi că pusul mâinii la gură şi ţipatul, cu toată stima, nu vă face cinste nici dumneavoastră, nici mie.

Intrăm în luările de cuvânt ale grupurilor parlamentare, conform timpilor pe care i-am votat.

Primul are cuvântul domnul deputat Iulian Iancu, din partea PSD.

Domnule deputat, aveţi microfonul.

Domnul Iulian Iancu:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Cred că pentru ceea ce întâmplă în momentul ăsta şi văzând intervenţiile, cel mai bun nume ar fi cântecul lacrimilor. Pentru că suntem într-o situaţie cu provocări fără precedent legate de securitate, de inegalitate socială, cu riscuri identificate acum câteva zile la nivel european, plecate de la inegalitatea în venituri, primul risc, şi al doilea risc, incapacitatea Guvernului de a-şi plăti debitele şi deci, în consecinţă, singura lor şansă este să-şi repornească motorul economic şi să valorifice fiecare lanţ tehnologic şi economic pe care-l au la dispoziţie.

Noi am avut o şansă în a ne salva 1,2% din PIB prin produsele chimice, petrochimice, de rafinare pe care le aveam în lanţul Oil Terminal Arpechim-Oltchim.

Astăzi, aici, cred că ar fi fost pentru prima dată în ultimii 23 de ani în care noi, clasa politică, am fi fost în măsură să dăm o dovadă a responsabilităţii noastre şi să oferim soluţii. Dacă soluţii nu avem, atunci cea mai bună variantă ar fi fost tăcerea. Pentru că, aşa cum v-am obişnuit, de fiecare dată am încercat să aduc cele mai bune argumente în cazul intervenţiilor mele. Şi astăzi am să vă aduc un lucru despre care dumneavoastră aţi uitat cu desăvârşire. Vă aflaţi la guvernare şi se intrase într-o spirală fără ieşire în acest lanţ tehnologic Arpechim-Oltchim. Văzând faptul că s-au dublat datoriile, faptul că am ajuns să importăm la nivelul a un miliard de euro de la etilenă, propilenă, până la cauciuc sintetic, faptul că pe orizontală se punea în discuţie riscul ca 100 de mii de persoane să treacă în zona de sprijin social într-un buget care nu avea soluţie şi nu avea în nici un caz prevedere socială, pentru că era într-o perioadă de ajustări, să le numesc aşa, sociale, de fapt, tăieri masive ale locurilor de muncă şi ale salariilor, am iniţiat, în calitate de preşedinte al Comisiei pentru industrii şi servicii, o discuţie şi provocând ideea unei soluţii. Noi atunci eram în opoziţie, da? Situaţia dumneavoastră de astăzi.

Care a fost calea aleasă de noi? Am iniţiat un demers onest în a găsi împreună soluţii cu dumneavoastră. Şi vă arăt scrisoarea făcută la vremea respectivă, martie 2011, către domnul ministru Ariton, domnul ministru Botiş, domnul ministru Ialomiţianu, mă bucur că este în sală, domnul prim-ministru Boc, atrăgându-le atenţia asupra faptului că intrăm într-o zonă fără ieşire cu cele două unităţi şi propunând totodată soluţii. Drept pentru care am solicitat Biroului permanent să aprobe această dezbatere la Piteşti, ocazie cu care am invitat prefectul de Vâlcea, preşedintele consiliului judeţean Vâlcea, primarul de Vâlcea, şi omologii săi din Piteşti. Întâlnirea a avut loc la Prefectură în Piteşti, ca să nu se spună că este cumva o încercare de a ne atrage anumite foloase politice. Era în biroul prefectului, prefect care, evident, era numit de dumneavoastră la vremea respectivă.

În urma dezbaterilor, a apărut şocant faptul că într-adevăr PCC-ul a făcut un demers pentru a bloca activitatea Oltchim, PCC-ul cred că pentru toată lumea este cunoscut ca fiind un agent economic din Polonia infiltrat în activitatea concurentă, respectiv a Oltchim din România. Oltchim, la vremea respectivă, fiind numărul 1 în Europa ca exportator de PVC. Şi a făcut tot ce i-a stat în putinţă să saboteze activitatea acestui agent economic.

Noi, oricare, de oriunde am fi în spectrul politic, de orice culoare, ar fi trebuit să acţionăm strict în interes naţional şi să blocăm orice încercare de a pune într-o situaţie limită un agent economic atât de important. Din păcate, la vremea respectivă primisem informaţia că reprezentanţi ai PDL sunt cosemnatari, alături de PCC. Ba, mai mult, au fost şi nişte întâlniri la Paris chiar cu membri ai comisiei de concurenţă din cadrul forului european, iniţiată şi desfăşurată de către PCC.

În aceste condiţii, se punea problema să salvăm cele 80 de milioane de euro investite din 2003 până în 2007, încă 150 de milioane de dolari, încă 106 milioane de dolari pentru a reporni piroliza.

Iată numai de aici vorbim de peste 400 de milioane de dolari în echivalent, efort făcut de România pentru a menţine o capacitate de rafinare de 3,5 milioane de tone în viaţă, dar nu numai din ambiţia de a mai avea o capacitate de rafinare, ci din dorinţa de a ne menţine un lanţ economic funcţional, de la Oil Terminal Compet-Arpechim- Oltchim şi toate carierele şi producătorul de energie termică de la Govora.

Atunci, cu acest demers, noi nu făceam altceva decât să ne menţinem, pe lângă produsele chimice, şi o sursă unică de ofertă de bitumen într-un program pe care dumneavoastră l-aţi lansat ca fiind asfaltarea a zece mii de kilometri de drumuri comunale şi judeţene. De unde şi cu ce bitumen asfaltăm, dacă noi ne închidem sursa care ne oferea 800 de tone de bitumen pe zi. 800 pe zi! Am întrebat atunci, în acea reuniune de la Piteşti, care este motivaţia pentru care nu luăm bitumenul nostru de la Arpechim, şi mi s-a spus: "Domnule, într-adevăr, la Arpechim este mai bun, dar, din păcate, ştiţi, este scump". Şi atunci ce fac? Prefer să-l omor de tot şi să iau unul mai ieftin şi mai prost din import. Drept dovadă, iată reţeta asfaltului nostru care în fiecare primăvară necesită iarăşi zeci de milioane de euro ca să-l întreţinem.

La vremea respectivă, s-a dedus ca fiind foarte limpede, Petrom a spus atunci: "Domnilor, din 2009 până astăzi, pe noi, Petromul, domnul prim-ministru Boc nu ne-a primit la discuţii. Drept pentru care noi am anunţat membri Guvernului României din Consiliul de Supraveghere, doi membri, că noi avem de gând să închidem Arpechimul şi să începem tăierea de la 1 iulie". În faţa acestui...

(Doamna deputat Maria-Andreea Paul vociferează.)

Stimată doamnă...

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Vă rog, doamna deputat, să vă abţineţi.

Vă mulţumesc. Vă rog să vă abţineţi.

Domnul Iulian Iancu:

Dacă dragostea vă este străină, atunci cel puţin nu vă mâniaţi şi nu greşiţi.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Vă rog, domnule deputat, să nu dialogaţi cu sala.

Domnul Iulian Iancu:

Eu vă relatez toate aceste lucruri, sunt în scrisorile oficiale pe care am să le dau presei astăzi, trimise în martie 2011, nu astăzi, de la microfon.

Şi că tot veni vorba de înţelepciune, că făceam apel la înţelepciune, înţelepciunea, stimată doamnă, nu înseamnă să reproduceţi aici discuţii formate din fraze goale sau învăţate pe de rost, ci să ne bazăm pe nişte dovezi, pe nişte probe. Acestea sunt probele. Atunci, la vremea respectivă, s-a pus în discuţie tăierea începând cu 1 iulie 2011.

În consecinţă, după toate discuţiile, s-a adus la cunoştinţă miniştrilor de resort, primului-ministru, şi am desprins soluţiile pentru această problemă, pe care le-am pus în scris prin această adresă. Le-am trimis în scris la vremea respectivă şi, în consecinţă, s-a spus aşa: "Domnilor, nu există investitor strategic. Nu avem investitor strategic, toţi cei care au venit şi-au declinat intenţia". Şi atunci, la vremea respectivă, am făcut eu demersul în Statele Unite şi a venit scrisoare din Statele Unite, investitor strategic pentru lanţul Oltchim-Arpechim. Scrisoare, oferă scrisă, depusă la domnul prim-ministru Boc.

Despre ce vorbim astăzi? Despre ce vorbim? Deci, s-a întâmplat exact ce am atenţionat atunci. Vă daţi seama că noi am ratat o oportunitate pentru care, la vremea respectivă, în calitate de opoziţie, am venit în întâmpinarea dumneavoastră? Astăzi, care este replica? Facem un demers strict politicianist pentru care sau la finele căruia ştiţi bine că din vot nu va fi nici un rezultat, şi fără nici o soluţie concretă pentru a salva acest lanţ economic vital pentru economia românească, în condiţiile în care ne aflăm cu adevărat în faţa acestor provocări.

De aceea, stimaţi colegi, daţi-mi voie să închei şi să vă spun că poate că acesta ar fi momentul ca noi toţi, clasa politică la a câta serie de clase politice aflate în Parlamentul României, să avem o cu totul şi cu totul altă abordare, în afara cinismului, în afara ipocriziei şi în afara politicianismului pe care văd că în continuare, în mod cu totul şi cu totul surprinzător pentru mine, oamenii din această sală, aflaţi aici tocmai pentru că lumea şi-a pus încrederea în noi, pentru că suntem într-o situaţie specială, pentru că este o situaţie specială nu numai în România, în întreaga Europă. De aceea, vă invit la o atitudine responsabilă şi la soluţii pentru această problemă. (Aplauze.)

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Domnule deputat,

Vă dau cuvântul imediat, vă rog.

Domnul deputat a vorbit zece minute, mai există pentru Grupul parlamentar al PSD un timp de 17 minute.

Procedură, domnule deputat, cu rugămintea să fie procedură.

Domnul Mircea-Nicu Toader:

Exact procedură, domnule preşedinte de şedinţă.

Domnule preşedinte Iancu, aţi omis că am discutat în Comisia pentru industrii problema Oltchim, unde am luat şi deciziile respective.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Da. A fost o completare, n-a fost o procedură.

Vă mulţumesc.

Invit la cuvânt, din partea Grupului parlamentar al Partidului Naţional Liberal, pe domnul deputat Andrei Gerea.

Domnule deputat, aveţi microfonul.

Domnul Andrei Dominic Gerea:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Domnilor miniştri,

Ne-am întâlnit astăzi să dezbatem o moţiune simplă care, după părerea mea, este ca o scrisoare căreia i s-a greşit "adrisantul". Se pare că memoria unora este scurtă, iar în înşiruirea faptelor apar lacune, ca şi cum povestea a fost transmisă oral, demult, după bunul plac şi interesele povestitorului. Dar nu este o poveste antică. Este vorba despre o întâmplare petrecută recent, cu mai multe personaje decât putem desluşi în această moţiune şi care au jucat de altfel un rol foarte important. Deşi distribuţia este mai mare, autorul moţiunii a uitat să menţioneze tocmai pe cei care ar putea primi cu succes un Oscar pentru sabotarea economiei naţionale.

Dragi colegi,

Suntem conştienţi cu toţii, sper, şi mă uit spre zona opoziţiei, că problema Oltchimului nu este de astăzi, de ieri. Însă în toţi aceşti ani a existat o perioadă pe care dumneavoastră, stimaţi colegi din PDL, încercaţi s-o ştergeţi cu buretele din memoria colectivă. Cei patru ani de guvernare PDL în care aţi tratat iresponsabil şi cu lipsă de profesionalism, printre atâtea altele, şi cazul Oltchim.

Atunci se punea problema luării unei decizii guvernamentale ferme, în schimb, cu un talent desăvârşit aţi trecut subiectul la "diverse". Aţi pozat în apariţiile publice în cei mai preocupaţi susţinători ai acestei cauze, dar n-aţi făcut nimic. O faceţi şi acum, în această moţiune, într-un demers lipsit de moralitate şi profund demagogic, punând dezastrul de la Oltchim şi Arpechim în cârca exact a acelora care încearcă să salveze din răul pe care dumneavoastră l-aţi produs.

De altfel, talentul de a pune pe butuci economia acestei ţări a fost o constantă a întregii guvernări PDL. Din ignoranţă sau neputinţă sau şi mai grav din interese obscure de partid, aţi încurajat şi întreţinut un circuit al banilor păgubos pentru sănătatea economiei româneşti şi pentru omul de rând. Oltchimul a fost pentru guvernarea Boc şi descendentul său, Ungureanu, o altă vacă de muls. În timp ce tăiaţi salarii şi pensii, în timp ce organizaţi licitaţii din bani publici pentru proiecte megalomanice prin care se scurgeau fondurile publice către firmele de partid, făceaţi un balet extraordinar în faţa partenerilor financiari externi pe care-i amăgeaţi în privinţa luării unei decizii în cazul Oltchim. I-aţi adus la exasperare nu doar pe românii a căror viaţă depindea de salvarea acestei societăţi, dar şi pe cei din delegaţia FMI.

Dumneavoastră, cei din PDL, care aţi mai rămas în Parlament, de altfel, alături de domnii Videanu, Ariton sau marele prim-ministru Boc, aţi avut la dispoziţie cel puţin trei ani în care să redresaţi economic această societate. Dar, din păcate, aţi ales altceva. Aţi manipulat şi minţit constant în legătură cu planul de redresare economică a acestei entităţi. Aţi mistificat realitatea pentru a putea să vă perpetuaţi hoţia, ajungând ca în fiecare an bugetele Oltchim să fie aprobate cu excedent, iar realizările să fie cu minus. Aţi distrus o întreagă industrie printr-o cârdăşie care lega prin fire invizibile conducerea combinatului, în persoana prietenului dumneavoastră Roibu, de complicitatea miniştrilor economiei de la acea vreme, căpuşând Combinatul Oltchim până la epuizare prin firme, furnizori şi client în acelaşi timp.

Aceasta a fost singura strategie pe care aţi gândit-o pentru Oltchim, doar în interesul propriu, şi nu al comunităţii, al salariaţilor şi familiilor lor. Astfel, aţi obligat Oltchim să facă în permanenţă datorii. Sunteţi direct responsabili şi vinovaţi de crearea unei adevărate caracatiţe în stil mafiot, iar interesul dumneavoastră a fost într-adevăr să ţineţi în viaţă cât mai mult Oltchimul, însă ca strictă sursă de alimentare cu bani în interes personal şi de partid, prin celebrele firme-căpuşă.

Doar patru exemple voi menţiona pentru a susţine afirmaţia de la început privind imoralitatea gestului dumneavoastră: Chempro-Chemicals SRL Vâlcea printre administratorii statutari director general, domnul Călin Alexandru Roibu, aceeaşi firmă este şi client; Oltgroups PVC SRL, administrator statutar domnul Gheorghe Roibu, fratele directorului general; Protechim SRL, administrator, domnul Constantin Roibu, director general, şi Mihai Diculoiu, reprezentant al sindicaliştilor; aceaşi firmă Protechim este şi client; Design-Ro-SRL, printre administratorii statutari domnul Constantin Roibu, director general, şi domnul Radu Olaru, director general adjunct. Aceeaşi firmă o găsim şi la clienţi.

Îmi aduc aminte o declaraţie din anul 2009 a domnului Constantin Roibu care la acea vreme, în calitate de director general al Oltchim SA, spunea: "Preşedintele...", cine altul decât Traian Băsescu, "...a venit la Oltchim să confirme că tot ceea ce s-a întreprins până acum este pe calea cea bună şi că nimic nu mai poate da lucrurile înapoi. Orice problemă pe care am avea-o, să i-o comunicăm, iar el, în măsura posibilităţii, ne garantează sprijinul".

Sau, în acelaşi registru, dragi colegi, "...pe masa de lucru a Guvernului se află şi un memorandum privind accesarea de către Oltchim a unui credit de 486 de milioane de euro, garantat de stat în proporţie de 80%, necesar unui amplu program de investiţii pe trei ani, astfel încât la finele lui 2013 combinatul vâlcean să ajungă la o cifră de afaceri...", atenţie, vă rog! "...de un miliard de euro, dintre care 800 de milioane să reprezinte numai exporturi...", ca pe vream lui "împuşcatu".

Unde s-a pierdut tot acest entuziasm muncitoresc, domnilor de la PDL? Până în 2012, cu tot ajutorul şi suportul prezidenţial, nu aţi reuşit să urniţi privatizarea acestui combinat. V-aţi pierdut pe drum elanul? Nu aţi reuşit să evaluaţi oportunităţile? L-aţi reevaluat? Aţi făcut nişte calcule din care a reieşit că e mai bine să vă alegeţi doar dumneavoastră cu câte ceva, iar comunitatea locală din Vâlcea şi Argeş, cu praful de pe tobă? Ce s-a întâmplat?

Ca o paranteză, dragi colegi, aş spune că preocuparea prezidenială pentru acest subiect s-a reactivat după toţi aceşti ani de dezmăţ PDL-ist din banii Oltchim. Dar, nu-i aşa? N-ar fi nici prima, nici ultima oară, când tătucul PDL se poartă de parcă nu ar avea nici o responsabilitate, ca şi cum nu ar fi girat ani la rând, cu părintească grijă a dezmăţului, guvernarea PDL. În timp ce la Oltchim, personalul era în şomaj tehnic, sau la Petrochimie, la fel, în şomaj tehnic, sau când angajaţii erau cu salariile neplătite de luni de zile, PDL-ul, în frunte cu Boc şi Băsescu, defilau pe la Vâlcea, trâmbiţând că prioritatea Guvernului sunt locurile de muncă ale vâlcenilor şi argeşenilor. Frumoasă grijă!

De altfel, în acelaşi stil abordează domnul Băsescu şi subiectul aderării ţării noastre la spaţiul Schengen. Dar ce să mai comentăm de acest lucru!

Aţi făcut multă paradă cu marea realizare din anul 2010, în care aţi decis preluarea pirolizei Arpechim de către Oltchim. Amintiţi-vă... de altfel, şi în textul moţiunii simple, acest gest salvator. Salvator poate din perspectiva intereselor personale, pentru că aţi alipit unei vaci de mult istovite şi pe cale de a deveni stearpă, una mai grasă şi mai frumoasă. Aţi continuat aceeaşi politică de devalizare şi în cazul Arpechim-ului, care a devenit ţinta aceluiaşi grup infracţional ca la Oltchim. Pentru că, de fapt, având în vedere rezultatele, la baza achiziţionării Arpechim a fost nu integrarea sa într-un proces productiv profitabil, ci utilizarea activelor sale pentru garantarea spiralei creditelor angajate de Roibu şi compania cu singurul scop de a păstra căpuşele conectate la conducta cu bani a Oltchimului. Astfel, în scurt timp, s-a ajuns ca pentru 54 de milioane de euro credit, să se gajeze active în valoare de 106 milioane de euro.

Acum, dragi colegi, petrochimia nu mai are nici măcar o bordură pentru a putea fi gajată. Aş putea spune că domnul Videanu a ratat bordurile de la Arpechim, n-a reuşit să înlocuiască nici măcar una.

Astfel, un combinat cu mari datorii la stat, căpuşat, şi fără sursa de materie primă, preia Arpechim, petrochimia de la Arpechim. Oamenii care revin la muncă în petrochimie găsesc instalaţiile, după două ierni geroase, fără aburi şi în paragină, iar în martie 2010, încep lucrări de revizie şi investiţii. Totul părea frumos la prima vedere şi oferea multe speranţe angajaţilor, însă realitatea era asemenea unui măr otrăvit. Această revizie şi investiţiile nu erau făcute pentru salvarea Oltchimului, ci pentru umflarea în continuare a buzunarelor şi a conturilor celor din PDL. Păcat că domnul Boureanu, fost deputat de Argeş, nu este de faţă acum să ne povestească cum firma Ramplast a înlocuit tâmplăria de aluminiu nouă şi funcţională din toate clădirile direcţiei petrochimice Bradu sau cum s-au făcut hidroizolaţii pe toate clădirile societăţii. A fugit din Argeş şi a candidat undeva prin Vaslui. A pierdut alegerile acolo.

De fapt, nu este singurul PDL-ist care este aşteptat "cu drag" la Arpechim, şi vă invit pe oricare dintre dumneavoastră, semnatarii moţiunii, să faceţi o vizită la Piteşti, să staţi de vorbă cu muncitorii, să aflaţi care este opinia celor de acolo despre guvernarea dumneavoastră.

Am să vă relatez eu modul prin care s-a devalizat această societate. Mecanismul era simplu: întâi, se făcea lucrarea şi, ulterior, se făceau referatele de necesitate, conform suprafeţelor. Se încheia contractul pe o suprafaţă şi ulterior se făceau multe alte acte adiţionale, în aşa fel încât să se închidă cantităţile executate. Toate firmele care executau lucrări erau firme de casă. Acelaşi mecanism a funcţionat şi pentru vopsitorii şi izolaţii. Se pornea o lucrare pe o cantitate mică şi ulterior se făceau acte adiţionale până era toată lumea mulţumită. Să nu spuneţi că nu vă sună cunoscut acest sistem!

Dacă vorbim de investiţii, da, s-au făcut, dar cum? Pe contracte încheiate fără ca specialiştii din petrochimie să participe, să-şi dea cu părerea, să li se comunice cumva preţurile negociate pentru lucrări. Nu s-au făcut însă licitaţii pentru echipamentele achiziţionate, fiind furnizate şi acestea de către firmele de casă ale PDL-ului.

Din păcate, nu a existat nici măcar un buget care să fie asumat de către specialiştii diviziei. Nu s-a ştiut niciodată cât se poate consuma. Abia la sfârşit, când s-a tras linie, s-au aflat sumele adevărate, care i-au îngrozit pe angajaţii petrochimiei.

Din nefericire pentru dumneavoastră, semnatarii PDL-işti ai moţiunii, concluzia este una singură: sunteţi direct responsabili pentru aducerea în colaps a unuia dintre cel mai profitabil jucător de pe piaţa de profil din regiune. Aţi vândut producţia combinatului prin intermediari şi aţi plătit lucrări de milioane de euro unor firme desprinse din Oltchim, aflate sub patronajul direct al oamenilor de casă al PDL-ului. Printr-un management defectuos, aţi supraîndatorat compania, în timp ce abonaţii la contractele cu Oltchimul plesneau de bunăstare. Aţi minţit şi umilit angajaţii care priveau îngroziţi cum sub ochii lor se duce de râpă locul de unde-şi câştigau existenţa. Nu v-a interesat nici o clipă drama prin care trec miile de familii ale căror destine depindeau de un loc sigur de muncă. Dumneavoastră sunteţi cei care aţi condus acest combinat spre faliment şi de aceea trebuie să răspundeţi în faţa legii pentru această tâlhărie.

Stimaţi colegi PDL-işti, semnatari ai acestei moţiuni, scenariul falimentării Oltchim este parte dintr-o operă mai vastă, şi anume, falimentarea României. La fel aţi făcut şi în alte cazuri, precum: Hidroelectrica, Loteria Română, Poşta Română şi altele. O primă răsplată aţi primit-o la alegerile de anul trecut, dar, nu-i aşa, chiar dacă electoratul v-a pus la locul meritat, chiar dacă ar fi trebuit să daţi dovadă măcar acum, din băncile opoziţiei, de o minimă moralitate şi să vă puneţi cenuşă în cap, dumneavoastră aţi ales să daţi cu piatra şi să continuaţi, în stilul care v-a consacrat, cu politica tupeului şi a minciunii.

Nădăjduim că istoria devalizării Oltchim să nu se încheie pentru dumneavoastră aşa cum speraţi, chiar dacă beneficiaţi de protecţia prezidenţială. Noi aşteptăm ziua în care DNA-ul îşi va face timp să citească şi să ancheteze plângerile penale înaintate de Guvernul USL. Merită să facă acest efort pentru angajaţii de la Oltchim şi Arpechim de care spuneţi atât de mult că vă pasă, dar şi pentru a câştiga, nu-i aşa, dragi colegi, o bilă albă la capitolul justiţie în raportul MCV, atât de drag protectorului dumneavoastră mai sus amintit.

Vă mulţumesc pentru atenţie. (Aplauze.)

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Mulţumesc, domnule deputat.

Aţi consumat 12 minute din timpul grupului. Grupul PNL mai are cinci minute.

Din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal, are cuvântul domnul deputat Lucian Bode.

Domnule deputat, aveţi microfonul.

Domnul Lucian-Nicolae Bode:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Domnule ministru Vosganian, mai aveaţi puţin şi ne vorbeaţi inclusiv despre "efectul razelor de lună asupra cizmelor de gumă" şi nicidecum despre Oltchim. Am aflat printre altele faptul că avem cu 114 mii locuri de muncă mai mult faţă de luna mai 2012. Vă mărturisesc faptul că sincer nu mă aşteptam la această cifră dintr-o simplă majorare a numărului de ministere la 28. E-adevărat, cu zeci de secretari de stat în plus, faţă de perioada 2008-2012, iată că azi am aflat cu toţii la cât se ridică numărul bugetarilor angajaţi din aprilie 2012 până azi de către Guvernul USL.

Revin însă la subiectul nostru, Oltchim, pornind, dacă vreţi, de la intervenţia domnului deputat Iulian Iancu, îmi pare rău, nu-l văd în sală. Sigur, domnia sa avea dreptate, dar nu spune adevărul în întregime, nu spune faptul că în scurtul mandat pe care l-am avut la Ministerul Economiei am avut trei întâlniri la cel mai înalt nivel atât cu doamna Mariana Gheorghe, cât şi cu domnul Roiss, conducătorii OMV Petrom, tocmai pe acest subiect, pe subiectul Oltchim.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

În scurta mea intervenţie voi încerca cu argumente de natură tehnică să vă prezint cronologic desfăşurarea acţiunilor Guvernelor României, indiferent de numele pe care-l poartă, şi influenţa acestor acţiuni asupra activităţii Societăţii Oltchim Râmnicu Vâlcea. Urmând, sigur, ca dumneavoastră, dacă puteţi să vă dezbrăcaţi de haina politică, să cântăriţi cine a urmărit salvarea acestei societăţi şi cine-i pregăteşte prohodul.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

În perioada guvernelor susţinute de Partidul Democrat Liberal s-au făcut eforturi serioase pentru rezolvarea situaţiei combinatului. Astfel, vă reamintesc faptul că în 2010 Guvernul preia de la Petrom platforma petrochimică de la Rafinăria Arpechim, ambele societăţi primind astfel o şansă. În 2010, Guvernul Boc solicită Comisiei Europene aprobarea conversiei creanţei AVAS în acţiuni. În 2011, Guvernul Boc încheie un contract de consultanţă cu o societate de profil, una dintre cele mai renumite din ţara noastră, o societate care îi pune la dispoziţie o strategie de privatizare care cuprindea, printre altele, privatizarea cu investitor strategic, conversia prealabilă a creanţei AVAS în acţiuni, integrarea Rafinăriei Arpechim în procesul de privatizare şi privatizarea în două etape. În prima etapă, depunere de oferte publice neangajante, urmată de licitaţie cu oferte în plic. Aceasta era calea corectă pentru privatizare, iar respectarea acestor etape era esenţială pentru a asigura un proces de privatizare serios, transparent şi de succes.

Guvernul Mihai-Răzvan Ungureanu s-a angajat pe acest drum publicând anunţul de privatizare în presa din România şi în presa din străinătate. Până la data de 14 aprilie 2012 fiind depuse patru oferte neangajante, inclusiv oferta de la societatea de care vorbiţi în ultima perioadă, societatea din Rusia, societatea Tise.

Un amănunt extrem de important, după doi ani de muncă şi efort din partea Guvernului, în martie 2012, Comisia Europeană avizează favorabil solicitarea Guvernului României de conversie a creanţei AVAS în acţiuni.

Odată cu instalarea Guvernului Ponta I, se întrerupe brutal acest proces, Guvernul USL bătându-şi joc de toate progresele făcute până atunci.

persoanele desemnate de Guvernul României, Ministerul Economiei, să participe la procesul decizional al Oltchim în Consiliul de administraţie - şi au fost invocaţi aici, în textul moţiunii, domnul Rotileanu, domnul Mihai Şaptefraţi, domnul Toma Costreie, naşul domnului Mihai Şaptefraţi, apropo, domnule Vosganian, vorbeaţi aici de naşi şi fini în jurul Oltchim - pot fi acuzaţi, în opinia mea, de neglijenţă în serviciu, pentru că nu au participat la şedinţele Consiliului de administraţie. Mai mult, după o lună, după două luni şi-au depus demisia.

Pe data de 7 august 2012, Guvernul Ponta 1 aprobă memorandumul cu tema "Elemente cheie în realizarea privatizării Oltchim" un memorandum copy-paste după strategia Guvernului Mihai-Răzvan Ungureanu. Sigur, o metodă brevetată de şeful USL, domnul Victor Ponta. Am zis: "Doamne ajută!", însă minunea a ţinut până pe 23 august 2012, când Guvernul schimbă radical strategia de privatizare, când inventează o soluţie atipică, aşa cum este trecută în memorandum, ceea ce s-a dovedit a fi o catastrofă, o teleprivatizare pe persoană fizică. Nici în acest moment nu avem o explicaţie privind eşecul acestei privatizări.

De ce domnul Chiţoiu şi domnul Vulpescu au renunţat la conversia creanţei AVAS în acţiuni? Vă întreb, domnule ministru Chiţoiu, ce rol a jucat în luarea acestei decizii acţionarul minoritar de la PCC?

Vă întreb, domnule ministru Vosganian şi colegii care văd în luările de cuvânt că nu le mai place domnul Roibu, v-a plăcut domnul Roibu în mandatul domnului Năstase, 2000 - 2004? V-a plăcut domnul Roibu în mandatul dumneavoastră, domnule Vosganian, 2007 - 2008?

Din păcate pentru cei 3.000 de salariaţi Oltchim şi Arpechim, respectiv pentru cei peste 10.000 de salariaţi pe orizontală, care depind de funcţionarea Oltchim, minciuna USL, demagogia USL nu ţine de foame. Ratarea privatizării Oltchim a afectat grav credibilitatea României. Eforturile pentru salvarea locurilor de muncă au rămas vorbe goale, sloganuri de campanie.

Din păcate pentru România şi pentru angajaţii Oltchim şi nu numai, Guvernul USL nu are voinţă politică pentru rezolvarea situaţiei de la Oltchim, şi aici am citat o declaraţie a domnului ministru Vosganian, în urmă cu câteva săptămâni, în care spunea: "Pentru rezolvarea situaţiei de la Oltchim, este nevoie de voinţă politică".

Din păcate pentru România, pentru angajaţii de la Oltchim, practic, Guvernul USL a stins lumina şi la propriu, şi la figurat.

Vă mulţumesc. (Aplauze)

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Mulţumesc, domnule deputat. Aţi vorbit 7 minute.

Grupul parlamentar al PDL mai are două minute.

Îl invit la microfon, din partea Grupului parlamentar al Partidului Poporului, pe domnul Radu Popa.

Domnule deputat, aveţi microfonul.

V-am localizat, domnule deputat. Eraţi în rândul altui grup, de aceea mă uitam, aşa, uşor ...

Domnul Radu Mihai Popa:

Mulţumesc, domnule preşedinte şi stimaţi colegi,

Vreau să vă spun, domnule ministru, v-am ascultat mai devreme, senzaţia mea este că scrieţi mai bine decât guvernaţi.

Domnul Daniel Chiţoiu (din banca Guvernului):

Ceea ce nu este rău.

Domnul Radu Mihai Popa:

Ceea ce nu este rău, domnule ministru. Rău este că nu guvernaţi, nu că scrieţi foarte bine, aveţi dreptate. (Aplauze.)

Mulţumesc, stimaţi colegi,

Domnule ministru şi stimaţi colegi,

Oltchimul, după cum probabil aţi aflat şi dumneavoastră, este o preocupare mai veche şi semnificativă a PP-DD. Nu ne interesează de ieri, de astăzi Oltchimul.

Domnule ministru, vreau să vă spun că scoaterea abuzivă ...

Domnule preşedinte, vă rog să rugaţi colegul de la PNL să se liniştească sau să chemaţi medicul.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Domnule deputat, daţi-mi mie voie să conduc şedinţa.

Vă rog, continuaţi.

Domnul Radu Mihai Popa:

Mulţumesc.

Scoaterea abuzivă din privatizare a domnului Dan Diaconescu a fost... (Râsete, rumoare.) ...a fost, domnilor, râdeţi, dar se uită vâlcenii la dumneavoastră, domnilor de la PNL, când râdeţi acum, şi ei ştiu că nu au nici salarii şi că sunt în pragul disperării şi dumneavoastră râdeţi.

Aţi cerut în campania electorală voturi, spunând că veţi aduce un milion de locuri de muncă şi în spatele acestor minciuni au rămas oameni în greva foamei. Şi, dumneavoastră, domnule deputat, râdeţi! Râdeţi de foamea lor şi de disperarea lor. Ar trebui să vă fie ruşine că aţi ajuns deputat pe voturile astea, şi acum râdeţi. Da, râdeţi! Dar de foamea lor, pe ei cine îi mai ascultă?!

În campania electorală aţi ştiut să-i minţiţi, să le spuneţi că vreţi voturi. Acum nu le mai spuneţi ce soluţie aveţi dumneavoastră pentru Oltchim. Ne recitaţi aici discursuri. (Vociferări.)

Domnule preşedinte şi stimaţi colegi,

Vă reamintesc că USL a promis un milion de locuri de muncă în campania electorală. Şi pentru domnul deputat, o să-i dăm cei 20.000 euro, să vină la partid. (Râsete.)

Vă reamintesc...

Domnule preşedinte, dacă nu este linişte, mă retrag.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Domnule deputat, vă rog să nu mai dialogaţi cu sala şi sala, vă rog să nu mai dialogaţi cu domnul deputat.

Vă rog, aveţi cuvântul.

Domnul Radu Mihai Popa:

Domnule preşedinte,

Constat că guvernarea actuală, susţinută de astfel de exemplare nereuşite, a reuşit să dea o oportunitate importantă PDL-ului şi astfel să ne facă să susţinem această moţiune. Pentru că are dreptate PDL-ul şi au dreptate cei care au scris. Sunteţi o fabrică de şomeri, actualul Guvern, nimic altceva, o fabrică de oameni disperaţi. În fiecare zi, şi la Oltchim, şi la Mechel la Târgovişte, sunt oamenii care vă întreabă ce soluţii aveţi pentru locurile lor de muncă. Şi dumneavoastră veniţi cu ceasurile de aur şi faceţi glume la televizor! Da, domnule deputat, şi domnule ministru.

Dacă le ţineţi discursuri, discursurile nu le ţin de foame!

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Domnule deputat, v-am rugat să nu-i mai provocaţi pe colegii din sală, şi atunci veţi vedea că şi colegii noştri vor sta liniştiţi. Dacă vă referiţi la obiectul moţiunii, care este Oltchimul, şi mai puţin la ceasuri şi alte lucruri, va fi mai multă linişte.

Domnul Radu Mihai Popa:

Mă refer la Guvernul Ponta, care este o fabrică de şomeri, domnule preşedinte.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Nu, cred că moţiunea este legată de Oltchim, parcă.

Domnul Radu Mihai Popa:

Oltchim-ul, domnule preşedinte şi stimaţi colegi, reprezintă nimic altceva, stimaţi colegi, decât dovada incompetenţei mai multor guverne, printre care guvernul pe care dumneavoastră îl susţineţi astăzi. Mulţumesc, aveţi dreptate.

Repet, situaţia de la Oltchim este rezultatul incompetenţei dumneavoastră, a PNL-ului şi a PSD-ului. Milionul de voturi pe care l-aţi promis în campania electorală, domnule deputat, o să vină... (Rumoare, vociferări.)

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Vă rog să păstrăm linişte în sală, stimaţi colegi. Vă rugăm să-l lăsăm pe domnul coleg să termine.

Domnul Radu Mihai Popa:

Încercam să vă spun... milionul...

Nu, nu mi-am scris, că la mine este mai simplu. Dumneavoastră, care nu ştiţi decât să citiţi, este mai complicat. Da, domnule deputat.

Şi, domnule ministru, aveţi dreptate, domnul Roibu ar fi trebuit să dea seama pentru, citez, "administrarea frauduloasă". Dar vă întreb, domnule ministru, şi prin dumneavoastră îl întreb pe domnul Victor Ponta, ce demersuri aţi întreprins pentru ca domnul Roibu să fie tras la răspundere de către instituţiile statului.

Vă întreb, domnule ministru, câte plângeri penale aţi înaintat dumneavoastră DNA-ului, parchetelor sau altcuiva mai în măsură să ancheteze situaţia de la Oltchim. Niciun partid din actuala echipă guvernamentală, fie că s-a numit PSD, PNL, PC, niciun partid, domnule ministru, nu a fost interesat să aflăm adevărul de la Oltchim.

Vă reamintesc că acum o săptămână, acum 10 zile, am cerut liderilor de grup din Camera Deputaţilor să iniţiem o comisie de anchetă pentru a afla dezastrul din contabilitatea Oltchim. Şi vreau să vă spun, domnule ministru, că a fost o linişte ciudată. Dumneavoastră, astăzi, veniţi şi ne spuneţi, arătând spre PDL, că vina este acolo.

Domnule ministru, dar de ce nu vreţi să aflăm dacă vina este acolo sau dacă vina este acolo sau dacă vina este acolo? De ce nu vreţi să aflăm dacă vina nu cumva este chiar acolo, domnule ministru? Chiar la dumneavoastră, domnule ministru? (Aplauze.)

Aş vrea să ne spuneţi, nu mie, românilor care se uită la noi, şi vâlcenilor care se uită la dumneavoastră, câte plângeri penale aţi depus dumneavoastră, aţi înaintat dumneavoastră, în calitate de ministru, pentru a afla adevărul de la Oltchim. Eu pot să vă spun de-acum că nu cred că aţi depus niciuna.

Din sală:

5.

Domnul Radu Mihai Popa:

5 aţi depus?

Domnule ministru, încă o dată vă spun, domnul Roibu vine din istoria guvernărilor la care dumneavoastră aţi fost parte mai tot timpul, cu mici sincope în care partidul dumneavoastră a rămas în afară. Dar aţi fost tot timpul acolo unde s-au luat deciziile.

Astăzi veniţi şi spuneţi: "Guvernul X şi Guvernul Y". Nu, domnule ministru, de 20 de ani, dumneavoastră - cei care râdeţi astăzi de oamenii de la Oltchim - şi dumneavoastră, şi dumneavoastră, şi dumneavoastră, de 20 de ani sunteţi la guvernare aceiaşi. La fiecare patru ani se schimbă unii cu alţii şi la fiecare patru ani nimeni nu are niciun răspuns şi nicio soluţie. Şi la fiecare patru ani veniţi şi spuneţi: vom mai face un milion de locuri de muncă, vom mai face un milion de locuri de muncă, şi oamenii sunt la fel de săraci şi la fel de disperaţi. Şi oamenii care sunt în greva foamei la Oltchim, astăzi, vă întreabă unde este milionul de locuri de muncă. Şi oamenii care vor intra în greva foamei, probabil săptămâna viitoare la Târgovişte, la Mechel, o să vă întrebe şi ei unde sunt locurile de muncă pe care le-aţi promis.

Domnule ministru şi stimaţi colegi,

Credem cu tărie că dumneavoastră trebuie să vă apucaţi de treabă; cred că trebuie să vă despachetaţi cămăşile pe care le-aţi uitat în studiourile TV şi să ieşiţi din studiouri şi să mergeţi la guvernare. Românii nu v-au votat să ţineţi speech-uri în Parlament, şi nici să faceţi emisiuni la TV. Românii v-au votat să guvernaţi. Suntem la vreo 9 - 10 luni de când actuala guvernare s-a suit pe Guvern şi domnul deputat, aici, care vociferează în mod nepermis, domnule preşedinte de şedinţă, uită să spună românilor, nu mie, care sunt concluziile şi care sunt beneficiile acestei guvernări.

Eu vă spun că de la Târgovişte, de unde vin eu, domnule deputat, oamenii vă înjură, nu vă aplaudă, şi nu apreciază nimeni ironiile dumneavoastră, când omul nu are ce mânca acasă.

Vă mulţumesc.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Domnule deputat, o să vă rog să vă apropiaţi de concluzii. V-am lăsat deja un minut peste timp.

Vă mulţumesc.

Domnul Radu Mihai Popa:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.

Concluzia este una singură: noi vom vota această moţiune, pentru că credem sincer, domnule preşedinte, că dumneavoastră, USL-ul, reprezentaţi ceea ce reprezintă Roibu pentru Oltchim.

Vă mulţumesc. (Aplauze.)

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Mulţumesc, domnule deputat.

Grupul parlamentar al Partidului Poporului şi-a terminat timpul.

Urmează Grupul parlamentar al UDMR.

Aţi renunţat iar, domnule Antal? OK.

Atunci Grupul parlamentar al Partidului Conservator, trei minute, domnul Florea Damian.

Domnule deputat, aveţi microfonul.

Domnul Damian Florea:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Încă din primele cuvinte ale acestei moţiuni, PDL-ul face ce a făcut dintotdeauna, adică minte şi încearcă să ne inducă în eroare spunând că USL a venit la putere prin Victor Ponta. Adevărul este, şi o ştiu şi dumnealor, că USL a venit la putere prin voinţa cetăţenilor români.

Paradoxal, există şi un lucru adevărat în această moţiune, care poate fi de fapt titlul sau motto-ul acestei moţiuni: "Cu siguranţă, problemele Oltchim nu au început în luna mai 2012".

Corect şi adevărat, stimaţi colegi de la PDL. De altfel, semnăturile celor care îşi asumă această moţiune şi spun acest adevăr sunt sugestive. Am să vă pomenesc, cu voia dumneavoastră, câteva: 1. domnul Bode Lucian-Nicolae - fost ministru de resort; 2. domnul Ialomiţianu - fost ministru de finanţe; 3. domnul Nazare - fost ministru al transporturilor, pentru cine nu ştie; 4. doamna Elena Udrea - fost ministru în două, trei portofolii; 5. domnul Vreme - o vreme ministru al comunicaţiilor; 6. doamna Boghicevici - fost ministru al muncii, familiei şi protecţiei sociale; 7. doamna Paul Andreea Maria, fostă Vass - fost consilier economic al fostului premier Emil Boc. Pe domnul Paleologu îl amintesc în trecere, nu înainte de a vă semnala pentru culoare că doamna Roberta Anastase - slavă Cerului!, fost preşedinte al Camerei Deputaţilor - deschide lista semnatarilor moţiunii.

Din păcate, sau din fericire, lipseşte acum dintre dânşii, semnatarii moţiunii, distinsul domn Boureanu Cristian, nelipsit, însă, de la căpuşarea Oltchimului.

Deci, hai să vedem ce avem noi aici, doamnă Vass. Avem, mai mult ca sigur, o radiografie a neputinţei guvernelor Boc 1, 2, 3, 4, 5 şi Ungureanu, transmisă nouă aici, ca să fiu elegant. Zic neputinţă, pentru că, dacă nu ar fi fost asta, rămâne doar întrebarea: unde aţi fost, domnilor de la PDL, în timpul guvernărilor dumneavoastră dezastruoase, începând cu 2005 până când cetăţenii României v-au trimis la plimbare?! (Aplauze.)

Dar orice aţi zice dumneavoastră ca să ascundeţi răul pe care l-aţi făcut românilor şi, implicit, angajaţilor Oltchim, problema Oltchim ne-a rămas, există şi trebuie găsite soluţii. Aceste soluţii le-am auzit aici, la cel care trebuie să le aplice - domnul ministru Vosganian.

De aceea, Partidul Conservator susţine aceste soluţii şi credem că ele vor conduce la rezolvarea situaţiei de la Oltchim.

Vă mulţumesc. (Aplauze.)

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Grupul parlamentar al PC mai are un minut.

Drept la replică, doamna deputat Paul. (Rumoare.)

Doamna Maria-Andreea Paul:

Aţi vrea voi să joc volei cu voi!

Îmi permiteţi, domnule preşedinte, faceţi puţină ordine în sală?

Domnul Miron Tudor Mitrea:

V-am dat microfonul, doamnă deputat.

Vă rog, aveţi cuvântul, pentru două minute.

Vă rog păstraţi liniştea în sală s-o ascultăm pe doamna deputat şi mă angajez eu, în numele domniei sale, să fiu politicos şi să vorbesc cu dumneavoastră.

Vă mulţumesc.

Doamna Maria-Andreea Paul:

Vă mulţumesc.

Apreciez foarte mult gestul dumneavoastră.

Prin votul politic al majorităţii pe care o aveţi azi în Cameră, nu veţi putea schimba realitatea, doar îi puteţi malforma imaginea. Prejudiciile Oltchim din ultimul an nu vor putea fi şterse prin votul dumneavoastră parlamentar, cum nu pot fi şterse prejudiciile din 2012 ale Electrica SA, ale CET Govora, ale CFR Marfă, ori ale Salrom, toate firme de stat, pe care le-aţi obligat să îşi producă singure daune uriaşe, doar pentru a putea susţine Oltchim până la alegeri şi atât. Nu v-a interesat nicio secundă numărul de locuri de muncă ce trebuie salvate acolo sau funcţionarea Oltchim prin asigurarea capitalului necesar de funcţionare.

Daţi-mi voie, însă, să mai aduc în discuţie câteva lucruri.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Stimată doamnă deputat,

Nu cred că acesta este un drept la replică. Declaraţii politice ... Mai aveţi încă 7 minute.

Nu este un drept la replică. V-a spus numele, comentaţi ce a spus respectivul coleg şi atât.

Doamna Maria-Andreea Paul:

Tocmai despre asta este vorba.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Nu, nu, doamnă, nu facem... Numai legat de numele dumneavoastră înseamnă dreptul la replică.

Doamna Maria-Andreea Paul:

Despre asta este vorba: despre semnarea moţiunii, domnule preşedinte de şedinţă.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Nu, doamnă deputat. Dacă vreţi să continuaţi pe tema asta, am să vă iau microfonul. Dacă vorbiţi de dreptul la replică, nu ştiu ce v-a deranjat. Eu nu văd ce putea să vă deranjeze. Dar, v-a deranjat, aveţi dreptul să luaţi cuvântul...

Doamna Maria-Andreea Paul:

Singurul lucru care m-a deranjat este că se invocă aici pseudosoluţii, pe care nu le-aţi pus în aplicare. Sunteţi de aproape un an la guvernare şi Oltchimul este în insolvenţă.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Doamnă deputat, asta se discută la moţiune.

Da, îmi cer scuze. Asta se discută la moţiune. Dumneavoastră discutaţi numai probleme personale. Vă mulţumesc.

Şi, poate, stimaţii colegi care mai iau cuvântul, o să-mi provoace mai puţine drepturi la replică, cunoscând foarte bine regulamentul.

Urmează, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat, domnul Constantin Rădulescu.

Domnule deputat, aveţi microfonul.

Domnul Constantin Rădulescu:

Doamnelor şi domnilor,

Chiar de la începutul cuvântului meu, doresc să vă prezint o constatare, dar şi o apreciere, pe care eu o consider corectă, o apreciere a demersului PDL, pentru că moţiunea PDL nu este altceva decât o ipocrizie portocalie, un praf portocaliu pe care PDL-ul încearcă să ni-l arunce în faţă pentru a ascunde, de fapt, nenorocirile pe care le-a adus acestei ţări guvernarea Boc, Ungureanu - PDL, o guvernare "fabrică de dezastre" pentru România.

Din nefericire, în această perioadă urmărim eforturile care se fac pentru evitarea lichidării perlei industriei chimice româneşti Oltchim S.A.

Moţiunea depusă de PDL nu este una menită să vină în sprijinul Oltchim, dar este, însă, o mare ipocrizie, cu care, din păcate, electoratul român a început să se obişnuiască din partea PDL-ului.

Partidul Democrat Liberal nu este partidul care ar avea dreptul să ceară socoteală pentru situaţia în care a ajuns Oltchim Râmnicu Vâlcea, pentru că, de fapt, PDL este singurul vinovat care a adus dezastrul în cel mai mare combinat chimic al ţării.

Aş putea să evoc aici date financiare, situaţii economice, consemnate, inclusiv, începând cu anul 2009 şi până în luna mai a anului 2012, dar vreau doar să le reamintesc reprezentanţilor PDL că, de atunci şi până acum, şi vâlcenii ştiu asta, au dat buzna la Oltchim pentru a face băi de mulţime şi pentru a descărca aici saci cu promisiuni mincinoase.

La Oltchim au venit de fiecare dată când au fost alegeri locale sau generale, alegeri locale parţiale, reprezentanţi ai PDL, în frunte cu însuşi primul-ministru Emil Boc, pentru a le promite şi a le spune oamenilor că PDL are grijă de Oltchim.

Susţin că această moţiune este o ipocrizie, pentru că, practic, oamenilor li s-au furat voturile în schimbul unor promisiuni electorale care s-au dovedit mincinoase.

Stau mărturie pentru afirmaţiile mele declaraţiile fostului prim-ministru Emil Boc, din aprilie 2010, dar şi alte declaraţii ale unor PDL-işti de frunte în toată această perioadă.

Doamnelor şi domnilor,

Dincolo de bătăliile politice pe care noi le ducem în Parlament, repunerea pe picioare a Oltchim trebuie să rămână o prioritate a noastră, a tuturor, a Parlamentului şi a Guvernului României.

La Râmnicu Vâlcea, doamnelor şi domnilor, nu doar Oltchim este în pericol. Este în pericol viaţa economică şi socială a întreg judeţului Vâlcea.

Tocmai de aceea închei şi fac încă o dată un apel la Guvernul României, la miniştrii de resort să depună toate eforturile pentru salvarea Oltchim, şi eu am încredere că fac asta după o perioadă foarte grea prin care acest combinat a trecut.

Cred, de asemenea, că Parlamentul României trebuie să se pronunţe pe viitor în ajutorul Oltchim Râmnicu Vâlcea.

Vă mulţumesc.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Şi eu vă mulţumesc, domnule deputat.

Aţi vorbit 4 minute.

Grupul parlamentar al PSD mai are încă 13 minute.

Urmează, din partea Grupului parlamentar al Partidului Naţional Liberal, domnul deputat Traian Dobricescu. Mai aveţi 5 minute. Mă iertaţi, eu am scris cu mâna mea, am greşit eu, Dobrinescu. Îmi cer scuze! Vin cu mielul, Paştele este în curând.

Domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Traian Dobrinescu:

Înainte de a trece la tema propriu-zisă, nu pot să nu spun un lucru: ascultându-l pe domnul Popa, mi-am dat seama că limba română este o iapă nărăvaşă care nu poate fi călărită de oricine.

Domnule preşedinte,

Domnilor miniştri,

Stimaţi colegi,

Înainte să fac parte din această instituţie, care reprezintă, în mod indubitabil, voinţa poporului român, am crezut că aici voi găsi conştiinţa superioară a naţiunii. Constat însă că tot aici s-a cuibărit ipocrizia fără margini, ridicată la rang de virtute.

Moţiunea Oltchim, scrisă în cel mai ilustru limbaj politicianist de către reprezentanţii Partidului Democrat, m-a făcut să redefinesc omul politic care se exprimă diferit, funcţie de poziţia pe care o ocupă.

Opoziţia nu te face mai înţelept, ci doar mai virulent. Zice moţiunea depusă de PD, chiar de la începutul ei: "Nu există români mai batjocoriţi şi mai umiliţi în cele aproape zece luni de guvernare USL" sau, citez din nou "Toată incompetenţa, toată demagogia, toată neglijenţa şi tot cinismul USL sunt perfect ilustrate de involuţia gravă a acestui important combinat", este vorba de Oltchim.

Cei care până acum zece luni treceau cu buldozerele voinţei lor politice peste voinţa unei naţiuni, pauperizând-o, umilind-o, caricaturizând-o, vorbesc acum despre români batjocoriţi şi umiliţi.

Cum se poate, stimaţi colegi, ca după 4 ani de succesive şi dezastruoase guvernări, să vii acum şi să invoci starea naţiunii, când tu ai fost la originea tuturor relelor?! Nu curaj îţi trebuie, ci cinism.

Trebuie să fii cinic şi amnezic, în egală măsură, să nu-ţi aminteşti că tocmai colegul tău de partid, pe care l-au citit şi alţii, domnul Boureanu, a penetrat viril şi pofticios întreprinderea în cauză.

Succesivele guvernări PD-iste au avut timp de 4 ani toate pârghiile la dispoziţie ca subiectul Oltchim să nu se mai discute azi.

Ca cetăţean al Râmnicului, am fost martor al acestui spectacol, parte socială a vieţii de zi cu zi a judeţului, pe care îl reprezint aici şi acum. De-a lungul celor 4 ani, la Râmnicu Vâlcea au venit personaje celebre ale vremii: Emil Boc, Adriean Videanu, Vasile Blaga, Elena Udrea, Traian Băsescu în persoană, cerând pământ şi apă şi voturi pe deasupra. Toţi au glăsuit Oltchimului, au promis şi au primit voturile. Apoi, au plecat.

Domnul primar de atunci, unul din semnatarii moţiunii, deputat redistribuit, domnul Romeo Rădulescu, ştie foarte bine ce şi despre ce vorbesc. De fapt, cu fiecare vizită, se amorsa o bombă cu efect întârziat.

Semnatarii moţiunii şi alţii asemenea lor au asimilat foarte bine din istorie filozofia pământului pârjolit şi a fântânilor otrăvite.

Doamnelor şi domnilor,

Moţiunea loveşte ca o anatemă medievală, dar devoalează, în acelaşi timp, şi adevăruri nerostite.

Zice moţiunea: "Dacă în 2007 cheltuielile Oltchim cu dobânzile erau de 51 de milioane de lei, în 2011 au ajuns la 105 milioane lei." Întreb eu: Cine îşi asumă responsabilitatea pentru diferenţa de sumă? Cine era la guvernare din 2008 până în 2011?

Semnatarii moţiunii evocă şi invocă tot ceea ce cerea, cu ani în urmă, societatea de consultanţă Pricewaterhouse Coopers, conversia prealabilă a creanţei AVAS în acţiuni. De ce nu au făcut-o, întreb. De ce nu a fost dusă până la capăt acţiunea şi strategia.

Mai departe zice moţiunea: "Combinatul funcţionează în continuare în pierdere", referindu-se, aceeaşi moţiune, la perioada Guvernării Boc. Şi este adevărat, ajungând azi unde este.

Ca locuitor al Vâlcii şi ca deputat de Râmnic, sunt implicat cu toată fiinţa într-o rezolvare fastă. Ministrul de resort, domnul Varujan Vosganian, de asemenea. Nu mai puţin Guvernul şi voinţa politică a celor de la putere. Dar este greu, doamnelor şi domnilor, să vindeci răni otrăvite.

Am făcut parte din delegaţia Oltchim, prezentă cu două săptămâni în urmă, la Ministerul Economiei. Căutăm soluţii, dar nu este de ajuns numai voinţa noastră politică. Avem nevoie de bani şi de - cum să numesc - benevolenţa Uniunii Europene, benevolenţă pe care tot domnii de la PD au dezvoltat-o, mergând în poziţia semnului de întrebare de fiecare dată la Bruxelles. Este uşor să arăţi acuzator cu degetul şi să te exonerezi de responsabilităţile pe care nu le-au onorat.

Doamnelor şi domnilor deputaţi PD, care amendaţi retoric absenţa soluţiilor şi a disfuncţionalităţilor de la Oltchim, acuzând şi o privatizare cu semne de întrebare - este vorba de parodia Diaconescu, vă acuz de o gravă amnezie sau de vodevil ieftin, aşa cum este vodevilul.

Acuzele dumneavoastră trebuiau să se adreseze, la vremea potrivită, şefului statului, care, prin CSAT, putea să intervină în toate felurile. De ce nu a făcut-o când domnia sa conducea după chip şi asemănare toate instituţiile statului. Dacă eşti onest şi ai soluţii, corectezi răul, nu-l laşi să producă efecte.

Cel mai trist moment al acestei moţiuni însă este faptul că doar acuză, nu vine şi cu soluţii. Fapt care ar justifica măcar prezenţa în sală a semnatarilor prezentei moţiuni.

Aşadar, vă invit la reflecţie: nu daţi foc casei, apoi sunaţi la pompieri!

Vă mulţumesc.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Şi eu vă mulţumesc, domnule deputat.

V-am extins timpul cu două minute de la PSD. Vă mulţumesc şi pentru dreptul la replică pe care i-l dau domnului deputat Radu Popa.

Domnul Radu Mihai Popa:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimate coleg,

Vă spun o dată ca s-o ştiţi şi a doua oară ca s-o înţelegeţi.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Vă rog să fiţi foarte politicos, domnule deputat, aici suntem în Parlamentul României, nu folosim asemenea expresii. Vă rog.

Domnul Radu Mihai Popa:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Atunci îi spun numai o dată, ca să ştie: soluţiile sunt la guvernare, că de aia aţi cerut voturi, că ştiţi ce aveţi de făcut, nu să ne ţineţi discursuri în Parlament şi emisiuni la televizor.

Vă mulţumesc.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Vă rog întoarceţi-vă la povestea cu limba română, că acolo aţi fost atacat.

Vă mulţumesc.

Din partea Grupului parlamentar al Partidul Democrat Liberal, domnul Romeo Rădulescu.

Domnule deputat, aveţi două minute. Două conform numărătorii, patru că în general suntem amabili cu...

Domnul Romeo Rădulescu:

Atunci vă rog să-mi daţi un drept la replică pentru că mi s-a pronunţat numele mai înainte.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Cum vreţi.

Domnul Romeo Rădulescu:

Colegul meu a spus că preşedintele României n-a luat măsuri. Aşa este, dragilor.

În 2003, când a fost vândut Oltchimul, cine era preşedin... când a fost vândut Arpechimul OMV-ului, cine era preşedinte? Era domnul Ion Iliescu. Împreună cu domnul Năstase au vândut acea rafinărie OMV-ului fără avizul CSAT.

Ce măsură aţi luat, dragi colegi de la USL, pentru a preîntâmpina acest lucru?

din sală:

Când s-a vândut Oltchimul?

Domnul Romeo Rădulescu:

Arpechimul am spus, Arpechimul.

Domnule preşedinte,

Domnilor miniştri,

Dragi colegi,

Stimaţi angajaţi ai Oltchim, care sunteţi la balcon,

Asistăm astăzi la un lanţ de minciuni care nu reprezintă soluţii pentru păstrarea locurilor de muncă, în aşa fel încât oamenii să ştie clar când o să-şi primească salariile şi ce viitor are acest combinat.

Problema Oltchim rămâne una dintre cele mai grave probleme economice actuale, cu implicaţii sociale dezastruoase în cazul în care guvernanţii actuali vor rămâne impasibili, ca şi până acum. Este uimitoare demagogia şi lipsa de responsabilitate a miniştrilor Chiţoiu şi Vosganian, dar şi a premierului Ponta în aceeaşi măsură. Este inadmisibil ca un ministru să declare că nu are susţinere politică pentru a rezolva o problemă atât de gravă, când cei 3400 de angajaţi aşteptau de fapt soluţii de rezolvare a problemei.

La ce dovadă mai mare de incompetenţă şi indiferenţă să ne aşteptăm de la actualul Guvern? Una dintre cele mai importante preocupări ale Guvernului USL ar trebui să fie - în această perioadă - rezolvarea problemei celei mai mari societăţi comerciale din Vâlcea, dar mai ales păstrarea locurilor de muncă.

În schimb, Guvernul ce a decis? Ca cea mai mare societate din industria chimică românească să între în insolvenţă, guvernanţii demonstrând că nu pot fi capabili decât de nepăsare. Responsabilitatea pentru situaţia Oltchim aparţine guvernării Ponta, chiar dacă USL nu vrea să recunoască acest lucru. Cei doi miniştri, Chiţoiu şi Vosganian, dar şi premierul Ponta au minţit în toată această perioadă pe cei care lucrează acolo, dar şi familiile lor.

Este inadmisibilă atitudinea actualilor guvernanţi faţă de Oltchim, care nu au anunţat niciun fel de măsuri pentru ca oamenii să aibă garanţia că nu vor rămâne pe drumuri.

Ar fi necesar cât mai rapid ca USL să prezinte un plan de redresare şi de privatizare a companiei, dar şi demararea unei campanii pentru a găsi investitori strategici, pe care să-i intereseze cu adevărat producţia la Oltchim, nu distrugerea companiei, fapt ce i-ar avantaja pe unii producători din această parte a Europei, care ar fi direct interesaţi de piaţa pe care o are Oltchim atât internă, cât şi externă.

USL a uitat cu desăvârşire promisiunile făcute cetăţenilor pentru îndreptarea situaţiei economice. Tot ce au făcut în aceste luni de guvernare a fost creşterea numărului de ministere şi secretari de stat, crearea unui haos, fără a ţine cont de priorităţile economice stringente. Guvernarea actuală a lovit, în primul rând în nivelul de trai al oamenilor care i-au ales şi creează un dezastru pentru judeţul Vâlcea.

Se văd clar rezultatele concrete ale proastei guvernări: economia a pierdut 1 miliard de euro, iar fiecare familie de români a fost lovită de creşterea preţurilor.

La Oltchim oamenii vor rămâne pe drumuri, în timp ce combinatul este în pericol de lichidare. Au minţit atunci când au promis că vor menţine Compania Oltchim funcţională.

Au păcălit oamenii şi când au promis alocarea a 45 de milioane de euro pentru salvarea companiei, dar aceşti bani nu s-au regăsit în buget, fiind totuşi atât de necesari pentru repunerea în funcţiune a combinatului.

Este clar că actualii guvernanţi nu ştiu să se ocupe de economia României. Dacă ar fi în stare, ar avea o soluţie pentru Oltchim sau opreau fuga marilor companii din România.

Atrag atenţia USL că are datoria să ia în serios problemele economice ale României şi cred că 3400 de oameni sunt un motiv serios de responsabilitate.

Aţi spus că s-au dat salariile. Haideţi să întrebăm oamenii de la Oltchim dacă şi-au primit salariile pe decembrie. Sau dacă banii pe care i-au primit - în jur de 8 lei de persoană - pot să le asigure traiul pe o lună de zile.

Dumneavoastră puteţi, domnule ministru, să trăiţi cu 8 lei pe lună, în luna decembrie?

Vă mulţumesc. (Aplauze.)

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Mulţumesc, domnule deputat.

Grupul parlamentar al Partidului Democrat Liberal şi-a terminat timpul. Urmează din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat domnul deputat Gheorghe Marin.

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Gheorghe Marin:

Domnule preşedinte,

Domnilor miniştri,

Stimaţi colegi,

Această moţiune prezintă cel mai bine modul de acţiune şi manifestare a PDL-ului, acela de la fugi de responsabilitate, de a nu-şi asuma nimic din perioada guvernării. De altfel şi dezbaterile de astăzi ne arată că nu îşi recunosc nicio greşeală din perioada guvernării.

Fără a lua în considerare că în ultimii ani au fost la guvernare, cu mult cinism se afirmă în moţiune că, din vina Guvernelor Ponta 1 şi Ponta 2, România are astăzi un caz Oltchim, că în perioada guvernării PDL s-au făcut eforturi serioase pentru rezolvarea situaţiei combinatului. Nimic mai fals.

Guvernarea PDL a acceptat cu bună ştiinţă ca Oltchim să meargă în pierdere de 7 milioane de euro pe lună, să funcţioneze la 30% din capacitate ani de-a rândul, bazându-se pe faptul că se va sfârşi repede criza şi se vor îmbunătăţi condiţiile.

S-au făcut două vizite ale premierului Boc la Oltchim, în 2009 şi 2010, iar preşedintele Traian Băsescu a fost în combinat în 2008 şi în 2010.

Au spus că se va face tot ce e posibil să se reia funcţionarea în sistem integrat a combinatului, dar nu s-a făcut nimic. Nu s-a mişcat nimic nici pentru redresarea combinatului, dar nici pentru a împiedica căpuşarea acestuia de către clientela politică a PDL. În mod cert, nu ar fi existat această situaţie dacă atunci s-ar fi acţionat.

Despre clientela politică putem spune următoarele: în timp ce Combinatul chimic Oltchim raporta pierderi de sute de milioane lei anual, firmele private, a căror activitate se sprijinea pe combinat, nu au simţit criza şi au continuat să obţină profituri de milioane de euro.

Poate ne explică semnatarii prezentei moţiuni prezenţa unui membru marcant al PDL, Cristian Boureanu, într-un business profitabil cu Oltchim.

Evoluţia firmei acestuia este de invidiat pentru orice om de afaceri din România, cifra de afaceri urcând de la 1,9 milioane roni în 2006 la 4,9 milioane roni în 2007 la 7,8 milioane roni în 2008, iar dacă această creştere poate fi justificată de contextul economic din acea perioadă, rezultatele din 2009 sfidează criza. Pentru firma lui Boureanu criza a avut efecte pozitive, cifra de afaceri explodând la 14,3 milioane de roni, performanţă realizată cu 20 de angajaţi.

Potrivit datelor furnizate de Oltchim SA, firma lui Boureanu avea, în acelaşi timp, o datorie de aproape 3 milioane de lei către compania de stat.

Ideea că Oltchim era căpuşat de firme care aveau legătură cu managementul se ştia. Ea a fost susţinută în trecut şi de germanii de la PCC, care au cerut ca Oltchim să elimine intermediarii prin care-şi vindea producţia în ţară sau în străinătate şi să vândă direct.

Nu se poate spune că nu s-a ştiut acest lucru, deşi toată lumea admitea că Oltchim a fost căpuşată prin furt, întrebarea care se pune este de ce procurorii, atât de lăudaţi pentru performanţele lor, nu i-au trimis până acum în judecată pe hoţi. Pentru că problema nu este de acum, ci de ani de zile. Oltchim nu a ajuns în această situaţie în acest an, ci funcţionează pe pierdere de zeci de milioane de euro din anul 2006.

De ce a fost nevoie de privatizare, pentru ca, în sfârşit să fie demarată o procedură de cercetare a activităţii manageriale la Oltchim? Ne punem şi noi întrebarea. DNA sau parchetele teritoriale se puteau autosesiza într-un caz precum cel de la Oltchim.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

PDL acuză în textul moţiunii lipsa oricărui filtru serios pentru participarea la licitaţia de privatizare a Oltchim. Privatizare la care se putea - spun dânşii - înscrie oricine.

PDL omite însă să spună că procedurile de privatizare la Oltchim Râmnicu Vâlcea au fost stabilite de consultanţi, compania de audit şi consultanţă Pricewaterhouse Coopers, selectată înainte de instalarea Cabinetului Ponta.

Cu toate acestea, poate că ar trebui să le amintim celor care acum ne dau sfaturi ce privatizare de succes a reuşit la Cuprumin.

Atunci, o companie din Toronto, înfiinţată în noiembrie 2011 de către un butic de investiţii din aceeaşi localitate, butic de investiţii cu câteva birouri închiriate a fost declarat câştigător pentru a prelua cel mai mare producător de cupru din România cu rezerve evaluate în prezent la 5,66 miliarde de euro. Privatizarea a eşuat. Ulterior s-a demonstrat că societatea nu avea bonitate financiară.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Compania Oltchim este o companie viabilă. Din studii făcute de firme de specialitate a rezultat că Oltchim trebuie să funcţioneze în sistem integrat cu Petrochimia şi cu Rafinăria Arpechim Piteşti.

Dacă ar merge la capacitate maximă, Oltchim cu Petrochimia de la Arpechim, cifra de afaceri ar fi de 1 miliard de euro pe an, iar cu tot cu rafinăria, cifra de afaceri ar urca la peste 3,1 miliarde de euro pe an. Pragul de rentabilitate este de 65-79%. În ultimii ani, gradul de utilizare a fost sub 40%, iar în 2012 între 20 şi 25%.

Rafinăria Arpechim, în accepţiunea mea, trebuie să rămână un jucător important pentru petrochimia românească, pentru că, pe lângă faptul că este principalul furnizor de materii prime pentru Oltchim, mai este şi principalul producător român de bitum.

Arpechim este indispensabilă realizării viitoarelor proiecte de extindere şi modernizare a infrastructurii rutiere. Vom ajunge să importăm tot bitumul de care avem nevoie şi atunci o să ne întrebăm de ce balanţa comercială este aşa de mare.

la momentul luării deciziei de către OMV de a închide producţia de la Rafinăria Arpechim, Guvernul PDL nu a reacţionat. Dacă ar fi reacţionat, ar fi luat măsuri pentru a-şi proteja industria petrochimică, aşa cum au procedat şi alte state atunci când s-au aflat în această situaţie. Poziţia Guvernului la acea dată faţă de Combinatul Oltchim şi Arpechim trebuia să fie una de protejare a industriei şi a capitalului local.

În Uniunea Europeană, în condiţiile căderii brutale a economiilor după 2008, toate statele puternice, inclusiv Franţa, Marea Britanie, Germania, Austria sau Statele Unite, au încercat să-şi protejeze industria şi capitalul local atât prin împrumuturi acordate băncilor, cât şi prin preluarea efectivă, dacă a fost nevoie, a unor întreprinderi sau instituţii financiare.

Statul olandez a salvat ING cu 20 de miliarde de euro în octombrie 2008, iar în luna ianuarie 2013 a naţionalizat a treia bancă din Olanda. Franţa a intervenit la sfârşitul anului trecut pentru susţinerea Grupului Peugeot, unul din simbolurile industriei franceze.

De ce ar fi mai importante băncile care cad în Spania sau Grecia pentru Uniunea Europeană decât întreprinderile ca Arpechim, Oltchim şi Mechel, ca să nu fie susţinute pentru a le salva.

Consider că insolvenţa ar trebui făcută pe cât posibil urmărind modelul de privatizare care a fost în Statele Unite la General Motors, unul din cele mai de succes din lume. General Motors, cel mai mare producător de automobile american, care a intrat în insolvenţă în iunie 2009 pe fondul pierderilor este acum unul dintre cele mai de succes modele de reorganizare din lume.

Privatizarea Oltchim trebuie să se facă la pachet cu Rafinăria Arpechim, astfel încât combinatul să-şi poată eficientiza activitatea şi să redevină o companie reprezentativă pentru industria românească. În caz contrar, activitatea combinatului se va restrânge.

În concluzie, consider că din lipsa de profesionalism şi de responsabilitate a guvernării PDL, din toleranţa manifestată faţă de căpuşarea întreprinderilor de stat de către clientela politică a PDL, suntem în situaţia dificilă pe care o regăsim acum în Combinatul Oltchim şi în alte societăţi.

Poate că în perioada anterioară ar fi trebuit mai bine să fie arestaţi hoţii atunci când au căpuşat combinatul decât să ajungem acum în pragul falimentului întreprinderilor.

Din toate aceste motive, vă invităm, stimaţi colegi, să nu votaţi această moţiune simplă.

Vă mulţumesc. (Aplauze.)

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Mulţumesc, domnule deputat.

Cu aceasta intervenţiile din partea grupurilor parlamentare s-au finalizat.

Nu pot decât să observ încă o dată interesul deosebit manifestat de semnatarii moţiunii pentru dezbaterea moţiunii şi să-l invit pe domnul ministru Chiţoiu, dacă am înţeles corect, din partea Guvernului, să ne răspundă la o parte din problemele ridicate.

Domnule ministru, aveţi, vă rog, microfonul. (Aplauze.)

Domnul Daniel Chiţoiu (ministrul finanţelor publice):

Mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.

Stimaţi colegi parlamentari iniţiatori ai moţiunii simple şi colegi parlamentari din arcul guvernamental,

Încerc în sinteză să prezint situaţia pe care am preluat-o în luna mai 2012, odată cu preluarea mandatului de ministru al economiei, la Societatea Oltchim, toate demersurile întreprinse de mine, împreună cu Guvernul Ponta, pentru ţinerea pe linia de plutire a societăţii Oltchim, de asemenea, să dau câteva răspunsuri punctuale la toate problemele ridicate atât în moţiunea simplă, cât şi în cadrul dezbaterilor legate de procedura de privatizare şi, de asemenea, o să mai prezint sintetic starea deplorabilă a Companiei Oltchim, trecută şi prezentă.

Vreau să reamintesc prin intermediul datelor şi faptelor starea dezastruoasă pe care am găsit-o la societate, atunci când am preluat mandatul de ministru al economiei în luna mai 2012 şi, de asemenea, să vă spun eforturile majore pe care le-am întreprins atât pentru achitarea salariilor restante la preluarea mandatului de trei luni de zile şi aducerea acestora la zi în luna decembrie, când mi-am încheiat mandatul de ministru al economiei.

Discursul ministrului Vosganian a ilustrat foarte bine cu date şi cifre starea deplorabilă a Oltchim, dar şi contractele pe care renumiţii băieţi deştepţi, în complicitate cu membri ai Partidului Democrat Liberal, le-au menţinut mult timp în defavoarea statului român. O parte din ele le voi relua şi eu, pentru a-i ajuta pe semnatarii moţiunii să nu uite performanţele pe care le-au înregistrat când au fost la guvernare. E adevărat că memoria colegilor noştri de la Partidul Democrat Liberal este foarte scurtă.

Ce am găsit la Ministerul Economiei când am preluat mandatul? Când am ajuns la minister, am găsit Societatea Oltchim cu o datorie totală de peste 700 de milioane de euro. Oamenii nu mai primiseră salariile de trei luni, iar devalizarea Oltchim atinsese cote maxime.

Jaful PDL s-a desfăşurat sistematic, din 2009 până în primăvara lui 2012, când am declarat război frăţiei băieţilor deştepţi în toate companiile de stat.

În toată perioada guvernării PDL, Oltchim a acumulat datorii uriaşe, care se situau în luna mai 2012 la 580 de milioane de euro, la care s-au adăugat dobânzile calculate de AVAS pentru creanţele pe care le înregistra faţă de societatea Oltchim de aproape 130 de milioane de euro. Aceste cifre v-au fost prezentate mai devreme şi de către domnul ministru Vosganian.

Şi dacă tot s-a dus vorba de Arpechim, permiteţi-mi să vă reamintesc, dragi colegi de la Partidul Democrat Liberal, că, începând cu anul 2010 - an în care piroliza Arpechim a intrat în componenţa Oltchim - şi până în 2012, Guvernele Boc şi Ungureanu au cheltuit cu Arpechim 106 milioane euro, în condiţiile în care nu s-a produs niciun euro la Arpechim. În cei patru ani de guvernare, stimaţi colegi, aţi tratat iresponsabil şi cu lipsă de profesionalism Societatea Oltchim.

Ce-am făcut de când am ajuns ministrul economiei. Începând cu luna mai, atunci când am început să opresc jaful din toate companiile de stat, am încercat să găsesc şi cele mai bune soluţii pentru a scoate din criză Oltchim-ul. Ca şi în cazul Hidroelectrica, a fost în centrul preocupărilor mele tăierea contractelor cu băieţii deştepţi.

Ce am identificat? Am identificat prin Corpul de control al ministrului prejudiţii estimate la peste 290 de milioane de euro, concretizate în cinci sesizări penale către Parchetul General de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Şi ca să vă dau câteva exemple de firme care au căpuşat Societatea Oltchim, vă menţionez Societatea Chempro Chemical, printre administratorii societăţii îl descoperim pe fiul directorului general Constantin Roibu, Oltgrup PVC, printre administratorii statutari, de data aceasta, îl găsim pe fratele fostului director general Constantin Roibu, Societatea Protechim unde administratori au fost chiar domnul Roibu împreună cu domnul Diculoiu, liderul de sindicat de la Oltchim. De asemenea, Societatea Designro, printre administratori îi regăsim din nou pe fostul director general Roibu, împreună cu adjunctul acestuia, domnul Olaru.

Deci, v-am dat câteva exemple de societăţi care au căpuşat Oltchim-ul atât cu contracte de achiziţie, dar şi cu contracte de desfacere a produselor Oltchim legat de procedura de privatizare şi acţiunile întreprinse de Guvernul Ponta şi Ministerul Economiei privind privatizarea Oltchim.

În săptămânile care au urmat, începând cu luna mai 2012, reprezentanţii Ministerului Economiei au încercat să identifice o modalitate de realizare a conversiei în acţiuni a creanţei AVAS asupra Oltchim, care să fie conformă legislaţiei europene în materia societăţilor comerciale.

Astfel, Guvernul Ponta a înţeles problemele semnificative cu care se confruntă procesul de privatizare a Oltchim şi a încercat, într-o primă instanţă, să obţină cooperarea acţionarului minoritar PCC pentru aprobarea în AGA Oltchim a conversiei, decizie care nu se putea lua fără acordul PCC.

În acest sens, în perioada mai-august 2012, Ministerul Economiei a purtat discuţii cu PCC pentru a ajunge la un acord în această privinţă. Pentru că iniţial PCC a lăsat să se înţeleagă că este dornic să coopereze pentru salvarea Oltchim - şi în acest sens să aprobe conversia creanţei deţinute de AVAS în acţiuni - Ministerul Economiei a iniţiat un memorandum în Guvern în data de 7 august 2012 în sensul demarării în paralel a privatizării şi a conversiei creanţei AVAS, convocând totodată şi o adunare generală a acţionarilor Oltchim, menită să aprobe conversia.

Anunţul de privatizare, publicat în data de 10 august 2012, reflectă această intenţie, nivelul garanţiei de participare fiind, de altfel, stabilit prin raportare la cuantumul majorat al capitalului social.

În ciuda eforturilor Ministerului Economiei de a convinge acţionarii minoritari PCC să voteze în favoarea conversiei, votul lor fiind necesar pentru aprobarea conversiei în adunarea generală a acţionarilor, având în vedere că deţine un procent important din capitalul social, respectiv 32,33%, a devenit clar că aceştia vor condiţiona un vot favorabil de obţinerea unor condiţii de participare la privatizare inacceptabile pentru statul român.

Astfel, după aprobarea pe 7 august 2012 a acestui memorandum de către Guvern, conştient fiind şi de calendarul strâns al privatizării, convenit încă de la finele anului 2011 cu organismele financiare internaţionale, precum şi noua constrângere, respectiv sfârşitul lunii septembrie 2012, acţionarii minoritari semnificativi au insistat pentru modificarea substanţială a acordului cu Ministerul Economiei.

În acest sens, PCC a propus anumite condiţii inacceptabile pentru statul român, între altele cerându-i acestuia din urmă să organizeze procesele de privatizare şi conversie astfel încât acţionarii minoritari să poată condiţiona aprobarea conversiei de câştigare a licitaţiei de privatizare.

În acest context, s-a identificat riscul ca, în cazul promovării de către statul român a conversiei în baza prevederilor Legii nr.137/2002, acţionarii minoritari să iniţieze acţiuni în justiţie, în vederea anulării acesteia. O asemenea acţiune în instanţă ar fi generat un caracter litigios pentru toate acţiunile emise în urma conversiei, acţiuni reprezentând peste 95% din pachetul total scos la privatizare, cu riscul ca niciun alt investitor să nu aibă o motivaţie reală pentru a participa la privatizarea Oltchim.

Iată-ne în situaţia în care a trebuit să preluăm procesul de privatizare într-un stadiu care nu corespundea calendarului agreat, motiv pentru am întreprins demersuri pentru agrearea cu instituţiile internaţionale a unui nou termen-ţintă pentru finalizarea acestei privatizări.

Din păcate, credibilitatea României era în mod serios afectată de faptul că Guvernele Boc-Ungureanu semnaseră mai multe angajamente internaţionale privind finalizarea privatizării Oltchim, nerespectându-se niciunul dintre ele.

De asemenea, delegaţia Fondului Monetar, a Băncii Mondiale şi Comisiei Europene prezente la Bucureşti la jumătatea lunii august pentru o misiune de evaluare a considerat ca inacceptabilă ratarea în mod repetat a termenelor-ţintă pentru privatizarea Oltchim, şi, ca urmare, a inclus în memorandum desemnarea adjudecatarului în cadrul privatizării OLTCHIM ca acţiune prealabilă pentru discutarea şi aprobarea de către board-ul FMI-ului a raportului celei de-a 6-a evaluări, respectiv la sfârşitul lunii septembrie 2012.

În contextul imposibilităţii aprobării conversiei creanţei AVAS asupra Oltchim în adunarea generală a acţionarilor şi a neacceptării unei amânări a termenului de către Fondul Monetar Internaţional, Ministerul Economiei a căutat o modalitate alternativă prin care să continue procesul de privatizare demarat şi să sporească şansele de succes ale acestuia, în condiţiile în care preluarea sau ştergerea parţială a principalelor datorii ale companiei părea o condiţie sine qua non a privatizării. Astfel, singura opţiune pe care am avut-o la îndemână pentru a continua procesul de privatizare, în termenele convenite cu instituţiile financiare internaţionale, a fost să renunţăm la conversia creanţei deţinute de AVAS şi vânzarea concomitentă a acţiunilor deţinute de Ministerul Economiei cu vânzarea creanţelor deţinute de AVAS şi Electrica asupra Oltchim.

După ce am reluat procesul de privatizare, în conformitate cu legislaţia privatizării şi normele europene în materia vânzărilor de active publice, documentaţia menţionată conţinea aceleaşi condiţii de acceptare a investitorilor instituite încă de la începutul procesului, din luna martie 2012.

Introducerea unor cerinţe cu privire la documentele financiare suplimentare sau ridicarea nivelului scrisorii de garanţie de participare nu se puteau face din două considerente majore. Pe de o parte, riscul ca unele măsuri să fie interpretate ca discriminatorii, deci reprezentând ajutor de stat, pe de altă parte, riscul ca eventualele cerinţe suplimentare să fie totuşi folosite ca motive de contestare a procedurii, pentru că nu se încadrau exact în textele de lege existente.

Stimaţi colegi parlamentari,

Jaful de la Oltchim se înscrie în modul în care partidul domnului Boc, acum al domnului Blaga, a patronat contractele oneroase ale "băieţilor deştepţi" şi păguboase pentru statul român. Talentul de a pune pe butuci economia a fost o constantă a întregii guvernări portocalii. Oltchim-ul a fost pentru guvernarea Boc şi descendentul său Ungureanu, chiar dacă doar pentru 2 luni prim-ministru, o altă vacă de muls. I-aţi adus la exasperare nu doar pe cei din delegaţia Fondului Monetar, ci şi pe românii a căror viaţă depindea de salvarea acestei societăţi.

Vă mulţumesc, domnilor. (Aplauze.)

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Mulţumesc, domnule ministru.

Domnul ministru Vosganian, aveţi cuvântul. Mai au 20 de minute de abia de acum încolo. Guvernul... 15 minute mai are Guvernul, mă anunţă secretarul de şedinţă.

Domnul Varujan Vosganian:

Eu vă promit că am să vorbesc puţin, pentru că, în linii mari, lucrurile par a fi lămurite, dacă avem în vederea argumentele care ne-au oferite. Primul dintre ele, foarte consistent, se referea la faptul că eu ştiu să cânt la pian. Şi mie mi se pare un argument teribil şi am să meditez la acest lucru, însă urez doamnei care a făcut această referire, când va avea bucuria de a avea un copil, să-l înveţe să cânte la pian şi să se roage ca într-o bună zi România să fie suficient de emancipată ca odrasla domniei sale să nu asiste niciodată la astfel de scene, pe care nu vreau să le cataloghez, în care a cânta la pian devine o impietate. (Aplauze.)

Dacă vreţi să ştiţi, orice societate rămâne în istorie mai ales prin oamenii ei de cultură. De aceea, să ne respectăm oamenii de cultură, nu mă refer acum la mine, pentru că eu am asumat această haină a laicităţii în Parlament, dar să-i preţuim pe cei care fac acte de acest fel. de aceea, îi mulţumesc domnului care a plecat, de la Partidul Poporului, nu i-am reţinut numele, să mă ierte, care a spus că eu scriu mai bine decât fac politică. Am să-i returnez complimentul şi să-i spun că şi dânsul vorbeşte mai bine decât face politică, ceea ce aruncă o anumită lumină cu privire la prestaţia politică a domniei sale.

În legătură cu întrebarea domnului care am înţeles că a fost ministru o vreme la economie, mi-a spus domnul Chiţoiu, dacă mi-a plăcut domnul Roibu. Sincer, n-am înţeles exact întrebarea, ca să ştiu cum să răspund. îl rog să fie mai explicit în legătură cu această întrebare. Dacă însă se referă la responsabilităţile din acea vreme, vă asigur că avem deja un vraf foarte gros întocmit de administratorii judiciari, care deja au început să stabilească răspunderile de natură civilă şi penală, şi vă asigur că în această privinţă lucrurile sunt destul de complicate pentru cei care au condus sau au făcut parte din diverse formule de adunare generală şi consiliu de administraţie la Oltchim în decursul vremurilor.

În ce priveşte efectul razelor de gumă asupra pantofilor... sau al razelor de lună asupra pantofilor de gumă, ştiţi că la noi se uită multă lume şi noi trebuie să fim un loc în care să ne educăm şi să-i ajutăm şi pe alţii să se educe. de aceea, vă rog să folosiţi formularea corectă, efectul razelor gama asupra anemonelor, nu de alta, dar vrem să onorăm prestaţia unor distinse doamne ale celei de-a 7-a arte, a teatrului, la noi doamna Olga Tudorache şi Joanne Woodward, care au jucat rolul principal în această piesă şi cel puţin din respectul pentru prestaţiile lor excepţionale să folosim titulatura corectă a acestei piese de Paul Zindel anume: "Efectul razelor gamma asupra anemonelor" sau, cum s-a mai tradus, asupra crăiţelor.

Doamnă Andreea Vass, vreau să vă asigur că datoriile la Electrica, la Sare şi la AVAS nu vin din toamna anului trecut. E drept că s-au făcut eforturi disperate să menţinem Oltchimul în funcţiune, dar, aşa cum v-am spus, 3,2 miliarde de lei veneau datorii dinainte de mai 2012.

În anul 2012, din luna mai s-au mai adăugat până la câteva zeci de milioane de euro, până în 100 de milioane de euro s-au adăugat datorită penalităţilor şi celorlalte speze care au curs. Dar vreau să vă spun, stimată doamnă... nu ştiu de câte ori trebuie să vă repet acest lucru ca să fie clar pentru toţi românii.

Faptul că în 3 ani datoriile au urcat de la 1,6 miliarde la 3,2 miliarde, credeţi-mă, înlătură orice fel de altă discuţie cu privire la prestaţia acestui management tolerat de clasa politică guvernantă. Colegul meu Daniel Chiţoiu va enumerat câteva firme, mai sunt şi altele, în care o să vedeţi cum în ultimii ani conducerea aceea a transferat bani, o să vedeţi ipoteci de milioane de euro care sunt garantate cu zeci de milioane de euro. Credeţi-mă, nu vă mai faceţi apărătoarea Oltchim în această formulă. Dacă vreţi să-i ajutaţi pe salariaţii de la Oltchim, hai să păstrăm un dialog eliberat de orice patimă de acest fel.

Dumneavoastră mă acuzaţi că n-am soluţie...

(Doamna deputat Maria-Andreea Paul vociferează în bancă.)

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Sigur, putem continua. vă rog mult să terminăm cu acest... să oprim acest dialog...

Domnul Varujan Vosganian:

Iertaţi-mă, n-am auzit întrebarea dumneavoastră, dar mi-ar face plăcere să vă răspund, dacă aş auzi-o în claritatea ei.

Doamna Maria-Andreea Paul:

Când a fost Oltchimul pe profit, domnule ministru?

Domnul Varujan Vosganian:

Oltchimul a fost ultimii ani pe profit, în anii 2006 şi în a doua jumătate a anului 2007, deci a fost în 2005, 2006 şi prima jumătate a anului 2007. v-am răspuns corect la întrebare, doamnă Vass, dar, în 2008, cum vă spuneam, deşi încă o dată vă spun, nu a fost în responsabilitatea mea directă, dar să respectăm cifrele. În anul 2008 producţia Oltchim a fost o producţie record de 2 miliarde de lei. Dacă aţi fi menţinut un statut similar, dacă nu v-aţi fi bătut joc cu investiţii fără rost, cu o politică salarială fără niciun temei, cu căpuşările de orice fel, Oltchim ar fi fost astăzi într-o situaţie mult mai bună.

Dumneavoastră mă acuzaţi că n-am soluţie. Eu sunt pus în faţa unei societăţi care are datorii copleşitoare, cum poţi să faci să aduci finanţare? Bani de la buget nu poţi să aduci, domnul acesta, Romeo Rădulescu, nu ştiu în ce lume trăieşte, dacă el crede că poţi să dai bani de la buget Oltchim. Probabil că dânsul a rămas tot la 2006 cu politica. Eu îl încredinţez că nu ai voie, pe legislaţia actuală, să dai bani de la buget către Oltchim. Deci bani de la stat nu poţi să dai, bani de la bănci nu poţi să iei, pentru că totul e ipotecat. Vă imaginaţi în ce situaţie suntem! iar dumneavoastră mă întrebaţi de ce nu vin cu soluţie, brusc, de a da de lucru la 3 mii de oameni. O faceţi numai ca să arătaţi că sunteţi în opoziţie sau chiar cu adevărat credeţi că eu pot să aduc de acasă 800 de milioane de lei, ca să curăţ situaţia financiară a Oltchim?!

Dar, dincolo de toate astea, eu zic aşa, în opoziţie un om învaţă astfel încât să numai repete greşelile din vremea în care a fost la putere. Având în vedere modul în care deprindeţi foarte repede, tare îmi e teamă că o să staţi mult în opoziţie, şi închei cu asta.

mulţumesc domnului de la PP-DD, care ne-a comparat cu domnul Constantin Roibu, bănuiesc că s-a referit doar la faptul şi singura asemănare, sper, că domnul Roibu a stat 21 de ani în fruntea Oltchim, probabil că este o urare pe care ne-o face nouă cu privire la perioada în care vom rămâne la guvernare, şi dumneavoastră ne încredinţaţi acum că nu e chiar o urare lipsită de temei.

Vă mulţumesc. (Aplauze.)

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Mulţumesc, stimaţi colegi.

Staţi un pic, întrebările nu sunt drept la replică. Dacă vă referiţi la exact ce a spus domnia sa, sigur, e drept la replică.

Domnul Lucian Nicolae Bode:

Domnule preşedinte, vă mulţumesc foarte mult.

Am reţinut ceea ce aţi spus dumneavoastră la intervenţia, în urmă cu 30 de minute... dreptul la replică la finalul dezbaterii. mi-a pronunţat numele un coleg aici, dar strict o să mă refer la ceea ce spunea domnul ministru Vosganian.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Vă rog, cu faţa la microfon, să vă audă colegii.

Domnul Lucian Nicolae Bode:

Da, vă mulţumesc, domnule preşedinte, pentru amabilitatea dumneavoastră.

Domnule ministru Vosganian, vă înţeleg ironia, cum că n-aţi şti cine a fost ministrul economiei, sunt convins că şi dumneavoastră ştiţi şi-mi daţi dreptate, nu m-am referit cumva, Doamne fereşte, când v-am întrebat că vă plăcea domnul Roibu ca om. Eu ştiu că dumneavoastră vă plac femeile, sunt convins de lucrul ăsta, dar vă întrebam dacă v-a plăcut domnul Roibu în calitate de director al Combinatului Oltchim, menţinut director în perioada mandatului de ministru al economiei, în care dumneavoastră ocupaţi acel portofoliu, dar aş vrea să punctez două elemente pe care domnul ministru Chiţoiu, cu tot respectul pe care-l am, le-a punctat aici şi spunea "starea deplorabilă a societăţii Oltchim, trecută şi prezentă, fără să vorbim de viitor." Ce aţi găsit în Ministerul Economiei... oamenii nu mai primiseră salarii de 3 luni. Fals, domnule ministru, nu precizaţi ce înţelegeţi prin oameni, toţi angajaţii Oltchim sau cei 15% aflaţi în şomaj tehnic? Prejudicii estimate, aproximativ 250 de milioane de euro, 5 plângeri către instituţiile abilitate. oare aceste societăţi funcţionau, au funcţionat doar în perioada guvernelor susţinute de PDL? eu cred că funcţionau şi în perioada în care ministru a fost domnul Vosganian. Ce aţi făcut, Guvernul a purtat discuţii cu PCC, de parcă fără ei nu se învârtea planeta şi...

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Domnule deputat, dreptul la replică, conform spiritului regulamentului, se referă atunci când de la microfonul Camerei Deputaţilor un deputat sau altcineva jigneşte. Nu că... nu, dreptul la replică nu înseamnă să răspunzi la problemă.

Domnul Lucian Nicolae Bode:

Închei în 20 de secunde.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Şi, atunci se dă în momentul în care se rosteşte cuvântul cuiva, numele cuiva. Vi s-a rostit cuvântul, v-am dat, vă rog frumos... numele, mă iertaţi, numele, vă rog să vă referiţi la momentul la care v-a referit numele, nu, în general, la speech-ul ministrului.

Domnul Lucian Nicolae Bode:

Închei, domnule preşedinte.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Vă mulţumesc.

Domnul Lucian Nicolae Bode:

Am lăsat în procedură de dezbatere publică o ordonanţă de urgenţă privind modificarea articolului 17, domnule ministru, din Legea nr.137/2002. Aceasta era soluţia conversiei creanţei AVAS în acţiuni.

Vă mulţumesc.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Şi eu vă mulţumesc.

Stimaţi colegi,

s-a terminat dezbaterea moţiunii simple. Este 7 şi cinci minute. din nefericire pentru colegii care aşteptau să prezinte răspuns la interpelări sau să prezinte alte interpelări, vom reporta pe o şedinţă ulterioară acest aspect. Dacă domnul vicepreşedinte nu vrea să mai stea 10 minute cu ei, staţi?

Uitaţi, îi mulţumim domnului vicepreşedinte că rămâne, că s-au deplasat colegii de la minister. Eu declar şedinţa închisă astăzi şi anunţ că votul pe moţiunea simplă va avea loc mâine, la 13,30, în debutul şedinţei de voturi finale.

Vă mulţumesc.

(În continuare, lucrările au fost conduse de domnul deputat Eduard Raul Hellvig, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor.)

Domnul Eduard Raul Hellvig:

Bună seara, stimaţi colegi.

Continuăm partea a doua a şedinţei Camerei Deputaţilor, dedicată răspunsurilor la interpelările adresate miniştrilor şi interpelărilor din partea colegilor.

Pentru început, aş vrea să vă supun atenţiei... avem un singur răspuns pentru astă-seară. Vreau să văd dacă domnul deputat Seres Dénes, de la UDMR, se află în sală.

Dacă nu se află în sală, am rugămintea, mulţumesc, doamnă ministru Elena Dumitru, pentru faptul că aţi stat atât de târziu cu noi, am rugămintea la dumneavoastră, având în vedere că colegul nostru nu se află în sală, să trimiteţi în scris răspunsul din partea ministerului, cu scuzele de rigoare din partea parlamentarilor că v-am ţinut aşa de târziu.

Mulţumesc, doamnă ministru. O seară bună vă doresc!

Practic, sesiunea dedicată răspunsurilor... da, da, ştiu, vă rog frumos... având în vedere că nu mai avem alte răspunsuri, aş vrea să vă supun atenţiei prezentarea... interpelările pe care le avem depuse la secretariat, în scris. Dacă există şi colegi de-ai noştri care ar dori să susţină şi din punct de vedere al susţinerii orale în sală. Există cineva?

Doamna deputat Mincă, vă rog frumos să veniţi dumneavoastră să prezentaţi şi apoi o să citesc şi interpelările care sunt depuse în scris.

Vă rog doamnă deputat, aveţi cuvântul.

Doamna Liliana Mincă:

Bună seara, domnule preşedinte de şedinţă, stimaţi colegi, care nu mai sunteţi...

Interpelarea mea este adresată domnului Daniel Constantin, ministru al agriculturii şi dezvoltării rurale.

Subiectul interpelării reprezintă situaţia conflictului de interese în privinţa preşedintelui Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor.

Domnule ministru, scandalul internaţional al cărnii de cal etichetată ca fiind de vită a readus în atenţia opiniei publice afacerile controversate ale familiei preşedintelui ANSVSA, domnul Mihai Ţurcanu.

Societatea "Florea Carn SRL" din localitatea Dracşani, comuna Suliţa, judeţul Botoşani, implicată în scandal, aparţine familiei Ţurcanu. Tatăl, Florea Ţurcanu, are abatorul de la Suliţa. Un fiu, Florin Ţurcanu, este preşedinte al Consiliului Judeţean Botoşani, iar celălalt fiu, Mihai Ţurcanu, este preşedinte cu rang de secretar de stat al Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor.

Preşedintele ANSVSA are soţia, Ana Ţurcanu, angajată la Direcţia sanitar-veterinară Botoşani. Conflictul de interese este evident, în condiţiile în care tatăl este controlat de către instituţiile în care lucrează sau sunt conduse de către noră şi fiu.

Având în vedere situaţia prezentată, vă rog, domnule ministru, să-mi răspundeţi la următoarele întrebări:

1. care sunt criteriile care au stat la baza numirii domnului Ţurcanu Mihai în funcţia de preşedinte al Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru siguranţa Alimentelor?

2. ce măsuri aţi luat pentru rezolvarea conflictului de interese între familia Ţurcanu şi Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor?

3. ce măsuri aţi dispus în cazul Societăţii "florea Carn SRL" din localitatea Dracşani referitor la carnea de cal etichetată ca fiind carne de vită.

Solicit răspuns în scris şi oral.

Mulţumesc.

Domnul Eduard Raul Hellvig:

Mulţumesc, doamnă deputat. Mă bucur că, pe lângă declaraţia politică cu aceeaşi temă, susţineţi o interpelare către domnul ministru Constantin.

Şi acum există ca procedură, sunt convins că domnul ministru vă va răspunde la interpelarea dumneavoastră.

Doamna deputat Camelia-Margareta Bogdănici, vă rog frumos, aveţi cuvântul.

Doamna Camelia-Margareta Bogdănici:

Bună seara!

Într-o săptămână a doamnelor, doamnele vorbesc. Interpelarea mea este adresată ministrului sănătăţii, domnul Nicolăescu Gheorghe Eugen.

Obiectul interpelării: prevederile referitoare la asistenţa medicală primară din contractul-cadru, privind condiţiile acordării asistenţei medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate pentru anii 2013-2014, precum şi blocajele create în spitalele publice din România din cauza amânării până la 31 martie 2013 a aprobării contractului-cadru.

Stimate domnule ministru,

Având în vedere faptul că prevederile referitoare la asistenţa medicală primară din contractul-cadru privind condiţiile acordării asistenţei medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate pentru anii 2013-2014 propun schimbarea raportului plăţii, în sensul creşterii ponderii plăţii per capita cu 70% şi scăderii plăţii per serviciu medical ca 30%, fapt ce ar crea inechităţi în rândul medicilor de familie, ce, în ultimă instanţă, se răsfrâng asupra pacienţilor, dar şi ţinând seama de faptul că s-a amânat aprobarea contractului-cadru până la data de 31 martie 2013, vă rog, domnule ministru, să ne comunicaţi următoarele:

- dacă aveţi în vedere menţinerea raportului de 50% per capita, respectiv 50% per serviciu, cum este în prezent.

În aceste condiţii, creşterea bugetului alocat asistenţei medicale primare cu aproximativ 10%, după cum aţi declarat, ar avea acelaşi impact pentru toată reţeaua de asistenţă medicală primară.

- Care este raţiunea pentru care s-a amânat aprobarea contractului-cadru până la 31 martie 2013, fapt ce afectează activitatea de administrare a spitalelor publice din România, dă naştere la disfuncţionalităţi şi blocaje ce pot pune în dificultate actul medical, situaţie în detrimentul pacientului.

De asemenea, vă rog să ne comunicaţi punctul de vedere al ministerului pe care-l conduceţi cu privire la situaţia creată în spitalele publice prin nesemnarea contractului-cadru până în acest moment.

- Care este valoarea punctului per capita, respectiv per serviciu, întrucât nici până la această dată medicii de familie nu cunosc aceste valori, lucru care nu le permite estimarea bugetului aferent funcţionării cabinetelor de medicină de familie.

Solicit răspunsul oral şi în scris.

Vă mulţumesc.

Domnul Eduard Raul Hellvig:

Mulţumesc şi eu, doamnă deputat.

Mulţumesc pentru că aţi stat până la această oră târzie ca să prezentaţi personal interpelarea către guvern.

Dacă mai există alţi deputaţi care vor să susţină interpelări? Dacă nu mai există, am să vă supun atenţiei şi lista de parlamentari care au depus interpelări adresate membrilor Guvernului.

Astfel, e un număr de 30: domnul deputat Mircea-Nicu Toader, Roberta Alma Anastase, Ioan Oltean, Liliana Mincă, care a şi susţinut din punct de vedere al prezenţei în Parlament această interpelare, Florin Aurelian Popescu, Ion Melinte, Attila Korodi, Raluca Turcan, doamna Bogdănici Margareta-Camelia, la fel, a susţinut în plen interpelarea. Domnul deputat Petru Movilă, Ileana Cristina Dumitrache, Sorin Stragea, Dorel Covaci, Vasile Popeangă, Tamara-Dorina Ciofu, Angel Tîlvăr, Viorel Marian Dragomir, Cornel Itu, Ovidiu-Cristian Iane, Aurel Vlădoiu, Ioan Sorin roman, Lucreţia Roşca, Ioan Dîrzu, Florin Gheorghe, George Ionescu, Laza-Mătiuţa Liviu, Paul Maria-Andreea, Alexandru Nazare, Constantin Cristian Roman şi Ion Marocico. Practic, 2 interpelări depuse în scris.

Cu acestea, declar închisă şedinţa dedicată interpelărilor adresate Guvernului. Ne reunim mâine în şedinţa dedicată declaraţiilor politice.

O seară bună vă doresc!

Şedinţa s-a încheiat la ora 19,17.