Parliamentary debates

Şedinţa a început la ora 8,30.

Lucrările au fost conduse, în prima parte, de domnul deputat Eduard Raul Hellvig, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor, şi în a doua parte de domnul deputat Viorel Hrebenciuc, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor, asistat de domnii deputaţi Eugen Nicolicea şi Cristian Buican, secretari ai Camerei Deputaţilor.

Domnul Eduard Raul Hellvig:

Bună dimineaţa, stimaţi colegi.

Deschidem sesiunea dedicată declaraţiilor politice.

Dăm cuvântul, pentru început, domnului deputat Alexandru Stănescu, din partea Grupului parlamentar al PSD.

Vă rog, domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Alexandru Stănescu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Declaraţia mea politică de astăzi are titlul "Nepăsarea postdecembristă a dus la distrugerea sistemelor de irigaţii din România".

Înainte de 1989, în România, suprafaţa agricolă amenajată pentru irigat era de aproape 3,5 milioane de hectare, suficientă, la acel moment, să asigure tehnologii performante pentru toate plantele de cultură din perimetrele irigate.

Şi suprafaţa era programată să crească în ritm rapid, mai ales prin sistemul Siret-Prut-Dunăre, dar şi prin extinderea celor existente.

Ce a mai rămas după Revoluţie se vede fără mari eforturi: paragină, mărăcini, boscheţi şi stâlpi de beton răzleţi, fără cabluri, sprijinind orizonturile nepăsării.

Staţiile de pompare nu mai au pompe, nu mai au motoare electrice, nu au de mult aparatură electronică de programare, relee, cablaje etc.

Oare să fie de vină numai hoţii? Dar Poliţia, autorităţile locale, dar conducerile succesive RAIF şi apoi SNIF? Dar direcţiile generale de îmbunătăţiri funciare din Ministerul Agriculturii, care putem să spunem că nu s-au succedat, ci au cam rămas pe aceleaşi scaune ale nepăsării, dând vina ba pe lipsa de fonduri, ba pe un vremelnic domn Costel, dar ceilalţi domni Gigel, Ionel, Georgel oare nu au nici o vină? Dacă vrem să verificăm situaţiile marilor conducte principale îngropate nu le putem afla, fiindcă schiţele cadastrale şi de execuţie au fost arhivate, iar arhivele nu mai ştie nimeni pe unde zac.

Astfel am ajuns în anul 2013, în care un factor de răspundere estimează a mai fi 1,5 milioane de hectare în stare de a putea fi irigate. Dar de unde? Sunt doar 100.000 de hectare.

Comisia parlamentară de anchetă de acum patru ani, condusă de perpetuul ministru Valeriu Tabără, a concluzionat ambiguu, deşi au fost intervievaţi mulţi foşti miniştri şi factori de răspundere, printre care şi fostul preşedinte al ţării, domnul Emil Constantinescu, cel care a subliniat că la sfârşitul anului 1997 sistemele de irigaţii erau devalizate deja, prin furtul elementelor metalice şi apoi a structurilor de beton.

Programul ROMAC cu finanţare USA a fost greşit înţeles şi prost aplicat în perioada miniştrilor Dinu Gavrilescu şi Avram Mureşan, fiind mai degrabă o sifonare de bani, pe fondul degringoladei din sistemul bancar de atunci, confruntat cu devalizarea şi falimentul mai multor bănci.

Iată de ce, dragii mei colegi, este timpul să ne unim eforturile şi să stabilim un cadru legal, care să permită investiţii în diferite forme de participare, inclusiv parteneriat public-privat sau concesionarea exploatării, astfel încât să asigurăm un orizont de 5 milioane de hectare irigabile în cel mai scurt timp posibil.

Deci a venit momentul să depăşim nepăsarea şi să trecem la acţiune.

Vă mulţumesc.

Deputat Alexandru Stănescu, PSD.

Domnul Eduard Raul Hellvig:

Mulţumesc, domnule deputat.

Invit la cuvânt, din partea Grupului parlamentar al minorităţilor naţionale, pe domnul deputat Ovidiu Ganţ.

Vă rog, domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Ovidiu Victor Ganţ:

Vă mulţumesc frumos.

Stimate domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Declaraţia mea politică de astăzi se intitulează "Opriţi-l pe domnul Niţă!" şi se doreşte a fi un apel la adresa domnului prim-ministru Victor Ponta de a-l stopa pe ministrul delegat pentru energie, domnul Constantin Niţă, de a transfera sediile Romgaz şi Transgaz de la Mediaş la Bucureşti.

Domnule prim-ministru, demersul domnului Niţă nu are niciun fundament economic, presupune cheltuieli inutile, pune în pericol situaţia locurilor de muncă din Mediaş, dezvoltarea întregii regiuni şi nu poate fi făcut după bunul-plac al unui ministru.

Am ascultat la Academia Română discursul dumneavoastră referitor la regionalizare şi descentralizare. Sper din tot sufletul să realizaţi tot ce aţi amintit în acest discurs cu caracter programatic.

Dacă acestea sunt intenţiile dumneavoastră, voi fi unul dintre susţinătorii dumneavoastră fervenţi în realizarea obiectivelor descentralizării şi regionalizării. În acest context însă, intenţia domnului Niţă contravine flagrant direcţiei politice a Guvernului dumneavoastră, însemnând o nouă concentrare la Bucureşti a unei activităţi în desfăşurare la Mediaş cu foarte bune rezultate.

Poate ar fi util să-i explicaţi domnului Niţă, ca membru al cabinetului dumneavoastră, ce înseamnă descentralizarea, că nu doriţi centralizarea suplimentară şi să dispuneţi stoparea demersului iniţiat de către domnul Niţă referitor la Romgaz şi Transgaz.

Vă mulţumesc.

Domnul Eduard Raul Hellvig:

Mulţumesc şi eu, domnule deputat.

Invit la microfon, din partea Grupului parlamentar al PDL, pe doamna deputat Camelia Bogdănici.

Vă rog, doamnă deputat, aveţi cuvântul.

Doamna Camelia-Margareta Bogdănici:

Bună dimineaţa

Declaraţia politică se intitulează "7 Aprilie 2013 - Ziua Mondială a Sănătăţii - o zi privată de urările ministrului Nicolăescu pentru întreg corpul medical".

Stimate domnule preşedinte,

Stimaţi colegi deputaţi,

Cu prilejul Zilei Mondiale a Sănătăţii urez colegilor mei, personalului medical, celor care lucrează în sectorul medical, precum şi tuturor pacienţilor sănătate, bucurii, împliniri şi reuşite!

Din anul 1948, Organizaţia Mondială a Sănătăţii marchează în fiecare an pe 7 Aprilie, Ziua Mondială a Sănătăţii, când întreaga populaţie este sensibilizată pentru a se implica activ în protejarea şi îmbunătăţirea sănătăţii.

Domeniul prioritar evidenţiat în acest an cu ocazia Zilei Mondiale a Sănătăţii este hipertensiunea arterială, afecţiune care poate determina boli cardiace cronice, boli renale şi chiar decesul în urma accidentelor vasculare sau atacului de cord.

Statisticile OMS relevă că, la nivel mondial, unul din trei adulţi cu vârsta peste 25 de ani are tensiunea arterială ridicată şi peste nouă milioane de decese apar anual în lume din cauza complicaţiilor hipertensiunii arteriale. Hipertensiunea arterială este considerată "ucigaşul lent, nevăzut" al populaţiei, deoarece nu are simptome specifice.

Hipertensiunea arterială este o afecţiune care poate fi atât prevenită, cât şi tratată, mai ales atunci când este depistată precoce. Prevenţia devine esenţială în acest tip de afecţiune. Dieta nesănătoasă, consumul de alcool şi tutun sau lipsa activităţii fizice sunt câţiva din factorii de risc care contribuie la hipertensiunea arterială. Pentru a îndepărta aceşti factori de risc, populaţia trebuie să fie conştientizată permanent cu privire la impactul nefast pe care îl au aceştia asupra sănătăţii lor. Populaţia trebuie, de asemenea, să înţeleagă importanţa prevenţiei prin controale periodice ale stării de sănătate. Controlându-ţi presiunea arterială, îţi controlezi viaţa!

De asemenea, în acest an se promovează o altă temă majoră, şi anume sănătatea la locul de muncă. Sănătatea la locul de muncă nu înseamnă doar respectarea cerinţelor legate de domeniul sănătăţii şi securităţii muncii, ci şi sprijinirea activă a personalului de către angajatori în vederea îmbunătăţirii stării generale de sănătate şi confortului angajaţilor. Măsurile avute în vedere sunt: asigurarea tuturor condiţiilor ce vizează sporirea confortului la locul de muncă, promovarea conceptului de alimentaţie sănătoasă la locul de muncă şi acasă, informarea privind efectele negative ale fumatului şi alcoolului, promovarea sănătăţii mentale, încurajarea activităţii fizice şi a practicării unui sport, monitorizarea stării de sănătate prin asigurarea de examene medicale periodice. Promovarea acestor măsuri contribuie fără îndoială şi la prevenirea hipertensiunii arteriale, numai că, din păcate, în România sănătatea la locul de muncă este un domeniu insuficient promovat.

Organizaţia Mondială a Sănătăţii şi Agenţia Europeană pentru Securitate şi Sănătate în Muncă promovează sănătatea la locul de muncă, pentru a încuraja îmbunătăţirea sănătăţii şi stării de bine la locul de muncă şi, prin urmare, pentru a reduce costurile cu îmbolnăvirile în rândul forţei de muncă din Uniunea Europeană. Promovarea sănătăţii la locul de muncă duce la reducerea concediilor medicale, stimularea motivaţiei şi creşterea productivităţii muncii.

Poate domnul ministru Nicolăescu are în vedere îmbunătăţirea acestui pilon important al prevenţiei - sănătatea la locul de muncă, deoarece, potrivit declaraţiilor Domniei Sale, prevenţia reprezintă o prioritate pentru mandatul său. Sperăm să nu transformaţi şi acest obiectiv în promisiune.

Este regretabil că mesajul ministrului sănătăţii, dat cu ocazia Zilei Mondiale a Sănătăţii, să nu conţină un gând încurajator şi pentru corpul medical. Prin omisiunea dumneavoastră, aţi neglijat un actor important al sistemului medical, fără de care sistemul nu ar putea funcţiona. Dacă tot susţineţi că nu există fonduri pentru creşterea salariilor, de această dată, aţi ratat prilejul de a face o urare caldă şi mobilizatoare întregului personal din sistemul pe care îl păstoriţi. Credeam că la declaraţii vă pricepeţi mai bine decât la fapte!

Deputat de Iaşi, Camelia Bogdănici.

Domnul Eduard Raul Hellvig:

Mulţumesc, doamnă deputat.

Invit la microfon, din partea Grupului parlamentar al PSD, pe doamna deputat Sonia Drăghici.

Vă rog, doamnă deputat, aveţi cuvântul.

Doamna Sonia-Maria Drăghici:

Mulţumesc foarte mult, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

"Sănătatea înseamnă mai mult decât absenţa bolii"

Este o stare de bine, fizică, mentală şi socială, manifestată ca abilitatea individului de adaptare la cererile constante de schimbare din mediul natural şi social.

Sănătatea, ca demers practic, presupune împlinirea persoanei şi a comunităţii şi chiar mai mult decât atât, trecerea de la interesul individului la interesul comunităţii.

Sănătatea copilului şi mai apoi a adultului este condiţionată de factorii genetici, la care se adaugă cei ambientali şi comportamentali.

De aceea, pe lângă determinismul genetic, un rol egal sau poate chiar superior în menţinerea unei bune stări de sănătate a individului îl au familia şi comunitatea, dar şi politicile privind sănătatea, educaţia şi protecţia mediului.

Sănătatea copilului este o condiţie esenţială pentru integrarea în procesul de învăţământ, iar randamentul şcolar este influenţat de starea sănătăţii elevilor, de dezvoltarea lor fizică şi psihică armonioasă.

Dezideratele majore pentru a îmbunătăţi starea de sănătate a copiilor şi tinerilor din colectivităţi sunt: promovarea unui stil de viaţă sănătos şi reducerea morbidităţii şi a problemelor sociale, secundare comportamentelor cu risc pentru sănătate: fumat, alcoolism, consum de droguri, comportamente sexuale sau alimentare cu risc, sedentarismul, agresivitatea.

În sistemul de învăţământ educaţia pentru sănătate a copilului, preşcolar şi şcolar, reprezintă o latură a educaţiei generale, alături de educaţia psihomotrică, educaţia artistico-plastică, educaţia intelectuală, educaţia moral-civică.

Sistemul de învăţământ oferă treptat, la fiecare palier de vârstă, cunoştinţe despre sănătate, având grijă să se asigure continuitatea în predarea şi însuşirea acestora, acţiunile educative începând de la vârsta preşcolară, fiind continuate până la vârsta de adult.

În acest sens, grădiniţa şi mai apoi şcoala reprezintă cadrul instituţional propice educaţiei pentru sănătate. Aici se pot conştientiza aspecte legate de sănătate şi boală, se pot oferi cunoştinţe despre propriul organism, igienă, alimentaţie, dar şi despre relaţiile interumane, despre egalitate socială şi discriminare, despre sănătate şi îmbolnăvire a naturii, a planetei, despre echilibrul ecologic.

În sistemul sanitar, evaluarea şi cunoaşterea stării de sănătate a copiilor şi tinerilor este cuprinsă în Programul naţional nr. 5, evaluarea sănătăţii şi educaţiei pentru sănătate fiind făcută de compartimentele de medicină şcolară ale direcţiilor de sănătate publică.

Centralizarea principalelor afecţiuni cronice întâlnite la preşcolarii şi elevii studiaţi în mediul urban şi rural au relevat faptul că pe primul loc în deficienţele din România se situează viciile de refracţie, urmate de obezitate, deficienţe de dezvoltare staturo-ponderală, sechelele de rahitism, cariile dentare, anemia feriprivă, diabetul zaharat, bolile parazitare şi alergice.

Rolul medicinei şcolare în depistarea, evaluarea şi tratarea precoce a acestor afecţiuni a fost şi este de necontestat.

Un program naţional de prevenţie nu poate fi eficient fără contribuţia reţelei de medicină şcolară.

În prezent, însă, reţeaua de medicină şcolară, trecută în subordinea autorităţilor locale, este pe cale de dispariţie, iar medicii de familie, şi aşa împovăraţi de multiplele sarcini profesionale pe care le au, sunt cei care încearcă să suplinească şi rolul medicului şcolar.

De aceea, consider că medicina şcolară, cuprinzând cabinetele de medicină şcolară şi medicină dentară, ar trebui resubordonată Ministerului Sănătăţii şi direcţiilor de sănătate publică, necesitând a fi restructurată şi dezvoltată, pentru a-şi regăsi rolul important în cadrul programului naţional de evaluare a sănătăţii şi educaţiei pentru sănătate.

Vă mulţumesc.

Domnul Eduard Raul Hellvig:

Mulţumesc şi eu, doamnă deputat.

Îl invit la microfon pe domnul deputat Ion Cupă, din partea Partidului Democrat, dar am înţeles că vrea să facă un anunţ de trecere de la Partidul Democrat la Partidul Naţional Liberal.

Vă rog, domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Ion Cupă:

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Stimate colege şi stimaţi colegi,

Doresc să anunţ public aderarea mea la Partidul Naţional Liberal şi înscrierea mea începând de astăzi în Grupul parlamentar al PNL din Camera Deputaţilor.

Doresc să vă asigur de gândurile şi de intenţiile mele la fel de bune în slujba românilor şi în special a cetăţenilor din judeţul Gorj, care mi-au acordat votul lor de încredere.

Vă mulţumesc mult.

Domnul Eduard Raul Hellvig:

Mulţumesc şi eu, domnule deputat, şi vă urez succes în noua calitate de parlamentar al Grupului parlamentar PNL.

Invit la cuvânt, din partea Grupului parlamentar PSD pe domnul deputat Sorin Stragea.

Vă rog, domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Sorin Constantin Stragea:

Stimate domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Declaraţia mea politică de astăzi se intitulează "Ziua Mondială a Sănătăţii - 2013, 7 aprilie".

Din 1950, Ziua Mondială a Sănătăţii este celebrată în fiecare an pe 7 aprilie, pe o temă care evidenţiază un domeniu prioritar pentru Organizaţia Mondială a Sănătăţii. Ziua Mondială a Sănătăţii este o oportunitate pentru întreaga lume de a se concentra asupra unei probleme majore de sănătate publică la nivel global.

Tema pentru anul 2013 este hipertensiunea arterială, deoarece Organizaţia Mondială a Sănătăţii o consideră problemă de sănătate publică prioritară şi de supus atenţiei opiniei publice mondiale.

Obiectivele specifice ale campaniei sunt:

- creşterea gradului de conştientizare a cauzelor şi consecinţelor tensiunii arteriale;

- furnizarea informaţiilor cu privire la modul de a preveni hipertensiunea arterială şi complicaţiile asociate;

- încurajarea adulţilor să verifice tensiunea arterială şi să urmeze sfatul medico-sanitar.

Bolile cardiovasculare ucid mai multe persoane, lovind bogaţi şi săraci deopotrivă. Oricine poate urma câţiva paşi concreţi, pentru a minimiza şansele de a dezvolta hipertensiune arterială şi consecinţele sale negative: promovarea unui stil de viaţă sănătos, prin reducerea aportului de sare, consumarea de fructe şi legume, reducerea aportului de grăsimi, evitarea consumului nociv de alcool, activitatea fizică regulată, menţinerea la o greutate normală, oprirea consumului de tutun.

Potrivit statisticilor, în 2020 boala cardiovasculară va deveni "ucigaşul numărul unu" la nivel mondial, depăşind bolile infecţioase.

Datoria noastră, de politicieni, de membri ai Parlamentului, este să creăm cadrul legal pentru a preîntâmpina aceste probleme cu care, cu siguranţă, populaţia ţării se va confrunta în anii care urmează. Sănătatea, învăţământul şi combaterea sărăciei ar trebui să fie domenii primordiale în preocupările noastre.

Prin tot ceea ce facem aici trebuie să dăm semnale clare că starea naţiunii române ne interesează şi că viitorul nostru, al copiilor şi nepoţilor noştri este pentru noi lucrul cel mai de preţ, cel pentru care ne zbatem să îl facem mai bun, mai plin de speranţă.

Vă mulţumesc.

Deputat PSD, Sorin Stragea, Colegiul nr.7, Timiş.

Domnul Eduard Raul Hellvig:

Mulţumesc şi eu, domnule deputat.

Îl invit la microfon, din partea Grupului parlamentar PDL, pe domnul deputat Dănuţ Culeţu.

Vă rog, domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Dănuţ Culeţu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Declaraţia pe care am să v-o prezint se intitulează "Mizele preluării Portului Constanţa".

Intenţia Primăriei Constanţa de a prelua controlul Companiei Naţionale "Administraţia Porturilor Constanţa" nu este una lipsită de interese ascunse, dar azi vin în faţa Domniilor Voastre să vă spun de ce se materializează această intenţie, de ce se doreşte materializarea acestei intenţii şi faptul că nu are niciun temei şi nu reprezintă sub nicio formă o soluţie pentru Constanţa sau România.

Simt nevoia să vă expun câteva dintre atuurile acestui important obiectiv strategic, alături de investiţiile urgente ce se impun a fi făcute, pentru a înţelege, o dată pentru totdeauna, de ce locul Portului Constanţa este sub administraţia Ministerului Transporturilor.

Portul Constanţa este un atribut al siguranţei frontierei de est a ţării şi a Uniunii Europene şi, prin aderarea României la NATO, o structură ce asigură spaţiul maritim şi aerian din zona de est şi sud-est. Portul Constanţa este o entitate strategică în sine, care ţine de siguranţa naţională, fiind pusă în discuţie, practic, aprovizionarea României, care trebuie să fie menţinută permanent într-o stare de siguranţă avansată. Toate aceste atribute denotă o importanţă care nu poate fi lăsată pe umerii unei autorităţi a administraţiei publice locale sau regionale.

Alături de însemnătatea acestui obiectiv stă nevoia stringentă a remedierii infrastructurii existente, evaluarea structurii de rezistenţă şi efectuarea reparaţiilor necesare ale digului, care este fisurat pe o lungime considerabilă; continuarea digului de sud pentru protecţia bazinului interior în caz de furtună; concepţia unei noi structuri de rezistenţă care presupune evaluarea construcţiilor hidrografice, a digurilor de larg şi a cheiurilor; necesitatea înfiinţării unei sume-tampon pentru reparaţii urgente. Toate aceste urgenţe înseamnă câteva sute de milioane de euro. Are Consiliul Local aceşti bani? Dacă cineva îşi închipuie că răspunsul este unul pozitiv sau că Primăria Municipiului Constanţa are capacitatea de a rezolva aceste necesităţi, este un naiv.

Este bine de ştiut că Portul Constanţa-Nord este în totalitate concesionat sau privatizat pe perioade foarte mari de timp, ceea ce înseamnă că veniturile (şi aşa destul de mici) din taxe de cheiaj şi concesiune se vor menţine pe o durată foarte mare de timp, fapt pentru care nu putem vorbi despre venituri suplimentare.

Investiţiile private din Portul Constanţa-Sud, care are un mare potenţial de dezvoltare, nu pot fi făcute în actualul context, deoarece prin taxele aplicate - taxele portuare în Constanţa sunt deja la limita superioară la nivel internaţional - acestea ar putea fi recuperate în 50-70 de ani. Masterplanul gândit de Administraţia Porturilor Constanţa pentru dezvoltarea acestei zone se ridică la o investiţie de peste 1,2 miliarde euro şi poate fi realizat din fonduri europene, în sistemul cofinanţării, unde Administraţia Porturilor Constanţa contribuie cu 2% şi Guvernul între 28-38%. Cine îşi poate închipui că Primăria Constanţa poate dispune de aceste sume de bani, dacă ar lua locul Guvernului? Se vorbeşte de o majorare a taxelor portuare. Nimic mai utopic. Taxele portuare sunt considerate deja mari, iar o mărire a lor ar face din Portul Constanţa unul inaccesibil.

În condiţiile unor taxe mult reduse şi cu un venit aproape de 4 ori mai mare decât Portul Constanţa, Portul Rotterdam a fost nevoit să cedeze statului 30% din acţiuni, în condiţiile în care nu mai putea face faţă cheltuielilor.

Nu este nevoie să fii specialist ca să înţelegi miza unei astfel de preluări, lucru care nu trebuie să se întâmple. Şi pentru a nu fi acuzat de subiectivism, vă rog pe fiecare dintre dumneavoastră să analizaţi toate cele prezentate şi să realizaţi ce ar însemna să lăsăm Portul Constanţa în mâinile Consiliului Local Constanţa.

Vă mulţumesc.

Domnul Eduard Raul Hellvig:

Mulţumesc şi eu, domnule deputat.

Invit la microfon, din partea Grupului parlamentar PNL, pe domnul deputat Virgil Guran.

Vă rog, domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Virgil Guran:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Astăzi voi vorbi despre incompatibilitate.

De ce acest lucru? Ieri, la comisie, a revenit legea referitoare la autoritatea de supraveghere financiară. A revenit pentru că Preşedintele României, Traian Băsescu, a considerat că trebuie trimisă înapoi, pentru că în ultimul timp toată lumea trebuie să fie incompatibilă. A cerut neapărat să introducă în lege că în această autoritate nu au voie să lucreze rude, afini până la gradul III, şi cei care au legătură cu parlamentarii, şi cei care au legătură cu miniştrii, şi aşa mai departe.

Cred că foarte curând, în această ţară, n-o să mai aibă voie să lucreze prietenul prietenului, prietenilor ş.a.m.d., iar ceea ce face preşedintele în acest moment este un joc foarte periculos.

Cred că preşedintele, în momentul de faţă, crede că ping-pongul este activitatea lui de bază în ultimul an de mandat şi începe, în loc să ne lase să aşezăm puţin legile, care, trebuie să recunoaştem, unele dintre ele nu sunt chiar în regulă, le trimite înainte şi înapoi, bazându-se, în primul rând, şi pe jucăria pe care a creat-o, în ultimul timp mai ales, Curtea Constituţională.

Cred că ceea ce se întâmplă în acest moment nu este pentru binele democraţiei, cred că acest sistem creat în care preşedintele încurcă bunul mers al legilor şi se leagă de tot felul de mărunţişuri care nu sunt importante în activitate, acest lucru trebuie să se oprească şi cred că ar trebui să analizăm foarte bine cum trebuie să procedăm, ca în viitor un preşedinte să nu poată să încurce mai mult decât să sprijine activitatea democratică, legislativă, socială a acestei ţări.

A venit momentul, sperăm să vină cât mai repede momentul în care preşedintele Traian Băsescu să stea acasă şi să se gândească la greşelile pe care le-a făcut şi la modul în care a condus această ţară timp de 10 ani.

Vă mulţumesc.

Deputat Guran Virgil, Prahova.

Domnul Eduard Raul Hellvig:

Mulţumesc, domnule deputat.

Din partea Grupului parlamentar PSD, domnul deputat Peia Ninel.

Vă rog, domnule deputat.

Domnul Ninel Peia:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Declaraţie politică intitulată: "Idealul refacerii unităţii naţionale trebuie înscris ca obiectiv în noua Constituţie".

În cadrul discuţiilor cu privire la revizuirea Constituţiei am avut prilejul de a asculta nenumărate păreri: unele pertinente, unele irelevante, altele total desprinse de realitate.

Ei bine, mai toţi cei interesaţi de revizuirea Constituţiei par să evite o chestiune deosebit de gravă, ce ţine de istoria noastră ca popor şi ca ţară, dar care este în mod laş eludată şi evitată.

Ce este inadmisibil e faptul că acest subiect este ţinut sub tăcere la 23 de ani după decembrie 1989, revoluţia în care se presupune că am primit dreptul de a spune lucrurilor pe nume.

Ridic aici problema provinciilor istorice româneşti ce sunt despărţite de ţară, vorbesc aici de idealul a generaţii de români, ideal pentru care s-a trăit, s-a luptat şi s-a murit de-a lungul secolelor.

Vorbesc aici despre necesitatea unirii provinciilor istorice despărţite cu ţara, despre refacerea României Mari!

Oare noi, politicienii de acum, nu am ajuns la maturitatea înaintaşilor noştri, maturitate care să ne permită să pretindem, fără frică, responsabil şi argumentat, îndreptarea abuzurilor comise de sovietici şi de fascişti în anii ΄40, ce au dus la modificarea dramatică a hotarelor ţării noastre?

Oare de ce nu suntem în stare să spunem lucrurilor pe nume, aşa cum au făcut şi înaintaşii noştri, politicienii ce au făurit România Mare?

Oare de ce transformăm apartenenţa la UE şi la NATO într-o scuză pentru lipsa noastră de voinţă de a milita pentru reîntregirea României? Este o falsă scuză. Să nu uităm că Germania s-a reîntregit în timp ce era membră a UE şi a NATO şi nimeni nu a avut un cuvânt de spus împotrivă.

După zeci de ani de ruşinoasă tăcere, de refuz de a ne confrunta cu propria istorie şi cu propriul ideal ca naţiune, după ce corectitudinea politică, sovietică sau de aiurea, ne-a impus să tot tăcem şi să ţinem în noi, cred că a sosit momentul ca România să spună clar lucrurilor pe nume.

Scopul acestei declaraţii politice este de fapt un apel către colegii parlamentari şi către toţi factorii de răspundere din statul român, de a se denunţa oficial nedreptatea comisă în Tratatul Ribbentrop-Molotov şi de a face tot ceea ce ne stă legal în puteri pentru a readuce Bucovina de Nord, Herţa şi Bugeacul la ţară şi de a face unirea Basarabiei cu România.

E dreptul nostru, este dreptul atâtor generaţii de români care secole de-a rândul şi-au dorit asta. E ceea ce ne cer cei ce odihnesc sub glia ţării, pe atâtea câmpuri de luptă de altădată!

Deputat PSD, Ninel Peia.

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Domnul Eduard Raul Hellvig:

Mulţumesc şi eu, domnule deputat.

Invit la microfon pe domnişoara deputat Cătălina Ştefănescu.

Aveţi cuvântul.

Doamna Elena Cătălina Ştefănescu:

Mulţumesc.

Domnilor colegi,

Vă rog să priviţi această declaraţie politică mai mult ca pe o rugăminte. Doresc să susţineţi, alături de mine, adaptarea sistemului de practică desfăşurat de elevi şi studenţi la noile cerinţe de pe piaţa muncii.

Aş dori să vă supun atenţiei câteva aspecte privind necesitatea reglementării sistemului de practică, desfăşurat de elevi şi studenţi, în cadrul companiilor private sau al instituţiilor de stat, astfel încât să fie adaptat la noile condiţii şi cerinţe de pe piaţa muncii.

Evoluţiile sociale din România au fost puternic marcate de criza economică mondială care a condus la o lipsă acută a locurilor de muncă şi la o scădere semnificativă a veniturilor, cauzată şi de măsurile severe de austeritate ale precedentului regim politic. Aceste fenomene, corelate cu liberalizarea accesului cetăţenilor români pe piaţa europeană a muncii, au condus la o lipsă de corelare între cererea de pe piaţa muncii şi specializările pe care le finalizează absolvenţii de liceu şi facultate.

Având în vedere aceste aspecte, consider că e important să avem în vedere schimbarea reglementărilor privind practica elevilor şi studenţilor, prin adoptarea mai multor normative care să prevadă o serie de modificări ale Legii nr.258/2007.

Astfel, consider că este important să se acorde posibilitatea de angajare a elevilor şi studenţilor în afara unui parteneriat încheiat între firmă şi unitatea de învăţământ, în condiţiile în care încadrarea acestora se face pe o specialitate corespunzătoare programei şcolare urmată de acel elev/student, în unitatea de învăţământ vizată. Dacă se întruneşte această condiţie, atunci activitatea elevului/studendului la unitatea economică respectivă ar trebui să fie luată în considerare ca activitate practică în cadrul programei şcolare. În acest caz, ar fi oportun ca angajatorul să nu mai primească cota de 5% raportată la indemnizaţia anuală a elevului/studentului, conform Legii nr.258/2007, şi această cotă să se acorde strict ca stimulent pentru încheierea unor acorduri între agenţii economici şi şcoli sau universităţi.

De asemenea, consider că este important ca angajarea să se poată face şi în timpul perioadei de şcolarizare, în condiţiile în care angajatorul stabileşte un program de lucru care nu afectează prezenţa elevului şi studentului sau programul acestuia de învăţare, (de exemplu: program de lucru redus în afara orarului şcolar, angajare pe bază de proiect, activitate în zilele de weekend etc.)

În vederea modificării Legii nr.258/2007 ar trebui să fie introdusă în legislaţie noţiunea de "angajat elev sau student" care să fie exceptat de la anumite prevederi ale Codului muncii pentru mai multe situaţii: elevul şi studentul să poată fi încadrat cu un salariu inferior salariului minim pe economie; angajatorul să nu plătească impozit pe salariul plătit angajatului-elev sau angajatului-student (pentru că nu e vorba de un salariu obişnuit); elevul şi studentul să nu fie nevoiţi să plătească impozit pe venituri; să nu se plătească asigurări de sănătate sau asigurări sociale pe salariul acordat "angajaţilor elevi sau studenţi", întrucât aceştia sunt deja asiguraţi prin statutul lor de elev sau student; să se plătească doar contribuţia pentru bugetul de pensii şi/sau şomaj, pentru a asigura un supliment la aceste bugete deficitare; activitatea de practică obligatorie şi perioada de angajare pentru specializare a elevului/studentului să se constituie ca vechime în muncă.

Este obligatoriu ca toate facilităţile de mai sus să se acorde doar în condiţiile în care încadrarea în companie a elevului/studentului se face pe o specializare care se bazează pe cunoştinţele teoretice dobândite în programul şcolar al acestuia.

Este oportun să se prevadă faptul ca în situaţia în care elevii/studenţii care au urmat astfel de programe în cadrul unor companii vor fi angajaţi de compania respectivă după încheierea studiilor, atunci acel agent economic să aibă dreptul la toate facilităţile fiscale acordate în prezent pentru angajarea de tineri absolvenţi (perioada de angajare în timpul studiilor nu trebuie să afecteze dreptul de a primi facilităţi fiscale pe o perioadă de un an pentru angajarea absolvenţilor).

În ceea ce priveşte activitatea de voluntariat a elevului/studentului care e încadrat în activităţi de muncă este important să nu se suprapună cu obligaţiile de încheiere a unui contract de muncă. Exceptarea ar trebui să aibă loc în condiţiile în care activitatea de voluntariat se desfăşoară într-un domeniu corespunzător specializării şcolare a elevului/studentului. Activitatea de voluntariat trebuie să fie considerată vechime în muncă, în condiţiile în care se desfăşoară în specializarea elevului/studentului.

Toate propunerile de mai sus nu presupun alocări bugetare suplimentare de la bugetul de stat. Dimpotrivă, statul va colecta sume suplimentare din TVA şi alte taxe aferente consumului realizat de angajaţii-elevi sau studenţi ce vor fi remuneraţi în acest sistem.

Vă rog, aşadar, stimaţi colegi din Parlament şi din Guvern, să luăm în considerare această propunere şi să susţineţi viitoarea propunerea legislativă pe care am pregătit-o în acest sens, privind adaptarea sistemului de practică desfăşurat de elevi şi studenţi la piaţa muncii.

Vă mulţumesc.

Domnul Eduard Raul Hellvig:

Vă mulţumesc şi eu, doamna deputat.

Invit la microfon, din partea Grupului parlamentar al PP-DD, pe domnul deputat Tudor Ciuchodaru.

Domnule deputat, aveţi microfonul. Şi opoziţia trebuie să vorbească. Este victoria democraţiei.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Numai dumneavoastră mai credeţi în acest lucru; sau, oricum, din ce în ce mai puţini oameni.

Declaraţia mea politică se intitulează "Vasluiul în şi din aer".

Încă mai sunt surprins de faptul că reprezentanţii puterii sunt astăzi în sală. Pentru că, la 100 de zile de la preluarea guvernării, nu am văzut niciun proiect de act normativ şi nicio măsură economică în conformitate cu ceea ce s-a propus în campania electorală.

La Vaslui, situaţia este şi mai crâncenă. Puternicii zilei ajung cu elicopterul la întâlniri de partid. Probabil, pentru a refuza să vadă situaţia reală. Drumurile sun pline de gropi, în toate localităţile din judeţ, iar, mai mult decât atât, alocările bugetare sunt mai mici chiar decât cele din guvernarea precedentă.

Mi se pare că puternicii zilei au uitat Vasluiul.

Şi, în ciuda faptului că avem 10 parlamentari ai puterii, nu avem nimic.

Voi susţine orice iniţiativă legislativă care va aduce prosperitate în judeţ şi sper că, măcar în următoarele 100 de zile, reprezentanţii puterii vor face ceea ce au promis. Pentru că, dacă nu, ne vom trezi, în viitoarea campanie electorală, din 2016, că ni se promit aceleaşi lucruri.

Vă mulţumesc.

Domnul Eduard Raul Hellvig:

Vă mulţumesc, domnule deputat. Vă asigur că democraţia nu este într-o situaţie dificilă. Există mulţi oameni în România care susţin democraţia, iar Parlamentul este exemplul cel mai concret că democraţia funcţionează.

Din aceste considerente, invit puterea la cuvânt şi pe domnul deputat Vasile Mocanu.

Domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Vasile Mocanu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi, declaraţia politică de astăzi am intitulat-o "Ne pleacă medicii, în continuare!".

Conducerea Institutului de Oncologie din Iaşi - una dintre cele mai prestigioase unităţi medicale din România - recunoştea recent că face eforturi susţinute pentru a-şi păstra personalul actual, prin ameliorarea continuă a condiţiilor de muncă, chiar dacă satisfacţia salarială este încă departe de nivelul aşteptărilor.

De altfel, aceeaşi situaţie se întâmplă peste tot la Iaşi. Doar în ultimii doi ani, au fost eliberate aproape 1500 de adeverinţe de malpraxis, pentru medicii şi asistenţii medicali care au ales să-şi desfăşoare activitatea în spitalele din Uniunea Europeană. Este şi un motiv de satisfacţie, căci arată calitatea deosebită a învăţământului medical românesc, recunoscută pretutindeni în lume, dar şi o pricină de îngrijorare, întrucât asistăm de ani buni la un exod masiv al halatelor albe, cu consecinţe nefaste pentru sistemul sanitar din România.

Din păcate, acest proces continuă. La Târgul de joburi pentru cadrele medicale ieşene, care a avut loc zilele trecute, au apărut oferte de muncă de profil foarte greu de refuzat. De aceea, încă de la primele ore, standurile au fost asaltate de sute de medici rezidenţi, care au fost cei mai interesaţi de un loc de muncă în străinătate. Cele mai căutate destinaţii au fost Germania, Franţa şi Anglia, unde salariul lunar al unui medic pleacă de la 3.800 de euro şi poate ajunge la 7.000 de euro. De asemenea, un asistent medical poate câştiga foarte uşor peste 1.600 de euro pe lună, bani pe care în spitalele ieşene îi câştigă în aproximativ jumătate de an. În aceste condiţii, nu e de mirare că foarte mulţi medici şi asistenţi medicali preferă să părăsească sistemul medical românesc.

Ce e de făcut?

În primul rând, trebuie finalizată odată şi odată această reformă a sistemului medical, care parcă ţine de o veşnicie. Abia atunci vom putea vorbi de o revalorizare a statutului cadrelor medicale din România, atât de greu încercate în ultimii ani. Eu sunt convins că în condiţiile unei salarizări decente, medicii vor alege să rămână în Iaşi, în România!

Mocanu Vasile, deputat al Partidului Social Democrat, Colegiul nr.4, Târgu Frumos, Iaşi.

Vă mulţumesc.

Domnul Eduard Raul Hellvig:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Invit la microfon, din partea Grupului parlamentar al PDL, pe domnul deputat Florin Gheorghe.

Vă rog, domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Florin Gheorghe:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Declaraţia politică se intitulează "Mazăre, Portul şi Guvernul".

Vin astăzi în faţa dumneavoastră cu o problemă ce a fost discutată în spaţiul public numai la modul superficial.

În plină campanie electorală a ultimelor alegeri parlamentare, municipiul Constanţa era împânzit cu bannere şi panouri cu chipul candidaţilor USL şi a celor doi baroni de Constanţa, Radu Mazăre şi Nicuşor Constantinescu, care clamau cu emfază: "Aducem portul acasă!" Evident, portul tot timpul a fost acasă, atât din punct de vedere al locurilor de muncă ocupate de constănţeni, cât şi al operatorilor portuari, care, conform legii, au puncte de lucru deschise în municipiu şi înregistrate la fiscul constănţean.

În aceste zile, Radu Mazăre declara că are o înţelegere cu primul-ministru Victor Ponta, pentru preluarea acţiunilor de la Administraţia Porturilor Maritime Constanţa către Primăria municipiului Constanta. Totodată sunt luate în calcul şi celelalte localităţi care oferă servicii portuare, şi anume: Mangalia, Agigea şi Năvodari.

Luând în considerare faptul că Victor Ponta se mai gândeşte şi analizează situaţia, iar ministrul transporturilor, liberalul Relu Fenechiu, se opune acestei operaţiuni, tragem concluzia că avem două situaţii.

În primul rând, în campania electorală unul din cei doi PSD-işti a minţit; ori Radu Mazăre a făcut promisiuni fără acoperire, cu bună ştiinţă, ori Victor Ponta nu a avut niciodată de gând să promoveze o astfel de lege.

În al doilea rând, ideea în care cei doi PSD-işti doresc acest lucru, fiind convinşi de justeţea şi eficienţa demersului, este inexplicabil de ce ministrul Fenechiu se opune, având în vedere că USL conduce ţara după programul de guvernare aprobat în Parlament. O astfel de pretenţie a primului-ministru şi a primarului, mediatizată la maxim în mass-media locală în timpul campaniei electorale, nu putea trece neobservată şi se poate considera parte a programului de guvernare.

Concluzia este că ministrul Fenechiu trebuie să îşi dea demisia pentru nerespectarea programului.

Argumentul principal al demersului este folosirea profitului în folosul constănţenilor. Acest argument este valabil atunci când prin managementul primăriei se realizează acest profit. Ştim cu toţii că un port de mărimea celui din Constanţa are nevoie de sume foarte mari pentru dezvoltare, dotare şi mentenanţă. Doar extinderea digului de larg necesită o investiţie de peste 100 de milioane de euro. Având în vedere că bugetul municipiului Constanţa este de aproximativ 130 de milioane de euro, bani necesari pentru funcţionarea şi întreţinerea oraşului, nu vedem de unde ar putea municipalitatea să asigure sumele necesare pentru investiţii.

Nu credem că argumentaţia prin care, la profit încasează primăria, iar la marile proiecte de investiţii finanţează Guvernul, poate sta în picioare. Consider că un astfel de obiectiv, cu cheltuielile lui aferente, este o pălărie prea mare pentru primăria Constanţa, iar Radu Mazăre ar deveni un fel de Dan Diaconescu la Oltchim. Ar vrea, dar nu are bani. Este clar că a fost numai populism şi demagogie.

În ţară mai avem şi alte porturi, cum ar fi cele fluviale de la Dunăre. Dacă acesta lege ar face referire la toate aceste porturi şi primăriile aferente, vom ajunge în situaţia în care aceste oraşe, şi aşa deficitare din punct de vedere al bugetelor locale, deoarece nu generează o ecuaţie economică favorabilă încasării taxelor şi impozitelor locale necesare pentru întreţinerea şi dezvoltarea unui port, aceste oraşe ar fi pur şi simplu "cocoşate" de această nouă cheltuială.

Avem deci o situaţie paradoxală: un buget local cu minus şi un bilanţ al companiei portuare tot cu minus. Probabil că numai în viziunea lui Mazăre şi a lui Ponta, adunarea lor dă cu plus. Pentru noi toţi ceilalţi rezultatul este un deficit mult mai mare.

Deputat PDL de Constanţa, Florin Gheorghe.

Vă mulţumesc.

Domnul Eduard Raul Hellvig:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Invit la microfon, din partea Grupului parlamentar al PNL, pe domnul deputat Verginel Gireadă.

Vă rog, domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Dumitru Verginel Gireadă:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Declaraţia mea politică de astăzi se numeşte "Drumuri botoşănene «pavate» cu prea mulţi morţi".

Încep acest demers şi fac un apel nu neapărat la calitatea dumneavoastră de politicieni şi aleşi în Parlamentul României, ci la calitatea dumneavoastră umană. Mulţi dintre noi ştiu ce înseamnă să pierzi pe cineva drag într-un eveniment rutier. Vorbim de părinţi, fii şi fiice, nepoţi şi rude apropiate care au sfârşit pe şoselele ţării, pentru că administratorii drumurilor noastre au dat de fiecare dată vina pe lipsa banilor. S-au destrămat familii, părinţii şi-au înmormântat copiii şi viitorul atâtor oameni s-a schimbat dramatic.

Şi vă întreb: De ce, domnilor? Pentru că de fiecare dată puterea momentului a lăsat drumurile noastre, fie ele naţionale, fie ele europene, în voia destinului? Ei bine, da, doamnelor si domnilor, am auzit de fiecare dată că nu ne ajung banii, dar nu ne ajung oare morţii şi crucile alineate la marginea şoselelor noastre?

Vă reamintesc că acesta nu e doar demersul unui parlamentar al României. Este demersul unui om care nu vrea sa aibă pe conştiinţă, în anii mandatului său, zecile şi chiar sutele de victime omeneşti care se vor adăuga celor deja prinse în statistici. Avem cu toţii acasă soţii, copii şi nepoţi, nu ne putem asuma vina de a-i trimite la moarte pe cei dragi şi alţii asemeni lor, pentru ca dacă tot nu sunt bani, nu ne pasă.

Iar ca să înţelegeţi că demersul meu de astăzi nu este unul emoţional, ci pleacă de la fapte concrete, vă propun o foarte rapidă trecere în revistă.

- 2009: Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale scoate judeţul Botoşani de pe lista priorităţilor la repararea drumurilor naţionale. Aceasta, în condiţiile în care demersurile şi presiunile durau deja de 10 ani de zile, cu o medie de 300 de accidente pe an numai pe şoseaua morţii, E 58, tronsonul Botoşani - Suceava.

- 2010: Botoşaniul a fost scos, din nou, de pe harta investiţiilor. Cu toate că drumul Botoşani-Suceava era prevăzut pentru reabilitare într-un plan multianual al Ministerului Transporturilor.

- 2011: Modernizarea la Botoşani - Suceava, respectiv Botoşani - Târgu Frumos, nu a fost inclusă nici în bugetul pe 2011. Şi asta în condiţiile în care, din nou, promisiuni au existat, inclusiv din partea Ministerului Transporturilor.

- 2012: 31 de morţi pe şoselele din judetul Botoşani, 105 accidente grave, 272 de accidente uşoare, 31 de morţi, 90 de răniţi grav. În 2012, numai pe DE 58 s-au petrecut 15 accidente grave, soldate cu moartea a opt persoane şi rănirea gravă a altor 16.

Şi ajungem în 2013, când Botoşani - Suceava şi Botoşani- Târgu Frumos sunt din nou tăiate de pe lista de investiţii. Iar întreaga presă arată în direcţia noastră şi a Guvernului Victor Ponta că dăm dovadă de ignoranţă în ceea ce priveşte alocarea banilor pentru modernizarea drumurilor. Şi rămânem cu "Drumul căruţelor", adică drumul Botoşani - Târgu Frumos, o ruşine pentru judeţul Botoşani şi pentru noii aleşi din această legislatură, adică... noi.

Ce spun însă oamenii din teritoriu, dincolo de menţiunile tehnice legate de drumul Botoşani - Târgu Frumos? Spun, doamnelor şi domnilor parlamentari, că de fapt drumul spre Iaşi va râmâne şi în următorii ani la fel de îngust şi plin de gropi pentru că statul nu are niciun interes să-l modernizeze. Asta e, din păcate, percepţia oamenilor care ne-au votat şi ne-au trimis aici.

Reamintesc aici şi faptul că DN 28B Botoşani-Târgu Frumos a fost modernizat doar în perioada 1964-1969, şi asta la nivelul cerinţelor de atunci. Iar între anii 1983-1986 s-au executat doar 14,74 km de îmbrăcăminte din beton de ciment. După aproape 40 de ani de la primele lucrări şi respectiv, 30 de ani de la ultima intervenţie, imbrăcămintea rutieră alcătuită din beton asfaltic - pe 17,3 km şi beton de ciment - pe 14,74 km, prezintă numeroase degradări datorate depăşirii perioadelor de exploatare, uzurii în timp, a influenţei traficului greu şi insuficienţei lucrărilor de întreţinere periodică. Iar în ultimii zece ani au fost executate numai lucrări de întreţinere curentă şi din nou, numai în limita fondurilor alocate. Aşa se face că drumul naţional este afectat pe şase sectoare, cu probleme de stabilitate a terasamentelor.

Iar lipsa banilor pentru investiţii sau lipsa de implicare a celor ce au promis drumuri mai bune pentru botoşăneni nu sunt singurele cauze pentru care de ani buni, Drumul European 58 (ambele tronsoane, atât spre Iaşi, cât şi spre Suceava) nu este reparat, fiind vorba şi de o scăpare legislativă. Potrivit legii, politiştii Serviciului Rutier pot sancţiona administratorul drumului dacă acesta nu îşi face treaba şi nu ia măsurile necesare pentru a permite desfăşurarea traficului. Printre măsurile prevăzute de lege sunt: semnalizarea corespunzătoare, reparaţiile la carosabil atunci cand este cazul, dar şi deszăpezirea sau împrăştierea de material antiderapant. Până aici nimic ieşit din comun, numai că sancţiunile care pot fi date de politişti sunt efectiv în bătaie de joc, - 1.500 de lei, minimul prevăzut de lege -, în condiţiile în care CNADNR dispune în 2013 de un buget de trei miliarde de euro.

În 2012, Serviciul Poliţiei Rutiere Botoşani a făcut un memoriu oficial la CNADNR, în care a prezentat situaţia cu numărul de accidente mortale, dar şi o expertiză realizată în anul 2008 de angajaţii unui laborator din Bucureşti care au stabilit clar că suprafaţa carosabilului, când este umedă, prezintă o rugozitate mediocră. Şi au primit doar un răspuns în care erau anuntaţi că s-a luat la cunoştinţă, dar că, din cauza problemelor bugetare, nu se poate interveni.

În concluzie, vreau să ştiu cine răspunde de fapt pentru morţii de pe acest drum? Cine semnează pentru morţii noştri? Dacă nu ştiaţi, din Botoşani şi până la limita cu Suceava se circulă cu 40 de kilometri la oră, adică cu o viteză mai mică chiar decât în oraş. Şi absolut nimeni nu a amendat administratorul drumului pentru care şoferii plătesc taxe peste taxe.

Ca să nu mai spun că principala condiţie pentru a crea locuri de muncă în orice zonă a ţării este infrastructura. Iar în judeţul Botoşani, infrastructura e ZERO, nu există! Cum ne putem imagina că vor veni investitorii în judeţ când drumurile noastre sunt de fapt aşa cum sunt? Adică, ca dupa bombardament? Sunt la rândul meu, plătitor de taxe şi impozite şi astept şi eu, de mai bine de 20 de ani, să circul pe drumurile din judeţ în siguranţă, să nu am limitare de viteză între localităţi, alta decât cea prevazută de lege, şi să nu-mi mai fie frică pentru familia mea că merge la Suceava, atunci când plouă.

Cu circa un an în urmă, într-o dimineaţă, la ieşirea din Huţani, pe E58 Botoşani - Suceava, trei tineri erau scoşi din mormânul de fier în care se transformase Opelul în care circulau. Doi erau deja morţi la sosirea echipajului de poliţie, iar unul se află în comă. Loredana avea 16 ani, iar Gabriel 23 de ani şi erau doar pasageri în maşina ajunsă de nerecunoscut după accident. După descarcerare, amândoi au fost întinşi pe jos şi acoperiţi cu pături, chiar la marginea şoselei unde muriseră. Peste exact o lună, se va împlini un an de când Loredana, un "copil bun" cum şi-l amintesc colegii şi profesorii săi, s-a stins pe "drumul morţii", chiar în scaunul maşinii în care era doar... pasager.

Nu am fost în stare în 20 de ani să reabilităm din temelii 20 de km de drum pentru care toată lumea ştie că de fapt componenţa asfaltului de pe acest drum este cauza tuturor accidentelor, dar nimeni nu a luat nicio măsură. Familiile victimelor acestui drum ar trebui să facă o asociaţie şi să deschidă procese tuturor responsabililor acestui drum, iar daunele să le suporte cei care au fost în funcţii de conducere prin toate instituţiile responsabile, conform legii răspunderii manageriale.

Verginel Gireadă, deputat PNL.

Domnul Eduard Raul Hellvig:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Invit la microfon, din partea Grupului parlamentar al PP-DD, pe domnul deputat Cezar Cioată.

Vă rog, domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Cezar Cioată:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Bună ziua!

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Stimaţi colegi,

Declaraţia mea politică de astăzi se intitulează "Învăţământul românesc - într-o continuă reformă...".

Conform centralizării realizate de Centrul Naţional de Evaluare şi Examinare din carul Ministerului Educaţiei Naţionale, procentul elevilor care au promovat examenul de bacalaureat în 2012 (sesiunea august-septembrie) este de 22,49%. Comparativ cu rezultatele din sesiunea din 2011, se constată o majorare a ratei de promovare cu 5,07%.

Cifre seci, lipsite de conţinut, dar care ascund drame. Destine spulberate, cariere distruse, dezinteres şi multă frustrare... Timp de 20 de ani, fiecare ministru care s-a perindat pe la conducerea Ministerului Educaţiei Naţionale a promovat şi coordonat câte o reformă. Toate au fost extraordinare, dar au lipsit cu desăvârşire.

Actualul ministru promovează o reformă a bunului-simţ. Este adevărat că aceasta poate fi considerată măcar cea mai originală reformă de până acum... Ca fost consilier al unei doamne ministru, ne-am fi aşteptat să continue reformele începute de aceasta. Din păcate, lipsa unei viziuni coerente ne aruncă în "haos total" şi distruge "vieţile a 220 de mii de elevi, la care se adaugă şi familiile lor", aşa cum a afirmat recent doamna Ecaterina Andronescu la o întâlnire a cadrelor didactice.

Uşurinţa şi superficialitatea cu care miniştrii Guvernului actual îşi asumă o poziţie de frondă faţă de orice altă instituţie, comisie, hotărâre a fostei guvernări nu fac decât să agraveze situaţia şi să discrediteze sistemul de învăţământ în totalitate. Nu lipsa banilor ar fi o problemă, nici lipsa profesionalismului cadrelor didactice, nici chiar dezinteresul elevilor pentru domenii care nu au aplicabilitate nicăieri, doar formularea subiectelor a fost deficitară, la care s-a adăugat umilinţa la care au fost supuşi elevii, prin instalarea cadrelor de luat vederi.

Rezultatele extraordinare obţinute la olimpiade şi concursuri internaţionale se bazează pe un sistem care şi-a pierdut actualitatea şi aplicabilitatea. Principala metodă folosită de elevi pentru a face faţă programelor stufoase şi orarului încărcat este memorarea. Realităţile româneşti nu îl mai motivează pe elev să memoreze informaţii fără finalitate practică, nu îl mai motivează nici măcar să vină la şcoală, rata absenteismului şi a abandonului şcolar fiind în creştere, indiferent de vârstă sau de nivelul şcolar...

Ce viitor credeţi că vor avea aceşti copii fără educaţie? Ce viitor vor avea cei care au reuşit, totuşi, să finalizeze nivelul liceal, dar nu au promovat examenul de bacalaureat? Cum va arăta societatea românească peste 10-20 de ani?

Cunoaştem cu toţii rolul deosebit de important pe care îl are educaţia şi învăţământul într-o societate civilizată. Aceasta contribuie la formarea şi dezvoltarea personalităţii individului, dar nivelul de dezvoltare al unei ţări depinde şi de nivelul de educaţie al cetăţeanului.

De acea este nevoie de o viziune clară, dar mai ales coerentă în învăţământ.

Vă mulţumesc.

Domnul Eduard Raul Hellvig:

Vă mulţumesc şi eu, domnule deputat.

Invit la microfon, din partea Grupului parlamentar al PSD, pe doamna deputat Tamara Ciofu.

Vă rog, doamna deputat, aveţi cuvântul.

Doamna Tamara-Dorina Ciofu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Subiectul declaraţiei mele de astăzi este "Elaborarea de politici publice, în contextul incluziunii sociale a romilor, prin creşterea coerenţei documentelor programatice".

Stimaţi colegi,

Cu ocazia zilei de ieri, 8 aprilie 2013, care a marcat Ziua Internaţională a Romilor, doresc să atrag atenţia asupra necesităţii ca Guvernul şi celelalte instituţii ale statului să colecteze, în mod sistematic, date statistice riguroase cu privire la romii din România, dacă dorim să generăm politici coerente şi eficiente privind incluziunea etnicilor romi în cadrul societăţii.

Scopul acestei zile este de a vă face recunoscută cultura şi să-i ajutaţi pe români să vă înţeleagă şi să vă recunoască valoarea.

Îmi doresc ca romii să fie trataţi în mod egal, ca orice alţi români. Primul pas este acela de a vă da seama, voi înşivă, că meritaţi acest lucru. Trebuie să recunoaşteţi valoarea propriei culturi, să fiţi mândri de originea voastră.

Problematica romilor este una intens discutată în ultimii 20 de ani, atât în România, cât şi în plan internaţional.

Deseori, vocile reprezentanţilor comunităţii rome nu se fac auziate sau nu sunt ascultate de politicieni. Trebuie să începem să schimbăm acest lucru, să avem un dialog constant şi constructiv.

Consider că este o nevoie de o bună colaborare între nivelul politic şi cel executiv al administraţiei publice şi societatea civilă romă, la fel cum este nevoie de dezvoltarea cunoştinţelor şi aptitudinilor tuturor factorilor cheie, angrenaţi în procesul elaborării şi implementării politicilor publice pentru romi, în vederea rezolvării problemelor acestora şi adaptării la realităţile socio-economice.

Un pas important în această direcţie ar fi identificarea celor mai importante priorităţi de acţiune stabilite prin cadrul european: educaţie, sănătate, ocupare şi locuire.

În elaborarea de politice publice pentru romi este important să fie avute în vedere respectarea celor 10 principii comune privind incluziunea romilor, respectiv: politici constructive, pragmatice şi nediscriminatorii, vizarea explicită, dar nu exclusivă a romilor, abordarea interculturală, vizarea abordării integratoare, conştientizarea dimensiunii de gen, transferul politicilor bazate pe dovezi, utilizarea instrumentelor Uniunii Europene, implicarea autorităţilor regionale şi locale, implicarea societăţii civile, participarea activă a romilor.

Un mijloc care poate fi utilizat în promovarea unor reprezentări sensibil pozitive ale minorităţii romilor şi în medierea unui schimb intercultural favorabil acceptării şi valorizării reciproce îl constituie mass-media.

O mediatizare a exemplelor pozitive care contrazic stereotipurile negtive, justificarea, cu abilitate, desigur, a unora dintre comportamentele mai puţin negative ale majorităţii romilor, prin prezentarea în termeni pozitivi a filosofiei lor de viaţă şi comutarea accentului în prezentarea romilor pe aspectele ce ţin de ineditul tradiţiilor, ar duce la reducerea intensităţii acestor atitudini negative şi, totodată, la creşterea semnificaţiei stereotipurilor cu conotaţii pozitive.

În acest sens, este necesară şi o intervenţie curativă, realizată în interiorul comunităţilor romilor, intervenţie în care rolul principal îl vor avea reprezentanţii organizaţiilor şi asociaţiilor culturale sau politice ale romilor şi reprezentanţii administraţiei locale.

Elaborarea unei astfel de strategii şi punerea ei în aplicare va cere, deci, o colaborare de durată între organismele guvernamentale, specialişti din sfera ştiinţelor sociale şi reprezentanţi ai organizaţiilor romilor.

Această colaborare este necesară pentru a se putea acţiona în dublu sens, atât asupra îmbunătăţirii pattern-urilor comportamentale ale romilor, promovarea identităţii etnice, a modelelor pozitive de comportament, a tradiţiilor culturale, atât de apreciate de populaţia majoritară, cât şi asupra stereotipurilor şi gradului de toleranţă a populaţiei majoritare.

PSD se preocupă de sprijinirea tinerilor romi care doresc să se implice în promovarea şi susţinerea proiectelor referitoare la minorităţile etnice. Astfel, Partidul Social Democrat a preluat modelul Partidului Laburist din Marea Britanie şi a înfiinţat în cadrul TSD Liga pentru minorităţi.

Prin acest proiect, PSD doreşte să dea tinerilor romi o voce şi posibilitatea de a participa la viaţa politică şi la decizii.

Deputat Tamara Ciofu, Colegiul nr.6, Botoşani.

Domnul Eduard Raul Hellvig:

Mulţumesc, doamnă deputat.

Invit la microfon pe domnul deputat Ioan Chirteş, din partea Grupului parlamentar al PNL.

Vă rog, domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Ioan-Cristian Chirteş:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Dragi colegi,

Declaraţia politică de astăzi se referă la infrastructura din Colegiul nr.7 şi în special la DN15.

Vreau să ridic azi o problemă cât se poate de concretă, la solicitarea expresă a multora din alegătorii mureşeni care utilizează tronsonul DN 15 Reghin - Târgu Mureş şi apoi Reghin - Lunca Tecii spre Bistriţa. În toate deplasările mele prin Colegiul nr.7 unde am fost ales, în zonele amintite, oamenii mi-au ridicat, printre altele, şi această problemă, a lucrărilor de reparaţie şi modernizare a DN 15. Eu însumi sunt unul dintre cei care bat des acest tronson, iar colegii noştri din Bistriţa ştiu prea bine ce aventură presupune deplasarea pe DN 15, pe tronsoanele menţionate, Reghin - Târgu Mureş şi apoi Reghin - Lunca Tecii spre Bistriţa.

Las deoparte problemele care au existat în trecut. Lucrările sunt executate de firma Strabag, care avea ca termen de finalizare luna martie a acestui an, iar contractul vizează reabilitarea DN 15 Târgu Mureş - Reghin de la km 69+500 la km 109 + 940 şi DN 15A Reghin - Sărăţel de la km 0 la km 46+597. Odiseea bordurilor o cunosc deja toţi mureşenii. Las la o parte întârzierile şi durata de execuţie, nepermis de lungi din punctul meu de vedere. De curând, am înţeles că firma care execută aceste lucrări, ne-a asigurat, prin vocea consultantului firmei, că lucrările merg bine, că se lucrează la structura de rezistenţă a drumului, că prin vară drumul va fi o adevărată mândrie naţională şi judeţeană.

Problema e însă că mureşenii şi toţi cei care utilizează acest tronson îşi rup efectiv maşinile. Sunt porţiuni întregi unde solicitările la care sunt supuse vehiculele sunt foarte mari, fie datorită stării drumurilor, fie datorită modului cum se lucrează, fie datorită faptului că s-au făcut lucrări de suprafaţă, care s-au degradat imediat, în numai două, trei luni. Pot să vă dau şi exemple, dar nu este cazul. Le-am trecut cu subnotă în textul acestei solicitări.

Am rugămintea, pe care o formulez în faţa dumneavoastră, ca toţi cei care pot grăbi o rezolvare a situaţiei pe DN 15 să o facă. Nu vreau să fiu obligat să le explic mureşenilor sau reghinenilor şi oamenilor de pe valea superioară a Mureşului că nu au altă soluţie decât înfiinţarea unei asociaţii a păgubiţilor şi să dea statul în judecată şi societatea care modernizează DN 15. Oamenii însă sunt cu nervii întinşi la maximum.

Am înţeles că lucrarea ţine de ministrul delegat pentru proiecte de infrastructură de interes naţional şi investiţii străine, domnul Dan Şova, faţă de care am toată aprecierea şi pe care îl rog să clarifice odată această situaţie care face ca DN 15 Reghin - Târgu Mureş şi Reghin - Sărăţel să arate ca o arteră destinată transportoarelor blindate, iar nu unui trafic auto civilizat.

Cristian Chirteş, deputat PNL, Circumscripţia electorală nr.28 Mureş.

Domnul Eduard Raul Hellvig:

Mulţumesc, domnule deputat.

Din partea Grupului parlamentar al PSD, doamna deputat Birchall, Circumscripţia Vaslui, dar reprezentanta... Marelui Ducat de Prahova.

Vă rog, doamnă deputat, aveţi cuvântul.

Doamna Ana Birchall:

Mulţumesc frumos, domnule preşedinte.

Stimate colege,

Stimaţi colegi,

În declaraţia de astăzi voi vorbi despre creşterea economică înregistrată pentru anul 2012 de către România, care - aşa cum ne furnizează INS - a fost mai mare decât ne aşteptam iniţial.

Ştim cu toţii că austeritatea a fost principalul cuvânt de ordine în sistemul economic internaţional în ultimii ani. Problema austerităţii a ridicat o serie de întrebări cu privire la dezvoltarea statelor care au adoptat măsuri de austeritate, fiind evidentă o dualitate între cei doi termeni: austeritate versus dezvoltare.

Performanţa economică a României în ultimul an vine pe fondul a trei ani de stagnare economică. Pe timpul crizei economice, susţinătorii austerităţii au afirmat că un stat nu poate obţine creştere economică şi măsuri sociale drepte în acelaşi timp.

Tocmai această afirmaţie a făcut ca statul român să reprezinte la nivel european un caz unic din punct de vedere economic, deoarece, înainte de izbucnirea crizei, România avea unul dintre cele mai scăzute PIB-uri pentru asistenţa socială. Pe fondul crizei economice, măsurile de austeritate, întreprinse de Guvernul PDL aflat în funcţie până în aprilie 2012, au făcut ca spitalele să fie închise, iar toţi angajaţii din sistemul public să aibă salariile reduse, spre exemplu.

Cu toate aceste probleme de ordin economic, Guvernul USL a reuşit ca, de la preluarea puterii executive, să returneze salariile celor din sectorul public şi taxele colectate în mod ilegal de la pensionari. De asemenea, au fost redeschise mai multe spitale la nivel naţional.

USL a demonstrat astfel că se pot lua măsuri care să creeze o societate mai echitabilă, mai justă, dar, în acelaşi timp, să menţină şi o disciplină fiscală prin reducerea, în mod special, a cheltuielilor publice.

În luna mai a anului trecut, USL a venit la guvernare, promovând un nou model economic, mai creativ, mai stimulativ pentru investitori, pentru români. Modelul propus de USL a fost un model cu propuneri clare de orientare a investiţiilor publice ale Statului către zone care aduc un plus de valoare.

În 2012, am venit cu un suflu nou pentru economia românească, pe care nu-l puteau oferi cei din coaliţia de guvernare formată în jurul PDL. Continuarea şi în 2012 cu aceeaşi formulă guvernamentală, care venea doar cu idei prăfuite, expirate şi incapabile să redreseze România, ar fi însemnat ca astăzi să ne afundăm în criza economică care a lovit Europa.

Este clar pentru toţi că, pentru o evoluţie economică pozitivă în următorii ani, pe lângă măsurile adoptate de Guvern avem nevoie de o absorbţie în mai mare măsură a fondurilor europene. Scăderea, în 2013, a ratei inflaţiei va permite o creştere a puterii de cumpărare a populaţiei.

Aşa cum a rezultat din rapoartele FMI, România a realizat stabilitatea macroeconomică, dar mai are nevoie de o creştere economică sustenabilă, pe care, aşa cum arată datele în acest moment, putem să o înregistrăm.

Până anul trecut, se spunea că România, pentru a avea o creştere economică sustenabilă, are nevoie de stabilitate politică şi financiară pentru a atrage investitori. Stabilitatea politică o avem începând cu decembrie 2012, iar cea financiară se va realiza în urma măsurilor luate de Guvernul USL, în colaborare cu instituţiile economice abilitate din România, printre care şi BNR.

Existenţa stabilităţii politice creează condiţiile necesare pentru ca investitorii români să se arate şi ei interesaţi alături de investitorii străini. În acest moment sunt mai mulţi investitori, în special germani şi austrieci, interesaţi să vină în România cu sume importante de bani, în domenii precum industria auto, cea a lemnului sau a resurselor naturale.

Intrarea pe piaţă în România a marilor investitori nu vine ca o noutate pentru statul român. Încă de anul trecut, prim-ministrul Victor Ponta a început să aibă întâlniri cu diverşi reprezentanţi ai investitorilor străini, pe care i-a asigurat de sprijinul Guvernului României.

Atragerea investitorilor străini în România însemnă noi locuri de muncă, creşterea nivelului de trai şi reducerea migraţiei forţei de muncă. Pentru colegiul pe care îl reprezint din judeţul Vaslui, investiţiile sunt principalul motor de creştere economică a judeţului pentru crearea locurilor de muncă, atât de necesare în această zonă.

Dovadă a îmbunătăţirii percepţiei asupra României în plan economic european, dar şi mondial, este, cu titlu de exemplu, şi creditul contractat de statul român în luna februarie 2013, în valoare de 1,5 miliarde de dolari de pe piaţa internaţională de capital, pe o perioadă de zece ani şi jumătate, cu o dobândă de 4,5%. Acest credit reprezintă un succes pentru România, mai ales că în ianuarie 2012 a fost contractat un împrumut pe zece ani, de 1,5 miliarde de dolari, de pe piaţa internaţională de capital, la o rată a dobânzii de 6,875%. Împrumutul contractat anul acesta este cel mai ieftin de după 1990, fapt ce dovedeşte că măsurile de stabilizare şi consolidare economică luate în ultima perioadă au făcut ca România să aibă acces la credite la o dobândă preferenţială pe piaţa internaţională a împrumuturilor în dolari. Pentru prima dată în ultimii ani, Guvernul României a demonstrat, prin cifre, că se poate realiza o ajustare fiscală, luând în acelaşi timp şi măsuri sociale.

România dovedeşte că este din ce în ce mai stabilă economic, într-un climat european cu mari tensiuni în zona economică. Această afirmaţie nu este o vorbă în vânt, ci îmi este susţinută de datele publicate pe parcursul săptămânii trecute de către Institutul Naţional de Statistică. Conform acestor date, economia României a crescut anul trecut în termeni reali cu 0,7% faţă de anul 2011, iar produsul intern brut a fost estimat la 587,499 miliarde lei. Sigur, se poate spune că este puţin, dar uitându-ne la măsurile care sunt şi au fost luate în zonă şi la ce se întâmplă în zona noastră din Europa, această creştere arată un trend care este benefic pentru România.

Această evoluţie vine să confirme trendul ascendent al economiei româneşti, mai ales că datele oferite de INS arată o creştere mai mare decât se prevăzuse iniţial. La momentul actual, suntem singura ţară din regiune care a înregistrat un plus economic în 2012 şi este foarte important ca şi în 2013 să putem menţine această direcţie.

Anunţul făcut de INS este cu atât mai bun cu cât, din primele date ale trimestrului, România se încadrează în tot ceea ce a negociat cu partenerii internaţionali în ceea ce priveşte deficitul.

Chiar dacă anul 2013 este abia la început, putem să spunem că ce a fost mai greu a trecut. De la preluarea guvernării am reuşit să deblocăm fondurile europene pe mai multe programe, POS Mediu, POSDRU, Programul Operaţional Regional. Din previziunile oferite de FMI şi Comisia Europeană despre România, rezultă că anul acesta am putea să ne aşteptăm la o creştere economică între 1,6 şi 1,7 %.

Nu este niciun secret că anul acesta este un an foarte dificil pentru economia românească, nu doar prin prisma măsurilor pe care se impune să le luăm, dar şi din cauză că în 2013 vin notele de plată pentru împrumuturile efectuate în trecut. Dar putem spune că România are, în acest moment, capacitatea să îşi îndeplinească angajamentele luate.

Situaţia economică a României, însă, depinde şi de situaţia economică din Uniunea Europeană. Sperăm ca, în plan economic, UE să se redreseze, mai ales că 70% din exporturile României sunt către zona europeană.

În momentul de faţă, putem spune că s-a dovedit că austeritatea nu înseamnă creştere economică, idee la care s-au raliat chiar şi forurile economice internaţionale. USL nu va repeta greşeala făcută de PDL, de a acţiona înainte de a vedea ce este mai bine pentru cetăţenii români, pentru economia ţării.

Provocarea la care trebuie să răspundă România este aceea de a deveni o zonă de atracţie pentru investiţiile străine. Nu trebuie să cădem în paradigma atragerii doar de investitori străini, este nevoie, în acelaşi, timp să fie ajutaţi şi investitorii români.

Pentru a exista o stabilitate economică la nivelul României, în perioada următoare, trebuie ca în societatea românească să se schimbe ADN-ul modelului nostru social-economic, astfel încât să avem o balanţă între industrie şi servicii şi, de asemenea, industria şi producţia. Trebuie să folosim agricultura şi domeniul energiei ca surse importante de creştere economică. De asemenea, România trebuie să continue relaţiile comerciale atât cu partenerii tradiţionali, dar este important să ne deschidem şi spre alte pieţe, spre exemplu din Asia, precum India.

Important este pentru România şi pentru români că am demonstrat, începând cu luna mai a anului 2012, că, prin stoparea jafului PDL din economie şi prin reducerea cheltuielilor din sistemul bugetar, putem redresa România şi putem să o îndreptăm pe drumul cel bun.

Vă mulţumesc.

Ana Birchall, deputat Colegiul nr.5, Vaslui.

Domnul Eduard Raul Hellvig:

Mulţumesc, doamnă deputat.

Invit la microfon, din partea Grupului parlamentar al PNL, pe domnul deputat Dan Coriolan Simedru.

Domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Dan Coriolan Simedru:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor parlamentari,

Regionalizarea României este un subiect extrem de important, prin care trebuie urmărit cu prioritate felul în care va răspunde intereselor pe termen mediu şi lung ale cetăţenilor. Suntem aici datorită faptului că cetăţenii acestei ţări ne-au încredinţat, prin vot, încrederea lor, speranţele şi aşteptările lor, pe care nu avem dreptul să le desconsiderăm sub nicio formă.

Am încredere că fiecare dintre noi este conştient de faptul că datoria primordială a factorilor de decizie este aceea de a pune interesul românilor înaintea celui personal şi mai presus de orice orgolii subiective - România. Suntem cu toţii responsabili de soarta celor care ne-au ales şi de felul în care, acum, prin deciziile noastre, scriem istoria care trasează viitorul României.

Regionalizarea rămâne încă un proiect, nedefinit, pe care şi-l asumă mulţi autori. Nu există încă date prea concrete, criterii foarte clare, nici măsuri şi etape bine stabilite de urmat. Deocamdată, regionalizarea este doar un subiect, asupra căruia mulţi îşi exprimă punctul personal de vedere şi enunţă judecăţi de valoare care însă nu pot înlocui criteriile obiective, cuantificabile.

L-am urmărit, zilele trecute, pe domnul ministru Liviu Dragnea, în cadrul unei emisiuni televizate, în care Domnia Sa ne asigura pe toţi românii că, în varianta sa de proiect, actuala compoziţie a regiunilor nu va fi schimbată. Până aici, nimic de obiectat cu privire la raţiunea domnului ministru Dragnea. Nu există niciun motiv care să justifice modificarea configuraţiei actuale a celor opt regiuni de dezvoltare.

Odată ce ideea domnului ministru Dragnea a evoluat în explicaţii, pe care le-a oferit cu privire la proiectul regionalizării, logica din retorica Domniei Sale s-a pierdut undeva pe parcurs. Spun asta, pentru că, vorbind despre Regiunea Centru, domnul ministru Dragnea a precizat că bătălia pentru capitala de regiune se dă între Braşov şi Sibiu. A invocat şi un sondaj de opinie, potrivit căruia cetăţenii ar plasa, în această competiţie, Braşovul pe primul loc. În acest context, Alba Iulia este marginală, fără importanţă, scoasă din ecuaţie, fără să existe în acest sens cea mai mică explicaţie plauzibilă.

Domnule ministru Liviu Dragnea,

Alba Iulia nu poate fi pusă pe tuşa unui proiect atât de important, care, indiferent ce spuneţi dumneavoastră, nu poate fi asumat pur şi simplu de către Guvern.

Regionalizarea trebuie să fie rezultatul dezbaterii publice, expresie a voinţei cetăţenilor şi a celei parlamentare, pentru că noi, cei trimişi în Parlamentul României prin votul cetăţenilor, avem în primul rând datoria de a fi corecţi şi obiectivi pe teme de o asemenea însemnătate.

În competiţia pentru titulatura de capitală a Regiunii Centru, Alba Iulia are tot dreptul de a primi şansa unei competiţii corecte, bazată pe criterii clare, acele criterii despre care dumneavoastră nu aţi pomenit încă nimic. Nimeni nu poate exclude Alba Iulia din ecuaţie în mod arbitrar, pentru că procesul regionalizării nu trebuie bazat pe impresii sau emoţii personale, ci pe argumente, în primul rând, istorice.

Istoria, domnule ministru, nu este doar trecutul înscris în cărţi despre care ni se vorbeşte la şcoală, ea este cea mai importantă sursă de inspiraţie pe care o putem avea în deciziile pe care le luăm, ea ne ajută să retrăim ceea ce a fost bun şi să evităm gravele erori. Iar Alba Iulia, domnule ministru, a fost dintotdeauna o capitală, un simbol veritabil, încă de pe timpurile geto-dacilor. Şi-a păstrat statutul şi după cucerirea romanilor, când a devenit cea mai puternică cetate militară şi sediul Legiunii a XIII-a Gemina. Atât de impunătoare a rămas Alba Iulia, încât, în vremea popoarelor migratoare, a fost capitala Voievodatului lui Gyula. Centru de voievodat, Alba Iulia a fost şi centru episcopal, politic şi cultural al principatului, dar şi un loc de întâlnire a dietelor. Alba Iulia a fost prima capitală a Ţărilor Române, după Unirea de la 1600 a lui Mihai Viteazul, iar după cucerirea de către austrieci, la Alba Iulia s-a construit cea mai puternică şi mai impozantă cetate de tip Vauban din Europa.

La Alba Iulia, stimate domnule ministru, a avut loc încoronarea Regelui Ferdinand şi a Reginei Maria, un loc ales deloc întâmplător. Şi, mai presus de toate, Alba Iulia este capitala Marii Uniri din 1 Decembrie 1918, un loc, iată, pe care cei care au scris istoria pe parcursul a două milenii l-au ales întotdeauna drept capitală, simbol şi punct de reper.

Nimeni nu are dreptul să ignore istoria, nici să sfideze cetăţenii. Înaintaşii noştri, de la principii transilvăneni la Mihai Viteazul, şi-au ales capitala la Alba Iulia. Acum există voci ministeriale care încearcă să arunce în derizoriu un act istoric important, care a consacrat acest oraş drept simbol al unităţii românilor de pretutindeni.

Washingtonul este capitala Statelor Unite, chiar dacă New York-ul este un oraş mai mare şi mai puternic. Acest exemplu ar trebui să vă dea de gândit.

Această lege a regionalizării nu poate şi nu trebuie schimbată la fiecare ciclu electoral, pentru că România nu este o bucată de lut pe care o remodelăm când şi cum ne dorim noi, cei care, vremelnic, contribuim la scrierea istoriei şi totodată a viitorului acestei ţări.

Iar dacă cele două mari oraşe, Braşov şi Sibiu, îşi dispută supremaţia pentru titulatura de capitală a Regiunii Centru, Alba Iulia trebuie să câştige fără drept de apel, pentru că istoria este cea care o susţine.

Nu în ultimul rând, domnule ministru şi stimaţi colegi parlamentari, ca să nu se supere nici braşovenii, nici sibienii, este bine ca Alba Iulia să rămână în joc, pentru că această capitală de suflet a tuturor românilor, instituită, împreună cu zona înconjurătoare, prin Legea nr.344/2001 a Parlamentului României, ca obiectiv de interes naţional în vederea implementării proiectului Alba Iulia - Milenium, prin care se recunoaşte încă o dată valoarea ei inestimabilă, are de partea ei argumentul indubitabil al istoriei, care nu poate fi vreodată şters cu buretele, de nimeni şi sub nicio formă.

Vă mulţumesc.

Dan Coriolan Simedru, deputat în Circumscripţia nr.3 Alba. (Aplauze.)

Domnul Eduard Raul Hellvig:

Mulţumesc, domnule deputat.

Înainte de a citi persoanele care au depus în scris declaraţii politice în această sesiune, aş vrea să întreb dacă mai există colegi care doresc să susţină în plen declaraţie politică. Dacă nu, aş vrea să vă supun atenţiei lista deputaţilor care au depus la secretariat declaraţie politică.

Astfel, din partea Grupului parlamentar al PSD, au depus declaraţii politice următorii parlamentari: Ioan Munteanu, Vasile Popeangă, Neculai Răţoi, Natalia Intotero, Laurenţiu Nistor, Angel Tîlvăr, Manuela Mitrea, Marian Ghiveciu, Ioan Stan, Iuliu Nosa, Cristina Dumitrache, Ovidiu Iane, Mihăiţă Găină, Gheorghe Ciobanu, Violeta Tudorie, Khraibani Camelia, Dorel Covaci.

Din partea Grupului parlamentar al PNL: Octavian Bot, Ştefan-Alexandru Băişanu, Gheorghe Dragomir, Mihai Donţu, Andrei Dominic Gerea, Mihai Lupu, Dan Bordeianu, Cristian Buican, Dorinel Ursărescu, Ovidiu Silaghi, Costel Alexe, Mugurel Cozmanciuc, Călin Potor, Carmen Hărău, Mihăiţă Calimente, Anton Marin, Gigel Ştirbu, Ioan Cupşa.

Din partea Grupului parlamentar al PC: Cornelia Negruţ, Ion Diniţă, Constantin Avram, Aurelian Ionescu şi Ovidiu Raeţchi.

Din partea Grupului parlamentar al PDL: Vasile Gudu, Claudia Boghicevici, Petru Movilă, Sanda-Maria Ardeleanu, Mircea Lubanovici, Florin Secară, Ioan Bălan, George Ionescu, Ioan Oltean, două declaraţii politice depuse în scris.

Din partea Grupului parlamentar al PP-DD: Ion Melinte, Liliana Ciobanu, Marioara Nistor, Miron Smarandache, Dumitru Niculescu, Ioana Dumitru, Liliana Mincă şi Mihai Aurelian.

Iar din partea Grupului parlamentar al minorităţilor naţionale: Nicolae Păun, Longher Ghervazen şi Gheorghe Firczak.

Cu acestea, declar închisă sesiunea dedicată declaraţiilor politice, urmând să intrăm în programul de lucru de la ora 10,00.

Mulţumesc.

Doamne-ajută! Să fie într-un ceas bun!

(Următoarele intervenţii şi declaraţii politice au fost consemnate conform materialelor depuse de deputaţi la preşedintele de şedinţă.)

Domnul Adrian Gurzău:

"Au promis, n-au făcut nimic!"

Dar promisiunile nu-i costă nimic pe cei care le fac, ci numai pe cei care se încred şi-şi încredinţează viitorul în mâinile celor care promit fără nici o acoperire. Uniunea Social Liberală a împlinit în 7 aprilie 11 luni de când s-a căţărat la cârma României, făcând un noian de promisiuni care azi se dovedesc a fi fără acoperire. Ce au făcut membrii grupului infracţional organizat, cum s-au auto-definit chiar din interior cei din Uniunea Social Liberală, de când au luat puterea? Ce au făcut pentru România, pentru români - şi nu pentru interesele lor personale şi de grup, cum ne-au schimbat viaţa în aceste 11 luni? Chiar aşa, cu ce se pot lăuda liberalii şi social-democraţii?

Păi, au promis impozitarea salariilor de peste 4000 de lei şi anularea totală a contractelor cu băieţii deştepţi din energie. Şi? Nimic. Au promis reducerea TVA din agricultură şi la alimente, majorarea completă a salariilor din sectorul bugetar, introducerea managementului privat la companiile de stat, continuarea proceselor de privatizare la Hidroelectrica, CFR Marfă, Tarom ş.a.m.d., legi clare şi măsuri pentru stimularea economiei, modificări fiscale privind reducerea CAS sau TVA, pachet de măsuri privind crearea de locuri de muncă, introducerea impozitului progresiv, demisia lui Crin Antonescu în cazul în care Traian Băsescu revine la Cotroceni, realizarea bugetului de stat pe anul viitor, vânzarea până în luna iunie a anului trecut a unui pachet de 15% din Transgaz, creşterea salariului mediu (a fost de doar 22 de lei - unde este creşterea din sectorul bugetar? O regăsim în creşterea preţurilor la întreţinere şi în inflaţie), revizuirea sistemului de salarizare, în aşa fel încât diferenţa dintre salariul minim şi cel maxim să fie de 1 la 3, reducerea numărului de angajaţi din ministere, reducerea taxelor şi impozitelor (măsuri prevăzute şi în programul de guvernare), recalcularea tuturor pensiilor militare ş.a.m.d.

Şi ce anume au lucrat guvernanţii domnului Victor-Viorel Ponta şi Crin Laurenţiu Antonescu, altceva decât scandal şi plimbarea zilnică prin faţa camerelor de luat vederi? Au operat zeci de înlocuiri la şefiile companiilor şi instituţiilor de stat, numindu-şi clienţii politici în funcţii publice, pe bani publici. Şi-au subordonat politic Societatea Română de Radio şi Televiziunea Română, numind obedienţi politici în funcţiile de conducere. Au încercat să dea o lovitură de stat, trecând Monitorul Oficial în subordinea lor personală, înlocuind preşedinţia celor două Camere ale Parlamentului, schimbând în forţă Avocatul Poporului, restrângând ilegal atribuţiile Curţii Constituţionale a României, suspendându-l pe Traian Băsescu şi creând întregul scandal al referendumului de astă vară. Au băgat în insolvenţă Hidroelectrica. Au participat activ la scandalul falsei sinucideri a lui Adrian Năstase, făcând tot posibilul pentru a obstrucţiona aplicarea justiţiei. Au făcut pe genunchi un guvern de prea-cinstiţi şi onorabili miniştri, care au demisionat, rând pe rând, în urma scandalurilor de plagiat: Corina Dumitrescu şi Ioan Mang (după onoarea domnului Victor-Viorel Ponta încă mai aşteptăm). Au trecut Institutul Cultural Român în subordinea Senatului, doar pentru a-i crea o sinecură sinistrului Andrei Marga şi a se răzbuna pe aşa-zişii intelectualului ai lui Traian Băsescu. Au fost implicaţi în scandalul în care colonelul Dogaru cerea desfiinţarea ANI, CCR, DNA, CNSAS - instituţii democratice ale statului român. Şi ar mai fi. Nici nu are rost să pomenesc toate scandalurile privind intimidarea judecătorilor CCR, destructurarea CSM - prin înlăturarea judecătorilor Ghica şi Danileţ, sub presiunea grupurilor de magistraţi obedienţi USL, preluarea în forţă a Justiţiei, scandalul numirilor şefilor la PG şi DNA ş.a.m.d. Cel mai grav mi se pare faptul că, în loc de 1 milion de locuri de muncă promise în campania electorală, Guvernul USL, prin proastă gestionare a privatizării, a făcut să se piardă locurile de muncă ale muncitorilor de la Oltchim şi Mechel. Prin gestionare defectuoasă a comunicării, sau alte interese obscure, au pus pe butuci agricultura României - şi încă nu am ieşit ca lumea din iarnă!

Toate aceste măreţe realizări au fost aspru criticate de către lideri europeni, precum Barroso şi Merkel. Dar noi nu ne vindem ţara, numai viitorul copiilor, pentru frumoase şi neonorate promisiuni!

Domnul Andrei Dominic Gerea:

"Consolidarea fiscală şi relansarea economiei, obiective imediate ale PNL"

Încă din anii săi de opoziţie, PNL a militat pentru o simplificare şi, în acelaşi timp, pentru o consolidare temeinică a Codului fiscal, precum şi a celui de Procedură fiscală, dar şi pentru susţinerea şi implementarea unor politici fiscale liberale, politici care să aibă un impact pozitiv imediat, atât asupra mediului privat, cât şi asupra veniturilor fiecărui român.

Noi, liberalii, ne menţinem în continuare aceste principii şi acest lucru este demonstrat de faptul că Guvernul USL, din care facem parte, are în vedere în următoarele săptămâni, la propunerea ministrului nostru de finanţe, domnul Daniel Chiţoiu, o rescriere a acestora, demers care va avea rolul de a asigura atât coerenţa, cât şi transparenţa sistemului.

PNL şi-a dovedit de-a lungul timpului preocuparea sa preponderentă pentru aplicarea unor politici fiscale liberale - şi aş menţiona aici implementarea încă din 2005 a cotei unice de 16%, inclusiv pe dividende -, dar şi pentru o combatere cât mai activă şi mai eficientă a evaziunii fiscale şi o reducere drastică a acesteia.

Primii paşi pe care-i avem în vedere în acest sens se vor materializa deja în săptămânile care urmează, printr-o reformă pe care PNL a gândit-o în privinţa structurilor din cadrul ANAF, urmând modelul statelor performante din UE, reformă care credem noi că va contribui substanţial la diminuarea corupţiei din sistem.

Astfel, toate structurile de control operativ se vor reuni într-o singură structură pe zona de evaziune şi antifraudă. Această nouă structură va fi organizată la nivel naţional şi regional.

În cadrul programului de reformă a administraţiei fiscale, agreat şi cu FMI şi în baza împrumutului de 77 de milioane de dolari de la Banca Mondială, până în 2015, din 217 administraţii fiscale va rămâne câte una pentru fiecare judeţ, iar în oraşe şi comune vor rămâne doar puncte de lucru.

De asemenea, Ministerul Finanţelor va face demersurile necesare pentru informatizarea întregului sistem al administraţiei din domeniu, dorindu-se astfel eliminarea contactului direct între contribuabil şi funcţionarul din administraţia fiscală.

Este demonstrat de istorie faptul că politicile liberale au contribuit în mod covârşitor la modernizarea statului român şi la dezvoltarea economiei. De aceea, cred că, pe termen mediu şi lung, prosperitatea românilor reclamă tot o viziune fiscal-bugetară liberală, adică măsuri hotărâte de simplificare fiscală şi, totodată, de stimulare fiscală a mediului de afaceri, a clasei de mijloc şi a întreprinzătorilor care creează locuri de muncă şi, în acelaşi timp, generează prosperitate şi dezvoltare.

În acest sens, pentru a sprijini IMM-urile şi a stimula investitorii, ministrul liberal al finanţelor, domnul Daniel Chiţoiu, mai are în vedere implementarea, în perioada imediat următoare, a unei noi măsuri fiscale: un ajutor de minimis de până la 200 000 de euro, schemă de stat care e agreată cu UE sub formă de grant. Această măsură se adresează atât firmelor care sunt la început de drum, cât şi celor cu activităţi în derulare, iar obiectivul principal este crearea locurilor de muncă. Sperăm să creăm peste 15 000 de locuri de muncă în acest mod.

Noi, liberalii, am intrat la guvernare nu numai pentru a înlătura regimul Băsescu şi pentru a repara greşelile flagrante ale guvernelor sale de buzunar, ci şi pentru a susţine şi consolida dezvoltarea durabilă a României, cu alte cuvinte, pentru a implementa acele politici liberale care să aibă un impact decisiv în privinţa regenerării economiei şi, bineînţeles, a mediului privat românesc.

Domnul Angel Tîlvăr:

"Internetul, o binefacere periculoasă"

Trăim într-o lume globalizată, iar internetul reprezintă principalul său pilon de susţinere. Aproape tot ce vrei să afli sau să comunici, să vinzi sau să cumperi, găseşti pe această bază de date aparent infinită. Dacă vrei să cumperi o carte nu mai este nevoie de un drum până la cea mai apropiată librărie. O simplă căutare pe unul dintre multele motoare cu acest rol şi ai găsit-o, cu toate detaliile necesare achiziţionării, inclusiv modalităţile de plată şi de expediţie. La fel de simplu stau lucrurile şi dacă vrei o tigaie Tefal sau o maşină scumpă, o creaţie a lui Coco Chanel sau o banală pereche de pantofi la buget "de criză", un pachet turistic în Martinica sau un bilet de tren spre Lehliu - Gară.

Dar, internetul este mult mai mult decât atât. Pe această genială invenţie se fac tranzacţii cu opere de artă dintre cele mai valoroase, se stabilesc primele contacte pentru o viitoare fuziune a doi coloşi industriali, localizaţi în cele mai îndepărtate colţuri ale lumii, se citesc şi se descarcă referate pentru orele de clasă de a doua zi, se plătesc facturile către bancă şi se trimit mesaje de felicitare pentru noul an, se vizitează (virtual, desigur!) pinacoteci celebre şi se fac schimburi de impresii de călătorie. Totul la doar un click distanţă, aşa cum susţin reclamele care nu ţin cont de faptul că distanţa se măsoară în metri sau în ani-lumină, cu multiplii şi submultiplii acestora.

Dar, ce nu poţi găsi pe internet!? Niciodată omenirea nu a beneficiat de un suport de date care să ofere atâtea facilităţi, atâtea informaţii care necesită doar un efort absolut neglijabil pentru a fi accesate.

Din păcate, tocmai vastitatea acestei lumi virtuale şi uşurinţa cu care poate fi accesată oricare dintre componentele sale, reprezintă nu doar un sprijin, ci şi un pericol major atunci când este neadecvat folosită. Pentru că internetul nu este doar spaţiul care facilitează comunicarea rapidă între persoane aflate la mii de kilometri distanţă, nu doar binevenitul sprijin pentru cei ce au nevoie de o informaţie rapidă din te miri ce domeniu, ci şi imperiul hackerilor şi al phishingului, al traficanţilor de droguri sau de persoane, al prostituţiei şi al pornografiei.

Şi dacă un adult ştie să se ferească, cât de cât, de multe dintre aceste pericole, chestiunea se complică atunci când vine vorba de persoane tinere. În ultimii ani, odată cu pătrunderea internetului în colţurile cele mai îndepărtate ale lumii şi cu explozia numărului de reţele de socializare, tot mai mulţi sunt copiii şi adolescenţii care cad pradă unor abuzuri care îmbracă formele cele mai variate, începând cu cele de natură psihică şi terminând cu forma lor cea mai gravă, abuzul sexual.

Este evident că, cel puţin pentru persoanele tinere, internetul reprezintă, în cele mai multe cazuri, un mediu ostil, un spaţiu de exprimare deosebit de periculos. Internetul a fost creat pentru adulţi, neluându-se în calcul dezvoltarea extraordinară pe care acesta avea s-o înregistreze într-un timp foarte scurt şi faptul că prin conţinutul oferit va deveni o atracţie în primul rând pentru generaţiile tinere, cele mai active în mediul online la ora actuală. Ori, în lipsa oricărei posibilităţi de control asupra materialului vehiculat pe multele milioane de situri şi portaluri, derivată tocmai din caracterul total deschis al acestui mediu virtual, vulnerabilităţile cele mai mari, cele mai periculoase vizează, în primul rând, tocmai aceste categorii de vârstă, mult mai uşor de manipulat şi de influenţat.

În lipsa unor conversaţii cu propria familie, mult prea preocupată, în foarte multe cazuri, de rezolvarea unor complicate ecuaţii existenţiale decât de comunicarea cu propriul copil, acesta îşi găseşte refugiul şi aparenta rezolvare a nevoii de socializare pe internet, acolo unde găseşte o mulţime de prieteni virtuali, unde sunt prezenţi, la orice oră din zi şi din noapte, alţi copii şi adolescenţi cu preocupări asemănătoare. Şi tot aici pândesc, spre exemplu, într-un anonimat garantat, pedofilii şi exploatatorii sexuali.

Pericolul pe care internetul îl reprezintă pentru tineri a devenit atât de mare, încât a ajuns să preocupe nu doar familiile, dar şi toate structurile responsabile ale lumii. De la aceste preocupări nu face excepţie nici Uniunea Europeană, aflată într-o căutare permanentă a unor soluţii de limitare a riscurilor la care persoanele se expun atunci când accesează internetul. Până la realizarea unui cadru legislativ uniform şi obligatoriu pentru toate ţările membre, s-au gândit măsuri în direcţia promovării materialelor software cu conţinut atractiv şi total transparent adresate copiilor, a impulsionării apariţiei unor mecanisme uşor de utilizat pentru raportarea conţinuturilor şi comportamentelor dăunătoare din mediul online, setări automate de confidenţialitate transparente şi adaptate vârstei sau dispozitive de control parental uşor utilizabile, dar şi în cea a combaterii materialelor cu conţinut neadecvat care circulă, deocamdată, liber în mediul on-line.

Cea mai importantă măsură rămâne însă, în continuare, cea reprezentată de educarea copilului. Ori în această direcţie nu s-au găsit, deocamdată, nici de către Uniunea Europeană, nici de către vreun alt organism statal sau suprastatal doi vectori educaţionali mai importanţi decât familia şi şcoala. În aceste medii, copilul şi adolescentul trebuie să găsească toate sfaturile şi informaţiile necesare pentru a-şi putea forma un comportament adecvat atunci când accesează internetul, pentru a conştientiza multiplele pericole la care se expune în fiecare dintre aceste ocazii şi pentru a se putea apăra de ele.

Acesta este, de fapt, principalul mesaj pe care ţin să-l transmit pe această cale familiilor şi dascălilor deopotrivă: alocaţi mult mai mult timp şi atenţie comportamentului on-line al copiilor şi elevilor dumneavoastră. Este nu doar o chestiune de etică, de simpla îndeplinire a unei datorii ci, în foarte multe cazuri, reprezintă fundamentul necesar pentru ca adolescenţii şi copiii de astăzi să devină tinerii şi adulţii responsabili de mâine. Este, dacă vreţi, ceea ce face diferenţa între social şi sociopat, între onestitate şi infracţionalitate şi de prea multe ori, din păcate, între viaţă şi moarte, oricât de dureros poate fi acest gând.

Domnul Aurelian Ionescu:

"Domnilor parlamentari, domnilor miniştri, ce facem cu România?"

Din luna mai 2012, moment din care USL, prin Guvernul Ponta, conduce această ţară, s-a intrat într-un blocaj instituţional fără precedent din 1989.

Ministerele sunt blocate în interior, din cauza indeciziei politice, o parte din funcţionarii guvernamentali, simpatizanţi ai fostei guvernări, aşteaptă valul schimbării, altă parte, boicotează cu bună ştiinţă politicile generale ale guvernului.

Parlamentul, în ansamblul său, prin priceperea consilierilor juridici, dă dovadă de neputinţă în propria sa administrare, dat fiind faptul că Legea Statutului senatorilor şi al deputaţilor, în loc să producă efecte, se plimbă între Preşedinţie, Parlament şi Curtea Constituţională.

Consiliul Superior al Magistraturii nu funcţionează în spiritul Constituţiei, conducerea CSM, având o credibilitate ce a născut numeroase discuţii publice, iar deciziile sale sunt de natură de a schimba sau crea lege, competenţă ce revine numai Parlamentului.

Observ, de asemenea, că agenda publică s-a modificat total în ultimele zile, modificarea fiind o lovitură dată societăţii româneşti. Dacă până la sfârşitul lunii martie 2013 discutam de revizuirea Constituţiei, regionalizare, atragerea investiţiilor în infrastructura rutieră şi crearea cadrului propice, în vederea creşterii numărului locurilor de muncă, în acest moment toate energiile sunt îndreptate înspre modul de numire a conducerii Ministerului Public şi al Ministerului Justiţiei, cum va reacţiona Comisia Europeană la acest scandal, când şi în ce fel se rupe Uniunea Social Liberală.

Eu unul nu am uitat că principalele teme de campanie ale USL au fost - reconstrucţia României şi recâştigarea demnităţii naţionale -, dar constat că aceste teme fundamentale încep să fie uitate şi apar din ce în ce mai rar în discursurile principalilor factori politici din arcul guvernamental. Încep să cred că din nou clasa politică se distanţează de popor şi valul de încredere al populaţiei din decembrie 2012 se va transforma într-un tsunami de respingere a tot ce înseamnă clasă şi decizie politică.

Domnilor politicieni, nu în acest mod vom reconstrui România, ci doar vom continua campania de distrugere a ţării.

Domnul Aurelian Mihai:

"Şi românii din România au nevoie de respect şi ajutor din partea ţării lor, la fel cum şi românii care se află în afara României au nevoie de respect şi ajutor din partea ţării lor"

Cu siguranţă, dacă mai există o speranţă pentru binele naţiunii române, aceasta o reprezintă poporul său, cetăţenii români de acasă şi cei de dincolo de graniţele statului român, singurul tezaur care valorează cu adevărat.

Aşa cum am afirmat şi nu voi obosi să repet, investitorul, sprijinul numărul unu al României şi cel mai corect partener, îl reprezintă diaspora românească. Niciodată comunităţile românilor din afara graniţelor statului român nu au trădat interesele naţionale, ajutând şi construind de acolo, din depărtare. Răspunsul instituţiilor statului a lăsat de dorit şi va continua în aceeaşi linie, pentru că prioritatea clasei politice nu este în mod necesar interesul cetăţeanului. Clasa noastră politică blocată în idei învechite, incapabilă de adaptare în secolul XXI va conduce definitiv la ruină această mică naţiune, dar eroică, situaţie pe care potrivit sufletului şi energia poporului, acesta nu o merită.

Totul porneşte de la respect, totul porneşte de la profesionalism şi totul poate evolua pozitiv atunci când mentalitatea feudală şi graba marcată de un nivel grav al amatorismului vor fi minimalizate, sau vor dispărea, iar poporul va deveni conştient că este suveran.

Este timpul acţiunii, este timpul unei reforme adevărate, nu este timpul glumelor şi neseriozităţilor, pe seama unei populaţii dezamăgite, minţite, subjugate şi tratate potrivit normelor social-politice ale epocii medievale. Avem dreptul la respect, pentru că noi respectăm, avem dreptul la răspunsuri şi asumarea răspunderii pentru că noi ne-am asumat răspunderea până în prezent în faţa oricărui guvern şi ne-am însuşit obligaţiile în raport cu oricare dintre formaţiunile politice aflate la guvernare în cei 23 de ani de democraţie.

Nu ne vom lăsa călcaţi în picioare, dimpotrivă timpul în care vom cere răspunsuri pentru timpul pierdut este aproape, iar din acel moment vă vom asigura că ne vom aduce aminte de fiecare zi pierdută din aceşti ani de democraţie eşuată.

Domnul Călin Potor:

"Funcţionalitatea USL nu poate fi pusă la îndoială"

În ciuda ultimelor evenimente şi nemulţumiri, Uniunea Social Liberală rămâne în continuare o construcţie solidă. Nu ascundem că a existat un dezacord important între premierul Victor Ponta şi preşedintele Crin Antonescu privind nominalizarea procurorilor. Poziţia Partidului Naţional Liberal a fost în dezacord cu poziţia premierului, a fost exprimată public, deoarece noi am avut şi avem altă poziţie din punctul de vedere al acestor nominalizări. Reamintesc că PNL a deţinut portofoliul Justiţiei şi ar fi putut foarte bine să-şi asume politic nominalizările pentru funcţia de procuror. Aici a apărut această falie între noi şi PSD, însă nu trebuie generalizată situaţia. PNL a avut un alt punct de vedere în ceea ce priveşte modalitatea de numire a procurorilor şi atât.

Construcţia şi funcţionalitatea viitoare a USL nu se poate pune la îndoială, iar detractorii care propovăduiesc ruperea USL nu fac decât să solidifice alianţa. USL este un organism politic solid, iniţiat pe principii clare şi pe termen lung, cel puţin până în 2016, care îşi va duce la capăt obiectivele asumate.

Consider că preşedintele Crin Antonescu a gestionat foarte bine situaţia creată cu privire la procedura de nominalizare a procurorilor. PNL a dovedit fairplay politic şi maturitate, refuzând să ţină cu dinţii de un minister, doar pentru orgolii. Am fost consecvenţi din punct de vedere politic şi am lăsat premierul şi PSD să îşi asume Ministerul Justiţiei, să finalizeze această procedură până la rezultatul final. În concluzie, divergenţele amplificate la maximum de unele posturi de televiziune nu există la modul general în USL, care are foarte multă treabă în acest an, respectiv să se axeze pe problemele ţării şi pe guvernarea promisă în sprijinul oamenilor.

Doamna Camelia Khraibani:

"Încrederea în relaţia dintre medic şi pacient. Tratarea cazurilor de malpraxis medical"

Declaraţia mea politică este prilejuită de recenta Adunare Generală a Colegiului Medicilor din România, care a ascultat Raportul privind activitatea din anul 2012. În cadrul acestui for, Comisia Superioară de Disciplină a Colegiului Medicilor din România a raportat că în anul care a trecut au fost soluţionate 130 de cauze, iar în prezent mai are pe rol încă 45 de reclamaţii. Potrivit raportului, cele mai multe reclamaţii au vizat specialităţile obstetrică - ginecologie - 39, chirurgie - 34 şi terapie intensivă - 14. Comisia Superioară de Disciplină a Colegiului Medicilor din România a constatat deficienţe în adaptarea deciziilor de către comisiile de disciplină de la nivelul Colegiilor teritoriale, existenţa unor nereguli mai ales de factură organizatorică la nivelul unităţilor de primiri urgenţe, dar şi a altor secţii, cum ar fi chirurgie, terapie intensivă, din cadrul spitalelor din sistemul public, în marea lor majoritate judeţene, dar şi în obţinerea consimţământului informat al pacienţilor, mai ales în specialităţile chirurgicale.

În sine aceste cifre şi informaţii nu ne spun mare lucru, dar, dacă le comparăm cu tendinţa din ultimii 6-7 ani şi cu situaţiile din alte state, putem să ne facem o idee mai bine articulată.

Iată câteva date comparative:

Conform informaţiilor MediHelp Internaţional, cel mai important furnizor de asigurări private de sănătate din Europa Centrală şi de Est, între anii 2006 - 2011, Comisia de Disciplină a Colegiului Medicilor din România a avut de analizat 725 de cazuri, în care 916 doctori au fost acuzaţi de malpraxis; dintre aceştia, 198 au fost sancţionaţi. Rapoartele Colegiului Medicilor nu ne spun şi de ce din 200 de medici reclamaţi, în medie pe an, doar doi îşi pierd dreptul de a-şi continua activitatea.

Numărul doctorilor reclamaţi la Colegiul Medicilor din România a crescut de la 112 în 2006, la 187 în 2011. Din 916 acuzaţii de malpraxis, 11 au primit interdicţie de a practica medicina, ceva mai mult de 1%.

Spre comparaţie, în acelaşi interval de timp (2006 - 2011), în Marea Britanie, peste 8.500 de medici au fost raportaţi pentru erori medicale. De circa 10 ori mai multe cazuri decât în România! Deci am putea spune că stăm bine. Asupra acestei "realităţi" este însă de discutat. Aceeaşi sursă, comunicatul MediHelp precizează că cifrele privitoare la cazurile de malpraxis de la noi nu indică în niciun fel numărul cazurilor care nu au fost raportate şi care poate ajunge la ordinul zecilor de mii. De aici rezultă că avem o problemă. Experţii MediHelpelp sunt de părere că sunt de părere că numărul mai mare de erori medicale înregistrate în Marea Britanie, comparativ cu România, demonstrează nu că la noi lucrurile merg mai bine, ci, în realitate, locuitorii din Europa de Vest sunt mai bine informaţi şi educaţi în legătură cu drepturile lor medicale. Totodată, occidentalii au la dispoziţie mecanismele legale, cu o îndelungată tradiţie pentru a se apăra. Pe de altă parte, mai susţin experţii străini, românii încă nu au un sistem legal bine dezvoltat care să îi ajute să îşi revendice drepturile cu uşurinţă. După părerea mea, aceasta este doar o parte a explicaţiei. În interpretarea fenomenului medical din ţara noastră ţin mai degrabă să dau dreptate preşedintelui Colegiului Medicilor din România, domnul doctor Vasile Astărăstoae, care consideră că neîncrederea a devenit elementul crucial al relaţiei medic-pacient în ultimii ani.

Printre simptomele deteriorării relaţiei dintre medici şi bolnavi se pot menţiona:

- culpabilizarea medicilor în general, la grămadă, nu atât din cauza relelor tratamente pe care aceştia le realizează, cât din cauza lipsurilor sistemului sanitar;

- decredibilizarea sistemului instituţional din domeniu, începând cu ministerul, casele de sănătate, universităţile de profil şi chiar Colegiile medicilor, văzute uneori ca apărătoare ale autorilor de malpraxis şi nu ale victimelor; la această decredibilizare o contribuţie vine şi din partea mass-media, care face publicitate mult mai mare cazurilor nedorite, decât reuşitelor medicale;

- creşterea costurilor cu medicamentele şi cu celelalte prestaţii medicale, pe care pacienţii sunt nevoiţi să le suporte, generează nemulţumire, neîncredere şi nervozitate în relaţia dintre pacienţi, familiile acestora şi personalul medico-farmaceutic;

- s-a degradat statutul medicului şi al personalului medical. Respectul pentru vocaţia şi dedicaţia doctorului, pentru binefacerea actului medical, funcţia socială şi valoarea acestuia nu se mai bucură de aceeaşi apreciere în societatea noastră de astăzi;

- sunt şi aceste simptome tot atâtea motive pentru o acţiune de anvergură în direcţia reformării, modernizării şi eficientizării sistemului nostru sanitar, care să aducă, o dată cu mai multe resurse şi competenţe în sistem şi un nou model de relaţie între medic şi pacient, o calitate superioară a actului medical, a stării de sănătate a cetăţenilor, a condiţiilor de muncă şi de viaţă a personalului care se dedică educării pentru sănătate, prevenirii îmbolnăvirilor, salvării vieţii oamenilor şi, în general, ameliorării stării lor de sănătate.

Din discuţiile, multe, pe care în aceste trei luni, de mandat de deputat, le-am avut, atât la Comisia de sănătate, cât şi în alte împrejurări, cu demnitari ai Ministerului Sănătăţii, ai caselor de sănătate, cu personalul de conducere al spitalelor, cu personalul medical, am desprins ideea că există voinţa subiectivă şi premisele obiective pentru ca în câţiva ani să realizăm un progres semnificativ în toate aspectele activităţii medicale - de la învăţământ, cercetare, mijloace de tratament şi spitalizare şi până la cabinetele medicale din sate şi din unităţile şcolare. Iar ca medic sunt optimistă că şi relaţia dintre noi şi pacienţii noştri se va remodela în sensul unei mai bune comunicări, colaborări şi înţelegeri. Personal, voi da tot sprijinul pentru adoptarea actelor normative care să faciliteze progresul despre care am amintit mai sus.

Doamna Camelia Khraibani:

"Marcarea Zilei Mondiale a Sănătăţii - 7 aprilie"

Acum două zile, pe data de 7 aprilie, s-a sărbătorit în toată lumea Ziua Mondială a Sănătăţii. Mai puţin s-a auzit la noi, pentru că atenţia ne-a fost acaparată de hărmălaia stârnită de acţiunile legate de propunerile unor şefi în structurile procuraturii.

Totuşi, nu a scăpat neobservată o informaţie din domeniu, cea referitoare la lipsa de paturi din spitalele româneşti, informaţie care oglindeşte o realitate la care s-a ajuns, prin politica sanitară dezastruoasă a regimului Băsescu-Boc, prin care s-au desfiinţat zeci de spitale, s-a redus numărul de paturi, s-au băgat în faliment institute şi unităţi de analize medicale, de producere a vaccinurilor şi a medicamentelor.

Dar, întrucât declaraţia mea se referă la celebrarea zilei sănătăţii, nu am să dezvolt aici o critică a politicilor din domeniu. Vreau să fiu pozitivă şi de data aceasta.

Instituirea unei zile mondiale a sănătăţii s-a decis, printre altele, şi pentru a crea un prilej de reflecţie mai profundă asupra stării de sănătate a oamenilor din întreaga lume, asupra mijloacelor de prevenire şi tratare a îmbolnăvirilor.

Cum se ştie, românii sunt un popor care iubeşte viaţa, ţine la valorile vieţii, între care sănătatea este prioritară. Programul de guvernare al actualului executiv reflectă această filozofie, propunându-şi să realizeze, citez din acest document, un sistem de sănătate care să sprijine şi să ofere cetăţenilor posibilitatea menţinerii şi atingerii unei stări de sănătate cât mai bune, să contribuie la creşterea calităţii vieţii acestora, să le redea încrederea în sistemul nostru de sănătate, precum promovarea demnităţii personalului medical.

Revenind acum mai direct la tema declaraţiei, precizez că prima Adunare Mondială a Sănătăţii a avut loc în anul 1948. Aceasta a stabilit ca 7 aprilie a fiecărui an să fie o zi dedicată sănătăţii şi din 1950 se celebrează, fără întrerupere, ziua mondială a sănătăţii. Scopul acestei zile este acela de a creşte nivelul de cunoştinţe la nivel global pe o anumită temă de sănătate şi de a atrage atenţia asupra unei zone prioritare de care să se ocupe Organizaţia Mondială a Sănătăţii. În acelaşi timp, ziua mondială a sănătăţii este folosită ca un punct de lansare pentru unele programe de anvergură sau proiecte pe termen lung, ale căror acţiuni vor continua şi după această zi.

România s-a aliniat la această decizie şi sărbătoreşte ziua sănătăţii în fiecare an, cu o temă reprezentativă din punctul de vedere al sănătăţii publice la nivel mondial. În acest sens am selectat un eşantion de teme pe care ţara noastră le-a promovat. Iată-le pe cele din 1995 până în anul 2006: "Eradicarea Poliomielitei", "Oraşe mai curate pentru o viaţă mai bună", "Emergenta: Bolile Infecţioase", "Maternitate în siguranţă", "Îmbătrânirea activă face diferenţa", "Siguranţa sângelui începe cu mine", "Sănătatea mentală", "Stop excluderii", "Îndrăzneşte să-ţi pese", "Mişcare pentru sănătate", "Dă formă viitorului vieţii", "Siguranţa circulaţiei", "Fiecare mamă şi fiecare copil contează", "Împreună pentru sănătate".

Se pot remarca uşor interesul general, importanţa şi actualitatea fiecăreia din temele pe care responsabilii cu sănătatea românilor le-au avut în vedere.

În anul 2011, tema prin care am celebrat ziua mondială a sănătăţii a fost, la fel, de un mare interes şi cu impact atât medical, cât şi educativ. Este vorba de folosirea raţională a antibioticelor. Cu acea ocazie s-a discutat mai îndelung despre rezistenţa la agenţi antimicrobieni, iar sloganul "Acţionează astăzi ca să poţi vindeca şi mâine!" a lansat un apel pentru intensificarea angajamentului global la protejarea eficienţei acestor medicamente esenţiale în tratarea bolilor infecţioase, în beneficiul generaţiilor viitoare.

Anul acesta am sărbătorit ziua mondială a sănătăţii şi-i vom acorda o atenţie sporită tot anul, temei "Hipertensiunea arterială". Atât personalul medical, cât şi cetăţenii, sunt îndemnaţi să acţioneze având în minte sloganul: "Sub presiune - Elimină-ţi riscul de infarct miocardic şi accident cerebral - verifică-ţi tensiunea arterială". Este o temă cât se poate de bine aleasă, dacă avem în vedere că mai mult de o pătrime din populaţia globului este hipertensivă, iar 6% din decesele înregistrate pe glob sunt atribuite HTA. Vorbim de o boală cronică care se manifestă prin înregistrarea de valori crescute ale tensiunii arteriale, peste limitele normale. HTA nu are simptome specifice, de aceea se mai numeşte "ucigaşul tăcut", fiind un factor de risc major pentru creier, accidente vasculare, inimă, infarctul de miocard, insuficienţa cardiacă şi alte boli cardiace, renale şi pentru diabetul zaharat.

Instituţiile care au ca obiect de activitate sănătatea populaţiei şi cele cu rol administrativ al domeniului au dedicat săptămâna trecută unor evenimente prin care să atragă atenţia şi să-i determine pe români să fie mai atenţi cu sănătatea lor, să apeleze la medici, să-şi facă analizele periodice. Evident că de sănătate trebuie să ne îngrijim nu numai de 7 aprilie, ci în fiecare zi. Folosesc şi acest prilej pentru a aminti că actuala legislatură este una decisivă, pentru a realiza o îmbunătăţire calitativă a sistemului nostru de sănătate.

Eu vă mulţumesc pentru că m-aţi ascultat şi v-aş rămâne recunoscătoare dacă aţi lua act de importanţa controlului şi a tratării hipertensiunii, spre fericirea şi sănătatea dumneavoastră şi spre satisfacţia mea profesională şi colegială.

Doamna Eleonora-Carmen Hărău:

Programul naţional multianual privind creşterea performanţei energetice la blocurile de locuinţe, derulat în baza prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 18/2009, îşi propune creşterea cu 20% a eficienţei energetice şi reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră cu cel puţin 20% faţă de nivelurile din 1990 sau cu 30% dacă există condiţii favorabile în acest sens. Obiectivul programului este reducerea consumului anual specific pentru încălzire sub 100 kwh/mp, în condiţiile în care, în prezent, consumul de energie este cuprins între 180 kwh/mp şi 240 kwh/mp.

Dincolo de cifre şi de date tehnice, programul are un impact important pentru diferite paliere ale societăţii româneşti, mai ales pe fondul crizei economico-financiare din ultimii ani, care nu şi-a spus încă ultimul cuvânt la nivel global. Vorbim despre un program de interes public, care îşi dovedeşte utilitatea prin efectele economice şi sociale pozitive pe care le generează, fiind o măsură eficientă anticriză.

Programul are în primul rând un impact economic semnificativ pentru micii întreprinzători şi agenţii economici care operează în domeniul construcţiilor şi al reabilitării termice, care pot beneficia de lucrări în condiţiile legii, menţinând astfel locurile de muncă ale salariaţilor şi generând în continuare venituri la bugetul de stat şi cel al asigurărilor sociale.

Impactul social derivă din faptul că, spre exemplu, un bloc reabilitat termic presupune un confort suplimentar de căldură la acelaşi cost pe care proprietarul îl suportă cu întreţinerea.

Reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră, atât de importantă în mediul urban, induce, de asemenea, un efect ecologic important.

Nu în ultimul rând, acest program generează şi un aspect plăcut al blocurilor care au fost reabilitate, comparativ cu blocurile construite înainte de 1989, generând un efect estetic urban.

Programul naţional multianual privind creşterea performanţei energetice la blocurile de locuinţe reprezintă un instrument financiar în sprijinul unităţilor administrativ-teritoriale din mediul urban, mai ales pentru cele din zonele defavorizate, puternic industrializate în trecut, afectate de schimbările economice nefavorabile de după 1989, care nu pot susţine doar din venituri proprii astfel de proiecte cu impact deosebit pentru locuitori.

Consider că sunt foarte puţine oportunităţile de politică guvernamentală care să aibă atâtea valenţe pozitive şi atrag atenţia asupra faptului că o astfel de măsură poate răspunde unor nevoi acute ale populaţiei venind, din punct de vedere politic, în rezolvarea parţială a acestora, parte a orizontului de aşteptare a electoratului faţă de USL.

Prezenta declaraţie se doreşte un apel respectuos la conducerea Ministerului Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice să implementeze Programul naţional multianual privind creşterea performanţei energetice la blocurile de locuinţe şi mai mult, în măsura în care evoluţia economică va permite să aloce resurse bugetare suplimentare care să permită extinderea şi aplicarea lui în cât mai multe zone urbane, pentru cât mai mulţi beneficiari, multiplicând astfel efectele pozitive economice şi sociale la nivel naţional. Totodată, apelez la colegii parlamentari să depună diligenţe în susţinerea acestui program.

Doamna Claudia Boghicevici:

"De Ziua Mondială a Sănătăţii pacienţii români trebuie să ţină piept haosului din sistemul public de sănătate"

Aş dori să iau astăzi cuvântul pentru a-mi exprima preocuparea faţă de situaţia sistemului de sănătate din România.

În această lună se împlinesc 65 de ani de la prima aniversare a Zilei Mondiale a Sănătăţii, celebrată în fiecare an din 1948 încoace pe data de 7 aprilie. Cu această ocazie, ministrul sănătăţii, Eugen Nicolăescu, a ţinut să îi îndemne conştiincios pe români să fie responsabili de propria sănătate verificându-şi periodic tensiunea arterială pentru a preveni astfel riscurile de accident vascular sau infarct miocardic. Nimic mai corect din partea unui ministru al sănătăţii care doreşte să marcheze oficial o astfel de zi, însă, în timp ce domnul ministru ne îndeamnă să fim atenţi la propria sănătate, poate că ar fi fost mai util ca Domnia Sa să ne prezinte un plan concret şi viabil al redresării sistemului de sănătate din România, aflat astăzi la pământ.

Dacă ar fi să punem o etichetă actualului sistem de sănătate din România, cu siguranţă că acest cuvânt ar fi haosul. Simptomele sunt date de lipsa de viziune şi de o coordonare eficientă la nivel ministerial, finanţare inadecvată, căpuşarea de către cei care iau toate aceste vulnerabilităţi ca pe o oportunitate - profitorii sistemului. Este un sistem care prin felul său de a funcţiona a permis contracte între casele de asigurări şi laboratoare-căpuşă care au făcut bani pe spatele bolnavilor. Este un sistem care ţine bolnavii de cancer în suspans de la o lună la alta, neştiind dacă se vor găsi citostatice pentru a-şi duce tratamentul la capăt sau îi obligă să vină cu tratamentul de acasă. Toate acestea se întâmplă pentru că Ministerul Sănătăţii nu a reuşit nici până acum, la aproape 3 luni de la criza citostaticelor, să creeze un registru funcţional al bolnavilor de cancer, al nevoii lor de tratament şi al stocurilor de citostatice existente. Nu în ultimul rând, este un sistem în care facultăţile de medicină au devenit locuri de pregătire a medicilor din afară, deoarece procentul de medici români care aleg să plece în străinătate sub constrângerea salariilor mici pe care le primesc în ţară este unul covârşitor. Acestui întreg sistem trebuie să îi ţină piept pacienţii.

În condiţiile în care indicatorii socio-demografici ne arată că îmbătrânirea populaţiei este un fenomen din ce în ce mai acut, iar sporul natural al României rămâne unul negativ (-2.2% în anul 2010, conform ultimelor date publicate de INS), preocuparea pentru viabilitatea sistemului de sănătate din România este una crucială. Recomandările Institutului de Prognoză Economică arată că în condiţiile unei stări de sănătate a populaţiei din România, la nivelul mediu al UE, producţia economică ar înregistra un surplus de 6,7 miliarde euro, aproape 5% din PIB, datorat creşterii participării la activitatea economică şi a productivităţii muncii. În acest context, studiul recomandă creşterea cheltuielilor cu sănătatea cu 5 puncte procentuale din PIB secvenţial în următorii 10 ani.

Ne ascundem tot timpul în spatele scuzei că nu putem vindeca acest sistem de pe o zi pe alta, însă această scuză o folosim deja de 20 de ani. Pentru pacientul român, însă, timpul nu mai are răbdare. Cred că este cazul să acţionăm serios în acest sens, fără să mai căutăm soluţii paliative care nu fac decât să ne îmbete cu apă rece, cum este actuala coplată instituită de domnul Nicolăescu. Dacă ne uităm puţin la cifre, în urma unui calcul simplu, vom observa că suma încasată de la cele aproximativ 5 milioane de externări anual, conform anuarului statistic, poate ajunge la maxim 50 de milioane de lei pe an. În condiţiile în care veniturile pentru sectorul sanitar, inclusiv transferurile de la bugetul de stat, s-au ridicat la aproximativ 19 miliarde lei, înseamnă că prin coplată ar putea fi obţinute două procente în plus.

Aşadar, o sumă mică pentru bugetul sănătăţii, dar semnificativă pentru buzunarele românilor, care contribuie deja financiar la finanţarea sistemului de sănătate prin plata CAS. Nu cred că asta e soluţia la problema lipsei de finanţare a sistemului de sănătate. La toate aceste soluţii neinspirate se mai adaugă şi planul descentralizării şi reorganizării caselor şi direcţiilor de sănătate anunţat de domnul ministru, fără a putea vorbi de o sincronizare a acestuia cu reorganizarea teritorială a României pentru care nu avem încă o imagine clară.

Adoptarea legii sănătăţii trebuie accelerată, iar pentru acest lucru este nevoie de o deschidere reală la dialog şi de o implicare mai mare din partea autorităţilor şi a factorilor de decizie. Calendarul anunţat pentru această lege este unul nejustificat de relaxat, nu prevede termene clare, ci perioade de timp mult prea lejere. Această lejeritate trebuie înlocuită cu accelerarea, cu urgentarea reformei!

Fac un apel pe această cale către toţi factorii de decizie care pot contribui la redresarea sistemului de sănătate, începând cu noi, parlamentarii aleşi, şi continuând cu Ministerul Sănătăţii, organizaţiile şi asociaţiile profesionale. Este nevoie să ne aşezăm grabnic cu toţii la masa dialogul şi împreună să creăm un cadru legislativ sustenabil financiar, dar adaptat nevoilor pacienţilor.

Doamna Claudia Boghicevici:

"Ziua Internaţională a Romilor - cum trecem de la stereotipuri şi cancanuri la politici publice pentru integrare"

Am decis să fac această declaraţie politică nu pentru a marca un moment festiv, Ziua Internaţională a Romilor, ci pentru a trage un semnal de alarmă în ceea ce priveşte excluderea politicilor pentru romi din priorităţile Guvernării USL. Programul de guvernare USL include nenumărate promisiuni de "lapte şi miere" în ceea ce priveşte integrarea etnicilor romi şi creşterea nivelului de trai pentru aceste comunităţi. Realitatea arată, din nou, că pentru actualul Guvern romii rămân cetăţeni români de mâna a doua: plăţile pentru programele cu fonduri europene vin cu întârziere de luni de zile, nu există nicio prezentare a priorităţilor pentru finanţare în perioada 2014-2020, structura instituţională în ceea ce priveşte politicile pentru romi este în continuare neclară atâta timp cât avem o Agenţie Naţională, un consilier al primului-ministru, birouri judeţene la prefecturi. Mai mult, reprezentanţii Guvernului nu au mai întreprins niciun demers pentru identificarea unor soluţii la nivel european. Să nu uităm că minoritatea romă este cea mai mare din UE, cu peste 10 milioane de reprezentanţi, iar discriminarea istorică a acestora este vizibilă nu doar în România, ci în toate statele europene. Este o tematică pe care România trebuie să fie principala voce a Uniunii Europene, nu doar cea blamată de alte state pentru problemele cauzate de migraţia romilor.

Problema comunităţii romă constituie un test pentru capacitatea Uniunii Europene de a integra grupuri cu risc mare de excluziune. Avem de-a face cu probleme structurale, de natură istorică şi socială, care cer un răspuns european. PDL, prin reprezentanţii săi în Guvern, Parlament şi Parlamentul European, a susţinut în permanenţă înfiinţarea unei Agenţii Europene pentru comunitatea romă, agenţie care ar trebui să preia, inclusiv din punct de vedere financiar, responsabilitatea politicilor afirmative care să conducă la ameliorarea situaţiei acestei etnii. Ce a făcut USL pentru promovarea acestei politici de interes naţional?

Din păcate, de cele mai multe ori, când vorbim de situaţia romilor ne limităm la afirmaţii stereotipe despre rata infracţionalităţii sau despre cultura muzicală specifică. Este adevărat că rata infracţionalităţii în rândul celor de etnie romă este mare, dar nu putem extrapola că toţi romii sunt infractori şi ar trebui să îi închidem în lagăre. Nu ştiu dacă are sens să vin cu experienţa personală şi să povestesc despre persoane extrem de inteligente care au reuşit în viaţă, chiar fiind de etnie romă.

Ce nu prea se face şi cred că am putea încerca noi, aici, este să ne uităm la cauze pentru care infracţionalitatea în rândul romilor este mai mare. Există anumite probleme care favorizează o rată mai mare a infracţionalităţii în rândul romilor (ex.: accesul la sistemul de învăţământ, accesul pe piaţa forţei de muncă, discriminarea din societate), dar soluţia acestor probleme trebuie să vină ca un efort comun al autorităţilor împreună cu comunităţile de romi. Doar 35,5% dintre persoanele de etnie romă aveau un loc de muncă în 2011, conform unui raport al Fundaţiei Soros România. Dintre aceştia 38% din persoanele ocupate lucrează ca muncitori necalificaţi, 32% au ocupaţii calificate (muncitori, vânzători, comercianţi), 9% sunt muncitori în agricultură, iar 13% au ocupaţii tradiţionale rome.Aproape un sfert dintre persoanele de etnie romă de peste 16 ani declară că nu ştiu să scrie sau să citească, iar 2 din 10 copii romi nu merg la şcoală din motive financiare, dar şi din cauza segregării la care sunt supuşi.

Sunt cifre care arată o situaţie alarmantă, cifre care nu pot fi îmbunătăţite decât dacă trecem de la strategii pe hârtie la politici publice coerente. Ca ministru al muncii şi protecţiei sociale, în Guvernul Mihai-Răzvan Ungureanu, am înfiinţat în cadrul ministerului un birou responsabil cu implementarea Strategiei Guvernului României de Incluziune a Cetăţenilor Români aparţinând Minorităţii Romilor.

Avem nevoie de responsabilităţi şi responsabili clare la nivelul fiecărei instituţii, astfel încât strategia adoptată în 2011 să aibă rezultate concrete, iar ceea ce cer, prin declaraţia mea, e ca actualul Guvern să ia în seamă ca soluţii pentru îmbunătăţirea condiţiei romilor şi următoarele soluţii: să încurajeze copiii romi să meargă la şcoală printr-un sistem de bonuri; să propună un plan efectiv către primării pentru a soluţiona problema romilor care nu au niciun fel de act de identitate.

O altă soluţie în care eu cred foarte mult este cea a stimulării spiritului antreprenorial, corelat şi cu meseriile tradiţionale ale romilor. Putem lua exemplul organizaţiilor nonguvernamentale precum Centrul pentru Diversitate Etnoculturală de la Cluj sau Asociaţia Împreună. O schemă de microcredite acordate unei comunităţi similare celei implementate de câştigătorul pe 2006 al premiului Nobel pentru pace, Muhammad Yunus, poate fi o soluţie.

Responsabilitatea nu este, însă, doar a instituţiilor, ci şi a fiecăruia dintre noi. Sunt mândră că la Arad am sprijinit înfiinţarea primei ludoteci pentru copiii romi, un spaţiu unde se pot juca şi învăţa fără prejudecăţi. Aş vrea să fac un apel către toţi colegii să demareze, fiecare în colegiul unde a fost ales, astfel de mici programe prin care să ajute copiii de etnie romă.

Istoria ne-a demonstrat până acum că forţa unei naţiuni stă în unitatea acesteia. De Ziua Internaţională a Romilor a venit momentul să conştientizăm că nu putem segrega o minoritate atât de importantă numeric şi cultural, precum cea a romilor.

Domnul Constantin Avram:

"Statul român trebuie să îşi asume modificarea Legii adopţiei"

Doresc să atrag atenţia asupra necesităţii îmbunătăţirii cadrului legislativ privind regimul juridic al adopţiei, astfel încât legea să respecte cu adevărat interesul superior al copiilor din România. Consider că autorităţile statului trebuie să identifice în regim de urgenţă cea mai potrivită formă de modificare a Legii nr.273/2004 privind regimul juridic al adopţiei, republicată în Monitorul Oficial al României nr. 259/19 aprilie 2012.

Opinia publică trebuie să cunoască realitatea dură conform căreia numărul copiilor abandonaţi în România a crescut de la 40.000 în anul 2004 la aproximativ 60.000 în prezent. Pe lângă faptul că procesul de adopţie este greoi, există dificultăţi şi înainte de începerea acestuia, întrucât foarte puţini copii se califică pentru a deveni adoptabili, procentul acestora fiind de doar 2,5%. Astfel, în timp ce numărul copiilor instituţionalizaţi continuă să rămână ridicat, numărul adopţiilor se menţine scăzut. În topul judeţelor care au cei mai puţini copii pentru adopţie, pe lângă judeţele Maramureş, Mehedinţi, Dolj, Buzău, se află din păcate şi judeţul Bacău pe care îl reprezint în Parlament.

Creşterea alarmantă a numărului copiilor abandonaţi este generată de lipsa de interes a părinţilor fireşti, care îi părăsesc fără să le pese de ei şi fără să-şi mai aducă aminte de existenţa lor, precum şi a rudelor până la gradul patru, care nu sunt interesate de plasarea copiilor în familia extinsă. Mai mult, ei refuză să-şi recunoască atitudinea şi nu declară în scris faptul că nu îşi asumă răspunderea creşterii copilului, reducând practic la zero şansa acestor copii de a creşte într-o familie permanentă şi iubitoare. La fel de alarmantă este şi creşterea numărului de familii atestate, care renunţă la intenţia de adopţie din cauza aşteptării de câţiva ani pentru stabilirea compatibilităţii cu un copil declarat adoptabil.

De asemenea, pentru fiecare copil abandonat statul român plăteşte anual suma de 10.000 de euro, fără a-i oferi familia de care copilul are nevoie pe parcursul întregii vieţi. Din punctul meu de vedere, părinţii care nu vor să se ocupe de copil trebuie să fie decăzuţi din drepturile părinteşti.

De altfel, datele oficiale indică faptul că modificarea Legii adopţiilor din aprilie 2012 a dus la un regres, numărul copiilor declaraţi adoptabili scăzând. Potrivit informaţiilor oficiale comunicate de Oficiul Român pentru Adopţii, în 2009 au fost declaraţi adoptabili 1.730 de copii, în anul următor 1.921, iar în 2011 alţi 1.736 de minori.

Solicit maximă seriozitate din partea reprezentanţilor statului faţă de acest subiect şi cer Guvernului să ne prezinte situaţia evoluţiei copiilor a căror adopţie a fost oprită. Consider că trebuie să recunoaştem faptul că Uniunea Europeană nu a cerut niciodată României să blocheze adopţiile internaţionale. Dimpotrivă, Uniunea Europeană a recomandat statului român să respecte şi să aplice deciziile organismelor internaţionale cu privire la adopţia internaţională când aceasta se face in interesul superior al copilului.

În opinia mea, statul român trebuie să îşi asume o schimbare reală în sistemul autohton al adopţiilor. România se confruntă cu o situaţie extrem de gravă din acest punct de vedere, deoarece în prezent, în sistemul de protecţie, sunt peste 60.000 de copiii care nu au acces la o familie din cauza prevederilor legale mult prea restrictive.

Nu trebuie să ignorăm nici problema copiilor ai căror părinţi sunt plecaţi în străinătate, unde, de asemenea, se impun adoptarea unor măsuri mai drastice împotriva celor care îşi lasă copiii de izbelişte. Solicit ca atunci când ambii părinţi pleacă în străinătate să fie obligaţi să îşi ia copiii cu ei pentru a evita traumele la care aceştia sunt supuşi în lipsa afecţiunii familiale.

Doamna Cornelia Negruţ:

"Nedreptăţile privind condiţionarea plăţii ajutorului social, a indemnizaţiei pentru creşterea copilului şi a alocaţiei pentru susţinerea familiei trebuie eliminate"

Aduc în atenţia Domniilor Voastre şi a opiniei publice aspectele ilegale, din punctul meu de vedere, conţinute în Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 124/2011 pentru modificarea şi completarea unor acte normative care reglementează acordarea de beneficii de asistenţă socială. Acest document, publicat în Monitorul Oficial nr. 938/30 decembrie 2011, stabileşte restricţii nefondate în ceea ce priveşte acordarea venitului minim garantat, a indemnizaţiei lunare pentru creşterea copiilor şi a alocaţiei pentru susţinerea familiei, aspecte pe care vi le prezint succint.

Prin normele de aplicare ale OUG nr.124, stabilite de HG nr. 57/2012, se condiţionează acordarea acestor sume în funcţie de achitarea obligaţiilor legale faţă de bugetul local pentru bunurile pe care beneficiarii acestor drepturi le deţin în proprietate. În fapt, este vorba de o problemă legată strict de viaţa cetăţenilor. Consider că niciun om nu trebuie să rămână fără o sursă de venit şi nicio mamă să trăiască fără indemnizaţie pe perioada îngrijirii copilului. Autorităţile abilitate trebuie să explice din ce vor trăi aceşti oameni pe perioada suspendării acestor venituri, singurele pe care le au. Din ce vor trăi şi din ce vor plăti aceşti oameni, după ce vor rămâne fără unica sursă de venit? Orice poprire presupune preluarea unei părţi din venit, în nici un caz venitul integral, nu am întâlnit până acum o astfel de situaţie.

Prin documentul menţionat, consider că fostul Guvern a dat dovadă de un cinism fără margini, stabilind criterii nefireşti pentru plata acestor ajutoare destinate oamenilor nevoiaşi, care oricum sunt la un nivel insuficient. În ceea ce priveşte posibilitatea suspendării indemnizaţiei mamelor, aceasta este o aberaţie nemaivăzută. Indemnizaţia respectivă se acordă, în majoritatea cazurilor, doar în condiţiile în care mamele au avut venituri în ultimele 12 luni şi au contribuit la bugetul de stat. Suspendarea indemnizaţiei este un abuz care trebuie eliminat de actualul Guvern!

Consider că OUG nr.124/2011 încalcă, de asemenea, dreptul copiilor la primirea alocaţiilor pentru susţinerea familiei, deoarece banii primiţi de părinţi sunt de fapt destinaţi copiilor, astfel încât se poate vorbi de discriminare şi încălcarea legii fundamentale. Nu mai doresc să prezint numărul mare de cazuri aberante în care sumele datorate către stat au fost nesemnificative, de câţiva lei, în timp ce suspendarea drepturilor a fost integrală, pentru tot venitul.

Nu vreau să încurajez neplata impozitelor şi taxelor locale, dar, dacă oamenii respectivi nu au plătit atunci când au avut un venit, cu certitudine nu au cum să plătească în momentul în care nu mai primesc aceşti bani. Susţin necesitatea colectării impozitelor, dar consider că trebuie să începem întâi cu marii datornici la bugetul de stat şi, pe de altă parte, este nevoie de identificarea unor soluţii logice pentru responsabilizarea tuturor cetăţenilor. Pe cale de consecinţă, solicit public Guvernului României, personal primului-ministru Victor Ponta, să dispună abrogarea acestei ordonanţe de urgenţă anormale, care stabileşte criterii nefireşti pentru plata ajutoarelor destinate oamenilor nevoiaşi.

Domnul Costel Alexe:

În intervenţia mea de astăzi doresc să vă reţin atenţia cu privire la o problemă majoră a societăţii româneşti privind piaţa muncii, locul tinerilor şi oferta educaţională, aşa cum arată ea astăzi.

Ministrul liberal al muncii, doamna Mariana Câmpeanu, a subliniat, în aceste zile, că una din cele mai grave chestiuni ale României o reprezintă rata ridicată a şomajului în rândul tinerilor. Statisticile cele mai recente arată că şomajul în rândul tinerilor cu vârste cuprinse între 15 şi 24 de ani a crescut în ultimii patru ani, de la 18,6% la 23%. Ce înseamnă acest lucru? Mai simplu, acest fapt demonstrează că rata şomajului în rândul tinerilor este de patru ori mai mare decât şomajul populaţiei adulte. De asemenea, doamna ministru a mai explicat că această situaţie a fost agravată de lipsa unor măsuri urgente, în anii guvernării PDL, care să stimuleze accesul tinerilor pe piaţa muncii şi care să încurajeze angajatorii să recruteze pe cei mai numeroşi din rândul persoanelor fără un loc de muncă.

Aceste declaraţii nu fac decât să confirme oficial ceea ce ştiam şi simţeam cu toţii de mult timp. În special noi, cei tineri, printre care mă număr, şi care luăm zilnic pulsul celor care ies de pe băncile şcolii - prieteni, cunoscuţi, colegi, amici - am observat o agravare a situaţiei lor economice atât timp cât numărul locurilor de muncă este foarte redus, mai ales, în ultimii ani, pe fondul crizei economice şi a unei guvernări dezastruoase, tinerii au fost cei mai văduviţi de şanse.

După cum probabil ştiţi, reforma de la nivel european a scurtat ciclurile studiilor de licenţă şi doctorat; pe cale de consecinţă, numărul absolvenţilor nu a crescut, dar frecvenţa cu care aceştia intră abrupt pe piaţa muncii s-a mărit. În plus, lipsa unui sistem de practică pentru studenţi îi lasă de multe ori pe tineri fără o minimă experienţă la terminarea facultăţii, astfel încât cei dispuşi să angajeze persoane fără multe referinţe în CV sunt extrem de puţini.

Blocarea abuzivă şi iraţională a posturilor în sistemul public, începând cu 2009, a lăsat zeci de mii de absolvenţi de studii administrative, economice, juridice fără şansa de a accesa singurul sistem viabil. Acest lucru a produs o aglomerare extraordinară pe piaţa muncii a absolvenţilor, a coborât mult nivelul ofertei salariale, a generat foarte mulţi tineri "supracalificaţi" şi a transformat sistemul public în unul complet nefuncţional. Aşadar, ceea ce s-a întâmplat din 2009 a însemnat o adevărată crimă pentru aparatul bugetar. Prin blocarea posturilor şi reducerile salariale nu au fost afectaţi doar tinerii, sistemul a fost întors în urmă cu mulţi ani. El este azi îmbătrânit, greoi, neproductiv.

Însă, una dintre cele mai mari probleme, care a dus la numărul record de tineri şomeri în România, a fost lipsa de concordanţă între oferta educaţională şi cerinţele de pe piaţa muncii. Un studiu recent demonstrează acest lucru. Astfel, mai bine de 80% dintre absolvenţii de studii superioare nu profesează în domeniul pentru care s-au pregătit deoarece nu există locurile de muncă pe care ei le-au visat în momentul intrării la facultate. Şi aceasta este nu numai o problemă pentru piaţa muncii, este o chestiune gravă care descurajează mult tinerele generaţii şi le reduce semnificativ performanţa. Dacă tinerii ajung în locuri de muncă pe care nu le-au dorit, înseamnă că vor fi necalificaţi pentru ceea ce lucrează şi, pe de altă parte, supracalificaţi la un loc de muncă ce nu solicită aşa ceva.

Ancheta realizată recent a mai evidenţiat că anual, în România, există peste 190.000 de absolvenţi de studii superioare, majoritatea fiind specializaţi în ştiinţe economice, juridice sau administrative. Aceste ponderi sunt complet nejustificate în raport cu ceea ce oferă piaţa muncii din România. În statele avansate, economia este formată preponderent din piaţa serviciilor, care poate deţine până la 80% din angajaţi, urmată de industrie şi economie. România, însă, după cum bine ştim cum toţii, este o ţară cu un sector agricol care deţine mai bine de jumătate din economie. În acest sens, disciplinele umaniste nu au căutare foarte mare, ceea ce generează şi un dezacord major între ceea ce caută angajatorii şi oferta celor care vor un loc de muncă.

Mai mult, în ţara noastră, printre tineri, studiile în ştiinţe sociale, drept şi business reprezintă 53,4% în facultăţile din România, comparativ cu 35,6% cât este valoarea medie în ţările europene. Studiile în inginerie, construcţii şi industrie reprezintă 17,3%, faţă de 12,9% cât este media europeană. Aşadar, iarăşi o discrepanţă semnificativă.

O vină mare o au, desigur, universităţile care nu se adaptează la trendul european, la specificul românesc şi la proiecţiile pe care le arată cercetările pentru piaţa muncii. Multe astfel de centre academice introduc locuri noi sau specializări noi nu în funcţie de oferta locurilor de muncă după absolvire, ci în funcţie de dorinţele viitorilor studenţi care, fără o consiliere în carieră şi fără date exacte, aleg de obicei ceea ce este mai facil, mai puţin dificil şi mai lipsit de pragmatism pentru ei.

Nu numai eu, dar şi Guvernul USL vom lua măsuri pentru remedierea urgentă a acestor lucruri. În primul rând, pentru a stimula angajarea tinerilor, este necesar elaborarea unui pachet legislativ care să includă acordarea unor prime de mobilitate pentru tineri sau recunoaşterea stagiilor de practică ori voluntariat efectuate de studenţi ca vechime în câmpul muncii. Totodată, cred că este urgentă nevoie de o măsură legislativă care, la nivel de universităţi, să creeze obligaţii în vederea responsabilizării acestora. Este evident că nimeni nu vrea să ne întoarcem în 1989, când imediat după absolvire se oferea o repartizare, dar nici universităţile nu mai pot funcţiona cu specializări care nu au căutare pe piaţa muncii, mai ales în condiţiile în care învăţământul superior primeşte o subvenţie consistentă per număr de studenţi.

În Statele Unite ale Americii, dacă se constată că o anumită specializare are un grad de eficienţă redus pe piaţa muncii (adică dacă mai mult de 25% din absolvenţi nu-şi găsesc loc de muncă în profesia pentru care s-au pregătit în primii 3 ani de la absolvire), atunci acea specializare este automat desfiinţată. Este o măsură corectă şi firească, menită să corecteze raporturile dintre piaţa studiilor şi oferta locurilor de muncă. Cred că o astfel de prevedere ar trebui introdusă şi în legislaţia noastră, în legea educaţiei naţionale.

Aşadar, rata ridicată a şomajului în rândul tinerilor trebuie urgent corectată cu astfel de măsuri care să ajute angajatorii să primească în companiile lor tineri absolvenţi, dar în acelaşi timp să responsabilizeze şi universităţile în alegerea celor mai bune specializări.

Să nu uităm că o ţară fără tineri este un loc fără viitor.

Domnul Cristian Buican:

"Deficienţe privind transportul elevilor din mediul rural"

Pe ordinea de zi a şedinţei Biroului Permanent al Camerei Deputaţilor din data de 3 aprilie 2013, am primit din partea instituţiei Avocatul Poporului un raport cu privire la transportul elevilor din mediul rural, material realizat în îndeplinirea atribuţiilor constituţionale şi a dispoziţiilor art.26 alin.(2) din Legea nr.35/1997 privind organizarea şi funcţionarea instituţiei Avocatul Poporului. Am venit astăzi în faţa dumneavoastră pentru a vă prezenta deficienţele semnalate în acest raport şi să vă rog ca, fiecare, pentru judeţele pe care le reprezentaţi în Parlamentul României, să întreprindeţi toate măsurile pentru a remedia aceste deficienţe. Vă anunţ pe această cale că am depus deja o interpelare ministrului educaţiei naţionale, prin care i-am solicitat remedierea acestor deficienţe, precum şi o prezentare a măsurilor ce le va dispune în această direcţie.

Am ales această formă de prezentare a deficienţelor semnalate în acest raport deoarece consider că o parte din acestea se pot rezolva punctual, prin implicarea dumneavoastră, prin semnalarea acestora autorităţilor locale sau judeţene. Cele mai importante 10 probleme semnalate de către instituţia Avocatul Poporului sunt:

• Sub aspectul stării tehnice a mijloacelor de transport şcolar, acestea sunt mai vechi de 10 ani, astfel cum este cazul unor microbuze din judeţul Iaşi (comuna Cotnari, comuna Al.I. Cuza, comuna Dumeşti, comuna Trifeşti) şi judeţul Vâlcea;
• Inspectoratul General al Poliţiei Române a arătat într-un comunicat că, înainte de începerea anului şcolar 2012-2013, peste 1.979 de autovehicule din cele 2.238 destinate transportului şcolar au fost verificate de poliţie. Dintre acestea, 77 aveau inspecţia tehnică periodică expirată, pentru 65 de autovehicule nu se deţinea asigurare de răspundere civilă auto obligatorie, iar 74 de conducători de autovehicule nu aveau certificatul de competenţă profesională;
• Pentru un transport optim, în prezent, se impune achiziţionarea unui procent de microbuze de circa 40%, faţă de mijloacele de transport şcolar existente. Se estimează că achiziţionarea microbuzelor necesare se va face în următorii 4 ani (dintr-un număr de 100 de localităţi din judeţul Iaşi, 61 au solicitat microbuze; în judeţul Vaslui - 1 oraş şi 30 de comune solicită un număr de 37 de microbuze, iar dintre acestea din urmă, 9 comune nu au niciun microbuz);
• Costurile de întreţinere a mijloacelor de transport şcolar depăşesc de cele mai multe ori valoarea de piaţă a microbuzelor (peste 100.000 lei - microbuzele din judeţul Vaslui), iar costurile cu asigurările RCA, combustibil şi salarizarea şoferilor nu pot fi susţinute din bugetul local;
• Distanţele parcurse de un microbuz ajung şi la peste 200 km/zi - localitatea Aninoasa, judeţul Dâmboviţa (peste 180 km/zi), comuna Fălciu, judeţul Vaslui (380 km/zi), fapt care determină pe de o parte, creşterea gradului de uzură şi costurile cu reparaţiile, iar pe de altă parte, decalaje în programul şcolar al elevilor;
• Lipsa microbuzelor şcolare obligă copiii relocaţi la alte şcoli decât cea de domiciliu să parcurgă pe jos distanţe cuprinse între 4 km (judeţele Mehedinţi, Vaslui, Suceava) şi 80 de km (judeţul Argeş, comuna Budeasa Mare).
• Starea carosabilului şi a drumurilor pietruite conduce la deteriorarea mult mai rapidă a microbuzelor (DJ 207 J şi DJ 207 E - comuna Cozmeşti, judeţul Vaslui);
• Nu există criterii reglementate de lege pentru prioritizarea/repartizarea mijloacelor de transport elevi, aspect care lasă la aprecierea inspectoratelor şcolare stabilirea beneficiarilor;
• Clarificarea statutului personalului angajat să transporte elevi. Lipsa fondurilor de la bugetul local pentru salarizarea şoferilor conduce la apariţia unor situaţii inedite, când primarii conduc personal microbuzele de transport şcolar, aşa cum se întâmplă în cazul comunei sibiene Râul Sadului ori al comunei gorjene Glogova;
• Risc crescut de abandon şcolar care, potrivit estimărilor U.E., în România a ajuns la peste 16%.

Vreau, de asemenea, să vă propun să adoptăm o poziţie comună a forului legislativ, prin care să solicităm imperativ reprezentanţilor Ministerului Educaţiei Naţionale remedierea de urgenţă a acestor deficienţe, cu atât mai mult cu cât în programul de guvernare, asumat şi de noi, se specifică foarte clar că educaţia reprezintă un domeniu prioritar. Multe din problemele semnalate în raport se pot rezolva destul de uşor, iar altele necesită o implicare mai mare, atât a Parlamentului, prin anumite modificări legislative aduse, cât şi a părţii executive, prin implementarea lor şi urmărirea aplicării legii.

Este inacceptabil, din punctul meu de vedere, să avem asemenea deficienţe în ceea ce priveşte transportul elevilor din mediul rural, cu atât mai mult cu cât o bună parte din acestea pun în pericol viaţa elevilor. De asemenea, doresc să atrag atenţia şi asupra faptului că una din cele mai importante probleme semnalate în acest raport se referă la lipsa fondurilor administraţiilor publice locale în susţinerea acestui program, respectiv cele legate de întreţinerea microbuzelor, asigurări RCA, roviniete, piese de schimb, reparaţii capitale sau chiar combustibil. Acest semnal de alarmă tras în privinţa transportului elevilor din mediul rural relevă o disfuncţionalitate de sistem, aceea a descentralizării instituţiilor şi a programelor guvernamentale, fără asigurarea surselor de finanţare administraţiilor publice locale şi judeţene.

Domnul Dan Bordeianu:

"Dezvoltarea economiei sociale, o soluţie pentru problemele sociale actuale"

Judeţul Vaslui, pe care am onoarea să-l reprezint în Parlament, este, în momentul de faţă, unul dintre judeţele care compun harta imaginară a sărăciei în România. Subdezvoltarea economică, lipsa de interes a guvernelor anterioare pentru această zonă a ţării au condus în timp la acumularea unor decalaje economice în raport cu alte judeţe ale ţării, precum şi la cronicizarea sărăciei. Locurile de muncă insuficiente, nivelul scăzut al veniturilor populaţiei şi lipsa unor programe active de protecţie socială au întreţinut starea pauperă în care se află majoritatea populaţiei judeţului Vaslui.

Conform datelor furnizate de Agenţia Judeţeană pentru Ocuparea Forţei de Muncă Vaslui, în luna ianuarie 2013 se înregistrau 16.898 de şomeri raportaţi la o populaţie activă (cuprinsă între 18 şi 62 de ani) de 274.861 locuitori, ponderea şomajului fiind de 6,15%. Aparent, am putea considera că şomajul este scăzut într-un judeţ care nu excelează la capitolul "dezvoltare economică", însă trebuie să avem în vedere faptul că rata şomajului se calculează pe baza numărului de şomeri, indemnizabili sau neindemnizabili, înregistraţi în baza de date a AJOFM Vaslui. De fapt, situaţia persoanelor care nu au un loc de muncă, mai ales din mediul rural, este mult mai gravă.

În afară de şomaj, de lipsa locurilor de muncă, judeţul Vaslui se confruntă cu o patologie socială mult mai complexă: copii cu sau fără nevoi speciale aflaţi în dificultate, copii lăsaţi în grija bunicilor de către părinţi plecaţi la muncă în străinătate, persoane cu dizabilităţi, persoane vârstnice cu venituri reduse etc. Toată această cazuistică, numărul mare de asistaţi social, de persoane dependente într-un fel sau altul de suportul statului, consumă mai mult de jumătate din bugetul Consiliului Judeţean Vaslui pentru un an financiar.

Problemele sociale din judeţul nostru îşi găsesc explicaţia în nivelul scăzut de dezvoltare economică. Altfel spus, pentru a oferi o soluţie comprehensivă şi sustenabilă pe termen mediu şi lung la probleme sociale ale judeţului Vaslui trebuie să apelăm la economie. În acest sens, economia socială poate constitui un răspuns la o serie de probleme sociale. Economia socială este percepută la nivel european ca o sumă a întreprinderilor sociale şi reprezintă un al treilea sector economic, cu o dinamică proprie, relativ diferită de cea a sectoarelor public şi privat. Estimările făcute în prezent arată că ponderea Economiei sociale depăşeşte în multe ţări 5% din produsul intern brut şi angajează peste 8% din totalul forţei de muncă, iar potenţialul acestui domeniu este mult mai mare şi ar putea oferi soluţii noi şi pentru problemele sociale cu care se confruntă România.

În abordarea politicilor guvernamentale, USL porneşte de la premisa conform căreia măsurile economice, în special cele de reformă sau ajustare a unor sectoare economice neperformante, afectate de criza economică globală, trebuie corelate cu măsuri de protecţie socială activă pentru persoanele aflate în nevoie, fie că vorbim despre bătrâni, de tinerii aflaţi în căutarea unor slujbe sau de copiii lăsaţi în întreţinere la familia lărgită (bunici sau alte rude).

Economia socială sau dezvoltarea unor activităţi economice prin care să se rezolve probleme sociale ca lipsa locurilor de muncă sau nivelul scăzut al veniturilor poate fi o soluţie bine-venită şi în judeţul Vaslui. Programul de guvernare al USL prevede ca economia socială să devină una din soluţiile inovatoare care să contribuie la abordarea problemelor sociale.

Legea economiei sociale iniţiată de către Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, aflată până de curând în dezbatere publică, va aduce reglementări importante în domeniu, astfel încât integrarea profesională a persoanelor ce fac parte din categoria grupurilor vulnerabile, inclusiv a persoanelor cu nevoi speciale, să fie aliniată la standarde europene.

Domnul Dorel Covaci:

"Atac nou la adresa Bisericii - Ce facem cu libertatea noastră?"

Propunerea domnului deputat al Alianţei USL, Remus Cernea, privind finanţarea cultelor religioase din România exclusiv din contribuţia enoriaşilor, asemenea aşa-zisului model german, nu se încadrează nici în programul politic al USL, nici în contextul realităţilor româneşti şi, se pare, contrar celor afirmate de iniţiatorul proiectului, nici în practica majoritară europeană.

De ceva timp, asistăm, nu numai la nivel naţional, ci planetar, la un proces atent orchestrat de profanare a sacrului, care induce o stare constantă de dezgust şi de deznădejde în sufletele cetăţenilor. Sunt convins că dacă există neajunsuri în cadrul Bisericii, ele vor fi îndreptate în sânul ei, de către cei care o conduc. Valul de critici şi informaţii false, fabricate şi diseminate cu regularitate prin toate canalele de comunicare posibile, are însă scopul de a dărâma una dintre cele mai stabile şi mai de încredere instituţii, responsabilă de păstrarea echilibrului şi a unui fundament solid al societăţii.

Este deranjant să observăm că obişnuiesc să vorbească despre credinţă şi Biserică tocmai cei care nu o au nici pe una, nici pe cealaltă. Am fi tentaţi să le spunem: "Iartă-i, Doamne, că nu ştiu ce fac!", dar am greşi mult, căci, în fapt, aceştia nu fac decât să se ralieze unei strategii continue de denigrare a Bisericii şi conducătorilor ei, iniţiată de grupuri de interese străine, potrivnice binelui ţării şi poporului român.

În România, potrivit unor informaţii greşit sau rău intenţionat interpretate, s-a proliferat ideea că, anual, Biserica Ortodoxă primeşte din partea statului 540 milioane euro, echivalentul a 0,4% din PIB, când, de fapt, Patriarhia Română a primit doar 55 milioane euro. De aici, o pleiadă de mizerii direcţionate înspre biserici şi personalul deservent.

Realitatea este că, în majoritatea ţărilor europene, Biserica nu funcţionează separat de stat şi este finanţată parţial din fonduri publice.

În fapt, aşa-zisul model german este cu totul altul: bisericile catolice şi protestante (căci nemţii sunt 68% catolici sau protestanţi) primesc fonduri consistente din partea guvernelor federale, statale, locale. Guvernul finanţează renovarea şi întreţinerea clădirilor bisericeşti şi salariile profesorilor de religie. Pe lângă acestea, populaţia plăteşte şi o taxă reţinută la sursa de venit, care se direcţionează spre cultul religios al fiecăruia. Potrivit estimărilor, acest impozit către biserici însumează anual aproximativ 10 miliarde euro. Mai mult, bisericile sunt scutite de taxa pe proprietate, de impozitul pe profit şi nu fac obiectul vreunei supravegheri de stat. Toate acţiunile bisericilor, ca societăţi publice, sunt considerate acte de caritate şi se scutesc de impozite.

M-a bucurat atitudinea luată de colegii deputaţi, care şi-au exprimat hotărârea de a sprijini bisericile în nobila lor misiune ce o au de împlinit în societatea românească. Mă alătur, la rândul meu, acestei largi majorităţi, care susţine, fără rezerve, credinţa şi Biserica creştină. În viaţa poporului român, Biserica nu a fost niciodată un rival, un adversar, un concurent al statului, ci spaţiul în care lumea trecătoare a pământului se întâlneşte cu Împărăţia veşnică a cerului, "arcul dintre arşiţa zilei de acum şi speranţa zilei de apoi". Fiind o instituţie care nu realizează profituri, Biserica are nevoie de asigurarea unor fonduri, în vederea susţinerii activităţii sale. Modul în care statul înţelege să o sprijine arată poziţia pe care o are acesta faţă de Biserică, importanţa pe care i-o acordă şi preocuparea pentru asigurarea continuităţii activităţii acesteia.

Potrivit Constituţiei României, în art. 29 alin. 5, cultele religioase sunt autonome faţă de stat şi se bucură de sprijinul acestuia, inclusiv prin înlesnirea asistenţei religioase în armată, în spitale, în penitenciare, în aziluri şi în orfelinate. Implicarea Bisericii în aspectele vieţii sociale a crescut simţitor în ultima perioadă, cu mari eforturi din partea instituţiei şi a conducerii ei. Sprijinul statului pentru biserici şi autonomia acestora faţă de stat ţine de tradiţia începutului primelor state medievale ale secolului al XIV-lea. Bineînţeles, abordările şi cuantumul sprijinului a variat de la o perioadă istorică la alta, de la un principe domnitor la altul: Ştefan cel Mare, în sec. al XV-lea, a înmulţit averile mănăstireşti, pe când Alexandru Ioan Cuza a secularizat sau etatizat aceste averi, în sec al XIX-lea, asigurând totuşi salarizarea clerului.

Până şi în timpul regimului comunist, susţinerea Bisericii de către stat a fost păstrată într-o formă minimală, cel puţin scriptic, deşi ateismul era ideologia oficială de stat: Constituţia Republicii Populare Române şi a Republicii Socialiste Române nu prevedeau expres o separaţie între stat şi Biserică, iar statul acorda un sprijin financiar minimal pentru salariile preoţilor.

Sprijinul statului faţă de cultele religioase nu trebuie să se datoreze numai tradiţiei, ci şi realităţilor economice concrete. Totuşi, în primul rând, tradiţia multiseculară de susţinere a Bisericii înseamnă şi o recunoaştere constantă de către autorităţi a rolului pe care instituţiile ecleziastice le-au jucat de-a lungul timpului în viaţa social-caritativă şi spirituală a acestui popor, în promovarea limbii, culturii şi identităţii naţionale, a statutului de partener social şi factor al păcii sociale.

Mult timp am fost preocupaţi cum să ne câştigăm libertatea. Putem afirma că am dobândit-o, aşa că e momentul să fim responsabili şi să o preţuim, să o folosim cu dreaptă măsură, pentru a ne păstra umanitatea şi integritatea sufletului.

Să fim conştienţi că acţiunile noastre nu au numai consecinţe în plan social, terestru, ci, inclusiv pe plan etern, de natură spirituală, transcendentală.

Domnul Dorel Covaci:

"Exploatarea gazelor de şist în staţiunea balneoclimaterică Buziaş din judeţul Timiş"

Staţiunea Buziaş din judeţul Timiş se află pe lista localităţilor selectate pentru exploatarea gazelor de şist în ţara noastră.

În Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.838 din 12 decembrie 2012 s-a publicat Hotărârea Guvernului nr. 1188 din 4 decembrie 2012, prin care se aprobă Acordul petrolier clasificat de concesiune pentru explorare/dezvoltare/exploatare în perimetrul oraşului-staţiune Buziaş din judeţul Timiş, încheiat între Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale şi S.C. Universal Premium S.A.

Precizez că oraşul Buziaş este atestat ca staţiune turistică, de interes naţional, potrivit Hotărârii Guvernului nr.852/2008 (ultima atestare), beneficiind de o inestimabilă bogăţie de ape minerale, exploatate pentru consum/îmbuteliere şi comercializare, turism şi tratament balnear. Factorii terapeutici naturali specifici sunt: apele minerale carbogazoase, bicarbonatate, feruginoase, clorurate, calcice, magneziene, hipotone, atermale; mofetele şi bioclimatul antistres şi antiastenic, datorat ionizării negative puternice a zonei.

Obiectivele turistice ale staţiunii sunt:

- Colonada din lemn, o pergolă acoperită, unică în Europa pentru lungimea sa de 510 m, construită în stil turco-bizantin, în anul 1875;

- Parcul cu arbori seculari şi veveriţe, datând de la începutul secolului al XIX-lea, o adevărată oază de linişte şi relaxare, furnizorul unuia dintre factorii naturali de cură (aeroionizarea);

- Ştrandul cu apă carbogazoasă;

- Izvorul Mihai şi Izvorul Iosif, aleea ionilor negativi, Buveta Izvorul Sănătăţii, Muzeul Balnear (primul muzeu de acest gen din România) etc.

Opiniile activiştilor de mediu şi ale specialiştilor în domeniu sunt îngrijorătoare, subliniind riscurile majore care se asociază iminent forărilor de prospectare, respectiv exploatare a gazelor de şist, punând în discuţie distrugerea ireversibilă a resurselor de ape minerale şi a climatului deosebit al zonei prin:

• poluarea apei freatice şi a celei de suprafaţă;
• consumul imens de apă dulce, potabilă, sărăcirea apelor de suprafaţă şi/sau a celei freatice;
• posibilitatea distrugerii zăcământului hidromineral al staţiunii (apele minerale);
• eliminarea în atmosferă de chimicale, substanţe radioactive;
• apariţia unor iazuri de decantare cu substanţe toxice, chimicale, metale grele, substanţe radioactive;
• producerea unor cutremure;
• reducerea suprafeţei de teren disponibilă pentru agricultură, împădurire, activităţi benefice mediului/omului.

Turismul, mai mult ca oricare alt domeniu de activitate, este dependent de mediul înconjurător, acesta reprezentând materia sa primă, obiectul şi domeniul de activitate şi de desfăşurare, purtătorul resurselor sale.

În scopul prevenirii infestării surselor de apă, al protejării sănătăţii populaţiei şi în temeiul prevederilor instituite prin Legea minelor nr. 85/2003, Legea protecţiei mediului nr. 137/2005, Hotărârea Guvernului nr.930/2005 pentru aprobarea normelor speciale privind caracterul şi mărimea zonelor de protecţie sanitară şi hidrogeologică, lansez un semnal de alarmă şi de îngrijorare, pentru a lua în seamă protestul şi dezacordul ferm al comunităţii locale Buziaş, ONG-urilor, cadrelor medicale, mass-mediei naţionale, a specialiştilor în probleme de mediu şi tuturor celor interesaţi în conservarea şi valorificarea unor zone cu potenţial turistic imens din ţara noastră.

Drept urmare, propun adoptarea măsurilor legale pentru revocarea sau, după caz, încetarea producerii efectelor Hotărârii Guvernului nr.1188 din 4 decembrie 2012, asumarea şi implementarea, cu responsabilitate, a paradigmei dezvoltării economice durabile şi salvarea staţiunii Buziaş de consecinţele orientării spre producţie, în detrimentul conservării mediului.

Domnul Dorinel Ursărescu:

"Neamţul este neguvernabil din cauza alianţei Ştefan - Culiţă Tărâţă"

Judeţul Neamţ se confruntă, poate mai mult decât alte judeţe, cu probleme deosebite, în special de natură economică. Şi acest lucru are o cauză. O cauză care poartă numele de "alianţa" Culiţă Tărâţă - Gheorghe Ştefan. Se ştie, în vara anului 2012, după ultimele acorduri de pe scena politică, blocul USL, compus din PSD, PNL şi PC, a fost completat cu UNPR. Aşa s-a întâmplat în întreaga ţară, unde la alegerile parlamentare toate cele patru partide au candidat sub cupola USL, mai mult, candidaţii UNPR fiind asimilaţi candidaţilor PSD. Faptul că la alegerile locale au funcţionat alte înţelegeri - mai precis, APEL - Alianţa Populară Ecologistă Liberală, la care au achiesat UNPR şi PDL -, a reprezentat respectarea unor protocoale care au devenit caduce odată cu stabilirea modului de acţiune al USL la parlamentare.

Am avut, încă din campania electorală pentru parlamentare, semnale mai mult decât clare privind un sprijin acordat de dl Culiţă Tărâţă candidatului preferat al lui Gheorghe Ştefan, Elena Udrea. Dna Udrea nu s-ar fi calificat niciodată pentru Camera Deputaţilor, nici de pe locul 2, fără existenţa unei colaborări mai mult sau mai puţin subterane între Culiţă Tărâţă şi Gheorghe Ştefan.

Numai că dacă această colaborare de la parlamentare a fost în favoarea unei singure persoane, colaborarea actuală (UNPR-PDL) este în defavoarea cetăţenilor judeţului, pentru care aleşii locali ai întregului USL au foarte multe obligaţii de îndeplinit (la care conform protocolului semnat vara trecută, a aderat scriptic şi Culiţă Tărâţă la respectarea regulilor USL).

Atât Gheorghe Ştefan, cât şi Culiţă Tărâţă au dosare în cercetare penală, ceea ce îi face vulnerabili şi şantajabili. Adversarii USL şi, în special, Traian Băsescu, în misiunea sa de distrugere a USL, au în Gheorghe Ştefan şi Culiţă Tărâţă oamenii potriviţi.

Nu în ultimă instanţă, primarul de Piatra-Neamţ şi preşedintele Consiliului judeţean îşi urmăresc propriile interese, nefiind deloc preocupaţi de interesele cetăţenilor judeţului Neamţ. În urmă cu două luni, atât Gheorghe Ştefan, cât şi Culiţă Tărâţă îşi anunţau deja intenţiile de a conduce împreună regiunea de Nord-Est, în situaţia în care Piatra-Neamţ ar fi aleasă drept capitală de regiune. Acesta este unul dintre obiectivele majore ale celor doi demnitari din Neamţ - probabil că domnii Ştefan şi Tărâţă nu au fost informaţi că pentru stabilirea conducerilor viitoarelor regiuni există un proces electiv -, obiectivele economice ale judeţului şi ale capitalei de judeţ nefiind prioritare pentru Domniile Lor. Blocaje în primărie, blocaje în Consiliul judeţean, atacuri murdare şi intrigi lansate în presă, la aceste capitole cei doi sunt de neîntrecut.

Aştept ca la nivelul conducerii centrale a UNPR, şi ulterior a PSD, dacă prima grupare va fuziona cu social-democraţii, să existe disponibilitatea de a-l chema la ordine pe Culiţă Tărâţă. Şi nu pentru că USL riscă să piardă puncte din cauza "alianţei", prin Culiţă Tarâţă, cu Gheorghe Ştefan, ci pentru că există riscul major ca problemele nemţenilor, problemele economice locale, să aibă mult de suferit.

Domnul Florin Mihail Secară:

"USL - inamicul democraţiei directe"

Nu foarte departe de primul titlu al Constituţiei României se stipulează simplu şi clar faptul că "Suveranitatea aparţine poporului român", care se poate exercita indirect, prin reprezentanţi, sau direct, prin referendum. Tot în acelaşi articol al legii fundamentale constituantul a prevăzut pericolele care se pot manifesta la adresa suveranităţii şi a precizat expres că "Niciun grup şi nicio persoană nu pot exercita suveranitatea în nume propriu".

Cu toate că limbajul în care a fost redactată cea mai importantă lege a ţării nu este unul abstract, ci simplu şi comprehensibil, Uniunea Social Liberală încearcă, prin tertipuri de-a dreptul obscene, să ne convingă că în fapt nu ştim să citim Constituţia României şi că ei ştiu să interpreteze mai bine ceva ce este de domeniul evidenţei. Astfel, prin actele şi faptele USL, grupul de politicieni care au populat Parlamentul României în decembrie 2012, printr-o campanie electorală plină de promisiuni şi minciuni, consideră astăzi că voinţa poporului trebuie să se subsumeze voinţei unui grup vremelnic de aleşi. Când afirm acest lucru am în vedere, în primul rând, desconsiderarea totală a rezultatelor referendumului organizat în 22 noiembrie 2009 la care, din totalul de 18.293.277 de persoane înscrise în listele electorale permanente, au participat la vot 9.320.240 de persoane, număr suficient ca referendumul să fie declarat valabil în conformitate cu prevederile art. 5 alin. (2) din Legea nr. 3/2000.

La data de 22 noiembrie 2009, cetăţenii care au participat la vot au optat pentru trecerea la un Parlament unicameral (72,31%) şi pentru reducerea numărului de parlamentari (83,31%). USL a tratat cu totală nonşalanţă aceste opţiuni şi a întreprins toate demersurile pentru a stopa atât Proiectul de revizuire înaintat de Preşedintele României, cât şi pe acela iniţiat de Partidul Democrat Liberal şi a dat românilor un parlament cu 588 de reprezentanţi.

Mai mult, zilele acestea, Uniunea Social-Liberală se pregăteşte să le spună românilor că nu-i bine cum au votat şi se mobilizează să respingă orice iniţiativă care ar duce la îndeplinire rezultatele referendumului din anul 2009.

Ipocrizia este în fapt deviza USL şi când spun aceasta am cunoştinţa termenilor. Dacă rezultatul referendumului din anul 2009 este neinteresant pentru USL şi liderii săi, în schimb, în anul 2012 referendumul pentru suspendarea Preşedintelui României era instrumentul suprem al democraţiei, iar rezultatul lui putea să fie confirmat şi de 20% dintre cetăţenii cu drept de vot! Altfel spus, USL a fost pregătită să accepte rezultatele unui referendum invalidat de populaţie şi uită total un referendum valid şi ale cărui rezultate sunt aşteptate de români.

USL ori nu ştie, ori nu vrea să recunoască minciunile zi de zi afirmate, pentru că, oricât de mult ar dori să croiască o Constituţie după chipul şi asemănarea lui Crin Antonescu şi după interesele lui Dan Voiculescu, noua lege fundamentală va încălca principiul democraţiei directe şi nu va fi legitimă pentru niciun cetăţean român.

Domnul George Ionescu:

"Ziua Mondială a Aviaţiei şi a Cosmonauticii"

Ziua Mondială a Aviaţiei şi a Cosmonauticii se sărbătoreşte în fiecare an pe 12 aprilie. Celebrarea acestei zile nu a fost aleasă întâmplător. La această dată, în 1961, a avut loc primul zbor al unui om în spaţiu.

Sovieticul Iuri Gagarin, la bordul navei Vostok, a fost primul cosmonaut care a părăsit atmosfera Pământului într-o rachetă. Capsula Vostok a decolat de pe cosmodromul Baikonur din Kazahstan şi a efectuat o rotaţie pe orbită în jurul Terrei. După 108 minute de la lansare, racheta a aterizat în apropiere de oraşul Saratov.

Iuri Gagarin a devenit unul din cei mai celebri oameni din istorie. El rămâne un simbol al descoperirii spaţiului, primind numeroase medalii în diferite ţări pentru călătoria sa de pionierat în spaţiul cosmic.

Cucerirea spaţiului reuşită de cosmonautul sovietic i-a făcut pe oameni să viseze, iar URSS, în plin război rece, a demonstrat lumii întregi supremaţia tehnnologică faţă de Statele Unite în acest domeniu. Aceasta cu atât mai mult cu cât tot sovieticii au fost aceia care, în 1957, au lansat pe orbită primul satelit, Sputnik 1, şi au trimis-o în spaţiu pe căţeluşa Laika, care a a devenit primul animal care a ajuns vreodată în spaţiu şi prima fiinţă decedată în afara Pământului.

Americanii nu s-au lăsat mai prejos şi, la 5 mai 1961, lansează un prim zbor cu echipaj uman, un zbor suborbital de 15 minute, la o altitudine de 116 mile. Astfel, Alan Shepard devine primul american care a zburat în spaţiu, suborbită, însă această realizare nu se poate compara cu reuşita istorică obţinută de sovietici.

Primul zbor american pe orbita terestră a avut loc abia pe data de 20 februarie 1962, când John Glenn, la bordul vehiculului spaţial Mercury, călătoreşte de trei ori în jurul Pământului.

Primul şi singurul român care a zburat în spaţiul cosmic este Dumitru Prunariu. El a participat, în 1981, la misiunea Soyuz 40 din cadrul programului de exploatare spaţială al Uniunii Sovietice "Intercosmos" şi a petrecut în spaţiu 7 zile, 20 de ore şi 42 de minute. "M-aş reîntoarce în spaţiul cosmic, măcar pentru a mai admira o dată Pământul de-acolo, de sus", declara Dumitru Prunariu.

Domnul Gheorghe Ciobanu:

"Premierul Victor Ponta a dovedit curaj şi responsabilitate în rezolvarea unor probleme de legitimitate a justiţiei"

Încep prin a-l felicita pe premierul Ponta, în acelaşi timp ministru interimar al justiţiei, pentru faptul că a dat dovadă de curaj şi a luat taurul de coarne în rezolvarea problemei spinoase a legitimităţii şefilor parchetelor celor mai importante din România (Parchetul General, DIICOT-ul şi DNA-ul). Având în vedere că mulţi dintre aceştia erau delegaţi sau detaşaţi, aflându-se într-un interimat care afecta credibilitatea actului de justiţie, consider perfect îndreptăţită decizia luată de Victor Ponta. Din punctul meu de vedere, s-a dovedit infinit mai curajos decât alţi decidenţi politici, care îşi pasau acest "cartof fierbinte", începând cu Preşedinte Traian Băsescu, continuând cu Guvernul Boc şi ministrul Predoiu, dar şi ceilalţi miniştri de justiţie care au făcut parte din Executivul USL.

Trebuie să înţelegem că, dincolo de aspectele de discurs politic, ca oameni politici care conduc România, suntem datori să rezolvăm blocajele instituţionale care afectează vieţile atâtor oameni. Dau exemplul procurorului general, a cărui delegare expirase şi ajunsese să fie detaşat în profundă disonanţă cu legea de către secţia de procurori a CSM. Pericolul real era acela al nulităţii tuturor acţiunilor întreprinse de procuratură în această perioadă. Dintr-o asemenea perspectivă, gestul lui Victor Ponta de a rezolva odată această situaţie arată responsabilitate faţă de cetăţean.

Politizarea subiectului s-a făcut nu prin numiri, ci prin felul în care au înţeles unii să abordeze comunicaţional momentul. Trebuie să înţelegem cu toţii că, atunci când ne aflăm la putere, avem şi responsabilităţi practice şi trebuie să mai lăsăm la o parte elementele de discurs. După cei patru ani de guvernare USL, oamenii nu ne vor judeca în funcţie de ceea ce am spus în această perioadă, ci în funcţie de ceea ce am făcut pentru a rezolva multe dintre problemele cu care ei se confruntă.

Nemulţumirea liberalilor referitoare la nominalizarea Laurei Codruţei Kovesi la şefia DNA este doar parţial justificată. Chiar dacă există suspiciuni referitoare la activitatea acesteia în fruntea Parchetului General, nu trebuie uitat faptul că imaginea Domniei Sale în ochii Comisiei Europene este foarte bună. Iar noi avem nevoie, mai ales după cele petrecute vara trecută, de o recredibilizare externă rapidă şi sustenabilă în timp. Nu puteam în niciun fel să alegem variante care să genereze imaginea unei detaşări şi mai mari de Europa. Ar fi fost o garanţie pentru un raport MCV foarte prost în noiembrie-decembrie şi, implicit, ar fi însemnat o amânare (dacă nu o anulare) a stabilirii calendarului de aderare a României la spaţiul Schengen. De altfel, mesajul declaraţiei politice pe care o susţin este acela că oamenii trebuie să privească în urmă, în decembrie, la rezultatele MCV şi să realizeze că aceste lucruri au fost posibile ca rezultat al curajului şi responsabilităţii premierului Ponta de la începutul lui aprilie.

Faptul că Victor Ponta a ajuns la o înţelegere cu Preşedintele României cu privire la nominalizările procurorilor este un element puternic pozitiv. Vorbim aici de o colaborare între instituţii mai mult decât de o colaborare între oameni politici. Asumarea funcţiei publice înseamnă, în foarte multe rânduri, depersonalizarea actorului politic şi transformarea sa într-un actor administrativ. Cei care reuşesc să treacă peste resentimentele personale şi retorica politică de multe ori agresivă sunt cei care se dovedesc pe termen lung a fi adevăraţii politicieni de succes.

Faptul că Victor Ponta a înţeles că nu se poate merge în continuare în cheia blocării instituţiilor din cauza unui conflict politic arată maturizarea omului politic, care a devenit astfel un om de stat. Îmi doresc foarte mult ca şi domnul Crin Antonescu, candidatul USL la preşedinţia României, să ajungă în viitor la înţelegerea faptului că politica este de multe ori o artă a compromisului şi că uneori trebuie să faci lucruri care te afectează personal, dar generează o mai bună funcţionare a instituţiilor. Repet, vom vedea în decembrie în ce măsură eforturile premierului, de acum, vor fi şi încununate de succes.

Domnul Gheorghe Dragomir:

"Aceeaşi Codruţă, cu altă pălărie: şefia DNA"

Săptămâna trecută am avut parte cu toţii de un nou scandal mediatic, provocat, de data aceasta, de nominalizarea de către premierul Victor Ponta, în calitatea sa de ministru interimar al justiţiei, a Laurei Codruţa Kovesi la şefia Direcţiei Naţionale Anticorupţie, nimeni alta decât cea care a condus, vreme de şase ani, Parchetul General, cu acordul şi binecuvântarea lui Traian Băsescu.

Desemnarea fostului procuror general Laura Codruţa Kovesi ca procuror al DNA a fost făcută de premier în urma unei înţelegeri cu preşedintele Traian Băsescu, dar cu eludarea procedurilor standard de selecţie a procurorilor-şefi. Marţi, premierul afirmase, după o întâlnire cu membrii secţiei de procurori a CSM, că va urma procedura standard de selecţie care, a spus el, va fi de durată. Asta ar fi însemnat că desemnările urmau să fie făcute de viitorul ministru al justiţiei, care ar fi trebuit să fie propus de PNL. Din păcate, premierul Ponta nu a mai aşteptat un nou ministru şi i-a propus chiar el pe şefii procurorilor, în calitate de ministru al justiţiei, poziţie pe care o deţine interimar.

Gestul premierului Victor Ponta a iscat numeroase reacţii, care de care mai tensionate, conducerea Partidului Naţional Liberal declarându-şi dezacordul faţă de înţelegerile politice încheiate cu Traian Băsescu.

Decizia PNL este firească având în vedere faptul că, în momentul de faţă, nu putem accepta un troc politic în care procurorii se împart şi în care preşedintele impune din nou un om al său, pentru că nu este în spiritul Constituţiei, pentru că nu acestea sunt cerinţele şi standardele europene şi, mai ales, nu acesta a fost angajamentul nostru, al liberalilor, în faţa alegătorilor. Reamintesc faptul că USL s-a angajat în faţa românilor ca, în baza Constituţiei, să ia toate acele decizii care să scoată justiţia de sub dominaţia politică a lui Traian Băsescu.

Dacă persoanele desemnate ar fi avut o conduită şi o pregătire profesională indiscutabile, probate prin ani de experienţă şi reuşite, sunt convins că nu am fi avut nimic împotriva nominalizării lor la şefia instituţiilor respective. Dar când ele sunt susceptibile de a deservi interesele adversarilor politici, care, implicit, sunt şi adversarii USL, atunci nu putem să rămânem indiferenţi şi să închidem ochii. Consider că, în nominalizarea procurorilor-şefi la DNA şi Parchetul General, ar fi trebuit să se respecte criteriul important al independenţei acestora din punct de vedere politic. Dar ce am putea spune despre Laura Codruţa Kovesi, care, la doar treizeci şi ceva de ani a reuşit, fiind în zodia portocalie a PDL şi avându-l ca propulsor pe nimeni altul decât Traian Băsescu, ceea ce alţii nu au reuşit în întreaga viaţă? Doar că obedienţa sa notorie faţă de Traian Băsescu şi unii dintre apropiaţii săi, precum Elena Udrea, s-a manifestat cu numeroase ocazii sau NUP-uri.

Mai mult decât atât, credibilitatea justiţiei nu este o marfă de export, ci o necesitate pentru toţi cetăţenii acestei ţări, dar şi pentru existenţa reală şi funcţionarea performantă a unui stat de drept. În acelaşi timp, sunt convins că toate aceste aspecte trebuie discutate cu calm, cu maturitate şi cu limitarea la prerogativele date de lege.

Şi tot în această linie... personal nu ştiu câtă încredere să am într-o instituţie care va fi condusă de un procuror care în conştiinţa publică poartă eticheta Traian Băsescu... Spun acest lucru având în vedere şi studiul prezentat la finele lunii martie de către Comisia Europeană, conform căruia România se plasează pe penultimul loc în Uniunea Europeană în ceea ce priveşte percepţia asupra independenţei sistemului judiciar, potrivit tabloului de bord pe 2013 privind analiza sistemelor de justiţie din statele membre ale UE. Documentul CE prezintă date dintr-un studiu realizat de World Economic Forum pe 144 de state din întreaga lume şi care arată că România se plasează pe poziţia 114 în clasamentul percepţiei asupra independenţei sistemului judiciar, pe poziţia 115 situându-se Slovacia. Toate celelalte 25 de state membre UE sunt plasate între poziţiile 2 şi 102 (loc ocupat de Bulgaria) din cele 144 de ţări din întreaga lume analizate de WEF.

Domnul Gigel-Sorinel Ştirbu:

Obţinerea a 40, sau 50, sau 60% dintre şefii procurorilor reprezintă cântecul de lebădă al lui Traian Băsescu. Traian Băsescu face parte nu din categoria de preşedinţi-jucători - el şi-a atribuit propagandistic acest "titlu" - ci din categoria preşedinţilor inconştienţi, care cred că orice le este permis, care se cred deţinătorii adevărului absolut, când în realitate sunt foarte departe de realitatea elementară.

Traian Băsescu a început să cadă de pe piedestal în 2010, când a plusat, cu de la sine putere, măsurile recesive cerute de FMI. În orice altă ţară - Grecia, Spania, Italia, Franţa etc. - deciziile din 2010 ale lui Traian Băsescu ar fi produs un "incendiu" imposibil de stins. Bunul-simţ al românilor l-a salvat atunci pe Traian Băsescu.

Nu l-a mai salvat în ianuarie 2012, când preşedintele a atentat la omul care, prin prestaţia sa, asigura o speranţă pentru cei aflaţi abrupt în suferinţă. Episodul Arafat a reprezentat începutul sfârşitului pentru Traian Băsescu. După acest episod, Traian Băsescu a intrat în degringoladă. L-a sacrificat, după principiul "capul lui Moţoc", pe Emil Boc, dar a numit un premier la fel de diletant şi de obedient, dar mult mai imatur decât "caporalul de pe Someş". Şi-a pierdut aliaţii de conjunctură, UNPR, pentru care împreună cu Roberta Anastase a încălcat toate regulamentele parlamentare şi chiar unele prevederi ale Constituţiei. Nu a putut evita căderea guvernului său prin moţiune de cenzură şi a fost obligat să numească la Palatul Victoria pe cel pe care declarase că nu-l va numi niciodată. A "reuşit" în 29 iulie, pe o căldură toridă şi în ciuda apelurilor disperate la boicot, să "scoată" din case 8,4 milioane de alegători, şi doar uriaşa malversaţiune a unui fost juristconsult de la un BJATM, devenit, incredibil, preşedinte de Curte Constituţională, l-a salvat de demiterea decisă de 87,53% dintre cei care au votat. În decembrie, cu toate presiunile făcute încă din timpul verii de aliaţii săi aflaţi în funcţii-cheie în organismele UE, a pierdut categoric Parlamentul şi a fost nevoit să-l mai numească premier pe cel căruia din nou, se jurase că nu-i va semna biletul pentru Palatul Victoria.

A urmat pierderea partidului, a unor susţinători din zona civică şi, probabil, şi a unei mase importante a procurorilor (pe judecători i-a pierdut exact la un an de la momentul Arafat, când a încercat să-şi amplifice influenţa în CSM). Acum, Traian Băsescu s-a agăţat de litera legii (legea care a fost pentru el literă moartă în ultimii 8 ani) pentru a negocia un procent din şefii parchetelor. Obţinerea numirii la DNA a Laurei Codruţa Kovesi este pentru Traian Băsescu ultima zvâcnire a sa. De acum înainte, Traian Băsescu nu mai există decât ca pensionar în fostul palat al copiilor din regimul comunist.

Numirea Laurei Codruţa Kovesi la şefia DNA îmi produce un imens disconfort. Şi nu numai mie, ci şi multor români, de ordinul milioanelor. Nu pot uita anchetele tipic staliniste de după referendum, ca şi NUP-ul dat Robertei Anastase pentru furtul secolului din Cameră. Ca şi pentru multe altele. Totuşi, dacă vrea să-şi mai spele din păcate, viitoarea şefă a DNA trebuie să rezolve cu celeritate cele (cel puţin) 21 de dosare venite de la diverse ministere şi unde sunt incriminate grozăviile fostei guvernări PDL.

Doamna Ileana Cristina Dumitrache:

"Promovarea produselor româneşti ca brand de ţară"

De-a lungul timpului am tot încercat să ne promovăm ţara prin diverse modalităţi, de la programe turistice - precum "Litoralul pentru toţi" sau "O săptămână la munte" - până la Frunze, în loc să ne concentrăm eforturile în a face posibilă şi plăcută aducerea/şederea turiştilor în România. Şi mă refer aici, în primul rând, la crearea unei infrastructuri moderne la standarde europene, care să facă atractiv orice proiect turistic. Din păcate, acest deziderat, după cum bine ştiţi, a devenit o himeră în România, unde durata construirii şi costul unui kilometru de autostradă depăşesc orice estimare.

Mă gândesc la o alternativă viabilă pentru promovarea ţării, care să poată readuce România la nivelul de cunoaştere şi recunoaştere pe care îl avea cândva. Am susţinut, în timpul campaniei pentru parlamentare şi susţin în continuare, în calitate de parlamentar, că promovarea produselor autohtone trebuie să fie o prioritate pentru România.

Propun să ne facem remarcaţi în Europa prin produsele tradiţionale, branduri care ne fac mândri că suntem români. Ştim deja că ministrul agriculturii, dl Daniel Constantin, este animat de dorinţa de a determina cetăţenii să consume cu preponderenţă produse autohtone. Acesta este un moment prielnic pentru susţinerea reală şi continuă a agriculturii româneşti de către statul român. Astfel, se impun măsuri menite să confere politicii agricole româneşti dimensiunea de coerenţă necesară pentru realizarea echilibrului între ţinta performanţei şi modernizării şi asistarea punctuală a celor care astăzi practică o agricultură de subzistenţă. Deşi avem circa 9 milioane de hectare de teren bun pentru agricultură şi alte 3 milioane de hectare nelucrate, importăm aproape 50% din alimentele pe care le cumpărăm din hipermarketuri sau din pieţe şi acest aspect trebuie să constituie un argument pentru realizarea de acţiuni concrete şi coerente pentru salvarea gospodăriei ţărăneşti. Dacă impunem o "normă de venit" - şi mă refer la impozitarea micilor producători -, să asigurăm şi o piaţă de desfacere pentru produsele agricole româneşti.

În aceste condiţii, nu trebuie să ne mire faptul că produsele autohtone îşi fac loc cu greu pe rafturile marilor magazine, fiind înlocuite cu cele din import, mai ales că producătorul român trebuie să asigure şi calitatea cerută de standardele europene. Poate acesta este şi motivul pentru care, dintre toate produsele alimentare româneşti, magiunul de Topoloveni este singurul produs care a trecut graniţele naţionale către spaţiul european.

Dacă ţuica românească, cârnaţii de Pleşcoi, mierea de salcâm, vinurile de Murfatlar, salamul de Sibiu, apa minerală, dulceaţa de trandafiri sau de rubarbă nu corespund, încă, exigenţelor pieţei europene, atunci poate ar trebui să nu uităm că la Dacia Mioveni se fabrică în continuare maşini româneşti, automobilul Dacia fiind o marcă de referinţă pentru România.

Iar când vine vorba despre cel mai vechi şi cunoscut brand din ţara noastră, nu putem să nu vorbim de Gerovital, sau de ie, bluza românească care poate deveni cu uşurinţă un brand de ţară recunoscut pe tot mapamondul.

Specialiştii în materie sunt, până la urmă, cei recomandaţi să identifice căile cele mai potrivite de promovare a României, însă nu pot să nu remarc că, din păcate, până la data prezentei nu a fost găsită "formula magică".

Poate nu ar fi greşit să ne inspirăm şi de la alte ţări din Europa care sunt recunoscute după o anumită imagine, sunet, culoare, miros specific, oraş, produs sau brand care şi-a pus deja amprenta pe numele acestora. Aşa de exemplu, când spui Austria te gândeşti la muzică, la Opera din Viena; când spui Germania, spui bere, veselie, Oktoberfest; când spui Rusia vezi Kremlinul şi Piaţa Roşie; spui Ungaria vezi gulaş şi doboş, spui Franţa şi în faţa ochilor îţi apare Parisul cu Moulin Rouge şi cartierul latin şi aşa mai departe. Sunt imagini şi simţuri care se activează imediat ce rosteşti numele uneia dintre aceste ţări.

Care ar putea fi brandul definitoriu pentru România? Nu ştiu. Ştiu însă că există potenţial. Regiuni ca Maramureşul sau Bucovina pot fi promovate cu totul, cu tot ce înseamnă tradiţii, obiceiuri, sărbători, dansuri, costume, preparate culinare, peisaje, sunt locuri şi lucruri moştenite din timpuri imemoriale, care ne fac mîndri că suntem români. Să le folosim!

Domnul Ioan Bălan:

"Bilanţul unei guvernări fără rezultate"

Peste două săptămâni se împlineşte un an de când USL, profitând de migraţia parlamentară pe care o dezaproba toată ziua la televiziunile de partid, a aprobat moţiunea de cenzură care avea să-i aducă la guvernare.

Un an de zile echivalează cu jumătate din Guvernarea PDL, guvernare care a lăsat în urma sa o ţară stabilă din punct de vedere macroeconomic, cu una dintre cele mai mari creşteri economice din Uniunea Europeană şi cu reforme cruciale asumate şi demarate de PDL: reforma din educaţie, reforma din sistemul public de salarizare, reforma din sistemul public de pensii, reforma sistemului judiciar, prin adoptarea noilor coduri (penal şi civil), precum şi a codurilor de procedură, reformele din domeniul muncii.

Cei care au curajul să se uite în urmă şi să evalueze activitatea PDL la guvernare vor constata că toate reformele şi măsurile asumate de noi au fost corecte pentru modernizarea societăţii româneşti şi pentru ameliorarea vieţii românilor.

De asemenea, cei care au trâmbiţat ani de zile "România bunului-simţ" sunt cei care, în fapt, au desconsiderat cel mai puternic acest principiu.

Cel mai îngăduitor bilanţ al guvernării de un an a USL arată că Domniile Lor au demolat tot ceea ce se construise până în aprilie 2012. Mai mult, nimic, dar absolut nimic din ceea ce au promis în campania electorală nu se regăseşte în vreo realizare concretă. Au promis taxe mai mici, iar românii ştiu ce au primit. Au promis facturi mai mici şi fiecare dintre noi putem constata ce se plăteşte azi. Au promis bun-simţ şi meritocraţie şi oferă exact invers. Au promis depolitizarea funcţiei publice şi au politizat toate instituţiile, până la portarul instituţiei.

Cel mai trist, însă, este faptul că lipsa totală a performanţelor de guvernare este resimţită de întreg mediul de afaceri din România şi loveşte cu o forţă teribilă în apetitul investitorilor străini. Acest lucru este reflectat deja în creşterea economică anemică din anul 2012 şi perspectivele de stagnare pentru anul 2013.

Locurile de muncă existente sunt din ce în ce mai ameninţate de lipsa investiţiilor publice, iar altele noi nu s-au creat decât în cadrul guvernului, prin creşterea numărului de portofolii.

Un guvern care stă mai mult de jumătate din zi la televiziuni şi la talk-show-uri nu are cum să guverneze. Uniunea Social Liberală, aflată în continuare în campanie electorală, nu face altceva decât să aducă prejudicii pe scară largă economiei şi societăţii româneşti. Românii au înţeles deja acest lucru şi trag speranţa că "votul sancţiune" pe care-l vor da în anul 2014 va avea aceeaşi amplitudine ca cel de susţinere pe care l-au dat USL în 2012.

Domnul Ioan Munteanu:

"Ce e de făcut?"

Anul agricol 2013 se anunţă a fi unul greu pentru cei care muncesc pământul şi cresc animale. Deşi umiditatea din sol este suficientă la această dată, prognoza meteo pe termen lung ne avertizează că plantele vor avea de suferit din lipsă de apă.

Ce am făcut pentru a compensa lipsa apei din sol? Nimic. Vom iriga şi anul acesta suprafeţe cuprinse între 50 000 şi 200 000 de hectare, exact ca în anii din urmă. Nesemnificativ, de vreme ce în 1989 se asigura irigarea a peste 3 milioane de hectare (!).

Chiar nu vrem să înţelegem că producţia agricolă, atât cea vegetală, cât şi cea animalieră, reprezintă salvarea României? Ba da, înţelegem, dar asta doar în campania electorală, atunci când îi convingem pe cei care trăiesc în mediul rural să ne dea votul.

Mare ipocrizie şi mare dezinteres! Nu este drept să ai pământ şi animale, dar să nu obţii producţii care să asigure mâncarea pentru români, ca să nu vorbim şi de cantităţile importante care ar trebui să meargă la export. Nu este prima oară când iau cuvântul de la tribuna Camerei Deputaţilor pentru a cere să facem ceva acum, când încă nu e prea târziu. Am insistat în mai multe rânduri ca siguranţa alimentară să fie discutată în regim de urgenţă în CSAT şi să se propună măsuri concrete de redresare, aşa cum se procedează la nivelul guvernelor din cele mai multe ţări. Nu e nevoie să constaţi că nu mai ai ce da oamenilor de mâncare, ca abia atunci să cauţi soluţii în dreapta şi în stânga. Dramatica experienţă a crizei care ne-a luat pe nepregătite ar trebui să fie lecţia care să ne ajute să evităm criza alimentară, adică foametea.

Ascultaţi acest strigăt al unui ţăran din Parlament, al unui om care iubeşte pământul şi căruia îi pasă de cei mulţi şi necăjiţi din mai toate satele, de românii care nu au ce pune pe masă! Trebuie neapărat să investim în agricultură, să investim cât mai repede în refacerea sistemului de irigaţii, cu atât mai mult cu cât fenomenul de deşertificare este deja prezent în sudul ţării şi ameninţă şi alte zone. Dacă veţi trata în continuare cu indiferenţă această problemă naţională, fiţi siguri că veţi avea pe conştiinţă dezastre şi tragedii omeneşti inimaginabile.

Dacă vă mai pasă de neam şi de ţară, faceţi ceva acum, când încă se mai poate!

Domnul Ioan Munteanu:

"8 Aprilie - Ziua Internaţională a Romilor"

Ziua Internaţională a Romilor se sărbătoreşte în fiecare an la începutul lunii aprilie. Ideea de a marca o astfel de zi a fost promovată la Londra în anul 1971, cu ocazia primului Congres internaţional al romilor, atunci când s-a luat decizia ca 8 aprilie să devină sărbătoarea lor.

Cele câteva date referitoare la ziua lor au menirea să atragă atenţia asupra situaţiei în care se află această etnie fără ţară şi fără drepturi. Deşi sunt cetăţeni ai Uniunii Europene, romii sunt ai nimănui, fiind mereu aruncaţi la periferia societăţii de către toate naţiile aşa-zis civilizate.

Este timpul ca romii să fie trataţi ca oameni, ca parteneri egali ai populaţiilor din orice ţară. Recunoaşterea statutului de egali în drepturi şi în datorii este primul şi cel mai important pas, abia după aceea urmând prevederile de ordin material, social, administrativ. Iar aducerea lor pe drumul cel bun trebuie să se facă prin educaţie, alfabetizarea fiind cea mai bună soluţie pentru schimbările ce urmează să apară în viaţa lor.

În România, conform ultimului recensământ, trăiesc aproximativ 600 000 de romi, dar unul din cinci adulţi nu ştie să citească, iar peste 80% dintre elevii neşcolarizaţi provin din aceste familii. Guvernul trebuie să se concentreze asupra măsurilor care să ducă la integrarea lor în societate prin acele politici sociale şi educaţionale care au dat rezultate în alte state.

În acelaşi timp, trebuie luate măsuri pentru combaterea intoleranţei şi a discriminării la care sunt supuşi aceşti oameni. Alături de imigranţi, romii sunt adesea trataţi în mod agresiv de către autorităţi, devenind ţinta unor regretabile incidente cu o conotaţie rasistă.

Faptul că la Sibiu se desfăşoară Congresul internaţional al romilor, cu participarea a peste 100 de lideri din 35 de ţări din Europa, Asia, Australia şi America, este în măsură să dea speranţe comunităţii rome.

Este momentul să se treacă de la declaraţii la fapte, şi asta cât mai repede cu putinţă, iar romii trebuie să-şi găsească locul şi rostul lor, să fie apreciaţi pentru cultura şi tradiţiile lor, mai exact, să trăiască în mod demn şi civilizat.

În 2003, pe 8 aprilie, în semn de solidaritate cu etnia romilor, însuşi Dalai Lama, liderul spiritual al Tibetului, laureat al Premiului Nobel pentru pace, a ţinut să participe la ceremonie şi să se roage pentru pacea şi unitatea romilor de pretutindeni. Cu cât vor fi mai numeroase asemenea acţiuni de apropiere între oameni, cu atât mai mari vor fi şansele de convieţuire normală cu populaţia romă.

Domnul Ioan Munteanu:

"Ziua Mondială a Sănătăţii"

În fiecare an, în ziua de 7 aprilie, se sărbătoreşte Ziua Mondială a Sănătăţii, dată ce marchează aniversarea înfiinţării Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii în anul 1948.

Ziua Mondială a Sănătăţii din 2013 este dedicată controlului tensiunii arteriale, unul dintre principalii factori de risc ai bolilor cardiovasculare. Cu această ocazie, Organizaţia Mondială a Sănătăţii îndeamnă autorităţile din toată lumea să îşi intensifice eforturile pentru prevenirea şi controlul hipertensiunii.

Ziua Mondială a Sănătăţii din acest an găseşte România într-o situaţie greu de imaginat, cu un sistem de sănătate dezechilibrat şi subfinanţat, lipsit de mijloace elementare de protejare a bolnavilor. România alocă cei mai puţini bani din Europa pentru îngrijirea bolnavilor (aproximativ 48 euro/persoană/an), asta explicând dificultăţile din sistem. Dacă punem la socoteală faptul că din 2007 şi până acum peste 14 000 de medici au părăsit ţara, că media medicilor este de 2,4 la 1000 de locuitori (faţă de 3,4 în celelalte ţări europene), că procentul din PIB alocat sănătăţii este foarte scăzut, că există numeroase spitale care nu au nici măcar un medic specialist, atunci găsim explicaţia pentru faptul că în România 60% dintre decesele înregistrate anual sunt cauzate de boli cardiovasculare. Statisticile plasează ţara noastră pe locul 3 la nivel european la capitolul deceselor cauzate de astfel de afecţiuni, după Bulgaria şi Ucraina.

Ravagiile bolilor cardiovasculare ţin, fără îndoială, de starea sistemului sanitar, dar şi de lipsa unei discipline de verificare şi de menţinere a propriei sănătăţi, de alimentaţia deficitară, de consumul exagerat de sare, de grăsimi, alcool şi tutun, de sedentarism şi de lipsa controlului medical.

Alegerea temei legate de prevenirea şi controlul bolilor cardiovasculare trebuie să amplifice eforturile pentru menţinerea unei stări de sănătate cât mai bune. În definitiv, a fi sănătos este lucrul cel mai important pentru fiecare individ şi pentru familia lui. Căci supărarea, grijile, banii cheltuiţi prin spitale, toate aceste necazuri apar atunci când nu e sănătate.

Deci, cu ocazia Zilei Mondiale a Sănătăţii, să dorim tuturor oamenilor cât mai multă sănătate!

Domnul Ioan Oltean:

"Succintă lecţie de economie pentru actualii guvernanţi"

Vă voi reţine astăzi atenţia cu o declaraţie politică despre legătura dintre "convergenţă", ca trăsătură a modelului european de economie, şi despre starea economică a ţării de dinainte de guvernarea USL.

Nu trebuie să ai un prea ascuţit simţ al observaţiei sau să fii un cetăţean pasionat de ştirile politice sau economice, pentru a vedea ceea ce se vede cu ochiul liber: că actualul guvern este mult mai preocupat de a vorbi la televizor, decât de a face ceva şi de a lua efectiv nişte măsuri concrete, economice, pentru a menţine măcar nivelul la care se află economia naţională înainte de alegeri.

Actualul guvern uită sau se face că uită că a preluat o "moştenire" cu puncte tari, nu slabe, pe care suntem siguri că de aceea nici nu o invocă foarte des în a se scuza şi a-şi justifica incapacitatea.

Este vorba, pe scurt, despre atractivitatea ridicată pentru investitori pe care o prezintă România, în principal datorită costurilor mici ale forţei de muncă, despre creşterea economică, despre exporturile României care crescuseră cu aproximativ 20%, până la un nivel de 34 miliarde de dolari, despre scăderea ratei şomajului de la 11,4 % în 1999 la 4% în 2012, despre scăderea ratei inflaţiei de la 356,1% în 1993 la 107,85% în 2012.

Dacă guvernul este incapabil să crească, măcar să menţină nivelul acestor fenomene şi indicatori economici. Aceasta poate şi ar trebui să fie una dintre soluţiile de redresare a echilibrului financiar public pentru România.

Suntem siguri că ştiţi că Uniunea Europeană îşi are rădăcinile încă din timpul Imperiului Roman, încercându-se din acele vremuri unificarea statelor din Europa, dar, până a ajunge la această formă de guvernare, ea a trecut prin multe schimbări radicale.

Principalele cadre în care s-a dezvoltat au apărut după cel de-al Doilea Război Mondial, atunci când Europa avea nevoie de reconstrucţie şi de crearea unor punţi de legătură între statele învingătoare şi cele care aveau potenţial de a oferi materiile prime pentru soluţionarea problemelor.

Într-un fel, situaţia este similară cu cea de atunci. Doar că acum vorbim despre proiecte de o mai mare anvergură, despre alte domenii de interes, despre alte metodologii de aplicare şi de susţinere. Iar pentru a remedia această situaţie şi pentru a depăşi cu brio obstacolele ivite pe parcursul implementării unui proiect, în paralel cu factorii de succes, adică respectarea principiului parteneriatului, asigurarea informării şi transparenţei, stabilitatea preţurilor, balanţe bugetare solide etc., existenţa acestora fiind condiţia sine qua non a reuşitei implementării unui proiect, se pot lua o serie de măsuri, o parte dintre acestea fiind propuse chiar de beneficiarii proiectelor cu finanţare din fonduri europene.

Relaţiile Comunităţii Europene cu România sunt vechi şi de tradiţie, ele datează încă din 1967, când au fost încheiate primele acorduri, aşa-numite tehnico-sectoriale.

Cererea oficială de aderare a României la Uniunea Europeană este înaintată la 22 iunie 1995, iar negocierile de aderare au fost începute în 1998. Acestea au fost închise oficial la Consiliul European de la Bruxelles din decembrie 2004, iar România a semnat Tratatul de aderare în aprilie 2005. După încheierea procesului de ratificare a acestui tratat, România a devenit, alături de Bulgaria, membru al Uniunii Europene începând cu 1 ianuarie 2007. V-am adus aminte aceste date pentru că actualul guvern este tentat să cam uite istoria sau să aleagă din ea doar partea care îi place. Nu trebuie să uităm însă că a fi membru al unei familii implică şi nişte responsabilităţi.

Odată cu aderarea României la Uniunea Europeană, politicile prioritare la nivel comunitar devin, în consecinţă, priorităţi la nivel naţional. România se vede pusă astfel în faţa unor noi provocări ce derivă acum, pe de o parte, din decalajele în relaţia cu celelalte state membre, iar pe de altă parte din problematici existente la nivel naţional, cum ar fi competitivitatea şi capacitatea administrativă scăzută, capital fizic şi uman acum insuficient şi o capacitate de inovare scăzută.

Din nefericire, în lipsa unor politici economice coerente, aplicate, care să intereseze ţara, şi nu grupurile de interese, problemele par a nu se putea rezolva prea curând.

Domnul Ioan Oltean:

"Paradigma speranţei Uniunii Social Liberale"

Au trecut 100 de zile de guvernare a Uniunii Social Liberale. Şi? S-ar întreba domnii guvernanţi. Unul, prea preocupat de cultul personalităţii şi cum să evite eşecul pe care-l estimează pentru anul 2014, altul, constrâns de lipsa interacţiunii dintre el şi mai-marii lumii la întâlnirile oficiale şi mânat de dorinţa de a atrage aprecieri la adresa propriei persoane, pentru a încheia un protocol de colaborare cu preşedintele ţării. După ce şi-a clădit cariera politică pe "vorbe aruncate-n vânt" şi doar critici la adresa "regimului" Băsescu, fără niciun proiect important pentru ţară, acum îşi revizuieşte comportamentul şi valorile în care crede, ajungând să aprecieze oamenii pe care nu cu mult timp în urmă îi critica. În fapt, acesta nu poate fi decât de apreciat, dacă domnul prim-ministru reuşeşte să conştientizeze faptul că interesul naţional este mai presus decât propriul interes şi că responsabilitatea trebuie să fie piatra de temelie a guvernării.

Dar nuanţele încep să apară acolo unde se termină lipsa interesului pentru propria imagine. Căci despre ce altceva poate fi vorba când, deşi au trecut atâtea luni de guvernare, guvernul condus de către domnul Ponta nu se poate mândri decât cu parteneriatul pe care-l are cu şeful statului. Nicio măsură pentru relansare economică, nicio măsură pentru mediul de afaceri, pentru accelerarea absorbţiei fondurilor europene, ci noua paradigmă care se aşază peste această guvernare pare a fi: "este timp suficient să guvernăm". Însă lipsa guvernării îşi găseşte deja înţelesul în evenimentele care macină vieţile noastre. Şi nu trece zi în care să nu observăm efectele perfide ale lipsei unor politici economice. Aşa cum precizam şi în declaraţiile anterioare, doar aţi profitat de stabilitatea pe care ţara noastră a dobândit-o în perioada Guvernelor Boc şi Ungureanu, iar acum, deşi vă bucuraţi de un sprijin masiv în Parlament, sunteţi amorţiţi în bătălia internă. În fapt, aveţi o bătălie pe care continuaţi a o gestiona, şi aceea este bătălia pentru o felie mai mare de tort: cum să disponibilizaţi toţi angajaţii care nu poartă însemnele USL, cum să cooptaţi cât mai mulţi primari în propriul partid, deşi cu timp în urmă condamnaţi "traseismul" politic, cum să "ambalaţi" majorările de taxe şi impozite care "taie" din salariile sau pensiile românilor etc.

Dar, toate acestea, peste care putem adăuga zero bani alocaţi investiţiilor şi, mai mult, retragerea investitorilor din ţara noastră, se definesc prin paradigma "speranţei" în rândul politicienilor. Speranţe că vor urma zile mai bune... căci despre certitudini nu poate fi vorba! Astfel, Ministerul Afacerilor Externe a lansat trei contracte de achiziţie publică pe SEAP, în vederea achiziţionării a 63 de autoturisme SUV, a unor servicii informatice şi a unor servicii de transport aerian ocazional în valoare totală estimată, fără TVA, de peste 7,5 milioane de euro. Aşadar, nimeni nu poate vorbi despre ineficienţă guvernamentală, pentru că sursa de finanţare este bugetul de stat. Astfel, maşinile vor asigura transportul personalului diplomatic la diverse activităţi de reprezentare, crescând şansele României de a fi reprezentată peste hotare.

Mă întreb oare ce măsuri/realizări ale Guvernului Ponta ar trebui să prezinte diplomaţii peste hotare, având în vedere faptul că acestea lipsesc cu desăvârşire?!

Aşadar, domnilor guvernanţi, propun ca noul parteneriat pe care îl încheiaţi să fie cu cetăţenii pe care i-aţi indus în eroare şi pe care-i reprezentaţi, dar nu spre culmile paradigmei speranţei şi a neputinţei, ci cu posibilitatea ca aceştia să aibă o viaţă decentă în propria lor ţară.

Doamna Ioana-Jenica Dumitru:

"Eşecul privatizărilor din România"

Am depăşit de mult 20 de ani de capitalism. Tranziţia de la economia planificată la economia de piaţă este rezultatul unui efort asiduu, de lungă durată şi, din păcate, lipsit de succes. Am urmărit cu interes dezbaterea publică pe subiectul privatizărilor din România, ce a avut loc la Academia de Studii Economice Bucureşti, cu ocazia aniversării centenarului universităţii. Pe această cale doresc să felicit în primul rând Academia de Studii Economice pentru numeroasele generaţii de studenţi foarte bine pregătiţi în domeniile economico-financiare, care au ieşit pregătite de pe băncile ASE-ului, pentru a face faţă provocărilor economiei româneşti. Printre aceşti studenţi mă număr şi eu, şi nu pot să nu marchez acest moment spunând, mulţumesc ASE.

Revenind la subiectul declaraţiei mele politice, apreciez gestul unui înalt demnitar al statului român de a spune adevărul faţă de politicile guvernamentale de privatizare ale ultimilor 23 de ani. "80% din aceste privatizări au eşuat lamentabil", aş putea adăuga eu declaraţiei domnului preşedinte al Curţii de Conturi. Aş fi apreciat şi mai mult acest gest, dacă ar fi fost urmat şi de o asumarea a responsabilităţii domnului preşedinte al Curţii de Conturi pentru lungile perioade când a ocupat funcţii de înaltă responsabilitate în guvernele României, inclusiv pe cea de prim-ministru.

Putem fi de acord cu faptul că privatizările sunt necesare pentru orice sistem economic sănătos, de asemenea putem fi de acord cu faptul că acordurile internaţionale financiare cu instituţii cum ar fi FMI sau Banca Mondială cuprind necesitatea grăbirii procesului de privatizare, în vederea eficientizării procesului managerial care, după cum ştim, după 89' a fost intens politizat şi dezastruos din punct de vedere economic. Ceea ce însă devine incredibil este faptul că procesul de privatizare s-a produs pe responsabilitatea şi know-how-ul nostru. Procedurile de privatizare au fost implementate, susţinute şi angajate de către guvernul României, indiferent de culoarea politică sub care acesta s-a aflat.

Aceste proceduri de privatizare şi lipsa desăvârşită a unor politici publice şi economice strategice au făcut ca PIB-ul României să devină anemic, au făcut în aşa fel încât infrastructura industrială a României să scadă până aproape de inexistenţă, şi aici exemplele Oltchim, Mechel sau Arpechim sunt exemple grăitoare şi proaspete în acest sens.

Ştim cum capitalul străin controlează, într-un fel sau altul, majoritatea covârşitoare a societăţilor cu capital de stat. De asemenea, observăm cum infrastructura energetică a României se află sub controlul capitalului străin. Acest lucru nu ar fi de blamat dacă pierderile pe termen lung şi foarte lung pentru România nu ar fi atât de mari. Despre greşeli strategice nu mai vorbim. Trăim într-un stat cu un viitor amanetat şi poate, dacă lucrurile de acum, din acest moment ar începe să se mişte, altfel încât să observăm o schimbare de atitudine în politica guvernamentală beneficiară a unei susţineri atât de vaste, atunci poate am putea avea speranţe pentru viitor.

Însă, după cum vedem, lucrurile nu stau deloc astfel. Segmentele strategice din economie sunt în proporţie de 60% controlate de capital străin, băncile livrează profituri enorme în afara ţării, şi de asemenea companiile de asigurări. Economia României nu are altă proprietate naţională decât faptul că încă se află fizic pe teritoriul ţării. Nu mai putem vorbi despre speranţă în mai bine pentru că asta ar însemna să mergem în faţa angajaţilor disponibilizaţi de la Oltchim şi să le spunem că se mai poate face ceva pentru ei, dar, din păcate, se pare că nimeni nu îşi permite să facă aşa ceva.

Sunt de părere că forţele politice trebuie să se mobilizeze pentru a schimba această practică recurentă şi păguboasă, şi asta ca peste încă 20 de ani să nu ne trezim cu o altă declaraţie din partea unui fost prim-ministru care să ne spună cu o candoare debordantă că 100% din privatizările din România au eşuat.

Domnul Ion Diniţă:

"Reducerea TVA la pâine, un act de dreptate făcut Partidului Conservator"

Partidul Conservator a iniţiat încă din anul 2006 şi a cerut adoptarea în regim de urgenţă a proiectului legislativ privind reducerea TVA la alimentele de bază de la 19% la 9%. Iniţial, proiectul a fost adoptat de Senat, dar a picat la votul final din Camera Deputaţilor. Iniţiativa PC s-a bucurat la vremea respectivă de susţinerea patronatelor şi sindicatelor, dar, în special, demersul legislativ a fost un ecou al strigătelor de disperare ale românilor, care nu-şi mai puteau asigura coşul minim zilnic. Între timp, fostul Guvern Boc a decis majorarea TVA la 24 %, iar iniţiativa legislativă a PC a fost ignorată.

Acum însă Guvernul USL repară nedreptatea făcută Partidului Conservator în ceea ce priveşte reducerea TVA la alimentele de bază. Decizia politică a actualului Executiv de a reduce TVA la pâine de la 24% la 9% începând cu 1 iulie a fost asumată la nivelul Uniunii Social Liberale. Analizele specialiştilor arată că va fi un impact la nivelul bugetului, dar acesta va fi acoperit prin reducerea evaziunii fiscale şi îmbunătăţirea colectării veniturilor. Impactul bugetar brut calculat prin reducerea TVA la pâine de la 24 la 9% este de 250 de milioane de lei, însă autorităţile vor avea mai mult de fiscalizat şi, implicit, de încasat, drept pentru care statul nu va înregistra pierderi. În prima fază, reducerea de TVA se va aplica pe tot lanţul la pâine, de la 1 iulie şi până la 31 decembrie 2013, fapt ce va conduce la creşterea încasărilor, la venituri mai mari la bugetul de stat, precum şi la combaterea eficientă a

evaziunii fiscale din domeniul panificaţiei.

Românii trebuie să ştie că scăderea TVA de la 24% la 9% la pâine, făină şi grâu destinat panificaţiei nu vizează neapărat ieftinirea pâinii, însă nu este exclus ca preţul să scadă în următoarele luni. În mod sigur însă reducerea TVA va avea drept efect plafonarea preţului pâinii pentru o lungă perioadă, fapt ce vine în sprijinul îmbunătăţirii nivelului de trai al românilor.

Pâinea este cel mai bine vândut produs alimentar din România, cu un consum mediu de 98 de kilograme pe an pentru fiecare român. Reducerea TVA îi va obliga pe evazionişti să vândă cu bonuri de casă, având în vedere că doar o treime din pâinea vândută în România este fiscalizată. La nivel european, consumul de pâine este de 89 de kilograme pe cap de locuitor, în timp ce în România este de 23 de kilograme, diferenţa fiind reprezentată de evaziunea fiscală. Un alt obiectiv al scăderii TVA-ului la pâine de la 24 la 9% este cel de a dezvolta un mediu concurenţial corect pentru cei care plătesc cinstit taxe şi impozite, în scopul de a sprijini industria de panificaţie, aflată în prezent în pragul colapsului.

Mai mult, Guvernul USL şi-a asumat promisiunea conform căreia dacă reducerea TVA la pâine va avea succes, reducerile să fie aplicate şi la alte alimente de bază, aşa cum imperativ a cerut Partidul Conservator de ani buni.

Astfel, de la 1 ianuarie 2014 reducerea TVA ar putea fi extinsă şi la alte produse din domeniul cărnii şi legume-fructe, sectoare în care firmele se confruntă cu mari probleme de concurenţă neloială.

Domnul Ion Diniţă:

"Revizuirea Constituţiei trebuie abordată cu responsabilitate şi maturitate"

Revizuirea Constituţiei reprezintă un proces complex, care ar trebui să preocupe atât pe fiecare demnitar din Parlamentul României, cât şi societatea civilă, cât mai mulţi români, în general. Partidul Conservator şi eu personal, ca deputat de Braşov, susţinem continuarea sistemului cu un Parlament bicameral, însă o decizie privind forma Parlamentului în viitoarea Constituţie va fi luată în funcţie de punctul de vedere al Comisiei de la Veneţia, de la începutul lunii mai. De asemenea, Parlamentul trebuie să identifice o soluţie optimă referitor la noua structură a forului legislativ, având în vedere existenţa a două decizii contradictorii ale Curţii Constituţionale pe acest subiect.

Divergenţele legate de regionalizare şi migraţie politică au dus la consultarea Comisiei de la Veneţia în chestiunea revizuirii legii fundamentale. În opinia mea, problema migraţiei politice şi a trecerii demnitarilor aleşi dintr-un partid în altul ar putea fi tranşată prin soluţia revocării acelora care îşi schimbă partidul în timpul mandatului, după modelul aplicat în cazul primarilor.

În accepţiunea mea, susţin că noul regim al statului trebuie să fie cel de republică parlamentară. Alegerea preşedintelui de către Parlament ar putea reprezenta o soluţie, mai ales dacă ne raportăm la ceea ce s-a întâmplat din 1989 încoace. Soluţia poate fi viabilă în condiţiile în care legiuitorul constituant va fi extrem de atent la modul în care va construi relaţiile de putere dintre Parlament, Guvern şi prim-ministru, având în considerare totodată sistemul electoral şi sistemul de partide din România (actual şi potenţial).

Noua Constituţie mai trebuie să delimiteze foarte clar şi raportul dintre Guvern şi Parlament. Astfel, instituţia delegării legislative şi a angajării răspunderii în faţa Parlamentului trebuie regândite radical, prin introducerea unor dispoziţii constituţionale care să limiteze rolul predominant al executivului în reglementarea relaţiilor sociale din cadrul societăţii. De exemplu, după modelul Constituţiei Franţei, ar putea fi realizată o partajare a competenţelor în domeniul legislativ între Guvern şi Parlament, ceea ce ar conduce la eliminarea practicii contraproductive a adoptării de ordonanţe simple sau de urgenţă. La o eventuală revizuire a Constituţiei ar fi utilă stabilirea unor reguli generale cu privire la tipul de sistem electoral utilizat pentru alegerea membrilor celor două Camere ale Parlamentului, ceea ce ar conduce la stabilizarea sistemului de partide şi la creşterea gradului de predictibilitate cu privire la formarea coaliţiilor legislative şi guvernamentale.

La capitolul Formarea Guvernului, consider că procedura constituirii Executivului presupune atât manifestarea de voinţă a preşedintelui, cât şi a Parlamentului. Exclusiv din perspectiva textului constituţional, rolul preponderent în formarea Guvernului trebuie să îl deţină Parlamentul, care acordă votul de încredere prim-ministrului, listei de miniştri şi programului de guvernare.

În ceea ce priveşte dizolvarea Parlamentului, actuala Constituţie face aproape imposibilă o asemenea situaţie. Propunem regândirea radicală a dizolvării Parlamentului, în special în condiţiile în care Preşedintele României nu va mai fi ales prin votul direct al cetăţenilor, iar rolul preponderent în cadrul Executivului va fi jucat de primul-ministru.

Concluzionând, sunt de părere că politicienii sunt obligaţi să vegheze ca procesul de revizuire a Constituţiei să se desfăşoare cu deplină responsabilitate şi seriozitate, iar implicarea specialiştilor în domeniu trebuie să se ridice deasupra pasiunilor inerente în orice proceduri de asemenea anvergură politică.

Domnul Ion Melinte:

"Legile fondului funciar, încotro?"

Pădurile grănicereşti, comunele politice şi comunele urbariale care au aparţinut satelor cu aşezăminte, denumite şi urbe, au fost dobândite ca averi înainte de apariţia Legii nr.5/1950, care a înfiinţat comunele.

Comunele grănicereşti, politice şi urbariale, cuprinse în legile fondului funciar, au fost împroprietărite în perioada lui Iosif al II-lea şi a Mariei Tereza, precum şi prin Legea de reformă agrară din 1921 şi Reforma lui Alexandru Ioan Cuza în Moldova. Deci aceste terenuri sunt ale proprietarilor de drept, folosite în comun de către aceştia, ca păduri şi păşuni săteşti. Pădurile au fost înscrise pe numele satelor în cărţile funciare şi registrele de publicitate imobiliară. Acestea fac obiectul proprietăţii private a sătenilor şi în niciun caz nu fac şi nu au făcut niciodată obiectul proprietăţii publice a primăriilor şi a consiliilor locale, orăşeneşti şi municipale, şi nici nu au fost înscrise în vreun document funciar pe numele acestora.

Aceste sate cu denumirea de comună grănicerească, politică sau urbarială au avut fiecare limitele lor de hotar şi bună vecinătate în grăniţuirea cu satele învecinate şi nu pot fi confundate cu grăniţuirea comunelor înfiinţate prin Legea nr. 5/1950.

În Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, iniţiatorii nu au definit clar pădurile comunale ca proprietăţi săteşti, şi acestea au fost atribuite unităţilor administrativ-teritoriale. Aceste păduri comunale nu au aparţinut niciodată unităţilor administrativ-teritoriale, întrucât nu existau la reforma agrară.

Consider că unele instituţii ale statului au greşit în ultimii şapte ani, făcând o interpretare greşită gramatical a sintagmei de "comună", fără să verifice cine este în fapt proprietarul de drept care a achitat preţul acestor proprietăţi, ţăranul român.

De asemenea, consider că se impune ca dreptul de proprietate să se întoarcă către adevăraţii proprietari, ţăranii români, indiferent de caz, pentru ca România să nu ajungă să fie sancţionată de CEDO.

Domnul Iuliu Nosa:

"Implicarea societăţii în revizuirea Constituţiei"

În ultimii ani, Curtea Constituţionala a României a fost arbitrul principal pe scena politică românească. Deciziile sale au fost de prea multe ori controversate, având în vedere componenţa ei politică. De aceea, revizuirea Constituţiei României trebuie făcută cât mai rapid, dar nu înainte de a se face o dezbatere serioasă şi transparentă a tuturor modificărilor. De altfel, unul dintre obiectivele politice asumate de Uniunea Social-Liberală încă de la începutul formării sale a fost acela al revizuirii Constituţiei României, cu scopul declarat de a rezolva multe dintre blocajele instituţionale apărute în ultimii 8 ani.

Consider că ar trebui să existe o transparenţă decizională mult mai mare în ceea ce priveşte procesul de revizuire a Constituţiei. E un subiect mult prea important pentru ca asupra lui să se poată decide în spatele unor uşi închise. Dincolo de elemente strict legislative şi juridice, avem de-a face cu nevoia unei viziuni a societăţii asupra valorilor asumate. Cu alte cuvinte, nu e o chestiune exclusiv de voinţă politică, ci mai degrabă de nevoia îmbrăţişării voinţei românilor. Măcar din această perspectivă, cred că societatea civilă trebuie să fie mult mai implicată în acest proiect. Constituţia trebuie modificată în raport cu cerinţele societăţii româneşti în ansamblul său. Trebuie evitat pericolul de a se crea imaginea că viitoarea Constituţie este făcută doar pentru o majoritate politică sau doar pentru un viitor Preşedinte al României. Ea trebuie să fie voinţa întregului popor şi să răspundă unor probleme concrete.

Mai mult, celălalt proiect de reformă important pe care îl avem de dezbătut, şi anume regionalizarea, nu poate fi pus în aplicare înaintea revizuirii Constituţiei. Dacă la acest lucru adăugăm nevoia unei separări mult mai nete a puterilor în stat, avem o imagine mai completă a necesităţii unui asemenea proces de analiză şi deliberare în ceea ce priveşte forma următoarei Legi fundamentale.

Sunt convins de capacitatea majorităţii politice de a pune în aplicare proiectele atât de importante pentru evoluţia viitoare a României şi cred că o implicare mult mai largă a societăţii va da forţă acestor proiecte. Numai în acest fel vom avea susţinere din partea românilor.

Doamna Liliana Ciobanu:

"Guvernul Ponta, năpasta românilor!"

De la instalarea sa în funcţie, Guvernul Victor Ponta 2 s-a remarcat printr-o serie incredibilă de bâlbâieli politice şi acţiuni contrare intereselor românilor care au votat USL. Pe bună dreptate, românii se pot considera minţiţi şi batjocoriţi în momentul în care îşi împart veniturile pentru a-şi achita cheltuielile. Viaţa e din ce în ce mai scumpă în România, iar perspectivele sunt dintre cele mai sumbre, precum previziunile unor economişti de renume conform cărora criza va mai dura cel puţin încă şapte ani!

De la începutul anului, actualul guvern USL s-a "remarcat" doar prin câştigarea titlului de campion absolut al scumpirilor din ultimii ani. Astfel, s-a scumpit energia electrică cu 10%, motorina cu 4,5%, iar gazele naturale se vor scumpi din nou în cursul anului. Taxele şi impozitele locale sunt mai mari din acest an cu 16%, în ciuda promisiunii premierului că nu se va întâmpla acest lucru. Cartofii, fasolea şi legumele conservate au fost şi ele în vârful scumpirilor, iar producătorii din panificaţie au anunţat că urmează scumpirea pâinii. De asemenea, noile impozite din agricultură condamnă un milion de fermieri la întrebarea hamletiană "Cultiv sau nu cultiv pământul?". Şi românii care vor să călătorească în străinătate vor plăti mai mult taxa pentru eliberarea paşapoartelor, care a crescut de la 244 la 270 de lei pentru paşapoartele electronice şi de la 84 la 100 de lei pentru cele simple temporare. S-au majorat tarifele de trecere a podurilor peste Dunăre, la Feteşti şi Cernavodă, pe Autostrada Soarelui, dar şi peste podul de la Giurgeni-Vadu Oii se va plăti mai mult.

Tocmai din această cauză, am solicitat Guvernului să adopte modelul bulgar în ceea ce priveşte taxele de trecere a podului Giurgiu-Ruse. Dacă bulgarii au redus de la 6 la 2 euro această taxă, cred că şi partea română poate lua o astfel de măsură, având în vedere costurile tot mai mari ale coşului minim suportate de români. În consecinţă, am cerut ministrului transporturilor ca, dacă tot nu ieftineşte taxa de trecere a Podului Prieteniei, măcar să nu o majoreze.

O altă măsură înrobitoare pentru români, cel puţin pentru cei cu venituri reduse, intrată în vigoare în premieră în sistemul naţional de sănătate este aşa-zisa coplată, taxă care va fi plătită o singură dată de un pacient pentru serviciile de spitalizare, la ieşirea din spital.

La toate cele enunţate anterior se adaugă rata inflaţiei, care a ajuns la 6% în primele două luni ale anului. În concluzie, românii au de ce să îşi plângă în pumni! Cu toate deciziile privind reîntregirea salariilor din sistemul bugetar şi indexarea pensiilor, creşterile veniturilor au fost depăşite net de explozia preţurilor şi impozitelor, astfel încât românii, chiar dacă nu şi-au imaginat, o duc mult mai rău în prezent decât în urmă cu un an.

Guvernul Ponta a devenit năpasta românilor. Le face viaţa grea, îi sărăceşte şi îi duce la disperare. În loc să guverneze ţara, acest Executiv pompos dă doar lecţii teoretice la televiziuni, trădându-şi de fapt incapacitatea de a găsi soluţiile de care au nevoie românii.

Domnul Ghervazen Longher:

Sărbătoarea Învierii lui Isus Cristos este un moment special în viaţa fiecărui creştin, iar comunitatea poloneză, ca şi întreaga lume catolică, au sărbătorit Paştele pe data de 31 martie.

Uniunea Polonezilor din România a organizat mai multe întâlniri cu membrii asociaţiilor din Suceava, Soloneţu Nou şi Siret pe data de 2 şi 3 aprilie pentru a sărbători Învierea Domnului şi pentru a se împărţi cu oul sfinţit!

Acesta este un obicei străvechi, specific polonezilor, transmis din generaţie în generaţie şi păstrat cu sfinţenie de urmaşii lor. "Ceremonialul împărţirii cu oul sfinţit, simbol al vieţii fără de sfârşit" a fost şi un prilej pentru "familia polonezilor" din Suceava de a se întâlni, de a-şi face urări reciproce de sănătate, bucurie şi succese.

Ceremonialul este o tradiţie veche de secole, pe care etnicii polonezi au adus-o când au venit pe meleagurile Bucovinei, doar că, în perioada comunistă, manifestarea nu s-a putut organiza în mod public, ci doar în familie.

Tradiţia spune că bucatele se sfinţesc în sâmbăta de dinaintea Paştelui, iar toată lumea posteşte până la întoarcerea de la slujba de Înviere. La întoarcerea de la biserică, după ce familia s-a reunit, persoana cea mai în vârstă sau capul familiei dă tonul la masă, nu înainte ca fiecare să guste din oul sfinţit.

În zilele de 2 şi 3 aprilie, această tradiţie a reunit marea familie a polonezilor, care a participat la o masă ale cărei bucate au fost sfinţite de mai mulţi preoţi, în frunte cu preotul decan Iosif Păuleţ.

Prezente la această manifestare au fost şi autorităţile locale, reprezentate prin prefectul Florin Sinescu, care a ţinut să sublinieze buna colaborare pe care o are cu polonezii, dar şi celelalte minorităţi care trăiesc în Bucovina; şi primarul Ion Lungu a ţinut să le transmită etnicilor polonezi sărbători pascale fericite.

Această mare sărbătoare a creştinilor de pretutindeni, celebrată odată cu venirea primăverii, reînvie speranţa în adevăr, frumos şi bine.

Domnul Mihai Lupu:

"Simplificarea procedurilor fiscale, dar şi reducerea fiscalităţii, obiective importante pentru Guvernul USL"

După anii sumbri de guvernare ai PDL, când austeritatea a reprezentat principalul ingredient aplicat economiei, indiferent de promisiunile făcute de către faimoasa echipă Băsescu-Boc, noi, cei din USL, credem că economia românească are nevoie de o reală gură de oxigen, care să poată impulsiona în mod sustenabil relansarea acesteia!

Cred că este deja foarte limpede pentru toată lumea că o piaţă economică atractivă este dată în primul rând de un mediu fiscal predictibil şi, bineînţeles, de unul cu adevărat prietenos.

Primii paşi pe care îi avem în vedere referitor la cele menţionate mai sus sunt cei prin care vom simplifica şi moderniza sistemul fiscal din România şi vom reorganiza administraţia din domeniu.

Obiectivul imediat al Guvernului USL legat de simplificarea şi modernizarea sistemului fiscal din România - şi care este unul prioritar pentru acest an -, îl reprezintă rescrierea Codului fiscal şi celui de procedură fiscală, măsură necesară pentru a putea asigura astfel atât coerenţa şi transparenţa sistemului, câtşi o interpretare facilă a Codului fiscal.

O altă măsură care va fi luată în perioada următoare de către ministrul finanţelor, domnul Daniel Chiţoiu, este cea legată de reformarea structurilor din cadrul ANAF, reformare prin care dorim eficientizarea sistemului, dar şi o reducere substanţială a evaziunii fiscale şi o combatere activă a corupţiei.

Un alt obiectiv pe care l-am susţinut încă din programul nostru de guvernare şi pe care sperăm să-l putem aplica de la începutul anului 2014, în funcţie de evoluţia economică, îl reprezintă reducerea considerabilă a fiscalităţii. Ştim foarte bine faptul că decizia domnului Băsescu şi a Guvenului Boc de a mări TVA dintr-o dată de la 19 la 24% a reprezentat atât pentru cetăţeni, cât şi pentru întreprinzătorii privaţi, o povară imensă care nu a avut în niciun caz rezultatele scontate de dumnealor, de creştere a colectărilor bugetare, ci doar de sufocare excesivă a economiei!

De aceea, noi avem în vedere ca de la 1 ianuarie 2014, dacă nu vom avea probleme economice majore, să punem în aplicare reducerea nivelului contribuţiilor sociale cu 5 puncte procentuale sau a TVA de la 24% la 19%.

Ne-am propus ca până la sfârşitul acestui mandat, adică până în anul 2016, să luăm toate măsurile necesare pentru a putea creşte nivelul veniturilor bugetare până la 38-40% din PIB, de la 32% în prezent. Bineînţeles că acest deziderat poate fi realizat, în primul rând prin reducerea taxelor, diminuându-se în acest mod povara fiscală pusă de fostele guverne ale PDL asupra mediului privat. De asemenea, credem că vom putea avea şi o mai bună colectare rezultată din restructurarea Fiscului.

În acest sens, Guvernul USL consideră că trebuie implementate cât mai curând acele măsuri care să aibă impactul necesar relansării şi dezvoltării economiei, dar şi rezolvării acelor complicate probleme care au avut nefastul rol de a bulversa şi alunga potenţialii investitori, precum şi întreprinzătorii existenţi.

Doamna Manuela Mitrea:

"Ziua mondială a aviaţiei şi cosmonauticii"

La 12 aprilie 1961 a avut loc primul zbor al unui om în spaţiu, este vorba de Iuri Gagarin la bordul navei Vostok 1. Tot la 12 aprilie, dar în anul 1981, a avut loc lansarea navetei spaţiale Columbia.

Pentru a marca importanţa acestei zile, Federaţia Internaţională a Aviaţiei a ales ca pe 12 aprilie să se celebreze Ziua Internaţională a aviaţiei şi cosmonauticii, iar alegerea este una foarte potrivită, deoarece primii paşi în descoperirea spaţiului cosmic au fost însoţiţi de sacrificii umane.

Acesta este tributul pe care omul l-a plătit de la origini şi până în prezent, ori de câte ori şi-a forţat limitele pe calea cunoaşterii, de la cucerirea fiecărui colţ de pământ şi apă de pe planetă, până la explorarea spaţiului cosmic.

Ziua Mondială a aviaţiei şi cosmonauticii ar trebui să fie o sărbătoare importantă în calendarul fiecărei naţiuni şi al întregii umanităţi, pentru a marca cel mai mare pas făcut vreodată de om, deschiderea "porţii" spre descoperirea Universului.

Noi, românii, avem toate motivele să celebrăm această zi, pentru că avem reprezentanţi de seamă în galeria eroilor aerului şi cosmosului, de la Traian Vuia, Aurel Vlaicu şi Henri Coandă până la Dumitru Prunariu, prin care România are onoarea de a fi în selectul club al ţărilor care şi-au trimis reprezentanţi în spaţiul cosmic. Adresez cu această ocazie un gând de recunoştinţă domnului Dumitru Dorin Prunariu, un adevărat ambasador al ţării noastre în lume.

Totuşi, România nu-şi poate permite să trăiască din amintiri, de aceea va trebui să investească resurse importante în domeniul aero-spaţial, să aibă proiecte proprii şi să participe la proiectele din cadrul Agenţiei Spaţiale Europene. În acest context, salut eforturile şi realizările Asociaţiei Române pentru Cosmonautică şi Aeronautică (ARCA).

Explorarea spaţiului cosmic este la început, are puţin peste o jumătate de secol. Ea a fost începută în secolul XX, iar omul a pus piciorul pe un alt corp ceresc. Probabil, în acest secol vom pune piciorul pe o altă planetă din sistemul solar, dar este datoria urmaşilor noştri să continue aceste eforturi de descoperire a spaţiului cosmic, a Universului.

Stimaţi colegi, în viitor vor mai exista doar naţiunile ce vor fi în spaţiul cosmic şi este datoria noastră ca România să fie acolo.

Domnul Marian Ghiveciu:

"Prejudicierea fondului forestier naţional"

În anii de tranziţie, în procesul de aplicare a legilor fondului funciar, unele comisii pentru reconstituirea dreptului de proprietate au încălcat prevederile legilor funciare, determinând ca statul român să fie prejudiciat cu sute de milioane de euro.

În cea mai mare parte, procesul de retrocedare a terenurilor forestiere s-a încheiat. Printre cazurile nefinalizate încă, dar susţinute cu ardoare de către solicitanţi, se înscriu însă numeroase solicitări neîntemeiate legal, pentru care, în general, comisiile de reconstituire a dreptului de proprietate nu au dat hotărâre de validare. Cazurile menţionate au ajuns însă pe rolul instanţelor judecătoreşti, obţinând sentinţe favorabile retrocedării, în unele cazuri acestea rămânând definitive.

Situaţii de acest gen sunt multe la nivelul ţării, fiind semnalate în judeţele Alba, Bacău, Bihor, Buzău, Caraş-Severin, Maramureş, Mureş, Neamţ, Prahova, Suceava, Timiş, Vâlcea, Vrancea etc.

Dacă în situaţiile întemeiate legal, foştii proprietari şi moştenitorii acestora au, în general, conştiinţa dreptului de proprietate şi a ocrotirii bunului restituit în proprietate - adică, în cazul nostru, pădurea, în cele mai multe din situaţiile de solicitare, contrar prevederilor legii, pădurea este privită ca o sursă imediată de câştig material, fie prin prisma valorii materialului lemnos, fie prin însăşi valoarea imobiliară a terenului.

Analiza actelor doveditoare ale dreptului de proprietate în cadrul multor comisii a relevat o serie de cazuri în care fie că lipsea actul doveditor al fostei proprietăţi asupra pădurii solicitate, fie nu se făcea dovada calităţii succesorale după autor sau fie terenurile erau solicitate de categorii de persoane juridice care nu sunt prevăzute de lege.

Cazurile de acest gen au fost semnalate şi chiar centralizate, existând în acest sens evidenţe în cadrul instituţiilor cu atribuţii în domeniu: primării, prefecturi, autoritatea publică centrală care răspunde de silvicultură şi instituţiile din subordine, Regia Naţională a Pădurilor - ROMSILVA, direcţiile silvice etc.

Din punctul meu de vedere, situaţiile în care retrocedarea nu a fost suficient documentată, vor duce, în final, la prejudicierea patrimoniului statului şi îmbogăţirea peste noapte a unor persoane fizice sau juridice neîndreptăţite.

Cine va face lumină în cazurile sus-menţionate va fi salvatorul instituţiei proprietăţii forestiere din România.

Domnul Marin Anton:

Declaraţie politică referitoare la sprijinul tinerilor agricultori

Problema pe care doresc să v-o aduc la cunostinţă astăzi, având în vedere poziţia pe care o am în cadrul Comisiei pentru agricultură, silvicultură, industrie alimentară şi servicii specifice, este cea a tinerilor agricultori. Tinerii antreprenori au nevoie de programe complete de susţinere, însă măsurile fiscale sporadice nu sunt suficiente. Tinerii agricultori joacă un rol esenţial în asigurarea beneficiilor pe care le oferă o regiune rurală sănătoasă. Din păcate, numărul tinerilor agricultori din Europa, nu numai la noi, este tot mai mic, şi acest lucru poate ameninţa durabilitatea zonelor rurale.

Asistenţa financiară pentru tinerii agricultori a devenit disponibilă prin măsurile Programului de Dezvoltare Rurală al UE din fiecare stat membru. PDR conţine suport financiar pentru tinerii sub 40 de ani pentru cheltuielile necesare lansării unei noi afaceri în agricultură. Asistenţa din partea FEADR ajută la acoperirea cheltuielilor realizate pentru cumpărarea terenului, achiziţionarea de clădiri, de echipament şi marfă. Susţinerea FEADR pentru tinerii agricultori este destinată îmbunătăţirii competenţelor în agricultură şi încurajării diversităţii afacerilor.

Vorbind tinerilor agricultori despre pachetele de susţinere a FEADR, Dacian Cioloş, membru al Comisiei Europene responsabile cu agricultura şi dezvoltarea rurală, a afirmat: "Mai mult de două treimi din agricultorii europeni au peste 55 de ani. Trebuie să ne întrebăm deci cine va trăi la sat şi cine va garanta viitorul agriculturii europene? Ceea ce trebuie să întreprindem cu ajutorul viitoarei Politici Agricole Comune este să ajutăm tinerii să se stabilească în zonele rurale şi să-i încurajăm să investească în agricultură. De aceea, în capul listei măsurilor care există deja în susţinerea investiţiilor trebuie să existe o susţinere mai puternică a tinerilor agricultori în primii cinci ani de la începutul afacerii lor."

Agricultura ar urma să aibă în anul 2013 un efect de bază favorabil asupra economiei, după impactul negativ din 2012, ar trebui să devină, în realitate, un sector accesibil pentru tineri, dar şi un pilon de susţinere pentru economia ţării noastre. Sprijinirea tinerilor antreprenori ar trebui să înceapă cu îmbunătăţirea climatului economic general şi comportamentul acestui climat, în primul rând al statului. Având în vedere faptul că măsurile fiscale sporadice nu se consideră un sprijin real pentru tinerii antreprenori, statul ar trebui să gândească ajutoarele pentru aceştia într-o manieră mult mai complexă. Ştim foarte bine că statul a venit în ajutorul acestor tineri prin programele START, SRL-D sau Programul pentru tineri debutanţi.

Însă problema tinerilor care vor să acceseze aceste programe de finanţare o reprezintă lipsa fondurilor proprii. În sprijinul acestora ar trebui să vină statul, care ar trebui să le ofere acestora ajutor financiar, făcând posibilă absorbţia garantată a fondurilor. Una dintre cele şase priorităţi ale finanţări din partea UE în noua perioadă de programare va fi acea de "a creşte competitivitatea tuturor tipurilor de agricultură şi creşterea viabilităţii fermelor", inclusiv acordarea de sprijin pentru noile generaţii de fermieri. Tinerii fermieri sunt cei care garantează viitorul agriculturii şi tot ei sunt cei care aduc un impuls esenţial de energie şi idei proaspete în acest sector de activitate.

Doamna Marioara Nistor:

"Ministrul nepriceput Nicolăescu îngroapă sănătatea"

Reinstaurarea în funcţie a ministrului sănătăţii Eugen Nicolăescu, după o absenţă nu foarte îndelungată, nu a adus nimic bun în aşa-zisa reformă anunţată de Executiv. Acest ministru incapabil vrea să limiteze asistenţa medicală, prin desfiinţarea DSP-urilor şi a Casei Naţionale de Sănătate, fapt ce va avea efecte dezastruoase pentru sistem şi va duce la creşterea numărului şomerilor. Mai mult, Nicolăescu a impus şi noul bir al coplăţii, fapt ce reprezintă o nouă batjocură la adresa oamenilor care contribuie corect la bugetul asigurărilor de sănătate.

Este evident că noua putere instaurată anul trecut în România se dovedeşte la fel de neputincioasă ca şi precedenta în a oferi populaţiei serviciile sociale de calitate pentru care românii plătesc taxe şi impozite. Acest guvern jalnic este inapt să găsească alte soluţii de deblocare a sistemului sanitar decât să menţină închise spitalele, să instituie coplata şi să taie asistenţa medicală.

De fapt, actuala putere continuă măsurile iniţiate de guvernele Băsescu-Boc de a lovi în sistemul medical, subminând în acest fel sănătatea populaţiei. Prin astfel de decizii, precum desfiinţarea unor instituţii şi instaurarea coplăţii, guvernul Ponta nu face altceva decât să blocheze accesul la sănătate pentru milioane de români, ceea ce reprezintă un atentat la democraţie şi la drepturile cetăţenilor la servicii medicale normale.

Condamnabilă este, de asemenea, şi corupţia în care se zbate sistemul sanitar, capitol la care ministrul Nicolăescu se dovedeşte deosebit de tolerant. Astfel se explică şi sancţiunea de doar 5% din salariul pe două luni cu care mai-marele Sănătăţii a "pedepsit" funcţionara din minister pentru că s-a adresat unui bolnav de cancer cu apelativele "bou" şi "handicapat". Mai mult, sub conducerea acestui ministru nepriceput medicii îşi permit să ceară şpagă pentru intervenţii gratuite, având neobrăzarea chiar să trimită oamenii la amanet doar pentru a-şi primi sumele cerute. Sunt zeci de exemple de jaf la drumul mare în sistemul medical, iar vinovaţii, de cele mai multe ori sunt absolviţi de pedepse şi continuă să profeseze... Emblematic este şi faptul că duminică, 7 aprilie, cu ocazia Zilei Mondiale a Sănătăţii, acest ministru fără valoare nu a catadicsit să posteze pe website-ul instituţiei un mesaj pentru personalul medico-sanitar şi pacienţi, dovedind astfel un total dispreţ atât faţă de numeroşii salariaţi, dar şi faţă de opinia publică în general.

În timp ce românii bolnavi de cancer dispar unul câte unul în lipsa citostaticelor şi a altor medicamente de strictă necesitate, acest ministru sponsorizat cu mobilier şi mochete îşi permite să jignească şi să vorbească nedemn funcţiei sale cu jurnaliştii, şi implicit, cu toţi românii care aşteaptă îmbunătăţirea serviciilor medicale. Pentru toate aceste derapaje de la conduita unui ministru aflat în slujba unui stat care doreşte, cel puţin teoretic, binele cetăţenilor lui, cea mai bună alegere pe care Nicolăescu ar trebui să o facă este de a-şi da demisia. I-o cer public, din toată inima!

Doamna Marioara Nistor:

"Lăsaţi Biserica în pace!"

Intenţia unui grup de parlamentari, în frunte cu Remus Cernea, de a iniţia o propunere legislativă prin care Biserica să nu mai fie finanţată de către stat este o năstruşnicie fără margini. Biserica reprezintă etalonul suprem în materie de încredere al românilor în instituţiile acestui stat lovit de soartă. Biserica este finanţată de la buget încă de la secularizarea din 1863, oprirea acesteia nefiind pusă în practică nici măcar de comunişti, cunoscuţi pentru prigonirea oricăror tendinţe religioase şi pentru demolarea lăcaşelor de cult. Să vii acum şi să propui tăierea finanţării bisericilor reprezintă o aberaţie populistă, o idee nerealistă şi fără sorţi de izbândă. Probabil că iniţiatorii acestei năzbâtii politice au vrut să-şi facă reclamă, în nici un caz nu este o propunere serioasă şi palpabilă.

Asemenea demersuri fanteziste reprezintă efectele lipsei acute de soluţii de care dau dovadă guvernanţii. Guvernul nu guvernează, iar parlamentarii puterii spun lucruri trăsnite! Le recomand celor de la USL să iniţieze o lege prin care Biserica să îşi recupereze proprietăţile luate de stat de-a lungul timpului şi să fie despăgubită pentru lăcaşele rase de pe faţa pământului. Sunt de acord cu nevoia de bani a statului, dar cred că Guvernul trebuie să înceapă colectarea de la marii datornici la bugetul de stat, nu de la nevoiaşi şi din cutia milei. Le mai recomand iniţiatorilor acestei prostioare laice şi de iertat să citească Biblia, mai exact Sfânta Evanghelie după Ioan, capitolul 8, unde se spune că "Cel fără de păcat dintre voi să arunce cel dintâi piatra". Mult mai bine ar fi dacă parlamentarii care vor să taie banii Bisericii ar face legi pentru a da locuri de muncă românilor şi pentru a le uşura traiul zilnic.

Domnul Mihai-Aurel Donţu:

"Susţinem un nou Cod silvic, care să combată eficient, întâi cauzele şi apoi efectele"

PNL, aşa cum a promis încă de la intrarea sa la guvernare, a supus săptămâna trecută dezbaterii şi aprobării Guvernului USL, prin ministrul său liberal, Lucia Varga, un act normativ care va aduce modificări importante, esenţiale aş putea spune, dar şi deosebit de pertinente, Codului silvic aflat în prezent în vigoare.

Având în vedere jaful masiv din fondul forestier al României, practicat în ultimii ani, fără a putea fi în vreun fel diminuat măcar, cred că se impunea de urgenţă adoptarea unei legislaţii care să aibă, în primul rând, efectul de combatere şi descurajare a acestui fenomen deosebit de grav pentru calitatea mediului.

În acest sens, modificările Codului silvic şi ale Legii contravenţiilor silvice pe care PNL le propune prin ministrul liberal Lucia Varga au în vedere în special înăsprirea pedepselor, deci, implicit, şi creşterea numărului de dosare penale privind neregulile constatate în domeniul silvic, precum şi o mai bună gestionare a micilor proprietăţi silvice, dar şi o gestionare durabilă a pădurilor din România.

Noi, liberalii, considerăm că a sosit vremea ca legislaţia din domeniul silvic să fie temeinic şi eficient up-gradată. Adică, aceasta trebuie să contracareze în primul rând cauzele dezastrelor constatate de-a lungul ultimilor 20 de ani, şi nu numai efectele! Mai bine zis, prin tot ceea ce s-a întreprins până în acest moment, au fost tratate cel mult unele efecte ale acestora prin lucrări de apărare împotriva inundaţiilor, prin decolmatări sau îndiguiri, deci, în general, doar prin lucrări cu costuri foarte mari pentru statul nostru şi pentru cetăţenii din România.

Într-adevăr, cred că sunt foarte necesare aici importante modificări legislative, care să aibă rolul mai ales de a stopa tăierile ilegale şi defrişările masive ale pădurilor din România!

Eu consider că acestea reprezintă probleme deosebit de grave, care s-au tot perpetuat în timp, agravându-se nepermis de mult! Acest lucru a fost posibil deoarece nu a existat nicio preocupare serioasă până acum pentru implementarea unor reglementări legale clare şi actualizate! De asemenea, o altă cauză a acestor deficienţe este dată de complicitatea şi iresponsabilitatea celor care ar fi trebuit să protejeze pădurea şi să aplice legea.

Toate acestea au avut nu numai asupra mediului un efect negativ foarte puternic, dar au avut şi un impact financiar extrem de păgubos asupra bugetului public al României. Astfel, potrivit Curţii de Conturi, valoarea tăierilor ilegale raportate în urma controalelor se ridică la 5 miliarde de euro - cifră care în realitate este şi mai mare, dacă ţinem seama de faptul că şi capacitatea de control din acest sector este totuşi destul de limitată.

Dacă ne gândim doar la datele statistice făcute publice din domeniul defrişărilor, şi anume că în România numai în ultimii 8 ani s-a tăiat ilegal de două ori mai mult decât s-a putut regenera sau împăduri, cred că demersul nostru de urgentare a acestor modificări substanţiale ale Codului silvic este unul mai mult decât justificat şi absolut necesar!

Domnul Mihăiţă Calimente:

"Constituţia încălcată puţin"

Traian Băsescu, Preşedintele României, participă la lansarea ONG-ului "Mişcarea Populară". În Constituţia României, la art. 84 alin.(1), se scrie că "În timpul mandatului său, Preşedintele nu poate fi membru al unui partid şi nu poate îndeplini o altă funcţie publică sau privată". Prin deducţie, putem crede că preşedintele nu poate, în consecinţă, nici iniţia partide sau mişcări politice. Când iniţiatorii sunt consilieri prezidenţiali, iar mişcarea este înregistrată de una din fetele preşedintelui, nu mai este niciun dubiu. Preşedintele face politică. Nu e prima dată când Traian Băsescu face acest lucru.

Amestecul preşedintelui în treburile interne ale PDL este de notorietate. Dovezile sunt publice. Prezenţa lui Traian Băsescu la ultimul congres al PDL a fost pe toate mijloacele mass-media. Penibilul "adio", de asemenea, a fost prezentat cu lux de amănunte, ba chiar şi parodiat.

Încă o dată, preşedintele ne dă cu tifla tuturor. Domnia sa e deasupra Constituţiei. Faptul e că a fost suspendat de două ori şi mereu ne-a păcălit.

Vreau să întreb pe această cale Curtea Constituţională dacă Traian Băsescu a încălcat sau nu Constituţia. Poate că nu grav. Mă gândesc că în accepţiunea actualei Curţi, grav înseamnă numai dacă preşedintele ar purcede la arestări ale adversarilor politici. Probabil că şi în această situaţie onorata Curte i-ar găsi circumstanţe atenuante lui Traian Băsescu.

Cred că Traian Băsescu are în faţa Curţii Constituţionale şi a Comisiei Europene imunitate totală şi posibilitatea de a face tot ce-i trece prin cap.

Eu cred că noua Mişcare Populară nu a înţeles ce au votat 7,4 milioane de români. Probabil că se vor lămuri când se vor confrunta cu primul scrutin popular.

De câte ori va putea Traian Băsescu încălca Constituţia puţin?

Domnul Mihăiţă Găină:

"Strategia de reindustrializare a României"

Prezenta declaraţie politică este prilejuită de un recent eveniment peste care am considerat că nu ar trebui să trecem fără a-i sublinia importanţa şi actualitatea. Concret, mă refer la o primă întâlnire a Comisiei Consultative de elaborare a Documentului de Politică Industrială, denumit şi Strategia de reindustrializare a României. Întâlnirea a fost organizată de Ministerul Economiei şi vreau să-i felicit pe demnitarii care au reluat, sper cu mai mult succes, o temă care a fost adusă în dezbaterea publică şi înainte de alegerile din decembrie 2012, mai ales prin simpozioanele Comitetului Naţional pentru Dezvoltare iniţiate de domnul senator Mircea Geoană.

Pentru moment, din Comisia Consultativă privind Politica Industrială fac parte, potrivit unui comunicat, manageri şi proprietari de mari companii româneşti şi multinaţionale, bancheri, reprezentanţi ai mediului academic, consultanţi financiari, avocaţi şi jurnalişti.La rândul său, Comitetul Naţional pentru Dezvoltare cuprinde personalităţi internaţionale şi naţionale cu expertiză în dezvoltare economică. Membrii români fac parte din toate partidele parlamentare.

O primă idee şi sugestie ar fi aceea ca să nu se mai meargă în paralel, să tot reluăm tema reindustrializării. Ar fi mai eficient ca ambele organisme să-şi dea mâna şi să colaboreze pentru a ajunge într-adevăr la un document naţional de politică industrială, pe deplin fezabil şi aplicabil, în acord cu situaţia actuală a economiei şi societăţii româneşti.

În al doilea rând, consider că o strategie viabilă pentru România nu poate face abstracţie de complementaritatea economiei noastre cu acelea ale statelor Uniunii Europene şi cu tendinţele economiei şi pieţii globale. Vorbind în acest domeniu de Uniunea Europeană trebuie să avem în vedere documentul programatic al acesteia, şi anume: Agenda Europa 2020. Potrivit Agendei Europa 2020 pentru statele membre UE se prevede, printre altele, o rată medie de ocupare a forţei de muncă de 75% în rândul populaţiei cuprinse între 20 - 64 de ani. Aceasta ar însemna pentru noi ca, pe parcursul următorilor 10-12 ani, la rata de ocupare a populaţiei din prezent a României, să creăm un plus de circa 1.000.000 de noi locuri de muncă. În acest context, sunt convins că, fără un program politic de reindustrializare, care să vină cu o contribuţie importantă în crearea de noi locuri de muncă, nu vom reuşi să atingem standardele Agendei Europa 2020.

În actualele împrejurări, ne confruntăm, ca români şi ca stat, cu venituri bugetare reduse, cu subocuparea populaţiei apte de muncă, cu salarii şi pensii mici, cu datorii şi deficite bugetare. Sunt probleme reale, care nu pot fi soluţionate de azi pe mâine. Pe termen scurt, trebuie să le controlăm, să găsim echilibrele dinamice potrivite şi să căutăm soluţii de depăşire temporară. Însă ele nu vor fi soluţionate niciodată dacă aceste măsuri temporare, de etapă nu fac parte dintr-un proces şi proiect pe termen lung, dacă nu acţionăm asupra cauzelor din care provin. Or, cauzele ţin de subcapacitatea economică a ţării. Pe termen lung, trebuie să dezvoltam capacitatea economică a României. Se pot imagina şi pune în aplicare mai multe căi de realizare a acestei probleme. Aici este bine-venită contribuţia şi participarea specialiştilor, a cetăţenilor şi politicienilor.

Cu 2-3 ani în urmă, Academia Română a lansat o dezbatere şi mai apoi a publicat o lucrare pe tema reprofesionalizării României. La momentele respective am salutat aceste iniţiative, deşi era evident sentimentul că ceva lipseşte din conceptul respectiv. Cu timpul, mi-am dat seama că lipsea un program economic de dezvoltare pe termen lung şi foarte lung, agreat de întreaga clasă politică, discutat cu poporul român şi cu partenerii noştri externi. Altfel, reprofesionalizarea în sine nu avea nici un temei. Evident că nu ne putem opri la obiectivele generale, pe termen lung. Sunt necesare şi obiective de etape mai scurte de aplicare, cu momente de analiză şi evaluare.

Şi în opinia mea, un proiect de dezvoltare viitoare a României trebuie să aibă o puternică dimensiune de reindustrializare. În prezent, au reproferionalizarea şi creşterea gradului de ocupare în România are nevoie de un fundament constituit dintr-un program şi un concept de reindustrializare a ţării. Vom fi de acord că noul concept de reindustrializare desemnează integrarea tehnologiilor, a materiilor prime şi materialelor, a protecţiei mediului, a cercetării ştiinţifice, învăţământului şi pregătirii profesionale a personalului, a serviciilor conexe, a pieţei interne şi a exporturilor. El va reuşi să prindă viaţă doar dacă se integrează în obiectivele economice, sociale şi educaţionale ale Agendei Europa 2020.

Cred că USL se află în postura favorabilă pentru a crea un program şi de a începe aplicarea lui în sensul unei dimensiuni industriale mai pronunţate a economiei romaneşti. PSD, partid de stânga la guvernare, împreună cu PNL, cel mai credibil şi autentic partid de centru-dreapta din România, au obligaţia politică, fiecare pe direcţia lui, dar şi împreună, aliate, atunci când se poate, cum este cazul în prezent, să construiască un program de dezvoltare şi modernizare industrială în care să se regăsească românii de acasă şi de pretutindeni. Întrucât în această legislatură funcţionează bine Uniunea Social-Liberală, susţinem că este momentul unei iniţiative hotărâte în acest domeniu vital pentru viitorul românilor. Iniţiativă care să pună la lucru inteligenţele şi determinarea politice, sociale şi liberale, pentru o contribuţie majoră de natură politică, organizatorică, culturală şi socială, la scară naţională. Ştim că economia actuală oferă prea puţine locuri de muncă şi salarii prea mici. Or, un loc de muncă în industria producătoare înalt tehnologizată va genera alte locuri de muncă şi oportunităţi de dezvoltare în agricultură şi, mai ales, în servicii, precum şi salarii mai mari.

Prin reindustrializarea şi reprofesionalizarea României se poate da un impuls suplimentar şi celorlalte sectoare ale economiei şi vieţii sociale.

Domnul Mircea Lubanovici:

"Ziua Mondială a Romilor, un motiv de recunoaştere a unei etnii unitare"

Data de 8 aprilie este cunoscută pretutindeni ca fiind Ziua Mondială a Romilor, iar în acest sens merită menţionate câteva aspecte.

Ziua Mondială a Romilor este organizată sub egida UNESCO şi se desfăşoară pe toate meridianele lumii.

Este o realitate faptul că modul de viaţă al acestei etnii, cu tot ce implică el, este destul de puţin cunoscut de populaţia în mijlocul căreia trăieşte. De aceea, consider că este important să prezentăm caracteristicile care le-au asigurat unitatea de-a lungul timpului.

Instituirea unei zile dedicate acestei etnii reprezintă, în opinia mea, o portiţă de bunăvoinţă spre cunoaşterea şi acceptarea romilor, spre adoptarea unei atitudini pozitive îndreptate spre această etnie. Ştim că de cele mai multe ori atitudinile xenofobe îi determină pe romi să trăiască marginalizaţi, dar încă sper că se va ţine tot mai mult cont de principiul egalităţii.

Romii sunt deseori marginalizaţi de populaţia majoritară, acest fenomen fiind, din nefericire, consecinţa unui proces istoric de sute de ani. Etnia romă a suferit de-a lungul timpului numeroase greutăţi, a fost de multe ori desconsiderată şi privită într-un mod negativ de către societatea în mijlocul căreia se afla. Consider însă că societatea actuală poate avea maturitatea necesară pentru a nu face judecăţi bazate pe apartenenţa la o etnie sau un grup. Astfel, consider că niciun cetăţean român de etnie romă nu ar trebui să aibă parte de un tratament necorespunzător, ci să guste în fiecare zi din drepturile şi libertăţile democraţiei.

Faptul că această etnie este defavorizată se observă adesea inclusiv la nivelul sistemului de învăţământ şi, din păcate, nu putem să nu observăm o implicare încă scăzută a autorităţilor în acest sens. Însă asigurarea unei educaţii de bază, implicarea copiilor de etnie romă în programele de şcolarizare, precum şi pregătirea acestora pentru viaţă, ar putea să reprezinte un răspuns viabil la derapajele acestora dincolo de limita legii, existente la ora actuală.

Să nu uităm faptul că, în ciuda tuturor vicisitudinilor la care a fost supusă, etnia romă a furnizat culturii româneşti, de-a lungul anilor, numeroase valori spirituale şi materiale, în diverse domenii, de la cultură la ştiinţă şi tehnică. Iar aceste lucruri trebuie cunoscute de toţi cei care afişează atitudini nepotrivite faţă de membrii comunităţilor rome.

De ce este atât de importantă Ziua Mondială a Romilor?

Deoarece reprezintă un moment de referinţă pentru promovarea valorilor şi culturii unei etnii defavorizate. Este un moment în care trebuie să căutăm soluţii pentru îmbunătăţirea imaginii deficitare a romilor şi pentru recunoaşterea valorilor individuale ale acestora.

Domnul Mircea Lubanovici:

"Avem o datorie morală faţă de militarii români!"

De această dată vă vorbesc în calitate de membru al Comisiei pentru drepturile omului, culte şi problemele minorităţilor naţionale, cu speranţa că indiferent de orientarea politică suntem capabili să ne unim forţele pentru o cauză nobilă şi pentru rezolvarea unei probleme cu care se confruntă tot mai mulţi dintre militarii români.

Deşi, din nefericire, ei sunt adesea numiţi în ţară "mercenarii americanilor", soldaţii noştri îşi riscă viaţa pe front pentru ca noi să fim protejaţi şi să ducem o viaţă liniştită. De aceea consider că avem o datorie morală faţă de ei şi că este important ca atunci când nu sunt răsplătiţi aşa cum trebuie, să luăm atitudine.

De ce deschid acest subiect?

Deoarece de câtva timp atât eu, cât şi alţi reprezentanţi ai diasporei, jurnalişti şi oficiali români, încercăm să îi oferim o viaţă normală lui Florinel Enache, militarul român prezentat în media ca "cel vizitat de curând de Michelle şi Barack Obama la spitalul unde este internat, după ce şi-a pierdut ambele picioare şi mâna stângă într-o explozie în Afganistan." Sunt convins că nu sunteţi străini de acest caz, dar din păcate, simpla informare cu privire la problema sa nu este suficientă. De aceea fac un apel la solidaritate şi sper că împreună cu dumneavoastră vom putea face presiuni asupra MApN pentru a-şi face datoria morală faţă de tânărul militar.

Pe scurt, Florinel Enache are nevoie de două proteze bionice ultra-performante, de care poate beneficia prin includerea într-un program de cercetare derulat în spitalul militar unde este internat în SUA. Din păcate, însă, oficialii români i-au asigurat doar tratamentul recuperatoriu, nu şi dreptul la o viaţă cât mai apropiată de normal.

Din acest motiv, este important ca acest caz să fie cunoscut şi să reprezinte un exemplu pentru modul în care România ar trebui să îşi îndeplinească datoria morală faţă de militarii săi. A-i oferi unui om care a luptat pentru a-ţi oferi siguranţă doar un scaun cu rotile, o rampă de acces şi un posibil post de consilier la primăria din localitatea unde locuieşte familia sa nu înseamnă a-ţi face datoria faţă de el. Trebuie luate toate măsurile pentru ca acesta să fie tratat ca şi alţi colegi, militari americani sau de alte naţionalităţi.

Românii din diaspora pe care îi reprezint mi-au oferit o lecţie foarte importantă odată cu acest caz, pe care aş vrea să o pot observa şi pe teritoriul ţării. Anume că indiferent unde ar locui, românii din afara graniţelor se unesc necondiţionat atunci când trebuie să îşi ajute un frate. Haideţi să facem şi noi acelaşi lucru!

Domnul Mircea Lubanovici:

"Problema retrocedărilor trebuie rezolvată, nu asumată!"

Săptămâna trecută, premierul Victor Ponta a declarat în urma discuţiei cu Secretarul General al Consiliului European că soluţia care va fi adoptată în ceea ce priveşte Legea retrocedării proprietăţilor va fi discutată în următoarele săptămâni împreună cu CEDO şi cu specialişti ai Consiliului Europei, pentru a se asigura că nu există omisiuni înainte de angajarea răspunderii Guvernului. Dar, cu toate acestea, nu putem să nu ne întrebăm "De ce să alegi asumarea tacită pe problema retrocedărilor, când ai majoritate absolută?".

Reprezentanţii actualului Guvern şi-au exprimat întotdeauna dezacordul faţă de asumarea răspunderii Guvernului când nu deţineau puterea şi cu atât mai puţin o majoritate absolută. Însă, aşa cum s-a dovedit şi în alte cazuri recente, problema retrocedărilor i-a determinat pe guvernanţi să folosească una dintre metodele sigure de accelerare a adoptării unui proiect de lege. Poate fi de înţeles atunci când majoritatea este relativă, cum a fost în cazul Guvernului Boc, însă acum decizia poate fi tradusă într-un singur mod: conflictele din interiorul USL nu îi oferă premierului siguranţa unui vot favorabil majoritar.

Eu, unul, nu cred că actualul Guvern - un guvern de stânga, care s-a dovedit un adversar al mediului de afaceri, prin introducerea de noi taxe şi impozite - poate oferi o soluţie definitivă şi corectă problemei retrocedării proprietăţilor confiscate de regimul comunist. Din acest motiv, am susţinut în urmă cu câteva săptămâni iniţiativa PDL de a depune împreună cu Forţa Civică un proiect de Lege a retrocedărilor care să fie dezbătut în Parlament, nu ascuns sub o asumare de răspundere.

Mă simt dator, faţă de românii pe care îi reprezint şi care solicită constant stabilirea unor obiective pe termen lung, să critic soluţiile imediate pe care le oferă actualul Guvern şi care duc la adâncirea problemelor actuale. De aceea, consider că sunt necesare condiţiile impune de PDL privind proiectul de lege, care trebuie să cuprindă şi: obligativitatea restituirii în natură sau, în caz de imposibilitate, a despăgubirii băneşti integrale, opţiunea persoanei pentru despăgubire în natură sau financiară, stabilirea unor termene precise pentru restituire şi sancţiuni corespunzătoare pentru autorităţile publice în caz de întârzieri. Şi, bineînţeles, am pledat pentru ca proiectul să fie dezbătut în Parlament.

Încercarea de a rezolva problema retrocedărilor prin birocratizare şi amânare nu urmăreşte direcţiile unei strategii de durată, aşa cum ar trebui să o facă orice modificare a legii în favoarea cetăţenilor. Mai mult, Guvernul Ponta dă dovadă de nesiguranţă şi nu-şi asumă nicio responsabilitate financiară pentru retrocedare: se ocupă de retrocedările în natură până în 2016, în timp ce despăgubirile financiare vor avea loc începând cu 2017. Iar, aşa cum am precizat mai sus, aceasta în accepţiunea generală nu reprezintă rezolvarea problemei, ci transmiterea ei către o viitoare guvernare.

Să fie oare această nesiguranţă provenită din neştiinţă, sau din incapacitatea alianţei de a lua o decizie concretă, în unanimitate acceptată? Exemplele de neconcordanţă din cadrul USL par a fi tot mai multe, însă oricare este motivul în cazul retrocedărilor, este timpul ca problema să fie rezolvată, nu doar asumată!

Domnul Miron Alexandru Smarandache:

"Pactul cu "diavolul" rupe USL şi aruncă în agonie românii"

Propunerea primului-ministru Victor Ponta privind desemnarea doamnei Laura Codruţa Kovesi la şefia DNA constituie începutul destrămării Uniunii Social-Liberale. Premierul a căzut în cursa întinsă de preşedintele Traian Băsescu, trădându-şi astfel aliaţii prin numirile propuse peste noapte la DNA şi Parchetul General. Răzgândirea bruscă a liderului PSD nu a survenit în baza propriilor convingeri, aşa cum domnia sa arăta, adevăratul motiv fiind o schimbare de macaz politic, pentru abordarea anului 2014 cu un candidat propriu la Preşedinţia României.

Este evident pentru oricine înţelege puţin din politica de cumetrie dâmboviţeană că termenii de funcţionare a USL vor fi, de acum încolo, radical modificaţi. Ponta s-a făcut frate cu "diavolul" pentru a trece puntea neîncrederii românilor în ceea ce au votat anul trecut. Aşa cum bine spunea domnul Dan Diaconescu, USL şi PDL sunt aceeaşi... Mărie, cu altă pălărie, pentru a mă exprima diplomatic.

Ce au făcut şefii USL după ce românii i-au mandatat să scape de Băsescu? Au început să coabiteze cu el. Nici nu mai contează că Ponta spune "hăis" şi Antonescu "cea". Ceea ce rămâne este realitatea conform căreia USL, prin aripa Ponta-PSD, au înşelat încrederea celor 7,4 milioane de români care au votat astă-vară pentru ca Băsescu să plece. Tocmai stindardul luptei în justiţie al regimului Băsescu, doamna Kovesi, a fost pusă acum de Ponta şefă la DNA, să lupte împotriva cui oare?...

USL continuă, prin coabitarea sa cu Traian Băsescu, răul făcut românilor de guvernările PDL. Românii sunt minţiţi, umiliţi şi batjocoriţi de USL, iar adevăratele probleme ale cetăţenilor acestei ţări nu sunt pe agenda guvernului, la aproape un an de când această alianţă de conjunctură a ciolanului s-a instalat la putere. De fapt, asistăm acum la o conducere Băsescu-Ponta, cu Antonescu şi Voiculescu pe post de martori vinovaţi, un fel de ţinători ai "lumânării", într-o piesă jalnică de circ fără pâine, din care singurii învinşi sunt românii.

Sper din suflet că românii se vor trezi, în cele din urmă, şi vor reuşi să îşi utilizeze voturile aşa cum trebuie, pentru a nu trăi, din nou, "mai bine", aşa cum li se tot promite zadarnic de aproape zece ani. În caz contrar, ne merităm cu toţii soarta...

Domnul Corneliu-Mugurel Cozmanciuc:

Vreau să aduc în faţa dumneavoastră un fenomen care din punctul meu de vedere necesită mult mai multă atenţie din partea statului român atunci când vine vorba de prevenire şi conştientizare a riscurilor. În România anului 2013, acest fenomen social negativ - consumul de alcool - este una dintre principalele cauze ale decesului, îmbolnăvirilor, violenţei casnice şi în societate, a accidentelor rutiere şi nu numai. Aproape 40 de procente din consum îl reprezintă, în momentul de faţă, băuturile spirtoase. Românii consumă anual 18,5 litri de alcool de persoană, depăşind cu nu mai puţin de 20% media Uniunii Europene. Acest simplu fapt ar trebui să tragă un semnal de alarmă serios şi să ne îndemne să ne aplecăm mai atent privirea către prevenţia în consumul de alcool, precum şi în ce priveşte educaţia pe această temă, privind un consum echilibrat.

Din păcate, depăşirea mediei europene nu este singura problemă.

Afecţiunile cardiovasculare, ciroza hepatică, leziunile neurologice şi ale creierului, deteriorarea cognitivă şi demenţa, diabetul zaharat tip II şi depresia sunt numai câteva dintre bolile şi afecţiunile de care suferă adulţii români din cauza consumului excesiv de alcool. Şi asta nu este tot. Acest viciu sau boală cronică, după caz, se asociază cu 40% din crime, 70% din cazurile de violenţă în familie, 60% din cazurile de viol, 1 din 6 cazuri de suicid, 46% din arsurile accidentale cu consecinţe fatale sau cu 25% din accidentele petrecute la locul de muncă. Toate acestea culminează cu un record nedorit, prezentat de Organizaţia Mondială a Sănătăţii: România deţine primul loc în Uniunea Europeană, cu 14,7%, la capitolul celor mai multe decese cauzate de consumul de alcool în rândul femeilor din categoria de vârstă 15 - 64 de ani. În ceea ce priveşte bărbaţii suntem imediat în urma nedoritului podium, pe locul patru, cu 23 de procente.

După prezentarea parţială a acestor statistici sumbre, vreau să vă propun să găsim împreună soluţii pentru a conştientiza populaţia asupra efectelor devastatoare ale consumului de alcool fără măsură, mai ales în rândul celor tineri. Numai prin educaţie şi prin măsuri de prevenţie corespunzătoare, prin programe alcătuite atât cu producătorii din domeniu, cât şi împreună cu societatea civilă şi organizaţii nonguvernamentale, cu sprijinul Uniunii Europene, consider că se poate vorbi despre o reducere a acestui flagel care în momentul de faţă ne situează între primele ţări la capitolul consum.

Domnul Nicolae Păun:

Ziua de 8 aprilie este "Ziua Internaţională a Romilor" - un prilej de bucurie şi pentru romii din România.

Parlamentul României - prin Legea nr.66/2006 - recunoaşte această zi de 8 aprilie ca "Sărbătoarea romilor din România"!

Din păcate, sunt convins că nu toţi romii - atât din România, ca de altfel şi din Uniunea Europeană - se pot bucura în această zi, deoarece problemele sociale, economice, cele de xenofobie şi rasism, au rămas cam aceleaşi - cel puţin în ultimii 10 ani!

Statul român recunoaşte - prin legea sa fundamentală, Constituţia României - minorităţile istorice care au avut un aport considerabil la constituirea statului modern, vezi Declaraţia Marii Adunări Naţionale de la Alba Iulia din 1 Decembrie 1918.

Dintre minorităţile naţionale recunoscute pe teritoriul României, minoritatea romă - prin vocea liderilor săi - a cerut, cel puţin în ultimii 10 ani, ca Guvernul României să dea dovadă de un mai mare interes faţă de comunităţile de romi.

Priorităţile principale ale comunităţilor de romi au fost, sunt şi vor fi următoarele: sănătate, educaţie, locuri de muncă.

De remarcat este faptul că - în vreme ce altă minoritate revendică autonomia teritorială şi culturală, romii - întotdeauna - au cerut numai un trai decent!

Dacă clasa politică actuală şi viitoare nu va acorda atenţie acestei categorii de cetăţeni români, problemelor romilor se vor acutiza în cel mai neplăcut mod!...

Închei această declaraţie cu speranţa că, probabil la anul, vom avea măcar mici rezultate în ceea ce-i priveşte pe romi, în domeniile pe care le-am enumerat: sănătate, educaţie, locuri de muncă.

Domnul Ovidiu Alexandru Raeţchi:

"Starea avansată de degradare a clădirii ambasadei României din Tel Aviv"

Anul 2013 marchează 65 de ani de relaţii diplomatice neîntrerupte între statul român şi cel israelian. Perioada îndelungată este reprezentativă pentru continuitatea şi caracterul special al raporturilor bilaterale.

Aproximativ 400.000 de cetăţeni români locuiesc în prezent în Israel. Toate serviciile şi asistenţa consulară necesare acestora şi activităţile diplomatice de reprezentare ale României în Israel erau deservite până mai ieri de ambasada de la Tel Aviv, amplasată într-o clădire dintr-o zonă optimă, din proprietatea statului român, însă aflată într-o avansată stare de degradare. În ultimii ani, graţie unui efort important şi lăudabil al diplomaţiei române şi al ambasadorului Iosiper, serviciile consulare - care se limitau la aria unui garaj - au fost mutate într-un spaţiu modern, corespunzător. Din păcate, la nivelul ambasadei problema persistă, fiind atestată de expertize tehnice care arată că sediul nu mai prezintă siguranţă pentru oaspeţi şi personal.

De asemenea, trebuie avut în vedere faptul că, în curând, România va prelua preşedinţia Uniunii Europene, fapt care va conduce la organizarea şi găzduirea unor evenimente oficiale UE în incinta acestei ambasade, care reprezintă totuşi şi imaginea României.

Totodată, este cunoscut faptul că Ministerul Afacerilor Externe are la dispoziţie pentru anul 2013 o sumă de până în 2 milioane de euro destinată refacerii şi reparaţiilor necesare sediilor ambasadelor României.

Am adresat deja o întrebare domnilor miniştri Titus Corlăţean şi Cristian David pe această temă, în care solicit ca aceştia să precizeze ce măsuri concrete intenţionează statul român să adopte pentru soluţionarea acestei situaţii.

Domnul Ovidiu Alexandru Raeţchi:

"Relaţia preşedintelui României cu statele arabe"

După căderea comunismului, România - aflată într-o căutare a propriei identităţi - a neglijat relaţiile cu statele arabe din regiunea Golfului, Orientului Mijlociu, Africii de Nord. Ulterior, aşa cum era firesc, strategia de politică externă a României a prioritizat formal refacerea şi consolidarea legăturilor tradiţionale cu aceste state, în scopul creşterii vizibilităţii ţării noastre în zonă şi câştigării interesului comunităţilor oamenilor de afaceri faţă de oportunităţile de investiţii.

Această politică a fost urmărită de instituţia prezidenţială şi afirmată prin vizite de stat, dar şi printr-un discurs care susţinea calitatea statelor arabe de "parteneri tradiţionali ai României".

În 2010 şi 2011 au fost salutate de preşedinte evoluţiile ţării noastre în domeniul diversificării şi dezvoltării relaţiilor cu aceste state, amintindu-se totodată şi preocuparea pentru securitatea regiunii.

La începutul acestui an, însă, am sesizat o schimbare a acestei direcţii de politică externă a preşedintelui Traian Băsescu. Modificările de la nivelul discursului au fost consacrate în alocuţiunea susţinută de şeful statului cu ocazia Întâlnirii Anuale cu Şefii Misiunilor Diplomatice acreditaţi în România, din luna ianuarie 2013, în care preşedintele Traian Băsescu a evitat cu tenacitate orice referire la statele arabe, la civilizaţia arabă - la cuvântul "arab" în orice ipostază - limitându-se la trimiteri geografice polisemantice (Orientul Mijlociu). (Putem fi cu toţii de acord că scurta referire dubitativă la "primăvara arabă", făcută în afara alocuţiunii şi după încheierea acesteia - în care preşedintele îşi exprimă în fapt sprijinul pentru regimul din Siria - nu poate fi considerată o referire formală, serioasă şi satisfăcătoare în acest sens).

În opinia mea, această opţiune greu de explicat a generat o neîncredere în cadrul corpului diplomatic al statelor arabe la Bucureşti, corp diplomatic obligat probabil să constate din atitudinea preşedintelui o răcire neanunţată şi neexplicată.

În acest sens, am adresat o întrebare consilierului prezidenţial Cristian Diaconescu pentru a înţelege dacă atitudinea preşedintelui reprezintă doar o regretabilă scăpare sau chiar anunţă o poziţionare de fond a Cotroceniului. Dacă vorbim doar de o eroare, poate că încă nu este prea târziu pentru a o repara - având în vedere relaţia specială pe care România a reuşit s-o construiască cu partenerii arabi.

Pe această cale, este important să avem în vedere faptul că statele europene, în perspectiva următoarelor decenii, au urmărit în ultimii ani o politică externă care a creat facilităţi şi a identificat mecanisme prioritare de atragere a statelor arabe din zona Golfului Persic şi a Orientului Mijlociu.

Domnul Ovidiu-Cristian Iane:

"Echilibrul, ca politică"

Se tot vorbeşte de echilibru în viaţa politică din România. Un echilibru care să permită coabitarea forţelor politice ale puterii şi ale opoziţiei, a factorilor cheie ai instituţiilor statului, a oamenilor politici care, dincolo de lupta pentru câştigarea şi menţinerea unui statut cât mai înalt, au, în primul rând!, responsabilitatea reprezentării cât mai bune a cetăţenilor.

Echilibrul, ca formulă politică, tinde să devină o ţintă mai mult sau mai puţin utopică, atât timp cât nu se înţelege corect sau nu se doreşte să se înţeleagă necesitatea lui.

Astfel, mai nou, acest echilibru atât de important a devenit subiect de luptă şi contradicţii. Un mijloc de prevalare în sondaje, ce nu are nimic în comun cu scopul său iniţial.

Am mai spus şi o să continui să o spun. Nu este cu nimic ruşinos să duci o politică echilibrată, şi acest lucru nu reflectă slăbiciuni sau apartenenţe dubioase.

Cu atât mai mult cu cât responsabilitatea ta ca om şi lider politic este una cât mai ridicată.

Stimaţi colegi, doamnelor şi domnilor, în lumina evenimentelor recente produse pe scena politică, cu reprercusiuni în toate palierele societăţii, consider că trebuie să acordăm mai multă atenţie unei politici echilibrate, dincolo de orice alt interes sau calcul de grup sau partid.

Ani de zile, am putut vedea şi simţi cu toţii pe propria piele ce efecte a produs lupta politică dusă pentru interese total străine de cele pentru care ne-am angajat în politică.

Nu cred că este cazul să continuăm sau să dezvoltăm acelaşi model, iar maturitatea, atât de des invocată, dar prea puţin aplicată, ar trebui să ne caracterizeze mai mult. Niciunuia dintre noi nu i-ar dăuna mai multă atenţie în declaraţiile pe care le facem, mai puţină patimă şi mai multă precumpănire a faptelor.

Sunt conştient, şi ca om politic înţeleg perfect atât jocurile de putere, cât şi compromisurile pe care, uneori, din păcate, suntem nevoiţi să le facem. Însă, lăsând deoparte orice calcul de natură politică, sunt de părere că trebuie să depăşim politica ce are la bază pasiunea şi să o abordăm, din ce în ce mai mult, pe cea bazată pe raţiune.

Problemele cu care România şi românii se confruntă nu se rezolvă prin discursuri şi acuze dintre cele mai populiste, ci printr-o viaţă politică echilibrată şi matură, care permite dialog şi găsirea soluţiilor potrivite.

De la începutul mandatului meu de deputat, am lansat acest semnal de alarmă şi nu voi înceta să amendez sau să semnalez acest fapt, ori de câte ori este nevoie.

Voi alege întotdeauna echilibrul şi dialogul şi vă voi invita şi pe dumneavoastră, stimaţi colegi, să faceţi la fel, chiar dacă uneori poate această poziţie nu este una care să aducă creşteri de popularitate. Am convingerea că, pe termen lung, această cale este cu mult mai benefică tuturor decât aceea care, pentru moment poate să aducă avantaje, dar care se dovedeşte, în final, a fi dezastruoasă. Iar de exemple în acest sens, doamnelor şi domnilor, nu cred că mai avem nevoie, nu-i aşa?

Domnul Ovidiu Ioan Silaghi:

"Pentru Traian Băsescu legea este un moft"

La ultima sa ieşire publică de la Palatul Cotroceni, pe 4 aprilie 2013, preşedintele Traian Băsescu nu a mai apărut în faţa camerelor de luat vederi cu Constituţia în mână, ci cu o foaie de hârtie unde avea notat articolul 54 alineatul (1) din Legea nr.303/2004 privind statutul magistraţilor. "Cele 24 de funcţii (de procurori şefi - n.a.) se numesc conform legii, aşa cum v-am citit în articolul 54 alineatul (1), la propunerea ministrului justiţiei, cu aviz CSM şi cu decizie a preşedintelui, cu numirea de către preşedinte" a declarat Traian Băsescu. Deci, în chestiunea numirii procurorilor şefi, preşedintele României a făcut apel strict la litera legii. Teoretic, este de aplaudat un astfel de gest. Spun teoretic, pentru că practic este imposibil. Şi nu mă refer la disputa politică legată de numirile făcute de primul-ministru Victor Ponta din postura de ministru interimar al justiţiei. Alta este problema de fond.

Pe 4 ianuarie 2013, acelaşi preşedinte al României făcea următoarea declaraţie: "Aş vrea să ştiu punctul de vedere al CSM-ului cu privire la cei doi procurori(cei desemnaţi după un concurs de ministrul Mona Pivniceru - n.a.).Până acum nu au reacţionat alte structuri sau chiar procurorii pe acest subiect. (...) Eu nu am în Constituţie o prevedere expresă că ministrul justiţiei face propunerea, prevederea este că CSM-ul o face".

De-a dreptul halucinant. Adică pe 4 ianuarie 2013 nu exista acel articol 54 din Legea nr.303/2004 pe care după exact 3 luni de zile preşedintele îl flutura în faţa ziariştilor şi telespectatorilor? Se pare că nu, dacă ne uităm prin ziare şi vedem ce a (mai) declarat pe 25 ianuarie 2013: "Soluţia pentru ieşirea din blocaj ar fi caCSM să facă propunerile. Eu mă angajez să accept propunerile.CSM garantează neutralitatea procesului şi depolitizarea. Această variantă poate elimina orice suspiciune de politizare a numirilor".

Deci avem acelaşi subiect - numirea procurorilor şefi la Parchetul General, DNA etc. - aceeaşi persoană, Traian Băsescu, preşedintele României, şi două tipuri de declaraţii. Două (cele din ianuarie) total în afara legii, şi una, pe linia legii. Ce se poate înţelege de aici. Că exact cum a procedat neîncetat din decembrie 2004 de când a preluat preşedinţia României, Traian Băsescu ţine cont de lege doar atunci când îi convine, iar atunci când litera legii îl dezavantajează, sau nu-i serveşte intereselor proprii, interpretează sau, mai rău, inventează prevederi legislative. Dar când apari în faţa a milioane de telespectatori şi inventezi - "Eu nu am în Constituţie o prevedere expresă că ministrul justiţiei face propunere"- lucrurile sunt extrem de grave şi denotă un dispreţ total faţă de exact ceea ce, făcându-şi un titlu de glorie, Traian Băsescu a afirmat mereu că apără: statul de drept.

De fapt, Traian Băsescu nu apără statul de drept, ci îl distruge din temelii. Cărămidă cu cărămidă. Şi, ca să parafrazez un clasic în viaţă, pentru Traian Băsescu, legea este un moft.

Domnul Paul Dumbrăvanu:

Doresc să aduc în atenţia dumneavoastră încă o dată situaţia întreprinderilor mici şi mijlocii din România. Consiliul Naţional al Întreprinderilor Private Mici şi Mijlocii din România (CNIPMMR) a realizat o consultare, sub forma unui sondaj, în perioada 25 februarie - 5 martie 2013, consultare ce vizează aprecierea întreprinzătorilor privind domeniul formularelor fiscale, respondenţii acestui sondaj fiind în proporţie de 43% microîntreprinderi, 43% întreprinderi mici şi 14% întreprinderi mijlocii. Problemele vizate au fost, printre altele, numărul de formulare fiscale existente în prezent şi modul în care aceste formulare sunt percepute de către agenţii economici. Răspunsurile obţinute în urma acestui sondaj nu fac altceva decât să confirme, o dată în plus, ineficacitatea evidentă a sistemului fiscal din România.

Toţi respondenţii apreciază că numărul formularelor fiscale, 276, este foarte mare. Mai mult decât atât, 71% dintre întreprinzătorii chestionaţi consideră completarea şi depunerea formularelor fiscale drept greoaie şi birocratică, iar 43% - consumatoare mare de timp.

Stimaţi colegi, nu putem rămâne impasibili în faţa necesităţilor întreprinderilor mici şi mijlocii din această ţară. Consider că este oportun să căutam soluţiile optime pentru a veni în întâmpinarea acestor nevoi, cu atât mai mult cu cât, ştim foarte bine că IMM-urile reprezintă pilonii de bază ai economiei româneşti în momentul de faţă, generând clasa mijlocie, prin a cărei dezvoltare va fi eliminată diferenţa majoră creată în acest moment în societate: câţiva foarte bogaţi şi mult prea mulţi foarte săraci.

Domnul Petru Movilă:

"Reabilitarea drumurilor judeţene şi comunale - o necesitate stringentă pentru judeţul Iaşi"

Vin astăzi în faţa dumneavoastră să vă atrag atenţia asupra unei probleme cu care ne confruntăm cu toţii zi de zi şi care trebuie să-şi găsească rezolvare: lipsa unor drumuri moderne, reabilitate şi modernizate.

Cu toate că infrastructura rutieră a cunoscut o modernizare permanentă, aceasta nu a reuşit să atingă parametrii de competitivitate aşteptaţi, resimţindu-se decalaje atât de la un judeţ la altul, cât şi de la o regiune la alta, majoritatea drumurilor judeţene necesitând şi la acest moment lucrări de extindere, amenajare, reabilitare sau de modernizare.

Un caz concret este cel al Regiunii Nord-Est, unde doar 16 la sută din numărul total de drumuri judeţene şi comunale sunt modernizate. Cu fonduri europene au fost reabilitaţi şi modernizaţi, în perioada 2007 - 2013, doar 440,2 km drumuri judeţene şi 61,98 km străzi urbane, dintr-un total de 17.239 kilometri.

În aceste condiţii, Regiunea Nord - Est, şi nu numai, va trebui să beneficieze până în anul 2020 de o infrastructură modernă, capabilă să preia un trafic mereu în creştere, să asigure premisele pentru dezvoltarea economică şi socială a tuturor zonelor regiunii şi să contribuie la diminuarea efectelor negative ale transportului asupra mediului înconjurător.

Atingerea acestor obiective, stimaţi colegi, implică realizarea de investiţii financiare semnificative în infrastructura judeţeană şi comunală, atât în extinderea reţelei rutiere, cât şi în reabilitarea şi modernizarea celei actuale, ceea ce este peste puterile autorităţilor locale, care abia găsesc banii necesari să toarne piatra pe drumurile din sate.

De aceea, în perspectiva reorganizării administrativ - teritoriale, pentru cadrul financiar multianual 2014 - 2020, este necesară susţinerea unei măsuri de finanţare pentru modernizarea şi reabilitarea drumurilor judeţene.

Solicit Guvernului Ponta ca în negocierile de la nivelul Uniunii Europene privind cadrul financiar multianual 2014 - 2020, să fie introdusă o măsură de finanţare distinctă pentru dezvoltarea şi modernizarea infrastructurii rutiere, cu prioritate majoră drumurile judeţene.

Consider ca fiind necesară modernizarea arterelor care asigură conectarea localităţilor urbane la reţeaua drumurilor naţionale şi a celor ce permit accesul spre zonele turistice intens frecventate sau spre zonele cu un real potenţial turistic, dar insuficient exploatat.

Sper, stimaţi colegi, că propunerea pe care v-am prezentat-o astăzi va fi tratată corespunzător, pentru că, această măsură de finanţare europeană pentru drumurile judeţene este o necesitate susţinută de realitatea din teren.

Doamna Sanda-Maria Ardeleanu:

"Ziua Mondială a Sănătăţii"

7 aprilie înseamnă pentru întreaga lume Ziua Mondială a Sănătăţii. Din 1950, aceasta este celebrată în fiecare an şi reprezintă o oportunitate de a aduce în prim-plan câte o temă de reflecţie pentru cei care poate nu conştientizează anumite probleme majore de sănătate publică la nivel global, dar mai ales pentru factorii de decizie, cei ce pot "trata" un sistem încă "bolnav".

Tema lansată de Organizaţia Mondială a Sănătăţii pentru anul 2013 este prevenţia şi controlul tensiunii arteriale, cu un accent special pereducerea aportului de sare din dietă. Presiunea sanguină crescută suprasolicită arterele şi inima, crescând probabilitatea de atac de cord, accident vascular cerebral şi boli de rinichi. Bolile cardiovasculare cauzează în Europa, anual, aproximativ 42% din totalul deceselor. De cele mai multe ori, această boală este asimptomatică şi de aceea este cunoscută sub numele de "ucigaş tăcut". În aceste condiţii, devine vital să conştientizăm, deopotrivă tineri, bătrâni, autorităţi responsabile, că doar prin controale medicale periodice ne putem proteja şi îmbunătăţi starea de sănătate.

În România, sistemul de sănătate se identifică, în mintea celor mai mulţi, cu lipsa de fonduri pentru tratamente şi aparatură, cu închiderea spitalelor, cu plecările masive ale medicilor în străinătate, cu calitatea slabă a serviciilor. Este greu până să şi identifici priorităţile, totuşi, prioritară rămâne viaţa, iar dreptul la viaţă, cu tristeţe constat că este arbitrar acordat nou-născuţilor din România. Vorbesc aici de incidenţa ridicată a cazurilor de boală, de mortalitate infantilă în ţara noastră, în comparaţie cu alte ţări (potrivit celor mai recente date Eurostat, mortalitatea infantilă în România este de 9,8 la mie, aproape dublă faţă de media europeană). Educarea părinţilor şi sprijinirea medicilor în activitatea zilnică sunt doar două direcţii de urmat pentru a combate mortalitatea infantilă. Cifrele din statisticile europene şi mondiale ne pun la zid, iar concluzia generală a unor studii efectuate în acest domeniu este că majoritatea deceselor survenite la copiii sub cinci ani puteau fi evitate.

Sunt iniţiator, alături de un număr mare dintre dumneavoastră, al PL-x nr. 734/2011 privind reglementarea marketingului substituenţilor de lapte matern. Prin protecţia şi promovarea alăptării se asigură o nutriţie adecvată şi sănătoasă pentru sugari şi copii mici, dar se garantează şi utilizarea corectă a substituenţilor de lapte matern, atunci când aceştia sunt necesari. Propunerea legislativă protejează şi susţine alăptarea, în conformitate cu recomandările Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, şi previne înlocuirea laptelui matern, acolo unde nu se impune din motive medicale bine documentate.

Studiile de specialitate au demonstrat că alăptarea este metoda optimă de hrănire pentru marea majoritate a sugarilor şi a copiilor mici. Laptele matern este superior oricărui alt produs de hrănire a copilului, conţinând o combinaţie echilibrată de substanţe nutritive şi alţi factori care protejează împotriva bolilor. Sugarii care primesc şi alte fluide în afara laptelui matern, în primele şase luni de viaţă, sunt expuşi unor riscuri crescute de infecţii. Riscurile morţii neonatale cresc o dată cu creşterea intervalului scurs de la naştere până la prima alăptare. În acelaşi timp, şi mamele care nu alăptează sunt expuse unui risc mare de anemie, cancer mamar precoce, cancer ovarian, osteoporoză. Toate aceste aspecte reprezintă dezavantaje atât pentru individ, cât şi pentru societate, deoarece aceasta plăteşte suplimentar servicii de sănătate costisitoare.

Acest proiect de lege pe care îl readuc în atenţia dumneavoastră, stimaţi colegi, în preajma Zilei Mondiale a Sănătăţii, devine cu atât mai important cu cât în momentul de faţă ne confruntăm cu lipsa unui cadru legal în România în ceea ce priveşte marketingul substituenţilor de lapte matern, care conduce la promovarea fără restricţii a acestora, în detrimentul alăptării, şi la informarea necorespunzătoare a publicului în ceea ce priveşte nutriţia sugarilor şi a copiilor mici.

Salut toate campaniile de informare, prevenţie şi control desfăşurate cu ocazia Zilei Mondiale a Sănătăţii în România şi îmi doresc ca alături de dumneavoastră să luăm în continuare atitudine în legătură cu problemele ce ţin de sănătatea noastră, căutând şi de acum încolo susţinere pentru proiecte legislative asemenea celui expus anterior.

Doamna Sanda-Maria Ardeleanu:

"Să salvăm Gara Suceava Nord - monument istoric al României"

Astăzi vreau sa trag un semnal de alarmă cu privire la starea deplorabilă în care se găsesc multe din monumentele de patrimoniu ale României. Indiferenţa unora şi neputinţa altora au ca rezultat degradarea puternică şi constantă a unor clădiri cu care ne identificăm ca popor. Constat cu tristeţe ca din mărturiile istoriei noastre ca ţară cândva parte a Imperiului Austro-Ungar au rămas doar ruine, geamuri sparte, pereţi fără tencuială, igrasie şi o adâncă uitare.

Dacă acesta este un tablou general în România, vreau totuşi să mă opresc asupra Gării Suceava Nord (Iţcani), clădire inclusă în Lista monumentelor istorice din judeţul Suceava, elaborată în anul 2004, având codul SV-II-m-B-05468, care aşteaptă cu disperare lucrări de reabilitare. Dintr-un complex feroviar important, Gara Iţcani a devenit, după zeci de ani în care nu s-a făcut nimic pentru întreţinerea ei, o clădire pustie, insalubră, periculoasă.

Acoperişul de tablă spulberat de vânt al edificiului, stâlpii de susţinere putreziţi, tencuiala prăbuşită, geamurile sparte, lipsa ceferiştilor care altădată roiau prin staţie şi a călătorilor nu mai amintesc nimic din clădirea în stil neogotic, cu două niveluri, după modelul gărilor feroviare din Europa Centrală, ce se caracterizează printr-un plan dreptunghiular, cu bolţi pe arce de ogivă, arce şi arcade frânte la cheie, creneluri şi turnuleţe de colţ, dată în exploatare la data de 28 octombrie 1869.

Până în 1960, Iţcani a fost un important nod de cale ferată. Aici se schimbau locomotivele şi personalul de drum, se detaşau sau se ataşau vagoane. Până de curând în Gara Iţcani lucrau 150 de ceferişti, câte 30 de lucrători pe tură. Astăzi, aceasta găzduieşte un singur birou de mişcare unde lucrează un lucrător pe schimb şi unul sau doi operatori de macazuri, nu mai mult de patru - cinci oameni pe tură.

Dincolo de imaginea dezolantă nepermisă pentru o clădire de patrimoniu, situaţia Gării Suceava Nord reprezintă o dramă pentru cele 20 de familii de ceferişti care locuiesc la etajele superioare ale imobilului şi care au fost somaţi să îl părăsească, fără a li se oferi o alternativă. În acelaşi timp, au fost închise toate spaţiile comerciale din incinta gării, în momentul de faţă, funcţionând doar o casă de bilete.

Presa suceveană prefigurează o gară destinată exclusiv transportului de mărfuri, privatizabilă. Pentru reparaţia capitală a gării din Iţcani au fost prevăzuţi bani în bugetul Societăţii Naţionale a Căilor Ferate Române chiar în exerciţiul bugetar din acest an. Deşi termenul vehiculat de începere a lucrărilor de reabilitare era luna martie, încă nu s-a întâmplat nimic.

Ştiu că situaţia Gării Iţcani nu este unică în ţară, ştiu că efortul financiar pentru restaurarea acestui monument istoric este foarte mare, în această perioadă grea pe care o traversăm, dar consider că nu ne putem sacrifica istoria, identitatea naţională, rădăcinile şi cu atât mai puţin siguranţa puţinilor călători care îl tranzitează şi de aceea vă solicit sprijinul pentru salvarea lui şi a altora asemenea imobile.

Doamna Sonia-Maria Drăghici:

"Un ultim omagiu doamnei Margaret Thatcher"

Anunţul decesului în cursul zilei de ieri a "Doamnei de Fier" a Marii Britanii, Margaret Thatcher, a ocupat prima pagină a ziarelor şi ne-a făcut să medităm asupra meritelor unei personalităţi puternice, cu calităţi ieşite din comun.

Desemnarea sa în funcţia de prim-ministru al Marii Britanii, în 1979, a constituit un eveniment al epocii, fiind prima femeie din istoria ţării care a ocupat o astfel de demnitate publică, iar câştigarea a trei mandate consecutive (în 1979, 1983 şi 1987), trecând peste barierele de sex şi clasă socială, a fost un record politic pe care l-a egalat numai Tony Blair în anul 2005.

Fostul premier britanic a fost liderul Partidului Conservator din 1979 şi până în 1990 şi în această perioadă a fost numită "Doamna de Fier" de către un jurnalist, datorită durităţii afişate atât în public, cât şi în viaţa personală, dar mai ales datorită atitudinii rigide avute în relaţia cu sindicatele.

Personalitatea politică a doamnei Thatcher a fost deosebit de complexă. Termenul "thatcherism" este asociat cu o atitudine conservatoare asupra politicilor economice, sociale, dar şi asupra moralităţii. În ciuda asocierii ei cu conservatorismul social, Thatcher a votat în 1966 pentru a legaliza homosexualitatea şi, în acelaşi an, a votat în favoarea avortului legal.

Un alt aspect important a fost stilul de guvernare. Marea Britanie în anii `70 a fost adesea menţionată ca "imposibil de guvernat". Doamna Thatcher a încercat să remedieze acest lucru prin centralizarea puterii ca prim-ministru, ocolind de multe ori structurile de cabinet tradiţionale, deciziile domniei sale fiind autoritare şi uneori greu de negociat. A rămas celebră declaraţia sa în care afirma că este adepta consensului, dacă acesta se referă la propriile convingeri.

În anii în care "Doamna de Fier" a vizitat România şi s-a întâlnit cu Ceauşescu, domnia sa a încercat să evalueze pozitiv relaţiile dintre ţările noastre, ceea ce în acele vremuri a dat mari speranţe românilor. Contribuţia domniei sale la căderea sistemului comunist a făcut posibilă şi evoluţia democratică a ţărilor din estul Europei.

Margaret Thatcher a fost o femeie puternică, un lider politic de necontestat într-o lume dominată de bărbaţi, care a dovedit că susţinerea tenace şi perseverentă a unor idei poate fi urmată de succes. Chiar dacă aceste idei nu corespund doctrinei social-democrate pe care o împărtăşesc, nu pot să nu aduc un ultim omagiu unei personalităţi feminine care a schimbat soarta unei ţări şi chiar a unei lumi întregi.

Domnul Ştefan-Alexandru Băişanu:

"Noi, liberalii, am promis un Cod silvic care să protejeze realmente pădurile din România şi-l avem gata pentru legiferare"

Tema defrişărilor necontrolate şi nepermise din România este de foarte mult timp una dintre cele mai grave probleme nerezolvate până acum. Ştim cu toţii foarte bine fie că facem sau nu politică, faptul că în acest moment, situaţia defrişărilor ilegale din România, precum şi statisticile oficiale legate de fondul forestier autohton sunt reale şi intense semnale de alarmă, care nu mai pot fi trecute la nesfârşit cu vederea!

Până în prezent, timp de foarte mulţi ani, toate modificările legislaţiei din domeniul silvic nu au avut impactul scontat şi nu au făcut altceva decât să trateze cel mult o parte din efectele defrişărilor asupra mediului şi nicidecum să trateze cauzele!

În acest context, noi, liberalii, am promis încă de la intrarea la guvernare că unul dintre obiectivele prioritare pentru acest an va fi şi cel legat de modificarea actualului Cod silvic.

Eu, în calitate de parlamentar de Suceava, am mai abordat acest subiect într-o declaraţie politică anterioară, când precizam faptul că, la nivelul PNL, a fost dezbătut acest subiect referitor la modificările necesare Codului silvic şi că noi, prin ministrul liberal de resort, doamna Lucia Varga, vom face şi demersurile legislative necesare pentru a proteja cu adevărat mediul din România de acest gen de dezastre ecologice, cum sunt defrişările abuzive şi nu numai!

În acest context, prin implicarea noastră, a liberalilor şi, bineînţeles, prin demersurile ministrului liberal, doamna Lucia Varga, s-a hotărât zilele trecute în Guvernul USL ca actualul Cod silvic să fie modificat, şi anume, viitorul act normativ va avea rolul de a înăspri pedepsele pentru tăieri ilegale de păduri şi de a reglementa mai bine micile proprietăţi. Credem că aceste modificări sunt absolut necesare în condiţiile în care, în foarte multe judeţe, printre care şi judeţul Suceava, se constată o amploare fără precedent a fenomenului de defrişări necontrolate.

Modificările principale privesc împiedicarea exploatărilor abuzive şi a tăierilor ilegale prin scoaterea comercianţilor din pădure şi înăsprirea regimului sancţiunilor.

Astfel, prin noul act normativ, se va interzice vânzarea masei lemnoase "pe picior". Cu alte cuvinte, agenţii economici şi populaţia vor putea achiziţiona lemnul necesar doar la drumulforestier, fără a mai avea acces în pădure. De asemenea, serviciile de exploatare a masei lemnoase se vor face numai prin licitaţie pentru pădurile proprietate publică de către agenţi economici atestaţi. O altă modificare avută în vedere se referă la interzicerea compensării cu lemn a serviciilor de exploatare.

Mai susţinem şi comercializarea masei lemnoase doar în urma sortării pe platformele primare (drum forestier), precum şi vinderea lemnului provenit din pădurile proprietate publică doar prin licitaţie.

Alte modificări importante ale Codului silvic pe care le vom susţine se referă la următoarele: personalul silvic va avea obligativitatea de a deţine autorizaţie de practică. În cazul unor abateri grave de la regimul silvic, această autorizaţie se va suspenda sau retrage; transportul masei lemnoase se va face doar în timpul zilei; reglementarea pedepselor se va face în conformitate cu legea penală a faptelor de tăiere, furt şi distrugere fără drept a arborilor din păduri, indiferent de volum sau valoare.

În prezent, prin Codul silvic se reglementează sancţionarea faptelor care constituie infracţiuni, numai dacă valoarea prejudiciului produs este de cel puţin 5 ori mai mare decât preţul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior la data constatării faptei. Noi am introdus în proiectul de modificare prevederi speciale pentru regimul micilor proprietăţi forestiere, pornind de la nevoia de a apăra dreptul de proprietate. Micii proprietari pot opta pentru asocierea în vederea exploatării sau pentru compensaţii anuale.

Prin aceste modificări ale Codului silvic susţinute azi de către noi, liberalii, ne propunem, de fapt, identificarea celei mai bune căi pentru a putea echilibra balanţa între interesul general şi cel particular, între interesul public şi cel privat, dar şi pentru acordarea unei şanse substanţial sporite în privinţa calităţii mediului şi, implicit, a vieţii fiecărui cetăţean.

Domnul Vasile Gudu:

"Munca în PIB-ul nostru şi al altora"

Potrivit datelor comunicate de Institutul Naţional de Statistică, salariul mediu brut a fost anul trecut de 1.937 lei, ceea ce implică un cost salarial (cu tot cu impozitele ce revin firmei) de aproape 2.500 lei pe lună. Cu alte cuvinte, pentru un angajat se cheltuie cam 30.000 lei pe an.Statistica la nivelul Inspectoratelor teritoriale de muncă arată un număr de circa şase milioane de contracte de muncă. Diferenţa faţă de cei 4,2 milioane angajaţi din statistica naţională provine din firmele cu 0 -3 angajaţi, ce nu mai sunt urmărite din 2002, din pensionarii care lucrează şi din faptul că unele persoane au mai multe contracte de muncă. Cu toate cheltuielile adiacente, ce nu apar explicit sub formă de venituri salariale, partea care revine forţei de muncă din avuţia naţională se situează sub 200 miliarde lei la un PIB estimat în jur de 550 miliarde lei.

Potrivit Eurostat, singurele ţări UE ceva mai dezvoltate în care partea ce revine salariilor din surplusul realizat în urma proceselor de producţie nu trece de 40% sunt Polonia şi Slovacia, ceea ce le face optime pentru capitalurile internaţionale, având în vedere infrastructura, poziţia geografică şi nivelul de pregătire a forţei de muncă. La acestea se adaugă Grecia, urmată de Bulgaria şi România. Din perspective plăţilor salariale sub uzanţele din Europa Occidentală, mişcările sociale din Grecia (membră UE din 1981) capătă o explicaţie clară, statistică, şi nu doar o aplicare de clişee referitoare la un popor care ar fi mai puţin dispus să muncească.

Prin contrast, ţările în care peste 50% parte revine salariaţilor din PIB sunt Suedia, Danemarca, Franţa, Marea Britanie şi Olanda. Ceea ce explică atât nivelul de civilizaţie superior cât şi protecţia socială mai eficientă, concentrată pe cei care nu au slujbe şi nu dispersată spre cei care au slujbe prost plătite. În aceste ţări, solidaritatea socială se vede mai degrabă în cointeresarea şi tratamentul corect la locul de muncă, nu în pomeni generalizate, cu destinaţie electorală.

Din moment ce salariaţii români beneficiază de circa 37% din PIB, iar cei din Occident de peste 50% din PIB, rezultă că primesc doar trei sferturi din ce ar fi încasat pentru aceeaşi muncă dacă am fi avut atât patroni cu un comportament occidental, cât şi un mediu economic sănătos care să evolueze sustenabil. Diferenţa de un sfert rămasă pe post de "rentă locală" explică apariţia marilor averi într-o ţară cu multă sărăcie. Maximizarea profiturilor în Est pentru a susţine politica socială în Vest a devenit o realitate. De exemplu, Renault şi-a salvat rezultatele financiare cu vânzările de autoturisme fabricate în România. În acelaşi context poate fi amintit şi Petrom-OMV, care a anunţat pe anul de criză 2010 că o treime din profitul său vine dintr-o ţară săracă, România. Creşterea ponderii salariilor în PIB este esenţială pentru susţinerea sistemelor publice de pensii şi de prestaţii sociale.

Prima variantă de compensare a acestui neajunseste alternativa taxării progresive a firmelor, cu instituirea unei suprataxe sociale de avarie în perioadele de criză. Taxele diferenţiate plătite de companii în câteva ţări din UE sunt echivalente cu o impozitare progresivă.

Cea de-a doua variantă: păstrarea cotei unice de taxare. O soluţie corectă social ar fi impozitarea suplimentară a dividendelor distribuite din profiturile care depăşesc o anumită proporţie faţă de fondul de salarii oferit, de a cărui mărime depind contribuţiile sociale plătite.

Substituirea salarii mai mari (implicit pensii mai mari din contribuţiile sociale sporite) în loc de profit "fără număr" ar permite dezvoltarea în România a modelului occidental de stat social, model invocat atât de frecvent de politicieni, chiar dacă realitatea demonstrează cu fiecare zi care trece că acest fapt este o promisiune fără acoperire în veniturile bugetare ale statului român.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"1 aprilie e în fiecare zi"

Am văzut mobilizarea extraordinară a celor cărora le pasă de viitorul acestui oraş, dar şi trădarea celor care ne promiteau în urmă cu un an că aceste probleme vor fi rezolvate.

USL a ajuns la guvernare în urma unei moţiuni de cenzură ce promitea interzicerea fracturării hidraulice în România. La 100 de zile de la guvernare, parlamentari ce au jurat cu mâna pe Biblie arată azi că pentru USL în fiecare zi e 1 aprilie.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Soluţii la un fenomen îngrijorător"

Profilul mamei minore din România - nivel redus de educaţie, vulnerabilă socioeconomic, adesea din rural, predispusă la multiple complicaţii în evoluţia sarcinii, blamată şi abandonată de familie şi societate şi îşi abandonează copiii în grija statului.

Mamele minore reprezintă o dublă problemă medicală şi socială, iar amploarea fenomenului (doar în Vaslui cel puţin una în fiecare zi, loc fruntaş în UE) face din aceste cazuri o problemă de sănătate publică. Fenomenul are drept cauză educaţia sexuală deficitară în familie şi în şcoală, dar şi asistenţa socială precară în zonele cu vulnerabilităţi.

Din punct de vedere medical, mamele minore au risc major de a dezvolta multiple probleme medicale precum infecţiile cu transmisie sexuală, carenţe metabolice, tulburări în dezvoltarea fizică şi psihică şi o sarcină la această vârstă se însoţeşte adesea de multiple complicaţii precum prematuritate, malformaţii congenitale sau avort.

Din punct de vedere social, mamele minore provin în general din familii dezorganizate, se regăsesc în special în zona rurală, au un nivel redus de educaţie, inclusiv educaţie sexuală şi contraceptivă.

Ele sunt renegate de familii şi îşi abandonează copiii în proporţie de 80%, iar aceştia ajung să fie instituţionalizaţi sau în plasament la asistenţi maternali profesionişti.

Concret, într-un judeţ dominat de dificultăţi socioeconomice precum Vasluiul, toate mamele minore au fost alungate de familie, fiind necesare măsuri speciale din partea DGASPC pentru reinserţie în mediul de provenienţă. Situaţia este cu atât mai grea cu cât 70% dintre acestea provin din rural şi nu au alte posibilităţi de subzistenţă, ceea ce a dus în 10% din cazuri la necesitatea internării atât a mamei cât şi a copilului în centre maternale.

Amploarea acestui fenomen nu poate fi ignorată. La nivel naţional s-a ajuns la situaţia în care din 1000 de femei care nasc, 43 sunt minore, ceea ce ne plasează pe primul loc în Europa în ceea ce priveşte numărul de fete care rămân însărcinate înainte de majorat.

Fenomenul este unul foarte sensibil şi tinde să se agraveze datorită educaţiei deficitare. Într-un singur an, în Vaslui, au fost 499 de sarcini la minore, iar 2% dintre aceste sarcini au fost la cele sub 15 ani.

Chiar dacă reuşesc să ducă sarcina până la capăt, există riscul major ca nou-născutul să fie abandonat, iar tânăra mamă să aibă dificultăţi de integrare socială, iar cei peste 40.000 de copii abandonaţi în România la care se adaugă alţi 300.000 lăsaţi în grija rudelor sunt dovada amplorii acestui fenomen.

Aceste probleme sunt peste tot în lume, dar numai noi continuăm să ne minunăm şi să facem doar o ştire de senzaţie cu aceste cazuri. Ne îngrozesc statisticile, dar ne întrebăm de ce nu s-au găsit soluţii până acum.

Există şi soluţii dacă renunţăm la pudibonderie şi adoptăm proiectul meu legislativ prin care tinerii vor avea acces la educaţie şi în acest domeniu.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Aleşi de noi sau cotizanţi fideli?"

Donaţiile oficiale în conturile USL de anul trecut au depăşit 14 milioane.

Dornici să facă bine la popor potenţialii parlamentari s-au întrecut în generozitate.

Scrie negru pe alb în Monitorul Oficial, că senatorul Marin Burlea a donat anul trecut 81.160 în conturile PNL-USL, la care se adaugă cei 35.000 de lei daţi de fiul Domniei Sale. E drept că acesta nu a candidat la parlamentare, dar a primit un post confortabil de manager la cel mai mare spital de psihiatrie din Moldova.

Pe lista lungă de potenţiali senatori şi deputaţi îi găsim pe: senatorul Mihaela Popa 20.000 de lei, deputatul Grigore Crăciunescu 25.000 de lei, deputatul Anton Doboş 25.450 de lei, deputatul Relu Fenechiu 25.000 lei, deputatul Varujan Vosganian 25.000 lei, deputatul Costel Alexe 12.000 de lei, deputatul PNL Mugur Cozmanciuc 9.900 de lei. Ne întrebăm doar dacă cinci mii de lei în plus sunt suficienţi ca să ajungi ministru, dar vedem cu toţii că în listă e un deputat la care acest lucru nu s-a adeverit.

Total: 258.510 lei.

Administraţia locală PNL a fost la fel de generoasă: viceprimarul Marius Dangă 21.500 de lei, vicepreşedintele Consilului Judeţean Victor Chirilă a donat 22.600 de lei, preşedintele CJ Cristian Adomniţei a donat 29.000 de lei, consilierul local Anghel Ficu 27.000 de lei, consilierul local Camelia Gavrilă -15.100 lei, consilierul judeţean Magdalena Lupu 15.400 de lei.

Total: 130.600 lei

Oare unde sunt aeroportul, autostrada şi spitalul de urgenţe?

Voi reveni şi cu cealaltă jumătate a alianţei...

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"De ce să le pese de Iaşi?"

Scrie negru pe alb în Monitorul Oficial că senatorul Florin Constantinescu a vărsat peste 61.000 de lei în conturile USL, ce-i drept în rate: 9.700 de lei pentru locale; 22.800 de lei pentru parlamentare şi alţi 28.700 de lei, cotizaţii ca membru al Consiliului Naţional PSD. Potenţialul deputat Constantin Adăscăliţei a virat rapid 50.000 de lei în conturile PSD, 27.500 lei cotizaţii şi 22.500 lei donaţii în campania electorală.

Majoritatea potenţialilor parlamentari USL a donat peste 20.000 de lei: deputatul Anghel Stanciu a contribuit cu 30.000 de lei, Cristina Nichita 22.500 lei, Vasile Mocanu 22.500 lei, plus 22.500 lei cotizaţii, Gheorghe Emacu 22.500 lei, Neculai Răţoi 18.125 lei plus 24.500 cotizaţii, Sorin Lazăr 23.000 lei la care se adaugă 25.800 cotizaţii.

Total: 322.425 lei

Autostradă, aeroport, spital regional...

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Tutova extremă urgenţă!"

Spitalul de la Tutova s-a închis în urmă cu doi ani pe vremea PDL-ului. Oamenii nu i-au mai votat. Centrul medico-social va avea lacătul pus de USL.

Centrul medico-social din Tutova funcţionează la capacitatea maximă şi asigură asistenţă pentru şaizeci de vârstnici. Finanţarea este asigurată de Ministerul Muncii, dar contractul expiră în curând, iar primăria nu deţine sumele necesare pentru funcţionarea centrului. Este posibil ca lacătul să fie pus din nou ca în 2011, bătrânii să rămână fără asistenţă, iar cei care lucrează aici să-şi piardă locurile de muncă.

Singura diferenţă e că atunci s-a închis un spital, iar astăzi se închide un centru!

Solicit guvernării USL să-şi respecte promisiunile din campanie pentru a nu mai vedea în România pacienţi şi vârstnici aruncaţi în stradă!

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Paradox USL: tot noi plătim statuile furate şi teii tăiaţi"

Nota de plată după votul de la locale şi parlamentare nu se lasă aşteptată. Nu numai că nu a apărut peste noapte vreun spital regional, vreun aeroport sau vreo autostradă, dar competenţa administraţiei locale mai ia şi vreo două pâini din sacoşa fiecărui ieşean.

Amenda de 60000 de lei pentru tăierea teilor nu o plătesc cei care au ordonat acest lucru şi nici cei 75000 de lei pentru cele trei bronzuri reprezentându-i pe Barbu Delavrancea, Nicolae Gane şi Ciprian Porumbescu nu vor fi achitaţi de cei care aveau în fişa posturilor paza acestor statui.

Parafrazând un membru marcant al USL, pot spune azi că sincer nu mi se pare normal ca bugetul local să suporte aceste cheltuieli, ci cei care îl administrează.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Ziua mondială a sănătăţii - unul din doi români nu ştie că suferă de hipertensiune"

Ziua Mondială a Sănătăţii împlineşte majoratul în România. Tema din 2013 este prevenţia şi combaterea hipertensiunii, în condiţiile în care tot mai mulţi români mor la vârste tinere din cauza bolilor cardiovasculare. Adoptarea proiectului meu legislativ privind introducerea educaţiei pentru sănătate ca disciplină obligatorie predată în unităţile de învăţământ ar avea impact şi eficienţă în prevenţia acestei maladii letale.

Ziua Mondială a Sănătăţii se celebrează pe 7 aprilie încă din 1950 la iniţiativa Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii.

Este ziua în care, cu doi ani mai devreme, în 1948, s-a reuşit strângerea celei de-a 26 semnături ce consfinţea acordul necondiţionat a 26 de state pentru constituţia înfiinţării unei noi agenţii specializate a Organizaţiei Naţiunilor Unite, numite din 7 aprilie Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS). În prezent, organizaţia are 193 de membri, România semnând declaraţia de aderare încă de la înfiinţarea acesteia.

OMS este una din cele 15 agenţii specializate ale Organizaţiei Naţiunilor Unite. Sediul acestei organizaţii este la Geneva şi are reprezentanţe în 147 de ţări şi 6 birouri regionale.

Ea coordonează programele destinate rezolvării problemelor din sănătate şi promovării unui nivel cât mai ridicat al sănătăţii, având ca domenii predilecte educaţia în domeniul sănătăţii, distribuirea de medicamente esenţiale şi imunologia.

Această sărbătorire anuală are drept scop creşterea globală a nivelul de cunoştinţe dintr-un anumit domeniu al sănătăţii, precum şi atenţionarea asupra unei anumite teme prioritare de sănătate de care se ocupă OMS prin programe sau proiecte pe termen lung.

România sărbătoreşte această zi din 1995 printr-o temă reprezentativă din punct de vedere al sănătăţii publice la nivel mondial.

Tema pentru anul 2013 este prevenţia şi controlul hipertensiunii arteriale, iar obiectivele specifice ale campaniei includ cunoaşterea cauzelor, efectelor şi complicaţiilor hipertensiunii, a modalităţilor de prevenţie prin adoptarea unui stil de viaţă sănătos, precum şi încurajarea verificării valorilor tensionale.

Hipertensiunea arterială este o problemă de sănătate publică la nivel mondial, fiind considerată ucigaşul tăcut care afectează un adult din trei, iar în România această boală afectează 40% dintre români şi peste 60% din decese au drept cauză bolile cardiovasculare. Grav este că jumătate din cei afectaţi nu ştiu de existenţa bolii şi nu urmează niciun fel de tratament, iar complianta terapeutică este sub 10%.

Factorii de risc includ consumul excesiv de sare, fumatul, abuzul de alcool, sedentarismul, obezitatea, stresul şi stilul de viaţă dezechilibrat, bolile şi dezechilibrele metabolice.

Hipertensiunea este un factor de risc major pentru infarct miocardic, accident vascular cerebral, insuficienţă renală sau orbire, dar care poate fi evitat şi tratat.

Se poate reduce riscul de hipertensiune prin: diminuarea consumului de sare, o alimentaţie echilibrată nutriţional, bogată în fructe şi legume şi săracă în grăsimi, consum moderat de alcool şi renunţare la fumat, combaterea sedentarismului, evitarea stresului şi a suprasolicitării.

Adoptarea proiectului meu legislativ privind introducerea orelor de educaţie pentru sănătate în unităţile de învăţământ ar da o şansă celor care nu ştiu cum să adopte un stil de viaţă sănătos.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Yes, they can!"

Preşedintele a decis să returneze o parte din salariu pentru a se alătura sacrificiilor funcţionarilor loviţi de tăierile bugetare.

Cei cinci la sută sunt un semn de solidaritate faţă de scăderea salariilor datorită scăderii de 85 de miliarde a bugetului naţional.

Deşi are un salariu anual brut stabilit prin lege la 400.000 de dolari, preşedintele vrea ca cei mulţi să înţeleagă că nu sunt singuri în faţa dificultăţilor crizei.

Nu se întâmplă în România! E vorba de preşedintele Barak Obama... la noi oamenii sunt trimişi în şomaj, iar promisiunile privind crearea a un milion de locuri de muncă au fost şterse cu hârtia igienică de 30.000 de euro cumpărată de majoritatea parlamentară în Camera Deputaţilor.

Pe unde mai sunt promisiunile din campanie?

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"10 motive pentru demisia a 10 miniştri ai sănătăţii"

• locul 1 în Europa mortalitate cauzată de întreruperi de sarcină;
• locul 1 în lume la abandonuri de copii în maternităţi;
• locul 1 în lume la rata mortalităţii infantile;
• locul 1 în Europa şi 2 în lume la avorturi primitive;
• locul 1 în Europa la bolnavii de hepatita B şi C;
• locul 1 în Europa şi 3 la nivel mondial la bolnavii de tuberculoză;
• locul 1 în Europa la cancerul de col uterin;
• locul 1 în lume la incidenţa bolilor cardio-vasculare;
• ultimul loc în Europa la donatori de organe;
• ultimul loc în Europa la prevenirea gripei;

Aceasta este România. O ţară în care plimbatul pacienţilor între spitale a devenit subiect de film de groază, "Moartea domnului Lăzărescu".

Cu toate acestea, guvernanţii refuză să aloce cei 8.5% din PIB necesari resuscitării sănătăţii şi amână sine die o nouă lege a sănătăţii.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Aflatoxin"

Ministrul agriculturii ne spune că alimentele româneşti sunt mai scumpe decât cele străine datorită costurilor de producţie mai mari...

Cum e posibil aşa ceva? Noi folosim practic aceleaşi utilaje, atunci când folosim, sau ne rămân cele manuale din categoria săpat, prăşit, mutat în spate, cârca... precum în secolul trecut.

Salariile sunt şi de opt ori mai mici decât în majoritatea ţărilor europene şi nu vorbesc aici nici de evaziune şi nici de munca la negru.

Costul de producţie din România ar fi şi mai mic dacă nu ar exista Ministerul Agriculturii. Deduceţi din aceste costuri banii bugetaţi de Ministerul Agriculturii şi o să vedeţi cum scade costul de producţie. Agricultura în România este privată integral şi nu prea se justifică existenţa unui minister pentru ceva ce nu aparţine statului şi care nu aduce producătorilor decât aflatoxină.

Ca să fiu şi mai clar vă spun că salariul domnului de la minister se regăseşte în costul de producţie.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Alo"

O linie telefonică gratuită pentru pacienţii cu risc suicidar va fi lansată în acest an de Asociaţia Română de Prevenţie a Suicidului. E o iniţiativă notabilă şi apreciez eforturile Doinei Cosman şi ale edililor din Cluj pentru susţinerea acordată.

La Iaşi linia vieţii iniţiată de cei de la CIRTITA a murit simultan cu Spitalul de Urgenţe "Sfântul Ioan".

Politicul a fost pus pe primul plan şi a desfiinţat proiectul meu legislativ ce prevedea înfiinţarea unor servicii telefonice gratuite şi confidenţiale de consultanţă de specialitate celor care se gândesc să se sinucidă sub protecţia anonimatului.

Mulţi dintre cei care au ales o altă cale ar fi putut fi salvaţi dacă ar fi avut posibilitatea să discute cu un specialist despre ceea ce le întunecă existenţa.

Până una alta, politicienii au reuşit să ucidă până şi un posibil plan naţional de prevenţie a suicidului.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Ce facem pentru copiii României?"

Un băieţel şi o fetiţă îşi vând jucăriile şi câteva perechi de papuci vechi pentru a putea strânge câţiva bănuţi pentru a merge într-o excursie cu şcoala.

Băiatul este în clasa pregătitoare, iar fetiţa învaţă în clasa a treia şi au fost trimişi de părinţi să-şi vândă jucăriile pentru că nu au bani decât pentru rechizite şi îmbrăcăminte.

O ţară în care copiii îşi vând jucăriile pentru a supravieţui... aceeaşi ţară în care guvernanţii dau câte 30.000 de euro pe hârtie igienică.

Propun un act normativ care să aducă alocaţiile pentru copii la un nivel minim de subzistenţă. Sper că puterea vremelnică a acestor vremuri să nu respingă acest proiect doar pentru că nu are culoarea corespunzătoare.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Ciocul mic! USL urăşte Iaşiul "

Iaşiul are un buget de invidiat. Pe hârtie. Pe hârtie avem şi aeroport şi spital regional şi autostradă.

Bugetul umflat de 909 milioane de lei se bazează pe cele 512 milioane de lei ale secţiunii dezvoltare din care jumătate ar fi fonduri europene. Se va dezumfla cu uşurinţă până în toamnă datorită unei absorbţii a acestor fonduri de doar 20%.

Un oraş care se vrea capitala medicală a Moldovei dă doar 1% din buget pentru investiţii în spitale şi nici nu ştii unde să fugi când auzi că e vorba de doar 2,5 milioane de lei.

Un oraş care se vrea capitala sportului european alocă doar 6 milioane pentru dezvoltarea acestui domeniu.

Ne putem consola că e dublul celui alocat spitalelor şi că vor fi unii norocoşi care vor putea fugi de spitalele din Iaşi.

În schimb gradul de îndatorare a ajuns la 23,6%.

Edilul ne spune verde-n faţă că: "Nu ne interesează ce aveţi de spus" şi că ne "stă extraordinar de bine în opoziţie".

Aşa o fi, dar nu ştim cum după ce ne-a tot povestit că "USL iubeşte Iaşiul", s-a ajuns la vizibilul USL urăşte Iaşiul.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"De ce ne vindem ţara?"

În loc să avem astăzi un produs intern brut de trei ori mai mare, am ajuns ca politicile statului să fie dictate de creditori.

Privatizările au fost avantajoase doar pentru cei care le-au făcut, dar pentru România ele au însemnat în 80% din cazuri un eşec.

Actualii guvernanţi nu vor să recunoască faptul că nu au soluţii de dezvoltare şi că ascultă cuminţi şi se supun restricţiilor bugetare impuse de afară.

Mai grav e că în locul prosperităţii mult promise se vând pe câţiva lei capitalului străin marile companii strategice. În acest ritm se pune definitiv cruce industriilor competitive şi capitalului autohton.

Nu există un plan de ţară, un plan de dezvoltare, iar promisiunile din campanie pentru stimularea economică, precum scăderea TVA-ului, au fost uitate. Guvernanţii au ajuns vedete pe la televiziuni de ştiri şi nu au timpul necesar să guverneze şi de aceea am depus azi un proiect legislativ vizând scăderea TVA la 19%.

Vă cer să adoptaţi acest proiect legislativ chiar dacă el vine de la un parlamentar din opoziţie.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Lipsa educaţiei pentru sănătate creşte numărul de pacienţi"

Vremea rece şi umedă instalată brusc creează probleme majore de sănătate pentru zeci de pacienţi, în special celor care aparţin unei grupe de risc precum vârstele extreme sau cei cu afecţiuni respiratorii, cardiovasculare, neurologice, metabolice sau osteoarticulare.

Expunerea la temperaturile scăzute a favorizat sau a agravat afecţiunile respiratorii acute, precum laringotraheobronşitele, otite, sinuzite, pneumoniile, crizele de astm bronşic, dar şi decompensarea patologiei cardiovasculare cu risc de infarct miocardic, angina pectorală sau insuficienţa cardiacă, agravarea arteriopatiilor periferice, creşterea numărului de accidente vasculare cerebrale sau apariţia nevralgiilor, artralgiilor şi a puseelor de lumbago.

Toţi aceşti pacienţi necesită evaluare rapidă clinică, imagistică şi biologică, asociată terapiei de suport sau simptomatice. Prognosticul este rezervat, întrucât există riscul unor complicaţii importante imediate sau la distanţă.

Pe lângă afecţiunile favorizatesau agravate de expunerea la temperaturile joase, remarcăm un fenomen îngrijorător în această perioadă - creşterea numărului pacienţilor ajunşi la urgenţă datorită automedicaţiei.

Sunt pacienţi tineri, în special femei, ce au recurs la diverse tratamente fără indicaţie medicală şi au ajuns să necesite terapie de urgenţă fie datorită efectelor secundare (alergii, gastrite) sau datorită agravării afecţiunii de bază.

Costurile sunt enorme şi ar putea fi reduse prin adoptarea de urgenţă a proiectului meu legislativ ce prevede introducerea educaţiei pentru sănătate ca disciplină obligatorie în programa de învăţământ.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Impozite şi fiscalitate sau aberaţii pompieristice pe bani publici"

Mult anunţata taxă pe pârloagă sau pe şerveţel de masă ne aduce aminte de cele 100.000 de IMM-uri rase de pe suprafaţa ţării de impozantul impozit forfetar.

Fără un studiu de impact clar care să vizeze cel puţin numărul şi gradul afectării IMM-urilor, numărul de locuri de muncă desfiinţate, vom constata că iar avem două moduri de abordare a fiscalităţii şi că iar ne furăm cu graţie căciula.

Acest nou impozit va duce în cel mai "bun" caz la dispariţia unor firme, în special a celor nou apărute şi asta pe lângă faptul că va genera noi elemente de concurenţă neloială şi evaziune fiscală.

Nu-mi rămâne decât să spun că, după 100 de zile de guvernare, nu aţi luat nicio măsură care să aducă acestei ţări prosperitate.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

În România legea malpraxisului e mai mult de formă şi făcută parcă să apere societăţile de asigurare. Cazurile în care pacienţii au fost despăgubiţi sunt rarisime putându-se numără pe degetele de la o mână, deşi vorbim de o piaţă a asigurărilor de 3 milioane de euro anual, la care numărul garantat al clienţilor este de circa 200.000, din care o treime medici şi de sute de reclamaţii înregistrate la Colegiul Medicilor. Sumele asigurate sunt impuse de CNAS şi merg de la 5.000 de euro în cazul asistenţilor până la 62.000 de euro pentru chirurgi.

De când au fost introduse aceste asigurări, firmele de asigurări au câştigat zeci de milioane de euro şi au despăgubit doar cinci pacienţi, deşi, potrivit unor date făcute publice de către Colegiul Medicilor din România, în intervalul 2006-2011, comisia de disciplină din cadrul acestei instituţii a analizat 725 de dosare în care au fost reclamaţi 916 medici, dintre care 198 medici au fost sancţionaţi. Cei mai mulţi dintre aceştia au primit mustrare, 13 au fost amendaţi, 11 au primit interdicţia de a mai profesa, iar într-un singur caz s-a decis retragerea calităţii de membru al Colegiului Medicilor din România.

Prima de asigurare e cuprinsă între 5 şi 37 de euro anual, însă, în cazul unei greşeli, compania plăteşte asigurare doar dacă se pronunţă instanţa în acest sens. Pentru a obţine despăgubiri tot victima trebuie să se adreseze instanţei, unde e obligată să ducă certificat medico-legal pe care îl obţine uneori după ani de zile. Instanţa cere şi expertiza unei comisii de specialişti, plătită cu bani grei de pacient. Procesul durează între doi şi cinci ani, timp în care pacientul, uneori mutilat pe viaţă, nu primeşte niciun ajutor, iar adesea rezultatul este sub aşteptările pacientului.

Scopul acestui act normativ este soluţionarea promptă a tuturor cazurilor de malpraxis, pacientul fiind despăgubit corespunzător în maxim 60 de zile de la depunerea plângerii.

Acest act normativ dă posibilitatea despăgubirilor pe cale amiabilă, în cazurile de răspundere civilă a asiguratului, între pacient, societatea de asigurare şi unitatea sanitară şi stabileşte termene clare pentru acordarea unor despăgubiri adecvate.

Concret, plângerea primită de unitatea sanitară este transmisă în maxim 10 zile societăţii de asigurare ce o analizează şi dă un răspuns pacientului în maxim 30 de zile, iar despăgubirile ajung la pacient după maxim alte 20 de zile. Se ajunge astfel ca în maxim 60 de zile pacientul să fie despăgubit pentru prejudiciul cauzat de malpraxis.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Noi spitale închise "

Institutul Inimii din Cluj e pe punctul de a fi închis. Nu de guvernarea Boc, ci chiar de guvernarea USL.

Lipsa finanţării a dus la reducerea numărului de operaţii, iar în ultima lună s-au operat doar cazurile urgente. Medicii au făcut doar câte o operaţie pe săptămână şi în aceste condiţii mulţi dintre ei preferă să plece către clinicile private, iar mulţi dintre ei au preferat să îşi ia concediu fără plată şi să lucreze în clinici private.

Afirmaţiile entuziaste ale oficialilor de la sănătate se dovedesc noi baloane de săpun. Finanţarea mult promisă şi faptul că nu se vor mai cumpăra medicamente se dovedesc doar o sinistră păcăleală sau poate nu am citit printre rânduri că domnul Arafat se referea la faptul că în lipsa acestor unităţi spitaliceşti pacienţii nu vor mai avea nevoie să cumpere medicamente, ci doar locuri de veci.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Tarif de psihiatrie la Socola"

Ministerul Sănătăţii taie fondurile necesare funcţionării spitalelor de psihiatrie. Noul contract-cadru diminuează tariful pe caz ponderat alocat pacientului psihiatric de la 1446 lei la un minim de 1380 lei.

Un buget calculat la acest tarif nu ajunge nici măcar pentru cheltuielile salariale şi nimeni nu mai poate vorbi de un act medical de calitate. Diminuarea bugetului faţă de anul precedent face ca lefurile personalului să depăşească 110%.

În aceste condiţii, spitalul este pe punctul de a-şi deschide porţile şi a da drumul bolnavilor pe străzi, iar aici vorbim de pacienţi cu probleme importante care ajung adesea însoţiţi de poliţie în vederea internării.

Îi auzim pe guvernanţi lăudându-se că nimeni nu va mai plăti medicamentele atunci când intră în spital. Să fie vorba doar de "acei nebuni care ne guvernează"?

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"România defrişată"

În cei douăzeci de ani de la revoluţie, România a pierdut cinci miliarde de euro prin tăierea ilegală a pădurilor.

Fenomenul este îngrijorător atât prin pierderea a peste 80 de milioane metri cubi de lemn, dar mai ales prin consecinţele negative asupra mediului.

Printre cauzele importante ale producerii inundaţiilor în România sunt defrişările necontrolate de păduri şi tăierile ilegale.

Oficialităţile se plâng, dar nu iau niciun fel de măsuri pentru întărirea cadrului legislativ, astfel încât să nu mai fie permise tăierile necontrolate, iar controalele şi măsurile drastice împotriva celor care ne devastează pădurile sunt "sublime, dar lipsesc cu desăvârşire".

E nevoie de o strategie clară, cu obiective pe termen mediu şi lung, care să includă atât măsuri legislative cât şi măsuri concrete privind împăduririle şi amenajarea cursurilor de apă.

Puţinii bani alocaţi acestor lucruri se scurg însă în buzunare de partid şi sunt peste trei sute de lucrări în cadrul ministerului care sunt începute de pe vremea comunismului.

Poate că ar fi un lucru bun ca guvernanţii să renunţe la guvernarea televizată şi să meargă din când în când să planteze câte un copac pentru viitorul României.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"No comment"

În 2012 celor 31.817 de deţinuţi li s-au acordat 814.092 de consultaţii medicale.

Fiecare deţinut a beneficiat gratuit de 25,58 consultaţii anual adică 2,13 consultaţii pe lună şi i s-au alocat câte 2.200 de lei pe lună. Orice tratament e gratuit pentru orice deţinut.

Pentru fiecare român aflat în libertate care se îmbolnăveşte şi are nevoie de spital guvernanţii au introdus coplata şi alocă între 1340 şi maxim 1800 de lei.

Pacienţii stau câte doi sau chiar trei în acelaşi pat şi aşteaptă cu zecile de ore prin sălile de aşteptare şi-şi cumpără medicamentele şi materialele sanitare... mai e ceva de spus?

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Speranţe de cinci lei"

În februarie 2013 salariul mediu net a crescut cu fantastica valoare de 0,3 la sută.

Asta înseamnă că românii au câştigat, în medie, în plus, cinci lei pe lună.

Nici aceşti cinci lei nu se datorează vreunei legi sau vreunei măsuri pentru dezvoltare economică, ci acordării unor prime, sume din alte fonduri sau încasări din anii trecuţi şi creşterii din condei a salariului minim la 750 de lei.

În sectorul bugetar s-au înregistrat chiar şi uşoare scăderi ale câştigului salarial mediu net, chiar acolo unde doare cel mai tare, şi anume în sănătate şi asistenţă socială (-0,3%) şi învăţământ (-0,2%), dar cei cuminţi din administraţia USL au primit un procent în plus pentru că au promovat în grad sau grade.

Mai ştie cineva ceva de reducerea CAS sau a TVA promise prin campanie? Probabil că nu... pentru că mai sunteţi ocupaţi în a vă aminti ce aţi făcut cu milionul de locuri de muncă...

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Staticele citostatice"

Ultimii patru miniştri ai sănătăţii s-au lăudat că vor rezolva problema citostaticelor, dar pacienţilor oncologici tot le lipsesc medicamentele.

Autorităţile recunosc că nu au făcut mare lucru pentru a rezolva această criză. Sună extrem de prost atunci când auzi că "este o problemă generată, dacă vreţi, până la urmă tot de sistem şi de faptul că această comisie de specialitate a Ministerului Sănătăţii a acţionat doar formal pentru rezolvarea problemei chiar din gura ministrului Vasile Cepoi.

Premierul Victor Ponta spunea pe 25 ianuarie că e justificat să i se ceară demisia şi că problema va fi rezolvată în trei zile.

Poate că ne vom vedea în fiecare lună în piaţă ca să-i reamintim acest lucru pentru că această criză continuă să existe.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Top de risc"

În România, tot podiumul cauzelor de deces e ocupat de afecţiuni asociate cu factori de risc cu determinism comportamental precum fumatul, obiceiuri alimentare, sedentarism, obezitate, relaţii sexuale neprotejate, corectabili prin educaţie.

Topul acestor comportamente de risc include:

1. fumatul: incidenţa acestuia este în creştere, în special la grupa de vârsta de 18-19 ani şi s-a ajuns ca o treime din femeile cu vârste cuprinse între 15 şi 44 de ani şi mai mult de jumătate din bărbaţii de aceeaşi vârstă să fie fumători activi;

2. consumul de alcool e în creştere la tinerii adulţi şi în special la tinerele femei şi s-a ajuns ca un sfert din femei şi trei sferturi din bărbaţi să consume în fiecare zi alcool;

3. comportament sexual (precoce, cu parteneri multipli, neprotejat, mame minore, avorturi la cerere): peste jumătate (56,3% ) din tinere sub 20 ani şi majoritatea (80,5%) dintre tinerii de aceeaşi vârstă şi-au început viaţa sexuală iar peste o treime (34%) dintre femei şi majoritatea bărbaţilor (86%) declară relaţii sexuale cu parteneri multipli mergând în cazul bărbaţilor la mai mult de patru partenere (62%) sau chiar mai mult de zece (27%).

Riscul bolilor cu transmisie sexuală este subestimat, 75% dintre femei şi 69% dintre bărbaţi consideră foarte scăzut sau inexistent riscul infectării, iar adolescenţii le consideră foarte uşor curabile. Cele 8.500 de mame minore din fiecare an ne situează pe primul loc în Europa. S-a ajuns la situaţia în care din 1.000 de femei care nasc, 43 sunt minore. Mamele minore au risc crescut de avort, iar dacă reuşesc să ducă sarcina până la capăt, există riscul major ca nou-născutul să fie abandonat, iar tânăra mamă să aibă dificultăţi de integrare socială.

Cei peste 40.000 de copii abandonaţi în România la care se adaugă alţi 300.000 lăsaţi în grija rudelor sunt dovada amplorii acestui fenomen. În România o sarcină nedorită este întreruptă la fiecare cinci minute şi sunt peste 100.000 de avorturi în fiecare an. În loc să ne preocupe politicile naţionale privind sănătatea reproducerii şi să alocăm fonduripentru profilaxia sarcinilor nedorite am ajuns în situaţia în care cheltuim peste cinci milioane de euro pentru avorturi, adică de zece ori mai mult decât suma alocată prevenţiei.

4. comportament alimentar: se estimează că peste 50% din populaţia României este supraponderală datorită comportamentului alimentar nesănătos şi sedentarismului, iar alimentaţia reprezintă un important factor de risc pentru afecţiuni cardiovasculare si metabolice.

5. comportamente preventive sau mai precis absenţa lor. Controalele medicale de rutină sunt deficitare, inclusiv pentru screening-ul cancerului de col uterin, unde mai puţin de o cincime din femei şi-au efectuat vreodată un test, iar mai puţin de jumătate dintre femeile cu vârste cuprinse între 15-44 de ani nu cunosc sau nu aplică tehnici simple palpatorii pentru depistarea precoce a cancerului mamar.

Sunt în continuă creştere comportamentele de risc la tineri, precum consumul de alcool şi droguri reflectate în creşterea absenteismului, abandonului şcolar şi a delincvenţei juvenile. Educaţia necorespunzătoare în domeniul sănătăţii reproducerii a dus la creşterea comportamentelor sexuale de risc legate atât de vârsta începerii vieţii sexuale, lipsa mijloacelor de protecţie sau cu parteneri multipli, traduse prin creşterea numărului de mame minore patru nedorite locuri fruntaşe la nivel european şi mondial, mortalitate prin avort, mame minore, abandon de copii în maternităţi şi mortalitate infantilă.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"TVA la 19% - o măsură pentru prosperitate"

România are una din cele mai mari cote a TVA-ului din UE, de 24%, fiind depăşită doar de Ungaria (27%), Suedia şi Danemarca cu câte 25%. Pentru a avea un termen de comparaţie cele două mari economii ale zonei euro, Germania şi Franţa, au rate TVA de doar 19% şi, respectiv, 19,6%.

Scopul creşterii TVA-ului de la 19% la 24% a fost creşterea încasărilor bugetare. Acesta a fost realizat doar parţial, fiind subminat de multiplele efecte negative asupra consumatorilor, mediului de afaceri, forţei de muncă şi chiar a încasărilor bugetare.

Concret:

1. Consumatorii au fost forţaţi să cumpere mai scump aceleaşi produse, cu preţurile crescute artificial, având drept consecinţe imediate scăderea consumului şi, pe termen mediu şi lung, scăderea nivelului de trai.

2. Mediul de afaceri a fost obligat să vândă mai scump aceleaşi lucruri, având drept consecinţă imediată scăderea volumului de vânzări, iar pe termen mediu şi lung, scăderea producţiei şi a profitului. Şansele de dezvoltare a firmelor româneşti au fost reduse drastic, ele fiind, practic, eliminate de pe piaţa comunitară.

3. Angajaţii au fost afectaţi de creşterea şomajului şi a muncii la negru.

4. Încasările bugetare nu au crescut în aceeaşi proporţie cu această taxă datorită scăderii volumului de mărfuri comercializate, a producţiei şi a numărului de locuri de muncă, simultan cu accentuarea evaziunii, şomajului şi muncii la negru.

Reducerea TVA are multiple efecte favorabile: reducerea evaziunii şi a muncii la negru, creşterea şi diversificarea consumului cu consecinţe directe asupra creşterii nivelului de trai şi stimularea mediului de afaceri şi crearea de locuri de muncă.

Se estimează că adoptarea acestui act normativ va reduce evaziunea de 2 milioane de euro pe oră din acest moment şi că se vor crea peste 100.000 de locuri de muncă.

Eventualele scăderi de venituri bugetare generate de diminuarea cotei standard vor fi compensate cu uşurinţă de reducerea economiei subterane, fapt dovedit din plin în momentul aplicării cotei unice de impozitare

Sper ca nu aţi uitat ce aţi promis prin campanie şi veţi vota proiectul meu legislativ.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

Voi depune azi un proiect legislativ prin care pacienţii vor beneficia de o bună aprovizionare cu medicamente la un preţ accesibil prin scăderea TVA-ului la 5%.

Consider că prin adoptarea acestui act normativ se va dubla accesul la medicamente, concomitent cu creşterea cu 30% a producţiei interne şi eliminarea exportului paralel de medicamente. Parlamentarul consideră că lipsa citostaticelor determinată de exportul paralel este o consecinţă directă a faptului că 40% din preţul medicamentului este reprezentat de un cumul de taxe.

România are unul din cele mai mari TVA-uri la medicamente din UE, de 9%, cu mult peste cel din alte ţări din UE, unde este cuprins între zero în Austria, Anglia şi Suedia şi maxim 3-5% în Franţa şi Italia.

Scopul actului normativ este de a asigura pacienţilor o bună aprovizionare cu medicamente la un preţ accesibil prin scăderea TVA la 5% la medicamente.

Restricţionarea accesului la medicamente are patru mari cauze: taxe multiple (TVA, clawback, taxe de distribuţie, taxe vamale), grad redus de compensare (atât ca procent cât şi ca aplicare la preţul de referinţă reprezentat de cel mai mic preţ din aceeaşi categorie farmacologică), fondurile insuficiente şi lipsa de transparenţă (privind criteriile de includere în programe sau în lista compensatelor, medicamentele sunt incluse pe lista compensatelor în funcţie de politica de lobby a marilor firme şi nu se aplică criterii transparente de cost-eficienţă, aceleaşi firme câştigă licitaţiile de ani de zile).

Taxele mari duc la preţuri mari pe piaţa internă. Practic aproape 40% din preţul medicamentului din România este reprezentat de un cumul de taxe.

Taxele mari şi întârzierile de peste un an la decontările de medicamente, atât către producători cât şi pentru distribuitori, au dus la un paradox legat de supravieţuirea economică a acestora - exportul paralel de medicamente ieftine şi importul de medicamente scumpe.

Preţurile medicamentelor în farmaciile din România sunt chiar mai mari decât cele din ţările UE şi se ajunge ca un medicament să fie cu 21% mai scump decât în Franţa, cu 42 % mai scump decât în Suedia şi cu 62% mai mult decât în Anglia.

Acest lucru se datorează în principal taxei pe valoarea adăugată de 9% ce cumulată cu restul taxelor duce la creşterea preţului cu până la 39% în funcţie de ţară de origine. TVA-ul aplicat în România este mult mai mare decât cel din ţările UE unde este cuprins între zero în Austria, Anglia şi Suedia şi maxim 3-5% în Franţa şi Italia.

Reducerea TVA la medicamente poate fi făcută cu respectarea angajamentelor de armonizare cu prevederile legislative din UE întrucât, în conformitate cu prevederile Directivei a VI-a, pot fi utilizate două-trei cote reduse de TVA, dar care nu pot fi mai mici de 5%.

În aceste condiţii, scăderea TVA-ului la medicamente la 5% are efecte favorabile asupra pacienţilor, sistemului medical şi economiei. Pacienţilor le facilitează accesul la medicamente prin scăderea preţurilor şi limitarea exportului paralel, sistemul medical va interna mai puţini pacienţi şi cu mai puţine complicaţii, iar creşterea cererii de medicamente are efecte benefice de stimulare a activităţii producătorilor interni de medicamente şi a micilor farmacişti.

Scăderile aparente de venituri bugetare sunt compensate de creşterea volumului de vânzări pe piaţa medicamentului prin scăderea preţului şi limitarea exportului paralel, scăderea numărului de internări şi a pacienţilor în stare gravă, stimularea activităţii economice a producătorilor interni şi a micilor farmacişti plătitori de taxe şi nu în ultimul rând de crearea de noi locuri de muncă.

Estimăm că prin adoptarea acestui act normativ se va dubla accesul la medicamente concomitent cu creşterea cu 30% a producţiei interne şi eliminarea exportului paralel.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Tratamentul cariilor a devenit un lux!"

Obiectivul noului meu act normativ este de a asigura o dentiţie sănătoasă şi o dezvoltare normală copiilor din România prin tratamentele stomatologice decontate de fondul asigurărilor de sănătate pentru copiii până la vârsta de 18 ani şi pentru tinerii în vârstă de la 18 ani până la 26 de ani, dacă sunt elevi, ucenici sau studenţi şi dacă nu realizează venituri din muncă.

Proiectul meu legislativ este o consecinţă a faptului că România este ţara cu cele mai multe persoane cu carii dentare, dar şi ţara în care alocaţiile de la buget pentru tratamente stomatologice sunt cele mai scăzute, respectiv 0,4% din bugetul sănătăţii.

17% dintre copiii cu vârste între doi şi patru ani au avut deja carii, iar 52% dintre copiii cu vârste de până la opt ani au avut experienţe carioase şi constatăm că la şase-şapte ani 80-90% din copii pot avea dinţi cariaţi.

Cu toate acestea, în martie, bugetul a fost scăzut cu 30% şi s-a ajuns la alocarea incredibilă a doar 70 de bani anual pentru fiecare român în asigurarea serviciilor stomatologice.

Pentru copii şi vârstnici statul deconta anumite servicii integral sau în proporţie de 40 - 60%, dar din aprilie sunt şi aceştia puşi la plată, întrucât Casa Naţională de Asigurări de Sănătate a sistat în aprilie alocarea fondurilor pentru asistenţa medicală stomatologică. Deşi în România sunt înregistrate aproximativ 11.000 de cabinete de stomatologie şi 2.200 de laboratoare de tehnică dentară, doar 30% dintre medicii stomatologi au contract cu Casa Naţională de Asigurări de Sănătate.

La copii, apariţia cariilor dentare este boala cea mai răspândită, aproximativ de cinci ori mai frecventă decât astmul, iar complicaţiile merg de la infecţii locale precum abcesul şi gangrena sau diseminate la nivel cerebral sau sistemic, precum şi risc major de complicaţii cerebrale. Copiii care nu beneficiază de un tratament al cariilor pot suferi tulburări de masticaţie, fonaţie, de sistemul renal, respirator sau cardiac şi afecţiuni ale rinichilor şi articulaţiilor, infecţii ale căilor respiratorii şi chiar afecţiuni cardiovasculare.

Durerile dentare provocate de carii au efecte şi asupra concentrării la şcoală, consumul de alimente mai uşor de mestecat, dar mai proaste din punct de vedere al valorii nutritive, adesea cu niveluri crescute de zahăr, având drept consecinţă apariţia problemelor de creştere şi dezvoltare şi chiar a obezităţii.

Câteva tarife sunt în măsură a dezarma mersul la stomatolog pentru orice părinte care doreşte copii cu dinţi sănătoşi, pentru că preţul unei consultaţii de specialitate ajunge la 90 de lei, al unei extracţie de molar de minte te costă între 135 şi 480 de lei, extracţia monoradiculară se ridică la 85 de lei, iar cea pluriradiculară ajunge la 120 de lei.

Tratamentul cariilor va deveni un lux pe care din ce în ce mai puţini şi-l vor putea permite, iar drept consecinţă, numărul celorlalte boli se va mări, iar din punct de vedere economic cheltuielile statului cu sănătatea vor creşte.

Doamna Natalia-Elena Intotero:

"Dragoste cu de-a sila nu se poate!"

Iată cum încă o dată se arată care a fost adevărata motivaţie pentru care PDL-iştii s-au luptat până dincolo de miezul nopţii ca să-şi pună omul lor la Curtea Constituţională: obţinerea majorităţii necesare ca să-1 "spele" pe oricare băsist mai de vază ce ar avea probleme cu justiţia, mai ales când legea de rând îi este grav defavorabilă.

Iată că acum a fost rândul karatistului Danileţ să fie reevaluat de către CCR şi ajutat tot cum a fost Băsescu la referendum, ceea ce arată mai abitir cârdăşia celor din reţeaua băsistă. Complici care, împotriva legii, logicii şi poporului român, îşi fac de cap în ţara asta, crezând că sunt şi vor fi permanent intangibili, trăgând cât mai mult de timp ca să mai facă nişte potlogării pentru a mai încetini evoluţia românilor, a le face viaţa mai grea şi mai mizerabilă şi pentru a mai supravieţui băsismul măcar câteva luni suplimentar.

Se dovedeşte o dată în plus că cine se atinge de oamenii lui Băsescu devine anticonstituţional! Peste 7 milioane de români au făcut un gest împotriva legii fundamentale anul trecut, când n-au mai vrut să-1 aibă preşedinte pe Băsescu, au considerat aşa şase meseriaşi de la Curtea Constituţională ce s-au crezut a fi mai cu moţ decât voia şi interesul naţiunii române, scârbită profund de băsism. Acum, prin similitudine, voinţa a peste 1.700 de judecători este folosită pe post de hârtie igienică de către aceiaşi aşa-zişi judecători de la Curtea Constituţională, oameni care, după cum reiese din activitatea lor, au tangenţă cu ce fac ei acolo cât are coada vacii cu ştampila primăriei. Asta e: când eşti fost jurist pe la un BJATM şi ajungi aproape peste noapte şeful suprem al decidenţilor în domeniul Constituţiei doar c-a vrut cineva (la fel de priceput!) să ai etichetă de judecător, la ce altceva să te aştepţi?

Reacţia lui Danileţ la decizia CCR în cazul său arată că, în realitate, nici acesta nu are ce căuta nici în breasla judecătorilor, darămite în fruntea lor, întrucât nu reuşeşte a pricepe măcar ce i se întâmplă lui însuşi, având comentarii pe Facebook de genul: "CCR a declarat azi neconstituţional textul de lege în baza căruia plenul CSM a dispus revocarea mea şi a Alinei Ghica din calitatea de membru CSM. Urmează ca instanţa judecătorească unde se soluţionează contestaţiile noastre să ia act de această decizie a CCR şi să dispună anularea hotărârii de revocare, cu consecinţa repunerii noastre în funcţie".

Săracul om! Nu are nici măcar un prieten mai apropiat care să-i spună că funcţia pe care a ocupat-o la CSM este una de reprezentare, dar acum, ca urmare a deciziilor celor pe care i-a reprezentat defectuos sau nu i-a reprezentat deloc, cu toată decizia Curţii Constituţionale, el nu mai reprezintă pe nimeni? Dragoste cu de-a sila nu se face! De ce ar mai ţine CSM-ul un reprezentant al nimănui ca să ocupe, constituţional, dar ilegal şi imoral, un post de reprezentare a unui segment important din judecătorii României?

Este jalnic infantilismul acestui ins care ar trebui să fie un exemplu pozitiv remarcabil pentru judecători, însă nu reuşeşte decât să stârnească mila prin milogeala lui: "Nu vreau să-mi luaţi milioanele şi avantajele funcţiei! Vreau să reprezint pe unii contra voinţei lor! Vreau să fiu şef, să se ploconească oamenii la mine ca la Mecca!". Sincer: pe cine crede că interesează ce vrea el? Nici măcar meseriaş al domeniului său nu e!

S-a luptat ca un leu şi zece bani ca să introducă în regulament un articol, dovedit ulterior ca fiind "curat neconstituţional", ca acum tot el să-şi conteste propria "operă" la CCR! Intelighenţia băsistă în acţiune! Tocmai cel care a invocat excepţia de neconstituţionalitate a fost cel care a promovat acest articol în 2005, art. 55 din Legea 317/2004 şi chiar s-a lăudat cu acest lucru! Opt ani mai târziu, tot el invocă această neconstituţionalitate când nu îi mai convine textul, pentru că i se aplică lui însuşi. Şi cine face asta? Cel care a fost consilierul Monicăi Macovei, "zeiţa justiţiei băsiste"! Păi, cu aşa "performanţă", ce să mai caute la CSM?

Să fim drepţi: decizia CCR nu înseamnă automat că Danileţ va reveni la CSM, însă îl ajută pe acesta în procesul pe care 1-a deschis. Decizia finală însă aparţine judecătorilor de la Curtea de Apel. Având în vedere procentajul celor ce-1 voiau pe Danileţ dat la o parte, printre judecătorii dosarului ar putea să fie şi unii dintre cei ce au fost "pălmuiţi" de către CCR prin decizia total partinică dată, aşa că nu ar fi de mirare ca, şi chiar ţinând cont de decizia CCR, dreptatea să triumfe şi Danileţ, împreună cu Ghica să plece acasă, la treaba lor, lăsând ca judecătorii să fie reprezentaţi de nişte oameni demni de această responsabilitate...

Domnul Laurenţiu Nistor:

"Judecătorii CCR au nevoie de ajutor pentru a înţelege Constituţia"

O veche vorbă românească spune că "Ce ştie satul nu ştie bărbatul"! O ţară-ntreagă se cruceşte de rezultatele activităţii celor de la Curtea Constituţională, posesorii unei gândiri care sfidează orice logică, fie ea carteziană, aristotelică sau de oricare fel, doar cei care trebuie se fac că nu văd asta.

Iată însă că avem şi dovada acestui fapt: cei numiţi judecătorii Curţii Constituţionale a României, garanţii supremi ai democraţiei, au nevoie de ajutor pentru a înţelege Constituţia României, iar pentru asta au cumpărat o carte de comentarii care îi are ca autori pe un fost consilier al preşedintelui Traian Băsescu, Ştefan Deaconu, dar şi un fost preşedinte al CCR, Ioan Vida, coordonatorii lucrării fiind Ioan Muraru, fost Avocat al Poporului între anii 2001-2011, şi Elena Simina Tănăsescu, fost reprezentant al societăţii civile în Consiliul Superior al Magistraturii între 2009 şi 2011. E un lucru bun, întrucât lucrarea încearcă să lămurească unele aspecte confuze legate de Constituţia României. Rizibil este însă că judecătorii CCR vor citi din cartea de comentarii ceea ce au scris chiar ei în textul Constituţiei în calitate de membri ai Comisiei parlamentare...!

Dacă stimabilii importanţi de la Curtea Constituţională ar fi citit mai demult această lucrare, poate că acum rezultatul referendumului era altul. Şi nu numai aceea, ci şi multe alte decizii luate de către CCR nu ar mai fi fost controversate ori dăunătoare intereselor poporului român. După cum poate că nici decizia luată, fie ea şi parţial, în favoarea lui Vasilică Danileţ, nu ar mai fi fost aceeaşi, ci una normală, de eliminare a unui corp străin din locul în care nu are ce căuta, lăsând astfel ca scaunul să fie ocupat de un om competent şi responsabil, chiar dacă nu este băsist. Sau poate tocmai de aceea...

Cu puţină bunăvoinţă, cei care îşi spun judecători ai Curţii Constituţionale, în fapt, nişte reprezentanţi politico-juridici ai unor factori de putere, ar fi putut învăţa multe şi gratis de la însuşi poporul român, căci Constituţia de la popor izvorăşte şi lui i se aplică. Ar fi putut, de exemplu, să priceapă şi că, dacă au ieşit aproape jumătate dintre români la referendum, garantat nu toată cealaltă jumătate era de partea lui Băsescu, deci, cei care i s-au împotrivit - activ sau pasiv - au fost mult mai mulţi decât cele 50 de procente necesare din punctul de vedere al unora. Atâta vreme cât poporul a ieşit puhoi la vot, şi ne aducem aminte cu toţii în ce condiţii meteo, de-au preferat cardiacii un infarct decât pe Băsescu, care a fost raţiunea aşa-zisă în favoarea naţiunii ce a dus la revenirea lui Băsescu la Cotroceni? Inclusiv textul emis în coadă de peşte, ca de obicei, în stilul Pythiei, de către cei de la CCR, lăsa posibilitatea corectitudinii acestora în caz că voiau asta.

Culmea este că, dacă încăpăţânarea celor de la CSM, din vârfurile parchetelor şi altor astfel de instituţii de forţă poate fi explicabilă pe de-o parte prin frica de a nu-şi pierde privilegiile funcţiei, iar pe de altă parte prin frica de tragerea la răspundere, ştiută fiind lipsa lor de scrupule în activitate, nu se explică motivaţiile pentru care cei de la CCR s-au făcut preş în faţa lui Băsescu şi a acoliţilor lor, întrucât aceştia nu pot fi mişcaţi până la terminarea mandatelor nici dacă începe al treilea război mondial! Şi atunci, ce mecanisme ascunse i-au făcut pe cei şase de la Curtea Constituţională să se aşeze de-a curmezişul voinţei norodului? Că, din câte se observă, abia acum, pe la sfârşitul mandatului, ori în pragul pensiei, începe să-i intereseze cum se face treabă corect în posturile pe care le ocupă, funcţii plătite zdravăn din agoniseala celor cărora le-au făcut nişte nedreptăţi cât Pentagonul de mari.

Aş fi dorit să pot spune despre Curtea Constituţională a României că mă umple de mândrie prin deciziile sale înţelepte şi pline de dreptate. Nu mi-a oferit, însă, vreo astfel de satisfacţie, ceea ce înseamnă că tot nouă, parlamentarilor, ca reprezentanţi direcţi şi legitimi ai poporului, ne revine sarcina ca, măcar pentru o bună perioadă de timp, să readucem această instituţie la una cu rol doar consultativ, pentru că, deocamdată, nu este pregătită să joace rolul de Dumnezeu pe pământ, aşa cum cu deplin succes şi multă cinste fac celelalte instituţii similare din ţările europene spre care ne uităm cu jind. Şi asta, cu cât mai repede, cu atât mai bine...

Domnul Neculai Răţoi:

"Adversarii noştri iar ne mănâncă, de vii, coliva..."

Cât au fost la putere, PDL-iştii au avut mereu impresia că ei sunt nepieritori, că vor sta la putere în veacul vecilor amin şi profeţeau ba moartea PSD-ului, ba decesul PNL, întrucât ştiau că au şi făcut eforturi urieşeşti în acest sens, rupând, prin diverse tehnici şi metode, bucăţi din cele două partide.

Văzând însă nu numai că nu le ies predicţiile de care s-ar fi ruşinat până şi Sofronica, nepoata după cuscră a vecinei mamei Omida, ba, din contră, că, întru îndepărtarea băsismului din România s-au unit trei partide pentru care nu diferenţa de doctrină era pericolul naţional, ci menţinerea la cârmă a sectei portocalii, au început să propovăduiască destrămarea USL-ului de la o zi la alta. Din fericire, propovăduirea aceasta a fost ca acea a lui Moise-n pustiu, poporul român nefiind atât de prost pe cât îşi închipuia fosta putere că a reuşit să-l prostească, replica naţiei fiind aceea că, la alegerile locale, PDL-iştii au mâncat o bătaie de le-au mers fulgii.

Trufia însă la PDL e mai mare decât priceperea politică, astfel încât în continuare, cu cât se apropiau alegerile parlamentare, cu atât mai abitir propaganda băsistă îi trăgea-nainte cu spargerea USL - încă de ieri, dacă s-ar fi putut... Nu învăţaseră nimic nici din alegerile locale, nici de la referendum, aşa că se îndreptau de zor spre un dezastru uşor de anticipat de către orice om cu capul pe umeri şi picioarele pe pământ. Preocupaţi mai mult de moartea caprei vecinului, în loc să îşi vadă de cum mai reuşesc să îndrepte din imaginea proprie făcută ţăndări printr-o guvernare trufaşă, dar lipsită de înţelepciune şi chiverniseală, ei asmuţeau propaganda doar într-o singură direcţie: cea de convingere a electoratului că Uniunea Social-Liberală e pe ducă şi că îşi trage ultima suflare.

Dar, cum zic românii, dacă sapi groapa altuia, nu numai că faci muncă voluntară, ba mai şi cazi singur în ea. Aşa că, venind luna lui decembrie, au avut ocazia să vadă şi rezultatele activităţii lor de cântare a prohodului USL: poporul furios a ieşit hotărât la vot şi mai-mai să nu intre vreun PDL-ist în parlament, luând-o de urmele ţărăniştilor. Dacă s-au felicitat vreodată că nu le-a reuşit vreun proiect legislativ a fost exact modificarea legii alegerilor, căci dacă le reuşea, cum chibiţau de pe margine ce se-ntâmplă în legislativul ţării...

Ultima dată când a prins iarăşi aripi propaganda băsistă şi vedea din nou sfărâmată Uniunea Social-Liberală a fost la propunerea de către premier a procurorilor. Începuseră chiar laudele nemăsurate la adresa lui Victor Ponta, mai-mai că îşi aruncau pălăriile-n sus în urale şi ovaţii, gândindu-se chiar la destuparea sticlelor de şampanie. Câtă lipsă de imaginaţie! Cum şi-au putut închipui că o formaţiune politică călită în focul luptei cu băsismul ar putea să fie dărâmată precum un castel de cărţi de joc, la prima adiere de vânt? Ca şi cum ai avea pretenţia ca să tai o sabie din oţel de Toledo cu o foaie de hârtie! Câtă naivitate! Oricum, îi încurajăm să continue, să dea ce au mai rău în ei, că doar lumea vede şi apreciază prestaţia lor la adevărata ei valoare, iar în decembrie a făcut şi dovada că nu uită prea uşor!

Din fericire pentru noi, cu cât nu se îndeplinesc profeţiile celor care ne mănâncă, de vii, coliva, cu atât le scade încrederea în ochii electoratului. În momentul în care, după o activitate administrativă dezastruoasă, vii cu alte dezastre pe plan politic şi, pe deasupra, îţi întăreşti renumele de profet mincinos, reuşind performanţa de a nu ţi se împlini nicio previziune. Până şi buletinele meteo cele mai proaste sunt o mie la sută mai precise decât previziunile lui Videanu, Blaga şi ale celorlalţi care se şi văd pe post de cucuvele dezinformate cântând în turla USL! Este de neînchipuit cum, după ani de zile de cobit răul altora, nu au învăţat că mai multe muşte prinzi cu o linguriţă de miere decât cu un butoi de oţet!

Asta arată că, în realitate, scopul lor nu este acela de a conduce o naţiune, ci doar visul jafului la nivel naţional îi mână în lupta politică. Şi este dovada peremptorie că toboganul pe care se rostogolesc cu o viteză din ce în ce mai mare se apropie de fundul gropii. Căci ar fi culmea să reuşească, vreodată, cineva, fie el şi PDL, să obţină în sondajele de opinie procente care să înceapă cu minus în faţă...

Doamna Violeta Tudorie:

"Marcarea unei noi etape în procesul de integrare a României în Uniunea Europeană"

Aderarea României la Uniunea Europeană a fost precedată de un amplu proces de tatonare şi de negocieri. Din punct de vedere istoric, data aderării este 1 ianuarie 2007, odată cu intrarea în vigoare a Tratatului de aderare a României şi Bulgariei. Dar tot atunci s-au pus şi două condiţionalităţi - continuarea reformei în justiţie, de unde a rezultat stresantul şi prelungitul Mecanism de Cooperare şi Verificare, şi îndeplinirea unor criterii tehnice la pătrunderea, prin România, în spaţiul Uniunii Europene, ca zonă de liberă circulaţie, a persoanelor, celebrul şi la fel tot amânatul spaţiu Shengen, o obligaţie asumată prin Tratatul de aderare.

Prin actul de aderare statul nostru a devenit parte a Uniunii Europene, beneficiază de drepturile şi facilităţile acesteia cu obligaţia noastră de a-i cunoaşte şi împărtăşi principiile, valorile şi regulile. Din păcate, ne aflăm în al şaptelea an de la intrarea în vigoare a Tratatului de aderare şi încă nu am reuşit eliminarea celor două condiţii pentru o deplină aderare, iar în faţa românilor încă se mai menţin o serie de restricţii din partea unor state membre.

S-a spus în acest interval că ne-am grăbit cu aderarea, că am intrat sau am fost admişi nepregătiţi pe deplin, că neacceptarea noastră în UE ne-ar fi dat mai multe motive să rezolvăm reforma injustiţiei şi criteriile pentru spaţiul Schengen, că în lipsa constrângerilor UE am fi avut mai mulă libertate să rezolvăm unele probleme sociale, să trecem cu dureri mai mici peste criză, precum ajutorul de stat dat unor companii aflate în dificultate sau alocarea unor sume mai mari pentru investiţii printr-un deficit bugetar mai mare etc.

Evoluţiile ulterioare actului de aderare atât în mediul românesc, în cel european şi global demonstrează că astfel de obiecţii, deşi aparent au o bază reală, nu sunt însă întemeiate. Este foarte probabil că dacă ratam intrarea în 2007, nici astăzi nu am fi fost admişi. Consider ca este mai bine faptul că, de exemplu, criza financiară şi economică din anii aceştia ne-a prins în interiorul UE decât dacă eram pe dinafară. În acelaşi sens, sunt convinsă şi de faptul că incompetenţa, autoritarismul şi corupţia regimului Băsescu-Boc-Ungureanu ar fi atins cote şi ar fi generat dezastre, nemulţumiri şi mai mari în lipsa unor standarde şi reguli europene. E adevărat că nu reuşim să accesăm toţi banii pe care bugetul Uniunii ni-i pune la dispoziţie şi până acum nici impactul banilor cheltuiţi pe stadioane în pantă nu a fost cel aşteptat, dar, pe ansamblu, între contribuţia noastră la bugetul comunitar şi ceea ce primim noi de la UE, România iese în câştig.

Dacă aderarea prin cele două conditionalităţi nu este încheiată sută la sută, în privinţa integrării avem încă mai mult de lucru. Dacă a încetat disputa pe tema cine ne reprezintă la Consiliul European, nu putem fi mulţumiţi de calitatea reprezentării în structurile Uniunii. Preşedintele merge la Consiliul European, dar mandatul şi-1 face după capul său, nu se reprezintă decât pe sine, vine de la Consiliu şi ne comunică la radio şi TV sinteza discuţiilor, succesele sale şi cu asta aşteptăm următorul Consiliu şi tot aşa, fără nicio finalitate, deoarece Parlamentul, Guvernul, administraţiile publice şi majoritatea cetăţenilor nu se simt reprezentaţi de Traian Băsescu. În acest punct, iată, sunt de acord cu propunerea domnului preşedinte Băsescu de a se găsi o soluţie de scurtare măcar cu un an a unui mandat inutil şi nereprezentativ.

La rândul lor, unii dintre reprezentanţii românilor în Parlamentul European s-au manifestat nu ca promotori ai interesului şi prestigiului românilor, ci mai mult ca oameni ai preşedintelui, ca invidioşi sau pârâcioşi ai adversarilor şi instituţiilor politice din ţară, care mută spălarea rufelor murdare din ţară la Bruxelles, pe alocuri devenind aliaţii celor mai duşmănoase forţe antiromâneşti. Cu astfel de reprezentanţi în structurile Uniunii nu vom înregistra progrese pe linia unei integrări de calitate şi cu impact pozitiv în ţară.

Totuşi nu vreau ca declaraţia mea să fie una eurosceptică cu privire la capacitatea noastră de a ne integra printr-o contribuţie specifică în sistemele de valori şi în practicile benefice ale Uniunii Europene. Dimpotrivă, îmi pun speranţa că modificarea Constituţiei iniţiată de Uniunea Social-Liberală şi viitoarele alegeri europarlamentare şi prezidenţiale vor însemna şi un avans în mai multă integrare europeană şi de mai bună calitate, în realizarea în viaţa românilor a programelor de coeziune, de dezvoltare socială, cu un spor de bunăstare pentru toţi cetăţenii europeni. Am încredere în voinţa politică şi în capacitatea administrativă a Guvernului Ponta de a îmbunătăţi contribuţia şi imaginea României atât în cadrul UE, cât şi pe un plan internaţional mai larg. Au început să se vadă deja rezultatele pe linia deblocării şi accesării fondurilor europene şi sunt convinsă că acestea vor deveni tot mai substanţiale datorită noului mod de abordare al primului-ministru şi graţie competenţei şi perseverenţei harnicului ministru al fondurilor europene.

În final vreau să amintesc de faptul că la împlinirea a cinci ani şi, respectiv, a şase ani de la intrarea în vigoare a Tratatului de aderare, în ţară au fost marcate momentele, dar cam superficial şi din mers. De aceea vă propun ca până la 1 ianuarie 2014 să realizăm la nivelul unor comisii parlamentare şi apoi în plenul Parlamentului o analiză mult mai aprofundată asupra stadiului în care ne găsim cu privire la integrarea României în UE şi a paşilor pe care trebuie să-i parcurgem în această legislatură şi în viitorul exerciţiu bugetar 2014-2020.

Domnul Ioan Stan:

Mă întreba zilele trecute un cunoscut dacă n-ar fi fost mai bine să mă şcolesc drept condeier în slujba informării poporului, şi nu într-ale zootehniei.

De ce dom-le, l-am întrebat, păi, zice cetăţeanul, ai fi fost şi tu în atenţia înghiţitorilor de ştiri, analize şi comentarii, fără să te doară capul că nu plouă şi n-ai ce da de mâncare la vite. Ia uite câtă vâlvă stârneşte tevatura asta cu numirea procurorilor. Faţă de cât s-a vorbit despre laptele noncalitativ, e drum ca de la cer la pământ, deşi vreo trei zile tot ne-a durut burta crezându-ne infestaţi!

Aşa laptele a fost aruncat pe câmpiile patriei, zvonerii, care mai aveau o ţâră şi urlau că hulitul aliment a fost otrăvit cu bună ştiinţă de guvernanţi în scopul creşterii nivelului de trai al eventualilor supravieţuitori sunt bine mersi, fermierii au rămas cu paguba şi amarul că au fost trataţi ca nişte infractori, fără a avea vreo vină, şi cei care au umplut media de toate felurile cu vorbe goale s-au năpustit fără nicio remuşcare asupra următorului subiect de interes major, basmul cu TVA-ul la produsele alimentare de mare consum! Adică - a continuat omul să mă lămurească - ce dacă zice premierul că urmează să scadă TVA-ul la pâine! Păi ce crede el că noi ăştia n-avem sursele noastre?

Auzi, chestia asta cu sursele fără nume, fără răspundere pentru afirmaţii e chiar mană cerească pentru un priceput utilizator de condei, a adăugat cunoscutul meu, încă un argument pe lista celor menite să-mi demonstreze că mi-am ales greşit meseria. A trebuit să iasă la rampă un număr sporit de miniştri care să declare că n-au declarat nimic şi că n-au calculat nimic şi că n-au înregistrat, arhivat ori tocat în automatul de resort vreun document care să semene măcar cu cel fluturat de informaţii pe surse întru contrazicerea premierului. Şi când li s-a demontat minciuna, au privit în altă parte încercând să pară că nici usturoi n-au mâncat, nici gura nu le miroase.

În altă parte, adică spre vajnicii apărători ai justiţiei, ale căror tentative de numire le cade ca mană cerească purtătorilor de condei avântaţi în lupta pentru apărarea doamnei legate la ochi, pricină din care nu se poate apăra singură. Şi cum altfel să socoteşti conjunctura în care cap în cap se bat interimatul la justiţie cu deblocarea activităţii parchetelor, MCV-ul purtat la sân de Monica, cea retrasă pe plaiuri europene, că celor mioritice le-a muşcat ţărâna la alegerile PDL-iste, cu pretenţiile Morarului de a rămâne în şaua DNA până va descăleca la Curtea Constituţională şi de a nu îngădui altora, decât celor de el ştiuţi, să-i ia locul!

Ia să fi fost şi tu printre ei să le fi tras o sfeştanie cum scrie la carte unora şi altora ajunşi pe cai mari pe spinarea noastră şi care acum se dau fecioare în noaptea politică! Adică vor să fie cununate, dar să rămână floare de crin în ochii celor de rând, ca mine!

Ajunşi la acest timp al discuţiei noastre, am înţeles că vechiul meu cunoscut nu mă sfădeşte pentru presupusa mea nepricepere în a-mi alege drumul în viaţă, ci aproape că mi se spovedeşte în speranţa răcoririi sufletului său de om ameţit între vorbe! Şi că nu reproşuri avea a-mi face bietul, ci-mi încredinţa, în amarul uşor dispreţuitor al cuvintelor sale, speranţa că ne vom învrednici a nu-l dezamăgi!

Aşa că, dacă am plecat la drum împreună, să-l călcăm fără teamă şi fără semeţie de prisos, cu conştiinţa măsurii faptelor fiecăruia dintre noi, iar de cântărit să nu ne grăbim a ne crede în stare, ci să le cântărească cei care ne-au trimis aici!

Domnul Vasile Popeangă:

"S-a ţicnit lupu', mănâncă iarbă!"

După opt ani de cârmuire a ţării ca vai de lume, Băsescu abia acum a început să vadă că lipseşte o conducere stabilă pe toate palierele Ministerului Public, iar asta destabilizează sistemul! A uitat însă să spună că a fost actantul principal în acest proces de destabilizare, iar acum se miră ca o mimoză de rezultatul activităţii sale, de parcă abia acum s-ar fi întors de pe Marte...

Este însă foarte habarnist şi de aceea tare vehement când zice că numirile procurorilor de la vârful sistemului trebuie să fie doar jucăriile sale. Numai că numirile procurorilor sunt şi treaba societăţii civile, pentru că în CSM sunt şi doi reprezentanţi ai societăţii civile, tocmai pentru acest scop aflaţi acolo! Numai că şi ministrul justiţiei are şi el responsabilitate, pentru că el îi propune! E şi treaba procurorilor, întrucât secţia procurorilor din CSM dă avizul consultativ sau nu, îşi exprimă opinia în baza legii, nu a unei hachiţe a lui Băsescu! Iată, deci, că toată vehemenţa guvernatorului de la Cotroceni nu are niciun fundament, fiind doar, ca de obicei, o ţâfnă a celui care încă se mai crede preşedintele României.

Observăm însă o schimbare interesantă la acelaşi individ. De la "pisic" şi "dottore", la "am încredere în el", Traian Băsescu a ajuns să îl aprecieze pe Ponta! E ca-n reclama aia veche: S-a ţicnit lupu', mănâncă iarbă! însă experienţa de-o viaţă petrecută în România mă face să "mă tem de greci şi când fac daruri". Pentru că am văzut, în timp, comportamentul său faţă de cei pe care i-a folosit în interesul personal.

Ultimul exemplu este însuşi Morar. Cum a mormăit gefreiteru' de la Cotroceni, doar printre sprâncene: "Nu e bine, domnu' Morar, nu e bine", a doua zi a şi ieşit săracu' dom' Morar cerându-şi scuze că a deranjat! Dacă mai insista un pic, erau mari şanse să vedem cum începe să-i tremure a plâns, vorba cântecului, buza de sus... Parcă îi văd, ca mâine, cum ies şi cei de la CSM în poziţie de drepţi şi zic, cu plecăciuni rupte din şale, că au greşit, că două luni e enorm de mult, că trebuie să avem musai şefi la parchete şi că e rândul lor să-şi aducă umila contribuţie la mersul înainte al justiţiei româneşti, grăbind termenele pe care ei înşişi le-au mărit cât calul lui Berilă prin modificarea pe şest a regulamentelor, doar ca să-i facă Monei Pivniceru viaţa imposibilă ca ministru. Iată că nu e pentru cine se potriveşte şi, ca-n basmele copilăriei, cei răi ajung să se înece în propriile răutăţi...

Doar că Daniel Morar părea tare frustrat! N-a vrut să plece la Curtea Constituţională - a venit ordinul şi s-a dus; n-a vrut-o pe Luluţa Kovesi înapoi şi acum o vede şefă la DNA; n-a vrut să plece de la parchet, fie el general sau DNA, şi totuşi s-a dus... să o consilieze pe doamna Hăineală... Cam multe neîmpliniri a avut domnul Morar în ultima vreme, ceea ce sugerează că a picat în dizgraţie! Asta e: când te foloseşte cineva ca sculă ani de zile, te mai uzezi, eşti dat la casare... Parcă n-ar fi meritat Morar atâtea şuturi pe centimetrul pătrat de piele de la Băsescu, totuşi i-a făcut multe favoruri, începând cu spălatul dosarului Flota, care l-a scăpat pe marinel de un prejudiciu de peste 300 milioane de dolari, şi continuând cu ce doriţi, până mai alaltăieri... E de văzut cine mai urmează la sacrificiu, pe altarul lui Băsescu, dar n-aş dori să fie Victor Ponta.

Conform aşteptărilor, am fost salutaţi, chiar suspect de rapid, de peste Ocean, aproape înainte de luarea deciziei, pentru reuşita de la vârful parchetelor. Cu toate astea, primii au fost cei din Anglia. Sunt mari şanse să urmeze aprobările de la ambasadele Germaniei şi ţărilor nordice. Paradoxal, lipsesc însă acordurile Rusiei, Chinei, Peru-ului şi Nigeriei, ceea ce ar putea arăta doar o revigorare a axei Londra - Washington, însă lasă un gust amar că ne-am reîntors la statutul de colonie de la margine de imperiu, când ne trebuie aprobarea ambasadorilor ţărilor X şi Y ca să facem şi cum să facem nişte schimbări administrative interne... Ce va urma? Să ne dea note pentru cum a fost organizată alegerea primarului din Văscăuţi şi concursul pentru secretarul primăriei Tupilaţii din Dos?

Cu această ocazie, aşteptăm cu interes ca şi Uniunea Europeană să salute încălcarea recomandărilor cu care erau foarte scrupuloşi când ministru era Mona Pivniceru şi în care Băsescu şi-a băgat pantofii în 3 secunde şi două zecimi, atunci când i-a convenit! Căci, încă o dată-n plus, se arată că pe coana Europa n-o doare nicăieri de poporul român, ci doar de interesele ei, iar interesul ei suprem e ca Băsescu să rămână în continuare la putere, ca să le dea voturile cu care să facă PPE ce are chef prin Europa şi să facă zob economia României, din care să-şi tragă şi ei nişte hălci cât mai mari. Oare când urmează să vină şi confirmarea europeană că pragul la referendum impus de UE a fost o greşeală şi că Băsescu stă ilegal la Cotroceni, dar acum asta e?

Şi o întrebare la răspunsul căreia ar trebui să ne gândim cu multă responsabilitate: am ajuns, oare, o ţară dependentă de aplauzele altora din exterior?

Domnul Octavian Bot:

Preşedintele Traian Băsescu, preşedintele-jucător, continuă să fie omul-orchestră. El ar vrea să fie şi preşedinte, şi guvern, şi parlament, în acelaşi timp.

Recent, Traian Băsescu s-a adresat Camerei Deputaţilor cu pretenţia de a fi pusă în dezbatere o iniţiativă legislativă privind revizuirea Constituţiei, revendicându-şi această propunere. Prin acest demers, Traian Băsescu a făcut dovada propriei incompetenţe.

Potrivit Constituţiei României, iniţiativa legislativă aparţine doar Guvernului, deputaţilor şi senatorilor, şi cetăţenilor, în număr de cel puţin 100.000. Preşedintele României nu are drept de iniţiere legislativă.

Îi sugerez lui Traian Băsescu să aibă iniţiative legislative, să strângă 99.999 de cetăţeni şi să purceadă la a scrie legi.

Traian Băsescu are o idee fixă: referendumul pe care 1-a iniţiat şmechereşte, cu scopul de a-1 ajuta pe el în campania electorală pentru preşedinţie. Referendumul acela a fost unul consultativ, cu titlul general, fără nicio pregătire a populaţiei pentru a răspunde la întrebarea cu Parlament unicameral şi reducerea numărului de parlamentari.

E absurd să vii acum să pretinzi să se revizuiască Constituţia, pornind de la acel referendum, invocând respectarea voinţei poporului, care, după cum zice Traian Băsescu, îşi manifestă suveranitatea prin referendum. Repet, a fost un referendum consultativ, nicidecum unul obligatoriu.

Îi aduc în plus aminte lui Traian Băsescu că suveranitatea poporului se exercită şi prin organele sale reprezentative alese, respectiv prin Parlament, organul reprezentativ suprem al poporului.

În cazul revizuirii Constituţiei, voinţa şi suveranitatea poporului se manifestă prin referendumul privind aprobarea legii de modificare a Constituţiei, care este un referendum cu rezultat imperativ, nu unul consultativ. Printre altele, un preşedinte al României ar trebui să ştie că numărul de parlamentari se stabileşte prin legea electorală în funcţie de populaţie, nu prin Constituţie.

Domnul Octavian Bot:

O veche zicală spune: "Cine se scuză se acuză"

Traian Băsescu s-a încurcat în explicaţii, încercând să dreagă busuiocul în legătură cu propunerile lui Victor Ponta pentru funcţiile de procurori şefi. Ascultându-l pe Traian Băsescu, ai senzaţia că-i crede proşti pe toţi românii.

Dacă Băsescu a ajuns la o înţelegere cu Victor Ponta, în sensul că acesta a făcut propuneri convenabile dumnealui, totul este în ordine. Vine şi ne spune că a respins propunerile anterioare ale Monei Pivniceru, pentru că nu s-a respectat o procedură transparentă şi acele propuneri nu erau asumate. Fără a ne spune ce înţelege prin sintagma "procedură transparentă", Traian Băsescu a debitat un şir lung de prostii, oferite ca explicaţii "proştilor".

Traian Băsescu uită că rolul său, conferit de lege, este acela de a numi procurorii în discuţie, putând respinge propunerile motivate. Rolul său nu este acela de a stabili proceduri pe care Ministerul Justiţiei să le explice. Prostia cu neasumarea de către ministrul justiţiei este perla gândirii lui Traian Băsescu.

E clar că Mona Pivniceru, şi nu mama sa, a făcut propunerile, ceea ce înseamnă că şi le-a asumat. Ce trebuie să facă Mona Pivniceru, să strige în gura mare: "Îmi asum propunerile!" Orice om cu scaun la cap se întreabă cu ce sunt mai transparente, sau mai asumate, propunerile lui Ponta decât ale lui Pivniceru.

Este de neînţeles uşurinţa cu care Victor Ponta a căzut în capcana lui Traian Băsescu. Preşedintele nu are dreptul să sugereze ministrului pe cine să propună. El doar îl numeşte sau nu pe cel propus, dar nu trebuie să-l ştie dinainte.

Analizând "explicaţiile" lui Băsescu şi Ponta, ai impresia că "o mână spală pe alta".

Doamna Liliana Mincă:

"Prohodul sănătăţii de ziua ei"

Ziua Mondială a Sănătăţii, celebrată la 7 aprilie, a avut ca temă, anul acesta, hipertensiunea arterială. În toate judeţele s-a vorbit despre combaterea hipertensiunii arteriale ca prioritate în sănătatea publică, dar de la declaraţii până la practică prăpastia e mare şi se adânceşte cu fiecare zi în plus de guvernare haotică.

România ocupă locul trei în lume la mortalitatea cauzată de boli cardiovasculare. În România, două din trei decese sunt cauzate de afecţiuni ale inimii şi vaselor sanguine. Potrivit cifrelor statistice, care ar trebui să mobilizeze guvernanţii şi să-l pună în alertă pe ministrul sănătăţii, la fiecare 30 de minute un român face infarct, iar la fiecare 20 de minute un român suferă un accident vascular cerebral. În România zilelor noastre, un român din trei suferă de hipertensiune arterială şi s-a estimat că şapte milioane de cetăţeni au probleme din cauza bolilor cardiovasculare.

După toate aparenţele, singura schimbare majoră în această privinţă, în fiecare din anii ce vor urma, va fi creşterea mortalităţii românilor din cauza bolilor de inimă, în timp ce guvernanţii vor continua să trateze populaţia cu eseuri despre programe de prevenţie, inutile sau ineficiente.

Stimaţi guvernanţi, vă rugăm să întrebaţi cadrele medicale dacă bolile cardiovasculare se tratează cu promisiuni şi vorbe deşarte, aditivate cu aroganţă şi zâmbete ministeriale?! Veţi afla de la medici că există considerabile beneficii sociale şi economice atunci când depistarea hipertensiunii arteriale se face precoce. Poate că este timpul să împrumutaţi şi din practicile pozitive ale altor ţări şi să reglementaţi vizita la medicul cardiolog în fiecare an şi efectuarea de investigaţii de specialitate gratuite. Sistemul sănătăţii din România este bolnav şi necesită intervenţii în regim de urgenţă.

Zilele trecute, câţiva botoşăneni, cu siguranţă în asentimentul tuturor românilor, ne semnalau că guvernanţii, reprezentanţii partidelor aflate la putere, se plâng de lipsa banilor pentru medicamente şi dotarea spitalelor, dar au bani pentru plata agenţilor electorali sau a baronilor locali. Soarta celor bolnavi sau predispuşi la boli cardiovasculare nu trebuie lăsată doar în sarcina preoţilor pentru oficierea prohodului. Însuşi prohodul sănătăţii poate fi amânat dacă veţi înţelege, până nu e prea târziu, că puteţi schimba ceva în bine măcar în această privinţă.

Când aţi promis măsuri sociale, din vârful pixului, românii v-au girat electoral. Aveţi prilejul ca măcar în privinţa sănătăţii să vă ţineţi de cuvânt. Cu atât mai mult cu cât este posibil să nu mai aveţi o altă şansă.

Domnul Dumitru Niculescu:

"Entuziasmul unei noi campanii de primăvară - departe de fermierii români"

Declaraţia mea politică de astăzi se referă la entuziasmul unei noi campanii de primăvară. Acţiunea mult promisă şi la fel trâmbiţată este departe de fermierii români. La ordinea zilei, din păcate, rămân problemele legate de întârzierea subvenţiilor. Fiecare amânare aduce costuri suplimentare şi datorii tot mai mari. Iată ce ne spun, domnilor guvernanţi responsabili cu agricultura "performantă peste noapte", după venirea la guvernare a USL, agricultorii din Olt:

"Eu n-am primit niciun leu la subvenţia pe 2012. Motivul? Sunt verificat prin teledetecţie, APIA spune că se fac controale în paralel prin satelit şi pe teren şi ne amână de la lună la lună. Vin creditorii peste noi."

"Speram că după un an dezastruos pentru agricultori, ministerul îşi va întoarce faţa spre noi şi ne va acorda subvenţiile aşa cum a promis, dar, din păcate, am sperat degeaba. (...)"

Nu aşa se ajută agricultura, domnilor guvernanţi, cu promisiuni neonorate. Beneficiarii pe Măsura 121 nu mai au cu ce să-şi achite ratele la bancă şi sunt ameninţaţi cu executarea. "Suntem la început de campanie şi nu avem nici bani de motorină să putem demara lucrările, noroc cu distribuitorii de inputuri care ne dau produse cu plata la recoltare".

Dacă nu v-a spus nimeni, domnule ministru, ceea ce refuz să cred, îmi permit, în calitatea mea de parlamentar şi om cu experienţă şi decizie în ceea ce priveşte agricultura - fost director DADR Olt şi APIA Olt, dar şi întreprinzător agricol de peste 20 de ani să vă spun: campania de primăvară e compromisă de lipsa lichidităţilor.

Adio agricultură! Nu avem subvenţii pe calitatea produsului, nu avem stimulente pentru a dezvolta o afacere în agricultură, nu avem credite pe termen mediu şi lung (adică dobânzi acceptabile şi proceduri), nu avem o strategie pe termen mediu, nu zic lung, măcar pe 5 ani, subvenţiile... o bătaie de joc! Alţii au 300-400 euro/ha de 10 ani, noi ajungem la 200 euro/ha în 2020!

Mi-ar fi şi ruşine să vorbesc, dacă aş fi cu vreo funcţie pe la Ministerul Agriculturii. Plătim inputuri de 3 ori mai scumpe, avem subvenţii de 2-3 ori mai mici şi producem mai puţin şi mai ieftin. Despre ce concurenţă mai vorbim, domnilor guvernanţi!?

De la APIA nu s-a primit decât avansul din SAPS. Cum să înceapă campania când fermieri nu au niciun ban în cont. Şi cel mai grav, când se dau banii?

Ce să mai credem din ce spune acest Guvern şi ministrul agriculturii, care ne duce cu vorba cu neruşinare? Pentru agricultori este necesar ca subvenţia să se dea toată odată, ca să putem achita inputurile către furnizori. Îngrăşămintele ar trebui să fie la jumătate de preţ, motorina la fel. Cerealele ar trebui preluate de către Guvernul României la preţul pieţei.

Concluzia acestui şir de nemulţumiri ale fermierilor este clară, domnule ministru: dacă ministerul nu urgentează plata subvenţiilor aferente anului 2012, în 2013 cea mai mare calamitate din agricultură va fi subfinanţarea. Mă văd cu tristeţe obligat să vă mai reamintesc un fapt: calendarul sesiunilor prin PNDR se lasă aşteptat.

Despre proiectele pe Măsura 121 din mai 2012, la aproape un an de atunci, nu se ştie nimic, linişte totală. Este o medie de 30 de proiecte pe judeţ, la nivelul ţării, dar se pare că sunt prea multe, de vreme ce durează atât să se uite peste ele. Aceste fonduri ar fi momentan singura soluţie de a mişca ţara şi mai ales economia reală, pentru că nu se poate lucra la negru cu banii europeni. Există agricultori care au depus proiecte, au fost aprobate după 2 ani, iar când au dat fuga la bancă pentru a începe treaba li s-a spus că scrisoarea de garanţie dată cu doi ani în urmă nu mai este valabilă, pentru că între timp au fost schimbate normele de creditare, iar proiectele aprobate rămân în aer şi nu se mai implementează niciodată. Mai e de mirare că suntem ultimii în Europa la absorbţia fondurilor europene.

Suntem în aprilie şi nimeni nu ştie dacă în acest an se mai scoate la finanţare ceva. Anii trecuţi în decembrie se ştia programul sesiunilor din anul următor. Acum, nimic. În loc de campanii costisitoare, unele informări gratuite ar fi mai folos. Cu o singură condiţie, ele să conţină adevărul, domnule ministru, nu promisiuni, promisiuni, promisiuni...

În continuare, şedinţa a fost condusă de domnul deputat Viorel Hrebenciuc, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor, asistat de domnii deputaţi Eugen Nicolicea şi Cristian Buican, secretari ai Camerei Deputaţilor.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Deschid lucrările de azi ale Camerei Deputaţilor şi vă anunţ că din totalul celor 412 deputaţi, până în prezent şi-au înregistrat prezenţa la lucrări un număr de 236, sunt absenţi 176, din care 23 participă la alte acţiuni parlamentare.

Cvorumul legal este îndeplinit, având nevoie de 207 deputaţi.

Intrăm în ordinea zi, vă rog, domnule Ciucă.

Domnul Liviu-Bogdan Ciucă:

Domnule preşedinte,

Domnilor colegi,

O chestiune de procedură. În urma discuţiei cu liderii de grup, vă propunem suplimentarea ordinii de zi cu PL-x 57/2012/2013, practic este proiectul pe care ieri l-am retrimis ca urmare a unor observaţii venite de la Guvern la comisie. Comisia s-a întâlnit astăzi cu reprezentanţii Guvernului, au reglementat acele aspecte care au fost semnalate, proiectul poate fi dezbătut.

Vă mulţumesc foarte mult.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

De acord, o să începem cu punctul 3, continuăm cu 14 şi mergem la 22.

Doamna Andreea Paul, vă rog.

Doamna Maria-Andreea Paul:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Vreau să explic în foarte puţine cuvinte semnificaţia panoului pe care l-am afişat pe culoar.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Doamnă, nu e chestiune de procedură, asta cu semnificaţia panoului ne lasă rece.

Doamna Maria-Andreea Paul:

Atunci, vă pun coşul de consum cu creşterile de preţuri să le consultaţi.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Foarte bine. Da. Da.

Doamna Maria-Andreea Paul:

Mâncăm mai scump cu... (I se întrerupe microfonul.)

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Da. Vă supun la vot modificarea ordinii de zi.

Cine este pentru? Da. Vă mulţumesc.

Procedură, vă rog, cu indicarea articolului din regulament, la procedură, vă rog.

Domnul Mircea-Nicu Toader:

Exact pe regulament, domnule preşedinte.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Ce problemă aveţi, vă rog.

(Vociferări.)

Domnul Mircea-Nicu Toader:

Deci, vroiam să vă spun, ca să nu spun alt termen, că este incorect să opriţi orice parlamentar care face un anunţ, că era un anunţ, practic, aşa cum s-a mai întâmplat de multe ori. Colegi de-ai noştri au solicitat un punct de vedere şi un anunţ şi doamna deputat Andreea Paul asta vroia să facă.

Sigur era sugestiv că era un coş sau un panou... (I se întrerupe microfonul.) ...pot să vorbesc şi aşa. Deci, asta am vrut să vă spun, domnule preşedinte, lăsaţi să spună un punct de vedere. Mai departe, ... şi dacă vreţi o justificare, noi nu am venit cu tot felul de steguleţe în sală.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Da. Vă mulţumesc.

Domnul Neacşu.

Domnul Marian Neacşu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Am să fiu extrem de scurt, am să vă rog şi pe dumneavoastră şi pe colegii noştri să remarcaţi că aceste coşuri sunt întregi, nu sunt reduse cu 25 la sută.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Da. Vă mulţumesc.

Intrăm în ordinea de zi. Doriţi să vorbiţi? Problemă de procedură, da?

Domnul Mihai Tararache:

O mică remarcă, mai bine erau coşurile goale, pentru că poporul n-are nici măcar de mâncare.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Da. Vă rog, luaţi loc.

Deci, intrăm în punctul 3 al ordinii de zi. (Doamna deputat Maria-Andreea Paul solicită drept la replică.) Nu aveţi, la ce să vă dau drept la replică?

Nu aveţi dreptul, doamnă. Deci, doamnă Andrea, deci nu aveţi... la ce replică, la ce?

Vă rog. Dacă vreţi să vă faceţi de râs, faceţi-o până la sfârşit, sigur că da. Nu pot să mă opun la treaba asta.

Doamna Maria-Andreea Paul:

Da, 1553 de lei, acesta este salariul mediu net din ultima lună de guvernare PDL şi acesta este salariul mediu net din ultima lună de guvernare USL, niciun leu în plus după 11 luni de guvernare USL. Dar, în schimb, aveţi creşteri la preţuri, la alimente de 40 la sută, de 80 la sută, de 20 la sută şi aşa mai departe. Le puteţi consulta.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

V-aţi uşurat, doamnă?

Vă rog, domnule Calimente. Procedură.

Domnul Mihăiţă Calimente:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Remarc cu mare bucurie că numai după 3 luni de opoziţie, eu mă gândeam că va trece mult mai mult timp, celor de la Partidul Democrat Liberal le-a venit mintea la cap. Pentru că ce au făcut înainte n-are nicio legătură cu ceea ce pretind acum. Mă bucur totuşi că în 3 luni le-a venit mintea la cap. Şi probabil că dacă vor mai scădea puţin în procente şi mai multă minte vor avea.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Da. Vă mulţumesc.

Intrăm în ordinea de zi. Potrivit prevederilor art.115 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, această... Vă rog, domnule Tinel. Dacă vreţi să vă faceţi de râs până la sfârşit, nu mă mai opun de acum, ce să...

Vă rog, domnule Tinel.

Domnul Tinel Gheorghe:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Eu nu ştiu de ce vă simţiţi foarte deranjaţi de această acţiune.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Dar nu ne simţim deranjaţi deloc.

Domnul Tinel Gheorghe:

Nu, daţi-mi voie, dumneavoastră, în primul rând, n-ar trebui să dialogaţi cu sala şi nici cu cel care vorbeşte la tribună, domnule preşedinte. Aşa spune regulamentul, sunteţi primul îndreptăţit să cereţi ca sala să nu dialogheze cu cel care vorbeşte la tribună. Or, dumneavoastră ne jigniţi de la tribuna Parlamentului şi rugămintea e că atunci când aveţi o intervenţie, s-o faceţi de aici şi nu de acolo şi nu încercaţi să ne luaţi acest drept, care este elementar, al Opoziţiei de a demonstra că la un moment dat lucrurile nu merg bine, nu trebuie să vă... dacă aveţi contraargumente, veniţi şi spuneţi-le.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Domnule, nu face parte din ordinea de zi.

Domnul Tinel Gheorghe:

Dar încă o dată, nu ne luaţi acest drept.

Domnule preşedinte, nu ne luaţi acest drept, nu ne umiliţi şi nu ne jigniţi. Este elementară poziţia dumneavoastră acolo şi dreptul dumneavoastră de a... (Rumoare, vociferări.)

Domnul Viorel Hrebenciuc:

V-aţi liniştit?

Stimaţi colegi, încă o dată intrăm în ordinea de zi şi începem cu punctul 3.

3. La punctul 3 al ordinii de zi avem reexaminarea, la cererea Preşedintelui României, a Legii pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 93/2012 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea autorităţii de supraveghere financiară.

Potrivit prevederilor art.115 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, această lege urmează a fi dezbătută în procedură de urgenţă. Avem raportul, o să dau cuvântul din partea iniţiatorului, domnule Doltu, vă rog. Pe scurt.

Domnul Claudiu Doltu (secretar de stat, Ministerul Finanţelor Publice):

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Domnilor deputaţi,

Guvernul susţine aprobarea acestui proiect de lege şi ultimele lucruri nelămurite au fost, înţeleg, decise ieri în comisia de specialitate de la Camera Deputaţilor. În fond, substanţa acestui proiect de lege presupune sau urmăreşte, de fapt, creşterea eficienţei supravegherii în sistemul financiar, altfel decât intermedierea care este bancară, coordonată de banca centrală.

Mulţumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Da. Vă mulţumesc, domnule Doltu.

Are cuvântul domnul Dan Radu Ruşanu, din partea comisiilor pentru buget finanţe şi pentru reformă economică.

Vă rog, pentru prezentarea raportului.

Domnul Dan Radu Ruşanu:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

În conformitate cu dispoziţiile art.77 din Constituţia României, preşedintele României a retransmis Legea pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 93/2012 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea ASF-ului, în vederea reexaminării pentru următoarele considerente.

Art.1 pct.7 - numirea candidaţilor în calitate de membru al ASF-ului, experienţa profesională minimă de 7 ani în domeniul financiar, al instituţiilor de credit şi/sau al instituţiilor financiare nebancare pentru membri care formează conducerea executivă să fie majorată de la 7 la 10 ani.

Art.9 lit.g) al ordonanţei care prevedea ca soţii, rudele ori afinii până la gradul al treilea cu preşedintele României, preşedinţii Camerelor Parlamentului, membrii Guvernului, membrii Consiliului de Administraţie al Băncii Naţionale a României s-a extins şi s-a solicitat: "Se consideră că se impune completarea lit.g) art. 9, în sensul stabilirii şi a unei interdicţii pentru membrii ASF de a nu fi soţi sau rude ori afini până la gradul al treilea cu Preşedintele României, preşedinţii Camerelor Parlamentului, membrii Guvernului, membrii Consiliului de Administraţie al BNR şi toţi membrii Parlamentului - senatori şi deputaţi."

În urma dezbaterilor şi a opiniilor exprimate, membrii celor două comisii au hotărât, cu majoritate de voturi, să admită în parte cererea de reexaminare formulată de Preşedintele României şi să propună plenului Camerei Deputaţilor adoptarea legii pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 93/2012, cu amendamentele admise şi respinse de către comisie. În raport menţionăm că face parte din categoria legilor organice.

Vă mulţumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Da. Vă mulţumesc şi eu, domnule Ruşanu.

Dacă din partea grupurilor parlamentare doreşte cineva să ia cuvântul.

Domnul Dan Radu Ruşanu:

Mă scuzaţi, timp de dezbatere 3 minute pe fond şi încă 3 minute pentru amendamente.

Vă mulţumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Supun votului dumneavoastră timpul de dezbatere.

Cine este pentru? Da.

Aveţi cuvântul, domnule Toader.

Domnul Mircea-Nicu Toader:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

De data asta am urmărit mai atent şi fac intervenţia corespunzătoare pentru această cerere a preşedintelui care, în parte, spune că a fost acceptată, dar cea care era cea mai delicată, mă refer la incompatibilităţi şi la cei care, într-o formă sau alta, pot să influenţeze conducerea acestei instituţii, ei rămân în continuare în aceleaşi condiţii. Sigur că nu ne agăţăm neapărat şi nu spunem că de ce preşedintele Camerei şi al Senatului pot să fie incompatibili, să rămână numai parlamentarii şi nu-i niciun fel de problemă, pe de o parte.

Pe de altă parte, chiar la nivelul Băncii Naţionale şi a oricărei instituţii financiare care are o tangenţă directă sau indirectă cu această instituţie, trebuie să eliminăm orice suspiciune.

Din aceste motive, noi nu vom fi de acord cu această modificare. Sigur, cea care se referă la vechime este corectă, dar cea privind incompatibilităţile şi, până la urmă, acest nod gordian al condiţiilor pe care le vedem toţi ca zonă de influenţă, cu atât mai mult cu cât Parlamentul desemnează conducerea acestei instituţii.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Da. Vă mulţumesc.

Dacă mai doreşte cineva din partea grupurilor parlamentare? Nu mai doreşte nimeni.

Trecem la amendamentele admise. Dacă aveţi observaţii de la punctul 1 la punctul... doar o clipă... amendamentele admise. De la punctul 1 la punctul 23. Dacă aveţi observaţii? Nu sunt observaţii. Vă mulţumesc.

Proiectul de lege trece la votul final.

Am aprobat, după cum ştiţi, am aprobat modificarea ordinii de zi.

14. Trecem la punctul 14 al ordinii de zi. Dacă din partea Guvernului doreşte cineva? Nu.

Domnule Ciucă, vă rog.

Domnul Liviu-Bogdan Ciucă:

Domnule preşedinte,

Domnilor colegi,

Vă prezint raportul suplimentar al proiectului de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 121/2011 pentru modificarea şi completarea unor acte normative.

Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi a fost sesizată spre dezbatere în fond, în procedură de urgenţă, cu acest proiect. Senatul, în calitate de primă Cameră sesizată, a adoptat iniţiativa legislativă.

Camera Deputaţilor este Cameră decizională.

Consiliul Legislativ a avizat favorabil.

Guvernul României susţine adoptarea proiectului de lege.

În şedinţa din 8 aprilie 2013 plenul Camerei Deputaţilor a hotărât retrimiterea proiectului de lege privind aprobarea ordonanţei pentru o reexaminare la comisie. Comisia a făcut un nou raport, cel pe care vi-l prezint.

În unanimitate a fost aprobat şi în urma dezbaterilor se propune plenului Camerei Deputaţilor spre dezbatere şi adoptare proiectul de lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 121/2011 pentru modificarea şi completarea unor acte normative, cu amendamentele admise, redactate în anexă la prezentul raport.

În raport cu obiectul şi conţinutul reglementării, iniţiativa legislativă face parte din categoria legilor organice.

Vă mulţumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Timpii de dezbatere, vă rog.

Domnul Liviu-Bogdan Ciucă:

Trei minute.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Da. Vă mulţumesc.

Supun votului dumneavoastră timpul de dezbatere.

Cine este pentru? Da, vă mulţumesc.

Dacă din partea grupurilor parlamentare doreşte cineva să ia cuvântul? Nu.

Suntem la capitolul de amendamente admise. Dacă aveţi observaţii la capitolul de amendamente admise de la punctul 1 la punctul 42? Nu sunt observaţii. Vă mulţumesc.

Proiectul de lege trece la votul final.

22. Trecem la punctul 22 de pe ordinea de zi şi avem Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 14/2013 privind modificarea şi completarea Legii educaţiei naţionale nr.1/2011.

Vă rog, domnule Kovaci. Iertaţi-mă...

Domnul Kiraly András György (secretar de stat, Ministerul Educaţiei Naţionale):

Mulţumesc frumos, domnule preşedinte.

Stimate doamne şi stimaţi domni deputaţi.

Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 14/2013 prevede modificarea art.263 alin. (10) din Legea educaţiei naţionale şi prevede următoarele. Este vorba de degrevarea parţială a personalului didactic de conducere, de îndrumare şi de control de părţi sau normă didactică, precum şi a persoanelor desemnate de federaţii sindicale reprezentative din învăţământ.

De asemenea, se asigură pentru personalul degrevat primirea drepturilor salariale, precum şi a celorlalte sporuri şi indemnizaţii prevăzute de lege pentru activitatea desfăşurată.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Da. Vă mulţumesc.

Din partea Comisiei pentru învăţământ, ştiinţă, tineret şi sport, vă rog, domnule Zisopol.

Domnul Dragoş Gabriel Zisopol:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Comisia pentru învăţământ, ştiinţă, tineret şi sport a primit spre dezbatere în fond, în procedură de urgenţă proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 14/2013 privind modificarea şi completarea Legii educaţiei naţionale nr.1/2011.

Proiectul de lege are ca obiect de reglementare modificarea şi completarea Legii educaţiei naţionale nr.1/2011, cu modificările şi completările ulterioare, în sensul că personalul de conducere, îndrumare şi de control să poată fi degrevat parţial de norma didactică, pe baza normelor aprobate prin ordin al ministrului educaţiei naţionale, elaborate cu consultarea federaţiilor sindicale reprezentative din învăţământ. Totodată, persoanele desemnate de federaţiile sindicale reprezentative din învăţământ, ca urmare a participării la procesul de monitorizare şi evaluare a calităţii sistemului de învăţământ vor fi degrevate parţial de norma didactică.

Proiectul de lege face parte din categoria legilor organice.

Camera Deputaţilor este primă Cameră sesizată.

În urma dezbaterilor în şedinţa din 26 martie 2013, comisia a propus, cu unanimitatea voturilor celor prezenţi, adoptarea proiectului de lege în forma prezentată de iniţiatori.

Vă mulţumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă rog, timpii de dezbatere să-i propuneţi.

Domnul Dragoş Gabriel Zisopol:

Cinci minute.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Da. Vă mulţumesc.

Supun votului dumneavoastră timpii de dezbatere. Vă mulţumesc.

Dacă din partea grupurilor parlamentare doreşte cineva să ia cuvântul?

Domnule Toader, vă rog.

Domnul Mircea-Nicu Toader:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Am impresia că ne întoarcem cu vreo 20 şi ceva de ani în urmă. Modalitatea în care iarăşi se scutesc de a participa la procesul de învăţământ cei care fac o activitate de orice fel, că e sindicală, că e de organizare sau orice ar fi, mai aveam să numim secretarii de partid că şi ei la fel erau scutiţi de norma didactică şi adevărul despre învăţământ trebuie să ştii când îl practici. Dacă vrei să faci o activitate de acest tip, sindicală, în interesul oamenilor, este la dispoziţie timp suficient în afara orelor respective, ca să nu spun orele de activitate.

Înseamnă că la fel trebuie să procedăm în toată economia şi să spunem, liderul de sindicat, liderii de sindicat sunt scutiţi să mai intre în producţie, să intre la activitatea economică, fiindcă ei duc o muncă sindicală. Deci, cred că este o modalitate de discriminare categorică, între un anumit sindicalist şi alţi sindicalişti şi adevăraţii sindicalişti sunt acolo unde se produce, într-adevăr, sau se produc valori materiale. Deci, noi nu putem fi de acord cu această modificare care schimbă structural esenţa acestei legi.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Da. Vă mulţumesc.

Dacă mai sunt alte intervenţii din partea grupurilor parlamentare? Nu sunt.

Nefiind amendamente, proiectul de lege trece la votul final.

La punctul 23 avem reexaminarea Legii pentru modificarea Legii nr.115/1996 pentru declararea şi controlul averii demnitarilor, magistraţilor, a unor persoane cu funcţii de conducere şi de control şi a funcţionarilor publici, ca urmare a Deciziei Curţii Constituţionale nr.453/2008.

Dacă din partea iniţiatorilor doreşte cineva să ia cuvântul? Nu.

Domnule Ciucă, vă rog.

Domnul Liviu-Bogdan Ciucă:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor colegi,

Dau citire raportului asupra reexaminării Legii pentru modificarea Legii 115/1996 pentru declararea şi controlul averii demnitarilor, magistraţilor, a unor persoane cu funcţii de conducere şi de control şi a funcţionarilor publici, ca urmare a Deciziei Curţii Constituţionale nr.453 din 16 aprilie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, partea I, nr.374 din 16 mai 2008.

Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi a fost sesizată cu reexaminarea legii sus amintite. Curtea Constituţională a examinat sesizarea de neconstituţionalitate şi prin Decizia nr.453 din 2 aprilie 2008 a decis că este neconstituţională în ansamblul său.

Senatul, în calitate de primă Cameră sesizată, a respins această lege. Camera Deputaţilor este Cameră decizională.

Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi a reexaminat legea în şedinţa din 13 octombrie 2008.

Plenul Camerei Deputaţilor, în temeiul art.104 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, a hotărât retrimiterea la comisia sesizată în fond, în vederea unei noi examinări a acestui proiect.

Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi a reexaminat legea pentru modificarea Legii nr.115/1996 în şedinţa din 13 martie 2013.

Membrii Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi au hotărât cu unanimitate de voturi să propună plenului Camerei Deputaţilor respingerea propunerii legislative pentru modificarea şi completarea Legii nr.115/1996 pentru declararea şi controlul averii demnitarilor, magistraţilor, a unor persoane cu funcţii de conducere şi de control şi a funcţionarilor publici, întrucât măsura confiscării ar aduce atingere prezumţiei de dobândire licită a unor bunuri, ceea ce conduce la concluzia neconstituţionalităţii acestor dispoziţii de lege care îngăduie o astfel de atingere adusă averii unei persoane.

O asemenea măsură este reglementată constituţional doar în cazul săvârşirii unor infracţiuni sau contravenţii.

În raport de obiectul şi conţinutul său, legea are caracter de lege organică.

Vă mulţumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Da, vă mulţumesc.

Dacă din partea grupurilor parlamentare doreşte cineva să ia cuvântul? Nu.

Nefiind amendamente admise sau respinse, proiectul de lege trece la votul final.

24. La punctul 24 al ordinii de zi avem proiectul de Lege pentru abrogarea alin.(2) - (4) ale art.7 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 61/2008 privind implementarea principiului egalităţii de tratament între femei şi bărbaţi în ceea ce priveşte accesul la bunuri şi servicii şi furnizarea de bunuri şi servicii.

Din partea Guvernului, vă rog, doamnă secretar de stat.

Doamna Georgeta Bratu (secretar de stat, Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice):

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Proiectul de act normativ vizează transpunerea în legislaţia naţională a Hotărârii Curţii Europene de Justiţie din martie 2011 în ceea ce priveşte interzicerea utilizării elementelor de gen în stabilirea beneficiilor şi primelor din asigurările de viaţă.

Mulţumim Comisiei pentru egalitate de şanse pentru amendamentele aduse şi vă rugăm să fiţi de acord cu raportul depus de aceasta.

Vă mulţumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă mulţumesc, doamnă ministru.

Are cuvântul doamna Liliana Mincă din partea Comisiei pentru egalitate de şanse.

Vă rog.

Doamna Liliana Mincă:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Comisia pentru egalitate de şanse pentru femei şi bărbaţi, în conformitate cu prevederile art.95 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, republicat, a fost sesizată spre dezbatere în fond cu proiectul de Lege pentru abrogarea alin. (2) - (4) ale art.7 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 61/2008 privind implementarea principiului egalităţii de tratament între femei şi bărbaţi în ceea ce priveşte accesul la bunuri şi servicii, şi furnizarea de bunuri şi servicii trimis cu adresa PL-x nr.66/25 februarie 2013, înregistrat la comisie cu nr.37/125 din 26 februarie 2013.

Senatul, în calitate de primă Cameră sesizată, a adoptat acest proiect de lege în şedinţa din 19 februarie 2013.

În conformitate cu prevederile art.75 alin. (1) din Constituţia României, republicată, şi ale art.92 alin. (9) pct.2) din Regulamentul Camerei Deputaţilor, republicat, cu modificări şi completări ulterioare, Camera Deputaţilor este Cameră decizională.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Da. Vă mulţumesc.

Doamna Liliana Mincă:

Proiectul de lege are ca obiect de reglementare abrogarea alineatelor, v-am spus, (2)-(4) ale art.7 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 61 din 2008. Consiliul Legislativ a avizat favorabil proiectul de lege.

La întocmirea raportului comisia a avut în vedere avizul favorabil al Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi şi al Comisiei pentru industrii şi servicii în conformitate cu adresa nr.23/67/2013.

În şedinţa din 12 martie 2013 a fost reluată dezbaterea la proiectul de lege având în vedere că textul proiectului de lege prevede termene retroactive.

În urma dezbaterilor, membrii comisiei pentru egalitate de şanse pentru femei şi bărbaţi au hotărât cu unanimitate de voturi să propună plenului Camerei Deputaţilor raportul de adoptare a proiectului de Lege pentru abrogarea alin. (2) - (4) ale art.7 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 61/2008.

În raport cu obiectul şi conţinutul său, iniţiativa legislativă face parte din categoria legilor organice.

Vă mulţumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Da. Vă mulţumesc şi eu.

Dacă din partea grupurilor parlamentare doreşte cineva să ia cuvântul? Nu.

Trecem la capitolul de amendamente admise şi vă întreb dacă aveţi observaţii de la punctul 1 la punctul 3 al capitolului de amendamente admise. Nu sunt observaţii. Vă mulţumesc.

Proiectul de lege trece la votul final.

25. La punctul 25 al ordinii de zi, avem proiectul de lege privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 22/2011 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 23/2009 privind activitatea de acreditare a organismelor de evaluare a conformităţii.

Din partea iniţiatorului, domnul Donescu de la Ministerul Economiei. Vă rog.

Domnul Manuel Marian Donescu (secretar de stat, Ministerul Economiei):

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Proiectul de lege are ca obiect aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 22/2011 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 23/2009 privind activitatea de acreditare a organismelor de evaluare a conformităţii, în scopul armonizării prevederilor referitoare la marca naţională de acreditare cu cele stabilite în standardul armonizat aplicabil obligatoriu organismului naţional de acreditare.

Totodată, se introduce un nou alineat la art.8, în baza căruia autoritatea cu funcţie de reglementare se asigură că cerinţele de acreditare, aplicabile organismelor de evaluare a conformităţii, sunt suficiente fără a fi excesive.

În consecinţă, propunem aprobarea prezentului proiect de lege.

Vă mulţumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Da. Vă mulţumesc.

Are cuvântul domnul Iancu, din partea Comisiei pentru industrii şi servicii.

Vă rog.

Domnul Iulian Iancu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Comisia pentru industrii şi servicii a fost sesizată pentru dezbaterea în fond, în procedură de urgenţă, cu proiectul de lege menţionat.

Vreau să vă subliniez că Senatul a adoptat proiectul de lege.

De asemenea, Comisia juridică a avizat favorabil acest proiect.

Proiectul are ca obiect aprobarea Ordonanţei Guvernului nr.22/2011 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr.23/2009 privind activitatea de acreditare a organismelor de evaluare a conformităţii.

Acest proiect a fost în dezbaterea comisiei şi a fost aprobat cu unanimitate de voturi, însă în şedinţa din 8 mai 2012 Camera a hotărât retrimiterea proiectului la Comisia pentru industrii şi servicii, pentru o nouă examinare.

În urma reexaminării, membrii comisiei au adoptat proiectul de lege, a fost retrimis Camerei care, în data de 12 martie 2013, l-a retrimis şi, în urma noii reexaminări membrii comisiei, cu unanimitate de voturi, propun plenului Camerei adoptarea proiectului de lege.

Mulţumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Da. Vă mulţumesc.

Vă rog să propuneţi şi timpii de dezbatere.

Domnul Iulian Iancu:

Două minute dezbateri generale, un minut pe articole.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Da. Vă mulţumesc.

Supun votului dumneavoastră timpii de dezbatere.

Vă mulţumesc.

Cu 149 de voturi pentru, un vot împotrivă, timpii de dezbatere au fost aprobaţi.

Dacă din partea grupurilor parlamentare doreşte cineva să ia cuvântul. Nu.

Nefiind amendamente admise, proiectul de lege trece la votul final.

La punctul 26 al ordinii de zi avem Proiectul de Lege privind modificarea şi completarea Legii nr.95/1997 privind declararea complexului "Memorialului victimelor comunismului şi al rezistenţei - Sighet" ca ansamblu de interes naţional.

Dacă din partea iniţiatorilor doreşte cineva să ia cuvântul.

Domnul Radu Boroianu (secretar de stat, Ministerul Culturii):

Domnule preşedinte de şedinţă,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Nu Ministerul Culturii este iniţiatorul, sunt Radu Boroianu, secretar de stat, dar susţinem acest proiect de lege pentru completarea Legii nr.95/1997 pentru declararea complexului "Memorialului victimelor comunismului şi al rezistenţei - Sighet" ca ansamblu de interes naţional, cu amendamentele aduse de Comisiile pentru administraţie şi cultură ale Camerei Deputaţilor.

Vă mulţumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Da. Vă mulţumesc şi eu.

Domnul Almăjanu sau domnul Ştirbu, vă rog frumos.

Domnul Gigel-Sorinel Ştirbu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Doamnelor şi domnilor,

Raport comun asupra Proiectului de Lege privind modificarea şi completarea Legii nr.95/1997 privind declararea complexului "Memorialului victimelor comunismului şi al rezistenţei - Sighet" ca ansamblu de interes naţional.

În conformitate cu prevederile art.95 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, republicat, Comisia pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibrul ecologic şi Comisia pentru cultură, arte şi mijloace de informare în masă au fost sesizate prin adresa nr.PL-x 438 din 22 octombrie 2012, cu dezbaterea pe fond a Proiectului de Lege privind modificarea şi completarea Legii nr.95/1997 privind declararea complexului "Memorialului victimelor comunismului şi al rezistenţei - Sighet" ca ansamblu de interes naţional.

La întocmirea prezentului raport, comisiile sesizate în fond au avut în vedere avizele Consiliului Legislativ, Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi şi al Comisiei pentru buget, finanţe şi bănci.

Proiectul de lege a fost adoptat de Senat în şedinţa din 15 octombrie 2012 cu respectarea prevederilor art. 76 alin. (2) din Constituţia României, republicată.

În urma examinării proiectului de lege şi a opiniilor exprimate de către membrii comisiei, s-a hotărât cu unanimitate de voturi adoptarea Proiectului de Lege privind modificarea şi completarea Legii nr.95/1997 privind declararea complexului "Memorialului victimelor comunismului şi al rezistenţei - Sighet" ca ansamblu de interes naţional, cu amendamentele prevăzute în anexă.

În urma dezbaterilor, comisiile sesizate în fond propun plenului adoptarea Proiectului de Lege privind modificarea şi completarea Legii nr.95/1997 privind declararea complexului "Memorialului victimelor comunismului şi al rezistenţei - Sighet" ca ansamblu de interes naţional, cu amendamentele anexate.

În raport cu obiectul şi conţinutul reglementării, iniţiativa legislativă face parte din categoria legilor ordinare.

Vă mulţumesc mult.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă mulţumesc şi eu.

Vă rog să propuneţi şi timpii de dezbatere, domnule Ştirbu.

Domnul Gigel-Sorinel Ştirbu:

Două minute, domnule preşedinte.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă mulţumesc.

Supun votului dumneavoastră timpii de dezbatere.

Vă mulţumesc.

Cu 152 de voturi pentru, un vot împotrivă, timpii de dezbatere au fost aprobaţi.

Dacă din partea grupurilor parlamentare doreşte cineva să ia cuvântul. Nu.

Vă supun atenţiei amendamentele admise de la punctele 1 şi 2.

Dacă aveţi observaţii. Nu sunt observaţii.

Vă mulţumesc.

Proiectul de lege trece la votul final.

La punctul 27 de pe ordinea de zi avem Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr.23/2012 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.90/2008 privind auditul statutar al situaţiilor financiare anuale şi al situaţiilor financiare anuale consolidate şi a Ordonanţei Guvernului nr.65/1994 privind organizarea activităţii de expertiză contabilă şi a contabililor autorizaţi.

Vă rog, domnule Doltu, din partea Ministerului de Finanţe.

Domnul Claudiu Doltu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Domnilor deputaţi,

Guvernul susţine aprobarea acestui proiect de lege, iar scopul iniţierii lui este de fapt creşterea eficienţei funcţionării unui organism de supraveghere pentru profesia de contabil autorizat.

Mulţumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Da. Vă mulţumesc.

Din partea Comisiei pentru buget, finanţe, are cuvântul domnul Popeangă.

Domnul Vasile Popeangă:

Mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.

În conformitate cu prevederile art.95 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, republicat, Comisia pentru buget, finanţe şi bănci a fost sesizată spre dezbatere în fond cu Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 23/2012 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.90/2008 privind auditul statutar al situaţiilor financiare anuale şi al situaţiilor financiare anuale consolidate şi a Ordonanţei Guvernului nr.65/1994 privind organizarea activităţii de expertiză contabilă şi a contabililor autorizaţi.

Conform prevederilor art.75 din Constituţia României, republicată, şi ale art.92 alin.(9) pct.1 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, republicat, Camera Deputaţilor este Cameră decizională.

Proiectul de lege supus dezbaterii are ca obiect de reglementare modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.90/2008 privind auditul statutar al situaţiilor financiare anuale şi al situaţiilor financiare anuale consolidate, aprobată cu modificări prin Legea nr.278/2008, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr.65/1994 privind organizarea activităţii de expertiză contabilă şi a contabililor autorizaţi, republicată.

În conformitate cu prevederile art.61 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, republicat, membrii comisiei au examinat proiectul de lege menţionat mai sus în şedinţa din 26 martie 2013.

Din totalul de 31 de membri ai Comisiei pentru buget, finanţe şi bănci au fost prezenţi la dezbateri 31 de deputaţi.

În urma examinării proiectului de lege şi a opiniilor exprimate, membrii comisiei au hotărât cu majoritate de voturi să supună plenului Camerei Deputaţilor, spre dezbatere şi adoptare, Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr.23/2012 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.90/2008 privind auditul statutar al situaţiilor financiare anuale şi al situaţiilor financiare anuale consolidate şi a Ordonanţei Guvernului nr.65/1994 privind organizarea activităţii de expertiză contabilă şi a contabililor autorizaţi, cu amendamentele admise, prezentate în anexă.

În raport cu obiectul şi conţinutul său, proiectul de lege face parte din categoria legilor ordinare.

Propun pentru dezbatere trei minute.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Da. Vă mulţumesc.

Supun votului dumneavoastră timpul de dezbatere.

Vă mulţumesc.

Cu 146 de voturi pentru, 2 voturi împotrivă şi nicio abţinere, timpii de dezbatere au fost aprobaţi.

Din partea Grupului parlamentar al PDL, domnul Ialomiţianu. Vă rog.

După cum observaţi, unul din coşuri a şi dispărut. De la PDL l-a luat doamna Andreea Paul.

Domnul Gheorghe Ialomiţianu:

L-a dus în hol ca să vadă şi alţii, nu numai parlamentarii. Că am văzut că dumneavoastră nu credeţi că...

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Treceţi la subiect, domnule Ialomiţianu, vă rog.

Domnul Gheorghe Ialomiţianu:

Dumneavoastră nu credeţi că au crescut preţurile.

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Sigur că se impunea un asemenea act normativ, pentru că prin actul normativ se produce o îmbunătăţire a calităţii lucrărilor de audit a situaţiilor financiare, se mai lămuresc unele lucruri legate de obţinerea calităţii de expert contabil, de auditor financiar şi consultant fiscal, se renunţă la supravegherea profesiei de expert contabil de către Ministerul de Finanţe, trecând la o supraveghere din partea utilizatorilor de informaţii financiare, dar nu am reuşit să rezolvăm o problemă cerută de mulţi experţi contabili şi cred, dragi colegi, că la birourile parlamentare ale dumneavoastră au venit foarte mulţi experţi contabili, pentru că nu înţeleg de ce trebuie să facă parte din mai multe organisme profesionale care de fapt gestionează aceeaşi profesie, legat de elaborarea şi verificarea lucrărilor financiar-contabile.

Sigur că ei plătesc două cotizaţii, trebuie să parcurgă perioade de pregătire profesională la fiecare organism profesional. Nu am reuşit acest lucru să îl rezolvăm în Comisia pentru buget, finanţe. Sperăm că în perioada următoare vom reuşi să rezolvăm problemele ridicate de mii de experţi contabili, aşa cum a fost în 1996, un singur organism profesional, Corpul experţilor contabili şi al contabililor autorizaţi. Numai în România sunt mai multe organisme profesionale pentru acelaşi domeniu de activitate. Asta-i viaţa. Sperăm că în perioada următoare vom reuşi, şi Ministerul de Finanţe să fie mai receptiv la doleanţele experţilor contabili.

Vă mulţumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Şi eu vă mulţumesc.

Dacă mai doreşte cineva să ia cuvântul. Nu.

Trecem la capitolul de amendamente admise.

Dacă aveţi observaţii de la punctul 1 la punctul 54. Nu sunt observaţii.

Proiectul de lege trece la votul final.

Trecem la punctul 28, Proiectul de Lege pentru modificarea şi completarea Legii nr.299 din 13 noiembrie 2007 privind sprijinul acordat românilor de pretutindeni.

Are cuvântul domnul secretar de stat Podgorean din partea Ministerului de Externe. Vă rog.

Domnul Radu Podgorean (secretar de stat, Ministerul Afacerilor Externe):

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Având în vedere că în textul legii există încă unele detalii care necesită clarificări. Apreciem necesară o retrimitere la comisie a legii. Vă rugăm frumos.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Da. Vă mulţumesc.

Supun votului dumneavoastră retrimiterea la comisie a proiectului de lege.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Cu 154 de voturi pentru, două voturi împotrivă şi o abţinere, proiectul de lege a fost retrimis la comisie.

La punctul 29 al ordinii de zi...

Da. Pentru două săptămâni. Vă mulţumesc.

La punctul 29 avem Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr.9/2013 privind prorogarea termenului prevăzut la art.V din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.7/2011 pentru modificarea şi completarea Legii nr.350/2001 privind amenajarea teritoriului şi urbanismul.

Din partea Guvernului are cuvântul domnul ministru Matache. Vă rog.

Domnul Iulian Ghiocel Matache (secretar de stat, Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice):

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Prin prezentul act normativ se propune prorogarea termenului prevăzut la art.5 din Ordonanţa de urgenţă nr.7/2011 până la data de 31.XII.2015 pentru a permite în mod echitabil formarea profesională corespunzătoare a persoanelor care ocupă în prezent funcţia de arhitect şef, în vederea menţinerii acestora în funcţia publică.

Art.5 din Ordonanţa nr.7/2011 prevede faptul că menţinerea în funcţia publică a arhitecţilor şefi care nu îndeplinesc condiţiile prevăzute la art.36¹ din Legea nr.350/2001, cu modificările şi completările ulterioare, este condiţionată de absolvirea de către aceştia a masteratelor sau a studiilor postuniversitare în domeniul urbanismului şi amenajării teritoriului, pentru categoriile prevăzute la art.36¹ alin.(1) lit.a) - c) din Legea nr.350, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi a cursurilor de formare profesională continuă de specialitate organizate de instituţiile publice cu atribuţii în domeniul amenajării teritoriului şi urbanism, pentru categoriile prevăzute la art.36¹ alin.(1) lit.d) din Legea nr. 350, cu modificările şi completările ulterioare, în termen de doi ani de la intrarea în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă, respectiv 11 februarie 2013.

Vă mulţumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Da. Vă mulţumesc şi eu.

Are cuvântul domnul Almăjanu din partea Comisiei pentru administraţie.

Vă rog, domnule preşedinte.

Domnul Marin Almăjanu:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

La întocmirea prezentului raport, comisia a avut în vedere avizul favorabil al Consiliului Legislativ.

Proiectul de lege a fost adoptat de Senat, Camera Deputaţilor fiind Cameră decizională.

În urma examinării intervenţiei legislative în şedinţa din 3 aprilie şi a opiniilor exprimate de către membrii comisiei, s-a hotărât cu unanimitate de voturi să se supună plenului Camerei Deputaţilor adoptarea proiectului de lege în forma adoptată de Senat.

În raport cu obiectul şi conţinutul reglementării, proiectul de lege face parte din categoria legilor ordinare.

Vă mulţumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă mulţumesc.

Timpii de dezbatere, domnule Almăjanu.

Domnul Marin Almăjanu:

Două minute, domnule preşedinte.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă mulţumesc.

Supun votului dumneavoastră timpii de dezbatere.

Vă mulţumesc.

Cu 153 de voturi pentru, timpii de dezbatere au fost aprobaţi.

Din partea grupurilor parlamentare. Domnul Tinel, vă rog.

Domnul Tinel Gheorghe:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Eu înţeleg să prorogăm nişte termene când discutăm de programe, de proiecte, de, eu ştiu, consumarea unor fonduri la nivel naţional, bani care din varii motive n-au putut fi cheltuiţi în termenul aprobat iniţial, dar să venim şi să tot prorogăm, să prelungim aşa la infinit, o să venim în 2015 pe chestiuni de lobby şi o să spunem: "Domnule, ştiţi, mai sunt vreo doi-trei care n-au reuşit să devină, să-şi facă studiile, eu ştiu, să finalizeze, hai să mai dăm un an de zile". Eu cred că este un gest de neseriozitate din partea noastră. Ar trebui o dată legea adoptată s-o şi respectăm. Că dacă tot venim pe chestiuni de prorogare numai particulare aşa, care ţin de anumite interese profesionale, nu rezolvăm problemele care ţin de urbanism şi cele care ţin de administraţia locală în momentul de faţă.

Eu cred că lucrurile astea, şi am mai avut dezbateri, am tot retrimis. Fac o paranteză: retrimitem din plen acte normative la comisii pentru că actele normative vin cu propuneri şi amendamente care răspund unor interese ce n-au nimic în comun cu interesul general şi ne trezim că e jenant pe urmă şi n-avem curaj să venim aici să recunoaştem care e motivul principal pentru care retrimitem la comisie actul normativ respectiv.

Cred că ar trebui să analizăm cu mai multă atenţie astfel de iniţiative care sunt, din punctul meu de vedere, particulare. Eu sunt ferm convins că la nota de fundamentare nu răspunde interesului general al celor care fac parte din corpul arhitecţilor şefi din România.

Mulţumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Da. Vă mulţumesc.

Dacă din partea altor grupuri parlamentare doreşte cineva să ia cuvântul. Nu.

Nefiind amendamente, proiectul de lege trece la votul final.

La punctul 30 al ordinii de zi avem Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr.10/2013 pentru modificarea art.11⁵ din Ordonanţa Guvernului nr.83/2001 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea serviciilor publice comunitare pentru eliberarea şi evidenţa paşapoartelor simple şi serviciilor publice comunitare regim permise de conducere şi înmatriculare a vehiculelor.

Dacă din partea Guvernului doreşte cineva.

Vă rog, doamna secretar de stat.

Doamna Irina Alexe (şeful Departamentului Relaţia cu Parlamentul, Ministerul Afacerilor Interne):

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Aşa cum aţi precizat şi dumneavoastră, prin Ordonanţa Guvernului nr.10/2013, emisă în temeiul legii de abilitare a Guvernului de a emite ordonanţe, a fost modificat un singur articol, art.11⁵ din Ordonanţa Guvernului nr.83/2011.

De fapt, prin ordonanţă au fost redefinite unele atribuţii ale Direcţiei regim permise de conducere şi înmatricularea vehiculelor, în sensul că această direcţie a fost desemnată ca punct naţional de contact pentru alte funcţionalităţi aferente platformei informatice EUCARIS şi, de asemene, au fost introduse dispoziţii referitoare la administrarea componentei naţionale a platformei informatice EUCARIS.

Totodată, prin acest act normativ s-a stabilit faptul că plata cotizaţiei privind utilizarea componentei naţionale a platformei informatice EUCARIS se face de către Direcţia regim permise de conducere şi înmatriculare a vehiculelor din resursele alocate în acest scop în bugetul Ministerului Afacerilor Interne.

Având în vedere toate aceste precizări, vă rog să fiţi de acord cu adoptarea proiectului de lege în forma prezentată şi vă mulţumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă mulţumesc şi eu.

Are cuvântul domnul Almăjanu, din partea Comisiei pentru administraţie.

Domnul Marin Almăjanu:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Comisia pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic a examinat proiectul de lege în şedinţa din 3 aprilie 2013.

Camera Deputaţilor este Cameră decizională.

Senatul a adoptat proiectul de lege.

Comisia a avut în vedere avizul favorabil al Consiliului Legislativ şi al Comisiei pentru apărare, ordine publică şi siguranţă naţională care au avizat favorabil.

În urma examinării proiectului de lege şi a opiniilor exprimate, membrii comisiei au hotărât cu unanimitate de voturi să supună plenului Camerei Deputaţilor spre dezbatere şi adoptare proiectul de lege, în forma adoptată de Senat.

Proiectul de lege face parte din categoria legilor ordinare.

Timp de dezbatere, două minute.

Mulţumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă mulţumesc.

Supun votului timpul de dezbatere.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Cu 142 de voturi pentru, o abţinere, timpul de dezbatere a fost aprobat.

Dacă din partea grupurilor parlamentare doreşte cineva să aibă ă o intervenţie. Nu.

Nefiind amendamente, proiectul de lege trece la votul final.

La punctul 31 al ordinii de zi avem Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr.2/2013 privind reglementarea unor măsuri financiare.

Din partea Ministerului de Finanţe, domnul Doltu. Vă rog.

Domnul Claudiu Doltu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Domnilor deputaţi,

Guvernul susţine aprobarea acestui proiect de lege în forma actuală. Titlul vorbeşte de la sine. Este vorba doar de folosirea mai bună a resurselor disponibile pentru asigurarea suporturilor la cabinetele demnitarilor din administraţie centrală şi locală.

Mulţumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Da. Vă mulţumesc.

Din partea comisiei are cuvântul domnul Popeangă.

Domnul Vasile Popeangă:

Mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.

În conformitate cu prevederile art.95 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, republicat, Comisia pentru buget, finanţe şi bănci şi Comisia pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibrul ecologic au fost sesizate spre dezbatere în fond cu Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr.2/2013 privind reglementarea unor măsuri financiare.

Proiectul de lege supus dezbaterii are ca obiect de reglementare restructurarea cabinetelor demnitarilor din administraţia publică centrală şi reglementarea numărului de posturi din cabinetele preşedintelui şi vicepreşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală.

În conformitate cu prevederile art.61 şi ale art.63 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, republicat, Comisia pentru buget, finanţe şi bănci a examinat proiectul de lege în şedinţa din 19 martie 2013, şi Comisia pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibrul ecologic a examinat proiectul de lege în şedinţa din 3 aprilie 2013.

În urma examinării proiectului de lege şi a opiniilor exprimate, membrii comisiilor au hotărât cu majoritate de voturi să supună plenului Camerei Deputaţilor spre dezbatere şi adoptare Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr.2/2013 privind reglementarea unor măsuri financiare, în forma adoptată de Senat.

În raport cu obiectul şi conţinutul său, proiectul de lege face parte integrantă din categoria legilor ordinare.

Mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Timpii de dezbatere, domnule Popeangă.

Domnul Vasile Popeangă:

Două minute.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Da. Vă mulţumesc.

Supun votului dumneavoastră timpul de dezbatere.

Da. Vă mulţumesc.

Cu 142 de voturi pentru şi o abţinere, timpul de dezbatere a fost aprobat.

Din partea grupurilor parlamentare, domnul Ialomiţianu. Vă rog.

Domnul Gheorghe Ialomiţianu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Nu aş fi intervenit dacă reprezentantul Guvernului nu s-ar fi lăudat că s-au produs nişte reduceri ale cheltuielilor bugetare. Trebuia să ne spună domnul secretar de stat cu cât au crescut cheltuielile bugetare prin înfiinţarea de noi ministere, prin mărirea numărului de secretari de stat care au fiecare cabinete cu un număr impresionant de consilieri, secretare. Sigur, aţi mărit numărul de consilieri la cabinetele miniştrilor şi secretarilor de stat şi după aceea aţi venit de ochii lumii să reduceţi pe ici, pe colo. E o păcăleală dată electoratului pentru că numai prin păcăleli vreţi să guvernaţi.

Vă mulţumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Da. Vă mulţumesc şi eu.

Dacă mai doreşte cineva să ia cuvântul. Vă mulţumesc.

Nefiind amendamente admise sau respinse...

Domnule Doltu, vă rog.

Domnul Claudiu Doltu:

Mulţumesc.

Mulţumesc pentru întrebare. Domnul deputat Ialomiţianu, cu siguranţă veţi primi răspunsul în scris. În acest moment pot să vă spun doar că prin reducerea numărului de posturi de la cabinetele demnitarilor s-a făcut o economie nu foarte mare, de 8 milioane, dar răspunsul complet sigur îl veţi primi în scris şi înţelegeţi că atât pot deocamdată să vă răspund.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Da, domnule Ialomiţianu, vă rog.

Domnul Gheorghe Ialomiţianu:

Doresc o situaţie corectă, cu cât s-au majorat cheltuielile bugetare prin înfiinţare de noi ministere, şi majorarea numărului de secretari de stat.

Sigur că aţi mai redus pe la ANAF, pe la Ministerul Finanţelor Publice câte un consilier, pe la primul-ministru, dar după ce aţi făcut o majorare a numărului de cabinete ale demnitarilor şi consilierilor. Şi dumneavoastră veniţi şi spuneţi că aţi făcut o economie, după ce aţi majorat de vreo cinci, şase ori cheltuielile cu funcţionarea acestor cabinete, aţi venit şi aţi micşorat cu o sumă, eu zic, derizorie.

Vă mulţumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă mulţumesc şi eu.

Dacă mai doreşte cineva să ia cuvântul? Nu.

Nefiind amendamente admise sau respinse, proiectul de lege trece la votul final.

Stimaţi colegi,

Am epuizat proiectele de legi de pe ordinea de zi.

Pentru iniţiativele şi propunerile de respingere vom face o şedinţă specială.

Întrerupem, în momentul de faţă, şedinţa.

La ora 12,30 este votul final.

Vă mulţumesc.

după pauză

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă mulţumesc.

Am rugămintea încă o dată să luaţi loc.

O să procedăm la verificarea prezenţei şi a votului.

Vă rog să vă introduceţi cartelele.

Vot de verificare.

Având în vedere că au venit o serie de colegi, repetăm votul de verificare.

Vă rog să votaţi.

Vă mulţumesc.

Stimaţi colegi,

Începe şedinţa noastră de vot final.

1. Proiectul de Hotărâre privind modificarea Anexei la Hotărârea Camerei Deputaţilor nr.48/2012 ...

Da, mai aşteptăm.

Are cuvântul doamna Ana Birchall.

Doamna Ana Birchall:

Mulţumesc frumos, domnule preşedinte.

Dragi colege, dragi colegi,

Am onoarea să vă invit ca, după votul final, să vă alăturaţi ca împreună să întâmpinăm un grup de elevi din comunele Băcani şi Alexandru Vlahuţă din colegiul meu, să vedeţi cât de frumos, cât de dumnezeieşte cântă aceşti copii minunaţi, care nici măcar nu au un cămin cultural.

Deci, vă invit ca, după votul final, împreună, câteva minute, să îi întâmpinăm aşa cum se cuvine.

Mulţumesc frumos.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Da, vă mulţumesc şi eu.

Putem să începem, liderii de grup? Domnule Toader, putem să începem? Vă mulţumesc.

Stimaţi colegi,

Deci, la primul punct avem Proiectul de Hotărâre privind modificarea Anexei la Hotărârea Camerei Deputaţilor nr.48/2012 pentru aprobarea componenţei nominale a comisiilor permanente ale Camerei Deputaţilor.

Vă rog să votaţi.

Cu 314 voturi pentru, a fost aprobată hotărârea Camerei Deputaţilor.

2. Legea pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 93/2012 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Autorităţii de Supraveghere Financiară, reexaminată la cererea preşedintelui României.

Vă rog să votaţi.

Doamna Maria-Andreea Paul (din sală):

Explicaţii la vot, vă rog.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Staţi să anunţ rezultatul votului, vă rog frumos.

Deci, cu 277 voturi pentru, 37 împotrivă şi două abţineri, proiectul de lege a fost adoptat.

Luaţi cuvântul vă rog frumos.

Doamna Maria-Andreea Paul:

Noi, când am încheiat acordul cu Fondul Monetar Internaţional pentru realizarea acestei instituţii, cu toţii am mizat pe credibilitate. Şi asta nu putea să vină decât din integritate şi din profesionalism.

Ce am făcut aici?! Ce aţi făcut dumneavoastră aici, majoritatea parlamentară?! Aţi hiperpolitizat o instituţie de control financiar; aţi deprofesionalizat, permiţând rudelor dumneavoastră să facă parte din această autoritate de supraveghere financiară.

În final, domnule preşedinte al plenului Camerei, nu ştiam că Parlamentul României este locul unde venim să ne "uşurăm". Este regretabil. Ştiam că nu vă pot cere argumente economice, ştiam că nu cunoaşteţi economie, dar aveam pretenţia că aveţi elementarul bun simţ.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Nu ştiu la ce v-aţi gândit. Eu mă gândeam la uşurare sufletească, doamnă.

3. Trecem la punctul 3 al ordinii de zi. Legea pentru modificarea Legii nr.115/1996 pentru declararea şi controlul averii demnitarilor, magistraţilor, a unor persoane cu funcţii de conducere şi de control şi a funcţionarilor publici, reexaminată ca urmare a Deciziei Curţii Constituţionale nr.453/2008.

Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi propune respingerea legii.

Vă rog să votaţi. Vă mulţumesc.

Cu 315 voturi pentru, două voturi împotrivă şi patru abţineri, proiectul de lege, respingerea a fost aprobată, de fapt, propunerea comisiei.

4. Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 67/2012 privind modificarea art.55 din Legea nr.35/2008 pentru alegerea Camerei Deputaţilor şi a Senatului şi pentru modificarea şi completarea Legii nr. 67/2004 pentru alegerea autorităţilor administraţiei publice locale, a Legii administraţiei publice locale nr.215/2001 şi a Legii nr.393/2004 privind Statutul aleşilor locali.

Este în procedură de urgenţă. Nu vă citesc mai mult.

Vot, vă rog.

Cu 324 voturi pentru, proiectul de lege a fost aprobat.

5. Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 64/2011 privind stocarea geologică a dioxidului de carbon.

Vot. Vă mulţumesc.

Cu 287 voturi pentru, 28 de abţineri şi patru voturi împotrivă, proiectul de lege a fost aprobat.

6. Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 89/2011 pentru abrogarea şi modificarea unor acte normative.

Vot. Vă mulţumesc.

Cu 321 voturi pentru şi două abţineri, proiectul de lege a fost aprobat.

7. Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 83/2012 pentru modificarea şi completarea Legii nr.202/2002 privind egalitatea de şanse şi de tratament între femei şi bărbaţi.

Vot. Vă mulţumesc.

Cu 322 voturi pentru şi două abţineri, proiectul de lege a fost aprobat.

8. Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 121/2011 pentru modificarea şi completarea unor acte normative.

Vot. Vă mulţumesc.

Cu 327 de voturi pentru, unul împotrivă şi două abţineri, proiectul de lege a fost aprobat.

9. Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 14/2013 privind modificarea şi completarea Legii educaţiei naţionale nr.1/2011.

Vă rog să votaţi. Vă mulţumesc.

Cu 269 voturi pentru, 42 voturi împotrivă şi 17 abţineri, proiectul de lege a fost aprobat.

Doamna Turcan, vă rog să vă explicaţi votul.

Doamna Raluca Turcan:

Partidul Democrat Liberal a votat împotriva acestui proiect de lege, pentru că el reprezintă o modificare pe furiş a Legii educaţiei naţionale.

Înţelegem intenţia dumneavoastră de a vă apropia sindicatele, însă acestea trebuie apropiate prin predictibilitate şi profesionalism, şi nu prin favoruri. Pe lângă personalul de conducere din şcoli, dumneavoastră aţi introdus şi liderii de sindicat la posibilitatea degrevării de norma didactică.

Astfel, ne întoarcem la o veche perioadă de tristă amintire, în care liderii de sindicat vorbeau, pretindeau că apără interesele personalului aflat la catedră, însă erau departe de realitatea şi profesionalismul celor care îşi desfăşurau activitatea la catedră.

De aceea, vă rog să ţineţi cont că liderii de sindicat nu trebuie degrevaţi de norma didactică, pentru că ei trebuie să rămână aproape de elevi, aproape de profesori, cunoscându-le interesele şi preocupările.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă mulţumesc.

10. Proiectul de Lege pentru abrogarea alin. (2)-(4) ale art.7 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 61/2008 privind implementarea principiului egalităţii de tratament între femei şi bărbaţi în ceea ce priveşte accesul la bunuri şi servicii şi furnizarea de bunuri şi servicii.

Vă rog să votaţi. Vă mulţumesc.

Cu 323 voturi pentru şi patru abţineri, proiectul de lege a fost aprobat.

11. Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Legii nr.218/23 aprilie 2002 privind organizarea şi funcţionarea Poliţiei Române, publicată în Monitorul Oficial al României nr.305 din 9 mai 2002, cu modificările şi completările ulterioare.

Comisia pentru apărare, ordine publică şi siguranţă naţională propune respingerea propunerii legislative.

Vă rog să votaţi. Vă mulţumesc.

Cu 288 voturi pentru, 35 împotrivă şi două abţineri, proiectul de lege a fost respins.

12. Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 66/2012 privind prorogarea termenelor prevăzute la art. IV alin. (1) şi (2) din Ordonanţa Guvernului nr.7/2009 pentru instituirea sistemului temporar de sprijinire a derulării afacerilor în domeniul comerţului cu seminţe de consum, precum şi pentru modificarea unor acte normative.

Cu 325 voturi pentru şi o abţinere, proiectul de lege a fost aprobat.

13. Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 79/2012 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 126/2003 privind operarea, funcţionarea şi finanţarea asistenţei de urgenţă acordate cu elicopterele achiziţionate de Ministerul Sănătăţii şi repartizate operatorilor medicali Institutul Clinic Fundeni şi Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Târgu Mureş.

Vă rog să votaţi. Vă mulţumesc.

Cu 328 voturi pentru şi un vot împotrivă, proiectul de lege a fost aprobat.

14. Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 56/2012 pentru modificarea alin. (1) al art.5 din Ordonanţa Guvernului nr. 36/2006 privind unele măsuri pentru funcţionarea sistemelor centralizate de alimentare cu energie termică a populaţiei.

Vă rog să votaţi. Vă mulţumesc.

Cu 328 de voturi pentru, proiectul de lege a fost aprobat.

15. Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 73/2012 pentru modificarea pct.II al anexei nr.1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 50/2010 privind contractele de credit pentru consumatori.

Vă rog să votaţi. Vă mulţumesc.

Cu 322 voturi pentru şi patru abţineri, proiectul de lege a fost aprobat.

16. Proiectul de Lege pentru modificarea şi completarea Legii nr.503/2004 privind redresarea financiară şi falimentul societăţilor de asigurare.

Vă rog să votaţi. Vă mulţumesc.

Cu 327 voturi pentru şi un vot împotrivă, proiectul de lege a fost aprobat.

17. Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 95/2012 pentru prorogarea termenelor prevăzute la alin. (2) şi (4) ale art.6 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2005 privind unele măsuri pentru derularea şi finalizarea privatizării societăţilor comerciale filiale de distribuţie şi furnizare a energiei electrice "Electrica Moldova" S.A. şi "Electrica Oltenia" S.A.

Vă rog să votaţi. Vă mulţumesc.

Cu 236 voturi pentru, 41 împotrivă şi 50 de abţineri, proiectul de lege a fost aprobat.

18. Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 40/2011 privind promovarea vehiculelor de transport rutier nepoluante şi eficiente din punct de vedere energetic.

Vă rog să votaţi. Vă mulţumesc.

Cu 323 de voturi pentru şi o abţinere, proiectul de lege a fost aprobat.

19. Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 85/2012 pentru modificarea alin. (1³) al art.46 din Legea nr.350/2001 privind amenajarea teritoriului şi urbanismul.

Vă rog să votaţi. Vă mulţumesc.

Cu 250 voturi pentru, opt împotrivă şi 70 de abţineri, proiectul de lege a fost aprobat.

20. Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 2/2013 pentru completarea art.362 din Legea nr.95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii.

Vă rog să votaţi. Vă mulţumesc.

Cu 329 voturi pentru, proiectul de lege a fost aprobat.

21. Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 22/2011 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 23/2009 privind activitatea de acreditare a organismelor de evaluare a conformităţii.

Vă rog să votaţi. Vă mulţumesc.

Cu 325 voturi pentru, un vot împotrivă şi o abţinere, proiectul de lege a fost aprobat.

22. Proiectul de Lege privind completarea Legii nr.95/1997 privind declararea complexului "Memorialul victimelor comunismului şi al rezistenţei - Sighet" ca ansamblu de interes naţional.

Vă rog să votaţi. Vă mulţumesc.

Cu 264 de voturi pentru şi două abţineri, proiectul de lege a fost aprobat.

23. Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 23/2012 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 90/2008 privind auditul statutar al situaţiilor financiare anuale şi al situaţiilor financiare anuale consolidate şi a Ordonanţei Guvernului nr. 65/1994 privind organizarea activităţii de expertiză contabilă şi a contabililor autorizaţi şi pentru modificarea altor acte normative.

Vă rog să votaţi. Vă mulţumesc.

Cu 278 de voturi pentru, 40 de abţineri şi şapte voturi împotrivă, proiectul de lege a fost aprobat.

24. Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 9/2013 privind prorogarea termenului prevăzut la art. V din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 7/2011 pentru modificarea şi completarea Legii nr.350/2001 privind amenajarea teritoriului şi urbanismul.

Vă rog să votaţi. Vă mulţumesc.

Cu 271 voturi pentru, cinci împotrivă şi 50 abţineri, proiectul de lege a fost aprobat.

25. Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 10/2013 pentru modificarea art.11⁵ din Ordonanţa Guvernului nr. 83/2001 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea serviciilor publice comunitare pentru eliberarea şi evidenţa paşapoartelor simple şi serviciilor publice comunitare regim permise de conducere şi înmatriculare a vehiculelor.

Vă rog să votaţi. Vă mulţumesc.

Cu 329 voturi pentru, proiectul de lege a fost aprobat.

26. Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 2/2013 privind reglementarea unor măsuri financiare.

Vă rog să votaţi. Vă mulţumesc.

Cu 270 voturi pentru, patru împotrivă şi 50 de abţineri, proiectul de lege a fost aprobat.

Stimaţi colegi,

Vă mulţumesc foarte mult.

Şedinţa de vot final s-a încheiat.

Biroul permanent, ne întâlnim la sala Biroului, acum.

Şedinţa s-a încheiat la ora 13,00.