Parliamentary debates

Şedinţa a început la ora 8,30.

Lucrările au fost conduse, în prima parte, de domnul deputat Eduard Raul Hellvig, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor, iar în a doua parte, de domnul deputat Valeriu Ştefan Zgonea, preşedintele Camerei Deputaţilor, asistat de domnii deputaţi Niculae Mircovici şi Cătălin-Daniel Fenechiu, înlocuit de domnul deputat Cristian Buican, secretari ai Camerei Deputaţilor.

Domnul Eduard Raul Hellvig:

Bună dimineaţa, stimaţi colegi.

Declar deschisă sesiunea dedicată declaraţiilor politice.

Astăzi începem cu puterea. Ca atare, am să invit din partea Grupului parlamentar al PSD pe domnul deputat Ciobanu Gheorghe.

Vă rog, domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Gheorghe Ciobanu:

Bună dimineaţa, domnule vicepreşedinte.

Declaraţia mea politică de astăzi se intitulează: "Majorarea venitului minim garantat şi a alocaţiei de întreţinere a familiei, dovada unei guvernări în interesul oamenilor".

Stimaţi colegi,

Decizia Guvernului Ponta de a mări venitul minim garantat în medie cu 13% şi alocaţia de întreţinere a familiei în medie cu 30%, începând cu 1 iulie, reprezintă o dovadă în plus a unei schimbări de optică la nivelul Executivului României.

După ce ani de zile, în timpul guvernării PDL, întreaga greutate a crizei economice a fost pusă în spatele oamenilor simpli şi a categoriilor celor mai vulnerabile, guvernarea USL respectă ceea ce a promis: încearcă să ia greutatea de pe spatele categoriilor sociale cele mai defavorizate, care nu pot să se protejeze singure.

Faptul că măsura Executivului este special orientată către aceşti oameni aflaţi în dificultate dovedeşte o foarte bună înţelegere a problemelor sociale cu care se confruntă România în acest moment.

USL, spre deosebire de PDL, nu guvernează cu ochii la cifrele economice, ci se concentrează ca lucrurile pe care le face să fie cu adevărat în folosul cetăţenilor. Degeaba ai o creştere economică de 2,2%, dacă tot ceea ce produci merge în buzunarele clientelei politice degrabă făcătoare de săli de sport sau drumuri care duc către nicăieri.

A se vedea faptul că, anul trecut, cu o creştere de doar 0,7%, Guvernul Ponta a reuşit să reîntregească veniturile angajaţilor la bugetul de stat, să indexeze cu 4% pensiile, să mărească indemnizaţiile pentru mame şi toate aceste tipuri de ajutoare sociale pentru categoriile defavorizate.

E încă o dovadă că e bine să ai un plus, dar este mult mai important ce faci cu el. Iar eu mă bucur că Cabinetul USL are priorităţi bine setate şi pot astfel să le spun oamenilor care au votat în 2012 că încrederea lor este departe de a fi risipită.

Poate că aceste creşteri de venituri anunţate săptămâna trecută de prim-ministru nu sunt în măsură să aducă după ele şi o îmbunătăţire substanţială a calităţii vieţii oamenilor. Şi asta pentru că veniturile respective erau oricum foarte mici.

Pe de altă parte, însă, aceste creşteri vor reuşi măcar să acopere plusul care va fi plătit către energie din cauza calendarului de liberalizare a preţului la gaze şi electricitate. Deşi s-a discutat cu Banca Mondială şi FMI păstrarea unui tarif social, acesta a fost considerat, în continuare, prea mare pentru ceea ce îşi permit oamenii cei mai săraci să plătească. Din această perspectivă, intervenţia Guvernului este mai mult decât bine-venită.

În altă ordine de idei, salut preocuparea premierului şi a ministrului muncii de a găsi surse de finanţare şi pentru o creştere a alocaţiei pentru copii, dar şi a creşterii pensiilor pentru 2014. Sunt dovezi ale preocupării constante pentru îmbunătăţirea calităţii vieţii oamenilor. Noi, cei de la USL, înţelegem că guvernarea se face în interesul românilor şi ei trebuie să simtă efectele unei gestionări cu bună-credinţă şi bine făcută a treburilor ţării.

Vă mulţumesc.

Domnul Eduard Raul Hellvig:

Mulţumesc şi eu, domnule deputat.

Invit la microfon pe domnul deputat Sorin Stragea.

Vă rog, domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Sorin Constantin Stragea:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Declaraţia mea politică de astăzi se intitulează: "Uniunea Europeană - unire în diversitate".

Iată că azi, Uniunea Europeană este o comunitate de 27 de naţiuni şi popoare europene, reunite în jurul unor valori politice, economice, culturale şi sociale comune.

La baza apariţiei Comunităţilor Europene stă declaraţia din 9 mai 1950 a ministrului francez de externe, Robert Schuman, care prezenta un plan pus la punct împreună cu Jean Monnet, comisar al planului de modernizare a Franţei de după război.

"Declaraţia Schuman"a devenit realitate la 18 aprilie 1951 prin semnarea, la Paris, de către 6 ţări (Belgia, Olanda, Luxemburg, RF Germania, Franţa, Italia) a Tratatului instituindComunitatea Europeană a Cărbunelui şi Oţelului (CECO), care a intrat în vigoare la 23 iulie 1952.

Primele succese înregistrate de CECO au determinat miniştrii de externe ai celor 6 ţări fondatoare să continue procesul de integrareîn domeniul economic, astfel că în anul 1956 au fost semnateTratatul Comunităţii Europene a Energiei Atomice (CEEA)şiTratatul ComunităţiiEconomice Europene (CEE), care au intrat în vigoare la 1 ianuarie 1958.

În cei peste 50 de ani de existenţă, au avut loccinci valuri de aderare:

1973: Danemarca, Irlanda şi Marea Britanie

1981: Grecia

1986: Spania şi Portugalia

1995: Austria, Finlanda şi Suedia

2004: Republica Cehă, Cipru, Estonia, Letonia, Lituania, Malta, Polonia, Slovacia,Slovenia şi Ungaria;

Şi, în ultimul rând, în 2007, Bulgaria şi România.

După intrarea în vigoare aTratatului de la Maastricht, la 1 noiembrie 1993, Comunitatea Europeană a fost denumităUniunea Europeană.

În mod concret, Comunitatea Europeană continuă să existe ca parte esenţială a Uniunii Europene, fiind de altfel complet integrată, deoarece domeniile Politică Externă şi de Securitate Comună (PESC) şi Justiţie şi Afaceri Interne (JAI) au încă la bază cooperarea interguvernamentală, cu toate că Tratatul de la Amsterdam transferă o serie de competenţe, şi în aceste domenii, de la nivel naţional la nivel comunitar.

În acelaşi context, din noiembrie 1993, Consiliul CE devine Consiliul UE, fiind desemnat astfel în special în actele adoptate în domeniile PESC şi JAI.

În ceea ce priveşte Comisia CE, aceasta a devenit Comisia Europeană.

În timp, tratateleiniţialeale Comunităţilor Europene au fost revizuite prin: Actul Unic European (1987); Tratatul de la Maastricht (1992); Tratatul de la Amsterdam (1997); Tratatul de la Nisa (2000).

Uniunea Europeană se bazează pe o Comunitate ce evoluează către Uniunea Economică şi Monetară, precum şi pe cooperarea între statele membre în domeniul politicii interne şi externe.

Uniunea Europeană are misiunea de a organiza, într-o manieră coerentă şi solidară, relaţiile între statele membre prin:

- instaurarea unei cetăţenii europene (care completează cetăţenia naţională fără a o înlocui, şi care conferă cetăţeanului european anumite drepturi politice şi civile);

- crearea unui spaţiu al libertăţii, securităţii şi justiţiei (strâns legat de funcţionarea Pieţei Unice şi de liberă circulaţie a persoanelor);

- menţinerea şi dezvoltarea acquis-ului comunitar (ansamblul textelor juridice adoptate de către instituţiile europene, inclusiv tratatele fondatoare).

Urez mulţi ani Uniunii Europene şi sunt convins că adevăratele valori umane vor găsi, în acest areal geografic, locul propice de a se dezvolta şi pune în valoare, în folosul nostru, al tuturor europenilor şi al lumii întregi.

La mulţi ani, Europa Unită!

Deputat PSD Sorin Stragea, Colegiul nr. 7 Timiş.

Vă mulţumesc.

Domnul Eduard Raul Hellvig:

Mulţumesc şi eu, domnule deputat.

Invit la microfon, din partea Grupului parlamentar al PNL, pe doamna deputat Florica Cherecheş.

Doamna Florica Cherecheş:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Bună dimineaţa!

Declaraţia mea politică se intitulează: "Oradea - centrul Europei pentru o zi"

Uniunea Europeană nu înseamnă doar taxe şi impozite, rată de absorbţie, reguli şi directive; Uniunea Europeană înseamnă oameni, diversitate, multiculturalitate şi valori.

Oradea a fost, din nou, promotorul unui parteneriat deosebit, care a reuşit să surprindă esenţa Uniunii Europene, în cadrul proiectului "Uniţi în diversitate".

În data de 9 mai 2013, la iniţiativa şi sub coordonarea mea, 33 de unităţi de învăţământ, Primăria Oradea, Inspectoratul Şcolar Judeţean Bihor, Teatrul "Regina Maria" - Oradea şi Filarmonica de Stat Oradea, s-au unit pentru a realiza un eveniment inedit şi pentru a sărbători unitatea şi diversitatea Europei, cu ocazia Zilei Europei.

Elevii orădeni au realizat standuri de prezentare aferente fiecărui stat membru al Uniunii Europene, programe artistice, reuşind cu originalitate, creativitate şi inteligenţă să surprindă, cât mai real şi sugestiv, profilul ţării respective, cu obiceiuri şi tradiţii naţionale specifice, simboluri naţionale, personalităţi reprezentative şi mâncăruri tradiţionale consacrate.

Sărbătoarea a fost întregită de acordurile muzicale ale Imnului Europei, interpretat într-o manieră surprinzătoare de către Orchestra Liceului de Arte din Oradea şi Corul Filarmonicii de Stat Oradea.

Acest eveniment a contribuit la creşterea gradului de conştientizare a faptului că suntem cetăţeni europeni, fiecare cu specificul lui, la promovarea activităţilor instituţiilor de educaţie şi cultură într-un spaţiu neconvenţional şi la experimentarea şi dezvoltarea unui parteneriat special între instituţiile implicate.

Colaborarea dintre instituţiile de învăţământ şi alte instituţii trebuie să devină o obişnuinţă pe plan local, fie că este vorba de o sărbătoare, fie că este vorba de realizarea planului de şcolarizare, astfel încât să corespundă nevoilor comunităţii locale.

Succesul înregistrat de această iniţiativă, demonstrat atât prin prezenţa spectaculoasă a orădenilor, a receptivităţii comunităţii locale, a unităţilor de învăţământ şi celorlalte instituţii implicate, mă determină să solicit includerea acestui tip de proiect educativ în Planul de activităţi educative la nivel naţional.

Florica Cherecheş - deputat PNL.

Domnul Eduard Raul Hellvig:

Mulţumesc.

Îl invit la microfon pe domnul deputat Varol Amet, din partea Grupului parlamentar al minorităţilor naţionale.

Vă rog, domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Varol Amet:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Declaraţia mea politică de astăzi se intitulează: "Importanţa zilei de 18 mai pentru etnia tătară din România".

În calitate de reprezentant al etniei tătare în Parlamentul României, am datoria de a semnala un moment istoric deosebit de dureros.

La data de 18 mai 1944, s-a petrecut pentru întreaga naţiune tătară o mare dramă. Din păcate, faptul este prea puţin cunoscut.

La data de 18 mai, tătarii din lumea întreagă comemorează Genocidul tătarilor crimeeni - deportarea tătarilor din Crimeea -, cel mai întunecat moment al istoriei tătarilor din lumea întreagă.

Tătarii din România reprezintă 0,11% din populaţia ţării şi cei mai mulţi dintre ei s-au stabilit în Constanţa, Tulcea şi, mai nou, în Bucureşti. Tătarii dobrogeni au creat o cultură proprie, inspirată din istorie şi tradiţii, în care sunt respectate atât sărbătorile naţionale, cât şi cele religioase. Deşi mulţi s-au născut aici, ei au fost crescuţi şi educaţi în spiritul religiei şi culturii musulmane şi încearcă, la rândul lor, să impună şi generaţiilor tinere acest mod de viaţă: ei încă mai ţin posturile cerute de religia islamică, mai gătesc suberekul - un fel de plăcintă cu carne şi alte mâncăruri specifice, şi încă se opun căsătoriilor mixte, care împiedică perpetuarea neamului.

Originari din Asia Central-Estică şi înrudiţi cu turcii, majoritatea mai păstrează şi astăzi legătura de suflet cu locurile din care au fost izgoniţi - Crimeea.

În fiecare an, pe 18 mai, tătarii din toate colţurile lumii se întorc pentru câteva zile în Crimeea, ca o dovada a faptului că ei încă mai aparţin acestei lumi.

În Crimeea trăiesc aproximativ 400 de mii de tătari, care zi de zi duc o luptă continuă pentru păstrarea tradiţiilor şi a identităţii lor.

Deportarea a fost, practic, o "călătorie a morţii" de două-trei săptămâni, în vagoane de marfă sau pentru vite, înghesuiţi la maximum, întocmai ca în camerele de gazare hitleriste.

Pentru foarte mulţi conaţionali, "călătoria" spre locurile de deportare a fost şi ultima. Aceştia au murit pe drum, epuizaţi de arşiţa din stepele Asiei Centrale. Printre tătarii deportaţi se numărau inclusiv partizani bolşevici din Crimeea, luptători din rezistenţa antihitleristă şi activişti ai PCUS. De asemenea, foarte mulţi erau copii, femei, invalizi şi oameni în vârstă. Deportarea s-a făcut fără să se mai aştepte sfârşitul războiului. În numai 48 de ore, din ordinul lui Iosif Visarionovici Stalin, agenţii NKVD ai lui Beria şi soldaţi ai Armatei Roşii, sub ameninţarea armelor, sate întregi de tătari au fost urcate cu forţa în vagoanele de marfă, golindu-se astfel Crimeea de populaţia de origine tătară, iar drumul lung, fără niciun fel de condiţii, i-a doborât în primul rând pe bătrâni, pe bolnavi şi pe copii. Mulţi au murit de sete sau sufocaţi în vagoane, datorită lungilor etape, fără opriri pentru aprovizionare cu hrană şi apă. Cadavrele lor intrau în descompunere în vagoanele supraaglomerate. La opririle în gări, morţii erau abandonaţi pe câmp sau pe marginea căii ferate, fără a fi îngropaţi. În scurtele şi rarele halte, hrana şi apa repartizate erau total insuficiente.

Această călătorie lungă a dus la masacrarea a peste 50% din cei surghiuniţi, iar pentru cei care au supravieţuit, amintirea Crimeii, fost regat tătar până la sosirea ruşilor, în secolul al XVIII-lea, nu se va şterge niciodată.

Timp de 23 de ani, până în 1967, tătarii crimeeni au avut foarte multe de suferit, fiind privaţi de libertate. Prin Decretul din 5 septembrie 1967, primeau dreptul de a se strămuta, dar nu în patria- mamă, Crimeea.

Prin hotărârea Sovietului Suprem al Uniunii Sovietice, din noiembrie 1986, tătarii care au avut de suferit în timpul regimului stalinist au fost autorizaţi de a se întoarce în locurile natale din zonele de unde au fost surghiuniţi. O mare parte dintre ei şi-au vândut bunurile şi casele pentru a-şi plăti costurile călătoriei de întoarcere şi ale instalării.

Chiar dacă s-au scurs 69 de ani de la deportare, lupta tătarilor crimeeni pentru dobândirea drepturilor încă continuă, pentru a fi recunoscuţi ca popor autohton în Crimeea, iar pe această cale, tătarii de pretutindeni căutăm să fim în ajutorul acestei populaţii rău încercate de-a lungul istoriei.

Sâmbătă, 18 mai a.c., în geamiile din judeţele Constanţa, Tulcea şi municipiul Bucureşti se vor citi rugăciuni în memoria celor decedaţi.

Vă mulţumesc.

Deputat Varol Amet, Grupul parlamentar al minorităţilor naţionale.

Domnul Eduard Raul Hellvig:

Mulţumesc şi eu, domnule deputat.

Îl invit la microfon, din partea Grupului parlamentar al PNL, pe domnul deputat Virgil Guran.

Vă rog, domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Virgil Guran:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Declaraţia mea politică se referă la autostrada Comarnic - Braşov.

Cred că foarte mulţi oameni au circulat pe această rută. Dacă ne gândim numai când sunt sărbători legale ce se întâmplă pe Valea Prahovei, cred că trebuie să găsim repede soluţia, pentru că acei oameni care îşi desfăşoară activitatea acolo şi care au activitate economică, aşteaptă o soluţie din partea noastră.

Vorbim despre turism în România, vorbim despre atragerea turiştilor străini, dar n-o să putem face acest lucru, atât timp cât căile de acces nu vor fi rapide şi moderne.

S-a promis acest lucru de vreo 23 de ani; s-a promis şi în campania parlamentară. Este adevărat că trebuia să înceapă în acest an. Este adevărat ceea ce ne reproşează oamenii, că lucrurile se mişcă încet, dar sperăm că intrăm pe calea normală şi sperăm că anul viitor această lucrare va începe.

Dacă nu vom realiza acest obiectiv, înseamnă că promisiunile sunt deşarte, înseamnă că cei care ne critică au dreptate şi înseamnă că economia românească n-o să înceapă să mişte foarte repede.

Pentru noi este foarte important acest lucru - sunt parlamentar în acea zonă - nu numai pentru o deplasare rapidă, pentru o fluenţă a traficului, dar şi pentru tot ceea ce înseamnă investiţie şi tot ceea ce înseamnă pe orizontală dezvoltarea zonei noastre.

Sperăm ca acest lucru să se realizeze cât mai repede. Este un apel şi către ministerul de resort. Şi pentru a nu mai spune opoziţia că cei de la putere nu avem curajul să spunem adevărul, vreau să spun că lucrurile sunt destul de întârziate cu această autostradă şi cred că este o prioritate naţională.

Aşteptăm reacţia respectivă a celor care trebuie să hotărască, şi vom sta aproape, vom supraveghea acest lucru, pentru că este foarte important, atât pentru zonă, cât şi pentru ţară.

Mulţumesc.

Deputat de Prahova, Guran Virgil.

Domnul Eduard Raul Hellvig:

Mulţumesc, domnule deputat.

Invit la microfon, din partea Grupului parlamentar al PDL, pe doamna deputat Camelia Bogdănici.

Doamnă deputat, aveţi cuvântul, vă rog.

Doamna Camelia-Margareta Bogdănici:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Hristos a Înviat!

Dragi colegi,

Declaraţia mea politică se numeşte: "Dor de ţară"

Pentru prima dată, am petrecut Sfânta Sărbătoare a Paştelui ortodox departe de România, de casă şi familie.

Prin intermediul acestei declaraţii politice, permiteţi-mi, dragi colegi, să vă împărtăşesc câteva gânduri despre ceea ce am văzut şi am simţit alături de românii stabiliţi în Germania.

În ziua Învierii, am participat la slujba organizată de preotul Ştefan Anghel la Biserica românească "Sfântul Nicolae" pentru comunitatea de români din oraşul Offenbach, de lângă Frankfurt. Am fost profund impresionată de numărul mare al românilor care au participat la această slujbă, veniţi de la sute de kilometri distanţă, chemaţi de bucuria de a lua Lumina Sfântă alături de conaţionali.

De asemenea, am fost profund mişcată de tricolorul care era prins pe fiecare lumânare. Deşi departe, România era acolo! Cu această ocazie, am realizat că sentimentul de patriotism este mult mai pregnant în străinătate. Era o atmosferă de deplină unitate, atmosferă pe care, din păcate, nu o simţim mereu acasă. Dacă ne referim la sfera politică, putem spune că unitatea lipseşte totalmente, chiar atunci când nevoile celor care ne-au trimis în Parlament ne obligă să fim uniţi.

Suntem datori să îi facem pe românii de pretutindeni să fie mândri de ţara lor şi să le creăm condiţiile unui trai decent aici, în România, pentru a se reîntoarce acasă. Însă pentru aceasta este nevoie de unitate.

Lansez pe această cale, către colegii mei parlamentari de Iaşi, propunerea de a pune împreună bazele unui parteneriat constructiv pentru judeţul pe care îl reprezentăm în Parlamentul României. Se simte din ce în ce mai acut nevoia rezolvării urgente a problemelor din comunitate, iar acest lucru poate fi făcut mai bine numai dacă ne vom consulta cu toţii, indiferent de culoarea politică.

În încheiere, doresc să îi adresez felicitări preotului Anghel, care reuşeşte să aducă bucurie în sufletele românilor din Germania, precum şi comunităţilor de români de pretutindeni pentru coeziunea şi unitatea pe care o demonstrează zi de zi, şi le transmitem că şi noi, cei de acasă, suntem mândri de ei.

Vă mulţumesc.

Deputat de Iaşi, Camelia-Margareta Bogdănici.

Domnul Eduard Raul Hellvig:

Mulţumesc, doamnă deputat.

Invit la microfon, din partea Grupului parlamentar al PNL, pe domnul deputat Răzvan Mironescu.

Vă rog, domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Răzvan Horia Mironescu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi parlamentari,

Managementul societăţilor unde statul este acţionar majoritar este şi va fi întotdeauna o provocare. Intenţionat nu am spus a fost o provocare, pentru că societăţile de stat, tradiţional vorbind, nu au fost decât în foarte rare cazuri conduse prin management, ci mai degrabă printr-o metodă de conducere autocratică, bazată pe centre de influenţă, intrigi şi relaţii personale şi mai deloc pe competiţie, eficienţă, obiective stabilite şi măsurabile în timp.

Sunt în măsură să spun aceste lucruri pentru că mi-am desfăşurat toată activitatea profesională în mediul privat şi până să ajung deputat şi deci incompatibil cu exercitarea de atribuţii de conducere într-o societate comercială, am observat de-a lungul timpului comportamentul birocratic, fără coerenţă decizională şi economică al directorilor societăţilor de stat.

Prin Ordonanţa nr. 109 din anul 2011, care introduce sintagma de "guvernanţă corporativă", s-a făcut primul pas, cel legislativ, privind introducerea managementului participativ real în întreprinderile publice.

De la momentul ordonanţei şi până la instalarea Guvernului Ponta 2 nu prea s-a înţeles sensul necesar al schimbărilor. S-au încercat diverse formule de conducere care au arătat doar o mare doză de amatorism din partea celor care au făcut sau au influenţat selecţia candidaţilor. Odată cu numirile făcute în consiliile de administraţie şi în funcţiile de conducere în acest an s-a făcut un pas decisiv, perfectibil, poate nu întotdeauna foarte ferm, dar foarte important, şi anume acela de a aduce în funcţiile de directori generali şi în consiliile de administraţie a unor oameni cu simţ antreprenorial sau având cunoştinţe temeinice în domeniul respectiv. Sigur că ideal ar fi fost ca în aceeaşi persoană să se reunească şi calitatea de antreprenor, şi cea de profesor universitar, precum şi cea de bancher, dar suntem conştienţi cu toţii că acest lucru este aproape imposibil.

Voinţa politică a USL şi-a spus cuvântul şi primele consilii de administraţie au fost numite. Prin moţiunea simplă recent respinsă, opoziţia a încercat să acrediteze ideea că o parte dintre persoanele numite în structurile de management privat fie sunt numite pe criterii politice, fie nu îndeplinesc criteriile de competenţă.

Printr-o simplă lectură a celor numiţi în funcţiile din consiliile de administraţie se contrazice evident motivul invocat în moţiune. Să nu uităm că nu e simplu sau implicit ca orice persoană cu experienţă de management în mediul privat să accepte o astfel de numire. Şi nu este suficient să fii un bun specialist în domeniu ca să-ţi poţi asuma decizii de anvergura cerută la nivelul acestor societăţi.

De aceea, consider că toate demersurile făcute de Guvern până în acest moment sunt valide şi pertinente, constituie începutul necesar al unei restructurări menite să facă din coloşii economici deţinuţi de stat entităţi profitabile sau interesante pentru investitorii străini.

Guvernul actual şi cele care vor veni vor trebui să aibă tăria şi determinarea de a acţiona consecvent, acordând încrederea necesară acestor echipe şi monitorizând constructiv activitatea lor.

Răzvan Horia Mironescu, deputat PNL de Bucureşti.

Domnul Eduard Raul Hellvig:

Mulţumesc, domnule deputat.

Invit la microfon, din partea Grupului parlamentar al PSD, pe doamna deputat Ana Birchal.

Vă rog, doamnă deputat, aveţi cuvântul.

Doamna Ana Birchall:

Mulţumesc frumos, domnule preşedinte.

Stimate colege,

Stimaţi colegi,

Zilele trecute Executivul a făcut public faptul că ajutorul social şi venitul minim vor fi mărite.

Primul-ministru Victor Ponta a anunţat, după întâlnirea cu preşedintele Băncii Mondiale, că începând cu data de 1 iulie vor creşte ajutoarele sociale. În acest sens, venitul minim garantat va fi majorat în medie cu 8,5% din luna iulie şi cu 4,5% începând cu 1 ianuarie 2014.

Efortul bugetar pentru aplicarea acestei creşteri şi pentru majorarea alocaţiei de susţinere a familiei este estimat, pentru al doilea semestru din 2013, la circa 200 milioane lei.

Nivelul lunar al venitului minim garantat prevăzut de Legea nr. 416/2001 este în acest moment de 125 lei pentru o persoană singură, 225 lei pentru familiile formate din 2 persoane, 313 lei pentru familiile formate din 3 persoane, 390 lei pentru familiile formate din 4 persoane, 462 lei pentru familiile formate din 5 persoane, respectiv de câte 31 lei pentru fiecare altă persoană peste numărul de 5 persoane, care face parte din familie.

De asemenea, tot în domeniul social, Guvernul României va colabora cu Banca Mondială pentru modernizarea programelor de asistenţă socială existente în România.

În 2010, au avut loc tăieri dramatice de salarii, precum şi impozitarea pensiilor. A venit însă momentul să reparăm aceste nedreptăţi şi să le dăm oamenilor înapoi drepturile lor. USL şi-a propus încă de când se afla în băncile opoziţiei să lupte pentru interesele cetăţenilor şi pentru bunăstarea lor.

De la preluarea guvernării, USL s-a angajat să redea oamenilor ceea ce le-a fost luat pe nedrept şi să reducă decalajul creat între măsurile de austeritate şi politicile sociale. Prin acordarea unei importanţe mai mari politicilor sociale şi o atenuare a măsurilor de austeritate, putem ca astăzi să dăm oamenilor mai mulţi bani la alocaţia pentru susţinerea familiei şi pentru venitul minim garantat.

În primul an de guvernare USL a reîntregit salariile, a dat pensionarilor banii reţinuţi în mod abuziv de guvernarea Boc şi a redus risipa banului public. Modelul economic al USL este cu totul diferit de cel al PDL. Noi am urmărit încă din prima zi de mandat ca nivelul de trai al românilor să se îmbunătăţească.

Pe lângă reparaţia care se face prin creşterea nivelului ajutorului social şi a venitului minim, guvernul dă un semnal că perioada în care tăierile se făceau asupra veniturilor cetăţenilor obişnuiţi a luat sfârşit.

Creşterile anunţate de premierul Guvernului USL vin într-un moment în care s-a vorbit din ce în ce mai des de liberalizarea preţului la energie. Încă de la începutul dezbaterii acestui subiect, USL a căutat modalităţi prin care să fie ajutate familiile nevoiaşe, USL declarând tot timpul că este alături de cetăţenii acestei ţări, astfel că în momentul de faţă facem tot posibilul pentru ca aceştia să nu fie afectaţi de liberalizarea preţului la energie.

Starea economiei naţionale la acest moment este unul din principalele motive pentru care asemenea măsuri sociale pot fi luate. Rezultatele înregistrate de Guvernul USL în domeniul economic au făcut ca agenţia internaţională de rating, Standard&Poor's să reconfirme în cursul săptămânii trecute ratingul României la nivelul "BB+". Acest rating evidenţiază viabilitatea măsurilor de consolidare fiscală şi preocuparea Executivului cu privire la stimularea creşterii economice prin atragerea de investiţii străine.

Predicţiile pe care Standard&Poor's le-a făcut cu privire la România sunt pozitive. Se aşteaptă ca în perioada 2013-2015 în România să aibă loc o consolidare susţinută a creşterii economice. Recunoaşterea venită din partea celor de la S&P este cu atât mai importantă cu cât rezultatele economice au fost obţinute în acelaşi timp cu dreptatea socială.

Spre deosebire de guvernările PDL, noi ne gândim la binele cetăţenilor şi la cum să îi sprijinim pe cei care au nevoie de ajutor. Cei de la PDL au obişnuit românii cu tăieri masive. Noi nu suntem adepţii unei asemenea politici şi am criticat-o întotdeauna. Statele în care măsurile de austeritate au afectat populaţia se confruntă astăzi cu manifestaţii din partea cetăţenilor care îşi exprimă astfel nemulţumirea faţă de tăierile ce le-au fost aplicate.

Angajamentele luate în faţa partenerilor internaţionali şi creşterea economică pe care România a înregistrat-o în ultimul an ne oferă posibilitatea să ne ţinem de cuvânt. Contextul macroeconomic stabil de la ora actuală a făcut ca investitori importanţi din Europa, dar şi din alte părţi ale lumii, să fie interesaţi de România.

Guvernul USL promovează un nou model economic şi social, un model care să asigure creştere economică, crearea de locuri de muncă dar, în acelaşi timp, adoptă şi măsuri sociale pentru a îndrepta inechităţile sociale.

Decizia luată de guvern referitor la ajutoarele sociale este foarte importantă pentru familiile cu venituri reduse. Locuitorii colegiului meu din judeţul Vaslui, pe care îi reprezint în Parlamentul României, vor fi printre principalii beneficiari ai acestor măsuri. Situaţia locuitorilor din judeţul Vaslui este una care necesită asemenea măsuri şi sunt mândră că le pot spune celor care m-au ales că USL continuă să se ţină de cuvânt, să îşi respecte promisiunile.

Din nefericire, în continuare judeţul Vaslui este considerat ca fiind unul din cele mai sărace judeţe ale ţării. Nivelul salariilor din Vaslui este sub media naţională, iar la ora actuală peste 70% din bugetul alocat pe 2013 este folosit pentru sistemul de protecţie a copilului şi cheltuielile cu asistenţa socială. Dacă nu ar exista sumele alocate problemelor sociale de către autorităţile judeţene, atunci judeţul s-ar afla într-o situaţie critică.

Conform datelor statistice, aproape jumătate din salariaţii din judeţul Vaslui se află sub pragul sărăciei. În luna iulie 2012, dintr-un număr de 51.127 de salariaţi, 46% dintre ei au un salariu net în jur de 800 de lei. Din totalul celor 51.127 de persoane angajate, 6.400 aveau un salariu mediu brut pe economie de 700 de lei lunar, 17.000 de angajaţi salarii brute cuprinse între 701 şi 1.000 de lei lunar. Aşadar, singura soluţie pentru ca aceştia să poată face faţă scumpirilor este aceea de a majora nivelul ajutoarelor sociale şi ale venitului minim. Ajustările făcute de Guvern le oferă cetăţenilor vasluieni şansa unui trai mai bun.

Într-o perioadă economică dificilă avem nevoie de solidaritate şi de măsuri care să fie în interesul cetăţenilor. Trebuie să lăsăm în urmă interesele politice care au existat în guvernările anterioare şi să ne axăm pe oameni şi pe nevoile lor.

Îi invit pe colegii şi colegele din PDL nu să critice gratuit, ci să susţină aplicarea acestor măsuri pe care, din păcate, guvernele pe care le-au susţinut nu au fost capabile să le ia timp de trei ani de zile.

Vă mulţumesc.

Ana Birchall, deputat, Colegiul nr. 5 Vaslui.

Domnul Eduard Raul Hellvig:

Mulţumesc, doamna deputat.

La solicitarea domnului deputat Benga, datorită unei obligaţii la 9,15, îl invit la microfon şi cu înţelegere pentru ceilalţi colegi, cu mulţumiri.

Domnul Ioan Benga:

Domnule preşedinte,

Dragi colegi,

Declaraţia mea politică se intitulează "Reflecţii din unghiul cetăţeanului român, membru al Uniunii Europene".

La peste şase ani de la aderarea la Uniunea Europeană şi după o perioadă de criză economică globalizată, românii par să-şi fi pierdut încrederea în această afiliere unională.

Dacă în perioada de preaderare, 85% dintre români îşi manifestau încrederea în UE ca instituţie, astăzi situaţia s-a schimbat radical. Încrederea românilor în Uniunea Europeană a scăzut, şi dacă urmele regimului Băsescu-Boc vor persista, scăderea se va accentua.

Evoluţia la capitolul încredere a românilor în Uniunea Europeană din ultimii trei ani, conform sondajului Eurobarometru, este următoarea:

În 2010: 60% din români aveau încredere;

În 2011: 46%;

În 2012: 33%.

Totuşi, Uniunea Europeană este considerată de către români foarte importantă în combaterea terorismului şi a infracţionalităţii, în îmbunătăţirea situaţiei economice din ţară, în protecţia mediului, în respectarea liberei circulaţii a cetăţenilor etc.

Dacă în perioada de preaderare românii considerau că va fi greu să satisfacem cerinţele şi exigenţele celorlalte ţări membre ale uniunii, lucruri în cea mai mare parte adevărate, în acest moment cetăţenii consideră că multe dintre problemele României, cum ar fi dezvoltarea economică a ţării, eradicarea corupţiei, aplicarea reformelor economice, politice şi sociale, respectarea condiţiilor de preaderare şi postaderare etc., nu pot fi finalizate decât prin controlul şi supravegherea organismelor Uniunii Europene, pentru că altfel nu sunt şanse de realizare. Concluzia pe care putem să o tragem cu toţii este că românii mai aşteaptă încă să resimtă avantajele aderării la UE.

Acestea continuă să întârzie însă pentru cetăţeanul român, căruia până în prezent i s-a propus un singur mod de trai: strânsul curelei. Dar răbdarea se spune că are preţul ei. Merită să subliniem cu precădere că s-a ajuns aici şi pentru că fosta guvernare PDL s-a preocupat puţin spre mai deloc de acest deziderat.

Revenind la problematica internă social-economică, faţă de anul aderării, 2007, pentru că el este încă un an de referinţă, atunci numărul românilor mulţumiţi de ceea ce trăiesc şi de propria viaţă a fost egal cu numărul celor nemulţumiţi; iată că gradul de nemulţumire al populaţiei a crescut în anii ce au urmat, sub aceeaşi guvernare portocalie. Cu toate acestea, ne bucură, pe noi, reprezentanţii PSD - USL, să observăm că la un an şi câteva zile de act guvernamental efectiv al USL-ului, în toate sondajele de opinie premierul Victor Ponta este preferatul electoratului. Acest lucru vorbeşte despre modul dinamic şi pozitiv în care guvernul s-a mişcat sub bagheta premierului, despre consecvenţa şi abilitatea pe care mulţi i le-au pus, oarecum, la îndoială. Avem astăzi un prim-ministru competent, ce merită susţinut pentru mai binele ţării!

Totodată, ca social-democraţi, nu putem să nu observăm că în mediul rural, persoanele vârstnice, cetăţeni la rândul lor cu drepturi depline ai Uniunii Europene, primesc după o viaţă de muncă o fărâmă de pensie ce li se scurge uşor, uşor printre degete în primele zece zile de la primirea pensiei, urmând ca până la viitoarea pensie să-şi drămuiască până la sacrificiu bruma de bani ce le-a mai rămas după achitarea tuturor taxelor şi impozitelor. Iar pentru viitor se anunţă alte creşteri la serviciile către populaţie.

În compensare, veştile bune vin tot de la premierul Victor Ponta, care a anunţat recent că venitul minim garantat va creşte cu 13% începând de la 1 iulie, în două tranşe. De asemenea, alocaţia de stat pentru susţinerea familiei va creşte şi ea cu 30% de la aceeaşi dată.

În ciclul de mulţumiţi ai neamului, în ce priveşte statutul lor de cetăţeni ai Uniunii Europene, par a se înscrie doar tinerii din mediul urban şi este normal, dacă ne gândim că orice raportare statistică, orice studiu analitic este rezultatul unei medii a intereselor şi părerilor personale ale diferitelor categorii de vârstă şi opţiuni profesionale supuse analizelor şi interviurilor. Tinerii din mediul urban aflat în plină dezvoltare, este normal să fie mulţumiţi, deoarece marile oraşe le oferă posibilităţi nemăsurate pentru oportunităţile de care au nevoie şi mai ales pentru nivelul de trai pe care şi-l doresc. În oraşe precum Reşiţa, locul provenienţei mele parlamentare, fostă emblemă a industrializării româneşti, cu 242 de ani de foc neîntrerupt, perspectivele tinerilor sunt limitate, aş spune chiar cenuşii. Lucrul în străinătate, migrarea definitivă spre Bucureşti, spre alte oraşe, precum Timişoara şi aşa mai departe determină ca un număr tot mai mare de tineri din Reşiţa să plece spre aceste oraşe.

Românii se confruntă în continuare cu destul de multe probleme, cum ar fi preţurile şi inflaţia, pensiile şi sistemul de asigurare a sănătăţii, sistemul educaţional, infracţionalitatea, locuinţele, imigraţia etc. Nu sunt puţine problemele care-i frământă pe cetăţenii acestei ţări care speră că mai devreme sau mai târziu vor fi rezolvate, fie de către noi, fie cu ajutorul Uniunii Europene.

Îmbucurător, după o lungă perioadă de timp, este faptul că instituţiile statului reuşesc să câştige teren în ceea ce priveşte încrederea populaţiei, astfel că fenomenele de corupţie şi de infracţionalitate altădată curente au început să-şi reducă numărul. Desigur, mai este mult de lucru în această sferă, dar să remarcăm semnalele pozitive, atunci când ele se produc.

De asemenea, un alt semnal pozitiv vine din zona economică, şi anume faptul că în ultimul an, pentru prima dată, românii nu au mai fost atât de îngrijoraţi de starea economică a ţării lor. Trist este că începutul anului 2013 a adus valul de scumpiri neaşteptat şi neanunţat, prevestit, totuşi, de situaţia internaţională, paradoxal, pe fondul unui moment de stabilitate a leului, considerat în prezent în raportul cu alte state, o monedă stabilă şi destul de puternică.

O singură concluzie se poate trage: odată cu aderarea la Uniunea Europeană, exigenţele românilor au crescut şi automat nemulţumirile lor s-au accentuat.

Trebuie, aşadar, să veghem la mai binele românilor, iar majoritatea parlamentară PNL-PC-PSD să ofere premisele unei guvernări despre care să putem vorbi ca reper al dezvoltării României în contextul unional european.

Să fim atenţi la aşteptările românilor şi să le răspundem cu o mai mare promptitudine!

Vă mulţumesc.

Deputat de Reşiţa, Ioan Benga.

Domnul Eduard Raul Hellvig:

Mulţumesc, domnule deputat.

Invit la microfon, din partea opoziţiei, pe domnul deputat Tudor Ciuhodaru.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Remarc declaraţiile bune pentru televizor ale puterii, dar eu constat că USL înseamnă "Uitaţi şi lăsaţi-i să moară!". Şi voi veni cu patru exemple concrete. Unul dintre ele înseamnă 15% deficit la fondurile pentru ambulanţă. În contextul acesta, cei 100.000 de pacienţi care au nevoie de ambulanţă vor scădea cu 15%, aceasta însemnând 1.500 de pacienţi în fiecare an, cam cinci pacienţi în fiecare zi vor fi lăsaţi să moară.

Vreţi să continui cu al doilea punct? Înseamnă fonduri zero pentru repararea şi întreţinerea aparaturii destinate nou-născuţilor. În aceste condiţii, cea mai mare maternitate din Moldova, Maternitatea Cuza Vodă, este nevoită să refuze cazurile grave, aşa că ce să mai vorbim despre stimularea natalităţii şi protecţia vieţii nou-născuţilor?

În al treilea rând, pentru programul de izoimunizare anti Rh nu mai există nici un leu. Aceasta înseamnă că orice mamă cu Rh negativ nu va mai putea aduce un copil pe lume la următoarea sarcină, din cauza riscurilor pe care le presupune acest lucru, iar a doua soluţie ar fi să dea între 400 şi 500 de lei pentru acest medicament extrem de necesar.

În al patrulea rând, vorbesc despre actualul Spital regional Sfântul Spiridon, în care nu s-a alocat nici un fond pentru modernizarea unităţii de primire a urgenţelor.

Domnule preşedinte şi stimaţi colegi, vă invit să staţi o noapte acolo, să aşteptaţi zeci de ore, să vedeţi că nu există nici măcar pături şi cearşafuri, că nu există medicaţia necesară, că tot ce înseamnă medicaţie de uz curent este greu de găsit şi că pentru o banală entorsă s-a ajuns să se aştepte 12-14 ore.

În plus, personalul medical este obosit, insuficient, cu risc de eroare şi malpraxis şi adesea supus agresiunii celor care, într-adevăr, au pe de o parte dreptate datorită timpilor de aşteptare şi care nu mai pot să suporte un astfel de sistem de sănătate.

Eu sper ca această majoritate de 70% să corecteze aceste deficienţe, pentru că aici vorbim de viaţa românilor. Şi dacă tot ne lăudăm cu ceea ce facem, vreau să vă spun că acel proiect de creştere a ajutoarelor sociale este un proiect al grupului meu parlamentar, depus încă din martie. Şi, într-adevăr, puterea preia iniţiativele legislative ale opoziţiei, dar le preia într-o formă fleşcăită, pentru că noi prevedeam acolo o creştere de până la 20% a acestor ajutoare, pe când dumneavoastră le luaţi ciuntit. Sper ca 70% să însemne şi 70% în bunăstarea românilor, pentru că n-aţi avut nici măcar curajul să faceţi un bilanţ al primului an de guvernare, pentru că nu aţi făcut nimic.

Vă mulţumesc.

Domnul Eduard Raul Hellvig:

Mulţumesc şi eu, domnule deputat.

Îl invit la microfon, din partea Grupului parlamentar al minorităţilor naţionale, pe domnul deputat Ion Marocico.

Vă rog, domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Ion Marocico:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

România a înregistrat în ultimul an cea mai semnificativă limitare a economiei subterane din ultimii 10 ani. Fenomenul a scăzut semnificativ în ultimii zece ani, fiind estimat la 39,6 de miliarde euro în 2013, în scădere cu peste 3,5% faţă de 2008 şi cu aproape 15%, comparativ cu 2003. Cu toate acestea, România se situează în continuare pe locul doi în Europa în ceea ce priveşte ponderea economiei subterane în PIB, estimată la 28% în 2013, la egalitate cu Croaţia, Estonia şi Lituania.

Conform unui raport european, criza economică globală a dus în 2009 la scăderea economiei şi la o creştere bruscă a şomajului, pentru ca, în perioada 2010 - 2013, economia subterană să crească uşor, în termeni absoluţi, ca urmare a măsurilor de austeritate şi a menţinerii percepţiei publice potrivit căreia corupţia nu este pedepsită. Creşterea economiei subterane a fost limitată de dezvoltarea plăţilor electronice, la nivelul Uniunii Europene. Economia subterană din Europa este estimată la 2.100 de miliarde de euro.

Raportul estimează că utilizarea plăţilor electronice ar determina o scădere a economiei subterane cu 10%, respectiv cu 200 de miliarde euro.În toate ţările din Europa, economia subterană este un fenomen care are la bază plăţile în numerar, fiind favorizată, printre altele, şi de munca la negru.

Potrivit estimărilor incluse în raportul Visa Europe, produsul intern brut al României, exprimat în euro, va reveni în 2013 la valoarea din 2008, în timp ce economia subterană va scădea cu 1,5 miliarde de euro în această perioadă.Potrivit specialiştilor din domeniu, unul dintre factorii care ajută în mod clar la reducerea economiei subterane este cel al folosirii sistemelor de plăţi electronice.

Este adevărat că, în prezent, România se situează cu mult în urma mediei Uniunii Europene, de 180 de tranzacţii electronice pe cap de locuitor, cu doar 16 tranzacţii electronice pe an, dar se înregistrează o creştere constantă a utilizării acestor modalităţi de plată. În urmă studiilor făcute în Uniunea Europeană s-a ajuns la concluzia că reducerea circulaţiei numerarului poate reprezenta un instrument eficient de combatere a economiei subterane.

Deputat Ion Marocico, reprezentantul Uniunii Ucrainenilor din România.

Domnul Eduard Raul Hellvig:

Mulţumesc, domnule deputat.

Invit la microfon, din partea Grupului parlamentar al PNL, pe domnul deputat Dolha Nechita-Stelian.

Domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Nechita-Stelian Dolha:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Doamnelor şi domnilor,

Declaraţia mea politică se intitulează "Cadastrul naţional trebuie să fie prioritate majoră a guvernării".

Spun aceasta pentru că la capitolul recorduri nedorite România marchează "performanţa" de a fi una dintre puţinele, dacă nu chiar singura ţară din Uniunea Europeană fără un cadastru naţional al terenurilor, fie ele agricole, neagricole sau forestiere. Simplificând lucrurile, am putea spune că nu există ordine în ceea ce priveşte avuţia naţională şi nici în ceea ce priveşte avuţia individuală, desigur cu excepţiile de rigoare.

Situaţia este cu atât mai gravă cu cât în majoritatea statelor dezvoltate, ceea ce România nu are în anul de graţie 2013, există şi funcţionează de peste 200 de ani. Desigur, unii ar putea spune că responsabile pentru toată această situaţie ar fi condiţiile economice, sociale şi politice unice în care s-a aflat ţara noastră în decursul timpului, care n-au permis realizarea cadastrului naţional, aşa cum s-a întâmplat în marea majoritate a ţărilor dezvoltate.

Dar nici ceea ce alţii au făcut n-am reuşit să conservăm foarte bine sau cel puţin să continuăm să mergem pe acelaşi tipar. În Ardeal şi Bucovina, prin 1890, guvernarea austro-ungară a realizat, cu largul suport al armatei de atunci, care includea ofiţeri geodezi, o evidenţă cadastrală considerată un adevărat model în materie. Pentru că n-a fost întreţinută şi actualizată în timp, această evidenţă şi-a pierdut din valabilitate.

Dacă mai bine de o jumătate de secol, în România, pe proprietatea individuală nu s-a pus niciun preţ, şi implicit nici pe cadastrul naţional, lucrurile nu s-au mişcat din acest punct de vedere nici după 1989.

În 1996 a apărut totuşi Legea cadastrului şi proprietăţii imobiliare, numărul 7, despre care experţii spun că este apropiată prin conţinut de legile similare din Uniunea Europeană. Chiar la articolul 1 această lege vorbeşte despre cadastru, adică evidenţa tehnică, economică şi juridică a bunurilor imobiliare, ca fiind "un sistem informaţional unitar la nivelul ţării, dar şi obligatoriu". Se subînţelege că este obligatoriu pentru că statul român, care este principalul responsabil de realizarea cadastrului naţional, trebuie să o facă.

De atunci, însă, cu excepţia bunelor intenţii, a unor programe secvenţiale, cum ar fi cele demarate prin Banca Mondială în câteva localităţi din şapte judeţe pilot şi a unor fraze, le-aş spune sforăitoare, ale foştilor oficiali ai Ministerului Dezvoltării Regionale, împinşi la spate de Comisia Europeană, nu s-a mai întâmplat nimic.

Pentru că n-au mai putut aştepta ca statul să demareze uriaşul mecanism care să pornească Programul Naţional de Cadastrare şi Intabulare, despre care un fost ministru al dezvoltării aprecia că ar costa mai bine de 500 de milioane de euro, unele comunităţi mici au luat pe cont propriu acest demers.

În judeţul din care vin, Bistriţa-Năsăud, mai multe comune şi un oraş s-au apucat gospodăreşte de treabă. În Măgura Ilvei, Ilva Mică, Ilva Mare şi Lunca Ilvei administraţiile au realizat în regie proprie ceea ce statul n-a putut face pentru comunităţile lor. Este vorba însă de comune relativ înstărite, care au reuşit să facă acest efort financiar, deloc de neglijat, pentru că au plătit chiar şi o jumătate de milion de euro pentru o asemenea lucrare. Şi oraşul Bistriţa va fi primul din ţară cu cadastru general realizat în regie proprie, iar lucrările au demarat deja din 2010. Dar acestea sunt excepţii.

Dacă statul nu finanţează cadastrul general, degeaba avem legile proprietăţii şi bune intenţii. Iar exerciţiul financiar 2014-2020 al Uniunii Europene trebuie să găsească Guvernul cu lecţiile făcute, pregătit pentru a putea absorbi pentru acest ambiţios proiect fondurile necesare.

Cu respect, deputat liberal, Stelian Nechita Dolha.

Domnul Eduard Raul Hellvig:

Mulţumesc şi eu, domnule deputat.

Invit la microfon, din partea Grupului parlamentar al minorităţilor naţionale, pe domnul deputat Longher Ghervazen.

Domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Ghervazen Longher:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

În zilele de 11 - 12 mai a.c., Uniunea Polonezilor din România a organizat o serie de manifestări pentru a marca:

- 110 ani de la înfiinţarea Asociaţiei Polone de Ajutor Frăţesc şi de Lectură din Suceava;

- 2 mai - "Ziua Drapelului Poloniei şi Sărbătoarea Polonezilor din Diasporă";

- 3 mai - "Ziua Constituţiei - Ziua Naţională a Poloniei".

Manifestările au debutat la Poiana Micului, acolo unde trăieşte o importantă comunitate de polonezi. După Sfânta Liturghie, care a avut loc în biserica cu hramul Fericitul Ioan Paul al II-lea, oaspeţii, printre care s-a numărat vicemareşalul Senatului Republicii Polonia, Stanislaw Karczewski şi ambasadorul Republicii Polonia la Bucureşti, Marek Szczygiel, s-au deplasat la Casa Polonă din Poiana Micului. Aici, elevii Şcolii Gimnaziale "Krystyna Bochenek" dar şi membrii ansamblului din localitate au prezentat un scurt program artistic, cu cântece şi poezii în limba polonă.

La sfârşitul programului artistic Vicemareşalul Senatului Republicii Polone s-a adresat tuturor participanţilor, felicitându-i pentru păstrarea tradiţiilor şi culturii înaintaşilor.

Manifestările au continuat duminică, când a fost oficiată Sfânta Liturghie în limba polonă, în biserica din Suceava, care şi-a sărbătorit hramul Sf. Ioan Nepomuk, urmată de întâlnirea membrilor Uniunii Polonezilor din România cu oaspeţii lor. Aceste manifestări au fost prilejuite de aniversarea a 110 ani de la înfiinţarea Asociaţiei Polone de Ajutor Frăţesc şi de Lectură din Suceava.

În ziua de 21 mai 1903 a luat fiinţă Asociaţia Polonă de Ajutor Frăţesc şi de Lectură din Suceava, ca filială a asociaţiei cu acelaşi nume din Cernăuţi, oficial înregistrată la începutul anului 1869. În anul 1903 a început şi construcţia Casei Polone din Suceava, dată în folosinţă în anul 1907.

Scopul pe care şi l-au propus întemeietorii asociaţiei a fost acela de a activa în spiritul menţinerii identităţii naţionale prin cultură, limbă şi religie, dar şi al menţinerii bunelor relaţii cu populaţia majoritară şi cu celelalte minorităţi din spaţiul multietnic, multicultural, multilingvistic şi multiconfesional bucovinean.

Până la Primul Război Mondial şi apoi în noile realităţi ale României Mari, Asociaţia din Suceava a desfăşurat o bogată activitate, căreia i-a pus capăt cea de a doua conflagraţie mondială, culminând cu naţionalizarea Casei Polone, în urma aplicării Decretului-lege nr. 92/1950. Până la sfârşitul anului 1989 nu se poate vorbi despre vreo activitate a asociaţiei. Abia după schimbările ce au avut loc în România, polonezii au început să se organizeze, în 1990, în Uniunea Polonezilor din România. Organizaţia care cuprinde polonezii din întreaga Românie este urmaşa directă a celor care au întemeiat, în 1903, Asociaţia Polonă de Ajutor Frăţesc şi de Lectură din Suceava.

Considerăm că este datoria noastră morală ca, la acest ceas aniversar, să aducem un omagiu înaintaşilor noştri, să cinstim memoria lor.

La manifestările organizate de Uniunea Polonezilor din România ne-au onorat cu prezenţa lor: vicemareşalul Senatului Republicii Polone Stanislaw Karczewski, ambasadorul Republicii Polone la Bucureşti - Marek Szczygiel, reprezentanţi ai autorităţilor judeţene, prefectul de Suceava, Florin Sinescu, preşedintele Consiliului Judeţean Suceava, Cătălin Nechifor.

În cuvântul său, Mareşalul Senatului Republicii Polone, Stanislaw Karczewski, a evedenţiat buna colaborare dintre Polonia şi România şi a fost impresionat de Cartea de Impresii a Asociaţiei Polone de Ajutor Frăţesc şi de Lectură care datează din 1903 şi care este o autentică "istorie", o cronică a activităţii polonezilor din Suceava.

A luat apoi cuvântul ambasadorul Republicii Polone la Bucureşti - Marek Szczygiel, care a declarat că este o mare onoare pentru el să ia parte la o atât de importantă sărbătoare. Asociaţia din Suceava, întemeiată în 1903, în momentul în care Polonia nu exista pe harta Europei, a militat pentru păstrarea identităţii naţionale şi legăturile cu patria, mulţumind autorităţilor române pentru bunele relaţii cu minoritatea polonă. În final a mulţumit şi Uniunii Polonezilor din România pentru activitatea desfăşurată.

Preşedintele Consiliului Judeţean Suceava, Cătălin Nechifor, a subliniat, în cuvântul său, importanţa momentului trăit de polonezii din Suceava, apreciind că Dom Polski este "o casă a spiritului bucovinean".

Prefectul Florin Sinescu a apreciat că, în peisajul bucovinean, minoritatea polonă joacă un rol foarte important prin activitatea ei.

Vă mulţumesc.

Domnul Eduard Raul Hellvig:

Mulţumesc şi eu, domnule deputat.

Există deputaţi care au depus în scris declaraţii politice. Aş vrea să vi-i citesc.

Din partea Grupului parlamentar al PSD: Vasile Mocanu, Alin Petrache, Florin Buicu, Vasile Popeangă, Neculai Răţoi, Natalia Intotero, Laurenţiu Nistor, Eugen Uricec, Ioan Vulpescu, Iuliu Nosa, Viorel Dragomir, Ovidiu Iane, Constantin Rădulescu, Aurelia Cristea, Octavian Petric, Dorel Covaci, Mircea Drăghici, Scarlat Iriza, Marian Ghiveciu, Manuela Mitrea.

Din partea Grupului parlamentar al PNL: Alexandru Băişanu, Gheorghe Dragomir, Mihai Donţu, Andrei Dominic Gerea, Mihai Lupu, Carmen Hărău, Gigel Ştirbu, Ovidiu Silaghi, Daniel Iane, Mugurel Cozmanciuc, Erland Cocei, Titi Holban, Graţiela Gavrilescu, Sorin Teju, Aurel Nicolae, Dan Bordeianu, Florica Cherecheş, Theodor Nicolescu, Dorinel Ursărescu, Dolha Nechita-Stelian.

Din partea Grupului parlamentar al PC: Daniel Constantin, Liviu-Bogdan Ciucă, Cornelia Negruţ, Claudiu-Andrei Tănăsescu, Ion Diniţă, Ioan Moldovan, Vicenţiu Irimie, Dinu Giurescu, Florea Damian, Gheorghe Coman, Georgică Dumitru, Ovidiu Raeţchi, Aurelian Ionescu, Cătălin Drăguşanu.

Din partea Grupului parlamentar al PDL: Laza-Matiuţa Liviu, Ion Balan, Vasile Iliuţă, Daniel Geantă, Mircea Man, Sanda Ardeleanu, Tinel Gheorghe, Petru Movilă, Andreea Paul, Claudia Boghicevici, Clement Negruţ, Mircea Lubanovici (două declaraţii în scris), Florin Secară, Cezar Preda, George Ionescu, Vasile Gudu, Iulian Vladu şi Ioan Oltean.

Din partea Grupului parlamentar al PP-DD: Maria Dagomir, Ioana Dumitru, Monica Iacob Ridzi, Ion Melinte.

Din partea Grupului parlamentar al minorităţilor naţionale: Miron Ignat şi Stancu Ionel.

Deputaţi fără apartenenţă la un grup parlamentar: Alin- Constantin Bucur.

Şi totodată există şi o declaraţie politică depusă de mai mulţi parlamentari PC. Aceeaşi declaraţie politică semnată de Bogdan Ciucă, Andrei Tănăsescu, Cornelia Negruţ, Mircea Vicenţiu Irimie, Ioan Moldovan, Cătălin Drăguşanu, Dumitru Georgică, Ovidiu Raeţchi, Gheorghe Coman, Dinu Giurescu, Damian Florea, Aurelian Ionescu, Ion Diniţă şi Avram Constantin.

Totodată, declaraţia depusă în scris de domnul deputat Munteanu Ioan, din partea Grupului parlamentar al PSD.

Dacă nu mai sunt colegi care doresc să susţină în plen declaraţia politică, declar închisă şedinţa dedicată declaraţiilor politice, urmând ca la ora 10,00 să reîncepem şedinţa, cu punctele de pe ordinea de zi.

Acestea fiind zise, o zi bună, Doamne ajută!

(Următoarele intervenţii şi declaraţii politice au fost consemnate conform materialelor depuse de deputaţi la preşedintele de şedinţă.)

Domnul Ştefan-Alexandru Băişanu:

"USL - primul an de guvernare cu rezultate pozitive evidente în plan economic şi social"

La începutul acestei luni, USL a marcat primul an de guvernare al cărui bilanţ are, cred eu, rezultate foarte bune, demne de remarcat ca având un impact benefic substanţial atât în plan social, dar, mai ales, în plan economic, din punctul de vedere al creării unei stabilităţii macroeconomice importante şi îndelung aşteptate, cu efecte pozitive evidente pentru perioada următoare.

În acest context, al bilanţului la un an de guvernare, la care contribuim şi noi, liberalii, cred că trebuie să ne reamintim că USL a reuşit, încă de anul trecut - aşa cum promisese de pe vremea când eram în opoziţie, dar şi în campaniile electorale pentru alegerile locale şi parlamentare -, reîntregirea salariilor, în două tranşe, până la nivelul cuantumului acestora din anul 2010, repararea nedreptăţii făcute pensionarilor, în ceea ce priveşte reţinerile ilegale din pensii, nedreptate practicată de către fostele guverne ale PDL, dar şi creşterea indemnizaţiilor pentru mame de la 1 octombrie 2012, de la 75% la 85% din venitul net sau indexarea pensiilor cu 4%, de la începutul lui 2013.

Creşterea semnificativă a numărului de salariaţi şi, implicit, reducerea şomajului, creşterea salariului minim pe economie sau sprijinirea tinerilor şi a altor categorii sociale defavorizate, fie prin acordarea unor facilităţi financiare, fie prin mărirea unor ajutoare sociale, toate aceste măsuri au fost posibile în acelaşi timp în care au fost puse şi bazele unei stabilităţii economice reale, deoarece noi, cei din USL, am demonstrat românilor că România poate fi guvernată şi altfel!

O altă importantă realizare care trebuie menţionată la ceas de bilanţ şi care are rolul de a pune bazele unei relansări viabile a economiei româneşti, cred că este cea referitoare la crearea unui climat economic stabil, confirmat recent şi de către instituţii prestigioase de rating, în care indicatorii macroeconomici antamaţi cu FMI şi Comisia Europeană au fost mai mult decât respectaţi.

În acest sens, cred că putem sublinia faptul că respectarea ţintelor de deficit bugetar, scăderea semnificativă a deficitului comercial al României, prin creşterea exporturilor la un nivel neatins în ultimii zece ani, precum şi îmbunătăţirea clară a colectărilor bugetare, sunt câteva premise care au reaşezat economia românească în matca ei anterioară, cea de dinainte de 2008, şi care au creat un climat economic stabil, predictibil şi mult mai atractiv pentru investiţiile importante.

Consider că noi arătăm, în mod constant, că se poate guverna şi responsabil, în primul rând în interesul cetăţeanului şi al economiei în ansamblul ei! Şi acest lucru se întâmplă de această dată într-un mod firesc, nu prin practicarea intensivă a unei politici de risipă continuă a banului public, aşa cum instituiseră fostele guverne ale PDL, ci prin transparentizarea actului de guvernare, prin stoparea efectivă a jafului public şi, evident, prin redistribuirea veniturilor bugetare, exact acolo unde este într-adevăr nevoie de acestea!

Domnul Adrian-Alin Petrache:

"Dragoste pentru sport, armonie şi frumuseţe"

Mi-am propus să aduc în faţa dumneavoastră câteva performanţe sportive care sunt mai puţin vizibile mediatic, însă deloc sub nivelul de implicare şi pregătire presupus de sporturile vedetă.

Astăzi vă prezint performanţa echipelor naţionale de culturism şi fitness ale juniorilor şi senioarelor, care, în perioada 2-5 mai au concurat la Barcelona pentru titlurile europene ale anului 2013. Din Peninsula Iberică sportivii noştri s-au întors cu medalii preţioase pentru sportul românesc, eforturile şi munca lor fiind răsplătite astfel:

- la culturism junioare, Şerban Mihaela a reuşit să câştige medalia de aur. Sportiva legitimată la Clubul Sportiv Teleorman şi-a păstrat titlul obţinut anul trecut şi promite reuşite importante în concursurile de senioare la care va participa în viitor;

- la bodyfitness junioare, Corina Grădinaru, legitimată la Clubul Sportiv Fitness Studio Reşiţa, a câştigat medalia de aur;

- la fitness masculin juniori, Ştefan Virna a obţinut locul 2. Sportivul este legitimat la Clubul Sportiv Municipal Iaşi, unde este antrenat de Felicia Purice şi Cristian Russ;

- la fitness masculin juniori, Mihăiţă Vişan de la Clubul Sportiv Farul Constanţa a obţinut locul 3;

- la fitness senioare, Ştefania Bia este vicecampioană europeană. Sportiva este legitimată la Clubul Sportiv Şcolar nr. 5 din Bucureşti şi este antrenată de antrenorii emeriţi şi arbitrii internaţionali Dan Enuţă şi Irina Muntean;

- la culturism senioare, Camelia Stănciulescu a concurat la categoria 1,63 cm şi a obţinut o binemeritată clasare pe locul 3. Sportiva se antrenează la Clubul Champions Gym din Bucureşti.

Aceste rezultate obţinute în cadrul unor discipline neolimpice, corelate cu dispersia naţională a provenienţei sportivilor, dovedesc că există dragoste pentru sport, pentru performanţă, chiar şi acolo unde condiţiile de antrenament sau recompensarea muncii nu sunt la nivelul sporturilor olimpice sau a celor cu public numeros. Este cu atât mai meritoriu efortul sportivilor şi antrenorilor implicaţi, dăruirea şi abnegaţia acestora fiind demne de admiraţia noastră.

Astfel de performanţe ne obligă să continuăm eforturile de dezvoltare a sectorului de sport pentru toţi, singurul de unde pot fi selectaţi performerii şi viitorii campioni.

Doamna Maria-Andreea Paul:

"10 regrese economice în primul an de guvernare al USL"

Într-un an de zile, domnul premier Victor Ponta ne-a arătat ce înseamnă guvernul condus de el: incompetenţă în formă agravată, performanţă zero, clientelă politică recompensată cu locuri de muncă în organismele guvernamentale, lipsă de transparenţă a instituţiilor publice, economie sugrumată.

Raportul USL la un an de guvernare este elocvent: promisiunile au devenit minciună, iar viitorul este incert. Economia noastră este crăpată sub povara incompetenţei USL, la fel cum pământul României este crăpat de secetă.

Economia de piaţă înseamnă libertate. Astăzi, în România trăim să vedem cum economia moare sub ochii noştri. Atitudine! Implicare! Oamenii de afaceri nu trebuie să mai fie înfricoşaţi. Trebuie să li se audă glasul alături de opoziţie.

Loviturile aplicate mediului de afaceri au culminat cu:

- taxarea inflaţiei (la diferenţele din reevaluare, amortizarea nu este deductibilă);

- impozit pe pierdere, prin introducerea acelui 3% pe cifra de afaceri la microîntreprinderi;

- introducerea impozitului pe subvenţia agricolă.

Expresia "bilanţ negru" este prea blândă, fiindcă situaţia în sine ar putea fi un stimul. Avem de-a face cu neputinţă în formă agravantă. Acest guvern "a suspendat" România. România stă încremenită la televizor şi se-ntreabă: ce ne mai aşteaptă? Ponta suspendă orice activitate economică. Prinde orice mişcă bine, încurajator şi transformă în taxă, impozit - eternizează totul în încremenire.

Economia astăzi a devenit înspăimântător "de stat". A statului degeaba şi a incompetenţei. Ponta a sugrumat orice activitate profitabilă. Cifrele vorbesc. Cifrele vorbesc şi despre altceva: laşitate în a găsi soluţii. Iată cele 10 regrese cu care România se confruntă astăzi, după un an de guvernare USL:

1. USL a promis "un milion de locuri de muncă", dar în realitate ocuparea a scăzut, iar şomajul a crescut. Populaţia ocupată reprezintă doar 59,3% din populaţia totală în vârstă de 15-64 ani la sfârşitul anului 2012, în scădere cu 0,7 puncte procentuale faţă de trimestrul al doilea al anului trecut.

Numărul şomerilor înregistraţi la ANOFM a crescut drastic, cu aproape de 70.000 de persoane (15,6%) de la sfârşitul lunii aprilie 2012 până în prezent. Rata şomajului înregistrat a fost în creştere continuă începând din luna iunie 2012 şi până în luna ianuarie 2013.

Chiar astăzi, administratorul judiciar al companiei Oltchim, avocatul Gheorghe Piperea, a declarat că vor fi concediaţi 900 de angajaţi ai companiilor Oltchim şi Arpechim. În plus, numărul firmelor care au intrat în insolvenţă în primul trimestru al acestui an a crescut la aproape 4.500. Deci, încă o minciună marca USL: promite locuri de muncă, dar în realitate acestea dispar pe zi ce trece.

Aproximativ 19.000 de oameni sunt trimişi în concediu forţat pentru două săptămâni, începând cu 1 mai 2013, la Complexul Energetic Oltenia, pentru prima dată după 15 ani. Alţi 900 vor fi daţi afară de la Oltchim şi Arpechim, începând de săptămâna viitoare.

Angajaţii de la Oltchim sunt de la începutul anului în grevă şi proteste la adresa actualului guvern. Angajaţii companiei Mechel Câmpia Turzii au protestat pentru că nu şi-au primit salariile. Aproximativ 80 de ONG-uri au organizat proteste împotriva exploatării gazelor de şist. Cercetătorii au ieşit în stradă pentru că le-a fost tăiată finanţarea proiectelor. Instructorii auto au protestat pentru măsurile fără noimă anunţate de USL. Lucrătorii poştali se pregătesc de grevă. Dar nimic nu îl mai mişcă pe premier; Ponta a trecut de alegeri şi nu mai bagă pe nimeni în seamă.

2. USL nu a adus niciun leu în plus la salariul românilor. Salariul mediu net pe economie a fost de 1.553 lei în luna februarie a acestui an, identic cu cel înregistrat în luna aprilie 2012, ultima lună de guvernare PDL, în condiţiile în care salariile bugetarilor au fost reîntregite în această perioadă.Măsura USL nu s-a resimţit în buzunarul românului. Creşterile de preţuri şi deprecierea leului în raport cu euro au anulat orice creştere de salarii în mediul public. Mai mult, banii pentru reîntregire au fost prevăzuţi în buget de către Guvernul Ungureanu, iar majorarea din decembrie 2012 a fost realizată pe seama sacrificării investiţiilor, nicidecum ca urmare a eficienţei guvernării USL.

Pensionarii au fost şi ei doar o temă de campanie pentru USL. Pensia medie de asigurări sociale de stat a crescut abia cu 4,4% sub guvernarea USL, în timp ce preţurile au crescut mult mai mult. Sub guvernarea PDL, pensia medie de asigurări sociale de stat a crescut cu 30%.

3. USL a pierdut bătălia cu inflaţia şi a trântit la pământ puterea de cumpărare a românilor. Inflaţia de peste 5% este cea mai mare din UE. Asta în condiţiile în care, sub guvernarea PDL, rata inflaţiei a scăzut până la 1,8% în luna aprilie 2012.

4. 20 de taxe noi sau majorate de guvernul USL. În doar un an de guvernare USL a introdus sau majorat 20 de impozite şi taxe. Nicio promisiune electorală de micşorare a TVA la 19%, de reducere a TVA la alimente la 9% sau a CAS nu a fost respectată - nici măcar parţial. În plus, la aceste impozite şi taxe se vor adăuga noi impozite sau noi majorări în perioada imediat următoare, aşa cum au declarat chiar reprezentanţii Guvernului Ponta. Nu a scăpat nimeni neimpozitat, nici micul fermier, nici micul antreprenor, nici românul de rând.

5. Românii cu credite nu mai au din ce plăti datoriile sub guvernarea USL. Întârzierile mai mari de 90 de zile la plata creditelor au ajuns la aproape 20% în total credite şi dobânzi până în prezent.

6. Românii construiesc mai puţin. Guvernul Ponta a încheiat anul 2012 cu o scădere de 0,2% a volumului lucrărilor de construcţii, în condiţiile în care anul 2011 se încheiase cu o creştere de 2,8% faţă de anul precedent. În luna aprilie 2012 construcţiile erau în plin avânt, înregistrând o creştere de 26,9% faţă de luna precedentă şi de 22,8% faţă de luna aprilie 2011.

Anomaliile USL atacă din plin sectorul construcţiilor şi situaţia se va agrava din ce în ce mai mult în acest an. Mii de constructori au reclamat că primăriile nu le mai facturează lucrările realizate, pentru a nu se mai încărca cu arierate, dar în acelaşi timp fiscul îi sancţionează pentru că nu au plătit TVA statului, un TVA existent doar în contabilitate, pentru că nu au existat încasări efective.

7. Arieratele continuă să crească rapid. Arieratele administraţiilor publice locale au ajuns la 1,2 miliarde de lei la sfârşitul lunii ianuarie a acestui an, cu aproape 50% mai mult faţă de sfârşitul anului 2012. Acest lucru se întâmplă în condiţiile în care Executivul s-a angajat prin acordul cu FMI, să reducă arieratele administraţiei locale cu 5% în fiecare lună.

8. Privatizări eşuate restanţiere şi investiţii străine directe în cădere liberă. România este singura ţară din Europa Centrală şi de Est care a ratat intrarea pe un trend pozitiv în atragerea ISD în anul 2012. Sub USL, investiţiile străine directe au atins minimul ultimilor 10 ani, în scădere cu peste 11%, comparativ cu anul 2011. În primele două luni ale anului 2013, ISD-urile îşi continuă scăderea cu 15%. USL acuza Guvernul Ungureanu că nu atrage investitori străini. Iată că acum, la un an de guvernare Ponta, interesul investitorilor străini pentru România a scăzut şi mai mult.

Moţiunea USL, prin care a căzut Guvernul Ungureanu, critica dur modalităţile de privatizare. Astăzi, USL are cu ce se "lăuda": cu eşecul răsunător al privatizării celui mai mare combinat chimic, Oltchim, cu intrarea Oltchim în insolvenţă, cu vânzarea pe bursă a 15% din acţiunile Transgaz la un preţ cu 10% mai mic decât cel de la listare din decembrie 2007, cu decizia favorabilă privind exploatarea gazelor de şist, căreia i se împotrivea pe când era în opoziţie şi pe care a adoptat-o în mod cu totul netransparent, ignorând deciziile locuitorilor. Guvernul USL este în curs de privatizare a companiei CFR Marfă, pe care a evaluat-o la un preţ de nimic: dublul valorii de fier vechi a locomotivelor şi vagoanelor deţinute de companie. USL nu a fost în stare nici până acum să privatizeze Cupru Min Abrud, pentru care băga vină anul trecut Guvernului Ungureanu.

9. Execuţia bugetară după primele trei luni ale anului 2013 ne dă dimensiunea incompetenţei USL, a incapacităţii guvernului de a livra rezultate, de a crea noi locuri de muncă, dar şi ale sărăcirii continue a populaţiei, chemată să plătească incompetenţa guvernului, prin taxe şi noi taxe. Avem un deficit bugetar în creştere cu 23,6% în primele trei luni ale acestui an, comparativ cu aceeaşi perioadă a anului precedent. Cheltuielile cu investiţiile, motorul creşterii economice sustenabile pe termen lung, au scăzut cu 24%, iar sumele primite de la UE au scăzut cu 34% în primele trei luni ale acestui an, faţă de primele trei luni din 2012.

10. Sub USL, România a rămas corigentă la creşterea economică în anul 2012. Anul 2012 trebuia să fie cel în care relansarea economică să ia avânt, pentru că sub guvernarea PDL am închis anul 2011 cu 2,2% creştere economică. Tot ce a făcut USL de când este la guvernare pentru creşterea economică a fost să o revizuiască, de nenumărate ori, în jos. De la o creştere economică de 1,7% prognozată pe anul 2012, USL a obţinut doar 0,7%. În acest an USL nu poate marca o creştere economică mai mare de 1,6%, pentru că nu are nici un obiectiv de dezvoltare.

România este lăsată de izbelişte, România este într-o hemoragie continuă de inteligenţă şi forţă de muncă. Cartea neagră a guvernării USL arată încă o dată că nu poţi să pui în fruntea României oameni care se ridică din vorbărie veninoasă şi ajung la delir verbal cu efecte dureroase pentru fiecare român.

Proasta guvernare este un atac la securitatea naţională şi este mai periculoasă decât atacul terorist: cu efecte pe termen nedefinit şi asupra tuturor românilor.

Guvernul Ponta este cazul să-şi dea demisia în numele României. România are oameni competenţi. Adunătura conjuncturală numită Guvernul Ponta trebuie să plece de la putere. Şi nu este doar vorba că s-au făcut de râs, ci că şi-au bătut joc de România. Când faci asta, în direct şi-n reluare, nu te mai poţi numi român. Ci doar incompetent, laş şi fără viitor.

Doamna Maria-Andreea Paul:

"Escrocherie marca USL: Ponta continuă afacerea scandaloasă începută acum 10 ani în cazul Rompetrol"

Ponta nu respectă legea pe care a dat-o chiar mentorul său, Năstase, în octombrie 2003, cu privire la obligaţia Rompetrol de a-şi plăti datoriile. Statul român pierde. Ponta nu face altceva decât să rostogolească încă o dată aceeaşi datorie, printr-o nouă tranzacţie şi să continue afacerea scandaloasă începută cu 10 ani în urmă de mentorul său, Năstase. În plus, Ponta a dat cale liberă pentru ca orice distribuire de profit în cadrul fondului de investiţii finanţat de Rompetrol să se efectueze doar în favoarea acestuia, până când îşi va recupera întreaga investiţie. Escrocheria este evidentă, pentru că orice distribuţie de dividende doar către un investitor este posibilă numai în cazul unor acţiuni preferenţiale. Aici nu este cazul.

Abia zilele acestea, Ponta a avut curajul să scoată la iveală modul în care a tratat problema datoriei Rompetrol. A trântit un Memorandum de Înţelegere datat 15 februarie 2013 şi adoptat, fără nicio consultare publică, după cum îi este obiceiul, prin care anunţă românii asupra escrocheriei pe care a pus-o la cale. Prin acesta, Rompetrol scapă de datoria de 660 mil. dolari. Nu are de făcut decât două lucruri: să răscumpere 26,7% din acţiunile statului la preţul de 200 mil. dolari şi să finanţeze cu 150 mil. dolari un fond de investiţii.

Ponta nu face un lucru esenţial: nu respectă legea. Datoria trebuie plătită integral, conform legii lui Năstase, prin care datoriile Rompetrol au fost convertite în obligaţiuni în favoarea statului.

În plus, Rompetrol finanţează cu 150 mil. dolari fondul de investiţii din sectorul energetic, dar îşi va recupera din plin banii. Ponta a dat cale liberă pentru ca întregul profit din acţiuni să revină Rompetrol, până când îşi va recupera investiţia. Statul român, care va avea o participaţie de 20%, nu primeşte nimic. Însă, potrivit legislaţiei, Ponta nu are voie să facă acest lucru decât în cazul acţiunilor preferenţiale. Or această metodă nu se aplică în acest caz.

Ca să pună capac unei afaceri proaste pe care a încheiat-o, Ponta mai şi anunţă că se aşteaptă la investiţii de 1 miliard de dolari din partea Rompetrol prin acest fond. Ar fi putut estima orice sumă, pentru că Rompetrol nu are nicio obligaţie cu privire la suma pe care o va investi. Şi ştim cât de bine se pricepe Ponta la estimări!

Problema datoriei Rompetrol e veche, încă de pe vremea actorului premier Năstase. În 24 octombrie 2003, Guvernul Năstase a emisOUG nr. 118 pentru transformarea restanţelor bugetare în valoare de circa 660 mil. dolari ale rafinăriei Petromidia, care aparţine de Rompetrol, în obligaţiuni cu maturitate de şapte ani. În plus, potrivit acestei legi, statul avea opţiunea să convertească în acţiuni obligaţiunile nerăscumpărate la scadenţă. Dacă statul nu-şi exercita această opţiune, Rompetrol era obligat să plătească această datorie. Pe când Ponta ne minte public că Rompetrol ar fi avut dreptul să facă această conversie. Fals! În anul scadenţei, 2010, Rompetrol a răscumpărat obligaţiuni în valoare de doar 54 mil. euro, iar restul le-a convertit în acţiuni. Prin urmare, statul român a devenit acţionar captiv la rafinărie, cu circa 45% din capital. În 2012 s-a ajuns în instanţă, statul solicitând returnarea creanţei în bani, nu în acţiuni.

Pentru a-şi recupera banii, statul trebuie să execute silit Rompetrol sau să ceară insolvenţa, procedură la care USL excelează.Domnule premier, care e diferenţa între Oltchim şi Rompetrol, căci datoriile sunt aproape la acelaşi nivel?

Ce căuta Ponta în această tranzacţie, atâta timp cât avem un minister responsabil cu probleme economice şi o agenţie, OPSPI, care reprezintă interesele statului la Rompetrol? La OPSPI, director general este Gabriel Dumitraşcu, fostul şef şi artizanul afacerii Roşia Montană. Este Rompetrol o nouă Roşie Montană?

În general, politicienii sunt acuzaţi că nu recuperează banii pe care statul ar trebui să-i încaseze. În acest caz, există vreo protecţie a statului împotriva politicienilor care vând datoria pe nimic? Ca să nu fie plătită datoria, Ponta face o tranzacţie cu Rompetrolînainte de pronunţarea instanţei. De ce nu aşteaptă decizia instanţei?

Domnul Claudiu-Andrei Tănăsescu:

"Pledoarie pentru reducerea TVA la alimentele de bază"

Prin prezenta declaraţie politică pledez în favoarea aplicării regimului de impozitare special pentru alimentele de bază şi totodată îmi exprim susţinerea faţă de propunerea Guvernului Ponta de a iniţia un prim program-pilot ce constă în micşorarea taxei pe valoare adăugată la pâine şi produse de panificaţie cu 15 procente, începând cu luna iulie 2013.

Încă din anul 2006, Partidul Conservator, al cărui membru sunt, a iniţiat proiectul de lege ce prevedea reducerea TVA de la 19% la 9% pentru produsele alimentare de bază: carne, pâine, peşte, lapte, ouă, zahăr, ulei. La acel moment, proiectul de lege a primit aviz negativ din partea Guvernului, invocându-se faptul că reducerea TVA la alimentele de bază ar conduce la o reducere semnificativă a veniturilor bugetului de stat (întrucât aceste produse reprezintă un segment de piaţă important) şi nu va produce, într-un final, efectul mult scontat, şi anume micşorarea preţurilor din magazine.

Consider că, la acel moment, decizia Guvernului a fost una eronată, iar aplicarea unui TVA diferenţiat, cu precădere în sectorul agricol, ar rezolva problematica evaziunii fiscale şi a distorsiunilor în funcţionarea normală a pieţei produselor agricole şi alimentare, ce poate genera totodată o reducere proporţională a preţului de la raft cu cota redusă de TVA.

Ulterior, măsura abuzivă luată de Guvernul Boc de creştere a TVA de la 19% la 24% a avut consecinţe negative pentru cetăţeanul de rând. Creşterea preţurilor, implicit scăderea nivelului de trai al românilor, pe de o parte, şi scăderea consumului, pe de altă parte, au avut efecte negative asupra economiei.

Conform specialiştilor, pâinea este cel mai bine vândut produs alimentar din România. Fiecare român consumă în medie o pâine pe zi. Problema este că doar o treime din pâinea vândută în România este fiscalizată, celelalte două treimi fiind vândute la negru. Reducerea TVA va încuraja disciplina fiscală, prin vânzarea pe baza bonului de casă.

Succesul unei astfel de politici sociale de scădere a TVA-ului la alimentele de bază, în speţă pâine, derivă din ulterioara accesibilitate pe piaţă a acestor bunuri de strictă necesitate, în special pentru familiile cu venituri mici. Un alt obiectiv ce ar putea fi atins o dată cu scăderea TVA-ului la pâine este stimularea consumului. Deloc întâmplător, multe state din Uniunea Europeană au o cotă redusă a TVA la produsele alimentare, procentul apropiindu-se chiar de zero.

După un an de la preluarea Executivului, USL a înregistrat realizări cu un impact social ridicat, cum sunt reîntregirea pensiilor şi a salariilor bugetarilor. Însă, USL nu trebuie să omită să îşi respecte angajamentul asumat în campania electorală, şi anume reducerea TVA la alimentele de bază, ca măsură vitală împotriva evaziunii fiscale.

Domnul Angel Tîlvăr:

"9 mai - Ziua Europei sau ziua marilor speranţe"

La 9 mai 1950, cu ocazia celei de-a cincea aniversări a încheierii celui de-al doilea război mondial, ministrul francez de externe, Robert Schuman, propunea Germaniei un acord istoric, capabil să pună capăt divergenţelor seculare dintre cele două state. Propunerea şefului diplomaţiei franceze se referea la crearea unei uniuni în domeniul oţelului şi cărbunelui, ca un prim pas în direcţia unei uniuni mai largi, care să favorizeze dezvoltarea unor relaţii paşnice pe viitor, diminuând cât mai mult posibil riscul reizbucnirii unui război devastator, aşa cum fusese tocmai cel recent încheiat. "Pacea mondială nu poate fi asigurată fără a face eforturi creatoare proporţionale cu pericolele care o ameninţă. Contribuţia pe care o poate aduce civilizaţiei o Europă organizată şi activă este indispensabilă pentru menţinerea unor relaţii paşnice. Nu am reuşit să realizăm o Europă unită şi ne-am confruntat cu războaie"- spunea, cu acea ocazie, Robert Schuman, prefigurând ceea ce avea să se întâmple ulterior pe continentul european.

De atunci şi până astăzi, când Uniunea Europeană numără nu mai puţin de 27 de state membre şi când această mare comunitate de state reprezintă o realitate economică şi politică tot mai solid articulată, ziua de 9 Mai este sărbătorită ca Ziua Europei, simbolizând capacitatea unor state independente şi suverane de a lăsa deoparte ceea ce le diferenţiază şi a pune accent pe interesele comune, pe valorile democratice caracteristice fiecăruia dintre statele membre, pe respectarea drepturilor omului şi a statului de drept. Această structură pan-europeană a câştigat un plus de vigoare odată cu prăbuşirea blocului comunist din Europa Centrală şi de Est, devenind aproape unica speranţă de pace şi de prosperitate a multor milioane de oameni care, până nu demult, trăiau într-un univers, binecunoscutul univers concentraţionar generat de dictatura comunistă.

Sunt unul dintre cei care, pasionat fiind atât de istoria, cât şi de politica Uniunii Europene de a realiza o integrare tot mai accentuată a tuturor statelor membre, în sensul în care fiecare stat membru şi fiecare cetăţean al acesteia să se bucure de drepturi egale, de securitate şi de prosperitate. Pot spune că, cel puţin în zona apărării drepturilor fundamentale ale cetăţeanului, construcţia prefigurată de Declaraţia Schuman, în acea zi istorică de 9 Mai 1950, şi-a dovedit pe deplin viabilitatea.

Mai mult decât atât, asigurarea libertăţii de circulaţie şi a dreptului fiecărui cetăţean al Uniunii de a munci în oricare dintre statele comunitare au oferit nu doar posibilitatea interacţiunii directe între exponenţi ai unor culturi şi civilizaţii diferite, mult timp separaţi de bariere economice şi politice ce păreau de netrecut, dar şi o şansă deosebită pentru mulţi cetăţeni din ţările cu economii mai puţin competitive, aşa cum este şi ţara noastră, de a profesa în ţări cu economii mult mai performante, aducând un beneficiu de necontestat atât pentru familiile proprii, pentru economiile ţărilor de adopţie, dar şi pentru cele ale ţărilor din care aceştia provin, prin valorile trimise acasă. Nu mai este nevoie, cred eu, să subliniez importanţa pe care au avut-o pentru economia naţională sumele de bani expediate în ţară de concetăţenii noştri care trăiesc şi muncesc în Germania, în Spania sau în Italia.

Ar fi fost de conceput o asemenea realitate, în cazul în care România nu ar fi fost membră a Uniunii Europene? Evident că nu.

Pe de altă parte, sunt la fel de conştient de faptul că actuala criză economică mondială, care pare a fi una fără de sfârşit, a zdruncinat mult încrederea în succesul demersului unional, generând şi accentuând un val de euroscepticism fără precedent. Se consideră, spre exemplu, că un eventual referendum desfăşurat în acest moment pe teritoriul Marii Britanii ar evidenţia faptul că cel puţin jumătate dintre supuşii Majestăţii Sale Elisabeta a II-a ar vota pentru ieşirea acestui stat din Uniunea Europeană. Şi situaţia este valabilă, la scară diferită de la o situaţie la alta, pentru multe alte state comunitare, mai ales pentru cele în care criza economică se resimte cu mai mare acuitate.

Sigur că acestea nu sunt deloc realităţi menite să bucure pe cineva, cunoscându-se câte eforturi s-au depus până acum în direcţia consolidării acestei structuri pan-statale. Un eşec al acesteia ar reprezenta, probabil, un risc greu de calculat în acest moment. Mi-e şi teamă să mă gândesc ce ar însemna, într-o situaţie economică mondială atât de neprielnică, întoarcerea la o Europă fărâmiţată, cu multitudinea de state mai mari sau mai mici având interese divergente, de cele mai multe ori, cu perspectiva deloc improbabilă de întoarcere la realităţile puţin atractive ale războiului rece.

Cu toate dificultăţile economice şi chiar instituţionale pe care le traversează astăzi, sunt convins că Uniunea Europeană va găsi calea de a se regenera şi a-şi perfecţiona continuu mecanismele de cooperare, fiind capabilă să depăşească situaţia de moment şi să dovedească faptul că speranţele pe care sutele de milioane de locuitori ai bătrânului continent şi le-au pus în magistrala viziune a lui Robert Schuman nu au fost zadarnice. Poate că o mai mare şi autentică implicare din partea tuturor statelor membre, cu precădere din partea celor mai de curând aderate, ar grăbi procesul de soluţionare a complexei problematici cu care Uniunea se confruntă la ora actuală.

Pledez, aşadar, cu toată vigoarea pentru o responsabilizare tot mai accentuată a fiecărui stat membru şi a fiecărui cetăţean faţă de destinele viitoare ale acestei construcţii continentale, convins fiind că de acesta atârnă nemijlocit destinul fiecărei ţări europene, implicit al fiecăruia dintre noi.

Să ne bucurăm de ziua de 9 Mai, zi în care un diplomat francez a propus înlocuirea beligeranţei cu cooperarea onestă şi reciproc profitabilă, sau a păcii armate cu una autentică, lipsită de grija izbucnirii unui nou dezastru comparabil sau chiar mai crunt decât cele două războaie mondiale care au zguduit din temelii omenirea în secolul trecut.

Domnul Aurel Niculae:

"Dezrobirea ţiganilor"

Chestiunea ţigănească abordată la jumătatea secolului al XIX-lea, în spiritul vremii, modernizator şi înălţător, cu mintea îmbogăţită "cu ideile reformatrice", aşa cum sublinia ilustrul Mihail Kogălniceanu, este mai actuală ca oricând. Dezrobirea ţiganilor s-a făcut la 1844 (ţiganii domneşti şi mănăstireşti) şi 1855 (ţiganii boiereşti) în Moldova şi 1847 (ţiganii domneşti şi mănăstireşti) şi 1856 (ţiganii boiereşti) în Ţara Românească.

Însă, ceva a dăinuit peste secole şi generaţii.

Chestiunea ţigănească/rromă este de actualitate pe agenda publică nu numai în România, Bulgaria, Ungaria, Slovacia, ţări sursă de imigraţie a unor membri ai acestei etnii, sau în Anglia, Franţa, Spania, Italia, ţări de destinaţie pentru migraţia rromă, ci chiar pe agenda Comisiei Europene şi a marilor cancelarii occidentale.

Instituţii internaţionale sprijină, promovează şi finanţează programe şi proiecte care se adresează acestei minorităţi: Fondul Monetar Internaţional, ONU, Banca Mondială, Fundaţia Soros etc. După cum bine se ştie, punţi de legătură se creează, există politici de discriminare pozitivă, programe guvernamentale de incluziune, demersuri ale societăţii civile, burse publice şi private.

Însă, ceva pare că lipseşte!

Vorbesc aici în cunoştinţă de cauză, ca deputat al Colegiului 4 - Fundulea-Budeşti din judeţul Călăraşi, unde reprezint localităţi în care etnia este chiar majoritară (Gălbinaşi, cu primar din rândul acesteia), sau reprezintă un număr însemnat de cetăţeni (Budeşti, Curcani, Fundeni, Sohatu).

La o primă vedere, dar şi în urma unui studiu amănunţit, putem constata că s-a făcut mult pentru această etnie în ultimii 20 de ani. Subliniez: "s-a făcut"! Întrebarea pe care nu mulţi îndrăznesc a o rosti este: "ce a făcut etnia pentru ea însăşi"? Chiar şi străinii se întreabă şi ne întreabă acest lucru. Ce fac rromii pentru ei, ce face fiecare individ rrom pentru el însuşi, pentru cei din jur - care sunt atât membrii ai propriei etnii, dar şi pentru cei din comunităţile conlocuitoare? Folosesc termenul "individ" în sens larg, nepeiorativ, întrucât mulţi nu pot fi numiţi cetăţeni, în lipsa unor înregistrări oficiale, în lipsa actelor de naştere, de identitate, de stare civilă, în lipsa unei conştiinţe proprii.

Discriminarea pozitivă vine ca o contrapondere la discriminarea negativă care încă există din partea majorităţii. Însă nu este 100% vina majorităţii pentru acesta. Reprezentanţii mai luminaţi ai acesteia au încercat să şteargă păcatele generaţiilor anterioare, prin actele dezrobirii de acum mai bine de 150 de ani. În zilele noastre, sunt iniţiate şi se derulează măsuri guvernamentale pentru sprijinirea rromilor. Problema nu este aici. Cum nici soluţia nu este doar aici!

Dezrobirea ţiganilor nu s-a încheiat. Partea cea mai grea şi mai complicată, partea care depinde doar de membrii etniei, pare că abia a început. Şi, din păcate, aceasta nu este o constatare, ci mai degrabă o speranţă!

Rromii trebuie să continue actul dezrobirii, dar de data aceasta nu de asupritori, nu de stăpâni, ci de propriile metehne şi de mentalităţile care îi ţin captivi în mizerie, neintegrare, dezintegrare, discriminare, analfabetism, infracţionalitate. Toate acelea care, încă, pe mulţi dintre ei îi duc în zona unor paria, a ceea ce grecii numeau "athinganein", adică a nu se atinge.

Lucrurile nu se fac de azi pe mâine. Dumnezeu a creat lumea din nimic în 6 zile dumnezeieşti şi abia în cea de-a 6-a L-a creat pe om după chipul şi asemănarea Sa. Pe pământ, fiecare individ este modelatorul propriului destin, este cel care poartă responsabilitatea creării propriului viitor, aşa cum şi-l imaginează, cum gândeşte că poate fi o viaţă frumoasă şi împlinită, după efort intens şi dedicare acestui act al creaţiei, al propriei creaţii.

Dezrobirea de acum 150 de ani a fost înainte de toate un act colectiv - vizând întreaga etnie, iar abia apoi o dezrobire individuală, o "iertare" a fiecărui individ al etniei care avea roluri şi funcţiuni specifice în construcţia socială de până atunci. Dezrobirea de astăzi este de mentalităţi şi comportamente care afectează indivizii, comunitatea pe care aceştia o constituie, dar şi comunităţile alături de care convieţuiesc. Această dezrobire nu înseamnă doar lepădarea de starea de inerţie, amorţeală, atrofiere, renunţarea la şmecherie, ca subiect de mândrie şi mod de viaţă, modelarea curajului nesăbuit şi inconştient care duce pe mulţi membri ai etniei să îngroaşe rândurile celor condamnaţi pentru infracţiuni de toate felurile. Dezrobirea aceasta de la început de secol şi de mileniu înseamnă de fapt conştientizare şi gândire liberă (dobândite în urma învăţăturii), responsabilitate (care urmează un act de alegere), obligaţii (întotdeauna alăturate drepturilor), contribuţie (printr-o cultură a muncii). Este vorba, deci, despre o dezrobire de această stare copleşitoare de inferioritate care împiedică actul învăţăturii şi acţiunii constructive, de încremenirea, nu într-un proiect înălţător şi eliberator, ci în inacţiune constructivă şi comportamente distructive. Stăpâni liberi pe branşele proprii de mai bine de 150 de ani, multora din rândul etniei le este mai uşor să aleagă a sta cu mâna întinsă, sau chiar a o ridica la vecinul mai avut şi a smulge cu ea bunul altuia.

Închei cu un gând de speranţă şi totodată un îndemn, prin citarea cuvintelor domnitorului Alexandru Ioan Cuza: "(...) Departe de a vă deda trândăviei, sporiţi încă hărnicia voastră (...) Îngrijiţi-vă asemenea de vetrele satelor voastre, care de astăzi devin comune neatârnate şi locaşuri statornicite ale voastre, din care nimeni nu vă mai poate izgoni. Siliţi-vă dar a le îmbogăţi şi a le înfrumuseţa; făceţi-vă case bune şi îndestulătoare; înconjuraţi-le cu grădini şi cu pomi roditori. Înzestraţi-vă satele cu aşezăminte folositoare vouă şi urmaşilor voştri. Statorniciţi mai ales şi pretutindenea şcoale, unde copiii voştri să dobândească cunoştinţele trebuitoare pentru a fi (...) buni cetăţeni. (...) Învăţaţi dar pe copiii voştri a le preţui şi a le bine întrebuinţa (drepturile, n.n). Şi mai presus de toate, fiţi şi în viitor ceea ce aţi fost şi până acum şi, chiar în timpurile cele mai rele, fiţi oameni (n.n.) de pace şi de bună rânduială (...)"

Dragi rromi, este despre voi, prin voi, pentru voi!

Doamna Aurelia Cristea:

"Viitorul României - familia"

În data de 15 mai, sărbătorim anual unitatea de bază, nucleul ? oricărei societăţi: familia.

Ziua Internaţională a Familiei îşi propune promovarea unor politici de susţinere a familiei, ca modalităţi fundamentale pentru a asigura progresul educaţional şi de bunăstare al societăţii.

În ultimii ani s-a consfinţit o agresiune asupra fiecărui membru al familiei, părinţii fiind obligaţi să-şi crească copiii de la distanţă, din ţări străine, pentru a le asigura un minim de condiţii educaţionale decente, şomajul ridicat determinând ruperea relaţiilor tradiţionale din familia românească,? iar în anumite cazuri, divorţuri sau înstrăinarea copiilor.

Trebuie să recunoaştem că cele mai multe probleme din cadrul familiei sunt generate de sărăcie şi? de? lipsa educaţiei, iar aici statul are o răspundere majoră faţă de comunitate.

Consumul exagerat de alcool şi abuzul asupra partenerului de viaţă sau a copiilor este o altă sursă de tensiune în familiile din România, necunoaşterea propriilor drepturi, lipsa de informaţii privind existenţa instituţiilor ce oferă sprijin persoanelor abuzate, fiind doar ?câteva dintre ingredientele multor istorii familiale triste.

Numărul de căsătorii şi al copiilor nou-născuţi sunt indicatoare importante ale încrederii populaţiei în şansele de a întemeia o familie. Numărul căsătoriilor scade de la an la an în ţara noastră, în timp ce numărul divorţurilor este într-o creştere îngrijorătoare, arată statisticile INS.

Cred că a sosit timpul să transformăm şi să modernizăm sistemul asistenţei sociale, dintr-unul pasiv într-unul proactiv de susţinere a familiei, prin schimbarea punctului de referinţă, de pe asistenţa acordată individului pe identificarea unor măsuri de protecţie socială, în jurul familiei.

Continuarea proiectului "prima casă", introducerea unor deduceri fiscale pentru plata îngrijitorilor maternali şi întărirea unui sistem integrat de îngrijire şi educare a copiilor, axat pe construirea masivă de creşe, grădiniţe şi centr?e? de zi, sprijinirea muncii la domiciliu trebuie luate în considerare de factorii decidenţi.

Construcţia de locuinţe sociale pentru tineri, programe de integrare a tinerilor pe piaţa muncii şi asigurarea condiţiilor pentru formare profesională continuă sunt câteva piese din puzzle-ul unei tinere familii din România, care pot fi corelate cu dezvoltarea unor servicii sociale pentru îngrijirea copiilor şi a persoanelor dependente de familie.

Ziua Internaţională a Familiei este un bun moment în care să admitem că şi noi, Parlamentul României, puteam face mai mult în aceşti 23 ?de ?ani? ?pentru a sprijini familia şi pentru a-i încuraja pe tineri? ?să-şi întemeieze o familie.

Consider că viitorul acestei naţiuni depinde inexorabil şi de solidaritatea familiei şi vă invit,? stimaţi colegi?,? să acordăm atenţia cuvenită acestei probleme?.

Domnul Ioan Balan:

"Privatizare sau vânzare? USL a răspuns deja - faliment şi apoi vânzare!"

Nu a trecut prea mult timp de la telenovela de tristă amintire a pseudoprivatizării Combinatului Chimic de la Oltchim Râmnicu Vâlcea, care a demonstrat, fără doar şi poate, incapacitatea Uniunii Social Liberale în a guverna România şi în a sprijini structurile industriale, încă viabile, să depăşească momentele dificile ale crizei.

Dispreţul pe care l-a demonstrat atunci USL faţă de activele combinatului, faţă de soarta a mii de angajaţi şi, mai ales, asupra implicaţiilor pe care le are închiderea acestui combinat asupra întregii economii mă face să cred că USL nu iubeşte România şi îi dispreţuieşte şi minte în fiecare zi pe români.

Nu cred că mai încape îndoială că USL şi Guvernul Victor Ponta ar putea fi acuzaţi că nu cunosc diferenţa dintre privatizarea şi vânzarea unor active strategice ale economiei româniei. Procesul de privatizare înseamnă, fără doar şi poate, schimbarea doar a titularului dreptului de proprietate, realizându-se transferul din domeniul public în cel privat, în scopul eficientizării activităţii. Vânzarea este singurul lucru la care s-au priceput partidele care compun astăzi USL şi presupune înstrăinarea la o valoare derizorie a unor active, rezultatele fiind certe: şomaj, scădere economică, malluri în locul combinatelor şi prejudicii insurmontabile pentru economia românească.

Cu siguranţă Victor Ponta şi miniştrii săi cunosc diferenţa dintre cele două procese. Însă nu-i interesează privatizarea, ci falimentul controlat şi apoi vânzarea la preţ de fier vechi a unor companii de maximă importanţă.

Oltchim şi Arpechim nu sunt decât primele exemple ale acestui mod de a guverna al USL, iar faptele Guvernului USL vorbesc de la sine.

Rostul intervenţiei mele de astăzi este să trag un puternic semnal de alarmă asupra procesului de privatizare deja demarat la Compania CFR Marfă prin care, numai la prima vedere, se poate constata că una dintre cele mai importante companii din România se va vinde, şi nu privatiza, la un preţ mai mic decât dacă s-ar vinde la fier vechi. Este vorba despre cea mai mare companie de transport marfă din România şi o companie strategică pentru Uniunea Europeană.

Cum s-a ajuns aici?! Relu Fenechiu şi Victor Ponta trebuie să explice şi să nu mai mintă. Să lase Codul rutier în seama specialiştilor şi talk-show-rile jurnaliştilor şi să dea explicaţii despre actele guvernării lor.

Trebuie să explice românilor de ce o companie ale cărei active valorează, la o evaluare succintă, peste 1,3 miliarde de lei şi care are venituri anuale de peste 1,2 miliarde de lei este scoasă la vânzare, preţul pachetului majoritar fiind sub 800 de milioane de lei. Cine vinde un lucru atât de valoros la un preţ derizoriu nu poate să nu fie suspectat de interese ilegitime.

Teama mea şi a multora dintre români este legată de faptul că după CFR Marfă companiile de stat, unele extrem de profitabile, vor fi vândute la preţuri derizorii, cu secretizări ale clauzelor contractuale, iar cu CFR Marfă, USL abia "se încălzeşte" în a vinde economia României pe mărunţiş.

Doamna Claudia Boghicevici:

"9 Mai - Ziua Europei"

Pe 9 mai am sărbătorit Ziua Europei, ocazie pe care am dorit să o marchez prin această declaraţie în faţa dumneavoastră. Pe 9 mai aniversăm împlinirea a 63 de ani de la propunerea de înfiinţare a Comunităţii Economice a Cărbunelui şi Oţelului (CECO) făcută de Robert Schuman, unul dintre părinţii fondatori ai Uniunii Europene, alături de Jean Monnet, Alcide de Gasperi, Konrad Adenauer şi alte nume de politicieni de seamă. Prin această propunere se dorea ca resursele de cărbune şi oţel ale Franţei şi Germaniei să fie puse în comun, ca o garanţie a reconcilierii franco-germane. Istovită după un război mondial în care a fost ruptă în două, Europa a decis că nu mai poate permite asemenea dezastre omeneşti şi că soluţia este conlucrarea prin unirea forţelor economice şi politice. Printre celelalte puncte importante ale declaraţiei Schuman se numără: Crearea unei Înalte Autorităţi, revitalizarea întregii economii europene începând cu sectorul carbonifer şi siderurgic şi continuând cu procese comunitare similare, precum şi crearea unei pieţe unice în toată Comunitatea.

Este adevărat că Uniunea Europeană a trecut prin multe încercări de la constituirea sa şi până în momentul de faţă. Este, totodată, adevărat că este o construcţie politică unică în lume care a rezistat vreme de mai bine de o jumătate de secol. De aceea, aş propune o abordare strategică şi realistă a acestui subiect. Cu alte cuvinte, să ne uităm obiectiv spre Europa, privind-o atât cu bunele, cât şi cu relele ei, pentru ca în final să amplificăm şi să multiplicăm lucrurile pozitive şi să le corectăm şi să le neutralizăm pe cele negative.

Pe de o parte, vom observa o Europă în care nivelul siguranţei publice a crescut simţitor în ultimele 3 decenii. Conform "Financial Times", rapoartele Biroului Naţional de Statistică al Marii Britanii arată că străzile acesteia nu au mai fost de 30 de ani atât de sigure ca în momentul de faţă. În afara atacului terorist din 2005, declanşat de altfel din afara Europei, nu a mai existat vreun pericol major de periclitare a siguranţei publice în UE. Totodată, Europa de azi, şi în special ţările care fac parte din Uniunea Europeană, se bucură de nişte indicatori crescuţi ai calităţii vieţii. În Spania de exemplu, în ciuda dificultăţilor financiare actuale şi a euroscepticismului ridicat, venitul mediu s-a dublat faţă de 1980, iar media de viaţă a crescut cu 7 ani în comparaţie cu acelaşi an, ajungând la 82 de ani.

Consolidarea regimurilor democratice, respectarea statului de drept şi maturizarea actului politic au fost printre principalele lucruri care au contribuit la aceste realizări.

Pe de altă parte, vom observa o Uniune Europeană preocupată permanent de creşterea economică şi a producţiei după ce a supravieţuit unei crize economice severe. Vom observa o Uniune care încearcă să găsească cele mai bune soluţii pentru scăderea ratelor şomajului, în special în rândul tinerilor. Vorbim aici de o structură care acordă nu mai puţin de 6 miliarde de euro pentru perioada 2014-2020 pentru Fondul de garantare pentru tineri - program de combatere a şomajului în rândul tinerilor. Nu în ultimul rând, vom descoperi o Uniune preocupată de tăieri de fonduri şi reducerea unor ajutoare, de o alocare cât mai parcimonioasă a resurselor sale sau, în vocabularul unora, de o politică de austeritate, care nu înseamnă decât consolidarea fiscală şi echilibrarea bugetelor în funcţie de productivitate şi competitivitate.

Noi, ca şi Europa, trebuie să alegem de acum încolo competiţia în schimbul traiului pe datorie. Este timpul să turăm motoarele, pentru că altfel ele vor rugini. Avem deja în Europa exemplele triste ale Greciei şi Ciprului. Din fericire, s-au găsit soluţii şi pentru scoaterea acestor ţări din impas prin acordarea de împrumuturi financiare de tip bailout, injecţii care sunt însă condiţionate de sacrificii bugetare grele ce cad tot în sarcina populaţiei. Cred că este limpede pentru toată lumea că liderii europeni nu îşi mai doresc astfel de situaţii în Europa. Nu este vorba aici de o lipsă de solidaritate a Nordului faţă de Sud, aşa cum încearcă unii din stânga politică să acrediteze. Este pur şi simplu vorba de punerea accentului pe producerea de resurse, şi nu pe risipirea lor, pe cheltuirea eficientă a banilor, pe sustenabilitate ŕ la longue, şi nu pe ajutoare de criză care nu sunt decât o soluţie temporară.

Această cale a competitivităţii este singura viabilă pentru ţările UE. Soluţia tipăririi de bani şi implicit a ridicării inflaţiei nu este una oportună pentru acestea. Ea nu ar face decât să crească distanţele dintre ţările UE, or, proiectul unei uniuni a statelor europene a pornit tocmai de la ideea de a reduce decalajele şi a creşte economia tuturor statelor. În acest context, România trebuie să conştientizeze că nu are altă alternativă în Europa decât de a urmări reducerea propriilor decalaje economice faţă de celelalte ţări ale UE. Adoptarea monedei euro şi intrarea în spaţiul Schengen vor fi nişte markeri de încredere ai acestei evoluţii pe care o urmărim şi ne-o dorim cu toţii. De asemenea, regionalizarea este un alt proiect imediat vital pe care trebuie să îl realizăm în acest sens în acord cu cerinţele europene, în primul rând.

Alegerea principiilor competitivităţii este cea mai raţională cale pe care o putem urma pas la pas alături de UE. A fi competitiv este un must-do, într-un context economic global în care optimizarea costurilor este cea care dictează închiderea sau deschiderea de unităţi de producţie oriunde în lume. Este adevărat că nu putem deveni competitivi dacă nu vom fi cumpătaţi în cheltuirea fondurilor publice. Doar astfel vom putea avea cum să alocăm bani acelor sectoare productive care aduc într-adevăr o valoare adăugată mare. Această cale va aduce cu sine şi consolidarea fiscală, deficite mai mici şi sustenabilitatea economiei.

Noi, la fel ca şi Uniunea Europeană, trebuie să manifestăm o preocupare reală, profundă pentru politicile de ocupare a forţei de muncă în România. Modul în care sunt abordate disponibilizările masive recente de la Mechel, Oltchim sau Arpechim şi faptul că până acum Guvernul nu a venit cu soluţii alternative viabile pentru cei disponibilizaţi este reprobabil. Avem nevoie în schimb de o mai bună integrare şi aplicare a conceptului european al flexicurităţii, care stă la baza strategiei europene de ocupare a forţei de muncă. Un prim pas a fost introducerea sa în politicile publice din România, odată cu reglementările aduse de noul Cod al muncii adoptat în perioada Guvernului condus de Emil Boc. Lucrurile nu trebuie să se oprească însă aici. Este nevoie de o preocupare permanentă pentru găsirea echilibrului între nevoile angajatorilor şi cele ale angajatului, respectiv între flexibilitate şi securitate pe piaţa muncii.

Cu ocazia Zilei Europei, am dorit să punctez toate aceste elemente ce ţin de o nouă abordare a drumului pe care îl are înainte Uniunea Europeană pentru a scoate în evidenţă faptul că România trebuie să se alăture şi ea cu rapiditate acestei direcţii, dacă îşi doreşte într-adevăr un viitor european.

Aş mai aminti în încheierea declaraţiei prilejuite de Ziua Europei opinia economistului ceh Tomas Sedlacek, conform căreia conlucrarea este singura modalitate prin care europenii pot rezista în faţa dificultăţilor financiare: "Dacă nu am fi avut Uniunea Europeană, am fi avut parte de austeritate oricum şi ţările s-ar fi îndreptat şi în această situaţie spre faliment şi toate aceste falimente ar fi fost mult mai grave, pentru că alte ţări nu s-ar fi implicat prea uşor să le ajute pe celelalte". Este timpul ca acum să facem un pas în faţă, să conlucrăm împreună mai departe în această structură, punând accentul pe competitivitate şi cheltuirea raţională a resurselor noastre, pe creşterea productivităţii şi valorificarea la maximum a potenţialului economic al României şi a fiecărui domeniu economic.

Doamna Claudia Boghicevici:

"Şanse egale pentru persoanele cu deficienţă de vedere"

Am venit de mai multe ori în faţa dumneavoastră pentru a vă vorbi de drepturile persoanelor cu dizabilităţi. Eu cred că o societate dreaptă şi o Românie modernă înseamnă o societate cu şanse egale pentru toţi, indiferent de sex, rasă, vârstă, capacităţi fizice. Tocmai de aceea este datoria noastră, ca legiuitori şi reprezentanţi aleşi ai cetăţenilor, să venim cu propuneri şi soluţii pentru a asigura respectarea principiului nondiscriminării şi pentru integrarea în societate a tuturor categoriilor. Problema persoanelor cu dizabilităţi este una deosebit de gravă în România, atât din cauza constrângerilor bugetare care au făcut ca sumele alocate să fie insuficiente, cât şi din cauza reminiscenţelor unor mentalităţi retrograde. Văd însă zi de zi că această din urmă problemă este din ce în ce mai puţin importantă, rămânând însă problema resurselor financiare şi a unor cadre de reglementare care să asigure un tratament egal şi posibilitatea integrării persoanelor cu dizabilităţi în societate prin acces la educaţie, acces pe piaţa forţei de muncă. Ca ministru şi ca parlamentar am promovat în ultimii ani un proiect de lege care vine în sprijinul accesului pe piaţa forţei de muncă al persoanelor cu dizabilităţi, sprijinind în acelaşi timp acele organizaţii şi companii complementare sistemului public de asistenţă socială. Legea economiei sociale, din păcate, nu a fost o prioritate şi pentru actualul ministru al muncii, iar proiectul lăsat de mine în minister zace prăfuit într-un sertar. Sper însă că aceasta nu înseamnă că supermajoritatea din Parlament va bloca proiectul legislativ pe care intenţionez să-l depun în săptămânile următoare.

Tot pentru o mai bună integrare a persoanelor cu dizabilităţi, în cazul de faţă persoanele cu deficienţe de vedere, solicit Ministerului Muncii ca împreună cu autorităţile locale să identifice resurse financiare pentru extinderea serviciilor "câinilor-ghizi". Câinii-ghizi sunt cei care ajută persoanele cu deficienţă de vedere să se orienteze atunci când sunt nevoite să iasă din casă la cumpărături, la şcoală, la serviciu sau în alte situaţii. O cercetare făcută în Marea Britanie a arătat că acei nevăzători care au lângă ei un câine-ghid sunt de două ori mai independenţi din punct de vedere al mobilităţii decât cei care nu au un asemenea câine-ghid, şi au dat dovadă de o stare crescută de bunăstare, au mai multe şanse să fie angajaţi şi au o reţea socială mai mare datorită unui stil de viaţă activ.

În România un singur român cu deficienţă de vedere beneficiază de ajutorul unui câine-ghid, deşi numărul acestora este destul de mare, ei reprezentând cam 20% din totalul persoanelor cu dizabilităţi din România. Recent, la nivel european, a fost derulat un proiect finanţat prin Programul "Leonardo da Vinci", pentru asigurarea unor standarde comune în statele UE în ceea ce priveşte instruirea acestor câini şi pentru a asigura un mai mare acces pentru nevăzători la serviciile lor.

Consider că trebuie să susţinem astfel de persoane, să avem un program la nivel naţional prin care cât mai multe persoane cu deficienţă de vedere să beneficieze de ajutorul unor astfel de câini şi să avem o legislaţie adecvată prin care să susţinem formarea unor centre de pregătire a câinilor-ghizi.

Domnul Constantin-Alin Bucur:

"În sprijinul fermelor de familie"

Pământul reprezintă la români cel mai de preţ bun. Ne-am luptat pentru pământ, am fost privaţi de deţinerea în proprietate a pământului timp de 50 de ani de comunism şi, acum, răspunsul la strigătul "Noi vrem pământ" a venit. România este ţara cea mai segmentată din punctul de vedere al terenurilor agricole. Nici nu ştim câţi proprietari suntem.

Avem pământ. Ce facem cu el? Toată lumea îşi doreşte ca ţara noastră să dezvolte o agricultură performantă la nivel european şi, în acelaşi timp, toată lumea ştie că România se confruntă cu probleme multiple când vine vorba de dezvoltarea unui sistem coerent de exploatare agricolă.

Teleorman este un judeţ care are o suprafaţă totală de 578.070 ha, din care suprafaţa agricolă ocupă 498.936 ha. Destinul acestui judeţ este strâns legat de agricultură, dar paradoxul este faptul că veniturile principale ale teleormănenilor vin din servicii, şi nu din agricultură. Această cale este în opinia mea nesustenabilă din punct de vedere economic.

De aceea consider salutar efortul Ministerului Agriculturii de a demara programul de finanţare a micilor întreprinzători din agricultură. Eu sunt parlamentar independent şi pot aprecia ceea ce Guvernul face în interesul celor pe care eu îi reprezint în Parlament, la fel de bine cum pot şi blama sau critica activităţile Guvernului care se plasează împotriva intereselor celor mulţi. Avantajul independenţei politice este faptul că te poţi exprima nestingherit, cum îţi dictează conştiinţa, fără a fi adus în faţă vreunui comitet de disciplină.

Acestea fiind spuse, apreciez integrarea în Măsura 121 - Modernizarea exploataţiilor agricole a unei sume de peste 220 de milioane de euro pentru micii întreprinzători agricoli. Afacerea de familie este în opinia mea ceva pentru care merită să lupţi. Este ceva al tău, care îţi permite să munceşti pentru tine şi la sfârşitul unei zile de muncă să faci un pas în spate şi să fii mândru de fiecare progres pe care l-ai realizat.

Consider că tinerii din ziua de azi, colegii mei de generaţie şi cei mai tineri ca noi, nu au o pasiune nici pentru antreprenoriat, nici pentru agricultură. Iată că din când în când se iveşte câte o şansă care le poate aprinde interesul pentru aceste lucruri. O astfel de şansă este sprijinirea înfiinţării şi dezvoltării fermelor de familie cu o sumă de maximum 50.000 de euro pentru fiecare întreprinzător, nerambursabili.

Încurajez fiecare teleormănean care are la dispoziţie un teren cât de mic să aplice la acest program. Competiţia este acerbă, ca în orice alt domeniu, dar asta nu trebuie să sperie tinerii întreprinzători, ba dimpotrivă, să îi ambiţioneze să îşi dorească mai mult.

În prima lună de vară a acestui an aceşti 50.000 de euro vor fi la dispoziţia fermierilor. Pentru mulţi dintre aceştia singura problemă ar fi cofinanţarea, dar există soluţii şi pentru aceasta. În primul rând, o linie de creditare din fondul Ministerului Agriculturii poate fi suficientă pentru asigurarea cofinanţării sau poate, şi mai bine, ar fi să implicăm autorităţile publice locale în această ecuaţie şi în măsura posibilităţilor fiecărei unităţi administrativ-teritoriale să preia o parte din cofinanţare.

Soluţii se găsesc, important este să fie voinţă. Voi urmări cu atenţie desfăşurarea acestui program, cel puţin pe raza colegiului meu, dar şi în întreg judeţul şi voi încerca să susţin cum pot mai bine dezvoltarea tinerilor întreprinzători din agricultură.

Ştiu că taxele au crescut, ştiu că subvenţia este mică ştiu că sunt multe riscuri în piaţa agricolă, despre câteva dintre ele am luat cuvântul de la această tribună, dar trebuie să profităm la maximum de fiecare şansă care ni se oferă şi 50.000 de euro nerambursabili reprezintă o mare şansă pentru orice mic fermier.

Doamna Eleonora-Carmen Hărău:

"Familia românească în Ziua Internaţională a Familiei"

Prin Decizia din 20 septembrie 1993 a Adunării Generale a Organizaţiei Naţiunilor Unite s-a decretat ca, în data de 15 mai, în fiecare an, să se sărbătorească Ziua Internaţională a Familiei.

Astfel, începând din 1994 în întreaga lume şi începând din anul 1995 în România, în ziua de 15 mai se evidenţiază rolul pe care familia îl are pentru individ, pe de o parte, şi pentru colectivităţile umane agregate care trăiesc în unităţi teritoriale distincte: comune, oraşe, regiuni, ţări, continente.

Este cazul, aşadar, cu această ocazie, să întreprindem o analiză a ceea ce înseamnă familia românească pentru funcţionarea societăţii, ca punte între trecutul şi viitorul naţiunii, ca loc unde societatea se clădeşte sau se distruge.

Vom constata că, secătuită din punct de vedere economic, familia se confruntă cu următoarele probleme fundamentale:

- imposibilitatea tinerilor de a se căsători până la vârste fiziologic optime şi a aduce pe lume copii din cauza lipsei locurilor de muncă şi a locuinţelor;

- dificultăţi majore în a creşte şi educa preşcolarii din cauza lipsei unui sistem articulat şi stimulativ de facilităţi acordate părinţilor cu copii mici (numărul foarte mic de creşe, de grădiniţe) şi indemnizaţii la nivelul celor standard din UE;

- un sistem sanitar carenţat, care periclitează sănătatea familiei pe tot parcursul evoluţiei indivizilor, de la stadiul de făt intrauterin, până la acela de persoană ajunsă la senectute, ceea ce face ca atât copiii, cât şi bătrânii să fie dificil de îngrijit;

- lipsa unor programe naţionale susţinute mediatic pentru educarea în sensul respectării dreptului la viaţă şi demnitate în cadrul familiei, pentru combaterea violenţei conjugale şi a violenţei împotriva copiilor. Şi în cazul în care ar exista astfel de programe, ar trebui ca CNA să impună televiziunilor promovarea lor la ore optime. De asemenea, tot CNA ar trebui să se inspire din reglementările din alte ţări, unde eventualele promovări ale violenţei conjugale, a violenţei împotriva copiilor sunt sancţionate draconic, tocmai pentru a descuraja fenomenul;

- rata mare a divorţurilor;

- educaţia subfinanţată o lungă perioadă de timp, neadaptată la nevoile economiei.

În acest context, ultimele măsuri de sprijin acordat familiilor celor mai sărace, prin creşterea alocaţiilor şi a venitului minim garantat, chiar dacă sunt insuficiente, sunt salutare pe termen scurt, dovedind eforturile făcute de către Guvernul USL în scop social.

Nu putem să nu remarcăm că Guvernul USL a materializat unele măsuri în acest sens: în mod concret, salariul mediu pe economie a crescut la 1.547 lei (adică 7,1%), s-au reîntregit salariilor bugetarilor, a fost adoptată legea care prevede majorarea indemnizaţiei de creştere a copilului de la 75% la 85% din venitul net, începând cu 1 octombrie 2012.

Mai mult, Mariana Câmpeanu, ministrul liberal al muncii, a anunţat acum câteva zile că salariile şi pensiile ar putea creşte de la începutul anului 2014, la fel şi alocaţiile copiilor, mai ales că nicio alocaţie nu a mai crescut din anul 2008.

Totuşi, preocuparea pe termen mediu şi lung a Guvernului USL este relansarea economică, motiv din care avem în pregătire un nou pachet de sprijin al IMM-urilor, astfel încât, prin suplimentarea locurilor de muncă, să se amelioreze starea de insecuritate economică a familiei.

Domnul Cezar-Florin Preda:

"Un an de zile de iresponsabilitate"

Un an de zile Guvernul Ponta ne-a demonstrat în aceste luni ce poate Guvernul condus de el: lipsă de profesionalism şi expertiză; performanţă economică zero; clientelism politic - angajări şi numiri pe criterii condiţionate de carnetul de partid; lipsă de transparenţă a instituţiilor publice; niciun investitor major; ,,reevaluarea" gazelor de şist şi a proiectului Roşia Montană.

Românii au primit în decembrie 2012 promisiuni. Promisiuni ce astăzi s-au dovedit a fi minciuni, pentru că nu avem niciun rezultat în afară de o ofensivă mediatică în care cei doi mari lideri USL care se chinuiesc să ne demonstreze care este mai mare şi frumos pentru a fi viitorul Preşedinte al României. În timp ce USL guvernează prin vorbe, economia este la limită, funcţionând în sistem de avarie, precum sistemul medical românesc! Educaţia este corigentă şi nu are nicio şansă să treacă în clasa următoare, iar cercetarea este mutilată.

USL a promis "un milion de locuri de muncă". Ce a făcut? Ocuparea a scăzut, iar şomajul a crescut. Numărul şomerilor înregistraţi la ANOFM a crescut drastic, cu aproape de 70.000 de persoane (15,6%) de la sfârşitul lunii aprilie 2012 până în prezent. Rata şomajului înregistrat a fost în creştere continuă începând din luna iunie 2012 şi până în luna ianuarie 2013. Unde sunt acele locuri de muncă?

Hidroelectrica anunţă noi concedieri. Oltchim trăieşte artificial, de pe o zi pe alta! Mittal ameninţă că pleacă! Mechel s-a "retras în glorie"!

Salariile nu au crescut. Din contră, preţurile şi costurile cu utilităţile s-au majorat. Pensionarii nu au văzut niciun leu în plus. Avem cea mai mare inflaţie din UE - 5%.

Acestea sunt unele dintre "realizările" unui an de guvernare în care singurul atribut al acesteia a fost iresponsabilitatea, iar aceasta nu înseamnă altceva decât dispreţ faţă de români.

Nimeni nu este perfect, dar nimeni nu poate guverna împotriva propriilor cetăţeni clamând că tot ceea ce înfăptuieşte consolidează statul român.

Domnul Liviu-Bogdan Ciucă:

Partidul Conservator se declară un susţinător al creşterii natalităţii din România, iar pe această cale conservatorii îşi doresc promovarea politicilor publice care să încurajeze creşterea natalităţii. În acest sens, dezideratul de creştere a natalităţii reprezintă o condiţie esenţială pentru asigurarea securităţii politice, economice şi sociale a societăţii româneşti.

Un lucru îngrijorător îl reprezintă, conform datelor Oficiului European de Statistică, Eurostat, scăderea populaţiei României cu 4,5% în perioada 1997-2007, de la 22.582.000 de locuitori la 21.565.000. Potrivit statisticilor, această tendinţă se va accentua în următorii ani până sub 20 de milioane în 2030 şi sub 17 milioane în 2050.

Astfel, potrivit Proiectului de Lege privind creşterea natalităţii, statul român are responsabilitatea de a promova prin politicile publice încurajarea creşterii natalităţii. În acest sens, persoanele care sunt părinţi naturali a cel puţin trei copii vor beneficia de drepturi precum scutirea de impozite pe veniturile din salarii, cât şi scutirea de la plata impozitului pentru o singură clădire şi un singur teren, dar şi de subvenţionare a dobânzii de la bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice, pentru un singur credit ipotecar în valoare de maximum 50.000 de euro.

Vorbind strict economic, prin reducerea populaţiei, România, va deveni o piaţă mai mică şi mai scumpă, va fi neatractivă pentru investiţiile străine, rămânând la statutul minor de simplă piaţă de desfacere şi fiind total dependentă de produsele şi tehnologia de import.

Partidul Conservator consideră proiectul de lege care prevede creşterea natalităţii o prioritate naţională, iar pe această cale prezenta iniţiativă legislativă îşi propune măsuri de încurajare a natalităţii, orientate către populaţia activă, bine conectată la mediul economic şi cultural. Este de luat în seamă faptul că de aceste facilităţi va beneficia, fără discriminare, orice cetăţean român care este părintele natural a cel puţin trei copii, pe toată perioada în care îi are în îngrijire. Trebuie ştiut că măsurile luate prin această iniţiativă legislativă nu vor dezechilibra bugetul de stat, mai mult, pot încuraja semnificativ natalitatea în rândul populaţiei active a României, prevenind un dezastru demografic cu consecinţe extrem de grave la nivel social, economic şi politic.

Această declaraţie este susţinută în numele Grupului parlamentar al Partidului Conservator, de către deputaţii Claudiu- Andrei Tănăsescu, Cornelia Negruţ, Mircea Vicenţiu Irimie, Ioan Moldovan, Cătălin Drăguşanu, Dumitru Georgică, Ovidiu Raeţchi, Gheorghe Coman, Dinu Giurescu, Damian Florea, Aurelian Ionescu, Ion Diniţă şi Constantin Avram.

Domnul Liviu-Bogdan Ciucă:

"Accesul tinerilor pe piaţa muncii"

Readuc în discuţie o problemă care mă preocupă din ce în ce mai mult, problema accesului tinerilor pe piaţa muncii. Confirmând toate prognozele, criza economică a determinat o creştere alarmantă a ratei şomajului în rândul tinerilor, aceasta fiind una dintre problemele cele mai urgente ale Europei. Contextul economico-fianciar internaţional şi-a pus amprenta şi asupra economiei româneşti, tot mai mulţi tineri nereuşind să se încadreze în muncă.

Constituind o problemă comună a ţărilor membre ale Uniunii Europene, aceasta impune o acţiune coordonată la nivel comunitar, pentru îmbunătăţirea calităţii educaţiei şi formării profesionale, astfel încât tinerii să fie mai bine pregătiţi pentru piaţa muncii. Unul dintre cele şapte proiecte importante ale strategiei Europa 2020 este "Tineretul în mişcare". Acest demers al Uniunii Europene vizează creşterea economică şi ocuparea forţei de muncă până la sfârşitul acestui deceniu şi va încuraja schimbul de experienţă între statele membre, astfel încât acestea să înveţe împreună ce politici funcţionează şi care nu.

Având în vedere noua Strategie europeană pentru creştere economică şi ocuparea forţei de muncă, care conţine ţintele fundamentale pe care Uniunea Europeană îşi propune să le atingă în domeniul economic şi social, România şi-a asumat o ţintă îndrăzneaţă, din punctul meu de vedere, în domeniul ocupării forţei de muncă, respectiv 70,2%, în grupa de vârstă 20-64 ani.

Tinerii constituie o resursă valoroasă pentru România şi pentru prezentul şi viitorul societăţii în general. În acest sens, autorităţile responsabile cu politicile în domeniu trebuie să se preocupe permanent de integrarea tinerilor absolvenţi pe piaţa forţei de muncă. Una dintre provocările majore o constituie asigurarea tranziţiei rapide de la sistemul de educaţie la piaţa muncii. Tranziţia de la şcoală la muncă reprezintă un proces dificil de parcurs pentru majoritatea tinerilor din România, mai ales din cauza faptului că, pentru a intra pe piaţa muncii şi pentru a beneficia de oportunităţile de ocupare, tinerii, în general, şi absolvenţii în special trebuie să intre în competiţie cu ceilalţi lucrători, cu experienţă în muncă. Pentru facilitarea accesului tinerilor pe piaţa muncii autorităţile cu competenţă în acest domeniu trebuie să iniţieze şi să desfăşoare campanii de informare a elevilor şi studenţilor din anii terminali, pentru diseminarea informaţiilor privind oportunităţile de angajare şi riscurile existente pe piaţa muncii. Există la nivel naţional o reţea de centre pentru consiliere în cadrul cărora se poate desfăşura o gamă largă de măsuri de stimulare a ocupării pentru tinerii absolvenţi, ce au drept scop facilitarea tranziţiei de la şcoală la viaţa profesională, astfel încât aceştia să dobândească statutul de persoană ocupată.

Programele de formare profesională trebuie să asigure iniţierea, calificarea, recalificarea, perfecţionarea şi specializarea persoanelor în căutarea unui loc de muncă. Formarea profesională trebuie să se face ţinându-se seama de cerinţele de moment şi de perspectivă ale pieţei muncii şi să fie în concordanţă cu opţiunile şi aptitudinile individuale ale persoanelor în căutarea unui loc de muncă.

Domnul Liviu-Bogdan Ciucă:

"Acordarea de medicamente gratuite pentru pensionari"

Reducerea sărăciei şi marginalizării sociale şi îmbunătăţirea standardului de viaţă pentru persoanele vârstnice ar trebui să reprezinte principalele obiective strategice ale Guvernului privind îmbunătăţirea actualului sistem de protecţie socială din România. Creşterea constantă a preţurilor la alimente, creşterea costurilor la utilităţi (energie electrică, gaze, energie termică etc.) sunt probleme la care pensionarii cu greu mai fac faţă, un procent important al acestora trăind la limita sărăciei. Drama lor este cu atât mai mare cu cât la această vârstă o bună parte din banii de pensie se duce pe medicamente. Este evident că pentru traiul de zi cu zi nu le mai rămân suficienţi bani. Conform legii fundamentale, statul român are obligaţia să intervină cu măsuri de protecţie socială.

Consider că este necesară identificarea resurselor financiare, precum şi modificarea legislaţiei incidente în materie, respectiv a art. 48 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, în sensul implementării unui program prin care să se asigure gratuitatea medicamentelor pentru pensionari. Această măsură este necesară pentru îmbunătăţirea stării de sănătate şi creşterea speranţei de viaţă, având în vedere creşterea vertiginoasă, în ultimul deceniu, a mortalităţii, precum şi asigurarea continuităţii şi a calităţii serviciilor medicale acordate pensionarilor. Pentru implementarea unui astfel de program se pot utiliza sume de la Trezoreria Statului, din sumele acumulate din procesul de privatizare.

În Constituţia României, la art. 47 se menţionează că: "(1) Statul este obligat să ia măsuri de dezvoltare economică şi de protecţie socială, de natură să asigure cetăţenilor un nivel de trai decent. (2) Cetăţenii au dreptul la pensie, la concediu de maternitate plătit, la asistenţă medicală în unităţile sanitare de stat, la ajutor de şomaj şi la alte forme de asigurări sociale publice sau private, prevăzute de lege. Cetăţenii au dreptul şi la măsuri de asistenţă socială, potrivit legii." În virtutea acestor prevederi din legea fundamentală a statului român, autorităţile sunt obligate să asigure condiţiile unui trai decent pentru toate categoriile de populaţie, în special a celor defavorizate, categorie în care se încadrează şi pensionarii.

Domnul Clement Negruţ:

"Un an de guvernare USL - mult zgomot pentru nimic"

La împlinirea unui an de guvernare a Uniunii Social-Liberale este momentul să tragem linie şi să facem un bilanţ. Un an de guvernare marcat mai mult prin ratări decât prin realizări. Un an de promisiuni neîndeplinite, scandaluri politice, nepotism şi inflaţie în creştere.

Instalat oficial acum un an, după ce guvernul condus de Răzvan Ungureanu era demis prin moţiune de cenzură, executivul condus de Victor Ponta a fost reconfirmat în decembrie anul trecut în urma alegerilor parlamentare.

Dacă în Programul de guvernare USL promitea oamenilor marea cu sarea, până acum nu s-a văzut, practic, nimic. S-au reîntregit, într-adevăr, salariile tăiate în 2010, dar să ne aducem aminte că acesta era un punct şi din programul Guvernului Ungureanu. Altfel spus, preţurile au crescut, cheltuielile la întreţinere la fel, iar pe piaţa muncii nu se văd semne clar încurajatoare.

La capitolul promisiuni neonorate avem reducerea taxelor şi impozitelor, reducerea TVA-ului din agricultură şi la alimente, precum şi introducerea impozitului progresiv. Concluzie: taxele nu au fost reduse, iar austeritatea s-a menţinut.

Să nu uitam şi de eşecurile guvernării USL. Investiţiile străine în România au fost în scădere, iar creşterea economică, sub aşteptări. Singurii investitori care mai doreau să investească în România - o sumă de aproximativ 2 miliarde de euro în centrale electrice eoliene şi fotovoltaice - au blocat proiectele, din cauza acţiunilor iresponsabile ale Ministerului Energiei, în aşteptarea unei clarificări a situaţiei.

De asemenea, o serie de privatizări au eşuat sau au fost amânate. La categoria eşecuri pe primul loc se află privatizarea combinatului Oltchim Râmnicu-Vâlcea, care se află în continuare într-o situaţie dramatică. Salariaţilor de la Oltchim nu le-au mai fost achitate salariile de luni de zile şi în curând o parte dintre ei vor fi disponibilizaţi. Deşi în campania electorală liderii USL le-au promis muncitorilor de la Oltchim că le vor păstra locurile de muncă şi vor găsi investitori serioşi, se pare că acum au uitat de această promisiune, aşa cum au uitat de multe altele.

Exploatarea eventualelor rezerve comerciale de gaze de şist este una dintre mizele energetice majore ale României. În 2012 USL critica vehement poziţia Guvernelor Boc şi Ungureanu referitor la aprobarea acordurilor de concesiune pentru compania americană Chevron, mai mult, a folosit acest subiect la moţiunea de cenzură în urma căreia Guvernul Ungureanu a fost demis. Chiar din primele zile de mandat Guvernul Ponta 1 a instituit un moratoriu care a stopat orice activitate în domeniul gazelor de şist.La doar opt luni distanţă, premierul Victor Ponta şi-a schimbat radical poziţia, declarând într-un interviu că "ideea gazelor de şist trebuie tratată serios pozitiv". Contradicţiile şi dublul discurs sunt la ordinea zilei pentru Guvernul Ponta.

Un alt eşec al actualului Guvern este implementarea managementului privat în companiile de stat. Într-o singură săptămână, doi şefi de la CFR şi-au dat demisia, punând la îndoială astfel succesul proiectului. Măsura "CEO la stat" este o măsură discutată şi aprobată cu partenerii de la Fondul Monetar Internaţional (FMI), costurile sale fiind uriaşe, până în momentul de faţă s-au cheltuit deja aproape 5 milioane de euro doar pentru încheierea unui contract-cadru cu mai multe firme pentru asistenţă. Eşecul proiectului este evident.

Acestea sunt doar câteva exemple din marele bine pe care îl face USL-ul acestei ţări, aşa cum ne explică cu amabilitate omniprezentul Victor Ponta prin intermediul televiziunilor, mult prea preocupat ca să comunice pentru a mai conduce.

Doamna Cornelia Negruţ:

"Biserica, alături de ţăranul român"

Promovarea la sate a măsurilor de sprijinire a agriculturii de către preoţi, conform protocolului de colaborare încheiat luni între ministrul agriculturii Daniel Constantin şi Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, este salutară şi binevenită. Acest nou şi ingenios tip de marketing, care vizează propovăduirea acţiunilor din domeniul agriculturii prin intermediul Bisericii, reprezintă o veste extrem de pozitivă pentru ţăranii din satele noastre, mai ales că este bine ştiută realitatea conform căreia chiar locuitorii zonelor rurale, ţăranii noştri, sunt principalii beneficiari ai măsurilor pe care Guvernul şi Ministerul Agriculturii trebuie să le ia pentru îmbunătăţirea activităţilor agrozootehnice.

Consider că implicarea preoţilor de la sate în acest demers reprezintă un pas consistent spre îmbunătăţirea calităţii agriculturii româneşti. Se ştie de veacuri că preotul şi învăţătorul reprezentau şi încă reprezintă simboluri ale comunităţilor rurale, adevăraţi îndrumători ai bunului mers al vieţii ţăranilor. Mai ales acum, în condiţiile unei perpetue înnoiri a fluxului informaţional din agricultură, accesul imediat la ultimele noutăţi reprezintă o adevărată mană cerească pentru ţăranul român. Astfel, comunităţile din satele noastre vor afla în timp real de la preoţi măsurile de finanţare a agriculturii, atât din fondurile europene, cât şi de la bugetul de stat. De asemenea, slujitorii Bisericii le vor prezenta enoriaşilor o serie de avantaje pe care le pot dobândi din asocieri, înfiinţarea de ferme familiale sau implementarea măsurilor de instalare la sate a tinerilor fermieri. Mai ales în ceea ce priveşte accesarea fondurilor europene, oamenii de la ţară sunt mai rezervaţi în momentul în care este vorba de a primi ceva gratis. Aici vor interveni preoţii, pentru a-şi convinge enoriaşii că fondurile europene destinate agriculturii şi celor care lucrează în mici comunităţi agricole nu sunt sume primite ilegal, ci trebuie folosite ca atare.

De fapt, implicarea preoţilor în ceea ce priveşte bunul mers al agriculturii româneşti nu este nouă. La fiecare slujbă, slujitorii Bisericii includ rugăciuni pentru recolte mănoase, de fapt se roagă Bunului Dumnezeu să plouă când este secetă sau să se termine ploaia, atunci când plouă prea mult. În aceste condiţii, misiunea preoţilor de a-i informa şi îndruma pe locuitorii satelor pentru a fi în pas cu ultimele noutăţi din sector este vrednică de laudă şi binefăcătoare.

Domnul Ovidiu-Cristian Iane:

"România şi Republica Moldova (II)

2. Invitaţie la pace şi reconciliere"

9 mai reprezintă o dată cu puternice semnificaţii, nu numai pentru poporul român, dar şi pentru toate popoarele implicate în cea mai mare deflagraţie cunoscută de omenirea modernă. Nu acest eveniment face obiectul declaraţiei mele politice de azi, ci, pornind de la simbolurile sale, modul în care noi înţelegem azi să le preţuim, să le valorificăm şi să le înţelegem, fără a repeta greşelile unui trecut care ne-a costat pe toţi îngrozitor de mult.

În 1812, în urma Războiului Ruso-Turc, Basarabia era desprinsă de ţara-mamă.

Acum câteva zile am sărbătorit 136 de ani de la momentul în care România Mică şi-a câştigat, în urma unui război greu şi dureros, statutul de stat independent. Începutul secolului următor avea să aducă un alt război în urma căruia ţara noastră se reîntregea prin Unirea din 1918, iar Basarabia şi cetăţenii săi reveneau la locul lor de drept.

Tot acum câteva zile, poporul rus a celebrat victoria asupra nazismului, un prilej firesc de mândrie şi sărbătoare.

Republica Moldova, ca "stat suveran şi independent, unitar şi indivizibil", dar, de ani întregi, prins între două istorii şi între două neamuri, a sărbătorit cum se cuvine ziua de 9 mai, fie ea ca zi a independenţei statului român, a victoriei împotriva nazismului sau ca zi a Uniunii Europene.

Din păcate, au fost şi manifestări dintre cele mai neplăcute şi complet nepotrivite unui astfel de eveniment, care ar trebui să ne înveţe unitatea, toleranţa, deschiderea, pacea, evoluţia.

Unul dintre omologii noştri ruşi, deputatul Iosif Kobzon, a declarat, într-un interviu pentru Publika TV următoarele: "Moldova a fost a noastră, într-un trecut nu chiar îndepărtat. Iar politicienii au pierdut-o. Cred că dacă acum s-ar anunţa un referendum, toate ar reveni la starea iniţială", iar vicepremierul rus, domnul Dmitri Rogozin, a declarat şi el: "La Chişinău mă voi întâlni cu politicienii moldoveni şi le voi spune că nu trebuie să existe o astfel de politică, care să interzică să ţinem minte lucrurile sfinte. Doresc ca Moldova să se întoarcă spre 9 mai, pentru că noi toţi suntem în viaţă datorită veteranilor".

Totodată, diferitele viziuni şi interpretări ale celor care au participat la manifestaţiile prilejuite de ziua de 9 mai au condus la situaţii tensionate între rusofili şi unionişti, adepţii unirii Republicii Moldova cu România.

Sunt profund întristat că astfel de declaraţii şi de situaţii mai există încă şi că demonstrăm din plin faptul că nu am fost capabili să învăţăm nimic din trecut.

Cu toţii avem sărbători pe care le cinstim, şi Rusia le are, şi România le are, la fel Republica Moldova, ai cărei cetăţeni împart, fie că le place sau nu unora, o istorie comună cu a noastră.

Consider că nu trebuie să ne folosim niciunul dintre noi de greutăţile geopolitice şi faptele unei epoci tulburi pentru a ne însuşi ceea ce nu ne aparţine şi nu ne va aparţine niciodată pe drept.

Cetăţenii Rusiei, ai Republicii Moldova, ai României şi ai oricărui stat din această lume sunt liberi să-şi aleagă viitorul, fără ca nimeni să speculeze, să manipuleze, să distorsioneze faptele istoriei sau să le interpreteze după bunul-plac sau interes.

A venit vremea să reconciliem şi să vindecăm pentru totdeauna rănile pe care ni le-am pricinuit unii altora şi să înţelegem că toleranţa este principiul-cheie al libertăţii şi demnităţii oricărei fiinţe umane de oriunde de pe această planetă.

Poate prea mult ne-am implicat în războaie care ne-au aparţinut sau nu şi, cu siguranţă, mult prea mult am crezut că putem obţine prin luptă ceea ce puteam obţine prin reconciliere şi înţelegere a locului fiecăruia. Bineînţeles, o teorie complet naivă pentru vremurile de beligeranţă de altădată, dar una complet indicată în această eră a globalizării şi a evoluţiei.

Închei această declaraţie politică citând alin. 3 al art. 1, titlul I al Constituţiei Republicii Moldova, care sintetizează ceea ce ar trebui să accepte şi să respecte mulţi dintre noi: "Republica Moldova este un stat de drept, democratic, în care demnitatea omului, drepturile şi libertăţile lui, libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme şi sînt garantate".

Domnul Dan Bordeianu:

"Combaterea crimei organizate, corupţiei şi spălării banilor pe agenda Parlamentului European"

Problematica prevenirii şi combaterii crimei organizate şi a fenomenelor conexe (corupţie, spălare de bani, terorism etc.) la nivelul statelor membre UE a intrat în atenţia Parlamentului European care, în martie 2012, a înfiinţat o comisie specială denumită pe scurt CRIM (Comisia pentru crimă organizată, corupţie şi spălare de bani). Mandatul CRIM are o durată de un an, existând posibilitatea de a fi prelungit cu şase luni, şi are ca misiune studierea şi analizarea fenomenelor infracţionale, precum şi elaborarea unui plan de combatere a crimei organizate la nivelul Uniunii Europene.

Încă de la înfiinţare, CRIM şi-a propus să reunească în jurul aceleiaşi mese diferitele instituţii, organizaţii internaţionale şi europene, precum şi autorităţile răspunzătoare de anchete şi autorităţile judiciare naţionale, în scopul elaborării unei strategii integrate şi globale vizând combaterea eficace a sistemelor infracţionale şi a activităţilor conexe ale acestora, cum ar fi corupţia şi spălarea de bani.

În data de 7 mai a.c., la Bruxelles, a fost organizată o consultare a Comisiei CRIM cu reprezentanţi ai parlamentelor naţionale din statele membre în vederea familiarizării cu cele mai bune iniţiative legislative în domeniul combaterii crimei organizate, corupţiei şi spălării banilor. În prealabil, secretariatul Comisiei CRIM a trimis structurilor de specialitate din cadrul parlamentelor naţionale chestionare pentru evaluarea activităţilor desfăşurate în acest domeniu. Din partea Parlamentului României au participat la lucrările acestei comisii deputatul Mircea Grosaru (Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi), senatorul Petru Filip (Comisia pentru relaţii externe) şi subsemnatul (Comisia pentru apărare, ordine publică şi siguranţă naţională).

Lucrările comisiei interparlamentare din data de 7 mai a.c. au fost prezidate de Sonia Alfano, în calitatea sa de preşedinte CRIM, asistată de Salvatore Iacolino, raportor special. De asemenea, participanţii au fost onoraţi de prezenţa doamnei Cecilia Malmström, comisarul european pentru afaceri interne, care a susţinut o informare cu privire la progresele europene în lupta împotriva crimei organizate.

Ca reprezentant al Comisiei pentru apărare, ordine publică şi siguranţă naţională, apreciez că România a înregistrat progrese remarcabile în lupta împotriva corupţiei prin acţiunea concertată a instituţiilor specializate ca Direcţia Naţională Anticorupţie (DNA), Agenţia Naţională de Integritate (ANI) şi a instituţiilor partenere din cadrul MAI, SRI, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. De asemenea, în ultimii ani s-a acţionat eficient şi împotriva crimei organizate transfrontalier care interesa securitatea naţională a României. O provocare importantă în acest domeniu de activitate rămâne combaterea evaziunii fiscale şi a spălării banilor. În acest sens, se estimează că anual ţara noastră pierde aproximativ 18 miliarde de euro din evaziune fiscală, ceea ce reprezintă cca 14% din PIB. Pe această componentă asociată crimei organizate mai avem de lucrat în sensul completării şi aprofundării cadrului legislativ existent pentru ca instituţiile abilitate să acţioneze eficient şi eficace.

Crima organizată, mafiile şi sistemele infracţionale continuă să reprezinte o ameninţare concretă pentru securitatea şi libertatea cetăţenilor europeni. Prin urmare, înfiinţarea CRIM de către Parlamentul European răspunde unei nevoi concrete de a orienta agenda legislativă a acestui for în colaborare cu parlamentele naţionale, pentru a oferi instituţiilor specializate de la nivelul UE un cadru legislativ eficient în combaterea acestor riscuri, ameninţări şi vulnerabilităţi la adresa securităţii interne a statelor membre UE.

Domnul Daniel Constantin:

În data de 13 mai 2013, între Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale şi Patriarhia Română s-a semnat un protocol de colaborare în scopul reglementării acţiunilor de cooperare pentru promovarea satului românesc.

Având în vedere competenţele Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale în ceea ce priveşte elaborarea şi implementarea strategiilor şi politicilor specifice în domeniile agriculturii şi dezvoltării rurale, precum şi în fundamentarea şi implementarea Programului naţional de dezvoltare rurală şi luând în considerare obiectivul Patriarhiei Române care, prin parohiile ortodoxe româneşti din România, se îngrijeşte de întărirea identităţii spirituale şi culturale a românilor, prin acest protocol de colaborare se vor intensifica demersurile comune pentru promovarea direcţiilor de dezvoltare a satului românesc.

Cele două instituţii vor colabora pentru mediatizarea Caravanei de informare privind fondurile europene pentru dezvoltarea agriculturii şi a satului românesc "PNDR vine în satul tău". De asemenea, un alt obiectiv ale protocolului semnat astăzi îl constituie creşterea gradului de conştientizare cu privire la promovarea valorilor culturale ale comunităţii şi necesitatea conservării şi modernizării patrimoniului cultural şi natural al satelor şi al peisajelor rurale. Întrucât implicarea tinerilor în proiectele de dezvoltare rurală este de o importanţă covârşitoare, Protocolul vizează stimularea tinerilor din mediul rural privind antreprenoriatul.

În acelaşi timp, dezvoltarea capacităţii comunităţilor locale de a promova valorile şi identitatea socială şi creşterea gradului de conştientizare cu privire la importanţa asocierii şi comasării terenurilor reprezintă alte două obiective propuse ale celor două instituţii. Totodată, se are în vedere organizarea în parteneriat a unor activităţi în scopul valorificării resurselor locale. Astfel, se vor face demersuri comune pentru susţinerea proiectelor şi acţiunilor promovate de Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, inclusiv prin punerea la dispoziţie, în măsura posibilului, a spaţiilor folosite de parohiile ortodoxe româneşti, pentru informarea publică a potenţialilor beneficiari şi promovarea informaţiilor referitoare la măsurile din programele de dezvoltare rurală.

Domnul Andrei Dominic Gerea:

"Primul an de guvernare USL, primul an de guvernare responsabilă din 2008 şi până în prezent"

La fiecare bilanţ al USL, indiferent de natura acestuia, suntem datori să ne reamintim că Uniunea Social Liberală s-a constituit în 2011 cu scopul, bine definit, de a da scenei politice din România o opoziţie puternică, unită şi consecventă, dar şi o alianţă parlamentară şi preelectorală, care să aibă rolul de a destructura regimul de tip feudă al domnului Băsescu, precum şi de a pune capăt abuzurilor guvernamentale ale costisitoarei sale camarile portocalii. Putem spune acum că am reuşit să îndeplinim deja, aşa cum am promis, o parte semnificativă dintre aceste deziderate comune ale noastre, ale celor din USL, şi ale românilor.

Deşi în aceşti doi ani şi câteva luni de când s-a născut USL ni s-a făcut zilnic câte un parastas, trâmbiţându-se, insistent şi zgomotos, că această alianţă este doar una muribundă din faşă, care va mai respira cel mult 24 de ore - în opinia unor cârcotaşi politici celebri -, iată că zilele trecute s-a împlinit şi primul an de când USL a intrat pentru prima dată la guvernare, imediat după căderea Guvernului MRU, în mai anul trecut.

Confirmarea că USL trebuie să rămână în continuare la guvernare a venit odată cu luna decembrie a anului trecut, când am primit din partea electoratului validarea covârşitoare a acestuia. Eu consider că acest consistent cec în alb pe care l-am primit atunci ne-a pus în acelaşi timp pe umeri nu numai succesul şi recunoaşterea electorală, ci şi o uriaşă responsabilitate politică, parlamentară şi guvernamentală, pe care nu avem dreptul să o arhivăm sau să o ignorăm niciun moment.

Unele dintre principalele obiectivele ale USL au fost transpuse faptic în numai un an, şi anume: crearea şi consolidarea unui climat economic şi politic stabil şi predictibil, dar şi a unui sistem fiscal simplificat, modern, sustenabil şi, bineînţeles, echitabil, atât pentru domeniul public, cât şi pentru cel privat.

Cred că în acest prim bilanţ pe care îl contorizăm acum, la un an de guvernare, putem sublinia câteva realizări promise, dar şi respectate: în primul rând, am reparat imediat nedreptăţile făcute salariaţilor şi pensionarilor de către fostele guvernări PDL, prin reîntregirea salariilor bugetarilor, la nivelul celor din 2010, dar şi returnarea către pensionari a CAS-ului încasat ilegal de către strângătoarele guverne Boc-Ungureanu. De asemenea, am crescut salariul minim pe economie - acesta a crescut la 750 lei de la 1 februarie 2013, iar în cea de-a două etapă preconizăm ca salariul minim să ajungă la 800 de lei.

Este de evidenţiat şi faptul că am crescut, faţă de anul trecut, cu 70.000 numărul de salariaţi stabili din economie, iar şomajul - care urcase, între 2009 şi 2011, la cote alarmante -, a înregistrat acum o scădere accentuată, în luna februarie 2013 scăzând la 6,7%. Am luat măsuri concrete pentru deblocarea a aproximativ 4.000 de posturi din domeniul sănătăţii şi reînfiinţarea unor posturi ale Poliţiei rurale, necesare pentru creşterea gradului de siguranţă a cetăţeanului, şi urmează să ne concentrăm, din acest punct de vedere, şi pe restabilirea bunului mers al lucrurilor în celelalte domenii publice importante.

În al doilea rând, cred că este un lucru extrem de important faptul că am reuşit să stopăm mare parte din jaful public practicat în companiile de stat, cum sunt Hidroelectrica, Oltchim, Complexul Energetic Oltenia, CFR, Tarom etc., de către eficientele echipe în ale căpuşării, formate din elemente importante ale fostelor guvernări şi din acoliţii lor nenumăraţi.

Şi, nu în ultimul rând, pentru că ar mai fi destul de multe lucruri de trecut pe plus la activ în bilanţul acestei guvernări a USL, putem remarca în acest moment şi faptul că România este printre singurele ţări europene care a înregistrat o creştere economică în 2012 şi care nu va intra, nicidecum, în regres în 2013.

Ba mai mult decât atât, pentru prima dată în istoria postdecembristă, România are acum un sold al comerţului exterior pozitiv, fiind înregistrată o creştere de 8% a exporturilor şi de doar 1% a importurilor şi din nou, pentru prima dată după patru ani de guvernare portocalie dezastruoasă, România redevine atractivă pentru marii investitori străini: Daimler, Michelin, OMV Petrom, Siemens, Holzindustrie Schweighofer, Oracle, Bosch, De'Longhi...

Oricine de bună-credinţă poate constata acum că nu ne-am dorit să intrăm la guvernare doar de dragul de a prelua puterea - se creează oricum, ad-hoc, nenumărate cazuri de compromis politic, între noi, ca partide componente - şi că nu am constituit o simplă alianţă parlamentară de tranziţie, ci una care a luat în serios actul de guvernare încă din primele sale zile de la instalare, care arată, cel puţin prin cele menţionate mai sus, că se poate guverna şi altfel în România, dar, mai ales, că într-un timp foarte scurt, de numai un an, se poate răsturna situaţia nedreaptă, creată anterior, punându-se pe primul loc, ceea ce este firesc într-un stat de drept, interesul cetăţeanului.

Am demonstrat, în acest ultim an, că ne-am unit forţele politice într-o alianţă şi că rezistăm împreună, deşi suntem total diferiţi din punct de vedere doctrinar, deoarece noi, cei din partidele componente ale USL, chiar avem soluţii simple şi rapide, avem target-uri comune cu cei care ne-au votat - şi nu doar unele exclusiv pentru propria noastră puşculiţă - şi că ne dorim, într-adevăr, împreună, o Românie altfel. Noi vrem să avem o Românie stabilă din punct de vedere politic, social şi economic, o Românie în care soluţia austerităţii continue să fie înlocuită, pe termen lung, cu măsuri pentru relansare şi stabilitate economică şi facem paşi decisivi în acest sens.

De aceea, cred, interesele noastre politice individuale, ale PNL, PSD sau PC, trebuie puse în mod obligatoriu în plan secund, deoarece consider că nu avem voie, nicio clipă, să dăm uitării efortul nemeritat la care au fost supuşi românii în cei aproape patru ani de guvernare integral defectuoasă, comandată de voinţa domnului Băsescu şi executată perfect de umila sa echipă Boc-Ungureanu şi nici nu putem şterge cu buretele semnificaţia tristă a acestor ani nefaşti pentru toţi cei care au fost condamnaţi, fără drept de apel, să suporte integral nota de plată a crizelor de tot felul, doar pentru că aşa dorea şeful.

Domnul Dorel Covaci:

"La mulţi ani, Europa!"

Ziua de 9 mai este o dată cu triplă semnificaţie pentru poporul român: Ziua Independenţei României, sfârşitul celui de Al Doilea Război Mondial şi Ziua Europei. Este ziua păcii, unităţii şi, în 1950, a constituit primul pas spre formarea Uniunii Europene. 9 mai coincide cu Ziua Victoriei, sfârşitul celui de-al Doilea Război Mondial pe frontul de Est, celebrată pe 8 mai în Europa de Vest. Parlamentul European a recunoscut oficial ziua de 9 mai ca sărbătoare a Uniunii Europene, în octombrie 2008.

În ani de zbuciumată istorie şi perpetuă căutare a stabilităţii şi echilibrelor de putere, pe continentul european s-a conturat treptat şi a supravieţuit în timp, tuturor mişcărilor orgolioase ale entităţilor naţionale, ideea de ,,Europa".

,,Europa nu este decât o voinţă comună a celor care trăiesc în ea, printr-o vocaţie comună. Unitatea europeană stă în spiritul european", spunea teoreticianul francez Bernard Voyenne.

Data de 9 mai a fost aleasă ca Ziua Europei de Consiliul European de la Milano, din 1985, considerându-se că Declaraţia ministrului de externe francez, Robert Schuman, prin care propunea vechiului inamic al Franţei, Germania, să contribuie la realizarea "unei solidarităţi de facto" şi la punerea "bazelor concrete ale unei federaţii europene, indispensabile pentru menţinerea păcii", a reprezentat un punct de inflexiune în istoria continentului european. Acest moment fundamental a însemnat sfârşitul unei istorii sângeroase pentru Europa şi trecerea într-o altă etapă, marcată, nu de violenţă şi distrugere, ca până atunci, ci de pace, unitate, cooperare şi armonizare.

La 18 aprilie 1951, şase ţări au răspuns chemării (Belgia, Franţa, Germania, Luxemburg, Italia, Olanda) şi au semnat Tratatul de la Paris, prin care se forma Comunitatea Economică a Cărbunelui şi Oţelului (CECO). Ulterior, în 1957, prin Tratatul de la Roma, cele şase ţări au format Comunitatea Economică Europeană, bazată pe libera circulaţie a persoanelor, bunurilor, serviciilor şi capitalurilor, precursoarea Uniunii Europene de astăzi.

Aderarea României la Uniunea Europeană a avut loc la 1 ianuarie 2007. Astăzi suntem parte a unei entităţi politice, sociale şi economice, compusă din 27 de state, în care se vorbesc 23 de limbi oficiale, cu o suprafaţă de aproape 4,5 milioane km pătraţi şi o populaţie de 501 milioane locuitori.

Odată cu aderarea la UE, România a preluat valorile, mecanismele şi principiile acesteia, prin adoptarea acquis-lui comunitar. În fapt însă este necesară schimbarea mentalităţii şi slăbirea tensiunilor dintre noile reglementări formale şi cele vechi informale, aşa după cum însuşi unul dintre părinţii neoinstituţionalismului avertiza, explicând insuccesul măsurilor din plan economic pentru rezolvarea crizei, în unele state UE.

Europa unită înseamnă progres, stabilitate, securitate, toleranţă, libertate, democraţie, stat de drept, protecţia drepturilor omului, cooperare economică, armonizare legislativă, solidaritate, unitate în diversitate. Ca stat naţional, membru cu drepturi depline în Uniune, trebuie să susţinem politica comunitară, să creăm premisele pentru adaptarea şi adoptarea ei în contextul realităţilor locale şi să beneficiem maximal de toate avantajele acestui statut. În calitate de membru, avem posibilitatea de a participa la procesul decizional al structurilor de conducere ale UE, de a impune şi promova propriile interese şi iniţiative. Pentru toate acestea, pentru a asigura, în general, o poziţie favorabilă României în UE, avem nevoie de un sistem coerent şi diversificat de comunicare şi alianţe strategice cu state membre şi reprezentanţii acestora.

Interesele României ţin de politica energetică, mai precis, de coridoarele energetice care leagă Rusia şi Asia Centrală de Europa, de valorificarea poziţiei geostrategice a României, ca punct de frontieră a Uniunii, prin politica de securitate, vecinătate şi parteneriatul cu ţările estice, de susţinerea agriculturii, de fondurile structurale şi de coeziune, de reducerea decalajului economic faţă de celelalte ţări ale Uniunii, de aplicarea politicii de concurenţă şi ridicarea limitărilor protecţioniste (de exemplu, în ceea ce priveşte forţa de muncă sau recunoaşterea diplomelor cetăţenilor români peste graniţe), de intrarea în Spaţiul Schengen, respectiv, Zona euro, fără restricţii instituţionale sau amânarea intrării în această zonă, pentru o viitoare perioadă de creştere economică stabilă.

Aşadar, este necesar să ne articulăm, în mod clar, interesele, să ne comportăm ca stat membru cu îndatoriri, dar şi cu drepturi depline.

La mulţi ani Europei şi cetăţenilor ei! La mulţi ani românilor europeni!

Domnul Dorel Covaci:

"Importanţa creşterii copilului într-o familie creştină"

Conform art. 29 din Constituţie, în România se aplică principiul libertăţii credinţelor religioase, alături de libertatea gândirii şi a opiniei. La momentul de faţă, în mod informal, trăim într-un stat laic, în care autorităţile publice sunt obligate să respecte neutralitatea şi echidistanţa faţă de asociaţiile şi cultele religioase.

Cu toate acestea, potrivit datelor obţinute în urma acţiunilor de recenzare, majoritatea populaţiei, respectiv 99,3%, este creştină, iar 86,7% s-a declarat de confesiune creştin-ortodoxă. Toate acestea ne îndreptăţesc afirmaţia generalizatoare că suntem, mai degrabă, un popor creştin, prin excelenţă, care vieţuieşte într-o ţară cu puternică tradiţie a credinţei în Dumnezeu. Aşadar, atunci când căutăm să ne raliem la politicile altor state, să ne căutăm modele pentru a evolua, pentru a ne moderniza, trebuie să ţinem seama obligatoriu de identitatea noastră naţională, de credinţele, valorile şi tradiţiile noastre seculare, de toate elementele fundamentale care ne definesc ca popor, şi să ne raportăm doar la acele exemple pozitive, care nu ne alterează nici prezentul, cu atât mai puţin viitorul.

În societatea modernă, familia reprezintă "nucleul instrumental fundamental al structurii sociale mai largi, în sensul că toate celelalte instituţii depind de influenţele acesteia" (W. Good).

Potrivit Constituţiei, "Familia se întemeiază pe căsătoria liber consimţită între soţi, pe egalitatea acestora şi pe dreptul şi îndatorirea părinţilor de a asigura creşterea, educaţia şi instruirea copiilor". Aş merge mai departe, date fiind cele exprimate mai devreme, să amintesc că, în accepţiune biblică, familia înseamnă unirea dintre un bărbat şi o femeie, dintre soţ şi soţie, mamă şi tată, părinţi şi copii şi reprezintă cadrul în care fiecare fiinţă umană îşi începe dezvoltarea.

În primii ani de viaţă, în care se aşază bazele personalităţii umane, familia reprezintă întreaga "societate" a copilului, prima şcoală a vieţii, temelia în devenirea fiinţei. Părinţii au un impact major asupra copiilor, asupra dezvoltării sociale, etice şi emoţionale; sunt surse de valori, stereotipuri, modele de viaţă, repere. În cadrul familiei, copilul îşi formează primele socializări, cunoştinţe, deprinderi; aici se formează personalitatea, caracterul, afectivitatea. Relaţiile de cuplu, în cadrul familiilor care au copii, sunt foarte importante, deoarece influenţează direct copiii. Orice situaţie specială care intervine în viaţa de familie va condiţiona, sub toate aspectele, evoluţia copiilor.

Potrivit datelor statistice, ataşamentul românilor faţă de familie este foarte ridicat, plasându-se în fruntea ierarhiei valorilor, iar atitudinea generală este preponderent de tip conservator. Neoliberalismul occidental, agresiv şi convulsiv, care urmăreşte să impună egalizarea, chiar desfiinţarea genurilor umane, nu a reuşit să ne suprime conştiinţa normalităţii, a firescului creaţiei, a valorilor tradiţionale.

Toate argumentele ne îndreptăţesc să afirmăm că modelul care trebuie încurajat, protejat, sprijinit este cel al familiei naturale, tradiţionale, procreative, mai ales, într-un context dificil socioeconomic. Legitimizarea oricărei alte formule înseamnă asumarea unui experiment social care ştim din start că va genera anomalii funcţionale ale societăţii şi civilizaţiei umane.

În aceste situaţii excepţionale, consider că principiul conducător trebuie să fie interesul superior al copilului, şi nu dreptul adulţilor asupra copiilor, în speţă, legalizarea căsătoriei între persoanele de acelaşi sex şi consecinţa complementară a adopţiilor.

Sunt pentru pluralism, toleranţă, respectarea drepturilor legale ale individului, indiferent de clasă sau categorie socială, dar toate acestea trebuie să implice păstrarea unui echilibru responsabil între societate, stat, drept şi morală, fără să semene confuzie, dezorientare şi dezordine în mintea adulţilor în formare.

Este de datoria noastră să asigurăm stabilitate şi predictibilitate întregii construcţii sociale româneşti, prin crearea unui cadru legislativ, cu referinţă la sistemul de drept natural, tradiţional, asociat şi asimilat firesc de realităţile din ţara noastră. În numele progresismului, avangardismului, al acceptării diversităţii, nu putem permite ca sănătatea morală a societăţii să fie alienată ireversibil, nu putem accepta erodarea pietrei de temelie fundamentale a societăţii - familia.

Domnul Dorinel Ursărescu:

"De ce a utilizat Traian Băsescu logistica statului în deplasări private?"

De câteva zile, mai precis din weekendul trecut, Traian Băsescu a intrat în campanie electorală. Ca şi în perioada de primăvară-vară a anului 2009, suntem în faţa unei campanii electorale mascate de invitaţii (primite de la oficiali locali) la unele evenimente din diverse localităţi din ţară. Pentru ce sau mai precis pentru cine face Traian Băsescu această campanie este uşor de presupus: pentru viitoarea formaţiune politică în fruntea căreia va activa după ce i se va termina mandatul de la Cotroceni.

Oficial însă deplasările în ţară din weekendul trecut au fost acţiuni private ale preşedintelui Traian Băsescu. Plecând de la acest aspect, mă văd obligat să ridic următoarea problemă: de ce în deplasări private - care s-au desfăşurat şi în zile nelucrătoare - cetăţeanul Traian Băsescu a utilizat logistica şi aparatul specific unor deplasări în interes de serviciu ale preşedintelui Traian Băsescu. Cunosc legislaţia şi reglementările în vigoare şi nu am nicio obiecţie legată de prezenţa unor agenţi SPP. Dar nu pot să fiu de acord cu utilizarea unui aparat de zbor aparţinând statului, utilizarea unei coloane oficiale de maşini în localităţile respective şi nici chiar cu mobilizarea autorităţilor locale.

Cine a suportat cheltuielile efectuate de Traian Băsescu în deplasările private în comunele Salva (judeţul Bistriţa-Năsăud), Peştera (Constanţa) şi Huta-Certeze (Maramureş)? Această întrebare nu a fost pusă de nimeni. Nici măcar de presa independentă. Într-o perioadă în care se discută de cum şi câte economii se pot face în toate domeniile, Traian Băsescu utilizează banul public pentru acţiuni private, pentru acţiuni pentru propria imagine şi a grupării politice pe care o va reprezenta. Traian Băsescu, care de luni de zile dă indicaţii Parlamentului cum să arate statutul senatorilor şi deputaţilor, Traian Băsescu, care pledează pentru concedieri din sectorul bugetar pentru reducerea cheltuielilor, Traian Băsescu, cel care a tăiat cu 25% salariile bugetarilor, da, acest Traian Băsescu utilizează banul public pentru problemele sale personale, pentru acţiuni cu caracter privat. Sunt curios ce preşedinte sau premier al vreunui stat din Uniunea Europeană utilizează fonduri publice pentru acţiuni private.

Aştept o explicaţie oficială de la Administraţia Prezidenţială şi totodată la cât s-au ridicat cheltuielile în cele trei deplasări.

În primele zile de Paşti, o parte a presei, cea portocalie, a luat foc criticând "lipsa de moralitate" a preşedintelui Senatului pentru faptul că s-ar fi deplasat cu un elicopter privat la Mănăstirea Voroneţ. Chiar şi după ce s-a dovedit că informaţia a fost falsă, o intoxicare ca multe altele din ultima vreme, subiectul a fost încă o zi rostogolit în presă şi comentat cu sârg de unii politicieni de o anumită culoare politică. Despre zborurile lui Traian Băsescu, care nu au fost ficţiune, niciun cuvânt. Suntem martorii unei alte faţete a campaniei electorale.

Doamna Elena-Ramona Uioreanu:

"Vreau să ne cinstim oamenii care ne fac cinste"

Vin astăzi la tribuna Parlamentului pentru a susţine şi sprijini iniţiativele comunităţilor locale clujene de a-şi onora oamenii de valoare şi de a le arăta respectul cuvenit în timpul vieţii acestora, nu numai după trecerea lor în nefiinţă. Astfel, consider că gestul autorităţilor din comuna Ciurila, de a acorda titlul de Cetăţean de Onoare artistului Sergiu Sotelecan, pentru promovarea tradiţiilor şi folclorului neamului său, este unul demn de a fi urmat de toate comunităţile locale din toată ţara, pentru că oameni valoroşi, ce pot fi adevăraţi ambasadori ai neamului lor, merită recunoaşterea publică a activităţii lor.

La invitaţia autorităţilor locale, am participat la şedinţa extraordinară a Consiliului Local al comunei Ciurila, în cadrul căreia i-a fost decernat titlul de Cetăţean de Onoare apreciatului artist popular Sergiu Sotelecan. La eveniment, interpretul onorat de comunitatea locală a avut alături numeroşi artişti consacraţi: Ionuţ Fulea, Marinela Zăgrean Istici, Andreea Socaci, Nelu Morar, Gabi Bunea, Nelu Gabor, Dorin Nemes, pe primarii comunelor Petreştii de Jos şi Aghireşu, Pârv Ioan şi Lehene Sorinel Gelu, precum şi numeroşi locuitori ai comunei Ciurila. Primarul comunei Ciurila, Teodor Cristinel Popa, şi-a îndemnat consătenii să fie mândri de proaspătul lor cetăţean de onoare, exprimându-şi convingerea că Sergiu Sotelecan îi poate face cunoscuţi în toată ţara şi chiar peste hotare.

Avem nevoie de toţi oamenii valoroşi din comunităţile locale, întrucât ei sunt ambasadorii noştri în lumea întreagă. Trebuie să fim mândri de ei şi să le fim recunoscători pentru ceea ce fac în domeniile lor de activitate. E absolut firesc să le arătăm aprecierea noastră când o pot simţi direct, nu numai după ce ei nu mai sunt printre noi. Ne respectăm trecutul, dar trebuie să învăţăm să ne apreciem prezentul, pentru că aşa vom avea un viitor!

Plecând de la ideea de ne cinsti oamenii care fac cinste locurilor din care provin, prin ceea ce fac în ţară şi în străinătate, voi iniţia un proiect de promovare a judeţului Cluj prin intermediul valorilor sale umane. Astfel, voi propune autorităţilor judeţene din Cluj o acţiune de implicare a oamenilor de cultură, de artă, a sportivilor de performanţă, a oamenilor de ştiinţă recunoscuţi pe plan naţional şi internaţional într-un proiect de promovare a locurilor pe care le reprezintă, în Parlament.

Doamna Elena-Ramona Uioreanu:

"Fiecare comună din Colegiul nr.9 Cluj va avea un partener străin până în 2016"

Îmi propun, şi am şanse foarte mari de reuşită, ca până la sfârşitul primului meu mandat în legislativul ţării să intermediez stabilirea unor parteneriate între administraţiile publice locale din Colegiul 9 Cluj şi instituţii omoloage din străinătate, din state membre ale UE sau neafiliate construcţiei europene.

Militez că parteneriatele sau înfrăţirile între comune din colegiul pe care îl reprezint în Parlament şi localităţi din afara graniţelor ţării pot avea un impact pozitiv asupra dezvoltării economice a comunităţilor din judeţul Cluj, prin realizarea unor schimburi de bune practici, promovarea oportunităţilor turistice şi a potenţialului investiţional local pe acest domeniu. Cetăţenii străinii sunt deschişi să ne cunoască, să ne viziteze şi chiar să investească, iar noi trebuie doar să ştim să ne prezentăm, să îi atragem la noi acasă. Am observat personal acest interes al străinilor pentru ţara noastră, în timpul vizitei la Tureni a unei delegaţii din Suedia, din judeţul Blekinge, înfrăţit cu Clujul din luna august 2012. Dacă toate autorităţile locale din Colegiul 9 ar proceda precum primarul comunei Tureni, Elena Daniela Mănăilă, străinii ar fi uşor de "cucerit", nefiind nevoie de mari eforturi, ci doar de arătat valorile tradiţionale şi culturale ale comunităţii.

Îmi asum public responsabilitatea ca în toate întâlnirile cu delegaţii din străinătate şi în vizitele oficiale pe care le voi întreprinde în calitatea mea de parlamentar să lansez propuneri de înfrăţiri şi stabilire de parteneriate cu administraţiile locale din Colegiul 9, pentru a contribui şi în acest fel la dezvoltarea comunităţilor pe care le reprezint. Ţinta mea este ca fiecare comună în parte din Colegiul 9 să aibă, până în 2016, câte o relaţie oficială cu un partener din străinătate.

Domnul Erland Cocei:

Săptămâna trecută, Camera Deputaţilor a dezbătut şi a respins moţiunea simplă depusă de Grupul parlamentar al PDL privind managementul privat în companiile de stat. La finalul dezbaterilor, mai mulţi deputaţi ai PDL nu au mai votat propria moţiune, fapt care demonstrează inconsistenţa şi neseriozitatea acestui demers, mai degrabă populist şi fără legătură cu realitatea economică.

Iată, PDL nu se dezminte şi dovedeşte şi astăzi că trăieşte într-o lume paralelă în raport cu economia românească, aşa cum a demonstrat în cei aproape patru ani cât a condus România.

După dezastrul economic provocat între ianuarie 2009 şi aprilie 2012 de fosta guvernare PDL, am crezut că liderii şi parlamentarii acestui partid se vor abţine o bună perioadă de timp să mai vorbească despre salariile românilor, tăiate cu 25% în acea perioadă, despre mediul de afaceri şi IMM-uri, 200.000 dintre ele falimentate de impozitul forfetar introdus de domnul Pogea, despre pensii, dacă nu tăiate, atunci micşorate abuziv cu 5,5% puncte procentuale, despre alte drepturi amputate fără discernământ precum indemnizaţiile mamelor şi alocaţiile copiilor.

Chiar dacă lipsit de argumente şi de credibilitate după propriul eşec la guvernare, care i-ar fi dat prilejul să tacă pentru mult timp, nu din dragoste faţă de USL, ci din respect faţă de români, acest partid abordează în spaţiul public tema managementului companiilor de stat, după ce în perioada 2009-2011 nu a promovat managementul privat în fruntea acestor companii, din contră, le-a căpuşat şi politizat încât le-a pus pe butuci. Aşa s-a întâmplat la Oltchim, la Compania Naţională a Huilei, la Hidroelectrica, la CFR Marfă şi la orice companie unde PDL a reuşit să-şi impună politrucii la conducere.

Mai grav este că PDL a adus comunităţi locale întregi, dependente de soarta economică a acestor companii, pe câte un butoi de pulbere, condamnându-le la subdezvoltare.

La fel de grav este că PDL a transformat aceste companii în adevărate puşculiţe de partid, în detrimentul şi pe spinarea angajaţilor din cadrul acestora, cărora le-a oferit la schimb un sentiment de neîncredere şi de nesiguranţă în ziua de mâine.

PDL nu este preocupat atât de tare de soarta acestor companii şi de creşterea arieratelor lor, aşa cum lasă să se înţeleagă, ci mai degrabă de soarta politrucilor numiţi în perioada 2009-2011 şi de scăderea conturilor băieţilor deştepţi, abonaţi la afacerile cu statul şi conectaţi până mai ieri la vistieria PDL.

Şi cum minciuna are picioare scurte, jaful din timpul guvernării PDL iese la lumină din ce în ce mai mult. Un control efectuat de Corpul de Control al Guvernului la Complexul Energetic Oltenia a dus la descoperirea unor operaţiuni ilicite desfăşurate aici în perioada 2010-2012, fiind vorba de contracte de sponsorizare de zeci de milioane de lei, contracte de prestări servicii supraevaluate, dar şi achiziţii de autoturisme, lucru interzis de lege în perioada respectivă.

Corpul de Control al Guvernului va sesiza DNA cu privire la aceste nereguli, astfel încât instituţiile abilitate să le poată cerceta mai departe, urmând apoi a decide dacă au fost comise infracţiuni sau nu.

Astfel, Guvernul USL este hotărât să continue demersul asumat de decăpuşare a companiilor de stat, în special a celor din energie, şi de stopare a jafului din bani publici, practicat de PDL.

Domnul Eugen Constantin Uricec:

"Stabilitatea politică îşi arată roadele"

În primul rând vă rog să îmi permiteţi să adresez un sincer la mulţi ani Europei şi tuturor cetăţenilor europeni, cu ocazia celebrării a 63 de ani de la ambiţiosul proiect îmbrăţişat de ministrul Schuman, la 9 mai 1950! Este un proiect care în decursul existenţei sale a întâmpinat şi momente favorabile, şi provocări deosebite, iar în prezent se confruntă cu puternicul scepticism determinat de efectele crizei economice. Personal, cred cu putere că europenii, printre care şi noi ne numărăm, vor găsi din puterea şi înţelepciunea lui Monnet, Schuman şi Adenauer în a trece peste aceste momente grele.

În acest context, şi noi, românii, după mai mulţi ani de frământări politice interne, am ajuns la momentul în care am înţeles că stabilitatea politică şi predictibilitatea acesteia nu pot face decât bine României şi românilor. Alegerile parlamentare din iarna anului trecut au concretizat voinţa românilor într-o majoritate parlamentară consistentă şi un guvern stabil şi credibil, puternic susţinut în Parlament, capabil să implementeze măsurile economice şi sociale înscrise în programul de guvernare. Este drept că efectele măsurilor propuse şi promovate nu vin peste noapte. Ele trebuie susţinute cu o suficientă consecvenţă, iar, în final, ele trebuie să se traducă în creşterea standardului de viaţă al românilor.

Stabilitatea politică nu este numai rezultatul alegerilor de anul trecut, ci şi al normalizării relaţiilor instituţionale între Parlament, Guvern, Preşedinte şi alte instituţii ale statului român. Doza de înţelepciune politică de care au dat dovadă prim-ministrul României, Preşedintele României, preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului se resimte nu numai în parametrii sociali, ci şi în cei economici, precum şi în relaţiile externe ale României.

Putem vorbi deja şi de rezultate tangibile ale stabilităţii politice, ele reflectându-se în: o mai mare încredere a investitorilor străini în economia românească, exemplul investiţiei Daimler vorbind de la sine; o apreciere extrem de puternică a monedei naţionale, aceasta fiind cotată la un nivel comparabil cu anul 2011; o reducere semnificativă a inflaţiei prin ritmuri mult mai scăzute ale creşterii preţurilor; reevaluarea, în sensul creşterii prognozelor, pentru anticipaţiile de creştere economică pentru anul 2013.

Guvernul susţinut de Uniunea Social Liberală este obligat de susţinerea populară uriaşă exprimată în alegerile locale şi parlamentare să aibă succes, să pună în practică toate speranţele învestite de români.

Acest proces a început deja cu dreptul, prin toate realizările enunţate şi toate proiectele deja demarate, însă el trebuie susţinut pe tot parcursul guvernării USL. Românii aşteaptă de la noi nu numai cifre pozitive abstracte, ci şi creşterea standardului lor de viaţă, nu numai investiţii demarate, ci şi finalizate, mai multă pace şi solidaritate socială. Speranţa mea este ca, începând din anul 2014, rezultatele pozitive evidente ale Guvernului Ponta să se reflecte şi în creşteri ale veniturilor populaţiei, mai ales pentru categoriile sociale defavorizate.

Domnul Corneliu-Florin Buicu:

"Toţi pentru medici, medici pentru toţi!"

Pentru că sunt unul dintre cei care înţeleg perfect problemele tinerilor medici rezidenţi, venind dintre cei care a trăit în sistemul sanitar, mi-am propus ca în declaraţia de astăzi să îmi exprim susţinerea şi înţelegerea faţă de încercările prin care trec aceştia. Sloganul "Toţi pentru medici, medici pentru toţi!" se regăseşte ca laitmotiv al campaniei "De profesie: medic în România", care îşi propune creşterea numărului de medici în ţară la mia de locuitori de la 2,4 la 2,6 până în 2015, campanie susţinută de Consiliul Investitorilor Străini, în colaborare cu Colegiul Medicilor din România, Ministerul Sănătăţii, Ministerul Educaţiei şi Ministerul Muncii. Lăudabilă iniţiativă, pentru că se încearcă, cu toate resursele care ne mai sunt la îndemână sau care se creează, menţinerea tinerilor medici în ţară. Uşor-uşor spitalele s-au depopulat, diversele sisteme sanitare le-au şubrezit sau le-au închis. Există un singur motiv pentru care medicii rezidenţi pleacă din ţară: salariul! Din acelaşi motiv s-ar putea şi întoarce să lucreze în ţară. Într-un an ies de pe băncile universităţilor aproximativ 5000 de absolvenţi (la ultimul concurs de rezidenţiat au fost la medicină 4.100 pe un număr de 3800 de posturi).

Acest lucru înseamnă că la fiecare două ore intră un nou medic în sistem, suficient cât să compenseze pierderile, inclusiv cele naturale.

Problema este că echivalentul a jumătate din cheltuielile de şcolarizare şi formare suportate de stat se duc în afara ţării şi drama personală a celor forţaţi să pribegească crezând că vor avea o viaţă mai bună creşte.

Recent, preşedintele Colegiului Medicilor din România, prof. dr. Vasile Astărăstoae, declara că statul a pierdut, în ultimii ani, peste 226 de milioane de euro prin plecarea din ţară a aproximativ 20.000 de medici, mulţi dintre migranţi având specializări deficitare în România, ceea ce a generat noi cheltuieli, pentru formarea altor echipe. Dar adevărata pierdere nu este cea materială, ci cea a pierderilor calităţii îmbunătăţirii sistemului sanitar. Medicii rămaşi vor trebui să lucreze mai mult, vor fi tot mai obosiţi şi, implicit, riscul de a greşi creşte. M-am bucurat să aud declaraţia ministrului în care se susţine că veniturile obţinute din reorganizare şi restructurare rămân la nivelul ministerului, de asemenea să ştiu că se lucrează la un proiect de regândire a statutului medicului şi din punct de vedere al salarizării, în urma căruia aceştia ar avea mai multe opţiuni de creştere a veniturilor. Medicul poate fi angajatul exclusiv al spitalului sau i se oferă posibilitatea de a lucra într-o secţie privată a acelui spital. Un medic va putea să-şi desfăşoare activitatea independent, ca profesionist, pe baza autorizării de liberă practică dată de CMR sau poate lucra part-time la un spital şi la câteva cabinete particulare. Trebuie să li se dovedească încă de la început că este nevoie de ei, medicii rezidenţi au nevoie de îndrumare pentru a-şi construi o imagine bună atât în rândul colegilor de breaslă, cât şi în rândul pacienţilor, trebuie pus accent pe oportunităţile pe care le oferă o imagine bună, construită în timp, atât din punct de vedere al relaţiei cu pacienţii, cât şi din punct de vedere al comunicării cu ceilalţi medici.

După părerea mea, în ceea ce îi priveşte pe medicii rezidenţi, mesajul "avem nevoie de voi" se construieşte în rezidenţiat şi se dovedeşte în practică. Să încetăm să mai fim fabrică de medici pentru străinătate, este timpul să reconstruim pentru noi!

Doamna Gabriela-Maria Podaşcă:

"15 Mai - Ziua Familiei"

În 1993, Adunarea Generală a Organizaţiei Naţiunilor Unite proclama ziua de 15 mai "Ziua Internaţională a Familiilor", iar un an mai târziu, Guvernul României declara, la rândul său, ziua de 15 mai, "Ziua Familiei Române". Comunitatea internaţională acordă o importanţă deosebită acestei zile dedicate familiei şi susţine sporirea capacităţii statelor de a-şi îmbunătăţi cadrul legislativ şi social în vederea protejării familiei ca element-cheie al vieţii sociale.

Noi facem parte acum dintr-o familie europeană, iar instituţia familiei în România, deşi încă puternic influenţată de tradiţie, nu poate fi privită decât în context european. De aceea, acum, mai mult decât oricând, avem nevoie de alinierea la standarde europene a principiilor şi a măsurilor menite să sprijine această piatră de temelie a societăţii. Drept urmare, fac apel la toţi colegii mei să nu lase această zi să treacă neobservată şi să deruleze acţiuni de sensibilizare atât a cetăţenilor, cât şi a autorităţilor cu privire la problemele pe care familia le întâmpină în societatea românească de astăzi.

Protejarea familiei, una dintre valorile de bază ale social-democraţiei, înseamnă grijă pentru viitor, înseamnă crearea de locuri de muncă - iar aici vă reamintesc faptul că în 2013 avem cu 70.000 mai mulţi salariaţi decât anul trecut. De asemenea, salut politica de stimulare a angajatorilor pentru încadrarea şomerilor în vârstă de peste 45 de ani şi a şomerilor care sunt părinţi unici susţinători ai familiilor monoparentale - peste 148.000 lei din bugetul asigurărilor pentru Şomaj pentru anul în curs vor avea această destinaţie. O altă realizare importantă a Guvernului Ponta şi care va avea un impact direct asupra bunăstării familiei o constituie creşterea salariului minim pe economie - mai întâi la 750 lei de la 1 februarie şi, în următoarea fază, la 800 lei. Aproape 700.000 de români vor beneficia de pe urma acestor măriri.

Nu putem vorbi despre instituţia familiei fără să ne gândim la părinţii noştri, la bunicii noştri, la toţi cei care au fost nedreptăţiţi de Guvernul Boc. Să ne gândim la toţi pensionarii pe care PDL i-a curtat în campanie şi apoi i-a lăsat de izbelişte, tăindu-le fără milă pensiile!

USL a reuşit, în doar un an de guvernare, să le redea demnitatea furată. Mai exact, până în august 2013 va fi restituită lunar contribuţia de asigurări de sănătate reţinută ilegal pensionarilor de către guvernul Boc. În plus, pentru prima oară în ultimii 4 ani, pensiile au fost readuse la nivel cu rata inflaţiei, iar valoarea punctului de pensie a crescut de la 732,8 lei la 762,1 lei.

Măsurile de protecţie socială implementate de Guvernul Ponta reprezintă primul pas în restabilirea echilibrului social. De exemplu, de la 1 iulie, venitul minim garantat va creşte cu 13%, iar alocaţia pentru susţinerea familiei va fi majorată, în medie, cu 30%. Ca tânăr deputat PSD, mă bucur să văd că se acordă tot mai multă atenţie asigurării bunăstării şi, mai ales, că se conturează o strategie pe termen lung în acest sens. Se pare că răul făcut de guvernarea Boc poate fi dezrădăcinat, iar în locul său pot fi sădite politici publice eficiente şi îndreptate strict către interesul cetăţeanului.

Ca şi mine, sunt sigură că mulţi dintre voi aţi cunoscut cazuri impresionante în colegiile voastre - fie la audienţe, fie la acţiuni, fie, pur şi simplu, pe stradă. Pentru nenumăraţi români, grija zilei de mâine înseamnă că nu ştiu cum îşi vor drămui banii între medicamente şi mâncare. Vestea bună este că de la 1 iulie, TVA-ul la pâine va fi redus la 9%, iar asta se va simţi în buzunarele tuturor. Vestea rea este că mai avem mult de muncit pentru a combate răul lăsat moştenire de guvernarea Boc. În plus, românii, cei care ne-au ales şi au avut încredere în noi să le facem viaţa mai bună, cu greu vor depăşi momentele din vara anului 2010 - pentru ei tăierile salariale au fost şi vor rămâne un act de trădare.

De aceea, cred că este de datoria noastră acum să le reamintim cetăţenilor că suntem alături de ei în primul rând ca oameni. Ca tânăr social-democrat, am decis ca miercuri, pe 15 mai, de Ziua Familiei, să vizitez, alături de membrii TSD sector 3, Casa Max, un centru pentru bătrâni din colegiul meu. De ce? Pentru că familia îţi este aproape şi la bine, şi la rău, iar tinerii noştri vor duce mai departe acest mesaj către următoarele generaţii. Sper ca această zi, Ziua Internaţională a Familiei, să vă găsească şi pe voi în colegii, alături de membrii comunităţii. Să ne amintim că familia nu înseamnă doar oamenii dragi care ne aşteaptă acasă, ci şi copiii din centrele de plasament - copii pentru care o zi în sânul unei familii este nepreţuită, înseamnă şi bătrânii din centrele de îngrijire - cărora le putem însenina ziua cu o vorbă bună. Toţi aceştia sunt marea noastră familie, iar familia trebuie protejată!

Domnul Florian Daniel Geantă:

"Primarii-ineficienţă administrează Bucureştiul"

În vreme ce primarul general al capitalei, Sorin Oprescu, continuă odiseea telegondolelor şi trambulinelor, a podurilor şi şoselelor suspendate, primarul sectorului 6, Rareş Mănescu, este cu picioarele mai aproape de pământ, poate prea aproape, promiţând că va realiza multe dintre probleme reale cu care se confruntă locuitorii acestui sector: de la anveloparea blocurilor la rezolvarea problemei maidanezilor, care totuşi stagnează de la preluarea mandatului Domniei Sale, la crearea de noi locuri de parcare, la care nu găseşte soluţii viabile.

Pentru un primar liberal aşteptăm proiecte de dezvoltare şi investiţii mai utile şi ample care să scoată în evidenţa frumuseţea acestui sector, care să aducă mai multe grădiniţe şi şcoli, mai multă curăţenie, linişte şi siguranţă.

Problemele locuitorilor sunt mult mai numeroase, străzile ar trebui reparate, nu numai plombate, parcurile curăţate, iar gunoaiele să fie ridicate mai des. Aglomeraţia din Drumul Taberei, care exasperează cetăţenii, se va rezolva probabil după 10 ani, când lucrările de la metrou vor fi finalizate, aşa că aici aveţi o mică scuză.

Locuinţele sociale şi locurile de parcare ne cam dau bătaie de cap, iar primăria a găsit rezolvare prin cheltuirea a milioane de euro pe flori şi toaletarea arborilor. Sub masca toaletării distrugem parcurile şi spaţiile verzi, de aici probabil mai ies ceva bănişori, pentru că firma care a câştigat licitaţia are de unde lua an de an bani din bugetul primăriei, că doar copacii cresc şi înverzesc.

Singurele realizări ale primarului Mănescu sunt cele legate de tăierea de panglici la proiecte şi obiective realizate de predecesorii săi. Domnia Sa nu a lipsit de la nicio inaugurare la care nu a avut nici cea mai mică contribuţie. Mai mult, a demonstrat deja nu numai că nu poate face nimic util pentru cetăţeni, ci, dimpotrivă, că demolează şi ceea ce s-a realizat deja, pentru că interesele financiare personale sunt mai presus de orice.

De exemplu, primarul Mănescu doreşte ca în cursul anului 2013 să finalizeze 3 parcări automate, fiecare a câte 24 de locuri, însă parcarea de la Autogara Militari, cu o suprafaţă de 17.000 metri pătraţi şi cu o capacitate de 700 locuri de parcare, care a costat 4 milioane de lei a închis-o deja la 1 aprilie, după numai trei ani de funcţionare. Acţiunea Domniei Sale are un puternic iz de afacere în interes personal şi în interesul USL, mai puţin în interesul cetăţenilor - singurii care vor plăti contraperformanţa primarilor USL.

Domnul Gheorghe Dragomir:

"10 mai - recurs la memorie"

Ziua de 10 mai are o profundă semnificaţie pentru toţi românii care, din pasiune sau doar din pură curiozitate, se mai apleacă din când în când asupra istoriei acestui popor. O ştim cu toţii ca Ziua Regalităţii în România, zi pe care am sărbătorit-o şi săptămâna trecută, în ciuda tumultului politic şi hazardului social pe care le traversăm.

Istoria, însă, este mult mai generoasă atunci când vine vorba despre data de 10 Mai.

Într-o odisee în timp, trebuie să ne amintim, dragi români, de 10 mai 1848 (pe stil vechi) zi în care, aşa cum arată izvoarele vremii, s-a constituit "Comitetul revoluţionar din Valahia", compus din personalităţi remarcabile ale timpului: Ion Ghica, Nicolae Bălcescu, Constantin Bălcescu, Al. C. Golescu (Negru), C. A. Rosetti, Dumitru Brătianu, Ion C. Brătianu, Cezar Boliac (Albu), Radu Golescu, Ion Heliade Rădulescu şi Ion Cîmpineanu, comitet ce va avea puteri depline în conducerea şi organizarea revoluţiei. La aceeaşi dată de 10 mai s-a stabilit ziua de 9/21 iunie pentru declanşarea revoluţiei din Ţara Românească.

10 ani mai târziu, pe 10 mai 1858 (tot pe stil vechi), a început Conferinţa reprezentanţilor celor şapte puteri (Marea Britanie, Franţa, Austria, Prusia, Rusia, Turcia, Regatul Sardiniei) de la Paris privind organizarea Principatelor Române. Prin Conferinţa de la Paris s-a stabilit viitorul statut politic, social şi administrativ al Principatelor, dintre prevederi amintind că cele două ţări urmau a purta numele de Principatele Unite ale Moldovei şi Valahiei, fiecare cu domn, guvern şi adunare legislativă proprie. Tot acum s-au desfiinţat privilegiile şi rangurile boiereşti. Conferinţa de la Paris a devenit lege fundamentală a ţării, rămânând în vigoare până în 1864.

La 10 mai 1859, la Focşani încep lucrările Comisiei Centrale pentru elaborarea legilor comune ale Principatelor şi Valahiei, în 1877, în aceeaşi zi de 10 mai se instituie prima decoraţie românească - Steaua României, iar la 10 mai 1887 se promulgă Codul Comercial, întocmit după model italian. Tot într-o zi de 10 mai, dar în anul 1903, are loc dezvelirea statuii lui Ion C. Brătianu în Piaţa Universităţii din Bucureşti, sculptura fiind opera artistului francez Ernest Dubois, iar în 1906, tot pe 10 mai, apare la Bucureşti ziarul "Neamul românesc" sub conducerea lui Nicolae Iorga.

Aşa cum am amintit însă la început, ziua de 10 Mai rămâne totuşi simbolul Regalităţii în România din punct de vedere al timpului. Tot românul ştie că la 10 mai 1866 Carol de Hohenzollern-Sigmaringen a intrat în Bucureşti şi a fost încoronat domnitor al României, pentru ca la 10 mai 1881 să se desfăşoare festivităţile prilejuite de proclamarea Regatului şi încoronarea domnitorului Carol I. Cu acest prilej, Parlamentul le-a înmânat Regelui Carol şi Reginei Elisabeta coroanele confecţionate din oţelul unui tun cucerit de la turci în timpul Războiului de Independenţă a României (1877 - 1878). În aceeaşi zi istorică a anului 1921, Principele Carol al României se căsătoreşte cu principesa Elena, având un singur copil, Mihai. La 1 mai 1939 se inaugurează în faţa Fundaţiilor Regale statuia Regelui Carol I, statuie care a fost, însă, tăiată şi topită în 1948, din ordinul autorităţilor comuniste din România.

Toate cele amintite sunt extrase din adevărurile vremii, sunt bucăţi din istoria noastră, a românilor, sunt piese ale unui puzzle pe care an de an, măcar în ziua de 10 mai, ar trebui să îl reconstruim purtând în suflet respectul pentru istorie şi responsabilitatea ce ne revine nouă pentru viitorul naţiunii române.

Domnul Giureci-Slobodan Ghera:

Una dintre cele mai copleşitoare probleme cu care se confruntă România este creşterea numărului de şomeri, în special în rândul tinerilor. Acesta este motivul pentru care, pentru foarte mulţi dintre aceştia, România reprezintă un drum înfundat, tinerii uitându-se cu speranţă către ţări din vestul Europei. Acolo cred ei ca ar putea avea o împlinire a destinului lor profesional şi personal, bazându-se pe iluzia unei pieţe a muncii mult mai accesibilă.

Cu toate acestea, realitatea ultimilor ani ne arată că lucrurile nu stau nici pe departe aşa. Zilele trecute şeful Bundesbank avertiza asupra faptului că "Şomajul în rândul tinerilor în unele ţări este într-adevăr dramatic. Programele economice şi de cheltuieli pe termen scurt, precum şi o datorie mai mare pentru generaţiile următoare nu creează locurile de muncă sustenabile de care este nevoie urgentă." Aceasta este situaţia în multe state europene, multe dintre ele fiind parte din visurile tinerilor români, precum Spania şi Italia.

Ştim cu toţii că multe dintre oraşele şi în principal satele româneşti au suferit o masivă depopulare în rândul generaţiei tinere, aceasta preferând să îşi încerce norocul în statele mai sus amintite.

Ca parlamentar român susţin fără echivoc demararea de politici publice eficiente pentru întoarcerea tinerilor acasă. Mulţi dintre aceştia încă mai pribegesc prin Europa, acum fără un loc de muncă şi, mai ales, fără perspective pe termen lung.

Acest fapt este cu atât mai necesar cu cât în ultimul an România a reuşit să înceapă procesul de redresare. Noi investiţii au fost deschise în ţară, atât cu capital autohton, cât şi cu cel străin. Noul trend are o reflectare directă în datele asupra ocupării forţei de muncă furnizate de către Institutul Naţional de Statistică.

Astfel, statistica oficială arată faptul că rata şomajului a scăzut semnificativ faţă de ultimul trimestru din 2011, când se ridica la 7,7 la sută, în ultimul trimestru al anului 2012 fiind de 6,9%.

Din punctul meu de vedere, perioada care va urma va fi una decisivă pentru succesul redresării economice a României. De aceea, cred că este important ca forţa de muncă specializată şi calificată a României să se întoarcă în ţară, fiind una dintre cele mai importante valori pe care noi putem miza în momentul de faţă.

Domnul Dinu Giurescu:

"Proiectul de ţară"

A existat vreun plan naţional după revoluţia din decembrie 1989?

Pe plan extern, obiectivul a fost integrarea în UE şi NATO. El a fost realizat între anii 2000 - 2004.

În rest, după 1989, au fost formulate şi aplicate câteva principii directoare: refacerea proprietăţii private, restabilirea drepturilor cetăţeneşti, pluralism politic, economie de piaţă - fără ca atari principii să fie integrate într-un plan naţional. Privatizarea a fost considerată ca mijlocul esenţial pentru realizarea unei economii viabile şi competitive.

După 23 de ani, care sunt rezultatele pe plan economic? Industria existentă în 1989 a fost desfiinţată şi vândută la fiare vechi, în proporţie de cca. 90%; sistemul bancar - financiar aparţine, tot în proporţie de cca. 90%, băncilor din alte ţări; România este îndatorată către FMI şi Banca Mondială cum n-a fost niciodată de la constituirea statului modern (1859) şi până astăzi; peste 2.500.000 cetăţeni ai ţării lucrează în străinătate întrucât în România nu au de lucru; exodul specialiştilor (vezi medicii) şi în general al tinerilor continuă. Agricultura, redevenită proprietate privată, este fărâmiţată în milioane de exploatări şi nu face faţă nevoilor alimentare interne.

Crearea unor noi locuri de muncă a rămas o prioritate nerezolvată.

Sunt în curs de vânzare resursele energetice şi rezervele minerale.

S-a dat oficial aprobarea pentru explorarea gazelor de şist în zona Bârlad şi în Dobrogea. Ce mai rămâne după ce se vor vinde sectorul energetic şi rezervele minerale?

Cu ce începem? Se mai poate realiza refacerea cooperativelor meşteşugăreşti? Care este strategia pentru reactivarea - în termeni reali - a întreprinderilor mici şi mijlocii? Mai există o politică a statului român de sprijinire efectivă a capitalului român şi a întreprinzătorilor români? Mai avem speranţa de a reface calitativ învăţământul general şi cel liceal şi de a avea din nou manuale - începând cu acela de istorie - redactate normal, nu după scheme prefabricate?

Până unde se va extinde tutela Uniunii Europene care consideră normal să se amestece până şi în prepararea mititeilor? Pe când directive UE pentru organizarea cimitirelor? Până unde va merge obedienţa faţă de "indicaţiile" forurilor internaţionale diriguitoare?

O multitudine de întrebări la care nu avem răspuns.

Suntem, de fapt, sub tutela Consiliului Europei, a Parlamentului european, a Comisiei de la Veneţia, a Fondului Monetar Internaţional, a Băncii Mondiale şi posibil a altor foruri din afară.

A mai rămas puţin timp pentru elaborarea şi punerea în aplicare a unui plan naţional care să încerce soluţiile potrivite. Condiţiile politice interne - cu majoritatea parlamentară USL de aproape 70% - îngăduie elaborarea neîntârziată a planului naţional pentru următorii trei ani, 2014 - 2016, ca bază şi pentru etapa următoare, 2017 - 2020.

Dacă vom continua sa vindem pe nimic, vom da tot, sub diferite pretexte, dacă vom sta în aşteptarea directivelor din cele patru zări, nimic din ce are nevoie această ţară nu se va împlini.

Va dovedi clasa noastră politică calităţile necesare pentru elaborarea şi aplicarea unui atare plan naţional?

Domnul Adrian Gurzău:

"Guvernăm sau minţim poporul, aceasta-i întrebarea?"

Guvernul a aprobat, prin proiect de lege, Memorandumul de înţelegere încheiat între statul român şi The Rompetrol Group pe 15 februarie 2013. Prin aceasta decizie, Guvernul este de acord ca Rompetrol să scape de datoria de circa 660 de milioane de dolari către statul român, prin răscumpărarea a 26,7% din acţiuni la preţul de 200 de milioane de dolari. Înţelegerea mai prevede obligaţia ca Rompetrol să finanţeze cu 150 milioane dolari un fond de investiţii în care statul român va avea o participaţie de 20%. Orice distribuire de profit se va efectua doar în favoarea Rompetrol Group până la momentul în care acesta va recupera 100% din investiţia sa. Premierul Victor Ponta a afirmat că obiectivul principal al negocierilor cu Rompetrol nu a fost cel al obţinerii unei sume cât mai mari de bani, ci deblocarea unui litigiu care există din 2003.

Guvernăm sau minţim poporul, aceasta-i întrebarea? Cu o zi înainte de declaraţia primului-ministru care se joacă de un an de-a guvernarea, Curtea de Arbitraj Internaţional a respins cererea Rompetrol Group ca România să-i plătească daune de 185 milioane de dolari (Dovada: http://economie.hotnews.ro/stiri-companii-14759411-curtea-arbitraj-international-respins-cererea-rompetrol-group-romania-plateasca-daune-185-mil-dolari.htm). Probabil acesta a fost un motiv foarte bun pentru domnul Victor-Viorel Ponta de a ceda tot ce a câştigat România. Cu adevărat domnia sa calcă pe urmele mentorului său, condamnatul eliberat condiţionat Adrian Năstase. Practic, domnul Victor-Viorel Ponta face un copy-paste (de, obişnuinţa!) după privatizarea Petrom şi aruncă decizia în cârca Parlamentului, pentru a nu putea fi acuzat ulterior de subminarea intereselor României.

Acum, statul român deţine 44.69% din acţiuni, iar Rompetrol Group 43.74%. Acestea sunt cifrele de dinainte ca Rompetrol să fi pierdut procesul la Curtea de Arbitraj Internaţional - moment din care statul român devine majoritar absolut, cu peste 80% din acţiuni. Şi-atunci care este afacerea făcută de domnul Victor-Viorel Ponta prin vânzarea a 26.69% acţiuni din partea României, faptul că mai rămânem cu 18% din acţiuni? Pentru asta primim ca ţară 200 de milioane de dolari si nişte promisiuni de investiţii undeva-cândva.

Domnul Victor-Viorel Ponta a afirmat că s-a dorit deblocarea unui litigiu - dar nu tocmai ce acest litigiu a fost deblocat de către Curtea de Arbitraj Internaţional?

Deocamdată, domnul Victor-Viorel Ponta renunţă în numele statului român la o acţiune în justiţie soluţionată favorabil României de către un for internaţional, pentru a vinde 27% din acţiunile deţinute pentru 200 milioane dolari. Strigător la cer! Cazahii au plătit 1,6 miliarde de dolari pentru 75% din 50% cât deţinea din Rompetrol Dinu Patriciu în 2007 - adică 1,6 miliarde de dolari pentru 37% dintr-un Rompetrol cu datorii de 0,5 miliarde de dolari către Dinu Patriciu în 2007.

"Succesul" domnului Victor-Viorel Ponta este de 200 de milioane de dolari pentru 27% din Rompetrol plus ştergerea acelei datorii de 0,5 miliarde de dolari.

De aceea, Memorandumul de înţelegere a fost semnat din partea statului român de către şeful OPSPI, Gabriel Dumitraşcu. Domnul Victor-Viorel Ponta nu are curajul să semneze personal aşa ceva. (Dovada: http://economie.hotnews.ro/stiri-energie-14766540-decizia-guvernului-ponta-cum-scapa-rompetrol-datoria-660-milioane-dolari-catre-statul-roman-cumpara-26-7-din-actiuni-200-milioane-dolari-face-fond-investitii-impreuna-statul.htm)

Domnul Adrian Gurzău:

"Guvernul Ponta a devenit capabil... să dea pomeni electorale"

"Începând cu data de 1 iulie, suntem capabili de a majora ajutoarele sociale pentru a compensa creşterea preţurilor la energie". Este declaraţia domnului Victor-Viorel Ponta, premierul României. Cu ocazia acestei declaraţii am aflat faptul că Guvernul va majora cuantumul ajutoarelor sociale, începând cu 1 iulie. Cică pentru a compensa creşterea preţurilor la energie - asta în loc să-i scoată din circuitul preţului piperat pe "băieţii deştepţi", cei ale căror acţiuni umflă nejustificat facturile. Domnul Victor-Viorel Ponta a precizat că suma venitului minim garantat va creşte în medie cu 13%, în două tranşe, iar alocaţia de susţinere a familiei va fi majorată în medie cu 30%. Vorbim de majorări în medie de 10 până la 20 de lei pe cap de asistat social, o povară la buget de aproximativ 150 - 160 de milioane de lei - bani care vor fi cumva scoşi din buzunarele celor care încă mai muncesc în România.

Ministrul muncii, doamna Mariana Câmpeanu, a declarat joi seara, la Realitatea TV, că măsura vine în ajutorul consumatorilor vulnerabili, menţionând că este vorba de câteva sute de mii de persoane. Şi, totuşi, a trecut un an de când domnul Victor-Viorel Ponta se joacă de-a guvernarea României. Şi-atunci, mă întreb, când vor fi luate măsuri care să încurajeze munca, măsuri care să crească gradul de încredere al românilor în instituţiile statului? Când se vor lua măsuri pentru a se micşora birocraţia în toate stadiile şi în toate aspectele? Când se vor desfiinţa adeverinţele şi ştampilarea acestora de către funcţionari din nenumărate birouri şi ghişee şi când se va crea mult promisa bază de date interconectate la nivel naţional?

Cei care mai muncesc în România ar dori eliminarea barierelor de intrare pe piaţă a agenţilor economici - vorbim despre bariere birocratice, doresc protecţia agenţilor economici privaţi, reducerea impozitelor şi eficientizarea utilizării banilor publici - prin transparenţa alocării, prin cinstită şi onestă repartizare în afara intereselor de grup politic.

Oamenii care mai muncesc în România doresc asigurarea unui cadru raţional de desfăşurare a activităţii economice. Dacă nu vă pricepeţi, domnule Victor-Viorel Ponta, lăsaţi pe alţii, sau copiaţi un sistem străin. Doar la copiat vă pricepeţi, nu?

Doamna Monica Maria Iacob Ridzi:

"Cine urmăreşte destabilizarea situaţiei economice şi sociale din Valea Jiului?"

Domnule prim-ministru Victor Ponta,

Doamnelor şi domnilor miniştri,

Stimaţi colegi parlamentari,

Mă văd pusă în situaţia de a readuce în atenţia dumneavoastră un subiect de importanţă majoră pentru comunitatea locală din Valea Jiului, într-un moment în care situaţia economică şi socială din această zonă a ţării este aşezată din nou, într-un mod pe care-l apreciez drept iresponsabil, pe un adevărat butoi de pulbere.

Situaţia este cu atât mai dramatică cu cât ea se produce pe fondul în care, în ultima perioadă, Ministerul Economiei şi cel al Energiei au dat, în repetate rânduri, la apelurile lansate de mine, asigurări că perspectivele sectorului minier şi termoenergetic din Valea Jiului se îndreaptă spre un făgaş de normalitate. Toate aceste asigurări se dovedesc a fi, din păcate, doar nişte simple erori de comunicare, dacă nu chiar minciuni gogonate. În realitate, situaţia mineritului din Valea Jiului este mult mai gravă.

Este important să ştiţi că, în acest moment, Societatea Naţională de Închideri Mine Valea Jiului a fost nevoită să ia decizia de încetare a activităţii la minele Petrila, Paroşeni şi Uricani, a căror funcţionare este, teoretic, garantată şi subvenţionată de stat, până la finele anului 2018. Conducerea societăţii miniere a fost nevoită să ia această decizie după ce Complexul Energetic Hunedoara a anunţat că nu va mai prelua cărbunele de la minele neviabile din Valea Jiului, cu toate că la nivelul dialogului mediat între cele două societăţi de Ministerul Energiei se stabilise o cu totul altă decizie. Motivele care stau la baza acestei decizii sunt legate de faptul că stocul de cărbune de la Complexul Energetic Hunedoara este deja încărcat la maxim, respectiv faptul că preţul oferit de CEH pentru preluarea cărbunelui de la minele Paroşeni, Uricani şi Petrila este de 45 lei/Gcal, preţ care nu poate fi acceptat de SNÎMVJ din simplul motiv că toate calculele efectuate pentru implementarea programului de închidere a celor 3 exploatări miniere au fost făcute la un preţ de 65 de lei/Gcal, preţ avizat şi garantat de Ministerul Energiei.

Poate că, din punct de vedere economic ar fi de înţeles până la un punct faptul că blocajul este generat de faptul că însilozările de huilă la CEH au ajuns la capacitatea maximă, în timp ce producţia de energie a acestuia este la capacitatea minimă, dar nu este absolut deloc de înţeles de ce, în faţa unei asemenea situaţii, după cum am fost informată de liderii de sindicat din Valea Jiului, CEH a achiziţionat, în aceste zile, 200.000 de tone de huilă din import.

Dincolo de situaţia de la Societatea Naţională pentru Închideri de Mine Valea Jiului, mai grav este faptul că în aceeaşi situaţie iminentă de încetare a activităţii se află şi celelalte exploatări miniere din cadrul Societăţii Naţionale a Huilei.

În altă ordine de idei, potrivit informaţiilor pe care le-am primit din Valea Jiului, oprirea activităţii la cele trei exploatări miniere - EM Paroşeni, EM Petrila şi EM Uricani - va genera nu doar grave probleme economice pentru comunităţile locale din Valea Jiului, ci şi posibilitatea ca exploatările miniere să fie puse într-o situaţie gravă în ceea ce priveşte securitatea zăcământului şi chiar punerea în conservare a termocentralelor Mintia şi Paroşeni, cu costuri imense în repornirea activităţii miniere şi energetice. De asemenea, încetarea activităţii la minele din Valea Jiului poate genera mişcări de protest de amploare care vor putea fi cu greu gestionate, având în vedere faptul că foarte mulţi oameni din Valea Jiului depind existenţial de aceste locuri de muncă.

În faţa unor asemenea perspective îngrijorătoare, vă rog, stimaţi colegi, să interveniţi, alături de mine, pe lângă factorii de decizie din cadrul Guvernului României şi al ministerelor de resort pentru a fi luată, de urgenţă, o măsură capabilă să asigure deblocarea situaţiei economice de la nivelul societăţilor de exploatare a huilei din Valea Jiului şi Complexului Energetic Hunedoara, astfel încât lucrurile să poate reveni la normalitate.

Vă mulţumesc pentru interes şi sprijin şi vă doresc noroc bun!

Domnul Ioan Moldovan:

"1 ianuarie 2014, ziua în care pământul României va începe să nu mai fie al românilor"

Mai avem doar câteva luni la dispoziţie pentru a identifica o soluţie prin care să oprim, să ne salvăm ţara înaintea unei catastrofe pentru care istoria nu ne va ierta. Fiindcă, timp de sute de ani, poporul român s-a luptat pentru apărarea acestui pământ, iar acum, din cauza unei clase politice corupte, inculte, fără dragoste de neam şi îngenunchiată în faţa străinătăţii, suntem pe punctul de a permite oricui şi în orice condiţii să ne ia pământul agricol.

De parcă nu ar fi destul că de douăzeci de ani ne vindem fabricile, băncile, flota, petrolul, gazele, lemnul, casele şi resursa umană, acum trebuie să ne vindem şi ultimul lucru care a mai rămas acestei ţări: pământul agricol. De la 1 ianuarie 2014, când se va liberaliza piaţa funciară, orice cetăţean al unui stat membru al Uniunii Europene va putea achiziţiona, fără nici un fel de condiţie, terenul agricol al României. Cei care au negociat Tratatul de Aderare la Uniunea Europeană ori n-au înţeles, ori s-au făcut că nu înţeleg importanţa fundamentală a pământului pentru poporul român.

Niciun guvern, din 2005 şi până în prezent, nu a luat nicio măsură pentru a pune la adăpost terenul agricol înaintea deschiderii ţării pentru oricine vrea să cumpere. Din aceste motive, noi, ca parlamentari responsabili ai României, trebuie să acţionăm în direcţia sprijinirii guvernului în identificarea de soluţii care să protejeze terenurile şi agricultura ţării noastre. Fiindcă dacă nu reglementăm foarte riguros acest domeniu, riscăm să ne găsim în situaţia dramatică în care cele mai bune terenuri, bogate în cernoziom, vor fi achiziţionate de străini şi exploatate pentru o producţie ce va merge la export, evident, în timp ce noi consumăm roşii din Turcia şi cartofi din Germania.

Riscăm să devenim prizonieri în propria noastră ţară fiindcă, din momentul în care terenul devine proprietatea unei persoane, proprietatea fiind garantată prin Constituţie, nimeni nu mai poate avea un cuvânt de spus asupra acestor suprafeţe de teren. Vom privi neputincioşi cum milioane de hectare din pământul României vor deveni ţinta speculaţiilor imobiliare ale bancherilor transnaţionali, nu degeaba presa economică internaţională prevesteşte că România va fi noul "El Dorado" al terenurilor agricole, după 1 ianuarie 2014. Şi e normal să fie aşa, în condiţiile în care un hectar în grohotişurile Germaniei, pe care nu cresc nici buruienile, costă cel puţin 15.000 de euro, un hectar în nisipurile roşii ale Spaniei costă 12.000 de euro, iar un hectar de pământ negru, bogat în cernoziom, în România costă între 2.000 şi 3.000 de euro.

Mai avem la dispoziţie doar câteva luni pentru a negocia cu Uniunea Europeană amânarea cu cel puţin cinci ani a termenului de 1 ianuarie 2014, prevăzut pentru liberalizarea pieţei funciare, această variantă fiind soluţia optimă pentru protejarea pământului României. Ca parlamentari ai României, această responsabilitate crucială revine fiecăruia dintre noi, indiferent de partid, indiferent de etnie, indiferent dacă suntem în opoziţie sau la putere.

Domnul Ioan Munteanu:

"Integrarea socială a copiilor cu autism este posibilă!"

Aceasta este concluzia încurajatoare la care au ajuns membrii Fundaţiei Univers Plus din Piatra Neamţ, cea care se ocupă de promovarea şi apărarea drepturilor persoanelor cu autism.

La începutul lunii ianuarie 2011 ar fi trebuit să intre în vigoare o lege care se referă la copiii bolnavi de autism, dar nici până acum, în mai 2013 , nu există normele metodologice privind aplicarea ei. Este de neiertat indiferenţa cu care societatea românească tratează această categorie de bolnavi a căror recuperare poate fi realizată în procent de peste 90%.

Din păcate, la noi nu se ştiu prea multe lucruri despre această maladie. În consecinţă, se face prea puţin pentru recuperarea copiilor bolnavi şi pentru integrarea lor socială. Diagnosticul de autism este tot mai des întâlnit, fără să existe vreo explicaţie plauzibilă privitoare la creşterea rapidă a numărului cazurilor de îmbolnăvire. Deşi în judeţul Neamţ sunt în evidenţele spitaliceşti 200 de copii cu acest diagnostic, medicii consideră că numărul real este cu mult mai mare.

Dacă în ţările civilizate copiii bolnavi de autism sunt diagnosticaţi destul de devreme şi sunt trataţi în mod adecvat, imediat ce apar primele simptome, în ţara noastră autorităţile rămân indiferente la această problemă, părinţii află destul de târziu de ce boală suferă copiii lor, pentru ca mai apoi să fie lăsaţi să se descurce singuri, fără niciun sprijin din partea statului. Pe lângă faptul că nu există cadrul legislativ care să faciliteze accesul lor la asistenţă medicală, în întreaga Românie nu există decât 4 centre în care aceste cazuri sunt tratate în mod gratuit, ceea ce reprezintă extraordinar de puţin faţă de nevoile celor aflaţi în această situaţie.

Lipsa de implicare din partea factorilor responsabili, problemele pe care boala le generează, dar mai ales imposibilitatea familiilor în cauză de a face faţă costurilor ridicate ale tratamentului de fiecare zi (peste 3,5 milioane lunar) - iată aspectele care i-au determinat pe membrii acestei fundaţii să elaboreze o serie de ghiduri de bune practici atât pentru specialişti (medici, asistenţi sociali, cadre didactice, psihologi), dar mai ales pentru părinţii aşa de greu încercaţi.

Am adus în discuţie acest subiect pentru că am aflat acum două zile ce mare dramă înseamnă să ai un copil cu această problemă de sănătate... Am ascultat cu inima strânsă povestirea unui tată disperat că nu-şi mai poate ajuta copilul bolnav, exact din cauzele deja enumerate: costuri medicale foarte mari, lipsa cadrului legislativ, indiferenţa autorităţilor şi, mai ales, imposibilitatea de a acoperi cheltuielile.

Cred că şi în alte locuri din ţară există preocupări legate de aceşti copii. Este necesar ca glasul celor implicaţi să se facă ascultat de către cei care ar trebui să se ocupe de sănătatea lor. Sper să mă fi auzit şi pe mine cineva dintre ei...

Domnul Ioan Oltean:

"USL - de la bunăvoinţă la ignoranţă"

Observăm cu toţii bunăvoinţa de care dau dovadă liderii USL pentru bunul mers al societăţii româneşti. Dar nu pentru toţi cetăţenii: spre exemplu, din nefericire, angajaţii care muncesc în sectoare grele ale societăţii, pe salarii derizorii, s-ar putea să nu se considere la fel de norocoşi în urma disponibilizărilor, precum ar trebui să se considere salariaţii diverselor companii de stat. Mai mult, guvernanţii ne oferă zi de zi lecţia demagogiei: seria diponibilizărilor trebuie să continue în multe sectoare, dar avem bani, spre exemplu, pentru a mări bugetele serviciilor de informaţii. Disponibilizăm salariaţi din Televiziunea Română din lipsa fondurilor, dar mărim bugetul instituţiei. Şi lista poate continua...

Aţi propus locuri de muncă şi aţi oferit şomeri. Astfel, numărul şomerilor înregistraţi la ANOFM a crescut drastic, cu 66.586 de persoane (15.6%) de la sfârşitul lunii aprilie 2012 până în prezent. Totodată, numărul şomerilor neindemnizaţi a crescut cu 12.5%, adică cu 34.477 persoane. Practic, situaţia s-a înrăutăţit pentru mulţi dintre şomeri, care nu şi-au găsit un loc de muncă şi au pierdut indemnizaţia de şomaj. Numărul şomerilor care beneficiază de indemnizaţie de şomaj a crescut cu 32.109 persoane (21.3%) în aceeaşi perioadă.

În fapt, un an de guvernare a Uniunii Social-Liberale a fost suficient pentru ca ţara noastră să facă parte din topul ţarilor Uniunii Europene cu o rată a inflaţiei alarmantă. Astfel, rata inflaţiei de 5.25 % este de aproape trei ori mai mare în luna martie 2013 faţă de nivelul de 1.8 % înregistrat în luna aprilie 2012.

Totodată, datoria externă a ţării noastre a ajuns la 100,4 miliarde euro la sfârşitul lunii februarie 2013, în creştere cu 1,4 miliarde euro, (1,4%) comparativ cu sfârşitul lunii aprilie 2012. De asemenea, rezervele internaţionale au scăzut cu peste 2 miliarde euro, de la 38,5 miliarde euro, în aprilie 2012, la 36,4 miliarde. euro în martie 2013.

Astfel, un an de guvernare USL a fost suficient pentru ca românii să "beneficieze" de o viaţă mai scumpă; mai scumpă la buzunar din cauza preţurilor mai mari la alimente, la utilităţi, la carburanţi, majorării de taxe şi impozite etc.

Mai mult, incompetenţa miniştrilor Cabinetului Ponta este "apreciată" şi de către lideri europeni care consideră că: "Propunerea făcută de Guvernul României nu întruneşte încă minimele condiţii de calitate şi credibilitate pentru a permite un dialog informal eficient privind viitoarele documente de programare", în ceea ce priveşte negocierile preliminare ale României pentru Acordul de parteneriat cu Comisia Europeană pentru viitoarele fonduri structurale 2014-2020. Toate acestea în condiţiile în care premierul se plângea că banii obţinuţi pentru următorul exerciţiu financiar sunt prea puţini. Curat incompetenţă!

În fapt, lipsa banilor pentru acest guvern nu reprezintă nicio problemă. Astfel, Ponta a fost de acord să scape de datoria de circa 600 de milioane de dolari a Rompetrol către statul român prin răscumpărarea a 26,7% din acţiuni la preţul de 200 de milioane de dolari. Totodată, orice distribuire de profit se va efectua doar în favoarea Rompetrol Group până la momentul în care acesta va recupera 100% din investiţia sa. Sugestiv este faptul că premierul Ponta a afirmat că obiectivul principal al negocierilor nu a fost cel al obţinerii unei sume cât mai mari de bani, ci deblocarea unui litigiu care exista din 2003. Curat bunăvoinţă!

Ceea ce este trist este faptul că bunăvoinţa de care dă dovadă acest guvern nu se manifestă în acord cu interesul naţional, în acord cu interesul cetăţenilor de a trăi într-o societate democratică, în care obţinerea unui loc de muncă să nu devină imposibil de realizat. Bunăvoinţa se manifestă doar în ceea ce priveşte interesele politice ale partidelor care se află la guvernare. Din nefericire, politica promovată de Uniunea Social-Liberală este politica dezamăgirii, a sărăciei şi a ignoranţei faţă de cetăţenii acestei ţări.

Doamna Ioana-Jenica Dumitru:

"Salarii mai mari, taxe mai mari, preţuri şi mai mari!"

Inflaţia nu a fost luată în considerare de către decidenţii economico-financiari, fie că vorbim de Guvern, fie că este vorba despre Banca Naţională. Inflaţia este un indicator care relevă, în raport cu veniturile medii, puterea de cumpărare, cu alte cuvinte cât valorează munca noastră, timpul nostru şi implicit banii noştri?

Suntem în situaţia în care banii românilor sunt din ce în ce mai ieftini. Ţintele de inflaţie stabilite de BNR sunt depăşite şi este pentru prima oară în ultimii doi ani când inflaţia depăşeşte creşterea venitului mediu. Cifrele situează inflaţia anuală la 5,25%. În sine procentul nu este unul îngrijorător, cel puţin asta declară şi preşedintele BNR, dar dacă comparăm acest procent cu încă doi indicatori economici, cum ar fi rata de creştere a veniturilor medii şi rata de creştere a preţurilor, vom ajunge la o concluzie puţin diferită. Vestea bună este că venitul mediu net a crescut în martie, ca lună de referinţă, cu 4,1%, ceea ce s-ar traduce în 64 de lei. Vestea proastă este că preţurile şi inflaţia sunt în creştere. Aşadar, preţurile au crescut în medie cu 4,4% în perioada aprilie 2012 - martie 2013, faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut. Problema este că preţurile au crescut în cea mai mare măsură, 5,6%, la produsele alimentare. Covârşitoarea majoritate a gospodăriilor din România au cea mai mare parte a bugetului alocată cheltuielilor cu alimentele. Românii plătesc cu 5,6% mai mult pe alimente şi servicii, în timp ce câştigă mai mult cu doar 4,1%, adică 64 de lei, care valorează în esenţă mai puţin cu 5,25% decât anul trecut.

Suntem mai bogaţi doar pe hârtie. Această iluzie trebuie să înceteze, stimaţi colegi, pentru că poate da naştere unor comportamente de consum nesustenabil care, la rândul lor pot readuce România în prim-planul crizei economico-financiare din Europa.

În acest timp Guvernul are o politică fiscală cel puţin ciudată. Numărăm peste 22 de taxe şi impozite noi sau majorări ale taxelor şi impozitelor existente anul trecut. Este lesne de înţeles că deficitul bugetar trebuie finanţat şi de asemenea este de înţeles că reîntregirea veniturilor bugetarilor şi pensionarilor a fost necesară, dar se poate ca aceste majorări să devină un "măr otrăvit" din partea guvernanţilor. Cu toate acestea, creşterile salariale în mediul bugetar, - şi aici nu ne referim doar la administraţia publică, ci şi la sistemul public de sănătate şi învăţământ - sunt în medie de doar 1,2%.

Din ce în ce mai mulţi oameni sunt nemulţumiţi de salarii şi aceste nemulţumiri pot ajunge să degenereze în mişcări ample de stradă. De ce? Pentru că, stimaţi colegi, banii pe care îi câştigă aceşti oameni sunt puţini, dar mai ales ieftini, cu 5,25% mai ieftini decât anul trecut.

Eu sunt de părere că trebuie încurajată creşterea economică prin investiţii în proiecte mari, prin absorbţia eficientă a banilor europeni şi nu în ultimul rând prin managementul eficient al fiscalităţii din România. Creşterea taxelor şi impozitelor, dacă nu este dublată de o politică sănătoasă de investiţii publice, are aceste efecte nefaste asupra economiei. Dovezile sunt în faţa noastră şi trebuie doar să fim lucizi să le vedem şi să acţionăm eficient pentru a preveni o nouă cădere pe panta alunecoasă a recesiunii economice.

Domnul Ion Călin:

"Ziua Internaţională de Acţiune pentru Climă"

În fiecare an, în data de 15 mai se aniversează Ziua Internaţională de Acţiune pentru Climă. Ziua Internaţională de Acţiune pentru Climă a luat naştere datorită schimbărilor climatice considerate una dintre cele mai mari provocări ale secolului nostru, care ne afectează la nivel global.

Ca răspuns la acestea, în anul 1992 liderii mondiali şi experţii de mediu din peste 200 de ţări s-au reunit la Summit-ul care a avut loc la Rio de Janeiro adoptând Convenţia-cadru a Naţiunilor Unite asupra Schimbărilor Climatice(UNFCCC), al cărei obiectiv este:"Realizarea stabilizării concentraţiilor de gaze cu efect de seră în atmosferă la un nivel care să prevină perturbarea antropică periculoasă a sistemului climatic.

Acest nivel va trebui realizat într-un interval de timp suficient, care să permită ecosistemelor să se adapteze în mod natural la schimbările climatice, astfel încât producţia alimentară să nu fie ameninţată, iar dezvoltarea economică să se poată desfăşura într-o manieră durabilă."

România a ratificat Convenţia-cadru a Naţiunilor Unite asupra Schimbărilor Climatice prin Legea nr. 24/1994, manifestându-şi în mod clar preocuparea faţă de schimbările climatice la nivel mondial şi voinţa politică de a îndeplini angajamentele ce derivă din această convenţie.

Convenţia privind Schimbările Climatice la nivelul ONU defineşte "schimbările de climat care sunt atribuite direct sau indirect unei activităţi omeneşti care alterează compoziţia atmosferei la nivel global şi care se adaugă variabilităţii naturale a climatului observat în cursul unor perioade comparabile".

Gazele cu efect de seră, metanul eliberat prin topirea permafrostului, activitatea soarelui, poluarea vulcanică, precum şi diminuarea stratului de ozon (cu rol în protejarea contra radiaţiilor UV), contribuie la încălzirea globală, respectiv la accentuarea schimbărilor climatice Ca efect al activităţilor umane, nivelul tuturor gazelor cu efect de seră este în creştere şi dezvoltă acest fenomen.

Efectele schimbărilor climatice sunt: apele mărilor şi ale oceanelor s-au încălzit, în special în Oceanul Arctic, gheţarii se topesc în ritm alarmant, apariţia ploilor acide, intensificarea dezastrelor naturale, furtunilor tropicale, a cicloanelor, inundaţiile şi seceta extremă, furtunile de nisip, iernile grele sau călduroase şi verile foarte călduroase sau destul de reci, trecerea bruscă de la cald la rece, care se accentuează de la un an la altul.

Aceste schimbări climatice din ultimii ani au un impact semnificativ atât asupra ecosistemelor naturale, biodiversităţii, resurselor naturale, cât şi asupra sănătăţiiumane.

Creşterea nivelului oceanului cu 18 pana la 58 cm până la sfârşitul secolului, a temperaturilor medii, care vor creşte cu până la 5,8 grade Celsius până în 2100, reprezintă doar câteva dintre efectele încălziriiglobale, care au dus la moartea milioanelor de peşti, crabi, broaşte ţestoase, la foamete în diverse părţi ale globului, precum şi la declanşarea numeroaselor proteste datorate scumpirii preţului la alimente.

România a resimţit direct efectele încălzirii globale: secetă, valuri de căldură, tornade, precipitaţii abundente în intervale scurte de timp, inundaţii rapide, furtuni şi anotimpuri altfel decât ne-am obişnuit.

Uniunea Europeană a propus câteva metode de combatere a schimbărilor climatice, cum ar fi: economisirea energiei, prin izolarea caselor, înlocuirea aparaturii electrice care consumă mult cu alta mai puţin consumatoare; reciclare, prin colectarea selectivă a deşeurile, refolosirea a ceea ce se poate refolosi, reducerea cantităţii de deşeuri; în locul autoturismului personal folosirea mijloacelor de transport în comun.

Noi toţi trebuie să devenim mai responsabili şi să ne implicăm în dezvoltarea tehnologiilor şi produselor nepoluante.

Din cauza intensificării anomaliilor climatice şi a dezastrelor naturale într-un ritm alarmant suntem datori să facem ceva pentru viaţa şi viitorul nostru şi al copiilor noştri, pentru că unul din principalele atribute, dacă nu chiar cel mai important, al inteligenţei umane este capacitatea de adaptare.

Domnul Ion Diniţă:

"Până când să tolerăm obrăzniciile liderilor UDMR?"

Declaraţiile recente ale preşedintelui UDMR Kelemen Hunor privind radierea articolului 1 alineatul (1) din legea fundamentală a României constituie o nouă obrăznicie intolerabilă şi o încălcare flagrantă a Constituţiei României. Discursurile antiromâneşti şi antistatale dovedesc că singura preocupare a liderilor UDMR este obţinerea de drepturi şi privilegii, autonomia teritorială etnică şi culturală, federalizarea României şi implicit crearea unui stat în stat. Este cât se poate de clar că lui Kelemen Hunor, demn urmaş al lui Markó Béla, nu-i mai putem tolera la nesfârşit jignirile şi ofensele aduse românilor, prin încercările repetate de a submina şi bulversa bunele raporturi de convieţuire dintre români şi maghiari. PC reiterează că preşedintele UDMR a încălcat Constituţia şi jurământul făcut de a o respecta, în calitatea sa de parlamentar.

Prin comportamentul său iresponsabil din punct de vedere politic, prin propaganda antiromânească şi antistatală, liderul UDMR demonstrează că este singurul cetăţean antieuropean din România europeană. Consider că fiecare român are datoria de a nu permite nimănui să atenteze la interesul naţional, la suveranitatea şi integritatea teritorială.

Milioane de români, dar şi de maghiari, condamnă şi resping categoric astfel de acţiuni iredentiste şi şovine, precum autonomia teritorială a Ţinutului Secuiesc sau federalizarea Transilvaniei, susţinute cu obstinaţie nedemocratică de Kelemen Hunor şi alţi lideri ai Uniunii. În fapt, prin asemenea declaraţii clare, precum cea de a scoate termenul "naţional" din Constituţie, UDMR continuă manifestările ostile la adresa României, prin incitarea populaţiei majoritare faţă de cea minoritară. Cred că ar fi nevoie şi de autosesizarea Parchetului General în cazul acestor declaraţii, iar cine şi le asumă să fie anchetat penal pentru incitarea populaţiei maghiare, pentru repetatele declaraţii de destabilizare a statului naţional unitar român şi intenţii clare de federalizare şi enclavizare a României.

Reamintesc tuturor românilor, indiferent de naţionalitate, religie sau apartenenţă politică, că articolul 1 alineatul (1) din Constituţia României prevede că "România este stat naţional, suveran şi independent, unitar şi indivizibil". Această sintagmă nu se negociază şi orice încercări de modificare constituie un afront la adresa întregii naţii române.

Domnul Ion Melinte:

"Pământul este cel mai de preţ bun naţional"

Din 2014, conform negocierilor de aderare, la Capitolul 7 - Agricultura, România trebuie să permită şi persoanelor fizice străine să cumpere terenuri în România.

Oricum, şi în acest moment cetăţenii străini, din Uniunea Europeană sau nu, pot cumpăra teren în România, singura condiţie fiind ca acest lucru să se facă prin intermediul unei firme înregistrate aici. Ca urmare a prevederilor legale, străinii au cumpărat cca. 800.000 ha, adică peste o zecime din suprafaţa arabilă a ţării. Astfel, foarte mulţi străini au ajuns în topul proprietarilor de pământ.

Curentul actual de a face bani rapid, din orice, numai din muncă nu, face ca acest sentiment nobil al iubirii de pământ, de glia strămoşească, de proprietate, de ţară, transmis milenar din generaţie în generaţie, să se atenueze tot mai mult.

După liberalizare, din 2014, mulţi români, unii orăşeni, nesimţindu-se legaţi de pământ îl vor vinde străinilor la preţuri mult sub valoarea lui. Puterea de cumpărare a românilor care ar dori să cumpere pământ fiind scăzută, dă posibilitatea speculanţilor străini, care direct sau indirect, prin intermediari locali - "cozi de topor" - să cumpere pământ la preţuri de 40-50 de ori mai mici decât în ţara lor şi de 5-6 ori sub valoarea reală.

În acest fel vom ajunge să avem în patrimoniu numai mormintele strămoşilor, dacă nu vom vinde şi cimitirele.

Acum, în ceasul al 12-lea, cer, cu multă insistenţă, ca Guvernul Ponta să încerce să pună stavilă jafului naţional de după 2014, de înstrăinare a patrimoniului funciar românesc.

Dacă nu ştie cum, să consulte procedurile iniţiate de "fraţii" noştri polonezi, slovaci, unguri, cehi, bulgari şi estonieni, care îşi vând pământul străinilor în anumite condiţii.

Domnul Ionel Stancu:

În ceea ce urmează aş vrea să trag un semnal de alarmă asupra situaţiei în care se află ţara noastră datorită managementului defectuos din învăţământ, până în anul 2012.

În acest moment, România se află peste media UE de 13,5% în ceea ce priveşte rata abandonului şcolar timpuriu, aceasta fiind de 17,5% in 2011, în timp ce obiectivul pentru 2020 este de 10%. Rata de participare la învăţământul postliceal a fost de 20,4% in 2011, cu peste 14 procente mai mică decât media UE (34,6%), în ciuda unor progrese rapide înregistrate în ultimii cinci ani.

Când vine vorba de intrarea copiilor în sistemul de învăţământ, cu o rată de 82,1% în 2010, România este mult sub media UE, având una dintre cele mai grave situaţii în ceea ce priveşte dezvoltarea competenţelor de bază. Peste doi din cinci copii de 15 ani nu aveau competenţe adecvate de citire, înmatematicăsau ştiinţe pentru a fi pregătiţi pentru viaţa adultă. Totuşi, studiile recente indică o ameliorare rapidă în reducerea acestui decalaj.

Rata angajării absolvenţilor români a scăzut şi mai mult în timpul crizei economice, fiind mult sub media UE, respectiv de 70,4%, faţă de 77,2%. Există o neconcordanţă semnificativă între oferta educaţională a universităţilor şi nevoile de pe piaţa muncii, iar acest lucru este vizibil în rata scăzută de angajare a absolvenţilor deuniversităţi. Pentru grupul de vârstă 20-24 de ani, 29,4% dintre absolvenţii învăţământului postliceal au rămas fără un loc de muncă în 2011, în timp ce procentul şomerilor de după absolvirea ciclului secundar a fost de doar 22,9%.

În peste 39% din cazurile de eşec la angajare problema o reprezintă supracalificarea. Pe de altă parte, participarea adulţilor la procesul de învăţare pe parcursul întregii vieţi a fost de doar 1,6% în 2011, la mare distanţă faţă de media UE, de 8,9%. Această rată de participare este mai scăzută în rândul adulţilor mai puţin educaţi din România, doar 0,3% dintre cei care nu au absolvit o unitate de învăţământ liceal participând lacursuriîn 2011, faţă de 3,6% dintre adulţii cu studii postliceale.

O provocare majoră pentru România o prezintă abandonul şcolar timpuriu în zonele rurale. În ceea ce priveşte investiţiile îneducaţie, România are cea mai scăzută rată din PIB din UE alocată educaţiei, deja grav afectată de criza economică.Cu toate acestea, studiile europene arată că, deşi există subfinanţare, România are în acest moment una dintre cele mai ambiţioase agende de reformă. Acest lucru mă face să sper că problemele mai sus menţionate îşi vor găsi rezolvare în timpul guvernării USL, astfel încât ţara noastră să îşi poată pregăti la un nivel corespunzător tinerii care ne reprezintă viitorul.

Domnul Ioan Vulpescu:

"Partidul Social Democrat susţinedezvoltarea tuturor regiunilor ţării"

S-au făcut auzite, în zilele din urmă, dinspre fosta conducere a PDL, afirmaţii conform cărora Guvernul României ar discrimina Transilvania din punct de vedere economic, blocând investiţiile majore în judeţele din Ardeal, în ciuda contribuţiei acestora la PIB.

În contextul dezbaterilor aprinse despre regionalizare, îmi permit să calific aceste afirmaţii drept iresponsabile şi mincinoase. Astfel de declaraţiinu doar că agită apele, încercând să aducă o parte a cetăţenilor ţării împotriva celorlalţi. Ele nu fac altceva decât să ducă pe un făgaş greşit discuţia despre regionalizare, să oculteze adevărata ei miză, şi anume crearea unor noi mecanisme de dezvoltare în plan teritorial, mai aproape de nevoile şi aşteptările românilor. Apelul la un fals patriotism ardelean este o dovadă a impasului ideatic în care a ajuns fostul partid de guvernământ.

Partidul Social Democrat, ca parte componentă a majorităţii USL, susţine ferm dezvoltarea tuturor regiunilor ţării şi acordă o importanţă sporită valorificării atuurilor şi disponibilităţilor fiecăreia. Nu avem niciun motiv să discriminăm Transilvania, unde PSD şi USL au obţinut scoruri la fel de mari ca în tot restul ţării, şi nici nu o facem.

"Marile proiecte" pe care fosta conducere a fostului partid de guvernământ pretinde că le-am blocat erau, în realitate, cadouri din banii publici, pe care regimul Băsescu le făcea clienţilor săi politici. Pe acestea, consecvenţi cu promisiunile noastre electorale, le-am blocat imediat şi nu cred că plânge nimeni (cu excepţia clienţilor PDL) pentru că, blocându-le, am putut reîntregi salariile, restitui pensionarilor banii care le-au fost furaţi şi ne putem gândi la diminuarea TVA pentru unele categorii de alimente, începând cu pâinea. De toate aceste măsuri s-au bucurat atât Transilvania, cât şi Moldova, Muntenia şi Dobrogea.

Mai mult, declar că voi susţine orice măsură prin care nu se va mai risipi banul public pe aşa-zise autostrăzi de 2,4 kilometri lungime, pe terenuri de fotbal în pantă şi pe telescaune în localităţi unde ninge de două ori într-un deceniu. Trebuie să fim conştienţi că austeritatea pentru popor pe care a promovat-o PDL a afectat grav consumul, ceea ce face extrem de dificilă relansarea economică. Deci, trebuie să promovăm nu măsuri de îmbogăţire a clientelei politice, ci legi şi ordonanţe prin care să refacem, încet-încet, puterea de cumpărare şi să relansăm consumul.

În aceste condiţii, întreruperea investiţiilor aberante, în favoarea unei politici economice şi fiscale mai inteligente şi mai favorabile cetăţeanului, fie el bugetar sau investitor privat, este o prioritate. Care este şi va fi urmărită nu numai în Transilvania, ci în toată ţara.

Domnul Iulian Vladu:

"Un an cu USL: moartea investiţiilor şi a iniţiativelor în judeţul Dâmboviţa"

Guvernul USL a venit la putere, acum un an, pe un mare val de aşteptări populare. Zecile de promisiuni au creat în jurul actualilor lideri ai puterii o aură de salvatori naţionali, după ce România trecuse printr-o perioadă de cruntă criză economică. Iată însă că după 365 de zile împreună cu USL, nu putem ajunge decât la câteva concluzii triste: n-am avut decât circ televizat, subminarea instituţiilor statului de drept, haos în administraţie şi cancer în economie, la care se adaugă imaginea din ce în ce mai negativă în rândul partenerilor europeni!

Întrucât sunt parlamentar dâmboviţean, voi face o scurtă analiză a evenimentelor şi a fenomenelor din judeţul Dâmboviţa, la un an după ce Uniunea Social-Liberală a obţinut toate pârghiile necesare pentru a-şi îndeplini promisiunile.

În numai câteva luni, conform datelor statistice oficiale, judeţul a pierdut peste 7.000 de locuri de muncă.

Cea mai mare unitatea a industriei metalurgice a judeţului, Mechel Târgovişte, este tăiată pe bucăţi şi vândută la fier vechi. Impactul economic şi social este şi va fi dezastruos, întrucât hemoragia şomajului nu se va opri în curând, iar oamenilor nu li se oferă nicio alternativă de a se angaja şi de a-şi câştiga cinstit pâinea.

Toate investiţiile în infrastructură începute în anii anteriori, şi aflate într-un stadiu avansat de execuţie, au fost abandonate. Finanţările se acordă discreţionar şi netransparent, pe criterii exclusiv politice, şi nu în funcţie de priorităţile şi nevoile comunităţilor locale.

Nici până în prezent, nu s-a încheiat lupta pe ciolan. Liderii social-democraţi şi liberali de la nivelul judeţului Dâmboviţa duc bătălii de tranşee crunte, pentru a pune mâna pe funcţii şi demnităţi, care, bineînţeles, nu au legătură cu pregătirea lor profesională.

Toate posturile vacante apărute în instituţiile publice, inclusiv cele de agent de pază, sunt oferite celor care au carnet de partid, şi nu celor care dovedesc competenţe şi pregătire profesională.

Proiectul de dezvoltare turistică a nordului judeţului Dâmboviţa, care ar fi creat mii de locuri de muncă într-o zonă defavorizată, nu se mai află pe lista priorităţilor noii puteri.

Banii publici se scurg, în mare parte, numai către firme de casă, întru servirea intereselor rudelor, finilor, asociaţilor şi chiar ale consilierilor locali şi judeţeni.

Instituţiile statului sunt cotropite şi paralizate, acţionând la ordine politice iraţionale şi în discordanţă cu nevoile cetăţeanului.

Cel mai grav este însă că oamenii nu mai au speranţă. Nu mai au încredere în ziua de mâine, în viitor, în politicieni! După numai un an de guvernare USL, judeţul Dâmboviţa s-a întors cu 5 ani în urmă, atunci când nu existau investiţii, când îţi rupeai maşinile pe drumuri şi când nu puteai obţine un loc de muncă fără intervenţie politică. USL-ul, de când se află la putere, a adus teroare, dezamăgire, lipsă de respect faţă de instituţiile statului, cumetrie politică şi sărăcie cât cuprinde! Un an cu USL înseamnă, de fapt, un an pierdut pentru dezvoltarea României!

Domnul Iuliu Nosa:

"Traian Băsescu şi-a reluat băile de mulţime"

După cum aţi putut observa, la sfârşitul săptămânii trecute, Traian Băsescu şi-a reluat "spectacolele". După mai bine de trei ani de când a anunţat masivele tăieri de salarii şi creşterea TVA, măsuri care au distrus bunăstarea românilor, timp în care a stat mai mult în bârlog ca ursul, cu mici excepţii, când a ieşit prin secuime (cu interes, desigur), Băsescu şi-a reluat băile de mulţime.

A mizat, probabil, pe faptul că românii au uitat repede mizeria şi sărăcia în care au fost aruncaţi în data de 6 mai 2010, joia neagra a acestei ţări. Vă amintiţi, desigur, stimaţi colegi, cum salariile şi pensiile românilor au fost numite de Băsescu "cancerul României", ca şi cum acest popor ar fi fost vinovat de declinul economiei, şi nu furturile guvernaţilor PDL.

Plictisit să stea închis în vilele sale de protocol, preşedintele-jucător a început încă de vineri un periplu prin ţară, dornic parcă să îşi testeze puterile, cu atât mai mult cu cât îl bat gânduri serioase de a reveni în politică la final de mandat. Şi astfel, a redebutat la Bistriţa, unde s-a simţit ca acasă avându-l gazdă pe Ioan Oltean. A urmat sâmbăta, când pe bani frumoşi de la buget a zburat cu elicopterul să ia parte la zilele unei comune de prin Dobrogea. Eveniment mare, nu glumă. După care, însoţit de tot SPP-ul, duminică s-a prezentat discret la Certeze în judeţul Satu Mare, pentru a lua parte la Sâmbra Oilor.

Simţind că este tot mai aproape de final, că sfârşitul mandatului său de preşedinte-jucător este inevitabil, Băsescu a mai făcut o încercare de a demonstra că este iubit de popor. Probabil vrea să creadă şi el acest lucru, dar cu siguranţă vrea să transmită un mesaj spre exterior, cum că tot el este "cel mai iubit conducător". Doar că de data asta a ales evenimente lipsite de prea mare importanţă şi locuri unde era puţin probabil să fie aşteptat cu huiduieli. La Certeze, spre exemplu, nu era nici un risc ca oamenii să îşi amintească de austeritatea impusă de Băsescu în 2010, deoarece ei îşi câştigă existenţa muncind de mulţi ani în străinătate. Oricum, vizita de la Certeze a fost mult prea liniştită, deci nu a prea fost pe gustul lui. După cum relatează presa locală, totul a fost discret, nu au existat aplauze, iar mulţi oameni prezenţi la Sâmbra Oilor nici nu au ştiut de vizita lui Băsescu.

De ce nu l-am văzut oare de mai bine de doi ani la Iaşi, în 24 ianuarie, la Ziua Unirii Principatelor Române? De ce nu a făcut băi de mulţime la 1 Decembrie, de Ziua Naţională, la Bucureşti? După cum observaţi, stimaţi colegi, din nou am doar întrebări retorice în ceea ce-l priveşte pe Băsescu!

Doamna Graţiela Leocadia Gavrilescu:

"Pentru eficienţă în sănătate!"

Un recent sondaj Avangarde relevă, între altele, faptul că mai mult de jumătate dintre români avem încredere în sistemul sanitar, în condiţiile în care sănătatea ocupă locul doi pe lista principalelor probleme cu care ne confruntăm zilnic, situându-se după grija legată de venituri, dar devansând lipsa locurilor de muncă, a locuinţelor, problemele de familie, corupţia ori drumurile proaste...

Cu alte cuvinte, continuăm să avem încredere în sistemul sanitar românesc, în pofida incontestabilelor neajunsuri ale acestuia, care, zilnic, ne dau bătăi de cap...

Situaţia ar putea părea paradoxală, dar nu este deloc aşa!

Ştim cu toţii că orice sondaj este un stop-cadru al realităţii momentului.

Sunt convinsă că, dacă momentul respectiv nu ar fi fost sfârşitul lui aprilie 2013, ci, să spunem, februarie 2011, când ministrul de atunci al sănătăţii, domnul Cseke Attila, afirma că numărul paturilor din spitale va scădea cu 11.000, întărind, în acest fel, spusele preşedintelui Băsescu, ori când emisiunile de ştiri abundau în imagini cu bolnavi scoşi cu bocceluţa pe poarta spitalelor pe care se punea lacăt, sănătatea ar fi ocupat locul 1 la capitolul probleme zilnice insurmontabile şi... ultimul loc la încredere!

Da, putem începe să avem încredere în sistemul sanitar românesc!

După ce, decenii, doar s-a vorbit, fără să se facă mare lucru pentru reformarea acestuia, iată că lucrurile intră în linie dreaptă: rând pe rând, se închid robinetele fraudei şi risipei, iar fondurile nu mai sunt direcţionate discreţionar, ci ţintite eficient.

Recent, ministrul Nicolăescu a prezentat rezultatele Programului Naţional de Evaluare a Stării de Sănătate Publică (PNESSP), derulat în anii 2007-2008, la iniţiativa sa.

Acest Program a avut trei obiective principale: responsabilizarea individului faţă de propria-i sănătate, refacerea relaţiei medic-pacient şi transformarea ei în relaţia medic - cetăţean şi, nu în ultimul rând, sprijinirea anumitor segmente vulnerabile ale populaţiei pentru a-şi putea cunoaşte starea de sănătate.

În urma evaluărilor făcute, pe lângă efectul imediat al schimbării atitudinii cetăţenilor în ceea ce priveşte interesul acordat preventiv stării de sănătate proprii şi al depistării unor boli de care sute de mii de cetăţeni sufereau fără să ştie, ministerul a cules şi datele necesare alcătuirii unei hărţi de risc la nivelul întregii populaţii, valabilă pe termen mediu şi lung.

Astfel, bolile cardio-vasculare, diabetul zaharat, ciroza şi cancerul au fost evaluate ca având cel mai mare potenţial de risc la nivel naţional, urmând ca fondurile destinate prevenţiei către aceste afecţiuni să se îndrepte cu prioritate.

În egală măsură, fondurile necesare tratării bolilor pot fi apreciate relativ exact, cunoscându-se numeric, ba chiar şi nominal, persoanele suferind de acestea.

Rezultatele Programului au condus, însă, şi la o viziune de ansamblu la nivel de politică publică, având drept scop îmbunătăţirea stării de sănătate a populaţiei, politică ce nu poate fi implementată, ca până acum, de o singură entitate responsabilă, Ministerul Sănătăţii, ci trebuie să fie rezultatul conlucrării cu Ministerul Educaţiei (informare, educare începând din şcoală), cu Ministerul Agriculturii (alimentaţie corectă), cu Ministerul Muncii (cazuri sociale, grupuri defavorizate, vulnerabile) şi chiar cu societatea civilă, care, prin ONG-urile active, poate (re)acţiona în toate aceste zone.

În calitate de vicepreşedinte al Comisiei pentru sănătate a Camerei Deputaţilor susţin politica de prevenţie promovată de Guvern, apreciez ca utilă şi necesară continuarea programului de evaluare a stării de sănătate a populaţiei şi fac un apel către toate entităţile implicate să înţeleagă că punerea în operă, cu profesionalism şi seriozitate, a unor astfel de politici este în beneficiul nostru, al tuturor.

Românii au înţeles acest lucru şi, iată, l-au şi votat, în proporţie de 51 la sută, exprimându-şi încrederea în sistemul sanitar românesc, la sfârşit de aprilie 2013!

Doamna Liliana Ciobanu:

"Dictatura băncilor trebuie să înceteze!"

Statul român continuă să nu facă absolut nimic pentru persoanele care au greutăţi la achitarea creditelor. Dacă în urmă cu cinci-şase ani se lua credit cu orice, buletin de identitate sau nu, şi pentru orice, acum oamenii se află în imposibilitatea de a-şi achita ratele lunare.

După cum evoluează actuala guvernare, în continuare un număr însemnat de români sunt în situaţia de a nu-şi putea plăti la timp sau deloc creditele bancare. Aceste familii, nu puţine la număr, se află în situaţia de a fi executate silit. Este vorba despre bugetari şi alte persoane afectate de legile austerităţii, în special oameni care au rămas fără locurile de muncă în urma închiderii unităţilor angajatoare. Demn de menţionat este faptul că împrumuturile acestor persoane au fost făcute înainte de scăderea salariilor cu 25 la sută, dar şi înaintea concedierilor sau a impozitării pensiilor mici. În urma executărilor silite, sute şi mii de familii vor rămâne în stradă şi vor deveni cazuri sociale.

Biroul meu parlamentar din Giurgiu este asaltat de asemenea oameni, care au probleme cu băncile. Majoritatea acestora sunt nemulţumiţi din cauza faptului că băncile au majorat peste noapte dobânzile şi au aplicat penalităţi fără a-i anunţa în prealabil că au crescut ratele. Cu alte cuvinte, românii au ajuns bătaia de joc a băncilor comerciale, care se comportă ca nişte stăpâni de sclavi! Românii plătesc cele mai mari dobânzi din toată Europa şi nimeni nu se sesizează că nu este în regulă. Mai mult, piaţa de consum în ceea ce priveşte coşul zilnic este net inferioară românilor faţă de statele europene, raportat la salariul mediu pe economie.

În acest timp, statele vecine ar putea ajuta cetăţenii cu probleme la creditele în valută, inclusiv ştergând din datorii. Astfel, Guvernul ungar pregăteşte un program pentru a ajuta populaţia cu probleme la plata creditelor în valută prin conversia în forinţi a plăţilor restante de mai mult de 90 de zile şi ştergerea unei părţi a acestor datorii. Executivul maghiar intenţionează să asigure sprijin suplimentar persoanelor cu credite în valută, respectiv să ajute familiile îndatorate în monedă străină.

Consider că statul trebuie să se implice în luarea unor măsuri pentru sprijinirea românilor aflaţi în situaţie limită, respectiv să determine băncile să nu mai decidă fără motiv real creşteri nejustificate ale ratelor populaţiei. Societatea românească nu se poate dezvolta armonios în condiţiile în care oamenii sunt nevoiţi să îşi modifice aproape lunar cheltuielile curente, în funcţie de mofturile băncilor creditoare. Nu putem ajunge la nivelul ţărilor europene civilizate atât timp cât noi nu avem nici un instrument prin care băncile să acţioneze în favoarea cetăţeanului, nu împotriva lui. Până atunci, sloganul potrivit căruia statul garantează drepturile cetăţeanului rămâne doar o vorbă-n vânt.

Doamna Manuela Mitrea:

"«În amurg, spre infinit» - o lecţie de viaţă!"

Întâlnirea cu anumite persoane, prin felul în care ne marchează existenţa, nu poate fi rodul unei simple întâmplări.

Acest sentiment l-am trăit de câteva ori în viaţă.

Unul dintre cazuri a fost în urmă cu trei ani, când am întâlnit-o pe doamna Amalia Maria Ionescu la cabinetul parlamentar din Constanţa. Nu aţi văzut-o la televizor, despre Domnia Sa nu se scrie în presa naţională, nu este o vedetă, deşi ar trebui, pentru că este un model, este unul dintre milioanele de români care şi-au făcut datoria faţă de ţară cu demnitate şi modestie.

La cei 78 de ani ai săi, după ce a învăţat generaţii întregi de tineri istoria acestui neam şi a întregii omeniri, ar putea să se odihnească şi să-şi petreacă liniştită anii bătrâneţii, dar "Mamina" (aşa îi spun eu) continuă să lucreze, să se implice şi în felul acesta să ne mai predea o lecţie de viaţă.

În 2010 am avut onoarea de a-mi pune la dispoziţie manuscrisul "Parfum de liliac", o lucrare în trei volume: "Aripi frânte", "Încotro...?" şi "Dezvăluiri incredibile" inspirate din viaţa autoarei. Scrisă într-un stil plăcut şi îngrijit lucrarea m-a impresionat atât de mult încât am ajutat cu tot ce mi-a stat în putere ca să vadă lumina tiparului.

Mamina nu s-a oprit, iar în data de 3 aprilie anul acesta a avut loc lansarea cărţii "În amurg, spre infinit", lucrare ce dezvăluie o realitate dură, viaţa din căminul de bătrâni, Amalia Ionescu locuind în ultimii doi ani în Căminul pentru persoane vârstnice din Constanţa. Noua experienţă existenţială a făcut-o să adune poveşti de viaţă şi să le aştearnă pe hârtie cu naturaleţe. Zbuciumul lăuntric al personajelor, dragostea pentru frumos, de mare, de cer înstelat, de pomi înfloriţi, fac cititorul să parcurgă lectura rapid, dar în acelaşi timp îi dă de gândit, în sensul că, fără să vrea, face o comparaţie între evenimentele din viaţa lui şi cele ale personajelor. Poveştile de viaţă ale multora dintre personaje, deşi triste, pot fi pline de învăţăminte.

Simpla lecturare a unor evenimente descrise în această carte ne pot face să realizăm cât de norocoşi suntem în comparaţie cu alţi semeni.

Astăzi, în faţa sălii de plen, doamna Amalia Ionescu ne mai predă o lecţie de viaţă, organizând o expoziţie de carte cu vânzare, cu scopul de a contribui la finalizarea Bisericii "Sfântul Mare Mucenic şi Tămăduitor Pantelimon" aflată în curtea Căminului de Persoane Vârstnice.

Stimaţi colegi, îmi exprim încrederea că v-am stârnit interesul de a citi această carte, în care poate veţi regăsi vreo poveste asemănătoarea cu a vreunui cunoscut, şi vă rog să răspundeţi gestului extraordinar al doamnei Amalia Ionescu cu generozitatea ce vă caracterizează pentru a finaliza lăcaşul unde bătrânii noştri caută în rugăciune liniştea şi ajutorul lui Dumnezeu.

Doamna Sanda-Maria Ardeleanu:

"Guvernul Ponta din nou în contratimp cu Europa"

În timp ce Uniunea Europeană propune o nouă directivă prin care să se stabilească condiţii noi de intrare şi de şedere pe teritoriul statelor membre pentru cercetători, studenţi, elevi, stagiari, în România, membrii Consiliului Naţional al Cercetării Ştiinţifice (CNCS) au demisionat, activitatea de cercetare din ţara noastră aflându-se într-un blocaj fără precedent.

Ne aflăm din nou în contratimp cu dezideratele UE. Politica constructivă a organismelor legiuitoare ale Europei pare a nu influenţa viziunea Guvernului USL, care a redus drastic bugetul alocat programelor de cercetare fundamentală pe anul 2013 faţă de anii precedenţi. Este inutil să vă mai precizez că "migraţia creierelor", pe care UE doreşte să o obţină prin aceste noi directive, se va transforma într-o "moarte lentă a creierelor" sau, în cel mai fericit caz, într-o mutare ireversibilă a "creierelor" în ţările care dirijează fonduri serioase către cercetare.

Europa alocă, în fiecare an, un procent din PIB cu 0,8% mai mic decât cel alocat de SUA şi cu 1,5% mai mic decât cel alocat de Japonia pentru cercetare şi dezvoltare. Mii de cercetători şi inovatori cu cele mai înalte calificări s-au mutat în ţări în care condiţiile sunt mai favorabile. Mă întreb, oare, şi cei care tocmai au demisionat vor părăsi România? Probabil că da, asta dacă mai cred încă în obiectivele UE stabilite prin Strategia Europa 2020 şi iniţiativa emblematică "O Uniune a inovării" - creşterea investiţiilor în cercetare şi inovare -, care va impune o creştere a locurilor de muncă în domeniul cercetării în Europa cu un număr estimat la un milion.

Aceste informaţii par însă în totală contradicţie cu situaţia din România, unde Ministerul Educaţiei Naţionale a luat o serie de măsuri dure în ceea ce priveşte cercetarea: întârzierea deschiderii finanţării pe anul curent pentru toate proiectele aflate în derulare din cadrul Programelor Resurse Umane şi Idei, reducerea cu circa 50-55% a bugetelor pe anul 2013 pentru toate proiectele aflate în derulare în competiţiile PCE2011 şi PCCE2012, reducerea cu 6 luni a duratei de desfăşurare, cu reducerea bugetară aferentă, a tuturor proiectelor de tip PCE finanţate în competiţia din 2012, întreruperea continuităţii programelor, prin nedeschiderea unei noi competiţii pentru cele trei principale instrumente de finanţare aflate în coordonarea CNCS, anularea finanţării aplicaţiilor eligibile din cadrul programelor Workshop-uri Exploratorii şi Şcoli de Studii Avansate pentru anul 2013.

Membrii CNCS invocă faptul că, în aceste condiţii, cele trei principii esenţiale care ar trebui să stea la baza desfăşurării activităţii de cercetare: competitivitatea selecţiei, predictibilitatea finanţării şi continuitatea programelor, lipsesc.

Este injust ca România să renunţe la toate eforturile depuse până acum în domeniul cercetării, este ruşinos ca specialiştii noştri şi din acest domeniu să părăsească ţara, punându-se în slujba altora. Până când vom privi cum ne pleacă medicii, profesorii, cercetătorii, IT-iştii? Până când vom privi pasivi cinismul din reacţiile Guvernului, graba şi uşurinţa cu care doresc înlocuirea celor 17 membri ai CNCS care au demisionat în bloc, o demisie catalogată de mass-media fără precedent în acest domeniu? Când va putea România să aibă o arie de activitate în care să nu se mai invoce, de o parte sau alta, interese ascunse sau inginerii financiare?

Ca director executiv al Centrului de Cercetare "Analiza discursului" din cadrul Universităţii "Ştefan cel Mare" Suceava, cunosc eforturile pe care le implică munca în acest domeniu, îi cunosc implicaţiile şi de aceea sunt solidară cu colegii mei demisionari, aşteptând soluţii din partea Guvernului, înainte de a fi prea târziu.

Domnul Marian Ghiveciu:

"Solul României trebuie să aibă un nivel ridicat de protecţie"

Importanţa pământului pentru om a fost în cel mai înalt grad exprimată, de-a lungul secolelor, de ţăranul român. El a iubit, a ţinut la peticul lui de pământ ca la copiii lui, l-a considerat ceva sfânt, făcând parte din fiinţa şi existenţa lui. Pentru ţăranul român pământul, tarlaua lui, erau sinonime cu familia, cu ţara.

Nu trebuie să uităm că "Pământul este singurul bun material cu trei proprietari de drept: Dumnezeu cel care l-a creat, ţara în care este integrat şi individul ce-l primeşte în administrare, cu obligaţia de a-l transmite urmaşilor".

De aceea, protecţia solului constituie o problemă de interes naţional care impune adoptarea unui cadru legislativ adecvat.

Solul este o resursă naturală unică, de importanţă cel puţin egală cu aerul şi apa, care asigură mediul de viaţă terestră, alimentele, plantele tehnice, produsele agricole şi forestiere necesare pentru bunăstarea continuă a populaţiei României. Scăderea continuă a resurselor de sol poate ameninţa, pe termen lung, capacitatea României de a produce alimente, plante tehnice, cherestea, în cantităţi suficiente pentru a satisface cerinţele interne şi cele ale pieţelor de export al naţiunii.

Utilizarea pe scară largă şi extensivă a solurilor în scopuri neagricole şi nesilvice subminează baza economică a ţării şi calitatea mediului înconjurător în zonele rurale.

Faţă de cele menţionate, consider că autorităţile îndrituite trebuie să pună bazele unei legi de utilizare, conservare şi protecţie a solului în scopul reglementării normelor, măsurilor şi acţiunilor unitare necesare pentru asigurarea protecţiei solurilor din România indiferent de categoria de folosinţă, deţinător ori utilizator.

Cu toate că nu există o directivă comunitară în domeniul protecţiei solului, autorităţile îndrituite trebuie să elaboreze un nou cadru unitar în materie, astfel încât să asigure o coordonare unitară a activităţilor din aceste domenii, pe baza unor norme şi prevederi cât mai precise, în vederea asigurării mai adecvate a protecţiei solurilor în România, indiferent de categoria de folosinţă.

Necesitatea adoptării unor norme în domeniul solului este determinată de rolul important pe care îl are solul în abordarea unor provocări internaţionale, cum ar fi schimbările climatice, reducerea biodiversităţii, deşertificarea, eroziunea, inundaţiile şi alunecările de teren.

În aceste condiţii, Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale ar trebui să reanalizeze proiectul de lege aflat în dezbatere în Parlament şi să îl amendeze, în vederea promovării demersului legislativ.

Doamna Marioara Nistor:

"Şcoala românească, încotro?"

În presa zilei avem din ce în ce mai multe ştiri despre situaţia precară în care se află învăţământul românesc. Paradoxal, cele mai multe dintre informaţiile difuzate de media nu sunt optimiste, în ciuda eforturilor bugetare impresionante destinate educaţiei cu care se laudă guvernanţii din ultimii ani. Din păcate, constatăm la toate nivelurile învăţământului un fenomen generalizat de lipsă de disciplină, de rigoare, la care se adaugă distanţarea copiilor din ziua de astăzi de şcoală, sau, mai exact, de principiile oferite de şcoală.

Este evident că procesul de maturizare al copiilor, încă din ciclul gimnazial, este superior faţă de cel existent cu 23 de ani în urmă. Avem de-a face cu copii într-o formare rapidă, practic cu adolescenţi, altfel de copii decât am fost noi, mult mai maturi. Indiscutabil, aceşti copii au alte nevoi, au alte cerinţe educaţionale, iar abordarea oferită de şcoală ar trebui să fie făcută din cu totul alte perspective, ceea ce, din păcate, nu se prea întâmplă în România. De asemenea, accesul copiilor la mass-media, la televiziuni, şi din ce în ce mai mult la internet, mai ales în mediul urban, unde adolescenţii au calculator în proporţie de 80-90 la sută, le conferă o mare diversitate de informaţie.

Şcoala însă, şi ceea ce se predă la ore, a rămas mult în urma copiilor, oferindu-le o programă şcolară extrem de încărcată de lucruri cu care ei nu au ce să facă. Sistemul de învăţământ românesc se bazează pe transmiterea de informaţii, şi nu pe crearea de abilităţi, nu pe crearea de competenţe. În plus, ceea ce lipseşte aproape cu desăvârşire din sistemul de învăţământ românesc este formarea şi educarea copilului. Ar trebui doar să ajungem la transmiterea informaţiilor foarte importante, care sunt obligatorii pentru formarea intelectuală a elevilor, să învăţăm copilul să şi gândească, să-şi pună întrebări, să identifice răspunsuri, nu doar să înveţe pe de rost lecţiile predate.

Este clar că elevii zilelor noastre nu mai sunt obişnuiţi să citească. Aşa cum se mai făcea pe vremuri, citeai din plăcere. Şcoala actuală nu mai promovează aşa ceva, iar părinţii sunt destul de angrenaţi în alte activităţi pentru a se mai ocupa într-un grad satisfăcător de educaţia copiilor. Te îngrozeşti de-a dreptul când auzi cu câtă lejeritate discută elevii de liceu despre droguri, violenţă şi alte subiecte care nu au nici o legătură cu şcoala. Din nefericire, viitorul educaţiei româneşti nu se vede în roz, iar în acelaşi timp, există pericolul iminent al distanţării tot mai mari a copiilor faţă de şcoală. Este un capitol la care guvernarea şi Parlamentul trebuie să reflecteze mult mai serios, pentru că nu este suficient să aruncăm cu bani în şcoli şi să numărăm stelele de pe steagul Uniunii Europene, ci se impune şi o analiză profundă şi aplicată a stadiului actual al educaţiei.

Domnul Mihai-Aurel Donţu:

"De la 1 iulie, Guvernul USL creşte veniturile categoriilor defavorizate!"

Guvernul USL consideră că a guverna în mod responsabil înseamnă nu numai preocupare exclusivă spre măsuri care să contribuie la îmbunătăţirea indicatorilor macroeconomici în general, ci şi o preocupare continuă în a distribui, în mod echitabil, surplusul efectiv generat de creşterea economică şi protejarea acelor categorii defavorizate care au de suferit inevitabil de pe urma creşterilor de preţuri din domeniul energiei, gazelor, energiei termice etc.

În acest sens, încă din luna februarie a.c., ministrul liberal al muncii, doamna Mariana Câmpeanu, a pus în dezbatere publică un important, cred eu, proiect de ordonanţă de urgenţă, prin care propunem reglementarea măsurilor speciale destinate beneficiarilor de ajutor social şi de alocaţie pentru susţinerea familiei pentru acoperirea cheltuielilor suplimentare determinate de eliminarea tarifului social la energie electrică şi de creşterea preţului la energie electrică şi gaze naturale.

Prin respectivul proiect de act normativ, Ministerul Muncii propune de fapt instituirea unui ajutor suplimentar pentru energie electrică şi gaze naturale pentru beneficiarii ajutorului social şi ai alocaţiei pentru susţinerea familiei, diferenţiat în funcţie de veniturile familiei/persoanei singure, atât pentru beneficiarii ajutorului social şi ai alocaţiei pentru susţinerea familiei care au venituri pe membru de familie de până la 200 lei, cât şi pentru beneficiarii alocaţiei pentru susţinerea familiei care au venituri pe membru de familie cuprinse între 201 şi 370 lei.

Zilele trecute, Guvernul USL a găsit soluţiile financiare necesare pentru a putea pune în aplicare acest proiect începând cu 1 iulie a.c., anunţând astfel că se aprobă hotărârea Guvernului de a majora, aşa cum a promis, venitul minim garantat şi alocaţia pentru susţinerea familiei!

Cred că prin aprobarea unei astfel de hotărâri, USL reuşeşte să se ţină de cuvânt faţă de acea categorie a populaţiei cu venituri mici, protejând-o de efectele negative ale liberalizării preţurilor la energie, gaze etc.

De asemenea, este important de precizat că de această măsură avută în vedere în perioada următoare de către Guvernul USL şi care se adresează categoriilor de populaţie vulnerabile, vor beneficia câteva sute de mii de persoane, în speţă familiile cu venituri mici. Sumele alocate pentru aceste majorări se vor ridica la 150-160 de milioane de lei până la sfârşitul anului.

Consider că prin această nouă decizie a USL de a creşte venitul minim garantat cu 13%, în două tranşe, şi a alocaţiei pentru susţinerea familiei, în medie cu 30%, vom reuşi să redistribuim acele beneficii obţinute în urma stabilităţii economice a României pe care am reuşit să o creăm în acest an de guvernare, sprijinind astfel, în mod activ, categoriile de populaţie cele mai vulnerabile, respectiv: pensionarii, populaţia din zonele rurale, şomerii, tinerii sau reprezentanţii minorităţii rome, cu alte cuvinte pe cei care au, în mod real, cea mai mare nevoie de a beneficia în continuare de programele de asistenţă socială ale statului!

Domnul Mihai Lupu:

"Guvernul USL a reaşezat bazele unei economii româneşti stabile"

După primul an de guvernare USL bilanţul economic al României este unul pozitiv, având, în acest sens, semnificative semnale că lucrurile merg în mod evident spre o direcţie ascendentă!

Şi spun acest lucru deoarece indicatorii economici arată faptul că, atât în anul 2012, an electoral, cât şi în primul trimestru din acest an, Guvernul USL a reuşit să-şi ţină întocmai promisiunile, adică să respecte acele ţinte de deficit bugetar stabilite cu FMI şi Comisia Europeană, dar şi să ia măsurile necesare care-i dau economiei româneşti stabilitatea şi atractivitatea mult aşteptate pentru marile investiţii străine.

Astfel, în anul 2012, deficitul bugetar al României a fost de 2,5% din PIB - foarte uşor peste ţinta de 2,4%, convenită cu FMI, iar în 2013, după primele trei luni ale anului, deficitul a fost de 4,19 miliarde de lei, cu alte cuvinte, acesta s-a situat sub ţinta de circa 4,5 miliarde de lei, convenită cu FMI. Altfel spus, aceste rezultate foarte bune ale României în privinţa deficitelor, îi permit ţării noastre să se împrumute mult mai ieftin pe pieţele internaţionale şi, în acelaşi timp, îi dau posibilitatea să aibă un impact pozitiv, pe termen lung, asupra cursului de schimb, în raport cu celelalte valute.

De asemenea, consider că trebuie menţionat faptul că România înregistrează rezultate remarcabile şi în privinţa deficitului comercial, diferenţa dintre exporturi şi importuri atingând, la începutul acestui an, cel mai mic nivel din ultimii zece ani - în condiţiile în care exporturile au crescut faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut cu 10%, în timp ce importurile au înregistrat un avans de numai 2%.

O altă reuşită a Guvernului USL, care cred că merită menţionată, este reprezentată de îmbunătăţirea sensibilă a colectării taxelor şi impozitelor la bugetul de stat: veniturile bugetare au crescut în primele trei luni cu 1,3 miliarde de lei, faţă de aceeaşi perioadă din 2012, respectiv cu un procent de 3%.

Ca o recunoaştere a politicilor economice eficiente ale Guvernului USL, deci a implementării într-un timp destul de scurt a unor măsuri care au avut rolul de a stabiliza economia României, cele mai importante agenţii internaţionale de rating au anunţat recent menţinerea ratingurilor acordate ţării noastre.

Cred că acest lucru are un impact important asupra imaginii ţării noastre, având în vedere contextul dificil actual din Europa, permiţându-i astfel statului român să se împrumute, în continuare, în condiţii foarte bune, de pe pieţele financiare, pentru a efectua investiţii majore, dar şi ca România să devină, la rândul ei, o piaţă din ce în ce mai atractivă pentru marii investitori străini.

Aceste realizări ale Guvernului USL în plan economic confirmă, încă o dată, faptul că noi am luat în serios actul de guvernare, dar şi că luăm, într-adevăr, cele mai pertinente măsuri, pentru a-i putea da cât mai multe şanse economiei româneşti să se redreseze cât mult mai rapid.

Dar cred că cea mai importantă realizare este faptul că noi am reuşit să luăm toate aceste măsuri făcând, în acelaşi timp, şi dreptatea socială promisă în campanie: am reîntregit salariile, am indexat pensiile şi am majorat unele ajutoare sociale, nu creând deficite în alte zone, ci ca urmare a unei mai bune gestionări a banului public şi a opririi jafului permis de fostele guvernări ale PDL.

Domnul Mihai Weber:

"Reevaluarea strategiei energetice naţionale"

Energia a devenit un factor strategic în politica globală, o componentă vitală pentru dezvoltarea economică şi progresul societăţii în ansamblu, generând o serie de preocupări la nivel mondial. În prezent nu poate fi concepută o economie dezvoltată, cu un sector social adecvat Europei secolului XXI, fără un sector energetic eficient. Energia este un domeniu de însemnătate strategică pentru faptul că asigurarea acesteia la preţuri rezonabile influenţează competitivitatea economică, capacitatea de producţie internă şi forţa politică, în context internaţional, a unui stat.

O entitate de producţie foarte importantă în strategia energetică a României este Complexul Energetic Oltenia, cel mai mare producător de energie pe bază de cărbune din ţara noastră. În ciuda faptului că asigură mai mult de o treime din necesarul de energie, CEO s-a confruntat în ultima perioadă cu o situaţie destul de gravă, fiind nevoit să funcţioneze doar la nivel de avarie. Acest lucru s-a datorat atât consumului foarte scăzut de energie, cât şi unor neînţelegeri apărute între conducerea CEO şi Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei.

Lipsa dialogului între cele două părţi şi a unor soluţii la problemele existente au condus la situaţia în care se află, în momentul de faţă, producătorul de energie. S-a ajuns până în punctul în care s-a luat în considerare efectuarea unor disponibilizări masive, iar o astfel de măsură ar fi dezastruoasă nu numai pentru cei concediaţi şi familiile acestora, ci şi pentru întregul judeţ. Nu trebuie să uităm că Gorjul este o zonă monoindustrială, în care şi celelalte domenii de activitate depind în mare măsură de buna funcţionare a sectorului energetic. Din fericire, nu s-a ajuns la acest scenariu sumbru, aducerea la masa dialogului a celor două părţi implicate determinând găsirea unor soluţii pentru ieşirea din acest impas.

O soluţie viabilă pentru asigurarea securităţii energetice atât pe termen scurt, cât şi pe termen mediu şi lung ar putea fi crearea unei companii care să înglobeze mai multe modalităţi de producere a acesteia. Producţia de energie din România este organizată într-un sistem rigid. Avem producători pe cărbune, avem producător nuclear şi producător pe hidro, însă nu avem create condiţiile unei competiţii reale, pentru că niciodată nu vor intra cu şanse egale în competiţie economică producătorul hidroenergetic şi cel termic în ceea ce înseamnă valorificarea în mod transparent pe piaţa energiei.

Domnul Mircea-Gheorghe Drăghici:

"Creşterea ajutoarelor sociale"

Decizia Guvernului de a creşte ajutoarele sociale este o dovadă a faptului că USL se ţine de cuvânt şi că această guvernare are ca obiectiv relansarea economiei şi dreptatea socială. Astfel, începând cu 1 iulie, venitul minim garantat va creşte cu 13%, în două tranşe, iar alocaţia pentru susţinerea familiei va creşte în medie cu 30%.

Măsura creşterii ajutoarelor sociale vine ca o continuare a celorlalte demersuri de a înfăptui dreptatea socială, precum: reîntregirea salariilor bugetarilor, returnarea către pensionari a CAS încasat ilegal de guvernele PDL sau creşterea salariului minim pe economie. Iată că oprind risipa şi hoţia, am relansat economic România şi am asigurat stabilitate macroeconomică.

Ţara noastră este una dintre singurele ţări europene care a înregistrat o creştere economică în 2012 şi pentru prima dată în istoria postdecembristă, România are un sold al comerţului exterior pozitiv. Mai mult, avem cea mai puternică monedă naţională şi am dublat rata de absorbţie a fondurilor europene. Toate aceste realizări au fost posibile fără să tăiem veniturile populaţiei, ci doar stopând jaful din banii publici şi oprind contractele păguboase cu "băieţii deştepţi" de la Hidroelectrica şi furtul de la Ministerul Dezvoltării - celebrul PNDI.

Am văzut lideri ai PDL, domnul Cezar Preda şi doamna Udrea, care au criticat această măsură, spunând că oamenii nu au nevoie de aceste ajutoare, ci doresc locuri de muncă sau că PSD aplică aceste măsuri pentru a manipula cetăţenii.

Îi transmit cu această ocazie domnului Cezar Preda că actualul Guvern, spre deosebire de fosta putere portocalie, depune toate eforturile necesare pentru a crea locuri de muncă. Rezultatele în această privinţă sunt vizibile, numărul salariaţilor stabili în economie a crescut cu 70.000 faţă de anul trecut, iar şomajul a înregistrat o scădere accentuată - în luna februarie 2013 a scăzut la 6,7%. De asemenea, tot mai multe companii internaţionale vor face investiţii în România: Daimler, Michelin, OMV Petrom, Siemens, Holzindustrie Schweighofer, Oracle, Bosch, De'Longhi.

În ceea ce priveşte afirmaţiile doamnei Elena Udrea, conform cărora PSD doreşte să ţină oamenii în sărăcie pentru a-i manipula, îi amintesc că nu PSD a tăiat pensiile şi salariile cetăţenilor şi a reţinut ilegal CAS pensionarilor. Îi mulţumesc totuşi doamnei Elena Udrea pentru afirmaţiile făcute, pentru că la un an după pierderea guvernării, am aflat de ce PDL, prin măsurile luate, ţintea la scăderea veniturilor oamenilor. Din fericire, chiar dacă oamenii au avut venituri scăzute, iar PDL i-a băgat în sărăcie, tot nu au reuşit să-i manipuleze.

Prin măsura creşterii ajutoarelor sociale, USL demonstrează încă o dată că este alături de cetăţenii acestei ţări şi că facem tot posibilul pentru ca aceştia să nu fie afectaţi de liberalizarea preţului la energie.

Domnul Mircea Lubanovici:

"Să întărim statutul de europeni!"

În data de 9 mai am sărbătorit, împreună cu celelalte state membre, Ziua Europei, un motiv de recunoaştere a valorilor comune promovate de Uniunea Europeană, a unităţii şi a dorinţei de evoluţie ca putere şi comunitate de sine stătătoare. Atunci le spuneam celor din circumscripţia pe care o reprezint că apartenenţa românilor la Uniune este un privilegiu care ne oferă un dar extrem de important: un statut superior ce aduce după sine egalitatea de şanse.

Însă acest statut trebuie câştigat. Iar noi, ca reprezentanţi ai românilor, avem datoria de a ne aminti întotdeauna că prin acţiunile noastre, prin relaţiile pe care le dezvoltăm cu celelalte state membre, dar şi prin promovarea puţinelor domenii care ne ridică într-adevăr la nivel occidental - cultură, sport, inventică etc. - conturăm statutul de europeni al românilor.

Cu toate acestea, observ cu indignare faptul că există voci ale puterii care se concentrează pe orientarea politică a acestui statut, mai mult decât pe încercarea de îmbunătăţire a imaginii românilor în afara graniţelor. De ce, stimaţi guvernanţi? Chiar trebuie să se facă trecerea de la influenţa social-democrată a unor trusturi de presă, pe care nu are sens să le menţionez, la cea la nivel de Comisie Europeană?

Este o ruşine pentru România ca, după ce a ignorant parţial Raportul MCV şi a iscat controverse în interiorul Uniunii prin declaraţiile făcute la nivel de Minister de Externe, să demonstreze că prioritare nu sunt dovedirea statutului de european (în primul rând, ca stare de spirit) şi, implicit, conturarea unei imagini favorabile despre România, ci eterna lupta pentru putere politică.

Stimaţi colegi, împreună cu alţi reprezentanţi ai diasporei, facem eforturi considerabile pentru ca toţi românii să simtă şi să poată declara deschis, la fel ca mine, că sunt mândri să fie români. Dar dacă cineva se face vinovat de îngreunarea acestei sarcini, aceştia sunt reprezentanţii Uniunii Social-Liberale.

Aşa cum am afirmat, mai mult decât accesul la locuri de muncă şi protecţia oferite de statutul de membru al Uniunii, ne sunt oferite şanse egale şi suntem ridicaţi din multe puncte de vedere la standarde internaţionale. De aceea, fac un apel către dumneavoastră să participăm împreună la întărirea statutului de europeni!

Domnul Mircea Lubanovici:

"Creşterea venitului, masca perfectă pentru majorarea preţurilor"

În urma Sfintelor Sărbători Pascale, constat cu tristeţe că obiceiurile dobândite în campania electorală încă stau la baza multor acţiuni pe care guvernanţii le întreprind. Spun aceasta deoarece una dintre promisiunile recente care au crescut audienţa anumitor televiziuni se referă la creşterea veniturilor începând cu data de 1 iulie. Ar fi un lucru bun, care le-ar da românilor speranţa creşterii economice, dacă nu ar masca o majorare şi mai consistentă a preţurilor şi, în realitate, o diminuare a nivelului de trai.

Premierul Victor Ponta a anunţat că venitul minim garantat va creşte în două tranşe, cu 8,5% în luna iulie şi cu încă 4,5 procente în ianuarie 2014. În momentul de faţă, venitul minim garantat porneşte de la 125 lei şi 465 de lei lunar, în funcţie de numărul membrilor de familie. După această creştere, de la 125 de lei s-ar ajunge la 141 lei în fiecare lună, iar alocaţia va fi mărită cu 30%. Ceea ce înseamnă că cele 13 procente pe care le promiteţi cu atât de mult entuziasm, stimaţi colegi din USL, ar trebui să ducă şi la o creştere substanţială a posibilităţilor de cumpărare şi a nivelului de trai. Doar că, în practică, măsurile pe care le-aţi luat până acum sunt în defavoarea cetăţenilor şi această creştere nu poate acoperi majorările succesive ale preţurilor la energia electrică, la gaze, la alimente, plus o inflaţie pe ultimele 3 luni ce depăşeşte 5%.

Cum să trăiască o familie de 5 persoane cu 525 lei pe lună, când doar factura la întreţinere poate depăşi cu uşurinţă această sumă? Cum să se bucure de o majorare iluzorie de 13% în următoarele 10 luni, când de anul trecut şi până astăzi, preţurile la alimente au crescut chiar şi cu 25%?

Românii care trăiesc în afara ţării, mai puţin influenţaţi de diverse trusturi de presă orientate politic, observă cu uşurinţă această realitate crudă şi cer să fie luate măsuri care să stimuleze economia. Mulţi dintre ei au încă rude aici sau îşi doresc să revină în ţară. Însă viitorul întunecat pe care îl intuiesc îi determină să se îndepărteze de astfel de decizii.

Actualele măsuri nu îmbunătăţesc viaţa românului de rând, iar acest lucru este tot mai uşor de observat. De aceea, în numele tuturor celor care încă îşi iubesc ţara şi care îşi doresc o viaţă frumoasă aici, pentru ei şi pentru cei dragi, vă cer să ţineţi cont de stimulentele fiscale propuse de noi pentru mediul de afaceri şi de o strategie de creştere economică fezabilă pentru următorii ani. Românii îşi doresc să fie mândri şi de modul în care este condusă ţara, nu doar de sport şi cultură!

Domnul Mircea Man:

"Nu lăsaţi agricultura la mila lui Dumnezeu!"

Guvernul USL şi-a făcut publică poziţia de a reface infrastructura de irigaţii prin folosirea cât mai chibzuită a fondurilor europene, prin reducerea preţului de cost al energiei şi prin accesul tuturor fermierilor la apa pentru irigaţii. Vorbe, vorbe şi iar vorbe! Agricultorii sunt sceptici.

Domnul ministru Daniel Constantin, imediat ce s-a instalat la minister, a promis că prioritatea sa este să finanţeze din fonduri structurale un proiect pentru sistemul de irigaţii în agricultura românească. Tot Domnia Sa se laudă că a făcut demersuri pe lângă Ministerul Fondurilor Europene, pentru a solicita ca din fondurile de coeziune să fie redirecţionaţi bani pentru refacerea sistemului de irigaţii. Dar, domnule ministru, suntem în luna mai, începe vara curând, iar previziunile meteorologice nu sunt de partea dumneavoastră! Seceta bate la uşă şi ne rugăm la Dumnezeu să nu pârjolească iar România.

Nu este de glumit! O secetă prelungită, în absenţa sistemelor de irigaţii, va determina o producţie agricolă slabă şi va conduce la creşterea preţurilor la alimentele de bază, la fructe şi legume, cu efecte puternice asupra inflaţiei.

De anul trecut exista posibilitatea ca pe Măsura 125 să se atragă fonduri europene disponibile pentru refacerea acestor sisteme de irigaţii, un sprijin bine-venit pentru fermieri, lucru care nu s-a întâmplat decât într-un procent insignifiant.

Sistemul naţional de infrastructură în irigaţii este greu de făcut, dar şi greu de întreţinut, iar fermierii au nevoie de ajutor, deoarece cheltuielile sunt mari pentru majoritatea acestora, iar accesarea fondurilor este greoaie. De aceea ei sunt de părere că cele mai eficiente sisteme de irigaţii sunt cele individuale, iar costurile acestora sunt mai mici.

Cum mai salvaţi recolta anului 2013? Cum mai puteţi să vă luptaţi cu seceta? Eu cred că nu aţi uitat că anul trecut din cauza lipsei precipitaţiilor au fost pierderi imense pentru fiecare agricultor în parte.

Nu mai putem lăsa fermierii la mila lui Dumnezeu! Aşa că ajutaţi agricultorii şi găsiţi soluţii pentru urgentarea accesării fondurilor pentru reconstrucţia şi reabilitarea acestei infrastructuri, aşa cum aţi promis, iar statul să se implice, să repare staţiile de bază, care nu au fost încă furate de mafia hoţilor de fier, măcar cele aflate în proprietatea statului, care alimentează şi repompează.

Repunerea în funcţiune a sistemelor de irigaţii nu o pot face fermierii singuri, iar asigurarea finanţării rămâne o mare problemă, puteţi şi aveţi posibilitatea să identificaţi urgent toate problemele cu care se confruntă sectorul irigaţiilor, dar să şi prezentaţi un cadru de măsuri viabile pentru că irigaţiile sunt singura şansă pentru o agricultură modernă.

Domnul Miron Ignat:

"Importanţa zilei de 9 Mai"

Tripla semnificaţie a zilei de 9 mai: Ziua Europei, Victoria Coaliţiei Naţiunilor Unite în cel de Al Doilea Război Mondial şi aniversarea proclamării independenţei de stat a României a fost sărbătorită cu mare fast.

În acest an, Comunitatea Ruşilor Lipoveni din România în parteneriat cu Departamentul pentru Relaţii Interetnice din cadrul Guvernului României, Ambasada Federaţiei Ruse în România, Agenţia "Rossotrudnicestvo", Primăria Târgu Frumos şi Consiliul Judeţean Iaşi au organizat o serie de evenimente: depunerea de coroane de flori şi jerbe la Monumentul Eroilor din Al Doilea Război Mondial şi la Cimitirul Eternitatea din Iaşi, o masă rotundă cu tema "Importanţa istorică a zilei de 9 Mai pe plan naţional şi internaţional", expoziţia de pictură "Sub penelul păcii", care a promovat multiculturalitatea şi pacea la nivel mondial.

Importanţa zilei de 9 Mai a fost sărbătorită cu fast şi în alte judeţe, prin manifestări comune organizate de către autorităţile locale: slujbe religioase dedicate ostaşilor căzuţi la datorie, curăţarea pietrelor funerare şi refacerea înscrisurilor de pe mormintele eroilor, expoziţii de carte şi fotografii, proiecţii de filme artistice şi documentare.

Data de 9 mai 1877 reprezintă Ziua proclamării Independenţei României, declarată printr-un act legitim de voinţă şi autodeterminare naţională. Mihail Kogălniceanu, ministrul de externe a declarat în faţa adunării: "Suntem independenţi, suntem naţiune de sine stătătoare..., suntem o naţiune liberă şi independentă". Proclamarea a fost primită cu multă bucurie de toţi locuitorii ţării şi de românii din provinciile istorice aflate sub dominaţie străină.

La 9 mai 1945 s-a consemnat victoria asupra fascismului. Ziua Victoriei marchează capitularea Germaniei naziste în faţa Naţiunilor Unite. Germania, cea care a declanşat cel de Al Doilea Război Mondial a fost învinsă de către Puterile Aliate.

Cea de a treia semnificaţie a acestei zile este dată de calitatea de stat membru al Uniunii Europene. Această dată a fost aleasă ca Zi a Europei de către Consiliul European de la Milano, când Robert Schuman, ministrul francez al afacerilor externe, a propus Germaniei şi altor state să contribuie la realizarea "unei solidarităţi de facto" şi să pună "bazele unei federaţii europene indispensabile pentru menţinerea păcii".

Se cuvine să ne îndreptăm atenţia corespunzătoare importanţei acestor mari evenimente din istoria noastră şi gândurile pline de recunoştinţă către generaţiile de luptători şi eroi pentru libertate, unitate şi independenţă.

Domnul Miron Alexandru Smarandache:

"«Mişcarea Populară», un sfârşit nedemn pentru Traian Băsescu"

Aşa-numita Fundaţie "Mişcarea Populară", lansată în eter şi în dezbateri publice zilele trecute, încearcă de fapt să abată atenţia opiniei publice de la o certitudine demonstrată în ultimii ani. Vorbim despre o aşa-zisă platformă în care cetăţenii pot aduce sugestii şi completări, iar finalizarea programului va fi realizată după analiza propunerilor ce vor fi transmise, aşa cum li se promite eronat românilor.

În realitate, Fundaţia "Mişcarea Populară" reprezintă o ultimă încercare, disperată, de altfel, a preşedintelui de tristă amintire Traian Băsescu de a se relansa în atenţia românilor. Vorbim despre un preşedinte ilegitim, un preşedinte suspendat de facto, un şef al statului nerecunoscut de marea majoritate a românilor prezenţi vara trecută la referendumul organizat pentru demiterea sa. Această fundaţie, înregistrată de ceva vreme de una din fiicele preşedintelui, reprezintă un nou "balon de săpun" aruncat de Băsescu în ochii electoratului. Întâmplare "întâmplătoare" legată de apariţia acestui curent nealiniat politic, pur şi imaculat, constituie o altă încercare desuetă a lui Traian Băsescu de a recuceri procentele pierdute din electoratul românesc.

Din păcate, însă, electoratul român nu s-a maturizat! Odată cu trecerea timpului de la evenimentele din decembrie 1989, românii ar fi trebuit să înţeleagă şi să conştientizeze din ce în ce mai pozitiv rolul democraţiei într-un stat european membru cu drepturi depline în Uniunea Europeană şi Pactul Nord-Atlantic. În ciuda prezenţei încă reduse la urne, românii au arătat în ultima perioadă că nu sunt perfect conştienţi de misiunea pe care o au în faţa unor decizii electorale importante. La toate alegerile de anul trecut au luat decizii pripite, votând masiv USL, pedepsindu-i astfel pe cei care le-au ştirbit demnitatea şi le-au băgat mâna în buzunare în ultimii ani, fără a se gândi la teoria conform căreia "se poate şi mai rău", aşa cum le demonstrează acţiunile lipsite de clarviziune şi predictibilitate ale actualului Guvern.

Fundaţia "Mişcarea Populară" a lansat în dezbatere publică "o serie de elemente de răspuns, precum şi o serie de teme de reflecţie". Să fim serioşi! Cui i se poate adresa o asemenea mişcare? Poate doar adepţilor lui Traian Băsescu şi acoliţilor lui, pierzători în duelul pentru conducerea PDL-ului. Această aşa-zisă fundaţie se va transforma în cel mai scurt timp în partid politic, care va participa la viitoarele alegeri din România.

Pe cine încearcă să mai păcălească Traian Băsescu? Evident, pe cei care încă mai cred în ceea ce a fost el! Pe cei care-l iubesc din... "istorie". În niciun caz pe oamenii realişti, pe românii de bună-credinţă, care nu au uitat dezbinarea şi ura propovăduită de Băsescu şi acoliţii lui în ultimii ani, în locul sloganului "Să trăiţi bine!"...

Fundaţia "Mişcarea Populară" este, în fapt, continuarea cu deznodământ nefericit a afirmaţiei deja consacrate "Adio PD, adio PDL". Prin "Mişcarea Populară", Traian Băsescu îşi ia definitiv "adio" de la români, pe care i-a adus în pragul disperării materiale şi morale, pe care i-a subjugat din punct de vedere material, moral şi spiritual. "Mişcarea Populară" este o încercare jalnică a lui Băsescu de a-şi revitaliza propriile nereuşite. Este, de fapt, sfârşitul nedemn al lui Traian Băsescu în politica românească!

Domnul Miron Alexandru Smarandache:

"Mişcarea Populară şi România Liberală, noul PLD al lui Traian Băsescu"

Mai mulţi clasici ai omenirii au afirmat, fundamentat pe studii, vechea şi încă valabila teorie conform căreia "Istoria se repetă". Cu o periodicitate imposibil de prevăzut, istoria este, într-adevăr, repetabilă. Ea se repetă în cele mai diferite modalităţi şi pe eşichierul politic dâmboviţean, unde Traian Băsescu, aşteptându-şi debarcarea la termen de pe vasul Cotrocenilor, se pregăteşte de o nouă joacă de-a pluralismul politic.

Dacă facem recurs la memoria statisticilor, Partidul Liberal Democrat (PLD) s-a format în decembrie 2006, prin ruperea unei aripi a Partidului Naţional Liberal. PLD a fost condus de Theodor Stolojan, intrat în anale cu apelativul "dragă Stolo", fost membru FSN, după un aşa-numit puci la adresa liderului PNL de atunci, Călin Popescu-Tăriceanu. Liberal-democraţii doreau o mai bună colaborare cu Partidul Democrat. PNL şi PD au format Alianţa "Dreptate şi Adevăr", relaţiile dintre cele două formaţiuni devenind tot mai tensionate din 2006. Sloganul PLD a fost "Progres, Libertate, Demnitate", iar în decembrie 2007 a fuzionat cu PD, devenind Partidul Democrat Liberal (PDL).

Nu a trecut prea mult de atunci şi, cum spuneam, istoria se repetă, chiar dacă unii protagonişti au rămas aceiaşi. Ce se întâmplă în 2013? Uniunea Social-Liberală îşi trăieşte în contradicţii ultimele momente de tandreţe. PDL a supravieţuit razant unei tentative de destrămare anunţată de acelaşi Traian Băsescu. La rândul lor, liberalii, nemulţumiţi cu statutul de violoncel neauzit în orchestra guvernării, au început şi ei să se "sfâşie" între ei, spre satisfacţia PSD, care câştigă puncte prin coabitarea premierului cu preşedintele. Pe fondul acestor nemulţumiri colective, istoria se repetă cam exact în felul celor întâmplate cu PLD.

Astfel, Fundaţia "Mişcarea Populară", desprinsă din mijlocul supăraţilor din PDL la cererea lui Traian Băsescu, şi "Iniţiativa România Liberală", o emanaţie ascunsă a lui Tăriceanu, în care se regăsesc mulţi foşti exponenţi ai Alianţei "Dreptate şi Adevăr", se pregătesc asiduu să intre cu platformele lor în conştiinţa electoratului.

Motivele oficiale pentru înfiinţarea acestor două mişcări de tip ONG, care vor ajunge în curând două sau un singur partid, sunt legate de gradul ridicat de absenteism la vot, de iresponsabilitatea guvernării şi alte baliverne cu tentă civică. Aceste două platforme civico-politice vor avea un traseu previzibil, la comanda marinarului care nu se va mai pensiona din politică. Vor înfiinţa un sigur partid, după chipul şi asemănarea PLD, iar apoi calea este deschisă.

Mişcarea Populară şi România Liberală, indiferent sub ce nume vor activa ca un tot politic unitar, vor fi partidul-instrument de luptă politică al lui Traian Băsescu, vehiculul electoral utilizat în următorii ani de acesta. Rămâne de urmărit ce dimensiune politică va avea această pură formaţiune politică, respectiv dacă apariţia ei va avea efectul de a scoate din reverie românii în ziua viitoarelor scrutine. De asemenea, succesul sau "moartea din faşă" a noului PLD va ţine şi de numele celor care vor părăsi în final PDL şi PNL pentru a se alătura lui Băsescu.

Pentru că, aşa cum bine spunea un clasic în viaţă, mulţi sunt politicieni în România, dar puţini sunt oameni politici...

Domnul Petru Movilă:

"USL începe să deconteze proasta guvernare. Poştaşii v-au slujit, iar voi i-aţi fraierit."

Începutul acestei săptămâni a fost marcat de protestele angajaţilor de la Poşta Română. Opoziţia pe care aceşti oameni o fac mi-a adus aminte de lucrătorii dintr-o agenţie a poştei cu care vorbeam puţin înainte de campania electorală. Erau îngrijoraţi şi speriaţi, dar îşi puneau mari speranţe în USL. Din solidaritate şi simpatie cu lucrătorii din poştă, am sperat că nu vor ajunge să regrete faptul că au votat în masă cu USL, care, la acel moment, arăta cu degetul spre PDL şi le explica postaşilor că, sub îndrumarea lor, Poşta se va redresa şi vor avea asigurată pâinea zilei de mâine.

În schimb, stimaţi colegi, la câteva zile după împlinirea unui an de guvernare, protestele angajaţilor păcăliţi cu vorbe goale iau amploare, iar oamenii sunt nevoiţi să-şi ceară, în stradă, plata pentru munca prestată.

Din Poşta Română a rămas doar istoria şi renumele de societate a statului român nou creată după Unire. Însă, în 2013, în pofida a ceea ce a fost, 80 la sută din salariaţii companiei naţionale, respectiv aproximativ 26.000 de oameni, vor rămâne cu jumătate din salariu datorită măsurilor pe care conducerea le consideră potrivite.

Jumătate din salariu, stimaţi colegi USL, în cazul în care nu ştiaţi, ar însemna că aceşti oameni vor primi o sumă netă între 450 şi 640 de lei pe lună, cu tot cu tichete de masă şi sporuri.

Unde scria acest lucru în promisiunile USL din campanie, atunci când factorii poştali făceau campanie cu candidaţii PSD şi PNL pentru o viaţă mai bună? Ar fi grav şi totodată rău pentru Guvernul USL, adică pentru ceea ce mulţi încă numesc Guvernul nostru, să se adeverească cu atâta uşurinţă faptul că lucrurile se fac cu făţărnicie, de ochii lumii şi fără prea multă cinste.

După un an de guvernare USL, angajaţii Poştei Române au spus că preferă varianta disponibilizării colective, pentru că, în felul acesta, cei care rămân, rămân cu salariul integral, iar ceilalţi vor beneficia de şomaj şi salarii compensatorii. În cazul în care le-ar tăia lefurile, ar ajunge să primească sume prea mici pentru a-şi putea duce zilele.

Ceea ce se întâmplă acum, respectiv reducerea timpului de lucru de la opt ore la şase sau patru ore, înseamnă implicit şi salarii diminuate cu 25 sau 50 la sută pentru 4.000 sau 6.000 de salariaţi din urban şi rural. Sunt afectaţi agenţi poştali şi factori din mediul rural, dar şi oficiante din mediul rural şi din oficiile urbane. Această reducere de program şi de salariu este o consecinţă a normării activităţii salariaţilor din Poşta Română făcută de conducerea companiei în 2012, atunci când Dan Nica arunca vina pe vechea guvernare şi nu se pricepea decât să scoată dosare peste dosare ca să distragă atenţia de la modul în care USL dorea privatizarea Poştei.

Poate că poştaşii care s-au adunat în stradă pentru a-şi striga amarul ar trebui să pună mâna de la mână şi să ofere guvernanţilor USL timbrele şi plicurile necesare ca să-şi ceară scuze românilor pentru bătaia de joc, pentru aroganţa şi pentru indolenţa cu care au condus România.

Ruşine, domnilor guvernanţi, ruşine că nu coborâţi din birourile dumneavoastră, unde nu se vede şi nu se simte nimic, pentru a vedea cât de amar se simt promisiunile voastre de campanie. Românii nu le vor uita uşor, pentru că s-au lipit de sufletul lor precum timbrul de scrisoare şi nici măcar majorările populiste anunţate în ultima perioadă nu vor mai reuşi să mascheze eşecurile şi lipsurile guvernării voastre.

A venit momentul să plătiţi în procente electorale usturătoare, stimaţi colegi din USL!

Domnul Călin Potor:

"PNL îşi asumă reuşita procesului de revizuire a Constituţiei"

Începând cu această săptămână, USL va demara discuţii interne referitoare la abordarea pragmatică a procesului de modificare a Constituţiei României. La nivelul Partidului Naţional Liberal, am convenit asupra unor chestiuni de substanţă, care vor fi discutate ulterior şi la nivelul lărgit al USL. PNL este un susţinător fervent al bicameralismului, al delimitărilor clare a atribuţiilor din sfera executivă, precum şi al relaţiilor preşedinte-premier.

PNL a fost de acord cu angajarea unui calendar de modificare a Constituţiei într-o formă care să prevadă finalizarea acesteia în Senat, prima Cameră sesizată. Proiectul de revizuire ar trebui să fie gata până la sfârşitul sesiunii parlamentare sau dacă acest lucru va fi imposibil, vom cere organizarea unei sesiuni extraordinare.

De remarcat este faptul că terminologia statutului de stat naţional al României şi forma de guvernare, republică, nu vor putea fi modificate în procesul de revizuire a Constituţiei, aşa cum şi-ar dori politicienii din UDMR. Revizuirea Constituţiei nu are cum să conţină atingeri ale statutului de stat naţional, nici ale limbii naţionale. Referitor la forma de guvernământ, probabil că va rămâne la rându-i cea prezentă, însă mai pot surveni modificări, în cazul în care membrii Comisiei de revizuire vor opta pentru acest lucru.

Domnul Sorin Teju:

"Uniunea Europeană ar trebui considerată un mijloc de promovare a valorilor şi tradiţiilor naţionale"

Anul acesta am sărbătorit, pentru a şaptea oară în calitate de stat membru al Uniunii Europene, Ziua Europei. Am sărbătorit-o alături de toţi cetăţenii acestei comunităţi, bucurându-ne împreună de valorile, drepturile, ideile şi libertăţile europene. De aceea, consider că noi, oamenii politici, ca reprezentanţi ai voinţei populaţiei, trebuie să studiem, să conştientizăm şi să îmbunătăţim imaginea ţării atât la nivel european, cât şi mondial prin promovarea valorilor şi tradiţiilor autohtone.

Odată cu aderarea la Uniunea Europeană, ţara noastră a început să aibă numeroase beneficii, precum accesul la fonduri europene, stabilizarea legilor şi libera circulaţie a forţei de muncă. Pe de altă parte, devenind membră a acestei organizaţii regionale, ţara noastră a fost de asemenea supusă la diverse provocări, nu întotdeauna bine privite de către societate. Atingerea anumitor standarde europene presupune fie cheltuieli pe care România nu şi le poate permite încă, fie încălcarea unor valori şi tradiţii naţionale. Aşa cum s-a întâmplat în cazul recent ajuns în atenţia publică referitor la utilizarea bicarbonatului de sodiu în produse tradiţionale din carne tocată. Reglementările în conformitate cu standardele europene pot crea controverse ce nu trebuie să reprezinte un precedent nici pentru clasa politică şi nici pentru opinia publică. Chiar dacă pe viitor se vor mai ivi şi alte discrepanţe între abordarea legilor pe plan european şi interpretarea lor pe plan intern, este de datoria noastră să găsim o soluţie pentru a păstra şi dezvolta în continuare obiceiurile şi tradiţiile româneşti.

Având în vedere faptul că nivelul de trai al românilor a rămas destul de scăzut faţă de media europeană, consider că eradicarea sărăciei trebuie să devină un obiectiv primordial în politica românească. Cum acest lucru este irealizabil fără implicarea mijloacelor economice, promovarea culturii şi tradiţiei la nivel european ar putea reprezenta o importantă rampă de lansare pe diverse planuri de dezvoltare. În primul rând, ar atrage turişti în zonele rurale, zone în care nivelul de trai este substanţial mai scăzut decât în mediul urban. În al doilea rând, se va facilita dezvoltarea întreprinderilor mici şi mijlocii ce vor comercializa produse originale româneşti, creându-se astfel atât locuri de muncă, cât şi o piaţă de desfacere bazată exclusiv pe produse autohtone. Dezvoltarea cât mai sănătoasă a acestor întreprinderi contribuie în mod direct la dezvoltarea armonioasă a României, ele reprezentând coloana vertebrală a economiei.

Consider că tradiţiile şi obiceiurile româneşti sunt un domeniu ce nu a fost încă exploatat corespunzător şi cred că promovarea acestora ar contribui la dezvoltarea economică şi culturală a ţării. În momentul aderării, îmi amintesc că erau voci care spuneau că, în contextul globalizării, există riscul ca tradiţiile locale să dispară treptat. Cu toate acestea, ne-a fost demonstrat că globalizarea înseamnă atât o forţă omogenizatoare, cât şi cel mai puternic instrument de promovare multiculturală. De aceea, consider că sarcina noastră este de a ne apăra şi promova unicitatea ţării la nivelul pe care îl merită.

Aşteptând şi lucrând activ pentru momentul în care vom reuşi să devenim competitivi pe piaţa europeană, vreau să urez tuturor românilor europeni un sincer la mulţi ani şi să avem încredere într-un viitor promiţător!

Domnul Gigel-Sorinel Ştirbu:

"Suprataxarea salariilor exagerate - o măsură inutilă şi de neacceptat"

Săptămâna trecută s-a aflat - în urma unor declaraţii date presei de către vicepremierul Daniel Chiţoiu - că la sfârşitul anului 2012 s-a discutat în USL subiectul suprataxării angajaţilor de la stat, dar şi a angajaţilor din mediul privat care obţin venituri de peste 1.000 de euro. Aşa cum era firesc, reprezentanţii PNL în coaliţie nu au fost de acord cu această suprataxare şi, cel puţin formal, s-a anunţat că subiectul este închis.

Cu toate acestea, există însă voci - chiar premierul Victor Ponta este cel care s-a pronunţat recent la o conferinţă de presă susţinută la Ruse, în Bulgaria - care susţin redeschiderea discuţiei privind suprataxarea, cel puţin la nivelul angajaţilor din unele companii ale statului.

Nu doar în calitate de membru al PNL, ci şi în calitate de simplu observator al situaţiei, consider că suprataxarea veniturilor care depăşesc 1.000 de euro nu este doar inoportună, ci chiar nocivă. În primul rând, pentru că se alterează principiul utilizat de câţiva ani buni, al cotei unice de impozitare de 16%. Vreau să reamintesc că introducerea cotei unice de impozitare a reprezentat şi reprezintă un succes din punct de vedere economic.

Ce înseamnă a suprataxa sau a supraimpozita, de fapt, veniturile mai mari de 1.000 de euro? Înseamnă în primul rând o renunţare la un principiu, înseamnă dezicerea de ce s-a stabilit în programul de guvernare aprobat de Parlament.

Din păcate, din discuţiile care se poartă pe acest subiect - şi mă refer în primul rând la populismul afişat de anumite medii de informare - se omit două amănunte. Veniturile în cauză sunt venituri fie apropiate, fie similare salariilor din UE şi, în general, preţurile în România sunt aliniate la cele din UE. Un alt amănunt: de regulă, persoanele care au o situaţie materială ridicată sau peste nivelul mediu, mai sunt supuse unor impozitări (tot de 16%), pentru că, de regulă, aceste persoane au depozite în bănci, dobânzile se impozitează sau obţin dividente, care şi ele se impozitează. Mai mult, instabilitatea legislativă prin modificări succesive ale actelor normative sperie mai mult investitorii străini, care nu mai pot investi în pregătirea angajaţilor şi nu-i mai pot stimula financiar prin aceste supraimpozitări.

Sunt însă şi de acord cu vocile care susţin că există dezechilibre inadmisibile între diferite categorii de angajaţi şi mă refer aici în special la exemplele prezentate ale unor membri de conducere din companiile de stat.

Dar aceste dezechilibre pot fi rezolvate foarte uşor. În primul rând, ştiu că s-a discutat în USL - şi chiar toată lumea a fost de acord - cu o reducere a impozitării pentru persoanele cu venituri mici şi foarte mici. Ştiu că au fost discuţii privind cote de 12, 10 şi chiar 8% în funcţiile de veniturile mici. Sigur, această măsură este una mai mult de protecţie socială.

Dar pentru eliminarea dezechilibrelor se poate lua altă măsură: ajustarea legii salarizării. Aici se pot impune criterii clare de performanţă în funcţie de care să fie remuneraţi cei care deţin funcţii de conducere plătite cu acele salarii de care se face atâta caz. Evident, nu este normal ca la o companie care merge pe pierderi mari, care este aproape falimentară, cei din conducere să încaseze salarii pe care nu le merită şi care nu se justifică.

Totuşi, consider că discuţia privind salariile "exagerate" este una artificială şi, mai mult, una prin care se încearcă obţinerea unui câştig de imagine. În primul rând, trebuie spus - datele sunt oferite de cunoscători în domeniu - că doar 0,3% din angajaţii de la companiile de stat beneficiază de salariile mai sus amintite. În acest caz este clar că nu se realizează nicio economie prin supraimpozitare. Mai mult, şi nu o spun eu, ci sindicaliştii din domeniu, cei care încasează salariile "exagerate" nu sunt bugetari, chiar dacă companiile respective au capital majoritar de stat.

Ca liberal, nu pot accepta renunţarea la cota unică, nu pot accepta o suprataxare a unor salarii, indiferent dacă este vorba de angajaţi la stat sau din mediul privat. Optez însă pentru o salarizare corectă, raportată la importanţa, calitatea şi rezultatul muncii depuse.

Consider că declarând "subiectul închis", sau cel puţin blocat în varianta vehiculată, conducerea PNL respectă ceea ce a promis în campania electorală şi respectă principiile liberale.

Domnul Theodor-Cătălin Nicolescu:

La împlinirea unui an de guvernare USL, se impun câteva concluzii pe care aş dori să le evidenţiez astăzi de la tribuna Parlamentului.

Pentru a-şi îndeplini promisiunile din campanie, Guvernul USL a adoptat o serie de măsuri reparatorii de dreptate socială, şi anume: reîntregirea salariilor bugetarilor la nivelul celor din 2010, returnarea către pensionari a CAS-ului încasat ilegal de guvernele PDL, precum şi creşterea salariului minim pe economie, în primă etapă - la 750 lei de la 1 februarie, în cea de-a doua etapă - la 800 de lei de la 1 iulie.

Printre alte măsuri de impact adoptate de USL de la preluarea guvernării se numără plata subvenţiilor către agricultori, deblocarea procesului de absorbţie a fondurilor europene, prioritizarea investiţiilor, înfiinţarea Comisiei pentru revizuirea Constituţiei şi implementarea regionalizării începând cu anul 2014.

Multe dintre angajamentele asumate în programul de guvernare sunt prevăzute a fi îndeplinite în orizontul de guvernare 2013-2016 şi, ca atare, le voi prezenta şi analiza la momentul potrivit.

Până atunci, aş dori să solicit Guvernului să analizeze mai atent situaţia persoanelor aflate în dificultate, cum ar fi persoanele cu handicap din naştere, care trebuie să facă faţă atât acestui handicap, cât şi efectelor devastatoare ale crizei economice.

În acest sens, cred că este necesară şi bine-venită majorarea cuantumului drepturilor cuvenite persoanelor cu handicap peste indicele creşterii preţurilor de consum, care se realizează anual, precum şi o nouă reglementare care să evidenţieze în mod clar statutul şi particularitatea persoanelor cu handicap din naştere faţă de cele care au handicap dobândit.

Domnul Titi Holban:

Săptămâna trecută s-a împlinit un an de când USL a reuşit să pună capăt guvernării dezastruoase şi iresponsabile a PDL din perioada 2009-2011, care a împovărat România şi a adus populaţia la un grad de sărăcie extremă, la limita suportabilităţii.

Totodată, acest moment înseamnă şi un an de guvernare a Uniunii Social-Liberale şi ca atare, putem trece în revistă principalele realizări ale Guvernului Ponta, raportat la angajamente şi promisiuni.

USL a demonstrat în această perioadă că îşi respectă promisiunile asumate în faţa cetăţenilor, reparând în primul rând nedreptăţile legate de salarii, de pensii, de indemnizaţii pentru mame şi de alte ajutoare destinate persoanelor vulnerabile în faţa crizei economice din România.

Guvernul USL a arătat că în România se poate realiza o consolidare fiscală echilibrată şi sustenabilă, continuând ajustarea fiscală fără a tăia din veniturile populaţiei, concomitent cu identificarea soluţiilor de relansare a economiei.

Deşi a trebuit să rezolve multe dintre problemele rămase necorectate de fostele guverne PDL (nemulţumirile legate de tăierile de venituri, risipa şi jaful din bugetul public, energie, bomba unor cheltuieli ridicate cu dobânzile după guvernarea pe datorie din ultimii ani etc.), Guvernul USL a reuşit să realizeze un compromis corect între austeritate şi relansare economică, între economic şi social, între nevoia unui stat puternic şi reducerea risipei.

Astfel, USL a demonstrat că România poate fi guvernată şi altfel, într-un mod responsabil, punând mai presus legea şi interesul cetăţeanului în detrimentul intereselor mărunte de partid, apanajul exclusiv al fostei guvernări a PDL.

Astăzi, ţara noastră beneficiază de o stabilitate politică şi macroeconomică incontestabile şi de un guvern solid, care în baza legitimităţii oferite de cetăţeni prin votul din decembrie 2012, îşi poate asuma îndeplinirea măsurilor din programul de guvernare şi a reformelor politice (revizuirea Constituţiei, regionalizarea) atât de invocate şi de necesare pentru modernizarea statului român.

Mai mult, potrivit sondajelor de opinie, prestaţia guvernamentală a USL răspunde aşteptărilor cetăţenilor, ale celor care şi-au pus încrederea în această forţă politică, ceea ce arată că România este pe drumul cel bun şi cel corect în lupta cu criza economică şi cu efectele ei.

Acest lucru a fost şi este posibil pentru că USL, Guvernul Ponta, majoritatea parlamentară a USL au acţionat ca o echipă unitară pentru a-şi îndeplini mandatul încredinţat de cetăţeni, angajamentele asumate în faţa acestora şi a partenerilor occidentali şi care, în final, trebuie să ducă la relansarea economică a României, la reluarea ritmului de creştere economică în folosul oamenilor, aşa cum s-a întâmplat între 2004-2008, în timpul guvernării liberale.

Domnul Vasile Gudu:

"9 Mai - Ziua Europei"

Palatul de sticlă în care funcţionează Parlamentul European aminteşte de o navă spaţială gigant. Faţadele transparente ale uriaşei construcţii creează un sentiment de răceală, de distanţă. Europarlamentarii dezbat aici mai toată legislaţia comunitară. Parlamentul European este cea mai mare adunare democrată din lume şi singurul organ alcătuit din politicieni aleşi în mod direct de peste 500 de milioane de cetăţeni. Dar ajunge spiritul şi mai ales starea de spirit a electoratului până la aleşii din nava de sticlă?

"2013 este anul cetăţeanului european". Un motto prietenesc. Dar nu ar trebui ca fiecare an în parte să fie dedicat cetăţenilor europeni? La aniversarea Europei, instituţiile europene - incluzând aici Comisia, Parlamentul şi Consiliul European - îşi deschid larg porţile pentru vizitatori. Momentul marchează data de 5 mai 1949, când se puneau bazele Consiliului European. Apoi mai există şi data de 9 mai. În anul 1950, la 9 mai, ministrul francez de externe, Robert Schuman, prezenta ideile de bază ale Uniunii Europene de astăzi.

Europa - ce înseamnă ea? Pace, libertate, democraţie, stabilitate şi bunăstare: după un secol zguduit de conflicte şi două conflagraţii mondiale, toţii europenii se bucură de un trai paşnic în cadrul Uniunii Europene. Vizitatorii vor să afle mai multe despre ţara lor, despre dreptul lor de a decide şi despre viitorul unei construcţii serios afectate de criză. Atmosfera de criză şi propriile griji par uitate aici. Protestele din state precum Grecia sau Spania atrag atenţia politicienilor. Criza arată ce simt cetăţenii. Soluţiile trebuie găsite la nivel european.

Baza pentru o viaţă liniştită în cadrul Uniunii Europene ar trebui să fie tocmai diversitatea culturală, angajamentul pentru apărarea drepturilor cetăţenilor şi valorile comune. În plină criză, Uniunea Europeană ar trebui să revină la aceste valori, sunt de părere cei mai mulţi participanţi la aniversarea construcţiei europene. Nu dreptul celui mai puternic trebuie să se impună, ci solidaritatea şi diplomaţia.

Şomaj ridicat, pensii nesigure, viitor incert. Criza economică afectează construcţia europeană. Ce se întâmplă cu susţinătorii conceptului? Devine imperios necesar ca politicienii europeni să-şi facă datoria, să vină în întâmpinarea cetăţenilor şi să scoată întreaga comunitate din impasul actual.

Domnul Vasile Iliuţă:

"Guvernul USL a «rezolvat» şi problema turismului românesc!"

În perioada 2009-2011 s-au făcut eforturi semnificative pentru resuscitarea turismului românesc, pentru refacerea atractivităţii acestuia atât pentru români, cât şi pentru turiştii străini. Multe măsuri au fost criticate, dar astăzi USL şi le asumă ca realizări proprii.

Odată cu venirea USL la guvernare s-au sistat toate programele şi majoritatea proceselor de investiţii în infrastructura de transport şi cea turistică, iar România se afundă în topul european al turismului pe locul 35, din 42 state evaluate. În anul 2012 au venit în ţara noastră doar 1,6 milioane de turişti străini, cu 9% mai puţini decât în 2011. Este şi normal dacă ne gândim că, în vara anului trecut, climatul politic din România ne făcea la fel de "atractivi" ca ţări precum Congo sau Iran.

La Ministerul Mediului de Afaceri şi Turismului munca depusă de guvernele precedente este anulată de lipsa de experienţă a ministrului, care ne tot ameninţă că va atrage fonduri europene pentru infrastructura turistică şi nu reuşeşte să convingă pe nimeni. Mai mult, viziunea ministrului este total greşită, pentru că promovarea României ca destinaţie turistică se face prin realizarea unei strategii turistice naţionale. De aceea şi promisiunea acestui guvern, care avea ca obiectiv general al strategiei în domeniul turismului un efort de reconstrucţie, promovare şi creştere a numărului de turişti, bate pasul tot pe loc. Este extrem de important să se continue toate reformele în acest domeniu, nu stoparea lor.

România nu este o destinaţie turistică şi din cauza lipsei infrastructurii, a preţurilor mari practicate de hotelieri atât la munte cât şi la mare, cu mult peste Austria, Bulgaria şi Grecia, dar şi a opţiunilor limitate de agrement. Aceste probleme nerezolvate nu fac decât un mare deserviciu turismului românesc.

De aceea ne punem întrebarea: cum să vorbim de turism la standarde europene şi de ce au plecat peste 30.000 de români să-şi petreacă sărbătorile pascale în afara ţării, atâta vreme cât România merită să fie cunoscută şi explorată, atât de noi cât şi de turiştii străini?

Concluzionând, singura politică în domeniul turismului care se desfăşoară astăzi este făcută doar de E.S. Prinţul Charles, prin filmele de promovare ce rulează la BBC şi care îndeamnă turiştii să vină să descopere România.

În ceea ce priveşte Guvernul USL, politica acestuia se poate rezuma simplu la îndemnul: turişti, vă ordon treceţi Dunărea ... şi vă petreceţi vacanţele în Bulgaria, Turcia sau Grecia .... e mai ieftin şi mai bine ... pentru că Guvernul USL nu are soluţii la problema turismului românesc.

Domnul Vasile Mocanu:

"Coplata - un eşec?"

După mai mult de o lună de când a intrat în vigoare coplata, în sistemul medical ieşean nu se observă mari schimbări. Ba chiar deloc! Suma de 10 lei, stabilită de majoritatea spitalelor, pentru care au existat atât de multe dezbateri, nu a făcut nici ca numărul pacienţilor să scadă, dar nici ca spitalele să încaseze venituri mai mari.

Apare întrebarea de bun simţ, care a fost totuşi rostul acestei decizii? Repet: nici numărul pacienţilor nu a scăzut, nici spitalele nu şi-au rotunjit veniturile!

De pildă, suma colectată de Spitalul de recuperare din Iaşi, de când a intrat coplata în vigoare, este de 5.000 de lei, bani care nu ajung nici măcar pentru a acoperi materialele consumabile. Numai pentru materialele sanitare, unitatea medicală consumă chiar de şapte ori mai mult decât suma colectată. Nici la Spitalul de psihiatrie "Socola" nu s-au strâns sume semnificative, ci doar 3.000 de lei. Anual, în unitatea medicală ajung circa 1.200 de pacienţi acuţi, însă mai mult de 50% sunt incluşi în programele de gratuitate.

De asemenea, la cel mai mare spital din Moldova, Spitalul "Sfântul Spiridon", de la începutul lunii aprilie şi până acum, s-au strâns doar 6.800 de lei din coplată, o sumă extrem de mică în comparaţie cu nevoile reale ale unităţii medicale.

În concluzie, se pare că introducerea coplăţii nu a rezolvat absolut nimic. Altele sunt problemele sistemului sanitar ieşean, altele sunt necazurile sistemului medical românesc.

Şi nu cei 10 lei de la coplată reprezintă soluţia, ci felul în care se poate stopa risipirea zecilor de milioane de euro, bani publici, care intră în sistem!

Acolo trebuie umblat, nu tot în buzunarele pacienţilor!

Domnul Scarlat Iriza:

"Jefuirea companiilor de stat în timpul guvernării PDL"

Moţiunea simplă "Companiile de stat în guvernarea USL - management privat sau cumetrie de partid", depusă de Partidul Democrat Liberal şi dezbătută săptămâna trecută, nu a reprezentat decât un alt eşec pentru fosta putere. Aşa cum era de aşteptat, moţiunea a fost respinsă de plenul Camerei Deputaţilor, nefiind votată nici măcar de semnatari. De fapt, nu a fost decât un alt exerciţiu de imagine şi o încercare nereuşită de a câştiga capital politic. Aşa cum ne-au obişnuit cei de la PDL, şi această moţiune reprezintă un şir de acuzaţii nefondate, sperând că vor răzbate până la instituţiile financiare internaţionale.

Cu siguranţă, o astfel de moţiune ar fi fost mult mai interesantă şi veridică dacă ar fi făcut referire la situaţia companiilor de stat în timpul guvernării PDL. Să explice cum au reuşit să căpuşeze toate aceste entităţi economice şi să încheie nenumărate contracte păguboase pentru statul român cu băieţii deştepţi.

Într-o astfel de situaţiei s-au aflat şi Complexurile Energetice Craiova, Rovinari, Turceni şi Societatea Naţională a Lignitului Oltenia, respectiv companiile care formează în momentul de faţă Complexul Energetic Oltenia. Un raport al Corpului de Control al primului-ministru privind activitatea acestora în perioada 2010-2012 a scos la iveală o serie de ilegalităţi, precum şi un prejudiciu total de aproximativ 40 de milioane de euro. Este vorba despre contracte şi acte adiţionale ilegale, sponsorizări nejustificate, închirieri sau achiziţionări ilicite de autoturisme, devize pentru lucrări fictive, consumuri nereale pentru utilaje nefuncţionale şi lista poate continua.

Toate aceste ilegalităţii au fost comise în timpul guvernării PDL, însă despre asta nu menţionează nimic. Au jefuit companiile de stat, urmărindu-şi doar interesul propriu şi de partid, iar acum ţin lecţii de morală. PDL-ul devine un partid din ce în ce mai mic, cu un discurs superficial, lipsit de substanţă şi fundament, care încearcă din când în când să arate că încă mai există.

Din păcate pentru ei, dar din fericire pentru România, electoratul român este unul deştept care nu a trecut şi nici nu va trece cu vederea jaful continuu la care a fost supusă ţara în timpul guvernării portocalii.

Domnul Constantin Rădulescu:

În calitate de deputat ales în Colegiul uninominal nr. 2 Râmnicu Vâlcea, m-am angajat să apăr interesele celor pe care îi reprezint şi care trăiesc şi muncesc în acest colegiu, dar şi pe ale celorlalţi conjudeţeni şi, prin forţa împrejurărilor, chiar şi pe cei din afara judeţului Vâlcea.

În această ipostază, de apărător al intereselor oamenilor, fiind şi un bun observator al vieţii sociale ce se desfăşoară în jurul meu şi cunoscând bine problemele oamenilor din colegiul în care am fost ales deputat, adică exact acei oameni care de luni de zile sunt în atenţia tuturor ca urmare a situaţiei dramatice prin care trece întreaga Platformă Chimică Râmnicu Vâlcea, şi nu numai aceasta, consider că este de datoria mea, şi dacă mă gândesc bine este şi de datoria majorităţii dumneavoastră, de a susţine demersurile primului-ministru, domnul Victor Ponta, în ce priveşte corectarea unei greşeli, ca să nu-i spun abuz, în legătură cu salariile uriaşe pe care şi le-au confecţionat cei din conducerea unor unităţi de stat, cu ajutorul nemijlocit al membrilor consiliilor de administraţie, direct interesaţi de acest lucru.

Când spun acest lucru am în vedere că indemnizaţiile membrilor consiliilor de administraţie reprezintă nişte procente din salariul directorului general. Prin urmare, este evident că indemnizaţia lor este cu atât mai mare cu cât salariul directorului general este mai mare.

Sincer să fiu, am rămas stupefiat când am auzit ce salarii enorme pot să intre în buzunarele unor directori ai statului român, lună de lună, fără nicio întârziere, în timp ce întreprinderile pe care le conduc se zbat să supravieţuiască, iar salariaţii acestora fie au nişte salarii de mizerie, fie nu şi-au mai primit de luni de zile nici măcar acele salarii de mizerie, fie au fost concediaţi.

Aş vrea să fiu bine înţeles, nu am nimic împotriva existenţei unor salarii mari în orice structură a statului, cu condiţia păstrării unui echilibru între cel mai mare salariu şi cel mai mic salariu din structura respectivă, corelat cu performanţa acestei structuri şi cu situaţia economică generală din ţară într-o perioadă de referinţă. Or, în această perioadă, România traversează una din cele mai dure crize economice.

În legătură cu acest aspect, adică starea de criză economică ce pare că nu se mai termină, nu mi se pare nici corect şi nici moral ca un popor întreg să facă eforturi supraomeneşti, adevărate sacrificii pentru a supravieţui, în timp ce câteva zeci de şefi de structuri ale statului, aflate în stare deplorabilă, să se înfrupte fără jenă din aportul tuturor.

Mă întreb şi vă întreb şi pe dumneavoastră, pe câţi dintre aceşti şefi, fără performanţă, dar cu salarii uriaşe, de mii de euro pe lună, dominaţi doar de câştigul lor personal, şi i-ar dori întreprinderile private?

În concluzie, voi susţine orice demers corect, legal şi urgent al primului-ministru, domnul Victor Ponta, în vederea desfiinţării privilegiilor salariale ale şefilor, mai mici sau mai mari, din structurile statului. Dacă este necesar să se facă sacrificii în vreme de criză, atunci este normal ca toată lumea să suporte sacrificiile. Nu pentru unii mumă şi pentru alţii ciumă.

Mă voi strădui, dacă va fi cazul, să conving pe cât mai mulţi dintre dumneavoastră să sprijine, alături de mine, demersurile primului-ministru în această privinţă şi evident şi în ce priveşte aducerea/readucerea întreprinderilor de stat la un nivel de performanţă, cu şefi competenţi, fără beneficii salariale ofensatoare pentru o ţară în criză.

Domnul Laurenţiu Nistor:

"Justiţia este împotriva corupţiei sau partenera ei?"

Din momentul în care am asistat cu toţii la întoarcerea propriului avocat împotriva lui Ceauşescu, lepădându-se de deontologia unei meserii nobile, se poate spune că justiţia, la noi, a luat o turnură cel puţin ciudată, în primul rând împotriva ei însăşi, apoi împotriva poporului român.

În orice ţară normală, justiţia este cea care aplică legea pentru a restabili sau menţine dreptatea, pentru a găsi şi repune adevărul în drepturile sale fireşti, pentru a pedepsi pe cei care s-au crezut mai presus de lege. În România, chiar mai rău decât pe vremea lui Ceauşescu, justiţia virusată cu virusul portocaliu a devenit garda pretoriană a băsismului. Procurorii, mai ales cei ai DNA, instrumentează dosare după cum li se ordonă - mai exact, cum li se sugerează prin intermediul mass-media. A rămas celebru cazul lui "Nu e bine, domnu' chestor, nu e bine"...

Dacă e interesul ca un dosar să se muşamalizeze, cum a fost cel cu casa din Mihăileanu, ori dosarul "Flota", în care s-a "demonstrat" că dispariţia unei întregi flote a fost chiar un lucru "benefic poporului român", acesta se va închide cu NUP cu o viteză demnă de o cauză mai bună, indiferent cum, numai NUP să fie. Dacă însă trebuie ca să nu fie începută vreo anchetă, poate să trimită guvernul oricâte dosare vrea la parchet, că nu se va ocupa nimeni de ele, nici măcar să le dea număr!

Dacă, totuşi, s-a pornit o oarecare procedură de urmărire, atunci se aplică varianta Ridzi şi se trage de timp până la calendele greceşti, ca să se prescrie fapta şi să nu care cumva să sufere vreun basist ceva neplăcut. În caz că, totuşi, procuratura bagă dosarul în instanţă, atunci se aplică iarăşi acelaşi principiu: dacă este un băsist asupra căruia pleoapa Tătucului se pleacă cu îngăduinţă, judecătorii trebuie să aibă grijă ca totul să se termine frumos, ori să nu se mai termine vreodată. Dacă e vreun inamic politic de-al ocupantului de la Cotroceni, atunci va fi închis chiar fără să existe motive - cazul Năstase este de notorietate în acest sens.

Cum era şi normal, atâta vreme cât cei care interpretează Constituţia cum vor ei sunt la cheremul lui Băsescu, acesta fiind "stăpânul pixului care aprobă", el şi-a perpetuat, pentru liniştea personală, prezenţa oamenilor obedienţi în fruntea parchetelor. Şi uite-aşa, de la Parchetul General, o mută marinelu' la DNA pe Codruţa Kovesi. Bineînţeles, cu mentalităţile şi (in)acţiunile care i-au slujit de minune pe Băsescu şi-au fugărit oamenii până şi prin sfânta biserică, doar pentru că au avut curajul să voteze contra tiraniei unui ins ce maculează de aproape un deceniu fotoliul preşedintelui României.

Însă de-acum, în noua sa funcţie, doamna Kovesi trebuie să înţeleagă următorul aspect. La anul, graţie faptului că am reuşit, pe de-o parte, să deblocăm multe fonduri europene, iar pe de altă parte, să forţăm absorbţia masivă a acestora, foarte mulţi bani din buget vor fi folosiţi pentru aceste atrageri de fonduri, ca să putem relansa economia României. Dacă DNA nu îşi va aduce contribuţia în recuperarea miliardelor de euro dând drumul la dosarele pe care, sub pretextul independenţei procurorilor şi al faptului că durata unei anchete nu este stabilită prin nişte acte normative, le lasă la bunul plac (ca să nu spunem, uneori, chiar interes) şi la competenţa (nu rareori discutabilă) a procurorilor, există riscul ca, la bugetul de stat, să nu mai fie banii necesari nici măcar pentru plata integrală a salariilor procurorilor şi a altor avantaje şi dotări ale acestora...

Ca şi cum n-ar fi fost suficient găuroiul în buget făcut de acţiunile (ori, mai bine zis, infracţiunile) doamnei Kovesi şi ale celor din subordinea sa, contractul său de management trecut cu drag de băsiştii CSM-ului prin ce au numit ei examinare - în fapt, un simulacru de toată jena, pe care orice profesor, fie el şi de liceu, care are o idee mai profundă despre ce înseamnă o testare, îl poate considera în cel mai bun caz o glumă sinistră la adresa poporului român - propune ca DNA-ul nu doar să fie stat în stat şi să nu dea vreodată socoteală cuiva de mârşăviile pe care le-a făcut ori le va face, ci chiar să încarce suplimentar guvernul cu crearea unei... poliţii proprii, a DNA-ului! Normal: garda pretoriană băsistă era incompletă fără aşa ceva în dotare...

Rămâne de văzut dacă şi în continuare justiţia va fi o castă aparte, o parteneră a corupţiei din România, ori se va întoarce împotriva ei. Deocamdată, nu-s semne de normalizare şi circa 1.800 de judecători pot depune mărturie în acest sens...

Doamna Natalia-Elena Intotero:

"Statul are şi alte obligaţii faţă de copii"

Uităm, din păcate, prea ades, că, sub acest acoperiş, pe lângă parlamentari, suntem şi oameni, suntem şi părinţi, că avem multiple responsabilităţi faţă de generaţia următoare. Dar cel mai periculos a fost în guvernarea trecută, când nu numai că statul băsist a considerat că nu mai are vreo obligaţie faţă de copiii acestei ţări, ci chiar a refuzat cu încăpăţânare să îşi asume vreo responsabilitate oarecare, chiar dacă acestea erau trecute negru pe alb în legea fundamentală!

Să ne amintim cum, în plină criză, principala preocupare a lui Băsescu era să se răţoiască la guvernul Boc X (că nu îşi mai aminteşte nimeni câte au fost de toate - e greu să reţii ce îţi doreşti cu tot dinadinsul să îţi scoţi din mine...) ca să cheltuiască banii care au fost repartizaţi ministerelor. Nu conta pe ce, conta ca acei bani din buget să fie cheltuiţi. Şi aşa au fost date Elenei Udrea miliarde şi miliarde de euro pe mână, din care s-a ales praful şi pulberea, rămânând în urmă doar datoriile...

Şi asta în vreme ce copiii României mureau în spitale, ba pentru că au fost alungaţi medicii din ţară, ba pentru că nu existau medicamentele care să-i vindece, ba pentru că spitalele erau închise. Am asistat cu toţii la acele scene transmise de toate televiziunile când copii bolnavi, în incubatoare ori cu perfuziile luate târâş după ei, erau mutaţi de colo-colo ca pe vreme de război, când se apropia linia frontului de spital. Doamne fereşte să fi fost nevoie de-o anestezie, că nu se putea face decât dacă avea careva vreun spray paralizant!

Şi toate astea ca să aibă doamna Udrea bani pentru terenuri de fotbal în pantă, pentru piscine de dimensiuni olimpice care n-au văzut apă-n ele nici la inaugurare, iar de atunci stau tot cu lacătul la poarta lor, ca să fie bani de aruncat pe săli de sport care să stea închise, să se găsească fonduri de la buget ca să se facă parcuri prin păduri ori pârtii de schi care, în ciuda faptului că au inclusiv instalaţie de produs zăpadă artificială, nu vezi strat de nea pe-acolo decât dacă binevoieşte să dea tot Cel de Sus, ori să se facă telegondole de nicăieri către niciunde. Miliarde de euro au fost azvârlite pe apa Sâmbetei fără ca măcar un singur gând să fie îndreptat spre copiii acestei ţări.

S-au închis şcoli, s-au redus posturile în învăţământ, sute de mii de copiii sunt obligaţi să migreze dintr-un sat în altul, pe distanţe uneori mai mari de 10 kilometri, ca să ajungă la şcoală. A scăzut mai mult decât alarmant calitatea învăţământului românesc, impunându-se tot soiul de pile şi relaţii pe funcţii de conducere şi nu numai, promovându-se pe posturi absolvenţi de şcoli şi facultăţi total neperformanţi, care nu au ce să îi înveţe pe copii, întrucât nici măcar ei nu ştiu bine ce predau.

Sunt sute de mii de plângeri adunate în perioada guvernărilor portocalii, făcute de către părinţii îngrijoraţi de această scădere a calităţii învăţământului de toate gradele, dar cu precădere cel primar, însă comisiile trimise în controale, ca urmare a respectivelor sesizări - atunci când, totuşi, erau luate în calcul... - erau mai preocupate de grătarele sfârâind şi sticlele cu diverse produse alcoolice cu care erau întâmpinate ori dacă reclamantul era din partea... opoziţiei.

Nu conta dacă toate cele sesizate existau, erau sau nu adevărate, se muşamalizau situaţiile de acest gen pe bandă rulantă căci, nu-i aşa?, după noi potopul! Toate neamurile puternicilor zilei (fraţi ai primarilor, neveste ori nepoate ale consilierilor locali), amante de directori ori lideri politici deveneau ba învăţătoare, ba profesoare, ba inspectori şcolari, ba se titularizau cât ai bate din palme şi rămâneau bătute-n cuie pe acele posturi, rămânând să schilodească minţile copiilor care n-au avut decât "vina" - ori ghinionul, mai exact - că s-au născut să facă şcoală pe vremea guvernărilor portocalii.

Ne văităm cu fariseism că nu mai are cine să ne plătească pensiile, dar nu facem nimic ca acest lucru să se schimbe. Am moştenit o situaţie înfiorătoare, mai ceva ca înainte de 1989, în care copiii aproape că au fost scoşi din atenţia statului român. Copiii noştri au fost trataţi nu ca viitorul României, cei de la care am luat această ţară cu împrumut, ci ca duşmanii naţiunii. Au fost batjocoriţi, umiliţi, schingiuiţi fizic şi psihic, desconsideraţi, neglijaţi, trataţi cu lipsă de respect. Li s-a otrăvit aerul şi solul, apa şi mâncarea, li s-a dărâmat viitorul dărâmând economia, justiţia, drepturile cetăţeneşti, constituţionale, lăsându-li-se doar dreptul de a emigra ca să poată supravieţui.

Iată, deci, că statul are şi alte obligaţii faţă de copii, nu doar datoria de a enumera ce e normal pentru ei într-o ţară normală. Iată, aşadar, câtă muncă ne aşteaptă în faţă, câte lucruri avem de recuperat şi de înfăptuit, ca înşişi copiii noştri să nu ajungă, într-o zi, să ne ceară socoteală ce-am făcut cu ţara lor, ce moştenire le lăsăm, ca naţiune, iar nouă să ne dogorească obrazul de ruşine...

Domnul Vasile Popeangă:

"Lovitura de stat degeaba"

După o perioadă în care se părea că, în sfârşit, se aşterne uitarea peste neplăcutele evenimente de anul trecut, care au culminat cu referendumul pentru demiterea preşedintelui, face ce face Traian Băsescu şi iar aduce acum aminte despre ce crede el că a fost, în marea şi multa sa ştiinţă şi cultură politică, aşa-numita "lovitură de stat parlamentară". Având în vedere că, poate, dacă i se repetă de un număr suficient de ori, reuşeşte şi locatarul de la Cotroceni să înţeleagă ce s-a întâmplat anul trecut, ne facem datoria să restabilim adevărul măcar în faţa oamenilor, căci băsiştii au luat exemplu de la nazişti, care ziceau că o minciună reluată de un număr mare de ori devine un adevăr, aşa că nu pentru ei ne mai răcim gura. A ajuns ea Laika în cosmos, maimuţele pot conduce tancuri, deci există speranţe că, într-un târziu, până şi Băsescu va pricepe care-i adevărul, chiar dacă acesta-i pică greu la stomac şi alegători...

Aşadar: anul trecut nu a fost o lovitură de stat parlamentară, cum bâiguie pe la cine crede că are urechi să-1 asculte guvernatorul de la Cotroceni. Pentru că, prin definiţie, parlamentul nu poate da lovituri de stat, el fiind deja reprezentantul legal şi legitim al poporului! Lovitura de stat este dată tocmai de cineva care vrea să preia puterea ilegal şi ilegitimi. Cum un deţinător legal şi legitim al puterii nu poate să-şi dea o lovitură ilegală şi ilegitimă lui însuşi, ca să-şi ia singur puterea pe care deja o are, rezultă logic, până şi pentru un şoarece beat rangă, că tot ce bălmăjeşte Băsescu pe tema asta este o absurditate cât Palatul Cotroceni de mare! A, dacă o grupare de extremă-dreapta ar fi venit cu mitralierele şi ar fi preluat parlamentul, ori guvernul, şi ar fi declarat noul parlament sau guvern impus de respectivii ca fiind cel legitim, în pofida evidenţei şi împotriva voinţei populare, atunci da, era o lovitură de stat.

Şi dacă tot insistă tatăl Ebei ca să zică de lovitură de stat, atunci să-i spunem că da, a fost totuşi o lovitură de stat. Dar a fost dată ce cei care, împotriva a milioane şi milioane de români, l-au menţinut pe scaun pe Băsescu, în aplauzele cu zornăit de euro ale complicilor săi din UE! Legile izvorăsc de la popor şi sunt pentru popor. Când legile sunt împotriva poporului, înseamnă că trebuie schimbate, deoarece sunt strâmbe! Iar răsucirea legii astfel încât aceasta să întoarcă forţat la 180 de grade înţelesul său, pentru a anula voinţa naţiunii române, ca să convină cui trebuie, menţinându-l pe Băsescu la Cotroceni, este, după toate definiţiile internaţionale, un act de trădare naţională. Dovadă că este aşa este şi faptul că regimul Băsescu a avut grijă să nu existe incriminare pentru înalta trădare, deşi Constituţia o menţionează expres, însă Codul penal puricat de băsişti nu cuprinde nici măcar definiţia acestei infracţiuni, prevăzută, de altfel, până şi-n Burkina Faso ori triburile amazoniene!

Mai mârâie Băsescu că, din cauza loviturii de stat, n-am intrat în Schengen la termen. Mai-mai că-ţi vine să-i cumperi lecitină săracului om! O donaţie măruntă, o facere de bine pentru o memorie în suferinţă... Păi, noi trebuia să intrăm în Schengen la maximum trei ani după intrarea-n UE! Cine a fost la putere, din păcate, în perioada respectivă şi prea mult după aia, dar nu s-au ocupat de aderarea la Schengen? Păi... triburile portocalii! Deci, nu guvernului Ponta i se poate aduce acest reproş, căci el a venit după ocârmuirile lui Boc şi MRU, care erau prea ocupate cu mişmaşuri, unguente şi vită de Kobe ca să aibă timp şi de intrarea în Schengen! În plus: după cum recunoaşte însuşi Trăienel - flotă-"speriată"-de-el, cei care ne-au pus beţe-n roate au fost olandezii. Păi, ia să ne aducem aminte la ordinul cui s-au găsit purici în lalelele din Olanda, de-şi făcea o Europă-ntreagă cruce că le-am interzis importurile? Cine l-a ţinut pe tuşă pe ambasadorul olandez luni de zile fără să-i primească scrisorile de acreditare - Ponta sau tata lu' EBA? Iar în condiţiile astea, după ce le striveşti bătăturile sub blacheu, vrei ca olandezii să te pupe? O merge asta la băsişti, da' în Ţările de Jos - încă nu! în plus: câtă minte trebuie să ai ca să dai vina pe altul pentru ce ai făcut tu, când toată lumea ştie adevărul?

Aşa că adevărata lovitură de stat a fost una de stat degeaba - cea care 1-a urmărit pe tatăl Ebei în ambele sale mandate. Zicea marinarul eşuat pe dealul Cotrocenilor, la un moment dat, că Emil Constantinescu n-a lăsat nicio dâră în istorie. Cu acest exemplu în minte, Băsescu vrea să lase în istorie o dâră de sânge ori una de cenuşă, după el nemaivenind potopul, ci praful şi pulberea! Dovada? Doreşte ca viitorul preşedinte să menţină tot o atmosferă de zgomote, de ţipete asurzitoare şi urlete disperate, pentru că lui Băsescu nu-i place liniştea, deci hai să dea foc la ţară, ca un Nero modern şi contemporan! Că doar e ţara lui, a câştigat-o la zaruri într-o speluncă sordidă dintr-un port obscur şi trebuie să fie după chipul şi asemănarea sa! Că, cică, toate mişmaşurile se fac în linişte! Ei, nu-i chiar aşa, personal a dovedit însă că se pot face chiar mai mari şi mai multe şi la lumină, pe zgomot mare: şi casa din Mihăileanu, şi vânzările anterioare, şi flota, şi trădarea naţională, şi tot ce a făptuit el rău de când e în politică. Dar că veni vorba: poate cineva să numească trei fapte bune, recunoscute la nivel naţional, făcute de Băsescu pentru poporul român? Măcar două? Una? Quod erat demonstrandum!...

Domnul Neculai Răţoi:

"Un an de guvernare USL-istă"

A trecut deja un an de când s-a început destructurarea regimului Băsescu prin aducerea la guvernare a USL, prin desemnarea ca premier a lui Victor Ponta. De atunci, cele două cabinete - cel de acum fiind rezultat în urma alegerilor cu adevărat libere de la finele anului trecut, au luptat şi continuă să lupte din greu ca să strice reţeaua de intrigi şi interese portocalii, pentru intrarea ţării în normalitate şi începerea reconstrucţiei României postbăsism.

În ciuda afirmaţiilor denigratoare pe care le comite secta portocalie pe la toate urechile unde crede că ar putea fi ascultată, în multe domenii ale guvernării s-a realizat în mai puţin de un an de conducere USL mai mult decât s-a făcut în toate guvernele Boc, puse claie peste grămadă. Ca să dăm un exemplu drag lui Băsescu - absorbţiile de fonduri europene - s-a reuşit în 12 luni cât nu a reuşit campioana lor cea mai bună la absorbţie (Băsescu dixit!) Udrea cu toţi ceilalţi miniştri.

Guvernul USL a reuşit într-un an de mandat mai mult decât stabilitate şi predictibilitate. A arătat că în România se poate realiza o consolidare fiscală echitabilă, sustenabilă, precum şi o continuare a ajustării fiscale, fără însă a tăia din veniturile populaţiei, dar găsind concomitent soluţii de relansare a economiei.

O realizare care ar părea vis pentru orice ex-ministru băsist: am plătit subvenţiile din agricultură şi am aprobat plata a 2,7 miliarde de lei pentru cei 1.072.289 de beneficiari ai schemelor de plăţi unice pe suprafaţă.

Ne mai putem mândri şi că Guvernul Ponta a stopat şi jaful din banii publici, a readus Hidroelectrica pe profit şi a oprit contractele păguboase. Adică, am reuşit să stopăm aşa-zisele reforme portocalii din respectivele domenii, chiar dacă acum unii beneficiari băsişti ai acestor manevre cărora li s-a pus cruce iau hapuri antistres şi tonice cardiace...

Am realizat, în sfârşit, macrostabilizarea economică, financiară, bugetară. Tehnic vorbind, România a ieşit din recesiune, după ce trimestrul IV din 2011 şi trimestrul I din 2012 consemnaseră o scădere economică. Am avut o bună creştere economică şi şomaj în scădere. Institutul Naţional de Statistică a anunţat o creştere estimată a economiei, pentru anul trecut, de 0,7% în termeni reali, mult peste ritmul anticipat anterior, de 0,3%. Şomajul este, de asemenea, în scădere. România a fost singura ţară din regiune cu creştere economică în 2012 şi toate datele de până acum indică faptul că şi 2013 va fi un an de creştere pentru ţara noastră şi ea trebuie consemnată.

Salariul mediu pe economie a crescut. Câştigul salarial mediu net pe anul 2012 a fost cu 3,6% mai mare în termeni reali decât cel din anul precedent, în termeni nominali, el a crescut de la 1.444 lei la 1.547 lei (adică 7,1%), dar puterea sa de cumpărare a fost erodată parţial de inflaţia medie anuală (3,33%), însă aceasta nu a fost din vina guvernului. Rezultatul final s-a situat peste prognoza oficială care vedea o majorare pe anul 2012 de 6,6% a venitului salarial mediu brut, 6,1% a venitului salarial mediu net şi un avans de 2,8% al puterii de cumpărare.

O altă măsură este plata TVA la încasarea facturii, începând de la 1 ianuarie 2013, o măsură care a venit în sprijinul IMM-urilor. S-au relansat investiţiile serioase în România. Grupul auto german Daimler a anunţat o investiţie de circa 3.009 milioane de euro pentru a produce componente pentru cutii de viteze în România. Guvernul Ponta a întregit salariile bugetarilor, aşa cum a promis şi caută măsuri sustenabile ca salariile să crească.

Tot la capitolul măsuri ar mai putea fi trecută finalizarea autostrăzilor Bucureşti-Ploieşti şi Bucureşti-Constanţa, chiar dacă sunt lucrări realizate în cea mai mare parte în guvernările anterioare, dar acestea nu s-au înghesuit să le dea circulaţiei publice prea repede. Am făcut-o noi.

Deşi a trebuit să rezolve multe dintre problemele rămase necorectate de fostele guverne PDL (nemulţumirile legate de tăierile de venituri, risipa şi jaful din bugetul public, energie, "bomba" unor cheltuieli ridicate cu dobânzile după guvernarea pe datorie din ultimii ani etc.), Guvernul USL a reuşit să realizeze un compromis corect între austeritate şi relansare economică, între economic şi social, între nevoia unui stat puternic şi reducerea risipei.

Am demonstrat, mai presus de orice îndoială, că România poate fi guvernată şi altfel, într-un mod responsabil şi în interesul cetăţeanului. Şi acesta este doar primul an, este doar începutul...

Domnul Viorel Marian Dragomir:

"Alocaţia copiilor - investiţie sau pomană?"

Din anul 2009 şi până în prezent alocaţia de stat pentru copii nu a mai fost actualizată, rămânând la valoarea de 42 de lei.

O alocaţie scăzută pentru fosta guvernare a reprezentat o economie la buget, un rând într-un tabel sau mai mulţi bani pentru clienţii politici, iar pentru noi reprezintă o pierdere pentru viitor, deoarece o alocaţie decentă reprezintă o investiţie în viitorul copiilor noştri.

Peste 20 de ani, copiii de azi vor fi cei care vor legifera, guverna şi pune în aplicare măsuri economice necesare, inclusiv pentru plata pensiei celor care i-au neglijat la un moment dat.

Susţin creşterea alocaţiei, deoarece mai mulţi bani pentru copii nu înseamnă doar bani pentru transportul acestora la şcoală, pentru pachetul zilnic. Aceşti bani din alocaţia copiilor ar trebui să poată susţine cumpărarea de articole de papetărie şi birotică şi în special cărţi pentru dezvoltarea intelectuală a generaţiei viitoare.

Domnul Florin-Costin Pâslaru:

"Ziua internaţională a copiilor dispăruţi"

Familia este elementul vital în formarea micuţilor, dar, din păcate, problemele actuale îi obligă pe părinţi să se concentreze pe satisfacerea nevoilor de bază, educarea propriilor copii trecând deseori pe plan secund.

Sărăcia produce frustrări - în primul rând adolescenţilor, lipsa de comunicare în familie sau pretenţiile exagerate ale părinţilor fiind doar câteva dintre situaţiile care favorizează fuga copiilor de acasă.

Nimeni nu poate şti ce e în sufletul lor atunci când pleacă sau când nu se mai pot întoarce acasă. În cifre, totalul dispariţiilor înregistrate în România nu înseamnă nici mult, nici puţin. Criza economică, o povară pentru familiile defavorizate, le-ar putea înmulţi.

Introducerea unor sisteme de alertă privind copiii şi punerea cât mai repede în funcţiune a unei linii telefonice de urgenţă destinată semnalării copiilor dispăruţi pot preveni astfel de tragedii.

Domnul Florin-Costin Pâslaru:

"Soarta copiilor cu părinţii plecaţi în străinătate"

Pentru ca pruncii lor să aibă o copilărie lipsită de griji, să-şi poată cumpăra păpuşa Bărbie pe care au văzut-o în reclame şi să poată pleca în tabăra dorită, mulţi părinţi români au ales de ani buni să plece la muncă în străinătate. Însă mirajul străinătăţii e plătit scump de copiii rămaşi în grija rudelor. Toţi au crezut că plecarea părinţilor le va aduce o copilărie de vis, dar s-au trezit într-o dramă care le schimbă radical viaţa. În locul unei copilării fără griji, pruncii trăiesc adevărate drame. Îşi primesc doza de afecţiune părintească rar, în rate. La fel ca banii şi pachetele trimise pe microbuze.

Pentru ei, vilele şi maşinile părinţilor cumpărate cu banii făcuţi în străinătate, bunăstarea acestora au avut un preţ prea mare. Sunt "orfani", sunt condamnaţi la izolare, agresivitate, abandon şcolar sau chiar la închisoare. Mulţi dintre ei au probleme de comportament, devin agresivi, abandonează scoală, iar alţii ajung chiar în "închisorile de minori" pentru infracţiuni grave ca: omorul, violul, tâlhăria.

Părinţii i-au lăsat în grija bunicilor sau a rudelor, iar instituţiile statului îi "pasează" de la una la alta. Ei nu sunt încadraţi în nicio lege şi nu sunt, de fapt, în grija nimănui. Au devenit un fel de "minge" pe care toată lumea o aruncă în curtea vecinului. Direcţia pentru Protecţia Copilului şi Asistenţă Socială nu are responsabilităţi în acest sens, pentru că nu există nicio lege pentru copiii cu părinţi în străinătate. Din acest motiv nu există o evidenţă clară a copiilor care sunt lăsaţi în grija unei familii fără măsură de protecţie.

Numai că toate acestea vor avea efecte dezastruoase pe termen lung. Au prins gustul banilor şi mentalitatea este: ce să fac în România, aici eşti muritor de foame, dacă mama n-ar fi acolo, nici noi n-am avea bani, şi cei care termină facultatea nu au loc de muncă. Viitorul pentru aceşti copii înseamnă străinătate, înseamnă bani şi dacă le va trebui vreodată şcoală, o vor face pe bani.

Doamna Maria Dragomir:

"9 Mai trebuie să devină Ziua naţională a României!"

Nu poate fi Ziua naţională ziua României Mari, atâta timp cât România Mare nu mai există de peste 70 de ani!

Propunerea pe care o fac astăzi are semnificaţii profunde şi chiar dacă ideea declarării acestei zile ca zi de sărbătoare naţională (şi atât) a mai fost vehiculată, elementele asupra cărora vreau să medităm astăzi sunt extrem de importante.

De ce cred că este necesară schimbarea Zilei naţionale a României? Din mai multe motive:

1. Pe 1 decembrie sărbătorim momentul extrem al istoriei noastre naţionale, atunci când s-a realizat Unirea cea Mare, atunci când România Mare a devenit statul atât de important, la nivel european, spre bucuria istoriei româneşti. Păi, avem noi dreptul să sărbătorim această zi, astăzi? În condiţiile în care Basarabia, Nordul Bucovinei, Caliacra (provincia din Bulgaria), Valea Timocului nu mai fac parte, de peste 70 de ani, din teritoriul României, avem noi dreptul să sărbătorim ceea ce înaintaşii noştri au reuşit, iar noi nu am fost în stare să păstrăm?! În loc de zi de sărbătoare, 1 Decembrie ar trebui să devină zi de comemorare naţională pentru ţinuturile româneşti pierdute în aceşti 90 de ani!

2. 1 decembrie este (o ştiu şi copiii la şcoală) o zi de iarnă. Este motivul pentru care manifestările de sărbătoare naţională se desfăşoară adeseori în frig, în ger, în viscol, ratând prilejul unei mari bucurii a românilor de pretutindeni.

Ar mai fi şi alte motive, dar trebuie să motivăm necesitatea ca mutarea zilei naţionale să se îndrepte spre ziua de 9 mai. Din cel puţin trei motive:

1. În urmă cu 126 de ani, a fost proclamată Independenţa de stat a României, acesta fiind motivul pentru care România a fost recunoscută la nivel internaţional ca o naţiune de sine stătătoare. Dreptul acesta a fost câştigat după Războiul din 1877, atunci când armata română, prin jertfa a mii de ostaşi, a reuşit să învingă trupele otomane şi să-şi obţină acest drept. Momentul 9 mai 1877, declararea Independenţei de stat a României (nepierdută, în mod normal, până în ziua de astăzi, deşi astăzi avem multe semne de întrebare în legătură cu independenţa României, mai ales la îndemnul actual de a ceda hegemonia ţării) trebuie să devină un moment extrem de important pentru români şi România.

2. La 9 mai 1945 s-a încheiat cel de Al Doilea Război Mondial. Atunci a luat sfârşit ultimul război (sperăm), iar înfrângerea necondiţionată a Germaniei a adus o schimbare radicală şi pentru România.

3. 9 mai este (iată cum ajungem în actualitate, prin aceeaşi zi) Ziua Europei. Atunci când ministrul de externe al Franţei, Robert Schuman, a propus Germaniei, dar şi altor state, să se treacă la realizarea unei federaţii europene în scopul menţinerii păcii, mai multe state au deschis drumul realizării acestei unităţi la nivel european.

Iată, deci, atât motive de interes naţional, dar şi internaţional care ne dau dreptul să considerăm că ziua de 9 mai trebuie să devină Ziua naţională a României.

Vă rog, dragi colegi, să trecem la elaborarea unei propuneri legislative prin intermediul căreia următoarea sărbătoare Nnaţională a României să fie 9 mai 2014, atunci când ne vom afla şi în apropierea alegerilor europarlamentare şi cu atât mai motivantă va fi această decizie, iar sărbătoarea va fi făcută în plină lumină, în primăvară, în condiţii în care, pentru toată lumea, sunt create toate elementele necesare unei zile de sărbătoare.

Domnul Daniel Iane:

"Anul 2012 pentru România - o serie de rezultate mai puţin satisfăcătoare pe piaţa agricolă românească"

Datele prezentate în raportul privind inflaţia, făcut public săptămâna trecută de guvernatorul Băncii Naţionale, domnul Mugur Isărescu, fac plauzibilă o nouă contracţie a autoconsumului de produse agroalimentare, a achiziţiilor de pe piaţa ţărănească, precum şi a consumului de produse agricole şi neagricole obţinute prin prelucrare cu mijloace proprii.

Cu toate că, de-a lungul anilor, s-au făcut încercări repetate, fermierul român reuşeşte foarte rar să depăşească stadiul de agricultură de subzistenţă, să realizeze mai mult decât acea producţie minimă care îi asigură doar pâinea zilnică pe masă.

Conform datelor prezentate în raportul mai sus menţionat, rezultatele trimestrului IV 2012 relevă încă o dată dependenţa pronunţată a performanţelor economiei româneşti de evoluţia agriculturii. Astfel, în condiţiile în care dinamica activităţii în sectoarele economice neagricole a fost mai lentă decât cea din intervalul anterior, inversarea traiectoriei produsului intern brut real nu ar fi fost posibilă fără temperarea declinului anual al valorii adăugate brute din agricultură (cu 5 puncte procentuale, până la -24,6 la sută) - această evoluţie a condus la diminuarea substanţială a efectului de erodare generat de sectorul agricol asupra creşterii economice (de la -3,5 la -1,5 puncte procentuale).

În urma prezentării acestor date privind agricultura, vreau să îmi exprim convingerea că Guvernul USL va reuşi să echilibreze această situaţie provocată de guvernarea defectuoasă de până în anul 2012, astfel încât să putem folosi la maximum toate resursele pe care le avem la dispoziţie natural. Nu trebuie să uităm că România are un potenţial enorm în dezvoltarea agriculturii. Tot ceea ce avem de făcut este să găsim cea mai bună cale de a exploata acest potenţial la cel mai bun nivel.

Domnul Corneliu-Mugurel Cozmanciuc:

În lunga perioadă a anilor de comunism prin care a trecut România, au fost afectate grav câteva drepturi fundamentale pentru orice cetăţean român. Atingerea cea mai gravă a fost adusă dreptului de proprietate. Nu trebuie să uităm, acum - după 23 de ani de democraţie - de toţi cei care au suferit de-a lungul timpului pentru pierderea proprietăţilor, prin acţiunile abuzive ale puterii comuniste.

Astfel, prezumarea caracterului licit al averii este una dintre condiţiile de bază pentru principiile după care îşi ghidează acţiunea politică orice liberal. Mai mult decât atât, orice modificare a dreptului de proprietate în noul proiect constituţional trebuie privită cu maximă responsabilitate, în condiţiile în care normele care protejează acum acest drept sunt în acord perfect cu prevederile europene în domeniu. De asemenea, nu putem ignora sau diminua rolul justiţiei, care trebuie să fie în continuare singura instanţă ce poate decide asupra bunurilor dobândite ilicit în urma unor infracţiuni. Acest lucru este cu atât mai întemeiat cu cât, în momentul de faţă, avem şi o decizie a Curţii Constituţionale, care s-a pronunţat asupra faptului că articolul 44 din Constituţie nu poate face obiectul revizuirii.

În calitate de liberal trebuie să enunţ din nou faptul că dreptul de proprietate este unul inalienabil şi intangibil. Vreau să reamintesc că în anul 2000 Partidul Naţional Liberal a avut o amplă acţiune de strângere de semnături pentru susţinerea iniţiativei ce avea în vedere înlocuirea termenului de "ocrotire" a proprietăţii cu cel de "garantare" a dreptului de proprietate. Această acţiune a liberalilor a creat premisele pentru ca dreptul de proprietate să beneficieze de intangibilitate, indiferent de culoarea politică a actorilor ce se vor perinda la conducerea tării.

În contextul de astăzi, când intenţionăm o nouă revizuire a Legii fundamentale, trebuie să avem în vedere şi să protejăm victoriile democratice obţinute de-a lungul timpului şi să nu facilităm interpretări şi răsuciri ale legii în ceea ce priveşte drepturile şi libertăţile fundamentale ale cetăţenilor români. Trebuie să ne amintim că astfel de victorii au făcut posibilă consolidarea democraţiei în România postdecembristă.

Domnul Iusein Ibram:

Declaraţia mea politică se referă la evenimentele petrecute în Imperiul Otoman în anul 1915.

În privinţa evenimentelor din perioada 1915-1918 a Imperiului Otoman, ar trebui ca istorici şi diplomaţi ai celor două ţări să se întâlnească la masa tratativelor, să analizeze evenimentele care au avut loc în această perioadă. Ar trebui să ne întrebăm care au fost cauzele care au dus la acest conflict. Se ştie că cele două popoare implicate au avut o istorie, au convieţuit, au creat o cultură împreună. Acest conflict nu s-a produs din senin. Dar aceste evenimente petrecute în perioada anilor 1915-1918 vor fi elucidate atunci când cele două ţări îşi vor relua relaţiile diplomatice întrerupte acum 20 de ani.

După declanşarea Primului Război Mondial, armata ţaristă împreună cu armeni trecuţi de partea Rusiei au ocupat o mare parte a Anatoliei de Nord-Est. În această situaţie, Guvernul Otoman a hotărât să strămute o parte a populaţiei armene din spatele frontului, în zone mai îndepărtate din Sud-Estul Anatoliei, care atunci se întindea în tot Orientul Apropiat. Evident s-au ivit neajunsuri, dar în niciun caz nu poate fi tratat ca un genocid.

De altfel, statisticile de după Primul Război Mondial demonstrează că cei mai mulţi dintre armenii dispăruţi apar în Siria, Liban sau în alte părţi din Orientul Apropiat.

În încheiere, ar trebui să amintim de privilegiile de care s-au bucurat armenii pe timpul Imperiului Otoman faţă de alte comunităţi creştine, ocupând funcţii de ambasadori, parlamentari, miniştri, cu o Patriarhie Armeana înfiinţată de Sultanul Mohamed al II-lea în 1453, care funcţionează şi astăzi. De asemenea, când milioane de turci mureau pe câmpurile de luptă pentru apărarea teritoriilor lor, membri ai comunităţii armene erau scutiţi de serviciul militar şi îşi vedeau în continuare de comerţul şi afacerile lor.

Opinia comunităţii turce este că în Parlamentul României, fiind cea mai înaltă instituţie de încredere a poporului român şi a minorităţilor naţionale din cadrul său, printre care şi comunităţile turce şi armene, încercările de dezbinare a acestor relaţii din partea unor intervenţii nu pot altera buna convieţuire a tuturor membrilor care alcătuiesc România de azi, liberă, democrată şi tolerantă.

Domnul Ioan Cupşa:

"9 mai: independenţă, libertate, europenism"

Printre atâtea sondaje, procente, avantaje şi dezavantaje, crize economice şi politice... avem datoria să nu ne uităm trecutul.

În data de 9 mai, poporul român aniversează trei momente marcante, de referinţă, ale istoriei moderne şi contemporane naţionale şi universale.

Aşadar, sunt bucuros că pot sublinia, în modul cel mai solemn, de la tribuna Camerei Deputaţilor, aceste momente importante ale istoriei noastre.

Într-o perioadă în care orice încercare a unei naţiuni oprimate de a ieşi de sub tutela Marilor Puteri era sortită eşecului, la 9 mai 1877 are loc Sesiunea extraordinară a Adunării Deputaţilor, care proclamă independenţa de stat a României. Ministrul de externe, Mihail Kogălniceanu, declara în faţa Adunării, în numele guvernului, că "România doreşte să rupă legăturile cu Turcia", menţionând faptul că "Suntem independenţi, suntem naţiune de sine stătătoare... suntem o naţiune liberă şi independentă". Această declaraţie a reprezentat un model şi un imbold perpetuu pentru adevăraţii oameni politici ai României, în momentele cele mai grele ale istoriei noastre. Acest mesaj trebuie să constituie şi pe viitor un astfel de imbold, chiar şi în contextul unei Uniuni Europene din ce în ce mai puternică.

Un alt moment de referinţă al istoriei româneşti l-a constituit şi semnarea, la cartierul general sovietic din Berlin, la 9 mai 1945, a actului de capitulare necondiţionată a Germaniei, cu alte cuvinte sfârşitul celui de-al Doilea Război Mondial. După o lungăşi sângeroasă conflagraţie mondială, începea o nouă eră, una a libertăţii pentru popoarele democratice. Dar această libertate a costat mult poporul român, pentru căacesta a căzut în chingile regimului comunist, care a subjugat România pentru prea mulţi ani.

Sperăm că atât omenirea, în general, cât şi naţiunea română, în particular, au învăţat că libertatea este scumpă, dar fără libertate nu poate exista progres.

Este momentul să ne aducem aminte, cu pioşenie, de jertfa ostaşilor români care au luptat în Războiul de Independenţă şi de sacrificiul soldaţilor noştri în cel de Al Doilea Război Mondial.

Dar, stimaţi colegi, procesul păstrării păcii trebuia continuat.

Astfel, la 9 mai 1950, omul de stat Robert Schuman, jurist eminent şi ministrul de externe al Franţei în perioada 1948-1952, rosteşte celebrul discurs prin care a propus Germaniei, dar şi altor state europene, să pună"bazele concrete ale unei federaţii europene indispensabile pentru menţinerea păcii". Acest plan, conceput în colaborare cu Jean Monnet, propunea exercitarea unui control comun asupra producţiei de cărbune şi oţel, materiile prime cele mai importante pentru industria armamentului. Schuman l-a informat pe cancelarul german Adenauer despre acest plan; acesta a recunoscut imediat şansa care i se oferea Europei de a trăi în pace şi a acceptat. Acest plan va sta, de fapt, la bazaComunităţii Europene a Cărbunelui şi Oţelului, precursoareaUniunii Europenede astăzi. La niciun an, guvernele Italiei, Belgiei, Luxemburgului şi Ţărilor de Jos au reacţionat şi ele pozitiv. Cele şase state au semnat acordul de instituire a Comunităţii Europene a Cărbunelui şi Oţelului, la Paris, la 1 aprilie 1951. Mai târziu, Consiliul European întrunit la Milano în anul 1985 a hotărât ca ziua de 9 mai să devinăZiua Europei.

Istoria Uniunii Europene a început printr-o iniţiativă de pace, transformată ulterior într-un demers de creştere a bunăstării cetăţenilor naţiunilor membre. Chiar dacă pe parcursul existenţei sale au existat unele momente tensionate cauzate, în principal, de probleme economice, de fiecare dată însă principiul europenismului a fost cel care a prevalat, fiecare stat membru al Uniunii Europene având de câştigat, chiar dacă a fost nevoie de anumite sacrificii de moment.

Ziua Europei este un prilej de a aduce un omagiu unei uniuni formate din 27 de ţări pentru care libertatea, statul de drept şi respectul faţă de cetăţeni sunt valori fundamentale. Este, totodată, o bună ocazie de a reflecta pe marginea realizărilor Uniunii Europene şi de a propune soluţii menite să îmbunătăţească viaţa tuturor europenilor. În calitatea mea de deputat, susţin că aceasta construcţie europeană este absolut necesară.

Uniunea Europeană trebuie să rămânăînsă o uniune de naţiuni în care fiecare popor, în această mare diversitate, să-şi păstreze identitatea culturală, politică, socială. Progresul economic are un rol primordial pentru fiecare stat membru şi, în vederea realizării lui, trebuie să existe o strânsă colaborare între toate statele.

Cu bucurie, dar şi cu deosebit respect faţă de înaintaşii noştri, putem afirma că România se poate mândri cu faptul că, pe 9 mai, aniversează o întreită sărbătoare: independenţa, libertatea şi Ziua Europei.

Stimaţi colegi, nu cred că greşesc dacă afirm că această zi simbol înseamnă: 9 mai independent, 9 mai liber şi 9 mai european.

Lucrările şedinţei au fost conduse de domnul deputat Valeriu Ştefan Zgonea, preşedintele Camerei Deputaţilor, asistat de domnii deputaţi Niculae Mircovici şi Cătălin-Daniel Fenechiu, înlocuit de domnul deputat Cristian Buican, secretari ai Camerei Deputaţilor.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Invit colegii să ia loc, să începem şedinţa.

Continuăm lucrările de astăzi, doamnelor şi domnilor, şi anunţ că, din totalul de 411 deputaţi, până în acest moment şi-au înregistrat prezenţa la lucrări un număr de 234, 177 sunt absenţi, 46 participă la alte acţiuni parlamentare.

Cvorumul legal este îndeplinit.

Pentru început, în conformitate cu prevederile art.94 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, vă informez că au fost distribuite tuturor deputaţilor următoarele documente: ordinea de zi pentru astăzi, 14 mai 2013; programul de lucru pentru perioada 13-18 mai; lista rapoartelor depuse în perioada 7-14 mai de către comisiile permanente sesizate în fond; informare cu privire la iniţiativele legislative înregistrate la Camera Deputaţilor şi care urmează să fie avizate de către comisiile permanente; lista cu legile la care, bineînţeles, puteţi să exercitaţi dreptul de sesizare la Curtea Constituţională; şi sumarul privind conţinutul fiecărui Monitor Oficial al României, Partea I.

Începem dezbaterea problemelor înscrise pe ordinea de zi.

Vă reamintesc că la ora 12,00 - hai să spunem 12,10 - trebuie să închidem, la 12,30 avem votul final.

Am să-l rog prima dată pe domnul Fenechiu să facă un anunţ, după care, pe procedură, domnul deputat Bogdan Ciucă, din partea Grupului parlamentar al Partidului Conservator.

Domnule deputat Fenechiu, aveţi cuvântul.

Domnul Cătălin-Daniel Fenechiu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

În numele Grupului PP-DD, vreau să anunţ plenul că, începând de astăzi, Grupul parlamentar al PP-DD are un nou lider de grup, în persoana lui Daniel Fenechiu - adică a mea, vicelider de grup fiind în continuare domnul Chebac, domnul Codîrlă şi domnul Ciuhodaru şi avem şi un nou vicelider de grup în persoana doamnei Luminiţa Adam.

Vă mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Mulţumesc.

Domnul Cătălin-Daniel Fenechiu:

Am omis să spun că secretar este doamna Liliana Mincă, care rămâne secretar în continuare, şi am omis să anunţ - am crezut că s-a anunţat ieri, dar am realizat că nu a fost şedinţă de plen - începând cu data de ieri, domnul Radu Popa nu mai face parte din Grupul parlamentar al PP-DD.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

O.K.! Vă felicit pentru această funcţie, nu e una simplă.

Daţi-mi voie să mai anunţ ceva înainte de a-l ruga pe domnul Ciucă.

Domnul Valerian Vreme, deputat în Colegiul nr.6, Circumscripţia nr.4 Bacău, informează plenului Camerei Deputaţilor că, începând cu 8 mai, demisionează din calitatea de membru al Grupului parlamentar al PDL şi acţionează ca parlamentar independent în Parlamentul României.

Domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Liviu-Bogdan Ciucă:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

În conformitate cu prevederile regulamentului, vă propun suplimentarea ordinii de zi cu Pl-x 117/2013.

În şedinţa Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi de aseară s-a dat vot şi raport. Raportul se află deja trimis la plen.

Cred că ar fi...

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Pl-x cât?

Domnul Liviu-Bogdan Ciucă:

Pl-x 117/2013 privind instituirea Zilei internaţionale... Ziua dreptului internaţional umanitar, ca fiind ziua de 14 mai.

Are aviz favorabil şi de la Guvern, are aviz favorabil de la comisie, de la Senat. Cred că ar fi, dacă vreţi, un semn interesant dacă astăzi s-ar aproba legea prin care 14 mai devine Ziua dreptului internaţional umanitar.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

O.K.!

Liderii grupurilor parlamentare.

Domnul Liviu-Bogdan Ciucă:

S-a discutat cu liderii grupurilor parlamentare şi sunt de acord.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

O.K.! Toată lumea e de acord.

Pe ce punct?

Domnul Liviu-Bogdan Ciucă:

Ultimul punct pe ordinea de zi.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Pe locul 19, da? 19 la ordinea de zi. A nu, pe locul 16, scuzaţi-mă, că sunt cele amânate. Pe locul 16 la ordinea de zi. Perfect!

Bun! Vă rog frumos să pregătiţi cartelele. Se modifică ordinea de zi la propunerea Grupului parlamentar al Partidul Conservator. Se introduce Pl-x 117 pe poziţia 16.

Să înceapă votul.

Mulţumesc mult.

120 voturi pentru, o singură abţinere.

Mergem mai departe. Începem ordinea de zi, Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.7... Nu, scuzaţi-mă.

Începem cu Proiectul de Hotărâre privind modificarea Anexei la Hotărârea Camerei Deputaţilor nr. 48/2012 pentru aprobarea componenţei nominale a comisiilor permanente ale Camerei Deputaţilor.

Am să vă citesc pe scurt hotărârea. În articolul unic, domnul Ciolacu Ion-Marcel, Grupul parlamentar al PSD, este desemnat în calitatea de membru al Comisiei pentru tehnologia informaţiei şi comunicaţiilor.

Domnul Delureanu Virgil, aparţinând Grupului parlamentar al PSD, trece de la Comisia pentru cultură, arte, mijloace de informare în masă la Comisia pentru muncă şi protecţie socială.

Domnul Vlad Marcoci, tot Grupul parlamentar al PSD; se mută la Comisia pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic.

Şi domnul Dumitru Pardău, Grupul parlamentar al PNL, trece de la Comisia pentru muncă şi protecţie socială la Comisia pentru buget, finanţe şi bănci.

O ducem şi pe aceasta la votul final.

Intrăm în ordinea de zi.

Proceduri de urgenţă.

Caracter ordinar.

4. Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.71/2012 privind desemnarea Ministerului Sănătăţii ca unitate de achiziţii publice centralizată.

Iniţiatorul, aveţi cuvântul. Numele şi prenumele, vă rog frumos.

Domnul Francisk Iulian Chiriac (secretar de stat, Ministerul Sănătăţii):

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Mă numesc Chiriac Francisk Iulian. Sunt secretar de stat în Ministerul Sănătăţii.

Stimate domnule preşedinte,

Stimate doamne şi domni deputaţi,

Prin prezentul proiect de act normativ, se desemnează Ministerul Sănătăţii ca unitate de achiziţii publice centralizate, care atribuie contracte de achiziţie publică sau încheie acorduri-cadru în numele şi pentru unităţile sanitare publice cu paturi din reţeaua Ministerului Sănătăţii şi a autorităţilor administraţiei publice locale.

Prin aceste măsuri se urmăreşte: schimbarea variaţiilor de preţ, continuitate în achiziţionarea produselor şi serviciilor; gestionarea eficientă a resurselor financiare alocate; un preţ de achiziţie scăzut.

Prevederile proiectului de act normativ în discuţie nu se aplică achiziţiilor a căror sursă de finanţare este asigurată din fonduri alocate de autorităţile administraţiei publice locale, donaţii, sponsorizări şi fonduri din proiecte cu finanţare rambursabilă şi nerambursabile.

În raport cu cele menţionate, Ministerul Sănătăţii susţine raportul Comisiei pentru sănătate şi familie.

Vă mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Vă mulţumesc şi eu.

Am omis să vă informez că avem în punctul 3 Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr.8/2013 pentru modificarea şi completarea Legii nr.571/2003 privind Codul fiscal şi reglementarea unor măsuri financiar-fiscale.

Lucrau aseară comisiile de specialitate. Informaţia mea este că lucrează şi în acest moment.

După ce terminăm acest punct, punctul 4, o să cer aprobarea plenului printr-un vot pentru lucrarea în paralel, aşa cum scrie Regulamentul, ca să nu existe vreo discuţie pe această temă.

Comisia raportoare, Comisia pentru sănătate şi familie, doamna preşedinte Rodica Nassar. Doamna deputat, aveţi cuvântul.

Doamna Rodica Nassar:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Comisia pentru sănătate şi familie a fost sesizată spre dezbatere în fond, în procedură de urgenţă, cu proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.71/2012 privind desemnarea Ministerului Sănătăţii ca unitate de achiziţii publice centralizată.

Senatul, în calitate de primă Cameră sesizată, a adoptat proiectul de lege, Camera Deputaţilor fiind Cameră decizională.

La întocmirea prezentului raport, comisia a avut în vedere avizul favorabil al Consiliului legislativ, avizul favorabil al Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi, avizul favorabil al Comisiei pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic, avizul favorabil al Comisiei pentru buget, finanţe şi bănci, precum şi punctul de vedere al Ministerului Sănătăţii.

Proiectul de lege are ca obiect de reglementare desemnarea Ministerului Sănătăţii ca unitate de achiziţii centralizată pentru sistemul sanitar, care încheie contracte de achiziţie publică sau acorduri-cadru în numele şi pentru unităţile sanitare publice cu paturi din reţeaua ministerului şi a autorităţilor administraţiei publice locale.

Scopul unei asemenea măsuri îl reprezintă gestionarea eficientă a resurselor financiare alocate, achiziţionarea de produse şi servicii de calitate, precum şi stabilirea unor variaţii mici de preţuri.

În urma dezbaterilor, Comisia pentru sănătate şi familie a hotărât cu majoritate de voturi adoptarea proiectului de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.71/2012 în forma prezentată de Senat.

În raport cu obiectul şi conţinutul său, proiectul de lege face parte din categoria legilor ordinare.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Mulţumesc foarte mult.

Grupurile parlamentare, cât propuneţi, doamna preşedinte?

Doamna preşedinte, cât propuneţi timpul?

Două minute. Pregătiţi cartelele. Să înceapă votul.

Mulţumesc foarte mult. 132, cu trei, cu doi. S-a aprobat.

Domnul deputat Cseke Attila, după care se pregăteşte domnul Tudor Ciuhodaru, din partea Grupului parlamentar al PP-DD.

Domnul Cseke Attila-Zoltán:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Stimaţi colegi,

Din propria experienţă vă spun că sănătatea este cel mai delicat domeniu şi cel mai greu minister într-un guvern în România.

Indiferent despre ce guvern vorbim, a fi ministrul sănătăţii este cel mai delicat lucru, şi datorită lipsei fondurilor şi datorită problemelor din sistem şi datorită multor lucruri care se întâmplă. Şi această problematică oarecum e invariabilă de la o guvernare la alta.

Drept urmare, eu foarte rar, de când nu mai sunt la acest minister, mi-am exprimat un punct de vedere, pentru că înţeleg foarte bine greutatea situaţiei unui ministru. Dar, vreau să vă spun, de la acest microfon, că UDMR a fost întotdeauna pentru descentralizare şi suntem categoric împotriva măsurilor de centralizare.

Această ordonanţă o vedem ca pe o măsură de centralizare şi, în niciun caz, de continuare a descentralizării.

În 2010, după zece ani de discuţii, zece ani în care mulţi miniştri, multe guverne au vorbit de descentralizare în sănătate s-a făcut descentralizarea a 85% dintre spitale.

Bună, rea, dar în principiu a implicat autorităţile locale în mod evident şi efectele în foarte multe locuri se văd: efecte benefice.

Programul de guvernare al USL este plin de principii şi de proiecte de descentralizare pe care noi le-am susţinut în momentul învestirii guvernului actual. Şi susţinem în continuare că, ceea ce este scris acolo ca principii şi proiecte, este corect. Dar aşteptăm de la guvern să nu facă exact ceea ce este contrar acelor principii, pentru că această ordonanţă, din punctul nostru de vedere este clar o măsură de centralizare. Scrie, de fapt, şi în titlul ordonanţei.

Scrie în expunerea de motive că au fost consultate structurile asociative: Uniunea Consiliilor Judeţene, Asociaţia municipiilor, Asociaţia oraşelor. Dar nu se vorbeşte nimic de răspunsul acestora. Aş fi foarte curios să aflu ce spun primarii şi preşedinţii de consilii judeţene după descentralizarea spitalelor de centralizarea achiziţiilor.

Faţă de situaţia iniţială a ordonanţei - şi am să vin la acest microfon, pentru că am un amendament legat de acea situaţie - problema s-a înrăutăţit şi mai mult la Senat. Dacă iniţial în ordonanţă scria că achiziţiile centralizate nu se aplică pentru acele achiziţii care sunt din fondurile autorităţilor locale, în Senat, s-a introdus la propunerea ministerului o prevedere în care se spune că dacă 10% dintr-o achiziţie se asigură de Ministerul Sănătăţii, restul poate fi asigurat de primari, de preşedinţi de consilii judeţene, achiziţia este centralizată. Adică eu, primar votat de electorat, vin cu 80% finanţare, statul vine cu 20% şi achiziţia o face statul, pe banii mei.

Cine răspunde politic şi administrativ pentru o asemenea achiziţie? Pentru că sunt banii comunităţii, nu sunt banii statului. Banii statului sunt mai puţini. Şi eu cred că această ordonanţă trebuie tratată foarte serios.

Am să vin să vă prezint şi amendamentul care eu cred că este de bun-simţ. Este propus la respingere, dar eu cred că sunt argumente.

Vreau să vă spun foarte clar că nu susţinem această ordonanţă în forma în care este, pentru că este o măsură de centralizare, şi nu de descentralizare, şi cerem respectarea a ceea ce scrie şi în programul de guvernare - a principiilor şi a proiectelor de descentralizare către administraţiile publice locale.

Mulţumesc. (Aplauze.)

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Vă mulţumesc şi eu foarte mult.

Domnul deputat Tudor Ciuhodaru. Domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Această lege este prima dată o lege neconstituţională. O lege care încalcă dreptul la sănătate şi o lege care introduce un sistem oriental în sistemul de achiziţii.

Practic, desfiinţează sistemul de management, sistemul de descentralizare şi orice posibilitate de a adapta medicaţia şi intervenţia eficientă în favoarea pacienţilor.

Expunerea de motive este insuficientă şi nu-i suficient documentată.

Se spune că prin această lege vor să se realizeze economii. Dar, când ne uităm la impactul asupra mediului economic, asupra mediului de afaceri, ni se spune chiar de către echipa guvernamentală că nu este cazul.

Se spune că prin această lege vor fi eliminate variaţiile de preţ. Foarte probabil. Vor fi cele mai mari preţuri făcute prin Ministerul Sănătăţii. Că va fi continuitate în achiziţionarea produselor şi serviciilor. Am văzut ce continuitate există în aprovizionarea cu antitetanos sau medicaţia oncologică atunci când se face achiziţia la nivel centralizat. Sau am văzut achiziţiile dezastruoase prin care s-au cumpărat ambulanţe care au stat în holurile primăriilor, nefolosite. Sau aparatura medicală de sute de milioane de euro lăsată să putrezească pe holurile de spital.

Se vorbeşte despre calitate uniformă a produselor şi serviciilor. Cum? În ce fel? Cel mai bine ştie medicul şi managerul de spital de ce este nevoie în unitatea sanitară.

În plus, aceste variaţii şi lanţuri birocratice nu vor face decât să întârzie desfăşurarea actului medical în favoarea pacienţilor.

Lăsaţi-mă să mă amuz la sfârşit să se vorbeşte de un preţ de achiziţie scăzut. Eu cred că, de fapt, prin acest proiect de lege are loc centralizarea resurselor în mâna ministerului şi va avea efecte negative asupra pacienţilor, medicilor şi sistemului sanitar.

În final, pot să-i propun ministrului sănătăţii să desfiinţeze şi managerii din sistemul medical, pentru că e suficient doar un contabil să facă o raportare, iar Ministerul Sănătăţii să achiziţioneze ceea ce vrea el, când vrea el şi după cum îl duce capul.

Vă mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Mulţumesc foarte mult.

Doamna deputat, să nu greşesc, Bogdănici. Numele mic îl ştiu, dar să nu fac o greşeală la numele mare.

Doamna deputat, aveţi cuvântul - Grupul parlamentar al PDL.

Doamna Camelia-Margareta Bogdănici:

Bună ziua! Camelia Bogdănici, un nume de floare.

Partidul Democrat Liberal propune respingerea acestui proiect de lege şi eu voi fi foarte practică. (arată spre sală ambalajul unui medicament.)

Nişte tablete, da. Ştiţi cum se cumpără? Pentru că există o listă de preţuri cu preţ de producător şi preţ maximal de vânzare.

Aveţi laptop-urile sau tabletele sau smartphone-urile şi vă rog să deschideţi şi să spuneţi pe Google Canamed. Acolo veţi găsi ceea ce înseamnă Catalogul naţional al preţurilor la medicamente de uz uman autorizate de minister. Deci există un preţ maxim cu care se poate cumpăra o fiolă, o tabletă ş.a.m.d.

Ar fi mult mai simplu dacă am pune că 10% din preţul de producător să fie maximum pentru spitale şi să nu centralizăm şi nu voi mai insista pentru că au spus foarte bine colegii mei.

Doi. Am un ac în mână. Există materialele sanitare. Până acum, când se făceau achiziţii, furnizorii dădeau materialele sanitare managerului, directorului medical, care le dădeau resursei umane care lucrează cu acel material.

Ce se va întâmpla când va fi centralizare? Se vor lua materiale laolaltă, atât pentru un spital universitar, cât şi pentru un spital orăşenesc, atât pentru un spital de urgenţă, cât şi pentru un spital de bolnavi cronici şi vor sta anumite materiale pe rafturi fără să fie folosite şi vor fi bani aruncaţi.

Ce se va întâmpla când vom face centralizare? Vom da numai loc furnizorilor mari. Pentru că numai un furnizor mare va putea să participe la o astfel de licitaţie.

Ce se va întâmpla dacă va fi centralizare? Timpul pe care un economist îl măsoară în bani, va fi pentru o viaţă de om, timp înseamnă viaţă.

Şi dacă dumneavoastră, vreodată, aţi apelat pentru familie, pentru prieteni, pentru cunoştinţe să se facă rost de un medicament, de un material sanitar într-o oră, nu se va mai putea.

Vă rog să vă gândiţi la alegătorii dumneavoastră şi la familiile dumneavoastră.

Propune PDL-ul respingere.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Domnule deputat, vă rog frumos, aveţi cuvântul.

Domnul Grigore Crăciunescu:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Bătălie mare, păreri multe, bani, mai ales, enorm de mulţi, miliarde de euro care se pun în mişcare prin aceste achiziţii de medicamente.

Ştiţi foarte bine că anul acesta Ministerul Sănătăţii nu poate face investiţii prea mari - ca să nu spun că lipsesc cu desăvârşire investiţiile anul acesta - pentru că suntem obligaţi să dăm 900 de milioane de euro la producătorii de medicamente, datorie care a depăşit acea scadenţă de 60-90-120 de zile.

De ce atâta zbatere din partea directorilor de spitale? De ce atâta încrâncenare din partea domnului ministru?

Răspunsul este foarte simplu. Şansa a fost ca, după un mandat de deputat, să fiu primar de Paşcani, să cunosc multe, multe lucruri pe care cei care nu aţi fost primari credeţi-mă pe cuvânt că nu le ştiţi şi nu vă puteţi imagina ce şi cum. Ştiţi, lucrurile trăite şi lucrurile citite. Aşa e!

Spuneam că un spital, pe care-l cunosc şi pe care l-am ajutat să se dezvolte, a reuşit la sfârşitul anului trecut să aibă în conturile spitalului peste 1 miliard şi jumătate de euro banii lui.

Motivul... cine nu mă crede, nu vorbesc decât pe fapte, îi arăt unde să meargă să vadă.

Ce s-a întâmplat: directorul acelui spital - spitalul are 400 de paturi - verifică personal fiecare condică care a fost scrisă de medici. Deci fiecare condică. Pe celelalte componente a urmărit banii şi a reuşit să facă acest lucru.

Achiziţia centralizată înseamnă economie de bani. Pentru că una e să cumperi - eu ştiu - 10 mii, 100 mii sau 1 milion dintr-un produs - dacă vreţi mănuşi chirurgicale.

Se invocă acele - eu ştiu - dorinţe ale unor medici că vor un fir de aţă pentru chirurgie la sutură, că vor un anumit fel de mănuşă, că vor - eu ştiu... Dar faptul că se cere tuturor spitalelor să prezinte la minister din timp lista cu tot ce e nevoie şi tot ceea ce e prins în planul de achiziţie, că nu se cumpără totul centralizat, face posibil ca la Ministerul Sănătăţii să se economisească nişte bani care se reîntorc în sistem.

Noi vom susţine acest proiect, această ordonanţă de guvern, şi vă spun că timpul - şi asta e singura dispută, ne mai vedem, să fim sănătoşi ăştia trei ani, cât mai avem, şi jumătate - o să vedeţi care sunt economiile făcute în urma acestei licitaţii centralizate.

Vă mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Mulţumesc şi eu.

Dacă nu mai sunt luări de cuvânt la dezbateri generale, vă informez că, în conformitate cu art.120 din Regulamentul nostru, începem să discutăm pe proiectul de lege, dezbateri. La amendamente nu avem decât un amendament respins. domnul deputat Cseke ne-a şi vorbit despre el.

O să-l rog pe domnul deputat să îl susţină. Este la art.2 alin.(2); nu? După el introducem un nou alineat. Vă rog frumos.

Domnul Cseke Attila-Zoltán:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

În forma iniţială a ordonanţei se stabilea foarte clar în art.2 alin.(2) că prevederile ordonanţei nu se aplică achiziţiilor a căror sursă de finanţare este asigurată din fondurile autorităţilor administraţiei publice locale.

Dacă o primărie dădea 100% finanţare pentru un echipament medical, nu se aplica achiziţie centralizată, lucru absolut corect.

În Senat s-a introdus o prevedere prin care se spune că prevederile Ordonanţei nr.71 se aplică şi achiziţiilor a căror sursă de finanţare este asigurată într-o proporţie de minim 10% de către Ministerul Sănătăţii.

Haideţi să traducem. Sunt primar sau preşedinte de consiliu judeţean. Votat de electorat. Am avut un program electoral. Am promis electoratului că dacă voi fi votat voi cumpăra un computer tomograf. Aloc din fondurile comunităţii, ale autorităţii administraţiei publice locale 80% din ceea ce este necesar. Mă ajută şi Ministerul Sănătăţii, mai dă 20%. Pe baza acestei prevederi, achiziţia va fi centralizată, făcută de către minister, pe banii comunităţilor locale. După părerea mea, avem o problemă de legalitate şi de corelare cu Legea finanţelor publice locale, pentru că pe banii comunităţilor locale altă instituţie, altă entitate juridică îmi face achiziţia publică, şi marea întrebare este cine răspunde administrativ şi politic pentru acea achiziţie. Pentru că eu am fost votat, eu am avut în programul electoral, eu trebuie să fac faţă cerinţelor comunităţii locale, iar achiziţia se face de altcineva, iar dacă echipamentul mai este şi prost, iarăşi cine răspunde.

Drept urmare, am propus - cred că este o propunere de bun- simţ - ca achiziţia centralizată în asemenea situaţii să aibă loc numai atunci când Ministerul Sănătăţii alocă cel puţin 50%. Adică statul dă majoritatea sumei, autoritatea locală dă mai puţin, statul să aibă dreptul să facă achiziţia centralizată, dacă nu, nu.

Vă mulţumesc şi vă rog să susţineţi acest amendament. (Aplauze.)

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Mulţumesc.

Domnul deputat Cseke susţine amendamentul depus. Este respins amendamentul de către comisie.

Conform procedurilor, supunem la vot.

O să vă rog să pregătiţi cartelele. Domnul deputat Răţoi. Ne pregătim de vot. Dacă-l rugaţi şi pe domnul Ciolacu, e o chestie extraordinară. Domnule Ciolacu, lăsaţi Ardealul, că arată foarte bine şi luaţi loc şi introduceţi-vă cartela! Sunteţi pregătit domnule Ciolacu? Aveţi cartela la dumneavoastră? E un lucru foarte bun, atunci. Vă mulţumesc foarte mult.

Să înceapă votul.

Bun. 58 pentru, 94 împotrivă, o abţinere.

Amendamentul dumneavoastră nu a întrunit numărul de voturi necesare.

Procedural, ar trebui să supun la vot textul Senatului, dar rămâne acelaşi.

Aşa încât, supun la vot textul Senatului, pe care să-l păstrăm.

Să înceapă votul.

Salutăm prezenţa domnului Pambuccian, printre noi. Am văzut că a vorbit şi cu domnul Păun. Eram obişnuit cu domnul Ganţ. Eram obişnuit cu dumneavoastră. L-am văzut şi pe domnul Pambuccian...

100 de voturi pentru, o abţinere, 54 de voturi împotrivă.

Da, dar eu am un buton aici şi blochez orice luare de cuvânt.

Vă mulţumesc foarte mult.

Proiectul de lege merge la votul final. Este lege ordinară. Aşa cum am spus, procedură de urgenţă.

Am discutat cu dumneavoastră la început şi v-am informat că celebra Comisie pentru buget, finanţe şi bănci lucrează în paralel cu plenul, pentru a finaliza raportul la punctul 3.

Vă cer votul dumneavoastră pentru extinderea aprobării de ieri şi pentru astăzi, pentru a lucra în paralel, aşa cum scrie regulamentul, ca să nu încălcăm regulamentul. Este cererea domnului preşedinte al Comisiei pentru buget, finanţe şi bănci.

Liderul Grupului parlamentar al PNL a ridicat această cerere.

Bun. Vă rog frumos să vă pregătiţi cartelele.

Să înceapă votul.

Grupul parlamentar al minorităţilor naţionale este de acord cu cererea Grupului parlamentar al PNL.

124 de voturi pentru, 14 abţineri, 30 de voturi împotrivă.

Cererea depusă ieri la Biroul permanent se extinde cu votul plenului pentru astăzi, până la finalizarea raportului. Sper să-l finalizăm până ajungem la votul final.

Mergem la următorul proiect, de la punctul 5 - Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.49/2012 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2010 privind implementarea programului de încurajare a consumului de fructe proaspete în şcoli.

Iniţiatorul. Din partea Guvernului României. Aveţi cuvântul.

Numele şi prenumele, funcţia ca să rămână în stenogramă.

Domnul Dumitru Daniel Botănoiu (secretar de stat, Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale):

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Numele meu este Dan Botănoiu şi sunt secretar de stat la Ministerul Agriculturii.

De fapt, Proiectul de Lege pentru modificare are în vedere două lucruri esenţiale, şi anume: să elimine discriminarea cu privire la consumul fructelor, pentru că este vorba de merele în şcoli, pentru clasa pregătitoare, în raport cu ceilalţi elevi, şi al doilea lucru important este să armonizeze legislaţia românească cu Regulamentul european.

Pentru acest motiv, noi susţinem raportul comisiei şi cred eu că suntem pe direcţia bună, pentru că... (Rumoare.)

Voci din sală:

Nu se aude!

Domnul Dumitru Daniel Botănoiu:

Nu, încerc să vorbesc... să înţeleagă şi domnul preşedinte.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Domnule secretar de stat, trebuie să staţi... să vorbiţi cu parlamentarii, nu cu mine. Eu sunt preşedinte de şedinţă, printre altele sunt şi preşedintele Camerei. Vă adresaţi Parlamentului României.

Domnul Dumitru Daniel Botănoiu:

Am înţeles, domnule preşedinte, am înţeles.

Din acest punct de vedere, noi considerăm că, odată cu aceste modificări, putem să stimulăm totodată competitivitatea sectorului şi în special producătorii de mere din România, iar, pe de altă parte, aducem sănătate în rândul copiilor noştri.

Vă mulţumesc frumos.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Vă mulţumesc, domnule secretar de stat.

Din partea comisiei, domnul deputat Dragoş Zisopol.

Domnul Dragoş Gabriel Zisopol:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Comisia pentru învăţământ, ştiinţă, tineret şi sport şi Comisia pentru agricultură, silvicultură, industrie alimentară şi servicii specifice au fost sesizate, spre dezbatere în fond, cu Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.49/2012, pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.24/2010 privind implementarea programului de încurajare a consumului de fructe proaspete în şcoli.

Proiectul de lege are ca obiect de reglementare modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2010 privind implementarea programului de încurajare a consumului de fructe proaspete în şcoli, aprobat cu modificări prin Legea nr.195/2010, în vederea creării cadrului legislativ pentru implementarea programului, stabilind grupul-ţintă - clasa pregătitoare, sursele de finanţare, precum şi modul în care autorităţile locale şi instituţiile centrale gestionează fondurile alocate.

Proiectul de lege face parte din categoria legilor ordinare.

Proiectul de lege este de competenţa decizională a Camerei Deputaţilor.

Senatul, în calitate de primă Cameră sesizată, a adoptat proiectul de lege în şedinţa din 30 octombrie 2012.

Comisiile au dezbătut proiectul de lege în şedinţe separate.

Membrii Comisiei pentru agricultură, silvicultură, industrie alimentară şi servicii specifice au examinat proiectul de lege în şedinţa din 16 aprilie 2013.

Comisia pentru învăţământ, ştiinţă, tineret şi sport a dezbătut proiectul de lege în şedinţa din data de 23 aprilie 2013.

Comisia pentru învăţământ, ştiinţă, tineret şi sport şi Comisia pentru agricultură, silvicultură, industrie alimentară şi servicii specifice propun plenului Camerei Deputaţilor adoptarea proiectului de lege, cu amendamentele admise din anexă. Timp: trei minute.

Vă mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Vă mulţumesc foarte mult.

Pentru dezbateri, conform art.120, timp trei minute.

Să înceapă votul.

154 pentru, o abţinere, două voturi împotrivă.

Vă mulţumesc.

Din partea Grupului parlamentar al PDL, domnul deputat Tinel Gheorghe. Domnule deputat, aveţi cuvântul la dezbateri generale.

Din partea Grupului parlamentar al PSD, domnul deputat Daea, l-am văzut, şi din partea Grupului parlamentar al UDMR, domnul deputat Kelemen.

Domnul Tinel Gheorghe:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Hotărât lucru, principiile şi Programul de guvernare pe care, cu atâta aplomb le-aţi susţinut şi le-aţi aprobat la învestirea propriului Guvern nu fac două parale.

Primul proiect de lege a fost cel cu preluarea de către Ministerul Sănătăţii a desfăşurării, a susţinerii licitaţiilor publice la nivel naţional. O dovadă mai clară de centralism...

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Domnule deputat, vă rog să vă referiţi la Proiectul de lege nr.49.

Domnul Tinel Gheorghe:

Daţi-mi voie, domnule preşedinte, că se referă la subiect...

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

La subiect, la chestiune.

Domnul Tinel Gheorghe:

Acum veniţi şi continuaţi acelaşi program de centralizare, iar motivaţia secretarului de stat, vezi Doamne, pentru, eu ştiu, a veni în interesul producătorilor de fructe etc., nu are nicio legătură. Practic, daţi achiziţia publică pentru fructe... o daţi preşedinţilor de consilii judeţene. Aşa e la noi, în România. Când interesul bate principiul, se poate modifica legea. Şi o modificaţi când, la Ministerul Sănătăţii, ministrul are interes să centralizeze totul, o modificaţi când la Ministerul Agriculturii şi la Educaţie preşedinţii de consilii judeţene au interes să centralizeze tot şi tot aşa. Şi descentralizarea rămâne pe hârtie sau s-o facă alţii, că dumneavoastră n-aţi învăţat decât ce v-a explicat sistemul până în ’89 şi aplicaţi acum în practică.

Partidul Democrat Liberal nu va susţine proiectul de act normativ în forma prezentată.

Mulţumim.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Vă mulţumesc. Dumneavoastră spuneţi că, dacă se fac achiziţiile la nivelul consiliului judeţean, înseamnă că sunt centralizate la nivelul statului.

Domnul Tinel Gheorghe:

Da.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Am înţeles. Vă mulţumesc foarte mult. Am înţeles. Eu fiind din zona aceea în care nu am învăţat foarte mult, am vrut să vă întreb pe dumneavoastră, ca să învăţ.

Din partea Grupului parlamentar al PSD, domnul deputat Daea.

Domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Petre Daea:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Domnule preşedinte al Camerei Deputaţilor,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Zona de interes politic se subordonează uneori - şi, din fericire, e bine aşa - programelor care trec dincolo de paternitatea aprobării lor.

Cu alte cuvinte, Partidul Democrat Liberal, prin efortul Executivului, în 2010 a aprobat acest program de introducere a fructelor în şcoli. Bine a făcut!

Spre cinstea actualului guvern, a extins acest program, ducându-se şi acolo unde elevii sunt în şcoli la clasa pregătitoare. Mi-e greu să înţeleg, sincer, speculaţiile colegului, pe care-l apreciez, dar îmi lasă un gust amar, şi nu de mere!

Motiv pentru care, stimaţi colegi, vă îndemn, cu respectul cuvenit, să decideţi conform conştiinţei pentru aprobarea acestui act normativ.

Vă mulţumesc. (Aplauze.)

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Vă mulţumesc foarte mult.

Domnul Kelemen. Domnule deputat, aveţi cuvântul. Domnul Anton, după domnul deputat Kelemen.

Domnul Kelemen Atilla-Béla-László:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Într-adevăr, argumentaţia secretarului de stat pentru această lege este corectă, până la un anumit punct.

Eu vreau să cred că se va realiza distribuirea acestor mere, cu care orice om normal trebuie să fie de acord, dar, până la un punct. Vreau să cred că, într-adevăr, în judeţul Mureş, din livezile judeţului Mureş o să ajungă merele în şcolile din acest judeţ, şi nu neapărat de la Tulcea, cum nu cred că este foarte bine dacă merele din Mureş pleacă la Botoşani, sau în altă parte.

Deci cu această remarcă am vrut să vă anunţ că UDMR-ul susţine proiect de lege, dar trebuie să se realizeze aşa cum credem noi şi sper, cu bună-credinţă, votăm cu toţii, cei care votăm această lege, dar, cu aceste remarci, am găsit că este important să spunem şi să punctăm.

Vă mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Vă mulţumesc şi eu.

Domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Adrian-Nicolae Diaconu:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Decizia Grupului parlamentar al Partidului Poporului cu privire la susţinerea sau nu a acestui proiect legislativ se îndreaptă către jumătatea plină a paharului, lăsând în jumătatea goală eventuale interese din achiziţia centralizată a acestor fructe proaspete şi luăm în calcul jumătatea plină, dacă, prin consumul de fructe proaspete la toate nivelurile şcolare, se preîntâmpină, măcar în parte, abandonul şcolar, în anul 2013, fiind încă foarte mulţi copii săraci, care nu se duc la şcoală pentru că nu au ce pune în ghiozdan, măcar vom şti că ne-am făcut, măcar în parte, datoria.

Grupul nostru va susţine acest proiect legislativ.

Vă mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Vă mulţumesc şi eu foarte mult.

Domnul deputat Anton.

Domnul Marin Anton:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Grupul parlamentar al Partidului Naţional Liberal va susţine, desigur, acest proiect de lege, considerând că este un lucru normal atât pentru producătorii de fructe, cât şi pentru consumatori, care înseamnă elevii din şcolile noastre, elevii şi din clasa pregătitoare.

Vă mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Vă mulţumesc.

Alte intervenţii? Nu vă agitaţi! O să fie momentul în care o să ajungem şi aici. Până atunci, la sufleori, la dumneavoastră în grup. Nu-mi suflaţi mie, că mă pricep la regulament.

Asta e rugămintea mea, da? Dacă vreţi să comentaţi, sunt alte zone. Faceţi conferinţe de presă, vă aştept.

Bun. Mergem mai departe. Intrăm în dezbaterile proiectelor de lege, conform art.20.

Data viitoare, când la Grupul parlamentar PDL vor fi două intervenţii, la dezbateri generale, sau trei, aşa cum s-a întâmplat în ultimii ani, nu va mai fi nicio excepţie, la cele ale domnului Tinel Gheorghe... cum a fost până acum. Sunteţi mulţumit, domnule deputat?

Vă rog frumos, aveţi dreptul la replică.

Domnul Tinel Gheorghe:

Domnule preşedinte, rugămintea este să respectaţi regulamentul în litera şi în spiritul lui. Să începeţi programul la ora 10,00, aşa cum aţi aprobat, şi să daţi dreptul la cuvânt grupurilor parlamentare, aşa cum spune regulamentul, la dezbateri generale, câte o singură poziţie, sigur, punct de vedere.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Grupul parlamentar al PDL, al PP-DD şi al UDMR, vă rog frumos să luaţi notă de cererea domnului Tinel Gheorghe, vicelider al Grupului parlamentar al PDL. De azi înainte, cutuma pe care am stabilit-o cade.

Vă mulţumesc foarte mult pentru intervenţie.

Mergem la amendamente admise.

Dacă la primul amendament admis sunt opinii, comentarii? Nu sunt.

La al doilea? Nu sunt obiecţii. Vă mulţumesc. Aprobat.

3? Vă mulţumesc. Aprobat.

4? Obiecţii, comentarii? Nu sunt. Vă mulţumesc. Aprobat.

5. Obiecţii, comentarii? Nu sunt. Vă mulţumesc. Aprobat.

6. Obiecţii, comentarii? Nu sunt. Vă mulţumesc. Aprobat.

Amendamentul 7. Obiecţii, comentarii? Nu sunt. Vă mulţumesc. Aprobat.

Amendamentul 8. Obiecţii, comentarii? Nu sunt. Vă mulţumesc. Aprobat.

Amendamentul 9. Obiecţii, comentarii? Nu sunt. Vă mulţumesc. Aprobat.

Amendamentul 10. Obiecţii, comentarii? Nu sunt. Vă mulţumesc. Aprobat.

Amendamentul 11. Obiecţii, comentarii? Nu sunt. Vă mulţumesc. Aprobat.

12. Obiecţii, comentarii? Nu sunt. Vă mulţumesc. Aprobat.

13. Obiecţii, comentarii? Nu sunt. Vă mulţumesc. Aprobat.

14. Obiecţii, comentarii? Nu sunt. Vă mulţumesc. Aprobat.

15. Obiecţii, comentarii? Nu sunt. Vă mulţumesc. Aprobat.

Proiectul de lege merge la votul final.

Vă reamintesc că este lege ordinară, se aprobă cu votul majorităţii deputaţilor prezenţi.

6. Următorul, Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 73/2011 pentru modificarea şi completarea Legii nr.95/2006, reforma în domeniul sănătăţii.

Iniţiatorul? Din partea iniţiatorului, că în 2011 nu eraţi dumneavoastră. Aveţi cuvântul. Numele şi prenumele, pentru stenogramă, vă rog frumos.

Domnul Francisk Iulian Chiriac:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Mă numesc Chiriac Francisk Iulian. Sunt secretar de stat în Ministerul Sănătăţii.

Stimate domnule preşedinte,

Stimate doamne şi domni deputaţi,

Ministerul Sănătăţii susţine adoptarea proiectului de act normativ în discuţie, care are în vedere modificarea Legii nr.95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, în sensul reglementării raportului de coordonare dintre Ministerul Sănătăţii şi Casa Naţională de Asigurări de Sănătate.

Acest raport vizează, în principal, următoarele aspecte: Ministerul Sănătăţii avizează statutul Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate, care răspunde în faţa ministrului sănătăţii pentru activităţile proprii sistemului.

CNAS solicită avizul Ministerului Sănătăţii înaintea depunerii bugetului de venituri şi cheltuieli, precum şi a proiectului de rectificare bugetară la Ministerul Finanţelor Publice.

CNAS prezintă Ministerului Sănătăţii, trimestrial şi anual, activităţile realizate cu privire la serviciile medicale, medicamentele şi dispozitivele medicale furnizate asiguraţilor.

CNAS iniţiază, negociază şi încheie, cu instituţiile similare, documente de cooperare internaţională în domeniul său de activitate, cu avizul conform al Ministerului Sănătăţii.

În raport cu aceste aspecte, Ministerul Sănătăţii susţine raportul Comisiei pentru sănătate şi familie.

Vă mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Vă mulţumesc şi eu.

Din partea comisiei raportoare. Doamna preşedinte Nassar.

Doamnă deputat, aveţi cuvântul.

Doamna Rodica Nassar:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Comisia pentru sănătate şi familie a fost sesizată spre dezbatere în fond, în procedură de urgenţă, cu Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 73/2011 pentru modificarea şi completarea Legii nr.95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii.

Senatul, în calitate de primă Cameră sesizată, a adoptat proiectul de lege.

Camera Deputaţilor este Cameră decizională.

Proiectul de lege are ca obiect de reglementare modificarea şi completarea Legii nr.95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, cu modificările şi completările ulterioare, în sensul modificării statutului juridic al Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate, instituţie publică autonomă, care va funcţiona în coordonarea Ministerului Sănătăţii, ca organ de specialitate al administraţiei publice centrale.

La întocmirea prezentului raport, comisia a avut în vedere avizul favorabil al Consiliului Legislativ, avizul favorabil al Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi, avizul favorabil al Comisiei pentru buget, finanţe şi bănci, avizul favorabil al Comisiei pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic, precum şi punctul de vedere al Ministerului Sănătăţii.

În raport de obiectul şi conţinutul său, proiectul de lege face parte din categoria legilor organice.

În urma dezbaterii, Comisia pentru sănătate şi familie propune plenului Camerei Deputaţilor adoptarea Proiectului de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 73/2011 pentru modificarea şi completarea Legii nr.95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, cu amendamentele prevăzute în anexă.

Timp de dezbatere, două minute.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Vă mulţumesc.

Timp de dezbatere, două minute.

Să înceapă votul, vă rog frumos.

140 pentru, două abţineri, două voturi împotrivă.

La dezbateri generale cine doreşte să ia cuvântul?

Domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Asistăm la o nouă premieră. Dacă prin primul act normativ Ministerul Sănătăţii a acordat posibilitatea să cumpere orice, oriunde, oricând, prin acest act normativ, Ministerul Sănătăţii să asigure şi banii. Şi, cum o facem? Prin subordonarea Casei de Asigurări de Sănătate.

Practic, banii noştri, ai tuturor românilor, pot fi folosiţi aşa cum are chef ministerul.

Din punct de vedere legislativ, putem constata că prin art.115 alin.(4) din Constituţia României, republicată, precum şi prin deciziile Curţii Constituţionale în domeniu, pentru un astfel de act normativ făcut în urgenţă trebuie o reglementare foarte strictă. Iar, dacă nu, această lege poate fi atacată la Curtea Constituţională. Ceea ce şi vom face.

Pe de altă parte, nu se precizează foarte clar în ce relaţie va fi acum Casa de Asigurări de Sănătate faţă de minister. Ea nu poate fi nici în subordinea ministerului, pentru că trebuie modificată o lege organică, şi nu este nici autonomă, aşa cum prevede legea.

Din punctul meu de vedere, acest act normativ nu face decât să centralizeze resursele - şi ştim şi noi cum sunt folosite - în mâna Ministerului Sănătăţii şi vor duce doar la prejudicii pentru pacient şi pentru sistemul medical.

Aşa că grupul meu parlamentar va vota împotriva acestui proiect de act normativ şi, ca şi pe precedentul, îl vom ataca la Curtea Constituţională.

Vă mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Grigore Crăciunescu:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Da, totul merge foarte bine cu Casa de Asigurări de Sănătate. O specialitate din medicina românească nu a primit niciun leu pentru 2013 la serviciile asigurate prin Casă, şi mă refer la serviciile de medicină dentară. Deşi în Legea nr.95 se prevede clar că specialitatea de stomatologie, cum scria la vremea respectivă, beneficiază de fonduri pentru servicii în domeniu, în programul-cadru... în contractul-cadru este prevăzut acest lucru, anul acesta s-au alocat 13 milioane de lei, practic, banii care s-au cheltuit pe luna ianuarie şi februarie şi o săptămână sau două din martie şi, la ora actuală, chiar am avut o dispută cu domnul ministru un pic mai aprinsă, suntem cunoştinţe bune, pot să spun, chiar prieteni, pe ideea că: "Domnule ministru, cum se poate ca o disciplină a medicinei româneşti să fie complet scoasă din finanţare din fondurile de la Casa de Asigurări de Sănătate, când legea prevede acest lucru?"

Coordonarea Casei de Asigurări de Sănătate de către Ministerul Sănătăţii mi se pare un lucru firesc. Nu este vorba de a lua autonomia şi de a lua banii de la Casa de Asigurări de Sănătate. Dar orice se întâmplă la Casa de Asigurări de Sănătate trebuie să fie cunoscut de minister, să fie cu aprobarea ministerului, pentru că, aşa cum ştim toţi, cine răspunde? Ministrul. După ministru, cine? Guvernul. După Guvern, domnul prim-ministru.

Deci această ambiguitate... şi iar ne întoarcem, sunt 4 miliarde şi ceva de euro. Deci noi vom aproba această ordonanţă de guvern, pentru că Casa de Asigurări de Sănătate, pe structura care era până acum, până la ordonanţă... rezultatele vi le-am spus. Deci medicina dentară nu are, pentru 2013, niciun leu. Ce facem cu copiii din familii cu mulţi copii? Ce facem cu pensionarii cu pensie de 300 sau 400 de lei? Pentru că o extracţie, mă rog, un pansament, făceai ceva cu mia aia de lei. Că atât se dădea pentru un medic stomatolog, o mie de lei pe lună.

Deci noi vom vota această ordonanţă de guvern şi mi se pare corect ca Casa de Asigurări de Sănătate să fie în subordinea... sau să colaboreze cu Ministerul Sănătăţii, pe domenii de servicii. Nu le ia nimeni banii de la Casa de Asigurări de Sănătate.

Vă mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Mulţumesc. Din partea Grupului parlamentar al PSD, doamna deputat Rodica Nassar.

Doamna Rodica Nassar:

Sigur, dincolo de argumentele care vin în sprijinul votului favorabil pe care ar trebui să-l dăm astăzi şi pe care sunt convinsă că o să-l obţină această ordonanţă de urgenţă, vreau să-i amintesc domnului deputat Ciuhodaru că ordonanţa este redactată în 2011. Este anul în care Domnia Sa se afla într-un partid la putere, iar, atunci, fiind...

Voci din sală:

Plecase.

Doamna Rodica Nassar:

Nu ştiu... Unde plecase? La alt partid aflat la putere.

Un singur lucru vreau să-i spun: şi demagogia are o limită. Nu v-am auzit, la vremea respectivă, aducând argumente în defavoarea acestei ordonanţe de urgenţă.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

Domnule preşedinte, drept la replică!

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Vă mulţumesc.

Da, domnule deputat, vă dau la sfârşit. Cum scrie regulamentul.

Da. Dar nu când vreţi dumneavoastră, când vrea regulamentul. Luaţi loc în bancă şi nu vă mai agitaţi, că vă dau dreptul la replică.

La dezbateri generale, dacă mai există luări de cuvânt? Nu mai sunt luări de cuvânt. Vă mulţumesc foarte mult.

Pe amendamente admise.

Primul amendament admis. Obiecţii, comentarii? Nu sunt.

Amendamentul 2 admis. Obiecţii, comentarii? Nu sunt.

Amendamentul 3 admis. Obiecţii, comentarii? Nu sunt.

4. Obiecţii, comentarii? Nu sunt.

5. Obiecţii, comentarii? Nu sunt.

6. Obiecţii, comentarii? Nu sunt.

7. Obiecţii, comentarii? Nu sunt. Vă mulţumesc.

8. Obiecţii, comentarii? Nu sunt.

9. Obiecţii, comentarii? Nu sunt.

10. Obiecţii, comentarii? Nu sunt.

11. Obiecţii, comentarii? Nu sunt. Aprobat.

Proiectul de lege merge la votul final.

Are cuvântul domnul deputat Ciuhodaru, dreptul la replică.

Domnule deputat, aveţi cuvântul. Puteţi să citiţi cât vreţi, regulamentul, puteţi să ne explicaţi ce vreţi, eu ştiu foarte bine regulamentul.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

Domnule preşedinte...

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Dreptul la replică, vă rog frumos!

Domnul Tudor Ciuhodaru:

Drept la replică. Păi, să începem cu regulamentul, da? Art.151 punctul 2: când un deputat solicită cuvântul pe probleme de procedură sau pentru dreptul la replică, preşedintele este obligat să-i acorde cuvântul imediat. Asta, una la mână.

Doi.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Citiţi mai departe următorul articol, următorul alineat.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

Citiţi dumneavoastră.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Da, aveţi dreptul la replică. Am înţeles, dumneavoastră aţi fost la clasele I şi II, la clasa III-a n-aţi mai fost.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

Domnule preşedinte, nu v-am jignit şi este anormal ca un preşedinte al Camerei Deputaţilor să aibă un astfel de limbaj. Dar, dacă aşa consideraţi dumneavoastră că trebuie să se comporte al treilea om în stat, nu mă mai miră nimic pe lumea aceasta.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Dreptul la replică, vă rog frumos.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

Dreptul la replică. vă reamintesc că am fost dat afară dintr-un partid, într-adevăr, la putere, pentru că am fost împotriva tăierii pensiilor şi salariilor şi măsurilor abuzive din sistemul sanitar.

De altfel, am fost dat afară şi din PSD, pentru că am vrut un spital regional de urgenţă pentru Iaşi.

Dumneavoastră, împreună cu cei de la PNL, aţi promis că-l veţi face şi domnul Fenechiu a promis că nu va vota bugetul României dacă acest lucru nu va intra pe calcule de buget.

Dacă vă uitaţi în bugetul României, nu avem nici spitale regionale de urgenţă, nu aţi reînfiinţat niciun spital, nu aţi mărit salariile la personalul medical, nu aţi deblocat niciun post din sistem, aşa că, aţi introdus coplata, într-adevăr, aţi făcut tot felul de măsuri care au dus la scăderea stării de sănătate a populaţiei. Aţi tăiat asistenţa stomatologică gratuită, aşa că, domnule preşedinte, nimeni nu poate să-mi spună ce să fac, când este vorba de sistemul medical.

Vă mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Vă mulţumesc şi eu.

7. Mergem la următorul Proiect de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 50/2012 privind reglementarea reîncadrării personalului de specialitate medico-sanitar şi auxiliar sanitar redistribuit de unităţile sanitare propuse pentru organizare în cămine de bătrâni, la unităţile sanitare care îşi reiau activitatea.

Iniţiatorul? Guvernul României? Domnule ministru, aveţi cuvântul.

Domnul Francisk Iulian Chiriac:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimate domnule preşedinte,

Stimate doamne şi domni deputaţi,

Obiectul de reglementare constă în faptul că prin aplicarea dispoziţiilor ordonanţei de urgenţă, unităţile sanitare, care, ca urmare a evaluării, îndeplinesc condiţiile pentru a-şi relua activitatea, pot angaja personal de specialitate medico-sanitar şi auxiliar sanitar, redistribuit din unităţile sanitare propuse pentru reorganizare în cămine de bătrâni, condiţie obligatorie pentru ca aceste unităţi sanitare să-şi reia activitatea şi să devină furnizoare de servicii medicale. Acest criteriu trebuie îndeplinit, fiind una din condiţiile pentru care aceste unităţi sanitare să poată intra în contract cu casele de asigurări de sănătate şi să devină funcţionale. Aceste unităţi îşi reiau activitatea ca spitale sau ca centre multifuncţionale.

În raport cu aceste aspecte, Ministerul Sănătăţii susţine raportul Comisiei pentru sănătate şi familie.

Vă mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Vă mulţumesc foarte mult, domnule ministru.

Din partea comisiei raportoare, doamna preşedinte Rodica Nassar.

Doamna Rodica Nassar:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Comisia pentru sănătate şi familie a fost sesizată spre dezbatere în fond, în procedură de urgenţă, cu proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 50/2012 privind reglementarea reîncadrării personalului de specialitate medico-sanitar şi auxiliar sanitar, redistribuit din unităţile sanitare propuse pentru reorganizare în cămine de bătrâni, la unităţile sanitare care îşi reiau activitatea.

Senatul, în calitate de primă Cameră sesizată, a adoptat iniţiativa legislativă, iar Cameră decizională este Camera Deputaţilor.

La întocmirea prezentului raport, comisia a avut în vedere avizul favorabil al Consiliului Legislativ, avizul favorabil al Comisiei pentru muncă şi protecţie socială, avizul favorabil al Comisiei pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic, avizul favorabil al Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi, punctul de vedere al Ministerului Sănătăţii.

Proiectul de lege are ca obiect de reglementare faptul că prin aplicarea prevederilor prezentului act normativ, unităţile sanitare care, ca urmare a evaluării, îndeplinesc condiţiile pentru a-şi relua activitatea, pot angaja personalul de specialitate medico-sanitar şi auxiliar sanitar, condiţie absolut obligatorie pentru ca aceste unităţi sanitare să-şi reia activitatea şi să devină furnizoare de servicii medicale.

Acest criteriu trebuie îndeplinit, fiind una din condiţiile ca unităţile sanitare să poată intra în relaţie contractuală cu Casa de Asigurări de Sănătate şi să devină funcţionale.

În urma dezbaterilor, Comisia pentru sănătate şi familie a hotărât, cu unanimitate de voturi, adoptarea proiectului de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 50/2012.

În raport cu obiectul şi conţinutul său, proiectul de lege face parte din categoria legilor ordinare.

Menţionez că ordonanţa de urgenţă a fost adoptată cu unanimitate de voturi de către comisia noastră în forma adoptată de Senat.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Mulţumesc, doamnă preşedinte.

Din partea grupurilor parlamentare, dacă sunt luări de cuvânt. Dacă nu sunt luări de cuvânt, mergem pe art.106, nu sunt...

Domnule preşedinte de la PP-DD, domnule lider de grup, vă rog frumos, sunteţi în stânga mea, să mă informaţi dumneavoastră.

Dacă dumneavoastră nu aţi văzut, ca lider de grup, eu nici atât nu pot să văd.

Aveţi cuvântul, vă rog frumos. La dezbateri generale, bănuiesc, domnule deputat. Nu?

Vă rog frumos.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

se vede că atunci când mai încercăm să salvăm ceea ce mai rămâne de salvat din sistem, se votează în unanimitate, chiar dacă sunt propunerile Comisiei pentru sănătate aşa cum sunt.

Din punctul meu de vedere, este doar o măsură paliativă. Pentru că deşi am aşteptat să se redeschidă spitalele închise, şi vorbesc şi de Iaşi, şi vorbesc şi de Negreşti, vorbesc de multe spitale din această ţară, acest lucru nu s-a întâmplat.

În continuare, medicii pleacă din România. Un medic pleacă la 5 ore, pentru că posturile din sistem rămân blocate. Astăzi am primit avizul negativ al Guvernului pentru mărirea salariilor rezidenţilor şi pentru încercarea de a-i pune pe aceştia să efectueze gărzi plătite.

Avem un proiect de lege care prevede deblocarea posturilor din sistemul sanitar, în conformitate cu actele normative şi reglementările internaţionale.

Sper, domnule preşedinte, că atunci când va fi vorba de votat pentru sănătate, nu veţi ţine cont de culoare politică, aşa cum aţi făcut-o când a fost vorba de bugetul Ministerului Sănătăţii.

Vă mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Mulţumesc. Dacă mai sunt alte luări de cuvânt?

Din partea grupurilor politice parlamentare? Nu. Conform art.106, nefiind amendamente, merge la votul final.

Următorul... domnul deputat Neacşu, pe procedură.

Domnul Marian Neacşu:

Domnule preşedinte,

În numele Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat, vă solicit să supuneţi plenului propunerea de a prelungi programul până la epuizarea ordinii de zi de astăzi. Mai sunt şi câteva respingeri.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Da. Eu sunt de acord să pun pe ordinea de zi. Deci, se extinde programul până la finalizarea ordinii de zi.

Să înceapă votul. Mulţumesc.

Munca-i complicată. Mai uşor e să vorbeşti.

8. Mergem la următorul Proiect de Lege pentru completarea Legii nr.279/2005 privind ucenicia la locul de muncă.

Pentru ce? Poftim? (Domnul Tinel Gheorghe insistă să ia cuvântul.)

La final, la începutul şi la finalul şedinţei. Explicaţi numai la votul final. În rest, nu explicaţi votul după fiecare. Vă rog frumos să citiţi, da?

Vă mulţumesc foarte mult.

Pentru Proiectul de Lege pentru completarea şi modificarea Legii nr.279/2005.

Iniţiatorul? Guvernul României, doamnă ministru, aveţi cuvântul.

Doamna Georgeta Bratu (secretar de stat, Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice):

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Doamnelor, domnilor deputaţi,

Aşa cum ştiţi, Legea nr.279 privind ucenicia la locul de muncă datează din 2005. În ultimii ani, de când suntem membri ai Uniunii, am fost nevoiţi să transpunem directive privind formarea profesională a adulţilor şi, ca atare, legislaţia aceasta s-a modificat. Am fost nevoiţi să modificăm şi această legislaţie cu updatarea ei, elementele esenţiale sunt cele privind evaluarea şi certificarea formării profesionale, prin ucenicia la locul de muncă, sursele de finanţare, precum şi conţinutul contractelor de ucenicie.

Mulţumim Comisiei pentru muncă pentru susţinere, vă rugăm să fiţi de acord cu raportul acesteia.

mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Mulţumesc foarte mult.

Pe procedură, domnul deputat Máté András-Levente, liderul Grupului parlamentar al UDMR.

Domnul Máté András-Levente:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Solicităm retrimiterea la comisie a acestui proiect de lege. Comisia pentru muncă, când a modificat proiectul de lege, nu a stabilit limita de vârstă superioară până la care se consideră cineva ucenic la locul de muncă. Iar în textul de lege tot timpul se vorbeşte de tinerii care urmează a fi formaţi la locul de muncă. Şi e o inadvertenţă legislativă, fapt pentru care solicităm retrimiterea.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Retrimiterea la comisie..., tot pe procedură? N-am înţeles, a cerut retrimiterea la comisie. (Consultări.)

Punctul de vedere al comisiei, dar cererea a fost de retrimitere al comisie. Cerem punctul de vedere al comisiei, după care se supune la vot. Numai adviseri avem acuma în loc de parlamentari.

Comisia, punctul de vedere cu privire la retrimiterea la comisie.

Domnul Florin Iordache:

Noi nu suntem de acord, domnule preşedinte.

Aţi ascultat punctul de vedere al Guvernului. Comisia a analizat un anumit amendament, pe care l-a susţinut grupul UDMR, l-am respins.

În aceste condiţii, vă rog să supuneţi la vot, dar reţineţi, comisia nu este de acord cu retrimiterea.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Mulţumesc. Supun la vot cererea Grupului parlamentar al UDMR pentru retrimitere la comisie.

Să înceapă votul.

82 de voturi împotrivă, 75 pentru, nu a fost retrimis la comisie. Rămâne în dezbatere.

Vă rog, pentru ce? Păi, să dau cuvântul la dezbateri generale, vă rog frumos. Bun.

Raportul comisiei, domnul deputat Adrian Solomon, din partea Comisiei pentru muncă şi protecţie socială.

Domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Adrian Solomon:

Raport asupra Proiectului de Lege pentru modificarea şi completarea Legii nr.279/2005 privind ucenicia la locul de muncă.

În conformitate cu prevederile art.95 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, Comisia pentru muncă şi protecţie socială a fost sesizată prin adresa nr. PL-x 94/2013 din 25 martie 2013 cu dezbaterea pe fond, în procedură obişnuită, a proiectului de Lege pentru modificarea şi completarea Legii nr.279.

La întocmirea prezentului raport comisia a avut în vedere avizele favorabile primite de la Consiliul Legislativ, Comisia pentru buget, finanţe şi bănci, Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi, Comisia pentru drepturile omului, culte şi problemele minorităţilor naţionale, Comisia pentru egalitatea de şanse pentru femei şi bărbaţi, Comisia pentru învăţământ, ştiinţă, tineret şi sport.

Proiectul de lege are ca obiect de reglementare îmbunătăţirea cadrului legislativ actual prin: stimularea participării la ucenicie a tinerilor, ca o soluţie a promovării ocupării şi reducerii şomajului în rândul tinerilor; stimularea participării tinerilor la o formă de pregătire profesională de calitate şi la dobândirea unor competenţe recunoscute la nivel naţional, care să le permită ocuparea unui loc de muncă şi continuarea învăţării; simplificarea atribuţiilor angajatorilor care organizează ucenicia la locul de muncă; stabilirea finanţării acestui tip de formare profesională prin utilizarea fondurilor europene.

Comisia propune plenului Camerei Deputaţilor adoptarea proiectului de lege cu amendamente admise şi respinse, redate în anexele la prezentul raport.

Proiectul de lege face parte din categoria legilor organice, conform prevederilor art.73 alin.(3) din Constituţia României, republicată.

La dezbaterile care au avut loc în şedinţa comisiei din 16 aprilie 2013 au participat, în conformitate cu prevederile art.55 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, din partea Ministerului Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice, doamna Georgeta Bratu, secretar de stat, şi doamna Tania Grigore, director.

La lucrările comisiei şi-au înregistrat prezenţa 27 de deputaţi din totalul de 28 de membri ai comisiei.

Raportul comisiei a fost adoptat cu unanimitate de voturi.

Proiectul de lege a fost adoptat de Senat în şedinţa din 19 martie 2013.

Camera Deputaţilor este Cameră decizională, potrivit prevederilor art.75 din Constituţia României şi ale art.92 din Regulamentul Camerei Deputaţilor.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Mulţumesc foarte mult.

Dezbateri generale, luări de cuvânt?

Domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul deputat Vladu. 1, 2, 3, 4, rog secretarii să-i nominalizeze, ca să dăm cuvântul în ordinea în care s-au înscris la cuvânt.

Domnul Iulian Vladu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Legea nr.279/2005 privind ucenicia la locul de muncă se adresa tinerilor cu vârsta cuprinsă între 15 ani şi 25 de ani.

Această lege dădea posibilitatea acelor tineri, care din n motive au abandonat şcoala, să poată să se califice la locul de muncă, adică să intre pe piaţa muncii.

Actualul guvern, din dorinţa de a munci, vine şi modifică această lege. De fapt, ce modifică? Consideră tineri toate persoanele cu vârsta cuprinsă între 16 ani şi 65 de ani. Vine şi ia dreptul acelor tineri care au împlinit vârsta de 15 ani să poată să devină ucenici, cu toate că în Codul Muncii aceşti tineri au dreptul de a munci cu acordul părinţilor.

De fapt, nu mai discutăm despre o lege care se adresează tinerilor, pentru faptul că dă posibilitatea tuturor persoanelor, indiferent de pregătirea profesională pe care au avut-o, să devină ucenici şi la vârsta de 50, 60, 65 de ani.

Din aceste motive, Partidul Democrat Liberal nu este de acord cu aceste modificări.

Eu cred că Guvernul trebuie să modifice şi expunerea de motive, întrucât în expunerea de motive explică că această lege se adresează numai tinerilor.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Mulţumesc foarte mult, domnule deputat.

Domnule deputat, aveţi cuvântul. Grupul parlamentar al PSD, după care UDMR-ul.

Domnul Emil Niţă:

Mulţumesc frumos, domnule preşedinte.

Stimate colege, stimaţi colegi,

Este foarte bine că dezbatem acest proiect de lege astăzi. Pentru că, pentru cei care venim din branşa producţiei, ştim ce importanţă are acest proiect de lege, pentru că, în timp, au fost doi factori, mai mulţi, de fapt, dar doi importanţi, care au făcut ca în România, la această oră, să se resimtă acut nevoia de personal calificat în multe domenii. În domeniul prelucrărilor, strungar, frezor, rectificatori, în domeniul turismului, toate meseriile din turism. Acolo unde constatăm cu toţii că, la acest moment, societăţile comerciale mici şi mijlocii nu au oamenii calificaţi să opereze pe diversele utilaje din aceste societăţi.

De aceea această Lege a uceniciei la locul de muncă este foarte importantă, pentru că neexistând o perioadă lungă de timp învăţământul profesional, acum se fac timizi paşi spre relansarea acestui tip de învăţământ şi neexistând o legislaţie adecvată în domeniul muncii, pentru că orice angajator care aduce un om să înveţe la locul de muncă o meserie, trebuie să-l încadreze la fel ca pe toţi ceilalţi muncitori, trebuie să-l plătească, ceilalţi muncitori se uită, bineînţeles, neadecvat la acest om care câştigă nişte bani, dar care nu ştie să facă operaţiile necesare realizării acelor piese în concordanţă cu calificarea.

Din acest punct de vedere, acest proiect de lege care stabileşte foarte clar obiectivele formării profesionale la locul de muncă obligă angajatorul să desemneze un coordonator de ucenicie, un om care să se ocupe exclusiv de etapele formării profesionale şi de dezvoltarea aptitudinilor acelor ucenici. Apoi, această lege asigură posibilitatea angajatorilor să încheie contracte pe perioade de timp determinat, cu respectarea Ordonanţei de Guvern nr. 129/2000 privind formarea profesională a adulţilor. Ea mai stabileşte perioadele contractelor de ucenicie în funcţie de nivelul de aptitudini pe care urmează să-l dobândeşti. La nivelul 1 - 12 luni, la nivelul 2 - 24 luni, la nivelul 3 - 36 de luni.

De asemenea, stabileşte şi perioadele de lucru pentru aceşti ucenici în funcţie de vârstă, pentru cei mai tineri cu vârste între 16 şi 18 ani, o reducere la 6 ore pe zi, timp de 5 zile pe săptămână.

De asemenea, foarte important, stabileşte şi modul de finanţare, care poate fi din resurse proprii, din sponsorizări, din fonduri structural-europene, bugetul asigurărilor pentru şomaj, donaţii sau taxe. Mi-ar fi plăcut...

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Domnule deputat, dacă nu vreţi să stăm până la ora 3 şi jumătate dimineaţa...

Domnul Emil Niţă:

Am terminat, domnule preşedinte.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

O să vă rog frumos să încheiaţi intervenţia.

Domnul Emil Niţă:

Mi-ar fi plăcut să se vorbească în contractele de ucenicie şi de fidelitate. Pentru că noi ştim foarte bine, am instruit de foarte multe ori şi am învăţat meserie tineri sau adulţi şi după ce aceştia au învăţat foarte bine meseria, au plecat din societate şi s-au dus în diverse alte societăţi, fie cu capital străin, fie chiar în alte ţări.

Mulţumesc frumos. V-aş îndemna să votăm acest proiect de lege, această lege care este o lege organică şi are nevoie de un cvorum.

Vă mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Mulţumesc foarte mult.

Dacă nu greşesc, domnule deputat Szabó, da? Să nu fac o greşeală. Era să zic domnule deputat Ödön, dar am zis că e numele mic, nu?

Domnul Szabó Ödön:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Legea uceniciei este o lege care este benefică. Este o lege bună, în general, dar cu aplicarea acestei legi sunt probleme serioase. Am solicitat date de la minister şi aş vrea să vi le comunic, să vedeţi cum arată acestea pe ultimii 3 ani.

În anul 2012 au fost încheiate în total 50 de convenţii, conform legii, şi au existat în total 80 de contracte de ucenicie pe toată ţara. În anul 2011 au existat 184 de asemenea contracte încheiate, iar în anul 2010, tot anul, 51 de asemenea contracte.

Sumele alocate în bugetul ţării pentru această problematică la Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă pentru anul 2012 au fost de 50 de mii de lei, 15 mii de euro pentru toată ţara. Vă rog să observaţi că este ceva inacceptabil, 50 de mii de lei la nivel naţional.

Ştiţi câţi au fost folosiţi? Au fost folosiţi 11 758 de lei, deci nici cei 50 de mii de lei n-au fost folosiţi. Deci, nici măcar 3 mii de euro la nivel naţional.

Această lege arată frumos pe exterior, o armonizăm cu cerinţele Uniunii Europene, dar, practic, este inaplicabilă. Practic, nu ştim să gestionăm această problemă. Doar 2 judeţe sunt, din totalul judeţelor României, unde în fiecare an au fost încheiate contracte de ucenicie. Este vorba de Arad şi, respectiv, de capitală, de Bucureşti.

În rest, în fiecare judeţ există sporadic câte o angajare mai numeroasă, dacă cineva a venit şi a avut un interes, a aflat cumva de veste. Anul trecut, Bistriţa-Năsăud a încheiat 25 de asemenea contracte, până atunci n-a fost niciun contract de ucenicie. Iar majoritatea judeţelor nu au încheiat contracte de ucenicie.

Eu cred că solicitarea prin care spunem că această lege, ca şi cadru, poate fi discutată că e bună sau rea, dar aplicarea cu siguranţă este catastrofală, iar bugetul alocat, de 50 de mii de lei pe anul trecut, şi finanţarea, cât s-a folosit, eu nu vreau să comentez, pentru că vorbesc de la sine.

Vă mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Domnule deputat, vă mulţumesc foarte mult.

Domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Răzvan Horia Mironescu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Trebuie să spun de la început că acest proiect de lege este foarte important şi util, în special pentru mediul privat, pentru întreprinderile mici şi mijlocii.

El reglementează alinierea la prevederile legislaţiei europene, dar face completări foarte necesare şi utile şi privind responsabilizarea angajatorului vizavi de ucenic şi de procesul de ucenicie. Datorită dispariţiei, acum ceva timp, a şcolilor profesionale şi de meserii, există o mare discrepanţă, în momentul de faţă, între pregătirea teoretică şi practică a absolvenţilor învăţământului obligatoriu sau mediu şi cerinţele pieţei de muncă. Lucrul ăsta este sesizabil în orice meserie şi de către orice angajator.

De asemenea, prin clarificările aduse se creează o bună oportunitate de atragere de fonduri europene. Prin Programul Operaţional Sectorial de Dezvoltare a Resurselor Umane şi negocierile care vor avea loc privind alocarea pentru exerciţiul bugetar 2014-2020 de fonduri pe acest program, trebuie avută în vedere o axă care să finanţeze aceste activităţi în mod prioritar.

Consider că angajatorii privaţi au astfel oportunitatea de a crea, cu costuri minime datorită prevederilor din lege, locuri de muncă foarte necesare şi care să le permită chiar accesarea de fonduri europene de tip minimis sau similare, ştiut fiind că aceste tipuri de finanţări cer în mod obligatoriu crearea de locuri de muncă.

Vă mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Mulţumesc şi eu.

Din partea grupurilor parlamentare, domnul deputat Ovidiu Ganţ, minorităţile naţionale.

Domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Ovidiu Victor Ganţ:

Vă mulţumesc.

Stimate domnule preşedinte,

Stimate colege, stimaţi colegi,

Sigur că o să susţinem adoptarea acestui proiect, însă eficienţa demersului e discutabilă, colegii de la UDMR v-au pus la dispoziţie cifrele care atestă o realitate tristă şi confirmă ineficienţa sistemului. Nu există o legătură între comanda socială, între piaţa forţei de muncă, necesităţile acesteia şi ceea ce se întâmplă în sistem.

Răspunsul corect faţă de lipsa acută de forţă de muncă calificată ni-l oferă experienţa Germaniei şi Austriei prin sistemul dual de formare, în care mediul privat este decisiv, îşi pregăteşte forţa de muncă necesară, în ţara noastră, cel puţin, în ce priveşte investiţiile mari făcute de către sistemul privat german şi austriac, nu este susţinut suficient, de fapt, nu este susţinut deloc de această legislaţie în ceea ce priveşte ucenicia. Este depăşită moral şi nu răspunde sub nicio formă necesităţilor.

Recomand Ministerului Muncii, chiar şi Ministerului Educaţiei să se inspire din iniţiativele private ale oamenilor de afaceri germani şi austrieci care au fost începute şi iniţiate la Braşov, Sibiu şi Timişoara, să vadă nişte modele cum funcţionează sistemul dual de formare prin implicarea Camerelor de comerţ şi industrie şi a mediului privat, în general.

Statul nu poate suplini efortul privat, poate doar să-l susţină, să fie un efort conjugat, dar niciodată măsuri administrative nu pot înlocui iniţiativa privată.

Vă mulţumesc frumos.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Mulţumesc foarte mult. Dacă mai sunt luări de cuvânt din partea grupurilor parlamentare?

PP-DD, îmi cer scuze că nu ştiu numele dumneavoastră de familie, să nu vă supăraţi pe mine.

Domnul Ovidiu-Ioan Dumitru:

Domnule preşedinte,

Aşa e la început. Poate pe viitor...

Şi tot legat de început, cer scuze că fac această observaţie, dar sunt deputat la primul mandat.

Noi, în Comisia pentru învăţământ, am avut unele opinii, am avut şi unele amendamente, voi reveni la amendamentul propus, care, din păcate, au fost respinse de către Comisia de muncă şi aş întreba colegii mei cu mai multă experienţă, desigur, s-au uitat peste raportul comun şi bănuiesc că au văzut, cum putem să votăm un proiect de lege care spune astfel: "Proiectul de lege are ca obiect de reglementare îmbunătăţirea cadrului legislativ actual prin: stimularea participării la ucenicie a tinerilor, stimularea participării tinerilor la o formă de pregătire profesională", şi mă opresc aici.

Cu toate acestea, încă de la art.1 şi continuând cu celelalte articole: "Obiectivele formării profesionale prin ucenicie la locul de muncă sunt: să ofere persoanei interesate cu vârsta de peste 16 ani...", fără limită, iar mai devreme am discutat de acele amendamente, la care vom reveni, care aveau limita de 25 de ani. Cred că nu înţelegem ce înseamnă ucenicie şi care este până la urmă obiectul acestui proiect de lege.

Şi dacă nu reuşim să ne redresăm şi să punctăm, să votăm pentru acceptarea acelor amendamente, cu siguranţă vom avea o lege care nu-şi urmăreşte obiectul. Dacă rămânem astfel, respectiv cu amendamentele propuse de noi în comisie respinse, Grupul PP-DD nu-l va susţine.

Mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Vă mulţumesc foarte mult.

Dezbateri generale, nu mai sunt luări de cuvânt.

Mergem la...începem să discutăm iniţiativa legislativă.

O să rog colegii care au amendamente respinse să le urmărească. Vom merge pe amendamentele admise.

Amendamentul admis 1. Obiecţii, comentarii? Nu sunt.

Vă propun să mergem pe calupuri de la 1 la 5, dacă sunteţi de acord.

Deci, de la amendamentul 1 la amendamentul 5. Obiecţii, comentarii?

Domnul deputat Márton Árpád. Aveţi un amendament respins sau obiecţii?

Domnule deputat, aveţi cuvântul.

Amendament respins.

Domnul Márton Árpád-Francisc:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor,

Referitor la art.1¹, deci punctul 2 din text, există un amendament respins, chiar la punctul 1, al domnului deputat Kerekes Karoly pentru susţinerea menţinerii vârstei pentru care se aplică acest proiect de lege, adică vârste între 15 şi 25 de ani, după cum s-a enunţat şi de aici. De altfel, există şi amendamente ale altor grupuri parlamentare în acelaşi sens. Există o diferenţă destul de importantă între Codul muncii, care permite ca cineva să aibă un contract peste vârsta de 15 ani şi această prevedere care nu-i permite să devină ucenic decât după ce a împlinit vârsta de 16 ani.

Eu ştiu că colegii noştri profesori, pe bună dreptate, luptă ca tineretul să fie cât mai instruit. Numai că tocmai acelei categorii căreia i s-ar putea aplica această instrucţie, pe undeva, şi posibilitatea de a deveni ucenic, chiar primind nişte bani de la angajator, i se opreşte această posibilitate, dar majoritatea dintre aceştia în continuare nu se vor duce la şcoală, după cum ştiţi foarte bine. Vor încerca să facă pe bani puţini nişte activităţi de zilieri pe la gospodării private agricole sau pur şi simplu vor avea alt fel de activităţi, chiar infracţionale.

Deci, eu cred că acea intenţie bună de a ţine în cadrul învăţământului aceşti copii, de fapt, este o intenţie bună, dar, din păcate, această legiferare aşa cum ziceţi dumneavoastră, va avea un efect contrar. Pentru că, încă o dată, un ucenic, o persoană care devine ucenic la vârsta de 15 ani este menţinut în continuare într-o formă de... într-o posibilitate de formare, de învăţământ. Din moment ce nu-i permitem să devină ucenic şi el nu se duce la şcoală, l-am scăpat pentru învăţământ şi pentru posibilitatea de a avea o meserie şi a avea o activitate remunerată.

Deci, vă rog să acceptaţi acest amendament care se regăseşte la pct.1 între amendamentele admise.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Mulţumesc.

Asta vream să vă întreb şi eu. Cel al domnului deputat Kerekes Karoly.

Comisia pentru muncă şi protecţie socială. Domnul deputat Solomon. Domnul Iordache a răcit? Domnul preşedinte Iordache. A fost reţinut, are probleme, am înţeles. Reţinut, în termenul vechi, bun, pozitiv al lucrurilor.

Domnul Adrian Solomon:

Domnule preşedinte,

Cu tot respectul pentru colegul nostru de la UDMR, acest amendament a fost dezbătut în cadrul comisiei, s-au spus toate argumentele şi pro şi contra, iar noi considerăm că excepţiile nu trebuie să fie transformate în regulă. Regula este ca în învăţământul obligatoriu copiii să fie cuprinşi până la 16 ani.

Prin urmare, să facem tot efortul, inclusiv părinţii, să-şi ţină copiii la şcoală şi să nu-i încurajăm să abandoneze şcoala pentru că au alternativa uceniciei.

De aceea, noi am fost împotriva acestui amendament. Şi sperăm ca şi dumneavoastră să faceţi toate eforturile ca urmaşii noştri, copiii noştri, să urmeze şcoala aşa cum este prevăzut în legea învăţământului.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Mulţumesc, domnule deputat.

O să vă rog frumos să-mi permiteţi să supun la vot amendamentul Grupului parlamentar al UDMR susţinut de domnul deputat Márton Árpád.

Să înceapă votul. Amendamentul respins, bineînţeles.

Mulţumesc foarte mult.

119 voturi împotrivă, 51 voturi pentru. Amendamentul rămâne respins.

După art.1 se introduc articole noi. Asta înseamnă că punctul 4 trebuie să-l mai susţin o dată. Îl mai supunem încă o dată la vot.

Punctul 4 de la amendamente admise se supune la vot.

Cine este pentru? Să înceapă votul.

Mulţumesc mult.

134 voturi pentru, cinci abţineri, 28 voturi împotrivă. Amendamentul a fost acceptat.

Amendamentul 5. Obiecţii, comentarii? Nu sunt.

De la 6 la 10. Domnul deputat Árpád.

Domnul Márton Árpád-Francisc:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor,

La punctul 10 este un amendament, adică la pct.10, nemodificat, la art.5 alin.(1). Este vorba de enumerarea acelor elemente care sunt necesare pentru ca cineva să devină ucenic. Noi în continuare menţinem faţă de varianta de persoana fizică cu vârsta de peste 16 ani...

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

La lit.b), spuneţi, da?

Domnul Márton Árpád-Francisc:

La lit.b). Să fie de 15 - 25 de ani. Putem renunţa la 25 de ani, dar 15 în continuare, încă o dată vă spun, aceşti copii nu mai merg la şcoală, dar nu vor deveni nici ucenici până la vârsta de 16 ani, ci vor hoinări sau în cel mai bun caz vor deveni păstori sau agricultori zilieri, fără ca să devină în mod oficial zilieri.

Vă mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Mulţumesc foarte mult.

Supun votului amendamentul domnului deputat, Grupul parlamentar al UDMR.

Să înceapă votul.

130 voturi împotrivă, şase abţineri, 49 de voturi pentru. Amendamentul aprobat nr.10 îl supun din nou la vot.

Să înceapă votul. Amendamentul 10 aprobat. Cel de la amendamente admise. Asta înseamnă.

Mulţumesc mult de tot. 150 voturi pentru, două abţineri şi 31 de voturi împotrivă.

De la 11 la 15. Obiecţii, comentarii. Nu sunt.

De la 15 la 20. Obiecţii, comentarii. Nu sunt.

De la 21 la 25, inclusiv. Obiecţii, comentarii. Nu sunt.

De la 26 la 31, inclusiv. Obiecţii, comentarii. Nu sunt. Admise.

Este o lege organică. Se aprobă cu votul majorităţii deputaţilor, 206. Merge la votul final.

9. Următorul proiect de lege, Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr.18/2011 pentru stabilirea unor măsuri privind verificarea şi controlul unităţilor sanitare cu paturi de către Ministerul Sănătăţii şi instituţiile din subordinea acestuia.

Iniţiatorul.

Domnule ministru, aveţi cuvântul.

Domnul Francisk Iulian Chiriac:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimate doamne şi domni deputaţi,

Prin prezentul act normativ se permite controlul mixt alcătuit din reprezentanţi ai Ministerului Sănătăţii şi reprezentanţi ai ministerelor şi instituţiilor cu reţea sanitară proprie în vederea eficientizării activităţii de control.

Activităţile specifice în domeniul financiar, în domeniul resurselor umane, normare, organizare şi salarizare ale spitalului public pot fi controlate şi există modalităţi de îndrumare, remediere a eventualelor nereguli constatate, precum şi sancţionarea acestora, după caz.

În scopul eficientizării activităţilor din unităţile sanitare, indiferent de raportul de subordonare a acestora, în proiect a fost introdus un element de noutate prin faptul că echipele de control pot fi constituite nu numai din persoane cu atribuţii în controlul domeniului sănătăţii publice, ci din persoane cu atribuţii specifice domeniilor financiar, resurse umane, normare, organizare şi salarizare.

Măsurile propuse în domeniul asistenţei medicale aprobate de ministrul sănătăţii sunt obligatorii pentru unităţile sanitare publice sau private controlate, în respectarea măsurilor stabilite în calitatea serviciilor de asistenţă medicală, putând duce la ridicarea autorizaţiei de funcţionare a unităţilor medicale controlate sau aplicarea unor sancţiuni, după caz.

Unităţile sanitare din subordinea Ministerului Sănătăţii au obligaţia ducerii la îndeplinire a măsurilor aprobate de ministrul sănătăţii prin raportul de control în domeniile medical, economic, resurse umane, normare, organizare şi salarizare.

În raport cu aceste aspecte, Ministerul Sănătăţii susţine raportul Comisiei pentru sănătate şi familie.

Mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Mulţumesc, domnule ministru.

Doamna preşedinte Rodica Nassar, preşedintele Comisiei pentru sănătate şi familie.

Doamnă deputat, aveţi cuvântul.

Doamna Rodica Nassar:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Comisia pentru sănătate şi familie a fost sesizată cu reexaminarea pe fond a Proiectului de Lege privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr.18/2011 pentru stabilirea măsurilor privind verificarea şi controlul unităţilor sanitare cu paturi de către Ministerul Sănătăţii şi instituţiile din subordinea acestuia.

Senatul, în calitate de primă Cameră sesizată, a adoptat proiectul de lege.

Camera Deputaţilor este Cameră decizională.

La întocmirea raportului, Comisia pentru sănătate şi familie a avut în vedere avizul favorabil al Consiliului Legislativ, avizul favorabil al Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi, avizul favorabil al Comisiei pentru buget, finanţe şi bănci, avizul favorabil al Comisiei pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibrul ecologic, precum şi punctul de vedere al Ministerului Sănătăţii.

Proiectul de lege are ca obiect de reglementare stabilirea măsurilor privind verificarea şi controlul unităţilor sanitare cu paturi de către Ministerul Sănătăţii şi instituţiile din subordinea acestuia, cu scopul de a se permite controlul mixt alcătuit din reprezentanţi ai Ministerului Sănătăţii şi reprezentanţi ai ministerelor şi instituţiilor cu reţea sanitară proprie în vederea eficientizării activităţii de control.

În acest sens, activităţile specifice în domeniul financiar, domeniul resurselor umane, al normării, organizării şi salarizării vor putea fi controlate şi vor exista modalităţi de îndrumare, remediere a eventualelor nereguli constatate, precum şi sancţionarea acestora, după caz.

În raport de obiectul şi conţinutul reglementării, proiectul face parte din categoria legilor ordinare.

Comisia pentru sănătate şi familie a reexaminat proiectul de lege în şedinţa din 23 aprilie 2013, raportul comisiei fiind adoptat cu majoritate de voturi.

În urma dezbaterilor care au avut loc, Comisia pentru sănătate şi familie propune plenului Camerei Deputaţilor adoptarea proiectului de lege, cu amendamentele prezentate în anexă.

Două minute timp de dezbateri.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Mulţumesc foarte mult.

La dezbateri generale. Domnul Ciuhodaru.

Domnule deputat, aveţi cuvântul la dezbateri generale.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Iată ce înseamnă o a treia lege prost făcută pe ziua de astăzi. Uitaţi-vă la expunerea de motive, în care se spune de la început: "Cadrul legal actual permite echipelor de control accesul în unităţile sanitare cu paturi din subordinea Ministerului Sănătăţii." Nu ştiu ce mai trebuia reglementat. Adică, probabil, după ce am luat banii din sănătate prin subordonarea Casei, după ce am stabilit că ministerul este singurul care poate să-i cheltuiască, acum se dă şi dreptul de jihad împotriva unităţilor sanitare care nu vor respecta, pentru că nu au banii necesari, măsurile propuse de ministrul sănătăţii.

Este interesant cum se face un astfel de proiect de lege, pentru că el este contrar art.3 din Ordonanţa de Guvern nr.2/2001, în care se spune că atunci când se prevăd pedepse, sancţiuni, ele trebuie descrise exact şi pentru ce se aplică aceste sancţiuni.

Din punctul meu de vedere, este un act nejustificat care închide cercul vicios al celor trei legi orientale din această zi, adică cea de transformare a Ministerului Sănătăţii în principalul cumpărător de medicamente de pe piaţă, cea în care s-a subordonat Casa Ministerului Sănătăţii şi aceasta, prin care vor fi sancţionaţi tot "acarii păun" din sistemul sanitar.

Noi vom vota împotriva acestui proiect de lege, considerând că sănătatea are nevoie de resurse, de fonduri şi de deblocarea posturilor, pentru a realiza într-adevăr un sistem medical adaptat la pacienţi.

Vă mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Vă mulţumesc şi eu.

Alte luări de cuvânt la dezbateri generale. Nu mai sunt.

Vă reamintesc propunerea comisiei, două minute.

Dezbateri generale? Domnul deputat Petru Movilă, din îndepărtatul Iaşi.

Domnule deputat, nici nu pot să nu vă dau cuvântul.

Aveţi cuvântul. Grupul parlamentar al PDL.

Domnul Petru Movilă:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Dacă referitor la actele normative anterioare şi în special cel care se referă la achiziţiile publice, care într-adevăr este un act normativ antieuropean şi care îngreunează activitatea în sistemul de sănătate, în ceea ce priveşte acest act normativ, credem că este normal ca Ministerul Sănătăţii să aibă un cuvânt de spus pe politicile generale în acest domeniu. Fără însă a face abuzuri, fără a încălca legi, credem că este corect ca într-un parteneriat public şi transparent, Ministerul sănătăţii şi administraţiile locale să poată lua anumite decizii împreună şi, în acest sens, Grupul parlamentar al PDL va susţine proiectul de act normativ.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Mulţumesc foarte mult.

Alte luări de cuvânt la dezbateri generale? Nu.

Mergem mai departe, la amendamente admise.

Să luăm tot aşa, un calup.

De la amendamentul 1 la 5. Dacă sunt obiecţii, comentarii. Nu sunt. Admise.

Amendamente de la 6 la 10. Obiecţii, comentarii? Nu sunt. Admise.

Proiectul de lege merge la votul final.

Vă reamintesc că este lege ordinară. Majoritatea deputaţilor prezenţi trebuie să exprime votul pentru ea.

Intrăm la iniţiativele cu propunere de respingere.

10. Proiectul de Lege pentru modificarea şi completarea Legii nr.26/2008 privind protejarea patrimoniului cultural imaterial.

Dacă din partea iniţiatorilor doreşte cineva să ia cuvântul. Nu.

Din partea comisiei sesizată în fond. Domnul Gigel-Sorinel Ştirbu. Sau doamna deputat.

Din partea comisiei, domnul Ştirbu.

Aveţi cuvântul, domnule preşedinte.

Domnul Gigel-Sorinel Ştirbu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Raport asupra Proiectului de Lege privind modificarea şi completarea Legii nr.26/2008 privind protejarea patrimoniului cultural imaterial.

Proiectul de Lege privind modificarea şi completarea Legii nr.26/2008 a fost trimis la Comisia pentru cultură, arte, mijloace de informare în masă cu PL-x 631 din noiembrie 2011.

Comisia pentru cultură, arte, mijloace de informare în masă a fost sesizată în fond cu acest proiect de lege, spre avizare fiind trimis Comisiei de buget, finanţe, bănci, Comisiei pentru administraţie publică, Comisiei juridice, Comisiei permanente comune a Camerei Deputaţilor şi Senatului pentru relaţia UNESCO.

Primele trei comisii au trimis avize negative, iar cea din urmă a avizat favorabil, cu amendamente acest proiect legislativ.

Comisia a examinat avizul favorabil, cu observaţii şi propuneri, emis de Consiliul Legislativ, precum şi punctul de vedere al Guvernului, care nu susţine adoptarea acestei iniţiative legislative.

Proiectul de lege a fost adoptat de Senat, în calitate de primă Cameră sesizată, în şedinţa din 9 noiembrie 2011.

Proiectul de lege are ca obiect de reglementare modificarea şi completarea Legii nr.26/2008 privind protejarea patrimoniului cultural imaterial. Iniţiativa legislativă a fost dezbătută în cadrul comisiei pe 2 aprilie 2013.

Raportul comisiei a fost adoptat cu unanimitatea voturilor celor prezenţi în sală, iar în urma dezbaterii, Comisia pentru cultură, arte, mijloace de informare în masă propune plenului respingerea proiectului de lege.

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Mulţumesc foarte mult.

Din partea grupului parlamentar? Şi iniţiator. Ştiu că sunteţi iniţiator, primul iniţiator.

Doamna deputat Raluca Turcan.

Doamnă deputat, aveţi cuvântul.

Doamna Raluca Turcan:

Domnule preşedinte,

Dragi colegi,

Aceasta este o iniţiativă legislativă care a rezultat în urma dezbaterilor din fosta comisie pentru cultură a Parlamentului din mandatul trecut şi de către membrii Comisiei UNESCO.

Ea a venit ca urmare a dorinţei tuturor membrilor acestor comisii de a proteja patrimoniul imaterial, adică partea de tradiţie a culturii noastre naţionale, de formele actuale de manifestare ale culturii populare de consum. Cu alte cuvinte, pentru a fi mult mai simplu de înţeles, să protejăm tradiţia de invazia manelismului şi subculturii.

Eu cred că este un demers sănătos şi v-aş ruga să mai aprofundăm acest subiect şi dacă dumneavoastră veţi dori să aprofundaţi, să acceptaţi retrimiterea proiectului la comisie până când vom avea o discuţie şi cu reprezentanţii Ministerului Culturii.

Înţeleg că în momentul de faţă se lucrează la un cod al patrimoniului. Vreau să vă spun că se lucrează la acest cod al patrimoniului încă din mandatul trecut şi multe proiecte pe patrimoniu le-am amânat tocmai pentru a finaliza dezbaterea pe patrimoniu cuprinsă în codul elaborat de Ministerul Culturii.

Aşadar, vă rog să acceptaţi retrimiterea la comisie, pentru că subiectul urmărit de această lege este unul extrem de bun. Cu alte cuvinte, oferă un mecanism de protejare a tradiţiilor româneşti.

Aşadar, în numele Grupului parlamentar PDL, propun retrimiterea la comisie.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Bun. Mulţumesc foarte mult.

Pregătiţi cartele de vot pentru propunerea Grupului parlamentar al PDL.

Să înceapă votul.

210 voturi pentru, două abţineri, un vot împotrivă. De principiu, omul sfinţeşte locul.

Termen, doamnă deputat? Trei săptămâni retrimisă la comisie.

Mulţumesc foarte mult.

11. Propunerea legislativă pentru modificarea lit.b) a alin.(3) al art.4 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.23/2008 privind pescuitul şi acvacultura.

Din partea iniţiatorilor. Nu doreşte nimeni să ia cuvântul.

Domnul deputat Almăjanu, preşedintele comisiei.

Vă rog frumos să prezentaţi raportul în numele dumneavoastră şi al domnului deputat Săpunaru, din partea Comisiei pentru agricultură.

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Marin Almăjanu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

La întocmirea prezentului raport comun, comisiile au avut în vedere avizul favorabil al Consiliului Legislativ şi avizul favorabil al Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi.

Propunerea legislativă a fost respinsă de Senat în şedinţa din 8 decembrie 2010.

În conformitate cu prevederile art.61 şi ale art.63 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, republicat, Comisia pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic şi Comisia pentru agricultură, silvicultură, industrie alimentară şi servicii specifice au examinat propunerea legislativă sus-menţionată în şedinţe separate.

În urma examinării propunerii legislative şi a opiniilor exprimate de membrii celor două comisii s-a hotărât cu unanimitate de voturi să se propună plenului Camerei Deputaţilor respingerea Propunerii legislative pentru modificarea lit.b) a alin.(3) al art.4 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.23/2008 privind pescuitul şi acvacultura, întrucât prin adoptarea acestui act normativ s-ar crea discriminări între arendaşi, concesionari şi alţi deţinători ai luciului de apă.

Propunerea legislativă face parte din categoria legilor ordinare. Camera Deputaţilor este Cameră decizională.

Vă mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Mulţumesc.

Luări de cuvânt din partea grupurilor parlamentare.

Domnule deputat Tinel Gheorghe, aveţi cuvântul.

Domnul Tinel Gheorghe:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Iniţiativa aparţine unui grup de parlamentari ai fostei opoziţii a actualei puteri în mandatul trecut.

Eu n-am înţeles de ce, în opoziţie, fosta opoziţie, actuala putere, a susţinut proiectul legislativ care era corect, acum, la putere, nu mai susţine. Vă reamintesc că punctul de vedere al Guvernului Boc, atunci, în 2011, a fost pozitiv.

Eu cred că la proiectul de modificare a legii de funcţionare a ANPA privatizarea societăţilor comerciale şi aşa este reglementată pe Ordonanţa 88/1997, litera b) vine în completarea actului normativ şi dă posibilitate celor care au locaţie de gestiune, concesiune, închiriere să treacă la finalizarea procesului de privatizare. Nu văd de ce ne-am opune, dat fiind faptul că procedura şi procesul sunt începute.

Vă solicit retrimiterea la comisie, în aşa fel încât în comisiile de specialitate, mă refer la cea de agricultură, să găsim soluţia pentru a trece acest proiect de act normativ.

Domnule preşedinte, vă rog să supuneţi la vot retrimiterea la comisie a acestui proiect de act normativ.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Retrimiterea la comisie.

Să înceapă votul. Propunerea Grupului parlamentar al PDL.

72 de voturi pentru, patru abţineri, 166 împotrivă.

Mergem mai departe la dezbateri generale. Alte luări de cuvânt. Nu sunt.

Vă reamintesc că prin raportul comisiilor sesizate în fond se propune respingerea acestei iniţiative legislative.

Conform art.104, merge la votul final.

Este lege cu caracter ordinar.

12. Următorul proiect, Propunerea legislativă privind descentralizarea Arhivelor Naţionale - Pl-x 611/2011.

Iniţiatorii? Nu doresc să ia cuvântul.

Domnul Márton Árpád-Francisc:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor,

Înainte de a intra pe dezbaterea acestui proiect de lege, dacă aveţi cumva în faţă raportul, puteţi sesiza că acest raport conţine următoarele: au fost sesizate Comisia pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic şi Comisia pentru cultură, arte, mijloace de informare în masă cu dezbatere pe fond.

Totodată, dacă întoarceţi foaia, o să aflaţi că Comisia pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic a dezbătut propunerea legislativă în data de 6 decembrie 2011, adică în legislatura trecută, şi Comisia pentru cultură, arte, mijloace de informare în masă a dezbătut această iniţiativă legislativă în data de 19 martie 2013, adică în legislatura aceasta.

Deci două comisii sesizate în fond nu numai că nu au avut şedinţă comună, ci au luat decizii separate, dar au dezbătut în legislaturi diferite această problemă.

Drept urmare, având în vedere acest element, zic eu, destul de important, vă cer retrimiterea la comisii a dezbaterii acestui proiect de lege.

Vă mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Mulţumesc.

Retrimiterea la comisie.

Domnul deputat Ovidiu Ganţ, Grupul parlamentar al minorităţilor naţionale.

Domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Ovidiu Victor Ganţ:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimate colege, stimaţi colegi,

Suntem într-o situaţie în care Executivul a anunţat intenţia realizării unui proiect de regionalizare şi descentralizare.

În această perioadă, diverşi colegi depun iniţiative, proiecte care vizează descentralizarea şi sunt respinse pe varii motive, fără să existe o coerenţă în decizia referitoare la acestea. Este foarte posibil ca, atunci când proiectul Guvernului va fi gata, să regăsim iniţiativele colegilor noştri vizând descentralizarea printre atribuţiile pe care Guvernul central va fi dispus să le delege către regiuni, judeţe şi localităţi.

Deci, solicitarea mea este aceeaşi: retrimiteţi, vă rog, la comisie. Aveţi răbdare ca Guvernul să-şi definitiveze intenţiile de descentralizare şi de-abia după aceea respingeţi iniţiative ale colegilor care vizează tocmai acest proces, pentru că s-ar putea să fie iniţiative pe care le împărtăşeşte, până la urmă, şi Executivul.

Vă mulţumesc frumos.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Mulţumesc foarte mult.

Cererea domnului deputat Márton Árpád, de retrimitere la comisie.

Să înceapă votul. Mulţumesc.

80 voturi pentru, 166 împotrivă, nicio abţinere.

Continuăm.

Domnul Márton Árpád-Francisc:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Sunt iniţiator şi, în mod evident, n-o să mai intervenim nici pentru dezbaterea în fond, pentru că susţinerea mea va conţine toate elementele importante.

Acest proiect de lege al descentralizării Arhivelor Naţionale face un pas destul de important tocmai în domeniul pe care şi domnul Ganţ l-a enumerat. Noi, de obicei, ne ghidăm după nişte modele.

Trebuie să vă spun că atât statul american, cât şi statul francez au un sistem asemănător cu ceea ce am propus noi pentru descentralizarea Arhivelor Naţionale. Adică, o arhivă centrală, care aidoma Muzeului Naţional, a Bibliotecii Naţionale, pe de o parte, are o colecţie proprie, are în custodie toate documentele importante elaborate de autorităţile publice centrale, pe de altă parte, celelalte arhive, care sunt momentan într-un tot comun cu arhivele naţionale, adică cele judeţene ar deveni arhive judeţene în subordinea consiliilor judeţene.

Totodată, aşa este şi în Franţa, arhivele judeţene departamentale şi legiferarea lor le puteţi găsi în "Code des communes". Deci acolo este şi legiferat ce statut au.

V-am spus, în Statele Unite ale Americii este exact acelaşi sistem.

Mai mult, în mod evident, ar trebui să existe o perioadă de tranziţie, şi o să vedeţi aici, în susţinerea respingerii, că nu poate fi acceptată, fără întrebarea autorităţilor publice locale, întrucât aplicarea ei ar greva bugetele locale cu cheltuieli semnificative privind spaţiile de depozitare, personalul calificat, întreţinerea şi conservarea documentelor şi alte asemenea.

În primul rând, proiectul de lege propune clar că vor activa în aceleaşi spaţii. Deci, nu este nevoie de un alt spaţiu.

Doi: că toţi angajaţii din arhivele judeţene vor trece în arhivele judeţene, deci cei din direcţiile judeţene ale arhivelor naţionale vor deveni angajaţi ai arhivelor judeţene, cu aceeaşi salarizare. Şi spune destul de clar că din bugetul de stat se vor transfera către judeţe aceleaşi fonduri care sunt prevăzute pentru direcţiile judeţene ale arhivelor naţionale, pentru fiecare judeţ, defalcat, aşa cum se face şi la învăţământ pentru salariile profesorilor.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Domnule deputat o să vă rog frumos...

Domnul Márton Árpád-Francisc:

Imediat, domnule preşedinte.

Deci, se vor transfera aceiaşi bani pentru acoperirea cheltuielilor. Mai mult, există şi o prevedere care spune destul de clar, că ele nu pot fi mai mici ca sumă decât procentul din pib din bugetul de stat din 2011, alocat acestei activităţi arhivistice.

Deci modul pentru care s-a respins acest proiect de lege nu se susţine, pentru că, din contră, legea prevede clar cum vor deveni aceste arhive judeţene.

Deci, vă rog încă o dată să votaţi pentru acest proiect de lege, pentru că am înţeles că într-adevăr doriţi o descentralizare.

Păi, să facem descentralizare. Este singurul loc unde nu s-a mai făcut descentralizare, inclusiv Ministerul de Interne. Nu ştiu dacă cineva s-o fi gândit că buletinele noastre şi paşapoartele noastre...

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Domnule deputat, vă rog frumos să finalizaţi.

Domnul Márton Árpád-Francisc:

Am terminat, domnule preşedinte.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Păi, vă rog frumos, vorbiţi de şapte minute.

Domnul Márton Árpád-Francisc:

Am spus că nu mai intervenim la dezbaterea generală.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Vorbiţi de şapte minute. Regulamentul îmi permite să pot să supun la vot oprirea dezbaterii generale. Eu v-am lăsat.

Domnul Márton Árpád-Francisc:

O singură frază mai am de spus. Deci chiar în Ministerul de Interne anumite activităţi au fost descentralizate şi date în subordinea autorităţilor publice locale, aşa cum v-am spus: eliberarea buletinelor, a paşapoartelor.

Deci, şi în Poliţie, şi în poliţia locală s-a făcut. Doar Arhivele Naţionale au rămas o structură hipercentralizată, fără ca să existe o logică pentru asta.

Vă mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Mulţumesc foarte mult.

Comisiile raportoare.

Din partea comisiilor raportoare, cine doreşte să ia cuvântul?

Domnule deputat, aveţi cuvântul pentru a prezenta raportul celor două comisii.

Domnul Florin-Alexandru Alexe:

Bună ziua.

Raport comun asupra Propunerilor legislative privind descentralizarea Arhivelor Naţionale.

În conformitate cu prevederile art.95 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, republicat, Comisia pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic şi Comisia pentru cultură, arte, mijloace de informare în masă au fost sesizate prin adresa Pl-x 611 din 8 noiembrie 2011 cu dezbaterea pe fond asupra propunerilor legislative privind descentralizarea Arhivelor Naţionale, înregistrat la comisii cu nr.26/476 din 8 noiembrie 2011 şi nr.30/185 din 8 noiembrie 2011.

Propunerea legislativă a fost respinsă de Senat în şedinţa din 31 octombrie 2011, cu respectarea prevederilor art.76 alin. (2) din Constituţia României, republicată.

Camera Deputaţilor este Cameră decizională, potrivit prevederilor art.75 alin. (1) şi (3) din Constituţia României, republicată, şi ale art.92 din Regulamentul Camerei Deputaţilor.

Iniţiativa legislativă are ca obiect reglementarea descentralizării Arhivelor Naţionale, stabilirea atribuţiilor, precum şi organizarea acestei instituţii.

Cum a spus şi domnul Márton Árpád, Comisia pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic a dezbătut propunerea legislativă în data de 6 decembrie 2011 şi, în urma examinării propunerilor legislative şi a opiniilor exprimate de către membrii comisiei, s-a hotărât, cu majoritate de voturi şi doar două abţineri, respingerea propunerii legislative privind descentralizarea Arhivelor Naţionale.

La fel, la Comisia pentru cultură, arte, mijloace de informare în masă, la lucrările comisiei au fost prezenţi 19 deputaţi, din totalul de 22 de membri ai comisiei şi comisia a hotărât, cu majoritatea voturilor celor prezenţi în sală, să transmită un raport de respingere.

În urma dezbaterilor, comisiile sesizate în fond propun plenului respingerea propunerii legislative privind descentralizarea Arhivelor Naţionale.

Respingerea se bazează pe următoarele considerente, şi scurt: pornind de la ceea ce înseamnă descentralizare, respectiv transferul de competenţă administrativă şi financiară de la nivelul administraţiei publice centrale la nivelul administraţiei publice locale sau către sectorul privat, apreciem că o asemenea propunere legislativă trebuie evaluată prin prisma implicaţiilor de ordin economic asupra bugetelor locale, întrucât aplicarea ei ar greva bugetele locale cu cheltuieli semnificative privind spaţiile de depozitare, personalul calificat, întreţinerea şi conservarea documentelor, demers ce nu poate avea loc fără consultarea autorităţilor locale şi fără elaborarea unor calcule precise asupra cheltuielilor ce decurg din acestea.

Iniţiatorii propunerii legislative nu precizează sursele financiare necesare aplicării măsurilor propuse, încălcând dispoziţiile art.138 alin. (5) din Constituţia României, republicată, care prevede că nicio cheltuială bugetară nu poate fi aprobată fără stabilirea sursei de finanţare.

În raport cu obiectul şi conţinutul reglementării, iniţiativa legislativă face parte din categoria legilor ordinare.

Vă mulţumesc.

Două minute de dezbatere.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Mulţumesc foarte mult.

Au fost dezbateri generale, nu le facem încă o dată.

Mai doriţi să luaţi cuvântul la dezbateri generale?

Vă rog frumos, mai discutaţi încă 10 minute la dezbateri generale.

Aveţi cuvântul, conform Regulamentului, domnule deputat.

Domnul Márton Árpád-Francisc:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor,

Aşa cum am arătat în dezbaterea generală sau prezentarea proiectului de lege, în proiectul de lege există clar că banii vin din bugetul de stat, sursa fiind exact acelaşi capitol din bugetul de stat actual.

Deci nu se susţine nici faptul că autorităţile publice locale vor trebui să dea un ban în plus, nici faptul că nu este arătată sursa financiară. Este arătată în lege.

Vă mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Vă reamintesc că raportul comisiilor sesizate în fond, aşa cum a precizat şi domnul deputat, propun respingerea iniţiativei legislative.

Conform art.104, nu sunt amendamente admise sau respinse, merge la votul final.

13. Următorul, Proiect de Lege pentru completarea Legii nr.31/1990 privind societăţile comerciale.

Iniţiatorii? Nu doresc să ia cuvântul.

Din partea comisiilor raportoare?

Domnul deputat Cornel Itu.

Domnule vicepreşedinte, aveţi cuvântul.

Domnul Cornel Itu:

Raport comun suplimentar asupra Proiectului de Lege pentru completarea Legii nr.31/1990 privind societăţile comerciale.

În conformitate cu prevederile art.95 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, republicat, Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi şi Comisia pentru politică economică, reformă şi privatizare au fost sesizate spre dezbatere în fond cu Proiectul de Lege pentru completarea Legii nr.31/1990 privind societăţile comerciale.

În conformitate cu prevederile art.61 şi art.63 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, republicat, membrii celor două comisii au examinat proiectul de lege menţionat mai sus în şedinţe separate.

În urma examinării iniţiativei legislative şi a opiniilor exprimate de către membrii celor două comisii, s-a hotărât, cu majoritate de voturi şi două abţineri, să menţine raportul iniţial din data de 24 septembrie 2012, prin care s-a propus plenului Camerei Deputaţilor respingerea Proiectului de Lege pentru completarea Legii nr.31/1990 privind societăţile comerciale pentru motivele arătate în raportul iniţial.

În raport cu obiectul şi conţinutul său, iniţiativa legislativă face parte din categoria legilor ordinare.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Mulţumesc foarte mult.

La dezbateri generale sunt luări de cuvânt?

Domnule deputat, o să vă rog frumos, cu permisiunea dumneavoastră, numele şi prenumele, până mă obişnuiesc.

Domnul Vasile Horga:

Mulţumesc, domnule preşedinte,

Tentative de modificare a Legii societăţilor comerciale din 1990 până astăzi au fost nenumărate.

Din punct de vedere al propunerii legislative pe care o discutăm astăzi, trendul a fost întrerupt din două motive esenţiale: motive de fond şi motive de formă.

Motivele de fond sunt acelea că această propunere legislativă caută să legifereze pro domo, dând puteri discreţionare acţionarului majoritar, în defavoarea acţionarilor minoritari, indiferent că este vorba de instituţiile bancare sau că este vorba de societăţi comerciale.

Pe formă, această iniţiativă legislativă suferă de grave probleme, pentru că amestecă noţiuni care sunt improprii Legii societăţilor comerciale, adică răspunderea limitată cu societăţile care nu au o răspundere de acest tip, societăţile în nume colectiv, pentru că în acest tip de societate răspunderea este nelimitată.

La cele două puncte, asociatul cu răspundere limitată este confundat cu acţionarul, când el de fapt este asociat, iar persoanele fizice, persoanele juridice sau grupul de interese, care nu au ce căuta într-o societate comercială pe acţiuni, pentru că acolo este vorba de acţionari, sunt confundate cu aceşti acţionari.

Din acest punct de vedere, această propunere legislativă trebuie respinsă, pentru că, aşa cum spuneam, suferă atât de probleme grave de formă, cât şi de fond.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Mulţumesc foarte mult.

O să-l certăm şi noi pe domnul Buican, ca iniţiator, pentru această greşeală şi inoportunitate pe care a făcut-o, semnând şi iniţiind acest proiect de lege.

Dacă la dezbateri generale mai există opinii şi critici vehemente asupra acestui proiect? Nu mai sunt.

Vă mulţumesc foarte mult.

Vă reamintesc că raportul comisiei sesizate în fond propune respingerea iniţiativei.

Merge la votul final.

Conform art.104, nu sunt amendamente admise sau respinse.

Mergem la următoarea Propunere legislativă privind modificarea şi completarea Legii nr.4/2008.

Dacă iniţiatorii vor să ia cuvântul? Nu.

Din partea comisiilor raportoare în fond?

Domnul deputat Dragoş Zisopol.

Domnule deputat, din partea comisiilor raportoare, aveţi cuvântul.

Domnul Dragoş Gabriel Zisopol:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Comisia pentru învăţământ, ştiinţă, tineret şi sport şi Comisia pentru apărare, ordine publică şi siguranţă naţională au fost sesizate spre dezbatere şi avizare în fond cu Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Legii nr.4/2008 privind prevenirea şi combaterea violenţei cu ocazia competiţiilor şi a jocurilor sportive.

Propunerea legislativă are ca obiect de reglementare modificarea şi completarea Legii nr.4/2008 privind prevenirea şi combaterea violenţei, cu ocazia competiţiilor şi jocurilor sportive, în sensul introducerii unor măsuri suplimentare şi a unor noi interdicţii, în vederea combaterii violenţei pe stadioane.

Comisiile au dezbătut proiectul de lege în şedinţe separate.

La şedinţele Comisiei pentru învăţământ, ştiinţă, tineret şi sport din 26 martie şi 23 aprilie 2013 au fost prezenţi 19 deputaţi, din totalul celor 29 de membri ai acesteia.

În urma dezbaterilor, cu 15 voturi pentru respingere şi 4 abţineri, Comisia pentru învăţământ, ştiinţă, tineret şi sport propune plenului Camerei Deputaţilor respingerea proiectului de lege.

La şedinţa Comisiei pentru apărare, ordine publică şi siguranţă naţională din 13 iunie 2012 au fost prezenţi 19 deputaţi, din totalul celor 23.

În urma dezbaterilor, Comisia pentru apărare, ordine publică şi siguranţă naţională, cu unanimitate de voturi, propune plenului Camerei Deputaţilor respingerea proiectului de lege.

Camera Deputaţilor este Cameră decizională.

Senatul, în calitate de primă Cameră sesizată, a respins această propunere legislativă în şedinţa din 21 mai 2012.

Propunerea legislativă face parte din categoria legilor organice.

În urma dezbaterilor, Comisia pentru învăţământ, ştiinţă, tineret şi sport şi Comisia pentru apărare, ordine publică şi siguranţă naţională au hotărât să propună plenului Camerei Deputaţilor respingerea proiectului de lege.

Vă mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Dezbateri generale? Nu sunt.

Conform art.104, vă reamintesc, comisiile propun respingerea iniţiativei. Conform art.104 din Regulament, merge la votul final.

15. Următorul, Proiectul de Lege pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 39/2005 privind cinematografia.

Iniţiatorii? Nu.

Din partea comisiei sesizate în fond?

Domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Gigel-Sorinel Ştirbu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Raport asupra Proiectului de Lege pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 39/2005 privind cinematografia.

Comisia pentru cultură, arte, mijloace de informare în masă a fost sesizată în fond cu acest proiect de lege, spre avizare, fiind transmis Comisiei pentru buget, finanţe şi bănci, care a avizat negativ iniţiativa legislativă, precum şi Comisiei pentru administraţie publică şi amenajarea teritoriului.

Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi a avizat favorabil acest proiect legislativ.

Comisia a examinat avizul favorabil, cu observaţii şi propuneri, emis de Consiliul Legislativ, precum şi punctul de vedere al Guvernului, care nu susţine adoptarea acestui proiect legislativ.

Iniţiativa legislativă a fost adoptată de Senat, în şedinţa din 17 mai 2010, în calitate de primă Cameră sesizată.

Proiectul de lege are ca obiect reglementarea, modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 39 privind cinematografia, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr.328/2006, cu modificările şi completările ulterioare, în sensul stabilirii unor criterii precise de alocare a sumelor din fondul cinematografic şi transformarea creditelor în sprijin financiar direct pentru producţia de film, urmând ca CNC-ul, respectiv Centrul Naţional al Cinematografiei, să obţină calitatea oficială de coproducător.

Raportul comisiei a fost adoptat cu unanimitatea voturilor celor prezenţi în sală.

În urma dezbaterilor, Comisia pentru cultură, arte, mijloace de informare în masă propune respingerea Proiectului de Lege pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 39/2005.

Vă mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Mulţumesc.

La dezbateri generale sunt intervenţii? Nu sunt.

Conform art.104, vă reamintesc, comisiile, aşa cum a spus domnul preşedinte Ştirbu, propun respingerea acestei iniţiative legislative.

Merge la votul final.

Are caracter ordinar.

16. Intrăm la penultimul punct al ordinii de zi: Proiect de Lege pentru declararea zilei de 14 mai - Ziua Dreptului Internaţional Umanitar (PL-x 117/2013).

Din partea iniţiatorului? Guvernul României.

Doamnă ministru, aveţi cuvântul.

Doamna Irina Alexe (şeful Departamentului Relaţia cu Parlamentul, Ministerul Afacerilor Interne):

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Astăzi este ziua de 14 mai. Prin acest proiect de act normativ se propune declararea zilei de 14 mai ca fiind Ziua Dreptului Internaţional Umanitar.

A fost aleasă această dată ca fiind data la care, în anul 1954, România a ratificat cele patru Convenţii, din 1949, de la Geneva, care reglementează, în principal, Dreptul Internaţional Umanitar.

Cu ocazia acestei zile, au loc manifestări. În proiect se propune să aibă loc manifestări la nivel central şi local, iar autorităţile centrale şi locale să poată să sprijine aceste manifestări.

Vă rog să fiţi de acord cu adoptarea proiectului în forma prezentată.

Vă mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Vă mulţumesc foarte mult.

Din partea comisiei sesizate în fond, domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Theodor-Cătălin Nicolescu:

Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi a hotărât cu unanimitate de voturi să propună plenului Camerei Deputaţilor adoptarea proiectului de lege privind declararea zilei de 14 mai - Ziua Dreptului Internaţional Umanitar.

Proiectul de lege, de fapt, intră în categoria legilor ordinare.

Vă mulţumesc frumos.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Mulţumesc şi eu.

Dezbateri generale? Nu sunt.

Conform art.106 merge la votul final.

Lege ordinară.

Se adoptă cu votul majorităţii, a deputaţilor prezenţi. La anul facem 60 de ani. Facem o sărbătoare pentru această iniţiativă!

Mergem la următorul proiect de lege. Se află la punctul 3 al ordinii de zi. A venit raportul.

Sper că şi liderii grupurilor parlamentare au primit şi ei raportul.

3. Raportul asupra Proiectului de Lege privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 8/2013 privind modificarea şi completarea Legii nr.571/2003 privind Codul fiscal şi reglementarea unor măsuri financiare.

Procedura este una normală.

Comisia raportoare este Comisia pentru buget, finanţe şi bănci.

Este lege ordinară.

Raportul conţine amendamente admise şi respinse.

Iniţiatorul? Aveţi cuvântul.

Vă rog frumos să vă spuneţi numele şi prenumele, pentru stenogramă.

Domnul Dan Manolescu (secretar de stat, Ministerul Finanţelor Publice):

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Sunt Dan manolescu, secretar de stat în Ministerul Finanţelor Publice.

Ordonanţa Guvernului nr. 8/2013 a vizat modificarea Codului fiscal prin aducerea unor modificări în zona impozitului pe profit, prin majorarea deducerilor suplimentare pentru calculul profitului impozabil pentru activităţile de cercetare-dezvoltare, de la 20 la 50%.

În zona impozitului pe venit, modificarea sistemului de calcul al impozitului pe venituri din agricultură, prin introducerea normelor de venit ca bază de calcul pentru impozitul în acest domeniu.

În zona microîntreprinderilor, acest sistem de plată, de impozit pe venit, aplicabil microîntreprinderilor a devenit din opţional obligatoriu, iar plafonul de plată, plafonul de cifră de afaceri a fost redus de la 100 mii la 65 mii de euro.

De asemenea, în zona accizelor, a fost crescut nivelul accizelor pentru bere cu 10%, iar calendarul de creştere a accizelor pentru ţigarete a fost devansat la data de 1 aprilie.

Guvernul susţine proiectul de lege de aprobare a ordonanţei, cu amendamentele aşa cum sunt incluse în raportul Comisiei pentru buget, finanţe şi bănci.

Vă mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Mulţumesc şi eu.

Intrăm pe zona de dezbateri generale.

Înainte de aceasta, o să-i dau cuvântul preşedintelui comisiei, pentru a prezenta raportul.

Domnule preşedinte, aveţi cuvântul.

Domnul Gheorghe Dragomir:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

În conformitate cu prevederile art.95 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, Comisia pentru buget, finanţe şi bănci a fost sesizată, spre dezbatere în fond, cu Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 8/2013 pentru modificarea şi completarea Legii nr.571/2003 privind Codul fiscal şi reglementarea unor măsuri financiare, trimis prin adresa PL-x 93 din 25 martie 2013.

Conform prevederilor art.75 din Constituţia României, republicată, şi art.92 alin. (9) pct.1 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, republicat, Camera Deputaţilor este Cameră decizională.

Senatul, în calitate de primă Cameră sesizată, a adoptat proiectul de lege în şedinţa din 19 martie 2013.

Consiliul Legislativ, prin avizul nr.41 din 22 ianuarie 2013, a avizat favorabil proiectul de ordonanţă de urgenţă.

Comisia pentru politică economică, reformă şi privatizare, prin avizul nr.21/84 din 2 aprilie 2013, a avizat favorabil iniţiativa legislativă.

Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi, prin avizul nr.31/422 din 26 martie 2013, a avizat, de asemenea, favorabil iniţiativa legislativă.

Comisia pentru industrii şi servicii, prin avizul nr. 23/113 din 4 aprilie 2013 a avizat favorabil.

De asemenea, Comisia pentru muncă şi protecţie socială, avizând favorabil cu amendamente respinse şi Comisia pentru agricultură, silvicultură, industrie alimentară şi servicii specifice, prin avizul nr. 24/210/22 aprilie 2013 a avizat favorabil proiectul de lege, cu amendamente admise.

Proiectul de lege este supus dezbaterii şi are ca obiect de reglementare modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal şi reglementarea unor măsuri financiare.

Prin noile reglementări s-a avut în vedere scăderea limitei veniturilor obţinute, pentru care se intră în sistemul microîntreprinderilor, de la 100.000 de euro, la 65.000 euro, clarificarea modului de regularizare a impozitului pe profit datorat de persoanele juridice străine din transferul titlurilor de proprietate, introducerea unor reguli fiscale pentru stabilirea valorii fiscale a activelor biologice, majorarea deducerii suplimentare la calculul profitului impozabil în domeniul cercetării pe proiecte aplicabile şi transpunerea în legislaţia naţională a unor prevederi comunitare din domeniul taxei pe valoarea adăugată.

De asemenea, s-au introdus dispoziţii cu privire la revizuirea sistemului de impozitare a veniturilor din activităţi agricole pentru persoanele fizice şi asocierile fără personalitate juridică. În acest sens s-au prevăzut suprafeţele şi numărul de animale până la care nu se plăteşte impozitul, precum şi normele de venit impozabile.

În conformitate cu prevederile art. 61 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, republicat, membrii comisiei au examinat proiectul de lege menţionat mai sus, în şedinţa din 14 mai 2013.

Din totalul de 20 de membri, 16 voturi au fost pentru, 4 împotrivă.

În urma examinării proiectului de lege şi a opiniilor exprimate, membrii comisiei au hotărât, cu majoritate de voturi, să supună plenului Camerei Deputaţilor, spre dezbatere şi adoptare, proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 8/2013 pentru modificarea şi completarea Legii nr.571/2003 privind Codul fiscal şi reglementarea unor măsuri financiar-fiscale, cu amendamentele admise şi respinse, prezentate în anexă.

În raport cu obiectul şi conţinutul său, proiectul de lege face parte din categoria legilor ordinare.

Şi mai am un amendament...

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Vă rog frumos, vedeţi dacă au fost prezenţi şi cei de la comisie, angajaţii?

Domnul Gheorghe Dragomir:

Am o rugăminte, pentru că este eroare materială, la punctul marginal 30, unde s-a introdus un articol care nu trebuia trecut în material.

Mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Aveţi o chestiune de eroare materială la amendamentul admis 30? Da? Stafful tehnic? Amendamentul de la punctul 30 admis trebuie pus la respins, este eroare materială. Să fie notat.

O să vă cer permisiunea, înainte de a vă da dumneavoastră cuvântul, să-i dau doamnei deputat Manuela Mitrea, pentru a face un anunţ. I-am promis că la ora 13,00, înainte de a începe dezbaterea acestui proiect şi am omis eu.

Doamna deputat, aveţi cuvântul.

Doamna Manuela Mitrea:

Vă mulţumesc mult, domnule preşedinte, că-mi daţi ocazia să mă adresez colegilor mei, cărora vreau să le mulţumesc, celor care deja s-au oprit la standul din faţa sălii de plen, pe ceilalţi să vă rog să vă dăruiţi un minut din viaţa dumneavoastră, să vă opriţi acolo, să cunoaşteţi nişte oameni minunaţi şi să-i ajutaţi, un coleg deja îmi arată că a fost pe acolo şi vă mulţumesc, nu vreau să vă impresionez, vreau doar să vă sensibilizez un pic, să vă spun că autoarea acestei cărţi are 78 de ani, este fostă profesoară de istorie şi locuieşte acum la un cămin de bătrâni din Constanţa.

Vă mulţumesc mult, domnule preşedinte şi dumneavoastră, domnilor colegi.

Mulţumesc mult.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Domnilor colegi, dacă n-aţi dat bani pentru Constituţie, măcar pentru o carte bănuiesc că puteţi să daţi bani, aşa încât o să vă invit pe toţi să cumpăraţi o carte; este impresionantă.

Domnul deputat Varujan Pambuccian, liderul Grupului parlamentar al minorităţilor naţionale.

Domnule deputat, aveţi cuvântul.

Pe procedură, da?

Domnul Varujan Pambuccian:

Da, vroiam să iau cuvântul în legătură cu Pl-x 93, peste care am trecut foarte repede. Şi vroiam să vă spun următorul lucru, domnule preşedinte: în acest Pl-x 93...

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Care Pl-x 93, vă rog frumos?

Domnul Varujan Pambuccian:

Acesta, cu măsurile fiscale despre care aţi vorbit adineauri...

Din nou, pe uşa din dos, ca să mai avem încă o dată o demonstraţie de cât de puternice pot să fie structurile private în momentul în care au oamenii lor în ministere, absolut transpartinic şi indiferent de cine este la putere, din nou, se amână, de data aceasta, că la abrogare nu le-a mers, intrarea în vigoare a legii pe care am propus-o pentru factura electronică.

Vreau să vă reamintesc istoricul şi vreau din nou să fac un apel la cei care chiar ar trebui să-şi facă datoria şi să încerce să înţeleagă cum este posibil aşa ceva, că propunerea aceasta de a avea factură în formă electronică, neobligatorie, nici măcar nu era obligatorie şi nici nu este nici acum, a fost abrogată în 2009, când a căzut primul Guvern Boc, tot băgată pe uşa din dos, într-un vraf mare, abrogarea unei legi cu un număr dat, fără să se spună despre ce e vorba, am reuşit să-l trec din nou prin Parlament, s-a suspendat o dată, acum suntem la a doua suspendare... Mă, chiar atât de tari pot să fie oamenii aceştia, în raport cu statul român, şi în halul acesta de slab poate să fie statul român?! Chiar într-o lege în care încercăm să mai rezolvăm o problemă de venituri la buget, abrogăm o chestiune care ţine de disciplină în domeniul fiscal? Chiar în halul acesta suntem?!

Sigur, o să treacă, cu 70% majoritate trece orice, întotdeauna. Nimeni nu se uită la text, cei doi, trei funcţionari, care probabil că sunt acolo şi o să mai fie acolo 500 de ani de acum înainte o să-şi facă datoria, şi cei care din mediul privat au de profitat din lucrul acesta, o să aibă de profitat în continuare, în pofida unei ţări întregi.

Vă mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Domnule deputat,

Eu ştiu că sunteţi într-un acord de susţinere a arcului guvernamental şi bănuiesc că participaţi la discuţiile respective, am înţeles că...

Domnul Varujan Pambuccian:

Da, domnule preşedinte, însă, nici un ministru sau un prim-ministru nu poate citi tot ce trebuie să semneze...

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Şi care este amendamentul la care vă referiţi?

Domnul Varujan Pambuccian:

Mă refer la următorul lucru: am cerut la articolul...

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Amendamentul, domnule deputat? Noi doi fiind mai vechi în Parlament.

Domnul Varujan Pambuccian:

Am cerut la art. 1, punctul 62 o abrogare, pentru că acolo apărea propunerea ca introducerea facturii electronice să mai fie amânată un an şi am cerut să se abroge amânarea.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Am înţeles, dar nu văd amendamentul respins.

Domnul Varujan Pambuccian:

Şi este amendament respins!

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Da? Atunci e bine.

Domnul Varujan Pambuccian:

La punctul 21. Şi ştiu că o să fie respins, din păcate.

Vă mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Mulţumesc şi eu.

La dezbateri generale alte luări de cuvânt?

Domnul deputat Ialomiţianu, Grupul parlamentar al PDL.

Domnul Gheorghe Ialomiţianu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Prin acest act normativ, dumneavoastră, USL, măriţi fiscalitatea! Iar în campanie aţi spus că veţi reduce fiscalitatea!

Deci, oamenii de afaceri, agricultorii, cei care deţin case, vor plăti impozite mai mari, iar în perioada 2009-2010 aţi criticat, când era criză, aţi criticat orice măsură fiscală care avea ca scop stabilizarea financiară a României.

Dumneavoastră nu mai aveţi nevoie de măsuri fiscale, să creşteţi fiscalitatea pentru stabilitatea financiară, lucru care a fost recunoscut şi de către premier.

Să ştiţi că acest act normativ ar trebui abrogat. De ce? Pentru că domnul preşedinte al PNL a spus că, în momentul în care veniţi la guvernare, nu veţi mări nici un impozit şi nici o taxă, dar prin acest act normativ o faceţi. Şi vă dau exemplu: pentru mediul de afaceri, aţi luat măsuri prin care multe cheltuieli nu mai sunt deductibile, deci firmele vor plăti impozit în plus. Fermierii vor plăti impozit. Sigur că o să spuneţi: "Domnule, plăteau fermierii 2%, dar pe vânzare de produse". Prin modul în care aţi stabilit, adică aţi introdus impozitul forfetar, fermierii vor plăti şi pentru ceea ce nu produc. Dacă, Doamne fereşte, anul acesta va fi secetă, şi oamenii vor avea prejudicii, adică nu vor recolta nimic, vor plăti impozite. Nici măcar n-aţi fost de acord, în Comisia pentru finanţe, să introducem un amendament prin care fermierii care înregistrează paguba, să nu plătească impozit.

Sigur că ministrul agriculturii a spus: "Domnule, fermierii iau subvenţie!" Vreţi să băgaţi impozit pe subvenţie? Se ştie foarte clar să subvenţia nu este impozitată, pentru că sunt reguli europene, dar aveţi nevoie de bani la buget.

Aţi creat obligativitatea majorării impozitelor şi taxelor locale. Aţi spus în campanie că nu veţi mări impozitele şi taxele şi chiar primul-ministru a spus că au înnebunit cei de la finanţe. Acum aţi reglementat.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Domnule deputat, o să vă rog frumos să vă referiţi la textul de lege şi argumentele dumneavoastră, sunt de acord cu ele...

Domnul Gheorghe Ialomiţianu:

...Le obligaţi să plătească impozit pe pierderi! Deci, aceasta este creaţia USL! Deci, în mod normal ar trebui abrogat.

amendamentul despre care colegul de la comisie, preşedintele, a spus că este o greşeală, de fapt era o intenţie a USL să reducă accizele la băuturi.

Dacă porniţi cu reducerea accizelor la băuturi, înseamnă că aţi pornit bine. Eu mă gândeam că veţi reduce TVA-ul la pâine. Dacă aţi început să încurajaţi evaziunea în domeniul accizelor, sigur că este o creaţie a USL.

În mod normal ar trebui să votăm împotriva acestui act normativ!

Vă mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Mulţumesc foarte mult.

Din partea Grupului parlamentar al UDMR. Domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Korodi Attila:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Astăzi, prin decizia pe care Camera Deputaţilor o va da pe acest proiect de lege, va da girul unor decizii care vor avea imediat repercusiuni asupra fermierilor, care şi-au asumat responsabilitatea nu numai pentru familia lor, dar şi pentru comunităţile în care trăiesc, să lucreze în agricultură, să crească, să-şi mărească fermele pe care cu chiu cu vai au reuşit, dar şi cu sprijinul fondurilor europene, să le gestioneze până la ora aceasta.

Avem de-a face cu un act normativ care aduce o triplă impozitare, pentru acei fermieri care, pe lângă cultivarea cerealelor pentru furaje, mai ţin şi animale, precum bovine, mai ţin şi animale care pot fi nu numai utilizate ca furnizor de lapte, ci şi carne, şi dacă mai au şi în gospodărie un mic atelier de făcut brânzeturi sau de făcut produse tradiţionale din carnea care rezultă din procesarea acestor animale, vor plăti trei impozite în cascadă.

Doamnelor şi domnilor,

România a creat, în ultimii ani, un cadru, utilizând fonduri europene, de a ajuta tinerii să-şi crească fermele şi pentru aceasta a inventat Programul "Tinerii fermieri".

Programul acesta impune permanent o mărire a capetelor de animale, a suprafeţelor pe care le cultivă aceşti fermieri.

Acest act normativ tocmai va impozita din ce în ce mai mult, dacă acel tânăr va avea mai multe animale, va cultiva cereale, va avea cartofi şi aşa mai departe, pe suprafeţe mai mari de teren.

Nu mai vorbesc de întreprinderile mici şi mijlocii, care ajung să plătească impozit care echivalează mult peste ceea ce la ora actuală se plăteşte. Nu mai vorbim de acele instrumente care sunt desfiinţate, care nu mai sunt deductibile.

Ceea ce se creează, desigur, pentru cel puţin câteva luni de zile, va avea un beneficiu la bugetul naţional. Dar, vă spun sincer, ce au început diferite guverne, indiferent de coloratura politică, prin aport financiar, să ajute tinerii să nu mai părăsească ţara, să rămână în satele respective şi să se gândească în a avea ferme cu zeci şi sute de capete de animale, s-a terminat! Oamenii sunt dezamăgiţi şi probabil că majoritatea celor care la ora actuală nu sunt mari latifundiari, ci la ora actuală au o fermă de capacitate mică sau medie, îşi vor închide aceste capacităţi.

În comisiile de specialitate, atât la Senat, cât şi în Camera Deputaţilor, v-au fost prezentate câteva soluţii care sunt rezonabile, care înseamnă echivalarea fermelor şi impozitarea fermelor pe capacităţile pe care le au. Nu aţi dorit lucrul acesta.

Din păcate, în lunile septembrie, octombrie, noiembrie, tensiunile sociale vor creşte din cauza aceasta şi ceea ce pe 25 mai vor începe fermierii - să depună documentele pentru supraimpozitare, va avea repercusiuni imediate şi acele tensiuni sociale sigur ne vor aduna din nou pe toate partidele să decidem în Parlament abrogarea acestui act normativ.

Vă mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Mulţumesc şi eu. Nu mai sunt luări de cuvânt la dezbateri generale.

Mai sunt luări de cuvânt la dezbateri generale?

Din partea Partidului Naţional Liberal...

Aveţi cuvântul.

Domnul Mihai-Aurel Donţu:

Onorat prezidiu,

Stimaţi colegi,

Daţi-mi voie să vă prezint o situaţie de calcul care reflectă exact situaţie, şi anume faptul că impozitul în domeniul agricol scade, şi nu creşte. Respectiv, la un hectar cultivat de grâu, cu o producţie, o consider minimă, de 2.000 de kg la hectar, înainte era impozitat prin 2% impozit pe profit şi 5,5% asigurări sociale. Luând preţul de 1 leu pe kg, iese 140 de lei pe hectar, ca şi cost cu impozitele.

În actuala lege putem vedea că la o normă de venit de 449, cum se reflectă în lege, şi aplicând 22,5, respectiv 16% şi 5,5%, iese un cost de 96 de lei. Deci, diferenţa este de aproape 50 de lei pe hectar, scădere, şi nu creştere, cum au spus antevorbitorii noştri.

Vă rog să vă uitaţi atent în lege, în normele de venit, astfel încât să vă faceţi calculele şi nu vorbiţi doar politicianist.

Mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Mulţumesc şi eu, domnule deputat.

Alte luări de cuvânt la dezbateri generale? Nu mai sunt.

Mergem pe amendamente admise şi respinse. O să rog colegii care au amendamente respinse să fie atenţi şi să le susţină.

Amendamentul 1, amendament admis. Obiecţii, comentarii? Nu sunt. Admis.

Amendamentul 2. Obiecţii, comentarii? Nu. Admis.

Amendamentul 3. Obiecţii, comentarii? Nu. Admis.

Amendamentul 4. Obiecţii, comentarii? Nu. Admis.

Amendamentul 5. Obiecţii, comentarii? Nu. Admis.

Amendamentul 6. Obiecţii, comentarii? Nu. Admis.

Amendamentul 7. Obiecţii, comentarii? Nu. Admis.

Amendamentul 8. Obiecţii, comentarii? Nu. Admis.

Amendamentul 9. Obiecţii, comentarii? Nu. Admis.

Amendamentul 10. Obiecţii, comentarii? Nu. Admis.

O să vă cer permisiunea să mergem în calupuri de câte cinci.

De la 11-15. Obiecţii, comentarii? Nu. Admise.

De la 16-20? Domnul deputat Márton Árpád.

Domnul Márton Árpád-Francisc:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor,

Am două amendamente respinse.

La punctul 13, printre amendamente respinse, legat de punctul 17, varianta de text aprobat...

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Da...

Domnul Márton Árpád-Francisc:

Şi tot la acel punct 17 este un amendament respins la punctul 16. Le voi susţine pe ambele, dar evident separat, pentru că necesită...

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Primul amendament la ce...

Domnul Márton Árpád-Francisc:

Primul amendament se regăseşte la "amendamentele respinse", la punctul 13, pagina 63.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Punctul 13, pagina 63. Articolul I , punctul 29, art. 73, da?

Domnul Márton Árpád-Francisc:

După alin. (4), care enumeră care sunt acele venituri preconizate, să se introducă un nou alineat, având următoarea formulare, şi o să dau şi explicaţia: "Norma de venit prevăzut la alin. (3) este cea pentru terenurile de categoria I, din şes sau zona colinară. Pentru categoriile de terenuri inferioare se face o deducere de câte 15% pentru fiecare categorie. Pentru zonele montane sau cu climă severă această deducere este de 30%".

În mod evident, în Maramureşul istoric sau în depresiunile intramontane sau la munte nu se poate ajunge la nişte recolte ca în Marea Baltă a Brăilei. Şi este ilogic şi pe undeva, ca să zic, inuman chiar, ca să îi punem să plătească aceeaşi taxă.

Teoretic, conform acestei legi, după 2014, fiecare judeţ în parte va avea posibilitatea, prin specialiştii judeţului respectiv, să spună cât este venitul preconizat pentru judeţul respectiv. Deci, vedeţi că nu va mai fi o normă unitară pentru toată ţara. Dar, din 2014, în acest an, în octombrie, când se vor plăti aceste impozite, indiferent de... ni s-a spus aici, cel puţin 2.000 de kg de grâu la hectar... În mod evident, încă o dată vă spun, în zonele de munte, în zonele cu climă severă nu se face aceeaşi recoltă ca în Marea Baltă a Brăilei şi dacă nu e secetă, în Bărăgan. Dacă e secetă, atunci e mai greu în Bărăgan.

Deci, vedeţi că această impozitare trebuie să fie, pe undeva, corelată cu posibilităţile. şi în acelaşi judeţ, în aceeaşi localitate, sunt pământuri de categoria I, a II-a, a III-a, care produc alt venit, pentru că n-au cum să producă mai mult, pentru că pământul lor e mai prost.

Deci, aceasta este esenţa amendamentului meu. Rog să-l supuneţi votului şi o să revin pentru amendamentul 16, care reglementează altceva.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Mulţumesc foarte mult.

Supun votului amendamentul de la pagina 63, amendament respins, conform procedurilor parlamentare.

Să înceapă votul. A venit şi domnul Harbuz? Să-l salutăm pe domnul Harbuz pentru această onoare pe care ne-o face.

Domnule Roman, aţi votat? Nu încă. Mai târziu, nu? Am înţeles.

Cu 73 de voturi pentru, 169 împotrivă şi şapte abţineri, amendamentul a fost respins.

Se referă la art. 1, punctul 29, amendamentul 17, amendamente admise. Îl supun la vot.

Domnule deputat, aşa scrie în regulament, când aveţi şapte, după unul respins, eu trebuie să-l supun la vot.

Domnul Márton Árpád-Francisc:

Domnule preşedinte, cum am anunţat când am venit la acest microfon, tot la acest punct, 17, mai am un amendament...

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Mai aveţi unul? A, scuzaţi-mă!

Domnul Márton Árpád-Francisc:

...mai am un amendament, care se referă la alin. (6) al art. 29. Pentru că acesta urma...

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Aveţi cuvântul, vă rog frumos.

Domnul Márton Árpád-Francisc:

Bine.

Deci, actualul text zice că acest impozit vine la bugetul de stat. Amendamentul meu zice ca aceste venituri să vină doar cu 30% la bugetul de stat, 70% să rămână în comună, că oricum aceste comune au nişte venituri mici. Mai există un alt amendament, al altor colegi, care propune 50% - 50%.

Se argumentează în mod foarte interesant: "Nu se susţine amendamentul propus, întrucât sumele reprezentând impozit pe venit reprezintă venituri ale bugetului de stat".

Numai că, aşa cum foarte mulţi dintre noi considerăm, această impozitare este nouă, este o nouă formă de impozit, şi atunci când introduci o nouă formă de impozit poţi să faci o reglementare de orice natură.

Încă o dată vă spun, pentru a susţine acele colectivităţi unde se produc aceste bunuri, lăsaţi parte din aceste impozite la nivelul local, la comune, oraşe, unde este cazul.

Vă mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Mulţumesc.

Supun votului amendamentul domnului deputat Márton Árpád.

Să înceapă votul.

89 de voturi pentru, patru abţineri, 184 împotrivă. Şi acest amendament a fost respins.

Supun amendamentul admis de către comisie, la punctul 17 plenului Camerei Deputaţilor.

Să înceapă votul.

231 voturi pentru, şase abţineri, 46 de voturi împotrivă.

De la 18 la 20 nu mai sunt amendamente. Obiecţii? Adoptate.

De la 21 la 25. Amendamente, obiecţii? Nu sunt. Adoptate.

De la 26 la 30. Amendamente, obiecţii? Nu sunt. Adoptate.

De la 31 la 35? Domnul Márton Árpád.

Domnul Márton Árpád-Francisc:

Domnule preşedinte,

Am două amendamente respinse la poziţiile 23, 24, pagina 74, care vizează acelaşi element, deci puteţi să le supuneţi votului împreună. Este vorba despre indemnizaţiile primite pe perioada delegării şi detaşării în altă localitate, în ţară şi în străinătate, în interesul serviciului, precum şi orice alte sume de aceeaşi natură pentru partea care depăşeşte limita de 2,5 ori nivelul stabilit prin hotărâre de Guvern pentru personalul din instituţiile publice.

Propun eliminarea acestui capitol, pentru că aceste sume nu sunt venituri, sunt cheltuieli efectuate, care se rambursează, cheltuieli făcute de anumiţi angajaţi sau demnitari, în interesul serviciului, că au fost trimişi de către instituţia respectivă într-o altă localitate, au fost cazaţi într-o altă localitate, deci ei nu au realizat un venit din această cazare, această diurnă de deplasare, ci este o rambursare a cheltuielilor proprii.

Ca atare, propun abrogarea atât a art. 296¹, şi punctul 80, cât şi a art. 296¹⁵, punctul 81 din această ordonanţă.

Vă mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Mulţumesc.

Supun la vot. Să înceapă votul.

Cu 80 de voturi pentru, 12 abţineri şi 184 împotrivă amendamentul a fost respins.

Supun votului art. 296⁴, punctul 31.

Supun votului amendamentul admis. Să înceapă votul.

Cu 211 voturi pentru, şase abţineri şi 68 de voturi împotrivă amendamentul a fost admis.

Mergem la următorul.

Supun votului amendamentul respins de la poziţia 24, pentru abrogarea punctului 81 art. I, art. 296¹⁵. Să înceapă votul. Amendamentul respins.

Doamnelor şi domnilor, domnul Márton a cerut două amendamente, care sunt respinse, să le votaţi. Primul l-aţi respins, de la poziţia 23 - amendament respins.

Suntem la poziţia 24 - amendamente respinse.

Art.296¹⁵. Domnul Árpád cere abrogarea acestui articol, dacă nu greşesc eu şi nu mă pricep, de aici, din înălţime. e aerul rarefiat la mine. Am dreptate? Dacă şi opoziţia are dreptate cu mine...

Vă rog frumos să ... nu se poate, că data trecută am blocat eu în timpul votului.

Refaceţi procedura de vot, vă rog frumos! Aşa scrie regulamentul. Se supun la vot prima dată amendamentele respinse.

Să înceapă votul.

81 de voturi pentru, 15 abţineri, 198 împotrivă

Acum, supun votului amendamentul de la poziţia 33, amendament admis de către comisie - 296¹⁵ este articolul.

Să înceapă votul.

Vă mulţumesc.

219 voturi pentru, 12 abţineri, 65 de voturi împotrivă.

O să vă rog frumos, dacă la 34 şi 35, la amendamente admise, sunt obiecţii, comentarii? Nu.

36-40. Obiecţii, comentarii? Nu.

41-45. Obiecţii, comentarii? Nu. Admise.

46-49. Obiecţii, comentarii? Nu. Admise.

Proiectul de lege merge la votul final.

O să vă rog frumos, până cei de la stafful tehnic o să pregătească, o să vă citesc o informare.

Vă informez că, în conformitate cu prevederile art.15 alin.(2) şi (3) din Legea nr.47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, s-a depus la secretarul general al Camerei Deputaţilor, în vederea exercitării dreptului dumneavoastră de sesizare a Curţii Constituţionale, Legea privind ratificarea Acordului între Guvernul României şi Guvernul Republicii Bulgaria privind constituirea unei entităţi comerciale mixte pentru exploatarea noului pod mixt rutier şi feroviar peste fluviul Dunărea, între oraşele Calafat şi Vidin, semnat la Sofia, 28 februarie 2013.

Se împarte votul final şi începem votul final.

5 minute pauză, pentru chemarea colegilor în sală.

După pauză

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Doamnelor şi domnilor deputaţi, vă rog să vă ocupaţi locurile în bancă.

Liderii grupurilor îşi ridică prezenţa la vot.

Am primit şi eu ordinea de zi cu votul final.

Doamnelor şi domnilor colegi, vă rog frumos să luaţi loc în bancă, pentru a putea să facem o verificare a votului.

Domnule Rădulescu, luaţi loc! Rugaţi-l şi pe domnul Ştefan Viorel să ia loc.

Domnule Pâslaru, luaţi loc! Rugaţi-l şi pe domnul profesor Stanciu să ia loc.

Domnule Mocioalcă! Este guvernul dumneavoastră, ştiţi, dacă aţi vrea să votaţi? Dacă nu, nu e o problemă.

Bun.

Liderii grupurilor parlamentare, pregătiţi pentru verificarea votului? Bun.

Să înceapă votul.

Bun. Grupurile parlamentare să-şi ridice extrasul.

Da. Săptămâna asta este cu naşul în suflet. Săptămâna viitoare, mai vedem.

Liderii grupurilor parlamentare au făcut o verificare a listei? Mai aşteptăm, da? Aşteptăm.

Putem începe? UDMR? Minorităţile? PDL? PSD. OK.

PNL, OK. Grupul conservator? Cei mai conservatori dintre conservatori. PP-DD? Bun.

Începem votul final.

1. Proiectul de Hotărâre privind modificarea Anexei la Hotărârea Camerei Deputaţilor nr. 48/2012 pentru aprobarea componenţei nominale a comisiilor permanente ale Camerei Deputaţilor

Să înceapă votul.

306 pentru, nicio abţinere, niciun vot împotrivă

Mergem la legi organice.

2. Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.73/2011 pentru modificarea şi completarea Legii nr.95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii.

Să înceapă votul.

Vă mulţumesc.

240 de voturi pentru, patru abţineri, 67 de voturi împotrivă.

3. Proiectul de Lege pentru modificarea şi completarea Legii nr.279/2005 privind ucenicia la locul de muncă.

Să înceapă votul.

Vă mulţumesc.