Parliamentary debates

Şedinţa a început la ora 8,32.

Lucrările au fost conduse în prima parte de domnul deputat Ioan Oltean, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor.

Partea a doua a fost condusă de domnul deputat Miron Tudor Mitrea, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor, înlocuit de domnul deputat Valeriu Ştefan Zgonea, preşedinte al Camerei Deputaţilor, înlocuit de domnul deputat Viorel Hrebenciuc, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor, asistaţi de domnii deputaţi Eugen Nicolicea şi Cristian Buican, secretari ai Camerei Deputaţilor.

Domnul Ioan Oltean:

Bună dimineaţa, doamnelor şi domnilor colegi.

Daţi-mi voie să declar şedinţa consacrată astăzi declaraţiilor politice.

Pentru început, o să dau cuvântul domnului deputat Virgil Guran, din partea Grupului parlamentar al Partidului Naţional Liberal. Şi aşteptăm pe următorii colegi să vină pentru a continua prezentarea declaraţiilor.

Domnule coleg, aveţi cuvântul.

Domnul Virgil Guran:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Declaraţie politică despre "Migraţia politică".

Este un subiect care s-a dezbătut de-a lungul timpului. Cred că este un subiect căruia trebuie să i se pună capăt într-un fel şi acest lucru se poate întâmpla doar în momentul în care va fi prins ori în Constituţie ori în Legea electorală, pierderea mandatului pentru cei care migrează politic.

De ce consider că trebuie făcut acest lucru? De-a lungul timpului, această permisiune a făcut mult rău politicii româneşti şi cred că a făcut mult rău societăţii. S-au creat majorităţi care au luat hotărâri nu bazându-se pe concepte politice, pe doctrine politice, ci pe interese de moment şi pe posibilitatea de a convinge un politician sau altul să treacă la diverse partide.

În acest fel, de multe ori, cei care fac parte dintr-un partid, în loc să rămână în acel partid, să se lupte pentru ideile lor, să schimbe ceva în interiorul partidului, au preferat, când n-au fost înţeleşi sau când nu şi-au văzut interesele, să treacă repede în altă barcă şi să sprijine interesele celor care au devenit noii lor colegi.

Cred că acest lucru trebuie reglementat acum. în campanie, majoritatea dintre noi am spus că vom face ceva pentru a stopa migrarea politică. Vom avea ocazia în momentul în care se va discuta Constituţia sau, repet, Legea electorală şi, în felul acesta, cred că se va crea un pic de stabilitate politică şi o responsabilitate politică. De fapt, cetăţenii ne-au trimis în Parlament şi nu numai pe noi, în Parlament, şi pe ceilalţi pe care i-au ales în funcţii, gen primar sau Senat sau şi aşa mai departe, deci ne-au trimis aici crezând în noi sau într-o doctrină politică.

Aşa că nu trebuie să dezamăgim cetăţenii, trebuie să respectăm ceea ce au ales şi cred eu că acest lucru se poate întâmpla foarte curând. Susţin acest lucru şi aştept să se întâmple pentru a ne ţine de cuvânt.

Guran Virgil, deputat de Prahova.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc foarte mult, domnule deputat.

Îl invit acum la microfon pe domnul deputat Ion Marocico, din partea Grupului parlamentar al minorităţilor naţionale şi se pregăteşte domnul Ninel Peia.

Domnul Ion Marocico:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

De-a lungul timpului, au fost nenumărate discuţii vizând numărul de bugetari: sunt mulţi sau puţini pentru un sistem birocratic sau instituţional precum cel românesc? Răspunsul îl putem obţine uitându-ne la ponderea numărului de salariaţi bugetari în totalul numărului de contribuabili, care ne arată că suntem în topul ţărilor europene cu cel mai mare număr de bugetari, în condiţiile în care România se confruntă atât cu un nivel ridicat al cheltuielilor de personal în acest capitol bugetar, cât şi cu o evaziune foarte ridicată pe piaţa muncii, cu peste două milioane de români muncind la negru.

În aceste condiţii, nu pot sta indiferent în faţa demersului făcut de către Guvernul USL, demers pe cât de important pe atât de îndrăzneţ pentru România anului 2013, şi anume demararea programului de disponibilizare a celor aproximativ 10.000 de angajaţi din sectorul bugetar.

În acelaşi timp, nu trebuie ignorat faptul ca discutăm despre angajaţi ai diverselor companii din sectorul bugetar, companii neperformante, care aduc de ani de zile numeroase pierderi la bugetul de stat, pierderi care prin această măsură pot fi diminuate sau reduse în totalitate.

Ca om politic, deputat în Parlamentul României, nu pot să nu observ faptul că aceste măsuri care s-au luat până în momentul de faţă, nu sunt suficiente, ci trebuie gândit şi implementat un program prin care aceşti oameni să beneficieze de o reconversie profesională care să îi poată direcţiona către noile investiţii ce vor intra în economia românească.

Acesta este motivul pentru care semnalez Guvernului că în paralel cu aceste măsuri de asanare a companiilor de stat, trebuie să crească gradul de atractivitate pentru investiţii în România, dedicate atât capitalului străin, cât şi celui autohton. Numai în acest fel oamenii ce îşi vor pierde locurile de muncă vor avea şansa de a trece de la statutul de şomer, de asistat social, la cel de resursă activă în piaţa muncii.

Nu trebuie să credem că măsura de a elimina costurile din companiile cu pierderi prin reducerea personalului, poate să rămână singulară, adică neînsoţită de măsuri coerente de reîncadrare a oamenilor în câmpul muncii. Pentru că, altfel, vom perpetua un sistem păgubos prin care vom muta pierderile dintr-un buzunar bugetar în altul, generându-se un număr tot mai mare de cetăţeni români care vor fi lipsiţi de perspective.

Vă mulţumesc, Ion Marocico, deputat - Uniunea Ucrainenilor din România

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc foarte mult, domnule deputat.

Îl invit la microfon pe domnul deputat Ninel Peia, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat şi-l rog să se pregătească pe domnul deputat Răzvan Horia Mironescu, din partea Grupului parlamentar al Partidului naţional Liberal.

Stimate coleg, aveţi cuvântul.

Domnul Ninel Peia:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Declaraţie politică intitulată: "Ne permitem experimentul Uniunea Europeană sau e timpul să urmăm modelul Statelor Unite ale Americii?"

Evenimentele politice, dar mai ales cele socio-economice ne arată că drumul pe care Uniunea Europeană l-a ales nu este uşor şi, mult mai important, cărarea nu este bătută, nu avem ghizi iar indicatoarele sunt complet inexistente.

Departe de mine să fiu împotriva Uniunii Europene, dar cred că obiectivitatea şi expunerea critică a unor probleme nu poate avea decât un rol progresist, mai ales în această chestiune.

Sunt european, dar înainte de asta sunt român, îmi permit să parafrazez cuvintele lui Lucreţiu Pătrăşcanu, pe cale de consecinţă, nu am voie să nu încerc o îndreptare a situaţiei din vreme, adică să înlocuiesc eficient ceea ce în popor se cheamă "mintea românului cea de pe urmă", cu o punere pe tapet a acestei chestiuni.

E limpede că suntem angrenaţi, la această oră, într-un proces politic de anvergură, clar continental, dacă nu chiar mai extins, o încercare istorică, un proiect de o durată greu de calculat şi cu un obiectiv care niciodată nu va fi atins în totalitate, probabil, niciodată. Structurile funcţionează, maşina bagă cărbuni, dar iată că lucrurile sunt mult mai complicate, iar planificarea este şi va fi deseori dată peste cap de tot soiul de buturugi mici şi tari.

Cum a făcut faţă Europa Unită actualei crize economice? Bine, este concluzia generală. În speţă, dacă luăm ţări în parte, treaba nu mai e chiar aşa. Vrem, nu vrem, trebuie să recunoaştem că există două viteze în Europa. Prima ar fi "încet înainte" şi a doua "tiptil-tiptil". Statutul nostru de fostă ţară comunistă a venit la pachet cu cea de a doua viteză. Este, de asemenea, evident că, în întreaga Europă, criza a adus o scădere a nivelului de trai.

Dar oare cu cât a scăzut nivelul de trai al neamţului şi cu cât al românului? Păi, la noi, era deja subteran, a mai coborât un pic către centrul Pământului. La nemţi, cei mai afectaţi dintre cetăţeni au schimbat Audi-ul cu Volkswagen. La noi în ţară, căruţa rămâne un mijloc de transport la mare preţ. De ce? Pentru că un cal-putere, în carne şi oase, dar bun de lucru, ajunge la maximum 2000 de euro. Un autovehicul de 2000 de euro, cu încă 500 de euro pentru înmatriculare şi care papă jar de circa 1,5 euro per litru de benzină duce, în final, la mult mai mult. Şi nici nu poţi să cari cine ştie ce cu el. Unde mai pui că bietul cal e şi eco, sau bio, încă de la naştere. Asta e realitatea, oricât am încerca s-o machiem în culori festiviste...

Pentru România cam asta este moştenirea doamnei Merkel. Se tot spune că nucleul dur al Europei este format din binomul Franţa-Germania. Aşa o fi, dar nu ştiu de ce am impresia că mâna de fier din mănuşa de catifea a Frau Merkel a cam făcut legea în această perioadă, nu de alta dar Sarkozy nu prea s-a interesat de francofonia de pe la noi şi nici Hollande nu pare prea interesat.

Pe scurt, cu ce ne-am ales? Unele voci vorbesc despre fonduri europene, despre investiţii şi tot soiul de câştiguri tehnice. Ele există, indubitabil. Dar la Ianca, în Roman, la Dâlga sau Matca, lucrurile încă sunt ca pe vremea lui Mihai cel Brav. Cetăţeanul român de rând constată că, în timp ce se făceau eforturi uriaşe de salvare a Greciei, în spaţiul carpato-danubiano-pontic, numărul de E-uri s-a dublat în salamuri, brânza topită nu mai putrezeşte, rablele se înscriu pentru România la bulgari, iar tacâmurile au început să ajungă la mare preţ printre gospodine... Europeneşte vorbind, cam aşa e testamentul doamnei Merkel pentru români.

Intrând mai abitir în problemă, bunul simţ ne îndeamnă să constatăm că, la prima încercare mai delicată, Europa Unită n-a prea avut răspunsurile necesare. Experimentul e important, un eşec nu va fi permis, dar greutăţile vor mai apărea şi, repet, nu avem ghizi calificaţi pentru acest drum.

Şi, atunci, de ce să nu cerem îndrumare? Statele Unite ale Americii se pare că au găsit drumul cel bun. Cel puţin de vreo 200 de ani, încoace... Poate ar trebui să încercăm aşa: Statele Unite ale Europei (SUE), respectiv, transformarea Uniunii Europene într-o federaţie de state-naţiune (o republică constituţională federală, în esenţă), fiecare cedând suveranitatea autorităţilor de la Bruxelles şi Strasbourg. Pe scurt, asta merge, avem un model, avem ceva ghizi calificaţi, am putea avea o ţintă mai uşor şi mai rapid de atins.

Poate asta ar rezolva mai multe lucruri, începând cu acela al Europei cu două viteze. Poate aşa România ar scăpa de rolul său de "colonie" sau de frate mai mic. Apropo, experienţa noastră ca frate mai mic ne spune că nu e bine deloc. Cu Moscova n-a fost bine. Acum, cu Bruxelles-ul de azi e în regulă, dar peste alţi 50 de ani ce facem? Un spasm istoric şi gata... Care ar fi, în viaţa unui om, diferenţa dintre un dictat politic faţă de unul economic? Probabil că nu foarte deosebit. în plus, istoria ne-a învăţat că un viitor distopic este oricând posibil...

În încheiere, mă întreb dacă nu cumva ar trebui să aflăm ce ar prefera românii: să fie parte a Uniunii Europene sau să fie al 51-lea stat al Statelor Unite ale Americii?

Este, desigur, o glumă, dar sunt sigur că, în cugetul dumneavoastră, deja ştiţi care ar fi concluzia unui referendum pe această temă...

Deputat PSd Ninel Peia.

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Domnul Ioan Oltean:

domnule deputat, mulţumesc şi eu pentru declaraţia prezentată.

Îl invit la microfon pe domnul deputat Răzvan Horia Mironescu, din partea Grupului parlamentar al Partidului Naţional Liberal, şi-l rog să se pregătească pe domnul deputat Mircea Lubanovici, din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal.

Domnule coleg, aveţi cuvântul.

Domnul Răzvan Horia Mironescu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Declaraţie politică intitulată: "Siguranţa în şcoli, o prioritate absolută".

Stimaţi colegi parlamentari,

Sunt în asentimentul dumneavoastră, cred, când afirm că familia şi mai ales copiii sunt avuţia noastră cea mai de preţ. Lumea în care trăim este în continuă schimbare, şi nu neapărat în bine, valorile fundamentale ale societăţii sunt volatile şi, de aceea, din ce în ce mai des încălcate, şi copiii sunt principalul grup social afectat de aceste schimbări nedorite.

Expunerea mediatică a copiilor, deşi este considerată preponderent educativă, poate avea influenţe nefaste asupra comportamentului acestora, în special când părinţii şi familia nu sunt foarte atenţi privind conţinutul mesajelor la care aceştia sunt expuşi, indiferent de vârstă. Copiii din ziua de azi tind să fie mult mai inteligenţi şi receptivi decât am fost noi, şi asta ne poate lua uneori pe nepregătite. De aceea, prin toate metodele educaţionale sau legislative care ne stau la dispoziţie, trebuie să-i protejăm şi să le asigurăm o dezvoltare echilibrată şi în linie cu progresul permanent al societăţii în care trăim.

Primul pas către independenţă al unui copil este mersul la şcoală. Deşi ne-ar plăcea să-i ţinem permanent de mână şi să le veghem paşii, acest lucru nu este întotdeauna posibil. De aceea, ca părinţi, ne lăsăm copiii în grija cadrelor didactice şi a autorităţilor care trebuie, pe de o parte, să le asigure educaţia şi, pe de alta, să le asigure protecţia.

Din nefericire, nu au fost rare cazurile când în unităţile de învăţământ din România s-au petrecut fapte de violenţă sau cu impact emoţional negativ asupra elevilor de toate vârstele.

De aceea, avem datoria, în calitate de legiuitori, să asigurăm cadrul legal necesar exercitării de către autorităţile în drept a tuturor măsurilor de prevenire şi protecţie necesare pentru ca genul de fapte menţionate mai sus să nu se mai repete. Forţele de ordine din România, poliţia naţională, poliţiile locale şi jandarmeria, se bucură, din fericire, de respectul şi încrederea cetăţenilor şi nu o dată acestea au demonstrat că se ridică la înălţimea încrederii acordate, prin profesionalism şi eficienţă în acţiune.

Să facem, aşadar, o lege explicită care să confere acestor structuri de forţă dreptul de a acţiona în perimetrul unităţilor de învăţământ în vederea prevenirii şi combaterii ferme a tuturor actelor antisociale.

O menţiune specială aş dori să fac în legătură cu flagelul nemilos al consumului de stupefiante şi substanţe halucinogene, inclusiv etnobotanice. Statisticile arată că încet, dar sigur tentaţia consumului în rândul tinerilor creşte şi vârsta la care tinerii sunt tentaţi să intre în contact cu acestea scade îngrijorător.

Este foarte importantă explicitarea în detaliu a atribuţiilor pe care echipele constituite pentru asigurarea siguranţei în şcoli şi în preajma acestora vor trebui să le aibă, inclusiv monitorizarea respectării interdicţiei de vânzare de alcool în vecinătatea unităţilor de învăţământ, prezenţa elementelor antisociale şi a întregului arsenal de pericole care pot afecta un copil de vârstă şcolară. Trebuie plecat de la principiul că nimic nu este prea mult sau excesiv atunci când în joc este integritatea unui copil sau menţinerea unui climat de siguranţă şi încredere în mediul şcolar. Respectarea legii trebuie deprinsă încă de la o fragedă vârstă şi aşa cum în şcoli sunt lecţii şi acţiuni de educaţie rutieră, de exemplu, foarte utile pe tot parcursul vieţii, tot aşa comportamentul decent, climatul civilizat şi disciplina trebuie menţinute prin prezenţa discretă, dar eficientă a forţelor de ordine.

Ministerul Educaţiei Naţionale şi Ministerul de Interne au atribuţii clare în acest sens şi mai ales au obligaţia morală de a coopera neîntârziat pentru punerea în aplicare a unui plan de acţiune ferm şi complet în acest sens.

Răzvan Horia Mironescu, deputat PNL.

Mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc foarte mult, domnule coleg.

Îl invit la microfon acum pe domnul Mircea Lubanovici, din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal şi o rog să se pregătească pe doamna deputat Ana Birchall, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat.

Domnule coleg, aveţi cuvântul.

Domnul Mircea Lubanovici:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Declaraţia mea politică de astăzi am intitulat-o: "Învăţământul românesc merită mai multe investiţii".

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

"Fac totul cu pasiune şi încerc mereu să mă autodepăşesc!" Aceasta a fost declaraţia lui Ionuţ Budişteanu, elevul român despre care ştim cu toţii că a câştigat anul acesta premiul cel mare (Gordon E. Moore) la Intel International Science and Engineering Fair. Dar ca el sunt mulţi copii români care nu îşi doresc vacanţe mai lungi - aşa cum propunea zilele trecute ministrul turismului - sau un sistem de învăţământ insuficient finanţat, ci susţinere pentru ca rezultatele muncii lor de 12-14 ore pe zi să fie recompensate şi în România, nu doar în afara graniţelor.

Aş dori să îl felicit oficial pe Ionuţ Budişteanu, dar şi pe câştigătorii celor 9 premii de anul acesta din cadrul Salonului de invenţii de la Geneva, dar şi pe toţi cei care răzbesc pentru a-i contura României o imagine pozitivă pe întregul mapamond. Ei ne-au demonstrat încă o dată că trebuie să ne simţim mândri că suntem români şi că există domenii în care ne putem ridica la cele mai înalte standarde internaţionale.

Odată cu bucuria de a vedea atâtea talente participând la ridicarea statului nostru, însă, mă întristează faptul că în ultimul timp se pare că am uitat cât de importante sunt investiţiile în sistemul de învăţământ, în sport şi în cultură şi cât de uşor ne-ar fi să dezvoltăm potenţialul existent în România dacă ne-am îndrepta atenţia în direcţia corectă. De aceea, fac un nou apel către guvernanţi şi către cei care au putere de decizie în acest moment, să ia în calcul toate aceste genii care aduc valoare României şi să facă tot posibilul pentru a-i ajuta să se dezvolte în ţară.

Stimaţi colegi, ştiu cazuri de români foarte talentaţi care trăiesc în Statele Unite ale Americii pentru că sunt apreciaţi, respectaţi pentru aportul pe care îl aduc societăţii şi recompensaţi pe măsură. România ar avea beneficii imense dacă ar folosi experienţa românilor din diaspora, dar pentru aceasta trebuie să creăm un cadru benefic celor care vor să se întoarcă în ţara natală. Este timpul să investim în promovarea corectă a valorilor noastre naţionale, nu doar teoretic, ci şi în mod practic - prin acţiuni concrete. Este timpul să folosim inteligenţa nativă a poporului român şi să punem în valoare aici, în ţara noastră, spre beneficiul cetăţenilor români - invenţiile şi munca oamenilor de ştiinţă.

Trag un nou semnal de alarmă şi spun: poporul român va putea beneficia de invenţiile şi descoperirile ştiinţifice numai atunci când vom face investiţiile necesare şi vom aprecia oamenii şi munca lor în mod corect. Birocraţia este o piedică majoră în valorificarea invenţiilor românilor în ţara noastră.

Pentru toţi cei care echilibrează balanţa imaginii României peste hotare şi care aduc chiar şi un aport financiar (prin câştigarea acestor premii) statului român, este timpul să se găsească recompense! Eu susţin întotdeauna investiţia în oameni şi mă aştept să fiţi şi dumneavoastră la fel de corecţi şi solidari!

Vă mulţumesc.

Mircea Lubanovici, deputat PDl, Colegiul nr. 3 diaspora.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule deputat.

O invit acum pe doamna deputat Ana Birchall, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat. O rog pe asistentă să aibă grijă să fiu prins şi eu în imagine, acolo, să-mi trimită şi mie şi, în acelaşi timp, rog pe domnul deputat Korodi Attila să se pregătească pentru a urma la microfonul Camerei.

Stimată colegă, aveţi cuvântul.

Doamna Ana Birchall:

Mulţumesc frumos, domnule preşedinte.

În primul rând, la mulţi ani colegelor şi colegilor care îşi serbează astăzi ziua de nume, cu ocazia Sfinţilor Constantin şi Elena.

Stimate colege,

Stimaţi colegi,

În declaraţia de astăzi vă voi vorbi despre situaţia macroeconomică a României de la acest moment şi despre măsurile pe care Guvernul USL încearcă să le găsească pentru a veni în sprijinul cetăţenilor.

Săptămâna trecută Institutul Naţional de Statistică a dat publicităţii noi date cu privire la situaţia economică a României pentru prima parte a anului 2013. Astfel, din datele Institutului Naţional de Statistică rezultă că în primul trimestru din acest an produsul intern brut al României a crescut cu 0,5% în termeni reali, comparativ cu trimestrul IV din 2012.

De asemenea, faţă de acelaşi trimestru din 2012, produsul intern brut a înregistrat o creştere de 2,1% pe serie brută şi de 1,4% pe seria ajustată sezonier. Creşterea economică din acest prim trimestru vine ca o continuare a celei din anul precedent. Aşadar, în ultimul trimestru al anului trecut, produsul intern brut a crescut cu 1,1% faţă de trimestrul precedent. Tot anul trecut, economia românească a înregistrat o creştere în termeni reali de 0,7% faţă de anul 2011.

Datorită acestei creşteri anunţate de către INS, România este la nivel european pe locul 3, după Letonia şi Lituania, ca rată de creştere. Nivelul economic atins de România în ultimul an este o dovadă că politicile pe care guvernarea USL le-a luat şi continuă să le ia şi-au atins scopul principal, acela de a redresa România. Rezultatele sunt cu atât mai îmbucurătoare cu cât 2012 a reprezentat un an electoral pentru România, iar guvernul a trebuit să îşi asume responsabilitatea fiecărei măsuri luate.

Datele oferite de către INS sunt o dovadă că economia românească îşi revine sub guvernarea USL şi că am reuşit în acest prim an de guvernare să atragem tot mai multe investiţii străine. Toate aceste investiţii în economia românească îşi fac simţită prezenţa atât prin contribuţia la buget, cât şi prin crearea de noi locuri de muncă.

Guvernul a stimulat investiţiile, iar în România din acest an încep să apară proiecte care totalizează aproximativ câteva miliarde de euro şi care pot duce la crearea a câteva zeci de mii de locuri de muncă.

Executivul a sprijinit încă de la învestirea sa crearea locurilor de muncă prin diverse scheme de ajutor. Au fost acordate scheme de ajutor de la stat pentru investiţii şi crearea de locuri de muncă în valoare de 170 de milioane de euro disponibili în 2013. De asemenea, s-a stabilit o schemă de ajutor de minimis pentru IMM-urile care creează locuri de muncă. Această schemă se adresează în principal start-up-urilor şi celor cu activităţi în derulare, vizând crearea a 15.000 de locuri de muncă în acest an.

Rezultatele pe care România le-a obţinut din punct de vedere economic pe parcursul ultimului an au ajutat la stabilizarea economică. Guvernarea USL doreşte ca aceste rezultate să fie transpuse şi în viaţa de zi cu zi a românilor, pentru ca aceştia să simtă personal îmbunătăţirea economică pe care România o înregistrează astăzi.

România primeşte tot mai multe semnale pozitive şi din partea analiştilor internaţionali, care remarcă această creştere în primul trimestru al acestui an a economiei româneşti, ce depăşeşte estimările preliminare. Procentul de 1,4% reprezintă mai mult decât estimarea de 1% pe care au făcut-o 13 economişti consultaţi de prestigioasa publicaţie Bloomberg.

Pentru anii de guvernare 2012 - 2013 USL şi-a fixat ca obiectiv primordial stabilitatea macroeconomică. Până în acest moment cifrele ne arată că am reuşit acest lucru. Asigurarea stabilităţii macroeconomice a României reprezintă un prim pas către relansarea economiei româneşti, greu încercată în ultimii ani de criză economică, dar şi de măsurile de austeritate luate de guvernările precedente. Odată cu stabilizarea macroeconomică, guvernul USL a reuşit să repare şi nedreptăţile sociale produse în ultimii ani.

Stabilizarea macroeconomică a României a fost un proces lung, care a avut la bază încrederea pe care cetăţenii români ne-au acordat-o. Votul lor a făcut ca România să treacă peste criza politică ce a dăinuit mai mulţi ani din cauza unei majorităţi fragile a guvernărilor, ameninţate de interesele diverselor grupuri. Asigurarea unui climat politic de linişte şi de cooperare instituţională a făcut ca economia să se dezvolte, iar investitorii să nu se mai teamă de ţara noastră.

Atragerea de investitori presupune şi o reducere a birocraţiei existente la ora actuală în România. Guvernul a început să ia măsuri pentru a scădea nivelul birocraţiei la contactul dintre persoanele fizice şi stat, iar următorul pas va fi scăderea acestuia pentru investitori.

De asemenea, stabilitatea politică şi economică trebuie să fie completată de o stabilitate în domeniul legislaţiei fiscale. Guvernul României a demonstrat că se pot lua măsuri fiscale, în aşa fel încât acestea să nu mai reprezinte o povară pentru investitori şi să facă din ţara noastră un punct de atracţie. România a înregistrat în 2012 cea mai puternică ajustare fiscală din Uniunea Europeană, conducând astfel la consolidarea fiscală a statului.

Nivelul economic la care România se află în acest moment se traduce şi în încrederea pe care statul a căpătat-o în afara graniţelor. Încrederea de care se bucură România se observă şi în rezultatele bune de la nivelul Uniunii Europene, unde au avut loc deblocări de fonduri de la Comisia Europeană.

Efectele economice se observă şi în cazul monedei naţionale a României, care a ajuns să fie în acest moment una dintre cele mai puternice din regiune. Cursul stabilit de Banca Naţională a României a coborât la minimul ultimului an şi patru luni, întărirea leului bazându-se în principal pe intrările de capital străin în ţară.

De asemenea, stabilitatea macroeconomică este vizibilă şi în probabilitatea de default a României. În cazul statului român, aceasta este mai mică decât în cazul statelor precum Spania, Slovenia, Portugalia, Italia sau Ungaria.

Guvernul USL nu uită în acelaşi timp să ia măsuri prin care să protejeze populaţia României de efectele liberalizării pieţei de energie. În urma unei analize realizate de Guvernul României împreună cu Banca Mondială, Executivul a hotărât majorarea alocaţiei de sprijin familial începând cu 1 iulie, iar de la 1 ianuarie majorarea alocaţiei pentru întreţinere.

Măsurile de ordin social vizează aproximativ 444.000 de familii. Pentru acestea măsurile luate de Guvern sunt esenţiale pentru a putea face faţă efectelor negative ale liberalizării pieţei de energie.

USL dă dovadă în continuare că se ţine de cuvânt şi îşi respectă promisiunile! Guvernul a anunţat săptămânile trecute că începând cu 1 iulie ajutoarele sociale vor creşte. Venitul minim garantat va creşte cu 13% în două tranşe, iar alocaţia pentru susţinerea familiei va creşte în medie cu 30%.

Executivul şi-a arătat disponibilitatea încă de la preluarea mandatului de a relua dialogul social. S-a stabilit în acest prim an de guvernare o practică de dialog intens cu patronatele şi sindicatele pentru a găsi noi soluţii la problemele existente.

Guvernul a asigurat, comparativ cu luna februarie a anului precedent, creşterea câştigului salarial mediu nominal net cu 5,5%. Această creştere vine după o serie lungă de tăieri salariale şi de măsuri de austeritate, care nu au făcut altceva decât să reducă nivelul de trai al populaţiei.

Cabinetul USL a acordat o atenţie sporită celor din clasa de mijloc, care, într-un stat, înseamnă şi creştere economică, stabilitate, putere mare de cumpărare şi reforme bine gândite. USL a adoptat în decursul ultimului an o serie de măsuri şi programe care au vizat micii întreprinzători, precum programul Kogălniceanu, prin care IMM-urile care au nevoie de finanţare pot aplica pentru obţinerea unui credit de până la 400.000 de lei, cu dobândă subvenţionată de stat şi cu garanţii de stat de până la 80%.

De asemenea aş vrea să menţionez faptul că Guvernul a aprobat programul pentru stimularea înfiinţării şi dezvoltării IMM de către întreprinzătorii tineri. Astfel, întreprinzătorii în vârstă de până la 35 de ani pot depune din 22 aprilie 2013 planurile de afaceri în cadrul programului, prin care pot beneficia de finanţare de până la 10.000 de euro şi pentru care în acest an, sunt alocate de la buget peste 25 milioane de lei. Întărirea clasei mijlocii este o prioritate pentru Guvernarea USL.

Atragerea de noi investitori în România, dar şi o creştere a măsurilor de ordin social care să vizeze atât persoanele aflate în dificultate, dar şi clasa mijlocie pot ajuta la creşterea nivelului de trai.

Pentru locuitorii colegiului meu din Vaslui măsurile luate de Guvernul USL, din punct de vedere social, nu fac decât să îi ajute. Atragerea de noi investitori pentru judeţul Vaslui, ajutorarea capitalul românesc autohton rămân o prioritate atât pentru administraţia centrală cât şi pentru administraţia locală. Creşterea numărului locurilor de muncă, atât de necesară pentru judeţul Vaslui, duce la reducerea decalajului existent faţă de celelalte judeţe ale ţării, astfel încât şi acest judeţ frumos să nu mai fie considerat unul dintre cele mai sărace judeţe ale României.

Creşterea înregistrată de România în plan economic a situat-o printre primele state, după ce în ultimii ani era dată ca exemplu negativ pentru nivelul economic pe care îl atingea. De la învestirea guvernului USL, România a schimbat paradigma modelului social-economic, trecând la un model economic-social centrat pe cetăţean. România are nevoie la ora actuală ca între industria de servicii şi de producţie să existe o balanţă. Trebuie utilizate într-o măsură cât mai mare resursele importante pentru creşterea locurilor de muncă, precum domeniile energetic, industrial sau agricol.

Pentru România şi cetăţenii săi cel mai important este că am demonstrat, începând cu mai 2012, că, printr-o politică de consolidare fiscală şi de creştere economică, putem redresa România obţinând o stabilizare macroeconomică atât de necesară şi de importantă.

Vă mulţumesc, Ana Birchall, deputat - Colegiul nr.5 Vaslui.

Domnul Ioan Oltean:

Doamna deputat...

Doamna Ana Birchall:

Şi ştiu că am depăşit timpul, dar, domnule preşedinte de şedinţă, având în vedere că totuşi sunt măsuri importante pe care Guvernul le-a luat tocmai pentru a îndrepta nedreptăţile făcute de guvernarea dumneavoastră, permiteţi-mi să iau din timpul colegilor mei.

Mersi.

Domnul Ioan Oltean:

Doamna deputat, din respect pentru dumneavoastră, nu v-am întrerupt, dar vă reamintesc că durata maximă a unei declaraţii politice este de trei minute şi nu puteţi să luaţi din timpul nimănui, doar din timpul dumneavoastră. Şi o să vă rog, pentru că nu e prima dată când dumneavoastră citiţi pentru 4-5 parlamentari, să vă integraţi în regula pe care o respectă absolut toţi colegii.

Doamna Ana Birchall:

Nu mă obligaţi să dau drept la replică, domnule preşedinte.

Domnul Ioan Oltean:

Nu, aici nu e vorba de replică, domnişoara deputat. E vorba de a respecta regulamentul. Nu v-am întrerupt şi ar trebui să-mi mulţumiţi, nu să-mi daţi replica. Vă rog foarte mult. Eu am fost politicos cu dumneavoastră, vă rog să vă încadraţi în disciplina parlamentară.

O să-l rog acum să ia cuvântul domnul deputat Korodi Attila, din partea Grupului parlamentar al UDMR, şi se pregăteşte doamna deputat Carmen Hărău, din partea Grupului parlamentar al Partidului Naţional Liberal.

Aveţi cuvântul.

Domnul Korodi Attila:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

O, tehnica ne omoară. Aşa că am rugămintea să invitaţi următorul coleg ca să iau textul pentru că nu-l am pe suport de hârtie.

Domnul Ioan Oltean:

Da, e-n regulă, domnule deputat. Nu-i nici un fel de problemă.

O rog pe doamna deputat Carmen Hărău să poftească la microfon şi pe domnul deputat Răzvan Condurăţeanu, din partea Grupului PP-DD, să se pregătească pentru a urma.

Stimată colegă, aveţi cuvântul.

Doamna Eleonora-Carmen Hărău:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Şi vă rog respectuos să ţineţi seama de faptul că noi, doamnele, suntem un pic mai vorbăreţe.

Domnul Ioan Oltean:

Să ştiţi că am ţinut cont întotdeauna, doamna deputat, şi niciodată n-am intervenit şi n-am întrerupt pe nimeni.

Doamna Eleonora-Carmen Hărău:

Contez pe îngăduinţa dumneavoastră.

Domnul Ioan Oltean:

Cu tot dragul. Fără nici un fel de probleme, să n-aveţi nici un fel de reţinere.

Doamna Eleonora-Carmen Hărău:

Stimaţi colegi,

V-am supus atenţiei acum câteva săptămâni un semnal de alarmă în legătură cu colegiul din care vin, cu municipiul Hunedoara. L-am intitulat "S.O.S. Hunedoara, capitolul I", fără să-mi treacă prin cap că voi fi obligată să fac altceva decât să vorbesc despre necesitatea investiţiilor în turism, într-un oraş aflat la poalele Castelului Corvinilor, unde investiţiile în turism pot salva toată economia regională şi a oraşului şi municipiului Hunedoara în orice caz.

Dar se vede treaba că se ţin necazurile în lanţ de amărâtul meu de colegiu, pentru că aşa cum bine ştiţi, săptămâna trecută a venit în România pentru negocieri economice cu Preşedintele României şi cu primul-ministru, reprezentantul Companiei ArcelorMittal. Toată presa şi toată politica vuiesc despre faptul că această persoană, cel mai înalt reprezentant al multinaţionalei primul producător de oţel din lume, a ameninţat că va închide ArcelorMittal Galaţi. Nici o vorbă despre Hunedoara.

Stimaţi colegi,

Problema este la fel de serioasă în Hunedoara, pentru că vă anunţ cu toată responsabilitatea şi am proprietatea vorbelor pe care le spun: din punct de vedere social, acolo stăm pe un butoi de pulbere. O explozie socială de tipul celor care au avut loc nu cu mult timp în urmă, nu cu suficient de mult timp în urmă cât să fi uitat, în Valea Jiului, este oricând posibilă, pentru că vă aminteam şi data trecută, s-a închis o supapă de supravieţuire, comerţul mai mult sau mai puţin legal cu fier vechi, iar muncitorii din Italia, Grecia, Spania încep să vină acasă şi nu-s locuri de muncă. Agricultura pe zonă nu ne ajută, ce ne rămâne e turismul, iar dacă dintr-o nebăgare de seamă, criminală de astă dată, vom avea dificultăţi, se va închide ArcelorMittal, oraşul acesta se va afla într-un real dezastru social şi economic.

După cum se cunoaşte, Legea nr.220 din 2008 reglementează regimul producerii şi comercializării energiei regenerabile din România. Această lege, acest act normativ asupra căruia trebuie să ne aplecăm cu mai mare atenţie decât am făcut-o deja, este motivul vizitei domnului Mittal în România. Întregul cost aferent energiei regenerabile este suportat de consumatorii finali, adică de populaţie şi de industrie. Este evident că pe măsură ce cantitatea de energie regenerabilă creşte, în condiţiile actualei legi, cu bonificaţiile aferente, costul suportat de consumatorul final creşte, accentuând practic scăderea consumului industrial, impactul devastator al schemelor de sprijin pentru producerea de energie regenerabilă asupra competitivităţii metalurgiei din România ar putea duce la retragerea ArcelorMittal din România şi din municipiul Hunedoara.

Am fost foarte intrigată să constat, analizând problema, că România şi-a asumat cea mai generoasă schemă de sprijin pentru producerea energiei regenerabile dintre toate ţările din Uniunea Europeană, de 2,24 de ori mai mare decât media Uniunii Europene pentru energia eoliană şi de 2,5 ori mai mare decât media Uniunii Europene pentru energia solară, în condiţiile în care această acţiune se pare că n-a fost temeinic fundamentată, pe baza efectuării unui studiu de impact asupra plătitorului.

E foarte adevărat că criza economică mondială care a generat practic o situaţia atipică ne obligă la noi evaluări a acestui text de lege şi vă rog să acordaţi atenţie acestei probleme care efectuează nu doar marii industriaşi, multinaţionalele care au forţă de negociere, ci şi industriaşii mici cu capital autohton care gâfâie abia-abia din pricina facturilor plătite la energie. Acelora dintre "îngrijoraţii" în legătură cu semnalul de inconsistenţă şi de lipsă de continuitate în legislaţia de profil, pe care îl transmitem la nivel european, le voi răspunde următorul lucru: toate ţările cu industrie metalurgică semnificativă au adoptat măsuri pentru salvarea propriilor industrii. Şi anume: s-a suspendat schema de sprijin în Spania, s-au exceptat marii consumatori de la plata taxelor pentru energie regenerabilă în Germania şi Danemarca; s-a limitat energia regenerabilă introdusă în reţea în Bulgaria şi Polonia; a scăzut sprijinul oferit proporţional cu creşterea capacităţii instalate; s-a redus semnificativ sprijinul oferit în Bulgaria începând cu iulie 2012, cu mai mult de 50%, pentru energia produsă de centralele eoliene; de la începutul schemelor de sprijin, mecanismele de monitorizare au făcut posibil ca în Germania să se facă ajustări consistente şi, odată cu reducerea costului specific al investiţiei şi creşterea capacităţii instalate, să se introducă rate de reducere a sprijinului. În Germania, care vasăzică se iau astfel de măsuri. Compensarea de către guverne a costurilor suplimentare cu certificatele de emisie de gaze cu efect de seră achiziţionate de producătorul de energie şi introduse în preţul de vânzare către consumatorii industriali s-a făcut în baza comunicării Comisiei Europene din iulie 2012, iar Germania şi Norvegia au dezvoltat deja astfel de scheme de compensare.

Atenţie, deci, europenii îşi iau măsuri de protecţie a industriei metalurgice.

Vreau să vă mai atrag atenţia asupra faptului că, lucrul rar în negocierile şi în susţinerea în faţa Guvernului a unor măsuri economice, de această dată sunt aliniaţi de aceeaşi parte a baricadei, adică pentru susţinerea industriilor energo-intensive - Federaţia Sindicală a Siderurgiştilor Metarom, UniromSider şi Confederaţia Naţională Sindicală Cartel Alfa, umăr lângă umăr cu reprezentanţii Companiei ArcelorMittal.

Dragi colegi, am rugămintea să nu lăsaţi Hunedoara pradă dezastrului total. Şi aşa o ducem greu, agricultura nu poate constitui o alternativă importantă în zona aceea.

Contez pe înţelepciunea şi sprijinul dumneavoastră.

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Sărut mâna, doamna deputat.

Mulţumim frumos.

Îl invit la microfon acum pe domnul deputat Răzvan Condurăţeanu, din partea Grupului parlamentar al Partidului Poporului Dan Diaconescu, şi o rog pe doamna deputat Camelia Băgdănici să se pregătească.

Vă rog.

Domnul Andrei-Răzvan Condurăţeanu:

Bună ziua!

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Am o declaraţie politică prin care vreau să arăt că începând din luna iulie venitul minim pe care Guvernul a spus că-l majorează cu 13 procente, va fi majorat în două tranşe, cu 8,5 de la 1 iulie şi cu 4,5 de la 1 ianuarie 2014.

Având în vedere faptul că am ieşit în presă şi am declarat că această lege şi această iniţiativă legislativă a fost depusă de noi, de PP-DD, prin mine, iniţiator, acum o lună de zile, mă bucur că Guvernul ne copiază ideile şi iniţiativele noastre şi iese cu ele în presă şi sper până la urmă să ia în calcul faptul că majorarea pe care am propus-o noi este reală şi sustenabilă faţă de a lor.

Nu pot însă să nu remarc faptul că Guvernul, şi în special Ministerul Muncii, prin Ordonanţa de urgenţă nr. 124 care a intrat în vigoare la 1 ianuarie 2012 a introdus o modalitate de calcul unitară, astfel încât toate prestaţiile sociale să se raporteze la un Indicator Social de Referinţă (ISR). ISR reprezintă unitatea exprimată în lei la nivelul căreia, potrivit legii, se raportează beneficiile de asistenţă socială suportate din bugetul de stat.

Încă din momentul introducerii lui, prin punctul 6 din Ordonanţă de urgenţă nr. 126/2008, începând cu luna octombrie 2008, valoarea acestui indicator a rămas neschimbată.

La data introducerii sale, cu acordul instituţiilor financiare internaţionale, se menţionează că acest indicator este o practică europeană. În prezent, sunt calculate funcţie de valoarea acestui indicator mai multe prestaţii sociale, ca: venitul minim garantat; alocaţia pentru susţinerea familiei; ajutorul pentru încălzirea locuinţei; alocaţia de stat pentru copii; alocaţia de plasament; şi indemnizaţii, stimulente şi ajutoare pentru creşterea copilului: această indemnizaţie pentru creşterea copiilor ca stimulent lunar (prin OUG nr. 111/2010), dar şi indemnizaţiile şi ajutoarele care se acordă persoanelor care au în îngrijire un copil cu handicap 0-7 ani, acordate în baza Legii nr. 448/2006;

Mai sunt încă patru iniţiative: indemnizaţia lunară de hrană; - ajutor pentru persoane refugiate; ajutorul de urgenţă; şi ajutorul social, dar şi alte drepturi conexe acordate în baza Legii nr.76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru şomaj şi stimularea ocupării forţei de muncă.

Am constatat că anunţul guvernamental nu ia în considerare şi majorarea ce s-ar fi cuvenit şi altor importante drepturi cu caracter social, adică cele pe care vi le-am citit mai înainte.

În Comisia pentru muncă şi protecţie socială din Camera Deputaţilor se află în discuţie un proiect de Lege pentru modificarea şi completarea Legii nr.76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru şomaj şi stimularea ocupării forţei de muncă, lege care defineşte din punct de vedere legal creşterea Indicatorului Social de Referinţă.

În urmă cu mai mult de o lună, la începutul lunii aprilie 2013, am depus un amendament la această lege prin care ar fi majorate, aşa cum ar fi normal, toate drepturile sociale legate, prin lege, de valoarea indicatorului social de referinţă.

Având în vedere faptul că din momentul introducerii lui, începând cu luna octombrie 2008, valoarea acestui indicator a rămas nemodificată, amendamentul propune o creştere cu 20 de procente.

Fac pe această cale un apel către toţi colegii mei din Parlamentul României, în special colegilor din Comisia pentru muncă şi protecţie socială din Camera Deputaţilor, dar şi Guvernului, pentru susţinerea amendamentului propus de mine, singurul în măsură să asigure acordarea unei majorări echitabile, conforme cu prevederile legale aflate în vigoare, efortul financiar suplimentar faţă de măsurile anunţate deja de Guvern nefiind, după calculele mele, semnificativ comparativ cu necesităţile persoanelor ce ar urma să beneficieze de el.

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc foarte mult, domnule deputat.

Îl invit pe domnul Attila Korodi să-şi susţină declaraţia politică şi o rog pe doamna deputat Camelia Bogdănici să se pregătească.

Domnule coleg, aveţi cuvântul.

Domnul Korodi Attila:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Cred că nu există cetăţean din România care n-a auzit câte ceva despre proiectul Roşia Montană. Nu trebuie neapărat să fie politician sau activ în sfera publică, nici apărător înfocat al mediului. Fiecare are o opinie pro sau contra, formată ori în urma cunoaşterii amănunţite a proiectului sau în urma informărilor apărute în presă.

Eu am avut ocazia să urmăresc proiectul îndeaproape, mai întâi ca secretar de stat la Ministerul Mediului şi al Gospodăririi Apelor, apoi ca ministru la Ministerul Mediului şi al Dezvoltării Durabile. Mai mult, din câte ştiţi, eu am fost ministrul care în septembrie 2007 a suspendat procedura de evaluare a raportului studiului de impact asupra mediului. Decizia luată atunci a părut pentru foarte mulţi ca o decizie controversată, dar susţin şi acum că a fost decizia cea mai corectă şi tocmai în spiritul legii şi al transparenţei, lucru confirmat şi de justiţia română.

Nu puteam să dau undă verde pentru un proiect care nici măcar din punct de vedere procedural nu îndeplinea stricteţea legii, nemaivorbind de foarte multe elemente ale proiectului tehnic care reprezintă puncte slabe ale proiectului şi care probabil, dacă nu se vor lua alte decizii de corectare, vor face mult mai rău mediului înconjurător.

Ştim că în 2010, Ministerul Mediului a reluat procedura de evaluare a raportului studiului de impact asupra mediului. Ştim că Roşia Montană Gold Corporation a cheltuit bani mulţi pentru promovarea proiectului, pentru a convinge opinia publică că ei nu vor face niciun rău mediului. După cum ştim foarte bine, proiectul constă în deschiderea celei mai mari exploatări aurifere la suprafaţă prin cianurare din Europa, care ar cuprinde câteva cariere deschise şi uzine de prelucrare cu cianuri a aurului, argintului, iar nu departe de cariere va fi un iaz de decantare a substanţelor chimice, cu suprafaţă mai mare de 350 de hectare.

- Una din principalele temeri cu privire la acest proiect este legată de un posibil accident ecologic, asemănător celui de la Baia Mare din anul 2000, când ruperea unui baraj a iazului de decantare a dus la poluarea cu cianuri a Tisei şi a Dunării, moartea a 1200 de tone de peşte şi contaminarea resurselor de apă a 2 milioane de oameni. Temere justificată. Nu degeaba Parlamentul European a votat pentru interzicerea tehnologiilor de extracţie pe bază de cianură.

De altfel, din punct de vedere tehnic şi tehnologic, nici nu putem vorbi de un "proiect" minier, ci mai degrabă asistăm la un proiect industrial apropiat industriei materialelor de construcţii, întrucât operaţia de extragere a minereului aurifer nu se face prin metode clasice de către mineri, ci direct la suprafaţă, prin dislocarea (aşa-numita operaţie de "puşcare") a muntelui, urmată de transportul şi concasarea minereului aurifer şi separarea aurului - prin cianurare - în recipiente speciale.

Spuneam la început că nu există un cetăţean român care să nu fi auzit de proiectul minier Roşia Montană. Dar este cineva care a auzit între scandalurile actuale politice sau de mimare a dezbaterii pro şi contra pe problema gazului de şist, că în comisia de avizare tehnică la nivel de experţi s-a finalizat procedura de evaluare asupra mediului? Se pare că suntem în situaţia în care în această săptămână comisia de evaluare cu membrii delegaţi conform procedurii la nivel de secretari de stat va reconfirma avizul favorabil şi se va trimite Guvernului României pentru aprobare. Asta da transparenţă, asta da argumentare pro şi contra asumată. Dacă am trăi într-o lume ideală, într-o Transilvanie şi bazinul Dunării de Jos nelocuite şi Roşia Montană Gold Corporation ar respecta tot ce promite şi chiar nu ar dăuna mediului, am putea să ne bucurăm şi noi, că doar proiectul are şi un impact economic. Doar că tot ceea ce promite compania există doar în teorie. Nu sunt dovezi practice că se poate respecta şi că nu se va întâmpla o catastrofă similară celei de la Baia Mare.

După opinia mea, om conştient de mediu, nu se dă drum liber la un proiect al cărui impact asupra mediului poate fi devastator şi care va lăsa o cicatrice pe harta ţării noastre şi a Europei pentru două-trei secole, cu asumarea punerii în joc a unei avuţii însemnate a cetăţenilor români pentru interese private.

Mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc şi eu foarte mult, domnule deputat.

O rog pe doamna deputat Camelia Bogdănici, din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal, să poftească la microfonul Camerei pentru a prezenta declaraţia politică, şi pe domnul Florin Pâslaru, din partea Grupului parlamentar al PSD, să se pregătească.

Stimată colegă, aveţi cuvântul.

Doamna Camelia-Margareta Bogdănici:

Bună dimineaţa.

"La mulţi ani!" tuturor celor care-şi serbează astăzi ziua de nume, Constantin şi Elena, colegilor noştri şi tuturor românilor.

Stimate domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Declaraţia politică se intitulează "Iaşiul merită să fie capitală culturală europeană!".

Săptămâna trecută, mai exact în data de 13 mai 2013, Iaşiul a fost pentru prima dată gazda Galei UNITER, manifestare culturală de amploare ce se desfăşoară anual, începând din 1991. Evenimentul a avut loc la Teatrul Naţional din Iaşi. Până în prezent, galele UNITER s-au desfăşurat doar în Bucureşti, cu excepţia ediţiei din 2007, când evenimentul a avut loc la Sibiu, în anul în care acest oraş a fost desemnat capitală culturală europeană.

Odată cu trecerea timpului, Gala UNITER a devenit unul dintre cele mai importante evenimente ale lumii teatrale româneşti.

Fără îndoială, organizarea la Iaşi a celei de-a XXI-a ediţii a Galei UNITER reprezintă un pas important pentru viaţa culturală a oraşului.

Cu acest prilej, Preşedintele UNITER, Ion Caramitru a declarat că sprijină candidatura Iaşiului pentru obţinerea titlului de capitală culturală europeană în anul 2021. Cu toate că şi Timişoara, respectiv Cluj-Napoca sunt candidate pentru titlul de capitală culturală europeană, Preşedintele UNITER, domnul Ion Caramitru s-a declarat susţinător al Iaşiului.

Realmente, Iaşiul este un pol important pe harta culturii româneşti şi merită cu adevărat să fie capitală culturală europeană.

În data de 14 mai 2013, principalii actori din mediul cultural local au participat la prima dezbatere organizată la Iaşi în vederea susţinerii municipiului pentru titlul de Capitală Culturală Europeană 2021.

Concluziile desprinse din dezbaterile specialiştilor fac referire la o mai bună colaborare între factorii decizionali, în vederea îmbunătăţirii infrastructurii Iaşiului. Şi experţii europeni prezenţi la această întâlnire au subliniat importanţa sprijinului politic în demersurile de dezvoltare culturală a Iaşiului.

Fac, pe această cale, apel la colegii parlamentari din Iaşi să ne unim eforturile pentru a sprijini Iaşiul în obţinerea acestui titlu. Este suficient timp, însă mai este nevoie ca şi factorii politici locali să facă o prioritate din obţinerea acestui titlu deosebit de important pentru judeţul Iaşi şi pentru întreaga regiune a Moldovei.

Vă mulţumesc.

Deputat PDL de Iaşi, Camelia-Margareta Bogdănici.

Domnul Ioan Oltean:

Vă mulţumesc, doamna deputat.

Îl rog acum pe domnul deputat Florin Pâslaru să prezinte declaraţia politică şi pe domnul deputat Tudor Ciuhodaru, din partea Grupului PP-DD, să se pregătească pentru a urma la microfon.

Domnul Florin-Costin Pâslaru:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Vreau şi eu să urez tuturor celor care poartă numele de Constantin şi Elena "La mulţi ani!" şi multă sănătate.

Mulţumesc.

Doamnelor şi domnilor colegi,

Declaraţia mea politică de astăzi se numeşte "Regăsirea solidarităţii naţionale".

Consecinţele nefaste ale crizei mondiale sunt acum cunoscute în întreaga lume. La fel de cunoscute sunt şi cauzele. Incerte rămân însă soluţiile ei şi scenariile de reconfigurare a sistemelor financiare afectate. Din nefericire, duritatea acestei crize reînvie viziuni şi proiecte nefaste privitoare la organizarea economică.

Oamenii sunt preocupaţi de problemele cu care se confruntă, de salarii, de slujbă, de pensiile mici, iar neliniştea socială este în creştere.

În pofida situaţiei economice dificile şi a temerilor multor români, am reuşit să obţinem condiţii optime pentru România în relaţia cu Fondul Monetar Internaţional. În clipa de faţă, avem multe lucruri importante de rezolvat.

Evident că starea de până acum nu poate continua. Este adevărat că s-au comis erori enorme şi că lucrurile au fost scăpate de sub control. În mod firesc, măsurile care se iau în prezent atât de fiecare stat în parte, cât şi la nivel mondial, vor corecta aceste derapaje. Astfel, va fi reevaluat fenomenul paradisurilor fiscale netransparente, precum şi modelul secretului bancar.

Se va preveni apariţia conflictelor de interese în activitatea agenţiilor de rating şi se vor revizui standardele contabile internaţionale. Nu în ultimul rând, pe lângă injectarea sutelor de mii de miliarde de dolari în economia mondială, vor fi înfiinţate colegii internaţionale de supraveghere a sistemului bancar.

Prioritatea absolută este crearea de noi locuri de muncă, inclusiv pentru absorbirea forţei de muncă reprezentate de românii care se vor întoarce din străinătate. Există resursele necesare, iar acordul cu FMI reprezintă un început de recâştigare a încrederii în economia românească.

Vom monitoriza modul în care sunt gestionate fondurile, vom urmări dacă investiţiile publice au nivelul şi coerenţa necesare. Putem crea locuri de muncă prin lansarea unor proiecte de investiţii strategice care vizează infrastructura şi dezvoltarea rurală.

Totodată, trebuie să existe transparenţă în deciziile Guvernului şi foarte multă deschidere faţă de partenerii sociali, pentru identificarea soluţiilor corecte, la masa negocierilor. Regăsirea solidarităţii naţionale este o condiţie absolut necesară pentru a combate criza, pentru a reduce efectele acesteia.

Toate acestea sunt măsuri raţionale prin care sistemul va fi repus pe picioare. Şi totuşi, pericolele nu lipsesc. Ceea ce au stabilit ţările bogate ale lumii înseamnă impunerea a numeroase reguli, o normare dură a activităţilor financiare. Statul nu are ce căuta în economie decât ca paznic al sistemului, şi nu ca jucător major al său.

Chiar dacă dificultăţile crizei sunt serioase, trebuie să apărăm cu orice preţ iniţiativa antreprenorială. Prin natura sa, omul va încerca oricând să acumuleze şi să obţină prosperitate prin efort personal. De aceea, rolul statului trebuie să fie doar acela de a veghea ca iniţiativa privată şi contractul să fie activităţi care să aducă beneficii tuturor participanţilor la ele, fără să pericliteze siguranţa sistemului. Iar dacă vom reuşi acest lucru, atunci economia şi societatea însăşi vor avea un viitor solid.

Va mulţumesc, domnule preşedinte.

Domnul Ioan Oltean:

Şi eu vă mulţumesc, domnule deputat.

Îl invit la microfon pe domnul deputat Tudor Ciuhodaru, din partea Grupului parlamentar al PP-DD, şi-l rog să se pregătească pe domnul deputat Cristian Roman, din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal.

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Aceasta nu este o declaraţie politică. Nici nu are cum să fie atât timp cât, de fiecare dată, marţea, vorbesc în faţa unei săli goale. Probabil că de aceea Guvernul legiferează, iar rolul Parlamentului este trecut în derizoriu.

Repet, nu este o declaraţie politică, este doar o invitaţie către reprezentanţii puterii de a-şi păstra şi a-şi respecta promisiunile din campanie. De aceea, îi invit pe aceştia, pe 27 mai, la Bârlad, la mitingul împotriva gazelor de şist. Pot să vină şi cu elicopterul, aşa cum vin la întâlnirile de partid; sau pot să trimită pe cei 10 parlamentari de Vaslui care, în urmă cu un an, plângeau de mila bârlădenilor, de mila vasluienilor şi militau împotriva gazelor de şist.

Guvernul Ungureanu a căzut printr-o moţiune de cenzură ce prevedea interzicerea explorării şi exploatării gazelor de şist. Dar acum, pe criterii doar de ei ştiute, opinia guvernamentală s-a schimbat la 180 de grade.

Domnule preşedinte, îi aştept pe toţi la Bârlad. Au de dat explicaţii. Există 14 localităţi în care gazele de şist au fost interzise. avem un proiect de hotărâre de Consiliu local, la Bârlad, prin care se interzice valorificarea gazelor de şist şi sunt convins că Guvernul nu va plagia proiectul meu de lege privind interzicerea gazelor de şist pe suprafaţa României.

Până una-alta, domnule preşedinte, remarc că vorbim singuri, pentru că suntem prea puţini în această sală şi nimeni nu ascultă dorinţele parlamentarilor şi, implicit, ale cetăţenilor.

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule deputat.

Îl invit la microfon acum pe domnul deputat Cristian Roman, din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal.

Domnule coleg, aveţi cuvântul.

Domnul Cristian-Constantin Roman:

Mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.

Vă rog frumos ca, în contul celor trei minute care îmi sunt alocate, să-mi permiteţi să fac o remarcă.

Domnul Ioan Oltean:

Cu mult drag, domnule deputat.

Domnul Cristian-Constantin Roman:

Astăzi am avut parte, în caz că mai era nevoie, de încă o probă a faptului că distinşii noştri colegi din USL nu ştiu câtă treabă fac pentru cetăţenii acestei ţări, dar în mod sigur vorbesc extrem, extrem de mult.

Mulţumesc pentru că mi-aţi permis această remarcă.

Declaraţia mea politică se numeşte: "Un an de ineficienţă în guvernare".

Domnule preşedinte,

Dragi colegi,

Vin în faţa dumneavoastră cuprins de un sentiment de revoltă, o stare care mă încearcă făcând retrospectiva anului care a trecut de când guvernarea acestei ţări a fost preluată de către USL.

Aş vrea să fac, foarte pe scurt, un bilanţ al acestei guvernări, mai ales la nivel local, referindu-mă în special la judeţul Botoşani, pe care cu onoare îl reprezint în acest for legislativ.

Uniunea Social-Liberală a promis anul trecut "Guvernare pentru Botoşani" - acesta a fost sloganul sub care a cerut şi obţinut puterea în judeţul meu.

În fapt, ce a adus USL cetăţenilor judeţului Botoşani?

"Guvernare pentru Botoşani" a însemnat că, imediat după preluarea puterii, USL a retras banii deja alocaţi pentru reabilitarea drumului Botoşani - Suceava, aproximativ 53 de milioane de lei; "Guvernare pentru Botoşani" a însemnat majorarea taxelor şi impozitelor, a însemnat alocarea pentru judeţ, în 2013, a celui mai mic buget din toată Moldova.

Parlamentarii botoşăneni ai puterii au votat milităreşte pentru acest buget. Au trădat imediat ce au ajuns în Parlament, iar promisiunile făcute cetăţenilor au pălit în faţa ordinelor potrivnice date de şefii de partid.

"Guvernare pentru Botoşani" s-a dovedit a fi o mare minciună. A însemnat oprirea tuturor investiţiilor. Nu a mai fost demarat niciun proiect major în judeţ, iar pe cele deja pornite de predecesorii lor le-au boicotat, amânat sau blocat: de exemplu parcul regional de agrement, modernizarea reţelei judeţene de apă şi canalizare.

O linişte extrem suspectă s-a instalat în judeţul meu. Nu se mai face nicio sală de sport, nicio bază sportivă, niciun parc, niciun drum, nicio şcoală sau aducţiune de apă. USL a aplicat, probabil, principiul că, dacă nu munceşti, nu greşeşti. Doar că acesta este deosebit de păgubos.

Botoşaniul a avut parte, în ultimul an, de ezitări în luarea deciziilor. Cei care conduc judeţul, inclusiv municipiul de reşedinţă, au dat dovadă de lipsă de viziune şi grave lacune în ceea ce priveşte managementul public. Banii se alocă pentru lucruri neoportune din punctul de vedere al interesului public, iar promisiunile făcute au fost uitate, răstălmăcite, neasumate şi neonorate.

USL a servit oamenilor o avalanşă de aroganţă şi cinism, dar a avut grijă să le ofere şi mult spectacol.

USL a lovit cel mai crunt acolo unde a primit cele mai multe voturi.

USL, practic, a umilit judeţul Botoşani.

Aceste adevăruri trebuie spuse, iar eu am datoria morală să le spun, iar concetăţenii mei nu trebuie să uite că cei din USL s-au folosit de ei în modul cel mai josnic posibil.

Anul trecut au câştigat doar cei câţiva care au preluat puterea, botoşănenii însă au pierdut.

Deputat Forţa Civică, Cristian-Constantin Roman.

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule deputat.

Nemaiavând alţi parlamentari prezenţi, pentru a-şi citi declaraţiile politice, daţi-mi voie să susţin şi eu propria mea declaraţie politică.

(coboară la tribună.)

Doamnelor şi domnilor deputaţi, oriunde vă veţi afla la această oră,

Mi-am intitulat declaraţia politică: "Lauda de sine nu miroase a bine", şi ea încearcă să reflecte câteva din realităţile triste ale vremurilor pe care le trăim.

La un an de la depunerea jurământului şi preluarea puterii de către Guvernul Ponta, bilanţul guvernării Ponta este unul trist, dezolant, acesta neputându-se lăuda nicidecum cu aducerea la îndeplinire a nenumăratelor promisiuni lansate în urmă cu un an de zile.

Mai mult, cu o aroganţă nemăsurată şi o incompetenţă desăvârşită, guvernul Ponta adoptă exact aceleaşi măsuri pentru care fostul guvern a fost aspru criticat şi nevoit să se aşeze în opoziţie.

Cu toţii am învăţat, de-a lungul variatelor experienţe din viaţa noastră, să primim ca atare, într-un procent mai ridicat sau mai scăzut de toleranţă, critici.

O critică cinstită este întotdeauna lansată cu un scop constructiv, care nu implică nicidecum un proces de devalorizare sau dispreţuire, nu ascunde un mesaj toxic şi are un scop bine definit, şi anume aducerea în prim-plan a unor propuneri de îmbunătăţire a situaţiei actuale, de aşa natură încât erorile comise anterior să nu mai fie repetate.

Competiţia, rivalitatea, setea de a demonstra competenţa, deţinerea informaţiilor şi abilităţilor profunde reprezintă realităţi prezente în vieţile noastre, astfel că, nu de puţine ori, oamenii, plecând de la oamenii de rând până la oamenii cu cele mai înalte funcţii şi responsabilităţi în societate, ajung să practice în mod deosebit de agresiv acest sistem, criticându-şi şi dispreţuindu-şi, în mod nemilos, cu orice ocazie, adversarul.

Însă, a lansa o critică cu scop pur distructiv şi a urma tipare absolut identice celor care au făcut obiectul criticilor dure, fără a manifesta cea mai fină intenţie în direcţia aducerii unor îmbunătăţiri, în vederea ameliorării unui context defavorabil, lipsit de soluţii practice, reprezintă nu doar o simplă aroganţă, ci este o adevărată sfidare la adresa întregului popor român, a speranţelor acestuia în acele zile mai bune şi mai lipsite de griji pe care Guvernul Ponta le promitea, cu ani în urmă, cu atâta patimă.

Să nu uităm, stimaţi colegi, că moţiunea care a generat căderea Guvernului Ungureanu conţinea numeroase şi dure critici atât la adresa acestui guvern, cât şi la adresa Guvernului Boc, guverne pe care USL-ul, aflat atunci în opoziţie, le cataloga ca fiind absolut incapabile în atragerea fondurilor Uniunii Europene, şantajabile şi extrem de pricepute în hoţii.

Tot USL-ul era cel care afirma că astfel de guverne nu sunt în măsură să atenueze efectele din ce în ce mai evidente ale crizei, nu deţin competenţa necesară în a atrage interesul investitorilor străini pentru România, interes care se menţine deosebit de scăzut, şi nu poate realiza diminuarea CAS-ului, întrucât banii sunt risipiţi în mod nejustificat şi, nu în ultimul rând, că mult discutata creştere a absorbţiilor de fonduri europene era, la acel moment, una dintre cele mai mari minciuni ale guvernării de dreapta.

Din nefericire însă, "cea mai mare minciună", aşa cum au catalogat-o respectabilii noştri colegi din USL, la vremea respectivă, este astăzi la un an de la momentul de la care aceştia au preluat puterea, o şi mai mare minciună, cu doar 303 milioane de euro atrase în trei luni, faţă de 1,5 de miliarde euro cât ar fi fost necesar pentru atingerea ţintei propuse de 6 miliarde de euro pentru 2013.

Este oare atât de imposibil a-i trage la răspundere pe cei care au atribuţii în procesul de gestionare a fondurilor europene ? Mai sunt oare justificate prezenţa şi aporturile noastre de miliarde de euro în Uniunea Europeană, dacă nu suntem capabili să recuperăm aceste sume şi să ne bucurăm în cel mai eficient mod posibil, cu scopul realizării unor obiective care realmente "plâng" din cauza lipsei acestor fonduri?!

În mod cert, cu toţii am resimţit, de la 1 aprilie 2013, un nou val de scumpiri, Guvernul Ponta punând la încercare, la nesfârşit, în mod ruşinos, răbdarea şi speranţa românilor într-un trai mai bun. Preţurile alimentelor au crescut atât de mult, încât 70% dintre români nu îşi permit o hrană sănătoasă.

În aceste condiţii, stimaţi colegi, nu este de mirare faptul că România se află pe locurile fruntaşe în îmbolnăvirile de boli cardiovasculare şi afecţiuni asociate, precum hipertensiunea arterială, diabetul zaharat, obezitatea şi dislipidemiile.

De asemenea, suntem pe primul loc în Uniunea Europeană în ceea ce priveşte amploarea cancerului de col uterin. Pe lângă adoptarea unui stil de viaţă cât mai echilibrat, a unui regim alimentar variat, pe care românii nu-l pot adopta şi perpetua din cauza lipsei banilor, unul dintre cele mai importante moduri de prevenire a îmbolnăvirii constă în evaluarea periodică a stării de sănătate, proces care, din nou, lipseşte cu desăvârşire din viaţa românilor, tot din lipsa banilor.

Harababura introducerii coplăţii prezentată ca fiind o taxă care va conduce la scăderea numărului de internări nejustificate se dovedeşte a fi o măsură pripită şi inutilă, care nu face decât să îngreuneze şi să frustreze mai mult o populaţie deja mult prea chinuită de efectele dezastruoase ale unui sistem medical lacunar. Practic, pacienţii suferinzi, care se internează din motive întemeiate, şi care, în marea lor majoritate a cazurilor, contribuie la fondul de sănătate timp de zeci de ani, plătesc de fapt o taxă absolut nejustificată, fără a se bucura de niciun beneficiu real, Guvernul Ponta sfidând, încă o dată, pe bietul cetăţean român, şi trădând o lipsă elementară de respect, în raport cu toţi cetăţenii care contribuie în mod onest, lună de lună, la plata CAS-ului.

Sistemul social a fost puternic zguduit, săptămâna trecută, de scandalul bolnavilor cu handicap permanent care, deşi se aflau în imposibilitatea de a se deplasa, au fost totuşi chemaţi la comisiile de evaluare de specialitate. Ceea ce este cu adevărat trist este faptul că a fost nevoie de iscarea unui astfel de scandal, pentru a lua act de realităţile monstruoase, suferinţele şi chinurile unor oameni absolut "descoperiţi", umiliţi şi dispreţuiţi.

Ceea ce este realmente dezolant, însă, este că, în primă instanţă, ministrul muncii a plasat responsabilitatea pe umerii consiliilor judeţene, ulterior adresând recomandări, or, recomandările nu vor avea niciodată puterea de a reforma un sistem, de a preîntâmpina comiterea aceloraşi erori grave înfăptuite împotriva unor fiinţe care au fost nevoite să renunţe, fără voia lor, la caracterul integru şi demn al vieţii la care au visat dintotdeauna.

Vă mulţumesc.

(Îşi reia locul la prezidiu.)

Dacă între timp a mai sosit vreun coleg care doreşte să-şi susţină declaraţia politică? Nu mai avem.

Vă rog, stimate coleg.

Vă rog să vă prezentaţi, ca să pot să vă înregistrez.

Domnul Ioan-Cristian Chirteş:

Domnule preşedinte,

Sunt deputat în Colegiul nr.7 - Circumscripţia Mureş.

Stimaţi colegi,

Doamnelor şi domnilor,

"Micii retaileri".

Miercuri, 22 mai 2013, la Hotelul Novotel, în Sala Paris, va avea loc un eveniment pe care eu îl consider deosebit de important pentru România, pentru economia românească, în primul rând, şi anume Conferinţa Naţională de Management Modern pentru Retailerii Mici şi Mijlocii.

Din punctul meu de vedere, această Conferinţă a retailerilor ar trebui să însemne - şi eu chiar sper că va însemna - o trezire a acestor agenţi care, mai ales pentru zonele defavorizate, pentru mediul rural înainte de toate şi pentru oraşele mici, reprezintă o componentă esenţială a dezvoltării locale. Nu trebuie să fii foarte priceput în ceea ce priveşte comerţul cu amănuntul pe o piaţă concurenţială ca să realizezi că, în condiţiile economiei româneşti, eliminarea sau diminuarea aportului acestor retaileri mici şi mijlocii poate genera dezechilibre majore economice, dar şi sociale.

Această Conferinţă naţională indică, în opinia mea, faptul că piaţa românească se trezeşte după o lungă perioadă de amorţire. Retailerii locali au înţeles că trebuie să îşi protejeze interesele în faţa marilor reţele de vânzări.

Participarea factorilor guvernamentali de decizie şi a unora dintre cele mai prestigioase asociaţii de profil reprezintă, în opinia mea, un pas strategic important în stabilizarea unei pieţe de profil performante, care să ofere consumatorilor alternative de calitate şi preţ la ceea ce oferă marii retaileri.

Vreau să îi amintesc aici pe câţiva dintre participanţi: The Money Channel, Consiliul Naţional al Întreprinderilor Mici şi Mijlocii din România, ministrul delegat pentru Întreprinderi Mici şi Mijlocii, Mediul de Afaceri şi Turism, reprezentanţi ai European Retailers Association, Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, Asociaţiei Producătorilor de Tutun din România şi mulţi alţii.

Această participare vorbeşte de la sine.

În ce mă priveşte, cred că Parlamentul, dar şi Executivul trebuie să aibă în vedere un set de măsuri, în primul rând legislative, de protejare a acestui sector, deoarece absenţa retailerilor mici şi mijlocii indică existenţa unei pieţe monopoliste, or, o piaţă sănătoasă nu este una de tip monopolist.

Cred că retailerii mici şi mijlocii reprezintă nu numai un indiciu de stabilitate a pieţei, ci şi un factor important de stabilitate socială.

Gândiţi-vă la micile localităţi ale României şi la modul în care locuitorii din aceste zone îşi satisfac necesităţile şi veţi înţelege exact ce vreau să spun. Gândiţi-vă apoi la câţi oameni, de la patroni la simpli vânzători, trăiesc de pe urma acestor afaceri mărunte, dar care reprezintă o importantă verigă economică şi socială.

Retailerii din mediul rural şi din urbanul mic şi fost monoindustrial reprezintă, de fapt, o componentă vitală a pieţei autohtone, mai ales în condiţiile în care marii retaileri încep să domine categoric pieţele locale din urbanul mare şi urbanul mediu.

Din start, retailerii mici şi mijlocii sunt dezavantajaţi faţă de marii retailerii, or, noi trebuie să găsim acele soluţii care să elimine disproporţiile şi în acest sector.

Cred că susţinerea unui sector competitiv al retailerilor mici şi mijlocii înseamnă mai ales facilităţi de ordin fiscal, realizarea unui cadru legislativ care să asigure accesul acestora la finanţări europene şi micşorarea presiunii abuzive a statului asupra micilor agenţi.

Am spus toate acestea cu un titlu orientativ, deoarece sunt convins că putem oferi un asemenea cadru legal care să pună capitalul mic românesc pe picior de egalitate cu capitalul extern.

Vă rog pe toţi să vă gândiţi la aceste lucruri şi să susţineţi iniţiativele ce vor fi adoptate la această conferinţă. Într-un plan ceva mai amplu, vă rog să nu uitaţi un lucru: dacă Executivul şi, implicit, noi, Parlamentul României, nu vom aplica acele măsuri care să ducă la repornirea motoarelor economiei naţionale, nu vom face decât să condamnăm România la o criză din care nu se ştie când şi cum vom ieşi. Iar repornirea motoarelor economiei naţionale trebuie să înceapă cu agenţii mici şi mijlocii, inclusiv cu retailerii.

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule coleg.

A fost domnul deputat Cristian Chirteş, din partea Grupului parlamentar al Partidului Naţional Liberal.

Domnilor colegi, nemaiexistând alţi deputaţi care să-şi prezinte declaraţia politică de la microfonul Camerei, daţi-mi voie să citesc lista celor care astăzi au considerat că trebuie să-şi depună declaraţia politică în scris la Secretariatul Camerei Deputaţilor.

Din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat, domnii deputaţi: Vasile Mocanu, Marian Ghiveciu, Adrian-Alin Petrache, Corneliu-Florin Buicu, Simona Bucura-Oprescu, Iuliu Nosa, Ioan Stan, Vasile Popeangă, Natalia Intotero, Neculai Răţoi, Laurenţiu Nistor, Ioan Călin, Dorel Covaci, Adrian Mocanu, Manuela Mitrea, Iulian Popescu, Ciprian Nica, Angel Tîlvăr, Vlad-Alexandru Cosma, Cristina Nichita, Aurelia Cristea, Octavian Petric, Violeta Tudorie, Mircea Drăghici şi Florin Iordache.

Din partea Grupului parlamentar al Partidului Naţional Liberal, următorii deputaţi: Titi Holban, Dan Bordeianu, Roxana Anuşca, Raluca Surdu, Octavian Popa, Elrand Cocei, Gheorghe Dragomir, Mihai Donţu, Andrei Dominic Gerea, Mihai Lupu, Dan-Ştefan Motreanu, Florica Cherecheş, Daniel Iane, Mugurel Cozmanciuc, Ovidiu Silaghi, Elena Uioreanu, Costel Alexe, Raluca Ispir şi Gigel Ştirbu.

Din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal, deputaţii Cezar Preda, Cristian Roman, Florian Daniel Geantă, Claudia Boghicevici, Ioan Balan, Dănuţ Culeţu, Florin Gheorghe, Ioan Oltean şi Mircea Munteanu.

Din partea Grupului parlamentar al Partidului Conservator, deputaţii Cornelia Negruţ, Ion Diniţă, Avram Constantin, Liviu-Bogdan Ciucă, Ovidiu Raeţchi şi Dinu Giurescu.

Din partea Grupului parlamentar al Partidului Poporului - Dan Diaconescu, deputaţii Ion Melinte, Dumitru Niculescu şi Maria Grecea.

Astăzi a fost rodnică ziua în ceea ce priveşte declaraţiile depuse: 62 de deputaţi şi-au depus declaraţiile în scris, dintre care 50 au reprezentat puterea, şi doar 12 opoziţia, în timp ce, de la microfonul Camerei declaraţiile au fost citite şi prezentate de un număr de 15 parlamentari.

Stimaţi colegi,

Cu acestea daţi-mi voie să declar închisă şedinţa consacrată declaraţiilor politice de astăzi.

Ne revedem la ora 10,00 în şedinţa de plen consacrată dezbaterii punctelor înscrise pe ordinea de zi.

Până atunci, să auzim numai şi numai de bine. Doamne-ajută!

(Următoarele intervenţii şi declaraţii politice au fost consemnate conform materialelor depuse de deputaţi la preşedintele de şedinţă.)

Domnul Adrian Gurzău:

Nu mai cumpăraţi mărci mincinoase aşa-zise "tradiţionale româneşti"

Încă un "produs de Cluj", brand tradiţional românesc, va dispare de pe piaţă - este vorba despre celebra brânză de Năsal produsă la Ţaga, judeţul Cluj. Era de aşteptat ca asociaţia fermierilor olandezi care au preluat fabrica de lactate "Napolact" să încerce să pună pe butuci concurenţa, pentru a-şi impune pe piaţa românească propriile produse. Şi ce metodă mai ieftină de a omorî concurenţa decât aşa-zisele privatizări din România? Cumperi ieftin, vinzi la fier vechi - că cică nu există căutare a produsului autohton, după cum cinic se justifică acţionarul majoritar Friesland - şi rămâi şi cu teren în centrul oraşului pentru a te dezvolta imobiliar. Aşa s-a întâmplat cu fabrici şi mărci de referinţă ale Clujului, care au fost trase pe linie moartă prin privatizări dubioase, azi mari afaceri imobiliare. Aşa s-a ales, sau se va alege, praful de fabrica de îmbrăcăminte "Flacăra", cea de mobilier, "Libertatea", Industria Sârmei de la Câmpia Turzii, Combinatul de sticlă din Turda, Fabrica de bere "Ursus", fabrica "Clujana."

Societatea Friesland, acţionarul majoritar al firmei "Napolact" închide unitatea de producţie de la Ţaga, toţi angajaţii primind decizie de disponibilizare, începând cu 1 iunie. Fabrica va fi scoasă la vânzare, însă cei care o vor cumpăra nu vor mai avea dreptul să producă această marcă de brânză - asta deşi această brânză este una dintre cele mai cunoscute şi apreciate printre consumatori, ştiut fiind faptul că este fermentată în condiţii speciale, în interiorul unei grote aflate pe dealul localităţii clujene Ţaga, unde se formează o bacterie ce produce un mucegai specific pentru această brânză, care nu a mai putut fi reprodus nicăieri în ţară.

Dincolo de tragedia produsului, rămâne şi tragedia celor care vor fi disponibilizaţi. Cu această ocazie se văd şi lipsurile reale ale legii. O intervenţie a directorului Agenţiei Judeţene pentru Ocuparea Forţei de Muncă Cluj, Daniel Don, pentru cotidianul "Ziua de Cluj", arată faptul că legea nu-i obligă pe angajatori să anunţe disponibilizările, dacă numărul oamenilor care intră în şomaj este de sub 30% din totalul angajaţilor.

De un cinism deosebit este faptul că, folosindu-se de produsul "Năsal", Compania Friesland a făcut o amplă campanie de promovare a produselor sale - inducând ideea că toate acestea s-ar fabrica strict manual, ca şi celebra brânză de Năsal, şi că din 10 litri de lapte se realizează 1 kg de brânză. Acesta este motivul pentru care aleg să boicotez, prin neachiziţionare, produsele marca Friesland - la fel ca şi în cazul mincinosului "produs de Cluj" marca "Ursus", produs de fapt la Buzău.

Domnul Adrian Gurzău:

"Să dezbatem adevăratele probleme ale României, nu aşa-zisele scandaluri din USL"

Până când membri grupului infracţional organizat care se joacă de peste un an de-a guvernarea României se prefac că se ceartă pe la televizor, să nu uităm să trecem în revistă evenimentele majore care s-au întâmplat recent şi pe care aceştia încearcă să le ţină ascunse de dezbaterea publică.

În loc să vorbim despre o Comisie parlamentară ilegală făcută la presiunea lui Sorin Roşca-Stănescu, un fost turnător al Securităţii care se voia anchetator al procurorilor, mai bine să vorbim despre eşecul privatizării CFR Marfă. Este cu mult mai important să aflăm cum s-a întâmplat de Guvernul a bifat primul eşec în privatizarea CFR Marfă. Vorbim despre unul dintre angajamentele de care depinde încheierea actualului acord dintre România şi Fondul Monetar Internaţional, precum şi un viitor program de finanţare.

Să vorbim despre cum guvernează din pix pe hârtie Guvernul domnului care şi-a plagiat doctoratul - despre artificiile prin care, numai pe hârtie, se reduc arieratele autorităţilor locale. Să discutăm despre cum Guvernul - care nu a reuşit, din ianuarie până la finalul lunii aprilie, să reducă arieratele decât până la nivelul de 750 de milioane de lei, deşi se angajase în faţa experţilor Fondului să ajungă la aproximativ 120 de milioane, a trecut la tăieri din pix. Printr-o ordonanţă de urgenţă, în ianuarie, a permis primăriilor şi consiliilor judeţene să se împrumute din Trezorerie, pentru a le plăti. Cum măsura nu a avut efectul scontat, Guvernul a redefinit, printr-un alt act normativ, noţiunea de arierate, eliminând, practic, din stocul total, datoriile rămase restante, care nu au avut o sursă de finanţare clară la începutul investiţiei. Cu alte cuvinte, Guvernul minte în numele României în raportările către FMI în care vor fi omise, în mod fals, datorii de 350 de milioane de lei. În plus, Guvernul a dat o nouă ordonanţă de urgenţă, suplimentând cu încă 120 de milioane de lei din Trezorerie sumele din care primăriile se pot împrumuta pentru a-şi plăti datoriile către companii. Mutăm datoriile dintr-un buzunar în altul şi sperăm ca nimeni să nu observe scamatoria pe care o facem.

Să dezbatem faptul că Executivul este încă foarte departe de nivelul de la care FMI acceptă să redeschidă subiectul unui nou acord de tip preventiv cu România şi că toate datele statistice făcute publice din vârful pixului zilele acestea s-ar putea să fie apă de ploaie. Să nu ne trezim ca pe vremea lui Călin Popescu-Tăriceanu că "economia duduie", în timp ce România se scufundă în recesiune. Deşi, la câte îi cunoaştem noi pe cei care ne conduc acum, este posibil chiar să duduie economia afacerilor lor personale, în detrimentul afacerilor României.

Să dezbatem cu privire la ameninţarea cu retragerea din România a afacerilor celor de la ArcelorMittal, dacă Guvernul nu negociază un preţ mai mic la energie - care energie este la cheremul băieţilor deştepţi.

Asta mai lipseşte României după scandalul Mechel, Oltchim şi Arpechim, ca cel care a preluat Combinatul Sidex Galaţi, dar şi siderurgia de la Roman, Hunedoara şi de la Iaşi să plece numai pentru că domnul Victor-Viorel Ponta nu reuşeşte să stopeze escrocheria cu aşa-zisele certificate verzi.

Să discutăm despre protestele de la Poşta Română, înăbuşite pentru moment, dar fără soluţionarea cererilor greviştilor. Să dezbatem situaţia la limită, în care se află şi Poşta Română, ai cărei angajaţi au protestat săptămâna trecută ameninţând că nu le vor duce banii celor 3,7 milioane de pensionari, plătiţi încă prin mandat poştal.

Deci avem ce dezbate: probleme economice şi sociale reale, mici bombe cu ceas pe termen lung pentru România, de natură să pună sub semnul întrebării semnarea unui nou acord de tip preventiv cu Fondul Monetar Internaţional şi Banca Mondială.

Domnul Adrian-Alin Petrache:

"Necesitatea unor reglementări noi în sportul românesc"

Revin la tribuna Camerei Deputaţilor pentru a vă prezenta câteva puncte de vedere legate de modificările necesare cadrului normativ în care sportul românesc se desfăşoară.

Legea Sportului, elaborată în urmă cu mai bine de 13 ani, a suferit o serie de 15 modificări şi completări ulterioare, demersuri care, pe de o parte, au îmbunătăţit unele aspecte deficitare, iar pe de altă parte, au afectat structura, consistenţa şi coerenţa actului normativ.

În debutul legii se precizează că "practicarea educaţiei fizice şi sportului este un drept al persoanei, fără nici o discriminare, garantat de stat". De asemenea, se spune că statul "garantează exercitarea funcţiilor sectorului public şi ale sectorului particular în domeniile educaţiei fizice şi sportului". Concepte grandioase, frumoase, ce nu sunt, însă, mai deloc susţinute de conţinutul legii sau de realitatea cotidiană.

Lipsesc, în continuare, o delimitare şi o definire clară a domeniilor sportive, fapt ce grevează asupra atribuţiilor şi, mai ales, asupra responsabilităţilor ce revin diverselor entităţi publice sau private implicate în mişcarea sportivă. Este, probabil, principalul motiv pentru care nu putem indica astăzi responsabilii pentru modul în care a ajuns să se deruleze activitatea sportivă, atât cea de masă, cât, mai ales, cea de performanţă.

Disiparea atribuţiilor sub Ministerul Tineretului şi Sportului către o multitudine de federaţii - şi nu mă refer la cele reprezentative pentru un sport sau altul, ci, preponderent, la cele cu o vocaţie generală -, autorităţi publice centrale şi locale, precum şi alte instituţii de stat sau private, creează un aparat birocratic supradimensionat, în care se topesc, cu uşurinţă, fondurile financiare alocate sportului. Deşi avem federaţii ale sportului pentru toţi, ale sportului pentru elevi sau studenţi sau ale sportului practicat de persoanele cu dizabilităţi, la nivelul acestor categorii de populaţie practicarea sportului reprezintă mai degrabă excepţia şi nu regula. Recentele măsuri guvernamentale - prin care se dublează numărul de ore de sport în ciclul primar şi gimnazial şi se introduc exerciţii şi noţiuni de educaţie fizică la grădiniţă - sunt salutare şi reprezintă un prim pas în implementarea programului nostru privind educaţia fizică şi sportul.

O concepţie mai simplă şi mai clară ar putea fi aceea în care sportul de performanţă să fie coordonat de Comitetul Olimpic şi Sportiv Român, care are dreptul, prin Carta Olimpică, să coordoneze şi activitatea în domeniul sporturilor neolimpice, iar sportul de masă, care să reunească educaţia fizică şi sportul desfăşurate într-un cadru neprofesionist, să se deruleze sub tutela ministerului de resort. O astfel de abordare ar putea permite o alocare mai precisă a fondurilor, o monitorizare mai bună a activităţii şi responsabilizarea clară a factorilor decidenţi.

Un alt aspect insuficient dezvoltat în legea actuală a sportului este cel legat de accesul la bazele şi terenurile de sport. Deşi există baze sportive - adevărat, nu la nivelul necesarului, dar nici total inexistente -, iar legea prevede sancţiuni contravenţionale pentru cei care îngrădesc accesul la acestea, de cele mai multe ori le vedem goale sau subutilizate. Autorităţile locale şi conducerile şcolilor cu baze sportive nu cunosc, de cele mai multe ori, că sunt obligate de lege "să asigure condiţiile organizatorice şi materiale de practicare a educaţiei fizice şi sportului în comunităţile locale", iar terenurile de sport stau mai mult nefolosite. Acest aspect trebuie clar prevăzut în noua reglementare, iar procedurile de acces în respectivele baze sau terenuri sportive date în sarcina autorităţii responsabile.

Concepţia actuală a modului în care este organizat sportul românesc este perimată şi şi-a dovedit ineficienţa. Este necesară o schimbare rapidă de mentalitate, schimbare care să permită tuturor cetăţenilor să facă educaţie fizică şi sport pentru sănătatea lor, dar şi ca premisă obligatorie pentru performanţă.

Domnul Angel Tîlvăr:

"Toţi diferiţi, toţi egali!"

Instituită de Organizaţia Naţiunilor Unite şi de UNESCO, Ziua Mondială a Culturii şi Diversităţii Culturale este sărbătorită în fiecare an, în data de 21 mai. Sub deviza "Toţi diferiţi, toţi egali!", UNESCO depune eforturi deosebite în a ne aminti că toţi locuitorii planetei au acelaşi drept sacru la viaţă şi la o existenţă liberă şi demnă, nimeni nefiind mai mult sau mai puţin important decât celălalt.

Sigur, aparent suntem diferiţi. Ne diferenţiază, înainte de culoarea pielii (care este, în opinia mea, cea mai puţin importantă deosebire existentă între oameni), naţionalitatea, arealul geografic în care trăim, dar şi patternurile culturale. Şi, pentru multe secole, acestea s-au dovedit, într-adevăr, obstacole greu sau imposibil de depăşit. Erau timpurile comunităţilor autarhice, în care universul acceptabil se mărginea, de regulă, la teritoriul locuit de grupuri cu aceleaşi origini etnice, având o moştenire culturală comună.

Prima mare breşă în această abordare strâmtă şi strâmbă a fost produsă de Lucius Cornelius Sulla, celebrul dictator roman care a extins cetăţenia romană asupra tuturor cetăţenilor liberi ai imperiului, indiferent de provincia căreia îi aparţineau aceştia. Sigur, reforma lui Sulla avea limitele inerente epocii sale, cetăţenia extinsă neprivindu-i şi pe numeroşii sclavi ai imperiului. Cu toate acestea, reforma are un merit incontestabil, oferind pentru prima dată în istorie pavăza juridică a egalităţii în faţa legii atât pentru cuceritori, cât şi pentru cei cuceriţi.

Din nefericire, o dată cu dispariţia Imperiului Roman şi cu afundarea omenirii în lunga noapte a Evului Mediu, caracterizat printr-o accentuată fărâmiţare geografică, printr-un nesfârşit de lung şir de războaie şi printr-un puternic obscurantism cultural, lumea s-a întors, din nou, la existenţa autarhică cvasitotală, puţine fiind exemplele de co-existenţă culturală. În fapt, pe tot parcursul Evului Mediu putem discuta mai degrabă de impact cultural şi nu de contact cultural, deoarece rare au fost ocaziile în care interferenţa unor culturi diferite să nu fi îmbrăcat forma violentă a conflictului armat.

Cu toate că depăşirea epocii medievale a însemnat un pas important în direcţia intensificării schimburilor culturale şi economice între naţiuni diverse, o dată cu revoluţia industrială şi cu dezvoltarea şi perfecţionarea mijloacelor de deplasare rapidă pe distanţe mari (în primul rând, a vapoarelor cu aburi şi cu mare capacitate de transport), situaţia în ceea ce priveşte toleranţa culturală nu a suferit îmbunătăţiri radicale. Nu este foarte departe timpul când civilizaţii întregi de pe teritoriul celor două continente americane sau de pe teritoriul Africii au plătit în mod tragic "vina" de a deţine teritorii şi bogăţii de interes pentru "civilizaţii" europene, sau când evreii dădeau tributul lor de sânge pentru vina de a fi...evrei.

Deşi departe de a fi perfectă, lumea contemporană pare a fi înţeles ceva mai bine faptul că, dincolo de diferenţele rasiale sau culturale, există un adevăr de necontestat: toţi aparţinem aceleiaşi specii, singura inteligentă din întregul Univers cunoscut. Tot ceea ce am creat de-a lungul mileniilor aparţine unei moşteniri comune, fiecare părticică a acestei moşteniri având, la vremea sa, meritul de a fi contribuit la evoluţia unei construcţii societale, de-a dreptul miraculoase prin unicitatea sa, societatea umană.

Cu toată această evoluţie comună şi multimilenară, societatea noastră este departe de a fi înţeles că, tocmai fiind unicitatea noastră universală, suntem datori să ne respectăm şi să ne protejăm unii pe ceilalţi, să apreciem cum se cuvine valorile culturale cu care fiecare popor, fiecare naţiune contribuie la alcătuirea patrimoniului cultural comun. Suntem, încă, prea tributari diferenţelor culturale, ideologice sau religioase (chiar dacă cele rasiale s-au estompat destul de mult în ultimul timp) pentru a putea vorbi de o lume a nonviolenţei, a liberului şi, mai ales, a onestului schimb. Goana după stăpânirea cu orice preţ a principalelor resurse materiale ale planetei sau instinctul primitiv al dominaţiei economice şi teritoriale fac ca lumea contemporană să nu fie tocmai cel mai sigur loc de trăit, aşa cum ar fi de aşteptat după multele milenii de existenţă comună.

Cum un alt loc în spaţiu propice vieţii nu există, deocamdată, decât în romanele sau în ecranizările cu subiecte science-fiction, avem datoria de a evolua urgent în direcţia acceptării reciproce, a convieţuirii paşnice şi a cooperării reciproc avantajoase, pentru a avea siguranţa conservării şi perpetuării speciei căreia îi aparţinem. De aceea sunt atât de importante construcţiile suprastatale contemporane care asigură cooperarea multiculturală, promovând valori precum toleranţa, respectul şi solidaritatea.

Deşi nu suntem identici (nici nu am putea fi, de altfel, decât dacă am aparţine bizarei lumi a roboţilor din scrierile lui Isaac Asimov), suntem toţi egali, datorită apartenenţei la aceeaşi şi unică specie. Trebuie doar să conştientizăm, permanent şi voluntar, acest simplu şi evident adevăr, ziua de azi, 21 mai, fiind un bun prilej pentru aceasta.

Doamna Roxana-Florentina Anuşca:

"Ziua PNL"

PNL a fost oficial fondat la 24 mai 1875, când un grup de liberali, printre care Ion C. Brătianu, Mihail Kogălniceanu, A.G. Golescu, Gh. Vernescu, Tache Anastasiu, au pus bazele formaţiunii politice care avea să marcheze istoria României moderne.

Vineri se vor împlini 138 de ani de la fondarea PNL şi aş dori să profit de această ocazie să vă amintesc legea luptătorului liberal, lege ce îl defineşte ca individ şi îl ajută să prevaleze în orice situaţie dificilă cu care s-ar putea confrunta.

Legea luptătorului liberal - Nihil Sine Deo

• Liberalul este om liber şi generos. El luptă împotriva oricărei asupriri şi se jertfeşte pentru întărirea credinţei strămoşeşti, consolidarea şi fericirea Patriei sale.
• Liberalul este om de onoare şi de cuvânt. El judecă orice situaţie în lumina adevărului, iar convingerile sale le împărtăşeşte tuturor, fără ascunzişuri.
• Liberalul este omul faptelor şi al gândurilor curate. El preţuieşte deopotrivă sănătatea trupească şi sănătatea sufletească.
• Liberalul se împotriveşte oricăror acte de risipă, de abuz, de favoare, de cruzime sau de distrugere.
• Liberalul nu face nici o deosebire de rasă, de avere, de clasă socială. El este cuviincios şi îngăduitor faţă de toată lumea, respectând credinţa, munca, experienţa şi avutul altuia.
• Liberalul este pătruns de spiritul de echipă. Ca să poată să comande, el învaţă mai întâi să asculte.
• Liberalul este luptător politic plin de avânt şi sincer democrat. El dispreţuieşte minciuna, reaua credinţă, invidia, patima, dezordinea şi ura.
• Liberalul este îndrăzneţ în cele bine chibzuite. El nu fuge niciodată de răspundere.
• Liberalul este bun român. El îndeplineşte cu conştiinciozitate îndatoririle cetăţeneşti în ajutorul semenilor aflaţi în nevoie şi primejdie.
• Liberalul este plin de însufleţire în orice muncă, urmându-şi cu dârzenie ţelul: libertate, dreptate şi - prin proprietate - bunăstare pentru toţi.

Ar fi bine dacă am ţine seama de aceste maxime liberale şi le-am folosi atât pentru o îmbunătăţire a vieţii individuale, cât şi pentru o îmbunătăţire a vieţii colective, a ţării noastre România.

Doamna Aurelia Cristea:

"Viitorul României - Sănătatea"

Continui seria de declaraţii pe teme fundamentale legate de dezvoltarea ţării noastre cu o opinie legată de reforma sistemului naţional de sănătate.

În România de astăzi, sistemul de sănătate se identifică, în mintea celor mai mulţi cetăţeni, cu închiderea spitalelor, cu plecările masive ale medicilor în străinătate, slaba calitate a serviciilor şi cu lipsa de fonduri pentru tratamente şi aparatură performantă de specialitate.

Avem cea mai mică speranţă de viaţă, din cadrul UE - aproximativ 73 ani, un procent mare de locuitori care suferă de diverse boli cronice şi un indice al calităţii vieţii mult mai scăzut. Mortalitatea infantilă a atins cote uriaşe pentru o ţară dezvoltată, aici clasându-ne pe ultimul loc din UE, cu o rată de 9,4 decedaţi la 1000 de copii născuţi vii în 2011, nivelul de obezitate crescând de la an la an, îmbucurătoare fiind clasarea pe ultimul loc din UE- 8%, însă pe primul loc în Europa la avorturi, cu o cifră înspăimântătoare - 480 de avorturi la 1000 de naşteri şi pe unul din ultimele locuri la contracepţie.

În unele spitale româneşti, bolnavii îşi aduc medicamentele de acasă şi riscă să moară din cauza dotărilor precare sau a infecţiilor intra-spitaliceşti. Cei mai buni medici şi asistente emigrează, fugind de salariile mici şi lipsa de apreciere resimţită în propria lor ţară, 14.000 de medici emigrând din 2007 până în 2013. 67 de unităţi sanitare au fost închise de fosta guvernare, fără însă ca vreo problemă fundamentală să fie rezolvată. Banii sunt la fel de puţini, calitatea serviciilor la fel de proastă.

De 23 de ani, sistemul de sănătate românesc se află într-o continuă reformă. S-au perindat o mulţime de miniştri, fiecare cu propria viziune asupra acestui domeniu, care nu au reuşit însă să implementeze un program coerent pentru a-l schimba în profunzime. Haosul generat de modificările dese ale legislaţiei şi regulilor interne nu a făcut decât să acutizeze problemele sectorului sanitar.

Actualei generaţii de politicieni îi revine responsabilitatea să ofere încrederea în sistemul de sănătate autohton, să le ofere accesul civilizat la serviciile medicale, categoriile defavorizate şi marea majoritate a pensionarilor să poată beneficia de medicamente compensate şi gratuite, iar pe de altă parte, să redea demnitatea personalului medical demoralizat de lipsurile materiale din sistem şi de campaniile repetate de compromitere, prin indiferenţă, susţinute de fostele guvernări democrat-liberale.

În al doisprezecelea ceas trebuie să conştientizăm că sunt necesare măsuri urgente, care să permită dezvoltarea unui sistem de sănătate sustenabil şi performant susţinut printr-un consens politic, ca o prioritate naţională, satisfacţia pacienţilor şi îmbunătăţirea indicatorilor demografici constituind dovezile măsurabile, ale succesului unui astfel de program.

Având în vedere că cel mai bun antidot pentru o boală este prevenţia, consider că este important să sprijinim dezvoltarea programelor de prevenţie şi educaţie pentru sănătate, prin îmbunătăţirea alocării financiare programelor specifice, pe termen mediu şi lung, cu scopul de a creşte nivelul de cunoştinţe, îmbunătăţirea comportamentelor şi practicilor populaţiei legate de consumul de alcool şi tutun, alimentaţie sănătoasă, activitate fizică, protecţia mediului, implicarea şi interesul pentru propria sănătate, etc.

Strategia de resurse umane din sănătate este o altă direcţie prioritară, aceasta trebuind să ţină cont de durata mare de formare a medicilor specialişti, de limitările legate de posibilităţile de pregătire în perioada studiilor şi de tendinţa manifestată atât în prezent şi probabil şi în următorii ani, de emigraţie în occident, din considerente economice, dar şi datorită unei lipse de confort profesional, cât şi a stigmatizării personalului medical.

Având în vedere personalul extrem de bine pregătit din acest domeniu, expertiza acestuia fiind de altfel apreciată în ţările Uniunii Europene, cred că este necesar să ne asumăm sănătatea ca un obiectiv principal, scopul imediat fiind crearea unor condiţii sociale corespunzătoare acestei categorii profesionale.

Implicarea comunităţii locale, prin ONG-uri şi asociaţii de pacienţi în problemele de sănătate, la nivel spitalicesc, cât şi extraspitaliceşti: îngrijire la domiciliu, medicina paleativă, reinserţia bolnavilor psihici, îngrijirea bolnavilor cronici şi a bătrânilor.

Finanţarea sistemului medical este o altă problemă spinoasă, iar una dintre soluţiile susţinerii acestuia poate fi introducerea asigurărilor private, experienţa altor ţări demonstrând o îmbunătăţire considerabilă a calităţii actului medical, datorită responsabilizării personalului sanitar, a creşterii salariilor şi a dotărilor net superioare, ca efect al acestei măsuri. Faptul că sistemul medical are un rol vital pentru viaţa oamenilor nu schimbă cu nimic importanţa introducerii regulilor pieţei. În acelaşi timp se realizează şi o responsabilitate individuală în ceea ce priveşte grija faţă de propria sănătate, prin efectuarea unor analize medicale periodice, ceea ce va conduce, în timp, la scăderea costurilor cu bolile cronice.

Aşa cum am mai spus-o, educaţia şi sănătatea sunt pietre de temelie ale naţiunii, fără de care prezentul nu-şi poate găsi corespondent în generaţiile viitoare. Oricâte schimbări am dori să facem în România, oricât de mult am dori să îmbunătăţim traiul românilor, fără sănătate, cel mai de preţ dar al făpturii umane, nu putem construi un sistem social solid şi echilibrat.

Domnul Constantin Avram:

"Capitalul românesc, încotro?"

Aceasta este întrebarea la care antreprenorii din România speră să găsească un răspuns, în condiţiile în care în ultimii ani lipsa unei strategii economice coerente la nivel naţional a determinat o amplificare a efectelor crizei, în special în rândul antreprenorilor autohtoni. Lipsa accesului la finanţare, fiscalitatea excesivă, dar şi modificarea continuă a cadrului economic au determinat antreprenorii români să ducă o adevărată luptă pentru supravieţuire. În ultimii ani, politicile pentru sprijinirea antreprenoriatului românesc şi a investiţiilor cu capital autohton au fost inexistente, determinând o desfiinţare în masă a întreprinderilor mici şi mijlocii, cele mai importante sectoare ale economiei fiind dominate de marile companii străine. Nu putem să nu remarcăm forţa capitalului străin. Puterea financiară net superioară a acestora şi accesul la surse de finanţare a permis firmelor străine să vină întotdeauna cu noi tehnologii şi cunoştinţe care să îmbunătăţească productivitatea muncii. Totodată, trebuie să luăm în considerare şi faptul că aceste companii străine beneficiază şi de un tratament preferenţial din partea autorităţilor, din punct de vedere al facilităţilor pe care le primesc.

Pe de-o parte, ponderea redusă a capitalului autohton în mediul de afaceri românesc este legată de perioada relativ scurtă de trecere la o economie capitalistă şi de lipsă a unei experienţe. Pe de altă parte, însă, nu putem să nu remarcăm că o parte importantă a firmelor româneşti activează în domeniul serviciilor, în perioada 2008-2010, peste 55% dintre întreprinderile mici şi mijlocii fiind în domeniul comerţului. Astfel, după anul 1990 s-a mers o perioadă îndelungată pe ideea dezvoltării serviciilor, fără a lua în considerare că marile economii ale lumii se bazează pe industrii producătoare de bunuri. Este evident că cele două sectoare, serviciile şi industria românească ar trebui să se dezvolte în paralel, să beneficieze de creditare preferenţială (cu dobânzi subvenţionate) tocmai pentru a face faţă concurenţei cu firmele cu capital străin.

De asemenea, trebuie remarcat faptul că firmele cu capital majoritar străin realizează 38-40% din PIB, dar numai cu 29% din totalul numărului de salariaţi ai economiei naţionale. Acest fapt este menţionat de statistici. Tot în statistici observăm că aceste companii cu capital majoritar străin realizează productivităţi între 18-20.000 euro pe salariat, în timp ce media productivităţii muncii pe economie este de aproximativ 13.000 euro. În plus, cifra medie de afaceri pe salariat este situată în jurul a 90-100.000 de euro, în cazul acestor companii, iar media pe economie este de 61.500 euro. Raportarea productivităţii şi a cifrei medii de afaceri înregistrate de firmele româneşti este de evitat, întrucât diferenţele sunt foarte mari. Care ar fi cauzele unor astfel de decalaje?! Sigur nu sunt foarte multe, dar cred că forţa financiară net superioară, tehnologiile noi folosite, precum şi sistemul modern de management ar fi cele mai importante dintre ele. Este foarte dificil, dacă nu chiar imposibil pentru firmele româneşti, să atingă într-un timp relativ scurt, aceste standarde. Fără acces facil la surse de finanţare, fiscalitatea ridicată, apăsat de controale excesive de la deschiderea afacerii, antreprenorul român duce de fapt o luptă extraordinară pentru supravieţuire.

În acest context, cred că este nevoie, mai mult ca oricând, de programe şi politici de încurajare a capitalului autohton care să determine companiile româneşti să demareze proiecte de investiţii. Astfel, răspunsul la întrebarea unde va ajunge economia românească va depinde de atenţia şi importanţa care se va acorda sprijinirii capitalului românesc, prin măsuri guvernamentale menite să frâneze sau să blocheze dispariţia acestuia.

Domnul Corneliu-Florin Buicu:

"Locuinţe pentru tineri"

Lipsa locuinţelor este una dintre problemele majore cu care se confruntă societatea şi în special tinerii care sunt la începutul întemeierii unei familii, la începutul carierei, sau specialiştii care sunt forţaţi de împrejurări să activeze în alte zone decât cele natale. Veniturile mici nu permit achiziţionarea de locuinţe prin credite bancare, mulţi tineri alegând şi sperând să obţină o locuinţă prin programul Agenţiei Naţionale de Locuinţe gestionat de autorităţile locale. În anul 2012 în cadrul Programului de construcţie a locuinţelor destinate tinerilor şi implementat de ANL a fost semnat un protocol de colaborare între ministrul sănătăţii şi ministrul dezvoltării privind realizarea de locuinţe pentru specialiştii din sănătate, un subprogram care se ocupă de construcţia locuinţelor în regim de închiriere de care pot beneficia medicii rezidenţi şi alţi tineri specialişti. Acest program s-a dorit a veni în sprijinul medicilor rezidenţi şi specialiştilor cărora veniturile nu le permit accesul la o locuinţă în proprietate sau închirierea unei locuinţe în condiţiile pieţei. Până în prezent s-au construit locuinţe pentru tinerii care vor alege să activeze în mediul rural, în cadrul instituţiilor de stat în judeţele Bacău, Cluj, Iaşi, Suceava, Timiş, Sibiu şi Cluj. Aştept cu nerăbdare şi prezenţa judeţului Mureş. Cu toate că numărul rezidenţilor este mult mai mare decât posibilităţile acestui program, este un pas care vine în sprijinul lor, ce le permite să locuiască acolo unde fac pregătirea, cu costuri minime. Mulţi medici cer transferul din unităţile unde sunt rezidenţi tocmai din aceste motive locative. Îmi exprim dorinţa de a exista şi în alte centre universitare astfel de spaţii ANL care să fie puse la dispoziţia tinerilor ce îşi continuă studiile într-o specialitate. În prezent procedura de atribuire se efectuează numai prin autorităţile locale. Consider ca fiind necesară modificarea legii, în sensul ca modul de atribuire să permită gestionarea spaţiilor şi de către entităţile publice şi voi urmări modificarea acesteia în consecinţă.

Continuând în aceeaşi notă, recent, am depus la Senat, alături de alţi 17 colegi, o propunere legislativă pentru modificarea art.2 din Legea nr.15/2003 privind sprijinul acordat tinerilor pentru construirea unei locuinţe proprietate personală. Modificarea se referă practic la modificarea textului de lege privind suprafaţa atribuită tinerilor din mediul rural, în sensul reglementării posibilităţii de creştere a suprafeţei care poate fi cumpărată de la 500 mp la 1000 mp. Acest lucru este necesar, având în vedere că în mediul rural locuinţa trebuie să aibă şi adăposturi pentru lemne, pentru furaje, pentru animale etc.

Să fi la început de carieră în zilele noastre este o adevărată provocare. De aceea, ar trebui ca noi, toţi cei care avem un cuvânt pertinent de spus, să venim cu tot ceea ce putem în sprijinul tinerilor, pentru a le putea crea condiţii avantajoase de a avea un loc de muncă, de a obţine o locuinţă şi de a investi în ei pentru că investim astfel în bătrâneţea noastră.

Domnul Ion Călin:

"Ziua Internaţională pentru Diversitate Culturală"

În fiecare an, pe data de 21 mai, se sărbătoreşte Ziua Internaţională pentru Diversitate Culturală. Această zi reprezintă un semnal de descurajare pentru toţi cei care perpetuează divizarea umanităţii, cu menţiunea că aceste demersuri sunt sortite eşecului, în faţa celor care pledează pentru toleranţă şi înţelegere mutuală.

Conform rezoluţiei (57/249) a Adunării Generale ONU din 20 decembrie 2002, data de 21 mai a fost aleasă zi a diversităţii. Se încearcă, astfel, evidenţierea rolului important pe care îl joacă diversitatea într-o lume globalizată.

Armonia globală rămâne, din multe puncte de vedere, precară. Activităţile economice globale şi progresele în domeniul comunicării ilustrează un progres al dialogului interuman, dar cu toate acestea încă predomină neîncrederea şi ostilitatea între oameni şi culturi. Dezvoltarea contactului dintre oameni a generat o serie de temeri, reale sau nu, cu privire la pierderea anumitor tradiţii apreciate, cum ar fi limba şi identitatea.

Adunarea Generală ONU recunoaşte astfel legătura strânsă dintre protejarea diversităţii culturale şi cadrul larg al dialogului dintre civilizaţii.

Pe plan mondial, UNESCO şi Uniunea Europeană joacă un rol important în promovarea diversităţii culturale de orice fel în cadrul popoarelor de pe continentul european. Mai mult decât atât, deviza U.E. este "Unitate în diversitate". Acest termen a fost folosit în cadrul U.E. pentru prima dată în 2000 şi a fost pentru prima dată menţionat oficial în Tratatul de instituire a unei Constituţii pentru Europa, încheiat în 2004. Conform principiilor U.E., diversitatea nu reprezintă o piedică în calea cooperării şi unităţii statelor, ci, dimpotrivă, un element important ce duce la unitate, progres, desăvârşire, este o sursa de bogăţie şi creaţie, un atuu pentru Europa.

Se promovează astfel construirea identităţii naţionale, pe baza dialogului intercultural, pentru a spori bogăţia culturală, spirituală prin cunoaşterea unor moduri de viaţă diferite. Întrucât în ciuda eforturilor au existat totuşi conflicte legate de diversitatea culturală, din cauza faptului că în fiecare an s-a promovat puternic această diversitate, a apărut şi ideea multiculturalismului. Ea a devenit în scurt timp o soluţie impusă de problemele reale legate de diversitatea culturală într-o societate multietnică, adică s-a asigurat respectul reciproc şi toleranţa faţă de diferenţele culturale din interiorul unui stat, sau dintre state.

Sărbătorirea acestei zile trebuie să atragă atenţia asupra valorilor esenţiale ale unui stat democratic, într-o lume globalizată, să pună în centru rolul vital al tolerării şi colaborării culturale, să evidenţieze că deşi în lume există atâtea limbi, culturi, rase, putem trăi în armonie şi pace atât timp cât ştim să-i respectăm pe ceilalţi, numai conştientizarea şi sărbătorirea diversităţii conduce la crearea unei lumi paşnice şi solidare.

Doamna Florica Cherecheş:

"Familia întemeiată prin căsătorie de un bărbat şi o femeie - celula de bază a societăţii"

În data de 15 mai s-a sărbătorit Ziua Internaţională a Familiei, moment care oferă oportunitatea de a promova familia, de a conştientiza problemele legate de familie şi de a spori cunoaşterea proceselor sociale, economice şi demografice care afectează familia.

Astăzi, România este în plin proces de revizuire a Constituţiei, de aceea, consider că este extrem de important să readucem familia în prim-plan, să conştientizăm importanţa ei şi să o întărim.

Acest lucru putem să îl facem noi, toţi, prin modificarea art. 48 alin. 1 din Constituţia României, astfel încât, familia, pilonul societăţii, să fie întemeiată pe căsătoria liber consimţită dintre un bărbat şi o femeie, pe egalitatea acestora şi pe dreptul şi îndatorirea părinţilor de a asigura creşterea, educaţia şi instruirea copiilor.

Familia este prima care influenţează dezvoltarea copilului, deoarece îşi pune amprenta pe întreaga sa personalitate, iar trăinicia edificiului depinde de calitatea temeliei.

Familia alcătuită dintr-un bărbat şi o femeie constituie cel mai propice mediu pentru dezvoltarea psihosomatică a copiilor. Totodată, din punct de vedere social, familia îi conferă persoanei stabilitate şi identitate.

Fiecare copil trebuie să ştie ce înseamnă un tată sau o mamă. În familie, copilul are parte de primele lecţii de viaţă, părinţii sunt cei care îi oferă un prim model de învăţare.

Modul în care părinţii îşi cresc copiii determină în cea mai mare măsură ce vor deveni aceşti copii, pentru că în familie se pun bazele formării caracterului, a personalităţii, sunt însuşite principii şi valori, acolo copiii sunt expuşi unui anumit stil de viaţă şi a unor modele de comportament care vor influenţa dezvoltarea viitoare a copilului devenit om matur.

Pentru a asigura dezvoltarea unei societăţi sănătoase, bazate pe familii sănătoase şi echilibrate, avem obligaţia de a asigura un cadru legal securizant, prin modificarea art. 48 alin. 1 din Constituţia României, în scopul definirii familiei ca fiind întemeiată pe căsătoria liber consimţită dintre un bărbat şi o femeie.

Domnul Gheorghe Ciobanu:

"Creşterea economică pe trimestrul I din 2013, dovada drumului bun pe care se află România"

Institutul Naţional de Statistică a confirmat drumul economic pozitiv pe care se află România. Creşterea de 2,1% din trimestrul I din 2013, prin comparaţie cu acelaşi trimestru al anului trecut, este rezultatul direct al muncii Guvernului Ponta, care a luat măsurile care se impuneau. Putem concluziona că motoarele economice ale României se repornesc, unul câte unul, ca urmare a venirii Uniunii Social Liberale la guvernare.

Rezultatul economic obţinut este cu atât mai impresionant cu cât el plasează România pe locul trei în topul ţărilor membre ale Uniunii Europene. Creşteri mai mari decât noi au avut doar Letonia şi Lituania, ţări altfel destul de mici, unde astfel de fluctuaţii sunt frecvente. Practic, ţara noastră este pe primul loc între toate ţările cu populaţie relativ mare. De altfel, per total, situaţia economiei europene s-a înrăutăţit, UE intrând în recesiune după o contracţie de 0,1% în acest prim trimestru din 2013. În ceea ce priveşte Zona euro, evoluţia economică este şi mai dramatică - avem al şaselea trimestru consecutiv de contracţie.

Dacă ne gândim la faptul că motorul principal al creşterii economice a fost exportul de bunuri, iar economia europeană (principala zonă de export) este puternic afectată, avem în faţă o imagine mult mai clar conturată a unui succes major al guvernării. Dintr-o asemenea perspectivă, consider că ar fi trebuit să se facă mult mai mari eforturi de comunicare a acestei reuşite, ea având un potenţial catalizator semnificativ: atât pentru investitorii străini, cât şi pentru creşterea încrederii mediului de afaceri în potenţialul de progres al economiei româneşti. Asta şi în condiţiile în care am fi putut transmite un semnal care să arate stabilitatea ţării noastre, într-un context de politică externă destul de dificil.

Avansul economic înregistrat de România în acest prim trimestru este construit de o manieră sănătoasă, bazată pe exporturi şi producţie industrială. Progresul nu este stimulat de stat prin cheltuieli mai mari, deşi avem şi un foarte uşor reviriment al consumului. Această constatare este extrem de importantă şi din perspectiva faptului că economia românească devine competitivă la nivel european. Cred că o dată cu măsurile de stimulare fiscală de anul viitor (fie scăderea TVA-ului la 19%, fie reducerea contribuţiilor sociale cu 5%), putem vorbi de o ieşire reală a României din blocajul economic al ultimilor ani - să depăşim cu adevărat criza economică şi să producem un surplus suficient de mare, încât acesta să fie resimţit şi de populaţie în venituri în creştere şi locuri de muncă mai multe.

Atrag atenţia asupra faptului că acest avans s-a construit fără să avem o absorbţie foarte bună a fondurilor europene - deblocarea Programului Operaţional Regional şi a POSDRU nu a adus încă bani în România, dar aceştia vor veni. Ceea ce înseamnă că, în termeni reali, progresul poate fi chiar mai semnificativ. Dacă noi vom reuşi să atingem măcar jumătate din ţinta de 6,5 miliarde de euro, putem vorbi de un avans economic care să ne propulseze chiar pe primul loc în Europa.

Având în vedere faptul că rezultatele primului trimestru sunt simţitor mai bune decât aşteptările, cred că putem să fim optimişti faţă de ceea ce poate aduce 2013. Putem vorbi de un avans mai mare de 2%, în condiţiile în care există mai multe bănci şi agenţii de rating care revizuiesc în creştere prognoza pentru anul acesta.

Concluzia este simplă: lucrurile merg bine, iar acest lucru se datorează Guvernului USL. De aceea, e nevoie de o abordare în cheie politică - Uniunea Social Liberală funcţionează şi generează progres pentru România. De aceea, avem nevoie de stabilitate şi de unitate. Dacă lucrurile merg bine, ar fi păcat să le stricăm. Iată de ce cred că nu există loc în USL pentru personaje critice la adresa unui Guvern care îşi face treaba foarte bine.

Vă mulţumesc!

Domnul Liviu-Bogdan Ciucă:

Parlamentarii conservatori doresc ca unităţile de învăţământ să beneficieze, în funcţie de necesităţi, de pază permanentă sau supraveghere mobilă, asigurată de către personalul din subordinea jandarmeriei, cu acordul unităţilor de învăţământ respective. Plecând de la ultimele evenimente petrecute cu o săptămână în urmă, în care doi elevi din Capitală, de la Colegiul Tehnic Miron Niculescu şi de la Liceul Tehnologic Mecanică Fină, au fost înjunghiaţi în incinta unităţii şcolare, parlamentarii conservatori susţin ideea potrivit căreia, pentru siguranţa şcolarilor, trebuie luate măsuri urgente prin înfiinţarea unor posturi ale jandarmeriei. Dezideratul conservatorilor, de siguranţă în unităţile de învăţământ, este explicabil din moment ce, în România, asistăm la o creştere îngrijorătoare a numărului cazurilor de violenţă în şcoli.

Acest fenomen se manifestă sub diferite forme - violenţa între elevi, violenţa elevilor împotriva profesorilor, violenţa profesorilor împotriva elevilor, violenţa unor tineri din afara şcolilor faţă de elevi sau chiar faţă de profesori. Astfel, în anul şcolar 2011-2012, în unităţile de învăţământ au fost înregistrate peste 14.000 de cazuri de violenţă verbală şi fizică, cele mai multe vizând integritatea corporală, sănătatea sau chiar viaţa elevilor. parlamentarii Partidului Conservator susţin ideea potrivit căreia securitatea unităţilor şcolare se poate asigura prin înfiinţarea unor posturi ale jandarmeriei. Necesitatea instituirii unor asemenea măsuri reiese din numărul mare de cazuri de violenţă semnalate în ultimii ani în unităţile de învăţământ din România. Trebuie ştiut că, dintre cele 14.313 cazuri care au fost raportate Ministerului Educaţiei de către inspectoratele şcolare judeţene şi cel al municipiului Bucureşti, cele mai multe au fost catalogate drept "acte contra vieţii, integrităţii corporale şi sănătăţii", mai precis 6.275 cazuri, dintre acestea, 6.132 au fost cazuri de violenţă fizică uşoară, iar 143 - cazuri de violenţă fizică gravă. Potrivit aceleiaşi surse, 1.603 acte au atentat la libertatea persoanei (ameninţare, şantaj etc.). De asemenea, sunt menţionate şi 651 acte care atentează la securitatea unităţii şcolare.

Astfel, prin crearea posturilor de jandarmerie, în unităţile de învăţământ, se urmăreşte atât eliminarea fenomenului violenţei şcolare, cât şi creşterea nivelului de siguranţă atât pentru elevi, cât şi pentru părinţi.

Această declaraţie este susţinută, în numele Grupului parlamentar al partidului Conservator, de către deputaţii: Ioan Moldovan, Florea Damian, Ion Diniţă, Vasile-Cătălin Drăguşanu, Vicenţiu-Mircea Irimie, Ovidiu Raeţchi, Aurelian Ionescu, Gheorghe Coman, Claudiu-Andrei Tănăsescu, Dinu Giurescu, Constantin Avram, Cornelia Negruţ, Dumitru Georgică.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"10 ani pentru alcool"

Propunerea unui act normativ privind înăsprirea legislaţiei rutiere prevede:

1. dublarea pedepsei cu închisoarea ce va fi cuprinsă între 5 ani la 10 ani dacă titularul permisului a condus pe drumurile publice un autovehicul sau tramvai având o îmbibaţie alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge sau sub efectele stupefiantelor şi chiar triplarea pedepselor actuale la 10-15 ani, dacă aceste persoane efectuează transport public de persoane sau transport de substanţe sau produse periculoase;

2. Perioade mai mari de suspendare a permisului pentru consumul de alcool şi stupefiante cuprinse între:

a) 5 ani şi 10 ani, dacă titularul permisului a condus pe drumurile publice un autovehicul sau tramvai având o îmbibaţie alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge şi/sau sub efectele stupefiantelor;

b) 6 luni şi 1 an, dacă titularul permisului a condus pe drumurile publice un autovehicul sau tramvai având o îmbibaţie alcoolică de până la 0,80 g/l alcool pur în sânge;

3. Majorarea duratei de suspendare a permisului pentru consumul de alcool şi stupefiante atunci când se repetă aceeaşi faptă într-un interval de 5 ani de la restituirea permisului cu:

a) 10 ani - dacă titularul permisului conduce din nou pe drumurile publice un autovehicul sau tramvai având o îmbibaţie alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge şi/sau sub efectele stupefiantelor;

b) 1 an - dacă titularul permisului conduce din nou pe drumurile publice un autovehicul sau tramvai având o îmbibaţie alcoolică de până la 0,80 g/l alcool pur în sânge;

4. Totodată, acest act normativ prevede explicit că pedepsele pentru conducerea pe drumurile publice sub influenţa alcoolului sau a stupefiantelor nu pot fi reduse.

Aceste măsuri sunt uşor de pus în practică, nu presupun niciun efort bugetar, iar eficienţa înăspririi legislaţiei rutiere e dovedită de scăderea cu 30-50% a numărului de evenimente rutiere soldate cu morţi şi răniţi în ţări precum Portugalia, Franţa, Anglia, Luxemburg, Olanda. În aceste ţări conducerea sub influenţa băuturilor alcoolice (0,8 g/l) sau refuzul testării sunt pedepsite cu închisoarea până la doi ani, 4.500 de euro amendă, şase puncte de penalizare şi trei ani de suspendare a permisului, iar recidiva este pedepsită cu până la patru ani de închisoare, 9.000 euro amendă, şase puncte de penalizare şi pierderea permisului pentru minimum trei ani.

Apreciem că adoptarea acestui proiect legislativ va duce la scăderea cu aproximativ 20% numărul accidentelor rutiere.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"13 motive pentru înăsprirea pedepselor privind consumul de alcool şi stupefiante în trafic"

1. în fiecare oră un român este omorât sau schilodit în accidente rutiere;

2. locul 1 în UE la accidente rutiere soldate cu morţi şi răniţi grav;

3. locul 2 în UE la accidente mortale (94 decese la un milion de locuitor, media UE este de 55, suntem devansaţi doar de Lituania, cea mai sigură e Malta, cu 26 decese la un milion de locuitori);

4. locul 1 la cauzele de deces la tinerii cu vârste între 18 şi 24 de ani e ocupat de accidentele rutiere;

5. locul 3 la cauzele de deces, indiferent de vârstă, este ocupat de accidentele rutiere;

6. 62.000 de români au murit în accidente rutiere după 1990;

7. în 2012 am avut 2040 de decese şi 8848 de răniţi grav în cele 9355 de accidente, ceea ce comparativ cu perioada similară a anului 2011 reprezintă o creştere a numărului de accidente cu 65, a numărului persoanelor decedate cu 22 şi a numărului persoanelor rănite grav cu 80;

8. Între 3 şi 7% dintre accidente au drept cauză consumul de alcool;

9. Unul din trei accidente mortale e direct legat de consumul de alcool şi în 85% din cazuri este vorba de băutori ocazionali. Totodată, consumul de alcool este responsabil de 40% din decesele survenite ca urmare a accidentelor de circulaţie şi de 25-35% din cazurile de accidente rutiere fără cazuri letale;

10. în fiecare oră cel puţin doi şoferi sunt pozitivi la dozările toxicologice pentru alcool. Datele INML din 2011 arată că din cei 51000 de şoferi testaţi la cererea Poliţiei Rutiere aproape jumătate, mai precis 44%, aveau dozări toxicologice pentru alcool pozitive. În 7% din cazuri, adică la peste 3500 de şoferi, alcoolemia depăşea 2 grame la mie, iar mai bine de jumătate, mai precis 68%, din cele 4203 de expertize pentru calculul retroactiv al alcoolemiei au indicat valori de peste 0,8g‰. În primele opt luni ale aceluiaşi an, şoferii în stare de ebrietate au provocat 669 de accidente soldate cu 112 decese şi 696 de răniţi grav;

11. Într-un singur an numărul celor depistaţi sub influenţa alcoolului a crescut cu 4440. Datele INML din 2010 arată că, din cei aproximativ 30.000 de cetăţeni testaţi la cererea Poliţiei Rutiere, 60% aveau dozări toxicologice pentru alcool pozitive. Alcoolul a fost cauza concurentă pentru 645 de accidente reprezentând 7% din accidentele grave soldate cu 128 de morţi şi sute de pacienţi în stare critică;

12. 30% dintre şoferii cu vârste cuprinse între 18 şi 30 de ani afirmă că au condus cel puţin o dată sub influenţa băuturilor alcoolice;

13. În medie, din 25000 de şoferi testaţi, 60% au dozări toxicologice pozitive pentru alcool, din care doar 10% au sub 0,8 g/l, restul depăşesc limita penală şi 40% au valori între 0,8 şi 2g/l, iar 10% între 2 şi 3g/l.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Adio taxă"

Taxa radio-TV, instituită prin Legea nr.41/1994, a transformat dreptul la informare al cetăţenilor, prin radioul şi televiziunea publică, într-o obligaţie.

Constatăm că adesea suntem obligaţi să plătim un serviciu pe care nu îl vrem sau suntem puşi în situaţia în care plătim acelaşi serviciu de două sau mai multe ori.

Chiar dacă recepţionăm posturile publice în urma încheierii unui abonament cu un operator de cablu, suntem obligaţi să plătim dublu taxa radio-tv, atât prin factura la curent, cât şi prin contractul încheiat cu un distribuitor de programe, şi asta în condiţiile în care posturile publice se află pe lista "must carry", elaborată de CNA, pe care societăţile de cablu sunt obligate să le retransmită.

Chiar dacă beneficiem doar parţial de serviciile SRTV prin utilizarea unei antene simple, de cameră, ce nu permite recepţionarea tuturor canalelor SRTV, ci doar a posturilor TVR 1 şi TVR2, suntem obligaţi să achităm aceeaşi taxă cu cei ce beneficiază de emisia tuturor canalelor.

Mai mult decât atât, pe fondul scăderii puterii de cumpărare, dar şi a veniturilor reduse pe care le realizează o parte însemnată a populaţiei, valoarea taxei este în mod clar mult prea ridicată, mai ales pentru un serviciu de care o persoană nu doreşte să beneficieze şi care se situează la acest moment peste valoarea impozitului anual pentru o locuinţă în mediul rural.

De aceea, prin această iniţiativă legislativă, propunem abrogarea textelor de lege care prevăd obligativitatea achitării acestui tip de taxe, măsură aşteptată cu interes nu doar de cei cu venituri scăzute, dar în special de cei care văd în taxa radio-TV o măsură inechitabilă, fiind obligaţi să achite un serviciu pe care nu l-au vrut chiar şi de mai multe ori.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Cum arată cei ce ne pun în pericol viaţa?"

Recoltările de probe biologice la cererea poliţiei rutiere au ajuns să facă parte din rutina zilnică a serviciilor de urgenţă.

Pe o statistică parţială, cei din urban au fost de două ori mai numeroşi (67,08%) faţă de cei din rural (31,64%). Bărbaţii au dominat net (96,2%) în topul şoferilor aduşi de poliţie în vederea stabilirii valorilor alcoolemiei şi doar puţine femei (3,79%) au ridicat suspiciunea consumului de alcool la volan. Vârstele extreme au fost 18 şi 91 de ani. Cei mai mulţi şoferi s-au încadrat în grupa de vârstă 21-30 de ani - 40,5%, urmaţi în ordine descrescătoare de cei între 31-40 de ani - 20,25% şi 41-50 de ani - 17,72%. Cei sub 20 de ani şi peste 51 de ani au reprezentat 17,72%. Aproape 70% au fost tineri cu vârste cuprinse între 18 şi 40, iar dacă vorbim de grupa de vârstă 18-50, aceasta reprezintă peste 80% din aceşti şoferi. 48% din aceştia sunt salariaţi, iar elevii şi studenţii sub 10% din cazuri (7,59%). 37,97% din aceste cazuri se înregistrează în weekend, iar cele mai numeroase de la sfârşit de săptămână sunt vinerea (40%), sâmbăta şi duminica, înregistrându-se acelaşi număr de cazuri (câte 30%). Inexplicabil, un procent crescut de peste 1/5 din cazuri se înregistrează miercurea.

Profilul şoferului adus la urgenţe în vederea recoltării de probe biologice pentru stabilirea alcoolemiei este: - un bărbat (96,2%), din urban (67,8‰), în 70% din cazuri cu vârsta între 18 şi 40 de ani.

În multe situaţii aceşti pacienţi au pus probleme asistenţei medicale de urgenţă prin aglomerarea serviciului, prin utilizarea resurselor umane insuficiente şi prin agresivitate.

Mai grav este că 30% dintre şoferii cu vârste cuprinse între 18 şi 30 de ani afirmă că au condus cel puţin o dată sub influenţa băuturilor alcoolice şi că mulţi şoferi nu cunosc limitele legale ale alcoolemiei şi nici riscurile la care se expun.

Reamintim că alcoolul vă afectează viteza de reacţie, judecata şi simţul orientării şi vă face mai vulnerabil la accidente. De aceea vă recomandăm ca atunci când ieşiţi cu prietenii în oraş la o terasă în zilele de vară şi sunteţi cu maşina:

1. nu cedaţi presiunilor anturajului;

2. 3 pahare multiplică de 10 ori riscul accidentelor rutiere;

3. dacă aţi consumat alcool, alegeţi altă modalitate de a ajunge acasă (transport public, taxi, un prieten în rolul "şoferului de serviciu");

4. din punct de vedere medico-legal:

a) 0,0 mg/l este nivelul de alcoolemie acceptat de legislaţia românească;

b) 0,4 mg/l de alcool pur în aerul expirat este limita peste care poliţiştii au dreptul de a-i obliga pe conducătorii auto să dea probe de sânge.

c) 0,8 mg/l este limita concentraţiei de alcool pur din sânge peste care conducătorilor auto li se întocmeşte dosar penal.

Considerăm că singura soluţie este înăsprirea măsurilor legislative privind consumul de alcool la volan.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Dacă sănătate nu e, nimic nu e!"

Proiectul meu de lege privind introducerea educaţiei pentru sănătate ca disciplină obligatorie de studiu în unităţile de învăţământ predată de personal specializat a primit avizul favorabil al Comisiei de sănătate şi urmează să intre la vot în plen. Consider că acest proiect va realiza trei obiective majore: educaţie autorizată realizată de personal specializat, impact la nivel populaţional prin includerea unui procent ridicat din populaţia tânără mai receptivă la dobândirea de informaţii, cel puţin prin prisma rigorilor de evaluare din învăţământ, eficienţa concretizată în eliminarea comportamentelor de risc şi adoptarea comportamentelor profilactice şi sanogene cu efecte benefice atât asupra speranţei de viaţă şi a calităţii vieţii, cât şi asupra reducerii cheltuielilor din sistemului sanitar. Totodată vreau ca educaţia pentru sănătate să fie finanţată din taxa de viciu, a cărei valoare se situează la 1.262.160.403 lei.

10 motive pentru necesitatea orelor de educaţie pentru sănătate în unităţile de învăţământ:

1. locul 1 în Europa la mortalitate cauzată de întreruperi de sarcină;

2. locul 1 în lume la abandonul de copii în maternităţi;

3. locul 1 în lume la rata mortalităţii infantile;

4. locul 1 în Europa şi 2 în lume la avorturi primitive

5. locul 1 în Europa la bolnavii de hepatită B şi C;

6. locul 1 în Europa şi 3 la nivel mondial la bolnavii de tuberculoză;

7. locul 1 în Europa la cancerul de col uterin;

8. locul 1 în lume la incidenţa bolilor cardio-vasculare;

9. ultimul loc în Europa la donatori de organe;

10. ultimul loc în Europa la prevenirea gripei.

Dacă aceste motive nu sunt suficiente, vă reamintesc că sunt în continuă creştere comportamentele de risc la tineri, precum consumul de alcool şi droguri, reflectate în creşterea absenteismului, abandonului şcolar şi a delincvenţei juvenile. Educaţia necorespunzătoare în domeniul sănătăţii reproducerii a dus la creşterea comportamentelor sexuale de risc legate atât de vârsta începerii vieţii sexuale, lipsa mijloacelor de protecţie sau parteneri multipli, tradusă prin creşterea numărului de mame minore, şi patru nedorite locuri fruntaşe la nivel european şi mondial: mortalitate prin avort, mame minore, abandon de copii în maternităţi şi mortalitate infantilă.

Chiar dacă ministerul educaţiei vrea să se spele pe mâini ca Pilat din Pont de această materie, motivând că lucrurile acestea trebuie să aparţină familiei, noi apreciem că de multe ori în zonele defavorizate, şi nu numai, aceste cunoştinţe lipsesc chiar părinţilor.

Temele educaţiei pentru sănătate sunt variate, iar cererile numeroase ale părinţilor şi elevilor pentru introducerea acestei materii justifică pe deplin acest demers legislativ, alături de cele 10 recorduri negative înregistrate în România şi de cele cinci comportamente de risc întâlnite frecvent în rândul românilor:

- fumatul - incidenţa acestuia este în creştere, în special la grupa de vârstă de 18-19 ani, şi s-a ajuns ca o treime din femeile cu vârste cuprinse între 15 şi 44 de ani şi mai mult de jumătate din bărbaţii de aceeaşi vârstă să fie fumători activi;

- consumul de alcool e în creştere la tinerii adulţi şi în special la tinerele femei şi s-a ajuns ca un sfert din femei şi trei sferturi din bărbaţi să consume în fiecare zi alcool;

- comportamentul sexual (precoce, cu parteneri multipli, neprotejat, mame minore, avorturi la cerere) - cele 8500 de mame minore din fiecare an ne situează pe primul loc în Europa. S-a ajuns la situaţia în care, din 1000 de femei care nasc, 43 sunt minore. Mamele minore au risc crescut de avort, iar dacă reuşesc să ducă sarcina până la capăt există riscul major ca nou-născutul să fie abandonat, iar tânăra mamă să aibă dificultăţi de integrare socială. Cei peste 40000 de copii abandonaţi în România la care se adaugă alţi 300000 lăsaţi în grija rudelor sunt dovada amplorii acestui fenomen;

- comportamentul alimentar - se estimează că peste 50% din populaţia României este supraponderală datorită comportamentului alimentar nesănătos şi sedentarismului, iar alimentaţia reprezintă un important factor de risc pentru afecţiuni cardiovasculare şi metabolice.

- comportamente preventive sau mai precis absenţa lor - controalele medicale de rutină sunt deficitare, inclusiv pentru screeningul cancerului de col uterin, unde mai puţin de o cincime din femei şi-au efectuat vreodată un test, iar mai puţin de jumătate dintre femeile cu vârste cuprinse între 15- 44 de ani nu cunosc sau nu aplică tehnici simple palpatorii pentru depistarea precoce a cancerului mamar.

Le reamintesc oficialilor că educaţia pentru sănătate este obligatorie în multe ţări europene, începând din clasa întâi până într-a douăsprezecea, folosindu-se pentru fiecare ciclu de dezvoltare programe şi materiale didactice adecvate vârstei, şi existenţa acestei materii de învăţământ se vede în tipul şi incidenţa diverselor patologii.

Sper doar ca acest proiect legislativ să nu fie sacrificat doar pentru că vine din partea opoziţiei.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Epidemie de şoferi băuţi"

În România putem vorbi de o adevărată epidemie a şoferilor băuţi atunci când în fiecare oră cel puţin doi sunt depistaţi pozitiv toxicologic la dozările pentru alcool. Aceştia sunt adevărate bombe cu ceas pe şoselele patriei şi ne putem doar întreba retoric ce măsuri ar lua guvernul în cazul în care o boală cu potenţial letal pentru cei din jur ar afecta doi români în fiecare oră?

10 motive care justifică pe deplin un act normativ privind înăsprirea legislaţiei rutiere:

1. Institutul Naţional de Medicină Legală arată că în medie din 25000 de şoferi testaţi 60% au dozări toxicologice pozitive pentru alcool (doar 10% au sub 0,8 g/l, 40% au valori între 0,8 şi 2g/l, iar 10% între 2 şi 3g/l).

2. 30% din şoferii cu vârste cuprinse între 18 şi 30 de ani afirmă că au condus cel puţin o dată sub influenţa băuturilor alcoolice.

3. Unul din trei accidente mortale e direct legat de consumul de alcool şi în 85% din cazuri este vorba de băutori ocazionali. Totodată, consumul de alcool este responsabil de 40% din decesele survenite ca urmare a accidentelor de circulaţie şi de 25-35% din cazurile de accidente rutiere fără cazuri letale.

4. Într-un singur an numărul celor depistaţi sub influenţa alcoolului a crescut cu 4440.

5. În 2010, din cei aproximativ 30.000 de cetăţeni testaţi la cererea Poliţiei Rutiere, 60% aveau dozări toxicologice pentru alcool pozitive. Alcoolul a fost cauza concurentă pentru 645 de accidente, reprezentând 7% din accidentele grave soldate cu 128 de morţi şi sute de pacienţi în stare critică.

6. În 2011, din cei 51000 de şoferi testaţi la cererea Poliţiei Rutiere, aproape jumătate (mai precis 44%) aveau dozări toxicologice pentru alcool pozitive. În 7% din cazuri, adică la peste 3500 de şoferi, alcoolemia depăşea 2 grame la mie, iar mai bine de jumătate, mai precis 68%, din cele 4203 de expertize pentru calculul retroactiv al alcoolemiei au indicat valori de peste 0,8g‰. În primele opt luni ale aceluiaşi an, şoferii în stare de ebrietate au provocat 669 de accidente soldate cu 112 decese şi 696 de răniţi grav.

7. Cheltuielile suportate de fiecare dintre noi pentru fiecare şofer băut sau drogat sunt multiple şi ţin de intervenţia poliţiei, determinările prin alcooltest, deplasarea la spital, intervenţia unei echipe medicale, trusele de recoltare a probelor biologice şi determinări toxicologice la IML.

8. De multe ori aceşti şoferi produc disfuncţionalităţi în activitatea serviciilor de urgenţă, creează probleme prin agresivitate verbală sau fizică, iar evaluarea clinică, recoltarea de probe biologice şi determinările toxicologice presupun deturnarea resurse umane şi materiale care sunt destinate asigurării terapiei pacienţilor aflaţi în stare gravă.

9. S-a ajuns ca în fiecare oră cel puţin doi şoferi să fie pozitivi la dozările toxicologice pentru alcool.

10. Fără examinare medico-legală nu se poate dovedi vinovăţia acestor şoferi care adesea produc accidente grave cu pierderi materiale situate la 1,5-2% din PIB şi pierderi de vieţi omeneşti ce ne costă şi ele câte 130000 de USD pentru fiecare viaţă pierdută şi alte 13000 de USD pentru fiecare rănit grav.

NU este normal să plătim cu toţii pentru faptul că unii şoferi aleg alcoolul în locul siguranţei, iar prin acest proiect vreau să îi ajutăm să deconteze cheltuielile pe care le produc şi, totodată, sperăm să descurajăm consumul de alcool în trafic.

Acest proiect legislativ prevede ca cei surprinşi în trafic cu determinări toxicologice pozitive să achite examinarea medico-legală. Sumele reprezintă contravaloarea examenului clinic, a recoltării de probe biologice, a truselor pentru probele biologice, precum şi a determinărilor toxicologice efectuate în unităţile de asistenţă medicală ambulatorie de specialitate autorizate în acest sens sau în instituţii medico-legale autorizate, în conformitate cu normele metodologice elaborate de Ministerul Sănătăţii, şi vor fi utilizate pentru buna funcţionare a unităţilor sanitare şi a Institutelor de Medicină Legală teritoriale. Tarifele pentru examinarea clinică, recoltarea de probe biologice, a truselor pentru probele biologice, precum şi a determinărilor toxicologice incluse în examinarea medico-legală pentru alcool şi stupefiante se stabilesc prin ordin comun al ministrului sănătăţii şi al ministrului justiţiei.

Cine greşeşte trebuie să şi plătească!

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Ministerul plagiaturii"

Nu voi vorbi astăzi despre corupţia din ministere. Am ales astăzi să vorbesc despre un alt fel de lăcomie şi despre tipul de om aflat la guvernare. Partidul unic are în continuare dificultăţi majore în interpretarea termenilor de executiv şi legislativ, probabil imprecis definite în Constituţia Republicii Socialiste România.

Eu credeam că parlamentul nu este doar un apendice guvernamental. Credeam că rolul său nu este doar cel de aprobare a ordonanţelor de urgenţă emise în urmă cu mulţi ani şi de a vota bugetul de stat.

Gravă eroare! Legile iniţiate de parlamentari au slabe şanse de a trece prin comisii şi de a ajunge în plen, atât timp cât zi de zi acestea sunt preluate de reprezentanţii puterii şi prezentate cu mici modificări ca proiecte proprii.

Pentru cei care mai au încă dubii, aceasta este chiar definiţia plagiatului.

Nu pot să nu remarc practica guvernamentală de însuşire a iniţiativelor legislative depuse de parlamentari şi transformarea acestora în legi care nu-şi mai ating scopul, aşa cum s-a întâmplat şi cu legile de interzicere a etnobotanicelor sau cele ce condamnau agresiunea personalului medical.

După ce mâna lungă şi scormonitoare a ministerului sănătăţii a intrat în buzunarele pacienţilor introducând coplata şi a lăsat mii de pacienţi fără citostatice, vaccinuri şi asistenţă stomatologică sau asistenţă pentru nou-născuţi, mai nou această mână ajunge şi la iniţiativele legislative deja depuse în Parlamentul României.

Poate că oficialii ministerului nu au aflat că există în acest moment un proiect de act normativ ce vizează soluţionarea promptă a tuturor cazurilor de malpraxis astfel încât pacientul să beneficieze de despăgubiri adecvate în maximum 60 de zile de la depunerea plângerii. Actuala lege apără societăţile de asigurări şi obligă pacienţii la procese costisitoare, cu durată îndelungată.

Şi în sesiunea parlamentară precedentă am depus un proiect similar, căruia i-au mai lipsit doar 27 de voturi pentru a fi adoptat, şi am crezut că schimbarea majorităţii va face posibilă adoptarea acestui proiect atât de necesar pacienţilor.

Iar dacă memoria le e prea scurtă sau prea obosită, le amintesc de legile privind etnobotanicele, condamnarea agresiunii împotriva personalului medical sau a celor ce sună abuziv la 112, deblocarea posturilor din sistemul medical, creşterea veniturilor rezidenţilor, asigurarea prevenţiei prin introducerea educaţiei pentru sănătate, reducerea TVA şi CAS sau finanţarea Institutului "Cantacuzino" şi a spitalului regional de urgenţe. Mare parte din aceste proiecte legislative, pe care le-am depus cu mult timp în urmă în parlament, stau de prea mult timp în comisii, în timp ce membri ai guvernului le pun pe tapet drept proiecte proprii.

Ne-am obişnuit ca guvernanţii doar să reacţioneze, şi nu să acţioneze, dar azi şi acum este nevoie ca măsurile pompieristice de la ministerul sănătăţii să fie înlocuite de iniţiative parlamentare care să creeze un cadru legal care să permită sistemului medical să funcţioneze la apariţia oricărei crize.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Ministerul Sănătăţii provoacă stop cardiac spitalelor din România"

Paradox românesc ce poate provoca un atac de cord: niciun copil cu urgenţe cardiace nu se va mai opera în România, chiar dacă în România aceste operaţii se pot face la Târgu Mureş cu şanse maxime de reuşită - datorită celor 8 tipuri de intervenţii chirurgicale efectuate extrem de rapid, chiar în primele 28 de zile după naştere - şi la costuri extrem de reduse faţă de alte ţări - până la douăzeci de ori mai mici, în special pe seama preţurilor reduse ale manoperei medicale.

Trei copii au nevoie în fiecare zi de o astfel de intervenţie, iar în fiecare an aproape 1000 de copii au nevoie de un astfel de tratament, iar înainte de a deveni nefuncţional prin comasare, Institutul de Boli Cardiovasculare din Târgu Mureş era singura clinică din ţară ce efectua aceste operaţii, acoperind cu greu o treime din toate aceste cazuri.

Oprirea acestor operaţii va avea două consecinţe: pe de o parte, nou-născuţii vor fi obligaţi la un turism medical ce le va pune în pericol viaţa atât prin timpii de aşteptare pe listele extrem de lungi ale clinicilor europene sau prin trambalarea din primele zile de viaţă pe distanţe mari străbătute cu elicopterul sau cu ambulanţa, iar, pe de altă parte, România va plăti către spitalele occidentale sume ce vor depăşi cu mult reînfiinţarea unor astfel de centre la Târgu Mureş sau înfiinţarea unui nou centru la Iaşi.

Din informaţiile oficiale, până şi varianta de tratament în străinătate nu mai este accesibilă, pentru că sunt puţine clinici specializate în acest domeniu, iar decontările făcute de stat sunt insuficiente.

Ceea ce nu au înţeles artizanii comasărilor şi desfinţărilor de la Iaşi şi Târgu Mureş este faptul că nu totul se reduce la bani. Cele mai multe lucruri din sistemul medical depind de libertatea de a-ţi face propria politică, o politică în sensul bun al cuvântului, ce ţine de organizare, politică de personal, de felul cum ştii să ţii oamenii în sistem şi să le oferi satisfacţii profesionale, de dotare cu aparatură, de achiziţii şi, nu în ultimul rând, politica de rezolvare "repede şi bine" a problemelor pacienţilor.

Politica comasărilor şi desfiinţărilor de spitale face azi din ce în ce mai multe victime. Oamenii mor în continuare în sălile de aşteptare din Iaşi şi din alte oraşe ale ţării sau nu se mai pot opera în această ţară.

Din punctul meu de vedere, Institutul de Boli Cardiovasculare Târgu Mureş trebuia reînfiinţat de ieri, ca şi Spitalul de Urgenţe din Iaşi. Voi depune un proiect legislativ ce va susţine resuscitarea acestui institut. Un altul va viza şi Iaşiul, şi Negreştiul.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Nou-născuţi fără speranţă"

Ministerul Sănătăţii taie fără milă finanţarea unor programe naţionale destinate prevenirii mortalităţii infantile. Multe maternităţi nu au primit fonduri pentru echipamentele de îngrijire a prematurilor din secţiile de terapie intensivă, pentru mentenanţă sau pentru materiale sanitare. Practic, ministerul desfiinţează un program instituit încă din 2004 destinat maternităţilor de nivel II şi III, ce asigură aproximativ 50% din costurile pentru tratamentul nou-născuţilor prematur.

Unul din cinci copii din maternităţile din România este prematur şi suntem cu cei 9,8 nou-născuţi morţi la mia de locuitori pe primul loc în Europa la mortalitatea infantilă. Cu toate acestea ministerul taie tratamentul necesar nou-născuţilor, ceea ce va duce la dublarea internărilor în terapie intensivă şi a mortalităţii infantile.

La Iaşi medicii neonatologi din maternitatea "Cuza Vodă" afirma că, în acest an, toate programele naţionale pentru nou-născuţi au fost amputate de la finanţare, fiind revoltaţi că ministerul nu a mai găsit cei 30000 de euro necesari tratamentului bebeluşilor prematuri în Centrul Regional de Terapie Intensivă Neonatală. Deşi nu acoperea în totalitate costurile, el reuşea degrevarea bugetului şi aşa insuficient al maternităţilor.

Cele mai afectate vor fi maternităţile mici, precum cele din Vaslui, Suceava, Bacău şi Galaţi, ce nu vor mai putea trata prematurii şi îi vor trimite la Iaşi aglomerând şi mai mult maternităţile supraaglomerate din Iaşi.

Domnul Arafat susţine că aceşti bani au fost destinaţi altor programe de terapie intensivă, dar este contrazis cu date clare de medici. Aceştia afirmă că finanţarea este zero pentru acest program şi solicită ministerului să arate unde au fost redirecţionaţi banii din program.

Situaţia reală a programelor naţionale pentru nou-născuţi la maternitatea"Cuza Vodă":

a) programul de imunizare cu imunoglobulină anti-D a primit o finanţare redusă cu 80%, adică doar pentru achiziţionarea a 60 de doze, faţă de 300 în 2012;

b) programul de malnutriţie pentru preparatele şi formulele de lapte a primit o finanţare redusă cu 80%, adică doar 40.000 de lei, faţă de un buget de 200.000 de lei alocat în 2012;

c) programul de screening al bolilor genetice a primit o finanţare redusă cu 75%, adică doar 50.000 de lei, faţă de 200.000 de lei în 2012;

d) programul tratării infecţiilor intraspitaliceşti nu are finanţare în acest an.

Solicit ministerului sănătăţii să reia finanţarea pentru aceste programe destinate nou-născuţilor pentru ca situaţia critică privind mortalitatea infantilă să nu devină o bombă medico-socială.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Nu şist pe şest!"

România nu are în prezent un act normativ pentru reglementarea explorării şi exploatării gazelor de şist şi nici nu interzice explorarea şi exploatarea gazelor de şist. Moratoriul privind obţinerea de avize şi autorizaţii în acest domeniu a expirat în decembrie 2012, iar recentele declaraţii de la ministerul mediului nu sunt în măsură de a oferi clarificări şi certitudini în această problemă. Ridică serioase semne de întrebare şi faptul că singurul oraş din România în care a fost interzisă manifestarea împotriva gazelor de şist din 4 aprilie a fost chiar Bârladul. În Vaslui, 14 consilii locale au dat deja hotărâri privind interzicerea valorificării gazelor de şist, dar la Bârlad proiectul de hotărâre pe care l-am iniţiat şi depus în urmă cu câteva săptămâni, ce prevede acelaşi lucru şi în Bârlad, nu este acceptat pe ordinea de zi.

Interpelările repetate pe care le-am adresat Ministerului Mediului, Ministerului Sănătăţii şi primului-ministru, în care am solicitat studiile de impact care au stat la baza schimbărilor de decizie privind valorificarea gazelor de şist, au răspunsuri vagi sau îşi aşteaptă răspunsul.

Multiplele controverse legate de beneficiile şi riscurile legate de valorificarea gazelor de şist, absenţa unor studii de impact, precum şi dorinţa cetăţenilor au dus la acest proiect de act normativ prin care vreau reglementarea situaţiei juridice în acest domeniu pe baza directivelor europene.

Proiectul legislativ depus pe 4 aprilie 2013 prevede interzicerea utilizării fracturării/fisurării hidraulice pentru explorarea şi exploatarea hidrocarburilor gazoase sau lichide pe teritoriul României şi pe platforma teritorială a Mării Negre. Totodată, se prevăd sancţiuni pentru cei care utilizează această tehnică. Fapta de a utiliza fracturarea/fisurarea hidraulică constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la trei la cinci ani sau cu amendă de la 1.000.000 la 2.000.000 de lei pentru persoanele juridice sau de la 25.000 la 50.000 de lei pentru persoanele fizice.

Consider că deciziile pe tema gazelor de şist trebuie să fie bazate în primul rând pe studii de impact serioase şi acceptate de toţi factorii, în acord cu dorinţele cetăţenilor, şi nu sub influenţa politicilor de lobby.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Minune: puterea susţine proiectul meu de lege de reducere a TVA la 19%!"

Nu ştiu alţii cum sunt, dar eu nu pot decât să apreciez decizia ministrului de finanţe de a susţine proiectul meu legislativ depus în aprilie 2013 ce prevede scăderea TVA-ului de la 24% la 19%. Măria sa ministrul finanţelor, Daniel Chiţoiu, a declarat la finalul şedinţei BPN al PNL că începând de la 1 ianuarie 2014 are în vedere reducerea TVA la 19%.

Obiectivul acestui proiect legislativ este relansarea economică a României, materializată în crearea a cel puţin 100.000 de locuri de muncă prin stimularea mediului de afaceri autohton, să crească nivelul de trai şi să reducă evaziunea estimată la 2 milioane de euro pe oră.

România are una din cele mai mari cote ale TVA-ului din UE, de 24%, fiind depăşită doar de Ungaria (27%), Suedia şi Danemarca, cu câte 25%. Pentru a avea un termen de comparaţie, cele două mari economii ale zonei euro, Germania şi Franţa, au rate TVA de doar 19% şi, respectiv, 19,6%.

Scopul creşterii TVA-ului de la 19% la 24% a fost creşterea încasărilor bugetare. Acesta a fost realizat doar parţial, fiind subminat de multiplele efecte negative asupra consumatorilor, mediului de afaceri, forţei de muncă şi chiar a încasărilor bugetare.

Reducerea TVA are multiple efecte favorabile: reducerea evaziunii şi a muncii la negru, creşterea şi diversificarea consumului, cu consecinţe directe asupra creşterii nivelului de trai şi stimularea mediului de afaceri şi crearea de locuri de muncă.

Eventualele scăderi de venituri bugetare generate de diminuarea cotei standard vor fi compensate cu uşurinţă de reducerea economiei subterane, fapt dovedit din plin în momentul aplicării cotei unice de impozitare.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Salvaţi salvarea!"

Ministrul sănătăţii a decis să aloce, fără a preciza un motiv, mai puţine fonduri serviciilor de ambulanţă faţă de anul precedent, ce acoperă la limită cheltuielile lunare doar până în luna august. În aceste condiţii, fără o rectificare bugetară, este pusă în pericol asistenţa medicală de urgenţă în ultimul trimestru din 2013.

Câteva exemple sunt concludente pentru această situaţie critică. Serviciului de Ambulanţă Judeţean Vaslui a primit un buget cu 30% mai mic faţă de anul trecut şi nu mai poate funcţiona decât până în septembrie. O situaţie similară este la Iaşi, unde Serviciul de Ambulanţă al judeţului a primit pentru anul în curs un buget cu 15% mai mic faţă de cel de anul trecut şi poate funcţiona, la limită, doar până în luna august 2013. Cheltuielile sunt mari, în special pentru service-ul autosanitarelor, întrucât doar 5 ambulanţe sunt în garanţie, iar pentru celelalte 58 trebuie plătită orice reparaţie, iar în acest moment 6 ambulanţe sunt în service datorită defecţiunilor la direcţie şi suspensie provocate de drumurilor proaste, pline de gropi şi neasfaltate.

Situaţia este dramatică şi în spitale, întrucât, fără o rectificare pozitivă a bugetului, acestea vor rămâne fără finanţare în luna octombrie.

Într-o ţară decimată de boli cronice, într-o ţară cu multiple recorduri negative privind starea de sănătate a populaţiei, într-o ţară în care se înregistrează anual peste 60000 de morţi evitabile, trebuie ca sistemul de sănătate să aibă cu ce şi cu cine lucra.

Solicit Ministerului Sănătăţii măsuri urgente privind finanţarea suplimentară a sistemului de sănătate printr-o rectificare bugetară, precum şi susţinere pentru adoptarea proiectului meu legislativ ce prevede deblocarea posturilor din sistem şi creşterea salariilor rezidenţilor.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Schimbaţi moneda sau ministrul"

Am cerut alocarea bugetară a 10 milioane de euro pentru redeschiderea Institutului "Cantacuzino." Nu cred că miră pe nimeni că ministrul nu a fost în sală.

Acum declaraţii pompoase ale oficialităţilor spun că e există posibilitatea de a aloca 10 milioane de lei din fondul de rezervă al guvernului. Aceasta reprezintă de cel puţin 4 ori mai puţin decât ar fi necesar. Şi nu pentru reluarea producţiei vaccinurilor atât de necesare, ci pentru coordonarea unui "serviciu de interes economic general pentru prevenirea îmbolnăvirii în masă a populaţiei, generate de epidemii şi pandemii" ce cuprinde "strategii, obiective şi măsuri de răspuns al autorităţilor sanitare şi al întregului sistem de sănătate, precum şi principii, obiective şi măsuri care trebuie luate de celelalte sectoare în coordonare intersectorială pe baza principiilor fundamentale pe care se bazează strategia şi măsurile de intervenţie: reacţie rapidă la apariţia ameninţării de pandemii conform fazelor de alertă mondială stabilite de Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS); instituirea de măsuri de prevenţie eficiente bazate pe evidenţe ştiinţifice; educarea, comunicarea şi informarea publicului şi specialiştilor din domeniu în condiţii de maximă transparenţă; menţinerea unei relaţii de încredere între populaţie şi autorităţi".

În traducere pentru omul care are nevoie de vaccinuri, Institutul nu va oferi vaccinuri, ci hârtii şi strategii de 10 milioane, conform schemei de succes din programul naţional de evaluare a stării de sănătate a populaţiei.

Anul 2012 a fost astfel primul în care în campania de imunizare gratuită împotriva gripei nu au mai fost folosite vaccinuri de la institut, după ce, în ianuarie 2012, multe loturi cu doze fabricate la acest institut au fost retrase de pe piaţă sub diferite pretexte, iar ulterior "prietenii institutului" au închis şi linia de producţie a fiolelor.

În aceste condiţii, s-a reuşit un vis mai vechi al contabililor ce ne dau la raţie sănătatea: blocarea programelor naţionale de imunizare deservite de vaccinurile de la Institutul "Cantacuzino" şi importarea de vaccinuri.

Cu asemenea strategii, producţia de vaccinuri va fi reluată în viitoarea campanie electorală.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Taxa care lasă românii fără medicamente"

Taxa clawback din România este unică în Europa, atipică prin modul de calcul şi a avut deja efecte contrare scopului iniţial. În loc să asigure medicamentele de bază la un preţ accesibil, taxa-gheară impusă de guvern pieţei medicamentului i-a lăsat pe români fără medicamente şi România fără industrie farmaceutică.

Este greu de imaginat că o singură taxă guvernamentală a reuşit şase performanţe negative: să fie declarată neconstituţională pentru că, deşi este o taxă pentru producători, ea nu e calculată la preţul de producţie, ci la cel de raft, ce include şi adaosul distribuitorului şi farmacistului, precum şi TVA; să faciliteze exportul paralel de medicamente ieftine; să distrugă producătorii interni prin plata la peste 360 de zile a datoriilor în timp ce clawback-ul e lunar, iar mulţi producători au oprit investiţiile şi au limitat producţia, rezultând un deficit de un miliard de lei, concretizat în dispariţia de medicamente de pe piaţă; să reducă producţia de medicamente generice ieftine; să scumpească medicamentele de pe piaţa internă şi să lase pacienţii fără medicamente de bază.

Scopul actului normativ propus de mine este de a asigura pacienţilor o bună aprovizionare cu medicamente la un preţ accesibil prin aplicarea taxei doar la preţul de producător şi doar pe volumul de vânzări în unităţile sanitare de stat. Durata de aplicare a acestei taxe este limitată la cinci ani şi se preconizează o mai bună corelare între termenele de plată şi cele de decontare.

Scăderile aparente de venituri bugetare sunt compensate de creşterea volumului de vânzări pe piaţa medicamentului prin scăderea preţului şi limitarea exportului paralel, precum şi scăderea numărului de internări şi a pacienţilor în stare gravă, şi de stimularea activităţii economice a producătorilor interni şi a micilor farmacişti plătitori de taxe şi, nu în ultimul rând, de crearea de noi locuri de muncă.

Estimăm că prin adoptarea acestui act normativ se va dubla accesul la medicamente, concomitent cu creşterea cu 30% a producţiei interne şi eliminarea exportului paralel.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"13 motive pentru demiterea conducerii MS"

Afirmaţiile entuziaste ale oficialilor de la sănătate se dovedesc noi baloane de săpun. Finanţarea mult promisă şi faptul că nu se vor mai cumpăra medicamente se dovedeşte doar o sinistră păcăleală sau poate nu am citit că printre rânduri conducerea ministerială se referea la faptul că prin lipsa medicilor şi unităţilor spitaliceşti pacienţii nu vor mai avea nevoie să cumpere medicamente, ci doar locuri de veci.

Cert este că de promisiunile din campanie s-a ales praful. Nu s-a redeschis niciunul dintre spitalele sacrificate de guvernarea precedentă, bugetul sănătăţii este în continuare insuficient, nu s-a început construcţia vreunui spital regional, posturile din sistem au rămas blocate, iar epopeea tragică a pacienţilor oncologici continuă.

Dincolo de războaiele pentru resurse purtate de minister cu casa de asigurări, cu baronii locali şi cu managerii de spitale, constatăm că după un an de guvernare pacientul a ajuns cu adevărat în centrul sistemului de sănătate. A ajuns acolo, dar a rămas şi fără medicamente, şi fără spitale, dar cu datoria de onoare de a achita noi taxe pentru sănătate, precum coplata.

13 motive pentru demiterea conducerii de la ministerul sănătăţii:

1. criza citostaticelor: premierul Victor Ponta spunea pe 25 ianuarie că e justificat să i se ceară demisia şi că problema va fi rezolvată în trei zile. Poate că ne vom vedea în fiecare lună în piaţă ca să-i reamintim acest lucru, pentru că această criză continuă să existe.

2. Institutul Inimii Cluj: lipsa finanţării a dus la reducerea numărului de operaţii, iar în ultima lună s-au operat doar cazurile urgente. Medicii au făcut doar câte o operaţie pe săptămână şi în aceste condiţii mulţi dintre ei preferă să plece către clinicile private, iar mulţi dintre ei au preferat să îşi ia concediu fără plată şi să lucreze în clinici private. Şi Institutul de boli cardiovasculare Târgu Mureş: cincizeci şi cinci de inimi aruncate la gunoi, niciun transplant, dificultăţi în efectuarea intervenţiilor chirurgicale.

3. Institutul "Cantacuzino": am propus ca acesta să fie considerat ca instituţie strategică şi să primească finanţarea necesară pentru reluarea activităţii, dar patru miniştri ai sănătăţii preferă să importe la sume incredibile vaccinuri şi să refuze românilor dreptul la asistenţă medicală.

4. Desfiinţarea Spitalul de Urgenţe " Sfântul Ioan" şi a Centrului de Traumă şi Toxicologie Iaşi - singurul spital de urgenţe desfiinţat în România, creşterea enormă a timpilor de aşteptare, pacienţi plimbaţi între spitale, condiţii mizerabile de tratament, supraglomerare şi pierderi pentru Iaşi de peste 20 de milioane de euro.

5. programul naţional de imunizare gratuită - antitetanos: normele aberante ale contractului-cadru scot vaccinarea antitetanică din programul naţional de imunizare gratuită.

Institutul "Cantacuzino" aproape că a pus lacătul pe uşă, iar acum acest vaccin se importă la preţuri de zece ori mai mari. Şi mai grav este faptul că nu sunt surse de finanţare şi că bugetul alocat medicinei de familie nu permite achiziţionarea acestui vaccin.

Urmează perioada muncilor agricole, iar cei ce necesită acest vaccin fie vor renunţa la prezentarea la medicul de familie, pentru că sunt costuri importante legate de această vaccinare (aproape 10% dintr-o pensie), fie vor fi nevoiţi să scoată din buzunar alţi bani pentru a ajunge la UPU. Aceasta va duce la creşterea numărului de cazuri de tetanos sau la supragomerarea şi blocarea activităţii din unităţile de primire a urgenţelor.

6. tăierea fondurilor pentru asistenţă stomatologică a copiilor şi a celor pentru asigurarea asistenţei medicale a nou-născuţilor.

7. distrugerea ambulanţei: bugetul cu 15-30% mai mic faţă de 2012 ridică mari semen de întrebare privind funcţionarea în ultimul trimestru. Finanţarea mult promisă şi faptul că nu se vor mai cumpără medicamente se dovedeşte doar o sinistră păcăleală sau poate nu am citit că printre rânduri domnul Arafat se referea la faptul că în lipsa ambulanţei pacienţii nu vor mai avea nevoie să cumpere medicamente, ci doar locuri de veci.

8. cel mai mic buget al sănătăţii din Europa (mai mic decât al Albaniei) şi finanţarea de mizerie a spitalelor: managerii unităţilor sanitare susţin că banii alocaţi de casele de asigurări de sănătate ajung cel mult pentru plata salariilor şi că nu pot fi luate în calcul şi tratamentele pacienţilor.

În aceste condiţii, cele mai multe spitale din România, cu excepţia celor de urgenţă, ar putea să fie în curând închise, în condiţiile în care fondurile au fost diminuate în diverse spitale între 5 şi 30%.

În replică, ministerul afirma cu cinism că managerii sunt numiţi politic şi nu au capacitatea de a înţelege că sunt prevăzute sume suplimentare pentru ambulatoriu, centre multifuncţionale şi servicii paraclinice.

9. Cel mai costisitor eşec al austerităţii: exodul medicilor. Paradoxal, avem de patru ori mai mulţi absolvenţi de medicină decât Franţa, dar de patru ori mai puţini medici decât studenţi la medicină. Acest fapt se datorează şi ordonanţei de urgenţă nr.34/2009 ce limitează scoaterea la concurs a posturilor din sistemul medical atât prin restricţionarea numărului de posturilor la maximum 15% din cele vacantate, cât şi prin restricţii bugetare. Ministerul mi-a respins toate proiectele legislative ce vizau creşterea salariilor rezidenţilor.

10. cea mai scumpă maculatură din istorie: 180 de milioane de euro au fost cheltuiţi pe un aşa-zis program naţional de evaluare a stării de sănătate a populaţiei, ale cărui concluzii se lasă încă aşteptate la mai bine de cinci ani de la încheiere.

Citând un fost ministru al sănătăţii, putem spune că obiectivul acestei evaluări nu a fost atins. Programul a fost un eşec total, de la început până la sfârşit. Din rezultatele programului de evaluare a sănătăţii, derulat între 2007 şi 2008, nu se poate sub nicio formă evalua, cu limite de eroare admisibile şi previzibile, starea de sănătate a românilor.

Cheltuielile administrative au ajuns la aproape 30 de milioane de euro, din care aproximativ 20 de milioane au fost destinate papetăriei şi biroticii, iar alte 10 milioane pentru dotarea cu laptopuri a medicilor de familie.

Studiile de fezabilitate pentru spitale imaginare ne-au costat alte 11 milioane de euro, ce reprezintă cea mai scumpă maculatură din întreaga UE. Până acum nici măcar un spital de acest gen nu a fost construit, iar ministerul anunţă cu seninătate că va reactualiza aceste studii. Evident, cu noi costuri.

11. coplata;

12. sponsorizările pentru luxul cabinetelor ministeriale;

13. centralizarea achiziţiilor în buzunarele ministerului şi subordonarea casei de asigurări de sănătate.

Şi dacă tot se vorbeşte de salarizare în funcţie de performanţă, mă întreb, desigur retoric, cine ar trebui să plătească pentru jaful din sistem?!

Domnul Florin Ciurariu:

"Gazele de şist reprezintă o oportunitate, dar exclusiv cu garanţii de mediu şi cu acordul comunităţilor locale"

Alegerile din 2012 au însemnat un moment de schimbare. Guvernarea a reînceput să se facă în interesul oamenilor şi al comunităţilor. Cu siguranţă unul dintre cele mai fierbinţi subiecte care a arătat această nevoie de schimbare a fost cel al gazelor de şist. Modul complet netransparent şi suspect în care guvernarea PDL a decis să ia decizii despre explorarea şi exploatarea gazelor de şist a inflamat pe bună dreptate sute de mii de oameni şi zeci de comunităţi direct afectate.

USL a fost alături de oamenii din Vaslui, Constanţa, Bihor şi din alte zone implicate, şi a fost vocea acestui strigăt de nemulţumire. De altfel, odată cu aşezarea noii majorităţi USL, având în spate acest sprijin popular masiv, Programul de guvernare al noului Guvern, în frunte cu premierul Ponta, a certificat un alt mod de lucru, unul cu faţa la oameni.

Programul de guvernare susţine la Capitolul "Mediu", punctul F): "Garantarea faptului că deciziile legate de exploatarea terenurilor, adoptate la toate nivelurile, ţin seama în mod corespunzător şi de impactul asupra mediului, nu numai de cel social şi economic".

De asemenea, tot Programul de guvernare enunţă în acelaşi capitol nevoia şi obligaţia de a conlucra cu oamenii şi comunităţile afectate de astfel de decizii: "Îmbunătăţirea gradului de educare şi conştientizare, informare, consultare şi participare a tuturor cetăţenilor în luarea deciziilor privind mediul", "Asigurarea unei mai mari transparenţe a procesului de luare a deciziei" şi "Dinamizarea comunicării cu societatea civilă".

Programul de guvernare se limitează la Capitolul "Energie", obiectivul VII, la a preciza "demararea acţiunilor de explorare", lăsând deschisă discuţia cu societatea despre opţiunile pe care România le va avea faţă de noile resurse energetice şi faţă de garanţiile de mediu pe care le necesită în cazul exploatării.

Primul-ministru Victor Ponta a repetat aceste principii referitoare la explorarea şi exploatarea gazelor de şist de mai multe ori în primele 5 luni de la învestitură. Asemenea lui, ministrul pentru mediu, Rovana Plumb, precum şi alţi oficiali guvernamentali au spus şi ei că nu se va face niciun pas înainte fără a respecta aceste garanţii de mediu.

În acelaşi timp totuşi, în ultimele luni, unele decizii şi anunţuri guvernamentale, ivite intempestiv, despre începerea unor lucrări de "explorare" sau chiar despre încheierea unor acorduri pentru "exploatare" au adus din nou o stare nervozitate în rândul oamenilor şi comunităţilor care ar putea fi afectate de aceste decizii, aşa cum se întâmplă şi în Vaslui, judeţul pe care îl reprezint. Nemulţumirea oamenilor este justificată, pentru că ei se aşteaptă să fie consultaţi despre ceva ce le afectează profund viaţa.

Se impune, de aceea, ca deciziile şi acţiunile guvernamentale luate în acest sens să îndeplinească câteva condiţii ferme. E nevoie, în primul rând, ca Guvernul, având în vedere atât importanţa strategică a subiectului, cât şi implicaţiile majore asupra vieţii oamenilor, să ceară opinii de specialitate din mai multe surse, pentru a avea certitudinea că procedurile de explorare şi exploatare sunt sigure şi că ele spun clar la ce distanţă de siguranţă se pot desfăşura lucrările faţă de zonele populate.

În al doilea rând, companiile interesate trebuie să prezinte detaliat ce garanţii de mediu oferă tehnologiile pe care le utilizează şi care să se ridice la standardele impuse de Guvern.

În al treilea rând, tot Guvernul, ca centru al acestei decizii, de la cel mai înalt nivel, trebuie să desfăşoare o campanie de informare despre avantaje şi dezavantaje, pe înţelesul oamenilor simpli, în comunităţile afectate, şi nu doar ca să bifeze un pas birocratic.

În al patrulea rând, comunităţilor trebuie să le fie permisă organizarea unor consultări prin referendum pentru a decide singure dacă îşi asumă riscurile prezentate.

Nu în ultimul rând, oricare ar fi decizia acestor comunităţi ea va trebui respectată 100%. Nu vrem să strivim în numele unor obiective strategice opinia şi viaţa unor oameni.

Cred că şansa României de a avea opţiuni energetice prin gazele de şist e una reală. Sunt însă ferm în a susţine că ea trebuie valorificată doar respectând oamenii şi comunităţile afectate. Cred, de asemenea, că România nu trebuie să se grăbească, având în vedere că, într-un viitor poate chiar apropiat, dezvoltarea tehnologiei poate oferi oportunităţi noi pentru accesarea acestor resurse. Totodată, România îşi poate păstra astfel şi o opţiune strategică pentru viitor, la costuri favorabile.

Doamna Claudia Boghicevici:

"Iresponsabilitatea Ministerului Sănătăţii loveşte în bebeluşi"

Astăzi vin în faţa dumneavoastră pentru a vă vorbi despre o problemă foarte gravă. Ministerul Sănătăţii este iresponsabil, a tăiat fondurile Programului mama şi copilul.

În secţiile de terapie intensivă ale maternităţilor spitalelor avem bebeluşi cu boli grave sau de doar câteva sute de grame, incubatoare, perfuzii, monitoare şi medici care roiesc în jurul lor. În aceste locuri cadrele medicale fac uneori adevărate minuni, iar copiii care în altă parte nu ar fi avut nicio şansă aici sunt salvaţi.

Totuşi, pentru a fi posibile aceste minuni este nevoie de cele mai performante aparate şi cele mai eficiente medicamente. De aceea, în cadrul Ministerului Sănătăţii se pusese la punct un program prin care aceste secţii primeau o finanţare suplimentară. În prezent, de la Iaşi la Timişoara, trecând prin Bucureşti, medicii spun că nu au mai primit banii copiilor născuţi înainte de termen.

Deşi ministerul afirmă că finanţarea programului nu a fost oprită, ci întregul sistem de alocare a banilor pentru secţiile de terapie intensivă a fost reorganizat, avem multe cazuri în secţiile de terapie intensivă din maternităţi care nu pot fi tratate, întrucât acestea au fost lăsate fără bani.

Cer public pe această cale Ministerului Sănătăţii să se aplece de urgenţă asupra acestei probleme, întrucât aceste secţii au nevoie de tot ajutorul pe care îl pot primi pentru a salva vieţile unor bebeluşi cu probleme. Aceşti bebeluşi reprezintă viitorul, trebuie să ne îngrijim de generaţiile tinere în primul rând.

Doamna Cornelia Negruţ:

"Parlamentul trebuie să recâştige încrederea populaţiei"

Clasa politică, în integralitatea ei, traversează de ani buni o perioadă de criză majoră, generată de conflictele interminabile la vârf dintre conducătorii aleşi să vegheze la liniştea şi armonia instituţională, la respectarea Constituţiei şi a legilor ţării. Aceste dispute au avut drept consecinţă îndepărtarea cu paşi mici, dar siguri, a populaţiei de actul politic, fapt demonstrat prin prezenţa tot mai scăzută la vot de la ultimele alegeri, dar şi prin dezgustul făţiş manifestat de populaţie faţă de politică şi politicieni.

În acest context deloc favorabil, consider că oamenii politici, în general, şi parlamentarii, în special, trebuie să demonstreze că doresc să facă o altfel de politică, cea a cetăţenilor. Trebuie să schimbăm fundamental responsabilitatea pe care o avem faţă de cei care ne-au mandatat să-i reprezentăm în Parlament, pentru că, de cele mai multe ori, mesajele şi ideile noastre pozitive nu ajung aşa cum trebuie la adevăraţii destinatari, oamenii oneşti ai acestei ţări.

De asemenea, sunt de părere că trebuie să corectăm şi să îmbunătăţim din mers această situaţie, în sensul transmiterii în timp real către beneficiari a activităţilor noastre pozitive în plan parlamentar şi social, cu atât mai mult cu cât am fost aleşi în sistemul de vot uninominal. Nu în ultimul rând, cred că lipsa de încredere şi respect în şi pentru politicieni nu va duce la îmbunătăţirea calităţii clasei politice, dorită de toată lumea, cel puţin la nivel declarativ.

În opinia mea, blamarea generalizată a oamenilor politici nu va determina altceva decât îndepărtarea altor persoane, profesionişti în diverse domenii, care doresc să se implice în fenomenul politic. Sunt convinsă că avem forţa să arătăm, cel puţin reprezentanţii Partidului Conservator în Parlament, că noi putem face politică pentru cetăţeni, nu pentru interese meschine şi populiste. Dacă populaţia va recepta la adevărata dimensiune mesajele noastre, nu am niciun fel de emoţie că vom reuşi, în ciuda procentului încă extrem de mic de încredere a populaţiei în Legislativ.

Domnul Costel Alexe:

În intervenţia mea de astăzi doresc să vă reţin atenţia cu o serie de aspecte referitoare la unele dintre cele mai importante subiecte ale României, din punctul meu de vedere, în prezent şi pentru următorii ani: protejarea categoriilor defavorizate, sprijinirea tinerilor şi a copiilor.

După preluarea guvernării de către USL, ministrul liberal al muncii a fost confruntat cu două probleme majore - găsirea resurselor bugetare pentru repararea gravelor nedreptăţi sociale şi încercarea creşterii nivelului de trai şi a gradului de protecţie a românilor, precum şi deblocarea fondurilor europene, oprite din cauza deficienţelor înregistrate între anii 2008-2011.

Ministerul Muncii a convins Comisia Europeană că măsurile de corectare impuse în urma suspendării POSDRU sunt eficiente, astfel că programul a fost reluat. Faţă de o rată de absorbţie de 7,71% în anul 2012, rata de absorbţie a fondurilor europene prin POSDRU este în acest moment de 15,19%.

De asemenea, în cadrul ministerului Muncii s-a reuşit repararea greşelilor guvernărilor PDL, prin indexarea pensiilor, măsură care nu a fost aplicată în anii anteriori, deşi legea o impunea. Astfel, pentru 5,5 milioane de pensionari, valoarea punctului de pensie a crescut de la 732,8 lei la 762,1 lei.

În ceea ce priveşte deficitul de personal, grav, care generează probleme de asistenţă socială, acesta va fi diminuat prin măsura că posturile vacante după data de 1 ianuarie 2013, la nivelul serviciilor sociale (centre rezidenţiale, centre de zi etc.) şi al serviciilor publice de asistenţă socială teritoriale, pot fi scoase la concurs.

Venim în întâmpinarea şi contracararea efectelor liberalizării la energie electrică şi gaze naturale, pentru categoriile defavorizate, prin majorarea nivelului venitului minim garantat cu 8,5%, începând cu drepturile aferente lunii iulie 2013, şi cu 4,5%, începând cu drepturile aferente lunii ianuarie 2014.

În plus, prin efortul Ministerului Muncii, se va realiza majorarea limitei de venituri până la care se acordă alocaţia pentru susţinerea familiei, de la 370 lei/membru de familie la 530 lei/membru de familie. Efortul bugetar suplimentar necesar pentru anul 2013 ca urmare a aplicării noilor măsuri este de 197,3 mil. lei.

Protecţia şi promovarea drepturilor copilului sunt apărate printr-un nou proiect de lege, care asigură o mai bună responsabilizare a părinţilor sau a reprezentanţilor legali în îndeplinirea obligaţiilor ce le revin în asigurarea creşterii şi îngrijirii adecvate a copilului, dar şi a autorităţilor sau instituţiilor competente, prin introducerea de sancţiuni în sarcina acestora.

Creşterea nivelului de trai al românilor reprezintă principala prioritate a PNL. Pentru atingerea acestui obiectiv, Ministerul Muncii a identificat resursele pentru creşterea salariului minim brut pe economie la 750 de lei de la 1 februarie. De asemenea, se intenţionează creşterea salariului minim brut până la 800 de lei până la sfârşitul anului 2013, măsură preconizată a fi luată de la 1 iulie 2013.

Ministerul Muncii a aprobat şi majorarea, prin indexare, a valorii nominale a tichetului de masă la 9,35 lei, faţă de 9 lei cât este în prezent, precum şi a valorii sumei lunare care poate fi acordată de angajatori sub forma tichetelor de creşă la 420 lei, faţă de 400 lei în prezent.

Un alt domeniu în care Ministerul Muncii a luat măsuri este cel al creşterii gradului de ocupare şi facilitarea accesului tinerilor pe piaţa muncii. În acest sens, ministerul a promovat o lege privind ucenicia pentru absolvenţii de studii medii, prin care să se ofere tinerilor posibilitatea de a obţine formare profesională de calitate, în sistemul de formare profesională a adulţilor. Astfel, se permite ocuparea unui loc de muncă şi continuarea învăţării.

Ministerul Muncii doreşte şi reglementarea, prin lege, a stagiilor de adaptare profesională pentru absolvenţii învăţământului superior, în scopul asigurării tranziţiei de la sistemul de educaţie la piaţa muncii.

Propunerea mea vine în acest spirit. Eu optez pentru ca o parte din fondurile structurale să fie alocată educaţiei şi măsurilor privind ocuparea forţei de muncă. Cu toate acestea, ar trebui să se elaboreze noi abordări pentru susţinerea participării tinerilor la programele de formare şi de ucenicie.

Consider necesară dezvoltarea contractelor de ucenicie şi stagiilor de bună calitate în întreprinderi, pentru a permite tinerilor să dobândească competenţe şi experienţă. Partenerii sociali trebuie să ajute tinerii să îşi direcţioneze mai bine competenţele în căutarea locurilor de muncă.

Tinerii constituie un grup social foarte important, din perspectiva dezvoltării sociale, dar mai ales a dezvoltării economice a ţării. Tinerii de astăzi sunt baza populaţiei active în perspectivă. Nivelul şi modul de integrare al tinerilor în societate este un lucru esenţial pentru viitorul lor.

Încadrarea în câmpul muncii este primordială pentru integrarea socială. Având un loc de muncă calitativ, tinerii sunt stimulaţi să-şi crească potenţialul economic, să înveţe continuu şi să contribuie la dezvoltarea social-economică a ţării.

În acest scop, consider necesară o reformă legislativă privind protecţia locurilor de muncă, în consultare cu partenerii sociali. Astfel, vom promova activităţile independente ale tinerilor, pentru ca aceştia să îşi creeze propriile întreprinderi.

Domnul Dorel Covaci:

"Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena"

La 21 mai, bisericile ortodoxe şi cele romano-catolice îi serbează pe Împăratul Constantin cel Mare şi pe mama sa, Elena Augusta. Aceasta este şi sărbătoarea de hram a Catedralei Patriarhale din Bucureşti. Constantin I sau, cum i se mai spune, Constantin cel Mare, s-a născut în 272/274 d.H., în localitatea Naissus (astăzi Niş, în Serbia) şi a condus Imperiul Roman între 306 şi 337 d.H.

Potrivit istoricilor, Eusebiu de Cezareea şi Lactanţiu, în toamna anului 312, în ajunul unei lupte, Constantin a zărit pe cer, deasupra soarelui, o cruce strălucitoare, ce purta inscripţia "prin acest semn vei birui". Pe timpul nopţii, se spune, că i s-a arătat în vis Iisus însuşi, cerându-i să pună semnul crucii pe steagurile soldaţilor, pe scuturi şi pe arme, ca o protecţie în bătălie. Constantin a făcut întocmai şi a obţinut o victorie zdrobitoare, în ciuda faptului că dispunea doar de 20.000 de oşteni, contra 150.000 ai lui Maxenţiu, adversarul său.

Pe celebrul Arc de Triumf de la Roma, care se păstrează şi la ora actuală, a poruncit să se scrie: "Invinctu divinitatis" (Prin inspiraţie divină), ca recunoaştere a meritului divinităţii în obţinerea victoriei.

La câteva luni după bătălie, în ianuarie 313 d.H., dă Edictul de la Mediolanum (Milano), prin care creştinismul devine religie oficială a Imperiului şi îşi sfătuieşte supuşii să se creştineze. Abia în 380 d.H., însă, creştinismul ajunge religie de stat, în timpul lui Teodosie cel Mare.

Constantin cel Mare dispune scutirea bisericii creştine de impozite, îi acordă dreptul de a primi donaţii, interzice pedepsele prea crude sau degradante şi simplifică formalităţile pentru eliberarea sclavilor.

În anul 321 d.H., duminica devine zi oficială de odihnă în tot imperiul.

În 325 d.H., Constantin convoacă Sinodul de la Niceea, cu participarea a 318 sfinţi părinţi, unde se condamnă învăţătura lui Arie, care neagă latura divină a lui Iisus Hristos, se stabileşte formula "Fiul lui Dumnezeu, cel de o fiinţă cu Tatăl", se elaborează şapte articole ale Crezului şi data Paştilor, ca prima duminică de după luna plină, după echinocţiul de primăvară.

Pune bazele oraşului Constantinopole, inaugurat în anul 330, care avea să devină capitala Imperiului Roman de Răsărit sau Bizanţul, cum i se mai spune, până în 1453, când ajunge sub ocupaţie turcească.

Constantin I este convertit la creştinism pe patul de moarte, de către Episcopul Eusebiu de Nicomidia, moare pe 22 mai 337, în Duminica Rusaliilor, şi este înmormântat în propria ctitorie, Biserica Sfinţilor Apostoli din Constantinopole.

Împărăteasa Elena (248-329 d.H) s-a născut în provincia Bitinia. La intervenţia împăratului Diocleţian, soţul ei, generalul Constanţiu Chlorus, divorţează, iar ea nu se mai căsătoreşte niciodată. A fost o femeie foarte credincioasă, căreia i se atribuie găsirea rămăşiţelor celor trei magi şi a Sfintei Cruci a lui Iisus Hristos. În anul 326 pleacă în pelerinaj la Ierusalim, face săpături pe Dealul Golgotei şi găseşte trei cruci, cea a lui Hristos şi a celor doi tâlhari răstigniţi împreună cu El. Pentru a descoperi care este cea sfântă, sunt atinse de trupul unui mort. Acesta învie la apropierea de Crucea Domnului.

Împărăteasa Elena construieşte Biserica Sfântului Mormânt, pe locul unde a fost îngropat Iisus Hristos, şi multe alte biserici în locuri sfinte.

Ea a stat până la sfârşitul vieţii alături de fiul său, sfătuindu-l cu blândeţe şi înţelepciune şi s-a stins la vârsta de 80 de ani.

Constantin şi Elena sunt numiţi "cei întocmai cu apostolii", ca o recunoaştere a rolului pe care l-au avut în răspândirea creştinismului pe tot cuprinsul Imperiului Roman. Ei rămân până astăzi modele de urmat, pentru orice conducător de stat.

Constantin I a fost arhitectul civilizaţiei creştine, un vizionar şi un mare conducător. A conceput o idee şi a luptat, pe tot parcursul, pentru înfăptuirea sa. Aşa a apărut Imperiul Bizantin, farul care trimitea lumina credinţei în Hristos spre răsărit şi apus, centrul lumii, pe o perioadă istorică record de 1.100 de ani.

Scopul creării sale nu a fost prosperitatea, exploatarea resurselor, cuceririle, puterea, aşa cum s-ar fi putut crede. Idealurile sale erau mult mai înalte: civilizarea lumii barbare, creştinarea, răspândirea Cuvântului Sfintei Evanghelii şi aplicarea Sa în practică. Capitala, Constantinopole, şi a doua cetate a imperiului, Tesalonicul, au devenit centre dinspre care marii apostoli şi misionari ai neamului creştin şi-au pornit drumul, pentru a răspândi sămânţa Evangheliei şi a oferi darul Sfântului Botez creştin tuturor oamenilor.

În zilele noastre, când ne preocupă permanent modul cum trebuie condus un stat, soluţiile ieşirii din criză, Uniunea Europeană şi naţiunile sale etc., are loc, în paralel, un atac violent, constant al credinţelor, valorilor, propovăduitorilor lumii creştine. Aşa cum s-a demonstrat, rezolvarea problemelor nu se poate afla dincolo de Dumnezeu, într-o dimensiune pur mercantilă. Ar fi înţelept să ne căutăm inspiraţia în astfel de modele de organizare, în astfel de personaje emblematice, care au înţeles că numai Credinţa reprezintă liantul, elementul purificator şi Lumina izbăvitoare, în vremurile întunecate.

Domnul Dorel Covaci:

"Accesarea fondurilor europene în zonele rurale cu sprijinul Patriarhiei Române"

Luni, 13 mai, la Palatul Patriarhal din Bucureşti, s-a semnat protocolul de colaborare pentru promovarea satului românesc, între PS Daniel şi dl ministru al agriculturii, Daniel Constantin.

Obiectivele acestui demers sunt: informarea locuitorilor din zonele rurale despre fondurile europene pentru dezvoltarea agriculturii şi a satului românesc, prin Programul Naţional de Dezvoltare Rurală (PNDR), o componentă a campaniei "PNDR vine în satul tău", precum şi prin alte programe, legate de promovarea valorilor tradiţionale ale zonelor rurale, în scopul conservării şi dezvoltării patrimoniului cultural, spiritual, educaţional, social şi natural al satului românesc.

Se vor organiza seminarii, simpozioane şi întruniri, pentru a se stimula implicarea locuitorilor din zonele rurale în proiecte axate pe păstrarea conştiinţei şi identităţii româneşti, dezvoltarea iniţiativelor antreprenoriale în rândul tinerilor (fermele familiale, instalarea tinerilor fermieri la sate), stoparea fenomenului imigraţionist şi asigurarea echilibrului familial, conştientizarea necesităţii asocierii şi comasării terenurilor, crearea unor parteneriate, în scopul facilitării valorificării resurselor locale.

După modelul francez şi belgian, preoţii care activează la sate vor explica la sfârşitul slujbelor, în limbaj simplu, pe înţelesul omului de rând, importanţa accesării ajutoarelor din agricultură, modul în care se vor completa cererile; vor informa despre programele active pentru mediul rural, finanţate atât din fonduri europene, cât şi de la bugetul de stat.

S-a considerat că aceasta este modalitatea cea mai simplă şi mai rapidă de diseminare a informaţiei, întrucât satul românesc a rămas unul tradiţional. S-a constatat că, în multe cazuri, în mediul rural încă mai există o oarecare reticenţă faţă de obţinerea unor fonduri nerambursabile, faţă de fenomenul asociativ (în cultura ţăranului român, acesta contopindu-se cu ideea de CAP comunist).

Preotul, învăţătorul şi medicul sunt factorii sociali care pot asigura coeziunea în mediul rural, pot creşte impactul măsurilor de eliminare a decalajelor dintre oraş şi sat. Preotul este un intelectual al satului, apropiat de oameni şi respectat, în calitatea sa de duhovnic şi propovăduitor al mesajului divin, de multe ori solicitat ca mediator sau sfătuitor în diverse probleme curente ale enoriaşilor.

Practica arată că, în Germania, primele cooperative au fost înfiinţate tot cu ajutorul clericilor. În România, aceasta nu este prima şi singura implicare de acest tip a Bisericii Ortodoxe în viaţa comunităţilor locale. Biserica are specialişti şi departamente specializate în accesarea fondurilor externe, cu ajutorul cărora au fost construite spitale, aziluri, cantine sociale, s-au conservat şi reabilitat obiecte şi construcţii de patrimoniu. În perioada interbelică, cu sprijinul clericilor, s-au constituit băncile agricole. În prezent, preoţii colaborează, la fel, în mod gratuit, cu Ministerul Sănătăţii, în acţiunea de promovare a educaţiei sanitare.

Pentru a fi la curent cu tot ceea ce se întâmplă relevant în domeniu, aceştia vor fi invitaţi să participe la întâlniri de lucru periodice, organizate la sediul Patriarhiei, alături de specialiştii MADR.

avem un nou exemplu pozitiv, în care biserica şi statul şi-au unit forţele, pentru binele cetăţenilor români. Biserica a rămas instituţia în care românii au cea mai mare încredere, un factor puternic de echilibru, stabilitate, securitate, un vector de educaţie civică şi dezalienare individuală.

Salutăm acest tip de iniţiativă, din categoria social-filantropică, a Bisericii Ortodoxe Române, pentru stimularea procesului de absorbţie a fondurilor europene, pentru dezvoltarea şi modernizarea societăţii româneşti. În ceea ce priveşte acţiunea de comunicare şi promovare a măsurilor şi politicilor de stat în mediul rural, consider că rezultatele maxime nu pot fi atinse decât prin antrenarea, în acest proces, a celor care deţin autoritate şi credibilitate în rândul comunităţilor.

Sunt de părere că, într-o perioadă greu încercată pentru poporul nostru, plină de teamă, confuzie şi incertitudine, avem nevoie de soluţii responsabile, coerente, consecvente, bine documentate, implementate de specialişti bine pregătiţi şi bine intenţionaţi.

Domnul Dan Bordeianu:

"Rolul României în securizarea regiunii extinse a Mării Negre"

A trecut mai bine de un deceniu de la tragicele evenimente petrecute în Statele Unite ale Americii în fatidica zi de 9 septembrie 2001. Pentru prima dată de la încheierea celui de-al doilea război mondial, Statele Unite erau atacate pe teritoriul lor, fără niciun avertisment prealabil, de către o forţă militară nonstatală, organizată la nivel global, motivată religios şi ideologic. Atacurile teroriste planificate şi executate de organizaţia teroristă Al-Qaida asupra unor obiective civile şi militare americane au reconfigurat mediul internaţional de securitate. Astfel, intrarea în noul mileniu va sta sub semnul unor conflicte militare neconvenţionale, asimetrice, "îngheţate", nerezolvate şi desfăşurate pe harta unui sistem internaţional devenit multipolar, instabil şi impredictibil.

Pacea şi securitatea internaţională este vulnerabilizată şi ameninţată tot mai des de acţiunea unor actori statali (Iran, Coreea de Nord, Siria etc.) şi actori nonstatali (Al-Qaida, Hamas-ul palestinian, Hezbollah-ul libanez, Fraţii Musulmani, talibanii din Afganistan etc.) care prezintă riscuri de multiplicare dificil de controlat şi de combătut. În tot acest peisaj internaţional, criza economică globală declanşată în 2008, reactivată în 2012, amplifică riscurile şi ameninţările la adresa securităţii regionale şi internaţionale.

În contextul rearanjării arhitecturii sistemului de securitate internaţional, regiunea extinsă a Mării Negre, aflată în "vecinătatea apropiată" a NATO şi UE şi, totodată, în proximitatea unor zone presărate cu conflicte militare "îngheţate", este reevaluată din punct de vedere geopolitic şi geostrategic. În regiune, iniţiativele politico-militare ale NATO, completate de iniţiativele diplomatice şi economice ale UE, urmăresc extinderea democraţiei şi consolidarea bunăstării dincolo de frontierele externe ale flancurilor sud-estic şi nord-estic, concomitent securizarea acestora.

Atacurile teroriste asupra SUA au determinat cancelariile din ţările comunităţii euroatlantice (membre NATO şi/sau UE) să conştientizeze faptul că riscurile, vulnerabilităţile şi ameninţările la adresa securităţii internaţionale sunt localizate din punct de vedere geografic în Orientul Mijlociu şi, ceea ce se cheamă mai nou, regiunea extinsă a Mării Negre (REMN). Războaiele din Afganistan (2001) şi Irak (2003), conflictele "îngheţate" din Transnistria şi zona Caucazului (Abhazia, Osetia de Sud şi Nagorno-Karabach), amintirea conflictelor din Balcani, războiul dintre Georgia şi Rusia (2008), fenomene ca "lebăda neagră" sau Primăvara arabă, conflictul israeliano-palestinian, războiul civil din Siria, ameninţările cu reactivarea programului nuclear în Iran şi conflictul din peninsula Coreea sunt tot atâtea exemple care confirmă rearanjarea priorităţilor în materie de apărare şi securitate internaţională, cu un accent crescut pe regiunea Mării Negre şi a Orientului Mijlociu.

Partenerii transatlantici (SUA şi UE) au devenit cu timpul tot mai preocupaţi de necesitatea securizării regiunii extinse a Mării Negre. În acest sens, un prim pas a fost făcut prin cel de-al doilea val de extindere a NATO către Europa de Sud-Est, concretizat în 2004 prin admiterea României şi Bulgariei în structurile de decizie ale alianţei politico-militare. Prin aderarea celor două ţări riverane Mării Negre s-a dorit nu numai securizarea flancului sudic mediteraneean al NATO (asigurat prin contribuţia Portugaliei, Spaniei, Franţei, Italiei, Greciei), ci şi a flancului sud-estic (Turcia, Bulgaria, România) cu extindere spre Marea Caspică.

În momentul de faţă, România joacă un rol extrem de important în securizarea regiunii extinse a Mării Negre prin cooperarea cu partenerii din NATO şi UE în domeniul prevenirii şi combaterii riscurilor, vulnerabilităţilor şi ameninţărilor care proliferează în proximitatea spaţiului de securitate euroatlantic. Aderarea ţării noastre la spaţiul Schengen va genera o presiune extrem de mare în materie de securitate şi securizare a frontierelor externe ale NATO, UE şi Schengen, comune cu frontierele României.

Doamna Violeta Tudorie:

"Sănătatea şi securitatea în muncă"

Securitatea, în opinia Academiei Române, înseamnă a fi la adăpost de orice pericol, protecţie sau apărare, iar sănătatea reprezintă starea unui organism în care funcţionarea tuturor organelor se face în mod normal şi regulat.

Preocupările statelor pentru crearea unui mediu de muncă sigur şi sănătos au crescut odată cu intensificarea eforturilor de dezvoltare economică, socială şi morală şi, cu certitudine, în funcţie de nivelul de civilizaţie atins, respectul pe care fiecare ţară l-a acordat drepturilor fundamentale ale omului, între care şi cel de protecţie în muncă.

Uniunea Europeană constituie organizaţia cea mai activă de integrare multisectorială a statelor semnatare ale tratatelor de constituire, în domeniile economic, social, politic, al drepturilor cetăţeneşti şi al relaţiilor externe.

Legislaţia de securitate şi sănătate în muncă este o componentă a sistemului naţional de reglementări, care stabileşte responsabilităţile instituţiilor implicate, cadrul de înfiinţare şi organizare a activităţii în domeniu şi asigură respectarea principiilor de prevenire a accidentelor de muncă şi bolilor profesionale. Caracteristica ei fundamentală este aceea că se află într-un proces de armonizare cu prevederile directivelor europene în domeniu.

Constituţia României, afirmând dreptul la protecţie socială, face referire şi la măsurile de securitate şi igienă a muncii, iar Codul muncii (Legea nr.53/2003) conţine prevederi juridice care, prin aplicarea lor, contribuie la apărarea vieţii şi sănătăţii salariaţilor.

Directiva-cadru europeană privind securitatea şi sănătatea în muncă (Directiva 89/391/CEE), adoptată în 1989, a reprezentat un important instrument pentru îmbunătăţirea sănătăţii şi securităţii în muncă. Aceasta garantează cerinţele minime în materie de securitate şi sănătate în întreaga Europă, în timp ce statele membre au posibilitatea de a menţine sau de a stabili măsuri mai stricte.

În 1989, unele dispoziţii ale directivei-cadru au adus cu ele inovaţii considerabile, inclusiv următoarele: termenul de "mediu de lucru" a fost stabilit în conformitate cu Convenţia nr.155 a Organizaţiei Internaţionale a Muncii (OIM) şi defineşte o abordare modernă care ţine seama de siguranţa tehnică, precum şi de prevenirea generală a bolilor profesionale. Directiva vizează stabilirea unui nivel uniform de securitate şi sănătate în beneficiul tuturor lucrătorilor (singurele excepţii sunt lucrătorii casnici şi anumite servicii publice şi militare). Directiva obligă angajatorii să adopte măsurile preventive corespunzătoare pentru a spori securitatea şi sănătatea locului de muncă. Directiva introduce drept element-cheie principiul evaluării riscurilor şi defineşte elementele principale ale acestuia, spre exemplu, identificarea pericolului, participarea lucrătorilor, introducerea unor măsuri adecvate cu prioritatea eliminării riscului la sursă, documentarea şi reevaluarea periodică a pericolelor de la locul de muncă.

Noua obligaţie de a adopta măsuri preventive accentuează în mod implicit importanţa noilor forme de gestionare a securităţii şi sănătăţii ca parte a proceselor generale de gestionare.

Directiva trebuia transpusă în legislaţia naţională până la sfârşitul anului 1992, însă acest lucru s-a întâmplat abia în anul 2006, Legea securităţii şi sănătăţii în muncă nr.319/2006. Repercusiunile transpunerii în sistemele juridice naţionale au variat de la un stat membru la altul. În unele state, directiva-cadru a avut consecinţe juridice considerabile ca urmare a unei legislaţii naţionale inadecvate, în timp ce în altele nu au fost necesare ajustări majore.

Începând cu anii ’80, îmbunătăţirea sănătăţii şi securităţii în muncă a devenit o prioritate pentru autorităţile europene. Prin legislaţia europeană au fost stabilite standarde de protecţie minimă a lucrătorilor, însă dispoziţiile adoptate nu trebuie să împiedice statele membre să menţină sau să introducă măsuri mai stricte cu privire la protecţia lucrătorilor. Carta drepturilor fundamentale consolidează importanţa acestei politici în cadrul legislaţiei europene. Parlamentul European a subliniat, adesea, necesitatea unei protecţii optime a sănătăţii şi securităţii lucrătorilor. Cu ocazia a numeroase rezoluţii, acesta a solicitat acoperirea tuturor aspectelor care au un impact direct sau indirect asupra bunăstării fizice sau mentale a lucrătorilor. Până în prezent, Parlamentul European a influenţat în mod semnificativ directivele de îmbunătăţire a condiţiilor de muncă, Parlamentul a solicitat Comisiei să modifice directiva privind protecţia lucrătorilor împotriva riscurilor legate de agenţii biologici la locul de muncă (Directiva 2000/54/CE) cu scopul de a proteja lucrătorii din domeniul medical împotriva infecţiilor transmise prin sânge, din cauza rănilor provocate prin înţepare cu ace [rezoluţia din 6 iulie 2006, P6_TA (2006) 0305] şi să modifice directivele referitoare la afecţiunile musculo-scheletice.

Extinderea domeniului de aplicare al Directivei-cadru 89/391/CEE la grupurile de lucrători excluse, cum ar fi militarii, lucrătorii independenţi, personalul menajer şi lucrătorii la domiciliu reprezintă o altă cerere esenţială. Parlamentul solicită, de asemenea, o directivă care să stabilească standardele minime privind recunoaşterea bolilor profesionale. Parlamentul pledează, în repetate rânduri, pentru o mai bună punere în aplicare a directivelor existente.

Odată cu intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona, se va aplica procedura legislativă ordinară, însă caracteristicile procedurii de codecizie rămân neschimbate. În plus, Carta drepturilor fundamentale va deveni obligatorie din punct de vedere juridic, respectând principiul subsidiarităţii în conformitate cu dispoziţiile generale din Titlul VII al Cartei.

Domnul Vasile Mocanu:

"Cine salvează CET Iaşi?"

CET Iaşi este la un pas de catastrofă! Nu numai că, de ceva vreme, centrala termică este în faliment, dar este foarte posibil ca activele acestei societăţi de tradiţie să ajungă direct la fier vechi.

Cine se face vinovat de această situaţie ?

Recent, municipalitatea ieşeană a propus un plan de organizare a CET şi a făcut un apel către toţi creditorii societăţii să sprijine această iniţiativă. Planul a fost elaborat de către administratorul special al CET, ajutat în demersul său de puţinii salariaţi care au mai rămas la locurile de muncă.

Pe scurt, în plan este vorba de reorganizarea activităţii CET, punându-se accent pe evitarea pierderilor rezultate din exploatare, dar şi pe plata creditorilor la termenele prevăzute conform programului de plăţi. Prin acest program, CET Iaşi se obligă să plătească creditorilor mai mult decât aceştia ar fi primit în situaţia în care societatea ar fi intrat în faliment.

Trebuie reamintit faptul că municipalitatea ieşeană a descoperit nereguli grave în activitatea administratorului judiciar, inclusiv vânzarea la fier vechi a unor active ale societăţii, pentru care Primăria Iaşi a şi cerut în instanţă recuperarea lor. De altfel, municipalitatea a înaintat instituţiilor de anchetă documente care semnalează grave erori ale administratorului judiciar, anume Management, Reorganizare, Lichidare Iaşi SRL, în ceea ce priveşte instrumentarea procedurii de insolvenţă a CET Iaşi, şi a cerut demararea unei anchete penale.

În acest al doisprezecelea ceas pentru salvarea CET, a venit momentul ca instituţiile statului să-şi facă datoria!

Domnul Corneliu-Mugurel Cozmanciuc:

În momentul de faţă Executivul de la Bucureşti este preocupat de introducerea unei legislaţii corespunzătoare şi în acord cu prevederile europene privind protejarea fondului forestier din România, dar demersul de adoptare a Codului silvic este doar un prim pas în valorizarea potenţialului ţării, trebuind să existe o legislaţie asemănătoare şi în ceea ce priveşte micii agricultori.

Trebuie să recunoaştem faptul că în multe zone din ţară există mari porţiuni de teren care au rămas nelucrate şi în paragină, chiar dacă sunt date în proprietate. De asemenea, există un interes crescut al locuitorilor, în special din oraşele mici, pentru cultivarea legumelor pe spaţii agricole mici. O astfel de situaţie este întâlnită şi în judeţul Iaşi, unde, în zona de lângă Târgu Frumos, există spaţii mari acoperite de solare şi de culturi de legume.

În aceste două situaţii pe care le-am descris mai sus cred că ar trebui să existe o legislaţie complementară şi de suport. Pe de o parte, ar trebui să existe un impozit suplimentar pentru terenurile lăsate în paragină, astfel încât proprietarii de drept să fie nevoiţi să le muncească sau să le dea în arendă. În acest fel s-ar încuraja cultivarea terenurilor şi ar fi un imbold suplimentar pentru cei care doresc să revină în spaţiul rural şi să muncească pământul.

Pe de altă parte ar trebui să încurajăm construcţia de noi ferme de cultivare a legumelor, astfel încât tinerii să poată să devină investitori pe terenuri proprii, practicând o agricultură uşoară şi tehnologizată, prin construcţia de solare. Astfel, ar trebui să existe un program accelerat de informare din partea autorităţilor locale şi centrale privind atragerea de fonduri europene pentru investiţii în agricultură, precum şi lansarea unor programe naţionale de susţinere a unor astfel de iniţiative.

Domnul Titi Holban:

Una dintre problemele importante ale actualului Guvern provine din domeniul silvic şi o reprezintă tăierile ilegale şi defrişările masive, care s-au perpetuat în absenţa unor reglementări legale clare şi actualizate, precum şi prin complicitatea şi iresponsabilitatea celor care ar fi trebuit să protejeze pădurea şi să aplice legea.

Potrivit Curţii de Conturi, valoarea tăierilor ilegale raportate în urma controalelor se ridică la 5 miliarde de euro, cifră care poate fi şi mai mare în condiţiile în care capacitatea de control în acest sector este limitată. Realitatea este că, în ultimii ani, s-a tăiat ilegal de două ori mai mult decât s-a putut regenera sau împăduri, iar răspunsul autorităţilor s-a tradus prin măsuri firave de stopare a acestui fenomen şi prin activităţi de control care însă şi-au demonstrat ineficienţa.

Prin noul Cod silvic, asumat şi promovat de ministrul delegat pentru ape, păduri şi piscicultură, Lucia Varga, principalul obiectiv îl reprezintă oprirea jafului din pădurile din România.

În acest sens, proiectul îşi propune să stabilească un echilibru între interesele generale ale societăţii şi interesele particulare, corecte şi justificate, ale proprietarilor, scopul final fiind protejarea pădurii, indiferent de forma de proprietate. În viitor, Codul silvic va apăra atât dreptul la proprietate, dar şi dreptul fiecărui cetăţean la sănătate şi la viaţă, afectat major de distrugerea pădurilor şi neprotejarea mediului.

Ca atare, măsurile introduse în Codul silvic vizează pe scurt:

- schimbarea modalităţii de vânzare a masei lemnoase - lemnul nu se mai vinde direct din pădure (vânzare pe picior), ci se va vinde sortat şi fasonat din depozite şi rampe special amenajate, în acest fel crescând şi valoarea lui;

- înăsprirea pedepselor pentru furtul de lemne;

- respectarea dreptului la proprietate pentru proprietarii de păduri aflate în zone de restricţii şi situri de importanţă comunitară (Natura 2000) prin acordarea de compensaţii;

- sprijin pentru agenţii economici care activează în domeniul exploatării şi prelucrării primare a lemnului.

Am convingerea că promovarea şi adoptarea noului Cod silvic reprezintă un demers necesar şi aşteptat la nivelul opiniei publice, care va pune capăt atât defrişărilor şi tăierilor masive, cât şi furtului generalizat din păduri.

Domnul Andrei Dominic Gerea:

"Măsurile de stimulare a economiei şi a mediului de afaceri luate de guvernarea USL - reflectate pozitiv în primul trimestru"

Am mai subliniat recent faptul că în primul nostru an de guvernare, cel al USL, noi, liberalii, am reuşit împreună cu partenerii noştri de alianţă să repunem bazele unei economii româneşti sustenabile şi credibile, iar acest lucru este dovedit faptic, chiar de recentele date statistice date publicităţii de către Institutul Naţional de Statistică.

Aceste date sunt, cred eu, de bun augur pentru România în contextul european actual, aşezând România pe locul trei în Uniunea Europeană, după Letonia şi Lituania, în ceea ce priveşte rata de creştere economică. Astfel, putem spune că România se află pe calea cea bună din punct de vedere al măsurilor economice întreprinse până în prezent de către Guvernul USL, având în vedere consecinţele pozitive în privinţa creşterii economice pe primul trimestru al acestui an, de 2,1%, aceasta fiind una superioară cifrei pe care s-a fundamentat bugetul pe 2013, deci peste aşteptări sau previzionări.

Direcţiile pe care Guvernul USL le-a abordat şi pe care le are în vedere în continuare pentru a stimula activ economia, cuprind un spectru mai larg al domeniilor vizate, dar care coroborate, converg spre aceeaşi ţintă: un mediu de afaceri sănătos şi o economie în continuă ascendenţă.

Prin demersurile întreprinse în domeniul economic, Guvernul USL şi-a propus simplificarea sistemului de impunere fiscală şi lărgirea bazei impozabile în acord cu obiectivul prioritar de creştere a colectării la veniturile bugetare. Mai bine zis, am considerat ca fiind necesare atât luarea unor măsuri de consolidare fiscală şi de lărgire a bazei impozabile, cât şi a unor măsuri de întărire a disciplinei financiare, precum şi de stimulare a procesului de atragere a fondurilor europene.

În acest sens, Guvernul USL a adoptat un pachet de măsuri fiscale prin care veniturile bugetare se majorează cu circa 2,9 miliarde lei, din care 1,8 miliarde pentru creşterea cheltuielilor de investiţii şi 1,1 miliarde pentru reducerea deficitului bugetar estimat pentru 2013.

Procesul de consolidare fiscală va continua prin creşterea mai rapidă a veniturilor în raport cu cheltuielile. Totodată, prin aplicarea măsurilor luate de Guvernul USL pentru reducerea arieratelor de la nivelul autorităţilor publice locale, Guvernul va da un semnal major privind responsabilitatea fiscal-bugetară şi la nivel local.

Mai mult decât atât, Ministerul Finanţelor are în vedere abordarea a două planuri menite să contribuie în mod eficient la reducerea evaziunii fiscale: din punct de vedere organizatoric şi din punct de vedere legislativ. Şi aici mă refer la măsurile guvernamentale care vizează reorganizarea, modernizarea şi eficientizarea structurilor naţionale şi ale celor teritoriale de control din domeniul fiscal, dar şi la crearea unui cadru legislativ care să conducă la întărirea efectivă a disciplinei financiare şi, evident, la combaterea evaziunii fiscale.

Consider că prin măsurile pe care le-am implementat, încă din primele luni de guvernare USL, am putut reda mediului de afaceri încrederea de care era atât de multă nevoie în ceea ce priveşte crearea unui climat predictibil şi prietenos pentru atragerea de noi investiţii.

Domnul Octavian-Marius Popa:

"Importanţa zonei «Delta Văcăreşti»"

Ivirea unui habitat natural, sălbatic, în mijlocul unui conglomerat urban, care găzduieşte, surprinzător, specii rare este un lucru cu adevărat excepţional. Rămas ca relicvă a megalomaniei ceauşiste - aici ar fi urmat să se construiască o bază olimpică, cea mai importantă din zona noastră geografică - nederanjat, vreme de mai bine de două decenii, de intervenţia sistematizată a omului, poate cel mult a oamenilor fără adăpost -, împrejmuit de betoane şi plin de gunoaie, spaţiul acesta s-a transformat în depozitarul unei veritabile "comori" avifaunistice. Apariţia acestei "insule" în mijlocul capitalei - alte ţări recurg la amenajări artificiale, neţinând cont de sumele cheltuite - e de natură să reechilibreze, într-o oarecare măsură, proporţia spaţiului verde pe cap de locuitor.

Bucureştiul, una dintre cele mai poluate capitale din Uniunea Europeană, ar putea dispune, astfel, de o sursă de oxigen nepreţuită, de un filtru al impurităţilor atmosferice considerabil.

Din păcate, de la ultima ecologizare a locului, în anul 2012, dar şi ca o consecinţă a mediatizării, bucureştenii i-au multiplicat potenţialul, zona devenind şi "groapă de gunoi", dar şi "loc de grătare". Un aspect mult mai grav îl reprezintă faptul că periodic este incendiat stufărişul, din cauza căruia mor multe animale, dar şi braconajul practicat de persoanele fără locuinţă care şi-au construit adăposturi în acest loc.

Atât ministrul mediului şi schimbărilor climatice, doamna Rovana Plumb, cât şi primarul general al capitalei, domnul Sorin Oprescu, şi-au exprimat interesul pentru această zonă. În prezent, două comisii de specialitate îşi conjugă eforturile pentru a pune la punct toate detaliile administrative şi tehnice.

Declararea acestui ecosistem Parc Naţional Intraurban ar avea o importanţă deosebită pentru topoclima Bucureştiului.

Domnul Ion Diniţă:

"Propunerea legislativă PC privind acordarea indemnizaţiei pentru bunici, o şansă pentru relansarea natalităţii"

Grupurile parlamentare ale Partidului Conservator au înregistrat la Senat, în procedură de urgenţă, propunerea legislativă privind acordarea unei indemnizaţii bunicilor care vor să îşi îngrijească nepoţii, în cazul în care părinţii doresc să se întoarcă în câmpul muncii. Iniţiativa vine în sprijinul tinerelor familii, deoarece, de fiecare dată când s-au acordat anumite facilităţi, acestea au condus la o creştere a natalităţii. Modificarea legislativă încurajează tinerele familii de a avea copii, în condiţiile în care România se confruntă tot mai acut cu fenomenul îmbătrânirii populaţiei şi a degradării structurii acesteia pe vârste. Dacă acest fenomen va continua, în scurt timp va trebui să reconsiderăm toate segmentele societăţii româneşti, în situaţia în care o persoană activă va fi nevoită să asigure sursele financiare pentru plata pensiilor unui număr din ce în ce mai mare de pensionari.

Propunerea PC acordă astfel posibilitatea bunicilor de a beneficia de o sumă lunară pentru îngrijirea copilului, în situaţia în care părinţii se întorc la locul de muncă. Specialiştii susţin, de asemenea, că asigurarea unui cadru afectiv şi emoţional unic oferit de familie este extrem de important în dezvoltarea sănătoasă şi armonioasă a copiilor.

De asemenea, propunerea legislativă încurajează şi părinţii care doresc să-şi continue activitatea profesională, îndeosebi mamele. Astfel, în situaţia în care părintele copilului se întoarce la locul de muncă, bunica sau bunicul vor putea beneficia de o sumă lunară pentru îngrijirea nepotului. Un argument în plus, în favoarea propunerii legislative, este faptul că România nu beneficiază de un număr corespunzător de alternative pentru îngrijirea copilului până la doi sau trei ani. Totodată, sistemul de creşe nu reuşeşte să răspundă tuturor solicitărilor de preluare si îngrijire a copiilor, alternativa creşelor private sau a serviciilor oferite de bone reprezentând un efort financiar prea mare pentru majoritatea familiilor.

Îmi exprim speranţa că propunerea noastră legislativă va parcurge cât mai repede parcursul legislativ pentru a fi adoptată cu celeritate şi pentru a intra în vigoare, noua lege fiind în avantajul părinţilor, cât şi bunicilor, dar mai ales a copiilor noştri.

Domnul Florin Iordache:

"Nevoia pentru o nouă constituţie"

Pe fondul crizei economice generalizate s-a dovedit că politica promovată de Guvernul condus de Victor Ponta este cea mai potrivită. În acest context este nevoie, în acest an, de o concentrare a eforturilor tuturor românilor pentru a participa masiv la Referendumul pentru modificarea Constituţiei. Avem nevoie acum de o nouă Constituţie pentru clarificarea anumitor articole din actuala Lege fundamentală, dar şi introducerea altora noi, care să dea posibilitatea regionalizării administrative a ţării.

De ce acum? Pentru că în anul 2014 vom avea alegeri pentru Parlamentul European, dar şi pentru alegerea Preşedintelui României. Tot din 2014 va începe un nou exerciţiu bugetar european, dar avem nevoie de regionalizare pentru accesarea fondurilor europene.

În plus, la consultarea populaţiei prin Forumul Constituţional s-a demonstrat că românii ştiu şi vor să schimbe Constituţia în acord cu schimbările şi evoluţia actuală a ţării.

Domnul Mihai-Aurel Donţu:

"Viziunea liberală privind reforma constituţională"

Una dintre temele majore ale scenei noastre politice în anul 2013 este, în mod evident, reprezentată de propunerea USL de reformare majoră a Constituţiei României, proiect care sperăm să-l finalizăm în această toamnă în Parlament şi care să fie apoi validat de votul cetăţenilor, în cadrul unui referendum.

Deşi acest demers este unul eminamente politic, din punctul meu de vedere, dar şi al PNL, în ansamblu, modificările aduse de această dată Legii Fundamentale trebuie să fie făcute, în primul rând, pentru realizarea şi apărarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor acestei ţări.

De asemenea, considerăm că trebuie întărite într-un mod temeinic prevederile constituţionale privind garantarea proprietăţii private, deoarece proprietatea este fundamentul real al oricărei democraţii viabile, dar şi a unei societăţi capitaliste funcţionale şi performante.

Alte modificări extrem de importante pe care considerăm că trebuie să le aducem cu precădere Constituţiei aflate în prezent în vigoare, sunt cele legate de reaşezarea Parlamentului pe locul său firesc, aşa cum este el destinat în oricare alt stat profund democratic, şi anume ca Parlamentul să reprezinte principalul for de dezbatere şi de decizie al naţiunii. Mai mult decât atât, credem că Parlamentului îi este necesară, de asemenea, consacrarea expresă a principiului controlului parlamentar asupra tuturor autorităţilor publice din sfera executivă.

O reformă reală a Constituţiei înseamnă, în acelaşi timp, şi o reformă autentică a instituţiilor statului, adică al întregului sistem al autorităţilor publice din România şi, în acest sens, credem că de această dată trebuie să clarificăm şi să delimităm pe deplin, pentru a putea evita pe viitor, pe cât posibil, o interferenţă a atribuţiilor prezidenţiale şi a celor guvernamentale. Acest lucru se poate realiza prin prevederi constituţionale care să conducă, în mod evident, la asigurarea unui echilibru instituţional, prin delimitarea clară a atribuţiilor Preşedintelui, respectiv Guvernului.

În ceea ce priveşte Guvernul, credem că acesta nu trebuie să mai răspundă de acum înainte, din punct de vedere politic, decât în faţa Parlamentului şi acest principiu considerăm că trebuie să fie în mod explicit prevăzut în noua Constituţie. O altă prevedere pe care noi, liberalii, o considerăm foarte importantă, din punctul de vedere al modernizării sistemului legislativ din România, este cel al limitării folosirii ordonanţelor de urgenţă, dar şi a procedurii asumării răspunderii de către Guvern.

Pentru noi, liberalii, toate aceste principii reiterate mai sus, pe care le vom susţine în acest proces de reformă a Constituţiei, suntem convinşi că vor avea, în mod clar, atât rolul de a consacra constituţional transparenţa decizională a procesului legislativ, cât şi de a consolida, într-un mod categoric, caracterul democratic al statului român.

Doamna Ioana-Jenica Dumitru:

"Combaterea evaziunii fiscale în Uniunea Europeană"

Observaţi cum declaraţia mea politică de astăzi este denumită identic cu o temă foarte importantă ce va fi abordată în cadrul Consiliului European din 22 mai. Fără îndoială viitorul economico-financiar la României şi al Uniunii Europene va fi, dacă nu decis, cel puţin influenţat de deciziile pe care şefii statelor europene le iau în întâlnirea de mâine.

Creşterea ratei de colectare a taxelor şi implementarea acquis-ului comunitar în materie de finanţe sunt obiective pe care România trebuie să şi le asume şi pe care Ministerul finanţelor şi ministrul delegat pentru buget au nevoie să le atingă în cel mai scurt timp posibil. Evaziunea fiscală se află la rang de normalitate în România. Sistemul economico-financiar actual permite proliferarea acestui fenomen care văduveşte statul de fonduri şi dacă ne întrebăm de ce înfloreşte economia neagră în timp ce veniturile declarate ale angajaţilor din România s-ar zice că se află în creştere, răspunsul este simplu. Rigiditatea cu care sistemul de taxare funcţionează în România obligă agenţii economici, numai pentru a supravieţui pe piaţă, să hrănească economia neagră sau gri, să facă evaziune fiscală sau să întârzie cu plata taxelor către stat.

Relaxarea fiscală de care s-a tot vorbit după depăşirea momentului şi efectelor adiacente, momentului tăierii veniturilor bugetarilor şi pensionarilor, a trecut în tăcere. De altfel, ceea ce putem să observăm este faptul că austeritatea nu numai că este în curs de a continua, dar pot să declar responsabil că suntem în pericol să ajungem mai rău decât eram acum 3 ani.

nu este un secret faptul că guvernul USL a declanşat o politică economică bazată pe suprataxare. Dacă cineva nu este de acord cu ceea ce spun, vă invit să urmăriţi cu atenţie cele peste 20 de taxe noi sau majorate de către guvernul USL în doar un an de guvernare. Pornind de la impozitul pe venitul microînterprinderilor sau, altfel spus, impozitul pe pierdere şi până la reintroducerea impozitului forfetar pentru firme care desfăşoară activităţi în domeniul turismului, ne confruntăm cu măsuri care în loc să crească veniturile la bugetul statului vor face în aşa fel încât agenţii economici ori să îşi înceteze activitatea, rezultând zero bani la buget, ori să nu îşi declare veniturile, rezultând, din nou, zero bani la buget. Din orice perspectivă am privi lucrurile viitorul fiscal al României este incert.

Incertitudinea şi lipsa de predictibilitate este la ordinea zilei. Un singur exemplu concludent: în Comisia pentru buget, finanţe şi bănci din Camera Deputaţilor, acum două săptămâni am aprobat Ordonanţa simplă nr. 8 din 2013 având ca obiect de reglementare modificarea Codului fiscal. Săptămâna aceasta, din nou, pe ordinea de zi a comisiei apare o altă ordonanţă, ce-i drept mult mai veche, din 2010, deci cu efecte de mult consumate, care modifică de asemenea Codul fiscal. Ce poate înţelege un operator economic din strategia fiscală a unei ţări ca România când în decurs de două săptămâni putem modifica de două ori nivelul accizelor la băuturi sau alte substanţe? Unde este predictibilitatea pieţei când noi nu suntem în stare să unificăm într-un singur act normativ toate modificările aduse Legii nr.571 în minim o legislatură de 4 ani.

Am divagat puţin de la subiect, deşi problemele pe care le-am menţionat mai devreme sunt, în opinia mea, sursele evaziunii fiscale din România. Totuşi trebuie să ţinem cont de faptul că ne aflăm pe ultimele locuri în UE în ceea ce priveşte combaterea evaziunii fiscale. Nu pot, din punctul meu de vedere, să plasez responsabilitatea pentru această stare unui singur guvern sau unei singure formaţiuni politice. Din fericire, partidul pe care eu îl reprezint astăzi în Parlament este singurul din sfera politică ce nu poate fi acuzat de incompetenţă la guvernare din simplul fapt că nici un membru PP-DD nu a ocupat vreodată o funcţie în guvern. Restul formaţiunilor politice sunt în egală măsură responsabile de starea în care se află fiscalitatea şi evaziunea fiscală în România. Acest fapt se datorează lipsei de viziune şi poate uneori de competenţă, dar mai ales se datorează lipsei de comunicare.

Am crezut, şi asta poate se datorează unei uşoare naivităţi pe care mi-o asum, că guvernarea actuală va avea canalele de comunicare deschise când vine vorba de reprezentarea României în organismele de control al UE. Am crezut, în parte datorită faptului că actuala guvernare a criticat aspru legitimitatea preşedintelui, în reprezentarea României la Consiliul European, că acum va fi diferit. Am crezul că premierul şi echipa care îl va însoţi la Bruxelles, mâine, va veni în faţa Parlamentului sau măcar în faţa comisiilor de specialitate din Parlament, unde sunt reprezentanţi ai tuturor partidelor politice şi ai grupului minorităţilor naţionale, şi va cere un mandat de reprezentare bazat pe un program bine pus la punct pe care şi noi l-am fi putut îmbunătăţi.

Dacă acest lucru pe care, repet, actuala guvernare, la un moment dat, şi l-a dorit din partea preşedintelui republicii noaste, s-ar fi întâmplat, reprezentanţii opoziţiei ar fi reuşit să îi comunice premierului câteva sugestii referitoare la evaziunea fiscală. I-aş fi spus domnului Ponta că prevenirea evaziunii fiscale este mai eficientă decât combaterea acesteia. I-aş fi comunicat că înăsprirea pedepselor nu este o soluţie şi că eficientizarea controlului va avea rezultate mai bune.

În opinia mea, sunt trei paşi pe care România trebuie cu maximă urgenţă să îi introducă în normele de funcţionare a sistemului fiscal. În primul rând trebuie să simplificăm procedurile în aşa fel încât să fim aproape de cetăţean. În cel de-al doilea rând trebuie să informăm foarte bine şi foarte eficient contribuabilul, poate implementarea unui program de educaţie fiscală în şcoli nu ar fi o idee atât de rea, şi în cel de-al treilea rând trebuie să dăm oamenilor ocazia de a fi cinstiţi prin aplicarea de stimulente, cum ar fi reduceri de taxe sau reducerea penalităţilor când acesta trebuie să îşi achite dările către stat.

Aceste trei măsuri complementare pot face diferenţa între un sistem care funcţionează după reguli confuze care dau curs abuzului din partea autorităţilor fiscale şi un sistem bazat pe reguli clare, implementate în timp şi deprinse deopotrivă de contribuabili şi autorităţi. Educaţia fiscală este o componentă importantă de care România are cu siguranţă nevoie, dar cred că poate fi un subiect de interes pentru întreaga Uniune Europeană. Mi-ar plăcea ca la reuniunea Consiliului European să se abordeze astfel de teme în interesul României şi nu pot decât să sper că Guvernul şi Preşedinţia vor aborda tematica aceasta chiar dacă opiniile noastre ale reprezentanţilor cetăţenilor în Parlament nu au fost nici de această dată ascultate.

Domnul Erland Cocei:

Protejarea categoriilor defavorizate, sprijinirea familiilor cu venituri modeste, a tinerilor şi a copiilor sunt obiective asumate de Guvernul USL şi pe care ministerul de resort, Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice le promovează prin măsurile şi politicile sale publice.

Astfel, după preluarea guvernării de către USL, Ministerul Muncii a fost confruntat cu două probleme majore lăsate moştenire de fosta guvernare: găsirea resurselor bugetare pentru repararea gravelor nedreptăţi sociale, care să permită creşterea graduală a nivelului de trai şi a gradului de protecţie a cetăţenilor români, precum şi deblocarea fondurilor europene, oprite din cauza deficienţelor înregistrate între anii 2008-2011.

În acest sens, Ministerul Muncii a convins Comisia Europeană că măsurile de corectare impuse în urma suspendării POSDRU sunt eficiente, astfel că programul a fost reluat, iar în acest moment rata de absorbţie a fondurilor europene prin acest program a ajuns la 15,19%, faţă de o rată de absorbţie de 7,71% în anul 2012.

Mai mult, Ministerul Muncii a reuşit să reparare greşelile guvernărilor PDL şi să indexeze pensiile, măsură care nu a fost aplicată în anii anteriori, deşi legea o impunea. Astfel, pentru 5,5 milioane de pensionari, valoarea punctului de pensie a crescut de la 732,8 lei la 762,1 lei.

Efectele liberalizării la energie electrică şi gaze naturale vor fi contracarate, pentru categoriile defavorizate, prin majorarea nivelului venitului minim garantat cu 8,5%, începând cu drepturile aferente lunii iulie 2013, şi cu 4,5%, începând cu drepturile aferente lunii ianuarie 2014. În plus, prin efortul Ministerului Muncii se va realiza majorarea limitei de venituri până la care se acordă alocaţia pentru susţinerea familiei, de la 370 lei/membru de familie la 530 lei/membru de familie. Efortul bugetar suplimentar necesar pentru anul 2013, ca urmare a aplicării noilor măsuri, este de 197,3 mil. lei.

În ceea ce priveşte creşterea nivelului de trai, Ministerul Muncii a adoptat o serie de măsuri care vizează majorarea salariului minim brut pe economie, ajungând la 800 de lei de la 1 iulie, majorarea prin indexare a valorii nominale a tichetului de masă la 9,35 lei, faţă de 9 lei cât este în prezent, precum şi a valorii sumei lunare care poate fi acordată de angajatori sub forma tichetelor de creşă la 420 lei, faţă de 400 lei în prezent.

În viitor, Ministerul Muncii îşi propune să reglementeze cadrul legislativ privind creşterea gradului de ocupare şi facilitarea accesului tinerilor pe piaţa muncii, iar protecţia şi promovarea drepturilor copilului vor fi apărate mai eficient printr-un nou proiect de lege, care va asigura o mai bună responsabilizare a părinţilor sau reprezentanţilor legali în îndeplinirea obligaţiilor ce le revin în asigurarea creşterii şi îngrijirii adecvate a copilului, dar şi a autorităţilor sau instituţiilor competente.

Domnul Florian Daniel Geantă:

"Riscăm să pierdem fondurile europene!"

Deşi suntem codaşii Uniunii Europene la atragerea fondurilor europene, guvernul Ponta, care ne promitea 50-80% grad de absorbţie până la 31 decembrie 2015, nu se poate lăuda cu realizări, din contră, iar cea mai mare nerealizare este chiar cea de atragere a acestor fonduri. Gradul de absorbţie a fondurilor structurale şi de coeziune a crescut nesemnificativ în luna aprilie, cu doar 73 milioane de euro în plus faţă de martie, doar un singur program din cele şapte programe operaţionale a reuşit să primească bani de la Bruxelles, în rest zero absorbţie.

Oare de ce acest guvern nu reuşeşte să-şi ţină promisiunile privind creşterea gradului de absorbţie a fondurilor europene? Oare de ce acest guvern uită că ţara noastră a obţinut cu greu ca nivelul fondurilor pentru bugetul pe 2014-2020 să nu fie scăzut şi de ce continuă să facă greşeli după greşeli?

Şi ceea ce este mai important, uită că absorbţia de fonduri europene reprezintă o sursă esenţială a dezvoltării competitive şi a creşterii economice a României, o şansă pentru locuitorii acestei ţări.

Comisia Europeană a atras atenţia ţarii noastre şi a avertizat guvernul de la Bucureşti, într-o scrisoare în termeni duri, de gravele deficienţe în managementul şi controlul fondurilor, de modul în care au făcut propunerile de alocare a banilor şi de recomandările acestuia, care nu întrunesc condiţiile minime de calitate şi de credibilitate.

Lipsa unei strategii a Guvernului Ponta, incompetenţa Ministerului Fondurilor Europene, care nu îşi face treaba la timp şi bine, şi lipsa de profesionalism a negociatorilor care merg la discuţii total nepregătiţi nu va duce decât la pierderea acestor bani. Bravo, guvern "performant"!

Domnul Gheorghe Dragomir:

"Congresul Tineretului Naţional Liberal - cum arată viitorul politic al României"

Conferinţa Naţională de alegeri a Tineretului Naţional Liberal a avut loc sâmbătă, 18 mai 2013, la Romexpo, unde au participatpreşedintele PNL, Crin Antonescu, premierul Victor Ponta, mulţi lideri ai PNL, dar şi Mircea Ionescu Quintus, preşedintele de onoare al partidului.

În afara discuţiilor referitoare la USL, din discursurile ţinute în cadrul conferinţei s-au detaşat câteva idei interesante referitoare la viitorul politic al României şi cum trebuie văzut acesta.

Domnul preşedinte PNL, Crin Antonescu, în aserţiunea sa, a arătat că: "spunem adesea că România are între şansele sale resurse extraordinare - naturale, umane, strategice. Primul mesaj pe care se cuvine să vi-l transmit este că prima şi cea mai importantă resursă a României sunt tinerii. Nu cred că există ceva mai important pentru noi, toţi care facem politică astăzi, decât ca prin politicile noastre să dăm şansa acestui potenţial imens al tinerilor de a se manifesta. Să dăm şanse tinerilor la un loc de muncă, la educaţie, la inovaţie şi la creaţie.

Suntem, rămânem şi vom fi liberali, suntem şi vom fi nişte oameni cu convingeri de dreapta. Pentru cei care macină zi de zi şi răspândesc otrava calomniei şi deznădejdii, cred că liberal a fost Spiru Haret şi cred în liberalismul lui, nu al lui Daniel Funeriu. Cred până la capăt şi cred că liberalismul nu se face de oameni bogaţi numai pentru oameni bogaţi, se face de oameni liberi pentru oameni liberi (...) Cel mai important lucru pe care trebuie să-l transmitem e încrederea, nu doar în câştigarea viitoarelor alegeri, ci pur si simplu în viitorul României.

A fi liberal înseamnă a crede în statul de drept şi a apăra statul de drept".

În aceeaşi linie se înscrie politica iniţiată de Ministerul Muncii care a luat măsuri în ceea ce priveşte creşterea gradului de ocupare şi facilitarea accesului tinerilor pe piaţa muncii.

În acest sens, ministerul a promovat o lege privind ucenicia pentru absolvenţii de studii medii, prin care să se ofere tinerilor posibilitatea de a obţine formare profesională de calitate, în sistemul de formare profesională a adulţilor, care să permită ocuparea unui loc de muncă şi continuarea învăţării. Ministerul Muncii doreşte şi reglementarea prin lege a stagiilor de adaptare profesională pentru absolvenţii învăţământului superior, în scopul asigurării tranziţiei de la sistemul de educaţie la piaţa muncii.

Impresionantă prin numărul şi calitatea participanţilor, Conferinţa Naţională de alegeri a TNL a arătat mai mult decât oricând că România este încă interesată de activitatea politică de bună calitate, făcută în spirit european.

Domnul Giureci-Slobodan Ghera:

Una dintre preocupările majore pe care ar trebui să le aibă orice autoritate politică sau administrativă, cu rol de decizie în România, este cea legată de scăderea numărului de şomeri. Situaţia din ţara noastră este cu atât mai dramatică cu cât şomajul afectează în principal populaţia tânără, înregistrându-se o rată de 23,1%.

Astfel, pe lângă cei care au un nivel de pregătire ridicat, dar care totuşi au dificultăţi în găsirea unui loc de muncă, trebuie să avem o preocupare constantă pentru tinerii care au întâmpinat probleme serioase în promovarea examenului de bacalaureat. În ultimii ani, aceştia au atins un procent destul de ridicat, iar acum se află în situaţia în care sunt lipsiţi de perspectivă. În contextul în care în toată Uniunea Europeană există o serioasă preocupare pentru reducerea şomajului în rândul tinerilor, România trebuie să beneficieze de politici eficiente pentru ca aceşti tineri să intre în piaţa muncii cât mai curând. România a fost una dintre ţările vizate de decizia Parlamentului European referitoare la punerea în aplicare a schemei "Garanţia pentru tineri" prin care orice tânăr din Uniunea Europeană, care este în şomaj de mai mult de patru luni, va fi îndreptat către un loc de muncă, formare profesională sau ucenicie.

Este salutară decizia Guvernului de a adopta un memorandum care se referă la implementarea unei scheme pilot pentru 5000 de tineri absolvenţi de liceu, dar care nu au promovat bacalaureatul şi care doresc să fie încadraţi în piaţa muncii. Schema este finanţată prin POSDRU şi va permite un set de măsuri specifice pentru aceşti tineri.

Este pentru prima dată când un Executiv de la Bucureşti are o preocupare reală pentru categoria specială de tineri care nu a reuşit să promoveze examenul de bacalaureat, dar care totuşi poate reprezenta un plus pe o piaţă a muncii pe care ne-o dorim în continuă dezvoltare. Mai mult decât atât, statutul nostru de membru în Uniunea Europeană se concretizează prin astfel de măsuri şi la nivelul beneficiilor, nu doar la nivelul obligaţiilor. Ne dorim ca acest program să continue şi după finalizarea acestei scheme, adică şi în perioada de finanţare 2014-2020, când suma alocată la nivel european va fi de aproximativ şase miliarde de euro.

Domnul Marian Ghiveciu:

"România poate înlătura efectele crizei economice şi financiare prelungite prin redresarea şi dezvoltarea agriculturii"

După două decenii de tranziţie o bună parte a românilor trăiesc în mizerie şi sărăcie. Această situaţie va trebui să determine factorii responsabili să scoată agricultura din marasmul în care se află.

Agricultura reprezintă domeniul de activitate care, având în vedere şi de posibilităţile financiare de care dispune cu ajutorul statului şi al Uniunii Europene, poate ajuta la înlăturarea efectelor crizei economice şi financiare prelungite, poate asigura securitatea alimentară şi poate contribui la salvarea României.

În acest moment, agricultura este dezorganizată, terenurile producătorilor agricoli sunt parcelate în multe locaţii, producţia fiind foarte redusă în comparaţie cu celelalte ţări europene. Acest lucru a determinat ca cea mai mare parte din produsele agroalimentare să se importe (peste 70% din necesar), mărind an de an datoria externă a ţării.

Consider că trebuie să fie o prioritate pentru Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, transformarea milioanelor de exploataţii mici, de subzistenţă, în ferme care să producă pentru piaţă şi să aducă plusvaloare. Concentrarea acelor parcele mici a fost îngreunată de lipsa unui cadastru şi lipsa unor reglementări în domeniul comasării terenurilor. De altfel, lipsa cadastrului a blocat circulaţia juridică a terenurilor urmată de blocarea comasării. De aceea, trebuie identificate urgent sursele de finanţare pentru a efectua cadastrul general şi cadastrul pentru persoanele fizice care deţin suprafeţe mici de teren agricol (cca. 1,5 milioane de fermieri).

Subliniez faptul că în domeniul agriculturii şi dezvoltării rurale s-au alocat anual sume importante atât de la bugetul de stat, cât şi de la bugetul Uniunii Europene. După unele calcule, s-a alocat agriculturii peste 20 miliarde de euro, în ultimele două decenii, fără să se facă progrese în creşterea producţiei, în sporirea productivităţii muncii şi a eficienţei economice. Anual rămân necultivate milioane de hectare, fiind acoperite cu buruieni întinderi nelimitate, lăsând impresii deplorabile.

Pentru perioada următoare, Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale trebuie să lupte politic şi economic pentru a încuraja cultivarea terenurilor agricole şi comasarea lor, pentru a fi atractive din punct de vedere economic.

În condiţiile schimbărilor climatice, a deşertificării, măsura numărul unu a guvernului trebuie să o reprezinte irigaţiile. Se ştie că apa este unul din cei mai importanţi factori de producţie, care poate limita drastic producţia. De aceea, reabilitarea sistemelor de irigaţii, pentru cel puţin 1,5 milioane de ha, este prioritatea numărul unu. Starea sistemelor de irigaţii trebuie să dea frisoane oricărui guvern al României.

Astăzi unele sisteme de irigaţii din România, care au purtat pecetea megalomaniei, sunt energofage şi sunt foarte greu, dacă nu imposibil, de întreţinut şi exploatat.

Atragerea fondurilor europene şi a investitorilor străini în refacerea şi construirea sistemelor de irigaţii trebuie să fie prioritatea tuturor guvernanţilor României.

O altă problemă esenţială pentru dezvoltarea agriculturii şi a mediului rural o constituie Programului Naţional de Dezvoltare Rurală, şi anume absorbţia fondurilor repartizate agriculturii româneşti, care poate transforma agricultura românească în principalul motor al economiei.

Lipsa de înţelepciune de a rezolva cele trei probleme tratate în declaraţia politică poate determina ca riscurile majore privind siguranţa naţională să vină din sfera economicului şi, în special, din agricultură.

Domnul Gigel Sorinel Ştirbu:

"Să respectăm drepturile tuturor cultelor religioase"

Vin astăzi la tribuna Parlamentului să semnalez o situaţie absurdă prin care unii oameni politici încearcă să-şi crească notorietatea publică prin promovarea unor iniţiative legislative anticonstituţionale.

Mai precis, este vorba despre deputatul Ioan Oltean care a înregistrat în data de 8 mai 2013 o propunere legislativă privind modificarea Decretului-lege nr.126 din 1990 privind unele măsuri referitoare la Biserica Română Unită (Greco-Catolică). Propunerea legislativă înregistrată nu propune însă o îmbunătăţire a legislaţiei existente în domeniu, ci, din contră, limitează drastic procesul de restituire-despăgubire pentru cultul religios mai sus amintit, fiind în acest caz în total dezacord cu principiile Uniunii Europene în materie. Ceea ce PDL, prin Ioan Oltean propune acum reprezintă o reluare a unei propuneri legislative similare pe care acelaşi partid a promovat-o în 2007 şi care a fost definitiv respinsă pe 16 aprilie 2013, inclusiv cu voturile deputaţilor PDL.

Nu în ultimă instanţă, propunerea legislativă încalcă drepturile câştigate prin lege de Biserica Română Unită (Greco-Catolică) şi deja s-au semnalat proteste ale reprezentanţilor acestui cult, inclusiv al comunităţilor greco-catolice româneşti din diaspora.

Aspectele legate de anumite imperfecţiuni sau de anumite probleme generate de legislaţia în domeniu privind restituirea bunurilor oricărui cult religios trebuie rezolvate şi pe calea dialogului amiabil purtat de reprezentanţii tuturor cultelor din România.

Numai legea şi dialogul între reprezentanţii comunităţilor de credincioşi pot conduce spre o rezolvare a tuturor problemelor. Lipsa dialogului poate conduce la deteriorarea relaţiilor dintre culte şi exact acest lucru trebuie evitat.

În calitate de membru al PNL, partid care în 2001 şi 2005 a dezvoltat legislaţia privind restituirile bunurilor confiscate de regimul comunist şi în calitate de preşedinte al Comisie pentru cultură, arte, mijloace de informare în masă din Camera Deputaţilor, resping categoric această propunere legislativă şi orice fel de iniţiativă legislativă prin care s-ar încerca limitarea proceselor de restituire/despăgubire şi orice iniţiativă legislativă prin care se aduc prejudicii proprietăţii. Prin modificarea articolului 3 al legii, practic, deciziile comunităţilor de credincioşi anulează hotărârile judecătoreşti, călcându-se articolul 44 din Constituţie, care consfinţeşte "dreptul de proprietate privată".

Credem că înţelepciunea reprezentanţilor celor două culte religioase poate să conducă la o rezolvare mulţumitoare, pe cale amiabilă, aşa cum s-a întâmplat şi până acum, şi nu este necesară implicarea unor politicieni dornici doar de creşterea notorietăţii publice prin orice mijloace, fie ele absurde sau la limita încălcării prevederilor legale în vigoare.

Domnul Dinu Giurescu:

"Despre regionalizare"

În România, tema regionalizării este la ordinea zilei. Este o prioritate a guvernului USL, încredinţată spre soluţionare unei comisii speciale şi discutată la trei nivele: a) academic; b) partide politice şi administraţie locală; c) patronat, sindicate, ONG - uri.

Până la elaborarea unui proiect scris, se impun cu necesitate clarificări, fără de care funcţionarea regiunilor de dezvoltare va încurca, mai curând decât va ajuta funcţionarea serviciilor publice.

Astfel:

Denumire: Folosirea denumirilor istorice (Moldova, Transilvania, Dobrogea etc.) - la fel ca Franţa, Germania, Italia, este binevenită.

Întindere. Care va fi configuraţia teritorială a euroregiunilor României; harta regiunilor, cu judeţele respective. Dar numărul locuitorilor?

Organizare. Judeţele constituie astăzi (ca şi în trecut) unităţi funcţionale bine definite în administraţie, învăţământ, economie, justiţie...

Vor funcţiona judeţele regiunilor în continuare cu toate aceste competenţe sau, odată regionalizarea pusă în practică, vor pierde din atribuţii şi prerogative? În teritoriu există o stare de nelinişte, de nervozitate, în aşteptarea precizărilor.

Centrul regiunii. Cum se va stabili? A fost dat exemplul regiunii de Centru cu oraşele Sibiu şi Braşov aflate ca pondere foarte aproape unul de altul.

Alegerea poate fi soluţionată dacă se adoptă principiul (formulat de altfel în dezbateri TV) a două sau chiar trei centre pentru aceeaşi regiune, şi anume: unul economic; al doilea, cultural; al treilea, administrativ.

De exemplu pentru regiunea de Centru: Braşovul ar rămâne centru regional economic; Sibiul - cultural; Alba Iulia (pentru evidente raţiuni) - centru administrativ.

Pentru regiunea de Sud - Est, Constanţa ar putea fi centrul economic, Galaţi - cel cultural şi Brăila - sediul administrativ.

Existenţa a 2 - 3 centre într-o regiune măreşte posibilităţile de manifestare şi competiţie.

Dezvoltarea economiei regionale. La acest capitol, lucrurile sunt complicate. Regulamentul nr. 1059 din 26 mai 2003, deşi începe cu interesul pentru statistici comparabile şi armonizarea lor, devine mai explicit într-un singur loc: "Nomenclatorul NUTS împarte teritoriul economic al statelor membre... în unităţi teritoriale".

Regionalizarea se referă, în concepţia legiuitorilor europeni, la teritoriul economic al statelor participante.

Pe cale de consecinţă, va fi nevoie de precizat competenţa euroregiunilor privind:

a) investiţiile venite din alte ţări sau efectuate în alte ţări;

b) implicarea, asocierea unei euroregiuni din România cu una din altă ţară (producţia în comun, de exemplu);

c) competenţa euroregiunii privind importul şi exportul în interes propriu.

Pe un plan general economic şi politic se impune a fi precizat raportul între suveranitatea statului şi aceea a pieţelor economice.

Harta euroregiunilor intitulată "Regiunile Uniunii Europene" elaborată de Comitetul regiunilor şi de Comisia Europeană (European Union - Committee of the Regions - European Commission) este extrem de sugestivă. Frontierele dintre state nu mai există; din Franţa până în Polonia sunt zeci şi zeci de euroregiuni. Pentru tineretul de astăzi şi generaţiile viitoare va exista numai acest mozaic teritorial.

De altfel, în locul celor 25 de state al UE s-au constituit 343 unităţi teritoriale NUTS 1 şi 2.

Înseamnă regionalizarea în final fragmentarea statelor existente şi înlocuirea lor cu o multitudine de euroregiuni?

Euroregiunile şi agricultura constituie un capitol special şi pentru România. Este vorba de obligaţia impusă de UE de a vinde în deplină proprietate pământul agricol al României unor cetăţeni din Europa sau din alte parţi. O obligaţie asumată şi de România, precizează oficialităţile.

Există însă o piedică fundamentală: preţul terenurilor agricole. Hectarul de teren agricol se vinde şi se cumpără cu:

(Sursa: Income Magazine, Nr. 2, mai 2012)

La acest preţ, pământul arabil al României poate fi (şi probabil va fi) cumpărat cu toptanul. O fi bine, o fi rău?! După ce am pierdut industria, sistemul bancar, producţia meşteşugărească, o parte din fondul forestier, sistemul de irigaţie, petrolul, vine rândul pământului agricol. Se pregătesc spre a fi înstrăinate resursele minerale şi energetice.

Ce mai rămâne României când nu va mai avea nimic de vândut?

Dată fiind calitatea superioară a acestui pământ, socot că este de datoria statului să intervină şi să fixeze preţurile la care se va efectua cumpărarea pământului agricol, pe zone de calitate, stabilite conform criteriilor agrotehnice ştiinţifice.

Cum vor funcţiona euroregiunile?

Autoritatea centrală va delega unele atribuţii euroregiunilor - a fost declaraţia oficială, fără alte precizări.

Intervin aici două diferenţieri:

a) Sunt sectoare care nu pot fi regionalizate: armata, jandarmeria, serviciile (mai numeroase ca oricând), politica externă, căile ferate, investiţiile majore, exploatarea resurselor energetice, exploatarea resurselor minerale.

De precizat că judeţele, cu toate atribuţiile lor, reprezintă baza, un factor major şi stabilizator în funcţionarea regionalizării.

Politica generală privind învăţământul şi educaţia rămâne în competenţa Ministerului Învăţământului. La fel şi sănătatea, cât şi funcţionarea poliţiei.

Ocrotirea patrimoniului cultural este de competenţa autorităţilor centrale şi a celor regionale, fixându-se răspunderile fiecăreia.

Rămâne de examinat dacă va exista un plan pentru dezvoltarea euroregiunilor rămase în urmă şi măsurile ce se cuvin.

Pe măsură ce va fi elaborat şi pus în operă un plan naţional de dezvoltare, se va stabili şi rolul corespunzător al euroregiunilor.

Oricum, de precizat prin lege că regionalizarea nu reprezintă un pas spre federalizare şi nici spre fragmentarea statului român.

În concluzie, ţinând seama de cele arătate, o dezbatere generală şi temeinică ar fi mai mult decât necesară pentru ca legea regionalizării, care înseamnă o reformă majoră, să fie, în termeni reali, înţeleasă şi însuşită de majoritatea cetăţenilor ţării, întrucât îi priveşte în mod direct. În fond, e vorba de viaţa prezentă şi viitoare a unei ţări întregi.

Doamna Maria Grecea:

Declaraţie politică referitoare la abrogarea dispoziţiilor referitoare la taxa pentru serviciul public de radiodifuziune şi televiziune.

Odată cu adoptarea HG nr.977/2003 şi HG nr.978/2003, colectarea taxei radio-tv devine obligatorie prin intermediul furnizorului de energie electrică, atât pentru persoanele fizice, cât şi pentru cele juridice.

Măsura este criticabilă, fiind vehement contestată de populaţia nemulţumită de calitatea programelor SRR şi/sau SRTV, pe care este însă obligată să le finanţeze în mod direct.

Consider că este momentul să promovăm o propunere legislativă prin care să abrogăm aceste dispoziţii. Este inacceptabil ca populaţia să fie obligată să achite un serviciu de care nu doreşte să beneficieze. Aşa cum s-a motivat într-o decizie a ÎCCJ, dreptul constituţional la informare nu poate fi transformat într-o obligaţie.

Televiziunea Română şi Radioul Public au ajuns două instituţii de stat ale căror pierderi şi datorii se încearcă a fi acoperite doar din banii cetăţenilor, iar acest lucru nu mai poate continua. Situaţia financiară a SRR şi SRTV reprezintă o consecinţă directă a managementului defectuos de care au beneficiat acestea, consecinţă care la rândul său derivă din imixtiunea politicului în numirea conducerii celor două instituţii. O profesionalizare a activităţii şi o politică de management coerentă ar putea reprezenta soluţii mai viabile decât impunerea unor taxe cetăţenilor şi aşa împovăraţi de numărul prea mare al acestora.

De asemenea, majoritatea societăţilor private de televiziune şi radiodifuziune sunt performanţe atât din punct de vedere financiar, cât şi al cotei de piaţă, având o singură sursă de finanţare, respectiv veniturile din difuzarea spoturilor publicitare. Ar fi cazul ca şi SRR şi SRTV să devină eficiente în acest sens, mai ales că beneficiază, în prezent, de trei surse de finanţare, respectiv venituri din surse bugetare, venituri din contracte de publicitate şi venituri din taxa radio şi taxa tv.

Pe lângă o serie de situaţii care întăresc ideea că taxa radio-tv este una injustă, sunt nemulţumită şi de cuantumul anual al taxei, care este mai ridicat decât impozitul pentru o casă situată în mediul rural.

Contextul socio-economic actual impune renunţarea la acest tip de taxă, motiv pentru care îmi exprim speranţa că propunerea legislativă înaintată de deputaţii din grupul parlamentar al PP-DD va fi susţinută şi de alţi colegi din Parlament.

Domnul Daniel Iane:

Conform calculelor făcute de specialiştii Institutului Naţional de Statistică, produsul intern brut al României a crescut în primul trimestru al acestui an, în termeni reali, cu 0,5%comparativ cu trimestrul IV din 2012, iar faţă de primele trei luni ale anului trecut s-a majorat cu 2,1%. Acest rezultat pozitiv al economiei a dus la concluzia că prognozele acestui an vor fi revizuite pozitiv, ceea ce demonstrează că angajamentele luate de guvernul condus de Uniunea Social-Liberală au început să dea roade la numai un an de la salvarea ţării din mâinile fostei puteri. Conform aceloraşi specialişti, şi datele din agricultură sunt unele de bun augur. Anul agricol 2013 se aşteaptă a fi unul peste medie în urma verificării inclusiv a stabilităţii preţurilor de pe piaţă.

În ceea ce priveşte producţia industrială, acest segment s-a dovedit foarte rezistent în primele patru luni ale acestui an şi se aşteaptă ca industria auto să aibă o contribuţie majoră la creşterea economică. Ca urmare, economiştii din multinaţionalele care activează în domeniul financiar - bancar românesc au anunţat că este foarte probabil ca prognoza de creştere de 1,3% să fie revizuită în sus, spre 1,8 - 2%.

am fost întotdeauna încrezător că economia românească este capabilă să crească susţinut, şi acest lucru s-a adeverit, chiar dacă paşii făcuţi sunt, deocamdată, mici. Depinde doar de noi, ca legislativ, alături de colegii de la Guvern, să găsim cele mai bune soluţii pentru ca viitorii paşi să fie importanţi şi mai vizibili. Sper ca acest lucru să se întâmple cât mai curând, astfel încât să demonstrăm alegătorilor noştri că nu ne-au acordat încrederea gratuit.

Domnul Ioan Balan:

"Economia ameninţată de incompetenţa USL"

Săptămâna trecută am tras un puternic semnal de alarmă asupra incompetenţei vădite a Guvernului USL, referindu-mă expres la incompetenţa şi superficialitatea de care a dat dovadă în managementul procedurilor privind privatizarea celui mai mare transportator din România, CFR Marfă.

Realitatea mi-a dat dreptate şi de această dată, ca şi în precedentele reacţii pe care le-am avut în legătură cu privatizările pe care le-a administrat USL.

Dispreţul pe care îl arată zi de zi Victor Ponta şi USL la adresa a ceea ce a construit poporul român de-a lungul a zeci de ani nu poate avea nici termene de comparaţie şi nici calificative. Mă tem că, la fel ca în perioada anilor 2000-2004, tot ce mai este viabil şi profitabil în economia românească o să ia calea unor privatizări nefericite, făcute la preţuri derizorii.

Este încă suficient de puternică emoţia unor privatizări la preţuri de nimic, în condiţii secretizate ermetic şi cu clauze total nefavorabile pentru cetăţenii români, cum a fost prizarea Petrom SA.

Stimaţi colegi, nu sunt un opozant al privatizărilor! Vreau să nu se înţeleagă greşit! Unele companii chiar au demonstrat că nu pot funcţiona eficient în proprietatea statului român. Ele trebuie privatizate, însă nu oricui, nu oricum şi nu pe orice preţ!

Sunt însă şi companii cu capital majoritar de stat care au demonstrat că pot fi profitabile şi competitive şi că importanţa lor strategică în cadrul economiei naţionale ar trebui să ne facă să ne gândim de două ori înainte de a înstrăina aceste active. Sunt state europene puternic dezvoltate, precum Germania, Franţa sau Austria, care deţin bănci comerciale, societăţi de distribuţie sau transport energetic, companii de comunicaţii, precum şi altele, care funcţionează optim, conduse însă după principiile managementului privat.

În România însă managementul privat în companiile de stat a fost confundat cu numirea unor membri fideli ai partidului în fruntea acestora, în scopul protejării intereselor financiare ale USL. Oameni slab calificaţi, fără nici un fel de experienţă profesională în domeniul în care ar trebuie să performeze, care nu au elaborat în viaţa lor un business plan şi care confundă interesul de partid cu interesul companiei.

Din anii ’90 economia României nu a mai fost atât de puternic ameninţată ca în acest an care s-a scurs sub guvernarea USL. Sectorul privat a fost deja adus în genunchi, iar ceea ce mai este viabil în sectorul public este falimentat bucată cu bucată. USL nu guvernează România în interesul românilor, ci doar în interes propriu şi de partid.

Domnul Ionel Stancu:

De-a lungul timpului a fost sesizată o mare problemă în ceea ce priveşte posibilităţile de susţinere a instituţiilor de învăţământ din România. Dificultatea este generată de faptul că şcolile româneşti nu beneficiază de conturi bancare proprii, acestea aparţinând inspectoratelor responsabile. În acest fel, orice intenţie de a face o donaţie sau de a susţine financiar o anumită instituţie de învăţământ se izbea de imposibilitatea legală de a contribui financiar la dezvoltarea unei anumite şcoli.

Ca deputat, dar şi ca om care are o strânsă legătură cu sistemul de învăţământ, consider că intenţia Ministerului Educaţiei de a genera conturi bancare proprii pentru şcolile din România este una salutară şi care pune în acord realitatea cu nevoile pe care le au instituţiile de educaţie din România.

Mai mult decât atât, donaţiile de până acum ale părinţilor către fondul şcolii vor putea intra în legalitate şi se va putea urmări destinaţia acestor bani. De altfel, acest fapt reprezintă doar o formalizare a unei stări de fapt, pentru că ştim cu toţii că fiecare părinte al unui elev contribuie anual la acest fond al instituţiei de învăţământ.

Măsura este salutară şi pentru cei care doresc să aibă acţiuni de mecenat, adică să ofere contribuţii majore pentru o instituţie şcolară, dar şi pentru cei care ar intenţiona să doneze cei 2% din salariu către educaţie. Introducerea unor conturi proprii, gestionate pe principiul transparenţei şi al permanentei informări către comunitatea părinţilor, este primul pas pentru scoaterea la suprafaţă a unei finanţări gri care oricum există.

De asemenea, un astfel de sistem ar permite să prevaleze decizia şcolii în stabilirea priorităţilor şi investiţiilor, ceea ce ar alinia sistemul şcolar românesc la practica europeană în acest domeniu.

Domnul Ioan Vulpescu:

"Am făcut pentru oameni, într-un an, mai multe decât PDL în trei"

S-au auzit, în ultimul timp, voci foarte critice la adresa guvernării noastre. La împlinirea unui an de când guvernăm (deşi până la alegeri am guvernat în cu totul alte condiţii), însuşi preşedintele României a ieşit cu un discurs contondent.

Într-o societate normală, o minimă decenţă şi apelul la memorie ar trebui să rezolve multe din aceste situaţii. Dar noi nu trăim încă într-o societate normală, aşa că sunt nevoit să reamintesc câteva fapte.

Astfel, am promis că vom reîntregi salariile şi am făcut-o, cum şi când am promis. Poate nu e ceva excepţional, dar e absurd ca unii, care au tăiat aceste salarii şi au încălcat legea ca să le menţină tăiate, să fie elogiaţi, iar noi, care am repus legea şi cetăţenii în drepturi, să fim trataţi drept canalia de uliţi. Aş vrea să nu uităm nici cum a fost justificată măsura: ca una care făcea parte din categoria restrângerilor temporare de drepturi şi libertăţi, măsură într-o logică perfect totalitară. Aplaudată acum într-o democraţie? Mă tem că încurcăm genurile...

Am restituit pensionarilor banii care le fuseseră reţinuţi ilegal atunci când am promis că o vom face şi fără o zi de întârziere, după un an în care acestora li se spunea că nu există bani pentru ei. E anormal ca noi să fim trataţi drept mincinoşi, iar cei care au luat banii pensionarilor, drept salvatorii patriei. Ai cărei patrii, dacă de bătrânii ei ne batem joc?

Am deblocat posturile în sistemele de învăţământ şi de sănătate, oprind hemoragia cadrelor specializate, fără să dezechilibrăm bugetul sau să periclităm creşterea economică. Iarăşi, e de-a dreptul absurd ca noi, care ne-am respectat promisiunea şi am readus normalitatea în sănătate şi învăţământ, să fim consideraţi groparii acestora, iar cei care au închis spitale şi şcoli, care au gonit mii de medici şi asistente, de profesori şi specialişti din ţară, salvatorii acestora. Se merge prea departe în aberaţie.

În sfârşit, am promis că vom declanşa creşterea economică durabilă. Nu o creştere de 1% după două scăderi, de 20% şi de 9%. Ci o creştere graduală, făcută prin stimularea consumului şi prin asanarea "găurilor negre" în care operează "băieţii deştepţi". Ne-am ţinut de cuvânt, toate instituţiile naţionale şi internaţionale certifică o creştere sustenabilă în România. E scandalos să fim trataţi drept incompetenţi de către cei care au prăbuşit economia naţională şi puterea de cumpărare a cetăţenilor.

Fac această declaraţie nu numai în calitate de deputat PSD, ci şi ca unul care este interesat de domeniul eticii, avizat în privinţa limitelor în care minciuna încetează să mai fie o armă politică şi devine o monstruozitate. Ea prăbuşeşte nu popularitatea celor defăimaţi pe nedrept, ci încrederea cetăţenilor în politică, în posibilitatea ca buna guvernare să îmbunătăţească viaţa tuturor. Ceea ce e, pentru orice stat, un demers sinucigaş.

Doamna Liliana Ciobanu:

"Guvernul Ponta, incapabil să ducă România la creştere economică!"

Premierul Victor-Viorel Ponta, demn urmaş al predecesorilor săi, continuă politica de distrugere a economiei româneşti, prin tot felul de măsuri înrobitoare. Dincolo de faptul că Guvernul USL a anunţat oficial că alţi 10.000 de oameni vor pleca din instituţiile statului, doresc să remarc că Executivul actual, la un an de când s-a instalat la cârma ţării, nu a făcut absolut nimic pentru îmbunătăţirea climatului mediului de afaceri autohton şi revitalizarea creşterii economice.

De altfel, concedierile bugetarilor sunt infime faţă de numărul angajaţilor din sistemul privat care au rămas şi rămân zilnic fără locuri de muncă. Vorbim despre români de-a dreptul disperaţi, cu credite la bănci, oameni care îşi pun capăt zilelor deoarece nu mai reuşesc să-şi trimită copiii la şcoală şi să le dea de mâncare. Îmi pun, în consecinţă, întrebarea legitimă: cum se va produce ieşirea din criză, atâta timp cât singura abordare a guvernanţilor este legată de câţi oameni mai concediem şi de unde mai tăiem posturi? Am asistat până acum la asemenea politici sub incompetenta guvernare portocalie, iar rezultatele au fost austeritatea continuă şi sărăcirea populaţiei, până la disperare. Sacrificiile făcute astfel de români, de care tot amintea Emil Boc, au fost nu numai inutile, dar sunt continuate şi desăvârşite de Victor Ponta!

Personal consider că avem nevoie de măsuri care să stimuleze economia, să încurajeze iniţiativa privată, să se facă lucruri care să ajute oamenii să iasă din colaps. Avem nevoie de investiţii în domenii care generează relansarea economică, deoarece, potrivit Eurostat, România se află printre ţările cu cele mai puţine iniţiative economice.

Şi la capitolul facilităţi, spre deosebire de noi, în alte state europene situaţia creditărilor de către bănci este ţinută strict sub control de către stat. În Turcia, de pildă, statul acordă numeroase stimulente investitorilor serioşi care doresc să iniţieze o afacere în ţara respectivă. Se ajunge până în a le acorda credite fără dobândă de zeci de milioane de euro şi acces gratuit la infrastructură, doar pentru a investi. Mai mult, investiţiile în alte ţări se fac în aşa fel încât să stimuleze cu adevărat producţia autohtonă, nu cum au făcut românii cu Nokia, care a asamblat produse făcute în alte ţări... Statele cu previziuni economice serioase condiţionează producţia serioasă, cu începerea produsului finit de la şurub, până la un telefon sau o maşină...

Abordarea economică de tip contabil, aceeaşi ca şi în cazul tăierilor şi concedierilor nediferenţiate, de-a valma, are efecte dezastruoase la nivelul societăţii româneşti. Mai mult, Guvernul, bazat pe o majoritate parlamentară covârşitoare, refuză orice dialog cu opoziţia şi cu partenerii sociali, mişcarea sindicală fiind redusă la tăcere. Legile importante pentru viitorul românilor au fost adoptate exclusiv prin asumări de răspundere, Parlamentul fiind transformat într-un decor sumbru, fără rost. Miniştrii de resort nu vin la întâlnirile vitale pentru viitorul mediului de afaceri şi a economiei în general, fiind ocupaţi cu deplasări interminabile în străinătate.

În concluzie, avem parte de încă un an de criză, de încă un an de regres economic, de încă un an în care românii se întreabă cu ce şi mai ales cui au greşit. Întrebare retorică, răspunsul la... Palatul Victoria!

Domnul Mircea Lubanovici:

"Mă opun unui nou abuz: ignorarea voinţei românilor!"

În anul 2003 Constituţia a fost votată de 55,7% dintre români, respectându-se astfel principiul democratic. Voinţa generală a cetăţenilor a fost exprimată într-un procent semnificativ, fără a se recurge la abuzuri sau la strategii de asumare a unor schimbări ce nu pot fi agreate de români.

Acum, în schimb, deciziile luate de către comisia juridică pe tema modului de desfăşurare a referendumului nu par a fi doar o formă de abuz cu care, din păcate, ne-am obişnuit în ultimul an, ci chiar impunerea unei Constituţii nedorite, care poate trece din cauza unui cvorum de 30%.

De ce luaţi astfel de măsuri, stimaţi guvernanţi? Deoarece sunteţi nesiguri pe modificările votate de o majoritate absolută în parlament? Sau pentru că ştiţi că multe dintre acestea nu sunt în beneficiul românilor şi, drept urmare, nu pot fi acceptate de peste 30% din populaţie?

Tot ce ne-am dorit, stimaţi colegi, individual şi ca membri ai PDL, atunci când am fost aleşi, a fost să respectăm întocmai voinţa celor care ne-au oferit votul de încredere, ca de exemplu un Parlament unicameral cu 300 de aleşi. Din acest motiv ne vom păstra întotdeauna poziţia fermă faţă de revizuirea Constituţiei şi vom pleda pentru transparenţă.

Un singur lucru mai adaug înainte de a încheia. Anume că există state, cum este şi cazul Elveţiei, care funcţionează aproape în totalitate prin referendumuri şi unde voinţa locuitorilor este prioritară. Iar dumneavoastră, care aţi promis în repetate rânduri în campania electorală că principiul pe care se bazează guvernarea este dorinţa cetăţenilor, sabotaţi orice încercare de exprimare a românilor.

Eu nu voi susţine niciodată un astfel de abuz şi, împreună cu toţi cei care încă îşi mai dau interesul pentru ca vocile românilor să fie ascultate - indiferent din ce colţ al lumii s-ar auzi -, ne vom opune măsurilor nejustificate impuse de putere!

Domnul Mihai Lupu:

"Gestionarea durabilă a pădurilor - esenţa noului Cod silvic propus de ministrul liberal al mediului"

A considera pădurea ca fiind un bun naţional, pe care trebuie să-l apărăm şi gestionăm cu rigurozitate, trebuie să reprezinte pentru noi toţi un principiu de bază, dar şi unul dintre primele lucruri învăţate, încă din clasele primare - pentru că modul în care avem grijă sau nu de ea afectează întreaga societate şi, implicit, propria noastră sănătate.

Din păcate, în ultimii 23 de ani, pădurea, deci patrimoniul nostru silvic, nu a reprezentat o prioritate pentru multe dintre guvernele care s-au succedat de-a lungul timpului, căci în domeniul silvic ilegalităţile şi abuzurile s-au acumulat an după an, fără să fie combătute în mod eficient.

Din acest motiv, tăierile ilegale şi defrişările masive sunt şi acum, în anul 2013, principalele probleme cu care ne confruntăm în acest domeniu şi care s-au perpetuat la nesfârşit, atât din cauza absenţei unor reglementări legale clare şi actualizate, cât şi prin complicitatea şi iresponsabilitatea celor care ar fi trebuit să protejeze pădurea şi să aplice corect legea.

Astfel, datele statistice din domeniul defrişărilor ilegale cuantificate în pierderi financiare pentru statul român sunt mai mult decât îngrijorătoare: potrivit Curţii de Conturi, valoarea tăierilor ilegale raportate în urma controalelor se ridică la 5 miliarde de euro, cifră care în realitate este şi mai mare, capacitatea de control în acest sector fiind ea însăşi limitată. În ultimii opt ani s-a tăiat ilegal de două ori mai mult decât s-a putut regenera sau împăduri, şi asta numai partea de tăiere ilegală care a putut fi cuantificată.

Până în prezent s-au încercat tot felul de măsuri de stopare a jafului, prin activităţi de control care însă şi-au demonstrat ineficienţa.

Prin noul Cod silvic, principalul obiectiv al modificărilor pe care le avem în vedere este cel de oprire a jafului din pădurile din România, prin punerea în ordine a sistemului. Cu alte cuvinte, prin aceste modificări ne propunem să găsim un echilibru între interesele generale ale societăţii şi interesele particulare, corecte şi justificate, ale proprietarilor, atât prin schimbarea modalităţii de vânzare a masei lemnoase, prin înăsprirea pedepselor pentru furtul de lemne, cât şi prin respectarea dreptului la proprietate pentru proprietarii de păduri aflate în zone de restricţii şi situri de importanţă comunitară şi prin acordarea sprijinului necesar agenţilor economici care activează în domeniul exploatării şi prelucrării primare a lemnului.

Acest Cod silvic trebuie să protejeze pădurea, indiferent de forma de proprietate. Modificările pe care le avem în vedere apără deopotrivă dreptul la proprietate, dar şi dreptul fiecărui cetăţean la sănătate şi la viaţă, afectat major de distrugerea pădurilor şi neprotejarea mediului.

Domnul Ion Melinte:

«Oprirea "chelirii" peisajului românesc - o necesitate»

În ultimele două decenii au apărut prea multe avertismente referitoare la distrugerea pădurilor şi ar trebui să revenim la realitate, ca popor conştient de propriul său viitor. Fondul forestier al României a început să "chelească". Pădurile au devenit un imens câmp de bătaie.

Pământul a început să ne fugă de sub picioare. Suprafeţe întregi sunt "chelite", iar pământul este supus procesului de alunecare.

Despăduririle vor determina sărăcie, nesiguranţă şi discreditare morală şi materială.

Popoarele se judecă după respectul pe care îl au faţă de propriul lor pământ şi, ca atare, faţă de stabilizatoarea cea mai sigură a acestuia, pădurea.

Dacă acum 2000 de ani Dacia era o ţară de păduri, în Evul Mediu numai 40% din suprafaţă mai era împădurită, astăzi ajungându-se la cca. 27%.

România are un fond forestier de cca. 6,4 milioane de hectare, reprezentând 27% din suprafaţa ţării.

Faţă de media europeană de 32%, procentul de împădurire nu ne poate bucura.

În comparaţie cu ţările europene care au condiţii geografice similare, situaţia la noi, cu împăduririle, este departe de a fi rezolvată. Cehia are 33%, Slovacia şi Croaţia au peste 40%, Austria 46% şi Slovenia 54%. Vecina noastră de la sud, Bulgaria, are şi ea 34% din teritoriu acoperit cu păduri.

La noi, circa două treimi dintre păduri sunt situate în zona montană şi colinară, ponderea lor fiind scăzută la câmpie (sub 10%), unde, din această cauză, se resimte puternic efectul schimbărilor climatice.

În România viitorul pădurilor nu este sigur. Pădurile României dispar pe zi ce trece, cauzele fiind multiple.

Sărăcirea în continuare a ecosistemului forestier va induce dezechilibre ecologice grave.

Fără păduri şi fără vieţuitoarele lor, va dispărea o resursă capitală pentru turism, căci peisajul rural, cel al staţiunilor, cel montan vor suferi mutilări irecuperabile.

O Românie despădurită va fi o ţară cu mult mai urâtă şi mai vulnerabilă.

Ca toate acestea să nu se întâmple, nu trebuie să ne gândim neapărat la un miracol ci, pornind de la faptul că pădurea reprezintă o comunitate de viaţă complexă şi care contribuie, în mod esenţial, la regenerarea aerului, a solului şi a apelor, trebuie ca prin acţiuni politice conjugate să putem să implementăm soluţiile referitoare la silvicultură, şi să lăsăm generaţiilor viitoare păduri trainice.

Domnul Adrian-Miroslav Merka:

din 1989 până în 2013 agricultura României se zbate, după cum bine avem cu toţii cunoştinţă, la limita dintre dispariţie şi supravieţuire. În cei aproape 25 de ani de democraţie, cu toate eforturile zecilor de guverne mai mult sau mai puţin dedicate rezolvării acestei probleme, fermierul român a reuşit foarte rar să depăşească condiţia de mic producător, să treacă de agricultura de subzistenţă şi să realizeze mai mult decât acea producţie minimă care îi asigură doar pâinea zilnică pe masă.

Din acest motiv, alături de colegii mei, am luat câteva măsuri care ar trebui să ajute la remedierea acestei situaţii. Drept urmare, am amendat Legea privind aprobarea OG nr.8/2013 pentru modificarea şi completarea Legii nr.571/2003 privind codul fiscal şi reglementarea unor măsuri financiar-fiscale şi am propus creşterea suprafeţei necesară producţiei vegetale pe cap de animal sau familie de albine şi a numărului de capete la bovine şi caprine pentru care se aplica normele de venit corespunzătoare veniturilor definite la art.71 alin.(1) din Legea privind aprobarea OG nr.8/2013 pentru modificarea şi completarea Legii nr.571/2003 privind codul fiscal şi reglementarea unor măsuri financiar-fiscale, art.I/pct. 29/art. 73/alin. (3), (4).

o astfel de măsură este, în opinia mea, absolut necesară pentru menţinerea şi creşterea gradului de subzistenţă pentru asociaţiile familiale din zonele de deal şi de munte şi se înscrie în linia de decizii guvernamentale menite să vină în sprijinul populaţiei. Am certitudinea că, prin astfel de legi şi ordonanţe care stimulează producţia şi consumul, agricultura românească mai are o şansă. Să nu uităm că România dispune de un potenţial agricol enorm. Depinde doar de noi, Legislativ sau Guvern, să găsim căile prin care îl putem valorifica. Opinia mea este că sprijinirea asociaţiilor familiale este una dintre aceste căi.

Domnul Mircea-Gheorghe Drăghici:

Declaraţie privind modificările aduse Codului silvic

Cu toţii ştim că judeţul Argeş este un judeţ bogat din punct de vedere al patrimoniului istoric, cultural, cât şi prin frumuseţea locurilor. În calitate de parlamentar de Argeş am susţinut şi voi continua să sprijin proiectele care vizează îmbunătăţirea infrastructurii turistice din judeţ, pentru ca potenţialul turistic enorm al Văii Argeşului să fie exploatat la justa sa valoare.

Un proiect deosebit de important pentru această zonă este reprezentat de proiectul iniţiat de Asociaţia de Dezvoltare Intercomunitară ADI Molivişu, denumit Crearea Infrastructurii Generale şi Specifice Activităţilor de Turism din Arealul Climatic Ghiţu Molivişu. Acesta vizează dezvoltarea unei staţiuni turistice cu funcţionare pe tot parcursul anului, ce s-ar putea transforma într-o alternativă viabilă pentru Valea Prahovei şi într-un veritabil motor de creştere economică şi creare de locuri de muncă în zonă.

Pe scurt, proiectul prevede dotarea staţiunii Molivişu cu 7 pârtii de schi dispuse pe versantul nordic al masivului Ghiţu, pentru început fiind în plan construcţia a două pârtii, A 1, dotată cu tunuri de zăpadă, instalaţie nocturnă şi transport mix pe cablu, telegondolă şi teleschi, precumşi pârtia A2. De asemenea, în proiect este prevăzută realizarea unei baze de agrement cu centru Aqua Club, spaţii de joacă pentru copii, teren de sport multifuncţional şi parcare. În staţiune va fi amenajată şi o rezervaţie de turbărie de 29 de hectare. Nu în ultimul rând, energia întregii staţiuni va fi asigurată cu ajutorul a două microhidrocentrale şi şase microhidroagregate cu o producţie de energie anuală de 63,2 kW.

După ce s-a confruntat cu numeroase aspecte ce ţin de definirea Asociaţiei de Dezvoltare Intercomunitară ca entitate separată de administraţiile publice locale, pentru a putea contracta împrumuturi, de dificultăţi în accesarea fondurilor necesare pentru susţinerea lucrărilor, de relaţia cu Consiliul Judeţean, principala problemă de rezolvat în acest moment este deblocarea cadrului legislativ. Potrivit Codului silvic, nu se pot face investiţii în zona împădurită, iar la munte, aceasta predomină.

Dat fiind faptul că luni, 21 mai, doamna Lucia-Ana Varga, ministrul delegat pentru ape, păduri şi piscicultură a venit în faţa deputaţilor pentru a discuta problema tăierilor ilegale de pădureşi modificările Codului silvic, am profitat de această ocazie pentru a-i prezenta propunerea de OUG privind modificarea şi completarea art. 4 din Legea nr.526/2003 pentru aprobarea Programului naţional de dezvoltare a turismului"Schiîn România"şi art. 7 din Legea nr.46/2008 - Codul Silvic.

Aceasta solicită deblocarea cadrului legislativ pentru punerea în aplicare a proiectului, prin introducerea unui alineat care să prevadă ca zonele în care se realizează obiective turistice pentru practicarea sporturilor de iarnă ce cuprind infrastructura pentru prestarea de servicii turistice, incluse în Programul naţional de dezvoltare a turismului "Schi în România",să fie exceptate de la restricţia de trecere a terenurilor forestiere din domeniul public al unităţilor administrativ-teritoriale în domeniul privat al acestora.

În cadrul întâlnirii de luni, doamna ministru Varga a prezentat principale modificări ce vor fi aduse Codului silvic, modificări supuse dezbaterii publice. În contextul discuţiilor privitoare la modificarea Codului silvic, consider că acesta este un moment cheie pentru ca probleme de legislaţie ce ţin de procedura de scoaterea a unor terenuri din fondul forestier să se rezolve.

Proiectul de dezvoltare a staţiunii Molivişu este extrem de important pentru Argeş şi, în acest sens, voi continua să militez activ pentru înlăturarea lacunelor legislative care pot sta în calea concretizării proiectului. În plus, determinarea mea pentru construcţia staţiunii este legată de capacitatea acesteia de a genera locuri de muncă în zonă, problema locurilor de muncă fiind o chestiune cu care se confruntă mulţi din argeşenii care au venit la audienţe la cabinetele mele parlamentare.

Domnul Miron Alexandru Smarandache:

"Coabitarea Băsescu-Ponta, un pas înapoi pentru democraţia românească!"

Doresc să remarc situaţia aproape imposibilă în care a ajuns opoziţia parlamentară în acest început de mandat. Aceasta este practic neutralizată de jocurile făcute la comun de USL, mai exact de PSD, prin premierul Ponta, şi de PDL care, în ciuda anumitor discuţii de suprafaţă, este în continuare coordonat de Traian Băsescu.

Aşa-zisa prietenie "pe faţă" dintre preşedintele cu valenţe de dreapta şi premierul de stânga, social-democrat veritabil, este nocivă din mai multe puncte de vedere. În primul rând, este dăunătoare asigurării echilibrului de forţe între putere şi opoziţie, unul de dorit şi normal într-un proces democratic. În al doilea rând, fapt şi mai grav, coabitarea dintre preşedinte şi premier aduce un afront disimulat la adresa milioanelor de români care au votat Ponta şi USL în detrimentul lui Traian Băsescu. De fapt, românii au fost minţiţi frumos şi ademeniţi haotic, în spirit de turmă, cu sloganul "Jos Băsescu" proferat de liderii USL, pentru a trăi acum tragi-comedia înţelegerii de neînţeles dintre şeful statului şi primul-ministru.

Conjuncturală sau nu, această "dragoste politică" este contra firii unui stat democratic. Ar fi normal, să spunem, ca într-un stat de drept cu funcţionare democratică preşedintele şi premierul să colaboreze pentru binele ţării, dar de la colaborare la prietenie făţişă este o mare diferenţă! Această diferenţă are drept efect, pe lângă batjocorirea votanţilor USL, anihilarea opoziţiei şi lipsa de coerenţă şi cooperare a acesteia! În acest fel, opoziţia a fost sacrificată pe altarul intereselor personale ale lui Ponta şi Băsescu, pentru ca aceştia să îşi ducă mai departe propriile interese de grup, în defavoarea vocilor critice!

Fac un apel public la unitate către toate forţele politice angrenate în opoziţia parlamentară, dacă ea mai există! Şi nu prea mai există, deoarece, în afară de PP-DD, PDL mai are trunchiul lui Traian Băsescu, iar unii dintre fruntaşii UDMR sunt consilieri de frunte sau de taină ai premierului Ponta.

Conchizând, este necesar să continuăm demersurile de observare şi semnalare a neregulilor la nivelul coabitării Traian Băsescu - Ponta.

Doamna Manuela Mitrea:

"Ziua Internaţională a Copiilor Dispăruţi"

Povestea declarării zile de 25 mai ca Ziua Internaţională a Copiilor Dispăruţi este una cât se poate de tristă, fiind vorba despre dispariţia unui copil în vârstă de numai 6 ani din New York, care în dimineaţa zilei de 25 mai 1979 a dispărut în drum spre şcoală şi de atunci nimeni nu l-a mai văzut. Această poveste a zguduit întreaga opinie publică americană şi a fost lansată cea mai amplă campanie de căutare a vreunei persoane dispărute. După multe demersuri eşuate de găsire a acestui copil, la data de 25 mai 1983, preşedintele Ronald Reagan a declarat ziua de 25 mai Ziua naţională a copiilor dispăruţi. Ulterior, mai multe state europene au luat aceeaşi decizie, astfel că 25 mai a devenit Ziua Internaţională a Copiilor Dispăruţi.

Ziua Internaţională a Copiilor Dispăruţi este marcată în 15 ţări membre ale Federaţiei Europene pentru Copii Dispăruţi şi Exploataţi. România este una dintre ţările care aniversează această zi şi în care dispariţiile de copii reprezintă o problemă ce nu trebuie ignorată.

De la an la an, statisticile referitoare la dispariţia copiilor sunt tot mai îngrijorătoare, deoarece, deşi se fac toate demersurile pentru recuperarea acestora, numărul copiilor dispăruţi de lângă familiile lor este din ce în ce mai mare. Potrivit statisticilor poliţiei, în România dispar anual peste 3.000 de copii, iar în unele cazuri, aceştia nu se vor mai întoarce niciodată lângă familiile lor.

Dincolo de faptul că pentru părinţi şi pentru cei care îl iubesc, dispariţia unui copil reprezintă o tragedie, pentru copilul ce s-a pierdut, şocul psihic este imens, iar dacă nu este găsit, există posibilitatea ca această experienţă să îi distrugă viaţa complet.

Un copil dispărut poate ajunge pe mâna unor reţele care îl vor exploata prin muncă forţată, sexual sau, în cazurile extreme, îl pot folosi pentru trafic de organe.

Pentru stoparea acestui fenomen, începând cu 25 mai 2009, în 10 state membre ale Uniunii Europene, printre care se numără şi România, a fost lansat un număr de telefon gratuit operaţional non-stop. Acesta vine în întâmpinarea părinţilor ce doresc să sesizeze dispariţia unui copil, a publicului ce doreşte să furnizeze informaţii despre dispariţiile copiilor, iar pentru copii, să găsească mai uşor drumul către casă. Apelul este preluat local de către personalul specializat al organizaţiei din ţara respectivă, cooperând la nivel naţional şi internaţional cu poliţia şi cu alte organizaţii similare, cu scopul dedicat de a găsi copiii dispăruţi.

în societatea actuală, dispariţia copiilor este o problemă globală ce necesită o rezolvare de aceeaşi anvergură. de aceea, cred că este datoria noastră, a parlamentarilor din întreaga Europă, dar şi a europarlamentarilor să căutăm cele mai bune soluţii astfel încât copiii să nu fie rupţi de familiile lor.

Domnul Adrian Mocanu:

"Greva angajaţilor Poştei Române, un semnal de alarmă pentru autorităţile statului"

Am asistat cu toţii la derularea foarte rapidă a unor acţiuni care au afectat o importantă componentă a populaţiei României: pensionarii. Este vorba de greva salariaţilor Poştei Române, declanşată luni, la Bucureşti, şi extinsă, în zilele următoare, în mai multe judeţe ale ţării. Evenimentele respective, cu toate că s-au încheiat temporar, printr-un armistiţiu între Ministerul Comunicaţiilor şi Federaţia Sindicatelor din Poşta Română, trebuie să pună în gardă autorităţile statului.

Este inadmisibil ca circa 4 milioane de pensionari români să nu aibă siguranţa că îşi vor primi pensiile la timp din cauza nemulţumirilor de natură salarială ale angajaţilor unei companii. Nu există niciun motiv pentru care pensionarii să nu îşi primească drepturile la termen, iar greva de zilele trecute trebuie să determine luarea de măsuri drastice, administrative şi legislative, pentru ca pe viitor să nu mai fie posibile acţiuni care să îi afecteze pe pensionari. Poate că cea mai bună soluţie în acest caz este plata pe card a tuturor pensiilor. În această privinţă, sunt alături de premierul României, care a afirmat că nu poate fi acceptat faptul că în timp ce statul caută soluţii pentru salvarea de la faliment a Poştei Române, angajaţii acestei companii să se joace cu banii de pensii.

Domnul Dan Ştefan Motreanu:

"Regionalizarea - o temă de importanţă capitală care necesită dezbateri ample"

În declaraţia politică de astăzi, continuu să vă supun atenţiei subiectul privind regionalizarea. O temă importantă, dar şi controversată în acelaşi timp, aceasta pentru că, aşa cum spuneam şi în precedenta intervenţie, s-a vorbit şi încă se vorbeşte foarte puţin despre principiile, obiectivele şi rezultatele ei. Un subiect larg, dar izolat în acest moment în două chestiuni care par a fi, deocamdată, cel puţin din punct de vedere mediatic, mai interesante, şi anume pe de o parte câte regiuni vor fi şi unde vor fi capitalele lor, iar pe de altă parte cine va conduce aceste regiuni, cum vor fi desemnaţi conducătorii lor, aleşi sau numiţi, şi ce atribuţii vor avea ei.

După părerea mea, prima întrebare pentru noi, cei care îi reprezentăm pe cetăţeni în Parlament, în Guvern, în administraţia locală este dacă există convingerea că ceea ce urmează să creăm este util pentru dezvoltarea ţării şi pentru creşterea nivelului de trai al cetăţeanului. Dacă noi, reprezentanţii cetăţenilor, am înţeles ce este conceptul de dezvoltare regională, dacă noi am epuizat anumite temeri privind acest concept şi dacă măcar pe acelea pe care le-am înţeles putem să le explicăm, să le transmitem clar cetăţenilor.

Este o prima etapă nu doar necesară, ci obligatorie, în care trebuie să îndepărtăm conotaţia negativă a cuvântului regionalizare din mentalul colectiv prin clarificări, acolo unde avem deja răspunsuri, şi dezbateri şi soluţii serioase, acolo unde mai sunt îndoieli.

De aceea, vă propun astăzi, prin această declaraţie, un punct de plecare pentru o serie de răspunsuri la întrebări de bază şi temeri justificate ale cetăţenilor, des întâlnite de noi toţi, în ceea ce priveşte dezvoltarea regională (regionalizarea).

Sunt sigur că lista prezentată de mine trebuie completată şi de aceea consider că este important ca împreună să identificăm aceste probleme ridicate de cetăţeni, să clarificăm aceste temeri, să oferim răspunsuri fundamentate şi să le promovăm. Cetăţenii aşteaptă un consens larg pe acest subiect, consens obligatoriu cel puţin în această etapă a clarificării unor principii, noţiuni şi idei generale. Doar aşa putem pune o bază solidă la încrederea în fundamentul unui concept, deşi relativ vechi (de 15 ani în România), nou pentru foarte mulţi cetăţeni.

1. Regionalizarea nu înseamnă federalizare. Potrivit Constituţiilor actuale a celor 27 de state din Uniunea Europeană, 22 sunt state unitare adică, potrivit definiţiei: "posedă un singur centru de impulsuri politice şi guvernamentale. Puterea politică, în plenitudinea atribuţiilor şi funcţiilor sale, aparţine unui titular unic care este persoană juridică a statului. Toţi indivizii plasaţi sub suveranitatea statului sunt supuşi aceleiaşi autorităţi unice, trăiesc sub acelaşi regim constituţional şi sunt dirijaţi de aceleaşi legi". Cele mai multe state dintre cele 22 au o veche şi de succes politică de dezvoltare regională, care nu a pus în discuţie caracterul unitar al statului.

2. Politica de dezvoltare regională nu poate înlocui şi nici nu se poate substitui politicii naţionale de dezvoltare. Referitor la politica de regionalizare, în Uniunea Europeană este important de reţinut un principiu, şi anume că politica de dezvoltare regională este subordonată atât dezvoltării naţionale, cât şi celei europene, în ansamblul său. Strategia Europa 2020, adoptată în martie 2010, stabileşte şi urmăreşte complementaritatea şi coordonarea politicilor de la nivel regional, naţional şi european pentru a stabili o delimitare clară a sarcinilor ce le revin şi, în acelaşi timp, evitarea dublării sau fragmentării eforturilor la nivel naţional şi regional.

3. Regionalizarea este un factor important, un factor dinamizator al dezvoltării ţărilor şi Europei în ansamblu. De peste 20 de ani, mai precis, odată cu Tratatul de la Maastricht din 1992, în art.130 al Tratatului se precizează că: "politica Uniunii Europene trebuie să atenueze deosebirile dintre regiuni, diferenţele de şanse datorate dezvoltării întârziate, să creeze instrumente structurale şi de politici economice naţionale şi comunitare corelate pentru înlăturarea diferenţelor regionale izbitoare şi să coordoneze diferitele surse financiare ale UE, în interesul politicii regionale eficiente".

4. Regiunile sunt nivelul teritorial cel mai important pentru criteriile de alocare a Fondurilor Structurale. Politica regională a UE este determinantul apariţiei zonelor statistice şi dezvoltării statisticii regionale. În acest sens, statisticile regionale trebuie să permită atât măsurarea situaţiei economice regionale, cât şi fundamentarea criteriilor de intervenţie ale UE. Astfel, Parlamentul European şi Consiliul Uniunii Europene au aprobat, la 26 mai 2003, Regulamentul Nr. 1059/2003 privind instituirea unui nomenclator al unităţilor teritoriale de statistică (NUTS) cu o valabilitate a clasificării de cel puţin 3 ani. Clasificarea NUTS este un sistem ierarhic de împărţire a teritoriului economic al Uniunii Europene, în scopul de a colecta, dezvolta şi armoniza statisticile regionale ale UE; de a elabora analize socio-economice asupra regiunilor; de a proiecta politicile regionale ale Uniunii.

Regulamentul a fost adoptat pentru a dispune de date statistice comparabile pe ansamblul Uniunii Europene, şi în el se precizează că NUTS este un nomenclator ierarhic cu 3 nivele de bază de unităţi teritoriale, şi anume NUTS1 - între 3 milioane şi 7 milioane de cetăţeni; NUTS2 - între 800.000 - 3 milioane şi NUTS3- între 150.000 - 800.000 de cetăţeni. Ceea ce este important de menţionat este faptul că statisticile regionale la nivelurile NUTS 2 şi NUTS 3 sunt folosite de Comisia Europeană pentru stabilirea eligibilităţii regiunilor de a primi sprijin financiar din Fondurile Structurale, cea mai mare parte a acestor fonduri este alocată regiunilor clasificate la nivelul teritorial statistic NUTS 2.(obiectiv 1 - Convergenţa).

În concluzie, este important de reţinut că nivelul teritorial-statistic reprezintă cel mai important element al politicii de dezvoltare regională, fiind esenţial pentru ţările membre ale UE deoarece criteriile de alocare a Fondurilor Structurale se bazează pe indicatori calculaţi la acest nivel.

5. Regiunile există, în mod diferit, în toate ţările UE. O succintă analiză a organizării administrativ-teritoriale a statelor din UE demonstrează nu numai diversitate de structuri, dar şi raporturi diferite între nivelul central şi cel local. Clasificarea lor se face după competenţele, instituţiile şi finanţele pe care le au. Adică după puterea lor de a adopta legislaţie, după modul în care este ales corpul legislativ şi de unde provin resursele proprii. După aceste criterii, în UE sunt identificate 6 modele teoretice ale regionalizării: regiuni politice, regiuni încorporate, regiuni diversificate, regiuni administrative clasice, regiuni funcţionale deconcentrate şi regiuni prin cooperare (cum sunt cele de astăzi în România).

6. Regionalizarea este o noţiune distinctă de regionalism. Astfel, regionalizarea urmăreşte reducerea dezechilibrelor economice regionale şi o dezvoltare armonioasă a întregului teritoriu, în timp ce regionalismul presupune afirmarea unei identităţi etnice lingvistice, culturale etc. Regionalismul este un termen întâlnit în discursul politic, urmărind o anumită autonomie sau chiar federalizarea, pe când regionalizarea este o acţiune administrativă cu obiectiv economic.

7. Regionalizarea înseamnă un proces ce creează o capacitate pentru acţiuni de dezvoltare. Acest proces se poate baza pe sistemul politic-administrativ existent sau poate da naştere unei organizări teritoriale noi, care ar susţine mai bine scopul creşterii socio-economice şi al dezvoltării echilibrate. Termenul de regiune, deşi are definiţii diferite în accepţiunea organismelor europene, are ca numitor comun concluzia că ea reprezintă un nivel administrativ care este situat în ierarhia administrativă pe poziţia imediat inferioară nivelului central şi constituie o capacitate pentru acţiuni de dezvoltare a unei zone geografice subnaţională, dar supralocală.

8. Înfiinţarea regiunilor nu va presupune desfiinţarea judeţelor. USL a afirmat clar că prin regionalizare nu se desfiinţează judeţele (cu toate că unele din ele, în 1968, au fost trasate arbitrar), pentru ca ele reprezintă astăzi unităţi administrative cu tradiţie şi identitate, drept urmare ele vor rămâne cu atribuţii importante. Judeţele corespund unui nivel existent în toate ţările UE - NUTS 3, între 150.000 - 800.000 de cetăţeni. Unităţile administrative similare judeţelor în UE sunt departamentele, în număr de 100 în Franţa, provincia în Italia - 107, COROP regio’s în Olanda - 42, arondismente în Belgia - 44, nomoi în Grecia - 51, podregiony în Polonia - 66 etc.

9. De la regionalizare se aşteaptă debirocratizarea şi descentralizarea României. Aceasta presupune, pe de o parte, informatizarea obligatorie a administraţiei locale, pe de altă parte, recunoaşterea interesului comunităţilor, autorităţile locale alese fiind cele mai în măsură să cunoască necesităţile localităţilor. Aşa cum este ea înţeleasă în Europa anului 2012, regionalizarea ar revigora gradul de implicare al cetăţenilor în viaţa publică. Astfel, se urmăreşte apropierea acestora de decizie şi crearea unor condiţii pentru parteneriate, coordonare şi complementaritate pentru a se înainta proiecte de dezvoltare pe arii mai mari, în condiţii optime, şi nu doar mici lucrări pentru un judeţ, proiecte care să deservească interesele şi preferinţele cetăţenilor, să creeze oportunităţi noi acestora şi să permită o mobilitate a muncii pe o suprafaţă mai mare.

10. Regionalizarea trebuie să însemne costuri mai mici pentru cetăţean. Acum, totul se decide şi se rezolvă la ministere, întreprinzătorii, reprezentanţii administraţiei locale şi ai autorităţilor centrale din teritoriu cheltuiesc sume uriaşe pe deplasări pentru o "semnătură" sau un "acord" de la Centru, iar adesea cetăţenii se simt mult prea departe de Centru (simţind un sentiment de marginalizare). Descentralizarea unor competenţe dinspre Bucureşti către regiuni presupune şi reducerea aparatului birocratic al ministerelor şi al instituţiilor centrale, dar şi eficientizarea şi urmărirea mai corectă a cheltuielilor.

Domnul Nicolae-Ciprian Nica:

PIB-ul României în primul trimestru din 2013 situează ţara noastră pe locul trei în topul creşterii economice din Uniunea Europeană. Aceasta este o veste bună pentru România şi pentru români, la fel de bună cum este şi cea legată de faptul că a scăzut şi s-a stabilizat cursul euro.

Şi toate acestea în condiţiile în care instituţiile de stat încă nu funcţionează la turaţie maximă, iar campaniile de denigrare a competenţelor guvernarii USL au fost dintre cele mai virulente.

Personal cred că pe lângă eficienţa Guvernului USL, creşterea PIB-ului a fost generată şi de încrederea pe care România începe să o recâştige în plan internaţional şi în plan intern.

Această reîncredere pe plan internaţional a însemnat noi investiţii în România şi am certitudinea că aceste investiţii vor continua, iar în plan intern s-a demonstrat că aceste lucruri se pot face fără a tăia pensii şi salarii, fără a închide şcoli şi spitale şi, mai mult decât atât, fără a batjocori populaţia.

Acesta este rezultatul unor politici orientate spre producţie şi mai puţin spre consum, a unei încercări de a mări puterea de cumpărare a românilor - şi de ce nu? - este respectul pe care guvernarea USL îl arată românilor care i-au investit cu încrederea lor.

Acest rezultat este dovada unui efort comun atât al guvernanţilor, cât şi al cetăţenilor de a încerca restabilirea echilibrului în România, atât financiar, politic, cât şi social, iar pentru acest lucru cred că toată clasa politică trebuie să aprecieze solidaritatea cetăţenilor.

Este important să realizăm că doar cu linişte şi doar cu respect şi încredere se poate realiza stabilitate economică.

În concluzie, locul trei în Europa ca rată de creştere a PIB este dovada clară că economia românească îşi revine sub Guvernarea USL.

Aceste rezultate macroeconomice, susţinute de politicile amintite mai sus, vor fi transpuse şi în viaţa de zi cu zi a românilor, şi am certitudinea ca, în timp, toată lumea va simţi în propriul buzunar o îmbunătăţire a economiei.

Doamna Cristina Nichita:

"Parteneriat în beneficiul copiilor"

Ieri, 20 mai 2013, Valeriu Zgonea, preşedintele Camerei Deputaţilor, a semnat, alături de Reprezentantul UNICEF în România, Sandie Blanchet, Parteneriatul privind colaborarea dintre cele două instituţii în beneficiul copiilor din România.

Parteneriatul se bazează pe viziunea comună: toţi copiii şi, în special, copiii vulnerabili se vor bucura de drepturile lor, vor creşte într-un mediu familial, protejaţi împotriva violenţei, a neglijării şi a separării de familie, vor beneficia de educaţie de calitate, toţi copiii vor fi protejaţi împotriva discriminării şi excluziunii din cauza genului, etniei sau a stării de sănătate, toţi adolescenţii îşi vor putea atinge potenţialul, astfel încât să devină cetăţeni independenţi şi activi.

Preşedintele Camerei Deputaţilor, Valeriu Zgonea a declarat: "Parteneriatul încheiat astăzi între Camera Deputaţilor şi UNICEF va duce la o promovare şi o susţinere mai bună a drepturilor copiilor din România, în special a celor mai dezavantajaţi dintre aceştia. Investiţia în copii e unul dintre cele mai importante lucruri pe care un stat responsabil trebuie să le facă. Îmi doresc ca prin astfel de iniţiative să le deschidem copiilor vulnerabili calea spre un viitor mai bun şi spre noi oportunităţi în viaţă, pentru că doar aşa şi România va fi o ţară puternică".

Atât Camera Deputaţilor, cât şi reprezentanta UNICEF în România se angajează să sprijine respectarea, implementarea şi monitorizarea drepturilor copilului în România, promovarea lor în regiune şi în întreaga lume, inclusiv prin organizarea de evenimente naţionale şi internaţionale. De asemenea, în domeniile de interes comun, Camera Deputaţilor şi UNICEF se vor informa reciproc şi se vor consulta cu privire la progresele făcute în implementarea drepturilor copilului.

Sandie Blanchet, reprezentantul UNICEF în România, a subliniat faptul că: "semnarea primului parteneriat între Camera Deputaţilor şi UNICEF reprezintă o recunoaştere a rolului deosebit de important pe care îl are Parlamentul în promovarea drepturilor copilului. Pentru ca toţi copiii să se bucure de drepturile lor şi în mod special cei mai vulnerabili, din familii sărace, din zone urbane şi rurale sărace şi din comunităţile rome este nevoie de politici publice pe termen lung şi de un cadru legal ce ţine cont de Convenţia privind Drepturile Copilului."

Ca părinte al unui copil cu dizabilităţi, ca membru fondator al Asociaţiei "Surâsul Albastru", care va presta servicii pentru copiii diagnosticaţi cu autism, ca membru activ al societăţii civile, m-am implicat profund în acţiunile care au ca scop recunoaşterea şi respectarea drepturilor copiilor vulnerabili.

Semnarea parteneriatului în beneficiul copiilor este pentru mine un vis împlinit.

Mulţumesc domnului preşedinte Valeriu Zgonea pentru încredere şi onoare numindu-mă Ambasador al Camerei Deputaţilor în relaţia cu Unicef în România.

Mulţumesc doamnei Sandie Blanchet şi echipei Unicef în România pentru profesionalismul şi deschiderea de care au dat dovadă în planificarea acestui parteneriat.

Mulţumesc colegilor deputaţi, care au ales să vină alături de noi la semnarea acestui parteneriat pentru angajamentul că împreună vom lucra în beneficiul copiilor.

Stimate colege, stimaţi colegi, copiii vulnerabili din România au astăzi prioritate, ei sunt pe agenda de lucru a Parlamentului.

Doamna Marioara Nistor:

"USL - Politică în stil autist!"

"Autismul este o tulburare a creierului care interferă adesea cu abilitatea de a comunica şi de a relaţiona cu cei din jur. Autismul afectează modul în care individul percepe şi procesează informaţia senzorială, această afecţiune durând toată viaţa şi determinând diferite grade de izolare socială".

Cu siguranţă mulţi dintre domniile voastre aţi vizionat celebrul film în care Dustin Hoffman a jucat memorabil rolul unui autist genial. În aceşti ani, în această societate, în această ţară am tot mai des certitudinea că autismul a devenit un diagnostic care cuprinde şi o parte a lumii politice româneşti, deloc de neglijat. Evit cu bună- ştiinţă să generalizez şi să utilizez formula folosită abuziv de preşedintele aproape suspendat al ţării, care se autoexclude din categoria "zoaie politice", ştiut fiind de tot românul faptul că însuşi domnia sa este unul dintre principalii producători ai acestui mediu dezgustător.

Din nefericire, un eventual studiu de caz al activităţilor liderilor USL din primul an de guvernare arată că ei percep, procesează şi transmit informaţii care nu au nici o legătură cu realitatea obiectivă pe care majoritatea românilor o trăiesc zi de zi, aceştia distorsionând amnezic propriile lor acţiuni într-un fel de ipocrizie politică autistă. Sunt numeroase exemplele de autism ipocrit şi amnezic al reprezentanţilor acestei coaliţii care nu poate folosi în interesul românilor majoritatea imensă avută în Parlament. Când ai un procent de aproape 70 la sută din sufragiile electoratului şi nu eşti în stare să schimbi într-un an nici legile proaste şi nici directorii puşi de PDL, atunci pe bună dreptate nu ţi-ai meritat voturile.

Criza USL este continuă încă de la înfiinţare, iar acum, în aceste zile, rediscutarea protocolului seamănă cu un chef înaintea înmormântării. USL a promis locuri de muncă şi taxe mai mici pentru români. În schimb, impozitele şi taxele au fost majorate! USL a promis sprijin pentru IMM-uri, dar le-a împovărat în schimb cu un impozit forfetar pe care-l condamnau până mai ieri. USL a promis că va face dreptate, dar sărăcia în care se zbate majoritatea românilor se adânceşte pe zi ce trece. În concluzie, aceşti politicieni rămân lipsiţi de inteligenţa necesară unei bune guvernări, îndreptată spre nevoile oamenilor şi agenda publică imediată.

Domnul Iuliu Nosa:

Titlul declaraţiei mele de astăzi este "Sorin Roşca-Stănescu, un subiect fals pentru USL"

Începând de săptămâna trecută, primele pagini ale ziarelor şi breaking newsurile televiziunilor au fost ocupate cu scandalul provocat în USL de senatorul Roşca-Stănescu. Ca subiect de presă este, cu siguranţă, unul deosebit de important. Este la fel de important şi pentru toţi cei care, încă din 2010, de la înfiinţarea USL, îşi doresc ruperea acestei construcţii politice care a adus speranţe românilor.

În ceea ce mă priveşte, în calitate de parlamentar USL, şi am convingerea că toţi colegii mei din USL sunt în asentimentul meu, Sorin Roşca-Stănescu nu reprezintă un subiect sau cel mult este un subiect fals. Proaspăt membru PNL, senatorul Roşca-Stănescu trebuie să înţeleagă că un partid şi o alianţă nu se conduc ca o redacţie de gazetă. În interiorul oricărei formaţiuni politice există reguli, există un statut sau un protocol care trebuie respectat şi nu ai cum să abordezi atitudinea unui patron care face ce vrea. De aceea, îmi permit să spun că senatorul Sorin Roşca-Stănescu trebuie să se supună statutului PNL şi protocolului USL. Dar, până la urmă, colegii liberali nu au decât să şi-l asume, nepunând în pericol USL şi neaducând atingere încrederii pe care românii au dat-o acestei alianţe atât la alegerile locale din iunie 2012, cât şi la cele parlamentare din 9 decembrie. Consider că România este mult mai importantă decât orice parlamentar.

Pentru ca o coaliţie politică să aibă peste 70% din încrederea românilor, cât a câştigat USL la alegeri, a fost nevoie de multă muncă, care sunt sigur că nu se va duce pe apa sâmbetei din cauza unui individ destul de dubios în ceea ce priveşte relaţia sa cu preşedintele- jucător, pe care chiar l-a ajutat să câştige alegerile.

Încredere românilor în USL s-a manifestat într-o singură zi, în ziua votului, iar de a doua zi toată această încredere s-a transformat într-o mare responsabilitate pe care o avem faţă de cetăţeni.

Astăzi, când vorbim cu atâta uşurinţă despre USL, despre ruperea sau existenţa sa, sau continuarea proiectelor USL, cred că în primul rând trebuie să ne gândim la responsabilitatea pe care cei care au construit USL au angajat-o, aceştia oameni care astăzi conduc USL şi care trebuie să continue.

Cred că acum trebuie să vorbim despre aşteptările pe care oamenii le au de la noi, aşteptări care trebuie să se regăsească în proiecte economice şi de coeziune socială.

Sunt foarte multe lucruri de făcut şi eu sper că după acest moment, după aceste zile care au fost poate cele mai încărcate de mesaje, să avem capacitatea de a ne putea continua proiectele pe care le-am început împreună, proiectele pe care le-am început pentru categoriile defavorizate, pentru mediul de afaceri, pentru tinerii din România şi să sperăm că împreună putem să ne achităm faţă de responsabilitatea pe care o avem faţă de cetăţenii României.

Reiterez faptul că subiectul Sorin Roşca-Stănescu este unul derizoriu şi sunt convins că noi toţi cei peste 70% dintre parlamentarii care am primit încrederea românilor nu vom fi împiedicaţi de acest subiect să ne ducem la capăt proiectele.

Domnul Ioan Oltean:

"Limitarea rolului statului în economie, un obiectiv imposibil de atins pentru guvernul USL"

În declaraţia mea politică de astăzi vă voi supune atenţiei o analiză a situaţiei actuale a economiei româneşti, mai precis a felului complet păgubos în care guvernul USL înţelege să conducă ţara prin încurajarea amestecului statului în economie, cu toate consecinţele negative ce decurg din aceasta.

Doamnelor şi domnilor colegi, educaţia pe care am primit-o cu toţii de la grădiniţă şi până în universităţi, îngrijirea sănătăţii, protecţia faţă de concetăţenii agresivi, incendii ori calamităţi, sistemul de justiţie şi multe altele sunt furnizate de către administraţia publică pe baza finanţării bugetare. Dar apar în mod firesc două întrebări: care este motivul pentru care statul furnizează aceste bunuri, respectiv ce activităţi trebuie finanţate cu certitudine de la buget.

Pentru a putea răspunde la aceste întrebări va trebui să analizăm problemele economice pe care guvernul le are de rezolvat, dar pe care din nefericire le ignoră.

Este cunoscut faptul că pieţele asigură reglarea sistemului economic, prin stabilirea preţurilor de echilibru ca urmare a jocului concurenţei. Teoretic, pentru a funcţiona cât mai eficient, pieţele trebuie să fie cât mai apropiate de concurenţa perfectă. Eşecul pieţei descrie acel ansamblu de situaţii în care nu sunt îndeplinite condiţiile necesare obţinerii unei soluţii privind funcţionarea eficientă a pieţelor.

Lăsat să funcţioneze absolut fără restricţii, dar şi limitat neraţional, ceea ce nu este de dorit, dar se întâmplă, sistemul de piaţă nu va fi suficient de eficient. Va exista tendinţa de a se produce prea mult din anumite bunuri şi prea puţin din altele. Se poate ajunge astfel la situaţii de penurie pentru anumite bunuri, sau chiar la absenţa lor cu desăvârşire, ceea ce implicit duce în timp la creşterea preţurilor, fapt care apasă enorm asupra puterii de cumpărare şi a nivelului de trai al populaţiei.

Esenţa eşecului mecanismului de reglare a pieţei constă de fapt în inabilitatea indivizilor de a mai coopera între ei. Pare astfel că guvernul USL îşi doreşte ca România să devină o ţară de asistaţi sociali, numai buni de a vota cum li se sugerează. Astfel, într-o societate egalitaristă, aşa cum vor actualii guvernanţi, oricine vrea să facă şi chiar realizează ceva, este lovit în primul rând prin impozitare, descurajat şi pus la colţ de un stat autoritar şi păgubos.

Aceste situaţii sunt răspunzătoare în mare parte de apariţia costurilor de tranzacţie ridicate de pe piaţă, pentru ca într-un stat democratic, în mod normal schimburile de pe piaţă nu sunt costisitoare, cu excepţia costurilor de transport şi de desfacere. Costurile de tranzacţie includ costurile de informare, costurile de decizie, costurile de negociere şi costurile legale necesare încheierii contractelor. De exemplu, poate fi destul de costisitor atât pentru consumator, cât şi pentru producători să se informeze despre intenţiile lor reciproce. Dar existenţa acestor costuri îndepărtează pieţele de condiţiile necesare funcţionării eficiente. De aici rezultă că o posibilă funcţie economică a guvernului ar consta în a interveni în funcţia alocativă a pieţei, pentru a-i corecta efectele negative. Însă observăm că acest lucru nu se întâmplă, guvernul fiind, desigur, ocupat cu alte proiecte mult mai "importante".

Un alt sens al eşecului pieţei este dat de modul în care aceasta asigură echitatea, justiţia socială privind distribuţia veniturilor şi a bogăţiilor. Deşi clamează justiţia socială şi se declară sus şi tare un apărător al celor mulţi şi săraci, şi întrucât piaţa singură poate eşua în rezolvarea acestei probleme, guvernul ar trebui să intervină prin măsuri coerente economic, pentru a aduce această distribuţie în limite sociale rezonabile şi a eradica astfel decalajele sociale şi economice.

Dar în loc de prosperitate, ce observă cetăţeanul român şi simte pe propria piele şi în propriul buzunar? Disfuncţionalităţile pieţelor se regăsesc la nivelul economiei naţionale sub forma inflaţiei, şomajului, stagnării creşterii economice, dezechilibrelor balanţei de plăti etc. Ceea ce guvernul USL nu înţelege este că funcţionarea normală a pieţelor necesită respectarea anumitor reguli privind desfăşurarea tranzacţiilor.

Şi nu în ultimul rând, fără existenţa unui sistem juridic funcţional nu se poate asigura disciplina contractuală, respectiv menţinerea comportamentelor individuale în limitele impuse de societate. Dar, stimaţi colegi, dacă ar exista interesul ca toate caracteristicile necesare funcţionării eficiente a pieţelor să existe şi dacă s-ar pune problema coordonării acţiunilor tuturor agenţilor economici la producerea de plusvaloare, atunci funcţiile guvernului s-ar limita doar la redistribuirea veniturilor şi la asigurarea justiţiei sociale, ceea ce până acum, în cazul guvernului USL, a rămas doar în stadiul de proiect.

Domnul Ovidiu Ioan Silaghi:

Consilierii lui Traian Băsescu se deplasează în interes personal pe banii Administraţiei Prezidenţiale. La rectificarea bugetară, fondurile Preşedinţiei pot fi reduse.

În luna mai 2013, concret miercurea trecută, trei consilieri prezidenţiali au utilizat - conform agenţiei Mediafax, şi nu sunt dubii, ştirea a fost corectă, existând şi probe foto - autoturisme ale administraţiei prezidenţiale, plus ofiţeri SPP, pentru a se deplasa la lansarea unei filiale a Mişcării Populare la Galaţi. Ştirea a trecut neobservată nu pentru că ar fi fost ecranată de alte evenimente, ci pentru că mulţi editori încă îi protejează pe exponenţii culorii politice portocalii.

Nu sunt adeptul punerii în aplicare a proverbului legat de capra vecinului, drept urmare, nu îmi manifest nemulţumirea privind tratamentul mediatic total diferit de care au beneficiat consilierii preşedintelui Traian Băsescu în raport cu un fost ministru liberal (deşi în cazul acestuia, în anul 2008, în niciun caz nu se poate vorbi de un abuz.)

Dar nu pot trece cu vederea faptul că acum, în luna mai a anului 2013, consilierii prezidenţiali Sebastian Lăzăroiu, Cristian Diaconescu şi Daniel Funeriu chiar au comis un abuz. Trec peste faptul legat de implicarea consilierilor prezidenţiali într-o fundaţie care mâine ori devine partid, ori devine parte integrantă într-o viitoare construcţie politică. Trec şi peste remarci populiste de genul: "au consumat 100 sau 200 de litri de benzină din cota Administraţiei prezidenţiale." Nu pot însă trece peste nerespectarea unor principii. Şi dacă acele persoane care încalcă aceste principii şi unele reglementări - nu scrie undeva că un consilier prezidenţial sau un consilier al oricui ar fi se poate deplasa în interes personal utilizând logistica serviciului unde este angajat - mai fac parte şi din categoria lupilor moralişti care săptămânal arată cu degetul spre Parlament, spre statutul parlamentarilor, spre aşa-zisul lux şi aşa-zisele privilegii de care chipurile beneficiază parlamentarii, atunci daţi-mi voie să condamn cu toată tăria abuzul săvârşit de cei trei consilieri prezidenţiali.

Şi pentru ca astfel de abuzuri să nu se mai repete şi pentru faptul - iată, această deplasare, dar poate şi altele, de care nu s-a aflat, o dovedeşte - că Administraţia Prezidenţială dispune de fonduri care îi prisosesc, se impune cu necesitate, atunci când va avea loc rectificarea bugetară, să-i fie diminuate fondurile alocate pentru cheltuieli. Există numeroase sectoare care au nevoie ca aerul de orice leu, şi iată, există şi o sursă de unde se pot obţine nişte bani.

Domnul Petru Movilă:

Pentru Guvernul USL nu mai contează nici copiii aflaţi în dificultate...

Doresc să supun atenţiei dumneavoastră un proiect de lege care va afecta câteva mii de copii care beneficiază de serviciile sociale furnizate de asociaţiile şi fundaţiile din România.

La acest moment, se află în plin proces legislativ o propunere venită din partea Ministerului Muncii. Aceasta se referă la subvenţionarea din fonduri publice a serviciilor sociale acordate de asociaţii şi fundaţii care, în forma adoptată deja de Senat, ar aduce prejudicii grave organizaţiilor neguvernamentale din România. Ceea ce este cu adevărat problematic, stimaţi colegi, este faptul că dacă acest proiect de lege primeşte votul pozitiv şi din partea noastră, a Camerei Deputaţilor, vor fi afectaţi aproape 1,6 milioane de copii, beneficiari ai serviciilor oferite de cele 1.500 de ONG-uri care furnizează servicii sociale în România.

Cea mai serioasă problemă a acestui proiect de lege este diminuarea subvenţionării serviciilor sociale în mediul rural şi mediul urban în primii 3 ani de funcţionare. În plus, stimaţi colegi, iniţiativa nu prevede nici o măsură prin care cei peste 10 mii de beneficiari actuali de servicii sociale subvenţionate de la bugetul de stat, care se încadrează în această categorie, să poată primi în continuare servicii sociale, după încetarea punerii în aplicare a legii.

Proiectul de lege îşi propune şi să plaseze responsabilitatea finanţării serviciilor la nivelul autorităţilor locale fără a se baza pe o analiză de impact, deşi, aşa cum bine ştim cu toţii, acestea au o capacitate scăzută de finanţare sau de preluare a serviciilor subven?ionate din bugetul de stat şi oferite în prezent către zeci de mii de beneficiari de servicii sociale la nivel local.

Un alt aspect deosebit de important, semnalat şi de către ONG-urile din judeţul Iaşi, este faptul că organizaţiile nonguvernamentale nu pot prelua responsabilitatea statului în ceea ce priveşte finanţarea integrală a serviciilor oferite beneficiarilor deserviţi. În lipsa unui cadru unic legal care să faciliteze finanţarea serviciilor sociale oferite de către furnizorii privaţi, beneficiarii actuali deserviţi de ONG-uri se vor reîntoarce către serviciile publice. Asistarea lor va atrage după sine cheltuieli semnificativ mai mari pentru bugetul de stat sau bugetele locale. În acest caz, serviciile publice locale vor fi puse în situaţia de a nu avea capacitatea să răspundă unui număr mai mare de beneficiari şi există riscul ca aceşti oameni vulnerabili să fie exclu?i de la dreptul de a primi asisten?a socială, ajungând să fie marginaliza?i din punct de vedere social.

Stimaţi colegi, voi sprijini demersurile ONG-urilor de a corecta aceste inadvertenţe, în condiţiile în care, aşa cum au subliniat acestea, proiectul de lege privind subvenţionarea din fonduri publice a serviciilor sociale acordate de asociaţii, fundaţii şi culte recunoscute de lege demonstrează lipsă totală de interes a statului faţă de dezvoltarea serviciilor sociale, dar şi o lipsă de înţelegere cu privire la intervenţia, serviciile oferite şi logica existenţei organizaţiilor neguvernamentale. Toate aceste aspecte pe care vi le-am prezentat şi pe care ONG-urile din ţară şi în special cele din judeţul Iaşi ni le-au semnalat şi pentru care ne-au cerut ajutorul arată că există un grad ridicat de implicare pentru promovarea unor legi care să ofere dreptul la o viaţă mai bună.

În calitate de parlamentar de Iaşi şi membru în Comisia pentru sănătate şi familie din Camera Deputaţilor, voi susţine demersurile ONG-urilor şi cred că şi dumneavoastră, dragi colegi parlamentari, ar trebui să acordaţi mai mult interes acestei propuneri şi, împreună să conturăm o legislaţie mai bună, bazată pe necesităţile relevate de problemele reale din societate.

Domnul Petru Movilă:

"După câteva luni de aplicare, coplata pare să rateze rezultatul scontat"

Nu ştiu câţi dintre dumneavoastră au avut curiozitatea să urmărească măsurile luate de actualul ministru al sănătăţii, Eugen Nicolăescu, însă sunt convins că cei care au făcut-o, au putut să constate haosul şi debandada care s-au instalat în sănătate în ultima perioadă. Coplata, taxa atât de blamată de către USL în opoziţie şi modificată în mod radical de către actualul ministru, este cel mai simplu exemplu de ceea ce poate însemna un fiasco total.

Estimările Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate arătau că aproximativ 62% dintre români vor plăti coplata, restul de 38%, respectiv aproape 8 milioane de români, fiind scutiţi. Aceste cifre înseamnă că în buzunarele furnizorilor de servicii de sănătate intrau între 370 şi 700 de milioane de lei din coplată, conform estimărilor CNAS.

În schimb astăzi, la aproape două luni de la introducerea acestei taxe suplimentare, constatăm că măsură s-a dovedit una total ineficientă atât pentru unităţile sanitare, cât şi pentru pacienţi.

Stimaţi colegi, introducerea coplăţii a fost argumentată de nevoia stringentă de resurse financiare la nivelul sistemului sanitar, fonduri care să ducă la servicii eficiente, de calitate şi corecte faţă de pacienţi, cât şi de necesitatea limitării internărilor. În schimb, din raportările spitalelor se poate observa că numărul internărilor, în loc să scadă, a rămas acelaşi, iar banii colectaţi în 30 de zile din coplată nu acoperă nici măcar cheltuielile cu utilităţile pentru o zi.

După cum se vede, stimaţi colegi, pentru cei mai mulţi bolnavi măsura luată de Ministerul Sănătăţii reprezintă doar o cheltuială inutilă, iar pentru autorităţi, sistemul de coplată este doar un experiment. Cu siguranţă înţelegem nevoia suplimentării fondurilor la bugetul de stat, însă ne trebuie măsuri coerente şi corecte, mai ales în condiţiile în care asigurarea unor servicii medicale la standarde ridicate cade pe umerii unităţilor sanitare publice, care de cele mai multe ori se confruntă cu insuficienţa resurselor financiare alocate de către casele de asigurări de sănătate.

Pe termen lung, consider că românii vor apela din ce în ce mai mult la serviciile oferite de sistemul public de sănătate, în condiţiile în care procesul de îmbătrânire a populaţiei se accentuează, iar din punct de vedere socio-economic situaţia se înrăutăţeşte. Şi acum, dacă ne uităm cu atenţie, serviciile de sănătate au un rol profund social, mulţi pacienţi fiind internaţi sau menţinuţi în spitale din cauza condiţiilor precare în care-şi duc zilele.

La acest moment, deşi colegii noştri din Ministerul Sănătăţii ar considera prematură cerinţa mea, cred că este momentul pentru o radiografie clară a coplăţii, care să ducă fie la regândirea acestei măsuri de taxare suplimentară a pacienţilor, fie la abrogarea ei.

Din punctul meu de vedere, abrogarea în cel mai scurt timp a acestei taxe ar aduce beneficii tuturor părţilor implicate pentru că altfel, până când ministrul sănătăţii va evalua aşa cum doreşte el rezultatele coplăţii, românii scot bani din buzunar, iar spitalele rămân tot cu vistieriile goale.

Domnul Călin Potor:

"Candidatul USL la alegerile prezidenţiale rămâne Crin Antonescu"

Nu trece nicio zi fără ca detractori rău-intenţionaţi să nu vorbească în vânt despre ruperea Uniunii Social-Liberale. După cum am mai afirmat pe acest subiect, le doresc celor care "cântă" prohodul USL toate cele bune şi multă sănătate, dar îi anunţ că nu se va întâmpla nimic spectaculos în viitoarea perioadă.

Sunt lucruri absolut fireşti care se petrec în interiorul acestei alianţe, iar renegocierea protocolului USL, care se impune anual, va fi discutată în cadrul unei şedinţe viitoare a Uniunii. De altfel, premierul Ponta şi cel de-al doilea lider al PSD, Liviu Dragnea, au reconfirmat că se vor forma echipe de negociere pentru rediscutarea protocolului Uniunii Social-Liberale. Mă refer la eliminarea din document a unor capitole mai puţin necesare, respectiv cele referitoare la alegeri locale, la alegeri parlamentare, care nu mai sunt în prezent de actualitate. Protocolul nu va fi renegociat însă în sensul candidaturii la prezidenţialele din 2014, candidatul USL rămânând preşedintele PNL, Crin Antonescu, în ciuda multora...

Agitaţia din ultimele zile face, de fapt, un mare bine USL. Partidele componente se vor solidifica după renegocierea protocolului, iar Uniunea, în ansamblul ei, va continua să existe şi să lucreze în interesul românilor. De fapt, cei care vor dispariţia USL nu sunt capabili nici măcar să facă o opoziţie constructivă, să prezinte idei, soluţii şi alternative. Guvernarea portocalie şi-a spus cuvântul cu vârf şi îndesat până nu demult, iar acum îşi continuă demonstraţiile de neputinţă în faţa românilor.

Domnul Ovidiu Alexandru Raeţchi:

"Despre organizarea unui nou pod de flori pe prut"

Se vorbeşte din ce în ce mai mult despre perspectiva integrării Republicii Moldova în structurile europene alături de România. Două state româneşti în Uniunea Europeană - cu viziunea implicita a unei disoluţii a frontierei - şi avem practic o unire clasică. O unire care se putea realiza, cu mai mult curaj, cu mai multă luciditate, chiar după căderea comunismului.

În contextul eforturilor de integrare ale Moldovei în Uniunea Europeană, dar şi al revizuirii preconizate a Constituţiei României - care va legifera proiectul regionalizării - consider util să reamintesc aici semnificaţia Podului de Flori al anilor 1990. 1.200.000 de români s-au întâlnit atunci, într-un entuziasm excepţional, neatins poate de la momentul 1918, pe un simplu pod de frontieră, devenit însă reper istoric şi emoţional. Atunci, Podul de Flori a reprezentat o manifestare clară a voinţei de unire a Basarabiei cu România.

Astăzi, doresc să propun românilor de pe ambele maluri ale Prutului să îşi manifeste, din nou, liber, opţiunea în chestiunea integrării Basarabiei în spaţiul european alături de România. La 23 de ani de la momentul 6 mai 1990, Podul de Flori se poate aşeza din nou peste Prut. Românii de pe ambele sale maluri îşi doresc acum, în 2013, precum românii de pe cele două maluri ale Milcovului în 1859, să anuleze limita identitară a unui simplu curs de apă. Românii şi basarabenii nu au nevoie de paşaport pentru a se recunoaşte.

De aceea, împreună cu prietenii şi entuziaştii din societatea civilă, din cultura, din media, din clasa politică, dorim să reînviem Podul de Flori. De la Chişinău şi Bucureşti se simte aceeaşi tensiune, aceeaşi aşteptare încordată. Acum sau la anul, în orice caz extrem de repede şi sigur. El vine pentru că un nou milion de români vor să se întâlnească pe malurile unui râu pe care doar mania cartografică l-a transformat în graniţă birocratică.

În acest context, doresc să remarc în mod explicit, de la tribuna Parlamentului, activitatea unei organizaţii civice etalon în acest domeniu - Platforma Civică Acţiunea 2012 - organizaţie care educă practic elita politică romanească în direcţia naturală a unirii. Şi pentru asta trebuie să le mulţumim.

Doamna Raluca-Cristina Ispir:

vreau să salut iniţiativa guvernului condus de Uniunea Social-Liberală de a acorda 200 de mii de euro ca ajutor de stat nerambursabil întreprinderilor mici şi mijlocii din România.

După cum a declarat şi ministrul Maria Grapini, unul dintre iniţiatorii acestui proiect, mediul de afaceri reprezentat de IMM-uri are nevoie de o mână de ajutor pentru a se pune pe picioare, după ce au trecut patru ani de la debutul crizei în ţară.

Aceşti bani sunt dedicaţi cu precădere acelor întreprinderi care au nevoie să îşi majoreze competitivitatea pe produs, aceasta fiind, în acest moment, scăzută datorită anumitor costuri de producţie şi nu numai. Vor fi folosiţi, conform declaraţiilor oficialilor guvernamentali, exclusiv pentru investiţii şi pentru crearea unui anumit număr de locuri de muncă - trei dacă vor fi accesaţi 100.000 de euro sau şapte dacă este vorba de 200.000 de euro. Angajaţii care vor beneficia de aceste noi locuri de muncă vor trebui păstraţi în firmă de către angajator cel puţin trei ani.

Prin această iniţiativă am certitudinea că am mai făcut un pas către relansarea economiei româneşti şi înscrierea acesteia pe un trend pozitiv. Nu o spunem numai noi, cei direct implicaţi politic în actul de guvernare, ci şi specialiştii în economie şi finanţe angrenaţi fie în ministerele de resort, fie în companiile multinaţionale care activează în România. Astfel, cei mai mulţi dintre aceştia şi-au revizuit în sus previziunile de creştere economică pentru ţara noastră, sprijiniţi în decizia lor inclusiv de semnalele venite dinspre Uniunea Europeană.

Am certitudinea că depinde doar de noi, ca legislativ şi alături de guvernul USL, să găsim cele mai bune soluţii pentru ca viitorii paşi să fie mai mari şi mai vizibili. Trebuie să demonstrăm în continuare celor care ne-au votat că merităm încrederea acordată şi că România, cu guvernul USL la conducere, este pe drumul cel bun.

Doamna Simona Bucura-Oprescu:

Legea nr.448/2006

În societatea noastră există, ca în orice comunitate umană, persoane cu dizabilităţi care se confruntă cu reale probleme din cauza neaplicării legislaţiei în vigoare. Chiar dacă au fost loviţi de soartă mai mult decât poate ar merita, românii cu dizabilităţi sunt încă nevoiţi să suporte privirile chiorâşe şi chicotelile ironice ale celor din jur. Cele mai multe lovituri pentru persoanele cu dizabilităţi le oferă societatea, nicidecum boala.

Există o legătură directă între dizabilitate şi sărăcie? Care ar putea să fie aceasta şi cum este influenţată educaţia şi ocuparea forţei de muncă de cătrepersoanelecudizabilităţi?Considerăm oportună dezbaterea acestei problematici, deoarece persoanele cu handicap constituie 10% din populaţia lumii (Wolfensohn, 2004), fiind important ca noile politici din România să se axeze în această direcţie, a îmbunătăţirii statutului economic alpersoanelor cu dizabilităţi.

Relaţia dintre dizabilitate şi sărăcie variază în cadrul culturilor şi între culturi. Deşi multe persoane cu dizabilităţi trăiesc în sărăcie şi experimentează discriminarea, nu toate sunt sărace în termeni economici. Sărăcia nu se referă doarla dimensiunea veniturilor, ci şi la excludere socială şi lipsa de putere. Este cunoscut deja faptul că oamenii devin săraci deoarece sunt excluşi din instituţiile sociale unde accesul se bazează pe statut, privilegii, rasă şi gen. Excluziunea duce la lipsa resurselor, aşteptări scăzute, predispoziţie spre îmbolnăviri şi educaţie slabă (Yeo, 2001).

Persoanele cu dizabilităţi sunt discriminate din naştere sau din momentul în care au contractat o dizabilitate. În comunităţile deja sărace, un copil cu dizabilitatepoate ajunge chiarmai exclus.Acolo unde resurselesunt limitate,împărţirea egală a resurselor la copiii cu dizabilităţi poate fi văzută ca iresponsabilitate economică, din moment ce aceştia nu le vor putea înapoia în viitor în familie.

În multe părţi ale lumii, persoanele cu dizabilităţi sunt victime ale unui tratament degradant, ale abuzului şi discriminării. Percepţia socială în ceea ce priveşte persoanele cu handicap este încă precară în ţara noastră.

Toate persoanele cu dizabilităţi intelectuale sau de altă natură sunt cetăţeni ai ţărilor lor, nu mai puţin îndreptăţiţi la consideraţie, respect şi protecţie în faţa legii decât concetăţenii lor. Persoanele cu dizabilităţi trebuie să trăiască, să înveţe, să lucreze şi să se bucure de viaţa din comunitate şi să fie acceptate şi preţuite la fel ca orice alt cetăţean.

Reamintind principiile proclamate în Carta Naţiunilor Unite, care recunoaşte demnitatea, valoarea şi drepturile egale şi inalienabile ale tuturor membrilor familiei umane, ca fundament al libertăţii, justiţiei şi păcii pe glob, Reamintind Convenţia internaţională privind drepturile economice, sociale şi culturale, Convenţia internaţională privind drepturile civile şi politice, Convenţia internaţională privind eliminarea tuturor formelor de discriminare rasială, Convenţia privind eliminarea tuturor formelor de discriminare împotriva femeilor, Convenţia privind eliminarea torturii sau a altor forme de tratament sau pedeapsă crude, inumane sau degradante, Convenţia privind drepturile copilului, şi Convenţia internaţională privind muncitorii migranţi şi membrii familiilor acestora.

- Recunoscând faptul că dizabilitatea este un concept care evoluează şi că dizabilitatea rezultă din interacţiunea dintre persoanele cu handicap şi barierele care ţin de atitudine şi mediul înconjurător, care împiedică participarea lor deplină şi eficientă la viaţa socială în condiţii egale cu alţi cetăţeni,

- Recunoscând că femeile şi fetele cu dizabilităţi sunt expuse unui risc sporit, în casă sau pe stradă, de violenţă, de vătămări sau abuz, neglijare sau tratament neglijent, maltratare sau exploatare.

- Recunoscând importanţa principiilor şi regulilor stabilite în Programul mondial de acţiune privind persoanele cu dizabilităţi, precum şi în Regulile privind egalizarea şanselor pentru persoanele cu dizabilităţi, pentru influenţarea promovării, formulării şi evaluării politicilor, planurilor, programelor şi acţiunilor la nivel regional, naţional şi internaţional privind egalizarea în continuare a şanselor persoanelor cu dizabilităţi.

Fiind îngrijoraţi de condiţiile dificile pe care le înfruntă persoanele cu dizabilităţi, care sunt supuse multor forme grave de discriminare în baza rasei, culorii pielii, sexului, limbii, religiei, opiniei politice sau de altă natură, naţionalităţii, etniei, originii indigene sau sociale, proprietăţii deţinute, naşterii, vârstei sau din alt motiv.

Persoanele cu dizabilităţi includ persoanele care au handicap fizic, mintal, intelectual sau senzorial permanent, care, în interacţiune cu alte obstacole, poate împiedica participarea lor eficientă la viaţa socială, în aceeaşi măsură ca şi alţi cetăţeni.

Un prim element care conduce la situaţia dificilă actuală a persoanelor cu handicap din România, este nerecunoaşterea oficială a numărului persoanelor cu dizabilităţi.

Nerecunoaşterea numărului real de persoane cu handicap conduce inevitabil la minimalizarea problemelor acestei categorii de cetăţeni şi îngreunarea deciziilor pentru aplicarea măsurilor necesare pentru a le facilita o viaţă autentică în mijlocul comunităţii din care fac parte. Din acest motiv, persoanele cu handicap din România nu sunt incluse în societate, iar strategia naţională pentru sprijinirea acestora există numai pe hârtie.

Problematica persoanelor cu handicap începe din fragedă copilărie, în sensul că mamele care nasc copii cu handicap nu beneficiază, în totalitate, de suspendarea raporturilor de muncă pentru îngrijirea copiilor până la împlinirea vârstei de 7 ani şi nu pot întrerupe raportul de serviciu decât până când minorul împlineşte 2 ani şi nu până la împlinirea vârstei de 7 ani.

Următorul set de probleme apare odată cu perioada de şcolarizare a copiilor cu handicap, în sensul că nu există suficiente unităţi şcolare specializate pe tipuri de dizabilităţi (nevăzători, surdo-muţi, cu handicap locomotor, cu sindromul Down etc.) şi nici cadre didactice specializate pe problematica elevilor cu dizabilităţi. Nu există nici deschiderea necesară atât a factorilor de decizie din învăţământul de stat, cât şi a tuturor părinţilor, inclusiv a copiilor fără dizabilităţi, de a permite prezenţa în clase a copiilor cu dizabilităţi uşoare în comunitatea şcolară obişnuită. Acest lucru conduce la excluderea din societate a persoanelor cu handicap încă din perioada şcolară.

Tot în perioada copilăriei apar probleme de integrare în societate, deoarece nu există amenajările necesare pentru accesul acestora în clădiri, parcuri şi locuri de joacă, prin inexistenţa rampelor, a sistemelor de direcţionare şi sprijin, locuri de joacă sigure pentru aceşti copii.

Persoana cu handicap ajunsă la maturitate se confruntă cu un nou set de probleme, determinate atât de dificultăţile de acces şi mişcare, cât şi de integrare pe piaţa muncii.

Persoanele cu handicap, posesoare de autovehicule, nu beneficiază de scutirea plăţii taxei auto decât dacă sunt din categoria persoanelor cu handicap locomotor şi deţin permis auto pentru maşini modificate. Rămâne de lămurit de ce persoanele cu dizabilităţi, care deţin în proprietate un autoturism şi, din cauza handicapului, permit altei persoane cu permis auto să conducă autoturismul în interesul persoanei cu handicap, să fie scutite de plata taxei auto.

Mai mult decât atât, legislaţia (Legea nr. 136/2012, venită în completarea Legii nr. 448/2006) face o diferenţiere în defavoarea persoanelor care au un handicap din naştere.

Persoanele cu handicap dobândit pe parcursul vieţii, în special acelea care au avut prilejul de a face parte din forţa de muncă pentru o perioadă limitată de timp, pot beneficia de o sumă mai mare, ce le poate acoperi nevoile de subzistenţă, spre deosebire de cele care s-au născut cu deficienţe ireversibile şi care nu au nicio perspectivă de a obţine un alt venit, în afară de cei maxim 200 roni. În consecinţă, trebuie să luăm măsuri rapide pentru ameliorarea condiţiei persoanelor cu handicap. Pentru a ne ridica atât la standardele europene şi internaţionale, cât şi la standardele morale la care aspirăm ca societate, nu putem lăsa asemenea probleme neevaluate adecvat.

Indexarea indemnizaţiilor persoanelor cu handicap trebuie respectată, iar statutul şi beneficiile persoanelor cu handicap din naştere sau handicap ireversibil, ce împiedică apartenenţa la forţa de muncă, trebuie reevaluate pentru a ne alătura într-un viitor apropriat statelor care-şi bazează politicile sociale pe corectitudine, etică şi egalitate de şanse pentru toţi cetăţenii lor.

Având în vedere aceste aspecte, este evident că este necesară îmbunătăţirea legislaţiei privitoare la persoanele cu dizabilităţi, aplicarea urgentă a măsurilor deja prevăzute în legislaţie, demararea unei campanii de informare şi sensibilizare a opiniei publice în această problemă, deschiderea necesară pentru sprijinirea persoanelor cu handicap şi integrarea lor în comunitate.

Doamna Raluca Surdu:

Tema: Informare, conştientizare, implicare, contribuţie - responsabilitatea fiecăruia dintre noi

În ciuda eforturilor curente şi a faptului că este un domeniu de permanente reforme, sistemul de sănătate din România este încă deficitar la foarte multe capitole: subfinanţarea, legislaţia stufoasă, numărul redus de cadre medicale, emigrarea acestora, dotările precare, clădirile improprii desfăşurării actului medical, lipsa medicamentelor, interesele obscure ale unora care dau târcoale spitalelor etc. Toate acestea sunt capetele unui balaur cu care fiecare ministru al sănătăţii a încercat să lupte.

Din păcate, şi în acest domeniu, poate mai mult ca în toate celelalte, statul "perceptor" şi-a dat măsura ineficienţei şi incapacităţii sale de a asigura contribuabililor un sistem de sănătate rezonabil. Statul "perceptor" ştie doar să instituie taxe şi impozite, dar este ineficient în colectarea lor şi în cheltuirea corectă a ceea ce a reuşit să strângă. Statul "perceptor" împovărează mediul privat fără să-l stimuleze şi obstrucţionează încercările încă timide ale persoanelor şi companiilor de a se implica în actul carităţii prin donaţii, sponsorizări şi mecenat.

În actul medical există o dublă responsabilitate: cea a medicului care trebuie să fie profesionist, pregătit şi susţinut de sistem în profesia sa, dar şi cea a pacientului adult, care este primul răspunzător de starea sa de sănătate, de punctul în care a ajuns cu aceasta. La aceasta se adaugă responsabilitatea noastră, a tuturor, ca persoane care pot contribui, cu atât cât dispune fiecare, la sprijinirea sistemului medical, prin acte de caritate sau voluntariat.

Dacă de sănătatea noastră individuală fiecare dintre noi este direct responsabil, cu totul alta este situaţia copiilor care, încă de la naştere, necesită intervenţie şi îngrijire medicală de specialitate. Un copil aflat în situaţia de a se fi născut cu probleme medicale reprezintă un caz cu adevărat sfâşietor. Cei care sunt părinţi pot să înţeleagă drama familiilor care se luptă cu boala încă din primele clipe de viaţă ale copilului lor. Dar chiar şi cei care nu au copii nu pot să rămână indiferenţi la suferinţele unor copii şi la durerea unor familii.

Mai mult, dintr-o perspectivă mai extinsă, putem considera că pentru o societate care prin numărul din ce în ce mai mic de naşteri îşi vede viitorul într-o anumită formă ameninţat, este o datorie capitală a avea grijă de cei din generaţiile viitoare. De aceea, fiecare dintre noi are obligaţia de a contribui la sporirea şanselor de supravieţuire şi de dezvoltare normală şi armonioasă a copiilor care necesită asistenţă medicală diversă, la vârste dintre cele mai diferite. Mulţi dintre noi facem deja acest lucru, prin impozite şi contribuţii sociale, dar am convingerea că putem face mai mult, mai ales prin actul individual al carităţii.

Există şi întotdeauna vor exista nemulţumiri cu privire la posibilităţile statului în domeniul sănătăţii publice. Dar aceste nemulţumiri pot fi canalizate pozitiv, prin conştientizarea existenţei unui instrument simplu pe care îl avem cu toţii la îndemână. Este vorba despre redirecţionarea a 2% din impozitul pe venitul realizat în anul anterior către proiectele asociaţiilor şi fundaţiilor de profil.

Dorim să încurajăm pe această cale pe toţi cei care nu au depus încă formularele 200 şi 230, să o facă până cel târziu vineri, 24 mai.

Dar actul carităţii nu trebuie să se oprească aici. Nu trebuie să se limiteze doar la depunerea acestor formulare. Întotdeauna va fi nevoie de implicarea noastră individuală, fie că aceasta presupune o donaţie, o idee de îmbunătăţire a unui proiect, energie sau timp alocate în mod voluntar.

Cu toţii am fost cel puţin o dată neajutoraţi, am avut sentimentul copleşirii, am trăit frustrarea de a constata limitele instituţiilor responsabile. Iar atunci când statul îşi arată limitele şi neputinţa, singura şansă pe care o avem este aceea de a ne ajuta între noi, de la om la om.

Actul carităţii este extrem de important, poate chiar fundamental pentru reglarea acelor domenii în care intervenţia statului se dovedeşte a fi limitată, în ciuda bunei-credinţe şi a efortului guvernanţilor. Dar caritatea nu înseamnă doar resurse individuale disponibile din care o parte să fie redirecţionată, ci conştiinţa a ceea ce înseamnă solidaritatea, responsabilitatea, implicarea. Societatea românească va progresa atunci când fiecare dintre noi îşi va asuma în mod deschis lupta cu nepăsarea, indiferenţa şi conformismul.

Doamna Elena-Ramona Uioreanu:

"Cine nu are tradiţii, să-şi cumpere! Noi trebuie doar să le păstrăm!"

Am fost invitată la cea de-a VI-a ediţie a Concursului internaţional de meşteşuguri tradiţionale, organizat la sfârşitul săptămânii trecute la Huedin, descoperind şi totodată declarând toată disponibilitatea mea de a-i sprijini pe cei care menţin vii meşteşugurile, tradiţiile şi cultura populară, pentru că acestea ne definesc ca naţiune şi ne pot crea oportunităţi reale de dezvoltare economică.

Susţin că moştenirea noastră culturală de tip popular, tradiţional, poate fi valorificată economic, prin dezvoltarea unor sectoare turistice de nişă, extrem de apreciate şi "căutate" de occidentali: turismul de tip etnocultural, ecumenic şi rural. Am fost impresionată de ceea ce am văzut la Concursul internaţional de meşteşuguri tradiţionale "Mâini de aur" de la Huedin, la care au participat copii şi tineri din 25 de şcoli, cluburi, licee, seminarii teologice sau asociaţii neguvernamentale din ţară, precum şi reprezentanţii a două gimnazii din Republica Moldova (Gimnaziul "Paul Mihail" din Raionul Ungheni şi Gimnaziul Izbişte din raionul Criuleni) şi mă voi implica şi voi susţine şi alte acţiuni viitoare de acest gen.

Este neapărată nevoie să susţinem şi să facem toate demersurile posibile pentru promovarea acţiunilor menite să aducă în atenţia publicului moştenirea noastră culturală şi mă voi implica activ în acest sens în iniţierea unor proiecte de atragere a turiştilor români şi străini în zona rurală a judeţului Cluj, pentru a li se prezenta tot ce este mai valoros din tradiţiile noastre.

Trebuie să facem tot ce ne stă în putinţă pentru a arăta lumii că avem meşteşuguri cum nu mai sunt nicăieri, că avem o cultură populară vie pe care străinii trebuie să şi-o cumpere, pentru că ei şi-au pierdut-o pe drumul spre civilizaţie. Noi o avem şi putem să le-o prezentăm şi lor. Noi avem marfa, trebuie doar să învăţăm să ne-o vindem la preţul corect. Şi fără a face rabat de la calitate. Avem originalul, nu trebuie să ne folosim de kitsch-uri pentru a impresiona.

Eu le mulţumesc organizatorilor acestui eveniment, d-lui ?tefan Bara, directorului concursului, şi d-lui Ioan Bota, directorul Clubului copiilor din Huedin, care mi-au arătat că cine are trecut, va avea cu siguranţă şi viitor. Cu siguranţă că astfel de evenimente trebuie sprijinite pentru a fi continuate şi în anii viitori, în ediţii cel puţin la fel de reuşite, pentru ca tradiţiile şi cultura noastră populare să nu fie uitate, ci, dimpotrivă, să poată fi valorificate economic şi turistic.

Domnul Eugen Constantin Uricec:

"O lege pentru reinstaurarea dreptăţii - restituirea proprietăţilor"

Au trecut prea mulţi ani de aşteptare pentru cei care şi-au pus speranţele că, odată cu Revoluţia din decembrie 1989, îşi vor recăpăta proprietăţile şi bunurile de care au fost deposedaţi abuziv, ei sau părinţii lor, în momentul instaurării regimului comunist. Unele guvernări iresponsabile, ipocrite şi corupte au amânat indefinit în timp reinstaurarea dreptăţii pentru o parte importantă a românilor, care îşi vedeau truda de o viaţă în mâinile statului sau ale altora, asistând neputincioşi.

Mai mult, întârzierile guvernelor în a face dreptate până la capăt au fost plătite nu doar de proprietarii de drept ai proprietăţilor, ci de toţi românii. Injusteţile făcute până acum de guverne s-au reflectat în procese pierdute unul câte unul în faţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, statul român fiind obligat să plătească din banii tuturor românilor despăgubiri semnificative.

Dacă aş acuza guvernările anterioare doar de lipsă de competenţă, aş fi incomplet. Sistemul de despăgubiri pentru proprietarii deposedaţi abuziv a funcţionat în ultimii ani, însă numai pentru unii, de cele mai multe ori cei care nu erau proprietari, ci răscumpăraseră drepturile litigioase. Sute de samsari imobiliari, mulţi dintre ei apropiaţi partidului de guvernare, s-au îngrăşat în această perioadă, în vreme ce proprietarii de drept s-au mulţumit doar să spere că se va face cândva dreptate.

Şi se va face dreptate! Asta pentru că, prin promulgarea Legii privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, USL a demonstrat că guvernând îşi poate duce promisiunile la îndeplinire.

Nu este cea mai bună lege din lume, însă cu certitudine este o lege care va face dreptate pentru proprietarii deposedaţi abuziv de regimul comunist.

Samsarii, aceşti şacali ai drepturilor imobiliare, au fost înlăturaţi definitiv din sistemul de retrocedări. Restituirea şi despăgubirile se vor face, nu doar se vor discuta şi procesul va fi unul just şi echitabil.

La 23 de ani de la Revoluţia română, proprietatea şi respectarea ei intră pe făgaşul corect. Nu cred că puteam vorbi de o tranziţie completă a ţării noastre la economia de piaţă, atâta vreme cât proprietatea particulară este fundamentul acesteia. Nu cred că puteam vorbi de un stat de drept solid, în condiţiile în care statul era cel care se opunea redobândirii proprietăţii de către proprietarii săi de drept. Nu puteam vorbi despre o justiţie totală, în absenţa onorării speranţelor celor oprimaţi de regimul comunist, că, în 1989, România a rupt orice legătură cu regimul comunist.

Pentru mine angajarea răspunderii guvernului pe marginea acestei legi, promulgată de Preşedintele României săptămâna trecută, nu reprezintă decât un moment de puternic optimism şi entuziasm, în sensul că USL a promis românilor dreptate şi USL se ţine de cuvânt.

Domnul Iulian Vladu:

Declaraţie politică cu tema "Unde se termină guvernarea, începe jocul electoral"

Sfârşitul de săptămână a fost unul tumultuos pentru liderii Uniunii Social-Liberale care, la un an de la guvernare, se ceartă pe teme importante pentru ţară, adică cum să împartă funcţii, cine pe cine să promoveze, sunt la guvernare, dar critică guvernarea, promovează proiecte nesusţinute de guvern, adică numai lucruri bune pentru ţară. Oricum, despre realizările primului an de guvernare ar fi greu de vorbit, deoarece ele lipsesc cu desăvârşire.

Nu există investiţii, preţurile alimentelor au crescut, preţurile carburanţilor au crescut, taxele şi impozitele au crescut, lipsa locurilor de muncă, inflaţia, neputinţa în atragerea fondurilor europene fac parte din "realizările" guvernării USL şi lista poate continua... Aţi criticat austeritate bugetară începută în perioada guvernării Boc, dar aţi continuat-o, eventual accelerat-o, prin programele de concedieri sau reorganizări, în felul acesta crescând numărul şomerilor.

Mai grav, asistăm zi de zi la declaraţii şi acţiuni care privesc economia de piaţă în viziunea USL, o economie clădită eventual pe principii politicianiste, care taie elanul micilor întreprinzători şi al celor care studiază, care urmează programe masterale sau doctorale pentru a reuşi a avea un salariu mai bun, un job mai bine plătit. Aşadar, USL doreşte o egalizare care nu este justificată prin egalitate a şanselor, ci doar în însăşi dorinţa liderilor USL de a impozita tot ceea ce mişcă în această ţară, începând cu micul agricultor care-şi cultivă pământul sau cel care creşte câteva animale. În fapt, în lipsa investiţiilor, liderii USL îşi doresc să atragă orice bănuţ la bugetul de stat, din nefericire, tocmai de la cei care depun eforturi de a se realiza, care aduc plusvaloare societăţii româneşti.

În fapt, domnilor guvernanţi, aţi promis locuri de muncă şi aţi oferit şomeri. Un an de guvernare a Uniunii Social-Liberale a fost suficient pentru ca ţara noastră să facă parte din topul ţărilor Uniunii Europene cu o rată a inflaţiei alarmantă. Totodată, datoria externă a ţării noastre a ajuns la 100.4 mld euro, în creştere cu 1.4 mld euro (1,4%) comparativ cu sfârşitul lunii aprilie 2012.

În fapt, bunul mers al economiei se află la ultimul punct al ordinii de zi a guvernării Ponta. Deşi în alianţă, adică la guvernare, liderii PNL se plâng de persecuţie şi de "loviturile care vin din toate părţile" la adresa propriilor oameni. Aşadar, în loc să guverneze şi să-i preocupe măsuri de relansare economică, liderii USL sunt preocupaţi de teme precum imaginea publică, cum să se delimiteze de Traian Băsescu, cine pe cine trebuie să atace pentru a câştiga electoral în urma actului guvernării etc.

În fapt, guvernarea este bine definită chiar de către cei care se află astăzi la guvernare: "după cum ştiţi, anul trecut am liberalizat piaţa energiei şi investiţiile au crescut, dar au fost stopate acum o lună de zile din cauza unei declaraţii idioate a ministrului Niţă privind investiţiile în domeniul energiei electrice pentru că au blocat toate investiţiile în acest domeniu. Băncile au stopat orice finanţare şi toate proiectele în derulare, or, acest lucru este dezastruos pentru domeniul energetic".

Din nefericire pentru ţară, tot ceea ce se întâmplă astăzi cu USL la guvernare este dezastruos pentru economie, pentru bunul mers al societăţii, pentru viitorul nostru şi al copiilor noştri. În fapt, toate măsurile luate în timpul guvernării Boc pentru relansarea economiei se pare că sunt şterse cu buretele de o guvernare incompetentă, care are un singur scop, acela de a obţine cât mai multe procente electorale pe seama unui vid al guvernării.

Domnul Iulian Vladu:

"Fumigenele lui Ponta şi haosul naţional"

La mai bine de un an de când Guvernul Ponta se află la putere, cu o majoritate zdrobitoare în Parlament, care-i dă şansa să realizeze tot ceea ce şi-a propus, românii pot observa că aproape niciuna dintre promisiunile trâmbiţate în campaniile electorale nu a fost pusă în practică. Din contră, avem taxe şi impozite mărite, agricultura este îngropată sub dezinteres şi lipsă de soluţii, persoanele cu handicap se târăsc pe scările instituţiilor pentru a-şi primi drepturile, privatizările se fac în batjocură, iar situaţia unor societăţi emblematice pentru economia românească se adânceşte în haos şi disperare!

În tot acest peisaj sumbru, care dezvăluie un viitor din ce în ce mai problematic pentru români, asistăm doar la circ televizat pe pâine. Liderii USL nu reuşesc să-şi depăşească condiţia de reprezentanţi ai opoziţiei şi, în lipsă de soluţii, aruncă pe piaţă tot felul de fumigene, care să ascundă sub preş adevăratele probleme cu care se confruntă cetăţenii. Este limpede pentru toată lumea că USL a fost o construcţie artificială, bazată pe ura împotriva unui singur om, construcţie care acum începe să se clatine, în ciuda speranţelor milioanelor de români care i-au dat girul. Ce ne aşteaptă, de fapt? O nouă perioadă de instabilitate politică, creşteri istorice ale monedei euro, care vor atrage măriri de preţuri şi de rate la bănci, dispreţul partenerilor din Comunitatea Europeană şi spaima investitorilor de a mai veni vreodată aici!

Prin urmare, a avut sau nu Guvernul Ponta un proiect politic pentru România? În ciuda declaraţiilor sforăitoare făcute pe toate posturile de televiziune, se poate observa cu ochiul liber că puterea a fost acaparată numai de minciună şi demagogie. Certurile pe cota unică, dezvăluirile că salariile din companiile de stat sunt nesimţite, deşi ele au crescut de când USL se află la guvernare, precum şi lipsa totală de soluţii în economie arată că se încearcă deturnarea atenţiei opiniei publice de la problemele cu adevărat grave pe care le avem şi care cu siguranţă se vor adânci în perioada imediat următoare.

Guvernarea nu se face la televizor, este inadmisibil şi absolut revoltător că o majoritate absolută în Parlamentul României nu reuşeşte să se adune, la mai bine de un an, şi să se apuce de treabă. Românii au trecut printr-o criză economică dură, care le-a slăbit răbdarea şi toleranţa şi au astăzi, mai mult decât oricând, nevoie de fapte, de stabilitate şi de coerenţă în deciziile politice. Din păcate pentru noi toţi, USL a fost şi rămâne un proiect de opoziţie, fără idei, fără soluţii şi fără strategii, iar premierul - doar un orator politic, cu fumigenele la purtător, dar incapabil să ia decizii şi să construiască o viziune politică reală pentru România!

Domnul Dănuţ Culeţu:

"Programul naţional pentru dezvoltare rurală vine în satul tău prin vocea reprezentanţilor Bisericii Ortodoxe Române"

"Parohiile ortodoxe s-au implicat dintotdeauna în dezvoltarea satului românesc printr-o activitate spirituală, educaţională, culturală şi socială desfăşurată în comunităţile româneşti din mediul rural, aducând o contribuţie importantă la promovarea şi consolidarea valorilor comunitare autentice."

Acest fapt este o realitate şi ea este enunţată inclusiv în comunicatul de presă emis de biroul de presă al Patriarhiei Române cu ocazia încheierii Protocolului de colaborare între Patriarhia Română şi Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale pentru promovarea satului românesc la data de 13 mai 2013.

Avem nevoie de protocoale între Patriarhie şi ministere pentru a sublinia rolul Bisericii? Părerea mea este că nu. Dar nici nu avem voie să ne folosim de Biserică pentru a ne creşte imaginea sau pentru a urmări cine ştie ce interes.

Avea nevoie Guvernul Ponta sau ministrul Constantin de încă o dovadă a neputinţei lor? S-au epuizat căile de comunicare cu mediul rural şi ne rugăm la Dumnezeu să ne facă treaba?

Dincolo de faptul că implicăm o instituţie independentă de însemnătatea Bisericii Ortodoxe Române într-un proces pe care Guvernul ar trebui să-l desfăşoare, mă întreb ce măsuri vor fi luate de către Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale pentru ca obiectivele Protocolului să fie îndeplinite?

Informarea locuitorilor din zonele rurale despre fondurile europene pentru dezvoltarea agriculturii. Ce formă vor avea aceste informări? În cazul în care vor avea loc prin viu grai, unde se vor desfăşura acestea? Cunosc preoţii detalii despre acordarea fondurilor europene? Vor fi instruiţi de reprezentanţii ministerului? Nimic mai hilar. Preotul este preot.

Promovarea valorilor tradiţionale ale comunităţilor rurale. Acesta este însuşi rolul Bisericii în vederea conservării şi dezvoltării patrimoniului spiritual, cultural, educaţional, social şi natural al satului românesc. Lipsa de inspiraţie în scrierea obiectivelor denotă mediocritate sau ascunde interesul meschin al celor care au dorit încheierea Protocolului.

Organizarea de întruniri, seminarii, simpozioane etc. destinate locuitorilor din zonele rurale şi implicarea acestora în proiecte culturale şi educaţionale cu scopul păstrării conştiinţei şi identităţii româneşti. Un alt obiectiv inserat pentru a nu te prezenta în faţa Patriarhului cu himere. Unde vor avea loc acestea, cât timp va fi alocat, despre ce proiecte este vorba? Biserica propovăduieşte conştiinţa şi identitatea românească. Era nevoie de semnătura Patriarhului pentru confirmare?

Stimularea tinerilor din mediul rural privind antreprenoriatul şi conştientizarea importanţei asocierii şi comasării terenurilor. Cum vor explica preoţii antreprenoriatul? Nu cred că ne putem permite modificarea atribuţiilor celor care slujesc în numele Domnului.

Şi, nu în ultimul rând, organizarea în parteneriat a unor activităţi cu scopul valorificării resurselor locale etc. Ce-ar mai trebui să punem în sarcina preoţilor?

Stimaţi colegi, suntem în faţa unei serii de necunoscute la care ministrul agriculturii va trebui să răspundă şi să găsească soluţii.

Preoţii au fost, sunt şi vor fi modele pentru enoriaşii locului şi sunt în slujba acestora. Reticenţa la atragerea fondurilor europene este sarcina celor care elaborează politici publice. Nu ştiu dacă este un gest disperat al acestora din urmă sau folosirea influenţei bisericii în scopuri mai puţin oculte, dar ştiu că nu putem să aruncăm în curtea unei instituţii independente, cu rolul său bine definit, ceea ce noi ar trebui să înfăptuim.

Protocolul de colaborare între Patriarhia Română şi Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale pentru promovarea satului românesc a fost încheiat pe o perioadă de un an, cu posibilitatea prelungirii printr-un act adiţional. O altă clauză care naşte întrebări. Dar, de data aceasta, mă voi limita doar la a afirma. Nimeni nu va putea cuantifica rezultatele activităţii desfăşurate de către reprezentanţii Bisericii Ortodoxe Române şi nimeni nu va analiza inutilitatea acestui Protocol. Aşa că ministrul agriculturii a încheiat un Protocol doar ca să fie şi a făcut-o pe perioadă determinată, fiindcă numai Dumnezeu e nemuritor.

Singura soluţie pe care Guvernul Ponta o mai are pentru accesarea fondurilor europene este să ne rugăm la Dumnezeu.

Domnul Cezar-Florin Preda:

"Guvernare USL - un talk-show continuu"

Un an de zile! Atât s-a scurs de când Guvernul Ponta s-a instalat la guvernare, deşi zi de zi ne spune că Ponta 1 nu-i totuna cu Ponta 2.

Guvernul "talk-show" nu a demonstrat în acest an nici măcar că poate duce mai departe lucrurile bune care s-au realizat deja prin eforturile românilor. Vedem astăzi că ceea ce era rău şi blamabil atunci când ei făceau opoziţia de lux, astăzi devine ca prin minune un lucru necesar.

În intervenţia mea de săptămâna trecută am considerat că ar fi de prisos să enumăr acum toate actele şi faptele pe care USL le-a întreprins în ultimele 12 luni şi care au adus România din nou în era lui Adrian Năstase şi a baronilor săi, dar cred că este totuşi momentul unei evaluări riguroase a activităţii unui guvern care îşi arogă merite pe care nu le are.

Îşi mai aduce aminte cineva că în anul 2009, atunci când ţara traversa cea mai grea perioadă postdecembristă, Victor Ponta a fugit din laşitate de responsabilitate, părăsind guvernarea? Acum, când perspectivele economice ale României sunt mai bune decât ale tuturor ţărilor din regiune şi chiar din Uniunea Europeană, apetitul domniei sale pentru guvernare s-a deschis din nou.

Au uitat oare românii râurile de lapte şi de miere promise de USL românilor? De cum boceau membrii USL de mila şi grija românilor pe la televiziuni, în piaţa Universităţii sau la căpătâiul falsei învăţătoare protestatare? Dar, haideţi să vedem ce a tot promis domnul Ponta că va face în prima zi în care va ocupa poziţia de prim-ministru.

"În prima zi de guvernare, USL va diminua CAS cu 5%!" A trecut un an şi încă mai aşteptăm prima zi de guvernare a USL şi reducerea CAS, pentru că această măsură nu s-a concretizat. Doi ani cât a stat la guvernare, PDL a căutat, împreună cu finanţatorii externi, spaţiul fiscal pentru reducerea CAS. Dacă s-ar fi putut, în anul 2010, vă asigur că PDL ar fi redus CAS. Ponta i-a minţit pe români, ştiind că o astfel de măsură nu este posibilă imediat.

"În prima zi de guvernare, USL va majora salariul minim la 850 de lei!" E uşor să creşti salariile când stai în grevă de lux parlamentară! Mai dificil este însă să o faci atunci când guvernezi şi când trebuie să ai responsabilitatea echilibrelor macroeconomice.

"În prima zi de guvernare, USL va reduce TVA la produsele de bază!" Nu putem să nu recunoaştem, în această măsură promisă, umbra domnului Dan Voiculescu. Dacă domnul Ponta ar fi citit, în scurtele perioade de vizită pe la Parlamentul României, măcar un proiect de buget de stat, ar fi văzut că bugetul de stat se sprijină în cea mai mare proporţie pe încasările din TVA, în special pe TVA colectat din produsele de bază. Este o altă promisiune neonorată, fără acoperire bugetară şi fără impact semnificativ asupra preţului produselor. TVA va trebui redus global, nu numai la alimentele de bază, însă numai atunci când economia va permite şi evaziunea va fi redusă substanţial. A dat Victor Ponta vreun semn că ar vrea să-i "deranjeze" pe evazionişti? A demonstrat deja nu numai că nu vrea, dar nici nu poate!

"În prima zi de guvernare, USL va impozita marile averi!" Nu o pot cataloga decât ca pe o glumă îndrăzneaţă! Credeţi că îl va lăsa Voiculescu, Hrebenciuc, Mitrea, Dragnea sau Oprişan să facă aşa ceva? Nu impozitarea marilor averi e problema economiei româneşti, ci modul în care acestea au fost şi sunt dobândite. Acest lucru nu-l interesează pe Victor Ponta.

"În prima zi de guvernare, USL va depolitiza administraţia publică!" Oare cine a politizat administraţia în ultimii douăzeci de ani? În anul 2009 aţi condiţionat rămânerea la guvernare de acest principiu, iar, în anul 2012, aţi condiţionat inclusiv şoferul şi femeia de serviciu să-şi ia carnet de partid, dacă vrea să-şi păstreze locul de muncă.

"În prima zi de guvernare, USL va stopa risipa bugetară!" O altă minciună servită românilor care au crezut în USL! Păi, chiar prin risipă bugetară aţi demarat guvernarea, solicitând FMI o majorare a deficitului, care nu era necesară. Probabil că baronii locali, tinerii urmaşi ai lui Mischie, v-au dat peste mână şi v-au reamintit cine v-a făcut prim-ministru. Ponta are mult prea multe datorii de plătit pentru că a ajuns prim-ministru şi le va plăti de la bugetul public. Săptămâna trecută a redescoperit şi fondul de rezervă la dispoziţia Guvernului, pe care l-a pus acum la dispoziţia intereselor de partid.

"Din prima zi de guvernare, USL va crea locuri de muncă!" Aţi creat, ce-i drept, locuri de muncă în Guvern, pentru miniştri şi secretari de stat pe care nimeni nu i-ar fi angajat altfel într-o piaţă concurenţială a muncii. Locurile de muncă create de USL sunt deja o realitate azi la Oltchim, Arpechim, Mechel, Poşta Română şi alte companii de stat.

Domnule Ponta, ţara aşteaptă să guvernaţi! Ţara aşteaptă prima zi de guvernare a USL! Mergeţi, vă rog, măcar în pauzele de publicitate ale televiziunilor şi evaluaţi ce aţi promis românilor şi ce aţi realizat în realitate. Starea economiei nu se poate cosmetiza la infinit doar la televizor.

Românii aşteaptă, pe măsura încrederii învestite, soluţii reale şi eficiente, pe care în ultimul an nu le-aţi avut. Dacă vă pricepeţi mai mult în meseria de moderator de talk-show-uri, vă rog să lăsaţi guvernarea altora, pentru că românii au descoperit minciuna şi termene de graţie nu vă mai acordă nimeni.

Domnul Vasile Popeangă:

"Totuşi, de ce trebuie modificată Constituţia?"

Multe dintre cercetările sociologice care au încercat să determine cât de cunoscută este în popor modificarea Constituţiei au reliefat faptul că un procent însemnat din cetăţenii ţării nu ştiu că acest lucru se va petrece, iar cei care, totuşi, au la cunoştinţă, nu posedă informaţii de calitate despre ce actualizări va cunoaşte legea fundamentală.

Se observă însă, din dezbaterile care au loc în cadrul forumului constituţional - fie că este vorba de deplasările în teritoriu ale comisiei coordonate de Cristian Pârvulescu, fie că analizăm discuţiile care au loc pe site-ul dedicat acestui scop - şi existenţa unui număr semnificativ de români ce sunt preocupaţi de modul în care va arăta viitoarea Constituţie. Dar cel mai important este faptul că oamenii încep să înveţe din greşelile trecutului.

Astfel, cam toate problemele importante de care s-a izbit ţara sub guvernările lui Băsescu sunt tratate într-un mod foarte atent şi insistent. Se doreşte să existe o separaţie clară între puterile statului şi o posibilitate de control democratic reciproc între acestea, întrucât s-a observat că menţinerea unei puteri prea mari într-o singură mână duce inevitabil la abuzuri. Cu tot obişnuitul bruiaj al susţinătorilor portocalii, se poate desprinde însă clar ideea că oamenii îşi doresc nu doar o democratizare autentică a organelor şi organismelor statului, dar şi instaurarea unui climat de linişte, seriozitate, responsabilitate şi competenţă în administraţia publică şi justiţie.

Iar justiţia reprezintă un capitol important al nemulţumirilor cetăţenilor, lucru ce poate fi observat şi din scăderea continuă şi accentuată în sondajele de opinie, justiţia ajungând să ocupe nişte locuri care încep să devină jenante într-un stat de drept. Pentru îndreptarea lucrurilor, s-a mers în opinia publică inclusiv la idei cum ar fi cea a reintroducerii instituţiei curţii cu juri, ca la americani, francezi sau chiar ca în România interbelică. Pe undeva, este logic: când zi de zi dai ca exemplu cum este la alţii, cât de bine le merge altora, românul începe să găsească şi el soluţii eficiente la alţii şi pe care chiar le doreşte şi la el în ţară...

Tot din dezbateri se vede că există şi un interes major pentru regionalizare. Oamenii îşi dau seama că poate fi un lucru bun, dar şi cu două tăişuri: dacă nu iese bine, e periculoasă, mai ales că regionalizarea se va face mai mult bazându-ne pe promisiunile de viitor ale Europei. Există nemulţumiri că informaţiile despre regionalizare nu doar că întârzie, dar sunt şi contradictorii, circulând până şi mai multe hărţi ale împărţirii teritoriului pe regiuni (multe dintre ele mixte, fără legătură cu regiunile istorice - de exemplu, Dobrogea dispare; nu există în istorie un Banat de Est ori o Muntenie de Sud etc.), ca să nu mai vorbim despre orgoliile locale, fiecare judeţ aspirând, mai vocal sau mai în forul interior, să devină capitală de regiune. După cum această regionalizare este văzută şi ca o sursă de creare a unor superbaroni zonali, deasupra baronilor locali, temerile oamenilor bazându-se pe triste şi vechi experienţe.

Iată că lipsa de informaţie riscă să compromită în ochii oamenilor o idee ce poate să fie una salvatoare pentru România. Pentru că este greu ca omul ce va fi chemat la urne să înţeleagă cum, de exemplu, când nu era criză, judeţele n-au putut absorbi banii europeni alocaţi, iar când vor fi regiuni, dar Europa şi-a cam terminat banii, absorbţia fondurilor va creşte semnificativ şi va contribui la relansarea economică a ţării.

Iată că nu sunt suficiente doar caravanele constituţionale (destul de nepromovate, inclusiv pe site-ul forumului) ori discuţiile de pe acelaşi site specializat, trebuie să ridicăm neapărat nivelul de informare a cetăţenilor, pentru că, altfel, când îi vom chema la urne, va fi prezentă aceeaşi frustrare ca la referendumul despre un parlament în formulă băsistă, când, de asemenea, au lipsit explicaţiile, iar oamenii au votat în necunoştinţă de cauză, iar ulterior s-a văzut că au regretat. Şi dacă nu ne-a plăcut cum au procedat guvernările portocalii, este responsabilitatea noastră ca să facem în aşa fel ca aceste greşeli să nu se mai repete...

Domnul Neculai Răţoi:

"Reînvie nostalgiile monarhiste?"

De o bună bucată de timp, cu precădere de când s-a pus problema modificării Constituţiei, se observă o revenire în atenţia publică a curentului monarhist. Din motive absolut logice, forma de guvernământ a ţării noastre mi se pare normal ca, pentru încă multă vreme de acum încolo, să fie republica.

Deşi există o propagandă masivă în această direcţie, un tip de propagandă pe care am regăsit-o, culmea, mai mult la băsişti, republica nu a fost inventată de sovietici. Noţiunea vine încă din antichitate: să ne amintim de republica lui Platon, de republicile greceşti (Aristotel are nişte teorii interesante asupra republicilor eline) şi cea romană, să nu uităm de republicile veneţiene... Cu toate că democraţia nu era neapărat o prioritate în respectivele republici, evoluţia în timp a făcut şi acest lucru posibil. Cine poate spune că în SUA ori Germania, Franţa ş.a.m.d. nu există democraţie, ele fiind republici? În plus: chiar dacă a evoluat, monarhia este doar parţial miscibilă cu democraţia. Nu poţi spune cu mândrie că eşti un om în totalitate liber, dar eşti, simultan, supusul regelui X! Din start cele două noţiuni sunt incompatibile! Ori eşti liber, ori eşti supusul cuiva, fie şi doar simbolic! Pentru că uitaţi-vă în jur şi veţi vedea cât înseamnă de mult simbolurile, fie şi cele care par mărunte, ca un steguleţ.

Pe de altă parte, fie că vrea sau nu cineva, sensul istoriei este spre dispariţia monarhiei! Când mai peste tot monarhia e din ce în ce mai puţin dorită în ţările în care ea este prezentă, ca noi să ne dorim o întoarcere la un sistem muribund mi se pare nu doar o propagandă ilogică, ci chiar o idee antinaţională. Australia a fost la un pas de a ieşi de sub monarhia britanică, referendumul ratând ocazia la mustaţă, fiind semne multe că, la următorul referendum, acest lucru se va întâmpla. Nici Canada nu este departe de acelaşi lucru. Cele mai mari state din lume înclină spre statutul de republică. Oare or fi toţi naivi ori necunoscători în ale democraţiei?

Un alt aspect: într-o republică, dacă nu-ţi convine ceva, dai jos vinovatul. Dacă e monarhie, ce faci - îl dai jos pe rege? N-ai cum, legal, aşa că rămâi cu insul pe cap tot restul vieţii sale! Adică zeci şi zeci de ani. Ia închipuiţi-vă că, totuşi, ar fi rămas pe tron Carol al II-lea până la sfârşitul vieţii şi n-ar fi venit comuniştii. Doar până prin 1990... Cum ar fi arătat România astăzi? Spre disperarea monarhiştilor, răspunsul nu le este favorabil: cam la fel, dacă nu chiar mai rău, având în vedere despre cine vorbim... Numai că, democratic, republicanilor poţi să le mai pui frână, lucru ce nu se poate întâmpla în cazul monarhiei.

Da, ştim, sunt unii naivi care spun că ar fi o monarhie constituţională etc. Şi când un monarh devine dictator, câtă valoare mai are Constituţia? Tot cât are acum, în mâinile lui Băsescu! Deşi acest lucru nu convine portocaliilor, "domnia" lui Băsescu ia sfârşit la anul, în decembrie! La noi n-ar putea fi o monarhie ca în Japonia ori ca în Suedia, Olanda ori Marea Britanie. Nu avem secolele lor de istorie, experienţe şi mentalitate monarhică! La noi, au fost patru regi (să iertăm regii Daciei...) dintre care ultimii doi au cam sfeclit-o cu guvernarea, aşa că... de ce am reveni la ceva care, pe meleagurile noastre, nu s-a dovedit a fi eficace?

Da, ştim cu toţii, au fost nişte evenimente şi rezultate pe vremea când era monarhie în România. Dar au fost doar coincidenţe, ca la Băsescu: "în vremea mandatului meu"... Cele două războaie mondiale ar fi fost şi la noi, indiferent cine ar fi fost la cârmă, un rege ori un preşedinte, iar rezultatele ar fi fost cam aceleaşi. Nu noi am decis aceste rezultate, deci nu ar fi avut importanţă dacă la cârma ţării ar fost vreun Carol, Ferdinand ori Mihai. După cum nu vreun rege a luptat cu arma-n mână nici la Griviţa ori Rahova, nici la Mărăşeşti, Mărăşti şi Oituz, nici în luptele celui de al Doilea Război Mondial. La fel de adevărat e că, şi dacă ar fi fost republică, nu preşedintele ar fi fost în tranşee. Deci, e o chestiune de moment, nu un merit special al cuiva faptul că s-a încheiat un război "în mandatul tău" şi că puterile care contează te-au favorizat sau au readus normalitatea pe făgaşul ei.

Am mai auzit cu toţii pe mulţi partizani ai monarhiei că "regele a făcut unirea". Să înţelegem că, dacă era un preşedinte, acesta n-o făcea? Mă rog, altul decât Băsescu, deşi până şi el ar fi priceput avantajele unirii românilor sau i s-ar fi forţat mâna ca să o facă. În schimb, sigur e doar că niciun preşedinte nu şi-ar fi negociat cu ocupantul fuga din ţară cu trenul cu bogăţii ale neamului...

Deşi lent, procesul de dispariţie a monarhiilor este cu sens unic, implacabil. E doar o chestiune de timp. Aşadar, nu este în avantajul poporului român să revină la monarhie, ca apoi, peste 20-50-100 de ani, să se întoarcă la statutul de republică. Măcar aşa reuşim şi noi să căpătăm experienţă într-un domeniu, să arătăm că putem fi şi hotărâţi în opţiunile noastre ca naţie, fără să pendulăm, precum măgarul lui Buridan, care a murit şi de foame, şi de sete, nereuşind să se decidă dacă mai întâi să mănânce sau mai întâi să bea apă...

Democraţia nu este perfectă, însă, deocamdată cel puţin, este cea mai bună variantă pe care o avem la dispoziţie, iar republica, fie că acest lucru convine sau nu, trebuie recunoscut că este vârful evoluţiei societăţii democratice, spre care, încet, dar sigur, se îndreaptă toate ţările lumii...

Domnul Laurenţiu Nistor:

"Procurori contra procurori"

Se pare că numirea, în cele din urmă, a conducerii parchetelor a fost de bun augur pentru acestea, continuându-se parcă niţel mai alert curăţenia din interior a justiţiei. Astfel, am aflat cu toţii că prim-procurorul adjunct al Parchetului Judecătoriei Buftea, Aurelia Lora Constantinescu, a fost reţinută de DNA, acuzată de trafic de influenţă după ce ar fi pretins şi primit bani, cartuşe cu ţigări şi produse pentru a-şi folosi influenţa asupra unor procurori şi poliţişti în interesul unui denunţător.

Dacă dăm crezare DNA-ului, sprijinit în acţiune şi de către un SRI foarte activ în aceste zile, în perioada februarie - mai 2013, Aurelia Lora Constantinescu, în calitatea pe care o deţinea ca reprezentant al statului român, a pretins de la o persoană denunţătoare, prin intermediar, mai multe sume de bani, primind, în mod direct, în total, 4.500 de lei, produse alimentare şi nealimentare, pentru ca în schimb să îşi exercite influenţa pe care pretindea că o avea asupra unor procurori de la altă unitate de parchet şi asupra unor poliţişti, astfel încât să fie ameliorată situaţia juridică a soţului denunţătoarei, care era cercetat în două dosare de către organele de poliţie pentru furt de autovehicule, respectiv de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Ilfov, pentru (culmea!) dare de mită.

Este extraordinar de curios cum o persoană cu funcţie de conducere şi cu un salariu de câteva ori mai mare decât şpaga descoperită de către colegii săi de la DNA se poate preta la astfel de lucruri, caracteristice mai mult chelnerilor de bacşişuri mici. O fi semn că s-a democratizat şi şpaga, să o poată plăti oricine? Însă, din câte se poate vedea şi în acest caz, multă lume ajunsă în posturi foarte importante demonstrează că, în realitate, preţul lor este unul mărunt, inşi pe lângă care Iuda a fost un bun negociator. Iar a trăda sistemul de justiţie, în condiţiile în care eşti plătit mai mult decât onorabil tocmai ca să impui supremaţia legii acolo unde ea a fost încălcată, uitată ori ignorată, este trădare faţă de poporul ce te-a învestit cu toată încrederea sa şi ţi-a acordat onorurile, protecţia şi avantajele funcţiei tocmai ca să-i aperi sistemul său de valori.

Din păcate, acesta este însă cel de-al doilea caz din ultimii ani în care un şef al Parchetului de pe lângă Judecătoria Buftea a fost reţinut de procurorii DNA, după cel al fostului prim-procuror Nelu Carpen. După cum circulă zvonurile din justiţie, zona parchetului Buftea şi cea a Parchetului Ilfov sunt zone ce pot fi numite poluate. Cel mai mediatizat exemplu este situaţia cu japoneza omorâtă de acel criminal lăsat în libertate de justiţie din motive ciudate, când s-a dovedit cât de nefuncţional este sistemul ordinii de drept în judeţul Ilfov, arătând mari disfuncţii, un haos major în activitatea acestora.

Iată de ce sunt de părere ca în noua Constituţie să se prevadă în mod expres, iar în legislaţia specifică să se dezvolte problema mai în amănunt, ca magistraţii, adică tocmai cei plătiţi să aplice şi să apere regulile, să fie pedepsiţi cu un spor de pedeapsă mărit semnificativ şi obligatoriu în situaţia în care calcă legea. Dacă unui om de rând i se mai poate ierta ba că nu ştie legea, ba că nu şi-a ales bine avocatul, ba că a interpretat legea în mod personal şi nu şi-a dat seama că a greşit în faţa societăţii, acest lucru nu mai poate fi invocat de către magistraţi, adică exact de către cei cărora obişnuim să le spunem tocmai "oamenii legii", ei fiind mai mult decât familiarizaţi cu acest domeniu!

Deşi ne întristăm când aflăm că există aceste cazuri de magistraţi corupţi, care dau apă la moară celor ce ne arată cu degetul că suntem o ţară în care corupţia a ajuns la nişte niveluri de neimaginat în alte ţări, trebuie însă să ne bucurăm că sunt descoperite, întrucât dreptatea este repusă pe făgaşul său normal, iar cetăţenii pot să îşi regăsească încrederea în justiţia românească, aflată într-o gravă suferinţă şi umilinţă, venită chiar din interior, în ultimii ani. Ca să-1 parafrazez pe Marin Preda: dacă justiţie nu e, nimic nu e...

Doamna Natalia-Elena Intotero:

"Să scăpăm România de «doctorii Mengele»!"

Urmărim înmărmuriţi, de câteva zile la rând, cum presa dezvăluie din ce în ce mai multe cazuri în care statul, prin unii reprezentanţi ai săi, s-a profilat pe o atitudine agresiv-dominantă îndreptată împotriva cetăţenilor săi cei mai nevoiaşi. Urmărim înmărmuriţi relaţia de bani şi responsabilitate dintre stat şi cetăţeni. Statul niciodată nu plăteşte când este vinovat în relaţia sa cu cetăţeanul, dar cetăţeanul plăteşte haraci, tribut, dobânzi şi amenzi imense dacă neglijează statul.

Ceva e defect în oameni, pentru că am văzut ce şi cum se întâmplă, fie la Ploieşti, fie la Craiova, fie la Târgu-Jiu, fie - aş fi în stare să pariez - oriunde în ţară unde este vorba de oameni lipsiţi de apărare.

Am văzut că inşi care sunt abilitaţi să lucreze cu persoanele cu dizabilităţi consideră că aceşti oropsiţi ai sorţii sunt handicapaţi. Acesta este efectul pilelor incompetente promovate, cum ar spune Ion Iliescu, pe criterii de "cumetrie politică" ani la rând - nu au fost puşi oamenii potriviţi, ci "simpaticii" unor factori de decizie politică. Acesta este exemplul nefericit pentru ceea ce se numeşte îndeobşte greaua moştenire! În cazul de la Prahova, şefa direcţiei s-a strecurat prin atâtea guvernări, supravieţuind în mod ciudat acestora, rămânând pe un post pe care s-a văzut de la o poştă că nu îl merita! Din fericire, acum acest post a scăpat de "talentul" său managerial, păcat doar că au trebuit să sufere atâtea mii de oameni până acum... După cum s-a văzut, pe o funcţie pe care ar trebui să fie o persoană cu empatie faţă de cazurile necăjiţilor ce trec zilnic prin faţa sa, o persoană cu o un simţ de răspundere deosebit şi cu o atitudine umană aparte - în sensul bun al expresiei -, a fost "paraşutată" o persoană pentru care grija faţă de om s-a dovedit a fi ceva abstract. în astfel de situaţie, dacă în locul doamnei este pus fie şi un mic robot de bucătărie, se va simţi un plus de umanitate venind dinspre respectiva direcţie...

Trebuie de urgenţă să actualizăm toată legislaţia antiumană pe care am primit-o moştenire de la defunctele guvernări portocalii. Iată cum iese la iveală, de la o zi la alta, întreaga oribilitate a guvernărilor Boc! Iată cum cel care zicea că este, împreună cu Băsescu, "marele reformator", s-a dovedit că este doar o copie amărâtă după doctorul Mengele! Când mă gândesc că un oraş aşa de frumos şi de civilizat cum este Clujul a putut să-1 recupereze şi să-1 recicleze politic, punându-şi-1 în fruntea bucatelor, nu pot să sper decât că, văzând acum ce grozăvii a fost în stare să comită ori să patroneze, cei care l-au ales primar să simtă măcar nişte frisoane pe şira spinării uitându-se la televizor şi văzând cum şi-a bătut joc de cetăţenii fără apărare.

Nu este însă destul ca să modificăm legislaţia, trebuie însă să înlocuim şi toate persoanele rămase moştenire de la guvernările trecute, întrucât nu vom reuşi niciodată să ne îndeplinim programul nostru social cu oameni care au fost convinşi de vechile guvernări că statul român nu mai este un stat social, că statul nu trebuie să se mai implice decât în a-şi bate joc de oameni, lipsindu-i fie şi de un ajutor umanitar minimal.

Iată că simpla trecere (cu carnet sau nu!) din tabăra băsismului în cea a USL nu este suficientă ca să păstrăm aceşti oameni pe respectivele funcţii! Cameleonismul politic nu dovedeşte că, peste noapte, acestor oameni le va creşte şi o inimă, că subit le va creşte şi li se va dezvolta simţul umanităţii. Este ca şi cum am avea în rândul nostru o armată de doctori Mengele şi să credem cu naivitate că vom putea, prin intermediul lor, să facem o armată de buni samariteni. S-a dovedit că, în cazul acestora, se aplică exact morala de la fabula cu scorpionul şi cu broasca, deşi biata broscuţă vrea să-i facă scorpionului un bine, cu toate că va muri şi el, acesta o omoară doar pentru că aşa şi-a format el un obicei...

Din păcate, vedem arareori cum este cineva tras la răspundere pentru astfel de întâmplări. Dacă după şapte ani de aşa-zis management al respectivei direcţii de către doamna aceea, rezultatele activităţii sale constau în încălcarea flagrantă a legii, în umilirea a zeci, sute, poate chiar mii de cetăţeni, care nici măcar nu mai au capacitatea fizică de a se apăra singuri, oameni care stau la cheremul unor inşi ce se cred mici dumnezei doar pentru că pot să-şi bată joc de nişte amărâţi, nu demisia trebuia aşteptată de la o astfel de... manageră, ci se impunea demiterea sa în secunda doi. Acesta nu poate fi denumit management, indiferent câtă indulgenţă am avea, mai ales că respectiva comisie care a scandalizat o ţară funcţiona ilegal!

Şi, ca să fie treaba completă, şefa comisiei mai avea şi o condamnare penală, lucru care probabil că a fost de folos ca să fie numită pe post! Este greu de crezut că nu se poate găsi, în ditamai judeţul Prahova, o altă persoană pentru respectiva funcţie, care să fie şi competentă profesional, dar şi să aibă inima la locul său şi nici să nu facă de ocară specia umană. Cele peste 11.000 de persoane cu probleme speciale vor fi recunoscătoare.

După nesimţirea şi aroganţa băsistă care a revoltat o ţară, culminând cu anul 2012, se simte nevoia acută de suflu proaspăt, căci s-a văzut că aşa nu se mai poate...

Domnul Ioan Stan:

Departe de mine înfumurarea că guvernul ar avea nevoie să-l apăr de atacurile opoziţiei politice. Mă refer la manifestările de disperare care fac rămăşiţele PDL-iste, aflate deja pe cale de dispariţie, să încerce a-şi justifica existenţa prin ridicarea minciunii la rang de răcnet al conştiinţei personale.

De fapt, demersul meu este determinat de intenţia de a încerca şi eu, ca şi alţii până acum, a limpezi măcar o parte din cele ce le tulbură liniştea. Fac acest lucru cu toată jena indusă de tentativele lor de a nega realitatea, de a mima fără scrupule grija faţă de popor şi le mai spun şi eu, încă o dată, ceea ce văd şi singuri, deşi din ordin politic se fac a nu băga de seamă.

Aşa că, semnatari ai moţiunii simple, luaţi aminte:

• România este printre puţinele ţări europene care au înregistrat creştere economică în anul 2012;
• cursul euro-leu a atins valori minime în ultimul an şi jumătate;
• pentru prima dată în istoria postdecembristă, România are sold pozitiv al comerţului exterior, înregistrându-se o creştere de 8% a exporturilor şi doar de 1% a importurilor;
• numărul de salariaţi stabili în economie a crescut cu 70.000 faţă de anul trecut, şomajul înregistrând o accentuată scădere (6,7% în februarie 2013);
• am luat cu adevărat măsuri de dreptate socială reîntregind salariile bugetarilor, returnând pensionarilor CAS-ul încasat ilegal şi corectând astfel isprăvile guvernărilor PDL;
• am crescut salariul minim pe economie în prima etapă (de la 1 februarie 2013) la 750 lei, urmând ca la a doua etapă să-l aducem la 800 lei;
• am dublat rata de absorbţie a fondurilor europene şi am deblocat POSDRU, POS Mediu şi POR;
• am plătit subvenţiile din agricultură blocate de PDL, plătind 2,7 miliarde lei pentru 1.072.289 de beneficiari ai schemelor de plăţi unice pe suprafaţă;
• am stopat jaful din ministere - 21 de dosare penale fiind deschise de DNA în luna martie a.c.;
• am stopat jaful din bani publici, dezvăluind practicile guvernărilor PDL care se regăsesc şi în dosare instrumentate de instituţii specializate în combaterea infracţiunilor.

Oprindu-mă aici cu demontarea acuzelor, vreau să întreb cum pot aprecia scriitorii de moţiuni guvernarea USL ca fiind bazată pe minciună şi de care criterii de apreciere a competenţei guvernamentale se arată indignaţi? Cu siguranţă de ceea ce guvernul Ponta face altfel decât guvernele Boc. Cum ar fi, de exemplu, relaţia cu companiile de stat.

Adică, în timp ce guvernarea PDL a practicat în companiile de stat atribuirea de contracte fără control financiar preventiv, angajarea de cheltuieli masive peste limitele bugetare aprobate, direcţionarea contractelor către firme agreate prin eludarea dispoziţiilor legale privind achiziţiile publice, suplimentarea discreţionară a valorii contractelor, Guvernul Ponta se încăpăţânează a face dimpotrivă.

Şi argumentez cu un exemplu atât de cunoscut, încât până şi tupeul celor ce ne acuză de minciună ar fi trebuit să-l ia în considerare. Mă refer la Hidroelectrica, companie de stat la care se înregistrează 440 milioane lei prejudiciu din cumpărarea de energie electrică la preţuri majorate în perioada 2009-2011 şi 5 miliarde lei din vânzarea de energie la preţuri diminuate prin contractele cu "băieţii deştepţi"! Aceeaşi Hidroelectrica trecută pe profit în primele trei luni ale anului 2013 (144 milioane lei pe trimestrul I). Şi pentru astfel de "isprăvi" se cere demisia Guvernului Ponta!

Lată cum se poate transforma un instrument al democraţiei, moţiunea, într-un canal colector de frustrări rezultate din pierderea privilegiilor şi demascarea abuzurilor.

Constat că nici în opoziţie colegii noştri nu sunt mai buni decât au fost la putere! Doar că nu le-a mai rămas altceva decât negarea adevărului, pe care o practică îndârjit.

Domnul Vlad-Alexandru Cosma:

Este trist să constatăm, de cele mai multe ori cu ajutorul mass-media, că persoanele cu dizabilităţi trebuie să suporte un sistem birocratic nedrept, la pachet cu lipsa de profesionalism şi, de ce nu, cu o lipsă totală de compasiune.

Îmi exprim public regretul faţă de acele evenimente triste de la Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Prahova, cu toţii suntem oameni şi trebuie să fim impresionaţi de durerea semenilor. De la bun început am luat poziţie în acest scandal în care bolnavii, nevoiaşii sunt singurele victime şi sper ca măsurile dispuse de minister şi luate de către Consiliul Judeţean Prahova să aducă o schimbare în bine în activitatea comisiei de evaluare de la Prahova.

Cât priveşte ambiguitatea legislativă şi tratamentele inumane la care sunt supuse periodic aceste persoane, este evident faptul că atât ministerul de resort, cât şi noi, membrii Legislativului României, avem datoria să îmbunătăţim legea, să o facem aplicabilă unitar, să respectăm condiţia unui om cu dizabilităţi care are nevoie de îngrijire specială, şi nu de umilinţe. Altfel, degeaba ne-au trimis oamenii în Parlament.

Nu în ultimul rând, vreau să subliniez faptul că nu mi se pare corect sau normal ca o comisie formată din cinci persoane să evalueze un judeţ întreg, cu toate cazurile, în complexitatea şi gravitatea lor. Nu poţi să chemi pe bandă rulantă copii cu handicap sever, oameni cu probleme psihice grave, oameni fără picioare, mulţi dintre ei cu vârste foarte înaintate. Dosarele acestor oameni pot fi depuse de rude.

Evaluarea lor de către comisie trebuie serios regândită pentru că, în momentul de faţă, sistemul loveşte foarte mult în persoanele cu handicap şi în familiile acestora.

Îmi doresc să nu mai văd aceste situaţii la Prahova şi nici în alte judeţe. Putem schimba sistemul şi, implicit, putem repara erorile de procedură legate de asistenţa socială a celor cu dizabilităţi. Avem această datorie.

Domnul Florin-Costin Pâslaru:

"Regretele vin după faptă!"

Creşterea dramatică a accidentelor rutiere din ultima perioadă trebuie să ne dea de gândit. România este ţara din Europa cu cea mai mare rată a deceselor în accidentele de circulaţie. În prima jumătate a anului 2013 numărul accidentelor grave a crescut, deşi agenţii de circulaţie au ridicat cu 20 % mai multe premise auto. E un paradox, pentru că sancţiunile şi accidentele ar trebui să fie invers proporţionale, cum se întâmplă peste tot în lume. În România, datele oficiale arată că Poliţia sancţionează în neştire, iar şoferii mor pe capete.

Dramele de pe şosele sunt, de cele mai multe ori, rezultatul comportamentului iresponsabil, primitiv şi inconştient al celor care circulă pe drumurile publice. Într-o clipă poţi pierde cel mai de preţ lucru pe care Dumnezeu ţi l-a dăruit - viaţa. Câţi dintre participanţii la trafic iau în serios cunoscutul slogan tipărit pe mii de indicatoare "Stop accidentelor rutiere" Alege viaţa!"?

Pentru a diminua moartea de pe şosele, nu este suficientă o legislaţie drastică. Nu la legi suntem restanţieri. Viteza excesivă a devenit un hobby al posesorilor de maşini. Ei calcă acceleraţia până se opresc în pomi, stâlpi, se înfig în maşinile care rulează pe contrasens ori mai iau câte un pieton, biciclist sau motociclist pe capotă.

Nu doar viteza este cauza principală a dezastrelor. Conducerea în stare de ebrietate, agresivitatea participanţilor la trafic, depăşirile interzise şi periculoase, neacordarea priorităţii, trecerea pe culoarea roşie a semaforului, amplasarea pe autoturisme a unor proiectoare de mare putere şi orbirea altora cu luminile de drum etc. produc mult mai multe tragedii. Din cauza lor, pericolele te pândesc la tot pasul: fie ca pieton prevăzător, fie ca şofer responsabil.

Ei uită că viaţa unui om este în pericol dacă ei sunt grăbiţi să ajungă într-un loc anume, ei uită că neacordarea priorităţii în trafic le poate distruge viaţa, ei uită că trebuie să răspundă în faţa legii pentru faptele lor, ei uită că în mâinile lor stă propria viaţă şi, mai mult, viaţa prietenilor sau rudelor care îi însoţesc. Însă, de cele mai multe ori, regretele vin după faptă. Abia atunci conştientizează că oricât de grăbiţi ar fi, viaţa are, într-adevăr, prioritate.

Domnul Dumitru-Iulian Popescu:

"Formarea tinerilor pentru a se integra în activitatea economico-socială a comunităţii"

Deşi există o mulţime de acte normative şi programe privind integrarea tinerilor în activitatea economică, acestea se referă stricto-modo la modalităţi de încadrare în câmpul muncii, stimulare a angajatorilor care dau curs cererilor tinerilor, suntem încă deficitari la educarea tinerei generaţii în a-şi proiecta un viitor în societate.

În programul de guvernare 2012-2016 se regăsesc obiective şi priorităţi în cadrul Strategiei Europa 2020 (creştere inteligentă, creştere durabilă şi creştere favorabilă).

Cu toate că A.N.O.F.M. a elaborat programul de ocupare a forţei de muncă pentru anul 2013, acesta se adresează unor tineri care s-au format profesional la întâmplare sau îndrumaţi de părinţi, cunoscuţi ş.a. Nu se practică o politică de cadre cu perspectivă (elaborată în baza unor analize pertinente privind prognoza dezvoltării economiei pentru o durată mai mare de timp), fapt care generează o masă considerabilă de absolvenţi specializaţi în domenii ce nu se regăsesc în cererile de forţă de muncă ale pieţei.

Orientarea tinerilor ar trebui făcută încă înainte de intrarea în gimnaziu, prin activităţi specifice, realizate de oameni cu pregătirea necesară, eventual introduse ore de orientare profesională în programa şcolară, unde tinerii să înveţe să se autoevalueze, să se informeze asupra cerinţelor pieţei şi să opteze pentru o formă de pregătire cu o mai mare probabilitate de asigurare a unui loc de muncă după absolvire.

Deşi este elaborat Programul Operaţional Sectorial de Dezvoltare a Resurselor Umane cu cele şapte domenii de activitate (axe prioritare), nu este prevăzută şi o strategie de pregătire a tinerilor pentru o viitoare profesie şi mai ales aceştia nu cunosc prevederile programului.

Propunem realizarea unei strategii comune de orientare şi formare profesională a tinerilor, elaborată prin colaborarea specialiştilor din Ministerul Educaţiei Naţionale, Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice şi Ministerul Tineretului şi Sportului.

Domnul Dumitru-Iulian Popescu:

"Parteneriatul dintre UNPR şi PSD întăreşte dimensiunea socială a guvernării"

Congresul PSD desfăşurat în luna aprilie a acestui an este un semn al aprofundării parteneriatului dintre UNPR şi PSD, ca partide de stânga ce au ca principal obiectiv construirea unei Românii puternice, întemeiată pe principiul solidarităţii şi care răspunde în mod adecvat aşteptărilor cetăţenilor.

Consider că avem o datorie faţă de românii care ne-au dat votul la alegerile din decembrie 2012. Cetăţenii îşi doresc de la guvernare şi de la clasa politică să acţioneze în sensul implementării de politici economice şi sociale care să creeze locuri de muncă şi să conducă la creşterea nivelului de trai, în special pentru categoriile defavorizate, care au fost cel mai puternic afectate de măsurile de austeritate.

Colaborarea dintre UNPR şi PSD vizează tocmai îndeplinirea acestor obiective asumate în faţa electoratului. Pornind de la viziunea comună asupra rolului statului, întemeiată pe afinităţile ideologice dintre cele două formaţiuni politice, parteneriatul PSD-UNPR reprezintă garanţia că, la nivelul guvernării, va fi şi de aici înainte urmărită cu prioritate construcţia unui stat social solid şi stabil, care protejează cetăţeanul.

După o perioadă îndelungată în care protecţia socială şi rolul asistenţial al statului au fost privite exclusiv dintr-o perspectivă contabilă, prin prisma cheltuielilor generate, venirea la guvernare a USL a marcat o schimbare de optică. Ca reprezentant al unui partid care înţelege rolul social al statului, consider că protecţia socială reprezintă o datorie care întăreşte societatea, prin garantarea egalităţii de şanse.

PSD şi UNPR, ca partide de stânga, au responsabilitatea de a crea premisele pentru o dezvoltare durabilă a României, în care decalajele sociale să fie diminuate. Drumul pe care s-a înscris guvernarea USL, prin majorarea pensiilor, reîntregirea salariilor bugetarilor şi alte asemenea măsuri, trebuie continuat. Şi nu am nicio îndoială că aşa va fi.

Închei prin a face o constatare: orientarea către politicile sociale demonstrează că România este racordată la realităţile politice din întreaga lume occidentală, acolo unde partidele şi liderii de stânga câştigă tot mai mult teren, în contextul efectelor crizei economice.

Domnul Mircia Muntean:

"SRS sau pretextul unui scandal regizat"

Am urmărit uimit, în ultimele zile, circul USL. Declaraţii, războaie, înregistrări secrete, acuze, împăcări, iar certuri şi aşa mai departe. Dintr-o dată, cea mai gravă problemă a ţării a devenit cearta din cuplul Ponta-Antonescu. Dintr-o dată, tot poporul a uitat de privatizările eşuate, de concedierile ce vor veni, de batjocura din sistemul de sănătate, de stagnarea din agricultură şi de faptul că, potrivit ultimului sondaj IRES, 56% dintre români trăiesc mai rău decât anul trecut. Şi totul din cauza unui singur personaj controversat: Sorin Roşca-Stănescu. Un fost şi actual ziarist, deşi atunci când faci politică, nu mai este moral să te erijezi în formator de opinie, care de-a lungul timpului a fost în centrul multor scandaluri.

Declaraţiile acuzatoare făcute de SRS la adresa premierului s-au transformat repede în "cea mai mare criză a USL", un fel de bombă cu ceas, care a explodat fix la momentul potrivit. Pentru că e limpede ca lumina zilei că tot acest scandal a fost o regie ieftină, menită de a distrage atenţia cetăţenilor de la problemele reale şi grave ale ţării. Până şi Antena 3, televiziunea de casă a USL, a recunoscut cu subiect şi predicat acest lucru! Concret, mă refer la faptul că aproximativ 10.000 de români urmează să-şi piardă locul de muncă în urma unei decizii a Guvernului şi că alte mii de români, persoane cu handicap, sunt batjocorite zilnic de către sistemul sanitar. Nu mai spun de situaţia explozivă de la Arpechim, Oltchim şi alte companii de stat, ori de privatizarea cu cântec a CFR Marfa. Toate acestea sunt subiecte care au intrat săptămâna trecută buluc-gramadă pe agenda presei şi care au dispărut brusc în momentul în care în USL a intervenit criza cu nume de ziarist controversat.

Totuşi, o parte bună a avut şi tot acest circ: am văzut nivelul la care USL ştie să facă politică. Presa a dezvăluit, în toiul acestui scandal, cum domnul Sorin Roşca-Stănescu îi trimitea, prin e-mail, indicaţii preţioase unui consilier al premierului, care ulterior au fost puse în practică de şeful Guvernului. "Convinge-l tu că Lulache trebuie numită la şefia Nuclearelectrica", era conţinutul unuia dintre aceste mailuri. Iar Daniela Lulache chiar a fost numită la conducerea Nuclearelectrica săptămâna trecută. Deci premierul Victor-Viorel Ponta chiar a ascultat de Sorin Roşca-Stănescu! La fel s-a întâmplat şi în ceea ce priveşte şefia Oficiului pentru Combaterea Spălării Banilor şi cine ştie în câte alte cazuri nedezvăluite până acum de presă!

E trist că asta au votat 70% dintre români: o alianţă politică în care marile decizii nu sunt luate de către premier, miniştri ori liderii alianţei, ci de către un personaj controversat, fost colaborator al Securităţii, care a făcut obiectul multor scandaluri în care era acuzat de trafic de influenţă şi şantaj. Putem spune, cu tristeţe şi dezamăgire, că am ajuns să trăim în ţara lui Sorin Roşca-Stănescu!

Într-un singur punct îi dau dreptate lui SRS: faptul că a fost doar un pretext! Un pretext de scandal regizat, bine instrumentat pentru a acoperi eşecurile unui Guvern prea lacom, prea leneş, prea populist, prea cum nu are România nevoie.

Domnul Florin Gheorghe:

"nu... banilor negri!"

Am hotărât să susţin o declaraţie politică ce are ca subiect protestul meu asupra banilor negri care circulă în economia locală constănţeană, în special în investiţiile din staţiunea Mamaia, cu girul primarului Mazăre. De ce spun acest lucru?

Uimit, l-am ascultat pe primarul Mazăre de sărbătoarea Paştelui, la o emisiune pe un post tv naţional, declarând că pe el nu-l interesează sursa banilor (fie albi sau negri) atâta vreme cât sunt investiţi în staţiunea mult iubită de dânsul. Se impune să-i aducem la cunoştinţă primarului câteva aspecte, şi anume: banii negri ce apar într-o investiţie sau cheltuială la un moment dat într-un loc anume, de fapt, sunt bani sustraşi anterior de la impozite şi taxe din alt loc. Tot furt se numeşte. Diferă doar perioada şi uneori zona.

Un alt aspect se referă la credibilitatea celor care investesc astfel de bani. Proverbul "Lupul îşi schimbă părul, dar năravul ba" se potriveşte perfect în această situaţie. Persoanele care au obţinut sume mari de bani din evaziune fiscală, ca să nu mai vorbim de trafic de droguri sau trafic de persoane, vor continua să eludeze atât bugetul local, cât şi cel central.

Un ultim aspect vizează chiar corectitudinea primarului. Nu poţi susţine o astfel de idee, atâta vreme cât beneficiezi de încrederea majorităţii constănţenilor care cer un anume spirit al corectitudinii şi dreptăţii. Primarul Mazăre ar fi trebuit să se exprime exact invers, şi anume, să fie foarte grijuliu faţă de provenienţa legală a sumelor investite în staţiunea Mamaia.

În speranţa că nu este târziu ca primarul să-şi revizuiască atitudinea, îi atragem atenţia asupra următorului fapt posibil: oare i-ar conveni ca sume "furate" prin evaziune de la bugetul local să fie "albite" prin investiţii în Constanţa sau în alte zone?

Domnul Dumitru Niculescu:

"Irigaţiile la români - de la mila cerului, cu mama întinsă la poarta UE"

Declaraţia mea politică se referă la eterna şi deloc fascinanta, ci foarte importanta problemă a sistemului de irigaţii, totdeauna vizat şi niciodată soluţionat pe parcursul guvernărilor. Cert este faptul că dacă în 1989 erau irigate cam 2 milioane de hectare, în anul 2000 mai erau irigate doar vreo 200 de mii. În 2004, ajunsesem la aproape 1,2 milioane. Acum sunt irigate vreo 2-300.000 de hectare. Poate că datele pe care mi le reamintesc nu sunt corecte, dar probabil că ele corespund ca ordin de mărime. Care ar putea fi soluţia? Desfiinţarea ANIF, aşa cum preconiza PDL?

Vara pe care o aşteptăm cu toţii va fi una secetoasă, spun meteorologii, iar recolta poate fi compromisă. Agricultorii, ajutaţi de stat, trebuie să găsească soluţii să repornească sistemul de irigaţii, altfel în toamnă nu vom culege nimic. Din păcate, doar 1% din suprafaţa agricolă a ţării este irigată. Anul trecut, din cauza arşiţei, am pierdut jumătate din producţia de porumb şi aproape 30% din cea de grâu. în vara trecută, cei mai mulţi fermieri au stat la mila cerului, rugându-se pentru o ploaie.

în lipsa unor sisteme de irigaţii, 2012 a fost unul dintre cei mai slabi ani din agricultură. Există pericolul foarte mare că şi în 2013 ar putea fi la fel, doar 1,2% din 9 milioane de hectare pot fi irigate. Anul trecut, de pildă, zăpada căzută la sfârşitul iernii tot nu a putut să protejeze solul de soare. în timpul verii, apa din pământ a coborât sub 160 de metri cubi pe hectar, adică a fost secetă extremă, aşa cum va fi şi în 2013.

Ministerul Agriculturii a anunţat fonduri crescute pentru irigaţii: de la 25 la 60 de milioane de euro. Asta ar însemna un număr dublu de fermieri care ar putea fi ajutaţi să îşi ude culturile cu sisteme mobile de irigaţii, dar sunt sceptic că sumele vor ajunge în cele din urmă direct la fermieri şi prin ei la culturi. Dacă responsabilii nu vor lua măsuri în al doisprezecelea ceas, recolta va fi şi anul acesta compromisă de secetă. Vă reamintesc că România are cel mai mic randament agricol din Uniunea Europeană, deşi suprafeţele cultivate au fost printre cele mai mari.

Şi în această guvernare povestea se repetă, Ministerul Agriculturii caută bani pentru irigaţii şi îi cere Uniunii Europene să direcţioneze un miliard de euro din cele 21 pe care ni le-a promis ca fonduri structurale pentru sistemele de udat. În prezent, doar 1,2 la sută din cele 9 milioane de hectare pot fi irigate. Dacă reprezentanţii Comisiei Europene vor aproba cererea noastră, atunci suprafaţa agricolă irigabilă ar urma să crească de 8 ori, până la 800.000 de hectare. Dacă ...

Din păcate, suntem extrem de deficitari şi în ceea ce priveşte accesarea fondurilor europene pe această temă. Fondurile europene pentru modernizarea sau retehnologizarea sistemelor de irigaţii pot fi accesate doar de organizaţiile de utilitate publică ale deţinătorilor de terenuri agricole. Ajutorul nu poate fi mai mic de 5.000 de euro, dar accesarea este extrem de redusă.

România are cel mai mic randament agricol din Uniunea Europeană, adică recolta este scăzută, deşi suprafeţele cultivate sunt mari. Adevărul este că până în prezent infrastructura de irigaţii a fost resuscitată doar cu proiecte, nu şi cu bani. Cheltuielile către ANIF-urile judeţene au fost cu greu decontate, iar acestea trebuiesc regândite din temelii.

Măcar asta Ministerul Agriculturii ar putea face rapid şi relativ simplu. Voinţa se pare că este "irigată" în alte părţi decât ANIF-uri şi sistemele de irigaţii.

după pauză

Lucrările au fost conduse de domnul deputat Miron Tudor Mitrea, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor, asistat de domnii deputaţi Eugen Nicolicea şi Cristian Buican, secretari ai Camerei Deputaţilor.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Continuăm lucrările de astăzi ale Camerei Deputaţilor şi vă anunţ că din totalul celor 411 deputaţi, până în acest moment, şi-au înregistrat prezenţa la lucrări un număr de 232, fiind absenţi 179, din care 22 participă la alte acţiuni parlamentare.

Cvorumul legal este îndeplinit: 206 deputaţi.

La punctul 1 al ordinii de zi, în conformitate cu prevederile art.94 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, republicat, vă informez că au fost distribuite tuturor deputaţilor următoarele documente: ordinea de zi pentru şedinţa în plen din ziua de marţi, 21 mai 2013; programul de lucru pentru perioada 20 - 25 mai 2013; lista rapoartelor depuse, în perioada 13 - 21 mai 2013, de comisiile permanente sesizate în fond; informarea cu privire la iniţiativele legislative înregistrate la Camera Deputaţilor şi care urmează să fie avizate de comisiile permanente; lista cu legile pentru care se poate exercita dreptul de sesizare a Curţii Constituţionale; sumarul privind conţinutul fiecărui Monitor Oficial al României, Partea I.

Înainte de a merge mai departe, am să dau cuvântul domnului deputat Petre Roman, care m-a rugat să facă o intervenţie.

Domnule deputat, vă rog, aveţi cuvântul.

Nu-l văd. A, uitaţi, acum îl văd.

Vă rog, aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Petre Roman:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimate şi stimaţi colegi,

Ştiţi că ieri, în Statele Unite, la Oklahoma City s-a produs o tornadă cu consecinţe deosebit de grave: sunt aproape 100 de morţi la ora asta, dintre care peste 20 de copii; încă 75 de copii grav răniţi în spital. Este o catastrofă de dimensiuni greu de imaginat.

Vă propun, din partea noastră, a Camerei Deputaţilor, să trimitem o telegramă de solidaritate cu Oklahoma City, cu populaţia de acolo, şi, bineînţeles, condoleanţe pentru familiile celor care şi-au pierdut pe cei dragi în această catastrofă.

Vă mulţumesc.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Mulţumesc, domnule deputat.

Dacă are cineva vreo intervenţie?

Vă rog, domnule Árpád, acelaşi...? Altceva. OK!

Am să rog Camera ...

O secundă, dacă vreţi, după aceea o să ... Rămâneţi aici ca să discutăm. Trebuie să discutăm, că nu ştiu despre ce este vorba, de ce nu s-a întâmplat cum spuneţi...

Întreb Camera dacă sunteţi de acord cu această telegramă pe care a propus-o domnul deputat Petre Roman?

Dacă sunteţi de acord, o să rog Comisia pentru politică externă şi Secretariatul, ca până la votul final, să-mi prezinte un text pe care să-l supun votului dumneavoastră.

Sunteţi de acord? Cine este pentru?

Vă rog să votaţi. Vă mulţumesc.

118 voturi pentru şi o abţinere.

Rog Secretariatul să ia măsuri ca, împreună cu Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi, să redacteze textul acestei telegrame.

Am zis Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi...

Comisia pentru politică externă, mă scuzaţi!

O secundă, vă rog. Am doi deputaţi care îmi spun că au făcut o procedură care nu a ajuns la mine. Să verificăm ce s-a întâmplat.

OK! Daţi-mi voie ca, înainte de a merge mai departe.

...domnul deputat Márton Árpád, aveţi cuvântul.

Domnul Márton Árpád-Francisc:

Domnule vicepreşedinte,

Doamnelor şi domnilor,

De obicei, se anunţă care sunt acele legi care sunt depuse, pentru că, din momentul în care a fost anunţat în plen, curg termenele în care pot fi atacate la Curtea Constituţională.

Dumneavoastră aţi anunţat că au fost distribuite. Noi nu le-am găsit în casetă. Nu ştim despre ce legi este vorba. În ce modalitate a fost distribuită lista acelor legi care au fost depuse şi de când sunt depuse?

Domnul Miron Tudor Mitrea:

La care punct vă referiţi?

Domnul Márton Árpád-Francisc:

Dumneavoastră aţi făcut un anunţ legat de legile care au fost depuse la Secretariatul General, legi votate, şi aţi enunţat că ...

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Pentru Curtea Constituţională, la acelea vă referiţi?

Domnul Márton Árpád-Francisc:

Exact.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

OK!

Domnul Márton Árpád-Francisc:

La aceea m-am referit, şi aţi anunţat că au fost distribuite.

Am verificat, dar nu le-am primit. Deci modalitatea prin care au fost distribuite, măcar să aflăm care sunt acele legi.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Domnul Popescu îmi spune că săptămâna trecută vi le-a pus la casete.

Domnul Márton Árpád-Francisc:

Astăzi.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Astăzi urmează altele. Este vorba de legile care au fost adoptate săptămâna trecută şi au fost puse la casetele colegilor.

Domnul Márton Árpád-Francisc:

Totuşi, domnule vicepreşedinte, aici sunt nişte termene constituţionale, care curg dintr-un moment. Deci, trebuie să fie clar care sunt momentele în care a început curgerea acestor termene? De când se pot depune contestaţii şi până când se pot depune?

Dacă acestea sunt secrete, atunci, gata, s-a terminat cu parlamentarismul în România.

Vă mulţumesc.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Domnule deputat, eu înţeleg, şi o să verificăm treaba asta, că ele au depuse săptămâna trecută la dumneavoastră, la casete, iar termenul curge, conform Regulamentului, de astăzi, de când am anunţat faptul că această listă v-a fost înmânată.

Dacă doriţi să revenim la vechiul Regulament, în care şeful de şedinţă citea fiecare lege în parte, vă aduc aminte că acest lucru a fost schimbat, chiar într-o perioadă în care nu eram eu aici, ca să fiu de acord sau nu.

Vă rog, domnule Toader.

Domnul Mircea-Nicu Toader:

Pe procedură, domnule preşedinte de şedinţă. Să ştiţi că nu este în niciun fel, nici cutumă nu e, măcar.

Practic, o singură dată s-a întâmplat, prin care s-a depus la casetă dreptul de a contesta la Curte. Întotdeauna, de când e Parlamentul României, se citesc legile, mai ales că intrăm într-un viciu de procedură - sunt la casete, dar trebuie să le anunţaţi dumneavoastră aici. Mie mi se pare corect să rămânem aşa cum... e întotdeauna, suntem toţi atenţi. Noi v-am şi spus că dorim să contestăm al Curte ordonanţa cu medicamentele în sistem de achiziţii centralizat. Îl urmărim de o săptămână, nu am văzut nici la casetă.

Rugămintea mea este să revenim, să spuneţi, nu suntem atenţi, nu am auzit legea pe care o putem contesta, e altă treabă, dar, credeţi-mă că de o săptămână urmărim şi nu am găsit nimic. Acum spuneţi că este la casetă.

Eu vă rog să reveniţi şi să le citiţi, fiindcă pe urmă e un motiv să spună: "domnule, a fost la casetă, au trecut cele două zile când puteaţi să contestaţi, n-ai luat-o de la casetă..." E un lucru foarte important procedural şi vă rog să reveniţi să le citiţi în plen sau... să fie citite în plen. Nu scrie în regulament, nicăieri, că se depune la casetă dreptul de a contesta.

E adevărat că, după ce se citesc, se anunţă şi acolo, se şi afişează, dar lăsaţi-o... citiţi-o în Parlament.

Domnul Miron-Tudor Mitrea:

O să-l rog eu pe domnul Popescu să vă ajute cu chestia asta şi, la votul final, se va citi şi lista, ca să vă fie mai simplu.

(Domnul deputat Valeriu Ştefan Zgonea, preşedintele Camerei Deputaţilor, preia conducerea lucrărilor şedinţei Camerei Deputaţilor.)

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Mulţumesc, domnule vicepreşedinte Mitrea.

Domnul deputat Marian Neacşu, liderul Grupului parlamentar al PSD, vrea să facă un anunţ, după care o să continuăm.

Domnul Marian Neacşu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Cred că, totuşi, de data asta, colegii noştri antevorbitori au avut dreptate. Este normal ca actele normative care urmează să fie supuse controlului de constituţionalitate să fie anunţate de la tribună şi probabil că acest lucru, aşa cum aţi spus dumneavoastră, se va face înainte de votul final.

Mai aveam două lucruri să vă propun atenţiei.

Primul dintre ele este o propunere privind suplimentarea ordinii de zi şi introducerea pe poziţia 6 a Proiectului legislativ privind aprobarea Memorandumului de înţelegere încheiat între Statul Român şi Rompetrol Group, semnat la Bucureşti la 15 februarie 2013, şi, dacă veţi fi de acord, v-aş propune, domnule preşedinte, la rândul dumneavoastră, să propuneţi plenului ca Proiectul legislativ de pe poziţia 14, care se referă la revizuirea Constituţiei României, să fie programat pentru dezbatere mai în faţă, undeva, eventual, pe poziţia 8, pentru că ne-am angajat cu toţii în Biroul permanent că vom discuta astăzi acest lucru.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Perfect. Şi pentru cel legat de PL-x 141 cu Rompetrol Group... Poziţia 6.

Dacă mai există şi alte completări?

Domnul deputat Gerea, vă rog frumos, din partea Grupului parlamentar al PNL, liderul grupului, după care, domnul Mircea Toader.

Domnul Andrei Dominic Gerea:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Solicităm şi noi suplimentarea ordinii de zi cu Proiectul de Lege privind modificarea şi completarea Legii nr.248/2005 privind regimul liberei circulaţii a cetăţenilor români în străinătate. (PL-x 113/2013).

Este un proiect urgent, am putea spune, solicitat de Guvern. Este o prioritate a Uniunii Europene.

Totodată, vă rugăm frumos, la punctul 7 pe ordinea de zi.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Imediat după Rompetrol.

Domnul Andrei Dominic Gerea:

Vă mulţumesc frumos.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

După Rompetrol, da?

Vă mulţumesc mult.

Domnul deputat Toader. Aveţi cuvântul.

Domnul Mircea-Nicu Toader:

Domnule preşedinte,

Când s-a discutat despre urgenţa memorandumului cu Rompetrol cred că era corect - şi nu numai că era, ci şi este corect - fiind vorba de o sumă foarte importantă, să treacă şi la Comisia pentru buget, finanţe şi bănci să fie discutat, mai ales că toată procedura Rompetrol a fost la două comisii: la servicii şi industrii, nu ştiu de ce la economic a mers acum.

Vă rog, eu vreau să spun altceva. Faptul că acest raport este foarte succint, vreau să fie retrimis la comisie şi, totodată, să fie în analiza şi a Comisiei pentru buget, finanţe şi bănci.

Cel cu Rompetrol.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Domnule deputat, sunteţi vechi parlamentar şi ştiţi că, în procedură, nu pot să-l trimit, ca să mai fie o comisie care să se exprime pe... Nu există articol de regulament.

Domnul Mircea-Nicu Toader:

Am înţeles. Dar vreau să se întoarcă la comisie...

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

...aţi fost în Biroul permanent, domnule deputat.

Domnul Mircea-Nicu Toader:

Deci vreau să se reîntoarcă la comisie şi acolo o să avem şi...

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Dumneavoastră cereţi reîntoarcerea la comisie.

Domnul Mircea-Nicu Toader:

Sigur.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Ea se va întoarce la una dintre cele două comisii. Asta înseamnă că, la momentul în care dezbatem acel proiect, puteţi să propuneţi reîntoarcerea la comisie.

Acum suntem în situaţia completării ordinii de zi.

Domnul Mircea-Nicu Toader:

Păi, tocmai de aia, că aţi completat, şi am vrut să spun că nu are rost să băgăm pe ordinea de zi, dar lăsaţi-o şi o întoarcem.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Domnule Toader, el a fost la aviz la Comisia pentru buget, finanţe şi bănci, avizul a fost fără amendamente, din ceea ce ştiu eu. Comisia pentru buget, finanţe şi bănci nu a solicitat judecarea pe fond. Asta pentru că suntem la propunerea dumneavoastră. A fost la aviz, din ceea ce ştiu.

Bun. Eu am completarea ordinii de zi.

Domnul deputat Fenechiu... dacă este pentru completarea ordinii de zi. Pentru completarea ordinii de zi?

Bun. Avem aceste trei propuneri pentru completarea ordinii de zi.

Vă rog frumos să vă pregătiţi cartelele pentru a vota completarea ordinii de zi cu cele trei proiecte de lege; două proiecte de lege şi unul vine mai în faţă. Colegii de la Secretariatul tehnic mi le-au şi aranjat în ordinea propusă de dumneavoastră.

Să înceapă votul.

Vă mulţumesc foarte mult.

151 de voturi pentru, o abţinere, 13 voturi împotrivă.

Ordinea de zi a fost modificată şi completată.

Vă citesc o informare din partea domnului deputat Gabriel Andronache, care trece de la Grupul parlamentar al Partidului Democrat Liberat la Grupul parlamentar al Partidului Naţional Liberal şi activează în cadrul acestui grup parlamentar.

Conform procedurii, trebuie să anunţ în plen.

Am înţeles că domnul deputat Fenechiu vrea să anunţe ceva în numele Grupului parlamentar al PP-DD.

Domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Cătălin-Daniel Fenechiu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Aş vrea să anunţ plenul despre împrejurarea că astăzi înţelegem să depunem în plenul Camerei moţiunea simplă "Scăpaţi mineritul din Valea Jiului de norocul rău al conducerii bicefale Vosganian-Niţă", moţiune simplă semnată de 73 de deputaţi PP-DD şi PDL.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Vă mulţumesc foarte mult.

O s-o verificăm şi o discutăm din punct de vedere regulamentar la viitorul Biroul permanent.

Am înţeles că sunt câţiva deputaţi care vor să facă câteva anunţuri la începutul şedinţei de plen.

Dacă sunt în sală?

Domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Viorel-Ionel Blăjuţ:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Sunt deputat Blăjuţ Viorel, deputat ales în Circumscripţia electorală nr.24, Colegiul uninominal nr.12.

Vă aduc la cunoştinţă că, începând de astăzi, îmi închei activitatea în Grupul parlamentar al PP-DD şi mă declar deputat independent.

Vă mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Vă mulţumesc foarte mult.

Dacă mai sunt şi alţi colegi?

Domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Ion Şcheau:

Domnule preşedinte,

Sunt deputat Ion Şcheau, ales în Circumscripţia electorală nr.2, Colegiul uninominal nr.3.

Prin prezenta, vă aduc la cunoştinţă faptul că încetez, începând cu data de astăzi, activitatea în Grupul parlamentar al PP-DD. Din acest moment, mă declar independent.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Vă mulţumesc foarte mult, domnule deputat.

Domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Ovidiu-Ioan Dumitru:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Subsemnatul Dumitru Ovidiu-Ioan, deputat ales în Circumscripţia electorală nr.42,Colegiul uninominal nr.6, prin prezenta vă aduc la cunoştinţă faptul că, începând cu data de 21 mai 2013, îmi încetez activitatea în Grupul parlamentar al PP-DD din Camera Deputaţilor şi mă declar deputat independent.

Vă mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Aurelian Mihai:

Bună dimineaţa.

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Subsemnatul Mihai Aurelian, deputat ales în Circumscripţia electorală nr.43, Colegiul uninominal nr.1 Europa de Vest, prin prezenta, vă aduc la cunoştinţă faptul că, începând cu data de 21 mai 2013, îmi încetez activitatea în Grupul parlamentar al PP-DD din Camera Deputaţilor şi mă declar deputat independent.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Vă mulţumesc foarte mult, domnule deputat.

Dacă mai sunt alte luări de cuvânt?

Nu mai sunt alte luări de cuvânt.

Mergem pe ordinea de zi.

2. Proiectul de Hotărâre privind modificarea Anexei la Hotărârea Camerei Deputaţilor nr. 48/2012. Este cea legată de aprobarea componenţei nominale comisiilor permanente.

Domnul deputat Ion Diniţă, aparţinând Grupului parlamentar al PC, este desemnat în calitate de membru al Comisiei pentru tehnologia informaţiei şi comunicaţiilor, în locul doamnei deputat Cornelia Negruţ.

Merge la votul final.

3. Domnul deputat Fenechiu Cătălin-Daniel îşi dă demisia din funcţia de secretar al Camerei Deputaţilor, la punctul 3 al ordinii de zi, ca urmare a faptului că a fost ales lider al Grupului parlamentar al PP-DD.

Luăm act de această demisie.

La punctul 4 al ordinii de zi avem alegerea unui nou secretar. Grupul parlamentar al Partidului Poporului, căruia îi revine această funcţie, în această sesiune, potrivit configuraţiei politice a Camerei şi negocierii liderilor grupurilor parlamentare, bineînţeles, a propus în scris, în locul devenit vacant, să fie ales domnul deputat Adrian-Nicolae Diaconu.

Votul va fi exprimat în cadrul şedinţei de vot final de astăzi.

Mergem la punctul 5 al ordinii de zi. Caracter organic, procedură de urgenţă: Proiectul de Lege privind unele măsuri necesare pentru lucrările de dezvoltare a Conductei de gaze naturale Nabucco.

Conform art.115, este procedură de urgenţă.

Iniţiatorul, din partea ministerului, aveţi cuvântul.

Vă rog frumos, numele şi prenumele şi funcţia, pentru stenogramă. Vă mulţumesc foarte mult.

Domnul Mihai Adrian Albulescu (secretar de stat, Departamentul Energiei):

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Albulescu Mihai mă numesc, sunt secretar de stat la Departamentul Energiei.

Adoptarea, prin intermediul Legii Nabucco, a unui cadru legal particular, derogatoriu şi specific este singura modalitate de asigurare a dezideratului de previzibilitate, coerenţă şi claritate.

Prezentul proiect de act normativ prevede reglementarea expresă a dreptului de proprietate privată asupra conductei, clarificarea prevederilor conflictuale din Legea petrolului şi din Legea energiei electrice şi a gazelor, clarificarea faptului că, pentru serviciile ce vor fi prestate prin conducta de gaze naturale Nabucco pe teritoriul României nu este necesară obţinerea unei concesiuni, stabilirea drepturilor de superficie şi de servitute asupra terenurilor terţilor, simplificarea procedurilor şi condiţiilor aplicabile pentru obţinerea autorizaţiilor.

Realizarea proiectului Nabucco va determina creşterea siguranţei în aprovizionare cu gaze naturale, precum şi diversificarea accesului la resursele energetice de materii prime, constând în gaze naturale.

Potenţialul de import al României din această sursă este apreciat la 2,5 miliarde metri cubi pe an.

Proiectul Nabucco va determina creşterea securităţii în aprovizionarea cu gaze naturale pentru Europa şi România.

Având în vedere cele prezentate mai sus, propunem adoptarea acestui act normativ, cu amendamentele din raport.

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Vă mulţumesc foarte mult.

Din partea comisiilor sesizate în fond.

Domnul vicepreşedinte Chiriţă.

Domnul Dumitru Chiriţă:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

În conformitate cu prevederile art.95 şi 115 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, republicat, Comisia pentru industrii şi servicii a fost sesizată, spre dezbatere, în fond, în procedură de urgenţă, cu Proiectul de Lege privind unele măsuri necesare pentru lucrările de dezvoltare a Conductei de gaze naturale Nabucco.

Proiectul de lege are ca obiect instituirea măsurilor necesare pentru lucrările de dezvoltare a conductei de gaze naturale Nabucco, presupunând parcurgerea anumitor etape procedurale.

Proiectul Nabucco este calificat ca proiect strategic, încadrându-se în obiectul general de securitate energetică, ca element esenţial al dezvoltării economice.

Potrivit Regulamentului Camerei Deputaţilor şi Constituţiei României, acest proiect de lege face parte din categoria legilor organice.

Comisia pentru industrii şi servicii, în unanimitate, a avizat favorabil proiectul de lege, cu amendamentele din raport.

Precizez şi timpii?

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Păi, nu. Amendamentele le discutăm la momentul oportun.

Propuneri pentru timpi, nu aţi făcut; timpii, timpii, doar timpii, atât. Am văzut că aveţi o cooperare strânsă cu Aradul, mi-am dat seama...

Domnul Dumitru Chiriţă:

Având în vedere caracterul de urgenţă, propun 3 minute pentru dezbateri generale.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Trei minute; trei minute, vă rog frumos să vă pregătiţi cartelele, pentru a vă pregăti la vot.

Îl rog şi pe domnul deputat Márton. Domnule deputat, bine aţi venit de la Constanţa. Dacă introduceţi şi cartela, ar fi extraordinar pentru noi.

Vă mulţumesc foarte mult.

Să înceapă votul.

Până votăm, vreau să urez şi eu, în numele meu personal şi al Biroului permanent, la mulţi ani, tuturor Constantinilor, Constantinelor şi Elenelor şi Ilenelor de astăzi, din Parlamentul României, domnului Vosganian, personal, în fiecare zi, pentru această oportunitate şi domnului Pambuccian, pentru onoarea de a fi aici, cu noi, cei doi armeni care sunt cârcotaşi în fiecare dimineaţă în Parlamentul României.

Şi să urăm şi angajaţilor Camerei Deputaţilor, care-şi serbează astăzi ziua de nume, la mulţi ani!

Avem 146 de voturi pentru, un vot împotrivă, nicio abţinere.

Grupurile parlamentare, luări de cuvânt.

Grupul parlamentar al Partidului Naţional Liberal.

Domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Mircea Roşca:

Dragi colegi,

Pentru a asigura derularea Proiectului Nabucco, proiect asumat de România la nivel internaţional, prin parteneriate semnate cu celelalte ţări implicate, avem nevoie de un cadru legislativ adaptat unui asemenea demers de anvergură.

Nu ne putem permite nicio întârziere şi nicio altă sincopă care să impacteze negativ asupra ritmului de desfăşurare a lucrărilor pe tronsonul din România.

Spre deosebire de alte proiecte din domeniul gazelor naturale, Nabucco este o investiţie care implică o serie de particularităţi, prin prisma caracterului de interes naţional, din punct de vedere al impactului asupra mediului economic şi de afaceri şi din prisma caracterului internaţional care generează o serie de constrângeri.

De aceea, adoptarea acestui proiect de lege constituie un cadru legal special destinat implementării optime a Proiectului Nabucco.

Practic, noi astăzi votăm Legea Nabucco.

Trebuie să susţinem cu toţii o investiţie de o asemenea complexitate şi amploare strategică pentru destinul energetic european al României, în particular.

Chiar azi se desfăşoară la Bucureşti Reuniunea Comitetului Nabucco, structură de coordonare a statelor şi companiilor implicate în dezvoltarea gazoductului.

Adoptarea acestui proiect de lege, chiar azi, va reprezenta un semnal pozitiv dat de către România partenerilor noştri, va reconfirma sprijinul politic al ţării noastre faţă de acest proiect.

Vă mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Domnul Mircea Toader, Grupul parlamentar al PDL, unul dintre cei care au iniţiat acest proiect.

Domnul Mircea-Nicu Toader:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Asta voiam să spun şi eu, că grupul nostru nu numai că susţine, a iniţiat, practic, toate demersurile pentru acest proiect de mare importanţă economică al României, pe de o parte, pe de altă parte, cred că realizarea unui cadru legal, care să permită realizarea acestei investiţii, cât mai rapid posibil, ne va permite ca acest vis, până la urmă, care a devenit proiect realizabil printr-o lege, să fie şi realizat cât mai rapid şi să permită acea independenţă pe care ne-o dorim cu toţii din punct de vedere energetic.

Deci, susţinem acest proiect şi faptul că Guvernul Boc l-a iniţiat, demersurile politice şi, până la urmă economice, de realizare a acestui proiect ne dovedesc încă o dată că toată strategia acestui Guvern a fost foarte bună.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

O să-mi daţi şi mie voie să vorbesc, să iau cuvântul.

(Coboară la tribună.)

O să îi dau cuvântul şi domnului deputat Vainer.

Eu vreau să le mulţumesc tuturor celor care au iniţiat acest proiect important pentru România, şi celor care au fost la guvernare, şi eternilor colegi ai noştri la guvernare, Grupul minorităţilor naţionale, aici, prezenţi de faţă, şi celor care sunt mai noi în Parlament.

Este un proiect pentru România şi pentru români.

Este un proiect pentru independenţă energetică, pentru viitorul acestui stat, pentru companiile care vor să se dezvolte în România, costurile pe energie să scadă.

Este un proiect important, pentru că în aceste zile o delegaţie importantă a Parlamentului României va merge în vizită în Kazahstan.

Semnalul acesta este unul pozitiv.

Nabucco s-a întâlnit într-un studiu, într-o analiză a companiei, săptămâna trecută, la Viena. Am vorbit cu colegii noştri care reprezintă statul român, cei de la Mediaş.

Este important pentru noi ca acest proiect să se finalizeze.

Am speranţa că partenerii noştri strategici, care sunt parte a acestui proiect, vor susţine şi că la sfârşitul acestor luni, cel târziu în iunie-iulie, vom avea o soluţie pozitivă pentru România.

Este bine atunci când toate grupurile politice, aşa cum s-a întâmplat la Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei, se unesc pentru proiecte strategice importante pentru statul român şi pentru cetăţeni.

Vreau să vă mulţumesc, în numele Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat, celor care au lucrat în comisii, celor care au muncit în anii trecuţi, indiferent de culoare politică, la acest efort.

Am speranţa, aşa cum am văzut în ultimele luni de zile, Guvernul României s-a angajat ferm în aceste două proiecte, Nabucco Vest şi cel cu Gaz Munai, pentru interesul statului român, preluând iniţiative pozitive ale celorlalte guverne, nu toate lucrurile pe care le facem greşit..., pe care le facem într-o guvernare sunt şi greşite şi trebuie să recunosc, aici aţi fost un pic cam înceţi, dar aţi fost sinceri şi serioşi, şi trebuie să recunosc acest lucru şi nu pot să-l neg.

Am speranţa că la votul final şi la dezbaterea pe acest proiect, toate grupurile vor vota pentru. Trebuie şi este important pentru statul român ca astăzi să dăm un semnal, într-un moment important, chiar aşa cum spunea şi domnul ministru, şi domnul vicepreşedinte Chiriţă, Comitetul Nabucco lucrează în aceste zile la Bucureşti.

Pentru Statul Român şi pentru noi este un semnal de seriozitate, de corectitudine şi de angajament ferm în momentul în care trecem prin Parlamentul României acest proiect.

Vă mulţumesc foarte mult. (Îşi reia locul la prezidiu.)

Să ziceţi de bine, domnule Vainer.

Vă rog frumos.

Domnul Aurel Vainer:

Numai de bine.

Domnule preşedinte, nu trebuie să spun de şedinţă, că sunteţi de drept şi de şedinţă.

Vă mulţumesc pentru că mi-aţi dat cuvântul chiar după dumneavoastră.

Mulţumesc colegilor mei, care sper că mă vor asculta în foarte mica mea intervenţie.

E drept, dumneavoastră aţi antamat că toate grupurile votează pentru.

Vă confirm, din partea Grupului minorităţilor naţionale, de acord cu liderii noştri, noi spunem public că susţinem şi votăm acest proiect de lege pentru marele Proiect Nabucco, proiect internaţional de însemnătate cu totul specială.

Sigur, liderul meu de grup, domnul Varujan Pambuccian, nu este totdeauna atât de optimist ca mine. Dumnealui este câteodată mai sceptic şi spunea: oare, se va realiza proiectul? Eu zic că da. Dacă visăm frumos şi realist, se va realiza proiectul.

Vreau două aspecte...

Pentru România, ştiţi prea bine că de mult avem nevoie de creştere economică, că de mult aşteaptă populaţia României semne mult mai bune pentru ridicarea calităţii vieţii şi a nivelului de trai.

Nu cred că acest proiect nu poate fi decât... sau cred că poate fi un factor favorabil de influenţare pozitivă a creşterii economice în România şi a ridicării bunăstării populaţiei, atât de mult rămasă în urmă faţă de alte ţări occidentale.

Vă mulţumesc foarte mult. Din nou, votez din toată inima şi să dea Dumnezeu să se îndeplinească voinţa noastră, şi nu scepticismul domnului Varujan Pambuccian, ca să-l tachinez puţin.

Vă mulţumesc foarte mult.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Dacă nu este legat de Armenia, domnul Pambuccian este sceptic.

Domnul Varujan Pambuccian (din sală):

Nu are nicio legătură.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Nu are nicio legătură. Am înţeles, nu are nicio legătură.

Dacă din partea grupurilor parlamentare... Domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Mario-Ernest Caloianu:

Dragi colegi,

Vorbim de creştere economică, vorbim de România şi, în momentul în care vorbim de România, observăm clar că nu există culoare politică. Suntem bucuroşi şi votăm cu toată fiinţa Partidului Poporului Dan Diaconescu o iniţiativă a Guvernului, preluată de un alt guvern şi continuată cu toată fiinţa de susţinerea noastră.

Mulţumim.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Vă mulţumesc foarte mult.

Nu mai sunt alte intervenţii.

Mergem la dezbaterea pe articole.

Am înţeles. Dacă este ziua dumneavoastră, vă rog frumos, doamnă deputat. Îmi cer scuze! Noroc că aceşti doi tineri domni din Parlamentul României - domnul Iordache şi domnul Tudose, prezenţi aici, de faţă, rareori îi vedem împreună - au sesizat această impardonabilă greşeală a preşedintelui de Cameră.

Doamna Natalia-Elena Intotero:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimate doamne, stimaţi domni deputaţi,

Mă bucur să văd astăzi unitate, având în vedere că bine ştim cu toţii cât de important este Proiectul Nabucco pentru România, pentru Uniunea Europeană, pentru toate statele implicate în construirea gazoductului, care va furniza circa 5% din necesarul de import de gaze naturale ale Uniunii.

Ţara noastră, împreună cu Bulgaria, Ungaria, Turcia şi Austria au reconfirmat angajamentul de a asigura selectarea Nabucco Vest ca primă rută europeană de transport a gazelor naturale din Regiunea Caspică.

Ştim, de asemenea, că decizia finală este aşteptat să fie luată în cursul lunii viitoare, respectiv luna iunie.

În urmă cu două săptămâni, Nabucco Gaz Line Internaţional a anunţat lansarea procedurii de rezervare a capacităţii de transport a conductei.

Deşi a trecut atât de puţin timp de la acest anunţ, interesul potenţialilor clienţi pentru a se înregistra şi a-şi rezerva o cotă parte din capacitatea Conductei Nabucco a depăşit deja aşteptările.

Ştim, de asemenea, că proiectul gazoductului prevede tranzitarea teritoriului României pe o distanţă de aproximativ 475 de kilometri din lungimea totală de 133 de kilometri.

În acest context, şantierele care se vor deschide pe tot traseul vor crea, fără îndoială, multe locuri de muncă atât de necesare pentru oamenii din această parte a ţării, iar bugetele localităţilor pe unde va trece conducta vor fi revigorate, pe de o parte, cu sume rezultate din contravaloarea terenurilor necesare construcţiei şi, pe de altă parte, din diferite taxe, cum ar fi taxa de redevenţă sau taxa de organizare de şantier.

Toate acestea sunt argumente în plus, ca legislaţia necesară bunei derulări a acestui proiect economic ambiţios şi de mare anvergură să fie pregătită din timp.

De aceea, susţinem adoptarea acestui proiect de lege care clarifică aspecte importante legate de dreptul de proprietate privată asupra conductei, de regimul juridic al activităţii de transport a gazelor naturale şi de procedurile necesare obţinerii autorizaţiilor, permiselor în vederea începerii lucrărilor.

Vă mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Mulţumesc. Să sperăm că acest proiect ne va aduce gaze de la Shah Deniz2.

Intrăm la amendamentele propuse.

Din partea UDMR-ului? Te rog frumos. Îmi cer scuze. Domnule deputat, chiar nu pot să îmi permit. Dacă era vreun... mă făceam că nu văd, dar aşa, nu pot să refuz.

Te rog frumos, ai cuvântul.

Domnul Iosif Moldovan:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Stimate colege,

Într-adevăr, UDMR-ul susţine această iniţiativă legislativă şi credem că este foarte bine că avem consecvenţă în ceea ce priveşte anumite proiecte ce privesc România.

Credem că proiectul Nabucco este un proiect de succes şi sperăm că va fi un proiect de succes care va ajuta România. Ştim foarte bine că România doreşte şi a dorit dintotdeauna ca să rămână independentă din punct de vedere energetic, dar acest lucru se poate face doar dacă avem infrastructură şi doar dacă avem asemenea proiecte cum este proiectul Nabucco.

Deci, în consecinţă, susţinem această iniţiativă legislativă.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Mulţumesc foarte mult.

Intrăm în dezbatere pe amendamentele propuse. Să mergem în calupuri de câte cinci, dacă sunteţi de acord.

Amendamentele 1-5. Obiecţii, comentarii? Nu. Aprobate.

De la 6-10. Obiecţii, comentarii? Nu. Aprobate.

De la 11-15. Obiecţii, comentarii? Nu. Aprobate.

De la 16-20. Obiecţii, comentarii? Nu. Aprobate.

De la 21-25. Obiecţii, comentarii? Nu. Aprobate.

De la 26-30. Obiecţii, comentarii? Nu. Aprobate.

De la 31-35. Obiecţii, comentarii? Nu. Aprobate.

De la 36-40. Obiecţii, comentarii? Nu. Aprobate.

Este lege organică.

Merge la votul final.

Trecem la următorul proiect de lege.

Proiectul de lege pentru aprobarea Memorandumului de Înţelegere încheiat între statul român şi Rompetrol Group, semnat la Bucureşti, 15 februarie.

Este procedură de urgenţă.

Din partea iniţiatorului. Chiar iniţiatorul, OPSPI. Aveţi cuvântul. Numele şi prenumele, domnule.

Domnul Gabriel Dumitraşcu (şeful Oficiului Participaţiilor Statului şi Privatizării în Industrie):

Sunt Gabriel Dumitraşcu, şeful OPSPI.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Aveţi cuvântul.

Domnul Gabriel Dumitraşcu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Proiectul de lege supus dezbaterii are ca obiect de reglementare aprobarea Memorandumului de Înţelegere încheiat între statul român, reprezentat de OPSPI şi de Rompetrol Group N.V., semnat la Bucureşti, în 15 februarie 2013 în sensul asigurării corelării cadrului legislativ în materia privatizării şi administrării participaţiilor statului.

Memorandumul de înţelegere are drept scop o tranzacţie complexă pentru soluţionarea diferendului cu Rompetrol Group N.V. Memorandumul de înţelegere intră în vigoare la data aprobării acestuia de organele competente ale ambelor părţi.

Având în vedere cele prezentate mai sus, vă propun adoptarea acestui act normativ în forma prezentată de iniţiator.

Mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Mulţumesc.

Comisia, domnule deputat, aveţi cuvântul. Preşedintele Comisiei pentru politică economică, reformă şi privatizare, domnul Mihai Tudose. Domnule deputat.

Domnul Mihai Tudose:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Vă prezint raportul asupra Proiectului de Lege privind aprobarea Memorandumului de înţelegere încheiat între statul român şi Rompetrol Group, semnat la Bucureşti la 15 februarie 2013.

În conformitate cu prevederile art.75 din Constituţia României, Camera Deputaţilor este primă Cameră sesizată.

Am primit avize favorabile de la Consiliul Legislativ.

Proiectul de lege are ca obiect de reglementare Memorandumul de înţelegere prezentat anterior atât în titlu, cât şi de către preşedintele OPSPI.

Proiectul de lege a fost dezbătut în şedinţa din 20 mai 2013. La şedinţă au fost prezenţi 28 de membri ai comisiei, din 28 au fost prezenţi 27 şi cu majoritate de voturi propunem Camerei Deputaţilor spre dezbatere şi adoptare în forma prezentată de iniţiator acest proiect de lege.

Prezentul proiect de lege face parte din categoria legilor ordinare.

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Minutele pentru dezbateri, dacă aveţi. Nu sunt amendamente.

Domnul Mihai Tudose:

Nu sunt amendamente, vă propun două minute pentru dezbateri.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Din partea grupurilor politice parlamentare, dacă sunt luări de cuvânt?

Doamna deputat Ana Birchall. Imediat, aveţi cuvântul.

Doamnă deputat, aveţi cuvântul.

Doamna Ana Birchall:

Mulţumesc frumos, domnule preşedinte.

Stimate colege,

Stimaţi colegi,

Rezolvarea pe cale amiabilă reciproc avantajoasă a diferendumului dintre statul român, reprezentat de Ministerul Finanţelor şi Rompetrol Group, reprezintă atât un catalizator pentru atragerea în continuare de investiţii, cât şi pentru creşterea sustenabilă a veniturilor statului, în conformitate cu obiectivele strategice, urmărite de politica USL în sectorul energetic, şi anume competitivitatea economică şi încurajarea investiţiilor.

La data de 15 februarie 2013, statul român reprezentat de Oficiul Participaţiilor Statului şi Privatizării în Industrie şi Rompetrol Group au semnat un memorandum de înţelegere.

Scopul prezentului act normativ este acela de a asigura cadrul legislativ corelat în materia privatizării şi administrării participaţiilor statului, care să integreze aprobarea şi implementarea memorandumului.

În conformitate cu prevederile acestui memorandum, statul român va vinde 26,69% din acţiunile Rompetrol Rafinare către Rompetrol Group, deţinut de KazMunayGaz la un preţ minim garantat de 200 de milioane de dolari.

Mai mult decât atât, statul român îşi va păstra în continuare participaţia de 18% din capitalul social RRC pe o perioadă de trei ani de zile. Practic, timp de trei ani de zile, statul român îşi va păstra această participaţie, neexistând posibilitatea ca aceasta să poată fi diluată. Menţionez că, după expirarea acestui termen, statul român poate să implementeze o nouă procedură de privatizare pentru această participaţie de 18%.

Poate cea mai mare şi cea mai importantă realizare din această privatizare este formarea unui fond de investiţii comun între Rompetrol Group şi România, în valoare de un miliard de dolari, bani care vor fi investiţi în proiecte energetice din ţara noastră.

Aş vrea să menţionez că 80% din acest fond va fi deţinut de Rompetrol, iar 20% de statul român, însă vreau să se înţeleagă foarte clar că toate contribuţiile la fond vor veni 100% din partea Rompetrol. Astfel, s-au creat şi premisele necesare unei investiţii de viitor în sectorul energetic din România.

Daţi-mi voie să vă enumăr câteva avantaje obţinute de statul român din această privatizare.

În primul rând, dezvoltarea sectorului energetic şi a sectoarelor adiacente.

În al doilea rând...

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Doamnă deputat, o să vă rog frumos să finalizaţi. Două minute ne-am luat angajamentul, nu depăşim mai mult de două minute.

Doamna Ana Birchall:

Sigur.

Aş vrea totuşi să menţionez că deblocarea acestui litigiu de către Guvern reprezintă un câştig pentru România. Mai mult decât atât, aprobarea acestui memorandum soluţionează şi o problemă veche a României, pe care niciunul din guvernele precedente nu a reglementat-o şi anume litigiul cu KazMunayGaz.

Tocmai de aceea, cred că interesele economice şi strategice necesită ca astăzi, Parlamentul României să susţină şi să adopte acest memorandum.

Mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Mulţumesc, doamnă deputat.

Doamna deputat din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal, doamna Andreea Paul.

Doamna Maria-Andreea Paul:

Bună ziua!

Nu faceţi altceva astăzi decât să finalizaţi o uriaşă escrocherie, demarată în anul 2003, sub Guvernarea Năstase.

Reamintiţi-vă că statul român pierde de trei ori.

O dată în anul 2003, la privatizarea Petromidia. La acel moment, domnul Patriciu, în primul său mandat de parlamentar, vine de două ori în Parlamentul României, o dată la Comisia pentru industrii şi servicii, când se privatizează Petromidia şi a doua oară în plen, la vot. În rest, absentează.

Se privatizează, statul român primeşte mai nimic. În anul 2007 se vinde către un acţionar majoritar străin, statul nu primeşte nimic. Pentru că proprietarul are sediul într-un offshore.

Astăzi, în anul 2013, nu faceţi altceva decât să rostogoliţi o datorie de aproape jumătate de miliard de dolari pe care statul român nu o va primi niciodată.

În anul 2003, s-a promis că datoria Petromidia, convertită în obligaţiuni, va fi recuperată în câţiva ani, într-un termen rezonabil. Iată că s-au făcut zece ani. Şi, la vremea aceea, Guvernul Năstase, susţinut de către liberali, face această privatizare oneroasă: furt din banul românilor.

Statul român nu va recupera nici astăzi datoria rămasă. Să mă explic de ce.

Dincolo de vânzarea - mai corect spus, de recuperarea a 200 de milioane de dolari pentru acţiunile în proporţie de 27% deţinute de statul român la Rompetrol, adică 2/3 din acţiunile pe care statul român le deţine astăzi la Rompetrol, se mai propune crearea unui fond de investiţie. Şi aici este marea minciună - mecanismul care nu face altceva decât să acopere furtul sau incompetenţa crasă.

Acest fond de investiţii de 150 de milioane de dolari se aşează pe 80% participaţie de către kazahi şi 20% statul român.

Nota bene: în memorandum se specifică la punctul 3.1. că profiturile se vor redistribui preferenţial către acţionarul kazah până îşi recuperează integral investiţia din acest fond.

De ce spun că este ilegal? Pentru că acest fond de investiţie nu poate respecta mecanismul prevăzut în memorandum.

La întrebarea pe care am adresat-o public şefului OPSPI, domnul Dumitraşcu, n-a ştiut să-mi răspundă dacă acest fond de investiţii este deschis sau închis.

Dacă fondul de investiţii este închis, atunci poate să fie societate pe acţiuni şi se pot distribui dividende preferenţiale doar pentru acţiuni preferenţiale. Dar Legea societăţilor comerciale, pe care suntem obligaţi s-o respectăm în România, specifică foarte clar: nu poţi avea acţiuni preferenţiale pentru mai mult de 25% din capitalul social al acestui fond. Deci nu se poate opera ceea ce susţineţi în memorandum.

Dacă este un fond deschis, atunci vorbim despre titluri de participaţie şi nu despre dividende.

Pe scurt: este o şmecherie care nu face altceva decât să fure în continuare statul român cu jumătate de miliard de dolari.

O trec în procedură de urgenţă prin Parlamentul României, adică prin votul dumneavoastră, al majorităţii parlamentare, ca să acopere o escrocherie. Ca să valideze un furt sau o incompetenţă crasă. Ca să dilueze responsabilitatea celor vinovaţi pentru această privatizare oneroasă, din care românii şi statul român pierd în continuare.

Zece ani de furt, astăzi girat de acelaşi troc PSD-PNL şi de aceeaşi liniştită şi perfectă coabitare silenţioasă dintre politicienii PSD şi PNL, început în anul 2003 şi închis în anul 2013.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

O să vă rog frumos să finalizaţi.

Doamna Maria-Andreea Paul:

Vă mulţumesc tare mult, domnule preşedinte.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Şi eu vă mulţumesc foarte mult.

Până la urmă n-am înţeles cine sunt hoţii? Kazahii sau românii? Dar o să aflăm. S-ar părea că relaţiile internaţionale ale noastre, ale statului român, sunt cu hoţii. Hoţii cu hoţii se adună.

Numai Guvernul PDL a fost unul curat şi n-au fost hoţi. Deci tot e bine că în România există şi o parte care nu-i formată din hoţi.

Din punct de vedere politic, doamnă deputat, vă spun că este un atac grav la adresa... (Vociferări.) eu sunt ca preşedinte, dumneavoastră, domnule ministru, când aţi fost ministru, vorbiţi cum vreţi dumneavoastră. Dacă vreţi să vorbiţi din sală, aveţi la ora 8,00 dimineaţa luările de poziţie.

Eu cred că, în Parlamentul României, când este vorba de relaţii internaţionale, trebuie să păstrăm un ton şi o atitudine prin care să ne respectăm pe noi înşine. Asta este credinţa mea şi asta este rugămintea mea, doamnă deputat. Ştiu că dumneavoastră sunteţi pasională şi spuneţi lucrurile sub o anumită formă, dar nu trebuie să afecteze relaţii internaţionale.

O să-i rog pe cei pe care i-aţi acuzat şi care sunt iniţiatorii, la final, să răspundă.

Dacă celelalte grupuri parlamentare, domnul deputat Fenechiu, liderul Grupului parlamentar al Partidului Poporului - Dan Diaconescu, aveţi cuvântul.

Dacă din partea Grupului parlamentar al PNL se doreşte a lua cuvântul sau UDMR.

Pe procedură, mai încolo. Procedurile, la timpul lor.

Domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Cătălin-Daniel Fenechiu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Ce n-am înţeles în toată această expunere de motive, este ce câştigă românii.

Ce câştigă muncitorii care vor fi disponibilizaţi în viitorul apropiat, cărora li se spune că Statul nu are resurse, ce câştigă pensionarii, care-şi primesc pensiile cu întârziere şi cărora nu li se pot mări pensiile. N-am înţeles ce părere au oamenii care au nevoie de ajutoare sociale în momentul în care noi nu facem nimic altceva decât să facem un cadou de 500 de milioane de dolari, un cadou pe care, practic, nu ştiu de ce-l facem.

Partidului Poporului - Dan Diaconescu nu va fi părtaş la votarea acestui memorandum, pentru că noi suntem de părere că responsabilitatea noastră ca parlamentari este, în principal, faţă de acei oameni care aşteaptă de la noi măsuri prin care să aducem bani, prin care să le facem viaţa mai uşoară şi nicidecum să facem cadouri firmelor care ne-au luat bogăţiile subsolului şi care ne-au adus într-o gravă dependenţă economică.

Vă mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Mulţumesc şi eu.

Celelalte grupuri politice dacă mai doresc să ia cuvântul.

Ce articol invocaţi, domnule deputat? 59. Cu mare plăcere. Vreţi să susţineţi? Suntem la dialog... Daţi-mi voie să-l citesc şi eu. Numai o secundă, vă rog. Cu mare plăcere. Vreţi să vă alegeţi comisiile permanente pe întreaga durată, am înţeles.

Domnule deputat, dacă-mi permiteţi şi mie.

Am avut o discuţie cu dumneavoastră. Conform Regulamentului, aveţi membri în Biroul permanent, conform distribuţiei şi alegerii pe care aţi avut-o pe 9 decembrie. Numărul de mandate sunt proporţionale cu numărul de membri ai Biroului permanent în procente. Aveţi membri în Comisia pentru buget, finanţe şi bănci, care pot solicita. Aveţi funcţie în Comisia pentru buget, finanţe şi bănci. Aveţi liderul grupului parlamentar care stabileşte ordinea de zi.

Am răspuns domnului deputat, liderul dumneavoastră de grup, pe această chestiune. Eu vă dau cuvântul încă o dată, dar să ştiţi că, din acest punct de vedere, n-avem ce să facem.

Domnul Cezar-Florin Preda:

Dumneavoastră, domnule preşedinte, aveţi o vorbă oltenească: "Lăsaţi!".

Aşa vă spun şi eu acum la toate explicaţiile, pentru că nu ţin. Trebuia trecut prin Comisia pentru buget, finanţe şi bănci.

Dar vroiam să vă spun, domnule preşedinte, tot pe procedură, pentru că se invocă de fiecare dată la un act normativ foarte serios hoţia şi de când sunt în Parlament se acuză unii pe alţii care fură mai tare şi care au furat mai tare, aş vrea să vă spun şi să le spun colegilor mei că este inutilă folosirea acestei sintagme, pentru că, în general, în Parlament, cei care sunt la dezbateri, din orice partid, nu prea s-au ocupat cu furatul. Cei care s-au ocupat cu furatul nu prea vin să stea în băncile astea, de la orice partid, să ştiţi. Ei îşi văd de treaba lor.

În ceea ce priveşte însă situaţia actuală, aş vrea să vă spun că pentru o datorie similară Oltchim a fost băgat în insolvenţă.

Am o întrebare: De ce nu se face acelaşi lucru şi la Rompetrol?

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Domnule deputat, eu v-am rugat frumos să veniţi pe procedură. N-aţi avut procedură. Procedura dumneavoastră nu e procedură.

Mergem mai departe, pe procedură, domnul deputat Toader.

Domnul Mircea-Nicu Toader:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Am intervenit la ordinea de zi când s-a suplimentat şi am spus că este incorectă introducerea pe ordinea de zi a acestui raport. Dar nu vă supăraţi, eu mă uit acum, e un raport, dar unde e textul? Ce votăm noi? Un articol, o prevedere, o ceva acolo. Vreau să văd şi eu memorandumul ăla, e semnat de premier, nu-i semnat de premier. De când sunt eu în Parlament n-am văzut raport fără text. Ce votăm noi aici? Nu vă supăraţi, chiar aşa, trebuie făcut rapid?

Şi vă mai spun un lucru. Am şi eu experienţă parlamentară. Nu mai încercaţi să acoperiţi deciziile guvernamentale cu legi.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Domnule deputat, vă rog frumos să reveniţi la procedură. Dacă vreţi declaraţii politice, vă invit marţea viitoare, la ora 8,00 dimineaţă.

Vă rog frumos, pe procedură.

Domnul Mircea-Nicu Toader:

Vă spun la procedură, dar până vă motivez retrimiterea la comisie, trebuie să vă motivez de ce, că nu trimit la comisie de dragul de a trimite la comisie.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Aţi avut două minute, le-aţi depăşit.

Domnul Mircea-Nicu Toader:

Nu-i nimic, la procedură nu e un termen.

Deci vă cer retrimiterea la comisie din trei motive. Unu. Nu există nimic în spatele acestui raport, ca să ştim ce votăm. Doi. Memorandumul să-l vedem şi noi. Trei. Este inadmisibil ca un astfel de raport să nu fie discutat la nivelul Comisia pentru buget, finanţe şi bănci.

Acesta este motivul pentru care cer retrimiterea la comisie, reintroducerea în Biroul permanent cu trecerea prin Comisia pentru buget, finanţe şi bănci.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Domnule deputat, eu sunt de acord cu dumneavoastră, dar nu sunt de acord, în Parlamentul României, un lider important al unui grup din opoziţie să spună atâtea minciuni pe minut.

Aţi primit toţi liderii grupurilor parlamentare. Nu mai săriţi să muşcaţi din microfon, că nu vă dau cuvântul.

Aţi primit toţi liderii grupurilor parlamentare, sunteţi liderul grupului. S-a votat să primească... care sunt cei care primesc pe suport de hârtie. Dacă nu ştiţi cum se face un memorandum şi cum se semnează şi ce ne arătaţi dumneavoastră acolo, şmecherii de genul ăsta am văzut şi eu în Parlament, dar numai de la dumneavoastră, de la Grupul PDL.

Există proiectul de lege privind memorandumul de înţelegere. Este semnat de primul-ministru. Toate grupurile l-au primit, numai dumneavoastră nu l-aţi primit. Aţi avut termenul regulamentar să solicitaţi din partea Comisiei pentru buget-finanţe să intraţi cu analizatori pe fond. N-aţi făcut acest lucru. Nu pe... dumneavoastră ca lider şi nici un lider de grup parlamentar nu se poate substitui membrului unei comisii permanente, care poate cere în plenul său aşa ceva. Iar comisia, dacă are 50% plus unu din voturi, preşedintele comisiei solicită Biroului permanent analiza pe fond a acelui proiect în termen de cinci zile.

Dacă cineva dintre dumneavoastră doreşte modificarea Regulamentului, se poate iniţia, orice parlamentar este iniţiator.

Domnule deputat, vă mulţumesc foarte mult.

Doamnelor şi domnilor,

Domnule deputat,

Vă rog frumos, mie nu îmi place circul.

N-aveţi dreptul la replică, se dă la final. Acum supun la vot. Pe timpul votului nu se poate supune la vot. Aveţi şi dumneavoastră pe procedură, după aceea.

Supun la vot cererea domnului deputat Mircea Toader, liderul Grupului parlamentar al PDL, de retrimitere la comisie.

Vă rog frumos să vă pregătiţi cartelele.

Să înceapă votul.

54 de voturi pentru, şase abţineri, 127 de voturi împotrivă.

Pe procedură, domnul deputat Márton Árpád.

Domnul Márton Árpád-Francisc:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor,

Mie mi-e mai greu să mă obişnuiesc cu acest sistem. O să încerc şi poate o să reuşesc cu comunicarea prin e-mail şi internet a tuturor informaţiilor. Ca atare, mi-a luat câtva timp ca să verific toate posibilităţile.

Evident, azi fiind băgat pe ordinea de zi, eu cred că puteam să avem inclus şi acest raport. Nu a fost acolo. M-am dus la Pl-x 141. Foarte greu am găsit documentele, dar n-am găsit textul memorandumului. Poate o să fiu luminat de cineva. Am raportul, am proiectul, într-adevăr, de lege a aprobării raportului, patru sau cinci articole, dar n-avem memorandumul pe internet. Poate n-am reuşit să găsesc. O să mi se arate cum dau de acel memorandum.

Deci, suntem iarăşi în situaţia în care încă nu funcţionează - zic eu - destul de bine această comunicare pe internet.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Domnule deputat,

Îmi cer scuze că trebuie să vă spun, 15.02.2013 a venit la noi, la Senat, memorandumul de înţelegere. Se transmite. Eu îl am şi în partea română şi în partea engleză şi stafful tehnic îl are şi cred că îl aveţi şi dumneavoastră.

Liderul Grupului parlamentar al PSD, domnul Neacşu, aveţi cuvântul.

Domnul Marian Neacşu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Îmi pare rău, am fost şi la altă acţiune parlamentară şi am venit puţin mai târziu, dar - mă rog - am prins din mers despre ce se discută aici şi care sunt problemele pe care colegii noştri le-au ridicat.

Înţeleg că o bună parte dintre noi încă ştim să ne uităm pe internet, să nu căutăm actele normative şi istoricul acestora, atunci când problematica ne interesează.

Mai mult decât atât, fiecare dintre noi avem la liderii de grup, avem la grupurile parlamentare, aprobate printr-un memorandum intern în urma discuţiilor pe care le-am făcut noi, un aparat de specialitate care lucrează atunci când este pus să lucreze.

Pe banca mea, vedeţi o serie de materiale care se referă la tot ceea ce înseamnă proiecte legislative aflate astăzi în dezbatere. Printre ele este şi proiectul de Lege privind aprobarea memorandumului de înţelegere. Înăuntrul acestui material există şi memorandumul. Şi să mă iertaţi, până la urmă, dacă colegii mei de la Grupul parlamentar al Partidului Social Democrat, au găsit de unde să ia memorandumul, mă întreb atunci ce fel de treabă se face la alte grupuri parlamentare.

Deci pentru cei care vor să aibă un astfel de document, eu îl pun la dispoziţie. În momentul acesta, Grupul parlamentar al Partidului Social Democrat am văzut că şi Grupul parlamentar al Partidului Naţional Liberal au materialele de care au nevoie pentru a veni să le dezbată în plen.

Dacă dumneavoastră nu le găsiţi pentru că nu le căutaţi, nu veniţi să mai faceţi gălăgie de la acest microfon.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Bun! Pe procedură şi conform art.151, domnul Toader.

Domnul Mircea-Nicu Toader:

Domnule preşedinte,

Am văzut rezultatul votului. Încă o dată vă spun, ne uităm pe internet. Păi, hai să ne uităm la tot. Aţi mai băgat încă două iniţiative legislative cu raport, cu lege, inclusiv Nabucco, pe toate articolele. Acolo de ce le-aţi băgat? Sunt vreo 45 de pagini. Din economie de hârtie?

Pe de altă parte, acest sistem de dezbatere... şi domnule preşedinte, vă rog să reveniţi totuşi, în spirit colegial, chestiunea cu microfonul, cu "muşcatul microfonului", cu "muşcat de mână". Am mai mers odată cu microfonul pe acolo, când aţi blocat.

Acest comportament ne obligă să părăsim lucrările Camerei Deputaţilor.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Nu, domnule deputat, dumneavoastră trebuie să înţelegeţi. Aţi avut această atitudine şi în perioada 2009-2012.

Am crezut că dacă vă realegeţi lider de grup, înţelegeţi greşelile pe care le-aţi făcut în trecut şi nu le mai repetaţi. Atunci veneaţi şi ne spuneaţi că statul sunt eu şi că aţi hotărât la partid cum se împart funcţiile şi aţi hotărât cum se schimbă Regulamentul.

Acum hotărâţi la fel, când trebuie să luaţi cuvântul, având impresia că sunteţi doar la guvernare dumneavoastră. Este o atitudine jenantă pentru un lider de grup, să ştiţi şi vă spun asta ca deputat şi ca preşedinte al Camerei Deputaţilor.

Aţi mai avut acest comportament şi colegii v-au sancţionat. Nu numai eu. Ştiţi foarte bine că datorită comportamentului dumneavoastră - şi vă reamintesc - liderii grupurilor parlamentare n-au mai avut încredere în Partidul Democrat Liberal.

Eu am crezut că aţi învăţat, cum fiecare dintre noi învaţă din greşeli şi, fiind un nou lider, sunteţi într-o nouă situaţie, să aveţi o atitudine cooperantă şi constructivă.

Şi eu cred că am fost tolerant din această funcţie şi aţi văzut, am dat cuvântul de trei-patru ori peste Regulament, încercând să fiu deschis cu dumneavoastră. Dar de fiecare dată dumneavoastră vreţi să vorbiţi în numele tuturor şi când vreţi dumneavoastră. S-a terminat. Respectăm Regulamentul.

Domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Mircea-Nicu Toader:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

De regulă, când faceţi declaraţii de acest tip, coborâţi la microfon.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Eu nu fac declaraţii, explic Regulamentul şi atitudinea dumneavoastră. Când o să fac declaraţii, o să cobor la micron.

Aveţi cuvântul.

Domnul Mircea-Nicu Toader:

Şi chiar orice explicaţie, orice explicaţie, veniţi la microfonul Camerei. Comportamentul pe care-l aveţi dumneavoastră... calitatea mea de lider de grup şi n-o fac în nume personal, ci în numele grupului, îmi permite. Nu am jignit pe nimeni, am spus un punct de vedere. Dumneavoastră consideraţi că pe vremea când eram la putere aveam dreptul să spunem că noi suntem singuri? Păi, eram singuri că nu veneaţi deloc în Parlament.

Ăsta era comportamentul pe care îl aveam, şi venea cineva care număra câţi suntem în sală.

Haideţi să nu intrăm în aceeaşi logică pe care aţi făcut-o dumneavoastră. E o dezbatere şi am vrut să facem o dezbatere foarte importantă. Dacă vreţi să acoperim aşa, problema Rompetrol... în felul ăsta...

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Aveţi două minute.

Domnul Mircea Nicu Toader:

Deci v-am explicat. Noi părăsim lucrărilor Camerei Deputaţilor.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Bine că nu sunteţi mulţi.

Domnule deputat Neacşu, aveţi cuvântul.

V-a părăsit pe dumneavoastră electoratul demult. Dar eu am crezut şi am avut încredere că vă schimbaţi atitudinea şi eu am fost deschis. Dar s-ar părea că nu v-aţi schimbat, năravurile nu se pot schimba. Este regretabil că aveţi această atitudine.

Domnule deputat Neacşu.

Domnul Marian Neacşu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Deşi este atipic ceea ce fac acum, am să explic eu de ce Partidul Democrat Liberal părăseşte lucrările astăzi. Am solicitat la începutul lucrărilor, în această dimineaţă, să fie adus ceva mai în faţă proiectul legislativ care se referea la votul asupra Constituţiei iniţiate de Partidul Democrat Liberal. Vreme de o lună şi jumătate, în fiecare şedinţă de Birou permanent, liderii Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal care erau prezenţi la Biroul permanent solicitau săptămână de săptămână introducerea pe ordinea de zi a acestui proiect legislativ. El se află astăzi în dezbatere la iniţiativa noastră, a Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat, am adus mai în faţă acest proiect legislativ tocmai pentru a da posibilitatea să fie dezbătut, iar atunci când ar fi trebuit să dezbată această iniţiativă legislativă care le aparţine, Partidul Democrat Liberal a ales să părăsească lucrările. Ăsta este motivul adevărat.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Bun. Dacă la dezbateri generale pe această chestiune importantă pentru statul român mai sunt luări de cuvânt?

Domnul deputat Máté András-Levente, din partea Grupului parlamentar al UDMR.

Domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Máté András-Levente:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

E bine când discuţiile politice sunt aprinse aici de la microfonul Camerei, dar cred că fiecare dintre noi trebuie să aibă un respect faţă de fiecare coleg, indiferent dacă este la putere sau este în opoziţie.

Astăzi, din păcate, am văzut că acest principiu n-a fost respectat şi pentru a rezolva, cred, aşa cum am rezolvat fiecare problemă între noi, eu cer o pauză de consultare de 5 minute, ca toţi liderii de grupuri să ne vedem şi să rezolvăm, aşa cum am rezolvat şi până acum aceste probleme.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Sunt de acord, pauză de consultări 5 minute.

Liderii grupurilor politice parlamentare să vină la prezidiu.

După pauză

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Bun. La dezbateri generale, dacă mai sunt luări de cuvânt din partea grupurilor parlamentare? Nemaifiind luări de cuvânt din partea grupurilor parlamentare, conform art.106 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, este lege ordinară, merge la votul final.

Mergem mai departe, Proiectul de Lege pentru modificarea şi completarea Legii nr.248/2005 privind regimul liberei circulaţii a cetăţenilor români în străinătate.

Din partea iniţiatorului, doamna ministru, aveţi cuvântul.

Doamna Irina Alexe (şeful Departamentului Relaţia cu Parlamentul, Ministerul Afacerilor Interne):

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Prin acest proiect de lege cu care astăzi am venit în faţa dumneavoastră se propune modificarea Legii nr.248/2005 privind regimul liberei circulaţii a cetăţenilor români în străinătate, astfel încât prevederile acesteia să fie corelate, pe de o parte, cu dispoziţiile noului Cod civil, pe de altă parte cu dispoziţiile Codului de procedură penală.

De asemenea, sunt propuse unele măsuri pentru îmbunătăţirea activităţii în aceste domeniu şi, lucrul cel mai important, se are în vedere punerea în aplicare la nivel naţional a prevederilor unui regulament, nr. 449/2009, care a avut ca termen de tranziţie pentru România adoptarea în legislaţia naţională până la data de 26 iunie 2013.

Vă mulţumesc că aţi fost de acord cu punerea pe ordinea de zi şi că ne ajutaţi să ne îndeplinim acest termen.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Mulţumesc, doamna ministru.

Pe procedură, domnule deputat Marian Neacşu, după care domnul deputat Scutaru. Din partea comisiei, ştiu.

Domnul Marian Neacşu:

Da. Vă mulţumesc, domnule preşedinte. Pentru că suntem în continuare consecvenţi, aşa cum am promis şi în Biroul permanent şi cum am făcut şi azi dimineaţă în momentul în care am adus acest proiect în ordinea de zi, v-aş ruga, domnule preşedinte, să propuneţi plenului prelungirea programului de lucru până se discută şi proiectul legislativ privind revizuirea Constituţiei României.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Supun votului dumneavoastră acest lucru. Să înceapă votul, pregătiţi-vă cartelele.

Mulţumesc.

Din partea comisiilor raportoare, domnul deputat George Scutaru, Comisia pentru apărare, ordine publică şi siguranţă naţională.

Domnul Adrian George Scutaru:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

În conformitate cu prevederile art.95 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, Comisia pentru apărare, ordine publică şi siguranţă naţională, împreună cu Comisia pentru politică externă şi Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi au fost sesizate spre dezbatere pe fond cu Proiectul de Lege pentru modificarea şi completarea Legii nr.248/2005 privind regimul liberei circulaţii a cetăţenilor români în străinătate.

În conformitate cu prevederile art.61-63 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, membrii comisiei au examinat această lege în şedinţa din 20 mai. Membrii Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi în şedinţa din 20 mai, iar Comisia pentru politică externă a examinat proiectul de lege în şedinţa din 13 mai 2013.

În urma dezbaterilor, membrii comisiilor au hotărât, cu unanimitate de voturi, adoptarea Proiectului de Lege pentru modificarea şi completarea Legii nr.248/2005. Proiectul de lege face parte din categoria legilor organice.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Mulţumesc.

Dezbateri generale, din partea grupurilor politice parlamentare. Nu sunt. Mergem direct la dezbaterea pe articole. Sunt amendamente. O să rog colegii să fie atenţi. Dacă grupurile politice sunt de acord, mergem pe calupuri de către 5. Mulţumesc, sunteţi de acord.

Calupul 1-5, amendamente ale comisiei. Obiecţii, comentarii? Nu. Aprobate.

6-10. Obiecţii, comentarii? Nu. Aprobate.

11-15. Obiecţii, comentarii? Nu. Aprobate.

16- 20. Obiecţii, comentarii? Nu. Aprobate.

21-25. Obiecţii, comentarii? Nu. Aprobate.

26-30. Obiecţii, comentarii? Nu. Aprobate.

Amendamentul 31. Obiecţii, comentarii? Nu sunt. Aprobat.

Amendamentul 32. Obiecţii, comentarii? Nu sunt. Aprobat.

Amendamentul 33. Obiecţii, comentarii? Nu. Aprobat.

Amendamentul 34. Obiecţii, comentarii? Nu. Aprobat.

Amendamentul 35. Obiecţii, comentarii? Nu. Aprobat.

Amendamentul 36. Nu. Aprobat.

Merge la votul final. Aşa cum v-am spus, are caracter organic. Intrăm la proiectul de lege. (Proiectul de Lege privind revizuirea Constituţiei României Pl-x492/2011.) Raportul are amendamente admise şi amendamente respinse. Este lege constituţională.

Din partea iniţiatorului.

Din partea comisiei sesizate în fond? Domnul preşedinte Bogdan Ciucă, preşedintele Comisiei juridice de disciplină şi imunităţi.

Domnule preşedinte, aveţi cuvântul.

Domnul Bogdan Liviu Ciucă:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor colegi,

Cu permisiunea dumneavoastră, o să dau citire raportului suplimentar asupra Proiectului de Lege privind revizuirea Constituţiei României.

În conformitate cu prevederile art.150 alin.(1) din Constituţia României, republicată, Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi a fost sesizată spre dezbatere în fond cu acest proiect de lege, Proiectul de Lege privind revizuirea Constituţiei, ce a fost trimis în data de 27 iunie 2011.

Consiliul Legislativ a avizat favorabil în două etape acest proiect de lege, cu observaţii şi propuneri pe marginea unor amendamente care sunt relevate în raport, pentru acele amendamente avizul a fost negativ.

Curtea Constituţională, prin decizia 799/2011, publicată în Monitorul Oficial în 23 iunie 2011, cu majoritate de voturi, a emis anumite constatări asupra acestei proceduri, iar Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi faţă de prevederile constituţionale şi cele cuprinse în Regulamentul Camerei Deputaţilor, precum şi având în vedere prevederile Regulamentului şedinţelor comune ale Camerei Deputaţilor şi Senatului, în urma examinării iniţiativei legislative şi a opiniilor exprimate de către membrii comisiei şi de către invitaţi, a hotărât cu unanimitate de voturi să întocmească un raport iniţial Pl-x 492/2011 şi să supună plenului Camerei spre dezbatere şi adoptare Proiectul de Lege privind revizuirea Constituţiei României, cu amendamente admise, care a fost redactat şi anexat acestui raport.

Amendamentele respinse, de asemenea, au fost şi sunt prezentate în Anexa nr.2 a raportului iniţial.

În şedinţa din 22 mai 2012, în temeiul dispoziţiilor regulamentare, plenul Camerei Deputaţilor a hotărât retrimiterea acestui proiect la comisie pentru a se întocmi un nou raport, în urma unei noi examinări.

În conformitate cu prevederile art.61 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, republicat, membrii Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi au dezbătut această solicitare şi, în urma dezbaterii şi a punctelor de vedere exprimate, membrii comisiei au hotărât cu unanimitate de voturi să propună plenului Camerei Deputaţilor ca procedura privind dezbaterea Proiectului de Lege privind revizuirea Constituţiei să continue pe baza raportului iniţial, întocmit de Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi în data de 8 mai 2012, urmând ca plenul Camerei Deputaţilor, în suveranitatea sa, să decidă prin vot adoptarea sau respingerea proiectului de lege, arătându-se astfel dacă are sau nu susţinere politică.

Revizuirea Constituţiei României presupune un proces deosebit de important şi complex. Iar prin obiectul său de reglementare proiectul de lege se încadrează în categoria legilor constituţionale.

Vă mulţumesc foarte mult.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Vă mulţumesc şi eu foarte mult.

La dezbateri generale, din partea grupurilor politice parlamentare, domnul deputat Mircea Toader, liderul Grupului parlamentar al PDL, după care domnul Florin Iordache.

Domnul Mircea-Nicu Toader:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Sigur că acea remarcă - că aţi dori să introduceţi pe poziţia 6 acest raport, la solicitarea noastră, de o lună de zile, m-a şi făcut să intervin. Noi am părăsit lucrările pentru faptul că... acel raport de la Rompetrol, n-am fost de acord cu modul în care a fost discutat şi pentru că acela a fost motivul.

Pe de altă parte, faptul că încerc să susţinem ceea ce am susţinut cu iniţiativa legislativă de revizuire a Constituţiei, iar modul prin care am solicitat să fie discutată în plenul Parlamentului este că mergem în paralel cu o comisie comună pentru revizuirea Constituţiei şi alta procedural din legislatura trecută. Este corect ca Parlamentul, prin votul pe care-l dă, să decidă. Sigur că aici e o dezbatere foarte aprinsă. Respectăm ceea ce a hotărât poporul prin referendum şi noi am susţinut în iniţiativa de modificare şi revizuirea Constituţiei, 300 de parlamentari şi o singură Cameră? Acela este votul pe care dumneavoastră pe fond îl veţi da. Probabil astăzi, dacă am înţeles eu că se va discuta. Dacă nu sunteţi de acord cu raportul de adoptare care prevede în mod expres acest lucru, înseamnă că ceea ce a hotărât poporul prin acel referendum pe care dumneavoastră îl contestaţi public, dar nu poate fi contestat nici măcar juridic şi, mai ales, pe fondul problemei ridicate de electorat..., vă veţi asuma acel vot.

Noi susţinem, susţinem această poziţie, o susţinem şi în comisia constituită pentru revizuirea Constituţiei. Considerăm că două Camere sunt mult prea mult pentru efectul legislativ pe care-l are Parlamentul, pentru modalitatea în care sunt împărţite atribuţiunile celor două Camere şi aveţi foarte clar răspunsul. Sunt extraordinar de multe legi care trec tacit de la o Cameră la alta, şi Camera care e decizională întotdeauna modifică cum doreşte ea.

Pe de altă parte, faptul că noi marţea cam închidem activitatea în Parlament dovedeşte că şi 500, câţi suntem noi acum, sunt foarte mulţi, cred că numărul de 300 este suficient pentru un Parlament care să îşi facă cu adevărat rolul de legislativ. Şi uitaţi-vă, experienţa mea de parlamentar îmi arată că am ajuns să dezbatem 10-15 legi pe o dezbatere parlamentară în plen. Deci, cu cât suntem mulţi sau puţini, efectele sunt aceleaşi. Şi vă rog să revenim cu toţii la ceea ce ne dorim, ca Legislativul să fie forul care elaborează, aprobă legile, iar Executivul, respectiv Guvernul le aplică, şi nu invers.

Deci, încă o dată, grupul nostru susţine acest raport, susţine ceea ce şi-a dorit electoratul prin votul pe care l-a dat cu ocazia referendumului, şi fondul problemei este prin votul pe care îl va da. Sigur, 2 treimi trebuie să primească acest raport. Dacă primeşte 2 treimi Senatul va fi şi el la rândul lui obligat să decidă, şi eu cred că găsim şi o soluţie foarte rapidă de a revizui Constituţia, având un raport final, având obligaţia de a-l trece prin Parlament, iar votul dumneavoastră decide. Mergem pe ce a dorit electoratul şi poporul prin acel referendum sau nu?

Mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Vă mulţumesc foarte mult.

Dacă sunt alte intervenţii? Domnul deputat Máté András-Levente şi se pregăteşte domnul Varujan Pambuccian, liderul Grupului parlamentar al minorităţilor naţionale.

Domnul Máté András-Levente:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Grupul parlamentar al UDMR a avut mai multe amendamente la acest proiect de lege, aşa cum rezultă din raport, aceste amendamente nu au fost admise. Credem că ar trebui lucrat, mai ales în acea comisie care s-a format în această legislatură, cred că ar trebui să clarificăm tot ce înseamnă atribuţiile instituţionale, ce atribuţii are Preşedinţia, ce atribuţii are Guvernul şi să facem un pas înainte în legătură cu tot ce înseamnă drepturile minorităţilor naţionale.

Datorită faptului că amendamentele noastre nu au fost votate şi nici măcar un amendament nu a trecut la această modificare a Constituţiei, Grupul parlamentar al UDMR nu va vota aceste modificări.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Domnule Pambuccian, aveţi cuvântul.

Domnul Varujan Pambuccian:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Grupul parlamentar al minorităţilor naţionale a avut o propunere de modificare a Constituţiei, atunci când s-a făcut modificarea anterioară. Este consecvent cu ea şi a redepus-o acum. Noi am spus de la bun început că vrem o republică parlamentară cu un Parlament puternic. Pentru că trăim într-o ţară care de puţin timp a ieşit dintr-un şir lung de dictaturi, şi ţările care au trecut prin aşa ceva, şi avem exemplul Germaniei şi Italiei, la sfârşitul celui de-al Doilea Război Mondial, au adoptat formule care nu mai permit o revenire a ceea ce a fost. Ăsta este motivul pentru care noi am propus consecvent de fiecare dată republică parlamentară, un rol sporit al Parlamentului faţă de cel pe care îl are acum şi un Parlament puternic.

De asemenea, când spun un Parlament puternic am avut grijă în propunerea noastră ca acest Parlament să fie, să exprime voinţa suverană a poporului şi în raport cu Guvernul în mod explicit. Lucru pe care l-am făcut în propunerea noastră.

În propunerea pe care o discutăm acum, aceste chestiuni nu se regăsesc. Din acest motiv, nu vom vota această propunere.

Vă mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Mulţumesc, domnule deputat.

Din partea Grupului parlamentar al PSD, domnul deputat Florin Iordache. Şi din partea Grupului parlamentar al PNL domnul deputat Petre Roman.

Domnul Florin Iordache:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Avem astăzi două rapoarte. Un raport pe care Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi din vechiul Parlament l-a înaintat, cu foarte multe amendamente respinse şi foarte multe amendamente admise, dar dacă vă uitaţi la componenţă, veţi vedea că emanaţia acestui proiect de lege este Guvernul în vechea formulă condusă de premierul Emil Boc şi, de asemenea, acelaşi proiect de lege pe care domnul Toader îl susţine, a fost depus şi la Comisia pentru revizuirea Constituţiei, vechea Comisie de revizuire a Constituţiei.

Între timp, în noul Parlament care are legitimitate în urma alegerilor din iarna acestui an, avem constituită la nivelul Parlamentului o comisie formată, potrivit algoritmului, din toate grupurile parlamentare şi fiecare grup parlamentar are posibilitatea de a venit cu propriile amendamente şi cu propria formulă pe care o susţine.

În acelaşi timp, vreau să vă reamintesc, stimaţi colegi, că avem constituit un forum constituţional, Forum Constituţional care a avut foarte multe dezbateri şi întâlniri cu cetăţenii şi sunt foarte multe aspecte în acest raport pe care dumneavoastră nu le-aţi ţinut, nu aţi ţinut cont de ele şi pe care, repet, cetăţenii le solicită. Un singur aspect ar fi cel care vizează regionalizarea.

De asemenea, stimaţi colegi, nu am văzut punctul de vedere al Guvernului, pentru că actualul guvern în niciun caz nu susţine această formulă.

În aceste condiţii, stimaţi colegi, Grupul parlamentar al PSD nu va vota acest proiect de lege şi în acelaşi timp, vreau să vă reamintesc că potrivit art.150 din Constituţie, pentru susţinere şi pentru a putea discuta în Senat, că erau păreri aici că se va ajunge şi la Senat, pentru a ajunge la Senat, acest proiect de lege are nevoie de două treimi din membrii Camerei Deputaţilor pentru ca acest proiect... din câte mă uit eu acum, nu trebuie să ştii foarte multă matematică, nu sunt decât trei voturi pentru susţinerea acestui proiect de lege. Cu trei voturi, în acest caz, nu avem ce discuta şi repet, noi nu vom susţine şi susţinem în acelaşi timp proiectul de lege în care toate partidele şi toate grupurile parlamentare au venit şi l-au depus şi la Forumul Constituţional, dar şi la Comisia pentru revizuirea Constituţiei.

Vă mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Mulţumesc foarte mult.

Îmi cer scuze, avem o decizie, domnule deputat, am avut o cutumă, după care viceliderul Grupului parlamentar al PDL a cerut la dezbateri generale, cum scrie regulamentul, un singur om din partea grupurilor politice parlamentare. Astfel încât, trebuie să nu încalc această regulă.

Domnul deputat Petre Roman.

Domnule deputat, Grupul parlamentar al PNL, aveţi cuvântul.

Domnul Petre Roman:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimate colege şi stimaţi colegi,

Proiectul de lege pe care îl examinăm găsesc că nu-şi mai are utilitatea. Nu mai are sens. Nu pentru că n-ar avea merite. Nu pentru că n-ar conţine elemente interesante şi utile, ci pentru că suntem într-o cu totul altă fază.

Şi anume, cu toţii împreună, cu Partidul Democrat Liberal ca parte activă şi pozitivă, suntem angajaţi în elaborarea unui proiect legislativ cu mult mai amplu, unui proiect legislativ pentru care există o comisie votată de întregul Parlament, din care am onoarea să fac parte care astăzi această comisie, în elaborarea sa proprie, se sprijină pe rezultatele unei vaste, unui vast angajament cu societatea civilă reprezentată de Forumul Constituţional.

Aceste lucruri sunt indubitabile. Acum, revenind la chestiunea chestiunilor. Şi anume, referendumul care a fost, prin care a fost supusă ideea unicameralismului şi a celor 300 de parlamentari.

Trebuie să reamintesc că acest referendum nu a fost unul pentru revizuirea Constituţiei. Prin aceasta nu negăm faptul că referendumul s-a desfăşurat în condiţii normale. Dar a avut o mare problemă, stimaţi colegi de la PDL. O foarte mare problemă. El nu a fost, în prealabil, supus dezbaterii Parlamentului. Asta-i foarte grav. Iertaţi-mă. E foarte grav!

Uitaţi-vă că procesul... daţi-mi voie. Uitaţi-vă că procesul de revizuire a Constituţiei cere ca el să fie întâi şi întâi trecut prin Parlament.

Acel referendum şi întrebarea pusă nu au fost dezbătute în Parlamentul României, drept care, putem spune că cei care au votat într-o bună măsură, nu ştiu în ce măsură, dar într-o bună măsură, evident că putem spune că nu au fost neapărat în cunoştinţă de cauză cu argumentele şi contraargumentele.

Prin urmare, faţă de un proces care cel puţin şchioapătă, anume un referendum care nu era pentru revizuirea Constituţiei şi al cărei conţinut nu a fost supus dezbaterii Parlamentului, pe de o parte, şi ceea ce se întâmplă acum, votul unanim pentru formarea comisiei din care spuneam că fac parte, pentru acest proiect legislativ, lucrurile mi se par de o claritate evidentă. Nu suntem, nu negăm meritele acelui proiect legislativ, dar el este, în mod evident şchiop, faţă de ceea ce realizăm acum: dezbatere publică, Forum Constituţional, Comisie comună a întregului Parlament, dezbatere în Parlamentul României şi abia atunci, cum cere însăşi Constituţia, supunem referendumului.

Deci, între cele două situaţii, e clar că cea actuală este net favorabilă şi cealaltă nu-şi mai are locul. Nu avem de ce s-o votăm.

Vă mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Mulţumesc, domnule deputat.

Din partea Grupului parlamentar al Partidului Poporului, domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Noi vom susţine de fiecare dată ce au vrut românii. Şi românii au vrut 300 de parlamentari. De altfel, dacă ne uităm acum în Camera Deputaţilor sunt 412. În timp ce opoziţia a rămas aceeaşi, cam 100 de oameni şi intervine prin proiecte de acte normative, declaraţii politice, întrebări, interpelări, puterea este surdă la tot ceea ce spun românii. Sunt muţi, surzi şi orbi la ceea ce priveşte românul în această ţară. De la gazele de şist până la tăierile de fonduri din sistemul sanitar se vede ce înseamnă un Parlament cu 412 deputaţi. Aşa că noi susţinem în continuare 300 de parlamentari, aşa cum au vrut românii. Cum v-aţi schimbat părerea după decembrie, sunt convins că şi aici vă veţi schimba părerea.

Vă mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Ca la Euronews, no comment. Toate grupurile parlamentare au avut intervenţii?

Intrăm pe amendamentele admise.

Ştiţi foarte bine, se lucrează pe acest raport, raportul iniţial, conform procedurii. O procedură un pic atipică.

Amendamente admise.

La amendamentul 1 admis dacă există obiecţii, comentarii? Nu. Admis.

Vă propun să mergem în calupuri de cinci.

De la 2 la 5. Obiecţii, comentarii? Nu. Admise.

De la 6 la 10. Obiecţii, comentarii? Nu. Admise.

De la 11 la 15. Obiecţii, comentarii? Nu. Admise.

De la 16 la 20. Obiecţii, comentarii? Nu. Admise.

De la 21 la 25. Obiecţii, comentarii? Nu. Admise.

De la 26 la 30. Obiecţii, comentarii? Nu. Admise.

De la 31 la 35. Obiecţii, comentarii? Nu. Admise.

De la 36 la 40. Obiecţii, comentarii? Nu. Admise.

De la 41 la 45. Obiecţii, comentarii? Nu. Admise.

De la 46 la 50. Obiecţii, comentarii? Nu. Admise.

De la 51 până la 55. Obiecţii, comentarii? Nu. Admise.

De la 56 la 60. Obiecţii, comentarii? Nu. Admise.

De la 61 la 65. Obiecţii, comentarii? Nu. Admise.

66-70. Obiecţii, comentarii? Nu. Admise.

71-75. Obiecţii, comentarii? Nu. Admise.

76 - 80. Obiecţii, comentarii? Nu. Admise.

81 - 85 inclusiv. Obiecţii, comentarii? Nu. Admise.

86. Obiecţii, comentarii? Nu. Admis.

87. Obiecţii, comentarii? Nu. Admis.

Vă reamintesc că este lege constituţională. Conform art.151 din Constituţie, avem nevoie de două treimi la votul final.

O să rog colegii din stafful tehnic, am omis eu o demisie a unui coleg de la Partidul Poporului care şi-a făcut un transplant de ficat şi nu poate să vină în sală. Dacă-mi daţi şi mie demisia Domniei Sale trimisă către Biroul permanent... Doamna Riteş, dacă sunteţi amabilă să-mi daţi şi mie demisia domnului deputat s-o citesc în plen. Vă mulţumesc foarte mult.

Domnul deputat Marian Cristinel, deputat ales în Circumscripţia nr.40, prin prezenta aduce la cunoştinţă faptul că, începând cu 21 mai 2013, încetează activitatea în Grupul parlamentar al PP-DD şi se declară deputat independent. Pentru stenogramă.

Doamnelor şi domnilor,

Închidem aici ordinea de zi.

O să rog stafful tehnic să-şi pregătească...

Zece minute pauză? Sunteţi de acord? Vă mulţumesc foarte mult.

Zece minute pauză, după care începe votul final.

După pauză

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Rog liderii grupurilor parlamentare să-şi trimită colegii în sală.

O să rog deputaţii să ia loc în bănci, pentru a face o verificare a prezenţei. Domnul Buican, colegul meu şi prietenul meu, să ia loc în stânga aici.

Domnule Zisu, vă rog frumos, pentru o verificare a prezenţei o să vă rog frumos să luaţi loc.

Putem începe o verificare a prezenţei, liderii grupurilor parlamentare, domnul Fenechiu. Domnul deputat Fenechiu, liderul Grupului parlamentar al PNL. Putem începe verificarea? PSD-ul? Putem începe verificarea, domnule Neacşu? Da.

Minorităţile naţionale, începem, da? PDL-ul, începem verificarea pentru vot? UDMR-ul? OK!

Vă rog frumos să vă pregătiţi cartelele, începem verificarea pentru votul final.

Să înceapă votul.

O să rog liderii grupurilor parlamentare să-şi ridice extrasul şi după aceea facem o discuţie. Mulţumesc mult.

Bun. Avem 279 voturi pentru, trei abţineri, trei voturi împotrivă. Deci, avem peste 200 şi cu trei care au cartelele introduse, dar nu au votat, 280-290 de membri, 291. Avem cvorum şi constituţional pentru votul legii constituţionale pe articolul 151.

Aceasta a fost chestiunea pe care am verificat-o.

În acest moment putem să punem... În rest, cum votează fiecare este decizia lui.

Liderii grupurilor parlamentare, să-mi spuneţi când putem să începem votul.

1. Proiectul de Hotărâre privind modificarea Anexei la Hotărârea Camerei Deputaţilor nr.48/2012 pentru aprobarea componenţei nominale a comisiilor permanente ale Camerei Deputaţilor.

Se adoptă cu votul majorităţii.

Să înceapă votul.

311 voturi pentru, nicio abţinere, un singur vot împotrivă.

2. Proiectul de Lege pentru revizuirea Constituţiei. Lege constituţională.

Să înceapă votul.

Mulţumesc mult.

41 de voturi pentru, 18 abţineri, 259 de voturi împotrivă.

Proiectul nu a întrunit cele două treimi.

Explicarea votului. Domnul deputat Mircea Toader, liderul Grupului parlamentar al PDL.

Domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Mircea-Nicu Toader:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Sigur, aşa cum am spus şi la dezbateri, grupul nostru a votat pentru acest raport. Am o singură nedumerire: n-a existat niciun fel de susţinere a unui amendament de respingere, toate amendamentele admise au fost acceptate în plenul de dezbatere, curios că dumneavoastră nu aţi ţinut cont de ceea ce aţi hotărât, dar e problema dumneavoastră.

Problema se pune aşa: dacă nu a întrunit numărul de voturi necesare pentru ca acest raport să fie acceptat să meargă mai departe, întrebarea procedurală e: nu trebuie să fie acelaşi număr de voturi pentru respingere? Şi, în aceste condiţii, raportul trebuie să se întoarcă la comisie, să fie raport de respingere şi pe urmă să ajungă la două treimi.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Domnul Nicolicea, pe procedură.

Domnul Mircea-Nicu Toader:

Şi încă o dată. Nu...

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Să nu vă supăraţi că m-a bufnit râsul, da?

Domnul Mircea-Nicu Toader:

Nu, nicio problemă.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Mulţumesc.

Domnul Mircea-Nicu Toader:

Noi am votat aşa cum a hotărât electoratul la acel referendum mult discutat, dar ceea ce am spus... noi am fost de acord cu acest lucru şi-l vom susţine. Dumneavoastră n-aţi vrut să votaţi acest lucru. Înseamnă că ceea ce au dorit atâtea milioane de cetăţeni... nu sunteţi alături de ei.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Domnul deputat Nicolicea.

Domnul Eugen Nicolicea:

În cazul în care o lege nu întruneşte numărul necesar de voturi, ea trece mai departe, nefiind aprobată la prima Cameră, urmând să se discute în Camera decizională.

Cu totul altceva este în cazul Legii constituţionale, pentru că în Constituţie, la art.151, se spune că trebuie aprobat cu o majoritate de cel puţin două treimi din numărul membrilor fiecărei Camere.

Prin urmare, dacă ar pleca la Senat, indiferent de votul Senatului, condiţia obligatorie ca fiecare Cameră, adică inclusiv Camera Deputaţilor, să dea două treimi nu poate fi îndeplinită absolut deloc, fapt pentru care procedura încetează, nefiind îndeplinită condiţia prevăzută la art.151 din Constituţie.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Mulţumesc foarte mult.

Din partea Grupului parlamentar al PSD, domnul deputat din îndepărtatul Braşov.

Domnul Ioan Adam:

Se tot vorbeşte aici despre voinţa poporului. Păi trebuie să spunem că în 2009 era în plină ascensiune tirania instituită de Guvernul Boc-Băsescu. Şi s-au gândit ei atunci că i-ar incomoda un parlament bicameral şi ar fi bine să elimine o Cameră şi să propună poporului să diminueze influenţa parlamentară în sensul de a fi numai o Cameră parlamentară şi să se reducă numărul parlamentarilor.

Trebuie să le aducem aminte acestor domni că tendinţa lor a fost aceea de a elimina parlamentarismul, de a creşte rolul executivului, ceea ce s-a şi demonstrat prin cascada aceea de asumări de răspundere pe legi esenţiale.

Însă acum nu pot să mai susţină o asemenea teză, pentru că ar fi artificial, pentru că la 9 decembrie USL-ul s-a prezentat în faţa electoratului cu un program. În programul pe care noi l-am prezentat figura şi revizuirea Constituţiei, cu regionalizarea, cu o nouă treaptă administrativă, regiunea, şi, mă rog...

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Două minute e explicarea votului, domnule deputat.

Domnul Ioan Adam:

Imediat.

Şi acest program pe care noi l-am supus atenţiei electoratului a fost validat prin votul pe care l-am primit. Aşa că peroraţia asta care se face că nu se respectă voinţa poporului nu mai are niciun suport, acelaşi popor a decis la 9 decembrie să ne dea nouă votul pentru a implementa o nouă Constituţie.

Vă mulţumesc. (Aplauze.)

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Mulţumesc, domnule deputat.

Aţi primit aplauze pentru opinie.

Liderul Grupului parlamentar al PNL, domnul Gerea.

Domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Andrei Dominic Gerea:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Aş vrea să-l liniştesc pe onorabilul nostru coleg, domnul Toader, cu privire la bunele intenţii ale majorităţii parlamentare. După cum ştie, sper, şi Domnia Sa, un nou proiect al Constituţiei este în lucru, şi acesta prevede reducerea numărului de parlamentari.

Deci, din acest punct de vedere, să ştiţi, staţi liniştit, pentru că noi totuşi lucrăm să îndeplinim toate aspiraţiile celor care ne-au votat. Şi n-aş vrea să uitaţi că de la acel referendum la care faceţi dumneavoastră trimitere, care, printre altele, n-a fost de loc pregătit cum trebuie, şi a avut cu totul alte teme decât, într-adevăr, a vota un referendum, au fost câteva rânduri de alegeri între timp, da, poporul român a decis ceea ce vrea să facă şi eu ştiu că mesajul nostru a fost foarte clar: bicameralism şi reducerea numărului de parlamentari.

Aşa vom face. Deci puteţi să vă liniştiţi.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Mulţumesc foarte mult.

(Domnul deputat Mircea-Nicu Toader doreşte să intervină.)

Lăsaţi-mă să termin votul final dacă vreţi să...

Vă dau imediat dreptul la replică.

A venit şi domnul Tomac, şi doamna Anastase. Trebuie să se exercite votul. Nu se poate aşa ceva.

Vă dau la final dreptul la replică, domnule Toader, cu mare dragoste şi cu mare plăcere.

Mergem la punctul 3 al ordinii de zi, Proiectul de Lege privind unele măsuri necesare pentru lucrările de dezvoltare a conductei de gaze Nabucco.

Lege organică.

Să înceapă votul.

329 de voturi pentru, nicio abţinere, un singur vot împotrivă.

4. Mergem la următorul proiect de lege, Proiectul de Lege pentru modificarea şi completarea Legii nr.248/2005 privind regimul liberei circulaţii a cetăţenilor români în străinătate.

Comisia juridică, Comisia pentru apărare şi Comisia pentru politică externă propun adoptarea proiectului de lege.

Să înceapă votul.

329 de voturi pentru, două abţineri, un vot împotrivă.

Mai avem două puncte pe ordinea de zi şi un anunţ din partea unui coleg deputat.

5. Proiectul de Lege privind aprobarea Memorandumului de înţelegere încheiat între statul român şi The Rompetrol Group N.V. semnat la Bucureşti la 15 februarie 2013.

Comisia pentru politică economică, reformă şi privatizare propune adoptarea proiectului de lege.

Să înceapă votul.

Este lege ordinară.

233 de voturi pentru, 26 de abţineri şi 63 de voturi împotrivă.

Explicarea votului.

Domnule deputat, aveţi cuvântul. Domnule fost ministru, aveţi cuvântul.

Domnul Lucian Nicolae Bode:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Grupul parlamentar al Partidului Democrat Liberal a votat împotriva adoptării acestui memorandum şi aş vrea în câteva cuvinte să explic şi de ce.

Nu doresc să mă refer la istoria mai îndepărtată a acestei societăţi, deşi ar fi de remarcat momentul 2013, moment în care Guvernul Năstase acordă o perioadă de graţie de 7 ani de zile lui Dinu Patriciu pentru a-şi plăti datoriile. Sau momentul 2007, când Dinu Patriciu vinde către KazMunayGaz acţiunile deţinute la Rompetrol, fără a ţine cont de angajamentul pe care-l avea cu Guvernul României în 2003, ca până în 2010 să-şi achite datoriile.

Doresc însă să evidenţiez aici, în faţa dumneavoastră, acţiunile recente ale Guvernului Ponta I şi, respectiv, Ponta II, acţiuni total netransparente în defavoarea României, acţiuni menite să devalizeze statul român şi, credeţi-mă, am proprietatea termenilor, şi vreau să vă prezint pe scurt aceste acţiuni.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Aveţi două minute pentru explicarea votului, domnule deputat.

Domnul Lucian Nicolae Bode:

Mă încadrez, domnule preşedinte.

În septembrie 2012, Guvernul României adoptă Ordonanţa nr.45/2012 de modificare a art.1 a Ordonanţei nr.88 privind OPSPI-ul. Pe 15 februarie 2013, Grupul Rompetrol anunţă public faptul că a semnat un memorandum de înţelegere cu Rompetrol privind stingerea creanţei...

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Domnule deputat, explicarea votului dumneavoastră se face în două minute, conform regulamentului.

Domnul Lucian Nicolae Bode:

Ajung şi la asta, domnule preşedinte. Vă rog frumos, pentru a înţelege exact fiecare ce a votat.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Am înţeles din discuţiile dumneavoastră că n-aţi participat la guvernare. Dar vă rog frumos să... mă ceartă colegul dumneavoastră, liderul Grupului parlamentar al PDL.

Domnul Lucian Nicolae Bode:

30 de secunde din cele două minute mi le-aţi mâncat dumneavoastră întrerupându-mă!

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Păi nu, dumneavoastră aţi mâncat două minute. Acum sunteţi peste program, la toleranţa celorlalţi lideri de grup parlamentar.

Domnul Lucian Nicolae Bode:

Vă rog frumos să-mi daţi posibilitatea încă 30 de secunde.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Aveţi cuvântul.

Domnul Lucian Nicolae Bode:

Pe 18 februarie 2013, la dezbaterea din acest plen, îi adresez o întrebare secretarului de stat Ciocănea şi-l întreb dacă această ordonanţă face referire cumva la stingerea creanţelor Rompetrol. Răspunsul este halucinant: cine poate mult poate şi puţin.

Pe 19 februarie a adoptat această ordonanţă, iar ce este cel mai important lucru, şi vă rog să reţineţi, pe 26 februarie îi solicit domnului Vosganian, printr-o întrebare să îmi răspundă dacă Domnia Sa consideră legală împuternicirea OPSPI să negocieze în numele României această creanţă. Răspunsul este unul de-a dreptul halucinant, pe care dumneavoastră nu l-aţi luat în calcul, şi anume Ordonanţa nr.45 se referă la privatizarea unor societăţi la care România este acţionar unic sau majoritar, acest act fiind inaplicabil situaţiei Rompetrol.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Sunt nevoit să vă rog...

Domnul Lucian Nicolae Bode:

Închei în zece secunde, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

OPSPI nu avea dreptul să negocieze cu KazMunayGaz stingerea creanţei Rompetrol.

Deci, stimaţi colegi, acest memorandum este...

(Vociferări.)

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Domnule deputat, cu tot regretul pe care-l am faţă de dumneavoastră, aţi vorbit trei minute şi jumătate. Cu tot respectul pe care-l am, două minute este explicarea votului.

Vă rog frumos. Vă tot rog de vreo câteva minute.

Domnul Lucian Nicolae Bode:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Închei, spunând că acest memorandum, pe lângă faptul că a fost ţinut la secret, nefiind pus la dispoziţia Parlamentului, la dispoziţia opiniei publice, produce un mare prejudiciu României.

Vă mulţumesc foarte mult.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Înainte de a da cuvântul domnului deputat Neacşu, vreau să salut prezenţa delegaţiei britanice şi a domnului deputat Keith Vaz, preşedintele Comisiei de afaceri interne, un susţinător al integrării românilor în comunitatea britanică, unul dintre cei mai buni prieteni pe care-i avem acolo, alături de domnul ambasador, şi ceilalţi doi colegi ai noştri din Parlamentul britanic. (Aplauze.)

Vă reamintesc că miercurea viitoare o să avem pentru prima dată în istoria României vizita speakerului Camerei Comunelor, cea de-a doua vizită în mandatul Domniei Sale, nu prea face vizite, şi este o onoare pentru noi şi un semnal al relaţiilor foarte bune pe care le avem.

Liderul Grupului parlamentar al PSD.

Se pregăteşte liderul Grupului parlamentar al PP-DD.

Domnul Marian Neacşu:

Domnule preşedinte,

Eu am să fiu mult mai scurt. Am să remarc doar că din tot expozeul de altfel bine pregătit al colegului nostru lipseşte în mod cert un document: transcrierea stenogramei prin care Preşedintele Băsescu îl punea pe domnul Blejnar să se ocupe de Rompetrol. Cred că era bine să-l aibă şi pe acela. (Aplauze.)

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Domnul deputat Fenechiu, liderul Grupului parlamentar al PP-DD.

Domnul Cătălin-Daniel Fenechiu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Domnule preşedinte,

Domnilor colegi,

PP-DD a votat împotriva adoptării acestui memorandum pentru că noi suntem de părere că nu este corect să facem cadouri în contextul în care disponibilizăm oameni şi în contextul în care pensiile sunt aşa cum sunt. Credem că ar trebui să ne preocupe mai mult protecţia socială şi viaţa oamenilor şi nu să facem cadouri MunaiKaz-ului.

Mulţumesc frumos.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Dreptul la replică, domnul deputat Mircea Toader.

Domnul Mircea-Nicu Toader:

Un scurt drept la replică colegului de la liberali. Am înţeles că susţineţi 300 de parlamentari. Deci cele două Camere vor avea 300. Şi ăsta este un fapt pozitiv.

Mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Domnule deputat, voiaţi să faceţi un anunţ.

Vă rog frumos, aveţi cuvântul.

Până atunci, vă informez că urmează votul asupra Propunerii Grupului parlamentar al PP-DD privind alegerea domnului deputat Adrian-Nicolae Diaconu în funcţia de secretar al Camerei.

Domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Remus-Florinel Cernea:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Am făcut un anunţ săptămâna trecută, dar procedura cere ca acest anunţ să fie făcut şi în plen.

Subsemnatul, Remus-Florinel Cernea, deputat ales pe lista USL din Colegiul uninominal nr.9 din Circumscripţia nr.14 Constanţa, vă comunic prin prezenta retragerea mea din Grupul parlamentar al PSD de la Camera Deputaţilor.

Am luat decizia ca urmare a paşilor făcuţi de Guvern către susţinerea proiectului minier pe bază de cianuri de la Roşia Montană şi către exploatarea gazelor de şist, dar şi a intenţiei exprimate de către voci importante ale coaliţiei majoritare de a promova luarea unor hotărâri în Parlament în favoarea acestor două proiecte, cu impact negativ major asupra mediului. Astfel de decizii pe teme care nu sunt doar prioritare, ci definitorii pentru abordarea...

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Domnule deputat, motivaţia face parte din comunicatul dumneavoastră de presă. Eu... fraza o spuneţi la ora 8 dimineaţa, în fiecare marţi, vă invit în Parlament, să vizitaţi Parlamentul, marţi, la ora 8, sunt declaraţii politice. Mi-ar face deosebită plăcere... sau la interpelări, luni seara, de la ora 18, ori eu, ori colegii mei, în special domnul deputat, vicepreşedintele Camerei Deputaţilor, domnul Oltean, sau domnul Hellvig sunt prezenţi.

Vă mulţumesc foarte mult pentru informaţie. Sunteţi deputat independent. Vă urez o zi frumoasă.

Doamnelor şi domnilor,

Potrivit prevederilor regulamentului, art.23 alineatul ultim, votul pentru alegerea secretarului este secret şi se exprimă cu bile, situaţie în care în temeiul art.123, tot din acelaşi regulament, trebuie să constituim o comisie de numărare şi validare.

O să rog liderii grupurilor parlamentare să facă nominalizări.

UDMR.

Se pregăteşte PDL-ul.

Pentru numărarea voturilor.

Domnul Cseke Attila-Zoltán:

Îl propunem pe domnul deputat Bónis István.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Mulţumesc.

PDL-ul. Domnule Toader, aţi găsit pe cineva? Nu vrea nimeni. Rămâneţi la final.

Domnule Pambuccian, aveţi cuvântul.

Domnul Varujan Pambuccian:

Domnul deputat Mircea Grosaru.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Mulţumesc mult.

Domnul Grosaru, ca de obicei.

Domnul Neacşu. Se pregăteşte domnul Gerea.

Domnul Marian Neacşu:

Grupul parlamentar al Partidului Social Democrat îl propune pe domnul deputat Marian Dragomir.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Marian Dragomir.

Domnule Gerea, aveţi cuvântul.

Domnul Andrei Dominic Gerea:

Partidul Naţional Liberal îl propune pe secretarul grupului, Bogdan Ţîmpău.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Domnul Ciucă, liderul Grupului parlamentar al PC.

Domnule vicelider, dumneavoastră în locul Domniei Sale, aveţi cuvântul.

Domnul Ioan Moldovan:

Din partea Grupului parlamentar al PC, deputatul Mircea Irimie.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Mulţumesc.

PP-DD. Domnul deputat Fenechiu, liderul grupului.

Domnule Toader, a venit domnul Mircea Man, pedepsiţi-l pe dânsul.

Domnul Cătălin-Daniel Fenechiu:

Din partea Grupului parlamentar al PP-DD, doamna deputat Jenica Dumitru.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Mulţumesc, domnule deputat.

Domnul Mircea Toader. Vă rog frumos, aveţi cuvântul.

Domnul Mircea-Nicu Toader:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Din partea noastră, domnul deputat Secară, deja având experienţă în număratul voturilor.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

N-am înţeles, scuzaţi-mă!

Domnul Mircea-Nicu Toader:

Secară.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Domnul deputat Secară, da? Perfect.

Să înceapă votul pentru această comisie. Pregătiţi-vă cartelele, doamnelor şi domnilor colegi. Să înceapă votul.

Mulţumesc. <

Vă reamintesc celor care nu ştiţi cum se face, conform art.126 din regulamentul nostru, cum se procedează la votul cu bile: fiecare deputat va primi de la chestori - şi rog chestorii să ia loc în banca stabilită - câte două bile, una albă şi una neagră. Bila albă introdusă în urna albă şi bila neagră introdusă în urna neagră înseamnă vot pentru candidatul propus, iar bila neagră introdusă în urna albă şi bila albă introdusă în urna neagră înseamnă vot contra. Ambele bile introduse într-o singură urnă înseamnă vot nul.

Chestorii.

(Domnul deputat Varujan Pambuccian doreşte să intervină.)

O secundă, domnule deputat. Chestorii. UDMR-ul, domnule Seres Dénes, vă rog frumos, aici, în prima bancă, vă ştie lumea, încet-încet, aşa.

Cel de-al doilea chestor de la Grupul parlamentar al PDL sau... nu, de la putere. Domnule Motreanu, o să vă rog pe dumneavoastră, îmi cer scuze, ştiu că nu vă simţiţi foarte bine, dar, din păcate, domnul Bănicioiu fiind plecat... sau domnul Drăghici, dacă este. Domnul deputat Drăghici. Domnule Motreanu, o să-l rog pe domnul Drăghici.

Domnule deputat Drăghici, vă rog frumos.

O să-l rog pe domnul secretar Buican să citească lista de prezenţă.

Înainte, domnul Pambuccian are o luare de cuvânt.

Domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Varujan Pambuccian:

Domnule preşedinte,

Vreau să fac o propunere de modificare a regulamentului. Eu cred că deja votul acesta cu bile poate fi înlocuit foarte bine cu votul electronic, nu mai e nevoie să mai votăm comisie de numărare, să mai meargă lumea să numere nişte bile, se întoarcă cu ele să... E o procedură arhaică, stupidă, care n-are nicio legătură cu lumea în care trăim.

Vă propun să facem demersurile necesare să votăm electronic în loc de votul cu bile.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Sunt de acord cu dumneavoastră. În momentul în care finalizăm regulamentul şedinţelor comune şi Codul de conduită şi intrăm pe regulamentele fiecărei Camere, sunt convins că dumneavoastră veţi veni cu această propunere şi este foarte bună.

Domnule secretar, aveţi cuvântul.

Domnul Cristian Buican:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Adam Ioan - prezent
Adam Luminiţa-Pachel - absentă
Adăscăliţei Constantin - prezent
Alexe Costel - prezent
Alexe Florin-Alexandru - prezent
Almăjanu Marin - prezent
Amet Varol - prezent
Anastase Roberta-Alma - prezentă
Andea Petru - prezent
Andronache Gabriel - absent
Anghel Gabriela-Lola - prezentă
Antal István - prezent
Anton Marin - prezent

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Domnule deputat, numai o secundă o să vă întrerup. Vă reamintesc că legile pe care le-am votat la votul final sunt în procedură pentru contestare la Curtea Constituţională. Vor fi la secretarul general, ca de obicei, şi liderii grupurilor parlamentare, deputaţii pot să strângă numărul de semnături pentru depunerea unei contestaţii la Curtea Constituţională.

Domnule secretar, aveţi cuvântul.

Domnul Cristian Buican:

Anuşca Roxana-Florentina - prezentă
Ardeleanu Sanda-Maria - absentă
Arsene Ionel - prezent
Avram Constantin - prezent
Avram Marian - prezent
Axente Ioan - prezent
Babuş Radu - absent
Balan Ioan - absent
Baltă Mihai - prezent
Băişanu Ştefan-Alexandru - prezent
Bălan Ion - prezent
Bănicioiu Nicolae - absent
Bărbulescu Daniel-Ionuţ - prezent
Becali George - absent
Bejinariu Eugen - prezent
Benga Ioan - prezent
Berci Vasile - absent
Birchall Ana - prezentă
Blăjuţ Viorel-Ionel - prezent
Blănariu Valentin
Bleotu Vasile - prezent
Boboc Valentin Gabriel - absent
Bode Lucian Nicolae - prezent
Bogdan Gheorghe-Dănuţ - prezent
Bogdănici Camelia-Margareta - prezent
Boghicevici Claudia - absent
Bónis István - prezent
Borbély László - absent
Bordeianu Dan - prezent
Bot Octavian - prezent
Bucur Constantin-Alin - prezent
Bucura-Oprescu Simona - prezentă
Budurescu Daniel-Stamate - prezent
Buican Cristian - prezent
Buicu Corneliu-Florin - prezent
Burlacu Ştefan - prezent
Calimente Mihăiţă - prezent
Caloianu Mario-Ernest - prezent