Parliamentary debates

Şedinţa a început la ora 8,33.

Şedinţa a fost condusă în prima parte de domnul deputat Dan-Ştefan Motreanu, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor, şi în a doua parte de domnul deputat Valeriu Ştefan Zgonea, preşedintele Camerei Deputaţilor, asistat de domnii deputaţi Niculae Mircovici şi Cristian Buican, secretari ai Camerei Deputaţilor.

Domnul Dan-Ştefan Motreanu:

Bună dimineaţa!

Deschid şedinţa consacrată declaraţiilor politice de astăzi, 25 februarie 2014.

Săptămâna trecută am început cu reprezentanţii opoziţiei, săptămâna aceasta, drept urmare, cu cei ai puterii.

Am să-l invit la microfon pe domnul deputat Toader Dima, se pregăteşte din partea opoziţiei domnul deputat Florin Urcan.

Domnul Toader Dima:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Declaraţia mea politică de astăzi: "Strugurii de masă - o alternativă pentru fermele de familie, coloana vertebrală a comunităţilor rurale" aduce în atenţie o problemă care a rămas nerezolvată de mulţi ani, dar care poate fi o soluţie pentru o mai bună parte a celor care se ocupă de agricultură.

Concret, vorbesc despre culturile cu struguri de masă, care au fost vitregite în ultima vreme, deşi ele pot fi rezolvarea multor probleme în zonele defavorizate şi nu numai. De fapt, astfel de culturi ar putea fi salvarea pentru o mulţime de ferme de familie.

Să nu uităm că ONU a declarat anul 2014 ca fiind "Anul Internaţional al Fermelor de Familie". Acţiunea a plecat de la constatarea că fermele de familie vor juca în viitor un rol decisiv în politicile de dezvoltare a zonelor rurale.

O viziune asemănătoare are şi Uniunea Europeană, prin noua Politică Agricolă Comună, iar propunerea mea vine în întâmpinarea acestor directive, oferind o soluţie potrivită şi eficientă din punct de vedere economic.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Nu e un secret că, după 1990, agricultura românească a intrat într-un declin puternic, iar unul dintre domeniile care a avut mult de suferit a fost cel al culturilor de viţă de vie. Suprafeţele cu astfel de culturi s-au redus dramatic după 1995, iar cel mai mult au avut de pierdut strugurii de masă. La acest capitol, România avea cândva 26 de mii de hectare, ceea ce însemna 11% din totalul suprafeţelor cu vii nobile pe rod. După 2012, nu mai avem nici măcar 9 mii de hectare cu struguri de masă, adică 1,5% din culturile cu vii nobile.

Aş mai adăuga că, în acest domeniu, înainte de 1989, producţia realizată asigura în totalitate necesarul de consum pe piaţa internă, cu 5,5 kg de struguri de masă pe cap de locuitor şi mai rămâneau 31 de mii de tone de struguri de masă pentru export.

Astăzi, România mai produce anual doar 85 de mii de tone de struguri de masă, cantităţi se importă din Spania, Grecia, Turcia şi Italia.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Revigorarea acestor culturi a strugurilor de masă ar putea fi una dintre soluţii pentru fermele de familie. Spun asta pentru că în multe alte ţări, conform datelor oficiale, nu marile companii au fost soluţia problemelor cu care se confruntă, ci chiar fermele de familie. Fermele de familie au fost rezolvarea greutăţilor în zonele rurale sărace, defavorizate, iar asta se poate face şi în România. Numai că e nevoie de câteva schimbări, de o nouă abordare a subiectului.

Şi revin, stimaţi colegi, la problema culturilor cu struguri de masă. Odată cu aderarea la Uniunea Europeană, România a acceptat alinierea la legislaţia comunitară, ceea ce implică şi reglementările în domeniul viniviticol. Numai că strugurii de masă au fost excluşi din proiectul Legii viei şi vinului, act care urmează a fi dezbătut în legislativ.

În conformitate cu legislaţia europeană, strugurii de masă au fost incluşi în categoria "fructe" şi de aceea nu au fost alocate fonduri pentru reconversia suprafeţelor cu astfel de culturi, program început în 2007. Numai că, stimaţi colegi, strugurii de masă nu cresc în copaci.

Aşa s-a ajuns în situaţia în care cultura strugurilor de masă nu este reglementată de niciun act normativ şi nu există nicio măsură guvernamentală de stimulare a acestui domeniu, care, repet, poate fi o soluţie pentru multe dintre fermele de familie.

Şi spun asta, stimaţi colegi, pentru că producţia de structuri de masă poate fi o sursă financiară importantă, poate fi o sursă de aprovizionare a supermaketurilor cu produse naţionale, dacă tot intenţionăm să cumpărăm produse româneşti şi tradiţionale.

Până acum, sprijinul financiar a fost direcţionat numai către suprafeţele cu struguri pentru vin, iar de beneficiat au beneficiat numai marile plantaţii, care aparţin unor firme, şi nu micilor producători, fermelor de familie.

Situaţia este nedreaptă, doamnelor şi domnilor deputaţi, şi de aceea spun că e nevoie de modificarea Legii viei şi vinului. Beneficiile ar fi pe măsură, pentru că, să nu uităm, în România există numeroase zone cu tradiţie în cultivarea strugurilor de masă şi care ar avea numai de câştigat. Să nu uităm nici de staţiunile şi institutele de cercetare, aşa cum sunt cele de la Valea Călugărească sau Pietroasele. Iar munca cercetătorilor din aceste staţiuni a adus la apariţia unor noi soiuri de struguri de masă, unele cu calităţi deosebite.

Şi eu nu uit, stimaţi colegi, că am fost ales într-un colegiu Huşi-Vaslui, aflat într-o zonă viticolă cu tradiţie, unde, în afară de vii, există şi un liceu agricol specializat chiar în acest domeniu. De aceea, vă rog să sprijiniţi ideea modificării Legii viei şi vinului în aşa fel încât cultura strugurilor de masă să devină o alternativă sănătoasă şi bănoasă pentru fermele de familie.

Vă reamintesc că astfel de exploataţii agricole sunt viitorul în domeniu, aşa cum vede problema Organizaţia Naţiunilor Unite, dar şi Comisia Europeană, care, prin vocea comisarului pentru agricultură, Dacian Cioloş, salută decizia ONU şi aminteşte că fermele de familie sunt fundaţia politicii agricole comune.

Vă mulţumesc.

Deputat Toader Dima, Colegiul uninominal nr.6, Vaslui.

Domnul Dan-Ştefan Motreanu:

Mulţumesc şi eu.

Invit la microfon pe domnul deputat Florin Urcan şi se pregăteşte doamna deputat Florica Cherecheş.

Domnul Ionaş-Florin Urcan:

Bună dimineaţa.

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Doresc să fac o declaraţie politică intitulată: "Primarul oraşului Luduş, din judeţul Mureş, renunţă la investiţii finanţate din fonduri europene nerambursabile".

Doresc, pe această cale, să semnalez o situaţie particulară la nivelul întregii ţări şi chiar al Uniunii Europene, faptul că un primar şi un manager de spital renunţă la implementarea unui program de finanţare din fonduri europene nerambursabile. Este vorba despre proiectul de Modernizare şi dotare a Ambulatoriului de specialitate din cadrul Spitalului Orăşenesc "Dr. Valer Russu" din oraşul Luduş, judeţul Mureş.

În data de 6 mai 2010, acest proiect a fost înaintat spre analiză şi aprobare Agenţiei pentru Dezvoltare Regională Centru de care aparţine judeţul Mureş, în cadrul Programului Operaţional Regional, Axa de dezvoltare nr.3, "Îmbunătăţirea infrastructurii sociale" - Domeniul de intervenţie 3.1 "Reabilitarea/modernizarea/echiparea infrastructurii serviciilor de sănătate".

În cursul anului 2011, acest proiect este declarat eligibil, dar, datorită faptului că bugetul alocat acestui domeniu de intervenţie este cu mult depăşit de către proiectele înaintate, oraşul Luduş este trecut pe o listă de rezerve, în aşteptarea altor variante şi oportunităţilor de finanţare.

Valoarea totală a proiectului este de peste 1.600.000 de euro, din care aproape 1.400.000 de euro sunt fonduri nerambursabile, şi constă în: reabilitarea, modernizarea şi dotarea cabinetelor din ambulatoriu, schimbarea instalaţiilor termice, electrice, de apă-canal şi gaze naturale, a instalaţiilor sanitare, dotarea şi echiparea cu aparatură şi dispozitive medicale şi anexe. După cum se poate spune, un ambulatoriu "la cheie".

Un asemenea proiect este acum în curs de implementare, vizând Ambulatoriul de specialitate din cadrul Spitalului Clinic Mureş.

În ceea ce priveşte proiectul oraşului Luduş, veştile bune au apărut la începutul anului 2014, când, prin adresa cu nr.332 din 8 ianuarie 2014, Primăria oraşului este înştiinţată de către ADR Centru de faptul că proiectul este eligibil şi finanţabil, cu condiţia realizării unor clarificări şi completări tehnico-economice.

Surpriza a fost mare însă când, primarul oraşului Luduş, Cristian Ioan Moldovan, managerul Spitalului orăşenesc, dr. Oltean Dan şi un funcţionar din primărie renunţă la implementarea acestui proiect, considerând că nu mai corespunde necesităţilor actuale. Fără explicaţii.

Consider că acest gest reprezintă un mare abuz, un mare prejudiciu pe care aceştia îl produc oraşului Luduş, motiv pentru care le cer public demisia.

Mai mult, decizia lor abuzivă s-a realizat fără acordul Consiliului Local al Oraşului Luduş, autoritate publică ce a aprobat acest proiect şi care, în mod expres, ferm şi scris, trebuia să hotărască renunţarea sau continuarea lui.

Somez public pe toţi cei care sunt răspunzători de acest eşec că voi face toate demersurile necesare în vederea recuperării tuturor cheltuielilor efectuate de la bugetul local, în vederea redactării cererii de finanţare, precum şi a documentaţiilor tehnico-economice care au stat la baza elaborării ei.

Este inacceptabil faptul că acum, când toţi primarii şi consiliile locale duc lupte puternice pentru a accesa fonduri europene nerambursabile, la Luduş, judeţul Mureş, prin total abuz, se renunţă la accesarea lor. Avem de a face cu neştiinţă, incompetenţă şi rea-credinţă.

Fac un apel public, adresat Instituţiei Prefectului judeţului Mureş, preşedintelui Consiliului Judeţean Mureş, colegilor parlamentari de Mureş, să depună şi ei toate diligenţele legal posibile în vederea reparării acestei mari erori, reactualizării şi implementării acestui proiect important pentru toţi locuitorii oraşului Luduş.

Vă mulţumesc.

Deputat Florin Urcan.

Domnul Dan-Ştefan Motreanu:

O invit la microfon pe doamna deputat Florica Cherecheş şi se pregăteşte domnul deputat lider de grup al Partidului Democrat Liberal, domnul deputat Tinel Gheorghe.

Doamna Florica Cherecheş:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Declaraţia mea politică de astăzi se intitulează: "Paranoia sistemului de învăţământ".

Finanţarea sistemului de învăţământ a devenit un fenomen de paranoia generalizat.

Vedem anchete, arestări, declaraţii ale ministrului că fondul şcolii este ilegal, declaraţii ale sindicatelor care le cer profesorilor să nu mai strângă bani pentru nimic, ale părinţilor nemulţumiţi de condiţiile din şcoli, auzim sintagma "învăţământul este gratuit", dar tavane care cad în capul elevilor sunt din ce în ce mai dese, şcoli mizere ş.a.m.d.

Dar nimic din toate acestea nu rezolvă problema de fond, şi anume insuficienta finanţare a învăţământului românesc.

Autorităţile publice se fac că nu văd că sistemul de învăţământ este la pământ din lipsa unei finanţări reale, şi nu mă refer la salarii, se fac că nu ştiu că învăţământul românesc nu s-ar putea desfăşura în condiţii normale fără contribuţiile părinţilor sau chiar ale profesorilor, pentru materialele didactice folosite în şcoli. Părinţii achiziţionează atât lucruri de bază: cretă, consumabile pentru orele de lucru manual, desen, cât şi tehnică modernă pentru a scoate şi sistemul nostru de învăţământ din epoca de piatră: calculatoare, videoproiectoare, imprimante, tonere, hârtie. Tot părinţii sunt cei care renovează şi amenajează sălile de curs la începutul fiecărui ciclu şcolar şi tot ei susţin financiar toate programele extraşcolare obligatorii, cum ar fi "Şcoala altfel".

Mai mult, autorităţile publice nu-şi recunosc vina pe care o poartă şi pornesc şi o vânătoare de vrăjitoare, fără a face distincţie între situaţiile în care profesorii sunt obligaţi să strângă bani şi cele în care unii depăşesc limita, care nu cred că ajută la dezvoltarea copiilor noştri.

Pentru ceea ce se întâmpla în învăţământ suntem de vină noi toţi: parlamentarii, guvernanţii, sindicatele. Până nu vom concepe un buget care să acopere necesităţile materiale de funcţionare ale unui învăţământ modern în toate şcolile din România, care să respecte Constituţia României şi să asigure învăţământul de stat gratuit, toate anchetele sunt făcute în van, fiind menite doar a abate atenţia de la problemele reale.

Dacă dorim calitate, competitivitate şi şanse reale pentru copiii noştri, trebuie să fim dispuşi să investim corespunzător.

Florica Cherecheş, deputat PNL de Oradea.

Domnul Dan-Ştefan Motreanu:

Mulţumesc.

Îl invit la microfon pe domnul deputat Tinel Gheorghe şi se pregăteşte domnul deputat Ioan Dîrzu.

Domnul Tinel Gheorghe:

Mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.

Declaraţia mea politică de astăzi se intitulează: "S-a rupt lanţul de iubire!" şi e inspirată din titlul unei manele, pentru că, din punctul meu de vedere, şi relaţia asta - PSD-PNL - tot o manea politică a fost.

Relaţia bazată pe chimia personală a domnilor Victor Ponta şi Crin Antonescu s-a năruit. Nicio surpriză!

Ca în cazul oricărei despărţiri, după o scurtă, dar intensă relaţie de dragoste, apar lacrimi, regrete, suspine, dar se nasc şi speranţe, fiecare dintre foştii parteneri gândind că-şi vor putea reface viaţa alături de un nou sau o nouă parteneră. Cică, chipurile, "spre propăşirea neamului românesc", cu ghilimelele de rigoare. Glumesc, desigur.

Relaţia dintre domnul Ponta şi domnul Antonescu a fost una sortită eşecului chiar de la începuturile ei şi anticipată de mine în numeroase rânduri în cadrul ieşirilor publice din ultimul an.

Pe mine nu mă surprinde atât de mult ruptura, sincer, ci mai ales cât de mult a durat această relaţie de concubinaj politic.

În ultimul timp devenise atât de evident faptul că lucrurile se îndreaptă spre un deznodământ nefericit, încât numai orbii mai puteau crede că se mai poate salva ceva din această relaţie.

Eu înţeleg că v-aţi împărţit moşiile - vorba domnului Antonescu -, bunurile, celelalte, imobile, altele decât moşiile, dar cu ăla micu', ăla micu', ce-aţi avut, mă fraţilor? De ce l-aţi renegat, domnule Antonescu? Şi cum aţi aflat că era al domnului Ponta? V-a şoptit cineva că era al lui dintr-o altă căsnicie? Şi aşa de târziu aţi aflat? Şi aţi mai nenorocit între timp şi o ţară - pardon, o familie prin această căsnicie.

Anul 2012 ratat politic şi economic! Gata-gata să fim alungaţi din Europa. Pardon, din casă, de vecinii noştri europeni, care n-au înţeles nici atunci şi nici acum cum se face că doi tineri căsătoriţi - zice-se din dragoste la prima vedere, destul de bine crescuţi, mă refer la înălţime, desigur, şi erudiţi să fie atât de necuviincioşi şi obraznici, gata-gata să dea foc la ţara întreagă.

După îndelungi şi foarte, foarte multe eforturi s-a reuşit salvarea atât a ţării, cât şi a căsniciei, numai că în anul 2013 avea să se confirme că ceea ce părea la prima vedere, o căsătorie din dragoste avea să se transforme încetul cu încetul într-una din interes şi abia apoi, spre sfârşitul lui 2013 şi începutul anului 2014, într-una de balamuc. Balamuc şi la ei, balamuc şi în ţară!

Aşa ne trebuie când în fruntea ţării ajung oameni nepregătiţi, necopţi şi iresponsabili, care, odată cocoţaţi în jilţurile puterii îşi dau arama pe faţă, dezvăluindu-şi hidoşenia adevăratului chip, dar mai ales nemernicia gândurilor ascunse şi ale cuvintelor nespuse. Şi asta numai dintr-o dorinţă nebună sau soră cu nebunia de a-i prosti pe români şi a le lua voturile.

Cineva spunea că: "Puterea este cel mai puternic drog de pe faţa pământului." Mare adevăr! Se urcă la cap şi ia minţile politicienilor, iar antidotul nu este decât unul singur: votul de blam.

Va urma şi Victor Ponta acelaşi tratament?

Mulţumesc.

Domnul Dan-Ştefan Motreanu:

Îl invit la microfon pe domnul deputat Ioan Dîrzu, se pregăteşte domnul deputat Márton Árpád.

Domnul Ioan Dîrzu:

Declaraţia mea politică de astăzi se numeşte: "Guvernul condus de premierul Victor Ponta - performanţe exemplare la nivel european".

Domnule preşedinte,

Dragi colegi parlamentari,

Dragi prieteni şi români din toată ţara,

Declaraţia mea politică de astăzi face referire la performanţele Guvernului României, condus de premierul Victor Ponta, într-un context politic în care unii politicieni se limitează la dezbateri despre funcţii şi interese mărunte.

Activitatea Guvernului României a demonstrat, prin rezultatele sale, că Executivul, condus de preşedintele PSD, este pe cale să devină cel mai eficient şi mai performant din istoria recentă a ţării noastre.

Prin acţiunile şi măsurile guvernamentale, România a înregistrat, la finalul anului 2013, cea mai importantă creştere economică din Uniunea Europeană. Graţie unei creşteri economice trimestriale de 1,7%, România este lider în Uniunea Europeană, urmată de Cehia cu 1,6%, Lituania cu 1,2%, Marea Britanie, Olanda şi Letonia, toate cu 0,7%.

Dacă este să comparăm cu perioada similară a anului trecut, PIB-ul României a înregistrat o creştere de 5,1%, cel mai semnificativ avans atât din zona euro, cât şi din Uniunea Europeană, fiind urmată, la mare distanţă, de Letonia cu 3,6%, Lituania cu 3,3%, Ungaria şi Marea Britanie, ambele cu 2,8%.

În acelaşi timp, pe parcursul anului trecut, România a crescut cu 3,5% în timp ce PIB-ul zonei euro a înregistrat anul trecut un declin de 0,4%, iar Uniunea Europeană a înregistrat o creştere de 0,1%.

Aceste realităţi sunt generate de măsuri concrete precum cele realizate în domeniul absorbţiei de fonduri europene. Şi în acest domeniu, Guvernul României, condus de premierul Victor Ponta, a reuşit să înregistreze din nou performanţe demne de luat în seamă la nivel european. România a încasat, graţie reformelor făcut la nivelul accesării fondurilor europene, peste 830 de milioane de euro de la Comisia Europeană.

Suma solicitată spre rambursare pentru proiectele din anul 2013 reprezintă un record absolut în istoria atragerii fondurilor structurale şi de coeziune de către România şi ridică rata absorbţiei la 34%. Cele mai importante sume rambursate au fost pe Programul Operaţional Sectorial Transport, în valoare de 506,2 milioane de euro, pe Programul Operaţional Sectorial Creşterea Competitivităţii Economice, în valoare de 180,71 de milioane de euro şi pe Programul Operaţional Sectorial Mediu cu peste 123,76 de milioane de euro rambursaţi. România urmează să încaseze în perioada următoare sume din fonduri europene de aproape 6 miliarde de euro.

PSD demonstrează din nou că este partidul specialiştilor şi se concentrează pe activitatea guvernamentală, nu pe scandaluri politice mărunte şi ambiţii personale pentru funcţii. Rezultatele Guvernului condus de preşedintele Victor Ponta reprezintă un argument în plus în faptul că suntem formaţiunea politică care are pregătirea şi capacitatea să aducă creştere economică şi dezvoltare pentru România. Ţara noastră devine, graţie eficienţei şi rezultatelor Guvernului, un model de urmat la nivel european. Românii pot din nou să fie mândri oriunde merg de ţara lor şi, în curând, putem afirma cu mândrie că nu mai suntem ruda săracă a Uniunii Europenei, ci chiar motorul de creştere şi dezvoltare europeană.

Acesta este proiectul PSD pentru o România puternică, corectă şi dezvoltată.

Deputat de Alba, Colegiul Apuseni-Teiuş, Ioan Dîrzu.

Domnul Dan-Ştefan Motreanu:

Invit la microfon pe domnul deputat Márton Árpád şi se pregăteşte domnul deputat Florin Tătaru.

Domnul Márton Árpád-Francisc:

Domnule vicepreşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Duminică s-au încheiat Jocurile Olimpice de Iarnă din 2014.

Un canal comercial de televiziune a informat publicul că reprezentanţii României nu au reuşit să obţină nicio medalie, cele mai bune clasări fiind cele ale echipajelor de bob dublu feminin şi masculin, ambele echipaje clasându-se pe locul 17. Adevărat!

Numai că cei care am urmărit transmisiile directe de pe postul public am putut afla şi despre lupta enormă a acestor sportivi pentru a putea participa la aceste jocuri, pentru că nu au fost susţinuţi mai deloc.

Am aflat de echipajul căruia i s-a rupt sania la antrenamente, deci singurul reprezentant la skeleton masculin, care a concurat cu un skeleton împrumutat, că el avea doar unul pe care el l-a confecţionat.

Deci singurul reprezentant la patinaj artistic, care atât el, cât şi antrenorul său, a trebuit să se susţină material, lucrând şi antrenându-se în Elveţia.

Am mai aflat şi de o schioare, care, nu de mult, reprezenta culorile româneşti, dar pentru a avea susţinerea necesară pentru a se putea pregăti normal şi a se bate de la egal la egal pentru o medalie, a reprezentat o ţară care nu are nici măcar un munte cu vârful peste 2000 de metri.

Mulţi dintre aceşti sportivi - cam cât o echipă de fotbal -, susţinuţi aproape deloc, au avut clasări în primii 24, lucru care nu s-a întâmplat cu fotbaliştii noştri de la o vreme, care nu reuşesc să se califice nici la turneul final al Campionatului mondial, nici la Olimpiadă, dar care au o susţinere materială incomparabilă cu cea a celor care practică sporturile de iarnă.

Poate vă întrebaţi de ce să susţinem sporturi care nu au tradiţie la noi şi care nu dau nici randament.

În primul rând pentru că aceste sporturi au tradiţie la noi.

Pe urmă, că avem posibilităţi climatice şi de relief asemănătoare cu marile puteri din domeniu.

Şi, nu în ultimul rând, pentru că banii băgaţi în infrastructura necesară acestor sporturi se reîntorc.

Gândiţi-vă doar câţi bani se câştigă anual în Austria, Italia, Elveţia, chiar şi în Slovenia şi Slovacia, de pe urma străinilor care vin să practice aceste sporturi şi vă rog să le comparaţi cu ce se realizează la noi. Nici să nu vorbim de existenţa unor disproporţionalităţi de susţinere a anumitor zone, tocmai cheltuindu-se bani mai puţini acolo de unde vin aceşti sportivi - Borşa, Vatra Dornei, Munţii Apuseni, Harghita, Parâng nu se văd din Bucureşti, precum, din păcate, nici sporturile de iarnă.

Am vrut să iau cuvântul astăzi să spun: Cinste acestor sportivi minunaţi, care, deşi nu au fost susţinuţi mai deloc de ţara pe care o reprezentau, au reuşit să se califice la această olimpiadă şi acolo au ajuns între primii 24 sau în apropierea acestui loc.

Să vă mai spun că, dacă în viitor i-am susţine măcar la jumătatea susţinerii sportului rege, am fi sigur mai bogaţi. Nu numai în medalii, ci şi sufleteşte, şi material.

Vă mulţumesc.

Domnul Dan-Ştefan Motreanu:

Mulţumesc şi eu.

Îl invit la tribună pe domnul deputat Florin Tătaru şi se pregăteşte domnul deputat Mircea Lubanovici.

Domnul Florin-Cristian Tătaru:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Declaraţia politică de astăzi se numeşte: "Redeschiderea mineritului, soluţie pe care se mizează în Uniunea Europeană. România ce mai aşteaptă?".

Pe fondul incertitudinilor legate de aprovizionarea cu materii prime strategice, în special aşa-numitele metale rare, folosite în industria de vârf, mai multe state europene, printre care Franţa, Spania şi Grecia, şi-au relansat proiectele miniere. Alte economii europene mari, care încurajează mineritul, precum Portugalia, care şi-a modificat Codul muncii pentru a simplifica procedurile de lucru în minerit, în vreme ce Suedia a scăzut taxele pe veniturile corporaţiilor de la 26% la 22,5%. Toate acestea pentru a atrage investitori din zona industriei miniere, pentru că bătălia pentru resurse financiare este la fel de importantă şi dificilă ca şi la bătălia pentru resurse minerale.

Franţa, care, pentru prima dată în ultimii 20 de ani, va demara lucrări de explorare, consideră că mineritul trebuie să fie o parte importantă a viitorului ei economic, care să dea Franţei posibilitatea de a-şi exploata singură din nou resursele.

Toate greutăţile pe care le întâmpină aceste ţări, de la actualizarea hărţii bogăţiilor subsolului, la actualizarea legislaţiei referitore la minerit, acolo unde prevederile legale pun piedici investitorilor sau preocuparea pentru folosirea de tehnologii care să nu afecteze mediul şi viaţa oamenilor, toate acestea sunt probleme pe agenda administraţiilor guvernamentale ce îşi găsesc rezolvarea în această perioadă şi asta pentru că există voinţă politică, există unitate şi există strategie pentru ca aceste obstacole să fie depăşite.

România, din păcate, rămâne în urmă în această competiţie, pierzând timp şi teren în bătălia pentru atragerea investitorilor străini în domeniu.

Legea minelor, care conţinea prevederile legale obligatorii repornirii activităţii societăţilor aflate în insolvenţă - cazul Remin SA Baia Mare - nu a întrunit numărul de voturi necesar în Parlament. Propunerile unora dintre investitorii strategici, pentru anumite perimetre miniere au generat o opoziţie puternic emoţională din partea societăţii civile şi a organizaţiilor nonguvernamentale de mediu în ceea ce priveşte impactul de mediu al investiţiilor preconizate. Legea parteneriatului public-privat este întârziată nepermis de preşedintele Băsescu, care a retrimis-o Parlamentului spre reexaminare. La nivelul instituţiilor statului implicate direct în activitatea de revitalizare a sectorului minier sau cu prerogative de reprezentare a intereselor statului există o lentoare nepermisă şi chiar o lipsă de implicare în ceea ce priveşte soluţiile concrete pe care le reclamă fiecare caz în parte sau în ceea ce priveşte promovarea oportunităţilor pe care ţara noastră le are pentru atragerea investitorilor străini. Există chiar exemple extreme, cum ar fi cazul Societăţii Remin SA Baia Mare, unde Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului, sub managementul lui Adrian Volintiru, a lezat, prin acţiunile sale, interesele companiei, ale statului şi ale creditorilor societăţii.

Este momentul, azi mai mult decât oricând, al schimbării mentalităţilor şi a vitezei de acţiune în acest domeniu. Situaţia şi exemplul unor state europene, nevoia de investiţii şi de locuri de muncă în ţara noastră şi atingerea unor obiective strategice ne obligă să accelerăm în direcţia redeschiderii mineritului. Contextul este cu atât mai favorabil cu cât imaginea României s-a îmbunătăţit după rezultatele economice pozitive din 2013, fapt confirmat şi de succesul emisiunii de obligaţiuni emise de ţara noastră, în ianuarie 2014, în valoare de 2 miliarde de dolari, ceea ce relevă încrederea crescută a investitorilor în ţara noastră. Performanţa României dă motive de optimism şi trebuie valorificată pentru atragerea investitorilor strategici în toate domeniile, inclusiv în cel minier.

Deci, ce mai aşteptăm?

Vă mulţumesc.

Domnul Dan-Ştefan Motreanu:

Îl invit la microfon pe domnul deputat Mircea Lubanovici şi se pregăteşte domnul deputat Grigore Crăciunescu.

Domnul Mircea Lubanovici:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Onorat prezidiu,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Prin declaraţia de astăzi doresc să-mi exprim solidaritatea faţă de eroii protestatari din Ucraina.

"Atenţie, o Ucraină destabilizată poate afecta securitatea României!"

Lupta pentru libertate pe care cetăţenii ucraineni au purtat-o fără reţineri ne arătă încă o dată cum acest ideal rămâne unul definitoriu pentru societatea actuală, o lecţie pe care am învăţat-o şi noi şi ale cărei imagini trebuie să rămână vii în conştiinţa noastră naţională, la aproape 25 de ani de la Revoluţie.

Deşi conflictele stradale s-au încheiat, să nu uităm că traseul dificil al Ucrainei abia acum începe. Degradarea economiei, deprecierea monedei naţionale, posibilitatea intrării statului ucrainean în incapacitate de plată sunt doar câteva din elementele care întunecă victoria celor care au fost capabili de sacrificiul suprem. Din nefericire, la acestea se adăugă neputinţa politicului de a răspunde în mod real cerinţelor populaţiei în condiţiile în care nu există un lider clar al opoziţiei, iar preşedintele destituit, Viktor Ianukovici, refuză să recunoască legalitatea demiterii sale.

Stimaţi colegi,

Suntem datori să nu asistăm pasiv la ceea ce se întâmplă în Ucraina. Protestul Euromaidanului a fost expresia clară a manifestării împotriva corupţiei, a dominării politicului şi economiei de către oligarhi, a limitării opţiunilor europene sub ameninţarea rusă. O luptă fără echivoc împotriva celor care s-au crezut mai presus de lege şi au acţionat numai pentru câştigurile proprii, în detrimentul intereselor naţionale şi ale populaţiei. O asemenea lecţie trebuie să ne motiveze în încercările noastre de a dezvolta un stat şi o societate moderne. Suntem datori să condamnăm public faptele de corupţie, mită şi trafic de influenţă. Suntem datori să acceptăm cu demnitate sentinţele justiţiei şi nu să le negăm adevărul prin apelul veşnic la persecuţie politică şi la influenţa preşedintelui. Eforturile noastre de a ne integra în mod real în Uniunea Europeană trebuie să continue prin respectarea justiţiei, a statului de drept, a regulilor democraţiei şi economiei de piaţă. Chiar dacă pentru unii asta înseamnă acceptarea sentinţelor de condamnare a mentorilor politici de către o justiţie independentă.

În următoarea perioadă, România trebuie să sprijine Ucraina în eforturile sale de reconstrucţie economică şi politică, precum şi cele de asociere cu Uniunea Europeană. Susţinerea internaţională de care se bucură în acest moment Ucraina trebuie întreţinută printr-un efort continuu din partea tuturor, având în vedere gravele probleme interne. Să nu uităm că o Ucraină destabilizată influenţează nu numai parcursul european al Moldovei, dar şi securitatea ţării noastre. Suntem în faţa unui moment, stimaţi guvernanţi, în care responsabilitatea trebuie să vă conducă acţiunile internaţionale, reduse în ultimul timp la simple campanii de imagine.

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Sunt deputatul PDL de diaspora, Mircea Lubanovici.

Domnul Dan-Ştefan Motreanu:

Îl invit la microfon pe domnul deputat Grigore Crăciunescu şi se pregăteşte domnul deputat Sorin Stragea.

Domnul Grigore Crăciunescu:

Bună dimineaţa.

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Declaraţia mea politică de astăzi se intitulează: "Şomajul în rândul tinerilor, o problemă la nivel naţional".

În anul 2013, numărul şomerilor din zona euro a crescut cu 615 mii, ajungând la peste 19 milioane de persoane, comparativ cu aceeaşi perioadă a anului 2012.

Cele mai reduse rate ale şomajului au fost înregistrate în Austria, 4,8%, Germania, 5,2% şi Luxemburg, 5,9%. Cea mai ridicată rată a şomajului s-a înregistrat potrivit datelor de la Eurostat în Grecia, 27,3% şi Spania de 26,7%. La noi, în România, şomajul a fost de 7,3%. Studiul au fost efectuat în luna octombrie ale anului trecut.

În ceea ce priveşte situaţia tinerilor cu vârsta sub 25 de ani rata şomajului a ajuns în octombrie la 23,7% în Uniunea Europeană şi 24,4% în zona euro. Cele mai reduse rate ale şomajului în rândul tinerilor au fost raportate în Germania, Austria şi Olanda.

În Grecia şomajul în rândul tinerilor se situa în octombrie 2013 la 58%, iar în Spania la 57,8%. În România, în luna octombrie 2013 şomajul era de 736.000 persoane tinere, în creştere faţă de anul anterior.

Şomajul în cadrul tinerilor din UE reprezintă un semnal de alarmă pe care îl semnalează această generaţie care nu poate să se integreze într-o viaţă normală neavând un loc de muncă.

Populaţia României a scăzut cu aproape trei milioane de locuitori în ultimii 10 ani. În cadrul acestei migraţii a forţei de muncă, numărul tinerilor este mare, mai ales în rândul tinerilor cu studii superioare, după ce mulţi tineri s-au stabilit în alte state europene, unde pot găsi locuri de muncă mai bine plătite.

Efectele negative pe care le are migrarea forţei de muncă se văd în mod special la medici şi personalul medical cu studii medii, care au emigrat în număr mare.

Ne confruntăm în prezent cu un şomaj de tip fricţional - persoane care intră pentru prima dată pe piaţa muncii şi persoane aflate temporar între două locuri de muncă, cu mare probabilitate de angajare. În acest context este destul de clar faptul că avem nevoie de implementarea unui plan de reducere a şomajului în rândul tinerilor, un rol important în acest sens avându-l firmele private. Astfel, un prim pas a fost făcut prin cele două programe-pilot lansate de Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice, care au drept scop acordarea de sprijin concret pentru intrarea pe piaţa muncii a unui număr de peste 5.000 de tineri cu vârste între 15 şi 24 de ani, care nu au o slujbă şi nu urmează o formă de învăţământ sau un curs de formare profesională. Trebuie să creăm condiţii pentru a readuce forţa de muncă înapoi în ţară, care a emigrat datorită condiţiilor socioeconomice existente la noi.

Trebuie să asigurăm un viitor mai bun pentru tinerii din ţara noastră, să îi încurajăm, să-i determinăm să muncească aici, acasă, pentru ca România să-şi ocupe locul care îl merită în rândul naţiunilor europene.

Mulţumesc.

Deputat de Iaşi, Grigore Crăciunescu.

Domnul Dan-Ştefan Motreanu:

Îl invit la microfon pe domnul deputat Sorin Stragea şi se pregăteşte doamna deputat Sanda-Maria Ardeleanu.

Domnul Sorin Constantin Stragea:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Declaraţia mea politică de astăzi se intitulează: "Modificarea Legii nr.230/2007, o necesitate imperioasă".

Prezenta propunerea legislativă are ca obiect de reglementare modificarea şi completarea Legii nr.230/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea asociaţiilor de proprietari.

Asociaţiile de proprietari s-au constituit ca persoane juridice pentru a putea efectua plăţile către furnizori, contractele de furnizare nefiind încheiate individual cu fiecare proprietar, ci doar cu acestea. Organizarea în asociaţii de proprietari este benefică atât pentru furnizori, cât şi pentru a rezolva problemele condominiului. În ultimul timp birocraţia la asociaţiile de proprietari s-a amplificat, ceea ce a condus la costuri pe care asociaţiile de proprietari nu le pot suporta.

Pentru buna desfăşurare a activităţii la asociaţia de proprietari este nevoie de cel puţin o persoană, numită administrator, care să repartizeze facturile emise de furnizorul de utilităţi, să încaseze banii şi să efectueze plăţile către furnizori, cât şi de persoane care să presteze servicii pentru asociaţia de proprietari, respectiv întreţinere, reparaţii şi alte activităţi administrative asupra proprietăţii comune. Pentru aceste persoane asociaţiile de proprietari au încheiat în marea lor majoritate convenţii civile, şi nu contracte de muncă, plătind astfel amenzi de la 10 000 la 20 000 lei, deşi plăteau impozit, CASS şi CAS, după caz. Cu toate acestea, în prezent ITM-urile nu recunosc convenţiile civile, amendează asociaţiile de proprietari şi le obligă la încheierea de contracte de muncă.

Astfel, prin prezenta propunere legislativă se acordă posibilitatea asociaţiilor de proprietari să încheie convenţii civile în baza noului Cod civil, precum şi contracte de colaborare cu organizaţii neguvernamentale, altele decât contractele de muncă reglementate de Codul muncii.

Încheierea de contracte de muncă la o asociaţie de proprietari presupune aceeaşi birocraţie ca şi la societăţile comerciale cu mii de angajaţi, iar asociaţiile nu dispun de posibilităţi financiare pentru încheierea unor contracte de muncă. Prezenta propunere legislativă reglementează efectuarea activităţilor care sunt în sarcina asociaţiei de proprietari aceasta putând încheia convenţii civile cu persoane fizice, contract de administrare cu persoane juridice specializate şi cu persoane fizice autorizate sau contract de colaborare cu organizaţia neguvernamentală a cărei membră este.

Prin aceste măsuri se stimulează transformarea asociaţiilor de locatari în asociaţii de proprietari şi funcţionarea lor în mod corespunzător. Asociaţiilor vor lucra legal şi vor plăti taxele către bugetul de stat (impozit, CASS, CAS), condominiile vor fi mai bine administrate, iar proprietarii vor putea mai uşor să plătească aceste servicii decât în cazul unor contracte de muncă reglementate de Codul muncii.

În calitate de coiniţiator, consider că această propunere legislativă este absolut necesară şi o susţin cu tărie.

Deputat PSD Sorin Stragea, Colegiul nr.7 Lugoj, Timiş.

Vă mulţumesc.

Domnul Dan-Ştefan Motreanu:

O invit la microfon pe doamna deputat Sanda-Maria Ardealeanu şi se pregăteşte domnul deputat Valerian Vreme.

Doamna Sanda-Maria Ardeleanu:

Vă mulţumesc, stimate domnule preşedinte de şedinţă.

Dragi colegi,

După incredibila declaraţie a "ministrului Culturii, fără cultură", Daniel Barbu, referitoare al fondurile destinate bolnavilor de HIV/SIDA, lucrurile au evoluat, poate nu surprinzător pentru unii care au şi spus: "Ştia ministrul ce zice!", înspre o adevărată tragedie naţională. Din luna decembrie, mai întâi au fost sistate toate fondurile în programul HIV/SIDA, apoi acestea, la sfârşitul lunii ianuarie, au fost deblocate în unele judeţe, printre care şi judeţul Suceava, în proporţie de maximum 30%.

Ştiam despre această situaţie din presa suceveană, dar şi de la unii pacienţi care ni s-au adresat la cabinetul parlamentar. Anexez prezentei declaraţii memoriul de la aceşti pacienţi.

Am crezut că este vorba despre o sincopă şi că situaţia se va rezolva. De altfel, ministrul sănătăţii s-a grăbit să dezinformeze din nou, anunţând deblocarea acestor fonduri şi rezolvarea problemei.

Minciuni peste minciuni, în stilul cu care ne-a obişnuit această guvernare.

Trăiesc şi împărtăşesc drama acestor oameni care strigă după ajutor peste tot, bat la toate uşile, doar-doar cineva se va îndura şi îi va salva.

Compătimesc alături de medicii care se văd nevoiţi "să dea cu zarul" pentru a şti către cine vor merge fondurile insuficiente şi pe cine vor lăsa să moară. O ţară a nimănui, o ţară în care fiecare clipă înseamnă un efort de rezistenţă.

Stimaţi colegi parlamentari, oameni buni,

Vă transmit strigătul acestor semeni care mor sub ochii noştri din cauza unei guvernări incompetente. Vă rog să verificaţi în judeţele, în colegiile dumneavoastră, această situaţie şi să-i obligăm, într-un efort comun, pe cei în drept să-şi facă datoria.

La ora la care scriam această declaraţie politică mă întrebam: dar cu cine să vorbim? Cu un ministru demisionar, cu un nominalizat încă nenăscut ministru? Cu un prim-ministru încurcat în iţele politicii pe care nu ştie să le desfacă, lăsând ţara neguvernată şi bolnavii să moară...

Şi, în tot acest timp, ASF-iştii prosperă, instalaţi în venituri fabuloase, prefăcându-se că lucrează pentru ţară şi lăudându-se cu donaţiile lor.

Dacă e aşa, stimaţi domni şi doamne de la ASF, faceţi o mică chetă, simbolică pentru dumneavoastră, şi salvaţi vieţile bolnavilor de HIV/SIDA rămaşi fără tratament!

Vă mulţumesc.

Depun la Secretariatul...

Domnul Dan-Ştefan Motreanu:

Mulţumesc şi eu.

Îl invit la microfon...

Doamna Sanda Maria Ardeleanu:

Am încă cinci declaraţii politice intitulate: "Guvernul baronilor USL", "Descentralizarea - un proiect dus în derizoriu de USL", "Ciocăneşti - satul cultural al României 2014", ASF - salarii de domeniul SF-ului" şi, "Opriţi avalanşa ordonanţelor ruşinii peste învăţământ!"

Vă mulţumesc foarte mult.

Text consemnat pe baza materialului depus la preşedintele de şedinţă.

Memoriu

În atenţia doamnei Sanda-Maria Ardeleanu

De la: Asociaţia Red Ribbon Fălticeni-Suceava

Prin prezenta, vrem să vă atragem atenţia asupra situaţiei pacienţilor care sunt bolnavi de HIV/SIDA, din judeţul Suceava.

În judeţul Suceava sunt înregistraţi un număr de 187 pacienţi infectaţi HIV, din care 70% sunt tineri născuţi în 1989, 160 pacienţi sunt nevoiţi să urmeze o schemă terapeutică care să stopeze evoluţia virusului HIV şi să le ridice sistemul imunitar; fără medicamente, aceşti pacienţi sunt condamnaţi la moarte.

Spitalul de Urgenţă "Sfântul Ioan cel Nou" Suceava nu a mai primit bani pentru achiziţia acestor medicamente din luna noiembrie 2013. Anul acesta a venit suma de 2 827 000 la sfârşitul lunii ianuarie 2014, dar încă nu au intrat în farmacia spitalului medicamentele care au fost comandate de doamna dr. Corina Stănescu împreună cu echipa managerială.

Toţi pacienţii au întrerupt total tratamentul ARV de la jumătatea lunii decembrie 2013 şi sunt disperaţi, atât ei, cât şi familiile lor, se simt neputincioşi şi condamnaţi la moarte de cei care ar trebui să le ofere dreptul la sănătate şi la viaţă.

Deoarece suma alocată este în proporţie de 43% din necesar, dorim să ştim cum se vor împărţi aceste medicamente către pacienţi, cine stabileşte criteriile de acordare a tratamentului, cine hotărăşte cine are dreptul la viaţă şi cine nu.

Facem apel la dumneavoastră să vă alăturaţi pacienţilor care au mare nevoie de suportul dumneavoastră pentru a-i ajuta să-şi câştige dreptul la viaţă, nu numai legal, ci şi în realitate.

Se ştie din statistici că pacienţii cu SIDA sunt nişte numere, care înmulţite cu o sumă de o cifră mare umflă bugetul Ministerului Sănătăţii şi al Finanţelor, dar aceste numere sunt persoane care au dreptul la sănătate şi la viaţă prin Constituţie, iar nealocarea bugetului necesar pentru achiziţionarea tratamentului ARV suficient şi la timp duce la moartea pacienţilor şi, implicit, la genocid din partea guvernanţilor.

Aceşti pacienţi au fost condamnaţi la moarte când au fost infectaţi, nu dorim să mai fie condamnaţi încă o dată prin indiferenţa celor care pot să-i ajute, dar nu consideră că este importantă viaţa lor.

Situaţia este gravă la Suceava dar, datorită bugetului insuficient, se va extinde în toată ţara, mii de pacienţi vor fi condamnaţi la moarte prin lipsa tratamentului ARV.

Pentru detalii: Iulian Petre - Director executiv UNOPA; Dorina Vasile - preşedinte Asociaţia Red Ribbon Suceava.

Domnul Dan-Ştefan Motreanu:

Îl invit la microfon pe domnul deputat Valerian Vreme şi se pregăteşte domnul deputat Florică Ică Calotă.

Domnul Valerian Vreme:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Declaraţia mea politică de astăzi se intitulează: "Distrugerea oraşelor monoindustriale din România, o pată pe obrazul guvernării USL".

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Demersul politic pe care îl supun astăzi atenţiei dumneavoastră trage un semnal de alarmă asupra situaţiei deplorabile în care s-au pomenit oraşele monoindustriale din România sub guvernarea USL.

Aglomeraţiile urbane construite în jurul unor industrii aducătoare de profit sunt conduse astăzi, în mod deliberat, pe un drum bătătorit de iresponsabilitate, incompetenţă şi minciună. Potrivit unui raport al Societăţii Academice Române, unul din zece români se va confrunta în următorii ani cu o criză de supravieţuire, iar cei mai expuşi sunt, în special, locuitorii oraşelor monoindustriale.

Fabrici şi uzine distruse, câmpuri sumbre şi goale alcătuiesc astăzi faţa adevărată a unei economii agonizânde. Şomajul, depopularea, migraţia, îmbătrânirea populaţiei se leagă, astfel, într-un cerc vicios de consecinţe, a cărui rupere cu greu poate fi întrezărită.

În Oneşti, spre exemplu, unul dintre cele mai importante centre monoindustriale ale României, din ianuarie 2013, peste 1500 de locuri de muncă au fost desfiinţate, ca urmare a unor politici incoerente de dezvoltare a industriei petrochimice. Guvernul USL, preocupat, mai degrabă, de orgolii infantile şi interese personale, alege să ignore, cu bună ştiinţă, soarta acestor români, condamnându-i la sărăcie, deznădejde şi dezolare.

În lipsa unor strategii precise pe termen lung, care să identifice obiective realiste şi soluţii viabile, reconversia profesională a resurselor umane din oraşele monoindustriale din România astăzi este imposibilă.

În aceste condiţii, solicit Guvernului USL să ia toate măsurile necesare pentru a sprijini relansarea economică a oraşelor căzute în captivitatea unei industrii cu probleme, altădată mândria economiei româneşti. Este obligaţia noastră să apărăm drepturile şi interesele românilor cu a căror încredere am fost învestiţi.

Vă mulţumesc.

Domnul Dan-Ştefan Motreanu:

Mulţumesc şi eu.

Îl invit la microfon pe domnul deputat Florică Ică Calotă şi se pregăteşte doamna deputat Ana Birchall.

Domnul Florică Ică Calotă:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Declaraţia mea politică priveşte "Reorganizarea inspectoratelor teritoriale pentru calitatea seminţelor şi materialului săditor, un eşec sigur pentru Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale".

Domnule preşedinte de şedinţă,

Stimaţi colegi,

Încep declaraţia politică spunând că atunci când fermierii ajung să se plângă unui ministru că nu se pot baza pe forţa de muncă specializată din agricultură, putem spune că acest lucru este un semnal de alarmă.

Un fermier care lucrează circa 6.000 ha s-a adresat ministrului agriculturii declarând: "Vreau să atrag atenţia şi să profit că aţi venit în mijlocul nostru, domnule ministru (Daniel Constantin), să vă reamintim de lipsa personalului calificat în agricultură. La momentul acesta vrem să investim foarte mult. Nu avem însă cu cine. N-avem nici tractorişti, nici tehnicieni, şi nici ingineri. Cei care vin de pe băncile şcolii prezintă o simplă licenţă, dar să ştiţi că am avut câţiva la master care n-au deosebit grâul de orz."

O declaraţie foarte gravă, ţinând cont că România a deţinut până la revoluţie una din cele mai bune şcoli de agricultură din Europa de Est.

Mai nou, printr-un proiect de lege privind unele măsuri pentru reorganizarea Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, precum şi a unor structuri aflate în subordinea acestuia, se urmăreşte la art. 8 alin. (1) reorganizarea inspectoratelor teritoriale pentru calitatea seminţelor şi a materialului săditor din cadrul Inspecţiei Naţionale pentru Calitatea Seminţelor (MADR) şi înfiinţarea Autorităţii Naţionale pentru Resurse Vegetale, cu sediul în incinta Laboratorului pentru Controlul Calităţii Seminţelor şi a materialului Săditor Bucureşti.

În prezent, Inspecţia funcţionează cu 30 de inspectorate ca instituţii publice cu personalitate juridică. Laboratoarele din cadrul inspectoratelor sunt dotate conform cerinţelor europene, acreditate şi reacreditate, printr-un proces costisitor şi anevoios. Personalul este specializat şi atestat pentru inspecţia în câmp a loturilor, eşantionare şi analize specifice de laborator.

Inspecţia Naţională este recunoscută la Comisia Europeană ca organism de control al calităţii seminţelor la nivel naţional, aşa cum sunt în celelalte ţări membre.

Înfiinţarea Autorităţii Naţionale pentru Resurse Vegetale înseamnă o supercentralizare, inutilă şi ineficientă în desfăşurarea activităţii inspectoratelor, care nu se justifică din moment ce nu se schimbă forma de finanţare. De asemenea, nu se realizează reduceri de cheltuieli şi nu aduce o îmbunătăţire reală în sistem, Inspecţia având deja acest rol.

Înfiinţarea Autorităţii presupune creşterea numărului de personal cu funcţii de conducere şi execuţie, ducând la eliminarea specialiştilor incomozi.

În concluzie, consider că Inspecţia Naţională trebuie să rămână în cadrul Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, ca formă recunoscută la nivel naţional şi internaţional, pentru a continua politica României în domeniul seminţelor.

Certificarea seminţelor şi a materialului săditor în România impune imparţialitate, independenţă şi performanţă profesională pentru menţinerea calităţii seminţelor în vederea obţinerii de producţii performante, aceasta asigurând în mod direct competitivitatea fermierilor implicaţi în sistemul de certificare pe piaţa europeană a seminţelor.

Florică Ică Calotă, deputat PNL - Teleorman.

Vă mulţumesc.

Domnul Dan-Ştefan Motreanu:

Mulţumesc şi eu.

O invit la microfon pe doamna Ana Birchall şi se pregăteşte domnul deputat Gheorghe Udrişte.

Doamna Ana Birchall:

Mulţumesc mult, domnule preşedinte.

"Nu trebuie să lăsăm proiectul USL să ia sfârşit dacă vrem să avem stabilitate politică şi predictibilitate economică în România".

Stimate colege,

Stimaţi colegi,

PSD nu doreşte ruperea USL. Dacă ne-am angajat cu toţii la respectarea promisiunilor pe care le-am făcut în faţa românilor, este de cuviinţă să continuăm împreună, sub semnul stabilităţii politice şi al unei colaborări care, cel puţin până acum, s-a dovedit eficientă.

USL este împreună din 2011. Ce s-a întâmplat în ultimii 3 ani?

În 2012, USL a preluat responsabilitatea guvernării după căderea unui guvern patronat de interesele meschine promovate de Traian Băsescu, alături de lideri importanţi din PDL. Din 2012 şi până astăzi, USL a primit încrederea românilor la fiecare scrutin electoral, câştigat categoric în faţa oponenţilor politici. De ce trebuie să se întoarcă spatele la aşteptările pe care românii le au de la USL?

Nu trebuie să uităm că victoriile electorale ale USL-ului ne obligă, stimate colege şi colegi de alianţă, şi ne responsabilizează totodată, să ducem până la capăt atât obiectivele politice asumate, cât şi obiectivele economice şi sociale la care ne-am angajat în faţa românilor.

Am mers împreună din casă în casă şi le-am promis românilor un sistem stabil şi sigur în care împreună cu familiile lor să se simtă în siguranţă, un sistem lipsit de ură în discursul politic, un sistem curat, un sistem în care tinerii şi familiile tinere din România să aibă puterea să spere şi să creadă că lucrurile pot merge mai bine şi că au un viitor aici, acasă.

Ne-am străduit în ultimii doi ani să aducem mai multă bunăstare în casele românilor şi eu cred că am reuşit. Am stabilizat economia şi Guvernul pe care l-am susţinut a asigurat cea mai mare creştere economică pe care România a avut-o în ultimii ani. Am demonstrat împreună că se poate să avem o economie puternică, sustenabilă, fără măsuri de austeritate, fără tăieri de pensii şi salarii sau plafonări ale prestaţiilor sociale, o economie care să lucreze pentru români, şi nu împotriva lor.

Am crescut pensiile, am crescut salariile, am luat măsuri pentru tinerii doctori şi profesori din România şi în tot acest timp economia noastră a început să crească. Toate acestea sunt meritele noastre şi oricine ameninţă astăzi unitatea şi continuitatea USL îşi întoarce spatele la rezultatele noastre şi la continuarea unui proiect politic care a făcut bine României.

Suntem astăzi credibili pe plan extern şi reuşim să oferim un mediu atractiv pentru investitori. Investiţiile în infrastructură, în energie şi în agricultură au crescut considerabil pe parcursul anului 2013 şi acest lucru se datorează, nu în mică măsură, stabilităţii pe care majoritatea politică de guvernământ o oferă.

Nu ne mai dorim ca aceste rezultate să continue, nu mai avem nevoie de stabilitate?

Cursele electorale din 2014 nu trebuie să ne dezbine, ci dimpotrivă, să ne unească şi mai mult. Preşedintele PNL a primit de fiecare dată toate asigurările că va fi susţinut pentru funcţia de preşedinte al ţării de către întreg USL-ul şi acest lucru este încă realizabil.

Putem şi trebuie să continuăm împreună pentru că misiunea USL nu s-a încheiat şi nu va lua sfârşit atâta timp cât ameninţarea constantă a PDL-ului şi a lui Traian Băsescu există în continuare în România.

Vedem foarte clar că orice semn de slăbiciune şi orice fisură a USL-ului servesc unui singur om, unui om care a făcut rău României şi românilor în ultimii 10 ani, Traian Băsescu.

Am promis că vom lupta cu regimul lui Traian Băsescu, dar acum criza în care USL-ul se află a fost de ajuns pentru ca preşedintele Băsescu să se gândească la ocuparea funcţiei de premier. Mai există oare cineva care l-ar vrea pe Traian Băsescu la conducerea Guvernului?

Vrem ca USL-ul să continue pe acelaşi drum pe care a mers în aceşti doi ani. PSD, UNPR şi PC sunt pregătite să facă ceea ce trebuie pentru ca această alianţă să continue în formula în care am început, în formula pe care românii au ales-o în decembrie 2012.

Trebuie să înţelegem că orice pas de distanţare faţă de misiunea şi obiectivele USL este de fapt un pas către Traian Băsescu.

Nu avem nevoie de criză, avem nevoie de unitate, nu avem nevoie de certuri şi orgolii, avem nevoie de stabilitate şi responsabilitate. Cineva trebuie să îşi asume abandonarea obiectivelor comune ale USL-ului, şi nu în faţa partenerului de alianţă, cât în faţa celor care au legitimat cu încredere această alianţă prin voturile din decembrie 2012, în faţa românilor săturaţi de umilinţele la care au fost supuşi de guvernele care s-au folosit fără ruşine de veniturile lor pentru a-şi creşte propriile averi.

PNL trebuie să se hotărască dacă vrea să continue să-şi ducă la bun sfârşit angajamentele în cadrul USL, alături de PSD, UNPR şi PC, sau dacă vrea să renunţe la aceste angajamente, moment în care trebuie să explice foarte clar motivele pentru care decide să o apuce pe acest drum.

Eu încă sunt de părere că nu există niciun motiv suficient de bun şi niciun argument suficient de tare care să ducă la ruperea celei mai puternice alianţe politice din România, singura alianţă care a oferit siguranţa şi încrederea românilor în mai bine. Astăzi este o zi decisivă pentru continuarea unui proiect politic necesar pentru stabilitatea şi progresul României. Să sperăm că raţiunea se va dovedi mai puternică decât orgoliile şi că împreună, în USL, vom putea depăşi acest impas pentru binele tuturor celor care ne-au creditat cu încrederea Domniilor Lor.

Mulţumesc.

Ana Birchall, deputat Colegiul nr. 5, Vaslui.

Domnul Dan-Ştefan Motreanu:

Îl invit la microfon pe domnul deputat Gheorghe Udrişte şi se pregăteşte domnul deputat Ion Marocico.

Domnul Gheorghe Udrişte:

Domnule preşedinte,

Stimate colege şi colegi deputaţi,

Declaraţia mea politică este intitulată: "Creştere economică sau propagandă socialistă?!", pentru că în ultima vreme am asistat la o propagandă socialistă în ceea ce priveşte situaţia economică a României.

Cifrele arată o creştere economică în 2013 peste aşteptări. Rezultatele extraordinare, pe care le tot auzim de câteva zile, ascund însă şi o realitate mai puţin plăcută, despre care Guvernul nu vorbeşte, şi anume: şomajul a crescut în 2013, deşi în 2012 se afla în scădere; numărul de insolvenţe a crescut, la fel ca şi cel al arieratelor; veniturile au continuat să scadă pe tot parcursul anului 2013; consumul nu a crescut, iar sectorul privat a acumulat şi mai multe datorii.

Sunt date reale, puse la dispoziţia tuturor, şi despre care actualul guvern nu suflă un cuvânt. Creşterea produsului intern brut cu 3,5% este irelevantă atâta vreme cât aceasta nu are acoperire şi nu este resimţită în nivelul de trai. Practic, ne lăudăm cu un PIB mare, însă avem mai puţini bani. Dacă avem o creştere economică, după cum susţine Guvernul, atunci la ce bun cele 35 de taxe pe care românul trebuie să le acopere?

Guvernul a promis că până la sfârşitul anului 2013 că se vor investi 10 miliarde de euro şi se vor crea peste 50 de mii de locuri de muncă.

Ţintele nu au fost îndeplinite, iar şomajul a înregistrat creşteri îngrijorătoare. Am avut un an agricol bun, fără ca politicile Guvernului să aibă vreo contribuţie în acest sens, iar această creştere economică se datorează în mare parte producţiei agricole.

Odată cu cifrele prezentate, Guvernul şi-a justificat măsurile economice de tip socialist, cum ar fi reeşalonarea creditelor la bănci, mărul discordiei între cele două partide aflate la putere, o măsură discriminatorie care-i defavorizează în primul rând pe cei care nu intră în această categorie, dar care au aceleaşi rate de plătit la bancă. Măsura îi defavorizează în acelaşi mod pe cei vizaţi în mod direct de această soluţie, obligându-i să intre într-un cerc vicios al consumului.

Tot în această perioadă guvernul a anunţat şi intenţia de a introduce impozitul diferenţiat. O măsură care nu va face altceva decât să accentueze problema evaziunii fiscale în România. Este necesară reducerea cotei unice în mod unitar, fără discriminare, concomitent cu scăderea cheltuielilor publice.

În ultimii doi ani am asistat la o creştere fabuloasă a cheltuielilor bugetare, care nu pot fi traduse decât printr-o risipă exagerată şi neprofitabilă a banului public. Consumul în România scade şi va rămâne o problemă dacă nu se ia în calcul reducerea impozitului pe profit, a contribuţiei pentru asigurările sociale şi a taxei pe valoarea adăugată.

Nu în ultimul rând, câteva cuvinte despre acordul cu Fondul Monetar Internaţional. În anul 2013 actualul guvern s-a prezentat în faţa Fondului Monetar Internaţional cu doar 5 obiective respectate din primul acord. De asemenea, România a ratat principala condiţie a acordului, aceea de a-şi plăti împrumutul prin creştere economică. României i-a fost acordat un împrumut de aproape 20 de miliarde de euro începând cu anul 2009, iar acum a ajuns la scadenţă. Rambursarea se încheie în 2019.

Rămânem în continuare nedumeriţi. Din moment ce actualul guvern a demonstrat că nu a fost capabil să îndeplinească toate criteriile stabilite în vechiul acord şi să-şi asume reformele economice promise, cum va fi oare posibil ca semnarea unui nou acord preventiv cu Fondul Monetar Internaţional să ducă la rezultatele scontate? Vrem un răspuns clar şi satisfăcător de la actuala putere. Şi nu doar propagandă socialistă.

Deputat Gheorghe Udrişte, Colegiul nr.25 Bucureşti.

Domnul Dan-Ştefan Motreanu:

Îl invit la microfon acum pe domnul deputat Ion Marocico.

Se pregăteşte domnul deputat Moldovan Ioan.

Domnul Ion Marocico:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

În secolele X, respectiv XI, statul ucrainean era cel mai mare şi cel mai puternic din Europa. Secolele ce au urmat, au pus bazele identităţii naţionale a ucrainenilor, precum şi ale altor popoare slave răsăritene.

De atunci, Ucraina a trecut prin Primul Război Mondial, Al Doilea Război Mondial şi multe altele, care au afectat grav ţara şi a fost nevoie de eforturi semnificative pentru a-şi reveni. Astfel, pe 16 iulie 1990, noul parlament a adoptat Declaraţia Suveranităţii de Stat a Ucrainei, declaraţie care stabilea principiile de autodeterminare a naţiunii ucrainene, democraţie, independenţă politică şi economică, şi prioritatea legii ucrainene pe teritoriul ucrainean, în faţa legii sovietice.

După ani de negocieri şi luni de promisiuni, guvernul preşedintelui Ianukovici a anulat în ultimul moment semnarea acordului de asociere cu Uniunea Europeană.

Studenţii au fost primii care au început să protesteze împotriva regimului preşedintelui încă din noiembrie anul trecut, realizând că ucrainenii sunt cei care au mai multă nevoie şi vor pierde. Tinerii ucraineni se considerau europeni şi îşi doreau o viaţă şi o patrie europeană. Protestele au dus la confruntări violente, soldate cu zeci de morţi, sute de răniţi şi la destabilizarea statului ucrainean. În acest moment, se vede o evoluţie în criza internă profundă traversată de Ucraina din ultimele luni. Încetarea violenţelor şi renunţarea la reprimarea în forţă şi excesivă a protestatarilor şi a cetăţenilor ucraineni creând un bun început pentru revenirea la un climat de linişte, atât de necesar lansării unui proces politic amplu de stabilizare internă a ţării.

Stimaţi colegi,

În calitatea mea de deputat în Parlamentul României din partea Uniunii Ucrainenilor din România şi de secretar al Grupului parlamentar de prietenie cu Ucraina nu pot decât să fiu profund îngrijorat de valul de violenţă şi de pierderile de vieţi omeneşti produse în confruntările de pe străzile Kievului.

Fac apel pe această cale atât la instituţiile abilitate, dar şi către Uniunea Europeană, pentru a veni în ajutorul Ucrainei prin toate eforturile necesare, de la mediere până la implicarea activă, în procesul de facilitare a soluţionării depline a crizei. Am convingerea că implementarea durabilă şi consecventă a acestora va relansa Ucraina pe calea democraţiei şi consolidării statului de drept şi va asigura stabilitate şi prosperitate poporului ucrainean.

Comunitatea ucrainenilor din România este alături de ucrainenii din Ucraina în restaurarea ordinii şi democraţiei. Ucraina este una din cele mai importante ţări din Estul Europei, şi sunt convins că va alege calea cea bună. Ca cetăţeni loiali ai României şi buni ucraineni, suntem vital interesaţi ca relaţiile dintre cele două ţări să fie cât mai bune, fapt pentru care am deschis locuri special amenajate pentru omagierea celor decedaţi în aceste zile, unde au fost depuse coroane de flori şi lumânări în memoria victimelor, iar preoţii din parohiile ortodoxe ucrainene, în cadrul Sfintei Liturghii, vor face slujbe specifice de pomenire a celor decedaţi.

Exprimăm şi pe această cale solidaritatea comunităţii noastre cu poporul ucrainean!

Vă mulţumesc,

Ion Marocico, deputat din partea Uniunii Ucrainenilor din România.

Domnul Dan-Ştefan Motreanu:

Invit la microfon pe domnul deputat Moldovan Ioan. Se pregăteşte domnul deputat Stelian Dolha.

Domnul Ioan Moldovan:

Bună dimineaţa, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

"Partidul Conservator îşi doreşte ca USL să meargă mai departe".

Uniunea Social-Democrată s-a format ca alianţă electorală în urma deciziei comune a PNL, partid reprezentat prin vocile domnilor Crin Antonescu şi Klaus Iohannis, respectiv a celorlalte trei partide care formează Uniunea Social-Liberală, PSD, PC şi UNPR, în dorinţa de a participa pe liste separate la alegerile europarlamentare din mai 2014. Astfel, prin înfiinţarea USD nu se încalcă protocolul Uniunii Social-Liberale, dat fiind că art. 9 punctul 8 din protocolul USL, invocat de către colegii din PNL, se referă strict la participarea separată în alte alianţe electorale la alegerile locale, parlamentare şi prezidenţiale.

În protocolul USL nu se precizează nimic despre participarea la alegerile europene, iar USD este o alianţă electorală formată în perspectiva participării comune la alegerile pentru Parlamentul European. Trebuie ştiut că USD şi-a asumat încă de la formare programul politic şi obiectivele USL. Astfel, Uniunea Social- Democrată nu este în afară şi nici împotriva USL. De altfel, chiar de la înfiinţare, colegii noştri liberali au salutat înfiinţarea USD: "Că vom merge pe liste separate se ştia demult. Uniunea sau alianţa electorală pentru alegerile europarlamentare constituită astăzi nu este nicio surpriză. Din punctul meu de vedere este un lucru normal, un lucru anticipat, este o alianţă formată din aliaţi ai noştri şi îi urez succes la europarlamentare. (...) Noi vom candida la alegerile europarlamentare sub sigla PNL. Nu e niciun fel de confuzie în aceasta privinţă şi asta ne interesează pe noi" - declaraţie Crin Antonescu - 10 februarie 2014.

Partidul Conservator consideră că ridicarea publică a acestui subiect este un simplu pretext politic, într-un moment în care România are nevoie de stabilitate.

Mulţumesc.

Ioan Moldovan, deputat Colegiul nr.7 Cluj-Napoca.

Domnul Dan-Ştefan Motreanu:

Invit la microfon pe domnul Stelian Dolha. Se pregăteşte domnul deputat Viorel Blăjuţ.

Domnul Nechita-Stelian Dolha:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Dragi colegi,

Declaraţia mea politică se intitulează "Fermierii puşi să plătească pentru neputinţa statului".

Mii de fermieri din întreaga ţară sunt obligaţi să dea înapoi banii europeni pentru plăţile din pachetele de agro-mediu, dar şi din alte subvenţii pentru culturi, după ce instituţiile statului român au constatat, uneori chiar şi după 5 ani, că terenurile în cauză nu sunt acolo unde au fost indicate iniţial de ţărani, cu degetul plimbat pe o hartă. Situaţia este cu atât mai complicată cu cât în anumite cazuri oamenii s-au trezit bombardaţi cu procese-verbale de restituire cumulate din mai mulţi ani, ceea ce le-a sporit confuzia.

Adică nu li se cer înapoi doar subvenţiile primite cu un an în urmă. Ci, odată ce i-a prins teledetecţia, "ochiul din cer", cum plastic i-au spus unii ţărani, mulţi ajung să restituie banii pe câţiva ani succesivi.

Nu vorbesc aici de cazurile în care, cu bună-ştiinţă, oamenii au încercat să păcălească sistemul, în care nu au întreţinut terenurile aşa cum s-au angajat, au declarat o suprafaţă mai mare sau le-au cultivat în afara angajamentului, în ideea că nu vor fi tocmai ei cei verificaţi prin selecţie.

Mă refer la cazurile acelea, cu zecile şi sutele de mii, în care oamenii de bună-credinţă s-au trezit penalizaţi pentru că statul român, în lipsa Cadastrului Naţional nu a fost în stare să le pună la dispoziţie de la bun început un sistem de identificare a terenurilor viabil. Pentru că nu existau planuri parcelare în momentul în care APIA a început să acorde subvenţiile pentru proprietari s-a inventat un sistem de evidenţă propriu pe blocuri fizice, şi nu pe tarlale, aşa cum apăreau pe titlurile de proprietate, cele două unităţi de măsură fiind departe de a fi identice, după cum avertizează experţii topografi.

De aici şi o adevărată confuzie propagată ca o undă de şoc. Dacă la aceasta se adaugă şi modul în care li s-a cerut oamenilor, cel puţin până în 2010, să-şi facă identificarea terenurilor pe ortofotoplanuri: câteva minute în faţa unei imagini pe o hartă, e suficient să întregim tabloul complet al unei adevărate confuzii naţionale. Acolo unde proprietarul s-a identificat singur, iar primăria nu a reuşit să facă legăturile între blocuri fizice şi tarlale, aproape sigur a greşit amplasamentul, este concluzia tuturor experţilor pe care i-am consultat.

Şi povestea mai are o latură, care ţine exclusiv de decizia politică. Despre multe dintre aceste cazuri s-a aflat din timp, după ce noile sisteme de teledetecţie au demarat verificările. La nivelul conducerii centrale APIA au început să curgă informaţii privind miile de cazuri. Dar oamenii n-au aflat, pentru că cineva a preferat să ţină gunoiul sub preş, în ideea că 2011 era an preelectoral şi 2012 era an electoral. În 2013 însă, când cei 5 ani de prescripţie a debitelor APIA au expirat, APIA însăşi a fost pusă în situaţia de a deconta în faţa Comisiei Europene şi s-a îndreptat împotriva fermierilor, sub rezerva riscului de a-şi pierde acreditările ca agenţie.

Dincolo de toate aceste explicaţii tehnice şi bruiaje politice rămâne întrebarea: şi totuşi ce facem cu oamenii cărora statul român nu a fost în stare să le ofere condiţii tehnice adecvate, dar le-a cerut să respecte standardele stricte ale Uniunii Europene? Şi pe care a găsit de cuviinţă să-i informeze după mai mulţi ani care e situaţia lor, lăsându-i să acumuleze datorii.

Cine este vinovatul ? Ei sau instituţia statului român? Dacă este clară vinovăţia, atunci o concluzie logică e că acelaşi stat ar trebui să plătească. Cam aşa cum urmează să o facă acum în cazul fermierilor pe care i-a penalizat pe motiv că aveau datorii la bugetele locale, condiţie pe care funcţionarii statului român au stabilit-o fără să-i oblige cineva. Pentru aceasta au trebuit să treacă vreo câţiva ani, un raport al Curţii de Conturi, al Avocatului Poporului şi acum un proiect de lege în Parlament. Mai trebuie unul, însă cu o susţinere pe măsura prejudiciului creat.

Cu mulţumiri, deputatul liberal Stelian Dolha.

Domnul Dan-Ştefan Motreanu:

Invit la microfon pe domnul deputat Viorel Blăjuţ. Se pregăteşte domnul deputat Sorin Iacoban.

Domnul Viorel-Ionel Blăjuţ:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Titlul declaraţiei politice de astăzi este: "Ciudăţenii la repartizarea costurilor la căldură".

Tot mai multe familii din Iaşi reclamă faptul că primesc facturi la căldură exagerat de mari pentru această perioadă, din cauza costurilor care nu sunt împărţite corect în cadrul asociaţiei.

Astfel, există cazuri în care ieşenii posesori ai unor apartamente cu doar două camere au primit facturi de peste 1.200 de lei pentru agentul termic. Culmea este că maximul în ceea ce priveşte valoarea acestor facturi s-a înregistrat, cel puţin până în clipa de faţă, în luna decembrie, când nici nu am avut iarnă!

Dar aberaţiile repartizării costurilor la căldură nu se opresc aici. Şi ieşenii debranşaţi de la sistemul de încălzire centralizat denunţă faptul că sunt puşi să achite sume mari de bani pentru un serviciu de care nu mai beneficiază. Mulţi dintre ei sunt indignaţi că defalcarea sumelor pe care locatarii unui bloc le au de achitat pentru agentul termic de pe suprafeţele comune este calculat din burtă de firmele de repartitoare.

În acest sens, au existat cazuri în care anumite familii au fost obligate să plătească în fiecare lună de iarnă aproape 100 de lei, deşi nu aveau ţevi de la sistemul centralizat care să le traverseze apartamentul. Ciudat este că, uneori, locatarii apartamentelor debranşate, dar prin care trec ţevi ce conţin agent termic, au plătit mai puţin! Dar şi mai straniu este faptul că, pe anumite luni, chiar cei care nu au renunţat la sistemul centralizat au plătit mai puţin decât cei care nu mai aparţineau sistemului!

Este clar că, cel puţin la Iaşi, repartizarea costurilor la căldură se face după ureche şi întotdeauna în defavoarea celor care au ales sisteme de încălzire mai eficiente. Este absolut obligatoriu ca instituţiile de control ale statului să intervină şi să descopere de unde provin toate aceste greşeli. Sunt ele intenţionate sau nu? Dacă da, cei vinovaţi să plătească!

Haideţi să nu mai permitem regiilor să-şi bată joc de oameni, ca în cumpliţii ani de după 1989!

Vă mulţumesc.

Deputat de Iaşi, Viorel Blăjuţ.

Domnul Dan-Ştefan Motreanu:

Invit la microfon pe domnul deputat Sorin Iacoban. Se pregăteşte domnul deputat Vasile Gudu.

Domnul Sorin-Avram Iacoban:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Dragi colegi,

Astăzi, cu îngăduinţa dumneavoastră, voi prezenta declaraţia politică intitulată "Apel la responsabilitate. PNL trebuie să rămână în USL pentru România".

Dragi colegi,

De când preşedintele Crin Antonescu şi-a propus să fie actor principal în telenovela "PNL în opoziţie", majoritatea alegătorilor au decis să închidă televizorul. USL a fost mandatată să preia conducerea ţării din mâna oligarhilor PDL şi a lui Traian Băsescu şi să ducă ţara spre ieşirea din criză. Românii înşelaţi de numărătoarea domnului Opriş în 2009 şi-au dorit ca, în sfârşit, două forţe politice responsabile să scape ţara de blestemul portocaliu.

Alegerile prezidenţiale din acest an vor fi guvernate de votul pro sau antiBăsescu. Tocmai din această cauză nu înţeleg de ce este agreată din ce în ce mai mult ideea candidaturilor care să reprezinte stânga politică sau dreapta politică, când la vot oamenii negreşit se vor prezenta să dea ultima lovitură celui care va figura în cărţile de istorie la capitolul erată, şi cred că ştiţi foarte bine la cine mă refer.

Dragi colegi liberali,

Ţin să vă amintesc că la 24 ianuarie 2011 la Iaşi, oraşul unirii, a luat fiinţă această alianţă care s-a identificat cu speranţele românilor. În decembrie 2012 am fost instituiţi cu încredere şi avem responsabilitatea bunăstării poporului român şi a înfrângerii regimului Traian Băsescu. Trebuie să rămânem împreună pentru a nu suprima speranţele românilor, chiar dacă unii lideri ai dumneavoastră nu doresc. Poate e o rătăcire de moment. Trebuie să rămânem uniţi şi trebuie să înţelegem că guvernele nu se fac la televizor, guvernele se fac prin negociere politică şi nu trebuie să uităm nici o clipă ceea ce ne-a unit în acel moment.

Nu înţeleg de asemenea, de ce preşedintele Partidului Naţional Liberal doreşte să candideze pentru alegerile prezidenţiale reprezentând opoziţia şi nu puterea. Nu înţeleg de ce PNL nu mai doreşte să respecte parteneriatul cu alegătorul român, acela de a lupta împreună cu PSD până la plecarea definitivă a lui Traian Băsescu de la Cotroceni. Oare pentru PNL parteneriatul cu populaţia României şi, implicit, cu alegătorul român, păleşte în faţa unui eventual parteneriat cu Traian Băsescu? A uitat oare PNL că singurul partener onest al Guvernului Tăriceanu a fost PSD, deşi acesta n-a ocupat nici o funcţie în Guvern? A uitat PNL ce a păţit alt partener al PDL-ului, anume PNŢCD, în timpul guvernării distinsului prim-ministru Victor Ciorbea? Cu siguranţă nu aţi uitat aceste lucruri şi tocmai din această cauză nu înţeleg îndărătnicia cu care insistaţi să fiţi iniţiatorii unei alte crize politice după celebrul model Traian Băsescu.

Eu am încredere că judecata colegilor dumneavoastră va fi una sănătoasă, pentru că alegătorii aşteaptă de la noi nu polemici doctrinare la televizor, noi episoade de telenovelă politică, ci fapte concrete.

Cred că formaţiunea politică pe care o reprezint a demonstrat că nu doreşte sub nici o formă ca mandatul cu care ne-a învestit alegătorul român să nu fie dus la îndeplinire. Suntem deopotrivă responsabili în acest moment de viitorul românilor, iar dacă ne uităm în urmă ştim că pe ce-a pus mâna Traian Băsescu a distrus aproape instantaneu. Nu a fost criză politică în ţară fără să nu existe acelaşi element comun, fie că s-a numit PD, fie că s-a numit PDL, o formaţiune politică care a făcut autostopul între stânga europeană şi dreapta europeană, o formaţiune politică cameleonică care şi-a schimbat culoarea de la un scrutin la altul, însă asemenea vorbei "Apa trece, dar pietrele rămân" indiferent de inconsecvenţa doctrinară, a rămas cu acelaşi diriginte, încă chiriaşul de la Cotroceni, care a ciuruit atât formaţiunile politice cu care a semnat parteneriate, cât şi pe românii care la referendum nu l-au mai dorit preşedinte.

Având în vedere toate aceste realităţi ale politicii din ultimii zece ani din România, lansez un apel la responsabilitate colegilor noştri liberali, cărora le aduc aminte că nu pot fi părtaşi pentru a introduce ţara într-o situaţie de criză, că nu pot consimţi jocurile politicianiste de la Cotroceni şi că de data aceasta trebuie apărată numaidecât suveranitatea Parlamentului României, câştigată cu foarte multă greutate, după o vreme când în ţară nu a mai existat nici Guvern, nici Parlament, ci doar Traian Băsescu.

Vă mulţumesc.

Deputat PSD de Iaşi, Sorin-Avram Iacoban.

Domnul Dan-Ştefan Motreanu:

Invit la microfon pe domnul deputat Vasile Gudu. Se pregăteşte domnul deputat Constantin Galan.

Domnul Vasile Gudu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimate colege, stimaţi colegi deputaţi,

Declaraţia politică de astăzi am intitulat-o "Industria grea din Tulcea, lipsită de energii şi soluţii."

Industria grea din Tulcea este la un pas de colaps după ce influenţa certificatelor verzi şi a taxei de cogenerare şi-a pus amprenta serios pe costul final al megawatt-ului, atât de important în producţia de feroaliaje sau după caz alumină.

Combinatul metalurgic Feral din Tulcea s-a închis încă de anul trecut şi sunt şanse mici să fie repornită activitatea de producţie în condiţiile în care energia electrică reprezintă în jur de 40% din preţul finit al feroaliajelor.

La singurul combinat de feroaliaje din ţară, obiectiv economic altădată strategic, mai lucrează mai puţin de o sută de angajaţi, niciunul direct implicat în producţie, ci doar în întreţinere, reparaţii şi servicii.

După combinatul metalurgic Feral este foarte posibil ca la Tulcea Uzina de Alumină să-şi închidă porţile. Pe de altă parte, Uzina Alum din Tulcea, integrată operaţional în colosul industrial Alro Slatina, ar putea fi închisă etapizat începând cu prima parte a anului 2014 dacă influenţa certificatelor verzi şi a taxei de cogenerare va fi păstrată la acelaşi nivel.

Anunţul a fost făcut chiar de preşedintele Sindicatului Alum, domnul Gheorghe Dragu, după ultima discuţie cu proprietarul Vimetco, holdingul care deţine pachetul majoritar la Alro şi implicit la Alum Tulcea. La Uzina Alum Tulcea o parte dintre sindicalişti au ieşit în stradă pentru primele proteste împotriva certificatelor verzi.

Sindicaliştii nu au cerut niciodată facilităţi la preţul energiei. Este o piaţă liberă care funcţionează. Ceea ce au cerut a fost sprijin din partea statului pentru reducerea taxelor care ajung să influenţeze enorm costurile finale ale energiei.

Barca de salvare pentru industria grea din Tulcea ar fi o schemă de ajutor pentru marii consumatori, una care nu doar că ar echilibra sistemul energetic, însă s-ar plia şi pe o directivă europeană de care beneficiază industria energofagă din Uniunea Europeană.

Practic, prin această schemă se vrea reducerea taxei pentru certificatele verzi şi pentru cogenerare la jumătate în cazul marilor consumatori, fără să fie nominalizaţi, ci pur şi simplu la un anumit consum să se practice această reducere. Din proiectul privind această schemă de ajutor se reduc într-un final costurile totale ale energiei cu 10-15%, ceea ce nu e mult, dar nici puţin, fapt care ar oferi industriei grele din ţară şansa de a deveni competitivi pe piaţă.

Dacă la Combinatul metalurgic Feral din Tulcea, din cei aproape cinci sute de angajaţi au mai rămas mai puţin de o sută în ultimul an, la Uzina Alum din Tulcea lucrează în prezent circa şapte sute de angajaţi al căror viitor loc de muncă depinde, la fel de mult ca la Feral, de preţul energiei. Sau mai bine zis de preţul final al energiei, cu costurile suplimentare presupuse de certificatele verzi, taxa de cogenerare, de taxa pe emisiile de carbon.

Asistăm la certurile Guvernului USL, în timp ce industria grea din ţară moare. Guvernul USL nu a luat nicio măsură până în acest moment pentru a evita prăbuşirea definitivă a acestui sector economic. Pierderea a ceea ce a mai rămas din industria prelucrătoare va duce la adâncirea sărăciei în care se află România.

De ce de la intrarea în vigoare a art.8 alin.(8) din OUG nr.57/2013, cu modificările şi completările ulterioare, din Legea pentru aprobarea OUG nr.57/2013 care prevedea în mod explicit posibilitatea ca industria energo-intensivă să fie exceptată de la plata unei părţi din taxa pentru energie regenerabilă, guvernanţii USL nu au făcut nimic, nu au pregătit niciun mecanism de exceptare şi nu l-au supus aprobării Comisiei Europene? Rea-voinţă, incompetenţă sau pur şi simplu nepăsare? Managementul slab în plan naţional pe ceea ce înseamnă subvenţionarea energiei regenerabile are acum efecte dezastruoase pentru industrie şi pentru oamenii care lucrează în acest sector economic.

Dacă nu se vor implementa rapid măsuri substanţiale pentru rezolvarea situaţiei din domeniul energiei electrice şi gazelor naturale, România riscă să suporte consecinţe negative atât în plan economic, dar mai ales în plan social.

Vasile Gudu, deputat PDL de Tulcea.

Domnul Dan-Ştefan Motreanu:

Vă mulţumesc.

Invit la microfon pe domnul deputat Constantin Galan. Se pregăteşte domnul deputat Mircea Irimie.

Domnul Constantin Galan:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Datele statistice de evaluare a Guvernului USL sunt optimiste şi demonstrează că PSD şi PNL şi-au asumat în faţa electoratului un program de guvernare în favoarea cetăţenilor, pe care îl respectă şi doreşte să-l ducă la îndeplinire.

Conform datelor, câştigul salarial mediu net va creşte cu minimum 5% în 2014 şi 2015, iar pensia medie lunară va depăşi în acest an 200 euro şi va creşte şi în anul viitor cu 4,5%. Salariul minim este programat deja pentru o majorare cu 12,5%, urmând să ajungă în acest an la echivalentul a peste 200 euro. Proiecţiile mai indică şi reducerea ratei şomajului la 6,5%. În plus, crearea a peste 100.000 de noi locuri de muncă în 2014 şi 2015, dar şi continuarea scăderii numărului de persoane aflate în risc de sărăcie (circa 200.000 anual).

Mai mult, România îndeplineşte în acest an toate criteriile de aderare la zona euro, precum inflaţia, rata dobânzii la obligaţiuni, stabilitatea cursului de schimb, deficit bugetar sub 3% din PIB şi datorie publică sub 60% din PIB, fiind în grafic în ceea ce priveşte creşterea convergenţei reale.

Pe lângă toate acestea, am reparat tot ceea ce a stricat şi a distrus în perioada 2009-2012, iar creşterea înregistrată de România pentru anul 2013 este cea mai mare din Uniunea Europeană. Produsul intern brut (PIB) a crescut anul trecut cu 3,5%, potrivit estimărilor Institutului Naţional de Statistică, după o creştere semnificativă a industriei şi agriculturii, iar pentru 2014, Guvernul şi FMI mizează pe un avans economic de 2,2%.

Consider că este timpul pentru o politică a faptelor, dusă în mod corect şi dedicată creării prosperităţii pentru români, pentru economia României şi pentru sectorul privat, pe care în calitate de liberal, îl văd ca fiind principalul motor de dezvoltare.

Trebuie găsite soluţiile ca Alianţa USL să meargă mai departe! Cetăţenii ne-au dat votul de încredere la alegerile din 2012, au susţinut programul nostru comun şi au crezut în faptul că împreună putem găsi soluţii pentru ei şi familiile lor. Criza artificială creată trebuie să înceteze şi acesta trebuie să respecte acordul de Alianţă...

Domnul Dan-Ştefan Motreanu:

Mulţumesc frumos.

Domnul Constantin Galan:

...să ne dea cu alte cuvinte votul cetăţenilor.

Vă mulţumim.

Deputat Constantin Galan, deputat PNL .

Domnul Dan-Ştefan Motreanu:

Mulţumesc frumos.

Îl invit la microfon pe domnul deputat Mircea Irimie. Se pregăteşte domnul deputat Cătălin Tiuch.

Domnul Vicenţiu-Mircea Irimie:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Declaraţia mea politică se intitulează "Repunerea de urgenţă în drepturi a luptătorilor din Revoluţia Română din 1989".

Doamnelor şi domnilor, să redăm Revoluţia Română din 1989 celor care au făcut-o posibilă. Pentru că ştim cu toţii că redobândirea libertăţii şi refuzul ultim al privării de demnitate la care am fost supuşi în regimul dictatorial comunist nu s-au făcut de la sine.

În acel decembrie 1989, românii şi-au recăpătat, după o lungă perioadă de tăcere şi umilire, curajul de a striga: "Libertate".

Privind în urmă, constatăm cu durere că, în anii ulteriori Revoluţiei, lupta pentru supravieţuire a românilor a determinat trecerea treptată în uitare a acelor evenimente dramatice prin care poporul acestei ţări şi-a recucerit libertatea şi demnitatea.

Conform datelor oferite de Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului, în Revoluţia Română din 1989 s-au înregistrat 5.205 victime, din care 1.116 morţi şi 4.089 răniţi.

Plata indemnizaţiei revoluţionarilor cu merite deosebite în Revoluţia Română din 1989, a văduvelor şi a urmaşilor eroilor-martiri a fost întreruptă în mod abuziv în 2012 printr-o ordonanţă de urgenţă a Guvernului Boc.

Nicolae Iorga spunea că "neamul este etern prin cultul eroilor" sau că "cine uită nu merită".

Este datoria noastră să reconsiderăm valoarea şi importanţa acestor oameni simpli care au fost pe baricadele revoluţiei înfruntând gloanţele şi moartea şi să le redăm în regim de urgenţă drepturile de la care au fost privaţi în mod ruşinos de către guvernul anterior.

Faptul că astăzi România este un stat democratic în care toate libertăţile fundamentale sunt respectate, faptul că România şi-a redobândit poziţia într-un sistem de valori care recunoaşte meritul şi valoarea naţiunii române prin aderarea la cel mai puternic şi mai sigur şi mai eficient sistem de securitate numit NATO, faptul că România face parte acum din marea familie europeană, în calitate de membră a unei uniuni economice şi politice unice în lume, fundamentată pe valori precum demnitatea umană, libertate, democraţie, egalitate, stat de drept, respectarea drepturilor omului, faptul că au dispărut controalele la frontierele dintre statele membre ale Uniunii Europene şi cetăţenii români au libertatea de a circula liber pe aproape tot continentul, alegând să trăiască, să studieze şi să muncească în spaţiul UE, faptul că avem acum posibilitatea de a ne promova valori cultural-istorice şi tradiţionale româneşti într-un context larg european şi mondial şi de a cunoaşte toată diversitatea patrimoniului cultural european, toate acestea li se datorează în totalitate acelor oameni simpli care în decembrie 1989 au simţit că valorile pentru care îşi dau viaţa sunt mai importante decât însăşi viaţa lor: apărarea fiinţei neamului, a demnităţii naţionale, a credinţei în Dumnezeu, pentru viitorul fericit al României.

Nu ne vom ridica la înălţimea lor decât acordând recunoaşterea cuvenită meritului şi sacrificiului lor.

Domnul Dan-Ştefan Motreanu:

Mulţumesc frumos.

Domnul Vicenţiu-Mircea Irimie:

Să nu transformăm Legea recunoştinţei într-o lege a uitării şi nerecunoştinţei.

Domnul Dan-Ştefan Motreanu:

Haideţi, aţi depăşit cu mult...

Domnul Vicenţiu-Mircea Irimie:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Deputat al Partidului Conservator Cluj, Mircea-Vicenţiu Irimie. Mulţumesc.

Alături de această declaraţie, mai depun o declaraţie politică, intitulată "Guvernarea USD".

Mulţumesc.

Domnul Dan-Ştefan Motreanu:

Îl invit la microfon pe domnul deputat Cătălin Tiuch. Se pregăteşte pentru ultima intervenţie din această şedinţă domnul deputat Tudor Ciuhodaru, din partea opoziţiei.

Domnul Cătălin Tiuch:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Declaraţia mea politică se numeşte "Apreciere şi răsplată în mediul rural".

Această declaraţie este determinată de o serie de discuţii avute în teritoriu şi de o cunoaştere a unui segment deosebit de important din activitatea administrativă.

Vreau să evidenţiez situaţia acelor oameni care lucrează în administraţia publică locală şi în special în mediul rural, oameni care mai tot timpul trec aproape neobservaţi, contopiţi în marea categorie a bugetarilor.

Mă refer aici la primarii de comune şi angajaţii din aceste primării, fără a-i uita pe medicii şi învăţătorii care îşi exercită activitatea în mediul rural, dar care vor face obiectul unor alte demersuri.

În momentul de faţă, percepţia opiniei publice asupra celor care lucrează în administraţie este de multe ori distorsionată, uitându-se de o atitudine corectă faţă de muncă şi de respectul datorat tuturor semenilor noştri.

În acest context, în cunoştinţă de cauză, vă spun că cei mai mulţi dintre angajaţii din administraţia publică locală dau dovadă de profesionalism şi implicare.

Un angajat eficient nu trebuie uitat la un salariu care să nu-i permită un trai decent şi care să-l determine în fiecare lună să facă pasul spre a pleca, ci trebuie stimulat şi ajutat să rămână în sistem şi încurajat spre performanţă.

Aprecierea profesionalismului, recompensarea fidelităţii, motivarea eficienţei ar fi doar câteva dintre elementele care ar putea redefini raporturile în administraţie.

Înţeleg nemulţumirile lor atunci când, de exemplu, Curtea de Conturi decide să taie sporul de dispozitiv câştigat în instanţă pentru angajaţii din primăriile din judeţul Timiş, precum şi îngrijorarea primarilor că vor rămâne fără specialişti din cauza salariilor mici.

De exemplu, un angajat cu 14 ani vechime care răspunde de partea social-culturală şi mai e şi bibliotecar câştigă 629 de lei, un inginer topograf, 826, un inspector sau un contabil, 1.042.

Pentru a evita eventualele acuzaţii fac precizarea că aceste exemple sunt obţinute de la primăriile din colegiul meu, dar cu siguranţă situaţia poate fi generalizată.

Nici la nivelul salarizării primarilor sau a viceprimarilor nu stau lucrurile mult mai bine.

În concluzie, aş vrea să atrag atenţia asupra riscurilor cu care se confruntă Administraţia Publică Locală, care pot afecta obiectivele strategice ale României, în condiţiile în care decizia cea mai bună se ia la nivelul cel mai apropiat de cetăţeni, iar pentru acei români care trăiesc în mediul rural, primăria este nivelul cel mai apropiat de nevoile lor.

Atât timp cât ei decid, provin şi trăiesc în comunitatea respectivă, înţelegerea şi prioritizarea problemelor se fac în cunoştinţă de cauză.

Nu se poate ca promotorii locali şi funcţionarii ce lucrează pentru atragerea şi implementarea fondurilor europene să nu fie motivaţi.

Aceste eforturi... această situaţie poate zădărnici eforturile autorităţilor publice locale de a accesa fonduri europene şi de a schimba nivelul de trai al cetăţenilor lor.

Domnul Dan-Ştefan Motreanu:

Mulţumesc.

Domnul Cătălin Tiuch:

Mulţumesc mult.

Cătălin Tiuch, deputat de Timiş.

Domnul Dan-Ştefan Motreanu:

Îl invit la microfon pentru ultima intervenţie în această şedinţă pe domnul deputat Tudor Ciuhodaru.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Sunt convins că, de mâine, cei din urmă vor fi cei dintâi.

"USD - in, rezidenţii - out"

În timp ce dumneavoastră vă certaţi, populaţia suferă. După triada incompetenţei, constând în noi taxe, accize şi impozite ce au condus la scăderea veniturilor românilor cu 25%, a venit şi rândul rezidenţilor, a burselor rezidenţilor.

Aţi ghicit: nu la dat, ci la luat!

Mult promisele burse din decembrie 2012 au fost doar pe hârtie. Când şi-au deschis portofelul, pe 15 februarie, rezidenţii au văzut acelaşi gol imens.

Vă reamintesc că la începutul mandatului am propus dublarea salariilor rezidenţilor printr-un proiect legislativ ce prevedea posibilitatea opţiunii pentru aceste burse şi rămânerea 5 ani de zile în ţară a celor care optează pentru acest lucru.

Am fost surprins şi am sperat că, atunci când domnul Nicolăescu şi domnul Voinea au preluat acest proiect, el va ieşi corespunzător.

Dincolo de faptul că el a ieşit amputat, vedem că bursele au rămas tot pe hârtie.

Vă reamintesc că răbdarea noastră nu este fără limite şi că nu ne vom uita la nesfârşit cum cei de la ASF câştigă de 133 de ori mai mult decât un medic rezident.

Sper ca măcar mâine aceste lucruri să fie luate în considerare, pentru că, dacă nu, vă veţi opera singuri în această ţară.

Vă mulţumesc.

Domnul Dan-Ştefan Motreanu:

Mulţumesc şi eu pentru intervenţia scurtă a dumneavoastră.

Înainte de a închide şedinţa consacrată declaraţiilor politice, am să dau citire listei colegilor care au depus declaraţii politice în scris.

Din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat: domnul deputat Cornel Itu, domnul deputat Flavius Măduţa, domnul deputat Florin Pâslaru, doamna deputat Natalia Intotero, domnul deputat Cosmin Necula, doamna deputat Cristina Nichita, doamna deputat Gabriela Podaşcă, domnul deputat Daniel Suciu, Angel Tîlvăr, Laurenţiu Chirvăsuţă, Ion Bălan, Ioan Munteanu, Scarlat Iriza, Dorin Silviu Petrea, Mihai Grindeanu, Florin Buicu, Gheorghe Emacu, Alin Petrache, Ioan Buga, Daniel Florea, Vasile Popeangă, Laurenţiu Nistor, Neculai Răţoi, Ion Călin, Sergiu Vizitiu, Camelia Khraibani, Mihăiţă Găină, Miron Smarandache, Manuela Mitrea, Gheorghe Ciobanu, Dorel Covaci, Mihai Weber, Daniel Tudorache, Ion Melinte, Bogdan Mihăilescu, Ionuţ Vulpescu, Adrian Mocanu, Ionel Arsene, Gheorghe Marin, Constantin Mazilu, Tamara Ciofu, Tănase Răzvan, Adăscăliţei Constantin şi Harbuz Liviu.

Din partea Grupului parlamentar al Partidului Naţional Liberal: Alexandru Băişanu, Gheorghe Dragomir, Mihai Donţu, Mihai Lupu, Răzvan Mironescu, Alina Gorghiu, Mircea Cazan, Erland Cocei, Mircea Dolha, Daniel Iane, Thuma Hubert, Surdu Raluca, George Scarlat, Mugur Cozmanciuc, Dan Bordeianu şi Radu Zlati.

Din partea Grupului parlamentar al Partidului Conservator: Constantin Avram, Cornelia Negruţ, Ion Diniţă, Claudiu Tănăsescu, Cezar Cioată.

Din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal: Romeo Rădulescu, Ioan Balan, Mircea Man, Lucian Bode, Claudia Boghicevici, Maria-Andreea Paul, Cornel Sămărtinean, Ştefan-Bucur Stoica, Dan-Cristian Popescu, Alin Popoviciu, Alexandru Nazare, Cezar Preda şi Ioan Oltean - 2 declaraţii, în scris.

Din partea Grupului parlamentar al Partidului Poporului: Luminiţa Adam, Ioana Dumitru, Mihai Deaconu.

Din partea minorităţilor naţionale: Amet Varol şi Miron Ignat.

Din partea deputaţilor fără apartenenţă la un grup parlamentar: Camelia Bogdănici, Petru Movilă şi Ovidiu-Ioan Dumitru.

Cu acestea, declar închisă şedinţa dedicată declaraţiilor politice.

Vă mulţumesc.

(Următoarele intervenţii şi declaraţii politice au fost consemnate conform materialelor depuse de deputaţi la preşedintele de şedinţă.)

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Unde sunteţi?"

N-ar trebui oare ca întreg sistemul sanitar să se solidarizeze cu colegii mei de la Vaslui? N-ar trebui ca şi pacienţii, beneficiarii muncii lor, să fie solidari cu ei?

Mulţi medici şi multe asistente sunt zilnic umiliţi şi suprasolicitaţi, dar nimeni, absolut nimeni, nu vorbeşte de starea mai mult decât precară a unităţilor sanitare româneşti, la condiţiile de muncă sau la salariile acestor oameni.

Consiliul Judeţean Vaslui a donat banii pentru biserici, dar n-are bani pentru spitalele de acasă. Pentru vasluieni, şefii PSD-işti investesc mai mult în viaţa de apoi decât în prezent. Votaţi-i băieţi! Votaţi! Doamne miluieşte!

E mai sănătos pentru această ţară să se ducă medicii şi asistentele cu miile în alte ţări?

Se tot încearcă distrugerea şi apoi privatizarea spitalelor, se aduc medici de la Bucureşti în provincie şi se trimit toţi pacienţii de prin ţară cu elicopterele la Bucureşti. Tot felul de tactici ticăloase ca să scoată cineva nişte bani şi nu-i mai interesează şi nici nu mai contează că lumea suferă. Asta e guvernarea USL.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Măsura guvernării - 8-12-16% - XXL"

Mare mizerie prin guvernul ăsta. Munceşti mai mult? Ai un salariu decent? Te ardem. Tai frunza la câini? Îţi facem o creştere de salariu de 8% sau 16% ca să nu fii surmenat de la frecat menta. Dar, dacă nu ştiaţi, măsura e în programul USL, votat de vreo 60% în 2012. De ce au aşteptat atât? Doar pentru că e an electoral?

Şi uite aşa or să treacă toţi patronaşii pe contractele sclavilor faimosul salariu minim, că doar impozitul e prea mare ca să-l dai la stat şi aşa vom avea cotizaţii mici la CAS şi pensii. Nimic nou ca procedură. Aşa se evazionează şi acum, dar tentaţia va fi mai mare. Mă întreb cine va plăti deficitul şi este evident că săracul va fi şi mai sărac. În plus, vor pleca şi cei care fac ore suplimentare ca să asigure continuitatea serviciilor medicale sau în alte domenii de urgenţă.

Mă întreb doar dacă guvernanţii vin cu o astfel de măsură, atunci de ce mai e nevoie de un împrumut de la FMI sau mărirea accizei la carburanţi? Ori este o măsură care să prostească lumea, ori împrumutul de la FMI şi alte taxe aberante sunt pentru altceva, şi nu pentru ţară.

E din ce în ce mai clar că aceşti politicieni fac ce fac doar numai pentru burţile şi buzunarele proprii. Nu ştiu dacă e doar umila mea opinie medicală sau aţi remarcat şi dumneavoastră că la doar doi ani de guvernare parcă se vede că fără nicio jenă şi-au mărit numerele la haine.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"112 - Vaslui"

Din cele 34.029 de apeluri, din decembrie, la 112, un sfert sunt false. Nimănui nu-i pasă că cele 5.859 de apeluri, care şi-au atins ţinta, au fost adresate salvării şi poliţiei.

Pedepsele derizorii şi numărul mic al celor sancţionaţi au dus la explozia apelurilor false şi abuzive.

S-a ajuns în situaţii incredibile în care un bărbat de 37 de ani din Bârlad s-a jucat aproape patru ore cu cei de la salvare şi poliţie. Acesta a sunat la 112, la 1 noaptea, afirmând că s-a rătăcit pe un câmp şi îi este foarte frig. Mai multe salvări l-au căutat timp de trei ore şi l-au găsit băut pe o uliţă din Băleşti, unde a ajuns după ce a plecat la 22,30 de la rudele din Fâstâci. Transportat de salvare la spitalul judeţean de urgenţă "pacientul" a refuzat consultaţia, a părăsit spitalul şi acum este de negăsit.

Toate aceste glume sinistre sunt făcute pe banii noştri şi ni se ia de sub nas salvarea ce ne-ar putea scăpa în situaţii tragice.

Este momentul să plătească. Proiectul meu de lege îi trimite şi factură de 1.000-4.000 de lei pentru aceste glume nesărate, iar dacă nu are bani pentru a fi "glumeţ" va face 100-400 de ore de muncă în folosul comunităţii raportate la salariu minim pe economie.

Aveţi ocazia printr-un singur vot să opriţi apelarea falsă la 112. Dacă nu veţi vota înseamnă că nu vă pasă şi că veţi plăti în continuare din buzunar sau cu viaţa glumiţele de la 112.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Acelaşi motiv"

Nu avem pârtii şi patinoare din acelaşi motiv din care nu avem autostrăzi, conducătorii.

Mulţi dintre cei care s-au uitat la deschidere s-au întrebat ce o fi fost în mintea celor care au ales costumele negre pentru delegaţia României. Vreo premoniţie? Un semn de doliu pentru prezenţa premierului în tribune?

Pentru mine sunt mari semne de întrebare privind prezenţa premierului la Soci, între lideri ca Ianukovici sau Lucaşenco, la un spectacol realizat în bună tradiţie sovietică, cu simboluri bolşevice la loc de cinste.

A arătat astfel că aprobă Rusia în tot ce întreprinde, inclusiv în Republica Moldova, şi cred că ar fi în stare să facă, precum predecesorii săi, încă un tratat cu prietenie cu URSS, dacă aceasta ar mai fi existat.

Se fac curând doi ani de guvernare. Deci a doua a zi a trecut de mult, la fel ca şi vremea vechiului regim. Tragem linie şi socotim: doar poze pe Facebook şi ore show tv. Dar voi ştiţi la fel de bine că niciodată nu o să le pese de noi.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Am reuşit să scăpăm românii de taxa auto"

Curtea de Justiţie a Uniunii Europene a decis pe 3 februarie că taxa auto adoptată în 2012 încalcă legislaţia europeană. Taxele încasate în baza legii din 2012 vor trebui returnate de către stat, iar cei care le-au plătit pot deschise procese în acest sens. În dosarele în care instanţele au dispus că statul nu trebuie să returneze taxa auto, cei care au pierdut procesele pot cere revizuirea sentinţei în baza deciziei curţii europene.

Proiectul meu de lege, aflat pe ordinea de zi a Camerei Deputaţilor, Cameră decizională, încă din noiembrie 2013, prevede abrogarea Legii nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante. În expunerea de motive se arată că această nouă taxă este discriminatorie, pentru că funcţionează ca o "protecţie socială" pentru cei bogaţi, care dau zeci de mii de euro pentru maşini puternice, care prin consumul mare sunt nocive pentru mediu, deoarece aceştia vor plăti mai puţin decât cei care achiziţionează o maşină de oraş cu litraj mic, taxează diferit vehiculele comerciale, taxează suplimentar pe cei care au dat în judecată statul pentru recuperarea taxei de primă înmatriculare, plătită înainte de 2007 pentru maşinile euro 3 şi 4, şi încalcă normele europene, fiind doar o taxă abuzivă ce nu respectă principiul "poluatorul plăteşte".

Am văzut că atacarea în instanţă a unei taxe similare (cea de primă înmatriculare) a dus doar la restituirea acesteia în proporţie de 99% din cazuri şi neajunsuri generate la nivelul personalului de execuţie din instituţiile statului, de depunerea "Cererii de restituire a sumelor stabilite de instanţele judecătoreşti prin Decizii definitive şi irevocabile", şi la nivelul personalului de conducere, constând în generarea de costuri suplimentare uriaşe privind necesitatea înfiinţării de birouri speciale şi angajării de personal pentru primirea şi soluţionarea acestor cereri, precum şi obligativitatea plăţii de dobânzi fiscale la banii ce sunt restituiţi către persoane şi în unele cazuri de daune colaterale moratorii sau cheltuieli de judecată stabilite prin instanţă.

Nu în ultimul rând, s-a ajuns la imposibilitatea respectării termenelor legale de 45 de zile privind restituirea sumelor de bani, ceea ce contravine tuturor normelor de drept roman sau comunitar. În consecinţă, s-au ridicat semne de întrebare privind justiţia din România, datorate necorelării normelor legale de timp cu punerea în executare a unei hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile.

Nu cred că parlamentarii puterii vor mai avea vreun argument pentru a nu vota această lege şi îi anunţ pe români că vor scăpa de taxa auto.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Am verificat"

E legal să arestezi pe cineva care a luat mită în exercitarea atribuţiilor de preşedinte de consiliu judeţean.

Este adevărat că preşedintele de consiliu judeţean a fost ales direct de popor, dar am verificat şi asta... poporul nu l-a ales ca să fure şi să facă trafic de influenţă.

Nu scria nimic de şpagă. Am verificat. Nu scria că preşedintele are voie să ia şpagă, cel puţin nu în programul electoral cu care a candidat şi a fost ales. Am verificat. Acolo scria doar de faptele bune pe care le va face în calitate de preşedinte de consiliu judeţean.

Acum, dacă a furat din banii noştri, ai alegătorilor, avem dreptul să fim supăraţi. Domnule preşedinte, vă place sau nu, şi alegătorii se supără atunci când sunt furaţi. Am verificat.

Domnule preşedinte de consiliu judeţean, domnule primar, domnule deputat, domnule senator, domnule director de şcoală, spital poate nu aţi verificat, dar nu e frumos să furi din banii alegătorilor.

Noi am verificat. E legal să fiţi arestaţi.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Am votat deschis"

Votul parlamentarilor nu ar trebui să fie secret! Am votat azi, "la vedere", pentru ridicarea imunităţii parlamentarilor suspectaţi de fapte de corupţie. 222 de deputaţi au votat împotrivă.

Cât timp parlamentarii îşi votează în secret o superimunitate, acest lucru va fi egal cu ilegalitate. Nimeni nu este mai presus de lege!

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Asfalt crăpat şi vopsea dusă"

Ce a rămas din cele 10 puncte ale Manifestului pentru Iaşi? Minunea nu a ţinut nici măcar un an. La fel ca şi în cazul măreţelor fonduri europene utilizate doar în campania electorală.

Asfaltul de pe Copou este fisurat pe mai multe tronsoane. Se văd şi din avion, că de aeroport nu poate fi vorba, crăpăturile transversale din dreptul staţiei RATP din zona Târguşor Copou şi mâine-poimâine vom vizita micul-mare canion de pe bulevardul Carol. Aţi înghiţit praf şi ore întregi de blocaj în trafic, aţi întârziat la muncă şi aţi văzut salvări blocate în trafic ani de zile, pentru că, nu-i aşa, primarul USL declara că iubeşte Iaşiul, dar nu-i prea iubeşte pe ieşeni.

Şi pista pentru biciclişti a dispărut în doar câteva luni, odată cu topirea zăpezii. Mai sunt câteva urme pe la Complexul Super Copou din vopseaua a cărei culoare roşie a fost aleasă special de aceleaşi autorităţi iubitoare, în detrimentul celei albastre şi în locul unei mixturi asfaltice colorate mult mai rezistentă.

Suntem singurul oraş din România în care primăria ne oferă doar tramvaie care ne omoară, străzi sparte, bulevarde defrişate şi autobuze congelator. Suntem singurul oraş în care aleşii pot să îşi bată joc în asemenea hal de banul public.

Responsabilitatea este a Primăriei Iaşi, care nu numai că nu este capabilă să impună lucrări de calitate, ci chiar recepţionează în campanie electorală cu fanfară şi mare pompă străzi de mămăligă care crapă la nici un an, marcajele date cu var ce dispar la prima zăpadă, străzi îngustate şi pasaje inundabile.

În plus, actuala administraţie nu este capabilă măcar să întreţină străzile după ieşirea lor din garanţie.

Suntem singurul oraş în care urmează o licitaţie pentru nişte vopsea roşie care să ţină până la ploile de primăvară. Şi nu fiţi cârcotaşi, nu e vopsea cu cristale Swarovski, e doar acelaşi preţ! Ieşenii ştiu de ce.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Cine mai trăieşte bine în această ţară?"

Răspunsul e simplu: guvernanţii, neamurile lor, lacheii lor, amantele lor, complicii lor interlopi.

Nu le duce nimeni grija pentru că veniturile lor nu vin din surse impozabile. Încă nu s-au fiscalizat şpaga, mita, şantajul, extorcarea, escrocheria, furtul, percepţia taxei de protecţie.

În goana pentru binele lor legiferează un cerc vicios periculos pentru această ţară. Ei pun noi biruri ce duc automat la evaziune fiscală şi scăderi de bani pentru buget, ceea ce face ca tot poporul să se aleagă cu noi şi noi taxe.

Reducerea TVA-ului şi a CAS-ului pot reprezenta un nou început pentru economia românească, dar cine să se mai uite la aşa ceva când toţi se bat în marea ciolaniadă?

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Cine plăteşte pentru o incizie de 1 cm? Speranţa pentru victimele malpraxisului"

Un băieţel de şapte ani a fost operat la piciorul sănătos. Părinţii copilului au depus o plângere la Colegiul Medicilor din Braşov, iar asociaţiile de pacienţi sfătuiesc familia să solicite daune medicilor şi spitalului.

Fără îndoială, e vorba de un caz tipic de malpraxis în care pacientul ar trebui să primească despăgubiri. Medicul şi spitalul sunt asiguraţi. Eroarea medicală a existat, nişte consecinţe pot apărea în timp, oricum familia copilului are dreptul la compensarea acestui prejudiciu, însă calvarul abia începe.

Pentru a obţine despăgubiri victima trebuie să se adreseze instanţei şi trebuie să ducă un certificat medico-legal pe care îl obţin uneori după ani de zile şi al căror costuri sunt importante. Instanţa cere şi expertiza unei comisii de specialişti, plătită cu bani grei tot de pacient.

În general procesul durează între doi şi cinci ani, timp în care pacientul, uneori mutilat pe viaţă, nu primeşte niciun ajutor, iar adesea rezultatul este sub aşteptările pacientului. Şi asta pentru că în România asigurările de malpraxis sunt mai mult de formă şi făcute parcă să apere societăţile de asigurare. Cazurile în care pacienţii au fost despăgubiţi sunt rarisime, putându-se număra pe degetele de la o mână.

De când au fost introduse aceste asigurări, firmele de asigurări au câştigat zeci de milioane de euro şi au despăgubit doar cinci pacienţi, deşi, potrivit unor date făcute publice de către Colegiul Medicilor din România, în intervalul 2006-2011, comisia de disciplină din cadrul acestei instituţii a analizat 725 de dosare în care au fost reclamaţi 916 medici. Şi asta în condiţiile în care vorbim de o piaţă a asigurărilor de 3 milioane de euro anual, la care numărul garantat al clienţilor este de circa 200.000, din care o treime medici, şi de sute de reclamaţii înregistrate la Colegiul Medicilor. Sumele asigurate sunt impuse de CNAS şi merg de la 5.000 de euro, în cazul asistenţilor, până la 62.000 de euro pentru chirurgi.

Lucrurile ar putea fi şi altfel dacă proiectul meu de lege, aflat pe ordinea de zi a Camerei Deputaţilor, Cameră decizională, ar fi adoptat.

Proiectul a fost realizat după trei ani de consultări cu reprezentanţii pacienţilor, asiguratorilor şi ai asociaţiilor profesionale medicale şi are drept obiectiv soluţionarea promptă a tuturor cazurilor de malpraxis. Proiectul stabileşte clar etapele, procedurile şi modalităţile prin care pacientul este despăgubit în maxim 60 de zile de la depunerea plângerii.

Concret, plângerea primită de unitatea sanitară este transmisă în maxim 10 zile societăţii de asigurare ce o analizează şi dă un răspuns pacientului în maxim 30 de zile, iar despăgubirile ajung la pacient după maxim alte 20 de zile. Se ajunge astfel ca în maxim 60 de zile pacientul să fie despăgubit pentru prejudiciul cauzat de malpraxis.

Prin acest proiect noi dăm speranţă celor ce au fost victimele malpraxisului.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Ia de la dottore"

Măcar câte o nadă sau o fumigenă ca să vă certaţi, iar ei să-şi vadă în linişte de furăciuni. Mai bine aţi vorbi despre ce se întâmplă în această guvernare...

De ce nu se mai discută despre imensul aparat birocratic guvernamental, crescut artificial şi hrănit din greu fără nicio justificare? În doar doi ani acesta a crescut cu peste 200.000 de domni-tovarăşi şi, staţi liniştiţi şi să vă luaţi pastila, continuă să crească. Păi, cum aşa? Sunt tot mai puţini doctori şi profesori, armată ioc, dar au crescut ministerele şi bugetarii de lux, consilierii şi aparatul de represiune bine plătiţi.

Mă întreb ce rost mai au atâtea ministere când nu mai au nimic de administrat, ci doar de pus şi strâns noi taxe şi impozite. Industria românească a fost pusă la pământ, comerţul şi agricultura sunt private.

De ce nu se mai discută de faptul că România este ţara în care se strâng numai 30% din taxe şi impozite şi în care evaziunea atinge câteva milioane bune în doar o oră?

De ce nu se vorbeşte despre faptul că guvernul a votat redevenţe de doar câteva procente pentru aur, iar petrolul şi gazele sunt gratis, şi că sunt scutite firme străine de la plata a 500 de milioane de euro? Adică mai bine plătim noi şi noi taxe şi impozite, dar ne vindem resursele ca o ţară bananieră.

Aveţi subiecte şi cifre. De ce nu mai vorbeşte nimeni? Vă reamintesc că somnul naţiunii naşte monştri. Ia de la dottore...

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Memoria guvernanţilor este scurtă"

Ce aveau de făcut? Simplu. Să scadă TVA-ul şi CAS-ul pentru a relansa economia şi să crească veniturile, să elimine taxa auto şi rovinieta, care sunt doar un jaf de neimaginat într-o ţară fără drumuri decente. Să dea afară miile de politruci de prin ministere şi deconcentrate, care plimbă doar hârtii inutile, deşi numeric sunt cu mult peste cei angajaţi pe vremea economiei centralizate ceauşiste. Să elimine birocraţia stufoasă şi inutilă de care dăm la fiecare pas. Să aloce bani la sănătate şi educaţie. Să ofere un plan de ţară.

Ce au făcut? Nimic.

Să nu fim răutăcioşi. Au modificat formula de calcul a accizelor pentru a le creşte, au mărit taxele şi impozitele cu 16,5%, au introdus taxe şi impozite noi pe stâlp şi pe tarla, pe CAS-ul din chirii şi alte vreo 30 de taxe şi impozite noi pentru agricultori. Volumul investiţiilor străine a ajuns la minimul ultimilor 10-12 ani, şomajul a ajuns la nivelul din vârful crizei din 2010, n-au făcut nici măcar un kilometru de autostradă, au rectificat negativ bugetul de la sănătate şi educaţie.

Ce domni-tovarăşi de treabă avem noi! Înainte de decembrie 2012 ar fi făcut numai bine pentru a scăpa de PDL, dar ne-am trezit că le-a pus pe toate la loc, aşa cum au fost prin guvernarea Boc. E chiar mai rău, pentru că au ucis prin luptele pentru ciolan până şi speranţa că am putea scăpa de criză.

Pe ordinea de zi sunt cele două proiecte legislative prin care se reduc biruri, precum TVA-ul şi CAS-ul şi se abrogă taxa auto şi coplata. Le vor vota oare? În fond nu era decât programul lor pentru România, dar memoria guvernanţilor este scurtă.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Nu deveniţi medici, profesori sau cercetători!"

Români, nu deveniţi medici, profesori sau cercetători! Politicienii îşi vor bate joc de voi, vor comanda campanii politice împotriva voastră pe posturile TV şi veţi muri de foame!

Români, nu deveniţi bolnavi! Nu veţi avea banii necesari pentru o operaţie şi nici pentru medicamente! Spitalele sunt proaste, îşi vor bate joc de voi!

Politicienii se luptă acum pentru un serviciu secret, pentru a-l pune să fraudeze alegerile! I-a durut mult prin părţile esenţiale de Aura Ion şi Adrian Iovan!

Politicienii se luptă doar pentru a pune toate pupilele pe posturile de europarlamentari, capitalele regionale după bunul lor plac, iau banii cetăţenilor prin regionalizare!

Procentele din PIB pentru domeniile importante, precum sănătatea şi educaţia, care ar dezvolta România, sunt doar cu o singură cifră.

Cât mai răbdaţi batjocura? Nu pot rămâne indiferent şi de aceea spun astăzi lucrurilor pe nume. Vreau ca să plece şi am soluţii pentru această ţară.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Olimpiada guvernanţilor"

Imediat după 1989, cu bani mai puţini decât acum, la sanie luam locul 4, iar la patinaj viteză Mihaela Dascălu se clasa pe locul 6. Două poziţii atât de aproape de podium la o singura ediţie, părea să fim pe drumul cel bun. Sania a mai mers o ediţie, Mihaela Dascălu a luat şi o medalie mondială, ceea ce era fabulos, a mai luat două locuri 8 la Olimpiadă. Cornel Gheorghe se clasa şi el pe 8 la Mondialul de patinaj artistic... Totul părea în regulă, pe drumul bun.

Dacă Tófalvi reuşea o medalie, se pozau toţi politicienii cu ea, dar...

Olimpiada de la Soci ne-a arătat doar ciolaniada guvernanţilor. Lotul de oficiali prezenţi acolo a fost cu vreo zece politicieni mai numeros decât lotul sportivilor, şi asta spune multe! Să nu ai bani de echipament, să nu ai o sanie de rezervă, să concurezi cu sportivi eliminaţi pentru propria lor siguranţă, pot deveni oricând subiecte de roman, şi asta fără a pune la socoteală povestea saniei neperformante.

Pe lângă premier, prin tribune s-a strecurat în poza oficială şi domnul Bănicioiu. Stomatologul de la tineret şi sport nu trebuia să deschidă gura şi să-i întrebe măcar pe organizatori: măi, oameni buni, aveţi nevoie de ceva?

Ministrul e în stare să-i trimită pe sportivi şi fără schiuri, şi fără patine, şi fără sănii doar ca să toace liniştit bugetul rezervat acestui minister şi să poată da liniştit din mânuţe la deschiderea oficială.

Mă mir că, în buna tradiţie guvernamentală, aceşti domni-tovarăşi nu au comentat la TV, în direct şi în reluare, evoluţia echipei României, aşa cum au făcut la meciurile de fotbal, ratând o ocazie ce apare doar la patru ani... sa-i vadă poporul şi la Olimpiadă. După cum prestează la locul lor de muncă, nici peste patru ani nu vor mai avea ocazia să deschidă gura.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Pesedomania"

Se fac curând doi ani de guvernare. A doua a zi a trecut de mult. La fel ca şi vremea vechiului regim. Tragem linie şi socotim doar poze pe Facebook şi ore show tv.

Altceva în dreptul acestei guvernări eşuate? Trăim din ce în ce mai mult într-un film cu proşti, într-un film în care, la un moment dat, nici nu mai ştim care este normalitatea.

Dacă o mai ducem tot aşa, peste câţiva ani ni se va părea absolut normal să abandonăm o competiţie pentru că nu avem patine de rezervă, să murim pentru că SMURD-ul încurcă străzile sau ajunge după şapte ore, să stăm două ore la şcoală pentru că s-au închis şcolile "nerentabile" şi au rămas doar şcolile de partid unde se învaţă în minim patru schimburi.

În timp, dacă numai astfel de lucruri ne sunt servite, o să ajungem să credem că asta e normalitatea aici, în România. Mai ales că în tot acest timp sportivii mai răsăriţi vor pleca din ţară, cum fac deja medicii, inginerii şi profesorii.

Domnule Ponta, guvernaţi şi voi ceva sau vreţi să ne îndoliaţi pe toţi cei care mai avem tupeul de a supravieţui cocoşaţi de taxele şi impozitele dumneavoastră, într-o ţară ce devine tot mai mult pesedomania?

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Solidaritatea infractorilor"

Nu mai ştiu cum să-şi apere infractorii ce secătuiesc ţara prin trafic de influenţă şi corupţie. Vor pune iar placa aia obosită că DNA-ul face poliţie politică, în timp ce mandatele de arestare se dau de către judecători, ca pentru orice cetăţean al acestei ţări.

Consiliul judeţean a luat act cu înfricoşare de evenimentele prin care trece un coleg în această perioadă şi în semn de solidaritate cu Excelenţa Sa a decis înfiinţarea unei comisii pentru protest şi a dispus deplasarea Corpului de Control să ancheteze legalitatea acţiunilor DNA. Sunt panicaţi, se apropie tot mai mult şi inevitabil datul socotelii.

De acord cu protestul vostru, dar numai dacă intraţi şi voi împreună cu el la puşcărie. Să protestaţi după gratii! Sau mai bine vă îngrijiţi de o cazare comună, să nu vă apuce fularul de gât, inima, sau glicemia, sau ceea ce ar fi dezastruos cu adevărat pentru ţară, claustrofobia, pentru că eu chiar încep să mă întreb cât de bine va fi să se descurce fără voi.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Sunt sute de persoane dispărute, dar acum e campanie electorală"

Guvernanţii pun în scenă o desfăşurare de forţe fără precedent pentru găsirea unei fete de 16 ani, dispărută de câteva zile de acasă. Nu-mi amintesc să fi făcut acelaşi lucru în urmă cu şase luni, când tot o tânără de 16 ani a dispărut fără urmă de la Bârlad sau să fi luat de atunci vreo măsură similară.

Până la un punct ei vor să ne arate grija deosebită a statului pentru cetăţenii săi, numai că această amplă acţiune nu-şi găseşte echivalentul în modul de reacţie a Ministerului de Interne în alte situaţii tragice ce au schimbat destinele unor familii.

Sunt sute de persoane dispărute în această ţară şi ne întrebăm de ce acum şi în acest caz reacţionează după câteva zile şi întorc România pe dos? Răspunsul e simplu. Acum e campanie electorală şi acţionează doar ca să se bage-n seamă, sperând, totodată, că românii vor uita cele şapte ore îngheţate şi cele două cruci din Apuseni.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Ţara arde şi USL se piaptănă"

USL ne-a adus multe ministere şi prea mulţi noi miniştri. Aproape că nici nu apucă să ducă în derizoriu sau la eşec definitiv vreo reformă, că ajung în puşcărie sau sunt remaniaţi.

Pentru că USL nu trebuie să sufere, Doamne fereşte, vreo fractură de ciolan, şi-au propus ca pe termen scurt să înfiinţeze încă vreo trei funcţii de prim-ministru şi trecerea la conducerea dualistă USL/USD. Ei vor ca România lor să poată să prospere şi îşi doresc să aibă patru guverne, două preşedinţii, consiliile transformate în parlamente locale, iar Parlamentul, dacă se poate tricameral, să numere cel puţin 1.000 de senatori şi vreo 3.000 de deputaţi, iar în a treia cameră să fie prin constituţie rezervată nevestelor, fiilor, nepoatelor, mai puţin "nepoatelor", rudelor de grad şapte, şoferilor sau cunoştinţelor demnitarilor.

Ah, era să uit esenţialul. Ei vor şi multă linişte şi suspendarea opoziţiei cel puţin pe perioada dintre campanii, şi pentru asta au început deja să încerce să ne reducă la tăcere.

Domnul Angel Tîlvăr:

"Unde este viitorul? Şomajul în rândul tinerilor şi exodul de valori în Europa"

Comisia pentru învăţământ, ştiinţă, tineret şi sport a Camerei Deputaţilor, în colaborare cu European Christian Political Youth Network (ECPYN) au organizat, în ziua de miercuri, 19 februarie 2014, la Palatul Parlamentului, conferinţa internaţională cu tema: "Unde este viitorul? Şomajul în rândul tinerilor şi exodul de valori în Europa".

Conferinţa a avut drept punct de pornire apelul la acţiune pentru combaterea şomajului în rândul tinerilor, lansat în anul 2013, făcut de Comisia Europeană. În esenţa sa, acest document invită Consiliul European să adopte propunerile de recomandări specifice fiecărei ţări privind garanţia pentru tineret, anume încadrarea în muncă a tinerilor şi invită statele membre să pună rapid în aplicare aceste recomandări. De asemenea, statele membre în care există regiuni care se confruntă cu rate ale şomajului în rândul tinerilor de peste 25% au fost invitate să prezinte, până în octombrie 2013, un plan de punere în aplicare a garanţiei pentru tineret. Aceste planuri trebuie să prezinte modul în care garanţia pentru tineret va fi pusă în aplicare la nivel naţional, rolurile pe care le vor juca autorităţile publice şi alte organizaţii, modul de finanţare, modul în care vor fi monitorizate progresele şi calendarul de punere în aplicare. Alte state membre sunt încurajate să prezinte planuri similare până în primăvara anului 2014.

Ca stat membru al Uniunii Europene, România trebuie să pună în aplicare aceste recomandări cu atât mai mult cu cât, deşi încă nu se poate spune că nu se confruntă cu o astfel de problematică, perspectivele de diminuare a ratei şomajului sunt unele deosebit de favorabile. Cu o creştere economică de peste 3% în anul 2013, ţara noastră s-a plasat pe primul loc într-o ierarhie care cuprinde toate statele comunitare, ceea ce ne îndreptăţeşte să sperăm că pe viitor şomajul în rândul tinerilor români va înregistra o scădere continuă datorată, în principal, creşterii puterii de absorbţie a forţei de muncă vacante pe care o înregistrează şi va continua să o înregistreze sectorul privat.

De altfel, chiar pe acest gen de argumentaţie mi-am fundamentat intervenţia pe care am avut-o în cadrul conferinţei, subliniind faptul că reducerea constantă a numărului de persoane tinere care nu ocupă un loc de muncă reprezintă o prioritate programatică a Guvernului României. Am ţinut să subliniez importanţa pe care mobilizarea Fondului Social European - în favoarea tinerilor şi lansarea iniţiativei comunitare "Locuri de muncă pentru tineri" - o are la nivelul fiecărui stat membru al Uniunii Europene, în combaterea fenomenului în cauză.

În acelaşi timp, am prezentat în faţa invitaţilor câteva dintre măsurile adoptate de alianţa aflată la guvernare în favoarea integrării socio-economice a tinerilor din ţara noastră, cele mai importante dintre acestea fiind: suportul acordat tinerilor fermieri prin intermediul unor scheme europene de sprijin, pe bază de plan de afaceri; sprijinirea încadrării absolvenţilor pe piaţa muncii şi susţinerea de către stat a indemnizaţiei de şomaj pentru aceştia; continuarea programelor de stimulare a tinerilor întreprinzători (Programul Kogălniceanu, Programul de Growing Up); aprobarea Proiectului de Memorandum pentru implementarea unei Scheme pilot de tip "Garanţii pentru tineri" în vederea îmbunătăţirii accesului pe piaţa muncii; implementarea iniţiativei pentru tineri - 2020; stimularea parteneriatului public-privat dintre sistemul educaţional şi mediul economic, având ca principal obiectiv atragerea fondurilor europene, cu scopul creşterii ratei de absorbţie a absolvenţilor pe piaţa muncii; sprijinul acordat dezvoltării unei relaţii mai strânse şi o compatibilitate mai mare între şcoală şi piaţa muncii.

Constituind un bun prilej pentru o dezbatere aplicată asupra fenomenului şomajului în rândul tinerilor şi o ocazie deosebită pentru un eficient schimb de experienţă, conferinţa găzduită de Palatul Parlamentului s-a constituit, în final, într-un eveniment binevenit pentru toţi cei prezenţi, fapt unanim recunoscut de personalităţile participante.

Domnul Angel Tîlvăr:

"De ce o zi a limbii materne?"

Instituirea unei zile dedicate limbii materne îşi găseşte originea în decizia UNESCO din anul 1999, care a stabilit ca anual, la data de 21 februarie, să fie celebrat la nivel internaţional dreptul diferitelor grupuri etnice (în special, al celor minoritare) de a-şi folosi, neîngrădit, limba maternă.

La baza acestei decizii se află Ziua Mişcării pentru Limbă, zi dedicată de statul Bangladesh comemorării unui eveniment tragic petrecut la data de 21 februarie a anului 1952, zi în care studenţii de la Universitatea din Dacca au manifestat pentru recunoaşterea limbii bengali ca una dintre limbile vorbite pe teritoriul Pakistanului (pe atunci Bangladeshul fiind doar o provincie a acestui stat). Cum legile pakistaneze recunoşteau existenţa unei singure limbi, limba urdu, s-a ajuns rapid la violenţe între manifestanţi şi forţele de represiune, acestea din urmă făcând uz de focuri de armă, soldate cu uciderea unui important număr de studenţi.

Iniţiativa UNESCO este, fără îndoială, una lăudabilă, deoarece limba maternă a fiecărui grup etnic aparţine moştenirii culturale a întregii umanităţi, mărturie vie a existenţei unor culturi şi civilizaţii de multe ori milenare.

Potrivit statisticilor de dată recentă, mai mult de jumătate din numărul total al limbilor vorbite încă la scară planetară se află în pragul dispariţiei. Dacă s-ar petrece această nedorită extincţie, ar reprezenta o pierdere greu măsurabilă pentru întreaga noastră civilizaţie, pentru că moartea oricărei limbi afectează, uneori iremediabil, înţelegerea trecutului nostru comun şi, pe cale de consecinţă, prefigurarea corectă a viitorului. Este greu de calculat cât de mult ar fi evoluat artele, spre exemplu, dacă în lume ar exista, astăzi, mult mai mulţi vorbitori ai limbii latine, ca limbă vie, viguroasă şi în continuă evoluţie, şi nu doar puţinii iniţiaţi în vorbirea unei limbi moarte.

Vorbirea fiind doar forma de comunicare a gândurilor, este greu de crezut că o traducere dintr-o limbă care nu mai este folosită uzual poate interpreta fidel un mesaj transmis peste milenii, deoarece traducătorul, spre deosebire de autor, nu posedă deprinderea de a gândi în limba respectivă. Şi cu toate că afirmaţia mea poate părea a fi una paradoxală, nu mă sfiesc să afirm că limba latină reprezintă, totuşi, un caz fericit deoarece, fiind limba celui mai important stat al lumii antice, Imperiul Roman a lăsat moştenire o mare bogăţie de documente scrise şi continuă să fie folosită, încă, în cadrul uneia dintre cele mai importante instituţii ale lumii contemporane, Biserica Catolică.

Din nefericire, multe alte limbi vorbite cândva, în vreun colţ sau altul al lumii, nu au putut beneficia de avantajul conferit de atributul universalităţii, consecinţa fiind nici mai mult, nici mai puţin decât dispariţia totală a lor. Dispariţiile cele mai frecvente ale limbilor vorbite la un moment dat se produc, în special, atunci când vorbitorii acestora sunt împiedicaţi să mai gândească în limba respectivă, acesta fiind cazul tipic al asimilării etnice. Aşadar, odată cu dispariţia unei limbi, dispare o întreagă etnie şi prin aceasta o întreagă cultură şi civilizaţie.

Din fericire, cel puţin în ultimii ani, organismele internaţionale, dar şi fiecare stat în parte au devenit mult mai responsabile faţă de pericolul pe care îl reprezintă fenomenul la care ne referim astăzi, pentru moştenirea culturală comună. O dovadă în acest sens reprezentând-o însăşi celebrarea anuală a Zilei Internaţionale a Limbii Materne. A proteja, azi, o moştenire culturală de valoarea şi complexitatea unei limbi, a ta sau a vecinului tău, nu este doar o chestiune de supravieţuire etnică, ci şi o contribuţie definitorie la conservarea şi la dezvoltarea patrimoniului universal comun, fie că este vorba de limba etniei tale sau de cea a unei alte etnii. Fiecare dintre limbile care se vorbesc pe această planetă reprezintă un tezaur cultural unic şi, din nefericire, ireplicabil.

Ca stat membru al Uniunii Europene şi profund fidel principiului unităţii în diversitate, statul român respectă drepturile grupurilor etnice de pe teritoriul său de a-şi conserva şi de a-şi promova propriile tradiţii culturale şi propria limbă, într-un cuvânt propria identitate etnică. Cel puţin din acest punct de vedere, România poate fi considerată, oricând, un adevărat model la nivel internaţional. Şi nu ascund deloc faptul că mi-aş dori ca şi comunităţile de români aflate, de mai mult sau de mai puţin timp, în diaspora să beneficieze, în ţările respective, de dreptul de a-şi proteja moştenirea culturală măcar la nivelul la care acest drept este acordat minorităţilor etnice care locuiesc pe teritoriul României.

Domnul Viorel-Ionel Blăjuţ:

"Cine a inventat taxa pe apa de ploaie?"

E bine să ne gândim mai mult înainte de a inventa noi taxe!

Pentru anul 2013, Primăria Iaşi are de plătit firmei ApaVital o factură de peste 6,7 milioane de lei pentru serviciile de canalizare a apei meteorice de pe domeniul public. Suma este aproape dublă faţă de cât s-a plătit acum doi ani pentru acelaşi serviciu. În preţ este inclusă chiar şi apa de ploaie care cade peste spaţiile verzi, şi care nu mai ajunge în canalizarea ApaVital. La fel şi apa care se duce direct în râurile sau pâraiele din oraş, curgând pe străzile fără canalizare. Drept urmare, oficialii Primăriei spun că au solicitat scăderea din factură a volumului de apă preluat de Bahlui prin stăvilare, solicitare care nu a fost însă rezolvată.

Reprezentanţii ApaVital susţin că acest serviciu trebuie plătit de comunitate pentru că generează costuri. Conform acestora, apa de ploaie nu staţionează în parcuri, ci se curge undeva şi se duce în canalizare.

Consumatorii casnici sunt scutiţi de la plata acestui serviciu încă de acum trei ani, din cauza numeroaselor reclamaţii, însă apa meteorică este în continuare facturată instituţiilor publice şi agenţilor economici, în număr total de peste 1.600. Totuşi, fiecare ieşean contribuie indirect pentru plata apei meteorice preluate în canalizare, prin factură emisă pe numele Primăriei, şi care, după cum spuneam, se ridică la aproape şapte milioane de lei pentru anul trecut. Coroborând această valoare cu numărul contribuabililor din Iaşi, reiese că fiecare persoană fizică, ce îşi plăteşte oricum taxele şi impozitele la Primărie, a suportat anul trecut încă 31 de lei pentru preluarea apei şi a zăpezii topite.

Agenţii economici sunt tot mai nemulţumiţi de această taxă, existând cazuri în care suma solicitată de ApaVital şi plătită de un singur agent economic a depăşit binişor 100 de milioane de lei pe lună. Dar cel mai tare îi nemulţumeşte pe aceştia faptul că taxa pe apa de ploaie a fost inventată chiar de către actualul primar al Iaşiului, pe când acesta funcţiona ca manager al regiei de apă şi canal, şi care acum este extrem de nemulţumit de facturile emise de ApaVital.

Morala e simplă. E bine să ne gândim înainte de a inventa noi taxe şi impozite!!

Domnul Adrian Gurzău:

"Mă opun amnistierii. Graţierea colectivă să vizeze doar faptele mărunte şi să fie exceptaţi toţi corupţii!"

La presiunea baronilor locali şi a sponsorilor PSD, premierul Victor Ponta este obligat să facă totul pentru a trece prin Parlament Legea amnistiei şi a graţierii. Sub pretextul că penitenciarele sunt supraaglomerate, iar România încasează amenzi de la CEDO pentru condiţiile de detenţie. Lăsând la o parte faptul că în aproape doi ani Guvernul Ponta nu s-a ocupat de creşterea bunăstării românilor cinstiţi şi liberi, atrag atenţia asupra faptului că nu este nevoie de amnistie atâta vreme cât problema invocată de către premier şi ministrul lui de justiţie, descongestionarea închisorilor se poate rezolva prin graţiere pe cazuri individuale.

Numai că singură graţierea nu curăţă şi cazierul infractorilor - ori pe majoritatea borfaşilor de bază ai grupului infracţional organizat impropriu, numit guvernare şi majoritate parlamentară, cazierul îi încurcă să revină cât mai sunt în putere în prim-planul vieţii politice. După cum spuneam de la tribuna Parlamentului, această lege este dedicată special lui Adrian Năstase şi celor de teapa lui. Toţi corupţii scapă, prin graţiere, de puşcărie, iar unii dintre ei, prin amnistie, rămân şi cu cazierul curat.

De aceea, în programul meu politic scrie: "fără amnistie!". Dacă este nevoie de graţiere colectivă pentru a se descongestiona penitenciarele, aceasta să vizeze faptele mărunte şi să fie exceptaţi toţi corupţii, atât cei care au fost pedepsiţi pentru fapte cuprinse în Codul Penal, cât şi în cele cuprinse în legile speciale.

Domnul Adrian Gurzău:

"Guvernul Ponta inventează o lege care conferă puteri decizionale discreţionare şi imunitate penală şi civilă unor persoane numite sau alese"

Se preconizează apariţia în peisajul financiar al României a Comitetului Naţional pentru Supravegherea Macroprudenţială sub directa conducere a guvernatorului BNR. Sub o majoritate parlamentară de 70%, CNSM va fi înfiinţat prin ordonanţă de urgenţă a Guvernului, semnată de premierul Victor Ponta. Prevederile din această ordonanţă, ce poate fi consultată pe site-ul Ministerului de Finanţe, sunt o bătaie de joc la adresa legilor României şi a Constituţiei sale, cât timp se stipulează că membrii CNSM se situează deasupra legii şi că beneficiază de imunitate penală şi civilă pentru ceea ce hotărăsc şi pun în practică. Oricum, grupul infracţional organizat impropriu, numit guvernare şi majoritate parlamentară, şi-a netezit calea către fărădelege din moment ce orice ordonanţă de urgenţă a Guvernului poate fi atacată la Curtea Constituţională doar de către Avocatul Poporului, care avocat este o doamnă numită interimar, dar ilegal în funcţie, din moment ce nu are, conform legii, studii juridice, ci doar economice.

Sunt câteva prevederi în textul proiectului de ordonanţă de urgenţă a Guvernului care situează deasupra legilor cetăţeni români, prin acordarea de: imunitate penală şi civilă, scoaterea de sub incidenţa incompatibilităţii şi a conflictului de interese, scoaterea de sub control din partea oricărei autorităţi a statului de drept şi scoaterea de sub posibilitatea ca activitatea acestui comitet să fie amendată prin neacceptarea raportului anual prin votul Parlamentului

Dezavuez public această nouă tentativă a Guvernului Ponta de a şubrezi statul de drept.

• Membrii comitetului, precum şi persoanele care au lucrat sau lucrează pentru sau în legătură cu activitatea comitetului nu răspund civil sau penal pentru îndeplinirea sau omisiunea îndeplinirii oricărui act sau fapt în legătură cu exercitarea, în condiţiile legii, a atribuţiilor de supraveghere macroprudenţială, cu excepţia cazului în care se dovedeşte că au acţionat cu rea-credinţă şi cu neglijenţă gravă. (Articolul 11 alineatul 2).
• Desfăşurarea activităţii în cadrul comitetului de către persoanele prevăzute la alin. (1) nu intră sub incidenţa regimului incompatibilităţilor şi al conflictelor de interese prevăzut de Legea nr.161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, cu modificările şi completările ulterioare ori a celui prevăzut în legile speciale care guvernează statutul autorităţilor din care fac parte aceste persoane (Articolul 7 alineatul 3).
• În îndeplinirea obiectivului fundamental prevăzut la alin. (1), Comitetul şi membrii Consiliului general nu solicită şi nu acceptă instrucţiuni din partea niciunei autorităţi, instituţii sau organism public ori privat. (Articolul 2 alineatul 2).
• Preşedintele Comitetului prezintă Parlamentului României, până la data de 30 iunie a anului următor, raportul anual al Comitetului, care este dezbătut, fără a fi supus votului, în şedinţă comună a celor două Camere ale Parlamentului. (Articolul 11 alineatul 1).

Care este rolul şi rostul creării unui astfel de organism care să nu poată fi controlat de nimeni, a cărui decizie este literă de lege atât pentru executiv, cât şi pentru legislativ şi ai cărui membri nu răspund sub nicio formă în faţa legii?

În lipsa de respect faţă de legi, grupul infracţional organizat, al cărui exponent vizibil este premierul Victor Ponta, doreşte să creeze o categorie aparte de cetăţeni români aflaţi deasupra legii, deşi în Constituţia României scrie clar că nimeni nu se situează deasupra acesteia. Această ordonanţă de urgenţă a Guvernului trebuie denunţată public. La fel şi mentalitatea acestui Guvern de a găsi mereu tertipuri de a se situa deasupra legii.

Domnul Gheorghe Ciobanu:

"Datorită sprijinului României, Republica Moldova este astăzi mai aproape de UE"

Ani de zile am auzit de la preşedintele Traian Băsescu şi de la aparatul de propagandă mediatică, aflat în sprijinul său, cum unul dintre obiectivele majore ale României trebuie să fie unirea cu Basarabia. S-au scris sute sau mii de editoriale şi articole, s-au consumat tone de hârtie şi cerneală tipografică, dar finalitatea tuturor demersurilor întreprinse de fosta guvernarea PDL a fost nulă.

Ei bine, iată că, după o foarte lungă perioadă de timp, Republica Moldova începe să fie ajutată la modul concret de către România pentru a se integra în Uniunea Europeană. Datorită sprijinului oferit de Executivul Ponta şi de europarlamentarii români, basarabenii sunt primii cetăţeni din Estul Europei care nu vor mai avea nevoie de viză pentru a intra în ţările UE, ceea ce este un plus uriaş pentru o ţară în care foarte mulţi dintre tineri doresc să meargă şi să muncească în Occident. Măsura vine la scurt timp după summit-ul de la Vilnius, unde Republica Moldova a semnat acordul de asociere la Uniunea Europeană. E o situaţie pozitivă fără precedent care nu ar fi putut fi obţinută fără sprijinul concret al autorităţilor de la Bucureşti.

Guvernul României, spre deosebire de preşedintele Băsescu, şi-a asumat angajamente clare şi concrete faţă de Republica Moldova. Aşa se face că o echipă guvernamentală condusă de premierul Ponta a mers la Chişinău pentru a finaliza o parte din promisiunile pe care le-am făcut. Pe lângă ajutorul de 90 de milioane de euro, promis fraţilor noştri basarabeni, Guvernul va garanta investiţiile firmelor româneşti în Republica Moldova, în proporţie de 80%, în limita unui plafon total de un miliard lei pentru acest an. E un ajutor uriaş pentru că acest lucru va încuraja extreme de multe companii româneşti să meargă şi să investească în Basarabia. Se construieşte o punte financiară extrem de sănătoasă care se poate dezvolta în timp.

De asemenea, lucrările de construcţie a gazoductului Iaşi-Ungheni sunt avansate şi vor fi încheiate până la 15 aprilie, vicepremierul Liviu Dragnea venind la Chişinău cu ordinul de plată, în sumă totală de 1,2 milioane euro, reprezentând contribuţia românească pe teritoriul Moldovei. Întârzierile la finalizarea lucrării au apărut ca urmare a faptului că au trebuit respectate nişte proceduri europene în domeniu, care sunt, în general, mai greoaie şi mai puternic birocratizate.

Contractul de finanţare, în valoare de 5,289 milioane de euro, a fost încheiat între MDRAP şi Ministerul Economiei din Republica Moldova şi are la bază acordul încheiat între guvernele român şi moldovean în 2010, privind implementarea programului de asistenţă tehnică şi financiară, în baza unui ajutor financiar nerambursabil, în valoare de 100 de milioane de euro, acordat Republicii Moldova de România. Este vorba de 10,5 km de gazoduct pe teritoriul Basarabiei, iar în partea de sud, traversare a râului Prut, de 134 de metri. Odată finalizat acest proiect, România va putea livra direct gaz moldovenilor şi va contribui la independenţa energetică sporită a acestora în faţa gazelor ruseşti, care s-au scumpit masiv pe fondul deciziei basarabenilor de a se îndrepta spre Uniunea Europeană.

Poate aceste gesturi concrete ale Guvernului Ponta înseamnă mult mai mult decât vorbăria goală a executivelor de până acum sau declaraţiile bombastice, dar lipsite de substanţă ale şefului statului.

Domnul Dorel Covaci:

"Emilia Comişel - doamna folclorului românesc"

Personalitate emblematică a etnomuzicologiei româneşti din cea de-a doua jumătate a secolului al XX-lea şi a învăţământului muzical universitar din ţara noastră, doamna Emilia Comişel ar fi aniversat, pe data de 28 februarie, ziua de naştere.

Profesor universitar doctor, etnomuzicolog de talie internaţională, folclorist, membru al Uniunii Compozitorilor din România s-a născut la Ploieşti şi a început studiile muzicale pentru vioară la vârsta de şapte ani, împreună cu tatăl său, cunoscutul institutor, profesor de muzică şi dirijor de cor, Gheorghe Comişel.

După ce a terminat şcoala primară şi Liceul de Fete "Despina Doamna" din Ploieşti, Emilia Comişel a intrat cu brio la Academia de Muzică din Bucureşti, unde a beneficiat de îndrumarea unor personalităţi marcante ale creaţiei şi ale pedagogiei muzicale.

Cercetările folclorice le-a început încă din tinereţe, în zona Banatului, alături de Dimitrie Gusti şi Constantin Brăiloiu, fondatorul etnomuzicologiei româneşti, şi a rămas astfel definitiv ataşată de plaiurile vestice. A publicat nenumărate studii şi cărţi despre folclorul din ţinutul Pădurenilor, Dobrogea, Vrancea, Moldova, Valea Timocului, Banatul Voievodinei şi, nu în ultimul rând, zona Făgetului, un ţinut de suflet pentru domnia sa.

Legătura specială cu zona Banatului s-a concretizat şi prin participarea la toate ediţiile concursului "La porţile dorului", organizat la Făget, judeţul Timiş, şi publicarea, împreună cu personalităţi ale culturii locale, Ion Căliman şi Ion Olteanu, a unor culegeri folclorice.

A fost una dintre iniţiatoarele şi susţinătoarele "Cercului Ştiinţific de Folclor", din cadrul Universităţii de Vest Timişoara; doamna Comişel n-a lipsit de la niciunul din simpozioanele organizate şi a fost mereu prezentă cu studii de specialitate în paginile anuarului intitulat "Folclor literar".

Timp de 70 de ani s-a dedicat studierii, cercetării şi valorificării bogatelor tradiţii ale creaţiei muzicale populare din principalele zone etnofolclorice ale României, dar şi din teritoriile locuite de românii din afara graniţelor (Canada, Grecia, Italia, Albania, Franţa, Iugoslavia, Bulgaria).

Iubitoare a plaiului, portului şi tradiţiilor, a cules 9.000 de cântece folclorice şi a efectuat peste 5.000 de înregistrări, care sunt păstrate la Institutul de Folclor, Academia Română şi în colecţii personale. Mică de stat, veselă şi plină de energie, călătorea neobosită prin cele mai îndepărtate şi uitate colţuri ale ţării, cu trenul, şareta, căruţa sau pe picioare, pe arşiţă sau prin ger, pentru a mai afla vreo comoară, ce sta gata să fie scoasă la lumină. Aceasta era marea ei fericire: să descifreze tainele şi expresivitatea artistică a sufletului românesc.

Rezultatele acestei vaste activităţi ştiinţifice au fost prezentate în numeroase studii, articole, conferinţe, comunicări ştiinţifice, publicate în prestigioase reviste de specialitate din ţară şi din străinătate, dar şi în emisiuni radio şi de televiziune. În 1996 a început publicarea biografiei lui Constantin Brăiloiu, al cărei discipol a fost, o lucrare în opt volume, ultima apărută în 2010.

Activitatea didactică, desfăşurată timp de ani şi ani cu tenacitate şi pasiune, a împărţit-o între Liceul Pedagogic din Ploieşti, Catedra de Folclor a Conservatorului de Muzică "Ciprian Porumbescu" şi Institutul de Etnologie şi Dialectologie.

Întâi s-au decernat, de-a lungul carierei, ordine şi medalii ale statului român, premii ale Academiei Române şi distincţii internaţionale: ca membru al Societăţii Internaţionale de Folclor din Londra, Paris, Basel (Elveţia), trei premii ale Uniunii Compozitorilor şi Muzicologilor şi, în 2008, Marele Premiu al acestei prestigioase uniuni de creaţie. A fost numită cetăţean de onoare al oraşelor Ploieşti şi Făget - Timiş.

Suflet mare şi bun, a sprijinit debutul a numeroşi interpreţi de muzică populară cu talent şi le-a ghidat paşii spre atingerea gloriei profesionale. Nume cu sonoritate în folclorul de prim rang îi datorează netezirea drumului în viaţă, o încurajare la momentul oportun, repertoriul, costumele sau alte alegeri inspirate în carieră. În acest scop, al ajutorării şi propulsării tinerelor talente, al diseminării gustului pentru folclor în rândul noii generaţii, s-a ocupat de organizarea unor festivaluri şi evenimente folclorice şi de lansarea tinerilor cântăreţi populari.

Marea doamnă a folclorului românesc, Emilia Comişel, a fost o femeie cu o bogăţie sufletească imensă, pe care am avut norocul şi onoarea de a o cunoaşte. Era o fire sociabilă, deschisă, spontană, gata permanent de replică şi de acţiune. Era hotărâtă, chiar tenace, iar în cursul muncii de teren poseda o rezistenţă fizică ieşită din comun.

A trăit extrem de modest şi cumpătat, iar după o viaţă neobosită, a cărei constantă a fost o mare iubire faţă de oameni şi faţă de muzica tradiţională românească, a trecut în lumea cea veşnică, lăsând un gol imens în sufletele celor care au cunoscut-o şi au preţuit-o.

Emilia Comişel ne-a părăsit la 18 aprilie 2010, dar, de câţiva ani, mulţi dintre studenţii sau interpreţii, pe care i-a îndrumat şi ajutat, pe care i-a sfătuit, i-a promovat şi le-a urmărit cariera, au uitat-o. S-a aşternut tăcerea asupra celei care a pregătit peste 80% dintre muzicienii populari. Liniştea doare când se aşterne peste ce e miez şi răsad pentru cultura românească. Uitarea Emiliei Comişel ar îngropa rodul muncii sale care, la rândul ei, ar însemna pierderea unei comori din chivotul culturii neamului românesc.

Dacă acceptăm ca lucrurile să stea aşa, atunci cum să pretindem ca generaţia tânără să-şi cunoască rădăcinile, să-şi aleagă mentori de vârf?

Îndemnul meu este de a nu ne uita valorile, de nu lăsa cenuşa timpului să se aştearnă peste numele lor, de a-i preţui, de a-i evoca permanent pe cei care au dezvăluit "bogăţia sufletească şi excepţionala înzestrare, în plan poetic şi muzical, a poporului nostru", pe cei care şi-au "umplut sufletul de comoara neamului"! (Emilia Comişel)

Domnul Mircea Man:

"Turismul balnear - o mină de aur pentru România"

Cu mulţi ani în urmă centrele de tratament din România erau căutate de milioane de turişti români şi străini, iar astăzi turismul balnear românesc bate pasul pe loc, fiind în moarte cerebrală.

Este grav că nu există o colaborare eficientă între Ministerul Muncii, Sănătăţii şi cel al Turismului, nu se face o promovare "agresivă" pe plan internaţional al acestui tip de turism. Sunt investiţii minime în acest domeniu, iar acolo unde au fost atrase fonduri europene rezultatele au fost vizibile.

Să nu uităm şi de birocraţia şi legislaţia greoaie care nu îi atrage deloc pe investitorii străini, iar lipsa de interes a autorităţilor centrale şi locale nu fac decât un mare deserviciu României în acest domeniu.

În programul de guvernare, pe lângă alte promisiuni mincinoase, se înscriau şi creşterea gradului de absorbţie a fondurilor europene, atragerea investitorilor, priorităţi ale Executivului rămase însă fără rezultate.

România ar putea să atragă miliarde de euro din turismul balnear, acest lucru va fi posibil doar prin atragerea de fonduri europene, prin investiţii masive în infrastructură, prin implicarea tuturor autorităţilor, care să elaboreze politici clare în acest sens.

Nu degeaba investiţiile în infrastructură sunt considerate una dintre măsurile cele mai eficiente în combaterea crizei economice, o măsură vitală de care România are nevoie în această perioadă, dar această guvernare nu are interes pentru îmbunătăţirea acestui domeniu, iar turismul balnear nu este o prioritate pentru ei.

O mare victorie a democraţiei din România a fost respingerea de către Curtea Constituţională a proiectului legislativ pe descentralizare, în care baronii locali puteau "să taie şi să spânzure" în domeniul turismului şi aşa destul de afectat, iar lipsa de interes şi de viziune a acestora nu făcea altceva decât să le distrugă şi pe cele existente.

Uriaşul potenţial natural al României aşteaptă să fie exploatat, pentru că dispunem de cea mai mare resursă balneară din Europa, avem personal medical bine pregătit, iar marile proiecte şi priorităţile în acest domeniu se află doar la stadiul de declaraţii.

Fără investiţii substanţiale statul român nu va intra pe harta destinaţiilor turistice importante ale lumii, iar cei care vor pierde suntem tot noi.

Domnul Ioan Balan:

"Guvernarea în permanentă ilegalitate"

Faptul că USL a manifestat şi manifestă un dispreţ total faţă de lege nu mai este un mister pentru nimeni. USL a încălcat constant legea, din prima zi de când a preluat guvernarea şi nu se abţine în nici o zi să nu o facă. Numiri în funcţii publice care au desconsiderat total prevederile legale, interimate permanentizate, conflicte de interese şi incompatibilităţi, acte normative scrise de reţele infracţionale, sfidarea zi de zi a Constituţiei, reprezintă numai câteva dintre exemplele care demonstrează ilegalitatea în care guvernează USL. Şi, ca nu cumva să existe cineva care să se opună acestei stări de lucruri, USL a golit de conţinut unele instituţii care ar fi trebuit să dea peste mână Guvernului atunci când înfăptuieşte un act de ilegalitate.

Când spun aceasta, mă gândesc imediat la instituţia Avocatului Poporului, pe care Victor Ponta a transformat-o, imediat după ce a preluat guvernarea, în Avocatul USL, nu al poporului. Şi, de parcă nu ar fi fost suficient că a transformat-o într-o instituţie obedientă USL, a aruncat această instituţie şi în ilegalitate, prin desemnarea ca interimar a unei persoane care nici măcar studii juridice nu are.

Trei ordonanţe de urgenţă pe zi! Cam aceasta este media de eficienţă a Guvernului USL în a substitui Parlamentul. La aceasta aş adăuga faptul că mai mult de jumătate dintre aceste ordonanţe conţin prevederi contrare Constituţiei. Pentru acest lucru Avocatul Poporului veghează la totala linişte a USL!

Trebuie să recunoaştem că USL s-a ţinut de cuvânt atunci când a promis că va politiza "până la femeia de serviciu" toate instituţiile publice. Au făcut-o! Nu a contat faptul că militanţii USL au sau nu au studii de specialitate, au sau nu au experienţă profesională sau prestigiul necesar ocupării funcţiilor publice. Ei au cucerit, redută cu redută, toate instituţiile. Autorităţi naţionale, direcţii şi departamente, au fost populate cu lipitorii de afişe ai USL sau cu rudele liderilor USL, în majoritatea cazurilor încălcându-se legea. Acest asalt asupra instituţiilor se vede în performanţa lor din ce în ce mai scăzută.

Despre conflicte de interese sau incompatibilităţi nici nu mai vorbim! Ele sunt prezente aproape în toate structurile guvernamentale şi nu sunt considerate o mare scofală de către Victor Ponta şi ai lui. Nu contează că instanţele au dat decizii definitive care obligă la demiterea unor demnitari sau funcţionari, contează doar că aceştia sunt membri ai USL.

Faptul că USL-ului nu-i pasă de legalitate se poate lesne observa şi din dispreţul în care au redactat proiectul de revizuire a Constituţiei. 85 din cele 128 de propuneri de modificare sunt contrare literei şi spiritului Constituţiei sau aduc un grav prejudiciu statului de drept. Acest lucru denotă modul în care USL guvernează: construieşte legi pentru clientela de partid, modifică instituţii ale statului de drept după chipul şi asemănarea liderilor USL, încalcă orice principii ale statului de drept pentru a-i proteja pe corupţi. USL sau USD a demonstrat că nu dă doi bani pe lege şi nici nu are de gând să se schimbe, indiferent ce nume va purta de acum înainte.

Domnul Ştefan-Bucur Stoica:

"Transelectrica şi Transgaz - un proiect marca PSD"

Asistăm astăzi pe scena politică la un haos creat de USL, la un plan de acaparare a puterii pus în acţiune de PSD, lovind în proprii aliaţi.

Astfel, Companiile Transelectrica şi Transgaz au fost transferate miercuri, 12 februarie, prin ordonanţă de urgenţă, de la Ministerul Finanţelor Publice la Secretariatul General al Guvernului, condus de Ion Moraru. Acţiunea s-a petrecut în stilul cu care PSD ne-a obişnuit, proiectul de ordonanţă a fost adoptat într-o secretomanie totală, nu a figurat nici pe agenda oficială a guvernului şi nici nu a fost anunţat odată cu alte decizii luate miercuri în şedinţă, cu atât mai mult nu a existat nicio dezbatere publică prealabilă.

Actul normativ de trecere a acestor companii la Secretariatul General al Guvernului (SGG) s-a făcut cu încălcarea Legii nr. 90/2001 privind organizarea şi funcţionarea Guvernului României, în sensul că i se acordă SGG puteri sporite şi e transformat din entitate fără personalitate juridică (conform art. 23) în acţionar din partea statului. Conform articolului 22 din aceeaşi lege, SGG este parte a aparatului de lucru al Guvernului, cu rolul de a asigura operaţiunile tehnice aferente actelor guvernamentale. El deserveşte doar Guvernul şi emite acte cu caracter individual. Nu poate emite mandate de AGA, cum va fi în cazul celor două companii. Aşadar, avem iarăşi de-a face cu un abuz, iar mandatele şi numirile date de SGG sunt nule de drept, ele fiind date de persoane fără calitate în acest caz.

Prin toate acţiunile întreprinse tot ce putem deduce este că, în prezent, PSD poate iniţia de unul singur, fără consultarea partenerilor de guvernare, acte normative de cea mai mare importanţă atât pentru economie, cât şi pentru bugetul de stat, cum ar fi privatizarea companiilor energetice de stat, subvenţiile acordate producătorilor de energie regenerabilă sau legislaţia privind tarifele la curent electric şi gaze naturale.

Trebuie să luăm atitudine. PDL nu va rămâne indiferent în faţa modului în care PSD pune monopol pe piaţa energetică, prin căpuşarea companiilor de stat, nu putem sta şi privi modul în care este subminată economia şi e încălcat statul de drept.

Doamna Claudia Boghicevici:

"Nu avem o strategie cu privire la persoanele cu handicap"

În România sunt peste 700.000 de persoane ce sunt înregistrate ca persoane beneficiare ale sistemului de protecţie socială specială, conform datelor statistice prezentate la nivelul lunii septembrie a anului 2013; fac referire la acestea întrucât date statistice mai recente nu se găsesc pe site-ul Ministerului Muncii.

Până la sfârşitul anului trecut, Ministerul Muncii a promovat, în conformitate cu H.G. nr.1175/2005 Strategia Naţională pentru protecţia, integrarea şi incluziunea socială a persoanelor cu handicap în perioada 2006 -2013. În conformitate cu prevederile Cartei Sociale Europene s-au asigurat şanse egale pentru persoanele cu handicap către o societate fără discriminări, aceasta reprezentând un instrument-cadru de planificare a politicilor şi programelor sociale în favoarea persoanelor cu handicap.

În prezent, deşi au trecut deja două luni din anul 2014 şi nu avem aprobată a astfel de strategie, nu regăsim pe site-ul Ministerului decât un draft pus în dezbatere. Consider că această strategie trebuia deja adoptată încă din toamna anului trecut şi nu înţeleg cum cei ce conduc Ministerul Muncii vor să facă ceva pentru beneficiarii acestui sistem de protecţie socială, dacă nu sunt capabili să adopte un astfel de document în timp util.

Vă reamintesc pe această cale că, deşi am avut peste 50 de propuneri legislative pentru modificarea Legii nr.448/2006 privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, la propunerea Ministerului Muncii, că vin şi au în lucru o nouă lege, Parlamentul le-a respins la pachet încă din toamna lui 2012.

Acum, avem deja o strategie caducă şi ministerul vine după două luni de când nu mai există măsuri pentru protecţia acestor persoane cu o viziune ce cuprinde nişte obiective cheie pe hârtie, nişte repere legislative cuprinse în legislaţia europeană şi care ne prezintă prevederile legislaţiei actuale.

Sper ca cei ce conduc acest minister să se trezească şi să unifice mai întâi terminologia ce trebuie folosită în acest domeniu şi, apoi, să vină cât mai repede cu o viziune clară, aplicabilă asupra sistemului, dar şi cu un proiect legislativ pe care îl promit deja de 22 de luni.

Cei ce fac parte din acest sistem social de protecţie se întreabă dacă actualul Guvern va face ceva şi pentru ei, dacă pentru indemnizaţiile ce le au se vor găsi fonduri pentru o creştere, având în vedere că şi ei fac parte din cetăţenii acestei ţări şi au necesităţi poate chiar mai mari decât persoanele vârstnice.

Doamna Claudia Boghicevici:

"Guvernul USL promovează discriminarea pensionarilor"

În 2003 a fost adoptată prevederea potrivit căreia contribuabilii care realizează venituri din salarii, activităţi independente, cedarea folosinţei bunurilor, activităţi agricole, silvicultură şi piscicultură pot direcţiona 2% din impozitul aferent acestor venituri în vederea susţinerii activităţii unor organizaţii neguvernamentale, inclusiv organizaţii cu caracter religios, precum şi finanţării burselor private.

Adoptarea acestei prevederi a primit semnale pozitive atât din partea ONG-urilor, cât şi a contribuabililor, fiind percepută ca o modalitate foarte utilă de finanţare a activităţilor filantropice, de cultură, educaţie, ecologie, religioase, precum şi de stimulare a implicării unui număr cât mai mare de persoane în viaţa civică şi de interes comunitar.

Sistemul există şi funcţionează în mai multe state din Europa, precum Polonia, Ungaria, Lituania, Slovacia şi prezintă o serie de avantaje, ca de exemplu:

• Susţine entităţile nonprofit în desfăşurarea activităţilor proprii cu impact social;
• Contribuie la dezvoltarea societăţii civile, prin crearea unei legături între cetăţeni, stat şi entităţile nonprofit;
• Este un mecanism prin care cetăţenii pot decide asupra modului în care sunt cheltuiţi 2% din impozitul pe venit;
• Nu generează costuri suplimentare pentru contribuabili.

Cu toate aceste avantaje, sfera celor care au dreptul de a direcţiona 2% din impozitul pe venit este destul de limitativă, la fel ca şi categoriile de venituri care dau dreptul de redirecţionare a acestei cote. Printre plătitorii de impozit excluşi de acest drept sunt şi pensionarii.

Colegii parlamentari din grupul UDMR au depus o iniţiativă legislativă prin care au propus ca şi pensionarii să poată beneficia de posibilitatea de a direcţiona cota de 2% din impozitul pe venit.

Nu este o premieră, însă. Consiliul Naţional al Persoanelor Vârstnice (organismul autonom care asigură dialogul social dintre persoanele vârstnice şi autorităţile publice) a adus anul trecut în discuţie faptul că pensionarii doresc să aibă şi ei dreptul de a dirija 2% din impozitul aplicat pe pensie către organizaţii neguvernamentale, la fel ca salariaţii şi alte categorii de contribuabili.

Punctul de vedere al Guvernului USL cu privire la oportunitatea adoptării unei astfel de iniţiative a fost scurt şi tăios. Nu susţine, motivând că măsura propusă conduce la diminuarea veniturilor bugetare şi ar crea un tratament discriminatoriu faţă de celelalte categorii de contribuabili care realizează venituri supuse impozitului pe venit cu impunere fiscală.

Ca de obicei, Guvernul Ponta pune pe seama bugetului de stat incompetenţa şi iresponsabilitatea în guvernare. În timpul campaniei electorale USL a promis lapte şi miere tuturor cetăţenilor din ţara aceasta, dar la acel moment nu au spus că îşi vor onora promisiunile doar dacă le va permite bugetul, că vor fi introduse sau majorate numai în primul an de guvernare peste 30 de taxe şi impozite, că vor exploda inflaţia, rata şomajului, preţurile bunurilor de consum, ale alimentelor, facturile la utilităţi şi aşa mai departe. Încet şi sigur, pensionarii au devenit o masă de manevră pentru câştigarea electoratului, iar guvernul le aruncă praf în ochi că vor creşte pensiile şi vor avea viaţă mai bună. În schimb, după ce s-au văzut cu sacii în căruţă şi cu guvernarea în mâini, USL a modificat şi modul de calcul al valorii punctului de pensie. Astfel, aceasta nu mai ia în calcul rata inflaţiei, care exprimă cu cât au crescut preţurile în ultimele 12 luni, ci rata medie anuală a inflaţiei, care măsoară creşterea medie a preţurilor dintr-un an faţă de media preţurilor din anul precedent. Astfel, în 2014, bugetul de stat nu permite indexarea pensiilor cu 5%, conform legii, ci doar cu 3,75%.

Toate acestea în timp ce prin rectificarea din luna octombrie, Ministerului Muncii i-au fost "suflate" 520 milioane lei, din care 330 de milioane de lei de la asistenţă socială.

Atunci ce pretenţii să mai avem cu privire la acordarea posibilităţii pentru pensionari de a dispune de cei 2%. Nu acordarea acestei posibilităţi reprezintă discriminare, aşa cum încearcă USL să ne convingă, ci tocmai excluderea acestei categorii din sfera drepturilor de care se bucură ceilalţi plătitori de impozit pe venit constituie discriminare, mai ales că aceştia şi-au exprimat deja dorinţa de a putea dispune de cei 2% pe care oricum îi plătesc, pentru sprijinirea îndeosebi a acelor entităţi nonprofit care au ca scop administrarea de unităţi medico-sociale, centre pentru îngrijirea persoanelor în vârstă.

Nu mai punem la socoteală faptul că la capitolul implicării în activităţile sectorului nonguvernamental suntem la coada clasamentului în Uniunea Europeană, iar adoptarea acestei propuneri ar sprijini în mod categoric desfăşurarea activităţii acestor entităţi care au, până la urmă, drept scop final, ajutarea cetăţenilor.

Propunerea legislativă a fost respinsă de Senat, iar acum se află în lucru la comisiile de specialitate ale Camerei Deputaţilor. Comisia pentru muncă, familie şi protecţie socială a transmis deja avizul favorabil cu privire la adoptarea ei. Fac un apel la toţi aceia dintre dumneavoastră care îşi doresc ca pensionarii să nu mai fie discriminaţi, să fie trataţi în mod egal cu toţi ceilalţi plătitori de impozite. Este suficientă bătaia de joc cu care îi tratează Guvernul şi, tocmai de aceea, Grupul PDL va vota în favoarea adoptării acestei propuneri legislative în plenul Camerei Deputaţilor.

Doamna Maria-Andreea Paul:

"Cine plăteşte salariile regeşti de la ASF? Tinerii care plătesc pentru asigurarea RCA de cinci ori mai mult decât un adult, mult mai mult decât în Germania sau în Marea Britanie"

Asigurările RCA din România sunt mult mai scumpe, comparativ cu cele din Germania sau Marea Britanie, raportate la salariul minim pe economie. Tinerii plătesc pentru poliţa RCA de aproape cinci ori mai mult decât persoanele mature în România, comparativ cu nemţii, care dau de trei ori mai mult sau de britanici, care plătesc aproape de două ori în plus. De ce?

Pornim de la o analiză despre ASF, raiul rudelor USL şi al salariilor complet aiuritoare, plătite din banii românilor, pentru că jecmănirea lor este posibilă. Azi vă dau exemplul costurilor poliţelor de asigurare auto. Iată concluziile simple:

Asigurările RCA, domeniu care se află în directa subordine a ASF, nu sunt transparente.

Nu este cunoscută formula de calcul care duce la diferenţele enorme între asigurarea pentru un tânăr şi cea pentru o persoană cu vârsta de peste 30 de ani şi se ajunge la anomalii în preţuri şi riscuri de fraudă.

Nu este publică valoarea de bază de la care porneşte o poliţă de asigurare şi nici care sunt costurile care se adaugă apoi.

Să parcurgem dovezile în continuare.

Normele de aplicare pentru poliţa de asigurare obligatorie auto RCA sunt diferite în statele europene. Nu există o legislaţie europeană care să asigure un cadru unitar. Fiecare companie impune propriile norme şi valori de aplicare, într-un cadru naţional de reguli şi de supraveghere.

Sistemul din România nu dispune, însă, de norme clare de diferenţiere a conducătorilor auto şi de stabilire a costurilor asigurărilor. În ţările vestice sunt criterii mai multe şi mai clare. Iau spre comparaţie două ţări etalon ca dezvoltare a sistemelor financiare: Marea Britanie şi Germania.

În România nu este nevoie nici măcar de carnet pentru a întocmi o poliţă de răspundere civilă auto. În ţările vestice este necesară înregistrarea tuturor şoferilor care vor conduce maşina asigurată.

În România nu este luată în considerare vechimea în trafic; vârsta este elementul de bază care determină diferenţa între un şofer experimentat şi unul începător.

Pentru a asigura echitatea pentru cetăţeni este necesară o legislaţie mai bună şi mai transparentă în acest domeniu. ASF este responsabilă în mod direct de sectorul asigurărilor. Un control mai riguros este necesar, pentru a garanta coerenţa în acest domeniu.

II. Diferenţele sunt mari când vine vorba despre raportarea asigurătorilor la vârsta tinerilor, care ne dezavantajează grav pe noi, românii. Concret, vârsta până la care se presupune că un tânăr prezintă un risc mai mare în trafic este de 23 de ani în Marea Britanie şi de 25 în Germania. În România, această vârstă este stabilită la 30 de ani.

Sumele care trebuie scoase din buzunar sunt diferite. Pentru a putea compara costurile poliţelor din diferite state ale Uniunii Europene am calculat valorile medii ale poliţelor de asigurare (vezi Tabel 1). Trei observaţii se desprind aici:

În toate ţările analizate tinerii plătesc mai mult pentru asigurările auto.

În România, suma plătită de tineri este mult mai mare faţă de restul statelor analizate. Dacă în Germania sau Marea Britanie un tânăr plăteşte cel mult de trei ori mai mult decât un adult pentru o poliţă RCA, în România diferenţa este de cinci ori mai mare.

La stabilirea costurilor poliţelor de asigurare nu este luată în considerare experienţa şoferilor, adică perioada cuprinsă între momentul dobândirii carnetului de conducere şi cel în care se întocmeşte asigurarea. Asta înseamnă, ipotetic, că o persoană care are 31 de ani şi un carnet eliberat cu o zi în urmă va plăti considerabil mai puţin decât o persoană care are aproximativ 12 ani de experienţă la volan şi 30 de ani. În celelalte ţări se iau şi aceste elemente în calcul, în momentul în care se întocmeşte poliţa de asigurare.

III. În România, în calculul preţului pentru asigurarea RCA nu avem o baza clară de raportare:

Se iau în considerare mai multe elemente, esenţială fiind vârsta conducătorului auto, cu ponderea cea mai mare, conform răspunsurilor oferite de companiile de asigurări. Un procentaj exact nu am primit, pe considerentul că aceste valori sunt actualizate constant în funcţie de piaţă.

Experienţa la volan, cum am arătat mai sus, nu e luată în calcul. Contează, în schimb, alte elemente, precum: sexul persoanei care conduce maşina, localitatea în care a fost asigurată maşina, capacitatea cilindrică a maşinii sau istoricul daunelor persoanei pe a cărui nume a fost întocmită asigurarea. Diferenţa este însă uriaşă între preţul pe care îl are de plătit un şofer din Bucureşti sau unul din Sibiu, de pildă, pentru acelaşi tip de maşină (vezi Tabelul 2). Companiile de asigurări nu ne spun însă de unde provine această diferenţă mare de preţ.

Poliţele de asigurare sunt mult mai ieftine pentru persoanele care au ieşit la pensie sau pentru persoanele cu dizabilităţi. Aceste avantaje alimentează tentaţia de a frauda sistemul.

Spuneam mai sus că o persoană care nu are un carnet de conducere poate să facă o asigurare în nume propriu, deşi nu are cum să răspundă pentru daunele care se produc în urma unui accident. În acest mod se poate frauda foarte uşor sistemul, pentru că asigurările nu sunt întocmite în nume propriu pentru fiecare şofer în parte. Multe maşini conduse de tineri sunt asigurate pe numele unor persoane apropiate mature sau care beneficiază de reduceri suplimentare dacă au un certificat de invaliditate sau un cupon de pensie. Aşadar, nu este necesară înregistrarea, pe poliţa de asigurare, a tuturor persoanelor care vor conduce maşina.

În Germania, fiecărui model auto care este liber să circule pe stradă îi este asigurată o clasă. Pentru calcularea valorii asigurării se iau în calcul factori precum: frecvenţa furturilor pentru respectivul tip de maşină, frecvenţa implicării în accidente rutiere. În Marea Britanie se merge şi mai departe, se specifică dacă maşina este prevăzută cu sisteme de alarmă şi locul unde este ţinută zilnic, în mod normal. Această bază de date este actualizată anual.

Concluzia: nu există o legislaţie clară de aplicare a normelor asigurărilor auto, fiecare societate privată este liberă să impună preţurile şi regulile după bunul plac, iar responsabilii din ASF încasează salarii grase din comisioanele pieţei incoerent reglementate. Românii plătesc. Pentru a asigura coerenţa este necesar un sistem de reguli de bază, clare şi transparente. Aceste norme nu trebuie să fie complicate sau inventate în bunul stil românesc, ci se pot prelua din buna practică europeană şi adaptată pentru piaţa din România. Condiţia este să avem profesionişti responsabili, numiţi la ASF, de Parlament.

Doamna Maria-Andreea Paul:

"USL a intrat în faza de canibalizare. Nici Ponta, nici Antonescu nu sunt ceea ce trebuie României, aşa cum nici Udrea nu e"

Acum mafiile USL se canibalizează între ele. Îşi împart nimic mai mult decât ministerele. Cu injurii, cu dezvăluiri senzaţionale, vrând să arate care este mai curat, care este mai laş. Se devorează între ei, în indiferenţă totală faţă de român. Îşi împart ciolanele pentru că vin alegerile şi nu au făcut nimic pentru ţara asta.

Legile şi reformele USL sunt respinse în serie de Curtea Constituţională. Au atacat şi prădat statul de drept, au suspendat preşedintele, au minţit în fel şi chip, fiind majoritari. Au inventat taxe şi jocuri de întrajutorare, ASF-uri din care să-şi ia salarii nesimţite. Şi când te aşteptai ca fiara USL să se adune pentru acest an al alegerilor, iată, avem spectacolul dezgustător al canibalizării.

Nici Ponta, nici Antonescu nu sunt ceea ce trebuie României, aşa cum nici Udrea nu e. Şi unul şi altul vor să-şi salveze poziţiile şi propria imagine. Dar au uitat de România.

În spatele lui Ponta este mafia lui Oprişan, a lui Mazăre, a lui Dragnea, baroni locali înfometaţi de putere, care şi-au creat adevărate provincii de dictat şi jaf. Acum aceste legi, de dictat şi jaf, sunt la Bucureşti, de doi ani de zile de guvernare.

În spatele lui Antonescu se află seria lungă de miniştri incompetenţi, destituiţi, demisionari. PNL-ul vede în Iohannis ultimul colac de salvare înaintea alegerilor.

Între aceşti canibali, doar justiţia face ordine. Între aceşti canibali, doar opoziţia politică şi civică poate face dreptate.

Ajunge! România noastră nu este arena lor de circ!

Crearea de locuri de muncă şi justiţia dreaptă nu sunt susţinute de politicile de stânga ale PSD şi PNL. Dreapta adevărată o poate face. Cert e că PDL este un partid modern, care are capacitatea de a rezolva problemele oamenilor. Dovadă ne stau acţiunile din ultima vreme. Suntem o fabrică bună de idei. Dovadă ne stau ultimele proiecte de iniţiativă legislativă.

Noua politică a PDL este: fără fiţe pentru România! Din dragoste pentru România!

Doamna Maria-Andreea Paul:

"Crin Antonescu este o vulpe cu multe feţe. USL a hrănit două caractere: Mincinosul Ponta şi Duplicitarul Antonescu"

Domnul Crin Antonescu este Duplicitar. Alianţa şi Guvernarea majoritară PSD-PNL au scos adevăratele caractere ale conducătorilor: Mincinosul şi Duplicitarul.

Astăzi, în lumina reflectoarelor este Duplicitarul Antonescu. A uitat de ministrul Fenechiu - arestat. A uitat de ministrul Vosganian - demisionar pentru urmărire penală. A uitat de Radu Stroe, ministrul iresponsabil al Internelor. A uitat de ministrul Chiţoiu, trădător el însuşi al PNL. A uitat de cuibul baronilor ASF, condus de prietenul Ruşanu. Aceşti miniştri sunt alegerile lui. A uitat de Constituţia baronilor proprii - neconstituţională.

Crin Antonescu însă este cel care a fost de acord cu suspendarea României, cu lovituri sistematice date statului de drept.

Cum uită, cum putem uita?

Crin Antonescu încearcă să se reorienteze, să şteargă memoria tuturor cu numele lui Iohannis.

Însă îl ştim: politicianul Antonescu este acelaşi - o vulpe cu multe feţe. Este doar într-o reorientare electorală. Nu poate minţi pe nimeni.

USL-ul a hrănit la sân două caractere: Mincinosul Ponta şi Duplicitarul Antonescu. Implozia USL sub conducerea Mincinosului şi a Duplicitarului este inevitabilă. Corect ar fi să rămână împreună, să răspundă în faţa românilor împreună, să iasă de la guvernare împreună.

Domnul Adrian-Alin Petrache:

"Olimpism şi sânge"

Olimpismul nu este nici religie, nici ideologie, nici doctrină politică. El cuprinde ansamblul ideilor privind modul în care sportul poate fi pus în slujba dezvoltării armonioase a omului şi a construirii unei societăţi umane avansate. Altfel spus, Olimpismul este o valoare a vieţii, o şcoală de nobleţe şi puritate morală, o pedagogie a corpului şi a gândirii ce vizează un spirit înalt, perfecţionarea continuă a omului care se creează şi se recreează fără încetare.

În concepţia fondatorului Jocurilor Olimpice moderne, Pierre de Coubertin, Olimpismul modern constituie elementul care "trebuie să întrunească într-un mănunchi luminos toate principiile civilizatoare la perfecţionarea omului". Pierre de Coubertin nu a fost interesat numai de competiţia sportivă ca atare, ci a avut convingerea că fondul etic al Jocurilor Olimpice are o influenţă benefică nu numai asupra comportamentului individual, ci şi asupra moralului naţiunilor pentru "a se înţelege mai bine". Astfel, "spiritul olimpic introdus în educaţia generală devine celulă tămăduitoare care, finalmente, vindecă lumea".

Pierre de Coubertin a fost un pedagog nu numai al corpului, ci şi al sufletului. Conceptul său despre olimpism promovează valorile morale cultivate prin sport, la care fiecare naţiune poate să adere. Idealul antic "Kalos kai agathos" - armonizarea esteticului cu eticul - este izvorul fair-play-ului de astăzi, miezul Olimpismului modern.

Recunoscând importanţa Olimpismului şi a Mişcării Olimpice, Adunarea Generală a Organizaţiei Naţiunilor Unite (O.N.U.) a adoptat, în 2 noiembrie 1993, în cadrul celei de-a 48-a sesiuni, Rezoluţia nr.48/41 privind Respectarea Păcii Olimpice, în care se consemnează că aceasta ar putea contribui, în mod util, la concretizarea scopurilor şi principiilor Chartei Naţiunilor Unite. Potrivit acestei rezoluţii, toate ţările membre ale ONU trebuie să înceteze acţiunile violente înainte cu o săptămână de deschiderea Jocurilor Olimpice şi cu o săptămână după încheierea acestui eveniment sportiv.

Totodată, Adunarea Generală a ONU a adoptat - nu mai demult decât în 6 noiembrie 2013 - Rezoluţia nr.68/9, care promovează construirea unei lumi paşnice şi mai bune graţie sportului şi idealului olimpic şi cere încetarea conflictelor în perioada desfăşurării Jocurilor Olimpice de la Soci. Necesitatea de a respecta armistiţiul olimpic a făcut şi obiectul unui apel al secretarului general al ONU, Ban Ki-moon.

Cu toate acestea, zăpada Jocurilor Olimpice de Iarnă a fost stropită cu sânge, fapt ce ne demonstrează că suntem departe de idealurile de pace şi armonie promovate de Mişcarea Olimpică. În Ucraina, în Bosnia Herţegovina sau în mai îndepărtata Venezuelă, conflictele au încălcat armistiţiul olimpic, problemele sociale şi politice fiind mai puternice. Se pare că omenirea nu a reuşit să ajungă la nivelul în care măcar o lună la doi ani să fie lipsită de conflicte. Poate, mai grav, este faptul că respectivele confruntări nu au loc între state, ci în interiorul societăţilor respective, cauzele principale fiind nemulţumirile populaţiei faţă de modul în care statele respective sunt conduse.

Ar fi greşit să considerăm Olimpismul un panaceu. El nu este un medicament miraculos în stare să vindece societatea de toate relele de care suferă astăzi. Însă numai educaţia bine orientată poate genera progresul omului, poate să-l elibereze şi să-l ajute să-şi asume responsabilităţile faţă de sine şi de societate. Aceste realităţi ne obligă să continuăm promovarea olimpismului, a principiilor sale ce presupun o lume mai bună, mai curată, mai paşnică.

Domnul Florin Mihail Secară :

"Tăcerea îi face complici!"

Tensiunile post-Vilnius de la Kiev nu sunt nici de ieri, nici de astăzi! Tensiunile din Piaţa Independenţei din Kiev, denumită sugestiv EuroMaidan, sunt de peste două luni, dar s-au amplificat ca urmare a deciziei autorităţilor ucrainene de a abandona definitiv calea pro-europeană a Ucrainei şi din cauza măsurilor nedemocratice luate de preşedintele în funcţie. Ucraina este de ani buni tărâmul de confruntare a intereselor geopolitice şi, mai ales geoeconomice în regiune. Din păcate, poziţia autorităţilor contravine flagrant voinţei propriei populaţii, care a optat deja pentru democraţie, pentru prosperitate şi pentru calea către integrare în libertate.

Nu e nici prima dată şi din păcate nu cred că va fi nici ultima dată când Guvernul României tace atunci când, dincolo de frontierele României, drepturile şi libertăţile sunt violate într-un mod demn de secol XVIII. A tăcut în cazul Ucrainei, a tăcut în cazul Republicii Moldova, a tăcut în cazul Transnistriei!

Tăcerea este întotdeauna sinonimă cu acceptarea sau complicitatea. La nivelul Guvernului României, primul-ministru Victor Ponta nu doar că a tăcut, dar s-a şi îmbulzit să se pozeze la Soci cu cei mai veritabili dictatori din regiune. De asemenea, mâna sa dreaptă în domeniul politicii externe, domnul Titus Corlăţean, a dat tuturor senzaţia că este mai degrabă adjunctul domnului Lavrov, decât unul dintre miniştri de externe ai UE.

Domnul Titus Corlăţean nu a făcut nimic, nu a acţionat în nici un mod, deşi, numai faptul că în Ucraina trăieşte o comunitate importantă de români, ar fi trebuit să-l facă să nu mai aibă linişte! Domnul Corlăţean nu a participat nici la Summitul extraordinar de la Budapesta, acolo unde premierii Cehiei, Ungariei, Poloniei şi Slovaciei au discutat despre situaţia din Ucraina şi nici nu s-a implicat în vreun fel în criza umanitară de la Kiev sau în găsirea de soluţii, împreună cu partenerii europeni. Domnul Ponta şi domnul Corlăţean au privit EuroMaidan-ul doar de la televizor, într-o tăcere soră complicităţii.

Criza umanitară din Ucraina nu va înceta până când populaţiei nu i se va oferi cel mai simplu drept, dar de departe cel care reprezintă fundamentul democraţiei: dreptul de a vota! Dreptul de a alege pentru ei şi pentru familiile lor un drum în viaţă, indiferent încotro se va îndrepta acel drum! Ucraineni au dreptul să fie protejaţi de armată şi de organele de ordine, nu să fie ucişi pentru că îşi strigă libertatea! Este trist faptul că Guvernul României a tăcut, deşi, în decembrie 1989, libertatea românilor s-a câştigat într-un mod asemănător.

Domnul Florin Gheorghe:

"Ce mai este constituţional din proiectul de revizuire?"

Ce mai este constituţional din proiectul de revizuire al USL? Un răspuns corect ar spune: NIMIC! Altfel spus, din cele 128 de puncte pe care comisia de revizuire le-a înaintat Curţii Constituţionale şi Comisiei de la Veneţia, 85 aduc o gravă atingere Constituţiei României. Oare la ce au folosit cele 18 luni de falsă analiză a textului Constituţiei? Oare de ce iluştri constituţionalişti, fără o minimă pregătire juridică, nu au cooptat în cadrul comisiei măcar unul sau doi specialişti în drept public? Oare care a fost rolul acelei părţi a societăţii civile care a fost cooptată şi plătită din bani publici?

Eşecul procesului de revizuire a Constituţiei nu face decât să se subsumeze lungului şir de eşecuri marca USL. De fapt, este şi greu de definit măcar un singur succes pe care Victor Ponta şi USL l-au înregistrat în doi ani de guvernare. Privatizările au fost toate un mare dezastru! Absorbţia fondurilor europene, prin efortul USL, tot un dezastru! Imaginea şi încrederea României în Uniunea Europeană distrusă! Majoritatea pseudoreformelor au căzut pentru motive de neconstituţionalitate! Cu ce realizări se poate lăuda Guvernul susţinut de o majoritate parlamentară de 80%? Nici una!

Trag speranţa că atât legea descentralizării, cât şi proiectul de revizuire a Constituţiei să fie uitate de USL şi să rămână la sertar în semn de ruşine pentru iniţiatorii acestora.

De asemenea, sper ca, oricum s-ar numi viitoarea coaliţie de guvernare, USL, USD, Asesoft sau Grivco, să nu mai aibă iniţiative legislative care să destabilizeze instituţiile statului de drept, în plin an electoral. Experienţa anilor trecuţi ne arată cu foarte mare claritate faptul că actele normative elaborate şi adoptate în ani electorali au fost cele mai proaste acte normative. Ori, legea de revizuire desfiinţată de Curtea Constituţională nu face decât să confirme acest lucru. Recomand oricărui parlamentar să aibă o analiză riguroasă a textului transmis de Curte. Oricine poate lesne observa că proiectul de revizuire a fost făcut pentru persoane anume şi nu pentru modernizarea statului român. De la încălcarea principiului sacru al separaţiei puterilor în stat şi până la modelarea unor instituţii politice, în funcţie de cum arată astăzi majoritatea parlamentară, proiectul este unul inadmisibil pentru o României membră a UE. L-aş întreba ironic pe domnul preşedinte al Comisiei de revizuire dacă, după ce Victor Ponta îl va azvârli de la guvernare şi va fi candidatul altei alianţe politice pentru funcţia de Preşedinte al României, va privi cu aceiaşi ochi proiectul de revizuire şi va continua să-l susţină.

Ceea ce nu au înţeles iniţiatorii acestui demers este faptul că Legea fundamentală nu trebuie făcută doar pentru unii oameni! Ceea ce nu ştiu cei care au elaborat textul proiectului este faptul că o Constituţie nu se modifică în fiecare an, în funcţie de mofturile politice ale unor lideri sau de majorităţi conjuncturale. Sper ca liderii USL să aibă înţelepciunea şi să uite aceste proiecte, măcar până după alegerile prezidenţiale din această toamnă.

Domnul Florin Gheorghe:

"De ce nu mai taie Victor Ponta şi USL panglici?"

Vă mai amintiţi zâmbetul plin de satisfacţie pe care îl aveau liderii USL în anul 2012 şi în prima parte a anului 2013, atunci când se înghesuiau să taie panglici şi să inaugureze obiective de investiţii finalizate? Vă mai amintiţi cum îşi arogau pe nedrept meritul pentru segmente de autostradă finalizate, pentru poduri şi pasarele noi, pentru drumuri naţionale sau instituţii de învăţământ? Din nefericire pentru români, toate acele panglici tăiate de către Victor Ponta s-au terminat! Nu s-au terminat pentru că fabricile nu mai produc panglici, ci s-au terminat pentru că toate investiţiile fuseseră demarate de către Guvernul Boc. S-au terminat pentru că, imediat ce a preluat guvernarea, Victor Ponta a măcelărit, bucată cu bucată, toate investiţiile publice majore. S-a ajuns la ridicolul situaţiei în care investiţiile publice aproape nici nu mai apar între capitolele bugetare. Ca să vă dau un singur exemplu, pentru anul 2014, CFR SA va moderniza nici mai mult şi nici mai puţin decât 2 km de cale ferată, din cei 6.000 km care au nevoie de reabilitări.

Cum se face că, în plină criză economică, confruntat cu majore dezechilibre macroeconomice, Guvernul Boc a construit şi a demarat construcţia a peste 400 km de autostrăzi, modernizări de drumuri exprese, căi ferate, la care se adaugă sute de obiective de investiţii majore. Cum se face că Emil Boc a avut bani pentru investiţii fără să introducă 35 de impozite şi taxe şi fără să crească artificial preţul la benzină cu încă 20% sau să calculeze preţul produselor accizate cu un alt curs de schimb decât cel de referinţă. Pentru cine nu ştie, la Victor Ponta un euro costă nu 4,5 lei, ci 4,738 lei.

Ceea ce nu pot să înţeleg este cum de Victor Ponta nu are bani pentru investiţii, în ciuda unei creşteri economice de 3,5% în 2013, în ciuda creşterii fiscalităţii cu peste 35 de impozite şi taxe noi!

Singura explicaţie logică este aceea că Victor Ponta guvernează strict în interesul baronilor locali! Lor le alocă prin capitole bugetare sau prin transferuri directe miliarde de lei lunar, fără să le ceară socoteală pentru ceea ce realizează cu aceşti bani. Banii care ar trebui să meargă în investiţii merg direct în buzunarele baronilor locali.

Falimentul politicii investiţionale sub guvernarea lui Victor-Viorel Ponta nu poate să nu aibă urmări pe termen mediu şi lung. Deja abandonul investiţiilor a umplut AJOFM-urile de şomeri. La aceasta se adaugă fuga investitorilor străini, care, îngroziţi de perspectivele guvernamentale pe termen lung, şi-au făcut bagajele şi au plecat. Tragedia politicii falimentare a USL este că, prin abandonul investiţiilor, dezvoltarea şi modernizarea României au fost compromise pe un termen greu de estimat.

Domnul Eugen Constantin Uricec:

"Solidaritatea socială este un imperativ"

Este de o evidenţă izbitoare faptul că, în ultimii douăzeci de ani, nu numai societatea românească, dar şi cea europeană s-a polarizat într-un mod excesiv. În ciuda bogăţiei uriaşe pe care a creat-o Uniunea Europeană, în cei peste şaizeci de ani de existenţă, cifrele reci ale statisticii ne arată că, într-un ocean de bogăţie şi-a făcut locul o mare de sărăcie absolută. Statistica europeană ne spunea la jumătatea anului trecut că, din cei aproape o jumătate de miliard de locuitori ai Uniunii, aproximativ 50 de milioane se aflau în sărăcie sau sunt supuşi riscului sărăciei.

Nu cred că mai trebuie să ne punem întrebarea cu cât contribuie România la această populaţie numeroasă, care nu are capacitatea de a-şi satisface cele mai stringente nevoi. Bănuiesc că cea mai mare parte dintre dumneavoastră cunoaşteţi faptul că România are, chiar şi la mai bine de şase ani de la aderarea în Uniunea Europeană, una dintre cele mai mari ponderi ale populaţiei sărace sau în situaţie de risc. A contribuit şi criza, dar au contribuit şi politicile publice ineficiente. Mai ştiţi, de asemenea, că România nu-i săracă şi că cea mai importantă cauză a acestei stări de lucruri este legată de polarizarea veniturilor, salarii sau pensii, dar şi o solidaritate socială foarte scăzută.

Ştim cu toţii că în România majoritatea societăţilor transnaţionale care au făcut şi fac investiţii obţin profituri uriaşe, graţie bogăţiei de resurse, dar şi ca urmare a unei foarte proaste salarizări a muncitorilor români. Mai ştim că acţiunea guvernelor din ultimii ani nu a fost marcată de o preocupare reală asupra solidarităţii sociale şi asupra înlăturării polarizării sociale. Mai ştim cu toţii că a tolera sărăcia şi dificultăţile cu care se confruntă o mare parte a populaţiei nu este numai o datorie morală, civică şi politică, dar şi o cerinţă pentru a înlătura riscurile şi vulnerabilităţile la adresa democraţiei.

Pentru aceasta, consider că se impune o analiză fiscală riguroasă a taxelor de solidaritate pentru profiturile excesive ale unor companii, cum ar fi băncile, sau asupra unor venituri care depăşesc limitele bunului simţ.

Analiza trebuie să conducă la soluţii şi alternative care să nu influenţeze negativ apetitul investitorilor străini, investitori de care avem atâta nevoie, şi să nu stimuleze evaziunea fiscală. Sumele astfel colectate ar trebui utilizate, într-un mod raţional şi eficient, pentru a stimula crearea de noi şi noi locuri de muncă, mai bine plătite. Solidaritatea socială nu trebuie confundată cu asistenţa socială. Solidaritate socială nu înseamnă că s-ar lua de la bogaţi şi s-ar da celor mai puţin favorizaţi.

Solidaritate socială înseamnă să utilizăm resursele colectate din taxele de solidaritate, astfel încât în cadrul societăţii să nu mai existe dezechilibre sociale importante, să nu mai existe săraci. Recunosc faptul că, în confruntarea bugetară europeană dintre prietenii austerităţii versus prietenii coeziunii sociale, nu am ezitat să mă plasez în tabăra celor care apără şi susţin coeziunea economică şi socială. România şi celelalte 12 noi state membre, incluzând Croaţia, au nevoie de instrumentele financiare europene pentru creşterea coeziunii economice şi sociale, pentru înlăturarea discrepanţelor de dezvoltare, pentru înlăturarea decalajelor în privinţa standardului de viaţă. O Românie mai solidară va însemna o Românie mai puternică, o Românie care nu-şi va mai pierde copiii din pricina migraţiei, o Românie mai prosperă pentru toţi, nu doar pentru anumite categorii.

Domnul Corneliu-Florin Buicu:

"Nu desfiinţaţi Judecătoria Târnăveni!"

Având în vedere Proiectul de lege privind desfiinţarea unor instanţe şi parchete, iniţiat de Ministerul Justiţiei, permiteţi-mi câteva consideraţii referitoare la decizia de desfiinţare a Judecătoriei Târnăveni.

Această judecătorie funcţionează din luna decembrie 1995, circumscripţia acesteia cuprinzând municipiul Târnăveni, cu o populaţie de cca. 30.000 locuitori şi un număr de 9 comune, cu localităţile aparţinătoare. Judecătoria Târnăveni este într-un imobil proprietate a Statului Român, aflat în administrarea Ministerului Justiţiei, corespunzător ca suprafaţă, având o sală de judecată, birouri pentru judecători şi pentru personalul auxiliar de specialitate, registratură, arhivă, spaţiu corespunzător pentru inculpaţii arestaţi. În cursul anului 2012, precum şi în cursul anului 2013 au fost efectuate lucrări de reparaţii, întreţinere şi dotare a instanţei, după cum urmează: zugrăvit interior, schimbat centrala termică, schimbat centrală telefonică, modificat instalaţia electrică, respectiv înlocuit toate corpurile de iluminat în sala de şedinţă şi în birouri, renovarea completă a sălii de şedinţă. De asemenea, spaţiul ocupat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Târnăveni a fost renovat, concluzia fiind că atât personalul, cât şi justiţiabilii beneficiază de condiţii optime pentru desfăşurarea activităţilor specifice.

În schema de personal a Judecătoriei Târnăveni sunt prevăzute 4 posturi de judecător, 6 posturi de grefier, două posturi de grefier arhivar, două posturi de agenţi procedurali, un post de aprod şi un post de muncitor. Ca urmare a ocupării prin concurs a postului de preşedinte al instanţei (care anterior a fost vacant o perioadă de 7 ani, timp în care nu s-a putut întregi schema judecătorilor), este pentru prima dată în ultimii ani când toate cele patru posturi de judecător sunt ocupate, cu judecători definitivi. Persoanele angajate în funcţia de grefier au o vechime medie în cadrul instanţei de 18 ani, ele fiind angajate la înfiinţarea instanţei, cei trei grefieri arhivari au o vechime de 11, respectiv 17 ani, agenţii procedurali au o vechime de 11 ani, iar aprodul o vechime de 18 ani. De asemenea, cu două excepţii, întreg personalul auxiliar de specialitate şi conex are domiciliul în municipiul Târnăveni.

Este de subliniat faptul că la data de 19 februarie 2014, pe rolul Judecătoriei Târnăveni erau deja înregistrate 405 dosare, ceea ce, raportat la perioada din an rămasă, indică un număr de dosare în acest an care poate depăşi 3000.

În ceea ce priveşte reorganizarea instanţei, în sensul desfiinţării acesteia, apreciem că o astfel de măsură ar avea repercusiuni negative asupra înfăptuirii actului de justiţie în această zonă administrativ-teritorială pentru cetăţeni, care ar fi nevoiţi să se adreseze instanţelor care ar prelua localităţile arondate în prezent Judecătoriei Târnăveni, instanţe aflate la distanţe mult mai mari.

Redistribuirea personalului la alte instanţe ar însemna ca judecătorii, procurorii şi grefierii să devină navetişti, cca. 20 de persoane, ceea ce ar multiplica de zeci de ori cheltuielile bugetare cu decontarea transportului de la domiciliu la locul de muncă. Volumul de activitate al Judecătoriei Târnăveni se situează într-adevăr sub minimul de 3.600 de cauze pe an avut în vedere de grupul de lucru care a elaborat proiectul de lege privind desfiinţarea unor instanţe şi parchete, însă acesta nu poate fi apreciat decât prin corelare cu alţi indicatori esenţiali, cum sunt încărcătura pe judecător şi numărul de judecători raportat la numărul de locuitori din circumscripţie. Astfel, Judecătoria Târnăveni se situează cu mult peste media naţională, cu un judecător la 14.086 de locuitori, comparativ cu un judecător la 5.263 locuitori, cât este media naţională. În aceste condiţii, solicităm analizarea cu obiectivitate a problemei reorganizării acestei instanţe, cu menţinerea funcţionalităţii acesteia pentru viitor, iar dacă se impune creşterea volumului de activitate, propunem arondarea la circumscripţia teritorială a Judecătoriei Târnăveni şi a altor comune. În acest mod s-ar degreva Judecătoriile Târgu Mureş şi Sighişoara de volumul mare de cauze aflate pe rol. În sprijinul acestei afirmaţii vine şi faptul că imobilul în care funcţionează Judecătoria Târnăveni are o suprafaţă de 1.244 mp, având un număr de 26 încăperi, în imobil funcţionând şi Parchetul de pe lângă Judecătoria Târnăveni.

Reorganizarea acestei instanţe, respectiv desfiinţarea, ar avea repercusiuni negative asupra intereselor cetăţenilor care apelează la serviciile acestei instanţe sau la instituţiile de urmărire penală, respectiv de supraveghere a urmăririi penale, asupra celorlalte instituţii din municipiu şi localităţile arondate, afectând în acest fel şi bugetul local alimentat din taxele judiciare de timbru, precum şi asupra interesele angajaţilor şi a familiilor acestora, toate aceste aspecte constituind temeiul înfiinţării Judecătoriei Târnăveni în anul 1995.

Privitor la reorganizarea parchetului, în sensul desfiinţării acestuia, apreciez că această măsură ar fi nepotrivită, îngreunând implicit activitatea organelor de poliţie care ar fi nevoite să se deplaseze la alte unităţi de parchet, situate la distanţe considerabile faţă de municipiul Târnăveni, pentru rezolvarea micilor probleme ivite în desfăşurarea urmăririi penale .

Volumul de activitate al parchetului este în continuă creştere, aspect ce rezultă din datele statistice întocmite în fiecare an: în anul 2011 având de soluţionat un număr de 2.490 dosare, în anul 2012 un număr de 2.347 dosare, iar în 2013 un total de 2.511 dosare. Cu excepţia a 2 magistraţi-procurori, tot personalul format din 3 procurori, 2 grefieri, un şofer şi un îngrijitor au domiciliul în municipiul Târnăveni şi până în prezent s-au bucurat de stabilitate, o parte fiind angajaţi încă de la momentul înfiinţării instanţei.

Nu este de ignorat faptul că, în cursul anului 2013 a intrat în vigoare noul Cod de procedură civilă, iar la 1 februarie 2014 au intrat în vigoare şi noile Coduri în materie penală, personalul instanţei şi al parchetului reuşind să facă faţă acestor veritabile provocări, atât din punctul de vedere al schemelor de personal, cât şi al calităţii actului de justiţie.

Faţă de aspectele semnalate, solicit reanalizarea cu obiectivitate a problemei reorganizării Judecătoriei Târnăveni şi a Parchetului de pe lângă Judecătoria Târnăveni, cu menţinerea funcţionalităţii acestora pentru viitor, iar pentru creşterea volumului de activitate solicit evaluarea arondării la circumscripţia teritorială a Judecătoriei Târnăveni a altor localităţi din circumscripţia Judecătoriei Târgu Mureş, Sighişoara şi Luduş, mai apropiate de municipiul Târnăveni.

Concluzionând asupra proiectului de lege privind desfiinţarea unor instanţe judecătoreşti, apreciez că demersul de raţionalizare a instanţelor trebuie să aibă în vedere impactul asupra celorlalte instanţe, asupra personalului instanţelor desfiinţate, asupra populaţiei, precum şi cel bugetar şi nu doar numărul de dosare. Numai în acest mod recomandările Comisiei Europene cu privire la raţionalizarea instanţelor pot fi aplicate în mod corect, prin raportare la realităţile socio-economice din ţara noastră şi la circumstanţele concrete şi specifice în care îşi desfăşoară activitatea instanţele române, al căror volum de activitate este cu mult peste cel al altor instanţe europene.

Guvernarea 2008-2012 va rămâne în istorie prin desfiinţarea spitalelor, chiar şi acolo unde acestea erau necesare. Îmi doresc să nu rămână în istorie perioada 2012-2016 drept perioada de desfiinţare a judecătoriilor!

Domnul Gheorghe Emacu:

"Apa minerală - o resursă strategică a României"

România deţine aproximativ 60% din rezervele de apă minerală ale Europei.

Apa, în sine, reprezintă o resursă strategică. Apa minerală, cu atât mai mult.

În 1997, prin Hotărârea nr.786, Guvernul a înfiinţat Societatea Naţională a Apelor Minerale - S.A., cu scopul declarat "de a aplica strategia naţională stabilită pentru exploatarea zăcămintelor hidrominerale şi de substanţe asociate". Dar a fost oare aplicată cu adevărat o asemenea strategie?

1. Cu toate că, încă din 1996, Legea apelor nr.107/1996 a prevăzut că "regimul apelor minerale va fi reglementat prin lege specială", până în prezent nu există o iniţiativă legislativă în acest sens.

2. Deşi Societatea Naţională a Apelor Minerale are un obiect de activitate variat, ani la rând nu s-au făcut foarte multe în acest domeniu. Astfel, cu toate că Societatea este abilitată să efectueze prospecţiuni, explorare şi exploatare în perimetrele în care a obţinut licenţa, precum şi activităţi de proiectare, expertizare, îmbuteliere, transport, analize de laborator, activităţi balneare etc., activitatea acesteia s-a limitat doar la "vânzarea" apei către societăţile specializate în îmbuteliere.

Astfel, Societatea Naţională a Apelor Minerale furnizează în prezent aproximativ 75% din cantitatea de apă minerală naturală îmbuteliată de societăţile comerciale de profil.

3. Dar şi aici Societatea Naţională a primit o lovitură: preţul de vânzare, de numai 30,77 lei la 1000 de litri de apă minerală! Adică 3 bani pe litru, în condiţiile în care ştim cu toţii care este preţul de piaţă al unui litru de apă minerală! Acesta a fost stabilit în anul 2009 de către Ministerul Finanţelor Publice!

Cu toate că în perioada septembrie 2009 - ianuarie 2014 indicele mediu al preţului de consum a crescut cu circa 20%, preţul de vânzare practicat de Societatea Naţională a Apelor Minerale a rămas neschimbat.

4. Şi nu e doar asta! Societatea se confruntă cu o concurenţă neloială extrem de dură din partea unor firme private, care ar dori să o vadă desfiinţată. S-ar pierde astfel licenţele de exploatare obţinute în numele statului român de către Societatea Naţională a Apelor Minerale.

Lipsa de interes a guvernelor care s-au succedat de-a lungul timpului a determinat o restrângere treptată a portofoliului de activităţi, iar renunţarea la activitatea de îmbuteliere - adică exact aceea care era mai profitabilă - în favoarea societăţilor private a determinat pierderi economice importante.

În acest context, aplecarea decidenţilor actuali guvernamentali, a factorilor responsabili din Ministerul Economiei pe aspectele de ordin strategic şi de securitate naţională pe care le implică exploatarea resurselor de apă minerală este de salutat.

În Acordul cu FMI, Guvernul se obligă să privatizeze sau să restructureze companiile de stat. Pentru Societatea Naţională a Apelor Minerale, Ministerul Economiei trebuie să propună măsuri de restructurare şi revigorare. Statul român trebuie să păstreze controlul asupra acestei resurse strategice.

Din ianuarie 2014, Societatea Naţională a Apelor Minerale este beneficiara unui proiect cu finanţare europeană în valoare de peste 10 milioane de lei, destinat promovării unor măsuri active de ocupare în mediul rural.

Este o oportunitate de care Societatea Naţională a Apelor Minerale trebuie să profite, astfel ca prin activitatea desfăşurată să asigure o valorificare corespunzătoare a apelor minerale, resursă strategică a statului român.

Apa minerală nu trebuie să mai curgă pe apa Sâmbetei!

Doamna Eleonora-Carmen Hărău:

Consider că este de datoria fiecărui politician responsabil să se exprime deschis şi cu onestitate despre problemele vitale ale ţării, despre deciziile politice care influenţează viaţa românilor. Iar ruperea USL este o astfel de problemă.

USL-ul nu se rupe! USL-ul s-a deşirat! Acest proiect politic, care ar fi putut asigura recuperarea României de pe drumul subdezvoltării şi dependenţei economice şi ar fi putut sălta România pe locul pe care îl merită în lume, s-a deşirat, practic, puţin câte puţin, în interacţiunea dintre PSD şi PNL, două partide deopotrivă de puternice.

PSD este puternic prin dimensiunea sa, fiind un partid "de masă", prin disciplina necondiţionată a membrilor şi electorilor săi. PSD are mulţi politicieni valoroşi, conştienţi de valoarea lor, ambiţioşi şi incapabili să împartă puterea, indiferent de preţul plătit de partidul lor sau de ţară.

Pe de altă parte, PNL este la fel de puternic prin istoria sa, prin tradiţia pe care a moştenit-o şi pe care o continuă, de a promova principii, de a acţiona în conformitate cu acestea, cu tenacitate, de a-şi prezerva identitatea, făcând sacrificii pe care politicienii cu altă doctrină şi electoratul acestora le este greu să le înţeleagă.

Nu pot avea pretenţia că eu deţin adevărul absolut într-o chestiune atât de complicată şi nu mă voi hazarda să arăt cu degetul vinovaţi, acum când USL agonizează şi nu-i mai lipseşte, practic, decât certificatul de deces. Dar am obligaţia să fac să se ştie că acest eveniment este foarte rău văzut de hunedorenii mei. Îndrăznesc să estimez că Hunedoara nu este, din acest punct de vedere, o excepţie.

Mă tem că românii nu vor considera legitimă şi motivantă nicio explicaţie care le este oferită, pentru a accepta ruperea USL. Mă tem că acest eveniment va întări opinia lor că palatul în care ei ne-au trimis să le facem viaţa mai bună (pentru că asta le-am promis în campania electorală!) se găseşte, undeva, în stratosferă, departe de solul pe care mulţi dintre ei trăiesc chinuit. Şi mă tem că ne vor considera pe toţi, deopotrivă, vinovaţi pentru eşecul USL.

Obiective naţionale, absolut necesare dezvoltării moderne a României, cum sunt: modificarea Constituţiei, descentralizarea, regionalizarea, vor fi amânate pentru cine ştie câtă vreme.

Închei spunându-vă că municipiul Hunedoara este un oraş distrus, în ultimii 20 de ani, şi din cauza luptelor politice fără sfârşit între partide şi chiar între grupări ale aceluiaşi partid. Găsiserăm acum un context politic de colaborare între factorii politici, cu scopul de a reconstrui Hunedoara noastră şi vom continua să ne luptăm pentru această bună colaborare pe proiectele de relansare economică a oraşului. Hunedorenii mei s-au săturat să vadă lupte politice sub forma cotonogelii între grupuri şi persoane politice. Ei aşteaptă să vadă lupte politice ale tuturor politicienilor cu sărăcia, pentru locuri de muncă, pentru o viaţă mai bună.

Deşi ştiu că răul deja s-a făcut, am o brumă de nădejde în Dumnezeu care poate face minuni, astfel încât proiectul USL să fie continuat.

Domnul Mircea-Vasile Cazan:

"Am venit împreună, să plecăm împreună"

De aproape trei săptămâni ne aflăm la nivelul USL şi al guvernului într-o situaţie de criză. O criză artificială, o criză provocată de persoane interesate să dărâme ce s-a construit în ultimii doi ani, o criză provocată de persoane care nu doresc ca o alianţă politică puternică să-şi îndeplinească obiectivele.

Nu vreau să acuz în acest moment pe cineva anume. Se ştie cine a fost, încă înainte ca USL să fie legitimat de electorat în decembrie 2012, persoana care a depus toate diligenţele pentru ca USL să se destrame. Din păcate, intoxicările, diversiunile şi manipulările şi-au făcut până în acest moment efectul: USL este la un pas de a deveni istorie. Şi asta pentru că o serie de factori de decizie din rândul aliaţilor noştri au cedat, voluntar sau involuntar diversiunilor şi manipulărilor celor interesaţi.

Dintotdeauna, pe scena politică, fiecare partid şi-a dorit să ajungă la guvernare. Acesta este până la urmă scopul oricărei formaţiuni politice.

Conducerea centrală a PNL (şi aici trebuie să precizez că PNL Sibiu, organizaţia din care fac parte, este 100% de acord cu deciziile luate la Bucureşti) nu îşi doreşte să rupă USL şi nici să iasă de la guvernare.

PNL are un mandat de îndeplinit faţă de cei care l-au votat, chiar dacă a candidat într-o alianţă. De asemenea, PNL consideră că aceeaşi obligaţie o are şi PSD în cadrul USL.

Ne-am angajat în faţa cetăţenilor să reconstruim o Românie puternică, prin respectarea fără ezitări şi abateri a promisiunilor făcute în cadrul programului de guvernare. Pe parcursul a aproape doi ani de guvernare, PNL nu doar că a contribuit decisiv la respectarea programului de guvernare, dar a şi reuşit să evite unele posibile devieri de la acest program, devieri născute voluntar sau involuntar din intenţiile unora dintre partenerii noştri.

Pentru îmbunătăţirea actului de guvernare, şi chiar şi pentru crearea unei imagini mai bune a României în unele cancelarii vest-europene, PNL a decis cooptarea în echipa guvernamentală, pe un portofoliu şi o poziţie care îi aparţineau de drept, a domnului Klaus Iohannis.

Din păcate, din acel moment s-a produs un declic în zona partenerilor noştri din USL, un declic care nu poate fi explicat din punct de vedere logic. Repet, poate şi-au făcut efect intoxicările şi diversiunile despre faptul că poate există şi o serie de interese personale ale unor personaje implicate direct sau indirect în conducerea grupărilor politice cu care s-a aliat PNL.

Au apărut - imediat după propunerile legitime ale PNL de a efectua o serie de schimbări în zona guvernamentală care îi este arondată - o serie de condiţionări inacceptabile, care ar fi însemnat ca PNL să devină o anexă a PSD la guvernare. Am asistat în ultimele zile la eforturi conjugate ale unor lideri ale partidelor cu care PNL s-a aliat, de forţare a ieşirii noastre de la guvernare.

Nu ştiu, la momentul redactării acestei declaraţii politice, care va fi decizia finală. Un lucru însă este cert: un guvern fără PNL nu ar fi un guvern legitim şi ar demonstra lipsa de respect faţă de alegători. Acest lucru trebuie să fie ştiut de conducerea PSD, atât la centru, cât şi la nivel local.

Domnul Victor Ponta trebuie să ştie că nu ar fi ajuns prim-ministru fără aportul PNL, aşa cum în foarte, foarte multe judeţe, inclusiv în Sibiu, candidaţii din partea PSD nu ar fi ajuns preşedinţi de consilii judeţene fără aportul PNL şi nici invers.

Ţinând cont de toate acestea, dacă împreună nu se mai poate continua, trebuie să privim cu responsabilitate înainte, şi dacă am pornit împreună la drum, am venit la guvernare împreună, să plecăm tot împreună şi să lăsăm electoratul să aleagă.

Domnul Radu Zlati:

"Domnului Ponta - încă cu respect"

Mă adresez în special colegilor de la Partidul Social Democrat, pe unii dintre ei cunoscându-i personal, pe cei mai mulţi respectându-i ca adevăraţi mandatari ai voinţei populare care ne-a trimis în Parlament nu pentru a ne juca de-a puterea într-un lighean, ci pentru a face maxim de bine cetăţenilor ţării şi instituţiilor care întrupează statul român.

Stimaţi colegi parlamentari, membri ai PSD, spuneţi liderului dumneavoastră de partid, premierul Victor Ponta, că este pe cale să comită o imensă greşeală, şi anume să distrugă proiectul USL înainte ca acesta să îşi fi îndeplinit marile promisiuni făcute ţării începând din 2011.

Acum aproape trei săptămâni partidul pe care îl reprezint în Parlament a considerat de cuviinţă să facă nişte modificări pe portofolii ministeriale care, printr-o înţelegere explicită cu PSD, fuseseră repartizate PNL. Portofolii pe care şi dumneavoastră şi eu le-am votat aici, în această aulă, cu o zdrobitoare majoritate, în 21 decembrie 2014. Astfel, PNL a solicitat premierului Victor Ponta să nominalizeze pe domnul Klaus Iohannis pentru portofoliul de interne, pe domnii Teodor Atanasiu la economie, Cristian Buşoi la sănătate şi Eugen Nicolăescu la finanţe; adiţional, PNL solicita ca funcţia de vicepremier pe problematici economice să revină ministrului de Interne, Klaus Iohannis, chiar dacă în 2012 noi votaserăm ca ea să revină ministrului de Finanţe. Pentru această din urmă modificare ar fi trebuit un vot în Parlament, procedură de vot care ar fi ocupat 30 de minute din preţiosul timp - al dumneavoastră şi al premierului Ponta. Ei bine, deşi nici premierul, nici reprezentanţi autorizaţi ai PSD nu au comentat vreodată negativ aceste nominalizări, domnul Ponta a refuzat practic să le accepte. Iniţial a fost invocată necesitatea respectivului vot în Parlament - vot care ar fi provocat o criză; ulterior au apărut alte motivaţii, mai mult sau mai puţin credibile. Astfel, s-a deschis în realitate o criză guvernamentală, care ar putea duce în final la ruperea alianţei din care, deocamdată, atât PSD cât şi PNL facem parte.

Este binecunoscut dintr-o tristă istorie politică a meleagurilor româneşti extracarpatice afurisitul obicei al zicerilor de vorbe pentru a ascunde gândurile şi, vai, adeseori faptele.

Ceea ce pot constata este că, la atâta vreme după propunerea liberală: simplă, neechivocă, vizând personalităţi de marcă ale PNL şi ale vieţii politice româneşti, persoane acceptate în principiu de către premierul Ponta, acesta refuză să facă respectivele nominalizări. Refuză astfel să ofere, ţării şi USL, posibilitatea continuării proiectului asumat în decembrie 2012. Desigur primim noi, liberalii, vorbe frumoase despre cât de dedicat este domnul Ponta cauzei USL şi cât de deschis este acesta dialogului deschizător de soluţii. Personal eu şi colegii mei liberali am dori ceva mai simplu şi mai plin de urmări: semnătura premierului în josul paginii, în care sunt înaintate către Parlament propunerile făcute de către PNL.

Până când complicatele socoteli ale premierului Ponta îl vor face să ia o hotărâre, de orice fel ar fi ea, îl rog pe acesta să îşi aducă aminte că poţi minţi puţină vreme pe toată lumea şi destul de multă vreme pe puţini oameni, dar nu poţi minţi tot timpul, pe toţi. Şi nu te poţi declara om politic responsabil, fie şi numai în România, dacă declari dimineaţa că nu vei elibera din funcţie nici un liberal care doreşte să rămână în cadrul Guvernului, iar la amiază elimini din structurile guvernamentale două persoane nominalizate anterior de către PNL, şi anume un secretar de stat la Ministerul Justiţiei şi conducătorul ANPC.

Domnul Corneliu-Mugurel Cozmanciuc:

"Pajişti pentru fermieri - bani pentru PIB!"

Mă adresez dumneavoastră, dar mai ales fermierilor români, aducând în discuţie o lege esenţială pentru agricultură, şi anume Legea pajiştilor, deoarece acest proiect de lege are un impact direct asupra evoluţiei viitoare a sectorului zootehnic în România.

Aplicarea măsurilor prevăzute de prezentul proiect de Lege de aprobare a OUG nr. 34/2013 va avea ca rezultat crearea de ferme viabile din punct de vedere economic şi orientate spre piaţă. Impactul este semnificativ, atât pentru mediul economic rural, cât şi pentru securitatea alimentară a populaţiei.

Vă propun să analizăm efectele pe care această lege le are asupra dezvoltării agriculturii şi a spaţiului rural:

1. Dezvoltarea sectorului zootehnic

Abandonarea păşunilor este urmarea firească a reducerii la jumătate, în ultimul deceniu, a efectivelor de bovine şi ovine, principalele specii de animale care valorifică această importantă resursă furajeră.

Din cele 4,8 milioane de hectare de păşuni şi fâneţe ale României, cea mai mare parte (circa 75%) aparţine statului român, suprafeţele fiind administrate de primăriile oraşelor şi ale comunelor, care, în mod normal, ar trebui să le concesioneze crescătorilor de bovine, de ovine şi de caprine.

De aici încep cele mai multe dintre problemele crescătorilor de animale din România. Prezentul proiect de lege are ca principal obiectiv să determine ca beneficiarii direcţi, crescătorii de animale, să fie utilizatorii de drept ai pajiştilor.

Toate ţările civilizate cu zootehnie dezvoltată întreţin şi valorifică la maximum producţia pajiştilor naturale, după care îşi pun problema producerii furajelor pe terenurile arabile, pe care firesc se produc prioritar cereale, plante tehnice etc. Logica acestei gândiri simple îşi are sorgintea în practicarea îndelungată a creşterii animalelor în sistemul concurenţial de piaţă, în care preţul de cost este judecătorul suprem al eficienţei, cu rezultatele ei: îmbogăţirea, supravieţuirea sau sărăcirea până la faliment a crescătorului.

În ceea ce priveşte încărcătura optimă de animale pe păşune, este necesară o evaluare clară acesteia, deoarece dacă obiectivul nostru este să creştem şeptelul, este poate o formă de patriotism să stabilim o încărcătură de 0,5 UVM/ha.

O încărcătură de 0,5 înseamnă o vacă la 2 hectare, dacă susţinem o încărcătură de 0,3 vorbim de o vacă la 3 hectare. O evaluare poate fi făcută în funcţie de potenţialul anual de producere a masei verzi: nu mai mică de 0,5 UVM/ha, dar cu o excepţie pentru zona montană, unde se poate asigura o încărcătură minimă de 0,3 UVM/ha;

2. Impactul asupra mediului

Impactul pe care acest proiect de lege îl are asupra mediului va fi deosebit de benefic, pentru că are în vedere valoarea naturală a terenului, menţinerea, întreţinerea şi utilizarea terenului în condiţiile de păstrare a compoziţiei floristice a pajiştilor, care va fi un câştig pentru mediu.

Consecinţele acestui abandon sau subîncărcării păşunilor cu animale sunt bine cunoscute, în sensul că vegetaţia lemnoasă se instalează inexorabil, revenind după mai mulţi ani la stadiul de pădure.

Readucerea în circuitul productiv agricol a păşunilor invadate de vegetaţie lemnoasă se va face cu cheltuieli din ce în ce mai mari, odată cu trecerea anilor. De aceea, trebuie luate măsuri urgente de reducere sau oprire a instalării vegetaţiei lemnoase şi ierboase nevaloroase, prin lucrări anuale de întreţinere, care constau în tăierea puieţilor de arbuşti sau arbori în stadii tinere.

3. Impactul macro-economic

Conform datelor furnizate de către Institutul Naţional de Statistică, agricultura, silvicultura şi pescuitul au contribuit cu 1% la creşterea PIB-ului în primele nouă luni ale anului 2013, cu o pondere mai redusă la formarea PIB (5,8%) şi cu un volum de activitate care s-a majorat cu 17,9%.

Exportatorii de vite din România au livrat în primele nouă luni ale anului 2013 circa 3.000 de camioane încărcate cu câte 60 de viţei a 200 de kilograme, ceea ce înseamnă încasări de 95 de milioane de euro.

Astfel, România se situează pe locul doi în Uniunea Europeană, în funcţie de exporturile de bovine vii. În cadrul spaţiului comunitar pe primul loc la nivelul exportului este Franţa, economie ce deţine şi cel mai mare şeptel de bovine. Astfel, putem deduce faptul că există o piaţă foarte mare de desfacere pentru fermierii românii, cu toate că ne dorim să exportăm mai mult carne procesată în România.

În luna noiembrie 2013, autorităţile române şi cele chineze au semnat la Bucureşti, în cadrul Forumului Economic şi Comercial China-Europa Centrală şi Est, mai multe acorduri care creează cadrul legal pentru exporturile de alimente şi animale vii în China. În aceste condiţii, România va putea exporta în China în jur de 500.000 de taurine şi 4-5 milioane de oi, în următorii 5-10 ani.

Acest act normativ creează cadrul prin care România să devină o ţară producătoare şi exportatoare de produse de origine animală, ceea ce va duce la o contribuţie extraordinară la produsul intern brut.

Dezvoltarea activităţilor agricole în spaţiul rural asigură crearea de locuri de muncă şi stabilizarea populaţiei. Grupurile ţintă avute în vedere sunt producători agricoli, persoane fizice sau juridice care exploatează pajiştile.

4. Condiţie necesară pentru menţinerea subvenţiilor

România s-a angajat în 2007 să respecte suprafaţa de pajişti declarată, iar acest angajament este o condiţie esenţială, prin care fermierii români primesc plăţi directe. Astfel, nu ne permitem să punem în pericol subvenţiile fermierilor.

5. Impactul asupra spaţiului rural

Susţin amendarea prezentului proiect de lege, în sensul introducerii dreptului de preferinţă pentru asociaţiile crescătorilor de animale, în vederea facilitării accesului la utilizarea pajiştilor de către crescătorii de animale din UAT-ul propriu, în primul rând, şi prioritizarea asociaţiilor şi a crescătorilor de animale din afara UAT-ului respectiv. Pentru a nu mai fi în situaţia în care sunt încheiate contracte fără a le da prima şansă celor care cresc animale.

Peste tot în spaţiul rural al României întâlneşti terenuri arabile nelucrate, pline de buruieni, păşuni şi fâneţe abandonate cu vegetaţie lemnoasă etc. În locul fostelor grajduri de vaci care au mai rămas după urgia demolatorilor sunt amplasate depozite de buşteni şi cherestea, haine vechi şi alte materiale.

Agricultura ecologică trebuie să fie aplicată cu prioritate în zonele montane, unde alt tip de agricultură nu se poate dezvolta, din cauza handicapurilor naturale insurmontabile (climă rece, soluri subţiri, accesibilitate redusă etc.). Dat fiind potenţialul mare pe care România îl are în ceea ce priveşte agricultura ecologică, consider că este extrem de importantă înfiinţarea Agenţiei Zonei Montane.

Consider că pajiştile trebuie să fie folosite pentru creşterea animalelor, însă trebuie să fim atenţi ca în demersul nostru de a susţine un sector să nu intervenim cu reglementarea peste dreptul de proprietate privată la care eu, ca liberal, ţin foarte mult.

Nu trebuie uitat niciodată faptul că legislaţia trebuie să fie rezultatul unei consultări ample a sectorului şi din acest motiv salut faptul că acest proiect de lege a fost amplu dezbătut în Parlament, ceea ce a dus la corectarea anumitor discrepanţe ale ordonanţei de urgenţă şi în mod special cele care prevăd condiţiile pentru derularea unor investiţii din fonduri europene şi amplasarea pe pajişti a unor obiective de investiţii extrem de importante pentru comunitate, cum sunt, de exemplu, locuinţele individuale, în special în zonele montane.

Cred cu tărie că sectorul agricol trebuie reglementat în interesul fermierilor, astfel susţin că este necesar să avem o lege a pajiştilor pentru atingerea potenţialului mare agricol pe care îl are România.

Domnul Corneliu-Mugurel Cozmanciuc:

"Iaşi - oraş de 12 stele în domeniul democraţiei locale şi capitală economică a Moldovei"

Am deosebita onoare şi bucurie să vă anunţ că municipiul Iaşi a obţinut anul acesta distincţia de "oraş de 12 stele", fiind primul şi singurul oraş din România care a obţinut acest titlu, într-o competiţie la care au participat 109 oraşe din 28 de ţări. Prestigiosul titlu a fost acordat la Consiliul Europei, luna aceasta, într-o sesiune de lucru privind "Săptămâna Europeană a Democraţiei Locale" din cadrul Congresului Puterilor Locale şi Regionale, ocazie cu care a avut loc şi ceremonia de premiere a oraşelor cu rezultate deosebite în 2013. De asemenea, în topul realizat de Forbes România, Iaşiul va primi săptămâna aceasta distincţia "Capitala economică a Moldovei", pe care o consider în mod egal o recunoaştere binemeritată a potenţialului economic pe care îl deţine municipiul în această zonă a ţării.

Criteriile îndeplinite de Iaşi pentru a deveni Oraş de 12 stele dovedesc din plin exigenţele deosebite ale procesului de evaluare şi selecţie, reprezentând principalul argument pentru valoarea efortului depus de municipiul nostru în 2013 pentru a merita acest titlul. Astfel, pentru a lua parte la o astfel de competiţie şi a primi titlul de "Oraş de 12 stele", autorităţile locale trebuie să îndeplinească multiple condiţii, unele mai curând formale, dar şi unele de substanţă. Printre criteriile "de substanţă" aş aminti organizarea unor activităţi specifice legate de tema principală "Cetăţenie activă: prin participare la vot, transmitere informaţii şi implicare"; implicarea diferitelor grupuri de cetăţenii în iniţiative, în special a tinerilor, prin intermediul consiliilor municipale de tineret, şcoli şi universităţi, dar şi organizarea unui eveniment cu o dimensiune europeană sau paneuropeană, pentru a evidenţia rolul autorităţilor locale în construirea unei Europe democratice. În acest sens, Municipiul Iaşi a organizat în 2013 concursul de eseuri "O zi primar", expoziţia "Eu şi Europa" şi filmul privind implicarea cetăţenească şi participarea la vot, realizate de elevii Liceului Teoretic de Informatică "Grigore Moisil", precum şi multe alte activităţi de informare.

De asemenea, subliniez şi oportunitatea cooperării în acest sens cu oraşe din Ucraina şi Republica Moldova, demers pe care îl pot aprecia ca binevenit, mai ales din perspectiva experienţei parlamentare pe relaţie cu aceste două state, prin intermediul grupului de prietenie şi, respectiv, al comisiei de integrare europeană dintre parlamentul român şi moldovean. Astfel, reprezentanţii Iaşiului au discutat cu organizatorii evenimentului posibilitatea ca în 2014 să atragă şi oraşul înfrăţit Chişinău din Republica Moldova să participe la această iniţiativă, eventual şi oraşul Cernăuţi, din Ucraina. De altfel, cele două oraşe sunt vizate şi de un alt proiect major pentru care Iaşiul va concura pentru obţinerea unui multrâvnit titlu - acela de capitală culturală europeană. Strategia municipiului moldav în această competiţie constă în atragerea fondurilor europene, care vor fi disponibile în exerciţiul bugetar 2014-2020 al UE, dosarul de candidatură a oraşului urmând să fie completat şi de organizarea de evenimente la nivelul întregii regiuni Moldova.

Cu toate acestea, este o competiţie dură, cu criterii complexe, care au fost recent regândite, tocmai pentru a permite ţărilor şi oraşelor candidate să se pregătească temeinic. Sunt şase categorii de criterii de evaluare ale viitoarelor capitale culturale europene, pornind de la strategiile sectorului cultural pe termen lung în relaţie cu cel socio-economic, şi incluzând aspecte legate de dimensiunea europeană a conceptului care va defini proiectele culturale derulate în acel an în oraş, dar şi fezabilitatea în termeni bugetari şi de management.

Aş sublinia în acest context două aspecte. Una din priorităţi vizează asigurarea şi consolidarea capacităţii Iaşiului, la nivelul infrastructurii, pentru a putea găzdui toate proiectele şi evenimentele pe care un astfel de titlu le presupune. În acest sens, avem nevoie într-adevăr de o bază financiară solidă, pentru care va trebui să ne implicăm - nu doar colegii parlamentari de Iaşi, ci din toată Moldova.

Cel de-al doilea aspect vizează însă politicile culturale şi educaţionale - abordarea lor încă de pe acum creşte şansele acestui oraş de a deveni capitală culturală. Mă refer la necesitatea creşterii prestigiului şcolii ieşene, în special la nivel universitar, dar nu numai, pentru ca Iaşiul să redobândească statutul pe care l-a avut timp de decenii în ţara noastră. În mod egal, cred că avem nevoie de proiectele culturale mai ample şi diversificate, pentru a reconecta la fenomenul cultural o gamă cât mai largă de cetăţeni. Dincolo de a fi criterii de evaluare în acest proces, în termen de impact şi de continuitate, acestea sunt deziderate fireşti pentru redobândirea prestigiului cultural al capitalei Moldovei, aşa cum îl cunoaştem toţi din istorie.

Consider că distincţia de "Oraş de 12 stele" este o primă recunoaştere incontestabilă a eforturilor Iaşiului de a cuceri titlul de capitală culturală europeană şi a atuurilor sale în această competiţie. Mai mult, secretarul General al Camerei Regiunilor, coordonatorul evenimentului patronat de Consiliul Europei, dl Denis Hubner, şi-a arătat interesul şi disponibilitatea de a veni la Iaşi pe parcursul ediţiei viitoare a Săptămânii Europene a Democraţiei Locale, participând la evenimentele ce vor fi organizate în Iaşi cu această ocazie.

Am convingerea că Iaşiul va deveni capitală culturală europeană, deoarece distincţia de capitală economică a Moldovei reprezintă un argument puternic pentru resursele potenţiale pe care le va putea mobiliza în acest sens. Analiza Forbes ia în considerare atât creşterea economică, dar şi potenţialul de dezvoltare a unui oraş, aşadar, avem premise încurajatoare pentru a lupta pentru titlul de capitală europeană.

În mod cert, din punct de vedere cultural, Iaşiul are deja totul. Iar forţa economică şi recunoaşterea meritelor în plan european, atestate recent de Consiliul Europei, sunt puncte de sprijin foarte importante în competiţia la care va participa pentru a deveni capitală culturală europeană. Beneficiile unei astfel nominalizări nu doar sunt culturale, ci şi sociale şi economice, favorizând, practic, renaşterea unui oraş, reîmprospătarea imaginii lui, creşterea vizibilităţii în plan regional şi internaţional. Iaşiul merită toate acestea!

Domnul Florin-Alexandru Alexe:

În prima jumătate a acestei luni a avut loc a zecea Sesiune plenară a Adunării Parlamentare a Uniunii pentru Mediterana (AP UpM), organizată sub egida preşedinţiei iordaniene la Marea Moartă, în Iordania.

În calitate de preşedintele Comisiei pentru cultură, arte, mijloace de informare în masă a Camerei Deputaţilor am participat la lucrările Comisiei pentru îmbunătăţirea calităţii vieţii, schimburi între societăţile civile şi cultură a AP UpM. În cadrul acestei întâlniri, au fost dezbătute o serie de amendamente la Recomandarea Educaţia şi mobilitatea, transmisiunile radio/TV şi presa şi abordări inovatoare privind cultura. În cadrul dezbaterilor s-au subliniat aspecte care fac referire la dreptul fundamental la educaţie, creşterea mobilităţii studenţilor, a cercetătorilor şi a profesorilor prin promovarea unei politici a vizelor mai umană şi mai concretă etc.

Unul dintre subiectele supuse atenţiei Comisiei s-a referit la importanţa organizării unor seminarii care să reflecte specificitatea şi bogăţia culturii mediteraneene, care să adune laolaltă experţi, istorici, lingvişti. Aceste întâlniri vor oferi oportunitatea unui schimb de opinii cu privire la istoria zonei mediteraneene. Într-una din intervenţiile mele în cadrul dezbaterilor, am propus ca seminariile să poată fi organizate prin intermediul Internetului (webinars). Acest lucru ar permite o conectare mai uşoară între cei interesaţi. De asemenea, am subliniat faptul că folosirea comunicării on-line în cadrul UpM, în general, va facilita atât interconectarea, cât şi depăşirea posibilelor impedimente legate de constrângerile bugetare.

În finalul lucrărilor, membrii Comisiei au hotărât să propună Biroului Adunării Parlamentare a Uniunii pentru Mediterana înfiinţarea unui Grup de lucru care să organizeze o serie de seminarii cu privire la diversitatea culturală a regiunii.

Doamna Raluca-Cristina Ispir:

Prin declaraţia mea politică de astăzi vreau să salut succesul luptei pentru valorile democratice din Ucraina şi îmi exprim compasiunea pentru cei care şi-au dat viaţa pentru această izbândă a democraţiei. Vreau, de asemenea, să îmi exprim solidaritatea faţă de cetăţenii Ucrainei, care au luptat pentru ca libertatea şi principiile statului de drept să fie aplicate în statul ucrainean.

În ceea ce priveşte planul general, consider că este un moment de o importanţă istorică pentru poporul ucrainean, dar şi un moment semnificativ pentru Europa, per ansamblu.

Pentru România, situaţia din Ucraina are o triplă importanţă. În primul rând, cu Ucraina avem o graniţă comună. În al doilea rând, ca stat membru al Uniunii Europene şi al NATO ne aflăm la marginea acestui spaţiu, iar rolul nostru este unul extrem de important.

Totodată, poate cel mai important aspect este acela că pe teritoriul Ucrainei se găseşte o comunitate importantă de etnici români care au o strânsă legătură cu ţara de origine şi care şi-au manifestat în permanenţă susţinerea faţă de o unitate spirituală care să nu ţină cont de graniţe, oriunde s-ar afla acestea. România trebuie să se exprime în acest moment ca un membru important al Uniunii Europene şi al NATO. Având în vedere faptul că ţara noastră este una dintre cele mai interesate de viitorul Ucrainei, consider că trebuie să jucăm un rol mai accentuat, un rol mai direct în aceste chestiuni care ne vizează şi pe noi, românii.

Îmi doresc ca alegerile anunţate în Ucraina pentru data de 25 mai să fie un simbol al luptei pentru democraţie. Aceste alegeri au o simbolistică aparte, ele având loc odată cu alegerile europene şi reprezintă un moment care ar trebui să dea un nou suflu poporului ucrainean, care îşi va decide singur drumul pe care va vrea să meargă de acum încolo.

Domnul Anton Doboş:

În declaraţia politică de astăzi, vă aduc în atenţie câteva chestiuni care ţin de misiunea pe care ne-am asumat-o în colegiile electorale unde am fost aleşi. Oricare ar fi mişcările pe scena politică, noi trebuie să rămânem aproape de nevoile locale, de proiectele care să dezvolte satele şi oraşele.

Mai întâi, trebuie să remarcăm că în Parlament este nevoie de un climat de lucru favorabil, fără fracturi şi dispute care să distragă administraţia de la temele importante din agenda populaţiei. Vă semnalez că discuţiile lungi, pe subiecte care nu au legătură cu împărţirea corectă a resurselor şi consolidarea economică, pot pune în umbră rezultatele bune obţinute până acum, prin aplicarea măsurilor liberale. Mai mult, acestea pot deturna trendul pozitiv al indicatorilor economici, fapt nedorit, care ar fi însoţit, în mod logic, de reacţia cetăţenilor.

Aduc aici, în faţa dumneavoastră, câteva dintre mesajele primite de la populaţie. Să nu uităm că românii caută siguranţă şi linişte şi vor să ştie ce întâmplă cu fondurile publice constituite din contribuţiile individuale. Sunt sigur că în oraşele şi satele unde aţi discutat cu oamenii există aşteptări mari şi că, în foarte multe cazuri, primarii preferă să stea cu mâna întinsă în loc să gândească proiecte bune care să primească finanţare europeană.

Cetăţenii au solicitări explicite şi nevoi concrete, la care noi trebuie să răspundem cu exactitate. Reiau subiectul autostrăzii Est - Vest, care pare să fi îngheţat sau reamânat. Nu vorbesc despre un proiect care aparţine exclusiv Iaşiului, ci despre unul care este cerut de toate judeţele Moldovei, un proiect de interes naţional chiar. Şi acesta este doar unul dintre punctele către care ar trebui îndreptată toată atenţia noastră.

Aeroportul Internaţional Iaşi trebuie să fie un al doilea exemplu. Lărgirea pistei şi operaţionalizarea optimă sunt în faze avansate, iar până când cel mai important centru economic şi cultural din zona de Nord-Est a ţării să devină un punct esenţial pentru marile companii aeriene nu este decât un pas.

În termeni generali, combaterea şomajului şi finanţarea corespunzătoare a sistemelor sociale sunt priorităţi despre care trebuie să discutăm în spaţiul public, după ce am articulat măcar o parte dintre proiectele asumate. Mediul de afaceri are nevoie imediată de măsuri care să sprijine iniţiativa şi să încurajeze dezvoltarea. Să nu uităm că unul din doi tineri cu vârsta până la 25 de ani nu are loc de muncă, la fel cum ştim cât de greu este pentru persoanele trecute de 45 de ani să se reintegreze în câmpul muncii.

Iată câteva dintre domeniile spre care să ne aplecăm mai mult, pentru că ceea ce v-am prezentat provine din semnalele trase de cetăţeni. Oricât de greu le-ar fi colegilor de la alte formaţiuni politice să recunoască, soluţiile pentru toate problemele pe care le-am ridicat sunt de natură liberală. Îndemnul meu pentru cei care cârmuiesc ţara vremelnic este să nu întrerupă parcursul firesc al dezvoltării. Să nu uite că au obligaţia să finalizeze şi proiecte locale, în oraşe şi sate, pe drumuri judeţene şi pe uliţe, cât mai aproape de fiecare cetăţean.

Doamna Ioana-Jenica Dumitru:

"Impactul stabilităţii politice asupra măsurilor economice"

Încă majoritatea parlamentară care formează la această oră USL se pregăteşte de o desfiinţare oficială după aproape doi ani de guvernare. Lista de priorităţi politice din acest moment nu include în niciun fel măsurile economice de care România are nevoie pentru a potenţa la maximum creşterea economică pe care a obţinut-o anul trecut. Dezbaterea publică din aceste momente se concentrează asupra matematicii parlamentare şi deloc asupra celei economice, toate opiniile sunt centrate pe cine va câştiga cât la europarlamentare şi pe lista de candidaţi la prezidenţiale, dar deloc pe programele care se vor prezenta în cadrul alegerilor.

Putem să concluzionăm deja că relevanţa programelor economice este foarte scăzută, din moment ce este mult mai important, se pare, pentru toată lumea cine va asigura guvernarea după intrarea PNL-ului în opoziţie. Nu trebuie decât să urmărim dezbaterea publică din ultimele săptămâni pentru a vedea că mărul discordiei USL nu ţine deloc de eficienţa unor programe de guvernare sau de un principiu de politică publică economico-financiară. Nu, PNL iese de la guvernare pentru că partenerii cu care s-au prezentat în faţa electoratului nu sunt de acord cu o formulă guvernamentală care ţine de câţiva oameni. Este mai importantă funcţia unui ministru de interne decât politica fiscală pe anul 2014? Este mai importantă o funcţie de vicepremier decât o strategie de creştere şi eficientizare a absorbţiei fondurilor europene? Răspunsul este, evident, nu!

Guvernanţii actuali dau dovadă de o opacitate ieşită din comun pentru România, care, trebuie să ne aducem aminte din când în când, face parte din UE. Se pare că prioritatea numărul unu este cum să câştigi mai multe puncte electorale, şi nu cum să faci ca românii să aibă o viaţă mai bună în viitorul apropiat. Lucrurile nu au mers suficient de bine în ultimii doi ani, fiscalizarea excesivă a sectorului privat a eliminat multe locuri de muncă şi şomajul se află încă la cote alarmante, în special în rândul tinerilor. Veniturile românilor nu acoperă cheltuielile zilnice, care cresc din cauza gestionării greşite a preţurilor la energie, la alimente, dar şi la alte produse.

Cu toate acestea, lipsesc cu desăvârşire din dezbaterea publică probleme cum ar fi privatizările Oltchim şi CFR Marfă, lipseşte o dezbatere eficientă pe chestiunea reformei administraţiei publice, iar despre accizarea suplimentară a combustibililor nu mai spune nimeni nimic. Suntem captivi într-o discuţie care se poartă în jurul unor nume care nu au nicio relevanţă reală pentru români. Nimeni nu spune că stabilitatea politică are un impact direct asupra măsurilor economice pe care România este datoare să le ia pentru ca cetăţenii săi să beneficieze de un avans timid din punct de vedere a PIB-ului.

În opinia mea dezbaterea politică din aceste momente nu face niciun fel de legătură între nevoia de stabilitate politică pentru continuitatea unor măsuri economice şi pentru credibilitatea externă a României. Niciuna dintre cele două părţi prinse peste măsură într-un conflict perpetuu nu spune nimic despre care sunt paşii pe care trebuie să îi urmăm pentru ca lucrurile să se îndrepte în România. Părţile se acuză reciproc de trădare, fără să ţină seama de altceva decât de punctele electorale pe care le pot pierde până la alegerile europarlamentare şi, foarte important, cele prezidenţiale. Dar în tot acest timp nu se mai aude nimic de revizuirea Constituţiei.

România nu mai aşteaptă providenţa de la o anumită persoană, indiferent cât de charismatică ar putea fi aceasta. Stabilitatea economică şi, bineînţeles, cea politică trebuie asigurată indiferent de cine ocupă vremelnic postul de preşedinte sau de ministru de interne. Acest lucru scapă cu desăvârşire din strategiile celor mai mari două partide din România şi din acest motiv simplu, în opinia mea, ambele partide vor deconta aceste lucruri la alegeri, indiferent de ce spun cifrele sondajelor care îi ghidează pe cei din USL la această oră.

Stabilitatea politică este importantă şi indiferent cine o asigură trebuie să se folosească de acest mediu pentru a lua măsuri clare şi importante pentru toţi românii. Niciunul dintre cele două partide nu sesizează oare faptul că prin poziţiile pe care le-au adoptat până acum periclitează statutul economic al României?! Să desfaci o guvernare cu argumente puerile în momentul în care FMI îţi bate la uşă este cel puţin iresponsabil.

Românii s-au săturat de conflicte politice inutile. Conflictul între putere şi opoziţie este cât se poate de normal, mai ales dacă se desfăşoară în mod constructiv, dar acum nu se observă nici cel mai mic avantaj pentru români care să derive dintr-o schimbare guvernamentală cauzată de ieşirea PNL de la guvernare. Costurile pe care le plătim sunt mult mai mari decât sunt câştigurile, timpul pierdut nu se întoarce înapoi şi cu toate acestea partenerii de guvernare continuă să arunce responsabilitatea ruperii alianţei de la unul la altul. Dacă aceste conflicte se puneau pe marginea păstrării cotei unice versus impozitul progresiv, dacă aceste conflicte se purtau în jurul ideii eliminării accizării suplimentare a combustibililor sau în jurul unor soluţii diferite pentru creşterea gradului de colectare al ANAF aş fi înţeles şi m-aş fi raliat în jurul uneia dintre aceste idei.

Din păcate, în această luptă cei care pierd sunt românii care sunt din nou păcăliţi cu teme care nu au relevanţă şi impact real în viaţa lor de zi cu zi. Ruperea USL pune capăt unei perioade de stabilitate politică ce a adus un dram de stabilitate şi creştere economică. Nu este deloc grav că USL-ul se rupe aşa cum toată lumea a prezis încă de la punerea bazelor alianţei, ceea ce este însă grav este faptul că ne aflăm din nou în faţa unui moment în care trebuie să realizăm că pentru cei care ne reprezintă ceea ce contează sunt punctele electorale. Puterea politică a ajuns un scop în sine şi nu un mijloc pentru a asigura bunăstarea. Avem nevoie de oameni mult mai responsabili la guvernare şi atunci când românii vor realiza acest lucru pierderile electorale pe care cei care i-au minţit le vor suferi vor fi mult mai mari decât sunt acum preconizate.

Doamna Luminiţa-Pachel Adam:

"Domnilor guvernanţi, vă pasă de România?"

Asta este întrebarea pe care noi, parlamentarii PP-DD, ne-o punem de ceva timp.

Ne tot uităm de câteva săptămâni la ce se întâmplă la Guvern şi, în afară de circ, nu vedem altceva.

Toată naţiunea este chemată să răspundă dacă se rupe sau nu se rupe USL-ul, un război mediatic care nu are alt scop decât să ascundă incapacitatea guvernului de a găsi soluţii la criza economică prin care trece ţara noastră.

Avem din ce în ce mai mulţi şomeri. Din ce în ce mai mulţi tineri pleacă din ţară pentru o iluzorie viaţă mai bună în străinătate. Ne mor părinţii din lipsă de medicamente, precum şi din cauza unui sistem medical bolnav la rândul lui. Şi, în loc să găsim soluţii la toate acestea, facem pariuri pe destrămarea unei alianţe politice...

Această alianţă politică, deşi a avut o majoritate de peste 70%, nu a fost în stare să facă nimic bun pentru românii care au girat-o.

În afară de a-şi proteja clientela politică, de a-i scăpa de închisoare, de a le facilita contracte păguboase pentru stat, dar bune pentru baronii USL, această alianţă n-a respectat niciuna din promisiunile făcute în campania electorală.

Vă cerem, aşadar, domnilor guvernanţi, să lăsaţi circul şi să vă preocupaţi de problemele ţării şi vă asigurăm că nu ne interesează dacă se rupe sau nu USL-ul !

Doamna Manuela Mitrea:

"Mamele-copil situează România pe primele locuri în statisticile negative!"

Conform Organizaţiei Naţiunilor Unite, peste 7 milioane de fete cu vârsta sub 18 ani din ţările în curs de dezvoltare devin mame în fiecare an.

În România, în medie, 8.500 de adolescente devin anual mame. Această cifră situează România pe locul doi în Europa, într-un clasament al ţărilor cu cele mai multe fete care ajung mame la adolescenţă.

Deşi sunt nişte copile, din cauza lipsei educaţiei sexuale sau de multe ori fără voia lor, tot mai multe fete ajung să dea viaţă unui copil, având parte de un final brusc al propriei copilării şi o limitare a educaţiei.

La vârsta la care ar trebui să se formeze, să obţină cât mai multe informaţii despre ce înseamnă viaţa, multe fete se trezesc cu un bebeluş în braţe de care trebuie să aibă grijă, asta în condiţiile în care multe dintre ele nu sunt capabile să îşi poarte de grijă lor înşile. Astfel, se ajunge la abandon sau şi mai grav, din cauza lipsei de experienţă a mamei se ajunge la accidente în care bebeluşii îşi pierd viaţa.

Sarcina şi naşterea la vârste foarte fragede reprezintă un risc nu doar pentru bebeluşi, ci şi pentru tânăra mamă, ducând la urmări dramatice în evoluţia unei fete. Potrivit specialiştilor, sarcina la adolescente este considerată o problemă de sănătate, deoarece, din cauza vârstei foarte fragede, multe fete nu sunt dezvoltate corespunzător pentru a susţine o sarcină şi astfel tinerele se confruntă cu riscuri mari, cum ar fi complicaţiile materne, invaliditate sau chiar deces.

Din informaţiile pe care le deţin, în şcoli există diferite programe pentru sănătatea reproducerii, dar din păcate însă acestea se desfăşoară de obicei sub formă de activităţi opţionale şi extraşcolare.

Programele în domeniul educaţiei sexuale şi sănătatea reproducerii trebuie să devină obligatorii în şcoli, astfel încât România să nu mai genereze mame-copil şi dramele asociate acestor situaţii.

Domnul Mihai Deaconu:

"Electorata şi impozitul progresiv - mărţişoare electorale pentru europarlamentare"

Partidul Social Democrat îşi continuă tradiţia prin care uită de nevoile populaţiei atunci când se află la guvernare, dar îşi aminteşte în preajma alegerilor de faptul că are puterea de a face cadouri. Este vorba despre cele două cadouri prost gândite anunţate de către PSD: electorata şi impozitul progresiv.

Ministrul delegat al bugetului, Liviu Voinea, a anunţat că intenţionează să reeşaloneze datoriile la bănci pentru cei cu venituri până la 1600 lei pe lună. Pe lângă faptul că este discriminatorie, arbitrară şi populistă, măsura este contestată chiar şi de către unii experţi ai BNR şi se presupune că va împovăra şi mai mult economia României. Aceste aspecte nu contează însă pentru domnul ministru şi susţinătorii săi, având în vedere că este an electoral. De ce se încăpăţânează PSD să impună această măsură, în locul altora sugerate de către economişti, care ar ajuta toate categoriile de cetăţeni? De ce nu stimulează crearea locurilor de muncă pentru cei care sunt de mult timp şomeri? De ce nu stimulează creşterea economică, care să ducă la creşterea salariilor? De ce nu impune o politică economică pentru a face din leu o monedă de valoare? Pentru că asta ar presupune efort şi dedicaţie? De ce insistă Guvernul Ponta, în definitiv, în aplicarea noii accize la carburant, motivând că are nevoie de bani la buget, dar în cazul unei măsuri atât de populiste şi puţin utile se arată atât de generos cu banii de la buget?

Mai mult, tot în an electoral, PSD ne anunţă că renunţă la tipul de impozitare convenit cu partenerii liberali de guvernare şi că analizează introducerea impozitului progresiv. Impozitul diferenţiat va aduce bani mai puţini la buget, conform estimărilor făcute chiar de Ministerul de Finanţe, şi nu este agreat de către investitori. În plus, îi pedepseşte pe cei care câştigă peste medie, semn că statului român nu îi pasă când îţi merge bine, în ciuda faptul că ai reuşit fără ajutorul lui. Guvernul Ponta se face însă că nu aude toate aceste argumente. Vom avea două scrutine de importanţă majoră pentru PSD în 2014, iar PSD încearcă disperat să atragă voturi de la cetăţenii deja deziluzionaţi de promisiunile făcute la ultimele alegeri şi nerespectate.

Domnul Miron Ignat:

"Jocurile Olimpice de iarnă de la Soci"

Jocurile Olimpice de Iarnă, ediţia a XXII-a, s-au desfăşurat în oraşul Soci, Rusia, în perioada 7-23 februarie 2014. Au fost participante 88 de ţări şi au avut loc 98 de probe sportive în cadrul a 15 sporturi.

În cadrul celei de a 119-a întruniri a CIO din Ciudad de Guatemala, din 4 iulie 2007, a fost ales Soci ca oraş gazdă pentru jocurile olimpice din acest an.

Întreaga bază sportivă din oraşul Soci a fost organizată în 7 ani, ceea ce a reprezentat un plus, deoarece pentru celelalte două ţări candidate, Salzburg şi PyeongChang, durata organizării era mult mai mare.

Pentru pregătirea acestui eveniment s-au construit arene noi şi s-au modernizat telecomunicaţiile, energia şi infrastructura transporturilor din zonă, s-a construit un parc olimpic pe coasta dinspre Marea Neagră a Văii Imeretin. Toate aceste plusuri au dus la înscrierea oraşului Soci în istorie.

După 16 zile de competiţie şi 98 de finale, flacăra olimpică s-a stins în Parcul Olimpic, după discursul preşedintelui Comitetului Internaţional Olimpic, Thomas Bach, care a anunţat încheierea celei de a 22-a ediţii a Jocurilor Olimpice de Iarnă.

Cea mai mare victorie au obţinut-o sportivi ruşi: au câştigat 33 de medalii, dintre care 13 medalii de aur, 11 medalii de argint şi 9 medalii de bronz. Rusia a fost urmată de Norvegia, Canada şi SUA.

Cel mai bun rezultat al sportivilor români s-a datorat echipajelor de bob, care au reuşit să obţină locul 17. România a concurat la Jocurile Olimpice de la Soci cu o delegaţie formată din 24 de sportivi sşi au concurat la 8 discipline: schi alpin, schi fond, biatlon, sărituri cu schiurile, patinaj artistic, bob, sanie şi skeleton.

Următoarea ediţie a Jocurilor Olimpice de Iarnă va avea loc în anul 2008, în oraşul sud-coreean PyeongChang.

Felicitări tuturor participanţilor şi mai ales câştigătorilor!

Domnul Mircea Dolha:

Vin astăzi la tribuna Camerei Deputaţilor pentru a vă spune că eu nu voi vota Proiectul de Lege privind desfiinţarea unor instanţe judecătoreşti şi a parchetelor de pe lângă acestea, PL-x nr. 33/2014. Nu consider oportun acest act normativ din mai multe puncte de vedere. În primul rând, consider că desfiinţarea unor instanţe judecătoreşti nu reprezintă un element care ţine de reforma justiţiei. De regulă, o reformă nu se face dărâmând ceva, ci construind. În al doilea rând prin desfiinţarea unor instanţe judecătoreşti se încalcă indirect un drept constituţional al cetăţeanului, şi anume liberul acces la justiţie. Mai precis, se îngreunează accesul cetăţeanului la justiţie prin obligarea acestuia de a apela la instanţe mai îndepărtate de localitatea de domiciliu, un fapt care pentru multe persoane va deveni aproape imposibil, atât din cauza situaţiei materiale personale, cât şi a factorului timp.

Nu în ultimă instanţă, consider că decizia de desfiinţare a unor instanţe judecătoreşti s-a făcut fără o analiză a situaţiei concrete a fiecărei instanţe nominalizate sau, dacă s-a făcut, aceasta a fost una superficială, care nu a ţinut cont de realităţile din teren. Şi, evident, nu s-au luat în calcul şi efectele ce vor rezulta în urma desfiinţării.

Nu mă pot pronunţa în ceea ce priveşte toate instanţele din anexa proiectului de lege, nominalizate pentru a fi desfiinţate. Mă voi pronunţa însă în privinţa instanţelor nominalizate din judeţul Maramureş. Mă refer cu precădere la Judecătoria din oraşul Târgu Lăpuş şi la Judecătoria Dragomireşti, pentru că sunt deputat din acest judeţ, sunt locuitor al acestui judeţ şi cunosc foarte bine realităţile din zonă.

Voi explica de ce este absolut necesară continuarea activităţii acestora. Astfel, prin desfiinţarea acestei judecătorii şi, implicit, transferul numeroaselor dosare către Judecătoria Baia Mare, s-ar îngreuna sau chiar s-ar bloca funcţionarea acestei instanţe din municipiul Baia Mare, când, dimpotrivă, se poate degreva activitatea Judecătoriei Baia Mare prin redistribuirea de dosare către instanţe din localităţi apropiate, inclusiv cea din oraşul Târgu Lăpuş.

Un alt argument pentru menţinerea în funcţiune a celor două judecătorii îl reprezintă o problemă cu care s-ar confrunta justiţiabilii: între judecătoria Târgu Lăpuş-Dragomireşti şi cea mai îndepărtată localitate arondată sunt 30 de km; în situaţia în care se desfiinţează aceste instanţe, între Judecătoria Baia Mare şi cea mai îndepărtată localitate vor fi 80 de km, ceea ce va genera probleme cu transportul justiţiabililor, mai ales în perioada de iarnă, din cauza specificităţii geografice a zonei.

Sunt convins că susţinătorii proiectului de lege vor veni cu argumente gen: reformă a sistemului judiciar, recomandări ale UE, eventuale scăderi ale numărului de dosare etc. Nu le contest, dar, repet, trebuie ţinut cont de realităţile şi de specificul zonei. Sunt de acord că trebuie aplicate recomandările UE, dar şi acestea trebuie adaptate realităţii locale. Oare efortul financiar suplimentar pe care trebuie să îl suporte un justiţiabil este acelaşi când are un salariu mediu net de 1.500 de euro (am luat la întâmplare o cifră din UE) sau când are un salariu mediu net de 450 - 470 de euro, cât este în România? Evident că nu.

Şi pentru că sunt deputat din zonă, nu vin doar şi spun că nu voi vota un astfel de proiect de lege, ci vin şi cu soluţii realiste care se pot aplica. Astfel, propun factorilor de decizie din zona justiţiei să ia în considerare extinderea competenţei Judecătoriilor Târgu Lăpuş şi Dragomireşti prin rearondarea unor noi localităţi.

Decizia mea de a nu vota proiectul de lege, demersul meu de a solicita menţinerea în activitate şi extinderea competenţelor judecătoriilor amintite este în concordanţă cu scopul reformei în justiţie, care, în zonele respective, este acela de a asigura buna desfăşurare a actului de justiţie şi de a veni în sprijinul locuitorilor maramureşeni.

Doamna Raluca Turcan:

"PDL rămâne singurul garant al statului de drept"

Lupta adevărată din interiorul USL se dă pentru Cotroceni, nu pe iniţiative legislative, pe proiecte de dezvoltare la nivel naţional sau european.

USL demonstrează din plin, acum, că nu a fost niciodată vorba despre România, ci despre jaf, imunitate şi incompetenţă. De doi ani cu asta se ocupă Victor Ponta şi Crin Antonescu: cu alimentarea cu bani a baronilor locali şi a clientelei politice, a protecţiei acestora în faţa justiţiei prin legi date de Parlament şi distrugerea economiei româneşti.

În acest moment, Victor Ponta spune că Antonescu "va candida din opoziţie". Greşit! Nu eşti în opoziţie când votezi cot la cot în cadrul USL împotriva statului de drept, când aduci românilor peste 35 de noi taxe şi impozite, când redactezi un proiect de Constituţie neaplicabil, când îţi asumi răspunderea pentru un proiect de lege care prevede descentralizarea sau pe Codul de insolvenţă, ambele neconstituţionale.

O alianţă de neprofesionişti nu poate da doi candidaţi la prezidenţiale. Indiferent că se vor chema USL, USD, PSD sau PNL, răul făcut României nu va putea fi îndreptat uşor. Stânga românească a înghiţit într-un mod sinistru PNL şi candidatul lor la prezidenţiale.

PDL rămâne singurul garant al statului de drept. Vom susţine candidaţii noştri la cele două competiţii electorale prin promovarea valorilor democratice, prin promovarea proiectelor concrete, nu a minciunilor marca "Ponta/Antonescu". Vom ţine România pe drumul european şi vom urmări creşterea bunăstării românilor.

Domnul Ioan Oltean:

"Famiglia bolnavă"

Drama personală a fiecăruia este ceva în primul rând intim. Orice boală sau problemă medicală ţine de confidenţialitate şi respect arătat bolnavului şi familiei acestuia. Respectul durerii familiei şi a persoanei bolnave este în primul rând o manifestare de umanitate, de înţelegere empatică a problemelor de sănătate cu care se confruntă cineva. Orice amestec în viaţa privată, familială a unei persoane bolnave este un act grosolan şi este greu de fixat o limită a bunului-simţ sau de justificat o imixtiune.

Cu toate acestea, atunci când este vorba de protecţia moralei publice, a respectării dreptului la informare a opiniei publice în situaţii ce se leagă de domeniul penalului, este mai mult decât necesară expunerea şi corectarea unor astfel de cazuri.

Am să vă dau câteva exemple: în anul 2012 inspectorii din teritoriu ai Ministerului Muncii au constatat existenţa în judeţul Iaşi a 913 persoane cu handicap auditiv, vizual şi psihic care posedau şi permis de conducere. Serviciul Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare a Vehiculelor Dâmboviţa a descoperit că 67 de persoane din judeţul Dâmboviţa care figurează cu handicap vizual posedă permise de conducere şi doar 18 dintre acestea deţin menţiuni din partea medicilor, potrivit cărora au deficienţe de vedere, dar pot conduce autovehicule, conform unui comunicat al Prefecturii Dâmboviţa din anul 2010. Peste 140 de persoane din judeţul Sălaj au permise de conducere, deşi sunt inapte pentru şofat, fiind înregistrate cu dizabilităţi fizice sau neuropsihice, conform unei declaraţii din 2012 a şefului Serviciului Poliţiei Rutiere Sălaj.

Şi exemplele pot continua.

Cazul care a marcat opinia publică în ultimele zile este cel al ministrului Câmpeanu, care a justificat pensionarea şi acordarea indemnizaţiei de însoţitor pentru soţul dânsei prin încadrarea acestuia în gradul I de invaliditate. Problemele medicale ale domnului Câmpeanu dezvăluite de doamna ministru nu pot decât să trezească compasiunea - "demenţă mixtă, parkinsonism, epilepsie cu crize complexe, cu manifestări specifice de pierdere a cunoştinţei, pierderi de echilibru, lipsă de orientare în timp şi spaţiu" (am citat-o pe doamna ministru).

Ştiu că demenţa mixtă se referă la pacienţii care îndeplinesc criteriile de diagnostic pentru demenţa Alzheimer, prezentând în plus dovezi clinice şi imagistice/biologice cerebrale caracteristice altor tulburări comorbide, cum ar fi boala cerebrovasculară. Conform unui ghid redactat de către un colectiv de specialişti din Societatea de Neurologie din România şi din Societatea Alzheimer, aprobat în adunarea generală a Societăţii de Neurologie din România în data de 12 mai 2007 şi agreat de către Asociaţia Psihiatrică Română şi Societatea de Medicină Legală din România, demenţa reprezintă un sindrom clinic caracterizat printr-o deteriorare cognitivă globală, care implică un declin faţă de nivelul anterior de funcţionare şi care asociază o gamă largă de simptome psihice, psihologice si comportamentale. Funcţiile cognitive afectate în mod obişnuit în demenţe sunt: memoria, capacitatea de învăţare, atenţia, orientarea, calculul, limbajul, gândirea şi judecata. Aceste tulburări ale funcţiilor cognitive sunt uneori precedate şi aproape întotdeauna însoţite de tulburări ale controlului emoţional, modificări ale personalităţii sau simptome psihiatrice (apatie, depresie, tulburări psihotice) şi tulburări comportamentale.

Printre semnele de manifestare ale bolii Parkinson se numără: gesturile ritmice incontrolabile ale mâinilor, capului sau picioarelor; rigiditatea se referă la creşterea rezistenţei la mobilizarea pasivă a muşchilor şi este mai evidentă la mişcările voluntare ale membrului contralateral; bradikinezia se referă la lentoarea mişcărilor, dar include şi scăderea mişcărilor spontane şi scăderea amplitudinii mişcărilor; instabilitatea posturală se referă la tulburările de echilibru şi coordonare. Apariţia sa este o etapă importantă în evoluţia bolii, deoarece instabilitatea posturală este dificil tratabilă şi este o sursă comună de invaliditate în stadiile avansate ale bolii.

În ceea ce priveşte epilepsia, aceasta afectează pe moment controlul mişcărilor efectuate de organism, al vorbirii, vederii. În acest interval, muşchii devin rigizi, apar spasmele musculare, capul nu mai poate fi susţinut, iar bolnavul îşi poate pierde cunoştinţa.

Am coroborat toată această documentare cu aspectele prevăzute de lege în astfel de cazuri. Conform Ordinului ministrului sănătăţii nr. 1162/2010, actul normativ care reglementează ce afecţiuni sunt incompatibile cu calitatea de conducător auto, permisele de conducere nu pot fi obţinute sau reînnoite de către persoanele care au afecţiuni neurologice grave, epilepsie. În unele cazuri eliberarea sau reînnoirea permisului de conducere este condiţionată de evaluarea periodică, în urma unor controale medicale serioase. Din păcate, aşa cum am înţeles din declaraţia doamnei Câmpeanu, crizele de care suferă soţul dânsei, din păcate, sunt "complexe, cu manifestări specifice de pierdere a cunoştinţei, pierderi de echilibru, lipsă de orientare în timp şi spaţiu". În această situaţie, nu pot decât să îmi exprim compasiunea totală şi empatia pentru suferinţele familiei Câmpeanu. Dar, în acelaşi timp, nu pot să nu fiu mai mult decât indignat de imaginile prezentate de Centrul de Investigaţii Media care îl arată pe domnul Câmpeanu conducând maşina, situaţie de neconceput având în vedere condiţia sa medicală. Nu pot să mă exprim cu privire la pensionarea dânsului, dacă s-a făcut corect sau nu, dacă au fost întrunite toate condiţiile medicale şi legale, mai ales în urma dezvăluirilor din presă, dar pot vedea cum domnul Câmpeanu, asistat social al României, ajutat cu pensie de handicap şi indemnizaţie pentru însoţitor, conduce fără griji pe şoselele ţării. Unde este minciuna în cazul acesta? Ilegalitatea comisă este vizibilă, este atât de mare încât şi dacă luăm în considerare un singur aspect - pensia sau conducerea autoturismului în situaţia diagnosticării cu nişte boli extrem de grave, care nu ar trebui să îi permită prin lege să conducă - şi tot nu putem fi decât revoltaţi. Dacă domnul Câmpeanu nu este atât de bolnav încât poate să îşi conducă maşina, cum a fost posibilă pensionarea sa prin încadrarea la handicap de gradul I? Şi dacă este într-adevăr atât de bolnav - demenţă mixtă, Parkinson, epilepsie - cum de îi este permis să conducă? Oricare dintre aceste două variante reprezintă un act de abuz din partea unui ministru, de sfidare a tuturor legilor ţării în interes pur personal. Grija faţă de propria familie este un lucru lăudabil şi de admirat, dar atunci când este pusă mai presus de legile ţării nu poate rămâne fără sancţiune - politică şi penală!

Domnul Ioan Oltean:

"Vulnerabilizarea securităţii naţionale"

"Securitatea naţională reprezintă condiţia fundamentală a existenţei naţiunii şi a statului român şi un obiectiv fundamental al guvernării; ea are ca domeniu de referinţă valorile, interesele şi obiectivele naţionale. Securitatea naţională este un drept imprescriptibil care derivă din suveranitatea deplină a poporului, se fundamentează pe ordinea constituţională şi se înfăptuieşte în contextul construcţiei europene, cooperării euroatlantice şi al evoluţiilor globale", se stipulează în Strategia de Securitate Naţională a României.

Actualul mediu de securitate este caracterizat de câteva tendinţe, reprezentate prin ameninţările geopolitice şi militare cu care naţiunile şi forţele armate se confruntă atât pe termen scurt, cât şi pe termen mediu şi lung. Evoluţia mediului de securitate la nivelurile zonal, regional şi global a impus tuturor statelor o reconsiderare a conceptului de securitate şi înţelegerea lui ca o stare generală a societăţii în care libertăţile şi drepturile fundamentale ale cetăţenilor, democraţia constituţională şi interesele fundamentale ale statelor sunt asigurate şi garantate.

O serie de experţi apreciază că mediul de securitate actual are două caracteristici fundamentale, şi anume: cea reprezentată de era informaţiilor şi cea a dezvoltării arhitecturii de securitate. În acelaşi context, mediul de securitate la început de secol XXI cuprinde ţări care se află în proces intens de dezvoltare, unele dintre ele cu economii postindustriale, altele încă cu economii industriale şi altele în perioada preindustrială. Analizând fenomenele care se manifestă la acest început de secol şi de mileniu, se evidenţiază faptul că pieţele şi activităţile economice sunt de natură transnaţională, iar transformările economice şi globalizarea trebuie incluse în concepţia naţională de securitate.

Prin globalizarea economică, viaţa societăţii umane cunoaşte modificări substanţiale exprimate prin noi forme de organizare socială şi prin noi relaţii între elementele componente ale acestora. Statul, ca formă de organizare socială, prin mondializarea economiei pierde sau îşi diminuează rolul şi funcţiile în unele domenii. Practic, prin globalizare economiile naţionale devin subsisteme ale economiei globale, funcţionarea lor depinzând de întregul sistem. De asemenea, în mare parte elemente sau ramuri ale economiei naţionale a unui stat sunt părţi componente ale unor concerne multinaţionale care nu se mai află sub controlul vreunei puteri statale.

În aceste condiţii se pune pregnant problema suveranităţii limitate a statului asupra economiei. În anumite momente, prin pârghii economice controlate din exterior, politica poate fi modificată în funcţie de interesele economice ale concernelor transnaţionale. Dar atunci când este vorba de securitatea naţională a unui stat, suveranitatea acestuia nu poate fi limitată! Economicul nu poate avea şi nu trebuie să ofere pârghii pentru controlul şi supunerea siguranţei naţionale a statului, aşa cum implicarea unei companii private în construirea sistemului de securitate al unui stat trebuie să fie obiectul unei îndelungi şi minuţioase analize.

În şedinţa de Guvern din data de 20 noiembrie 2013 se aprobă un Memorandum între Ministerul Societăţii Informaţionale şi compania chineză Huawei, document prin care ministerul îşi asumă că "vine în întâmpinarea Huawei în vederea participării la construcţia Sistemului de Informaţii şi Comunicaţii Naţional, a Sistemului de Monitorizare şi Supraveghere a Traficului, a proiectelor de tip Guvernare Electronică (e-Government), a proiectelor de tip Oraş Inteligent (Smart City) şi a Reţelei Naţionale de Bandă Largă dezvoltate de Guvernul României". Pe lângă acestea, ministerul se obligă să ofere sprijin "în vederea iniţierii proiectului de Reţea Integrată a Transelectrica, al cărui Memorandum de Înţelegere a fost semnat la Beijing la 6 septembrie 2012. Unele din sistemele numite în Memorandum sunt considerate sisteme critice pentru securitatea naţională, cum ar fi Sistemul de Informaţii şi Comunicaţii Naţional, Sistemul de Monitorizare şi Supraveghere a Traficului) şi Reţeaua Naţionala de Bandă Largă.

Statutul de membru al Alianţei Nord-Atlantice, dar şi de stat membru al Uniunii Europene obligă România să acţioneze într-un spaţiu de securitate care împărtăşeşte valori comune şi acelaşi principii ale democraţiei, statului de drept şi economiei de piaţă. Ca stat membru al NATO, România nu îşi poate permite nicio acţiune care să pună în pericol alianţele din care face parte pe plan internaţional. Implicarea unei firme private în infrastructura de securitate a unei ţări poate da naştere unor vulnerabilităţi şi chiar disfuncţionalităţi şi poate deveni o ameninţare pentru securitatea naţională.

Pe lângă aceasta, suspiciunile, controversele care există în cazul acestei firme chineze ar fi trebuit să fie un motiv în plus pentru o consultare serioasă a tuturor instituţiilor statului înaintea elaborării acestui memorandum de către Guvernul României. Experienţele firmei chineze cu alte state membre NATO nu sunt de netrecut cu vederea, aşa cum a semnalat presa: Statele Unite ale Americii nu au permis Huawei accesul la licitaţia publică pentru realizarea unei reţele wireless naţionale, temându-se de legăturile dintre Huawei şi armata chineză, temându-se că un posibil contract cu ei ar putea duce la activităţi de spionaj asupra Statelor Unite de către China. Marea Britanie a renunţat la echipamentele destinate videoconferinţelor ale firmei Huawei, pe motivul unor potenţiale vulnerabilităţi. De asemenea, Guvernul australian a exclus firma Huawei de la licitaţii pentru contracte guvernamentale.

În acest context internaţional, este cel puţin curioasă semnarea unui memorandum cu această firmă înaintea unor consultări serioase cu instituţiile abilitate din domeniul securităţii naţionale. Politica de securitate a unui stat membru UE şi NATO nu îşi poate permite zone gri cu potenţiale vulnerabilităţi şi ameninţări. O politică de securitate nu poate fi semitransparentă şi nici nu poate servi unor scopuri mărunte şi mercantile. Cu aceste lucruri nu ne putem juca! Cybercriminalitatea şi cyberterorismul reprezintă o preocupare majoră pentru toate statele membre NATO, fiind considerate o ameninţare majoră la adresa securităţii Alianţei şi a statelor membre. Atacurile teroriste din 11 septembrie 2001 asupra teritoriului SUA au constituit consacrarea terorismului ca nouă formă de război neconvenţional şi asimetric. Cu aceasta, spectrul războiului se lărgeşte prin includerea unei forme de conflict atipică, neevidenţiată până acum, în care identitatea actorilor tinde să dispară, iar calitatea şi cantitatea informaţiei tinde să înlocuiască importanţa calităţii şi cantităţii tehnicii şi infrastructurii de război. Noua dimensiune a terorismului determină nu numai o regândire a modului de combatere a acestuia, dar şi realizarea unui cadru juridic conceptual şi acţional, necesar materializării măsurilor stabilite la nivelul deciziei politice.

Evoluţia mediului de securitate la nivelurile zonal, regional şi global a impus tuturor statelor o reconsiderare a conceptului de securitate şi înţelegerea lui ca o stare generală a societăţii în care libertăţile şi drepturile fundamentale ale cetăţenilor, democraţia constituţională şi interesele fundamentale ale statelor sunt asigurate şi garantate.

Domnul Constantin Avram:

"Revenirea la impozitarea diferenţiată, un balon de oxigen pentru majoritatea românilor!"

În ultimele zile, dincolo de disputele care polarizează scena politică autohtonă, a revenit în dezbaterea publică o problemă cu adevărat importantă pentru oameni, respectiv intenţia de renunţare la cota unică de impozitare şi revenirea la sistemul diferenţiat. După cum se ştie, cota unică de 16% a fost adoptată în România în anul 2005 şi a înlocuit impozitul diferenţiat, în cinci trepte, cu cote cuprinse între 18% şi 40%. Declaraţia mea politică de astăzi se doreşte a fi o pledoarie concretă pentru schimbarea sistemului românesc de impozitare, iar în susţinerea impozitării diferenţiate am să aduc câteva argumente plauzibile.

Impozitarea progresivă prezintă mai multe avantaje de luat în considerare, atât pentru cetăţeni, cât şi pentru economie, în ansamblul ei. În primul rând, actualul sistem de impozitare cu cotă unică a favorizat net adâncirea decalajului dintre categoriile populaţiei. Impozitarea unitară a românilor care câştigă 800 de lei, spre exemplu, la fel ca şi cei cu venituri de mii de euro, precum angajaţii Autorităţii de Supraveghere Financiară, este incontestabil în favoarea celor cu câştiguri mari sau, oricum, peste medie. În acest fel, s-au încurajat şi perpetuat diferenţele enorme existente între oamenii care au venituri mari şi cei simpli, care se descurcă extrem de greu, de la o lună la alta, cu salarii de câteva sute de lei. Specialiştii estimează că, din 2005 încoace, de la introducerea cotei unice, diferenţele de venituri şi implicit de nivel de trai dintre românii "cu stare" şi cei aflaţi la limita sărăciei au crescut considerabil. Astfel, cota unică a împărţit populaţia României în două mari şi disproporţionate categorii: bogaţi, circa 10-15%, şi săraci, circa 85-90%. Treptat, categoria cetăţenilor cu venituri medii, clasa mijlocie în speţă, s-a subţiat considerabil, aceasta trecând mai degrabă în categoria celor săraci, fără posibilităţi de a mai avansa din acest punct de vedere.

Strategia fiscal-bugetară a Guvernului pentru perioada 2014-2016 are în componenţă renunţarea la cota unică, ca o măsură certă ce are drept scop relaxarea fiscală. În cazul în care impozitarea diferenţiată nu majorează nivelul de 16%, dar coboară celelalte cote sub 16%, aceasta poate reduce costul muncii, ar avea efecte pozitive asupra ocupării forţei de muncă şi, implicit, ar conduce la creşteri însemnate ale veniturilor la bugetul de stat, având în vedere gradul ridicat din prezent al muncii la negru. România a înregistrat în ultimii patru ani o creştere constantă a fiscalităţii, deci ne aflăm neîndoielnic într-un moment propice al nevoii de relaxare fiscală, pentru a stimula creşterea şi stabilitatea economică.

Desigur, există dezbateri pro şi contra privind modul în care guvernarea va face posibilă schimbarea schemei de impozitare. Sunt voci care susţin că se doreşte mai degrabă modificarea în sens regresiv, nu progresiv, respectiv să nu se depăşească cota actuală de 16 la sută, ci ea să scadă pentru anumite categorii ale populaţiei. Cu toate că o astfel de variantă ar conduce, într-o primă fază, la înregistrarea unor pierderi de moment la capitolul încasări, pe termen mediu şi lung vom asista în mod cert la creşterea nivelului de trai al românilor, la sporirea suportabilităţii asigurării coşului zilnic. Este cât se poate de limpede că înlocuirea cotei unice cu impozitul diferenţiat în trei trepte va avea din start efecte pozitive, contribuind la creşterea consumului tocmai pentru categoria cea mai săracă şi defavorizată a populaţiei.

Sunt numai câteva din multitudinea de argumente constructive pentru introducerea impozitul diferenţiat pe venitul salarial, cu deductibilităţi fiscale, cu cote de 8%, 12% şi 16%, care să fie aplicate în funcţie de nivelul veniturilor. De asemenea, dacă Executivul va reuşi şi reducerea semnificativă a contribuţiilor de asigurări sociale cu 5 puncte procentuale, începând cu luna iulie a acestui an, această măsură ar fi un alt balon de oxigen pentru români. Este vorba despre o reducere cam cu 25%-26% a ceea ce se plăteşte în prezent de către contribuabil, încurajându-se astfel actul de angajare şi de creare de noi locuri de muncă.

Personal, aşa cum am afirmat şi argumentat mai sus, susţin introducerea unui nou sistem de impozitare, cel diferenţiat, tocmai pentru stoparea polarizării sociale, dar şi pentru că în 2013, am înregistrat cea mai mare creştere economică din Uniunea Europeană. Cred că este corect pentru stadiul actual al României ca oamenii să plătească în raport cu veniturile, respectiv să plăteşti mai puţin dacă câştigi mai puţin, şi mai mult, dacă câştigi mai mult.

Domnul Constantin Avram:

"OUG nr. 88/2013 trebuie completată şi modificată"

Începând cu 1 ianuarie 2014 a intrat în vigoare OUG nr. 88/2013, privind plata contribuţiei asigurărilor de sănătate de 5,5% pentru veniturile realizate din cedarea folosinţei bunurilor de către contribuabilii persoane fizice. Mai pe înţelesul tuturor, persoanele fizice care obţin venituri din închirieri de locuinţe sau de terenuri agricole (arendă) datorează statului indiferent de alte categorii de venit pe care le realizează (din salarii, din dividende, din certificate de depozit, din dobânzi bancare etc.), pe lângă cota de 16% din venit, şi contribuţia asigurărilor sociale de sănătate, în cotă de 5,5% din baza lunară de calcul. Astfel se subliniază în precizările ajunse la organul fiscal teritorial cu privire la aplicarea art. 64 alin. 1 din Codul fiscal. Baza de calcul lunară pentru CAS-ul de 5,5% nu poate fi mai mică decât un salariu mediu brut pe economie, adică 850 lei, iar de la 1 iulie 2014, de 900 lei.

În acest context, apar situaţii cel puţin ilare, generatoare de tensiuni sociale inutile, şi am să dau un singur exemplu, al persoanelor în vârstă de la ţară: o persoană fizică, de peste 65-70 de ani, fără niciun alt venit (fără pensie) în afară de arendă, obţine un venit din cedarea în folosinţă a terenului agricol (prin contract de arendă) în suprafaţă de 1 ha, are de primit o redevenţă de 600 kg de grâu. Utilizatorul terenului adică arendaşul, conform OUG nr. 88/2013, are obligaţia să-i fie reţinut la sursă impozitul pe venit de 16% aplicat la valoarea de piaţă a celor 600 kg de grâu, dar şi CAS-ul aferent de 5,5% aplicat la aceeaşi valoare! Mai exact, arendaşul va plăti în numele arendatorului 16% din 390 lei, dar şi 5,5% din 390 lei (rezultaţi din 600 kg grâu x 0,65 lei/kg), adică 21,5% din întreaga sumă.

Persoana în vârstă de 65-70, adică arendatorul hectarului de teren, conform OUG nr. 88/2013, datorează la ANAF după cum urmează:

• 850 lei x 12 luni = 10.200 lei - baza anuală de impozitare;
• din 10.200 lei se scade venitul obţinut din arendă, adică 390 lei (pentru care arendaşul a stopat la sursă 16% şi CAS-ul de 5,5%), rezultând 9.810 lei;
• 9.810 lei x 5,5%= 534,5 lei.

Se observă foarte uşor cum persoana fizică, care a cedat dreptul de folosinţă a terenului, are de plătit 534,5 lei la un venit realizat de 390 lei, rezultând o diferenţă de 144,5 lei pe care contribuabilul, persoană fizică, trebuie să o aducă de acasă (dacă o are)! Opinez cu această ocazie că procentul de 5,5%, pe care-l va datora persoana fizică la ANAF să se aplice la venitul realizat, adică la 390 lei, nu la pragul de 850 lei/lună ce constituie baza de calcul. Aşa este normal şi moral! Altfel arendatorul renunţă la contractul de arendă, el nu va lucra terenul agricol din lipsă de mijloace, arendaşului îi periclitează afacerea, iar dacă situaţia se repetă şi în cazul celorlalţi proprietari de terenuri agricole ne imaginăm cu toţii ce se poate întâmpla.

Este un exemplu grăitor de act normativ prost gândit care, în loc să aducă venituri la buget, elimină şi pe cele existente, de aceea se impune modificarea şi completarea OUG nr. 88/2013 în cel mai scurt timp posibil, în sensul renunţării la pragul de 850 lei/lună luat ca bază de calcul, pentru că deja produce efecte nedorite şi în cazul veniturilor realizate din chirii de spaţii locative, din dobânzi bancare, din certificate de trezorerie, din dividende etc.

Actul normativ, descurajează lucrarea terenurilor agricole comasate sub forma arendării, micşorează veniturile la bugetul statului şi creează inutil tensiuni sociale!

De aceea, Ministerul de Finanţe trebuie să aibă în vedere modificarea urgentă a actului normativ.

Domnul Cezar Cioată:

Des clamate de guvernanţi pentru a justifica lipsa banilor pentru majorările salariale în învăţământ, investiţiile în infrastructura şcolară din România s-au dovedit, în majoritatea cazurilor din ultimii ani, doar aspiratoare de bani publici pentru clientela de partid. În aproape fiecare judeţ al ţării, în perioada 2006 - 2008 au fost deschise şantiere în şcoli care nu s-au mai închis de ani buni, dar care aşteaptă sume astronomice de la buget. Acolo unde şantierele au fost închise s-a constatat ca s-au alocat zeci de miliarde de lei vechi pentru lucrări care costă de cel puţin zece ori mai puţin. În tot acest timp, elevii continuă să înveţe în clase insalubre, iar profesorii reclamă slaba finanţare a învăţământului.

Doamna Ecaterina Andronescu, în calitate de fost ministru al educaţiei şi cercetării, a constituit o comisie care să verifice investiţiile derulate în învăţământul românesc. În perioada 2006 - 2008, s-au construit grupuri sanitare care au costat peste 120 miliarde lei, pentru ca ulterior aceste şcoli să se desfiinţeze.

În judeţul Botoşani, lucrările începute din 1991 sunt încă nefinalizate. În această situaţie se află peste 232 de şantiere în şcoli. Cel mai vechi şantier este deschis de 18 ani, la Colegiul Naţional "A. T. Laurian" şi nu a fost închis nici până acum. Lucrarea a costat 11 milioane de lei noi şi mai are nevoie de încă 1,2 milioane de lei pentru a fi finalizată.

În judeţul Suceava, au fost deschise mai multe şantiere, politica de investiţii fiind aceea de a se deschide mai multe fronturi de lucru pentru diverse obiective, începând de la grupuri sanitare până la corpuri noi de clădire. În oraşul Suceava, în anul 2007 au început lucrările la Liceul cu Program Sportiv, finalizate în proporţie de 80%. Lucrările au demarat şi la Colegiul "Ştefan cel Mare" la sala de sport. Acestea se ridică la valoarea de circa 2 milioane de euro, dar au fost sistate după puţin timp. Şi la Colegiul "Petru Rareş" au fost demarate o serie de investiţii cu bani guvernamentali, dar lucrările au rămas la stadiu de şantier.

În oraşul Vatra Dornei sunt nefinalizate mai multe investiţii importante: şcoala cu clasele I-VIII, nr. 4, str. Mihai Eminescu, Baza sportivă multifuncţională model tip II, Internat cu cantină la liceul Ion Luca, Grădiniţă cu Program Prelungit. Toate aceste investiţii au fost începute în perioada 2006 - 2008 şi sunt finalizate în proporţii diferite.

Exemplele pot continua şi în alte judeţe. S-au alocat sume importante de bani în investiţii inutile, pentru care bugetul de stat a plătit bani grei. Mai mult chiar, pentru multe lucrări realizate nu s-au putut încheia documente privind calitatea lor. În timp ce se pompează bani grei de la buget în lucrări atribuite clientelei politice, investiţii urgente rămân nefinalizate. Pentru ca procesul educaţional să se deruleze, s-au amenajat spaţii insalubre ce nu pot fi igienizate. Copiii noştri merită mai mult respect.

Domnul Claudiu-Andrei Tănăsescu:

"S.O.S. USL!"

La începutul anului 2011, Uniunea Social-Liberală s-a înfiinţat din necesitatea de a elibera România de cel mai nociv regim politic al ultimilor 24 de ani, aflat sub conducerea lui Traian Băsescu. Nemulţumirile vizavi de regimul Boc şi Băsescu s-au reflectat în mişcările de mare amploare din Piaţa Universităţii şi din ţară. Dorinţa celor care au ieşit în stradă şi au protestat în frig şi ploaie la începutul anului 2012, a fost ca regimul Băsescu-Boc să fie îndepărtat de la putere.

Acest proiect social-liberal de amploare, aflat sub directa mediere a Partidului Conservator, s-a bucurat de un val de simpatie enormă, fapt reconfirmat de scorul uriaş, de aproximativ 70%, cu care USL a câştigat alegerile locale şi cele parlamentare din 2012, procent nemaintâlnit în istoria politică recentă. USL a fost votată într-o proporţie covârşitoare de români, pentru că aceştia şi-au dorit o schimbare, văzând în USL o alternativă viabilă.

În calitate de deputat al Partidului Conservator, militez pentru menţinerea unităţii USL. În condiţiile în care USL nu şi-a îndeplinit în totalitate obiectivele asumate la înfiinţare, mai precis înlăturarea factorului nociv Traian Băsescu, consider că Uniunea Social-Liberală trebuie să funcţioneze în continuare şi să-şi respecte angajamentul asumat în faţa cetăţenilor.

Până la realizarea principalului obiectiv propus, scindarea USL ar fi o greşeală politică majoră, ce trebuie asumată de cei doi lideri, respectiv Victor Ponta şi Crin Antonescu. O eventuală scindare poate fi luată în discuţie doar după alegerile prezidenţiale.

Domnul Ion Diniţă:

"Guvernul USL a redresat economia României"

Datele statistice oficiale arată că Guvernul USL continuă să facă dreptate românilor şi, prin rezultatele obţinute, îndreaptă ţara spre o direcţie bună şi spre mult-aşteptata creştere a nivelului de trai al populaţiei. Astfel, produsul intern brut a crescut cu 3,5 procente în 2013 faţă de 2012, fapt remarcat şi de marile cancelarii occidentale, care au apreciat că evoluţia pozitivă din ultima perioadă a condus la obţinerea uneia dintre cele mai mari creşteri economice din Uniunea Europeană în ultimii ani. Această creştere de 3,5%, mult peste estimarea iniţială, de 1,6%, constituie o performanţă remarcabilă a României, în condiţiile în care auspiciile ţării la debutul guvernării USL nu erau dintre cele mai încurajatoare. De asemenea, producţia industrială a României a crescut cu 7% în 2013, faţă de 2012, fiind astfel a doua cea mai mare creştere din ţările Uniunii Europene, iar indicele inflaţiei a înregistrat cea mai mică valoare de după Revoluţie. Pentru stimularea creşterii industriale, Guvernul a acordat anul trecut ajutoare de stat în valoare de 215,4 milioane euro în 2013, iar rezultatele s-au văzut imediat.

Şi la capitolul "Evoluţia efectivului de salariaţi", guvernul actual a făcut progrese semnificative, prin crearea a aproape 100.000 de noi locuri de muncă. Spre comparaţie cu România, între 2012 şi 2013 Italia a pierdut 172.000 de locuri de muncă, iar Spania 674.000. Cât priveşte rata şomajului, România are una din cele mai mici rate ale şomajului dintre statele Uniunii Europene, sub Franţa sau Polonia, şi mult sub media UE. Totodată, anul trecut salariul mediu net al salariaţilor români a crescut cu aproape 300 de lei faţă de valoarea avută în anul 2009. Şi pensia medie lunară a crescut după instalarea Guvernului USL, ajungând în prezent la 811 lei, de la 777 lei cât era în 2010. O majorare a înregistrat şi salariul minim brut, care a ajuns în 2013 la 800 de lei, de la valoarea din 2010, de doar 600 de lei. De această creştere consistentă într-o perioadă dificilă au beneficiat peste un milion de români.

La indicatorii referitori la performanţele economiei româneşti au fost definitorii cifrele înregistrate la capitolul absorbţia fondurilor europene. Dacă în 2009 absorbţia fondurilor europene era mai mică de 1%, respectiv 0,85%, în 2013 România a încasat mai mulţi bani de la Comisia Europeană decât a primit cumulat în perioada 2007-2012. În ceea ce priveşte dezvoltarea agriculturii, anul trecut subvenţiile destinate acestui sector vital al economiei noastre au crescut cu 40% faţă de 2011, şi cu aproape 100% faţă de 2009. Acest fapt a condus la obţinerea unor rezultate excelente ale agriculturii româneşti în 2013, fapt ce a contribuit decisiv la creşterea economică salutată de marile puteri ale Europei. În ceea ce priveşte exporturile, acestea au crescut în 2013, faţă de 2012, cu 10%, de la 45,07 miliarde de euro, la 49,6 miliarde euro. Numai la încălţăminte, de exemplu, exporturile au depăşit pragul de două miliarde de euro anul trecut, ceea ce reprezintă o creştere de peste 25% comparativ cu anul anterior.

La capitolul investiţiilor străine directe, de remarcat că ele sunt la maximul ultimilor patru ani, cu un plus de 27% în 2013 faţă de anul precedent. Nu în ultimul rând, în 2013 România a ieşit din procedura de deficit excesiv, remarcabil fiind faptul că doar 11 din cele 28 de ţări ale Uniunii Europene, între care şi ţara noastră, au înregistrat un deficit sub 3%. În baza rezultatelor obţinute în 2013, România îndeplineşte în prezent toate criteriile de aderare la Zona euro, iar dacă vom reuşi să menţinem trendul pozitiv ne-am putea atinge ţinta de a fi membru integrat în anul 2019.

România este, în consecinţă, un stat solid din punctul de vedere al stabilităţii economice şi al previziunilor pe termen scurt şi mediu. Suntem un partener important al celorlalte ţări din Uniunea Europeană, iar prestigioasa publicaţie britanică "Financial Times", a relevat recent acest lucru, într-un articol cu titlul "România, un nou tigru al Europei?", apreciind la superlativ rezultatele din ultima perioadă ale economiei româneşti.

Doamna Cornelia Negruţ:

"Opriţi exodul sportivilor români!"

Declaraţia mea politică de astăzi reprezintă un serios semnal de alarmă tras autorităţilor autorizate ale statului român, în ideea de a întreprinde ceva pentru stoparea exodului sportivilor români. Iată că, după medici sau specialişti în IT, România se confruntă cu o situaţie mai puţin plăcută, ingrată chiar: ne pleacă şi sportivii! Din păcate, aşa cum bine ştim cu toţii, cred că nu există colţişor din această lume în care să nu existe cel puţin un român, ca să nu mai vorbim despre instituţii de prestigiu la nivel mondial, de la NASA la instituţii guvernamentale din orice ţară de înalt nivel. Plecarea sportivilor reprezintă însă un aspect relativ nou, iar statul român este dator faţă de istoria sportului românesc, dar şi faţă de viitorul naţiunii, să adopte o strategie adecvată, pentru a stopa din faşă acest fenomen nefast.

Tunde Balasz, în vârstă de doar 19 ani, este al doilea patinator de mare perspectivă al României, după Cătălin Dimitrescu, care se hotărăşte, în ultimele două săptămâni, să reprezinte altă ţară. De şapte ori campioană a României la short track juniori, sportiva din Miercurea Ciuc a ales să trăiască şi să evolueze de acum încolo în şi pentru ţara vecină, Ungaria. Aceasta în condiţiile în care oricum stăm destul de prost la capitolul sporturi de iarnă, iar prestaţia recentă de la Olimpiada de la Soci stă mărturie vie în acest sens.

De ce ne pleacă şi sportivii, nu doar medicii, IT-iştii sau muncitorii în construcţii? Este o întrebare la care aştept un răspuns din partea celor îndrituiţi. Ceea ce afirm este însă că fenomenul, deocamdată cel puţin fără amploarea colosală a specialiştilor din alte domenii care au ales exodul, trebuie analizat şi contracarat prin strategii coerente şi politici publice viabile. Sportul este un domeniu care a oferit, de-a lungul istoriei moderne, cele mai mari satisfacţii, atât României, cât şi românilor. Sportul, prin campionii săi de frunte, a adus România pe cele mai înalte culmi ale performanţei, dar şi pe buzele a milioane şi milioane de oameni din toată lumea. Din aceste motive, nu ne putem permite să tratăm acest subiect cu lejeritate şi delăsare.

România înseamnă Nadia Comăneci, Ilie Năstase, Gheorghe Hagi, Ivan Patzaichin, Ion Ţiriac, Lia Manoliu, Iolanda Balaş, mai nou Simona Halep, şi mulţi alţi performeri care au făcut să vorbească întreaga lume despre noi, dar şi să ne localizeze corect pe hartă! Să lăsăm campionii de mâine să plece din ţară ca dintr-o casă pustie şi să obţină mâine-poimâine medalii olimpice, mondiale şi europene pentru alte ţări, ar fi o crimă împotriva României. Mai ales că există ţări, precum Italia şi altele, unde sportivii imigranţi ar putea obţine cetăţenie sportivă, adică dreptul de a participa la competiţiile sportive naţionale şi internaţionale. Este doar un exemplu care denotă faptul că alte state abia aşteaptă sportivi de import, cum ar fi cei români, cunoscuţi ca fiind genetic posesori de talent şi capacităţi incontestabile de performanţă.

Tinerii noştri sportivi au nevoie de atenţie şi infrastructură pentru a creşte în valoare şi a obţine rezultate de top. Fără o aplecare spre înfiinţarea unor baze sportive de strictă necesitate şi spre o strategie judicioasă de dezvoltare a centrelor de copii şi juniori, pentru fiecare ramură sportivă în parte, nu putem emite pretenţii. Şi atunci, să nu ne mai mirăm că ne pleacă şi sportivii?! Să facem ceva pentru a-i opri, până nu va fi prea târziu...

Domnul Vicenţiu-Mircea Irimie:

"Guvernarea USD"

Acum 2 ani am pornit la guvernarea USL împreună cu partenerii de alianţă, datorită votului acordat de către cetăţenii acestei ţări. Din păcate, constat că partenerii noştri caută motive să părăsească această alianţă, dau bir cu fugiţii, cum se spune. Acest lucru ne îngreunează misiunea nouă, cei rămaşi la guvernare. În această situaţie va trebui să muncim înzecit chiar, să redistribuim între noi sarcinile partenerilor noştri, pentru a duce la bun sfârşit promisiunile făcute cetăţenilor care ne-au votat.

Asistam la un moment de cumpănă în ce priveşte alianţa cu care am început guvernarea. Cetăţenii observă, pe lângă instabilitate politică, tensiune din ce în ce mai mare între partenerii de alianţă. De asemenea, promisiunile făcute la începutul guvernării, neonorate. Acum 2 ani am pornit la drum pe principiul respectului faţă de opoziţie. Sistemul politic românesc are nevoie de o opoziţie închegată şi activă, cu care Guvernul să poată dialoga în momentul adoptării unor decizii majore pentru societate. România nu poate continua pe linia conflictului şi a dezbinării. O guvernare responsabilă promovează dialogul, construcţia şi stabilitatea.

Trebuie să ne unim forţele şi să continuăm ceea ce am început acum 2 ani, astfel încât conflictul instalat în interiorul alianţei să nu pună în pericol atingerea obiectivelor stabilite în programul de guvernare. Printre acestea amintim: reforma în sistemul sanitar, reforma în sistemul de învăţământ, crearea de locuri de muncă, în special pentru tineri, şi atragerea în ţară a celor plecaţi în străinătate, atragerea de fonduri europene, crearea de mijloace pentru încurajarea natalităţii, sponsorizarea materială a tinerilor căsătoriţi.

Actualul guvern îşi propune să continue drumul către atingerea obiectivelor, început acum 2 ani. Obiectivul central constă în realizarea unui echilibru corect între consolidarea fiscală sustenabilă şi relansarea economică, între economic şi social, între nevoia unui stat puternic şi reducerea risipei din banul public. În acest sens vom promova un set de politici menite să susţină mediul de afaceri, să refacem atractivitatea investiţională a României, să conducă la crearea de noi locuri de muncă şi să ofere o evoluţie favorabilă nivelului de trai al populaţiei. Statul trebuie să asigure respectarea dreptului fiecăruia la muncă decentă, bine plătită, la oportunităţi egale şi protecţia împotriva discriminării şi nedreptăţii, la combaterea sărăciei prin crearea de locuri de muncă şi şanse egale pentru cei din mediul rural.

Alianţa USD îşi propune să creeze premisele de evoluţie a României pe durata următorilor 2 ani de guvernare. Este vorba despre situaţia economică dificilă din Uniunea Europeană, cel mai important partener comercial al nostru, despre aşteptările populaţiei şi votul categoric pe care cetăţenii României ni l-au acordat, despre angajamentele pe care România şi le-a asumat în faţa partenerilor săi europeni şi euroatlantici, precum şi despre realitatea economică şi socială din ţară. Toate acestea impun o abordare responsabilă a actului de guvernare, care să servească intereselor imediate ale cetăţenilor, dar şi obiectivelor pe termen mediu şi lung ale societăţii româneşti.

Domnul Mircea Lubanovici:

Domeniul sănătăţii publice este unul dintre cele mai slab gestionate portofolii din actualul guvern. Lipsa de eficienţă a sistemului, respectul redus pentru demnitatea medicilor, inadecvarea la nevoile pacienţilor, răspândirea mitei şi a plăţilor informale - sunt doar câteva dintre tarele sistemului public de sănătate recunoscute de societate şi mediul politic, dar a căror rezolvare încă nu este o prioritate. În locul unei dezbateri ample, care să ia în calcul atât un audit al sistemului, cât şi argumentele medicilor şi pacienţilor, ministrul sănătăţii preferă "îmbunătăţirea" legii prin adoptarea de ordonanţe de urgenţă. Asta în condiţiile în care legea-cadru a fost adoptată în 2006 prin asumarea răspunderii de către Guvern, iar portofoliul sănătăţii era deţinut de acelaşi politician care conduce şi în prezent Ministerul Sănătăţii. Să mai adaug că s-au realizat mai mult de o mie de modificări la această lege?

Suntem astfel în situaţia în care medicii de familie reclamă imposibilitatea desfăşurării eficiente a activităţii lor din cauza birocraţiei şi a neclarităţilor legislative. Este ridicol ca medicilor care lucrează online cu Sistemul Informatic Unic Integrat şi emit reţete electronice să li se solicite şi tipărirea rapoartelor trimise electronic şi a reţetelor! Mai mult decât atât, deşi de la 1 ianuarie 2013 cardurile de asigurat ar fi trebuit să funcţioneze, ele nici acum nu sunt folosite. Şi asta în condiţiile în care proiectul cardului de asigurat a costat mai mult de 20 de milioane de euro, iar România pierde anual în jur de 500 de milioane de euro numai prin fraudele din sănătate. Să mai spun că mai mult de 14.000 de medici au părăsit ţara în ultimii şase ani - o dovadă în plus a lipsei de încredere a specialiştilor în sistemul de sănătate românesc?!

Pe plan european, România înregistrează cel mai mic procent al cheltuielilor cu sănătatea raportat la PIB; avem numărul cel mai mic de medici la mia de locuitori, iar pacienţii trebuie să aştepte mai mult de cinci ani pentru a beneficia de tratamente compensate noi, în timp ce în ţări precum Germania accesul este imediat.

Acestea sunt câteva date care arată slaba gestionare a domeniului sănătăţii şi performanţele reduse în cadrul unei legi pentru care Guvernul Tăriceanu şi-a asumat răspunderea. Lipsa dialogului la acel moment îşi arată şi acum deficienţele în sistemul sănătăţii. Consider profund inoportună operarea altor modificări în acest domeniu prin ordonanţe de urgenţă. Lăsând la o parte faptul că astfel se anulează dreptul natural al Parlamentului de a legifera, eşecul anterior al Legii sănătăţii - ale cărei consecinţe nefaste le vedem şi astăzi - trebuie să ne convingă că avem nevoie de o schimbare profesionistă a sistemului. Iar pentru aceasta, o cunoaştere reală a modului în care funcţionează sănătatea în România este absolut necesară pentru a putea corecta şi înlătura deficienţele. Ordonanţa care ar fi trebuit să profesionalizeze sistemul tocmai acest fapt ignoră. De aici încă o reformă ratată a sistemului, totul pe costul medicilor şi al pacienţilor!

Domnul Răzvan Horia Mironescu:

În ultimii ani calitatea produselor alimentare comercializate în România s-a redus simţitor. Din cauza crizei economice, a scăderii drastice a salariilor şi a pensiilor din anii guvernării PDL şi a dificultăţii achitării creditelor bancare, un mare număr de familii din România au fost nevoite să-şi reducă dramatic bugetul pentru alimentaţia de bază. Acest lucru a dus la o presiune pe preţul de vânzare la raft al multor alimente, iar soluţia găsită de producători a fost introducerea în cantităţi mari de amelioratori şi înlocuitori artificiali care pot menţine un preţ scăzut al alimentelor prin înlocuirea ingredientelor naturale.

Datorită nivelului scăzut al calităţii produselor alimentare apar pe termen lung probleme de sănătate în masă. S-a intensificat frecvenţa anumitor boli cronice sau acute, acest lucru datorându-se în principal alimentelor care sunt consumate. În goana după profit, producătorii de mezeluri, dulciuri, paste făinoase, pâine şi produse de panificaţie, conserve de carne şi produse din carne sunt dispuşi să facă compromisuri calitative periculoase pentru sănătatea populaţiei. Este foarte grav că una dintre categoriile cele mai expuse sunt copiii, în special cei de vârstă şcolară, a căror alimentaţie este extrem de importantă pentru viitorul lor şi al ţării. Să nu uităm că acum ei se formează ca adulţi din punct de vedere fizic, iar o generaţie de adulţi sănătoşi înseamnă o societate mai puternică, mai puţine costuri pentru sistemul de sănătate şi, implicit, mai mulţi bani pentru dezvoltare.

Provenienţa alimentelor din spaţiul naţional, comunitar sau din ţări terţe nu este un criteriu care să diferenţieze produsele agro-alimentare din punct de vedere calitativ.

Din cauza acestor proprietăţi nutritive scăzute şi a cantităţilor mari de substituenţi, substanţe chimice de sinteză şi aditivi alimentari, sănătatea populaţiei României în ansamblul ei şi a fiecărui individ în parte este profund afectată, astfel încât în următoarea perioadă vor apărea costuri greu de cuantificat, dar foarte mari, în mai multe sectoare importante cum sunt: sănătatea, sistemul de asigurări sociale, capacitatea de muncă a populaţiei, dezvoltarea durabilă.

Calitatea vieţii şi nivelul de trai se pot reflecta foarte bine şi prin modul de alimentaţie al indivizilor care alcătuiesc o societate. Statul este dator faţă de fiecare individ în parte să îl protejeze prin punerea pe piaţă a unor produse alimentare, care fac parte din stricta necesitate de supravieţuire, care să nu le pună în pericol sănătatea sau chiar viaţa. Reglementând calitatea produselor alimentare se poate demonstra în mod practic că statul este interesat de cetăţenii pe care este dator să-i apere în ceea ce priveşte asigurarea securităţii acestora, din conceptul de securitate făcând parte şi asigurarea hranei de calitate în fiecare zi.

Se impune ca autorităţile statului, respectiv MADR, prin direcţiile de specialitate, să promoveze un act normativ prin care toate produsele agroalimentare să fie verificate. Astfel, actul normativ trebuie să prevadă următoarele linii principale:

• informaţii despre producător;
• informaţii despre produs: ingredientele folosite, provenienţa ingredientelor, principalele proprietăţi senzoriale şi fizico-chimice, forma produsului, modul de ambalare şi proprietăţile ambalajului, modul de comercializare, cantitatea produsă zilnic şi anual;
• controalele ar putea să retragă dreptul de folosire al unui "logo" care atestă că produsul a fost verificat de MADR (Licenţă MADR);
• se poate implementa un sistem de clasificare a produselor agroalimentare (categoria I -verde, categoria II - galben, categoria III - roşu). Cele din categoria cea mai slabă (roşu), deşi cele mai ieftine la raft, trebuie să îndeplinească nişte cerinţe minimale de calitate în sensul de a nu fi permisă utilizarea E-urilor sau a altor substanţe artificiale peste limite care să asigure menţinerea siguranţei sănătăţii populaţiei;
• dosarele vor fi analizate de specialiştii MADR şi vor primi clasificarea;
• firmele care produc în România vor fi favorizate de acest sistem, deoarece produsele lor vor fi clar evidenţiate faţă de cele din alte ţări.

În paralel, MADR, ANSVSA, ONG-urile de profil, inclusiv asociaţiile producătorilor din industria alimentară au datoria de a declanşa campanii de conştientizare a consumatorilor în ceea ce priveşte opţiunile pe care le au în privinţa calităţii şi conformităţii alimentelor puse pe piaţă şi mai ales a riscurilor la care se expun aceştia pe termen mediu şi lung prin consumarea de alimente neclasificate sau neconforme.

Evidenţierea firmelor româneşti care produc sau procesează produse agroalimentare cu un procent ridicat de ingrediente naturale le poate aduce acestora un beneficiu important de imagine şi implicit de vânzări, în detrimentul produselor importate. Se poate face astfel o tranziţie naturală către adoptarea unor reţete naturale tradiţionale pentru unele produse, comercializarea acestora sub un logo de ţări, atât la intern, cât şi la export şi creşterea implicită a încrederii populaţiei în calitatea produselor, ceea ce va duce automat la o mărire a consumului.

Nu trebuie să ne ferim de implementarea oricăror măsuri legale în beneficiul cetăţenilor României, mai ales că acestea au menirea să genereze venituri şi plusvaloare pentru mediul de afaceri naţional.

Partidul Naţional Liberal susţine aceste măsuri şi va face demersurile necesare pentru promovarea lor.

Domnul Hubert Petru Ştefan Thuma:

Ca urmare a Recomandării Consiliului privind înfiinţarea unei garanţii pentru tineret (2013/C 120/01), Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice a lansat luna aceasta două proiecte-pilot cofinanţate din Fondul Social European prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013.

Potrivit Recomandării Consiliului, garanţia pentru tineri urmăreşte ca statele membre să întreprindă demersuri pentru ca tinerii cu vârsta mai mică de 25 de ani care şi-au pierdut locul de muncă sau care nu au reuşit să se angajeze după terminarea studiilor să primească, în decurs de 4 luni de la înregistrarea la agenţiile pentru ocuparea forţei de muncă sau la centrele de garanţii pentru tineret, o ofertă de bună calitate de angajare, de continuare a educaţiei, intrare în ucenicie sau efectuarea unui stagiu.

Proiectele-pilot "Garanţii pentru tineri" şi "Investiţia în tineri, investiţia în viitorul nostru!" se derulează în perioada 23 decembrie 2013 - 30 iunie 2015 şi se adresează exclusiv tinerilor cu vârste cuprinse între 15 şi 24 de ani, fiind targetat pentru 5052 de persoane selectate. Acestea vor beneficia de un plan de acţiune personalizat, de tip servicii integrate de informare, consiliere şi orientare, formare profesională, ucenicie/internship, prospectare şi medierea locului de muncă, în vederea ocupării unui loc de muncă şi asistenţă în iniţierea de afaceri independente. Dintre aceştia, 3.500 de tineri vor urma cursuri de calificare de nivelul 1 (360 ore) sau nivelul 2 (720 ore), alţi 376 vor participa la stagii-pilot de ucenicie şi peste 1.000 de tineri vor beneficia de cursuri de dezvoltare a competenţelor antreprenoriale. Cele mai bune 144 de idei de afaceri vor fi premiate, iar autorii lor vor fi îndrumaţi în iniţierea de afaceri independente. Se estimează că, până la 30 iunie 2015, odată cu finalizarea proiectelor, un număr de 600 de tineri să fie deja angajaţi.

De asemenea, vor fi înfiinţate 22 de centre judeţene şi 4 regionale, vor fi organizate evenimente şi campanii de informare locale şi naţionale şi 20 de târguri de locuri de muncă.

Reamintesc faptul că Guvernul român se angajase să transmită până la sfârşitul lui 2013 Planul de Implementare a schemei de Garanţii pentru Tineri. În 2013 a fost derulat Planul Naţional pentru Stimularea Ocupării Tinerilor 2013, cu măsuri şi programe de tip Garanţia pentru Tineret, care a făcut ca, până la sfârşitul lunii septembrie, un număr de 13.000 de tineri să fie angajaţi.

Doamna Raluca Surdu:

Prin intermediul intervenţiei mele de astăzi doresc să îmi exprim, atât în nume personal, cât şi în numele Grupului PNL din Camera Deputaţilor, îngrijorarea, solidaritatea, dar şi compasiunea noastră în raport cu întreg poporul ucrainean.

Din nefericire, situaţia din Ucraina este încă una tragică, chiar dacă manifestaţiile au mai scăzut în intensitate. Sunt regiuni unde încă există violenţe între manifestanţii proeuropeni şi susţinătorii fostului preşedinte Ianukovici. Orice act de violenţă trebuie încetat, iar noul Preşedinte interimar al Ucrainei trebuie imediat să ia atitudine şi să ceară armatei şi celorlalte forţe de ordine să renunţe la utilizarea disproporţionată a forţei împotriva manifestanţilor. Atât manifestanţii, cât şi reprezentanţii puterii politice trebuie să ajungă la consens politic şi consens social, iar acest lucru se poate realiza doar prin adoptarea unor poziţii echilibrate, în locul unor acţiuni extremiste sau represive.

Democraţia, statul de drept şi respectarea valorilor europene sunt deziderate actuale ale poporului ucrainean. Valorile democratice trebuie să îi ghideze atât pe actualii lideri politici, cât şi pe cel care va câştiga alegerile prezidenţiale anticipate ce vor avea loc în data de 25 mai, în urma deciziei Parlamentului ucrainean din zilele precedente. O coincidenţă interesantă ar fi că alegerile prezidenţiale din Ucraina se vor desfăşura în aceeaşi zi cu alegerile pentru Parlamentul European. Poate această coincidenţă îi va determina pe viitori lideri politici din Ucraina să înţeleagă importanţa aderării la Uniunea Europeană, beneficiile extinderii graniţelor europene, dar mai ales faptul că cetăţenii ucraineni au luptat în stradă pentru a repoziţiona Ucraina pe traseul aderării la UE.

Cu privire la acţiunile represive ale fostului preşedinte Ianukovici, întreaga comunitate europeană şi internaţională şi-a exprimat deja poziţiile cu privire la acest subiect, iar acestea au fost tranşante. Mai mult decât atât, au fost deja transmise mesaje prin care Ucraina va beneficia de asistenţă financiară în vederea redresării propriei economii naţionale, care a suferit o imensă decădere.

În acelaşi timp, trebuie spus că au fost stabilite o serie de sancţiuni ce sunt adresate membrilor puterii politice din Ucraina, implicaţi în reprimarea violentă şi sângeroasă a manifestaţiilor. Miniştrii de externe ai statelor membre ale Uniunii Europene au decis, în cursul săptămânii trecute, să le fie retrase vizele de călătorie tuturor celor responsabili de actele de represiune împotriva manifestanţilor, dar şi blocarea averilor acestora. În aceeaşi direcţie a ales să acţioneze şi Statele Unite ale Americii, vicepreşedintele SUA, Joe Biden, anunţând public interzicerea acordării de vize pentru un număr de 20 de înalţi oficiali ucraineni, pe care i-a acuzat şi public de reprimarea sângeroasă a manifestaţiilor de la Kiev.

Actuala criză din Ucraina este un motiv extrem de serios de îngrijorare pentru întreg spaţiul european, dar cu precădere pentru România şi Republica Moldova. Menţionez Republica Moldova deoarece parcursul european al acestei ţări poate avea de suferit prin instabilitatea produsă la nivel regional.

Cu privire la statul nostru, situaţia actuală din Ucraina este un motiv de îngrijorare cu atât mai mare cu cât comunitatea românească este cea de-a doua comunitate minoritară ca dimensiuni, după cea rusească. Numărul oficial al etnicilor români din Ucraina este de aproximativ 151.000, dar cifrele reale cu privire la numărul acestora ar fi de aproximativ 500.000.

Doresc să fac pe această cale, un apel direct către deputatul român din Rada ucraineană, Ion Popescu, membru al partidului de guvernământ - Partidul Regiunilor -, prin care îi solicit să respecte şi să protejeze interesele proeuropene ale membrilor comunităţii româneşti din Ucraina.

Din păcate, Parlamentul ucrainean a decis duminică să anuleze legea privind principiile politicii de stat în legătură cu limbile minorităţilor. În baza acestei legi, adoptată în iulie 2012, în cazul în care 10% din totalul populaţiei dintr-un teritoriu vorbeşte o limbă minoritară, respectiva limba ar putea fi utilizată, în mod oficial, în instituţiile publice locale. De exemplu, limba română avea statut de limbă regională în Teceu, unul dintre cele mai mari raioane din Ucraina, aflat în vestul ţării.

Omologii noştri din Ucraina, membri ai Parlamentului, trebuie să iniţieze şi să sprijine, prin toate modalităţile posibile, calea dialogului deschis şi să reaşeze Ucraina pe drumul democraţiei şi al păcii sociale, respectând astfel obligaţiile internaţionale, principiile democratice şi valorile proeuropene.

Domnul Daniel Iane:

În 2012, Uniunea Social-Liberală şi-a asumat, în faţa românilor, programul politic intitulat "România puternică". Din 2012 şi până în prezent, bilanţul guvernării acestei alianţe politice este pozitiv, o serie importantă din obiectivele asumate atunci fiind astăzi realizări de care beneficiază românii. Doresc pe această cale să reamintesc câteva din obiectivele îndeplinite de USL: am reparat nedreptăţile apărute în timpul Guvernului condus de Emil Boc - am reîntregit salariile tuturor bugetarilor, am crescut pensiile, am crescut substanţial veniturile medicilor rezidenţi şi ale profesorilor debutanţi, am deblocat posturile din sistemul de sănătate şi am redeschis aproape toate spitalele închise abuzive de către PDL. Din punct de vedere economic, am reuşit păstrarea cotei unice la 16%, am depus toate eforturile şi am reuşit să reducem TVA-ul la produse de panificaţie, am reformat sistemul fiscal, am asigurat stabilitate macroeconomică, am creat noi locuri de muncă, am adoptat importante măsuri în vederea restimulării sectorului privat. Aceste succese, în special economice, sunt, pentru mine personal, motivul cel mai întemeiat pentru ca USL să continue să guverneze.

De ce am ales totuşi să precizez câteva din succesele USL? Acestea dovedesc capacitatea noastră de bună colaborare în interesul celor care ne-au acordat încrederea, în 2012, nouă, USL-ului, în această formă, cu PNL membru al coaliţiei guvernamentale. Actualul blocaj politic trebuie depăşit cât mai repede de către partenerii noştri social-democraţi. Premierul Victor Ponta trebuie să înţeleagă că orice moment de întârziere a numirii miniştrilor propuşi de Partidul Naţional Liberal este o încălcare a mandatului primit din partea românilor în 2012. Un guvern fără PNL ar fi unul lipsit de legitimitate politică şi o lipsă de respect faţă de români şi faţă de ceea ce le-am promis de-a lungul timpului. Deşi destul de multe persoane, chiar şi dintre membrii USL, consideră că alianţa noastră politică este una ruptă de facto, din punctul meu de vedere, proiectul comun al USL-ului trebuie să continue până la îndeplinirea obiectivelor politice asumate în faţa electoratului. Faptul că premierul Victor Ponta a declarat că un viitor guvern, chiar şi fără participarea PNL, ar fi obligat să continue programul de guvernare asumat de USL este inacceptabil. O importantă serie de obiective asumate au o dimensiune liberală. Cum oare un Guvern totalmente social-democrat ar putea să implementeze măsuri iniţiate şi gândite de miniştri liberali?

Sper totuşi ca, în cel mai scurt timp, această situaţie tensionată să ia sfârşit. Rezolvarea acestui lucru este, exclusiv, la îndemâna premierului Victor Ponta. Mai mult de atât, această stare conflictuală se poate rezolva foarte simplu: premierul Victor Ponta îi nominalizează pe cei patru miniştri propuşi de către Partidul Naţional Liberal pe posturile de miniştri care ne revin, după cum este prevăzut şi în protocolul nostru de funcţionare. Aşadar, premierul Victor Ponta trebuie doar să respecte protocolul USL.

În calitate de deputat care a susţinut Guvernul USL şi care, ori de câte ori a avut ocazia, a subliniat şi a evidenţiat realizările acestuia, vreau să precizez că PNL a făcut tot posibilul pentru continuarea în actuala formulă. USL este rezultatul direct al votului cetăţenilor. Sper ca şi partenerii noştri de alianţă, Partidul Social Democrat, să înţeleagă că mandatul primit este unul comun.

Domnul Ioan Munteanu:

"Protejarea persoanelor în vârstă"

"Cine n-are bătrâni, să-i cumpere!" Dar cine are, ştie oare să-i preţuiască? Posibil. Dar în România? Cu siguranţă, lucrul e valabil pentru lumea civilizată, nicidecum pentru ţara noastră, aici unde mulţi oameni se sting şi mor de sărăcie, de griji şi de nevoi, de boală şi de inimă rea.

În Japonia, de exemplu, există un adevărat cult al persoanelor în vârstă, aprecierea şi respectul fiind direct proporţionale cu numărul de ani. Exact ca şi în cazul vinului, cu cât e mai vechi, cu atât e mai valoros. La fel se întâmplă chiar şi în Turcia, ţară în care familia şi persoanele de vârsta a treia se află în centrul politicilor de protecţie socială.

La noi, ca la nimenea! Îmi amintesc cât de zgârciţi au fost guvernanţii, de-a lungul anilor, atunci când se punea problema acordării de drepturi compensatorii pentru veteranii şi văduvele de război. Deşi era vorba doar de câteva mii de supravieţuitori, mai târziu doar de câteva zeci, nu s-au găsit resurse - nici băneşti, dar nici sufleteşti - pentru a le răsplăti eforturile şi sacrificiile. La fel se pune problema şi acum când ultimii dintre condamnaţii politici sau deportaţii regimului comunist ar trebui să fie trataţi cu respect şi consideraţie. Dincolo de bani, aceşti martiri ai neamului au nevoie de recunoaşterea sacrificiilor, de demnitate şi, mai ales, de vorbe calde şi bune.

Din păcate, omenia şi grija faţă de semeni a cam dispărut de la români. Satele sunt tot mai nelocuite, şi asta nu doar pentru că mulţi oameni au plecat în străinătate ca să-şi încerce norocul, cât mai ales pentru că bătrânii se prăpădesc singuri, uitaţi de lume. A se vedea cazurile prezentate în programele de televiziune, care sunt de-a dreptul cutremurătoare!

Legea care se referă la protecţia persoanelor în vârstă este cuprinzătoare şi promiţătoare, dar foarte puţine dintre prevederile ei se regăsesc în realitate. Câte dintre primăriile din ţară se ocupă efectiv de cei fără adăpost, fără ajutor, fără foc în vatră, părăsiţi de copii, aflaţi la capătul puterilor? Foarte puţine, cu siguranţă. Ce servicii sociomedicale, ajutor pentru menaj, servicii de îngrijire-infirmerie la patul persoanei bolnave? Ce consultaţii şi îngrijiri stomatologice li se oferă, când bieţii oamenii n-au cu ce mânca o bucată de pâine? Câţi dintre ei beneficiază de măsurile de securitate socială despre care se scrie în lege?

Nu cred că există multe ţări în Europa în care preţul medicamentelor să reprezinte peste 50% din pensie, al serviciilor curente mai bine de 75%, iar mulţi dintre pensionari să aibă sub 500 de lei pe lună. O fi având statul român multe alte "priorităţi" ca să mai acorde vreo atenţie celor care, şi aşa, nu mai au mult de trăit, dar indiferenţa şi lipsa de preocupare pentru cei în vârstă sunt umilitoare şi de neiertat. Din păcate, e greu de reparat ceea ce s-a distrus, ceea ce nu a fost în atenţia decidenţilor politici în ultimii 25 de ani.

Nu vreau să dau sfaturi, oricine poate spune ce e de făcut pentru a asigura părinţilor, rudelor şi prietenilor mai în vârstă o viaţă decentă, omenească. De bună seamă, cei din Guvern şi din structurile superioare au grijă de bătrânii din familia lor. Dar cum rămâne cu cei mulţi, cărora nu are cine să le dea o mână de ajutor? Ştiu că nu există bani destui, dar am convingerea că se poate avea grijă de ei sub alte forme. Orice efort financiar se justifică. Nimic nu ar fi prea mult pentru ei.

Domnul Romeo Rădulescu:

"Valea Oltului are dreptul la viaţă economică!"

Sunt fiu al Vâlcii şi nu pot rămâne indiferent la o dramă ce se desfăşoară zilnic chiar în faţa noastră: sub guvernarea USL, încet dar sigur, Valea Oltului este lăsată să moară economic.

Permiteţi-mi să vă reamintesc că în urmă cu mai bine de un an, pe data de 30 ianuarie 2013, cel mai mare combinat chimic din România, Oltchim Râmnicu Vâlcea, era forţat să-şi anunţe insolvenţa, după o privatizare eşuată şi acumularea unor datorii de aproape 800 milioane euro, pe care compania nu le mai putea duce în spate. Practic, tot anul trecut acesta a funcţionat la 10% din capacitate, astfel că cifra de afaceri anuală a fost de circa 500 milioane lei, în scădere cu 35% faţă de anul 2012. Veniturile din exploatare au coborât cu 33,4%, la 497,74 milioane lei, iar pierderile au însumat 50 milioane euro. În luna mai a anului trecut administratorii judiciari au decis să disponibilizeze 969 salariaţi, dintr-un total de 3.248, câţi erau la acea dată, din secţiile cel mai puţin încărcate cu producţie, promiţând astfel să le eficientizeze activitatea. Acest lucru nu numai că nu s-a întâmplat, dar oamenii concediaţi îşi mai aşteaptă şi acum salariile compensatorii ce le reveneau în mod legal, iar salariaţii nedisponibilizaţi au în mod constant 3 luni restanţe în acordarea drepturilor salariale.

Aflat în continuare pe pierdere, Oltchim este ca o corabie ce se scufundă clipă de clipă şi a cărei salvare poate să vină în acest ultim moment doar din partea unui investitor strategic, interesat să preia activele de producţie şi să securizeze creşterea afacerilor.

Din păcate, principalii acţionari privaţi ai combinatului, germanii de la PCC SE, ce deţin aproape 33% din acţiunile Oltchim şi care la momentul deschiderii procedurii de insolvenţă îşi afişau entuziasmul şi interesul pentru revitalizarea a ceea ce a mai rămas din industria chimică românească, au dat deja un semnal negativ potenţialilor cumpărători. Astfel, aceştia s-au declarat recent nemulţumiţi de rezultatele procedurii de insolvenţă din ultimul an şi au anunţat că se retrag din cursa pentru achiziţia activelor Oltchim, cu toate că au investit în ultimii 7 ani circa 50 milioane euro în companie şi în parteneriate de afaceri cu aceasta.

Desigur, faptul că portofoliul de ministru al economiei a înregistrat de-a lungul perioadei menţionate 2 titulari, iar în prezent al 3-lea este interimar, nu are cum să nu fie remarcat de potenţialii investitori. După cum nu pot fi ignorate nici declaraţiile ministrului Şova, care înţelege să "susţină" activitatea unui partener strategic vest-european al României, concernul Dacia - Renault, prin tergiversarea pregătirii pentru licitaţie a tronsonului Şelimbăr - Bascov din autostrada A1 Nădlac - Constanţa.

Cred că este inutil să mai detaliez totala lipsă de interes a ministrului Grapini pentru modernizarea bine-cunoscutelor staţiuni termale de pe Valea Oltului sau pentru finalizarea facilităţilor de parcare şi alimentaţie publică la Transalpina Ski Resort - "derdeluşul" de 8 km pe care se schiază excelent, chiar şi la data prezentei adresări.

În condiţiile economice descrise, mai mult decât sumbre, vă întreb pe dumneavoastră, în calitate de colegi parlamentari, cum ar trebui să reacţioneze oamenii locului faţă de prim-ministrul Ponta care, de la confirmarea sa în funcţie cu aproape 2 ani de zile în urmă şi până în prezent, nu a venit niciodată să se întâlnească şi să discute cu noi în Vâlcea?

Ruşine guvernului USL pentru modul iresponsabil în care tratează această gravă problemă economico-socială!

Domnul Tinel Gheorghe:

"La barza chioară face Dumnezeu cuib!"

Aşa spune un vechi proverb românesc, iar titlul sugerează norocul lui Victor Ponta privind rezultatele economice ale anului 2013. De ce noroc? Pentru că fără sprijinul Domnului, care a fost, de departe, cel mai bun fermier român al anului trecut, creşterea economică a României, a anului 2013, ar fi fost sub nivelul celei din 2012.

Cu tot acest noroc, prim-ministrul Victor Ponta se face că nu vede nici creşterea evaziunii fiscale, nici reducerea încasărilor la buget - minus circa 10 mld. faţă de propriile propuneri -, nici cele două rectificări bugetare negative, nici creşterea preţurilor cu 4,3% faţă de anul precedent, în timp ce media în Uniunea Europeană este de 3,4%, nici scăderea puterii de cumpărare a românilor cu 1,5% comparativ cu anul 2012, nici scăderea numărului locurilor de muncă în sectorul privat, nici creşterea numărului de firme intrate în insolvenţă sau radiate. Dar, mai ales, se face că nu vede nici împovărarea românilor cu 34 de taxe noi, care loveşte direct în cei care au contribuit la creşterea economică a domnului Ponta - impozit pe veniturile agricole; CAS pe veniturile din arendă; impozit pe stâlpi; taxa de şapte eurocenţi; creşterea taxelor locale cu 16%; impozit de 16% pe dividende; coplata în sistemul de sănătate; CAS pentru veniturile din chirii; creşterea cu 10% a accizei la bere, la ţigarete şi la alcool etilic; taxă pe băuturi fermentate de 25 euro/hl, altele decât berea şi vinul; acciză pe armele de vânătoare şi cartuşe; taxă specială de 0,5% aplicată veniturilor obţinute din exploatarea resurselor naturale, altele decât gazele naturale; taxă de 60% pe veniturile suplimentare obţinute ca urmare a dereglementării preţurilor din sectorul gazelor naturale de către operatorii economici care desfăşoară cumulativ activităţi de extracţie şi comercializare; taxă de 0,1 lei/KWh pentru energia electrică transportată către sistemele de distribuţie, de 0,75 lei/KWh în cazul cantităţii distribuite şi de 0,85%/KWh pentru cantitatea transportată prin sistemul de transport; taxă de 1 euro/gr pentru bijuteriile din aur şi platină până la 14 K şi de 2 euro/gr pentru cele de peste 14K; acciză de 1 euro/mc pentru maşinile cu capacitatea cilindrică mai mare sau egală de 3.000 cmł; taxă pe haina de blană şi iaht între 50 euro şi 1200 euro/bucată; impozitarea persoanelor fizice ce obţin venituri din silvicultură şi piscicultură cu 16% plus CAS. Şi, de ce nu, taxa pe divorţ? Dacă vrei să divorţezi, Ponta te taxează. Unde am ajuns şi încotro ne îndreptăm?

Îmi cer scuze dacă a rămas vreo taxă neevidenţiată, dar cred că şi dumneavoastră aţi obosit ascultându-mă. Dar aceasta este realitatea. Guvernul Ponta a introdus 34 de taxe noi, iar creşterea economică mult trâmbiţată nu se regăseşte, din păcate, nici în buzunarele românilor şi nici în politicile de dezvoltare ale României (investiţii).

Singurele buzunare care sigur au avut de câştigat de pe urma acestei creşteri economice sunt cele ale baronilor locali şi ale clientelei USL. Dar ce, ei nu sunt tot români? Puţini, dar cetăţeni ai acestei ţări! Asta este limpede, dar noi, ceilalţi, care nu suntem sau nu sunteţi USL-işti, când credeţi că vom simţi în buzunare bunăstarea domnului Ponta?

Sincer vă spun, eu cred că, atât timp cât Victor Ponta va conduce Guvernul României, nu numai că nu veţi simţi bunăstare, dar sunt sigur că unii dintre români vor începe să vândă din agoniseala de-o viaţă, dacă au ce vinde, pentru a supravieţui. Slavă Domnului că în momentul în care citesc această declaraţie politică Guvernul Ponta 2 nu mai există!

Domnul Cezar-Florin Preda:

"Despre ASF ... numai de bine"

Asistăm de o perioadă bună de timp la un tăvălug al declaraţiilor despre dezmăţul financiar din cadrul Autorităţii de Supraveghere Financiară. Este adevărat că această structură nou-creată este în prezent un fief al USL, dar angajarea rudelor, a afinilor şi a prietenilor unor politicieni este o meteahnă mai veche. Din acest motiv sunt surprins să aud şi să văd cu câtă înfierare se vorbeşte zilele acestea despre o practică instituţionalizată în cadrul autorităţilor care au fost reunite, în timp ce subsemnatul a tras reale semnale de alarmă şi niciun politician nu le-a ascultat.

Adevărul trebuie respectat. Am atras atenţia încă din anul 2009 că era momentul ca şefii autorităţilor şi companiilor să fie solidari cu aplicarea măsurilor de austeritate. Apelul meu nu a fost luat în seamă, fiindcă măsura nu era pentru toată lumea. Războiul surzilor continuă. Alt Guvern, aceeaşi atitudine. Este ca în Ferma animalelor: toţi suntem egali, dar unii sunt mai egali decât ceilalţi. Şi aşa a rămas până în zilele noastre.

Chiar dacă nu am fost băgat în seamă de Guvernul pe care îl susţineam, am continuat să atrag atenţia asupra acestui aspect şi am iniţiat trei propuneri legislative prin care limitam veniturile celor care astăzi sunt în ASF la nivelul cuantumului indemnizaţiei unui secretar de stat. Vă mai aduceţi aminte care a fost soarta acestor iniţiative legislative? Vă spun eu, au fost respinse!

Aşa au trecut cinci ani de dezmăţ financiar. Aceeaşi Mărie cu altă pălărie! Orice comentariu şi orice dezbatere sunt de prisos. Fiecare dintre noi trebuie să ne uităm în propria curte şi să recunoaştem adevărul. Toate guvernele, indiferent de realitatea economică, au girat venituri de peste 10.000 de euro net. Şi toate acestea în timp ce majoritatea celor care ne-au dat mandatul sunt din ce în ce mai săraci. Strigătul lor de disperare merită ascultat! Domnule Ponta, stă în pixul premierului să plafonaţi veniturile celor care supraveghează piaţa financiară din România şi să puneţi capăt oricărui desfrâu în dispreţul românilor.

Doamna Sanda-Maria Ardeleanu:

"ASF - salarii de domeniul SF-ului"

O altă pată a apărut recent în spaţiul public românesc, bineînţeles, aşa cum s-au obişnuit românii, în strânsă legătură cu politicul. Decredibilizarea unui Guvern USL în derivă vine, de această dată, din zona Autorităţii de Supraveghere Financiară (ASF), un organism a cărui funcţionare pare de domeniul Science Fiction (SF).

Instituţie a statului român cu competenţe în reglementarea pieţei de capital, ASF este o sursă de salarii fabuloase pentru rudele unor importanţi politicieni români. Fără a repeta numele cunoscute azi de toţi românii, vă reamintesc faptul că presa a prezentat ca beneficiari direcţi ai unor venituri exagerat de mari, în anumite cazuri şi de 10 ori salariul preşedintelui ţării, soţii, soţi, fii, fiice ale unor membri ai Guvernului, parlamentari, primari, consilieri, deci oameni politici care au în pix destinul românilor şi pe care românii i-au votat într-o proporţie istorică în 2012. Devine o problemă de moralitate să te mai prezinţi în faţa unui popor, ca politician, ca autoritate publică de cel mai înalt rang când, lunar, în contul familiei tale intră nişte sume de bani la care cei mai mulţi dintre români nici nu visează.

ASF se află sub autoritatea Parlamentului României, nu primeşte bani de la bugetul de stat, dar se autofinanţează din taxele pe care le plătesc obligatoriu firmele din piaţa de capital pe care o reglementează, deci tot din fonduri publice: societăţi de asigurări, firme de servicii financiare, sistemul de pensii private. Cu toate acestea, funcţionarea ASF a devenit o problemă de moralitate, punând din nou în pericol credibilitatea unei întregi clase politice şi, prin urmare, este de datoria noastră să facem lumină în această gaură neagră care nu poate rămâne ca o nouă maculare pe emblema Parlamentului.

Fără a face prin declaraţia mea politică procese de intenţie, fac totuşi apel la moralitate şi, venind în întâmpinarea Asociaţiei Utilizatorilor Români de Servicii Financiare (AURSF), consider că este absolut necesar să stabilim clar anumite aspecte legate de funcţionarea acestui organism al statului român, pornind de la un principiu simplu şi sănătos: o instituţie aflată sub autoritatea Parlamentului României nu are de ce să fie una controversată din niciun punct de vedere. Informaţiile apărute în presă fac referiri directe către un evident caracter clientelar al angajărilor şi pune sub semnul întrebării criteriile de competenţă profesională care ar trebui să stea la baza activităţii acestei instituţii cu importante atribuţii.

De aceea, am considerat că trebuie să răspund solicitării AURSF, un organism îndreptăţit să facă o astfel de solicitare, dar şi a miilor de români care privesc neputincioşi şi frustraţi ştirile, şi am semnat pentru înfiinţarea unei comisii de anchetă în cadrul Parlamentului României care să clarifice următoarele aspecte: situaţiile de incompatibilitate, criteriile clare de competenţă, atât pentru membrii Consiliului ASF, cât şi pentru personalul autorităţii, criteriile de performanţă aplicate în politica de salarizare, nivelurile maximale ale salariilor şi ale altor categorii de venituri de natură salarială, numărul maxim de posturi de conducere şi de execuţie din organigrama instituţiei.

Nu putem veni cu răspunsuri cinice de genul "salariile nu erau mai mici pe vremuri, au fost mari întotdeauna" sau cu răspunsuri care aruncă responsabilitatea dintr-o curte în alta, "nu sunt la Guvern, sunt în subordinea Parlamentului". Putem doar să luăm măsuri reparatorii, dacă este cazul, pentru a reglementa o activitate care trebuie să fie independentă de actul politic, care trebuie să aibă la bază doar competenţă şi care, nu în ultimul rând, nu trebuie să sfideze românii. Cred că anul 2014 trebuie să fie un an al bunului-simţ, al solidarităţii, al corectitudinii. E momentul să plătească cei care fac abuz de funcţii, cei care slujesc doar clientela politică a partidelor, cei care ţintesc doar îmbogăţirea rapidă a familiilor lor. E timpul ca asemenea personaje să dispară din spaţiul public, din politică şi să nu mai păteze o instituţie pentru care muncesc şi oameni oneşti, care încearcă printr-o activitate susţinută, prin sacrificii, să câştige încrederea românilor, pe bună dreptate profund dezamăgiţi de felul în care se face politică în România. Haideţi, măcar în Parlamentul României, să facem politica bunului-simţ!

Doamna Sanda-Maria Ardeleanu:

"Ciocăneşti - Satul Cultural al României 2014"

Cine nu a auzit până astăzi de Ciocăneşti, cu siguranţă va auzi de el pe parcursul acestui an şi va dori să-l cunoască în profunzimea sa, deoarece a fost desemnat "Satul Cultural al României 2014".

Iniţiat de Asociaţia cele mai frumoase sate din România şi derulat sub patronajul Ambasadei Franţei în România şi a Autorităţii Naţionale pentru Turism, Programul cultural şi turistic Satul Cultural al României 2014 a pus faţă în faţă 5 dintre cele mai frumoase comune din România, dintre care cu mândrie declar că două sunt din judeţul Suceava.

Comunele Ciocăneşti şi Poiana Stampei s-au situat pe primele două poziţii în această competiţie, performanţă pe care mi-am luat angajamentul să o promovez atât în faţa dumneavoastră, cât şi oriunde mă voi deplasa în această perioadă. Bineînţeles că, aşa cum au declarat şi organizatorii programului, Ciocăneşti va avea importantul beneficiu de a fi partener al principalelor evenimente din ţară şi străinătate derulate de Ambasada Franţei şi de Institutul Francez.

Reprezentată în competiţie primarul Radu Ciocan, comuna Ciocăneşti s-a remarcat prin autenticitatea şi calitatea evenimentelor care se desfăşoară an de an în zonă, de unde derivă şi incontestabila experienţă în organizarea de evenimente. Alături de acest atu stă şi impactul pe care aceste evenimente tradiţionale de promovare a valorilor oamenilor şi frumuseţii zonei îl are asupra turiştilor români şi străini.

Declarată "comună-muzeu" în 2004, printr-o hotărâre a consiliului local, ca urmare a caracterului său unitar şi unic în ţară şi în lume prin motivele naţionale tradiţionale sculptate pe faţadele caselor majorităţii gospodarilor din zonă, Ciocăneşti este recunoscută ca o oază de frumuseţe tradiţională în Carpaţii României şi chiar în întreaga Europă.

Comuna Ciocăneşti a câştigat competiţia dintre satele culturale ale României deoarece, anual, aici au loc manifestări cu o însemnătate deosebită în dezvoltarea patrimoniului cultural naţional şi universal: Festivalul naţional al ouălor încondeiate, Festivalul naţional al păstrăvului, Festivalul naţional de datini şi obiceiuri din străbuni.

Festivalul naţional al ouălor încondeiate, aflat la a VII-a ediţie, adună peste 100 de încondeietori din toată ţara, iar în cadrul acestuia se organizează şi un concurs de încondeiat ouă. Trebuie precizat că la Ciocăneşti funcţionează o şcoală de artă a încondeierii ouălor, condusă de cele mai talentate încondeietoare, şcoala fiind frecventată atât de copiii din localitate, din alte zone ale ţării, dar şi din străinătate. În programul acestui festival sunt cuprinse şi alte activităţi culturale tradiţionale, inclusiv expoziţii de creaţii artistice din diferite domenii de artă populară tradiţională.

Celălalt mare eveniment al comunei Ciocăneşti este Festivalul naţional al păstrăvului, la fel de cuprinzător în manifestări: corale creştine, spectacole omagiale, momente religioase, comemorări istorice, plutărit, concursuri de pescuit sportiv, gastronomice, parada portului popular, spectacole folclorice şi de divertisment, expoziţii, degustări de vinuri, muzică de fanfară, baluri, mese câmpeneşti şi cine tradiţionale.

Consider că această recunoaştere a comunei Ciocăneşti este pe deplin meritată. Felicit toate satele candidate şi am încredere că Satul Cultural al României 2014 va fructifica la maximum calitatea sa, alături de partenerii programului, de organizator a peste 20 de evenimente, expoziţii, tabere de vară, festivaluri şi conferinţe în ţară şi Europa, în care este automat angrenat odată cu câştigarea acestui titlu.

Vă invit să veniţi la Ciocăneşti - Satul Cultural al României 2014 care, cu siguranţă, vă va surprinde şi de care vă veţi îndrăgosti iremediabil.

Doamna Sanda-Maria Ardeleanu:

"Descentralizarea - un proiect dus în derizoriu de USL"

Alături de regionalizare şi modificarea Constituţiei, descentralizarea este al treilea mare eşec al guvernării USL. Este un eşec anunţat, având în vedere că proiectul de lege asupra căruia Executivul şi-a asumat răspunderea în faţa Parlamentului prevede, chiar la o primă citire a unei persoane fără o specializare în domeniu, încălcări flagrante ale principiului fundamental de stat unitar. Proiectul de lege propunea descentralizarea unor competenţe exercitate de unele ministere şi organe de specialitate ale administraţiei publice centrale, ascunzând de fapt intenţia Guvernului USL de a obliga consiliile judeţene să facă disponibilizări colective după ce vor primi doar 50% din sumele aferente cheltuielilor necesare. Vorbeam atunci de aproximativ 10.000 de funcţionari publici, adică 10% din sistemul administrativ, vizaţi de Guvernul USL şi condamnaţi de proiectul descentralizării la şomaj.

Ca urmare a unor demersuri ale opoziţiei, care a sesizat prin parlamentarii PDL Curtea Constituţională a României (CCR), membrii acesteia au decis, în unanimitate, că Legea descentralizării este neconstituţională. Judecătorii CCR au admis "obiecţia de neconstituţionalitate intrinsecă" şi au constatat că legea descentralizării, "în ansamblul ei, este neconstituţională". De asemenea, cu majoritate de voturi, judecătorii CCR au respins "criticile de neconstituţionalitate extrinsecă a legii".

În motivarea dată de CCR avizului de neconstituţionalitate asupra Legii descentralizării realizată de USL, atent sau, mai bine zis, superficial coordonată de vicepremierul Liviu Dragnea, se arată că reglementările privind transferul unor competenţe de la nivelul administraţiei centrale la administraţia locală în mai multe domenii (agricultură, sănătate, mediu, învăţământ, turism, transporturi), prevăzute de proiectul de lege, sunt "neclare, confuze şi nu sunt previzibile", iar acesta conţine "grave probleme de tehnică legislativă".

Fără a intra în detalii tehnice, este inadmisibil ca atunci când pretindem că dorim să facem o descentralizare la nivel european într-o ţară membră UE să ne prezentăm cu un proiect de lege care dovedeşte a avea "caracterul lacunar şi vag al reglementării (...) de natură a atrage încălcarea art.1 alin.(5) din Constituţie referitor la calitatea legii". De asemenea, textual, CCR sesizează şi "neglijenţa nepermisă în redactarea unui act normativ".

De exemplu, la capitolul Învăţământ preuniversitar, unul din domeniile identificate ca având cele mai multe probleme, CCR atrage atenţia cu privire la faptul că Legea descentralizării menţine numai Palatul Naţional al Copiilor ca unitate conexă a Ministerului Educaţiei, în timp ce celelalte palate şi cluburi ale copiilor şi elevilor sunt excluse din această categorie, fără însă a se stabili subordonarea acestora faţă de vreo autoritate publică, ci doar faptul că sunt în finanţarea autorităţilor administraţiei publice locale. Transferul acestora la nivelul autorităţilor locale nu este reglementat în mod explicit, ci rezultă doar pe cale de interpretare a dispoziţiilor din Legea educaţiei naţionale.

Acest "grandios" proiect de lege, prin multitudinea de probleme pe care le-a ridicat, demonstrează că nu are nimic de a face cu bunele intenţii în slujba cetăţeanului, cu înfiinţarea ghişeului unic sau cu îmbunătăţirea ratei absorbţiei fondurilor europene, mult trâmbiţate de domnul Liviu Dragnea, ci doar cu transferuri masive de putere către marii baroni locali ai USL-ului. Din păcate, un proiect atât de important pentru români a fost dus în derizoriu de USL prin vicepremierul Liviu Dragnea. Principii sănătoase care, corect puse în aplicare, cu profesionalism şi onestitate, fără agende politice paralele, ar conduce la progresul societăţii româneşti, sunt puse sub semnul întrebării, anatemizând din nou clasa politică şi scoţând la suprafaţă un guvern buimac şi din ce în ce mai contestat.

PDL rămâne un opozant ferm în faţa abuzurilor USL-ului şi va cere în continuare demisia vicepremierului Liviu Dragnea, care a contribuit direct la compromiterea ideii de revizuire a Constituţiei.

Doamna Sanda-Maria Ardeleanu:

"Guvernul baronilor USL"

După ce a promovat plagiatul şi actele de corupţie la nivelul Parlamentului şi Guvernului la cel mai înalt rang posibil, după ce a pus în pericol credibilitatea instituţiilor statului, angajându-şi răspunderea pe proiecte de lege ilegale, făcute în disperarea de a răspunde cerinţelor baronilor locali care îl şantajează, după ce, manipulând electoratul, a reuşit să obţină cea mai nedemocratică majoritate din 1990 până astăzi, USL a produs şi cea mai toxică alianţă electorală din România, Uniunea Social-Democrată. Aceasta şi-a dovedit "eficienţa" luni, 17 februarie, în Parlamentul României, când a făcut un scut în jurul unui coleg parlamentar al PSD, acuzat de fapte de corupţie.

222 de deputaţi au votat împotriva cererii ministrului justiţiei de ridicare a imunităţii parlamentare a colegului deputat PSD, subiectul unei anchete penale, punând întreg Parlamentul României în situaţia de a primi, pe bună dreptate, lecţii de etică şi de moralitate din partea reprezentanţilor misiunilor diplomatice occidentale în România. "Nimeni nu trebuie să fie mai presus de lege. Toţi demnitarii trebuie să respecte cele mai înalte standarde etice", aşa ni s-a transmis după ce USD a demonstrat cu forţe proaspete că e dispusă la orice pentru a a-şi proteja oamenii, acţionând cu obstinaţie pentru obstrucţionarea justiţiei. Prin această solidarizare în Parlamentul României, USD nu a făcut altceva decât să distragă atenţia opiniei publice de la subiectul anchetei şi să transfere aparent responsabilitatea pe umerii Parlamentului.

Dacă, în alte planuri, Guvernul USL sau, de fapt, USD astăzi, nu are forţa şi competenţa de a pune în mişcare instituţiile statului român care pică examen după examen în faţa românilor hrăniţi cu promisiuni mincinoase, atunci când a venit vorba de protejarea marilor baroni alianţa toxică s-a mobilizat exemplar.

Mai mulţi miniştri, în frunte cu premierul Victor Ponta şi vicepremierul Liviu Dragnea, au fost prezenţi la votul de luni din Parlament, dând un semnal celor care îi slujesc cu obedienţă, sfidând românii care i-au votat să le reprezinte interesul cu onestitate şi făcând din opţiunea lor de vot un mare secret cunoscut de toată lumea. De fapt, rezultatul votului ne-a arătat că în spatele acestui secret al lui Polichinelle stătea deja o decizie fermă, dar care nu a putut fi asumată public, şi anume cea de a vota împotriva ridicării imunităţii colegului parlamentar. Nu este vorba de vinovăţia sau nevinovăţia colegului de la PSD, ci doar de faptul că justiţia trebuie să-şi urmeze cursul firesc.

Acest episod din Parlamentul României vine în contextul unui nou Cod penal ale cărui reglementări favorizează infractorul, în special pe cei vizaţi în cazuri de corupţie.

Mulţi dintre noi au încă multe explicaţii de dat românilor, dar din păcate întârzie sau evită să facă acest lucru. Disputele din cadrul USL, care pare să nu mai aibă atâtea scaune de miniştri câte datorii are faţă de oamenii săi, fac ca România să fie o ţară neguvernată, fără progrese semnificative în niciun domeniu, o ţară în care românii se simt nesiguri, în care nu mai există aproape nicio instituţie care să funcţioneze corect şi cinstit.

Doamna Sanda-Maria Ardeleanu:

"Opriţi avalanşa ordonanţelor ruşinii peste învăţământ!"

În condiţiile în care criza din educaţie se adânceşte - a se vedea recentele dezvăluiri ale Ministerului Educaţiei Naţionale legate de fenomenul îngrijorător al abandonului şcolar, dar şi rezultatele la simulările pentru testele şi examenele naţionale, incapacitatea sistemului de a rezolva problemele grave cu care se confruntă elevii şi studenţii noştri -, Comisia de învăţământ a Camerei Deputaţilor a dezbătut o nouă ordonanţă a Guvernului Ponta, la numai un an de la dezastruoasa ordonanţă dată de Ecaterina Andronescu.

Exact în acelaşi spirit şi cu aceeaşi strategie de acţiune "pe şest", Ordonanţa de urgenţă nr. 117/2013 propune modificări dăunătoare sistemului de educaţie, schimbând sensul Legii educaţiei naţionale nr.1/2011 în curs de implementare, făcând, prin aceasta, să dispară predictibilitatea şi stabilitatea, şi aşa extrem de şubrede în sistem.

Interesele politicianiste şi măsurile populiste într-un an electoral l-au determinat pe proaspătul ministru PSD, Remus Pricopie, să propună şi să susţină, vădit împotriva convingerilor de dascăl ale Domniei Sale, o serie de măsuri ruşinoase, înscrise în acest act normativ.

Voi enumera câteva dintre aceste prevederi care vin să-mi argumenteze afirmaţiile:

• menţinerea forţată a învăţământului liceal de patru ani prin ignorarea faptului ca elevii care termină 8 clase nu au vârsta legală pentru a munci, 20% dintre ei abandonând şcoala la 15 ani şi devenind condamnaţi la sărăcie pe o piaţă a muncii care nu-i poate asimila. La întrebarea pe care i-am adresat-o domnului ministru Remus Pricopie în legătură cu modul în care se gândeşte ameliorarea situaţiei generate de abandonul şcolar, Domnia Sa a răspuns că prevederile Legii nr.1/2011 nu aduc decât o "cosmetizare a statisticii", iar ministerul a optat pentru varianta "complicată" de rezolvare "pe fond" a problemei. Aţi ales, domnule ministru, soluţia "fixistă" şi lipsită de perspectivă, lăsându-vă convins de unii oameni care aplică principiul: "după noi, potopul!";
• amânarea nejustificată a introducerii testărilor transdisciplinare la evaluarea naţională, admiterea la liceu şi bacalaureat, prin lipsa de voinţă politică, de răspundere şi implementare corectă a celei mai bune legi de care a beneficiat sistemul de învăţământ şi educaţie după 1990, fapt recunoscut de marea majoritate a celor care lucrează în sistem;
• extinderea perioadei de recunoaştere a examenului de titularizare de la 3 la 6 ani, afectându-se în mod grav sistemul de perfecţionare a cadrelor didactice şi prevederile Legii educaţiei naţionale nr.1/2011 de îmbunătăţire a calităţii pregătirii acestora. Este o "relaxare" populistă care ne va costa scump pe termen mediu şi lung;
• (re)centralizarea procedurilor de către minister în organizarea examenului de doctorat. O măsură periculoasă. Se revine la epoca "bunului-plac al ministrului", ne întoarcem în timp într-o restauraţie negată vehement, dar care se desfăşoară cu toată forţa celor care pot să o facă prin vot, într-o majoritate pe care de atâtea ori am denumit-o "periculoasă";
• contribuţia universităţilor cu 5% din veniturile proprii la un fond-fantomă al ministerului, cu destinaţii neclare.

Şi exemplele pot continua.

Vă rog să nu votaţi aceste măsuri demolatoare pentru educaţie, vă rog să ascultaţi vocea specialiştilor şi a celor care, cu bună-credinţă, şi-au dedicat întreaga activitate formării şi educării tinerelor generaţii prin şi în şcoală. Voinţa exprimată ca un slogan ce-şi pierde sensul şi semnificaţiile de a "face o nouă lege" vine din inconştienţa politicianistă care, vai, îi orbeşte şi pe unii dascăli ajunşi legiuitori.

Domnul Alin Augustin Florin Popoviciu:

"Ucraina, încotro?"

Protestul din Ucraina, care a început acum trei luni, manifestându-se paşnic şi european, riscă să devină un coşmar. Sigur, Ucraina nu este Siria, însă cine, în acest moment, mai poate exclude posibilitatea izbucnirii unui război civil în această ţară? În centrul capitalei ucrainene au avut loc scene de groază, asemănătoare unui război civil. Situaţia în care se află Ucraina ameninţă nu doar viitorul acestei ţări. Protestele necontenite din ultimele luni au radicalizat toate părţile implicate în conflict.

Responsabilitatea principală pentru escaladarea teribilă a violenţelor îi revine preşedintelui Viktor Ianukovici, din cauza căruia s-a vărsat sângele unor oameni nevinovaţi. Cinic, aceeaşi conducere ucraineană vorbeşte despre măsuri antiteroriste, în contextul în care, în ultimele luni, la Kiev şi nu numai, sutele de mii de oameni care au ieşit pe străzi au fost simpli cetăţeni. Împotriva acestor oameni duce Ianukovici o luptă fără milă, fără reguli. Aceste nereguli se întâmplă pe fondul tolerării lor de către stat. Între timp, duritatea intervenţiilor împotriva mişcării de protest a crescut drastic. Cine se opune sistemului corupt al lui Ianukovici este, conform interpretării conducerii de la Kiev, un pucist.

Europa nu a rămas nepăsătoare. De luni de zile, politicienii europeni îl presează pe Ianukovici în încercarea de a iniţia un dialog. Eforturile diplomatice sunt inutile, dacă regimul refuză o soluţie politică. Europa trebuie să impună sancţiuni împotriva politicienilor ucraineni şi membrilor guvernului, responsabili de violenţe. Acestora, Uniunea Europeană ar trebui să le interzică dreptul de a accede în UE, iar averile pe care le au în străinătate să le fie blocate. Ar trebui totodată reconsiderate relaţiile cu Rusia, afectate de amplificarea tensiunii în Ucraina. Kremlinul acuză Occidentul de amestec în Ucraina şi face Europa răspunzătoare de violenţe. Asemenea acuzaţii sunt o enormitate şi nu se bazează pe absolut nimic real.

În comparaţie cu Uniunea Europeană, Kremlinul s-a implicat activ în Ucraina. Trebuie reamintit că Moscova a oferit un ajutor în valoare de câteva miliarde de euro Ucrainei, imediat după intervenţiile în forţă ale poliţiştilor împotriva protestatarilor nevinovaţi. Astfel, Rusia îi ia demonstrativ partea lui Ianukovici. Moscova susţine regimul lui Ianukovici şi când demonstranţii proeuropeni sunt catalogaţi drept terorişti şi pucişti. Când vine vorba de recentele evenimente nefericite de la Kiev, Moscova arată cu degetul către Occident. Noile violenţe ar fi "consecinţa directă" a politicii Vestului faţă de opoziţia ucraineană, consideră ministerul rus al afacerilor externe.

Până acum, cel puţin oficial, Moscova nu a reacţionat în niciun fel faţă de evoluţia situaţiei în Ucraina. Niciun politician de rang înalt din Rusia nu s-a deplasat în ţara vecină. Preşedintele Vladimir Putin şi şeful Guvernului, Dmitri Medvedev, n-au insistat în a invita la dialog părţile ucrainene aflate în conflict. De fapt, Rusia e mai activă ca niciodată în Ucraina. Atâta doar că ruşii îşi exercită influenţa mai puţin vizibil comparativ cu europenii. Ruşii activează pe mai multe planuri. La nivel politic, dialogul Moscova - Kiev se desfăşoară, de preferinţă, pe teritoriul Rusiei. Nu mai departe de începutul lunii februarie, preşedintele Viktor Ianukovici s-a întâlnit cu Vladimir Putin la Soci, cu ocazia festivităţii de deschidere a Jocurilor Olimpice de Iarnă. Surprinzător sau nu, conţinutul convorbirilor dintre cei doi lideri nu a fost dat publicităţii. În luna ianuarie, mai mulţi miniştri ucraineni s-au aflat în vizită la Moscova.

Influenţa Rusiei este extrem de vizibilă în sudul Ucrainei, în Republica Autonomă Crimeea, unde etnicii ruşi reprezintă două treimi din populaţie. Flota rusă de la Marea Neagră este staţionată la Sevastopol. Acum câteva zile, organizaţia nonguvernamentală Comitetul de coordonare Sevastopol a formulat o declaraţie în care vorbea despre o posibilă separare a republicii autonome de Ucraina dacă la Kiev va avea loc o lovitură de stat.

Analizând evoluţiile din ultimele zile singura soluţie de revenire la un parcurs democratic al Ucrainei este satisfacerea integrală a revendicărilor opoziţiei şi organizarea de alegeri anticipate la toate nivelurile. Totodată, se impune o soluţie politică minimală, şi anume reforma Constituţiei, alcătuirea unui guvern care să includă figuri ale opoziţiei şi alegeri libere înainte de termen.

Este uşor de observat că "maidanul" de la Kiev seamănă în destule privinţe cu Piaţa Universităţii din Bucureşti. Au început la fel, printr-un protest al studenţilor, şi s-au amplificat apoi adunând oameni de categorii diferite. Pentru România "Piaţa Universităţii" a fost creuzetul în care s-a cristalizat identitatea democratică şi prooccidentală a societăţii româneşti. Dacă analogia nu este înşelătoare şi dacă revolta ucrainenilor rămâne în principal o mişcare antiautoritară, atunci politicienii care-i acuză pe protestatarii de la Kiev de fascism riscă să nu vadă pădurea de copaci.

Domnul Cornel-Mircea Sămărtinean:

"Respectaţi istoria şi cultura Timişoarei"

În vara anului trecut, arheologii au scos la lumină un ansamblu al fortificaţiei Cetăţii Timişoarei. Calculele topografilor militari sunt uimitoare. Acest sistem de fortificaţii a fost distrus la sfârşitul secolului XIX şi începutul secolului XX. Stăvilarul, un unicat din punct de vedere al construcţiei, este foarte interesant pentru pasionaţii de inginerie militară şi de amenajări hidro. Această ecluză are o valoare inestimabilă, dar, din păcate, s-a decis mutarea stăvilarului, de parcă ar fi o statuie care se poate aşeza într-un muzeu.

Săptămâna trecută stăvilarul din Piaţa 700 din municipiul Timişoara a început să fie demontat bucată cu bucată, cu acordul autorităţilor locale, urmând ca, din toamna acestui an să fie reasamblat pe noua poziţie. Operaţiunea costă jumătate de milion de euro şi va fi filmată pas cu pas, va dura câteva săptămâni, totul în funcţie de ceea ce vor descoperi arheologii. Toate piesele sunt duse într-un depozit închiriat special, unde vor începe operaţiunile de tratare a acestora, astfel încât să fie aduse în forma de conservare care să le permită să supravieţuiască în timp.

Pentru demontarea stăvilarului au fost trei propuneri, din care reprezentanţii Ministerului Culturii au ales această variantă, şi anume aceea de a se distruge edificiul şi de a-l muta parţial. Din punctul de vedere al arhitectului Valentin Luca, celelalte două variante erau perfect valabile: una dintre ele prevedea conservarea în sit, adică pe loc, sau construcţia blocului deasupra acestui sit.

Conform declaraţiilor consilierului local PDL, Simion Moşiu, cea mai potrivită variantă ar fi fost păstrarea ecluzei aşa cum este acum şi construirea, deasupra ei, a unui nou corp de clădire.

Un rol important în finalizarea acestui demers l-au avut presiunile exercitate de factorii de decizie din administraţia publică locală, cărora li s-a părut mult mai practic să demoleze totul, fără să ţină cont de valoarea culturală şi istorică a acestui vestigiu.

Prin atitudinea lor, se pare că autorităţile publice locale au uitat faptul că municipiul Timişoara candidează la titlul de Capitală Culturală Europeană. Altfel nu se explică de ce au permis batjocorirea istoriei municipiului Timişoara, şi au uitat conotaţia istorică şi strategică a acestui stăvilar - lupta din anul 1552 pentru eliberarea de turci. Paradoxal, vestigiile turceşti din Piaţa Sf. Gheorghe şi din Libertăţii se pot păstra. Respectăm amintirea şi conservăm vestigiile turceşti, dar vestigiile celor care au reuşit să facă Cetatea Timişoarei de necucerit până la 1900 sunt aruncate la gunoi.

Primăria nu şi-a dorit o dezbatere publică pe acest subiect şi a manifestat nepăsare pentru un potenţial obiectiv turistic al oraşului, în condiţiile în care Timişoara este aproape "nefrecventabilă" din punct de vedere turistic. Din păcate pentru locuitorii municipiului, istoria Timişoarei a fost vândută pe arginţi unei firme din Africa de Sud, care nu are nimic comun cu istoria oraşului, dar care sigur are ceva în comun cu autorităţile publice locale.

Domnul Petru Movilă:

"Promisiune neonorată, în conformitate cu Guvernul USL..."

Medicii rezidenţi sunt nevoiţi să mai aştepte până când li se vor plăti bursele mult promise de Guvernul USL. Şi de această dată, Guvernul USL şi-a încălcat propria promisiune, deşi bugetul Ministerului Sănătăţii cuprinde suma necesară plăţii acestor burse meritate de toţi rezidenţii din România.

Aşadar, după multe promisiuni "televizate", potrivit cărora de la 1 ianuarie 2014 medicii rezidenţi vor primi burse în cuantum de 150 euro, nici până la acest moment, după aproape două luni, Guvernul nu catadicseşte să plătească acest drept bănesc cuvenit medicilor rezidenţi. Promisiunea se prorogă se pare până la "Sfântul Aşteaptă". Nimic nou sub soare! USL ne-a obişnuit cu nerespectarea propriilor promisiuni.

În urmă cu câteva luni, am propus o soluţie viabilă pentru creşterea veniturilor rezidenţilor. Am iniţiat o propunere legislativă în acest sens, care a fost însă respinsă de majoritatea USL din Parlamentul României. Propunerea prevedea acordarea unei burse de studii pentru rezidenţi, lucru care ar fi permis majorarea veniturilor acestora cu peste 40%, venituri care ar fi fost scutite de plata contribuţiilor şi impozitelor datorate statului.

Astăzi, un medic rezident primeşte în medie un salariu de 200 euro, sumă de bani care nu îi poate asigura nici pe departe un venit care să îi permită o viaţă mai bună, condiţii decente de trai şi de studiu, care să-i acopere măcar cheltuielile zilnice. După 6 ani de facultate şi încă 5 ani de rezidenţiat, un medic ajunge să primească un salariu de doar 1.500 de lei. Date fiind aceste condiţii, sunt destui medici care nu se pot descurca din veniturile încasate şi tocmai de aceea iau calea Europei de Vest, lăsând aici spitalele goale, cu un personal de o calitate, de multe ori, îndoielnică. Din 2007 şi până în prezent au părăsit sistemul de sănătate peste 14.000 de medici, care au ales să plece peste graniţele ţării, unde pot avea salarii mai mari şi condiţii de trai considerabil mai bune. Migraţia medicilor români a continuat şi în anul 2013. Potrivit Colegiului Medicilor din România (CMR), anul trecut, aproximativ 3.000 de specialişti au solicitat instituţiei certificate profesionale curente pentru a putea lucra în străinătate.

Guvernul USL ignoră această situaţie îngrijorătoare şi se mulţumeşte să ia măsuri pompieristice, pe care ulterior uită să le onoreze.

Solicit pe această cale Ministerului Sănătăţii să plătească urgent tuturor medicilor rezidenţi bursele restante. Poate domnul Nicolăescu face un minim "efort" înainte de a părărsi fotoliul de ministru al sănătăţii şi dispune plata acestor drepturi rezidenţilor, ceea ce înseamnă de fapt intrarea în legalitate a acestei situaţii.

Domnul Ovidiu-Ioan Dumitru:

"Joaca de-a guvernarea"

"Construim o guvernare axată pe transparenţă, competenţă şi cinste. Cu alt model, cu alte standarde. Fără politizare, cu profesionişti. (...) Conduita noastră trebuie să reintroducă sentimentul onoarei în politică." Acesta este doar un scurt pasaj din programul de guvernare pe care liderii USL l-au servit românilor în campania electorală din decembrie 2012. La alegerile parlamentare, aceste cuvinte au reprezentat o promisiune fermă, în care 54% dintre români au crezut. Azi, la un an de la preluarea puterii, faptic ele au rămas doar un text scris pe un flyer de campanie.

Urmărind evenimentele de pe scena politică, nu pot să constat decât că, în România, alianţa dintre un partid de stânga şi unul de dreapta a rămas o utopie. Aşa-zisa uniune din interes naţional s-a transformat într-o luptă pentru funcţii. Asistăm în aceste zile la o luptă în USL care nu are nimic de-a face cu doctrina, cu vreo promisiune neonorată, cu faptul că nu au fost create locuri de muncă, că nu s-a redus CAS, că există o fiscalitate excesivă sau că nu s-au luat măsuri de sprijinire a mediului de afaceri.

De la învestire, Guvernul Ponta a beneficiat de o majoritate covârşitoare în Parlamentul României: 70% dintre parlamentari au fost aleşi pe listele USL. O asemenea situaţie excepţională i-ar fi permis Guvernului Ponta să transforme în realitate toate proiectele anunţate din campania electorală (şi chiar mai mult) sau cel puţin să le demareze. În realitate însă, acest an de guvernare "majoritară" se traduce prin haos, abuzuri şi orgolii, prin frecventa asumare a unor legi neconstituţionale, printr-o conducere prin ordonanţe de urgenţă de prisos (aproximativ 110 OUG-uri), printr-o exercitare a sarcinii de prim-ministru de la pupitrele televiziunilor, prin încălcarea promisiunilor electorale, prin lipsa unei strategii economice, prin dezinformarea, atacuri la instituţiile statului şi, nu în ultimul rând, transformarea Parlamentului într-o anexă inertă a sa.

La finele anului 2013, Victor Ponta vorbea despre creştere economică, despre atragerea mai multor bani pentru România din fonduri europene, despre sprijin pentru educaţie şi cercetare, reforme în sănătate şi alte zeci de proiecte încheiate, în timp ce partenerul său de coaliţie - Crin Antonescu - îi lăuda "performanţa guvernamentală" în această perioadă dificilă. Azi, cei doi lideri comunică doar prin intermediul mass-media, iar ministere cheie în funcţionarea statului au fost lăsate în degringoladă. Este o luptă care mocneşte încă de la câştigarea alegerilor, atingând în aceste zile apogeul. În câteva cuvinte, am avut şi continuăm să avem de-a face cu o joacă de-a guvernarea, iar totul se reduce la un singur cuvânt, demagogie.

Pentru români însă, acest lucru se traduce în eşecuri majore în economie şi în managementul privat, două luni de proteste continue împotriva abuzurilor şi contradicţiilor din guvern (cazurile RMGC şi Chevron), lipsă evidentă a unei strategii economice, evaziune fiscală şi economie subterană ridicate, atacuri la instituţiile statului, investiţii străine în scădere. Iar în viaţa cotidiană a românilor, ea a dus la taxe şi impozite mai mari, alimente mai scumpe, gaze şi căldură la preţuri ridicate, infrastructură doar pe hârtie.

Un exemplu elocvent de pură demagogie îl reprezintă bilanţul Guvernului Ponta pe anul 2013, publicat pe site-ul oficial al coaliţiei, unde sunt enumerate 12 "reuşite fabuloase", unele încă în stadiul de proiect/promisiune. Însă realitatea arată mai mult de 12 nereuşite şi un eşec pe linie în toate domeniile.

În realitate, în agricultură lucrurile nu s-au schimbat deloc anul trecut, investiţiile statului au fost cel mult minime, iar guvernul nu a implementat niciun proiect de relansare sau de încurajare a micilor producători. De fapt, nici nu a adus în discuţie vreunul, curioasa creştere a producţiei datorându-se condiţiilor meteorologice favorabile. Pe româneşte, vremea a ţinut cu noi. Performanţele economice ale Guvernului Ponta au fost sub nivelul anului 2012: privatizarea CFR Marfă, anunţată cu surle şi trâmbiţe, s-a încheiat cu un eşec; încercarea de vânzare a Cupru Min a eşuat şi ea; încercarea de privatizare a combinatului Oltchim s-a transformat într-un circ şi s-a încheiat cu un previzibil eşec; Memorandumul dintre Guvern şi The Rompetrol Group, iniţiat de Ponta, a fost declarat neconstituţional de către Curtea Constituţională; proiectul "CEO privat la stat" s-a finalizat tot cu un eşec, clientela politică având câştig de cauză. Nu pot să nu remarc în "oda reuşitelor" Guvernului Ponta în domeniul economiei lipsa preocupării pentru mediul de afaceri, lipsa măsurilor de încurajare şi susţinere a IMM-urilor, principalii piloni capabili să genereze creştere economică durabilă.

În ceea ce priveşte mult râvnitele fonduri europene nerambursabile, România a ratat startul. Ministerul asumat de Eugen Teodorovici nu a fost capabil să prezinte, nici până în acest moment, un draft de Acord de Parteneriat pentru exerciţiul financiar 2014-2020 care să prezinte în mod convingător viziunea României în ceea ce priveşte obiectivele şi alocarea finanţărilor, în care să se regăsească o identificare clară a nevoilor şi priorităţilor de finanţare şi o orientare strategică în abordarea obiectivelor.

Printre laudele pe care şi le aduce singur Guvernul Ponta se numără şi "2013 - un an de sprijin pentru educaţie". Mă întreb: în ce fel? În momentul de faţă, în educaţia românească predomină lipsurile. În continuare există sute de şcoli nereabilitate, fără încălzire, fără grupuri sanitare adecvate, fără apă potabilă, fără personal instruit, şcoli cu mobilier vechi, în care elevii învaţă după manuale în stare deplorabilă. A devenit deja o obişnuinţă ca la fiecare proiect al bugetului de stat, cel al Educaţiei să se numere printre cele mai mici, iar salariile profesorilor să rămână stânjenitor de mici. Tot o obişnuinţă au devenit şi rapoartele despre "exodul creierelor" din România şi indiferenţa cu care demnitarii privesc această pierdere.

Pe lista reuşitelor, în viziunea Guvernului Ponta, a fost trecută şi sănătatea. Ce spune realitatea? Sănătatea rămâne un domeniu subfinaţat. Am fost şi suntem şi în prezent ţara din UE în care mor cei mai mulţi copii sub un an, ţara cu cele mai puţine aparate medicale avansate, ţara pe care doctorii o părăsesc după încheierea studiilor, o ţară în care infecţiile sunt mai prezente în spitale decât materialele sanitare, ţara care-şi forţează cadrele medicale fie să moară de foame, fie să ia bani de la pacienţi, o ţară cu spitale pasate în grija autorităţilor locale şi ulterior abandonate, iar lista poate continua.

În acelaşi stil, Guvernul Ponta a trecut în dreptul reuşitelor şi proiecte precum descentralizarea - care între timp a fost declarată neconstituţională; întărirea luptei anticorupţie - probabil prin tentativa de trecere prin Parlament a proiectului privind amnistierea; succese pe plan extern - spaţiul Schengen este încă închis pentru România etc.

Este absurd să afirmăm că în anul 2013 nu au existat şi progrese. Însă acestea au fost umbrite de haosul generat de un cabinet executiv şi o coaliţie care se joacă de-a guvernarea. Interesele proprii, orgoliile, jocurile politice, continua luptă cu Traian Băsescu, incoerenţa proiectelor şi strategiilor şi-au pus deja amprenta asupra României, cu consecinţe pe termen lung. Guvernul Ponta a început anul 2014 cu multe probleme, dar şi cu o lipsă de capital de imagine. Deciziile politice abuzive de la finele lui 2013 au atras critici atât în rândul societăţii civile şi academice, cât şi în cel al reprezentanţilor ţărilor membre UE, iar în sondaje, PSD nu a mai crescut de mult. Fac referire la capitalul de imagine deoarece 2014 este, în primul rând, an electoral, iar atenţia guvernului se va îndrepta către europarlamentare şi, mai ales, către alegerile prezidenţiale. Este deja o certitudine că prioritatea Guvernului Ponta în 2014 va fi reprezentată de către alegeri şi câştigarea lor, iar România reală, cu impozite şi taxe tot mai mari, pândită la orice pas de creşterea şomajului, va merge mai departe din inerţie.

Domnul Ovidiu-Ioan Dumitru:

"Guvernul Ponta ignoră drepturile cetăţenilor români aflaţi peste hotare"

Potrivit cifrelor oferite de Eurostat, aproximativ 2,2 milioane de români sunt plecaţi peste hotare. Cifrele neoficiale spun că în România sunt peste 350 de mii de copii cu cel puţin un părinte plecat la muncă în străinătate. Mulţi dintre aceşti părinţi, care au ales calea migraţiei pentru a oferi un trai mai bun copiilor lor, au o temere în a-şi lua micuţii în ţările gazdă, temere legată de imposibilitatea acestora de a se integra într-un sistem străin, în special cel educaţional. Iar aici mă refer, în primul rând, la copiii aflaţi la o vârstă fragedă, ei regăsindu-se în situaţia de a fi lăsaţi în România, fie în grija rudelor, fie în cea a statului.

Pentru mine, în calitate de deputat aflat în serviciul poporului, aşa cum prevede însăşi Constituţia, aceste cifre reprezintă o îngrijorare. Însă pentru guvernanţi sunt doar nişte statistici pe care aleg să le ignore. Soluţii există şi sunt prevăzute chiar şi în legislaţia actuală. Dar este mai uşor să te prefaci că nu vezi, să spui că nu se poate, într-o ţară în care nimeni nu răspunde în cazul în care nu se aplică nişte prevederi legale şi mai ales dacă vorbim de unele permisive, şi nu imperative.

Aş vrea să vă aduc în atenţie art. 11 alin (2) din Legea educaţiei naţionale, care spune că: "Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, în colaborare cu Ministerul Afacerilor Externe, prin Institutul Limbii Române, poate organiza unităţi de învăţământ cu predare în limba română pe lângă oficiile diplomatice şi instituţiile culturale ale României în străinătate, poate susţine lectorate în universităţi din străinătate, precum şi cursuri de limbă, cultură şi civilizaţie românească."

Astfel, Ministerul Educaţiei Naţionale poate organiza unităţi de învăţământ - precum grădiniţe, şcoli, licee - în colaborare cu Ministerul Afacerilor Externe, care dispune de spaţii în ambasade sau consulate. Necesitatea există, dar personal nu am auzit ca acest lucru să se întâmple. Ar fi şi dificil de realizat în contextul actual, atâta timp cât aceeaşi lege spune că respectivele unităţi de învăţământ ar urma să fie organizate de Institutul Limbii Române, care nu are în atribuţii decât promovarea cunoaşterii limbii române prin intermediul unor cursuri de limbă, cultură şi civilizaţie românească şi a unor lectorate, şi nu unităţi de învăţământ. De asemenea, ele nu ar putea fi organizate în orice stat în care ar exista spaţii disponibile la ambasade sau consulate, ci doar în acelea cu care statul român are încheiate protocoale.

Legea este perfectibilă, lipseşte însă interesul guvernanţilor. Totuşi, 42 de parlamentari de la toate partidele politice au semnat o propunere legislativă ce vine să amendeze actuala prevedere, astfel încât aceasta să devină aplicabilă şi să fie şi implementată.

Şi dacă la nivel de instituţii există o lipsă de interes, chiar şi atunci când se găseşte o voinţă politică în Parlament pentru rezolvarea unor probleme precum cea menţionată în această declaraţie, reprezentanţii actualului Guvern nu sunt dispuşi să pună umărul în amendarea legislaţiei în vigoare, pentru a o face aplicabilă în interesul celor care le-au acordat votul, chiar dacă vorbim de cetăţeni care au ales să se stabilească în afara graniţelor. Reprezentanţii Guvernului Ponta continuă practicile cu care ne-au obişnuit, acelea de a aviza negativ toate propunerile venite de la parlamentari şi de a guverna prin ordonanţe, transformând Parlamentul într-o maşinărie de votat iniţiativele miniştrilor. Fie că vorbim despre incompetenţă sau lipsă de interes, întrebarea este cine răspunde pentru faptul că milioane de români plătitori de taxe şi impozite nu beneficiază de sprijinul datorat de statul român, de faptul că reprezentanţii instituţiilor nu se achită de obligaţiile care le revin şi pentru care au fost investiţi într-o funcţie sau alta?

Domnul Nuţu Fonta:

"Poporul ucrainean merită să îşi hotărască singur soarta!"

Mi-am exprimat public îngrijorarea referitor la situaţia tensionată din Ucraina, iar pe această cale salut încetarea incidentelor sângeroase care au avut loc în ţara vecină. În calitate de parlamentar de Maramureş, nu pot să nu fiu alarmat de evenimentele petrecute în ţara vecină, mai ales că provin dintr-o zonă foarte apropiată de conflictele din Ucraina. Comunitatea românească reprezintă a treia etnie ca pondere, după ucraineni şi ruşi, iar în regiunea Transcarpatia, lângă Maramureş, trăiesc peste 30.000 de români. Atât în numele acestora, cât şi al rudelor lor aflate în România, sunt alături de familiile celor decedaţi pentru democraţie.

Pe de altă parte, consider că violenţele extinse din ţara vecină impun maximizarea responsabilităţii autorităţilor româneşti şi menţinerea unui climat de stabilitate politică internă. Există o îngrijorare reală şi îndreptăţită din partea reprezentanţilor la vârf ai Uniunii Europene faţă de situaţia din Ucraina, iar România trebuie să se poziţioneze extrem de ferm şi corect din punct de vedere diplomatic şi instituţional. Faptul că România închide graniţele estice ale Uniunii Europene presupune de la sine să dăm dovadă de un echilibru politic intern bazat pe acţiuni constante, consecvente şi pragmatice. Totodată, trebuie să urmărim cu atenţie sporită derularea evenimentelor din Ucraina, în aşa fel încât minoritarii români să nu aibă de suferit de pe urma disputelor politice tranşate cu atâta cruzime de către autorităţi.

Nu în ultimul rând, susţin că decidenţii politici ucraineni ar trebui să dispună cât mai repede posibil rezolvarea pe cale amiabilă şi democratică a disensiunilor existente. Nu cred că moartea unor oameni nevinovaţi este cheia rezolvării diferendului de opinie dintre proeuropeni şi filoruşi. Conducerea statului vecin este extrem de expusă în acest moment, riscând sancţiuni internaţionale severe, iar singura soluţie ar fi dialogul constructiv şi încetarea luptelor de stradă. Cred că poporul ucrainean merită să îşi hotărască singur soarta, iar opţiunile favorabile apropierii de Europa Unită nu pot fi îngrădite prin forţă şi violenţă.

Doamna Gabriela-Maria Podaşcă:

"România îşi consolidează relaţiile cu Republica Moldova"

Vineri, 21 februarie, delegaţia română condusă de premierul Victor Ponta a făcut un pas decisiv către Republica Moldova prin cele două memorandumuri semnate la Chişinău: acordurile de colaborare în domeniul sănătăţii şi în domeniul educaţiei. Pe această cale este consolidată cooperarea dintre ministerele educaţiei ale celor două ţări şi colaborarea în caz de urgenţe medicale.

Vizita delegaţiei române la Chişinău reprezintă un mesaj foarte clar de sprijin al României faţă de Republica Moldova. Prin demersurile Guvernului Ponta, România dă dovadă de bună vecinătate şi ia măsuri concrete pentru dezvoltarea proiectelor comune. Dincolo de susţinerea parcursului european al vecinilor noştri de peste Prut, România a demonstrat că vrea să investească în regiune. De aceea, consider că este important să facem cunoscute priorităţile cooperării cu guvernul de la Chişinău.

Este vorba, în primul rând, despre finalizarea proiectelor de interconectare energetică - mă refer, bineînţeles, la gazoductul Iaşi-Ungheni, care va fi finalizat în acest an. În ceea ce priveşte domeniul sănătăţii, memorandumul semnat săptămâna trecută vizează concretizarea proiectelor comune de dezvoltare SMURD, astfel încât operaţiunile transfrontaliere să poată avea loc în situaţii de urgenţă.

Pe agenda priorităţilor se află şi fondurile nerambursabile pentru proiectele de infrastructură educaţională din Republica Moldova: în acest an, România va aloca 20 de milioane de euro, conform Programului de asistenţă tehnică şi financiară. Tot în domeniul educaţiei, cele două state au subliniat angajamentul de durată pentru bursele de studiu de un an pentru studenţii moldoveni care doresc să studieze în România. De asemenea, programul cuprinde măsuri de cooperare privind pregătirea cadrelor didactice şi consolidarea infrastructurii preşcolare.

Prioritatea absolută a colaborării dintre cele două state o constituie semnarea Acordului de Asociere până cel târziu la sfârşitul lunii august, conform angajamentului asumat de Uniunea Europeană prin Concluziile Consiliului European din decembrie 2013. Acest Acord de Asociere se referă la transferul de expertiză şi bune practici în direcţia Republicii Moldova, respectiv la ajutorul pe care îl vom oferi statutul vecin prin împărtăşirea experienţei noastre europene - de la îndeplinirea standardelor de aderare, până la know-how-ul în atragerea fondurilor structurale. Toate acestea sunt măsuri care vor întări cooperarea dintre cele două ţări.

Să nu uităm că, dincolo de istoria care ne leagă şi de tradiţia unor bune relaţii de prietenie, este vorba şi de o datorie morală. Fiecare stat european are datoria morală de a ajuta statele vecine să se apropie cât mai mult de standardele europene şi să le susţină integrarea.

Vizita premierului Ponta la Chişinău vine într-un moment în care întreaga lume priveşte către tensiunile din Ucraina şi reprezentanţii diplomaţiei susţin, la unison, stabilitatea şi buna cooperare în regiune. Mai ales în această perioadă dificilă pentru regiune, obiectivele stabilite prin memorandumurile de la Chişinău contribuie la asigurarea stabilităţii la graniţele României şi reprezintă un adevărat model de bună practică pentru Europa. Doar împreună putem crea un spaţiu european puternic şi unit.

Doamna Camelia-Margareta Bogdănici:

"ONG-urile au nevoie de recunoaştere şi sprijin concret din partea Guvernului USL!"

În urmă cu aproximativ o săptămână, am participat la şedinţa Comisiei ONG din cadrul Consiliului de Dezvoltare Economică şi Socială a judeţului Iaşi, structură aflată în subordinea Instituţiei Prefectului Iaşi, întâlnire extrem de interesantă şi utilă.

Tematica dezbătută a fost foarte vastă, astfel că au fost dezbătute subiecte importante precum: subvenţionarea serviciilor sociale oferite de către ONG-uri, Strategia privind incluziunea persoanelor cu dizabilităţi 2014 - 2020, economia socială, includerea întreprinderilor sociale în rândul celor definite de Legea IMM-urilor, accesibilizarea spaţiilor publice, în acord cu prevederile Convenţiei ONU privind promovarea drepturilor persoanelor cu dizabilităţi.

După cum aţi văzut, între temele discutate s-a aflat şi problematica persoanelor cu dizabilităţi. Îmi amintesc cu tristeţe momentul în care de aici, de la tribuna Camerei Deputaţilor, un coleg blama persoanele dezavantajate, folosind cuvântul "handicapat", încercând să pună etichete pe nedrept unor categorii de persoane.

Consider că noi, reprezentanţii cetăţenilor în cel mai înalt for legislativ din România, avem obligaţia să ne reprezentăm electoratul cu cinste, seriozitate, responsabilitate în toate acţiunile ce decurg din exercitarea mandatului cu care am fost învestiţi. Este mai mult decât ruşinos ca tocmai noi, responsabili de modernizarea cadrului legislativ care ocroteşte şi promovează drepturile persoanelor cu dizabilităţi, să persistăm în a folosi cuvinte neadecvate pentru a defini această categorie de persoane aflate în dificultate, fără voia lor.

Pe lângă sănătate şi educaţie, în sfera preocupărilor mele ca deputat intră şi domeniul social, care are foarte multă nevoie de susţinere atât din partea noastră, a parlamentarilor, dar şi a Guvernului, oricare ar fi el.

Nu pot să nu amintesc că de curând Guvernul USL a lovit în categoriile vulnerabile, reducând în 2014 cu 25% finanţarea sistemului de protecţie a copilului şi a centrelor de asistenţă socială a persoanelor cu dizabilităţi. De asemenea, Guvernul a tăiat cu 25% şi fondurile destinate plăţii drepturilor asistenţilor personali ai persoanelor cu dizabilităţi, dar şi pentru plata indemnizaţiilor lunare ale persoanelor cu dizabilităţi.

Sistemul naţional de asistenţă socială cuprinde două componente esenţiale care vizează pe de o parte serviciile sociale, iar pe de altă parte, prestaţiile sociale. În ceea ce priveşte a doua componentă, cea a asigurării prestaţiilor sociale în funcţie de nevoile sociale ale populaţiei, responsabilitatea este în exclusivitate a Guvernului. Numai că Guvernul USL loveşte simultan în ambele!

Stimaţi guvernanţi, ONG-urile din domeniul social au nevoie de recunoaştere şi sprijin concret din partea Guvernului USL, nu de măsuri care contravin misiunii lor, măsuri ce par mai degrabă a fi luate în detrimentul persoanelor dezavantajate, ale căror drepturi statul are obligaţia constituţională să le protejeze.

Doamna Camelia-Margareta Bogdănici:

"28 februarie 2014 - Ziua Internaţională a Bolilor Rare"

Peste doar câteva zile, în data de 28 februarie 2014, va fi marcată Ziua Internaţională a Bolilor Rare. Cu acest prilej, la nivel naţional, pe tot parcursul lunii februarie, atât pacienţii, cât şi specialiştii implicaţi în diagnosticarea şi managementul bolilor rare organizează o serie de activităţi de sensibilizare cu privire la bolile rare.

Ziua Internaţională a Bolilor Rare încearcă să atragă atenţia asupra faptului că în România, numărul pacienţilor diagnosticaţi cu boli rare a depăşit un milion, însă există foarte multe persoane încă nediagnosticate sau diagnosticate eronat, din cauza faptului că numărul medicilor geneticieni este mult prea mic. O problemă în acest sens constă în lipsa unor centre specializate în stabilirea diagnosticului. De asemenea, pacienţii diagnosticaţi cu boli rare întâmpină dificultăţi în ceea ce priveşte găsirea medicamentelor, pentru că acestea lipsesc cu desăvârşire.

Conform declaraţiei doamnei dr. Maria Puiu, Preşedintele Societăţii Române de Genetică Medicală şi vicepreşedinte al Alianţei Naţionale de Boli Rare din România, la ora actuală este nevoie de 42 de medici geneticieni.

Fac un apel la viitorul ministru al sănătăţii să aibă în vedere deficitul mare de specialişti în această ramură a medicinei şi să repartizeze un număr suficient de locuri pentru specialitatea genetică medicală la următorul examen de rezidenţiat, număr care să corespundă nevoii reale din sistemul sanitar românesc.

Aşa cum se poate observa, preocuparea mea pentru bolile rare nu este de dată recentă, astfel că, în urma întâlnirii avute cu reprezentanţii Asociaţiei Children’s Joy Sighişoara, am adresat Ministerului Sănătăţii o interpelare prin care am solicitat rezolvarea dificultăţilor de ordin medical ale pacienţilor cu distonie neuromusculară.

Din păcate, până în prezent nu am primit niciun răspuns, deşi interpelarea a fost transmisă Ministerului Sănătăţii în data de 08.10.2013.

În încheiere, îmi exprim speranţa că Ministerul Sănătăţii va lua în curând toate măsurile care se impun în vederea înfiinţarea unei reţele funcţionale de centre de diagnosticare a bolilor rare, pentru că, aşa cum spuneam la începutul declaraţiei politice de astăzi, în România, numărul persoanelor afectate de boli rare a depăşit 1 milion, statistică cu adevărat îngrijorătoare.

Doamna Camelia-Margareta Bogdănici:

"O altă gafă a ministrului sănătăţii Eugen Nicolăescu, la sfârşit de mandat"

Declaraţia politică de astăzi se referă la cele 400.000 de doze de vaccin antigripal produse de Institutul "Cantacuzino", a căror concentraţie de endotoxine se presupune că depăşeşte de 30 de ori valorile normale.

În urmă cu doar câteva luni, domnul Nicolăescu a luat măsura desfiinţării filialei din Iaşi a Institutului "Cantacuzino", întreg personalul calificat fiind disponibilizat. Aceşti specialişti puteau fi de mare folos în producţia acestui vaccin atât de contestat în aceste zile.

Mai mult, în iulie 2013, domnul Nicolăescu a dispus demiterea directorului Institutului "Cantacuzino" din Bucureşti, demitere care s-a dovedit a fi ilegală, conform unei hotărâri judecătoreşti.

Fără îndoială, toate aceste măsuri au bulversat buna funcţionare a Institutului "Cantacuzino".

Revenind la scandalul "vaccinului toxic", consider că domnul Nicolăescu era dator faţă de cetăţeni, faţă de opinia publică să lămurească această situaţie. Declaraţiile făcute de domnia sa "au inflamat" şi mai mult neîncrederea populaţiei în acest vaccin, cât şi în efectul preventiv al altor vaccinuri, în special româneşti.

Problemele de la Institutul "Cantacuzino" sunt de fapt o dovadă a managementului slab de la nivelul Ministerului Sănătăţii. De cel puţin 6 luni de zile existau semnale publice în legătură cu eventuale probleme ale acestui vaccin, de care ministrul Eugen Nicolăescu nu a ţinut seama.

Din păcate, şi de această dată, domnul ministru a gestionat defectuos această problemă din perspectiva comunicării, intoxicând populaţia cu date neconfirmate în totalitate până la acest moment de specialiştii din domeniu.

Aştept ca Ministerul Sănătăţii, împreună cu Agenţia Naţională a Medicamentului să ne prezinte cât mai curând un raport oficial cu privire la producţia acestui vaccin şi la condiţiile punerii lui pe piaţă. Aştept, de asemenea, să fim informaţi dacă s-au efectuat studii preliminare cu privire la acest vaccin, înainte de începerea producţiei.

Îmi exprim speranţa că în viitor Ministerul Sănătăţii va investi mai mult în cercetarea medicală, fapt ce ar putea preveni eventuale greşeli în realizarea medicamentelor şi nu ar duce la risipirea banului public, aşa cum se întâmplă în prezent.

Domnul Miron Alexandru Smarandache:

"Reînvăţarea bunului-simţ"

Odată cu progresul incredibil al tehnologiei şi cu depăşirea secolului vitezei, românii, noi, cu toţii, ne îndepărtăm tot mai accentuat de preceptele sănătoase de odinioară. La prima vedere, ar putea fi hilar să abordezi un subiect aparent fără nici o legătură cu politica de la această tribună de opinie parlamentară. Mă opresc astăzi la abordarea vieţii de tip nou a românilor pentru că ea are, indiferent de diferenţe, mai multe tangenţe cu viaţa politică decât ne-am imagina aparent. În prezent, oamenii suferă de boala stresului, un flagel care acaparează vieţile tuturor, în egală măsură. Stres, stres, stres, şi iar stres! Dacă întrebi, toată lumea are o explicaţie. Loc de muncă, şomaj, probleme diverse, pierderi, boală, căsătorie, divorţ, concediu, viaţă, într-un cuvânt totul se traduce prin stres. Practic, suntem stresaţi că existăm! Stresul este realmente un flagel recunoscut ca atare de către specialişti, de pe urma căruia pot apărea complicaţii privind starea de sănătate şi climatul emoţional al omului, de natură a ne afecta mult mai grav decât suntem tentaţi să credem.

Întrebarea care trebuie pusă este una relativ simplă: de ce suntem stresaţi? Sau, mai corect spus, de ce suntem stresaţi acum, şi nu am fost stresaţi în vremurile trecute, când parcă, subjugaţi de comunism, aveam fiecare dintre noi mult mai multe lipsuri - libertatea, libera circulaţie, dreptul la expresie şi de a spune ce gândim şi câte şi mai câte. Paradoxal, atunci nu se cunoştea această boală a stresului! Culmea, oamenii erau mult mai liniştiţi, optimişti şi încrezători. Acum, în zilele noastre, după ce am trecut şi de secolul vitezei, nu ne mai putem imagina viaţa fără calculator, laptop, telefoane inteligente, acces la orice informaţii dorim şi de oriunde din lume, reţele de socializare, aplicaţii, softuri şi multe alte cuceriri ale ştiinţei şi tehnicii. Suntem dependenţi de aceste "jucării", care însă sunt zadarnice când vine vorba de întoarcerea la origini, la geneză, la Dumnezeu....

Nu mă pot erija într-un specialist, dar cred că există câteva explicaţii corecte din punct de vedere logic, trăite de mine de-a lungul timpului. În primul rând, este vorba de educaţie. Pe vremurile acelea hulite, nu exista copil care să nu meargă de mic la slujbă, în sfânta biserică, cel puţin duminica. Atunci, toată lumea ştia să spună cele trei expresii magice, pe nedrept uitate acum, în mileniul avangardist al modernismului: poftim, te rog, mulţumesc! Tot atunci, dacă greşeam, ne era uşor să spunem "scuză-mă", sau "te rog să mă ierţi", fără a ne simţi în inferioritate că am recunoscut un adevăr. În vremurile nu de foarte demult, copiii învăţau rugăciunile aşa cum învaţă cei de azi jocurile pe calculatoare şi console de ultimă generaţie... Erau multe îngrădiri şi restricţii, dar cu siguranţă era mai uşor şi mai sănătos de trăit, mai ales la ţară, unde s-a născut veşnicia şi sper să nu dispară...

În zilele noastre, toate s-au schimbat. Este pozitiv că încă se construiesc biserici, dar mă doare că din ce în ce mai puţini români se duc să se reculeagă în acestea! Nu cred că astfel de schimbări bruşte sunt bune pe termen lung! Nu cred că nu mai trebuie să avem educaţie, cultură, morală, civism şi Dumnezeu. Nu vreau să cred că nu mai trebuie să ştim rugăciunile copilăriei şi că nu mai putem spune "te rog", "mulţumesc" sau "iartă-mă"! Şi, de asemenea, nu trebuie să uităm că biserica noastră strămoşească a fost cea care ne-a călăuzit în momentele de cumpănă pentru a supravieţui, a rezista şi a spera într-o viaţă mai bună...

Progresul tehnologiei a fost direct proporţional cu regresul spiritual al românilor! Din nefericire, am reuşit să "importăm" doar aspectele negative din Occidentul mult visat şi aşteptat, iar tradiţiile noastre sănătoase, moştenite de mii de ani, le-am părăsit cu desăvârşire, până când a trebuit să vină moştenitorul Coroanei britanice să ne deschidă ochii...

Din păcate, criza morală prin care trece deja de prea mult timp societatea românească are reverberaţii directe şi în lumea politică. Lipsa de valori spirituale a făcut ca oameni cu serioase probleme de respectare a legii să încerce să "calce totul în picioare" pentru a se cocoţa în nişte funcţii nemeritate, în Parlament şi Guvern spre exemplu, iar căderea a fost pe măsură. Aşa ceva nu este permis în statele cu democraţii consolidate, unde există bine statuată instituţia renunţării, a demisiei sau a recunoaşterii din faşă a vinovăţiei...

Dincolo de cele amintite, ne mai lipseşte ceva ce am avut: bunul-simţ! Orice om politic trebuie să aibă o relaţie cu cetăţenii bazată pe bun-simţ. Bunul-simţ înseamnă să promiţi ceea ce se poate realiza. Bunul-simţ înseamnă să obţii consimţământul oamenilor pentru ceea ce vrei să faci. Bunul-simţ înseamnă să nu pretinzi, ca administraţie sau guvernare, de la cetăţeni, mai mult decât pot ei să ofere. La fel cum bunul-simţ înseamnă să-ţi stabileşti priorităţile în funcţie de priorităţile cetăţenilor. Bunul-simţ nu se învaţă la şcoală, poate nici acasă. El ţine de autoeducaţia fiecăruia dintre noi! Pentru a ne face bine, ca oameni, ţară şi neam, ar trebui să-l reînvăţăm!

Domnul Varol Amet:

"Aprobarea unui nou proiect de lege: etnicii tătari vor fi liberi pe data de 13 decembrie"

Pe data de 11 februarie, Camera Deputaţilor a votat Proiectul de Lege nr. 453/2006 cu privire la stabilirea zilei de 13 decembrie ca sărbătoare a etnicilor tătari. Tătarii activi în câmpul muncii vor putea beneficia de acum încolo de o zi liberă pe data de 13 decembrie pentru a avea posibilitate de participare la festivităţile de celebrare organizare cu acest prilej. Proiectul de lege a obţinut 287 de voturi pro, 9 abţineri şi un vot contra, pe această cale demonstrându-se că etnia tătară se bucură de drepturi egale şi este integrată în sânul societăţii.

Pe această cale vreau să aduc mulţumiri domnilor deputaţi pentru înţelegerea şi bunăvoinţa de care au dat dovadă prin aprobarea acestui proiect de lege şi să evidenţiez faptul că tătarii sunt singura etnie care beneficiază de o astfel de zi recunoscută legal. Încă din secolul al XIII- lea, de când sunt atestaţi pe teritoriul României, etnicii tătari au convieţuit în armonie şi înţelegere alături de populaţia predominantă, reuşind astfel să stabilească strânse legături de respect şi ajutorare reciprocă. Pentru comunitatea noastră, aprobarea acestei legi este un gest considerabil şi admirativ, care ne determină să ne simţim parte integrată a acestui popor primitor şi să beneficiăm de acelaşi regim politic.

În încheiere, vreau să mulţumesc încă o dată Camerei Deputaţilor, în numele întregii comunităţi tătare, pentru aprobarea unuia dintre cele mai importante proiecte de lege care ne dă posibilitatea de a ne exprima liber şi de a ne fi recunoscute drepturile.

Domnul Mihai Lupu:

"Abrogarea Legii privind limbile regionale încalcă principiile democraţiei pe care ucrainenii se luptă să o clădească"

Comunitatea de peste 400.000 de români din interiorul graniţelor Ucrainei a primit, în iulie anul trecut, o gură de oxigen prin adoptarea legii care permitea folosirea limbii materne în zonele în care populaţia minoritară depăşeşte 10%. Duminică, 23 februarie a.c., etnicii români au primit o lovitură nedreaptă prin abrogarea aceleiaşi iniţiative legislative de către noua majoritate formată în Parlamentul de la Kiev.

Iniţiativa instituirii limbilor regionale a fost una benefică pentru societatea ucraineană per ansamblu şi cu efecte imediate pentru reprezentanţii minorităţilor de pe teritoriul ţării vecine, care au dobândit dreptul de a-şi folosi limba maternă în spaţiul public, în şcoli şi instituţii.

Este greu de înţeles de ce printre primele legi abrogate de către noua majoritate parlamentară de la Kiev este tocmai această măsură legislativă cu caracter european, în contextul în care construirea unui stat de drept reformat, care să respecte principiile democraţiei, este tocmai dezideratul pentru care poporul ucrainean a făcut deja sacrificii uriaşe, inclusiv de vieţi omeneşti.

Abrogarea Legii privind limbile regionale încalcă principiile democraţiei pe care ucrainenii se luptă să o clădească. În prezent, românii reprezintă, după criteriul dimensiunii, cel de-al treilea grup etnic din ţara vecină, după ucraineni şi ruşi, iar parlamentarii de la Kiev ar trebui să aibă în vedere că o astfel de decizie este nedreaptă faţă de comunitatea românească. În acest sens, fac un apel la parlamentarii vecini să revină asupra deciziei luate duminică, 23 februarie a.c., şi să redea dreptul sutelor de mii de români ce trăiesc în interiorul graniţelor Ucrainei să îşi poată folosi limba maternă în deplină libertate în spaţiul public, în şcoli, în instituţiile publice.

Domnul Mihai-Aurel Donţu:

"PNL susţine ferm adoptarea Legii privind prima intabulare a terenurilor agricole"

Pentru noi, ca liberali, apărarea dreptului de proprietate, pentru care am militat cu toate forţele ca să fie garantat în Constituţia actuală, reprezintă una dintre valorile cele mai de preţ, un simbol fundamental al liberalismului, la care nu vom renunţa niciodată, indiferent de contextul politic sau de concesiile care ni s-ar cere într-o alianţă politică!

Considerăm, de asemenea, că reglementările în vigoare din domeniul proprietăţii mai pot fi încă perfecţionate şi trebuie în continuare consolidate, iar acele iniţiative legislative care pot să aducă îmbunătăţiri semnificative ale legislaţiei din domeniul respectiv ar trebui să constituie în mod real o prioritate.

În acest context, PNL susţine ferm iniţiativa legislativă a colegului nostru liberal, domnul senator Teodor Atanasiu, privind prima intabulare a terenurilor agricole, care prevede ca la prima înregistrare în cadastru şi în cartea funciară a terenurilor agricole şi forestiere situate în extravilanul localităţilor, dobândite prin titlurile de proprietate, proprietarii să aibă dreptul la efectuarea tuturor formalităţilor impuse de Legea cadastrului şi publicităţii imobiliare fără costuri, iar onorariile experţilor cadastrali să fie suportate din bugetul Agenţiei Naţionale de Cadastru şi Publicitate Imobiliară.

Grupul parlamentar al PNL din Camera Deputaţilor a făcut toate demersurile parlamentare posibile, încă din sesiunea parlamentară trecută, - cea care s-a încheiat la finele lunii decembrie 2013 - pentru ca Legea primei intabulări a terenurilor agricole să fie cât mai eficient dezbătută în Comisia pentru agricultură, silvicultură, industrie alimentară şi servicii specifice, care a votat la vremea respectivă pentru adoptarea acesteia, apoi şi în Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi, pentru a o putea dezbate ulterior şi aproba în plenul Camerei Deputaţilor, care este în acest caz şi Cameră decizională.

Dar, din păcate, acest demers a fost blocat fără niciun motiv pertinent de către colegii noştri din alte partide, care amână în fiecare săptămână finalizarea acestei dezbateri şi supunerea la vot a viitoarei Legi a primei intabulări agricole!

S-a pus prima dată problema soluţionării fondurilor, iar noi am clarificat şi acest aspect, printr-un amendament care să stipuleze faptul că onorariile experţilor cadastrali vor fi suportate din fondurile europene prevăzute în structura exerciţiului bugetar 2014-2020.

Deoarece noi, liberalii, considerăm că această lege ar veni în sprijinul a sute de mii de români care sunt proprietari de terenuri agricole, dar care nu-şi pot permite cheltuielile de cadastrare a acestora - iar finalizarea procesului de cadastrare este oricum unul absolut necesar în contextul actual - vom cere în această săptămână colegilor din celelalte grupuri parlamentare ca parcursul legislativ al Legii primei intabulări să nu mai fie tergiversat, iar această lege să fie cât mai rapid votată şi trimisă la promulgare!

Domnul Gheorghe Dragomir:

"105 ani de liberalism constănţean"

Partidul Naţional Liberal, Filiala Constanţa aniversează anul acesta 105 ani de la începerea activităţii sale, numărându-se printre cele mai importante organizaţii liberale din ţară de la începutul secolului al XX-lea. Verticalitatea şi spiritul civic care au caracterizat toţi marii reprezentanţi ai doctrinei liberale din Constanţa sunt factori indiscutabili ai progresului şi afirmării regiunii pe plan intern, cât şi pe scena internaţională. De aceea, considerăm că este vital să nu pierdem din vedere adevăratul scop al liberalismului, aşa cum a fost el formulat şi aplicat în primele veacuri ale secolului trecut în Dobrogea.

Deşi primele discuţii despre o filială liberală în judeţul Constanţa au început odată cu lucrările Congresului din 1906, atunci când, datorită lui Ioan N. Roman, au fost puse bazele unei formaţiuni conduse de către Luca Oancea, momentul marcant pentru PNL în Dobrogea a rămas totuşi data de 22 februarie 1909.

Atunci, gruparea din jurul lui Luca Oancea şi cea condusă de Scarlat Vârnav au colaborat, formând Organizaţia constănţeană a Partidului Naţional Liberal, cu propria sa gazetă săptămânală, "Drapelul".

Această dată a reprezentat pentru comunitatea dobrogeană un important moment de afirmare şi de evoluţie în politica naţională, dar şi un pas vital pentru modernizarea regiunii, considerată extrem de importantă pentru comerţ şi economie.

Lui Ioan N. Roman (1866 - 1931) i se datorează buna funcţionare a liberalismului constănţean în primele două decade ale secolului al XX-lea. Primar al oraşului Medgidia între 1898 şi 1899, Ioan N. Roman a contribuit decisiv la adoptarea unor reforme pentru zona Dobrogei, remarcându-se prin ideile sale democratice şi prin interesul acordat problemelor locuitorilor dobrogeni: păstrarea statutului de port maritim nemilitarizat Constanţei şi păstrarea în funcţiune a judecătoriei Topraisar, cât şi înfiinţarea unei noi astfel de instituţii judecătoreşti la Cernavodă în anul 1923. Alături de Ermil Pangrati (1864 - 1931), unul dintre cei mai activi senatori liberali, Ioan N. Roman a intervenit pentru modificarea articolului 118 din Legea pentru organizarea Dobrogei Noi, cu o serie de precizări pe marginea chestiunii proprietăţii din Cadrilater.

După momentul Marii Uniri, Organizaţia PNL Constanţa s-a axat pe implementarea unor măsuri menite să recupereze decalajul socio-economic faţă de restul Regatului şi să oprească pe plan politic avântul socialiştilor.

Delegaţia permanentă a municipiului de la acea vreme, formată din Virgil Andronescu, Constantin Alimănişteanu, Vintilă Berberianu, Paul Dobrescu şi Grigore Roşu, propunea soluţii la o serie de probleme specifice regiunii, precum: instaurarea unei administraţii corecte, construirea unor instituţii noi de învăţământ, a unor căi de transport şi refacerea gospodăriilor celor afectaţi de război. Se milita şi pentru introducerea votului universal şi protejarea tuturor minorităţilor din Dobrogea.

După 1938, activitatea PNL a cunoscut o perioadă de regres datorită instaurării regimului carlist. Partidele istorice ale României au fost treptat denigrate în faţa electoratului de către Partidul Comunist, culminându-se cu încetarea activităţii şi a tuturor formelor de protest ale liderilor acestora. După instaurarea regimului comunist în România, organizaţia judeţeană a PNL şi-a întrerupt activitatea, fiind scos în afara legii în 1947, iar o mare parte din membrii acesteia au ajuns în lagărele de muncă sau au fost arestaţi la domiciliu, aşa cum s-a întâmplat cu Gh. Brătianu, Constantin I. C. Brătianu (ajuns în detenţie în 1950), Istrate Micescu sau Dumitru Alimănişteanu.

Revenirea la regimul democratic după momentul 1989 a pregătit formarea unui grup liberal de iniţiativă la Constanţa care, în ianuarie 1990, a constituit juridic Filiala locală a PNL.

Domnul Ştefan-Alexandru Băişanu:

"Noi, bucovinenii, suntem alături de poporul ucrainean"

Ca parlamentar reprezentant al judeţul Suceava, dar mai ales ca bucovinean, sunt alături de poporul ucrainean care trece, începând de săptămâna trecută, prin cele mai dramatice momente trăite în toată perioada postsovietică. Vecinii noştri aflaţi la graniţa cu Bucovina se luptă pentru drepturi proeuropene, pentru democraţie şi libertate - culmea paradoxului! - chiar în inima bătrânei şi civilizatei Europe, la distanţă de peste 24 de ani de la despărţirea noastră, a românilor, dar şi a altor vecini, de comunism şi totalitarism.

Vorbim despre un conflict între cetăţeni şi autorităţi, devenit dintr-o dată deosebit de sângeros, conflict care se desfăşoară, începând de marţea trecută, foarte aproape de graniţele României, la Kiev, capitala Ucrainei! Totul a pornit de la un marş proeuropean, de la un protest împotriva actualei Constituţii.

Cum este posibil ca într-un stat european să mai aibă loc astfel de evenimente tragice, ce au degenerat extrem de rapid din proteste proeuropene în violenţe fără precedent, soldate cu cel puţin 100 de victime?

Dezaprob total modalitatea represivă de intervenţie a autorităţilor ucrainene, pe care o consider a fi una profund condamnabilă, dictatorială şi mai mult decât abuzivă, chiar barbară!

Sunt profund întristat de faptul că setea de democraţie şi libertate se mai plăteşte încă cu viaţa în Europa, dar şi profund uluit şi dezamăgit de reacţiile mult prea încete ale autorităţilor internaţionale, care ar fi trebuit să reacţioneze foarte ferm încă din prima zi în care s-au pierdut vieţi omeneşti!

În acest context, autorităţile române competente trebuiau să ia imediat - nu numai verbal - toate măsurile necesare pentru pregătirea unor centre adecvate de cazare şi acordare de asistenţă medicală tuturor ucrainenilor care aveau nevoie de îngrijiri sau de refugiu, şi spun acest lucru deoarece este ştiut faptul că Centrul regional de cazare şi proceduri pentru solicitanţii de azil din Rădăuţi este singura structură din judeţul Suceava care ar putea primi, în prezent, refugiaţi, acesta având o capacitate de doar 100 de locuri.

Domnul Dan Bordeianu:

"Spre o coordonare eficientă a activităţilor din domeniul managementului situaţiilor de urgenţă"

Experienţa ultimilor ani în domeniul managementului situaţiilor de urgenţă ne pune în faţa necesităţii reevaluării, identificării şi implementării unor mecanisme operaţionale interinstituţionale prin care structurile specializate ale statului român să fie capabile să ofere soluţii imediate şi cu costuri cât mai reduse în ceea ce priveşte salvarea de vieţi umane, bunuri şi servicii.

Accidentul aviatic din Munţii Apuseni, soldat cu două victime din cauza managementului defectuos al operaţiunilor de localizare-identificare a epavei avionului şi a personalului aflat la bord, impune o rearanjare a instituţiilor, legislaţiei şi procedurilor de intervenţie, ţinând cont de extinderea şi complexitatea evenimentelor excepţionale non-militare care pot ameninţa viaţa, sănătatea publică, mediul înconjurător, valorile materiale şi culturale ale societăţii noastre.

În acest context, analiza şi dezbaterea parlamentară a Propunerii legislative pentru modificarea Legii nr. 92/1996 privind organizarea şi funcţionarea Serviciului de Telecomunicaţii Speciale (STS), a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 30/2007 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Afacerilor Interne (MAI), precum şi a altor acte normative constituie un bun prilej pentru a furniza o soluţie legală şi instituţională care să pună în funcţiune un mecanism integrat de localizare şi salvare a persoanelor care se află în situaţii de urgenţă sau de criză. Aici ne referim la necesitatea integrării Sistemului Naţional Unic pentru Apeluri de Urgenţă -112 în cadrul Ministerul Afacerilor Interne, care coordonează prin lege activitatea legată de managementul situaţiilor de urgenţă (Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă - IGSU, Serviciul Mobil de Urgenţă, Reanimare şi Descarcerare - SMURD), precum şi a instituţiilor prefectului, responsabile pentru coordonarea intervenţiilor în teritoriu, prin Comitetele Judeţene pentru Situaţii de Urgenţă.

În privinţa transferului STS în integralitatea sa la MAI sau sub coordonarea Parlamentului, rămâne să analizăm cu atenţie, întrucât sunt o serie de acorduri interinstituţionale şi internaţionale care pot afecta modul de funcţionare a sistemului de securitate naţională în integralitatea sa. STS funcţionează sub coordonarea Consiliului Suprem de Apărare a Ţării (CSAT), dar se află sub control parlamentar. Noi, cei din Comisia pentru apărare, ordine publică şi siguranţă naţională, avem atribuţii legale, parlamentare pe linia controlului activităţii STS. Prin urmare, va trebui să analizăm dacă este oportun ca Parlamentul să-şi subordoneze un serviciu special pe care îl controlează deja.

Domnul Alexandru Nazare:

"Mulţumită ministrului Teodorovici, România pierde miliarde de euro din fondurile europene"

Săptămâna trecută am atras atenţia asupra modului dezastruos în care Guvernul USL şi-a făcut temele în privinţa fondurilor europene în perioada 2014 - 2020. Acordul de Parteneriat, documentul pe baza căruia România ar trebui să absoarbă aceste fonduri nerambursabile, după ce a fost respins de Comisia Europeană în nenumărate rânduri, nu a obţinut nici de data aceasta mult râvnita notă de trecere care ar fi dat USL posibilitatea să împartă fondurile europene baroniadei locale. Rămâne în istorie celebra replică "l-aţi uitat pe sport", un ordin al baronilor locali către Victor Ponta, transmis de acesta mai departe ministrului Teodorovici. După cum nu poate fi uitată nici preocuparea Guvernului pentru problema arzătoare identificată în materie de infrastructură: "lipsa şoselelor de centură în majoritatea oraşelor mici şi satelor"! Că doar nu avem nevoie de autostrăzi, căi ferate, dar ne trebuie şosele de centură la sate!

În schimb, cu ceva vreme în urmă, premierul era foarte preocupat să critice negocierile preşedintelui Băsescu în ceea ce priveşte alocările pentru România. România beneficiază pentru 2014 - 2020 de aproape 40 de miliarde de euro în total, din care 18,5 miliarde euro sunt pentru agricultură şi dezvoltare rurală. Este o creştere importantă, de aproape 20%, faţă de alocarea pentru 2007-2013, în condiţiile în care România rămâne pe ultimele locuri din UE la rata de absorbţie.

Şi tocmai cu privire la fondurile pe care încă le mai are România din alocarea pentru 2007 - 2013 vreau să trag astăzi un semnal de alarmă.

Ne aducem cu toţii aminte cum, anul trecut, prim-ministrul Ponta şi ministrul fondurilor europene, Eugen Teodorovici ţinteau spre o rată a absorbţiei la sfârşitul anului de 50% din fondurile alocate României pentru perioada 2007 - 2013. Ulterior s-au răzgândit şi au ajuns cu ţinta ratei de absorbţie la 30%.

La sfârşitul lui 2013, cei doi oficiali se băteau cu pumnul în piept că rata de absorbţie a ajuns la 33,47%. Nimic altceva decât o altă minciună gogonată a guvernanţilor. În realitate, conform algoritmului de calcul al ratei absorbţiei, aplicabil în fiecare stat membru al Uniunii Europene, aceasta este de 26,49%, pe baza plăţilor efectiv rambursate de Comisia Europeană, nu pe baza declaraţiilor de cheltuieli transmise de autorităţile române.

Mai mult, singura creştere semnificativă a ratei de absorbţie în 2013 a fost pe baza facturilor şi contractelor semnate în guvernarea PDL. La finele anului 2013 rămăseseră peste 1,5 miliarde de euro fără contracte semnate şi numai prin bunăvoinţa Comisiei putem să mai semnăm anul acesta contracte pentru aceste fonduri.

Tot anul trecut am atras atenţia că incapacitatea Guvernului USL de a semna noi contracte cu fonduri europene va determina pierderea a câteva miliarde euro. Însuşi ministrul Teodorovici îşi asuma că la sfârşitul anului 2015, când se încheie perioada de cheltuire a banilor europeni alocaţi pentru 2007-2013, România va avea o rată de absorbţie de maxim 80%, adică o pierdere de aproape 4 miliarde de euro. Degeaba se împăunează ministrul Teodorovici şi premierul Ponta cu o rată de absorbţie de peste 30%, atât timp cât aceasta se bazează pe contractele şi proiectele începute de guvernarea PDL.

Mărturie în acest sens stă o nouă scrisoare de avertizare, prin care Comisia Europeană confirmă riscul ca România să piardă miliarde de euro din fondurile europene, în schimb soluţia domnului Teodorovici că va cheltui fondurile europene pentru proiecte deja începute sau finalizate demonstrează o dată în plus că pentru USL fondurile europene sunt un fel de puşculiţă de partid. Câte din aceste proiecte deja începute vor fi în judeţele controlate de Oprişan, Dragnea sau Nicuşor Constantinescu? Câte din aceste proiecte sunt derulate de firmele baronilor locali?

Ministrul Teodorovici trebuie să-şi dea demisia pentru iresponsabilitatea şi incompetenţa de care a dat dovadă în gestionarea fondurilor europene.

România pierde miliarde de euro din fondurile europene, atât cele alocate pentru perioada 2007-2013, cât şi cele pentru perioada 2014-2020. România nu va absorbi anul acesta niciun euro din cele 40 de miliarde care ne revin prin bugetul pentru 2014-2020, iar pentru alocarea 2007-2013 pierderea va fi de 4 miliarde de euro, aşa cum recunoştea însuşi ministrul Teodorovici.

Doamna Tamara-Dorina Ciofu:

"Ziua Internaţională a Bolilor Rare şi necesitatea unui plan de măsuri pentru specializarea medicilor în acest domeniu"

La sfârşitul acestei săptămâni, întreaga lume marchează ziua bolilor rare. Pentru al şaptelea an consecutiv, medici şi pacienţi organizează campanii şi activităţi de informare şi creştere a gradului de conştientizare în privinţa pacienţilor cu boli rare.

În România există peste un milion de persoane diagnosticate care suferă de boli rare, însă numărul acestora este considerabil mai mare având în vedere că acest tip de boli nu primesc întotdeauna un diagnostic corect. Potrivit datelor Alianţei Naţionale pentru Boli Rare, 75% dintre pacienţi sunt copii, iar nouă din zece pacienţi nu beneficiază de un tratament corect, din cauza lipsei unui diagnostic.

Numărul pacienţilor cu boli rare este, în mod evident, unul redus, însă rata de mortalitate este semnificativă. Acest lucru nu se datorează doar diagnosticării greşite sau tardive, ci şi lipsei de expertiză şi deficienţei de specialişti, centre specializate şi tratamente corespunzătoare.

Începând cu anul 2008, pacienţii cu boli rare au intrat în atenţia factorilor de decizie, atât pe plan naţional, cât şi pe plan european. Astfel, Programul Naţional de Boli Rare, lansat de Ministerul Sănătăţii, are ca scop protejarea şi facilitarea accesului pacienţilor la tratament, efectele sale fiind deja vizibile. Mai mult, intervenţia în bolile rare este înscrisă ca o prioritate în Cartea Albă a Comisiei Europene, "Împreună pentru sănătate: O abordare strategică pentru UE 2008-2013", ce defineşte strategia Uniunii în materie de sănătate.

Este de notat faptul că eforturile guvernamentale nu se opresc la programul naţional, ci sunt continuate şi mai bine conturate prin intermediul Planului Naţional de Boli Rare, care a fost introdus in Strategia Naţională de Sănătate Publică.

Cu siguranţă, planul şi programele ministerului trebuiesc suplimentate şi adaptate la realitatea pacientului şi a medicului curant. Ca factori de decizie, şi prin puterea Parlamentului de a ajusta sistemul în punctele sale sensibile, este nevoie ca noi, parlamentarii României, să fim atenţi la cerinţele şi nevoile celor care necesită sprijinul nostru. Pacienţii cu boli rare, aproape nevăzuţi în sistemul de sănătate, au dreptul la un diagnostic rapid şi corect şi la un tratament corespunzător.

Îmi exprim speranţa ca Ministerul Sănătăţii, în colaborare cu instituţiile de învăţământ superior din medicină şi cercetare, să se aplece asupra unui plan extins pentru specializarea medicilor în tratarea de boli rare, identificarea de noi scheme de tratament şi deschiderea unei reţele de centre specializate în boli rare, în oraşele din România.

Domnul Ioan Benga:

"În aceste zile, ţara vecină, Ucraina, îşi decide istoria!"

De mai multe săptămâni, poate chiar luni de zile, suntem cu un ochi aţintit asupra situaţiei externe pe care o traversează o ţară vecină nouă, Ucraina. Sunt aduse în discuţie interese planetare în ceea ce priveşte soarta acestei ţări, măcinate de lupte civile în aceste zile. De o parte, dorinţa exprimată în stradă a poporului pentru ca Ucraina să devină parte integrantă a Uniunii Europene, un tribut ce a însemnat pierderea până astăzi a 88 de vieţi, iar de cealaltă parte încrâncenarea regimului Ianukovici de a rămâne fidel Rusiei lui Putin.

Desigur, schimbările fundamentale care se petrec zilele acestea la marginea Rusiei reprezintă cel mai mare coşmar al Kremlinului. Aici nu vorbesc doar despre extinderea birocraţiei UE atât de aproape de Moscova, ci de ceva ce plutea de mult în aer: posibilitatea ca restul statelor aflate încă sub influenţa Moscovei să preia mişcarea Euromaidan.

O democraţie reală în Ucraina este o ameninţare existenţială pentru întregul sistem ridicat de Vladimir Putin din 2000 încoace. Preşedintele rus, prin toate ieşirile lui la rampă, consideră Ucraina un stat înfrăţit, iar unii încă nu recunosc independenţa ţării după căderea URSS. "Cele două ţări şi popoare sunt obişnuite să păşească în tandem. Iar dacă o astfel de schimbare are loc în Ucraina, de ce nu s-ar petrece şi în Rusia?", după cum se întreba specialistul în problematica situaţiei Ucrainei de la Colegiul Universitar din Londra, Andrew Wilson.

Iar acum piesele de domino ar putea cădea într-o altă direcţie. Alte Maidane ar putea apărea în ţările vecine Rusiei - poate mai întâi în Moldova, unde Partidul Comuniştilor sprijinit de Rusia spera să revină la putere în urma alegerilor planificate pentru luna noiembrie. Domnul Putin va avea nevoie să vină cu ceva mai convingător decât propaganda încropită până acum de presa rusă. Niciunul dintre miturile favorite din Rusia - că toţi protestatarii de la Kiev sunt naţionalişti nebuni, motiv pentru care sunt susţinuţi de americani, că tinerii care aruncă pietre sunt, de fapt, interesaţi doar de promovarea drepturilor pentru homosexuali - nu are prea mult sens pe termen lung.

Prin urmare, noul guvern din Ucraina, oricum ar fi el format, va avea o lună de miere scurtă, poate dintre cele mai scurte, înainte ca Rusia să se folosească de toate instrumentele care-i stau la dispoziţie pentru a-l face să eşueze. Din păcate, trebuie să fim conştienţi că Rusia are majoritatea atuurilor economice. Vistieriile Ucrainei sunt aproape goale, iar vechea gardă este ocupată acum cu prăduirea a tot ce-a mai rămas în ele. Statul are mai puţin de 18 miliarde de dolari echivalent în rezerve de valută-forte, cursul monedei sale naţionale cade şi doar pentru achitarea datoriilor imediate este nevoie de mai bine de 10 miliarde de dolari.

Ca ţară membră a Uniunii Europene, nu putem fi decât în sprijinul ideii de exprimare liberă a poporului ucrainean şi pentru ca acesta să-şi poată hotărî calea pe care doreşte să adere în mod democratic şi prin votul naţional liber consimţit.

De la tribuna Parlamentului României, îi îndemnăm pe omologii ucraineni să păstreze "integritatea teritorială" şi "unitatea" ţării lor.

Totodată, sperăm ca toţi oficialii din Ucraina să acţioneze într-un mod responsabil, având drept scop apărarea integrităţii, suveranităţii, independenţei şi integrităţii teritoriale a statului, oprind de îndată vărsarea de sânge şi divizarea statului de drept ucrainean.

Domnul Ioan Benga:

"USD a devenit realitate şi în Caraş-Severin!"

Pe scena frământată politic a României, cu dovezi de inconsecvenţă în ce priveşte protocolul stabilit în Uniunea Social-Liberală, PSD a socotit că nevoia de stabilitate în preajma alegerilor europarlamentare este cea care trebuie să domine întreaga stare politică.

După semnarea actului de cooperare politico-electorală între PSD, UNPR şi PC la nivel central, a venit rândul ca alianţa USD să devină realitate şi la nivelul judeţului Caraş-Severin, protocol încheiat la Reşiţa, în capitala Banatului de Munte, vineri, 21 februarie.

Preşedinţii celor trei organizaţii politice judeţene, deputatul şi colegul meu Ion Mocioalcă pentru PSD, deputatul Ion Tabugan pentru UNPR şi Ioan Ţundrea de la Partidul Conservator au semnat actul prin care cele trei formaţiuni vor colabora sper în noua alianţă, Uniunea Social-Democrată Caraş-Severin.

În cuvântul său, Preşedintele USD Caraş-Severin Ion Mocioalcă, a vorbit sălii arhipline de la sediul judeţean al PSD despre necesitatea creării noii alianţe, în urma frământărilor de pe scena politică, în vederea viitoarelor alegeri europarlamentare şi nu în dorinţa de a contrabalansa alianţa deja creată cu liberalii, USL-ul, care, s-o recunoaştem, în aceste zile pare ţinută artificial în viaţă. La fel ca şi noi, colegul Mocioalcă consideră că noul proiect politic electoral poate juca un rol important şi dincolo de europarlamentare, alegeri în care cele trei formaţiuni vor participa pe liste comune.

La rândul său, Preşedintele PC Caraş-Severin, Ioan Ţundrea, a vorbit despre USD ca o alianţă necesară, una ce prezintă garanţie, fără a reprezenta o lovitură sub centură aplicată USL-ului.

Preşedintele UNPR Caraş-Severin, colegul meu din Cameră, Ion Tabugan, a ţinut să precizeze că această alianţă a venit de la sine, dar şi ca o urmare a declaraţiilor recente ale liderului PNL Crin Antonescu, care nu s-a arătat deranjat de crearea reuniunii celor trei forţe pe scena politică.

Un rol extrem de important, acela de Preşedinte de Campanie USD Caraş-Severin în alegerile europarlamentare, îl va juca primarul municipiului reşedinţă de judeţ Reşiţa, Mihai Stepanescu.

Reiterez faptul că vorbim de o alianţă electorală care îşi propune fără niciun fel de teamă să câştige primul loc în încrederea electoratului român în confruntarea pe care o vom avea în mai, să dovedească capacitatea de a lucra împreună atât în structurile europene, în structurile naţionale, guvernamentale, parlamentare şi locale. La fel ca şi premierul Victor Ponta, nu vă ascund faptul că îmi place foarte mult atunci când reuşim să fim uniţi.

USD îşi doreşte prin toţi cei care vor merge din 25 mai la Bruxelles, la Strasbourg, ca România să fie mai bine reprezentată în Parlamentul European, pentru că România este o ţară al cărei potenţial nu a fost evaluat la adevărata valoare, oamenii ei sunt demni europeni, chiar dacă faţă de români există încă foarte multe prejudecăţi. Aşa cum am reuşit în România să câştigăm bătăliile electorale şi să demonstrăm că solidaritatea socială, dialogul, susţinerea pentru cei care au nevoie de sprijin sunt importante, la fel o vom putea face şi în Parlamentul European.

Considerăm că este în interesul electoratului şi al României ca PSD-UNPR şi PC să meargă împreună la alegerile europarlamentare şi să asigure o reprezentare cât mai consistentă a social-democraţiei în Europa.

Domnul Ion Bălan:

"Depozitele românilor trebuie să redevină economii"

Încep declaraţia politică de astăzi felicitând Banca Naţională pentru reglarea unui fenomen îngrijorător - transformarea depozitelor în lei şi valută ale românilor în cheltuieli, în loc să fie economii şi rezerve puse deoparte, aşa cum este firesc. Comisioanele prea mari şi dobânzile prea mici au dus la această anomalie care a cuprins întreg sectorul bancar.

Iată cum, după furia iscată în rândul populaţiei de imposibilitatea, în cazul multora, de a plăti rate mari la bancă, în urma scăderii drastice a veniturilor, aversiunea faţă de băncile din România a cuprins şi deponenţii. Nu-i de mirare că percepţia publică este aceea că banca este singura care câştigă mereu în relaţia cu clienţii, iar clienţii sunt, de fapt, victime captive ale sistemului bancar.

Este cazul ca băncile din România să reintre într-o relaţie firească, de genul win-win cu românii. Mai mult decât atât, este cazul să fim trataţi ca cetăţeni egali ai Europei, având comisioane şi dobânzi comparabile. Nu se întâmplă acum, când suntem clar dezavantajaţi în comparaţie cu britanicii, cu francezii, cu olandezii sau chiar cu vecinii unguri.

Şi apreciez în mod deosebit intervenţia BNR pe acest subiect, tocmai pentru că până acum poziţia băncii centrale a părut mai degrabă împăciuitoare şi în favoarea băncilor. Nu pot să uit furia iscată de acea declaraţie care-i punea la zid pe cei care şi-au luat credite şi acum nu şi le pot plăti - au semnat, să plătească. Adevărat, însă s-a dovedit, pe parcurs, că multe contracte cu banca au clauze abuzive sau au primit, pe parcursul derulării contractului, comisioane noi sau dobânda s-a calculat eronat, băgând mâna adânc în buzunarele clienţilor.

Realitatea a dovedit, aşadar, că este nevoie de o Bancă Naţională axată mai mult pe interesele românilor decât pe apărarea cu orice preţ a sistemului bancar, care se apără admirabil de unul singur.

Îmi doresc, aşadar, ca intervenţia BNR în chestiunea depozitelor care devin găuri în bugetele familiilor să aibă efect. Şi, de asemenea, cât mai multe acţiuni de acest fel din partea BNR.

Domnul Ion Călin:

"Un sculptor român"

Constantin Brâncuşi s-a născut în februarie 1876 la Hobiţa, Gorj, şi a fost un sculptor cu contribuţii covârşitoare la înnoirea limbajului şi viziunii plastice în sculptura contemporană. Copilăria sa a fost marcată de dese plecări de acasă şi de ani lungi de ucenicie în ateliere de boiangerie, prăvălii şi birturi. În Craiova, în timp ce lucra ca ucenic, îşi face cunoscută îndemânarea la lucrul manual prin construirea unei viori din materiale găsite în prăvălie.

După ce a urmat şcoala de Arte şi Meserii în Craiova (1894 - 1898) merge la Bucureşti unde absolvă şcoala de Bellearte în 1902. Timp de doi ani, între 1900 şi 1902, cu ajutorul doctorului Dimitrie Gerota, realizează Ecorşeu, un studiu pentru reprezentarea corpului omenesc, lucrare pentru care i se atribuie o medalie de bronz.

În 1903 primeşte prima comandă a unui monument public, bustul generalului medic Carol Davila, care a fost instalat la Spitalul Militar din Bucureşti şi reprezintă singurul monument public al lui Brâncuşi din Bucureşti.

Până în 1914, participă cu regularitate la expoziţii colective din Paris şi Bucureşti, inaugurând ciclurile "Păsări" "Măiestre", "Muza adormită", "Domnişoara Pogany".

La 30 noiembrie 1924 expune la Prima expoziţie internaţională a grupării "Contemporanul" din Bucureşti, iar doi ani mai târziu, la Wildenstein Galleries din New York, se deschide cea de-a doua expoziţie personală a sa.

Până în 1940, activitatea creatoare a lui Brâncuşi se desfăşoară în toată amploarea ei. Operele sale de seamă din ciclul "Pasărea în văzduh", ciclul "Ovoidului", precum şi sculpturile în lemn datează din această perioadă. În acelaşi timp, Brâncuşi participă la cele mai importante expoziţii colective de sculptură din Statele Unite ale Americii, Elveţia, Olanda şi Anglia

În atelierul său din Impasse Ronsin, în inima Parisului, Brâncuşi şi-a creat o lume a lui, cu un cadru şi o atmosferă româneşti. Muzeul Naţional de Artă Modernă din Paris (Centre Pompidou) are un număr important de lucrări ale lui Brâncuşi, lăsate prin testament moştenire României, dar acceptate cu bucurie de Franţa, împreună cu tot ce se afla în atelierul său, după refuzul guvernului comunist al României anilor 1950 de a accepta lucrările lui Brâncuşi după moartea sculptorului.

În România, în epoca realismului socialist, Brâncuşi a fost contestat ca unul din reprezentanţii formalismului burghez cosmopolit. Totuşi, în decembrie 1956, la Muzeul de Artă al Republicii din Bucureşti s-a deschis prima expoziţie personală Brâncuşi din Europa.

Abia în 1964 Brâncuşi a fost "redescoperit" în România ca un geniu naţional şi, în consecinţă, ansamblul monumental de la Târgu-Jiu, cu "Coloana (recunoştinţei) fără sfârşit", "Masa tăcerii" şi "Poarta sărutului", a putut fi amenajat şi îngrijit, după ce fusese lăsat în paragină un sfert de veac şi fusese foarte aproape de a fi fost dărâmat.

La moartea sa, în 1957, statul român a refuzat să primească moştenirea lăsată de Brâncuşi - atelierul său parizian - considerându-l pe sculptor un reprezentant al burgheziei decadente. Atelierul lui Brâncuşi a revenit statului francez. O mare parte din operele şi uneltele lui Brâncuşi, adică peste 1200 de fotografii şi 215 sculpturi, se află in Muzeul Naţional de Artă Modernă din Paris. Sculptorul roman, păstrând până la sfârşit o mare iubire de neam, a dorit să lase moştenire României toate lucrările sale nevândute, precum şi uneltele sale.

După 1989, în aprilie 1991 - decembrie 1992, Banca Naţională a României a emis două bancnote cu valoarea nominală de 500 de lei (ROL), pe aversul căreia era reprezentat Constantin Brâncuşi, iar pe reversul aceleiaşi bancnote artistul era reprezentat împreună cu câteva din operele sale. La 15 martie 2001, la sărbătorirea a 125 de ani de la naşterea lui Constantin Brâncuşi, Banca Naţională a României a pus în circulaţie o monedă comemorativă de aur.

Până în ultimele clipe de viaţă, Brâncuşi a trăit ca un simplu ţăran român sau, mai degrabă, ca un ascet, în pofida faptului că dispunea de sume uriaşe de bani. În primăvara anului 1957, sculptorul gorjean mărturiseşte următorul lucru: "Mor cu inima întristată pentru că nu mă pot întoarce în ţara mea".

Cunoscut peste tot în lume, Brâncuşi a încântat şi cucerit orice om care i-a văzut măcar o dată operele. El este considerat un element al mişcării moderniste internaţionale. Nu de puţine ori, "aşa-numiţii experţi" din alte ţări au zis: "Brâncuşi nu este român. Brâncuşi este produsul total al Occidentului", tocmai de aceea este important ca oamenii să înţeleagă foarte clar că rădăcinile lui sunt aici, în România. Şi că Brâncuşi nu a fost doar un mare sculptor modernist, ci şi un mare sculptor român.

Domnul Florin-Costin Pâslaru:

"Promovarea generaţiei de tineri"

Tânăra generaţie, împreună cu problemele cu care se confruntă, constituie o preocupare permanentă la nivel comunitar. În ciuda situaţiilor foarte diferite, tinerii împărtăşesc valori, ambiţii, dar şi dificultăţi asemănătoare.

Tinerii europeni au multe lucruri interesante de spus, ei fiind primii afectaţi de ulterioarele evoluţii din domeniul economic, social şi politic. Dezechilibrele demografice, mondializarea, diversitatea culturilor reprezintă doar câteva probleme care îi implică direct. Ei sunt cei chemaţi să stabilească noi forme ale relaţiilor sociale, noi maniere de exprimare a solidarităţii, să experimenteze diferenţele şi să iasă îmbogăţiţi spiritual din aceste experienţe.

Tinerii europeni trăiesc în societăţi deschise influenţelor culturale şi economice exterioare. Ei contestă anumite consecinţe ale mondializării şi îşi exprimă îndoielile cu privire la anumite instituţii internaţionale. Aceste raporturi sunt dovada unei stări de spirit ce nu trebuie ignorată.

Responsabilii politici naţionali şi europeni sunt chemaţi să faciliteze această adaptare, transformându-i pe tineri în actori direct implicaţi în societate, folosind la maximum potenţialul lor. Dezbaterea privind viitorul Europei este în curs. Extinderea preconizată va deschide noi perspective, dar vor apărea şi noi probleme de rezolvat.

Proiectul privind construcţia europeană are nevoie şi de entuziasmul şi de adeziunea tinerilor la ansamblul valorilor pe care se fondează. Tinerii au subliniat permanent că vor să participe la construcţia Europei, la dezbaterile referitoare la un viitor care îi priveşte direct.

Tineretul trebuie privit ca o forţă în construcţia europeană, şi nu ca o problemă în plus de gestionat. Pentru aceasta trebuie să i se faciliteze exprimarea ideilor şi posibilitatea confruntării cu cele ale altor factori implicaţi. Într-un Raport al Comisiei Europene, se subliniază întrepătrunderea tot mai accentuată a diferitelor status-uri sociale. Cu cât societatea oferă mai puţine garanţii - de siguranţă a locului de muncă, asigurări sociale etc. -, cu atât caracterul neliniar al parcursului individual este mai evident.

Europa este un spaţiu în care obiectivul este promovarea respectului valorilor fundamentale, spaţiul în care ei trăiesc, studiază şi lucrează. Instituţiile care gestionează acest spaţiu li se par, în anumite cazuri, departe de realitatea cotidiană. Continuarea proiectului comunitar, perspectiva extinderii UE depind, în mod neechivoc, de adeziunea şi implicarea tinerilor.

Formarea unei tinere generaţii şi a unui om nou, însufleţit de idealurile nobile ale contemporaneităţii, cu un orizont cultural, este şi trebuie să rămână sarcina principală a României de azi.

Domnul Florin-Costin Pâslaru:

"Activităţile culturale"

Consumul cultural a înregistrat cele mai scăzute valori comparativ cu ultimii cinci ani, din cauza actualei crize economice, care a determinat publicul să economisească banii destinaţi unor activităţi precum teatrul, muzica ori filmul.

Dacă anul trecut procentul celor care cumpărau muzică era de 63%, consumul a scăzut în acest an până la jumătate (30%). Cercetarea a arătat o scădere cu aproximativ 20% şi în cazul achiziţiilor de filme, iar consumul de teatru s-a redus cu 15%. Şi frecventarea spectacolelor de cinema a scăzut în medie cu 17%.

Dintre toate activităţile culturale, sectorul de carte este printre cele mai puţin afectate. Procentul celor care au cumpărat cărţi anul trecut fiind de 45%, faţă de 51% în 2012. La polul opus se află activităţile care ţin de vizitarea muzeelor sau a expoziţiilor (acestea au înregistrat cea mai mică frecvenţă de vizitare din ultimii cinci ani, adică o scădere cu 20%) şi călătoriile, pentru care oamenii ar trebui să aloce un buget mai mare decât pentru alte activităţi.

Scăderea consumului cultural poate fi explicată şi prin faptul că unei perioade de consum intens, cum a fost cea a ultimilor cinci ani, îi poate urma o tendinţă de scădere a consumului.

De asemenea, românii au fost mai "precauţi" în acest an şi când a venit vorba de administrarea bugetului casnic pentru consumul de cultură. Astfel, după ce criza începuse să se resimtă şi în România, 44% dintre persoanele intervievate nu au cheltuit bani din veniturile familiale pentru niciun fel de activităţi culturale. De asemenea, s-a redus şi bugetul alocat pentru îmbrăcăminte, electrocasnice şi mâncare.

Domnul Florin-Costin Pâslaru:

"Producţiile agricole şi zootehnice"

Judeţul Galaţi deţine capul de listă din punct de vedere al producţiei agricole şi zootehnice. Zootehnia e cel dintâi teren de încercare. Aici, cu deosebire, e nevoie de transformări radicale. Gospodăria ţărănească va continua să aibă un rol important în aprovizionarea pieţei alimentare cu lapte, brânzeturi, ouă şi chiar carne. Numai că tot mai mult vor avea căutare produsele în realizarea cărora vor fi respectate reţete ecologice.

La fel stau lucrurile şi în cultivarea pământului. Este cert că ţăranii cu spirit gospodăresc s-ar putea îmbogăţi practicând o agricultură în stil tradiţional, cu îngrăşăminte naturale, dar punând la lucru şi ştiinţa modernă. Produsele obţinute ar putea să fie vândute pe bani grei în toată lumea, din Europa până în America. Statul ar trebui să-i ajute. Nu cum a făcut-o până acum, prin structuri birocratice şi hipercentralizate, ci prin legi bune şi structuri de piaţă, care să-i stimuleze pe ţărani şi să le îndrepte atenţia către preocupări de acest fel.

Există la noi chiar o experienţă notabilă din perioada interbelică, numeroşi ţărani fiind antrenaţi atunci în cultivarea unui tutun de o calitate specială. Când stimulentele şi preocuparea au dispărut, imediat după război, s-a năruit şi cultura acestui tip de tutun.

Astăzi, lucrurile nu s-au schimbat prea mult, la noi, desigur, căci în vremurile noastre, în ţările dezvoltate, prin libera iniţiativă, dar şi prin intervenţii de stat, dinamizarea pieţei este determinată de organizarea unor companii suple şi eficiente, cu scopul comercializării produselor agricole. Toate urmăresc să obţină profit din tranzacţii având ca obiect munca fermierilor. O întreagă reţea de servicii agricole îl susţine însă pe fermier, de la arat, semănat şi recoltat până la vânzarea produselor, îngrijindu-se să-i revină un câştig optim, pentru că dacă fermierul dă faliment, întreaga reţea dă faliment. Când profitul nu e îndestulător, intervin subvenţiile.

În locul fermierului se află ţăranul român, despărţit de piaţă fie de intermediari, fie de stat. A primit pământ, dar sprijinul pe care-l primeşte ca să producă e palid. Nu se bucură nici de infrastructură, nici de preţuri stimulative de achiziţie, nici de reţele de servicii, nici de subvenţii şi nici de credite. Iar intermediarii din pieţele orăşeneşti, hărţuiţi acum de autorităţi, nu sunt decât nişte bieţi amatori, ce nu înţeleg bine nici măcar dependenţa lor fundamentală de munca ţăranului şi de profitul lui.

Fără o reformă radicală, făcută cu faţa la viitor, agricultura noastră nu poate supravieţui. O reformă a structurilor de producţie, a relaţiilor producţie-consum, a mentalităţilor ar fi singura şansă ca agricultura noastră să reziste în faţa concurenţei din Uniunea Europeană.

Domnul Florin-Costin Pâslaru:

"Salvarea forţei de muncă"

Politica în domeniul ocupării forţei de muncă se dezvoltă în sensul obiectivului de asigurare a unui cadru legislativ de acţiune şi de finanţare în domeniile ocupării forţei de muncă şi formării profesionale continue, astfel încât să fie aplicate metode inovative, menite să crească nivelul şi calitatea ocupării forţei de muncă în România.

O atenţie sporită trebuie acordată următoarelor aspecte: reducerea impactului crizei economico-financiare asupra forţei de muncă şi facilitarea relansării ofertelor de locuri de muncă, inclusiv prin adecvarea competenţelor profesionale la noile cerinţe pe piaţa muncii; asigurarea unui cadru legal suplu, în concordanţă cu dinamica pieţei muncii, cerinţele angajatorilor şi lucrătorilor, precum şi în favoarea ocupării cât mai rapide a şomerilor şi persoanelor aparţinând grupurilor vulnerabile; consolidarea parteneriatului social şi eficientizarea dialogului la toate nivelurile, în scopul creşterii aportului dialogului social la dezvoltarea economică şi socială, cu predilecţie în ceea ce priveşte ieşirea din criză şi relansarea ocupării.

Doamna Natalia-Elena Intotero:

"Pericolul imigraţiei româneşti în Marea Britanie - un balon de săpun"

Pe 31 decembrie, cu o zi înainte de ridicarea restricţiilor pe piaţa muncii şi pe fondul dezbaterilor intense din ultimele luni ale anului 2013 cu privire la un posibil aflux de imigranţi care va exploata şi va pune presiune pe sistemul de protecţie socială, presa britanică a publicat o serie amplă de reportaje, comentarii şi caricaturi pe această temă sensibilă.

Cotidianele The Sun, Daily Mail, Daily Telegraph, The Independent au publicat articole care susţineau aceeaşi idee: teama cetăţenilor britanici că anularea restricţiilor va genera o catastrofă pentru sistemul asigurărilor sociale din Marea Britanie şi că imigranţii vor cauza de asemenea o creştere a infracţionalităţii.

Singurul ziar care a avut în acel moment o părere diferită a fost The Guardian. Jurnaliştii de aici au descris mai degrabă situaţia ca fiind de fapt o politică a fricii. Când se dezbate problema imigraţiei, "anxietatea populaţiei a fost amplificată fără scrupule, în timp ce termenul limită pentru ridicarea controalelor pentru români şi bulgari se apropie". În vreme ce "mulţi dintre cei care vor să lucreze în Marea Britanie se află probabil deja acolo".

Nu a trecut decât o lună de zile şi datele evidenţelor oficiale publicate recent confirmă din plin analiza din The Guardian. Cifrele vorbesc de la sine, dincolo de emoţii, anxietăţi sau temeri ipotetice.

Numărul românilor şi bulgarilor care lucrează în Marea Britanie a crescut cu circa 40% pe toată perioada anului 2013, chiar dacă existau impuse restricţii de angajare. În ultimele trei luni ale anului 2012, lucrau mai puţin de 102.000 de persoane venite din România şi Bulgaria, în timp ce la 1 ianuarie 2014 numărul acestora atinsese cifra de 144.000.

Cea mai mare creştere a numărului de imigranţi provenind din România şi Bulgaria a avut loc înainte de ridicarea restricţiilor. În ultimul trimestru al anului 2013, lucrau în Marea Britanie un număr de 143.598 români şi bulgari, cu 6% mai mult decât în trimestrul III al aceluiaşi an. Dintre cele 424.503 de persoane care şi-au găsit un serviciu pe parcursul anului trecut, doar 41.670 erau născute în România şi Bulgaria.

Concluzia este evidentă şi se impune de la sine: cei mai mulţi dintre românii care au dorit să lucreze în Marea Britanie au emigrat acolo în perioada în care restricţiile de pe piaţa muncii erau în vigoare. Datele oficiale sunt reflectarea obiectivă a realităţii aşa cum este ea. Dincolo de ele, toată agitaţia din politică şi din mass-media britanică s-a dovedit a fi un imens balon de săpun. Atât şi nimic mai mult.

Doamna Natalia-Elena Intotero:

"În Ucraina, diplomaţia europeană a învins forţa brută"

Lecţia Ucrainei este că nu poţi ca politician să conduci o naţiune împotriva voinţei ei. Nu le poţi impune oamenilor să creadă în ideile tale politice, dacă ei văd un viitor mai bun pentru copiii lor în altă direcţie.

Am fost martori încă o dată la faptul că violenţa nu este niciodată o soluţie. Violenţa naşte violenţă. Violenţa este drumul ireversibil către tragedie.

Aşa cum s-a şi demonstrat deja, între folosirea forţei brute şi diplomaţie, cea mai bună rezolvare pentru a ieşi din criza generată de protestele de stradă a fost dialogul finalizat cu un acord politic. De aceea salutăm semnarea Acordului pentru soluţionarea crizei politice de la Kiev, între reprezentanţii puterii şi cei ai opoziţiei, care pune astfel capăt demonstraţiilor începute din noiembrie 2013. Este rezultatul meritoriu al medierii diplomatice a troicii ministeriale europene, Înaltului Reprezentant al Uniunii Europene pentru afaceri externe şi politica de securitate, Catherine Ashton, este un succes datorat implicării active a Uniunii Europene şi a statelor membre pentru ajungerea la un compromis în criza politică din Ucraina.

România, în calitate de stat membru al UE, va continua să se implice activ în procesul de facilitare a soluţionării depline a crizei.

Din păcate, libertatea poporului ucrainean are un preţ tragic: 88 de morţi şi 645 de răniţi. Regretăm acest bilanţ tragic. Suntem cu gândul alături de familiile celor decedaţi, copleşite de durerea pierderii celor dragi. Sperăm în recuperarea şi însănătoşirea grabnică a celor răniţi. Dorim din toată inima ca preţul plătit să nu fi fost în zadar şi să însemne un viitor mai bun pentru poporul ucrainean, iar redresarea economică să aducă din nou stabilitate şi prosperitate în Ucraina.

Vă propun să păstrăm un moment de reculegere în memoria celor care şi-au sacrificat viaţa în numele dorinţei de fi liberi. Dumnezeu să-i odihnească în pace!

Domnul Constantin Adăscăliţei:

"Industria alimentară din România"

Am ales astăzi să vă vorbesc despre unul dintre sectoarele vitale ale oricărei societăţi normale, în care consumul şi dezvoltarea economică trebuie să se regăsească în creşterea calităţii vieţii cetăţenilor. În Uniunea Europeană sectorul alimentelor şi al băuturilor are o pondere de 15% din producţia industrială, cu o valoare de producţie în 2013 de peste 1.000 de miliarde de euro. În acest sector activează 10 milioane de oameni, care produc pentru 450 milioane de consumatori.

Aderarea ţării noastre la UE a însemnat pe de-o parte armonizarea legislativă a României pentru îndeplinirea standardelor comunitare, iar pe de altă parte, adaptarea la piaţa unică, proces care încă nu putem spune că s-a finalizat.

În România industria alimentară este împărţită în 4 subsectoare, fiecare cu probleme specifice: băuturi, produse din carne, lactate şi produse diverse (categorie din care fac parte alimente ca: pâinea, ciocolata etc.).

Astăzi vă propun observaţii pe două din temele relevante ale acestui sector: dezvoltarea Industriei alimentare prin măsuri oportune, iar în a doua parte a intervenţiei vom vorbi despre recentele scandaluri în care nu s-au respectat normele de siguranţă a alimentelor şi s-a pus în pericol sănătatea a mii de consumatori.

În România, industria alimentară contribuie cu 8% la PIB şi oferă peste 200.000 locuri de muncă şi o cifră de afaceri de aproximativ 10 miliarde de euro/an. Din nefericire, criza financiară de după 2008 şi fiscalitatea dezordonată a guvernelor care s-au succedat au făcut ca mii de IMM-uri care activau în domeniu să îşi închidă porţile, iar 15% dintre angajaţi să fie disponibilizaţi, în timp ce evaziunea fiscală ajunsese la proporţii uriaşe în anul 2011. Ne aducem aminte haosul din ANAF-ul acelei perioade, când mita şi controalele la comandă de tip "morişcă" au închis mii de producători. Un pas important în lupta statului pentru diminuarea evaziunii fiscale a fost reducerea în 2013 a TVA-ului la pâine, de la 24 la 9%, şi nu laud această măsură pentru stricta reflectare în bugetul de stat, cât pentru faptul că s-a dovedit eficientă (pâinea s-a ieftinit, producătorii nu mai sunt tentaţi să fenteze statul pentru TVA de 9%) şi un bun precedent pentru a fi aplicată şi la alte produse. În urma consultării cetăţenilor care m-au învestit cu votul lor, dar şi după evaluarea impactului din 2013, adresez un îndemn domnului prim-ministru Victor Ponta ca în anul 2014 să continuăm reducerea TVA şi la alte produse alimentare de bază.

A doua măsură care va sprijini întreg circuitul economic din industria de profil este scutirea pentru profitul reinvestit, programată pentru luna iunie a acestui an. Să nu uităm ca agenţii economici, care până acum erau nevoiţi să plătească impozit pe profit, impozit pe dividente, vor avea la dispoziţie această alternativă prin care îşi vor dezvolta afacerea şi se vor crea noi locuri de muncă. Pe termen lung, bugetul de stat va avea de câştigat impozitând investiţiile făcute (mijloace fixe, salarii) înainte şi după perioada de amortizare. Avantajul agenţilor economici este acela de a dispune la momentul potrivit de propriul flux de numerar cu care să aducă plusvaloare în companie.

Al doilea aspect pe care doresc să îl evidenţiez astăzi porneşte de la scandalurile recente în care inspectorii ANPC şi ai DSV-urilor din mai multe judeţe au identificat pe rafturile unor supermarketuri produse din carne expirate care ar fi putut pune în pericol sănătatea consumatorilor. Pe lângă mezeluri expirate sau mucegăite, aflăm de produse fără certificat de conformitate, sau despre care, în urma analizei de laborator, se dovedeşte că fie nu respectă reţeta, fie conţin apă de două ori peste limita admisă etc. Majoritatea rapoartelor DSV constată că în România nu se respectă normele de păstrare şi expunere în momentul comercializării, atât din punct de vedere al igienei, cât şi al temperaturii.

Tragem un semnal de alarmă din doua motive: Lăsata-Secului, adică începerea Postului Paştelui, o perioadă de 7 săptămâni în care alimentele de origine animală nu mai au aceeaşi căutare, iar comercianţii vor fi tentaţi să îşi epuizeze stocurile pentru a nu înregistra pierderi. Al doilea motiv îl constituie apropierea cu paşi repezi a sezonului cald, perioadă care va favoriza alterarea alimentelor într-un timp scurt.

Îndemn autorităţile cu atribuţii de control în domeniul siguranţei alimentare să manifeste o maximă atenţie cu privire la aspectele prezentate mai sus, să lucreze în spiritul prevenţiei, dar să acţioneze ferm atunci când se constată fapte care pun în pericol consumatorii. Aţi observat că nu am făcut o distincţie între alimentele de import sau cele produse în România, întrucât s-au sesizat încălcări ale legii în ambele categorii.

Domnul Laurenţiu Chirvăsuţă:

"Creşterea economică a României - realitatea care surprinde şi supără în acelaşi timp"

Ultimele două săptămâni au fost marcate de evenimente importante care însă au scos din prim-planul cotidian un lucru îmbucurător pentru noi toţi. Este vorba despre creşterea economică înregistrată de România în anul 2013. Acest lucru ne readuce în topul ţărilor cu creştere economică semnificativă din Uniunea Europeană.

Din păcate, aceste date statistice, recunoscute la nivel european, nu au reuşit să atragă atenţia formatorilor de opinie, aceştia fiind preocupaţi mai mult de scandalul artificial din interiorul USL. De aceea, subliniez faptul că o politică bine structurată pe un program de guvernare coerent a făcut posibilă înregistrarea unei astfel de creşteri, în contextul în care economiile altor ţări membre ale Uniunii Europene au stagnat.

Aici este de apreciat efortul întregului Guvern USL, format atât din PSD, UNPR, PC cât şi din PNL, Guvern care, prin măsurile luate, a făcut posibil un astfel de salt.

Anul agricol 2013 a înregistrat o serie de îmbunătăţiri care până la urmă au contribuit semnificativ la obţinerea unui astfel de record european, într-un context economic tulbure.

Sunt deci convins că politicile guvernamentale, susţinute în Parlament de UNPR şi întregul arc politic aflat la guvernare au fost unele corecte, coerente şi bazate pe realităţile României.

Critica opoziţiei, în acest caz, s-a şi dovedit a fi una bazată doar pe declaraţii slabe şi fără argumente, nereuşind să aducă în atenţia publică o dovadă care să demonstreze contrariul.

Închei prin a reitera faptul că Guvernul Ponta a dus şi va duce o politică serioasă, corectă, realistă şi în folosul cetăţeanului care i-a acordat încrederea.

Domnul Flavius-Luigi Măduţa:

"Programul de relaxare fiscală va consolida creşterea economică"

Deşi traversăm o perioadă de tulburări politice, atenţia Guvernului şi a Parlamentului trebuie să rămână asupra problemelor societăţii româneşti. Poate nu a fost subliniat suficient faptul că anul trecut, România a avut o rată importantă de creştere economică, de 3,5%, semnificativ peste cea previzionată. Cred că în acest an obiectivul Guvernului Ponta trebuie să fie valorificarea şi consolidarea creşterii economice de anul trecut. Continuarea creşterii economice şi obţinerea unor efecte semnificative asupra nivelului de trai de zi cu zi al românilor sunt obiective ce pot fi realizate doar dacă mediul privat, afacerile oneste din România vor fi considerate o prioritate naţională.

Guvernul Ponta trebuie să respecte măsurile economice prin care a câştigat încrederea românilor în anul 2012 şi graficul pe care şi l-a propus pentru continuarea măsurilor care au condus la creşterea economică. Susţin, din propria experienţă ca întreprinzător privat, că cea mai mare problemă a mediului de afaceri este nivelul ridicat al impozitelor. Consider că pachetul de măsuri de relaxare fiscală şi dezvoltare economică anunţat recent de premierul Victor Ponta poate răspunde aşteptării mediului de afaceri. Mă refer aici la reducerea CAS pentru angajator şi neimpozitarea profitului reinvestit, măsuri aplicabile încă din acest an. Guvernul trebuie să obţină sprijin din partea instituţiilor financiare internaţionale pentru aceste măsuri şi să le implementeze cu curaj.

Printr-un program de relaxare fiscală, Guvernul poate atinge mai multe obiective. În primul rând, creşte gradul de încredere al oamenilor de afaceri, care vor fi mai dispuşi să facă investiţii. Scăderea costului forţei de muncă va încuraja crearea de noi locuri de muncă şi, implicit, creşterea veniturilor realizate la buget. Se creează condiţiile reducerii muncii la negru, aducerea unor venituri în zona de impozitare. Nu în ultimul rând, sunt încurajate afacerile oneste, întreprinzătorii care îşi plătesc corect impozitele.

În Parlament, trebuie să încurajăm şi să susţinem politicile de relaxare fiscală, ca bază a consolidării mediului economic privat şi a creşterii economice.

Domnul Gheorghe Marin:

"Record absolut de absorbţie a fondurilor europene"

Dacă ne uităm pe raportările publicate de fostul Minister al Afacerilor Europene, reiese că până la 31 ianuarie 2012, plăţile intermediare realizate de către Comisia Europeană pentru România reprezentau doar 5,5% din alocarea financiară 2007-2013.

La nivelul anului 2012, România contribuise deja cu peste 5 mld. euro, 100% din contribuţia sa obligatorie la Uniunea Europeană, şi beneficiase de doar de 5,5% din fondurile puse la dispoziţie, respectiv aproximativ 1 mld. de euro.

Ce concluzie tragem de aici? Până în anul 2012, România a fost un contributor net la bugetul UE. De la mijlocul anului 2012, odată cu instalarea Guvernului Ponta, lucrurile au început să se schimbe, sumele absorbite au crescut continuu, fiind deblocate toate programele operaţionale.

Anul 2013 a fost anul record al absorbţiei de fonduri europene, rata de absorbţie curentă fiind de aproximativ 34%. Sumele solicitate spre rambursare în anul 2013 continuă să fie încasate şi în 2014.

Astfel, joi 20 februarie 2014, România a încasat peste 830 milioane de euro. Încasarea sumei de peste 830 milioane de euro într-o singură zi reprezintă un record absolut în istoria atragerii fondurilor structurale şi de coeziune de către România.

Vineri, 21 februarie 2014, România a încasat de la Comisia Europeană alte 304,6 milioane de euro din fonduri europene, după ce, cu o zi înainte, mai încasase 830 de milioane de euro.

Suma totală rambursată în cele două zile este de 1,13 miliarde de euro, mai mare decât cea returnată în fiecare dintre primii 5 ani de exerciţiu financiar (2007-2011).

La nivelul programelor operaţionale, sumele încasate în cele două zile sunt: Programul Operaţional Transport - 506,2 milioane euro, Programul Operaţional Sectorial Creşterea Competitivităţii Economice - 482,62 milioane euro, Programul Operaţional Sectorial Mediu - 123,76 milioane euro şi Programul Operaţional Asistenţă Tehnică - 22,43 milioane euro.

Pentru ţara noastră, fondurile europene reprezintă adevărata miză a relansării economice în 2014. Toate aceste sume atrase, de care vor beneficia foarte mulţi întreprinzători privaţi, vor contribui atât la crearea de noi locuri de muncă, cât şi la creştere economică.

Încasările record din aceste zile şi un trend ascendent al atragerii de fonduri europene pot constitui motive de speranţă economică.

Domnul Ion-Bogdan Mihăilescu:

"Legea voluntariatului"

Activitatea de voluntariat s-a dezvoltat constant în ultimii 20 de ani, cu precădere după Revoluţia din 1989, iar odată cu integrarea României în Uniunea Europeană, mişcarea voluntariatului a început să fie promovată şi la noi in ţară. Prin adoptarea Legii voluntariatului, în 2001, a fost recunoscută public această activitate, însă acea lege prezintă o serie de lacune în ceea ce priveşte reglementarea şi recunoaşterea valorii contractului de voluntariat.

Susţin şi apreciez într-un mod deosebit noua Lege a voluntariatului, o lege care încurajează tinerii voluntari, care prin reglementările sale, conferă acestei activităţi recunoaştere drept experienţă profesională, graţie unor certificate de competenţe, recunoscute şi la nivel european, pe care instituţia gazdă le oferă la finalul stagiului.

Potrivit ultimului Eurobarometru din anul 2010, în România, media de implicare în activităţi de voluntariat era una dintre cele mai scăzute din Uniunea Europeană. În ţările europene în care rata de implicare este una foarte ridicată, precum Marea Britanie, Olanda şi Suedia, voluntariatul aduce o contribuţie financiară importantă în produsul intern brut. Astfel, dezvoltarea acestui segment şi în ţara noastră ar conduce la acelaşi impact economic pozitiv. Stimularea implicării în activităţi de voluntariat este parte a politicilor publice destinate scăderii şomajului şi creşterii gradului de angajabilitate a persoanelor.

Astfel, această nouă lege a voluntariatului, prin normativele sale, răspunde problemelor actuale întâmpinate atât de către cei care derulează activităţi de voluntariat, cât şi de organizaţiile care lucrează cu aceştia. Încurajarea persoanelor, care fac parte din organizaţii neguvernamentale, de a presta activităţi de voluntariat are rolul de a închega legăturile care se stabilesc între statul român şi aceste ONG-uri.

Aşadar, salut această iniţiativă privind noua lege a voluntariatului, întrucât România are nevoie de un act normativ care să ofere acestui domeniu un cadru legal adaptat perfect la contextul naţional şi european.

Domnul Liviu Harbuz:

"România ca victimă a scandalului substituirii cărnii de vită cu cea de cal. Nevinovăţia este dovedită demult, însă imaginea rămâne afectată"

Anul trecut, în data de 8 februarie 2013, Comisia Europeană, prin Sistemul Rapid de Alertă a transmis o notificare privind suspiciunea de fraudă prin substituţia cărnii de vită cu cea de cal pentru anumite loturi din produsul lasagna distribuit în Marea Britanie şi obţinut în Luxemburg din materii prime provenite din Franţa.

Deşi în acea notificare a Comisiei Europene nu se făcea niciun moment referire la România, menţionându-se doar furnizorul de carne Comigel din Franţa, în cazul acestui scandalul, vina a căzut pe o firmă românească de la care a fost obţinută carnea de cal.

Aşa cum s-a descoperit în ianuarie 2013, marfa a fost furnizată cu etichetarea corespunzătoare. Acest lucru rezultă şi din facturile companiei olandeze implicate. Dar nimic nu s-a schimbat faţă de daunele aduse industriei cărnii din România.

Companiile de unde a fost furnizată carnea etichetată corespunzător şi ulterior fals reetichetată au intrat în turbulenţe economice. În prezent aceste companii nu mai vor să comenteze incidentele şi vor să depăşească acest scandal. Până acum compania olandeză implicată a scăpat nepedepsită.

Comerciantul olandez de carne a livrat între 2011-2013 carne de vită fals etichetată la peste 500 de firme din toată Europa, livrări ce aveau în conţinut şi carne de cal. Pe 10 aprilie 2013 autorităţile olandeze au făcut cunoscut că firma de import-export cu ridicata Willy Selten a vândut în cei 2 ani 50.0000 tone de carne fals declarată. Numai în Germania sunt 124 de firme de comerţ, de prelucrare a cărnii şi măcelării care au cumpărat carne de la furnizorul din Olanda între 2011-2013. Procedurile judiciare sunt încă în desfăşurare iar managerul companiei nu a fost deocamdată condamnat. Companiei de prelucrare a cărnii din Franţa care a fost implicată în afacere i s-a retras între timp licenţa şi a dat ulterior faliment.

Cu toate că ancheta Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor a relevat faptul că respectivele unităţi au respectat legislaţia în vigoare, produsele au fost corect etichetate şi nu au trimis către statele membre carne tocată, de la declanşarea scandalului, exporturile de carne de vită au scăzut cu 40%, iar cele la carnea de cal cu 25%. Un bilanţ terifiant pentru ţara care are al doilea cel mai mare număr de cai după Rusia.

Astfel, pe viitor, trebuie să fim mult mai determinaţi în susţinerea serviciilor veterinare din România, care au dat dovadă încă o dată de profesionalism şi eficienţă.

Domnul Mihai Weber:

"Efortul depus de Guvernul Ponta în domeniul accesării fondurilor europene a dat roade"

În luna ianuarie a anului trecut, s-au împlinit 6 ani de la aderarea României la Uniunea Europeană. După mai bine de o jumătate de deceniu petrecut în structurile europene, se observă destul de clar cum au decurs toţi aceşti ani şi care este direcţia spre care ne-am îndreptat în tot acest timp.

Pe 20 februarie 2014, România a încasat peste 830 milioane de euro de la Comisia Europeană, suma solicitată spre rambursare în anul 2013. Această sumă reprezintă un record absolut în istoria atragerii fondurilor structurale de coeziune de către România.

Sumele care au fost încasate în ultimii 5 ani de exerciţiu financiar, respectiv 2007, 2008, 2009, 2010 şi 2011, au fost mai mici decât cea încasată în luna februarie a acestui an. Suma rambursată României în acest an de către Comisia Europeană a fost de 900 milioane de euro.

De menţionat este că din luna mai 2012 şi până în prezent, rata de absorbţie a fondurilor europene a crescut de 4 ori, de la 8 procente la aproximativ 34 %.

Ca şi în acest an, şi în 2013, în România au fost înregistrate recorduri în absorbţia fondurilor europene. Au fost decontate sume de peste 2,88 miliarde de euro de la Comisie, comparativ cu doar 2,2 miliarde de euro în toţi anii din perioada 2007-2013.

O altă performanţă importantă a anului 2013 a fost evitarea dezangajării automate de fonduri. România nu a pierdut niciun euro datorită accelerării absorbţiei fondurilor europene alocate.

Această evoluţie este meritul Uniunii Social-Liberale care a reuşit să deblocheze toate programele care au fost oprite din cauza corupţiei din PDL. Cu multă muncă, efort şi responsabilitate a reuşit să stopeze risipa lăsată de Guvernul Boc ca o amintire neplăcută românilor.

Aşadar, Guvernul Ponta a adus România pe drumul cel bun, aplicând măsuri care au făcut posibilă trecerea spre o etapă superioară şi, în mod sigur, va folosi şi pe viitor acest motor pentru realizarea unei creşteri economice sustenabile.

Domnul Ionel Arsene:

În declaraţia de săptămâna aceasta aş vrea să fac referire la evenimentele politice din ultima perioadă şi efectul pe care îl au acestea asupra viitorului ţării noastre.

Până recent, partidele politice care au format USL în 2011 au reuşit să arate că un guvern necontrolat de preşedintele Traian Băsescu poate să facă bine României şi poate să implementeze acele măsuri de care cei care ne-au votat aveau atâta nevoie. După cum am arătat şi în declaraţiile pe care le-am susţinut anterior, ţara noastră a reuşit în 2013 să aibă un an foarte bun, cu o inflaţie scăzută şi o creştere economică ce a depăşit cele mai optimiste aşteptări.

Ce înseamnă acest lucru? Nu numai că membrii cabinetului Ponta au avut o activitate bună, ci că au fost create premisele necesare pentru ca în 2014 România să obţină din nou rezultate economice foarte bune şi a oferit Guvernului posibilitatea de a pune în aplicare noi măsuri care să vină atât în sprijinul populaţiei, cât şi în cel al dezvoltării economice.

În aceste condiţii, sunt surprins de acţiunile colegilor de la PNL, care au pus într-o situaţie foarte dificilă existenţa Uniunii Social-Liberale. Sunt convins de faptul că ei îşi dau foarte bine seama că încă mai suntem datori în faţa românilor să respectăm promisiunile pe care ni le-am asumat în 2012. De asemenea, cred că ei ştiu că românii sunt mult mai importanţi decât jocurile lor politice şi că până la urmă cetăţenii îşi vor da seama că ei şi-au pus interesele politice imediate deasupra binelui public.

Nu reuşesc să-mi explic dorinţa preşedintelui PNL, Crin Antonescu, de a încerca să îşi crească şansele pentru alegerile prezidenţiale prin destabilizarea USL-ului. Domnia Sa are, probabil, convingerea că o candidatură din opoziţie îi va crea şanse mai mari să ajungă la Palatul Cotroceni. Eu cred că domnul Antonescu, prin acţiunile din ultima perioadă, se plasează în opoziţie faţă de români, nu faţă de forţele politice cu care se află, totuşi, în alianţă.

Nu putem să ne jucăm cu soarta unei ţări şi cu guvernul acesteia şi nu avem voie să punem guvernarea în aşteptare. Colegii mei liberali trebuie să aibă curajul de a-şi asuma deciziile impuse de preşedintele PNL privind soarta USL şi de a avea poziţii clare cu privire la viitorul acestei ţări.

Partidul Social Democrat, Partidul Conservator şi Uniunea Naţională pentru Progresul României, prin reprezentanţii lor, au arătat până acum că au maturitatea politică necesară de a guverna pentru oameni şi nu pentru interese politice dictate de orgoliu. Sunt sigur că şi în perioada următoare cele trei partide vor arăta că au capacitatea necesară de a continua dezvoltarea economică a României şi de a lua măsurile necesare pentru a le asigura românilor un nivel de trai cât mai bun. Pentru că principala noastră datorie este faţă de cei care ne-au votat şi ne-au ales să le reprezentăm interesele.

Îi asigur pe alegătorii noştri din judeţul Neamţ, pe care îi reprezint în Parlamentul României, că PSD, PC şi UNPR, prin reprezentanţii lor din cadrul autorităţilor locale şi judeţene şi din forul legislativ, vor depune toate eforturile pentru a dezvolta în judeţul nostru proiecte care să aducă noi locuri de muncă şi un viitor mai bun pentru nemţeni.

Domnul Adrian Mocanu:

"Măsurile luate de Cabinetul Ponta, sprijin concret pentru Republica Moldova"

Clasa politică românească are o atitudine general favorabilă Republicii Moldova şi fraţilor noştri moldoveni. Nu este însă un secret pentru nimeni faptul că, deşi necesară, această poziţionare nu a produs, în decursul anilor, foarte multe măsuri concrete de sprijin. Cu toate acestea, iată că recentele decizii luate de Guvernul României, condus de primul-ministru Victor Ponta, reprezintă un pas important pentru sprijinirea efectivă a Moldovei.

Aş remarca, în primul rând, fondurile importante ce vor fi alocate pentru dezvoltarea infrastructurii preşcolare. 20 de milioane de euro reprezintă cu siguranţă o dovadă de susţinere mult mai bine primită de autorităţile moldovene decât vorbele frumoase rostite de politicieni. În al doilea rând, garantarea investiţiilor realizate de întreprinzătorii români în Republica Moldova în proporţie de 80% este o măsură care favorizează în mod concret dezvoltarea economică a acestui stat şi asigură şi oamenilor de afaceri din România condiţii bune pentru a investi într-o nouă piaţă economică. Acest pachet de măsuri este completat de activarea serviciului SMURD pentru intervenţii în situaţiile de urgenţă pentru cetăţenii moldoveni şi de eforturile diplomatice susţinute de România pentru liberalizarea regimului de vize pentru cetăţenii moldoveni, semnarea Acordului de Asociere şi a celui de Liber Schimb cu UE şi pentru integrarea în Uniunea Europeană.

Iată deci măsuri adevărate, cu impact real, pe care Guvernul le ia pentru sprijinirea Republicii Moldova. Din punctul meu de vedere, este singura cale responsabilă şi onestă prin care România îşi poate afirma susţinerea faţă de fraţii noştri de peste Prut.

Domnul Sergiu-Constantin Vizitiu:

"USD îşi va demonstra curând buna intenţie"

Construită pentru a aduce mai departe proiectele asumate la alegerile locale şi generale din 2012, Uniunea Social-Democrată este forţa politică ce îşi doreşte în acest moment, mai mult ca oricând, să ducă în Europa mesajul românilor şi să aducă acestora un plus de bunăstare.

Ultimele solicitări de desfiinţare a acestei nou-create structuri politice, care niciodată nu şi-a dorit să inducă în eroare cetăţenii sau partenerii politici, sunt unele ostile, complet nejustificate. Înfiinţarea Uniunii Social-Democrate nu încalcă în niciun fel protocolul USL, protocol care se referă exclusiv la alegerile locale, parlamentare şi prezidenţiale.

Reafirm principalul mesaj care trebuie perceput de partenerii noştri politici şi de cetăţeni cu limpezime - scopul USD nu este inducerea în eroare a alegătorilor, USD nu este nici în afara şi nici împotriva USL.

Uniunea Social-Democrată s-a angajat să ducă mai departe, la nivel local, electoral şi parlamentar, toate obiectivele şi proiectele asumate de către USL în faţa electoratului şi 100% din mesajul USL.

Sunt convins că primele alegeri din acest an vor aduce pentru USD şi pentru partenerii noştri din USL un scor care să reconfirme încrederea românilor în proiectul politic ambiţios din 2012.

Domnul Vasile-Daniel Suciu:

"Avântarea în proiecte de mare anvergură, precum Drumul Mătăsii"

Drumul Mătăsii este cunoscut ca fiind un drum comercial desfăşurat atât pe uscat cât şi pe mare, avându-şi originile în China Antică, şi care avea ca scop facilitarea comerţului între civilizaţiile chineze, indiene, persane, arabe, otomane şi europene. Una dintre rutele care porneau din China către Bizanţ trecea peste Marea Caspică, ajungea în Crimeea, trecea din nou peste Marea Neagră şi apoi prin Dobrogea către Constantinopol.

Acest traseu şi-a pierdut valoarea odată cu descoperirea Americilor şi dezvoltarea comerţului cu ajutorul rutelor maritime, dar importanţa sa nu a dispărut definitiv.

În prezent, China a pornit construcţia unui nou "Drum al Mătăsii", ce va avea rolul de rută comercială şi de infrastructură a resurselor, în acest scop investindu-se în special în reţelele de căi ferate şi energie.

"Drumul de Fier al Mătăsii" va conecta Asia Centrală şi Europa printr-un pod transcontinental eurasiatic, o cale ferată ce va lega Shanghai de Londra, conducte ce vor trece prin Kazahstan Marea Caspică şi Golful Persic, şi portul Pirus din Grecia care va facilita Chinei accesul către zona Uniunii Europene.

România trebuie să susţină acest mare proiect, să se implice în mod activ la realizarea lui, având în vedere avantajele geografice care îi permit acces la ţările din fosta URSS, Orientul Mijlociu, Africa de Nord şi Europa, şi avantajele geopolitice pe care le posedă şi care în continuare sunt valorificate şi îmbunătăţite de către Guvernul Ponta.

Doresc să felicit şi să îmi ofer sprijinul, pe această cale, iniţiativei prim-ministrului Victor Ponta, aceea de a-l numi în funcţia de Înalt reprezentant al primului-ministru pentru promovarea proiectelor economice strategice şi de diplomaţie publică pe senatorul Mircea Geoană, promotorul şi totodată cel care în ultimii ani a luptat acerb pentru ca România să fie conştientă de posibilitatea ca ţara să fie parte din acest proiect de mare anvergură.

Propun ca prin efortul nostru comun, statul român să devină ceea ce Nicolae Iorga susţinea că este: "un stat de necesitate europeană".

Domnul Vasile-Daniel Suciu:

"Indemnizaţiile primarilor din comune"

Conform Constituţiei primăriile şi consiliile locale reprezintă autorităţile administraţiei publice, şi conform legii, reprezentanţii acestor unităţi rezolvă treburile publice din comune şi oraşe, pe toată durata mandatului conferit de către alegători.

Cu toate că aceştia nu sunt subordonaţi nimănui, munca pe care ei o depun pentru comunitate şi atribuţiile asumate de către aceştia sunt stipulate de lege şi presupun, printre altele, organizarea alegerilor, a referendumului, a recensământului, alcătuirea de rapoarte economice, de mediu şi sociale ale unităţii administrative pe care o reprezintă. Deţin responsabilitatea exerciţiului bugetar, exercitat în comună sau oraş, al proiectelor economice şi de dezvoltare locală, cât mai fezabile şi corect elaborate în vederea absorbţiei fondurilor europene. Gestionează situaţii de urgenţă, serviciile publice, bunurile din patrimoniul public şi privat. Emit avize, acorduri şi autorizaţii, implementează angajamentele luate în vederea integrării europene în domeniul mediului şi apelor.

Ceea ce am dorit să evidenţiez este faptul că primarii poartă o uriaşă responsabilitate în raport cu statul şi cetăţenii săi. Primarii sunt cei care cunosc cel mai bine interesele şi problemele pe plan local, soluţionează eficient problemele colectivităţilor locale şi gestionează în mod eficient atât resursele ce li se alocă, dar şi cele create pe plan local.

Pentru a exemplifica rolul pe care un primar îl îndeplineşte în unitatea administrativ-teritorială pe care o administrează, voi împărtăşi succesul pe care primarul din Lunca Ilvei l-a înregistrat, acela ca prin proiectul de parteneriat public-privat încheiat între Primărie şi fabrica Silvania International, se asigură alimentarea cu căldură şi apă caldă în instituţiile comunei.

Acest primar a administrat o investiţie în valoare de 2 milioane de euro, atribuită prin fonduri europene. Indemnizaţia Domniei Sale, cazul nu este singular în ceea ce priveşte acţiunile întreprinse pentru dezvoltarea locală, totalizează suma de circa 1.720 de lei pe lună. Există foarte multe cazuri similare, în care salariile sunt foarte reduse în raport cu responsabilităţile deţinute, cazul primarului din Brăniştea care primeşte o indemnizaţie în valoare de 200 de lei lunar, primarul din Ilva Mică încasează o indemnizaţie de 1.763 de lei pe lună, cel din comuna Şintereag obţine un venit de 1.680 lei lunar, iar primarului din comuna Monor i se oferă o indemnizaţie în valoare de circa 1.116 lei pe lună.

Dacă sumele menţionate mai sus au lăsat impresia că şefii administraţiilor publice locale, primarii, sunt mediocru remuneraţi, atunci voi aduce în atenţia dumneavoastră etapa imediat următoare salarizării, şi anume, pensionarea.

În judeţul Bistriţa-Năsăud există primari în funcţie din anii 1989-1990, care au obţinut 5 sau 6 mandate consecutive şi au fost la conducere mai mult de 20 de ani, ce în curând se vor pensiona. Acesta este şi cazul primarului comunei Galaţii Bistriţei, care după 37 de ani în câmpul muncii, dintre care 22 de ani în administraţia locală, se va pensiona în acest an şi, conform calculelor efectuate, îi revine o pensie în valoare de 1000 de lei. Aceşti oameni care au trăit toate regimurile politice, schimbările şi greutăţile, au răspuns în faţa oamenilor şi au dat dovadă de cinste şi demnitate timp de 20 de ani, nu pot fi batjocoriţi şi umiliţi, acum, când ies la pensie.

Sper că suntem cu toţii de acord că a venit momentul să îi apreciem pe oamenii care îşi îndeplinesc atribuţiile cu dedicaţie şi succes, aşa cum se cuvine. Trebuie să îi răsplătim şi să îi sprijinim în eforturile depuse de-a lungul anilor, iar ţinând cont de sumele pe care aceştia le administrează, trebuie să îi protejăm de tentaţia corupţiei.

În urma celor afirmate mai sus, salut iniţiativa de mărire a veniturilor acestei categorii şi consider că este o măsură fundamental necesară.

Domnul Ion Melinte:

"Propunerea de modificare şi completare a Legii nr. 321/2009 privind comercializarea produselor alimentare nu este oportună"

Cunoaştem cu toţii că o propunere legislativă de modificare şi completare a Legii nr. 321/2009 privind comercializarea produselor alimentare a creat în ultimele două săptămâni un adevărat "război" mediatic.

În urma intensei mediatizări a acestei propuneri legislative, tind să dau dreptate Asociaţiei Marilor Reţele Comerciale din România (AMRCR), care reuneşte cei mai importanţi operatori economici din sectorul de retail, a cărui valoare se ridică la aproximativ 17,2 miliarde euro. De asemenea, membrii AMRCR, după aproape două decenii de investiţii în sector, asigură în prezent 75.000 de locuri de muncă.

De la începutul crizei economice şi până în prezent, în ciuda scăderii dramatice a consumului, lanţurile de retail, cu precădere formatele preponderent alimentare, cu suprafeţe mici şi medii (sub 1000 mp, respectiv între 1000 mp-2500 mp), au fost printre puţinii operatori economici care au continuat să investească în dezvoltare şi creare de locuri de muncă.

Cu privire la ponderea produselor româneşti în raport cu produsele din import, deşi există o presiune concurenţială din partea celor din urmă (în majoritate provenind însă din ţările UE), raportul continuă să fie favorabil, mai mult de 80% în favoarea produselor româneşti, pentru cea mai mare parte a categoriilor de bază, excepţie făcând laptele, uleiul şi vinul.

În legătură cu legumele şi fructele, raportul fluctuează în funcţie de produse, în principal din considerente de preţ şi de deficienţele existente în sector.

Consider că cele prezentate sunt grăitoare pentru a reflecta în mod fidel aportul retailului modern, în particular al celui alimentar, la dezvoltarea şi stabilitatea economiei, la crearea de locuri de muncă şi la funcţionarea normală a pieţei în acest sector.

Prin propunerea legislativă sus menţionată se doreşte instituirea unor măsuri protecţioniste contrare principiilor economiei de piaţă şi liberei concurenţe. De asemenea, poate produce şi alte efecte negative, şi anume:

• scăderea volumului de achiziţii, cu efecte dezastruoase în lanţ: pentru client, pentru comerciant, pentru producător;
• creşterea şomajului în lanţ;
• efect discriminatoriu, prin favorizarea magazinelor de suprafaţă mică în defavoarea celor de suprafaţă mare şi a pieţei negre.

Pentru a valorifica potenţialul enorm pe care agricultura şi industria alimentară îl deţin în România, trebuie mai întâi să stimulăm formele asociative ale producătorilor pentru a asigura volumele de produse adecvate comercializării în supermarketuri şi să susţinem formarea unor platforme de colectare legume-fructe, în care să existe facilităţi de depozitare, sortare şi ambalare moderne, apte să livreze 365 de zile pe an.

Doamna Camelia Khraibani:

"Medici şi pseudodoctori"

În societatea deschisă, informaţională, de astăzi, răspândirea cunoştinţelor ştiinţifice este teoretic fără limite. Graţie mijloacelor de comunicare moderne, în special Internetul, oricine are un calculator personal sau un telefon mai deştept poate accesa informaţii şi cunoştinţe din toate domeniile. Cum s-a demonstrat deja, uneori chiar şi cele mai bine ţinute la secret informaţii s-au putut face publice.

Practica medicală se confruntă, din acest punct de vedere, cu probleme noi, atât în privinţa esenţei specialităţii sale, diagnosticul bolilor şi tratarea pacienţilor, cât şi în domeniul deontologiei profesionale. Pe de o parte, ne întâlnim cu tot mai mulţi oameni care cunosc sau pretind a cunoaşte totul despre boala lor şi tratamentul necesar, pe de altă parte, a luat amploare încălcarea confidenţialităţii informaţiilor privind suferinţele şi prescripţiile medicale recomandate pacienţilor.

Referitor la primul set de probleme, trebuie să recunoaştem că în era Internetului medicul nu mai are monopolul asupra tuturor cunoştinţelor din domeniu şi nu excludem cazurile de pacienţi bine informaţi care pot să-i surprindă pe medici cu volumul lor de informaţii despre boala şi terapiile acestuia. Acest lucru poate şi să ajute, dar şi să complice cazurile medicale. E bine că oamenii se informează, dar nici consultarea medicului specialist nu poate şi nu trebuie evitată. Nici o acumulare de cunoştinţe din mass-media nu transformă pe cineva în medici competenţi. Cu toate acestea, constatăm tendinţa şi practica autoterapiilor mai mult sau mai puţin după ureche. Nu fac o pledoarie pro domo, dar observ că, de la culegerea şi reţinerea unor informaţii şi până la autodiagnosticul şi automedicaţia personală, nu mai este decât un pas. Însă este un salt periculos şi riscant, pentru că pacientul, chiar şi cel informat, nu poate ţine cont de toate componentele unui caz medical mai complex. Mai mult, unii bolnavi nu se opresc la aceasta, ci devin sau trec ei înşişi la a da diagnostice şi reţete tămăduitoare altor bolnavi.

Aşa se face că în societatea noastră de astăzi întâlnim tot felul de doctori. Iar în România plecarea celui mai bun personal medical din ţară a lăsat mai mult loc liber unor pseudodoctori. În plus, toate acestea se întâlnesc cu recomandările şi ideile unor farsori care vorbesc la televizor sau prin tabloide şi care, din păcate, sunt auzite şi crezute de mult mai mulţi oameni decât cuvintele celui mai respectabil profesor universitar doctor.

Pentru a contracara astfel de practici, eu îi rog pe medicii adevăraţi să apară mai des în spaţiul public, iar televiziunilor şi jurnaliştilor le solicit ca în probleme medicale să apeleze la cei mai buni specialişti şi să avertizeze, nu să încurajeze publicul atunci când avem de-a face cu falşi medici. Pentru că oricât de bune ar fi intenţiile, tratarea oamenilor după ureche este un proces dăunător atât din punct de vedere personal, cât şi social.

Revenind la problema deontologică, un singur aspect aş dori să relev cu această ocazie, acela al dezvăluirii publicului larg a informaţiei despre bolile unor pacienţi. Acesta izvorăşte mai ales din goana după senzaţional. Presa vrea să ştie de ce boli suferă şi cum se tratează VIP-urile. Un exemplu recent. Toată lumea vorbeşte despre bolile domnului George Becali, iar mai nou despre cele ale soţului unei doamne ministru. Chiar preşedintele republicii, marinar de meserie, s-a erijat recent în doctor de medicină legală, solicitând imperativ demisii pe caz de boală.

Despre suferinţele celor arătaţi mai sus s-au pronunţat politicieni, avocaţi, jurnalişti, oameni de bine, mai mult sau mai puţin cei în suferinţă, numai cine trebuie, nişte medici specialişti, aceia care cunosc respectivele cazuri, nu ne-au spus nimic. Şi, totuşi, jurnaliştii află informaţii confidenţiale şi în loc să apere dreptul persoanei la intimitate şi la propria imagine, fac emisiuni pe diagnosticul şi operaţiile bolnavilor, îndeamnă publicul să-şi spună părerea.

În astfel de cazuri, cred că legea trebuie aplicată mai prompt şi atât sursa, cât şi mesagerii neacreditaţi ai comunicării informaţiilor de interes personal care încalcă drepturile constituţionale ale cetăţenilor bolnavi trebuie sancţionaţi. În acest context, este de admirat ca un exemplu pozitiv, corectitudinea jurnaliştilor, a publicului şi a personalului medical de la spitalul din Grenoble privind accidental grav suferit de campionul german Schumacher.

În lipsa unei exigenţe legale vom observa că, la noi, ştiinţa şi medicii singuri nu pot face faţă ofensivei scandalurilor pe teme medicale, pseudodoctorilor şi a tot felul de bioenergoterapeuţi.

Doamna Elena Cătălina Ştefănescu:

"Reorganizarea învăţământului vocaţional şi schimbarea imaginii şcolilor profesionale"

Înfiinţarea şi reorganizarea şcolilor profesionale din România este o condiţie obligatorie, o prioritate a sistemului naţional de educaţie atunci când luăm în discuţie combaterea şomajului în rândul tinerilor şi competitivitatea pe piaţa muncii.

Astăzi, doar 20.000 de tineri mai sunt înrolaţi la cursurile şcolilor profesionale, spre deosebire de anul 2002, când 300.000 de elevi beneficiau de pregătire vocaţională. Datele statistice arată că doar 40% dintre liceele din România au profil vocaţional, pe când liceele teoretice au o pondere de 60%. Potrivit declaraţiilor ministrului educaţiei, Remus Pricopie, această pondere ar trebui să fie inversată dacă dorim să schimbăm profilul educaţional al elevilor din România, dacă dorim să le acordăm oportunităţi reale pe piaţa muncii.

Înfiinţarea şcolilor profesionale este, fără îndoială, o prioritate, dar procesul nu trebuie grăbit. Consider că este necesar ca factorii de decizie, Parlamentul, Ministerul Educaţiei, toţi cei implicaţi, să analizeze cu atenţie nevoile de pe piaţa muncii, nevoile elevilor şi modele de educaţie vocaţională din alte ţări, înainte de a propune o direcţie de acţiune.

Principala acuză în ceea ce priveşte sistemul educaţional este legată de experimentele pe care guvernele anterioare le-au făcut pe elevi, studenţi şi părinţi. Schimbările radicale în sistem, făcute cu rapiditate şi fără consultarea factorilor implicaţi creează nemulţumire. De aceea, consider că viziunea ministrului Pricopie în ceea ce priveşte înfiinţarea şcolilor profesionale este una corectă. Politicile publice au nevoie de timp pentru a fi testate, dezbătute şi analizate înainte de a fi implementate.

O altă problemă a reţelei de şcoli profesionale, semnalată de elevi şi profesori deopotrivă, este imaginea negativă pe care acestea au dobândit-o de-a lungul timpului. Consider că este important ca instituţiile de învăţământ vocaţional să depună eforturi suplimentare pentru a-şi schimba imaginea şi pentru a recruta elevi din tot spectrul educaţional, elevi competitivi, care au înclinaţii practice predominante. Un prim pas poate fi făcut de către consilierii şcolari care au posibilitatea de a sfătui elevii să se îndrepte către licee de diferite profiluri în funcţie de aptitudinile pe care le-au dobândit în anii de şcoală.

Consider că la nivelul ministerului şi al inspectoratelor şcolare există un set de soluţii care aşteaptă să fie implementate, dar aceste soluţii trebuie să aibă capacitatea de a aduce beneficii pe termen lung în sistemul de învăţământ vocaţional şi nu să fie doar un pansament pentru problema învăţământului românesc, ci să revigoreze piaţa muncii şi dezvoltarea sustenabilă.

Doamna Cristina Nichita:

"Viata politică"

Ultimele săptămâni m-au convins că viaţa noastră politică se poate învolbura pe neaşteptate, punându-ne în faţă obstacole care doar cu greu pot fi depăşite, iar acest lucru nu e neapărat expresia incapacităţii clasei politice de a acţiona coordonat, cât a problemelor complicate pe care trebuie să le rezolvăm zi de zi. În aceste zile grele, în care evenimentele din Ucraina se constituie într-un avertisment sever şi în care apropierea celor două campanii electorale radicalizează discursul public, vreau să vă îndemn astăzi nu neapărat la consens, fiindcă el se pare că nu poate fi atins, ci la demersul elementar de a nu uita cine şi cu ce aşteptări ne-a trimis în Parlament.

Guvernele vin şi pleacă, alianţele se nasc, trăiesc şi mor, demnitatea de parlamentar e şi ea una pasageră, iar ceea ce rămâne e România cu viaţa ei de zi cu zi şi românii cu problemele lor, adesea atât de complicate, încât sunt siliţi să privească spre stat în căutarea unei mâini de ajutor. Ştiu că majorităţile politice sunt importante, cunosc bine logica guvernamentală şi e departe de mine gândul de a comenta în această intervenţie politică cauzele care au dus la tensiunile din USL, deşi, dacă aş face-o, probabil că ar trebui să afirm cu tristeţe că nu toţi cei care au plecat la drum odată cu formarea USL sunt dispuşi să-şi asume erodarea inevitabilă a scorului electoral pe care îl aduce actul guvernării. Nu, astăzi nu am să fac acest lucru fiindcă e mult mai important să insist asupra necesităţii ca atât Parlamentul, cât şi guvernul României să funcţioneze şi să îşi continue preocuparea faţă de problemele de zi cu zi ale românilor.

Descentralizarea, regionalizarea, impozitul diferenţiat, reducerea CAS, creşterea numărului de locuri de muncă, asigurarea protecţiei categoriilor defavorizate, reluarea creşterii prudente a câştigurilor salariale din zona bugetară sunt promisiuni care ne-au adus în Parlament. Le-am făcut cu toţii şi ele sunt parte integrantă a celei mai zdrobitoare victorii electorale din epoca democrată a ţării noastre, o izbândă al cărei component de bază a fost dispreţul faţă de tot ceea ce a însemnat regimul Băsescu-Boc. Avem obligaţia, avem datoria de a găsi rezervele de înţelepciune, de civilitate şi, de ce nu?, de patriotism pentru a continua aceste acţiuni, chiar dacă liniile politice ale partidelor din USL, şi mă refer aici în special la viziunea colegilor liberali, şi-au schimbat orientarea. Haideţi să nu dinamităm prin lipsă de viziune realizarea noastră faţă de care ar trebui să se încline toate forţele politice: România condusă de guvernul Ponta a avut cea mai mare creştere economică din UE!

În aceste zile complicate vă adresez rugămintea de a medita în linişte măcar şi pentru cinci minute la ceea ce ne-a adus împreună încă de la început, şi anume la hotărârea noastră de a nu mai permite ca în România să domnească dispreţul faţă de români, de a nu mai permite ca în fruntea ţării să ajungă oameni care să se dezică apoi de cei care i-au ales, numindu-i leneşi şi invitându-i să devină tinichigii şi nu filozofi. Să ne întrecem deci politic între noi, dar să încercăm să o facem aducându-ne mereu aminte de ceea ce am venit să facem în Parlament, de faptul că principalul duşman al României este restauraţia unui regim în care nimeni nu mai poate vorbi liber la telefon, presa e considerată risc pentru securitatea naţională, iar destinul nostru e hotărât de oameni care fac sluj prin cancelariile occidentale!

Doamna Cristina Nichita:

"Apel la strategia naţională a transporturilor"

Noi, parlamentarii din provincie, suntem siliţi să călătorim destul de mult. Asta poate fi deopotrivă un privilegiu, dar şi o corvoadă, fiindcă poate în niciun alt domeniu în afara transporturilor nu e mai evident că România are de recuperat decalaje uriaşe, acumulate pe vremea când descurajarea mobilităţii persoanelor era o politică a statului comunist.

Personal, fac drumul de la Iaşi la Bucureşti de măcar două ori pe săptămână şi nu încetez să mă mir. Dacă mă încumet să iau trenul, călătoria durează mai bine de şapte ore, în condiţii extrem de discutabile de confort şi de preţ. Este o realitate tristă, dar de la Iaşi la Bucureşti se ajungea mai repede pe calea ferată acum o sută de ani! Dacă merg cu automobilul, durează aproape şase ore să ajung la destinaţie, timp în care, ca să fiu sinceră, mă întâlnesc adesea cu situaţii de pericol iminent, din cauza aglomeraţiei de pe şosea. Fiindcă avem şosele şi nu autostradă până la Iaşi! Mai nou, nici varianta transportului aerian nu mai e chiar atât de sigură, fiindcă am asistat recent la un episod în care cursa Tarom către Iaşi a fost anulată în dispreţul pasagerilor şi al respectului faţă de un contract.

Sunt convinsă că aceleaşi situaţii se întâlnesc şi în cazul altor colegi, ba poate chiar mai dramatice pentru deputaţii din Ardeal, pentru care drumul până în capitală e adesea o aventură. Dacă aş vrea să capitalizez politic acest subiect, aş menţiona cele şase mandate ale domnului Băsescu la transporturi şi autostrada inaugurată cu bere de domnul Boc şi care s-a surpat după şase luni. Nu cred însă că ajută, deşi nu se poate să nu recunoaştem că viziunea preşedintelui Băsescu într-un domeniu în care ar fi trebuit să fie specialist a fost una catastrofală.

E mai folositor după părerea mea să fac un apel la toţi cei care pot da o mână de ajutor în acest domeniu să se unească şi să trecem la concretizarea unei strategii naţionale în domeniul transporturilor, una care să pună accent pe transportul aerian de persoane, varianta cea mai sigură şi mai rapidă pe care ne-o oferă astăzi realitatea europeană.

Domnul Erland Cocei:

Sprijinirea familiei şi a tinerilor reprezintă un obiectiv important asumat de PNL, atât în actul de guvernare, cât şi în activitatea parlamentară. În acest sens, colegi de-ai mei, senatori liberali, au semnat şi au susţinut adoptarea, săptămâna trecută în Senat, a două propuneri legislative, pe care le voi detalia în cele ce urmează.

Prima dintre ele se referă la legea voluntariatului, potrivit căreia activitatea de voluntariat va fi considerată experienţă profesională dacă este realizată în domeniul studiilor absolvite. Este o lege necesară, având în vedere faptul că România avea în 2010 aproximativ 4,4 milioane de voluntari, respectiv 20% din populaţia ţării, figurând cu una dintre cele mai scăzute medii de implicare în comunitate din Europa, potrivit datelor furnizate de ultimul Eurobarometru.

Potrivit proiectului susţinut de PNL, voluntarii vor primi un certificat de recunoaştere a competenţelor dobândite din partea organizaţiei în care activează, care le va facilita obţinerea unui loc de muncă în viitor.

Cel de-al doilea act normativ la care fac referire şi care a fost susţinut de senatorii PNL, are în vedere reglementarea cadrului legal privind exercitarea profesiei de bonă, în condiţiile în care situaţia din România reclamă o astfel de lege. Proiectul stabileşte situaţiile în care o persoană poate/nu poate fi angajată ca bonă, precum şi faptul că familia este obligată să încheie un contract de muncă pentru aceasta.

Exercitarea atribuţiilor bonei se face în baza unui plan de activităţi, stabilit de comun acord cu părinţii, în funcţie de nevoile copilului şi ale familiei acestuia.

Am convingerea cele două acte normative vor aduce îmbunătăţiri semnificative în sprijinul familiilor cu copii şi al tinerilor absolvenţi, motiv pentru care le voi susţine în dezbaterile din comisiile Camerei Deputaţilor şi din plenul acestei instituţii.

Domnul Dan-Cristian Popescu:

"Încetaţi cu jaful de la ASF!"

Scandalul din jurul salariilor celor de la Autoritatea de Supraveghere Financiară nu trebuie lăsat să se stingă fără consecinţe!

Autoritatea de Supraveghere Financiară a fost creată în urma comasării a trei entităţi distincte cu scopul eficientizării activităţi şi în vederea aplicării unei reduceri la nivelul personalului.

Din datele apărute în presă, în loc să se aplice o reducere de 15% a personalului, la ASF s-au făcut angajări încă de la înfiinţare, conducerea autorităţii aprobând anul trecut noua organigramă cu 300 de angajaţi mai mult decât numărul angajaţilor preluaţi de la cele trei entităţi comasate.

Nu doar faptul că banii publici sunt cheltuiţi atât de iresponsabil trebuie să ne îngrijoreze, ci şi faptul că Autoritatea de Supraveghere Financiară a fost transformată într-un cuib călduros şi plin de privilegii pentru rude de politicieni. Autoritatea de Supraveghere Financiară arată ca o afacere de.... familii. În definitiv, trebuie să se asigure câte un loc de muncă pentru rudele unor politicieni. Doar nu o să rămână şomeri...

Dincolo de amuzament, situaţia este una foarte serioasă: banii publici, strânşi printr-un sistem oricum complicat şi de multe ori abuziv de taxe şi impozite de la românii întreprinzători, se transformă în venituri pentru familii de politicieni.

Să ne gândim la familia doamnei Mariana Câmpeanu, ministrul care refuză să arate că are vreo urmă de onoare, şi care refuză să îşi dea demisia după scandalul legat de pensia acordată soţului Domniei Sale.

Ei bine, fiul doamnei ministru, Cătălin Câmpeanu, este unul din beneficiarii indemnizaţiilor şi sporurilor nesimţite de la ASF! E de înţeles cumva, nu? Tocmai fiul ministrului muncii să fie fără loc de muncă? La ce încrengături sunt pe acolo, să nu ne mire dacă nu vom afla cumva că domnul Câmpeanu junior primeşte şi ajutorul de şomaj. Sau poate chiar direct pensia!

Ca să mai descâlcim situaţia, în calitate de deputat, am formulat o întrebare domnului Dan Radu Ruşanu, în care i-am solicitat să ne zică câţi din membrii ASF s-au angajat de la constituirea autorităţii şi, bineînţeles, ce salariu are fiecare. Aştept cu nerăbdare răspunsul şi îl vom comenta împreună.

Sper doar să nu fie la fel de impertinent ca replica oficială a ASF dată consideraţiilor foarte îndreptăţite ale preşedintelui Băsescu cu privire la jaful din bani publici, făcut în această instituţie.

Nu închei înainte de a vă propune nişte soluţii cu privire la viitorul ASF.

Mai întâi, cred că preşedintele Băsescu are dreptate: actuala conducere ASF trebuie destituită. Dincolo de caracterul imoral al situaţiei, să ne aducem aminte şi de faptul că domnul Ruşanu şi doamna Chiţoiu sunt deja anchetaţi de DNA. Evident, într-o ţară normală, cei doi ar fi trebuit să îşi fi prezentat deja demisiile de onoare. Dar unde nu este onoare, ce să mai ceri? Totuşi, să nu înlocuim rudele acestora cu rudele altora.

Pentru aceasta, trebuie să organizăm concursuri publice transparente, în care studiile şi CV-ul să fie criterii, nu înrudirile. De asemenea, criteriul esenţial trebuie să fie eficienţa şi transparenţa. Ca orice instituţie bugetară gândită să asigure sinecuri rubedeniilor, ASF-ul are o organigramă prea mare - ca să încapă toţi! Reducerea organigramei este esenţială. Să fie în instituţia asta numai cine a câştigat un concurs public transparent!

De astfel, cred că ar trebui să fie o obligaţie pentru ASF, ca şi pentru toate instituţiile publice, ca grilele de salarizare să fie făcute publice. La fel şi toate bonificaţiile, sporurile şi primele.

În definitiv, este vorba de banii contribuabililor în slujba cărora suntem, ca demnitari sau funcţionari publici.

Doamna Alina-Ştefania Gorghiu:

"Bibliotecile, bun naţional"

Este de-a dreptul cinic că într-o Românie în care se proclamă sus şi tare valorile europene, să se desfiinţeze importante instituţii de cultură. Este cazul prestigioasei Biblioteci Pedagogice Naţionale "I.C. Petrescu". Pe scurt, imobilul în care biblioteca încă mai funcţionează a fost retrocedat. Reprezentanţii instituţiei au făcut nenumărate demersuri în speranţa că vor primi un sediu adecvat desfăşurării activităţii. Din păcate, soluţiile nu au apărut, iar problema a devenit subiect numai bun de plimbat de la o instituţie la alta, fără a se găsi un răspuns.

În data de 30 decembrie 2013, în Monitorul Oficial s-a publicat OUG nr. 117/2013 prin care se dispune desfiinţarea Bibliotecii Pedagogice şi încadrarea sa ca secţie externă a Bibliotecii Universitare, fără personalitate juridică. Acest fapt este de neacceptat în condiţiile în care contravine Legii nr. 334/2002 privind bibliotecile. Art. 36 prevede că Biblioteca Pedagogică Naţională este bibliotecă de "importanţă naţională". Îngrijorător este faptul că Biblioteca Universitară nu are capacitatea logistică de a prelua cele 450.000 de volume rămase, ci doar aproximativ 50.000. Evident că mă întreb ce se întâmplă cu restul de 400.000? Mai mult, această fuziune restrânge spaţiul de extindere al BCU, în ceea ce priveşte fondul de carte.

Rolul Bibliotecii Pedagogice este unul deosebit de important, în contextul în care aceasta asigură, conform legii, îndrumarea metodologică pentru bibliotecile şcolare şi, de asemenea, elaborează programe de colaborare în domeniu cu instituţiile de profil naţionale şi internaţionale. Totodată, în cadrul BPN "I. C. Petrescu" funcţionează încă din anul 1910 un muzeu pedagogic care cuprinde colecţii de valoare semnate de personalităţi precum Onisifor Ghibu sau Titu Maiorescu. Ce se va întâmpla cu acest muzeu şi cu operele expuse?

Deja zeci de biblioteci şcolare din ţară au fost desfiinţate, fapt explicat vocal de asociaţiile profesionale ale bibliotecarilor care nu au fost consultate cu privire la aplicarea OUG 117/2013 şi, după cum afirmă reprezentanţii acestor organizaţii, nu există nici măcar un studiu de fezabilitate.

Este de neacceptat ca într-o ţară în care se pretinde a se pune preţ pe educaţie să se desfiinţeze instituţii culturale de mare prestigiu şi necesitate. Astfel, în numele tuturor celor care mi s-au adresat pentru soluţionarea acestei anomalii, vă cer sprijinul, stimaţi colegi, în vederea abrogării articolului 4 din OUG 117/2013 şi pentru a trage un semnal de alarmă în ceea ce priveşte restabilirea importanţei funcţionării în condiţii de normalitate a tuturor bibliotecilor din România.

Biblioteca Pedagogică Naţională "I. C. Petrescu", care a sărbătorit 133 de ani de la înfiinţare, este o instituţie care trebuie să îşi recapete identitatea şi statutul, pentru că aceasta vizează un interes naţional mai valoros decât orice miză secundară.

Domnul Daniel Tudorache:

"Iminenta destrămare a USL"

USL a fost fondată în februarie 2011 şi a început oficial activitatea politică în 2012. USL a criticat dur şi public guvernele Boc (2) şi Ungureanu, a dobândit sprijinul majorităţii parlamentare şi al populaţiei şi a obţinut rezultate nesperate în alegerile locale şi parlamentare din 2012: preşedinţia consiliilor judeţene în 36 de judeţe, 1.292 de primării, 12.668 de locuri în consiliile locale şi primăria a 5 sectoare din Bucureşti, 58,63% voturi pentru Camera Deputaţilor şi 60,03% pentru Senat.

Rememorez aceste lucruri deoarece nu trebuie să uităm că, totuşi, Uniunea Social-Liberală s-a născut ca voce a poporului, ca alternativă la ineficienţa dovedită de guvernele aflate sub atenta observaţie a lui Traian Băsescu. Această alianţă a plecat la drum cu un set de priorităţi importante pentru România, printre care şi:

1. Respectarea legilor ţării, fără excepţii, fără derogări sau scuze.
2. Repararea inechităţilor sociale.
3. Depolitizarea administraţiei publice. Doar miniştrii şi secretarii de stat vor fi numiţi şi sprijiniţi politic.
4. Toleranţă zero faţă de corupţie şi clientelism.

Dacă privim în urmă, descoperim doi ani de activitate intensă la nivelul alianţei, activitate desfăşurată în interesul ţării, în interesul cetăţeanului, descoperim măsuri importante luate şi asumate, descoperim hotărâri şi proiecte pentru viitor, descoperim răni create de fostele guvernări pe care noi am avut curajul să le bandajăm indiferent cât de greu a fost să ajungem la rezultatele dorite.

Românii şi-au pus încrederea în mâinile noastre şi acesta este principalul lucru la care ne gândim când afirmăm că nu se doreşte o dezbinare a USL. Alianţa ar trebui să rămână unită şi să îşi ducă la bun sfârşit programul gândit. Aceasta este poziţia noastră, aceasta este, de fapt, esenţa declaraţiilor făcute de premierul Victor Ponta în ultima perioadă, declaraţii interpretate greşit şi preluate în alte scopuri de către alţi colegi, din alte partide.

Dar tocmai pentru că aceste lucruri se întâmplă, tocmai pentru că există o neîncredere la baza alianţei, tocmai pentru că trebuie să confruntăm zilnic declaraţii tensionate făcute publice de colegii de alianţă, aşa cum spuneam şi acum două zile, am un presentiment de tristeţe, de dezamăgire că alianţa USL începe să se destrame.

În cadrul USL au existat numeroase disensiuni de-a lungul timpului, fie că vorbim de refuzul PNL de a se alătura dorinţei lui Victor Ponta de a impozita salariile de peste 1.000 euro, fie că amintim de refuzul PNL de a permite confiscarea averilor ilicite. Şi indiferent de natura discrepanţelor de opinie de la nivelul alianţei, nu a existat niciun alt moment în care destrămarea formaţiunii să pară o alternativă oarecum inevitabilă.

O altă prioritate a Uniunii a fost reprezentată de dispariţia principalului partid de opoziţie, prin alungarea de la putere a regimului Băsescu, prioritate care pare că acum se anulează în contextul apropierii preşedintelui Crin Antonescu de preşedintele nelegitim al ţării, Traian Băsescu.

Nu dorim să renunţam la acest proiect major, numit USL, dar nici nu avem dreptul să inducem populaţia în eroare prin deciziile strategice pe care le luăm. Această apropiere a lui Crin Antonescu de Traian Băsescu nu poate primi înţelegere, în lipsa unei explicaţii coerente şi demne de un popor sătul de trădare.

Eu, Dan Tudorache, consider că Partidul Naţional Liberal şi preşedintele său Crin Antonescu mi-au înşelat aşteptările, iar această amăgire nu poate fi şi nu trebuie să fie tolerată!

Oricât m-ar întrista să accept asta, constat ca sfârşitul Uniunii Social-Liberale a început. Şi chiar dacă pare că a început poate prea devreme, să ne gândim că poate a început la momentul potrivit, astfel încât să nu fim puşi ulterior în postura de a justifica sau confrunta o deziluzie majoră provocată de cei care par că abuzează de buna noastră credinţă.

Am în faţa ochilor mulţimile de oameni care şi-au dorit schimbare şi transparenţă când spun că neadevărurile difuzate în spaţiul public, tensiunile generate la nivel de alianţă, comunicarea agresivă şi defectuoasă, abordarea incorectă a problematicilor conduc la nimic altceva decât la iminenta destrămare a USL.

Domnul Laurenţiu Nistor:

"Şi astăzi băsismul afectează grav economia României"

Instaurarea, acum nouă ani şi jumătate, a regimului Băsescu a avut, după cum am putut observa cu toţii, efecte dezastruoase asupra economiei româneşti. Nu că înainte ar fi fost mai bine, deoarece amprenta demolatoare a lui Traian Băsescu l-a urmărit peste tot, indiferent de postul pe care l-a ocupat. A fost comandant de navă? A dat foc portului Rouen, de a trebuit să plătească statul român o grămadă de bani despăgubire. A fost ministru? A dispărut aproape întreaga flotă comercială a României! A fost primar? Aici au dispărut mai multe, reamintesc acum doar casa din Mihăileanu...

De când e preşedinte, e normal ca pagubele pe care le-a produs românilor să fie pe măsura funcţiei. Astfel, numai cât a păgubit bugetul de pe urma ALRO, de pe urma intervenţiilor sale acolo ar fi fost suficient ca să salveze mulţi oameni de la moarte prin spitalele ţării. Sau cât s-a jefuit de la Hidroelectrica de către portocaliii din apropierea lui Băsescu. Ori câte miliarde de euro au fost prăpădite de către pupila sa, Elena Udrea, racordată la banul public încă de pe vremea când al său Cocoş trăgea dungi pe asfalt şi încasa mulţi bani pe treaba asta.

Culmea intervenţiilor negative ale lui Băsescu în economia românească rămâne însă aşa-zisa "centură de siguranţă" de 20 de miliarde de euro împrumutate de la finanţa internaţională, care ne-a băgat în datorii până-n gât şi pentru care plătim nişte dobânzi frumuşele din şi-aşa puţinii bani pe care îi mai avem. Dacă ar fi fost nişte bani de care să ne folosim în interesul ţării, măcar ştiam o treabă. Însă principalii beneficiari au fost băncile străine, care au primit o gură de oxigen nesperată într-o perioadă în care falimentele bancare erau la ordinea zilei. Bănci care şi astăzi, în loc să finanţeze economia, aşteaptă doar ca să împrumute Ministerul Finanţelor şi alte instituţii care beneficiază de garanţia statului, dar acesta este alt subiect, de tratat pe viitor.

Grav însă este ce se întâmplă în aceste zile, când Băsescu a început un război cu însăşi Banca Naţională, cu intenţia clară de a-şi pune oamenii săi în conducerea primei bănci a ţării. Poate asta este mulţumirea că a primit sprijinul domnului Isărescu, atunci când Băsescu era strâns cu uşa. Se ridică o singură întrebare: de ce şi-ar pune Traian Băsescu oamenii săi la Banca Naţională?

Având în vedere că Băsescu este adeptul dictonului "După mine, potopul!", poate n-ar fi lipsit de interes să cercetăm acest lucru. Cât nu este prea târziu...

Domnul Neculai Răţoi:

"Românii din Ucraina intră în braţele doamnei Reding şi ale FMI"

Vecinii noştri de la Răsărit, după o grămadă de timp de când se răscoală împotriva dictatorului Ianukovici, sunt într-o situaţie de a alege între Rusia lui Vladimir Putin şi Europa celebrilor Reding şi Barroso, cei care şi-au făcut un nume mai puţin iubit în România, menţinându-1 la putere pe Traian Băsescu prin nişte abuzuri cât Casa Poporului.

Parlamentul ucrainean însă s-a dovedit hotărât când a venit vorba de înlăturarea unui dictator criminal, iar Ianukovici, preşedintele proaspăt destituit, a urmat traseul lui Ceauşescu: a tras în popor, apoi a-ncercat să zboare din zonă. Nu se ştie dacă va fi un Târgovişte şi pentru Ianukovici, dar sunt mari şanse să termine, ca şi Milosevici, în fata Tribunalului Penal de la Haga. Cu toată prietenia sa cu Putin, acesta dă semne că-1 lasă din braţe... În urma sa rămâne un loc vacant, pe care principala sa adversară politică, Iulia Timoşenko, proaspăt eliberată din închisoare, va fi ajutată de către Occident să se urce. Reamintim şi că aceasta este printre părinţii "revoluţiei portocalii" din Ucraina, demarată simultan cu cea din România şi care a avut relativ acelaşi traseu. Iar ca să fie asemănarea şi mai mare, FMI se arată deja dornic de a îngropa şi Ucraina în datorii...

Iată contextul în care aproape 400.000 de români trăitori în Ucraina sunt lăsaţi de izbelişte de către cel care, în politica externă, se autoconsidera ca fiind "perfect". Ar fi fost de dorit să fie şi din România o delegaţie la Kiev, aşa cum a fost din Polonia, ca să aibă un cuvânt de zis. Dar nu, "perfectul" a preferat ceva mai palid: un comunicat de presă prin care îndemna părţile implicate ucrainene la "calm, reţinere, pragmatism şi prudenţă"! Exact aşa a făcut şi cu condamnarea comunismului: a citit o hârtie şi a năpârlit dintr-o dată în anticomunist...

Ar fi fost de dorit ca să vedem la Cotroceni o atitudine proactivă, normală la unul dintre cele mai mari state din zonă. Să vedem o preocupare efectivă pentru situaţia de acolo, fie şi pentru faptul că s-a abrogat o lege care permitea românilor să se exprime în limba lor în şcoli, afaceri şi diverse ale domenii. Vremurile sunt tulburi şi nu se vede o normalizare a lor prea curând, ba chiar bătând un vânt de secesiune. Nu este totuna dacă la graniţa noastră rămâne un stat orientat spre Rusia ori acesta devine un stat european, cu toate neajunsurile acestui fapt, căci nimeni şi nimic nu este prefect. În plus, evoluţia politică din Ucraina mai mult ca sigur că se va răsfrânge şi asupra situaţiei din Moldova de dincolo de Prut, sensibilă la mişcările din Transnistria. Ucraina intră astfel într-o nouă eră, dar nu iese din criză.

Iată de ce România are nevoie de cineva care să se ocupe intens de aceste probleme, numai că asta presupune să aibă un preşedinte funcţional, dar, din păcate, nu îl are decât pe Băsescu. Încă...

Domnul Dorin Silviu Petrea:

"Izolarea termică - urgenţa reglementării, conform standardelor europene"

Am ales ca astăzi să vorbesc despre o problemă care mi-a fost semnalată în ultima perioadă de tot mai mulţi cetăţeni, respectiv izolarea termică a clădirilor. Mai mult decât atât, întrucât acest subiect reprezintă o prioritate şi la nivelul Uniunii Europene, aş vrea să găsim împreună o soluţie pentru problemele identificate în tot acest proces. Asta cu atât mai mult cu cât standardele noastre în materie de reabilitare nu sunt foarte clare şi lasă loc de interpretare, iar cei care sunt prejudiciaţi sunt chiar beneficiarii finali ai acestor lucrări, fie ei cetăţeni, administraţii locale şi naţionale.

Cunoaştem cu toţii necesitatea izolării termice a clădirilor în vederea creşterii performanţei energetice. Auzim însă şi vocile care avertizează că felul în care se realizează această reabilitare poate avea efecte negative. Mai mult, sunt locatari care au observat deja igrasie pe pereţi, în ciuda faptului că factura la căldură nu a scăzut, aşa cum era preconizat la începutul procedurii de anvelopare a blocului.

Realitatea este că cea mai accesibilă formă de energie nepoluantă este cea economisită. În practică, însă, situaţia nu este foarte simplă. Purtătorii fosili de energie au devenit prea scumpi, iar arderea acestora contribuie la modificările climatice. Înlocuirea lor cu surse regenerabile este şi urgentă, dar şi anevoioasă din punct de vedere tehnologic şi economic. Iar în acest context, conservarea energiei la clădiri noi şi reabilitarea termică la cele existente a devenit o necesitate foarte importantă pentru România.

În ţara noastră sunt aproximativ 2,5 milioane de consumatori de energie termică produsă şi distribuită în sistem centralizat de RADET, în sistem propriu în centrale termice de bloc sau microcentrale murale de apartament. Anual se pierde o cantitate mare de energie termică în reţelele de distribuţie şi la consumatori, de unde rezultă o risipă de combustibili în centralele termice şi implicit risipă de bani. Potrivit unor statistici realizate de specialişti în domeniu, pentru România, calculul risipei financiare generate de pierderile de energie termică din locuinţele care nu au îmbunătăţite performanţele energetice se ridică la peste 7 miliarde de euro pentru ultimii 20 de ani.

În materie de legislaţie şi metodologie, România cunoaşte nevoia concentrării reglementărilor în vigoare. Avem legi, hotărâri, norme de aplicare, ghiduri, soluţii cadru şi standarde mult prea numeroase şi greu accesibile pentru a fi puse în practică de către cei vizaţi în mod direct de aceste proiecte. Mai mult, unele chiar se suprapun. La fel de importante sunt şi reglementările adoptate la nivelul Uniunii Europene şi care trebuie respectate de România. Consider că, în această situaţie se impune o codificare a tuturor acestora într-un singur document, care ar putea facilita executarea lucrărilor de creştere a performanţei energetice a clădirilor.

Întrucât vor fi alocate atât fonduri europene, cât şi guvernamentale în scopul reducerii costurilor cu energia, al reducerii emisiilor de carbon şi pentru creşterea calităţii vieţii, se impune ca autorităţile, companiile de profil, cetăţenii, cu toţii să ne unim eforturile în realizarea şi îmbunătăţirea unui ghid obligatoriu care să cuprindă toate normele ce privesc lucrările de reabilitare termică. Alinierea la standardele europene este imperativă, indiferent de fondurile prin care se efectuează lucrările de izolare termică.

Standardele europene, calitatea şi lucrul bine făcut trebuie să ne caracterizeze, iar, în acest sens, trebuie să ne mobilizăm în conceperea unor modificări legislative unitare, care să îmbunătăţească procesul de creştere a performanţei energetice. Soluţia problemelor din domeniu va fi identificată doar dacă vom recurge la verificarea calităţii produselor folosite în lucrările de reabilitare termică şi vom aplica sancţiuni pentru orice produs neconform.

Domnul Răzvan-Ionuţ Tănase:

"Copiii orfani - ghimpele din coasta vicepreşedintelui Consiliului Judeţean Braşov, Mihai Pascu"

Recent, vicepreşedintele Consiliului Judeţean Braşov, Mihai Pascu (PC) a reuşit să se facă remarcat în cel mai regretabil mod cu putinţă, catalogând orfanii drept "nişte legume de copii, dar pe care trebuie să îi ajuţi". Vă întrebaţi oare care era contextul în care stimabilul făcea asemenea afirmaţii şi cu ce l-au deranjat aceşti micuţi, încât să cuvânteze cu atâta cinism şi aroganţă la adresa lor?

Ei bine, mărul discordiei este reprezentat de bugetul judeţean pe care vicele a ajuns să "se bată" cu orfanii, fără ca aceştia din urmă să aibă cunoştinţă despre "lupta aprigă" în care au devenit fără voia lor personaje principale. Bineînţeles, câştigătorul este întotdeauna cel care deţine puterea, în cazul nostru, domnul Mihai Pascu, şi nu cei care ar avea neapărat nevoie.

Cunoaştem de asemenea faptul că respectivul personaj este managerul proiectului "Aeroportul Internaţional Braşov". Acum probabil vă este mai clar care a fost factorul declanşator al răutăţilor rostite de la un nivel destul de înalt al judeţului Braşov. Se pare că în percepţia Domniei Sale, micuţii ar reprezenta o piedică în calea investiţiei, fondurile fiind oarecum "irosite" în favoarea lor. Şi suma alocată pentru necesităţile de hrană, îmbrăcăminte şi căldură, Direcţiei Judeţene a Copilului, a scăzut în 2014 cu aproape o treime faţă de anul anterior, conform surselor din teritoriu, iar hrana şi echipamentele au fost cumpărate cu mult peste preţul pieţei, prin contracte ilegale şi fără licitaţie. Toate aceste diminuări au fost făcute însă cu un scop "nobil", şi anume continuarea proiectului pentru aeroportul din judeţ. Deci suntem cu toţii lămuriţi de ce copiii orfani au stârnit dispreţul domnului vicepreşedinte.

Este absolut inadmisibil să jigneşti în cel mai josnic mod cu putinţă copiii care trăiesc drama de a se fi născut fără dragostea unei mame şi sub demnitatea umană să aduci învinuiri unor suflete care nu au avut dreptul de a-şi alege familia. În mod clar, cei care fac astfel de afirmaţii sunt cel puţin de o moralitate blamabilă.

Nu am putut să rămân nepăsător la acele cuvinte şi sunt sigur că dumneavoastră sunteţi în asentiment cu mine. Copiii, indiferent că sunt orfani sau au părinţi, sunt înainte de toate suflete şi nu legume, au trăiri şi sentimente şi, mai presus, au dreptul să trăiască o viaţă în condiţii normale, să fie iubiţi şi, în acelaşi timp, respectaţi. Acesta este un drept pe care nimeni, indiferent de poziţia socială, în stat sau de culoarea politică, nu se cuvine să li-1 îngrădească. Se impune ca noi, reprezentanţii lor în Parlamentul României, cât şi distinşii reprezentanţi de la nivel local şi judeţean să le asigurăm un trai decent şi să-i ajutăm să treacă peste suferinţa pricinuită de faptul că nu au părinţi, persoanele cele mai importante din viaţa oricărui om.

Însă domnul Pascu nu a făcut altceva decât să discrimineze şi să umilească direct şi fără niciun resentiment. Oare dumnealui ştie ce sentimente sunt în sufletul unui copil care a avut neşansa de a creşte fără familie? Cum poate întoarce spatele unor ochi care nu au simţit niciodată căldura părintească, unor fiinţe care nu au cunoscut adevărata însemnătate a cuvintelor mamă şi tată şi care nu au nicio vină că se află într-o astfel de situaţie? Este necesar ca suferinţa lor să fie curmată şi nu amplificată prin vorbe aruncate la întâmplare, care lasă răni adânci în inimile lor, şi aşa destul de vulnerabile.

Îi transmit pe această cale domnului vicepreşedinte al Consiliului Judeţean Braşov că eu sunt "o legumă", deoarece am crescut orfan de ambii părinţi de la o vârstă foarte fragedă şi nu pot să admit ca un reprezentant ca dânsul să facă astfel de afirmaţii.

În consecinţă, "o legumă" din Parlamentul României îi solicită domnului vicepreşedinte să-şi ceară public scuze sau să-şi prezinte demisia.

Datoria autorităţilor este de a-i proteja, de a le oferi educaţie, alimentaţie şi o viaţă decentă, nu condiţii mizere. Aceste lucruri nu se pot realiza dacă persoanele responsabile închid ochii şi ignoră necesităţile tinerilor orfani, le reduc bugetele şi mai apoi îi lasă în voia sorţii. Traumele suferite de pierderea părinţilor sunt greu de vindecat, în cele mai multe cazuri chiar imposibil, ceea ce reprezintă un motiv în plus pentru care statul ar trebui să lupte împotriva marginalizării şi nedreptăţirii respectivei categorii de copii.

Doar simplul fapt că ei reprezintă viitorul ţării noastre nu îmi permite să rămân indiferent la catalogarea făcută de către domnul Pascu. În aceeaşi măsură în care investim în tinerii care au avut şansa de a creşte alături de familie, trebuie să investim şi în micuţii orfani. Repet, ei nu sunt legume, ci sunt persoane care cu ajutorul nostru se pot dezvolta normal, pot studia şi ne pot reprezenta cu succes ţara.

De noi depinde însă viitorul lor şi se impune să luăm măsuri împotriva discriminării şi umilinţelor la care sunt supuşi de către persoane fără demnitate, care pentru bani şi atingerea propriilor scopuri sunt capabile să treacă peste cadavre.

Domnul Sorin Mihai Grindeanu:

"Aritmetica trădării"

Am venit în Parlament, în decembrie 2012, cu gândul de a schimba România, de a face legi cu care să funcţioneze o democraţie autentică. Am venit cu misiunea de a construi o ţară puternică. Şi lucrurile au funcţionat o bună bucată de vreme.

Cu toate acestea, în ultima perioadă, am reuşit performanţa să ne îndepărtăm tot mai tare de cel mai important lucru care ne-a coalizat în 2011, acel ţel comun care ne-a adus la guvernare, care ne-a oferit o majoritate incontestabilă şi ne-a dat încrederea a milioane de cetăţeni. Este obligatoriu să ne amintim de unde am început şi care era ţinta finală, pentru că ultima perioadă arată foarte clar două posibile direcţii: fie că am uitat ceea ce ne-am propus iniţial, fie că nu ne mai dorim acel lucru - caz care cred eu că ar fi profund regretabil şi ar aduce prejudicii majore.

Vreau să vă reamintesc sau să subliniez, după caz, că USL a luat naştere ca o mişcare împotriva duşmanului comun Băsescu. Traian Băsescu, acel preşedinte jucător - premier deghizat în lider absolut - conducător ilegal al acestei ţări (conform celor peste 7 milioane de oameni care au votat pentru demiterea lui la referendum), ţară care, în 2012, prin vot, ne-a oferit nouă încrederea şi care a văzut USL ca pe salvarea din criza servită de guvernarea portocalie în tandem cu preşedintele. "Jos Băsescu!" a fost principalul slogan al campaniei noastre, la pachet cu un proiect de ţară, cu o strategie democratică, bazată pe stabilitate, creştere economică, întărirea instituţiilor statului, bunăstare, corectitudine şi bun-simţ. România puternică, asta ne-am dorit, asta ne-am propus.

Vreau să nu uitaţi că USL a pornit ca alianţa pentru România, pentru români. USL trebuie să rămână aşa! Haideţi să rămânem de partea bună a istoriei, să continuăm ceea ce am început, să ne ducem misiunea până la capăt, să nu picăm în capcană. Personal, din ceea ce am constatat în ultima perioadă, mirajul puterii pare că a şters gradual din orizontul vizual al colegilor liberali cel mai important lucru pe care ni l-am propus în USL: să schimbăm destinul acestei ţări!

Dacă destructurăm ceea ce a funcţionat în ultimii ani ca cea mai serioasă alianţă politică din România, vom avea de pierdut cu toţii, pe toate fronturile. Iar pierderea cea mai mare şi cu consecinţele cele mai grave va fi la capitolul încredere. Înşelarea încrederii se numeşte simplu trădare.

Vă invit să v-o asumaţi sau, dimpotrivă, dacă vreţi să rămâneţi solidari alături de noi în misiunea de a consolida o Românie puternică, să o contestaţi prin rămânerea în USL.

Domnul Vasile Popeangă:

"Mintea de pe urmă a românului"

De trei săptămâni încoace, se fac presiuni majore ca România să devină o oază de instabilitate politică lângă o Ucraina care este în flăcări. Rău este că acest curent e alimentat şi de către partenerii noştri de guvernare, liberalii, care zi după zi încearcă să sfâşie voinţa electoratului, trudind la spargerea Uniunii Social-Liberale. Şi toate acestea spre marea satisfacţie a lui Traian Băsescu, principalul beneficiar al pescuitului în ape tulburi.

Iniţial s-a crezut că este o manevră electorală, pentru ca liderul liberal Crin Antonescu să aibă mai multe şanse în cursa sa pentru preluarea preşedinţiei României, sub impresia că funcţia supremă este mai uşor de cucerit din opoziţie. Luând la disecat această idee, se observă că aceasta nu se susţine. Când ai făcut parte dintr-un guvern ce a deblocat toate fondurile europene blocate de către PDL-işti; când ai făcut parte dintr-un guvern care a avut cea mai mare creştere economică din Europa, depăşind aproape dublu estimările specialiştilor; când guvernarea comună a reuşit să rezolve problema salariilor şi pensiilor tăiate de către băsişti; când ai avut toate beneficiile puterii, este greu să arunci cu pietre în nişte realizări recunoscute chiar şi de către inamicii politici.

Ulterior, s-a crezut că anumite interese de partid i-au orientat pe liberali spre a se asigura că sunt în tabăra care trebuie, după alegerile europarlamentare, probabil anumite semne şi semnale externe făcându-i să creadă că Partidul Popularilor Europeni va fi iarăşi la putere pe bătrânul continent. Din nou: greu de crezut o astfel de idee, întrucât întreaga Europă a fost cuprinsă de criza economico-financiară gestionată mai mult decât dezastruos de către PPE, iar vest-europenii de rând, mult mai dibaci în politica democratică decât românii, nu mai sunt doritori de repetarea unei greşeli care îi ustură şi astăzi...

Cea mai probabilă variantă este însă că, întrucât n-am scos principalele pârghii de forţă din mâinile lui Traian Băsescu, acesta a reuşit să bage în colţii procurorilor atât de mulţi liberali, încât i-a speriat groaznic, fiind gata să trădeze inclusiv interesul naţional numai să scape de prigoana băsistă.

lată câteva motive care ar putea justifica de ce Crin Antonescu, împreună cu apropiaţii săi de care s-a înconjurat în structurile de conducere ale PNL, încearcă de trei săptămâni să rupă USL. Iată de ce Crin Antonescu, deşi a găsit deschidere la conducerea PSD, condiţionează rămânerea în Uniune de cerinţe din ce în ce mai nenecesare şi mai ilogice pentru electorat. De trei săptămâni a cerut să i se pună pe funcţii miniştrii solicitaţi, iar Klaus Iohannis să fie vicepremier. Deşi prim-ministrul Victor Ponta a lămurit că este de acord, dar că aşteaptă propunerile liberale, nicio hârtie oficială nu a venit din partea lui Crin Antonescu pentru a finaliza instalarea miniştrilor, în schimb se continuă ţipetele că PSD nu vrea... rezolvarea problemei guvernamentale şi că doreşte guvern USD!

Bomboana de pe colivă este însă faptul că şeful Senatului a preluat limbajul şi agresivitatea nejustificată care-1 caracterizau până acum doar pe Traian Băsescu. Cum poate să mai afirme că doreşte menţinerea USL când îşi face partenerii de drum cum îi vine la gură de l-ar face invidios şi pe Vadim, recurgând la ameninţări cum că nu-1 mai apucă toamna premier pe Victor Ponta. Ce mai urmează? Blesteme gen "Să-ţi crape mielu-nainte de Paşte" ori "Să le sară ochii la peştii din tigaie?". Bocanci găuriţi şi cu diverse umpluturi puşi la uşă?

Radicalizarea până la extrem a unui om cu educaţia lui Crin Antonescu arată, de obicei, o disperare îngrozitoare care l-a cuprins pe un astfel de politician versat. Nu cumva asta este, de fapt, o reacţie la un şantaj? Cu ce o fi şantajat Crin Antonescu? Căci e greu de crezut că îşi pune multe speranţe în susţinerea băsiştilor la prezidenţiale, Stolojan zicând foarte lămuritor că poate colabora cu liberalii, dar fără Crin, iar Elena Udrea a declarat clar că vrea ca PNL să susţină candidatul PMP la prezidenţiale. Şi-atunci, de ce nu face liberalul-şef uz de mintea de pe urmă a românului şi să rămână în USL? Încă nu e târziu...

Domnul Scarlat Iriza:

"Uniunea Social-Liberală trebuie să continue!"

Uniunea Social-Liberală este o alianţă politică parlamentară şi preelectorală, constituită în februarie 2011 de către liderii Victor Ponta (PSD) şi Crin Antonescu (PNL), ulterior alăturându-se şi Partidul Conservator, iar în 2012, Uniunea Naţională pentru Progresul României. Obiectivul care a stat la baza creării uniunii a fost, este şi va rămâne înlăturarea regimului autoritar Băsescu. Tocmai în această idee, considerăm cu fermitate că proiectul USL nu trebuie să se oprească aici. Nu putem vorbi despre un Guvern PSD sau PNL, ci de un Guvern al nostru, al tuturor, pentru care trebuie să luptăm până în ultima clipă. Pentru a pune capăt instabilităţii politice, PSD este de acord cu condiţiile impuse de partenerii de guvernare, fapt subliniat şi de premierul Victor Ponta în fiecare apariţie publică.

Înainte de a căuta vinovaţii pentru apariţia acestor disensiunii în interiorul USL, ar trebui să facem o analiză a atitudinii adoptate în ultima perioadă de preşedintele Băsescu. Aflat în continuă campanie electorală şi de promovare a noului său partid, Băsescu a trecut la învrăjbirea adversarilor prin orice mijloace.

Liderii USL trebuie să dovedească, în aceste momente sensibile, înţelepciune şi maturitate politică pentru a putea depăşi această criză. În urmă cu doi ani, am primit votul românilor, ca un tot unitar, şi nu avem dreptul să-i dezamăgim. Trebuie să punem interesul naţional înaintea oricăror ambiţii personale sau de partid.

Domnul Daniel Florea:

"Să ne protejăm generaţiile viitoare!"

Cu ocazia Zilei Internaţionale a Siguranţei pe Internet sărbătorită nu demult, aş dori să trag un serios semnal de alarmă cu privire la pericolele venite din mediul virtual.

Dezvoltarea fără precedent a Internetului şi accesibilitatea din ce în ce mai crescută la acest mijloc de comunicare în masă aduce cu sine o mulţime de probleme cu care se confruntă tânăra generaţie.

Unii dintre cei mai vulnerabili, în situaţia în care anumite infracţiuni se întâmplă tot mai des în lumea virtuală, sunt copiii, care au din ce în ce mai mult acces la Internet în şcoli sau acasă, chiar şi prin intermediul telefoanelor mobile. Telefonia mobilă şi Internetul au devenit foarte rapid un lucru obişnuit în viaţa noastră de zi cu zi.

Copiii au telefoane mobile de la vârste din ce în ce mai mici (10 ani sau vârste şi mai mici). Modelele mai noi permit navigarea cu uşurinţă pe Internet şi accesarea emailului sau chat-urilor în orice loc şi în orice moment. Specialiştii nu pot vorbi în acest moment despre o legătură clară între Internet şi exploatarea copiilor. Aceştia vorbesc despre un număr de cazuri, nu despre un fenomen sau o metodă frecventă de recrutare.

Totuşi, o mare parte dintre specialiştii care lucrează în acest domeniu afirmă că Internetul poate deveni un mediu important de recrutare. Această opinie este explicată prin creşterea accesului la Internet în gospodăriile din România şi prin frecvenţa din ce în ce mai mare a folosirii Internetului pentru a cunoaşte noi prieteni.

Anumite rapoarte arată că tot mai mulţi minori sunt victimele traficului de persoane, încă de la vârste fragede, iar mediul virtual este un loc propice în care copiii sunt racolaţi. Reprezentanţii organizaţiilor din domeniul protecţiei drepturilor copilului susţin că tot mai mulţi pedofili îşi găsesc victimele prin intermediul reţelelor sociale, iar marea problemă e că potenţialele victime, copiii, nu au idee cum să reacţioneze corect în astfel de situaţii.

În Uniunea Europeană, deja de mai bine de 10 ani, funcţionează un program care se numeşte "Internet mai sigur", cu iniţiative concrete în toate statele membre, în care există şi instituţii specializate în acest domeniu.

Reprezentanţii organizaţiei "Salvaţi copiii!" din România au ajuns la concluzia că reţelele de socializare în special cauzează cel mai mult copiilor noştri. Potrivit unui studiu realizat de acest ONG, a scăzut media de vârstă a tinerilor care au acces la reţele de socializare şi a crescut numărul celor care intră în contact cu persoane necunoscute, potenţiali agresori. Studiul sociologic al organizaţiei a mai indicat o creştere a numărului copiilor care accesează Internetul, de pe dispozitive tot mai diverse, fapt ce a dus la sporirea în ultimii 3 ani a comportamentelor periculoase în mediul online. Tot un studiu, de această dată al unei echipe de cercetători de la Universitatea din Alberta, arată că 90% dintre băieţi şi 70% dintre fetele cu vârste cuprinse între 13 şi 14 ani au avut acces cel puţin o dată la imagini cu conţinut sexual explicit.

Plecând de la aceste date îngrijorătoare şi fiind conştienţi de faptul că Internetul va fi accesibil din ce în ce mai multor copii, consider că, alături de părinţi, cadre didactice, organizaţii şi instituţii abilitate, noi toţi avem datoria morală faţă de noile generaţii de a conştientiza şi aprecia importanţa prevenirii şi protejării acestora, provocarea care stă în faţa autorităţilor fiind aceea de a cultiva, de a educa un utilizator de Internet cult şi responsabil, care să nu promoveze, dar nici să nu contribuie la promovarea imaginilor indecente, să nu le consume, dar dacă totuşi dă peste ele, să ştie unde să se adreseze.

Domnul Mihăiţă Găină:

"Deşertificarea, o problemă stringentă pentru România"

Mă prezint astăzi în faţa dumneavoastră foarte îngrijorat. Din nefericire, România se confruntă cu încă o problemă stringentă. Aproximativ 40 la sută din suprafaţa agricolă se află în zone cu risc de deşertificare. Regiunile cele mai expuse sunt sudul Câmpiei Române, Dobrogea şi sudul Moldovei.

Deşertificarea este în primul rând o problemă de dezvoltare sustenabilă. Cauzele apariţiei ei sunt suprarecoltarea, practicile nepotrivite de irigaţii şi despăduririle. Managementul sărăcăcios al pământurilor este rezultatul problemelor socio-economice pe care fermierii le au, dar care ar putea fi rezolvate. Schimbările climatice pot şi ele accelera procesul de deşertificare, însă activităţile umane sunt cauza principală şi cea mai distructivă. Supracultivarea epuizează solul. Despăduririle înlătură copacii care susţin solul fertil. Suprapăşunarea izlazurilor dezgoleşte pământul de iarbă. Defrişările exagerate ameninţă echilibrul ecologic al României, siguranţa alimentară şi sănătatea populaţiei. Dacă în anul 1900 România avea 18 milioane hectare de pădure, în 1945 erau 9 milioane de hectare, iar în 2013 se ajunsese la doar 6 milioane de hectare împădurite, potrivit datelor furnizate de Institutul Naţional de Statistică.

Specialiştii afirmă că, până în 2020, terenurile din zece judeţe din Oltenia, Dobrogea şi Banat vor parcurge un proces de uscare. Fenomenul, extrem de grav, este deja vizibil în unele zone din sudul ţării, unde pădurile şi iarba au fost înlocuite de întinderi mari de nisip. In sudul judeţului Dolj, la Dăbuleni, Bechet şi Desa, există porţiuni în care nisipul formează dune precum în deşert. Numită "Sahara Olteniei", zona din sudul judeţului Dolj se transformă încet, dar sigur. Vegetaţia dispare, iar în loc rămâne nisip. Specialiştii spun că aproximativ o sută de mii de hectare sunt acoperite deja cu nisip.

Conform acestora, fenomenul de deşertificare a căpătat amploare în ultimii ani, în special din cauza condiţiilor climatice şi a lipsei de precipitaţii. Doljul este unul dintre judeţele puternic afectate de deşertificare, fenomen alimentat de secetă şi solul nisipos, dar şi de defrişările haotice din ultimii ani. Ţăranii din aceste zone au pierdut recolte şi bani, aşa că au renunţat să mai lucreze pământul. O prognoză realizată de Ministerul Mediului arată că producţia de porumb, spre exemplu, se va diminua cu 14% până în 2020 şi cu 21% până în 2050. Potrivit ultimelor studii, aproape 400.000 de hectare din suprafaţa României sunt, la ora actuală, afectate de fenomenul de deşertificare.

Din păcate, se observă o extindere a fenomenului de aridizare şi către zonele din est şi sud-est. Un studiu privind impactul asupra ecosistemelor agricole şi resurselor de apă, realizat de ANM, arată că vegetaţia specifică din sudul României va migra către nord şi zonele mai înalte. Aceasta va fi înlocuită treptat de vegetaţia aflată la sud de graniţa României. Studiul pleacă de la premisa că, în condiţiile în care emisiile de gaze cu efect de seră (dioxid de carbon, metan) nu sunt stopate, temperaturile vor creşte cu circa 5 grade C până la sfârşitul secolului XXI. Potrivit coordonatorului studiului, prof. Vasile Cuculeanu, aceste măriri de temperaturi vor avea impact asupra ecosistemelor agricole.

În sprijinul observaţiilor anterioare, vă aduc un argument al specialiştilor, potrivit cărora, dacă s-ar fi conservat Codrii Vlăsiei, Bucureştiul n-ar mai suferi vara de căldura insuportabilă şi iarna de viscolele care fac ravagii an de an.

În calitatea mea de reprezentant al judeţului Ialomiţa în Parlamentul României, dar şi ca român născut în Dolj, consider că este momentul să se intervină pentru stoparea degradării accentuate a solurilor, prin reabilitarea sistemului de irigaţii şi plantarea puieţilor pe terenurile nisipoase, unde nu se mai poate cultiva nimic, prin refacerea perdelelor de protecţie, stoparea furturilor şi a distrugerilor care au loc în păduri, altfel sudul Olteniei şi multe alte suprafeţe din Câmpia Română se vor transforma în deşert, iar oamenii vor avea de suferit.

După pauză

În continuare, şedinţa a fost condusă de domnul deputat Valeriu Ştefan Zgonea, preşedintele Camerei Deputaţilor, asistat de domnii deputaţi Niculae Mircovici şi Cristian Buican, secretari ai Camerei Deputaţilor.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

O să-i rog frumos şi pe ceilalţi secretari, ca întotdeauna, cu 28-30 de minute, până creăm cvorumul. Deci trebuie să începem şedinţa de plen după declaraţii politice.

O să-l rog pe domnul Popescu să-mi aducă şi mie prezenţa. A, o am. Bun. Suntem aproape la limită. Liderii!

Dragi colegi, continuăm lucrările de astăzi ale Camerei Deputaţilor şi vă anunţ că, din totalul celor 404 parlamentari, până în acest moment, şi-au înregistrat prezenţa 209, restul fiind absenţi.

Cvorumul legal este îndeplinit: 203.

Începem dezbaterile cu iniţiativele legislative înscrise pe ordinea de zi.

Bun. Ştiţi foarte bine... Suntem la Ordonanţa de urgenţă nr.88, punctul 5 pe ordinea de zi: Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.88/2013 privind adoptarea unor măsuri fiscal-bugetare pentru îndeplinirea unor angajamente convenite cu organismele internaţionale, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative.

Pe procedură, domnul vicelider Victor Paul Dobre.

Domnul Victor Paul Dobre:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Grupul PNL are solicitarea ca acest raport comun să fie retrimis comisiilor pentru o nouă analiză, întrucât avem o serie de observaţii pe care dorim să le aprofundăm.

Vă mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Deci propuneţi retrimiterea la comisie. Da? Termen? O săptămână.

Vă rog frumos să vă pregătiţi cartelele.

Retrimitere la comisie, la propunerea Grupului parlamentar al PNL, a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.88/2013. Să înceapă votul.

Bun. Continuăm. 27 de voturi doar pentru. Nu... Propunerea dumneavoastră nu a întrunit numărul necesar de voturi, patru abţineri, 46 împotrivă.

Potrivit art.115 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, acest proiect de lege se dezbate în procedură de urgenţă. Are 7 amendamente respinse, 5 amendamente admise. Caracterul este ordinar. Vorbim despre Proiectul de lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.88/2013 privind adoptarea unor măsuri fiscal-bugetare pentru îndeplinirea unor angajamente convenite cu organismele internaţionale, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative.

Iniţiatorul. Domnule ministru, aveţi cuvântul.

Domnul Ion Ghizdeanu (preşedintele Comisiei Naţionale de Prognoză):

Bună dimineaţa.

Mulţumesc, domnule preşedinte. Proiectul de lege are ca obiect reglementarea sistemului naţional de verificare, monitorizare, raportare şi control al situaţiilor financiare, angajamentelor legale şi bugetului instituţiilor publice.

De asemenea, prin acest proiect de lege s-a avut în vedere şi reglementarea şi aprobarea unor criterii de prioritizare a proiectelor de investiţii publice semnificative, angajament asumat de România în cadrul Angajamentului Stand-By cu Fondul Monetar Internaţional.

Trebuie menţionat că de la aplicarea prevederilor acestui capitol sunt aşteptate proiecte de investiţii publice din sectorul de Apărare Naţională, Ordine Publice şi Siguranţă Naţională.

Pentru mai buna prioritizare a proiectului investiţiilor publice, s-a schimbat şi finanţarea de la sursele naţionale către sursele UE, care va contribui semnificativ la îmbunătăţirea deficitului bugetar.

De asemenea, au fost şi câteva reglementări legate de contribuţiile sociale obligatorii.

Având în vedere, conţinutul acestui proiect de lege, Guvernul, prin Ministerul Finanţelor Publice, adresează rugămintea de a fi adoptat şi subliniez că Ministerul Finanţelor Publice susţine raportul Comisiei pentru buget, finanţe şi bănci, inclusiv cu amendamentele admise.

Vă mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Mulţumesc şi eu, domnule ministru.

Din partea Comisiei pentru buget, sesizată în fond, pentru prezentarea raportului, domnule deputat aveţi cuvântul.

Domnul Mircea-Titus Dobre:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Raport asupra Proiectului de lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.88/2013 privind adoptarea unor măsuri fiscal-bugetare pentru îndeplinirea unor angajamente convenite cu organismele internaţionale, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative.

Conform prevederilor art.75 alin.(1) şi (3) din Constituţia României, republicată, şi ale art.92 alin.(9) pct. 1 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, republicat, Camera Deputaţilor e Cameră decizională.

Proiectul de lege a fost adoptat de Senat în şedinţa din 29 octombrie 2013.

Comisia pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic a avizat favorabil proiectul de lege, Comisia pentru sănătate şi familie a avizat favorabil proiectul de lege, Consiliul Legislativ, prin avizul nr.988 din 19 septembrie 2013 a avizat favorabil proiectul de ordonanţă de urgenţă, cu observaţii şi propuneri.

În raport cu obiectul şi conţinutul său, proiectul de lege face parte din categoria legilor ordinare.

În conformitate cu prevederile art.61 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, republicat, membrii comisiei au examinat proiectul de lege menţionat mai sus în şedinţa din 18 februarie 2014.

Din totalul de 32 de membri ai Comisiei pentru buget, finanţe şi bănci au fost prezenţi la dezbateri 28 de deputaţi.

La dezbaterea acestui proiect de lege, conform art.54, 55 din Regulamentul Camerei, republicat, a fost prezent în calitate de invitat domnul Dan Manolescu, secretar de stat la Ministerul Finanţelor Publice.

În urma examinării proiectului de lege şi a opiniilor exprimate, membrii comisiei au hotărât, cu majoritate de voturi, să supună plenului Camerei Deputaţilor, spre dezbatere şi adoptare, Proiectul de lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.88/2013 privind adoptarea unor măsuri fiscal-bugetare pentru îndeplinirea unor angajamente convenite cu organismele internaţionale, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, cu amendamente admise şi respinse, prevăzute în Anexa 1, respectiv în Anexa 2.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Vă mulţumesc foarte mult.

Grupurile politice parlamentare. Dezbateri.

Domnul deputat Ialomiţianu, aveţi cuvântul.

Domnul Gheorghe Ialomiţianu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Îmi pare rău că nu s-a dat un vot favorabil, pentru că era bine să mai avem discuţii pe marginea acestei ordonanţe în comisiile de specialitate, pentru că această ordonanţă este greu de aplicat şi chiar blochează activitatea multor ministere, mă refer la investiţii.

Legat de prioritizarea investiţiilor, lucrurile acestea au fost discutate şi când eram ministru, şi mi-am dat seama, ca ministru, că, de fapt, dacă se adoptă un asemenea act normativ, va fi o blocare.

Ministerul de Finanţe ce face? Aşa-zisa monitorizare va bloca investiţiile atunci când veniturile nu sunt suficiente. Şi uitându-se la deficitul bugetar, o să taie investiţiile. Şi care investiţii? Investiţiile majore, cele care sunt dorite de noi toţi: în autostrăzi, în realizarea de investiţii în sănătate, deci investiţiile majore. Acestea vor fi blocate la nivelul Ministerului de Finanţe.

Şi vă dau un exemplu, ce înseamnă prioritizare din punctul de vedere al Guvernului Ponta. Pe hârtie, aţi trecut la prioritizare acea investiţie Comarnic-Braşov, tronsonul, fără finanţare. Nu aveţi finanţare.

Ce înţelegeţi prin prioritizare? În primul rând, trebuie să asiguraţi resurse. Şi o investiţie majoră este blocată de Ministerul de Finanţe.

Deci cei care gestionează... domnul Şova nu are niciun cuvânt, pentru că Ministerul de Finanţe o să-i spună: "Domnule, du-te la plimbare, că nu ai bani!"

Deci e un joc pe care îl faceţi în această guvernare, cu rezultate dezastruoase, ca să blocaţi investiţiile.

Dar investiţiile domnului Dragnea, de 1,6 miliarde lei, nu sunt blocate, nu sunt prioritizate, ele sunt făcute din pixul domnului Dragnea, indiferent, la nivel local, săli de sport sau altceva...

Deci nu vă ţineţi de angajament privind anularea unor investiţii pe care le criticaţi când eraţi în opoziţie, le promovaţi.

Al doilea aspect pe care îl cuprinde această ordonanţă este sancţionarea agriculturilor şi a celor care mai închiriază câte o cameră. Le-aţi introdus contribuţiile sociale, considerându-i oameni bogaţi. Şi-acolo, deci, îi sancţionaţi pe ăia din agricultură, cei care au asigurat creştere economică.

Domnule preşedinte, am un amendament respins, la poziţia a 4-a, o să-l susţin şi poate colegii liberali să-l voteze, pentru că este o măsură de dreapta şi poate acum, când pleacă de la guvernare, să susţină măsurile de dreapta.

Vă mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Alte luări de cuvânt? Bun. Nu sunt. Mergem pe amendamente.

Amendamente admise de la 1 la 5. Obiecţii, comentarii în calupul acesta? Nu. Admis.

Proiectul de lege merge la votul final.

(Domnul deputat Gheorghe Ialomiţianu doreşte să ia cuvântul)

Domnul deputat, cum pot eu să fac să... domnul Ialomiţianu, după 7 ani de Parlament, să înţeleagă această chestiune?

Domnul deputat, nu fiţi nervos şi nu ţineţi mâna în buzunar, că sunteţi fost ministru, da? Am o rugăminte... eu nu arăt cu degetul la nimeni.

O să vă rog frumos un singur lucru: eu când am întrebat de cele 5 amendamente care sunt admise şi am anunţat şi la început, înainte de a lua dumneavoastră cuvântul, am spus, sunt 5 amendamente admise, 7 amendamente respinse. Procedura parlamentară din regulamentul pe care dumneavoastră îl aveţi, şi pe care nu l-a modificat nimeni de când era preşedintele comisiei colegul dumneavoastră de la PDL, spune foarte clar: dacă un amendament respins se află în amendamentele admise, este obligaţia parlamentarului, nici a unui alt coleg, care a făcut amendamentul să-l susţină.

Eu v-am întrebat dacă între amendamentele 1 şi 5 admise existe vreo obiecţie sau un comentariu şi nu a fost nicio obiecţie.

După ce le-am admis şi am spus că proiectul merge la votul final, dumneavoastră aţi ridicat mâna.

Această problemă... nu trebuie să discutaţi cu mine... eu vă spun, această problemă se întâmplă numai în Grupul parlamentar al PDL. Nu sunt abuziv, eu vă explic care este procedura, vă dau cuvântul să-mi spuneţi şi mie care este amendamentul respins pe care îl susţineţi.

Nu poate nimeni să fie în locul dumneavoastră când faceţi amendamentul. Este obligaţia dumneavoastră... fiecare parlamentar să-şi susţină amendamentul. Dar nu ştiţi regulamentul, domnul deputat, şi vreţi ca noi să vă susţinem pe dumneavoastră.

Poate luăm şi o pauză de consultări până descoperiţi dumneavoastră amendamentul, ceea ce nu este corect. Nu vă supăraţi pe mine.

Aveţi cuvântul.

Domnul Gheorghe Ialomiţianu:

Domnul preşedinte, am spus că am un amendament respins pe care îl susţin şi dumneavoastră aţi spus că sunt amendamente admise şi pe urmă aţi spus că trece actul normativ la votul final.

Şi eu am spus că susţin amendamentul respins. Este amendamentul nr.4 prin care propun abrogarea articolelor 4...

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

La ce articol şi care sunt amendamentele?

Domnul Gheorghe Ialomiţianu:

La art.47, 49 şi 51, amendamentul 4, respins de comisie.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Amendamentul 4, respins de comisie. Daţi-mi voie să ajung şi eu la el.

Domnul Gheorghe Ialomiţianu:

Pot să-l citesc?

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Pentru Grupul parlamentar al PDL, o să facem o sesiune specială de amendamente admise sau respinse.

Domnul Gheorghe Ialomiţianu:

Nu, domnul preşedinte. Vă rog eu foarte mult...

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Vă rog frumos să înţelegeţi chestia asta, că numai la grupul PDL se întâmplă.

Amendamentul nr.4. Dacă-mi daţi voie, o secundă, să-l găsesc şi eu. Da?

Se întinde amendamentul nr.4. la pagina 15, da?

Abrogarea art.47, 49 şi a art.51, da?

Domnul Gheorghe Ialomiţianu:

Da.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Daţi-mi voie să le spun şi colegilor...

Asta înseamnă aşa, dragi colegi, că cele 5 amendamente admise la care n-aţi avut obiecţii, deci amendamentele admise sunt toate aprobate. Pentru că amendamentul domnului deputat, de la pagina 15 amendamente respinse, este după ultimul amendament pe care noi l-am aprobat ca amendament admis, la art.39 lit.c).

Domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Gheorghe Ialomiţianu:

Am solicitat abrogarea art.47, 49 şi 51. Se referă la introducerea contribuţiilor sociale pentru venituri din chirii şi venituri din arendare.

Consider că nu sunt necesare acele venituri pentru buget, iar cei care ar trebui să plătească sunt oameni foarte săraci, sunt oameni care îşi închiriază o cameră, care îşi arendează câteva hectare de teren la nişte preţuri derizorii.

Deci am cerut abrogarea acestor articole, ca aceşti oameni să nu mai fie nevoiţi să plătească aceste contribuţii introduse în mod abuziv.

Vă mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Mulţumesc.

La amendamentele respinse de la Capitolul III, 47, 49 şi 51, cere domnul deputat abrogarea.

Vă rog frumos să vă pregătiţi cartelele. Conform regulamentului, supunem prima dată propunerea domnului deputat.

Să înceapă votul.

Nu a fost admis.

O secundă, daţi-mi şi mie voie.

Acum, conform regulamentului, supun la vot textul iniţial, aşa cum este prezentat în regulament.

La pagina 15, Capitolul III, păstrarea articolelor 47, 49 şi 51. Să înceapă votul.

Bun. 70 pentru, 11 abţineri, 51 de voturi împotrivă.

Dacă mai sunt amendamente care sunt susţinute, respinse? Nu mai sunt. Proiectul de lege merge la votul final.

Domnul deputat Tinel Gheorghe pe procedură. Are caracter ordinar. După aceea, mergem la punctul 6 al ordinii de zi. Vă rog frumos.

Domnul Tinel Gheorghe:

Domnule preşedinte,

Pentru o corectă informare a plenului, conform art.106 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, Camera Deputaţilor trece la dezbaterea pe articole a proiectului sau a propunerii legislative numai atunci când în raportul comisiei sesizate în fond există amendamente admise sau respinse.

Colegul meu, domnul ministru Ialomiţianu, a venit aici la tribună şi v-a rugat să acceptaţi, că are un amendament respins şi că vrea să-l susţină. Şi rugămintea noastră este să nu mai susţineţi că nu ştim regulamentul, pentru că adoptarea de calupuri de cinci, zece, cincisprezece, douăzeci, nu se face decât cu acceptul plenului şi stabilit în şedinţa de plen.

Regulamentul spune că dezbaterea este pe fiecare articol în parte, domnule preşedinte.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Domnule deputat, dumneavoastră citiţi numai un articol din capitolul respectiv. Nu vreau să mai intru într-un dialog cu dumneavoastră. Ceea ce pot să vă spun este că ceea ce aţi citit este perfect adevărat, dar ceea ce am spus eu la microfon nu are nici o legătură cu ceea ce aţi spus dumneavoastră. Eu v-am spus că au fost cinci amendamente admise, am întrebat dacă sunt obiecţii, comentarii, nu a fost nicio obiecţie, niciun comentariu, am spus "sunt admise", am întrebat din nou dacă mai există o chestiune şi am zis "merge la votul final". Şi atunci domnul deputat, colegul dumneavoastră, a ridicat... Dacă vă uitaţi în istoria Parlamentului, în acest nou calup de patru ani, doar Grupul parlamentar al PDL are această obiecţie. Niciun alt grup, începând cu UDMR şi terminând cu PP-DD, nu are această obiecţie. Întotdeauna există un coleg de la Grupul parlamentar al PDL care interpretează personal regulamentul şi are o opinie personală cu privire la acest model. Şi vă reamintesc ideea cu calupuri de cinci, zece, cincisprezece a fost descoperită şi susţinută de Alianţa DA. Ea nu a fost folosită până în 2005, s-a creat cutumă, iar colega dumneavoastră a folosit-o doar pe aceasta. Dacă nu ne aducem aminte, putem să vă punem la dispoziţie stenograme.

Domnul deputat Ciuhodaru. Domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Mă bucur că aţi devenit purtătorul de cuvânt al Grupului parlamentar al PP-DD. Dar, tot pentru procedură, la art. 108 alin. (2) "În cursul dezbaterilor deputaţii, Guvernul sau grupurile parlamentare pot pune în discuţie amendamentele respinse de comisia sesizată în fond sau amendamentele depuse la comisie, în conformitate cu prevederile prezentului regulament". Aceasta pentru ca tot Parlamentul să ştie care este adevăratul Regulament al Camerei Deputaţilor.

Vă mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Orice deputat poate să susţină un amendament respins. Aceasta este o cutumă veche de 25 de ani, înainte de a veni eu şi cu dumneavoastră în Parlament.

Important este să fie atent. Aceasta nu scrie în regulament, că orice deputat trebuie să fie atent la dezbatere. Altfel, peste o oră ne întoarcem la primul proiect de lege. Despre aceasta discutăm, acesta este fondul pe care l-am exprimat eu. Acest lucru se întâmplă numai în Grupul parlamentar al PDL, care întotdeauna are o opinie după ce s-a încheiat dezbaterea.

6. Mergem mai departe. Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.117/2013 privind modificarea şi completarea Legii educaţiei naţionale nr.1/2011 şi pentru luarea unor măsuri în domeniul învăţământului.

Conform art. 115 şi acest proiect are procedură de urgenţă, caracterul este organic. Are 50 de amendamente admise şi nouă amendamente respinse.

Dau cuvântul Guvernului României pentru a susţine... Domnule ministru, aveţi cuvântul. Domnule preşedinte al Comisiei pentru politică economică, ne permiteţi şi nouă să ne desfăşurăm activitatea?

Domnule ministru Costoiu, aveţi cuvântul.

Domnul Mihnea Cosmin Costoiu (ministru delegat pentru învăţământ superior, cercetare ştiinţifică şi dezvoltare tehnologică):

Mulţumesc frumos, domnule preşedinte.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Daţi-mi voie să menţionez doar câteva dintre punctele importante pe care ordonanţa dată de Guvern le legiferează: menţinerea duratei de patru ani pentru ciclul gimnazial şi pentru liceu; creşterea duratei învăţământului obligatoriu de la 10 la 11 ani, clasa pregătitoare, clasele I - VIII şi clasele a IX-a şi a X-a; acordarea dreptului absolvenţilor învăţământului profesional să continue studiile liceale la forma de învăţământ cu frecvenţă; mai multe precizări privind învăţământul postliceal, precum şi precizări privind evaluarea la clasa pregătitoare.

De asemenea, un element extrem de important este acela prin care se acordă tarif redus cu 50% pentru transportul local în comun şi elevilor din învăţământul profesional, înlăturându-se o discriminare existentă până acum în lege.

Se reglementează, de asemenea, calendarul de introducere a noilor forme ale examenului de evaluare naţională, admitere la liceu şi bacalaureat, începând cu generaţiile de elevi care intră în clasa a V-a, respectiv în clasa a IX-a începând cu anul 2015-2016.

Se extinde cadrul general pentru subvenţionarea costurilor aferente frecventării liceului şi pentru elevii din mediul urban care provin din grupuri socio-economice dezavantajate. Este o măsură extrem de importantă pentru tinerii care urmează liceul şi care nu au posibilităţi, fiind chiar din mediul urban, repet.

Se fac o serie de precizări suplimentare privind modalitatea de utilizare a resurselor financiare la nivelul unităţilor de învăţământ.

Se extinde de la 3 la 6 ani dreptul cadrelor didactice netitulare, calificate, de a se titulariza în învăţământului preuniversitar, pe baza rezultatelor obţinute la concursul de titularizare.

O măsură care vine, de asemenea, în sprijinul tinerilor: se clarifică durata anului universitar pentru studenţii din anii terminali, astfel încât aceştia să poată beneficia de toate drepturile, conform statutului lor, până la data de 30 septembrie, acum existând o discuţie interminabilă cu privire la durata anului universitar şi la drepturile pe care aceşti tineri le au în perioada 1 iunie-30 septembrie.

Se introduc modalităţi suplimentare de alocare a fondurilor către universităţi, în principal prin încurajarea cooperării universităţilor cu actori preponderent din mediul socio-economic. Şi, de asemenea, câteva reglementări privind funcţionarea ARACIS, având în vedere situaţia tranzitorie în care această instituţie se află.

Vă mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Mulţumesc foarte mult.

Din partea Comisiei pentru învăţământ, ştiinţă, tineret şi sport, domnule preşedinte, aveţi cuvântul.

Domnul Angel Tîlvăr:

Vă mulţumesc frumos, domnule preşedinte.

În baza prevederilor art. 95 şi 115 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, republicat, cu adresa PL-x1 din 3 februarie 2014, Comisia pentru învăţământ, ştiinţă, tineret şi sport a primit spre dezbatere, în fond, în procedură de urgenţă, Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.117/2013 privind modificarea şi completarea Legii educaţiei naţionale nr.1/2011 şi pentru luarea unor măsuri în domeniul învăţământului.

Proiectul de lege are ca obiect de reglementare modificarea şi completarea Legii educaţiei naţionale nr. 1/2011, cu modificările şi completările ulterioare, completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 75/2005 privind asigurarea calităţii educaţiei, aprobată cu modificări prin Legea nr. 87/2006, cu modificările şi completările ulterioare, modificarea Legii bibliotecilor nr. 334/2002, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

Proiectul de lege face parte din categoria legilor organice, iar Camera Deputaţilor este primă Cameră sesizată.

În urma dezbaterii, în şedinţa din 18 februarie 2014, comisia a propus adoptarea proiectului de lege, cu amendamentele din anexă.

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Grupurile politice parlamentare, luări de cuvânt.

Doamna deputat Raluca Turcan. Domnule deputat, PNL-ul? Nu are. Partidul Conservator, aveţi? Nu.

Doamna Raluca Turcan:

Domnule preşedinte,

Domnule ministru,

Dragi colegi,

La un an după dezastruoasa ordonanţă dată de Ecaterina Andronescu, prin care s-a politizat la vârf sistemul de educaţie universitar şi în acelaşi timp s-a deprofesionalizat managementul învăţământului superior, PSD-ul a venit cu o nouă modificare pe ascuns a Legii educaţiei naţionale. Este o modificare complet netransparentă şi dăunătoare sistemului educaţional.

Dragi colegi, orice modificare la Legea educaţiei naţionale ar trebui dezbătută public şi asumată transparent, cu aportul societăţii, şi nu pe ascuns sau după bunul plac.

Prin această ordonanţă se aduc câteva regrese evidente în sistemul educaţional. Şi le voi puncta şi sper ca dumneavoastră să le evaluaţi cu maximă atenţie şi să votaţi ca atare, adică pentru respingerea acestei ordonanţe.

O dată: se amână introducerea testelor transdisciplinare la evaluarea naţională, admiterea la liceu şi bacalaureat.

Dragi colegi, în momentul de faţă în România unul din doi elevi care termină clasa a VIII-a ştie să citească, dar nu poate să proceseze informaţiile pe care le-a citit.

În acelaşi timp, între clasa a VIII-a şi clasa a IX-a 20% este abandonul şcolar şi, mai mult decât atât, un elev care termină învăţământul superior nu îşi găseşte loc de muncă pe piaţa muncii, pentru că 80% nu pot să lucreze în locurile pentru care s-au pregătit, în domeniile pentru care s-au pregătit.

Aşadar, sistemul de educaţie are nevoie de predare transdisciplinară, evaluare transdisciplinară, o pregătire a profesorilor care să le permită acest mod de predare transdisciplinară.

De când a ajuns PSD-ul la guvernare a amânat acest sistem de predare, evaluare transdisciplinară şi acum, prin această ordonanţă se amână evaluarea pentru anul şcolar 2015-2016, în care intră elevii de clasa a V-a şi clasa a IX-a.

Din nefericire, această amânare va duce la două generaţii de elevi care îşi vor găsi foarte greu loc pe piaţa muncii.

Dragi colegi,

Un sistem de educaţie performant înseamnă ca un elev care termină o formă de învăţământ să-şi poată găsi loc pe piaţa muncii, astfel încât să aibă un loc de muncă care să-i asigure un trai decent. Aceasta înseamnă performanţă în sistemul de educaţie, nu neapărat cele mai mari note la diferite obiecte. De aceea avem nevoie de această evaluare transdisciplinară.

Mai mult decât atât, USL şi PSD menţin forţat învăţământul liceal de patru ani şi ignoră cu obstinaţie faptul că elevii care termină opt clase nu au vârsta legală pentru a munci şi sunt obligaţi să urmeze un liceu sau o şcoală profesională, dar 20% abandonează şcoala la 15 ani şi sunt condamnaţi la sărăcie pe piaţa muncii, care nu îi poate asimila.

Dacă studiile gimnaziale s-ar finaliza în clasa a IX-a, aceşti tineri ar avea o şansă pe piaţa muncii şi ar putea să urmeze un liceu sau o şcoală profesională care li se potriveşte.

De aceea, este foarte important să menţinem acest sistem de 10 clase, în care intri în şcoala primară şi gimnazială cu clasa pregătitoare şi tragem clasa a IX-a în sistemul gimnazial, astfel încât să ai 10 clase obligatorii în sistemul primar şi gimnazial.

A treia modificare şi al treilea regres înregistrat de această ordonanţă: perioada de recunoaştere a examenului de titularizare se extinde de la 3 la 6 ani şi în felul acesta se afectează într-un mod foarte grav sistemul de perfecţionare al cadrelor didactice şi prevederile Legii educaţiei naţionale de îmbunătăţire a pregătirii dascălilor. Este o relaxare populistă, care ne va costa foarte scump. Tendinţa în Uniunea Europeană este ca profesorii să aibă contracte de angajare pe perioadă determinată. Ce face această ordonanţă? Prelungeşte o perioadă de titularizare de la 3 la 6 ani şi amână nişte teste de pregătire profesională pe care ar trebui să le dea cadrele didactice şi prin care să vedem dacă ei sunt pregătiţi să predea la catedră, dacă ei sunt pregătiţi să educe noi şi noi generaţii.

Al patrulea regres înregistrat de această lege: practic, dispare competiţia în organizarea examenului de doctorat şi ministerul doreşte o recentralizare periculoasă a procedurilor de acordare a granturilor.

Vreau să vă spun că suntem într-o întârziere nepermisă pentru stadiul în care se află sistemul de învăţământ în ierarhizarea universităţilor, clasificarea universităţilor şi finanţarea universităţilor pe bază de performanţă.

Ce face această ordonanţă? Iarăşi, un regres într-un sistem de competiţie pentru acordarea granturilor doctorale.

Mai mult decât atât, această ordonanţă prevede ca universităţile să contribuie cu 5% din veniturile proprii la un fond fantomă, pe care Ministerul Educaţiei Naţionale îl constituie şi există, în acelaşi timp, o destinaţie neclară a acestor fonduri. Şi aşa există subfinanţare în sistemul universitar, şi aşa există inechitate în finanţarea universităţilor şi sunt situaţii în care universităţi de prestigiu au aceeaşi finanţare per student cu universităţi care scot şomeri pe bandă rulantă.

Nu cred că se justifică acest regres şi alocarea a 5% din veniturile universităţilor Ministerului Educaţiei Naţionale, care şi aşa nu este preocupat de o finanţare suficientă şi transparentă a universităţilor.

Un ultim punct pe care aş dori să-l menţionez astăzi aici se referă la afectarea patrimoniului material şi cultural al tradiţiei Bibliotecii Pedagogice româneşti. Mai exact, Guvernul Ponta a decis în mod abuziv, total netransparent şi fără o documentare asupra situaţiei reale, ca Biblioteca Naţională Pedagogică să fuzioneze prin absorbţie cu Biblioteca Centrală Universitară "Carol I" Bucureşti. Această decizie pune în pericol existenţa a două instituţii fundamentale pentru educaţia românească. Peste 50 de angajaţi ai Bibliotecii Pedagogice Naţionale "I.C. Petrescu" au fost trecuţi într-un mod abuziv în subordinea unei instituţii şi jumătate de milion sau peste jumătate de milion de volume, printre care se numără şi cea mai bogată colecţie pedagogică din ţară de cărţi de patrimoniu, publicaţii rare şi preţioase şi obiecte unicat riscă să fie afectate, deoarece la BCU în momentul de faţă nu există spaţii proprii pentru depozitare.

Deci, o dată această ordonanţă aduce angajaţi trecuţi într-un mod abuziv în subordinea unei alte instituţii şi pe de altă parte afectarea unor colecţii de patrimoniu, din cauza spaţiului impropriu.

Închei, dragi colegi, ...

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Doamna deputat, o să vă rog frumos, vorbiţi de 11 minute!

Doamna Raluca Turcan:

...spunându-vă că viitorul învăţământului românesc poate fi astăzi salvat, dacă veţi vota împotriva acestei ordonanţe şi dacă într-adevăr consideraţi că educaţia este o prioritate naţională. Orice lege care constituie un regres la o reformă necesară în sistemul de educaţie poate să constituie un pas înainte, dacă o veţi respinge. Aşadar, apelez la dumneavoastră, la înţelepciunea dumneavoastră, să votaţi împotriva acestei ordonanţe.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Mulţumesc, doamna deputat.

O să rog colegii să-i dau cuvântul doamnei deputat de la PP-DD şi după aceea... Doamna deputat, o să-i dau cuvântul colegei noastre de la PP-DD prima dată, pentru că a ridicat mâna înainte. Şi o să vă rog frumos pe dumneavoastră să vorbiţi după aceea. Şi după aceea colegul de la UDMR. Mi-a fost greu să aleg între două doamne. Am luat-o de la stânga la dreapta. Vă mulţumesc foarte mult pentru înţelegere.

Doamna Ioana-Jenica Dumitru:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Bună ziua, dragi colegi.

Partidul Poporului - Dan Diaconescu remarcă intenţia Guvernului de a clarifica, prin această ordonanţă de urgenţă, mai multe aspecte legate de Legea educaţiei şi de învăţământul românesc în general.

Partidul nostru susţine necesitatea stabilităţii sistemului. De asemenea, susţinem introducerea învăţământului profesional, cu menţiunea că faţă de textul propus de Guvern considerăm necesară stabilirea unei medii de 20 de elevi per clasă. Cu toate acestea, această ordonanţă este departe de a rezolva permanent multiplele probleme ale acestui sistem.

Suntem îngrijoraţi de situaţia Bibliotecii Pedagogice Naţionale care, prin această ordonanţă, va deveni doar temporar, conform spuselor ministerului, secţie a Bibliotecii Centrale Universitare, şi solicităm Guvernului măsuri cât mai rapide, pentru ca Biblioteca Pedagogică Naţională să aibă un sediu propriu şi adecvat fondului de carte valoros pe care îl administrează.

Mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Mulţumesc, doamna deputat.

Doamna deputat Cherecheş, aveţi cuvântul.

Doamna Florica Cherecheş:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Membrii Grupului PNL susţin adoptarea acestui proiect de lege, pentru că acesta reglementează, printre altele, învăţământul obligatoriu de 11 ani, prin includerea clasei pregătitoare, şi apoi ceea ce ne-am dorit cu toţii, şi anume, clasa a IX-a să revină la liceu, acolo unde îi este locul şi, de asemenea, este vorba de învăţământul profesional care, în sfârşit, începe să se dezvolte, care va avea o durată de trei ani, în loc de doi ani, pentru că aceasta este o mare nevoie în România, în această perioadă.

Sunt prevăzute în ordonanţă şi facilităţi acordate cadrelor didactice, cum ar fi acest examen de titularizare care are valabilitate de şase ani, şi nu de trei ani.

Ceea ce este demn de remarcat este că prezentul proiect de lege scoate elevii din învăţământul profesional, din statutul de elev de mâna a doua, prin faptul că aceştia pot să opteze după finalizarea clasei a VIII-a pentru învăţământul profesional, pot să intre în sistemul dual, acolo unde există parteneriate cu mediul de afaceri, şi, de asemenea, beneficiază de anumite facilităţi, aşa, ca toţi elevii din România, şi anume: sprijin financiar pentru elevii care provin din grupuri socio-economice dezavantajate, drept la învăţământ de zi pentru finalizarea liceului, dreptul la reducerea de 50% pentru transportul în comun.

Partidul Naţional Liberal va susţine şi va promova întotdeauna recunoaşterea valorii şi demnităţii cadrului didactic, acordarea sistemului la nevoile societăţii, prin evaluarea permanentă a componentelor sistemului de educaţie.

Din aceste motive, deputaţii PNL vor adopta acest text normativ.

Mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Mulţumesc.

Grupul parlamentar al UDMR. Domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Szabó Ödön:

Stimate domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Ordonanţa de urgenţă, într-adevăr, în anumite elemente pe care le prezintă rezolvă problemele cel puţin pentru învăţământul profesional.

În schimb, considerăm că sunt o serie de teme care nu se regăsesc şi n-au fost reglementate şi urmează a fi reglementate. În comisie am discutat, de exemplu, pentru o trecere a creşelor la grădiniţă nu doar ca şi coordonare profesională, ci şi ca şi titularizare. În momentul de faţă ştiţi foarte bine că educatorii din creşele despre care în Legea învăţământului se spune că aparţin învăţământului antepreşcolar nu trec printr-un examen de titularizare, sunt aleşi de către administraţiile publice locale fără a avea un control profesional. Considerăm că în perioada următoare trebuie să existe o revenire asupra acestui text şi să avem un control profesional, prin faptul că aceste persoane, acest educator trebuie să treacă prin filtrul titularizării.

A doua chestiune pe care am dorit să o reglementăm şi am avut şi propuneri pe care o să mi le susţin este numărul mediu pentru clasele gimnaziale.

Într-o serie de localităţi, în momentul de faţă, numărul de copii este în jur de 20, iar nu dorim să umblăm... Propunerea pe care o voi susţine nu precizează în momentul de faţă doar numărul mediu. Numărul minim este de 12, numărul maxim poate să rămână de 30, acolo unde aceste formaţiuni, aceste clase pot să se menţină, să rămână în continuare, dar numărul mediu să fie de 20 per unitate administrativ-teritorială.

O altă problemă care ar trebui reglementată, dar nu neapărat prin lege, ci ministerul ar trebui să ia în considerare aceste propuneri, este realizarea concursurilor pentru directori. De circa şase ani de zile directorii sunt numiţi an de an de către inspectoratele şcolare, ar trebui realizate demersurile ca administraţiile publice locale, care prin lege în momentul de faţă pot organiza, Consiliul de administraţie al şcolilor, să realizeze numirea directorilor pe aceste posturi, pe postul de director.

O altă problemă pe care trebuie să o menţionez este finanţarea per capita a copiilor care, din păcate, într-o serie de şcoli cu performanţe reale nu acoperă costurile şcolilor respective. Ştiţi foarte bine că în cazul în care avem persoane, avem personal didactic încadrat cu grad didactic I şi cu vechime în muncă, acest lucru înseamnă că au un nivel de salarizare mai ridicat şi degeaba există un număr mare de copii, de elevi în şcoală, nu se acoperă cheltuielile pentru finanţarea învăţământului, cheltuielile de personal la nivelul acestei şcoli.

Cu toate acestea, sunt o serie de iniţiative pozitive ale ordonanţei respective. O parte dintre ele, amendamentele noastre au fost acceptate şi, în funcţie de acceptarea acestor amendamente, vom susţine această iniţiativă legislativă.

Vă mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Mulţumesc, domnule deputat Ödön. Grupul parlamentar al PSD, după care o să-i dau cuvântul şi doamnei deputat de la deputaţii neafiliaţi.

Domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Ion Eparu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Am avut intenţia să vin la microfon şi în foarte puţine cuvinte să susţin Ordonanţa nr. 117, pentru că ea, în fond, înseamnă câţiva paşi înainte în sistemul de educaţie. Şi cu aceasta credeam că îmi fac eu datoria faţă de mine şi faţă de sistemul educaţiei din ţara noastră. Am constatat, însă, ascultând intervenţiile colegilor, că sunt obligat să extind un pic intervenţia mea, pentru că de un an şi jumătate, aproape doi ani de când sunt parlamentar, am fost martor la foarte multe intervenţii, cu incredibile transformări de discurs ale unora mai noi sau mai vechi în Parlament.

Grupul PDL a avut o intervenţie stupefiantă, din punctul meu de vedere, şi am să îmi argumentez afirmaţia pe două motivaţii: pe de o parte, am fost surprins să constat că Grupul PDL şi-a trimis la microfon un reprezentant care n-a venit la comisie şi care n-a participat sub nicio formă la dezbaterile pe temele introduse în discuţie de Ordonanţa nr. 117, şi chestiunea aceasta m-a surprins, ca să nu folosesc alt termen. Pentru că, dacă lucrurile ar fi stat altfel, ar fi trebuit să recunoască colegii de la PDL că la comisie, domnul ministru Remus Pricopie, în persoană, a lămurit toate aspectele pe care PDL le-a ridicat aici, ca fiind cel puţin neclare.

Nici măcar aceasta nu m-a surprins foarte mult, pentru că am constatat, repet, de-a lungul perioadei de când sunt parlamentar, acea metamorfoză incredibilă a colegilor de la PDL în discurs.

Ceea ce m-a surprins, însă, şi vreau să aduc în atenţia dumneavoastră, a fost modul în care reprezentantul PDL şi-a început discursul: "Orice modificare la Legea educaţiei trebuie supusă dezbaterii publice". Aceasta chiar a fost pentru mine de neînţeles. Deci, la o lege asumată de guvernarea PDL, orice modificare trebuie supusă dezbaterii publice.

Mai mult decât atât, cred că nu se poate spune despre modul în care colegii noştri de la PDL înţeleg să facă politică.

Susţin din toată inima modificările la Legea educaţiei, care sunt prevăzute în Ordonanţa de urgenţă nr. 117, pentru că ele vin dinspre sistem către noi, ca şi rugăminte la legislativ, pentru a încerca să ordonăm un pic haosul din sistem.

Vă mulţumesc foarte mult.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Mulţumesc, domnule deputat.

Doamna deputat Bogdănici, dacă nu greşesc.

Doamna deputat, aveţi cuvântul.

Doamna Camelia-Margareta Bogdănici:

Bună ziua, dragi colegi.

Provin dintr-o universitate care are un renume deosebit şi, prin calitatea educaţiei pe care o acordăm studenţilor, avem de la an la an un număr mai mare de studenţi străini.

Mă voi referi la un singur articol din această ordonanţă de urgenţă a Guvernului, care contravine atât Constituţiei, cât şi unor reguli principale şi îl voi contrazice pe colegul care a vorbit anterior, pentru că, dacă nu sunteţi de acord să fie abordată întreaga populaţie, măcar universităţile şi rectorii trebuiau să fie abordaţi. Pentru că, în acest moment, pentru articolul la care mă refer, respectiv schimbarea art. 206 alin. (2), care modifică forma veche a Legii educaţiei naţionale, care spunea: "Universităţile, în baza autonomiei universitare, pot dispune integral de veniturile obţinute din şcolarizarea studenţilor străini" are două lucruri foarte grave: scoate, în baza autonomiei universitare - şi vreau să vă spun că în Constituţia României, în art. 32 alin. (6), se spune: "Autonomia universitară este garantată." şi nu a ţinut cont de părerea universităţilor care să ştiţi că în acest moment dau în contencios în judecată şi nu sunt de acord cu această propunere.

Deci pentru acest alineat vă rog să fiţi mult mai atenţi atunci când veţi vota.

Vă mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Doamnă deputat, un articol din lege sau din ordonanţă poate fi atacat numai la Curtea Constituţională, când este proiectul de lege. Hotărârile de Guvern pot fi atacate, sau hotărârile consiliilor locale, în contencios administrativ. Proiectele de lege pot fi atacate în contencios doar dacă ele prevăd o anumită chestiune care face, printr-o ordonanţă prezidenţială, să fie suspendate până se ia o decizie. Să nu facem greşeli de la microfonul Parlamentului.

O să rog, pentru că se apropie ziua de 1 martie, o să-i dau cuvântul doamnei deputat Turcan, pentru un scurt drept la replică de un minut. Da, aţi vorbit 11 minute. Vă reamintesc, da, la declaraţia ... Aşa că un minut, vă rog frumos.

Doamna Raluca Turcan:

Vă mulţumesc.

Apreciez că respectaţi regulamentul...

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Doamnă, nu respect regulamentul. V-am dat dumneavoastră cuvântul ca o favoare. Regulamentul nu-mi permite să vă dau cuvântul. Dar, am spus, se întâmplă 1 martie şi vă dau cuvântul un minut. Ca să respectăm procedura.

Doamna Raluca Turcan:

Ţinând cont că am fost singurul reprezentant al PDL-ului care a luat cuvântul la această dezbatere şi s-au făcut referiri la PDL, înseamnă că aveam dreptul la această intervenţie. Oricum, vă mulţumesc.

Voiam doar să menţionez că nu există un partid mai consecvent în reforma sistemului de educaţie ca Partidul Democrat Liberal. Legea educaţiei naţionale este rezultatul dezbaterii acestui proiect timp de 3 luni de zile în comisiile de specialitate, cu societatea civilă, cu reprezentanţi din domeniu şi profesionişti din domeniu. Faptul că acel Pact naţional pentru educaţie, cu toate că a fost semnat de toate partidele politice, însă nu a fost respectat, a dus la asumarea răspunderii pe acest proiect de lege. Şi vreau să vă spun că toate partidele reprezentate aici în Parlament au semnat, prin reprezentanţii lor, acordarea a 6% din PIB pentru educaţie. Nici în momentul de faţă educaţia nu a reuşit să depăşească 3,46% din PIB pentru educaţie. Cel mai mare procent a fost acordat în guvernarea PDL-ului, cu toate că era perioada maximă de criză economică.

Aşadar, PDL susţine profesionalizare, finanţare transparentă, pe bază de performanţă. Şi, în plus, ţinând cont...

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Vă mulţumesc. Doamnă deputat, aţi depăşit un minut. Vă rog frumos, cu tot respectul pe care-l am. Da? Altfel, ar trebui să continui. Doamnă deputat, altfel, ar trebui să dau dreptul la replică la dreptul la replică şi aş intra într-o altă chestiune care este interzisă de regulament. Vă rog frumos, cu tot respectul. Altfel, intru în altă zonă, care a fost catalogată la începutul sesiunii trecute şi interzisă de către colegul dumneavoastră, care era viceliderul grupului parlamentar la momentul respectiv.

Nu mai intrăm pe dezbateri. Un singur coleg...

Bun. Avem 50 de amendamente admise şi 9 amendamente respinse.

Rog colegii care au amendamente respinse să fie atenţi. Da? Majoritatea sunt ale domnului deputat Ödön, secretarul Grupului parlamentar al UDMR.

Bun. Pentru că primul amendament se referă la amendamentul admis de la alin.(13), vă propun să mergem în calupuri de cinci.

Nu sunt obiecţii comentarii.

1-5.

Obiecţii, comentarii la amendamentele admise? Nu. Aprobate.

5-10.

Obiecţii, comentarii la amendamentele admise? Nu. Aprobate.

10-15.

Obiecţii, comentarii la amendamentele admise?

10-15? Aveţi dumneavoastră unul. Îl susţineţi? Nu.

Bun. 10-15.

Obiecţii, comentarii? Nu. Aprobate.

15-20, la amendamentele admise? Asta înseamnă până la art.85.

Obiecţii, comentarii? Nu. Aprobate.

Aveţi? La 85, nu aveţi.

Aveţi, aveţi, la pct.4. Vă rog frumos. Se referă exact la 20. Da? 20 - amendamente admise, 4 - amendament respins. Depus de dumneavoastră. Nu, domnule deputat?

Daţi-mi voie să mai întreb dacă de la 1 la 19 mai sunt obiecţii, comentarii? De la 15 la 19? Nu. Admise.

La amendamentul 20, admis, există un amendament respins, aflat la pagina 31, al domnului deputat Ödön. Domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Szabó Ödön:

Domnule preşedinte, la art.63 alineatul...

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Domnule deputat, am trecut... Suntem la poziţia 20, amendamente admise. V-am întrebat şi mi-aţi dat din cap că nu-l susţineţi.

Domnul Szabó Ödön:

Acolo erau două amendamente, domnule preşedinte.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Şi aţi spus că nu le susţineţi pe niciunul.

Domnul Szabó Ödön:

Pe primul nu-l susţin. Am spus şi la dezbaterile generale.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Păi, v-am întrebat eu, domnule deputat. Aţi dat din cap şi sunteţi la poziţia 4 - amendamente admise; cel de la poziţia 3 este al domnului deputat Deaconu şi aveţi la art.85 alin.(2). Cred că nu aveţi hârtiile puse în ordine. O să vă rog frumos...

85 alin.(2) pagina 31 - amendamente respinse, cu pagina 12, amendamente admise.

Domnule deputat, îl susţineţi? Că nu putem să stăm toată sala după dumneavoastră. Domnule deputat? Deci nu-l susţineţi, da?

Deci punctul 20 de la amendamente admise.

Obiecţii, comentarii? Nu. Admis.

Între 21, amendamente admise şi poziţia 25, deci până la art.111. Obiecţii, comentarii? Nu. Admise.

26-30, până la art.160.

Aveţi un amendament admis, da? Respins.

La poziţia 7, nu?

Domnul Florin-Costin Pâslaru:

Da, domnule preşedinte.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

La poziţia 7, nu?

Domnul Florin-Costin Pâslaru:

30.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

La 30? Luaţi cuvântul? Vă dau cuvântul.

Domnul Florin-Costin Pâslaru:

Vă mulţumesc. Este art.160 - "Studiile universitare de doctorat sunt organizate cu finanţare de la bugetul de stat în regim cu taxă sau din alte surse legal constituite.".

Solicităm respingerea.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Nu înţeleg.

Este un amendament admis. Domnule deputat, este un amendament admis de către comisie şi solicitaţi respingerea.

Domnul Florin-Costin Pâslaru:

Solicităm respingerea. Da, domnule preşedinte.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Ascultaţi-mă. Textul... de către comisie este nemodificat şi art.160 are trei alineate. La amendamentul admis 30, da? Discutăm... Deci, încă o dată, vă rog frumos, ca să fim foarte atenţi la ce discutăm. Pe care dintre cele trei coloane, la care dintre cele trei coloane vă referiţi?

Domnul Florin-Costin Pâslaru:

Mă refer la coloana unde scrie art.160, prima coloană.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Domnule deputat, care coloană, nu linie. Textul propus de comisie este la a treia coloană verticală. Pe acela îl discutăm. Şi alin.(1) şi (2) sunt nemodificate; alin.(3) este modificat - granturile doctorale.

Pe care dintre alineate îl doriţi respins?

Domnul Florin-Costin Pâslaru:

3, forma comisiei.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Forma comisiei. Deci doriţi tot amendamentul.

Domnul Florin-Costin Pâslaru:

Tot amendamentul.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Ca să fie clar pentru toţi colegii.

Deci, avem la amendamentul admis 30 al comisiei, la alin.(3) al art.160, primele două alineate sunt nemodificate faţă de textul vechi, venit de la Senat, avem o completare a comisiei, pe care dumneavoastră doriţi să respingeţi.

Domnul Florin-Costin Pâslaru:

Aşa este, domnule preşedinte.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Se doreşte eliminarea amendamentului comisiei.

Domnul Florin-Costin Pâslaru:

Aşa este.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Da? Se propune respingerea amendamentului comisiei. Da? Bun.

Vă rog frumos să citiţi regulamentul.

Cererea de respingere propusă de către un grup parlamentar se votează cu prioritate. (Vociferări.)

Domnilor deputaţi, vă rog frumos să citiţi regulamentul. Dacă vreţi, vi-l mai citesc eu o dată. Fiecare citeşte pagina pe care o doreşte. Cu prioritate sunt obligat să ascult - şi asta este dintotdeauna, aveţi în stânga dumneavoastră un coleg care a condus şedinţe foarte mult timp -, dacă un coleg are o obiecţie sau un comentariu, v-a spus şi domnul Márton Árpád, care înseamnă respingerea amendamentului, că, de obicei, dacă nu e amendament, înseamnă respingere, atunci, eu, cu prioritate, trebuie să fac acest lucru, să-l supun la vot.

Vă citesc din nou ca să nu ne mai plictisim. O să rog liderii grupurilor politice parlamentare să vină la mine, pentru că fiecare citeşte ce vrea din regulament.

(Consultări.)

O să-l rog frumos pe domnul Márton Árpád să reexplice colegilor din dreapta Domniei Sale, care nu înţeleg.

Domnule deputat, vă rog frumos să explicaţi a mia oară de la microfon. Aveţi cuvântul.

Domnul Márton Árpád-Francisc:

Conform regulamentului nostru, dacă la varianta venită din partea iniţiatorului, respectiv varianta propusă de comisie, nu sunt observaţii, ele se consideră a fi adoptate.

Dacă intervine cineva, pentru că ori are un amendament respins, ori are obiecţii la un articol care a fost modificat în comisie, atunci acea obiecţie se discută şi se supune votului, în următoarea ordine: prima dată, propunerile de eliminare; după aceea, se supune votului varianta propusă de comisie, dacă eliminarea nu a trecut; dacă nici varianta comisiei nu a trecut şi există un amendament respins, atunci se supune forma din amendamentul respins; şi, dacă nici aceasta nu a trecut, se supune votului forma iniţiatorului. Deci aceasta este ordinea rezultată din mai multe articole. Dacă le citiţi, aici ajungeţi.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Domnilor colegi, nu se face dezbatere. Vă rog frumos, nu interpretaţi cuvântul după cum înţelege fiecare limba română. Discutarea se referă strict la această chestiune regulamentară. Altfel, ar trebui să facem dezbatere pentru fiecare amendament respins sau orice obiecţie. Nu se face dezbatere între grupuri politice parlamentare. Procedura obligă... şi eu am dat, pentru că dumneavoastră sunteţi foarte puţini în Grupul parlamentar al PDL şi acum sunteţi şi mai puţini, am dat cuvântul şi am eliminat obligaţia mea, ca preşedinte de comisie, să supun la vot, la cererea biroului comisiei, timpii de dezbatere pentru fiecare articol, tocmai ca să puteţi să vorbiţi mai mult. Adică, să nu transformăm interpretarea fiecăruia dintre noi într-un motiv să venim la microfon. Dacă vreţi, supunem la vot. O să propună domnul preşedinte al comisiei un minut şi, atunci, într-un minut, nici nu aveţi timp să discutaţi. Acest lucru este scris conform regulamentului.

Grupul parlamentar al PDL, la începutul sesiunii trecute, în 2013, domnul Mircea Toader a cerut ca această chestiune să nu fie pusă pe tapet, tocmai pentru ca dumneavoastră să puteţi să vorbiţi mai mult. Altfel, vorbiţi numai la dezbateri generale şi în rest toată lumea o să propună un minut. Este cutuma pe care dumneavoastră aţi introdus-o ca articol în regulament. Vă rog frumos, dacă nu mă credeţi, întrebaţi-l pe domnul deputat Oltean, este în stânga dumneavoastră şi ştie foarte bine regulamentul.

Deci eu cred că dintr-o favoare ne întoarcem într-o chestiune în care fiecare are impresia că ştie regulamentul.

Colegii mei de la Grupul parlamentar al PSD au propus eliminarea. Deci, respingerea textului, conform regulamentului, art.110, asta a citit domnul Márton Árpád, respingerea textului de la pagina 17, amendamentul admis 30, coloana a treia.

Să înceapă votul.

Bun. 110 voturi pentru, două abţineri, 49 de voturi împotrivă. Propunerea comisiei a fost eliminată.

Revenim acum la coloana a doua, textul care a venit de la Senat. Pe acesta îl supun la vot în acest moment, textul care s-a discutat în comisie ca fiind text iniţial, aşa cum scrie regulamentul şi cum a explicat şi domnul Márton Árpád. Rămân doar... şi alin.(3), dar este o altă formă, cu care s-a venit de la Senat.

Domnule Ödön, este exact ce am discutat. S-a eliminat forma propusă de dumneavoastră şi rămâne textul iniţial. Da? Sunteţi de acord? Bun.

Vă mulţumesc foarte mult.

Să înceapă votul.

116 voturi pentru, patru abţineri, 45 de voturi împotrivă.

Rămâne textul iniţial, aşa cum a venit de la Senat. Se află pe coloana a doua, la amendamente admise - textul OUG nr.117/2013.

Mergem de la poziţia 31, amendamente admise, până la poziţia 35, adică, de la art.160 alin.(4) până la art.205 alin.(2).

Domnul deputat Ödön. Aveţi o obiecţie sau discutaţi amendamentul respins? Amendamentul respins. Ştiu care. Cel de la poziţia 7, da?

Domnul Szabó Ödön:

La punctul 35 este un amendament respins la amendamente respinse nr.9...

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

La 9, da.

Domnul Szabó Ödön:

La art.205 alin.(2), şi anume cel care se referă la posibilitatea ca studenţii înmatriculaţi în forma de învăţământ cu frecvenţă în instituţii de învăţământ superior acreditate pot să beneficieze de 50% reducere la tarifele pentru mijloacele de transport, până la 26 de ani.

Până în momentul de faţă se prevedea ca toţi studenţii să beneficieze de reducere de 50%. Propunerea noastră a fost să fie... în Legea tineretului se prevede un prag de 35 de ani şi ca corelare legislativă, dacă se reduce, atunci să se ajungă la 35 de ani, nu la 26.

Vă mulţumesc. Este art.205 alin.(2).

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Alin.(2) şi este un amendament respins al comisiei la amendamentul admis 35.

Domnule deputat Andea, vă dau cuvântul. Staţi o secundă. Dragi colegi, la amendament respins, facem dezbatere pe amendament respins? Nu am auzit niciodată chestia asta.

Domnule deputat, inventăm la regulament. Vă rog frumos.

După ce... adică, haideţi să vedem care este al domnului deputat. Domnule profesor, domnul coleg de la PNL, după aprobare sau respingere, puteţi să explicaţi votul şi atunci aveţi instrumentele regulamentare prin care să vă exprimaţi. Eu aşa vă propun. Da?

Deci, în acest moment, dragi colegi, supun votului, conform regulamentului, propunerea domnului deputat Ödön, amendamentul respins al domnului deputat, art.205 alin.(2) poziţia 9 pagina 35 - amendamente respinse.

Să înceapă votul.

Mergem pe textul comisiei. De la art.35 textul este nemodificat. Supun votului textul comisiei.

Să înceapă votul.

Vă mulţumesc foarte mult.

148 de voturi pentru, şapte abţineri, 27 de voturi împotrivă.

Rămâne textul comisiei.

Înainte de a merge mai departe, domnul deputat Andea, după care o să-i dau colegului de la Partidul Naţional Liberal cuvântul.

Domnule profesor, aveţi cuvântul.

Domnul Petru Andea:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Am considerat util şi necesar să iau cuvântul, întrucât şi în dezbaterile din cadrul comisiei eu, personal, am votat împotriva şi a acestui amendament şi a celui anterior, care se referea la granturile după care... după metodologia după care trebuie acordate granturile pentru doctorat.

Vreau să spun că în legea noastră, pe care o discutăm acum, în ordonanţa de urgenţă se vorbeşte despre studenţi. În Legea tinerilor se vorbeşte despre tineri. Există o diferenţă între ceea ce înseamnă student şi tânăr. De regulă, se suprapun, în marea majoritate, dar am considerat necesar, util, în mod obiectiv ca, până la 26 de ani, vârsta până la care se acordă şi alte drepturi studenţilor, să funcţioneze şi această prevedere, acest favor care se acordă studenţilor.

În legătură cu granturile doctorale, spuneam în şedinţa de comisie, votând împotriva amendamentului care a fost respins adineauri, că ar fi o descalificare, ca să spun aşa, a şcolilor doctorale care se înfiinţează pe principii extrem de serioase de competenţă, şi nu este necesar să fie o supracompetiţie naţională pentru acordarea granturilor.

Vă mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Vă mulţumesc, domnule profesor.

Domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Radu Zlati:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

În mod tradiţional, student înseamnă cineva cu buzunarele goale, şi nu are importanţă dacă are 26 de ani sau 35 de ani. Fostul Guvern, în marea lui înţelepciune, atunci când a venit cu Legea învăţământului nr.1, i-a scutit de 50% taxă de transport pe toţi studenţii, ceea ce ni s-a părut corect. Dacă onoratul minister a venit şi a redus vârsta sau mai bine zis a pus un prag de vârstă la 26 de ani, noi, cu tot respectul, am considerat că acest prag este prea redus şi am încercat să-l corelăm cu legislaţia internă şi internaţională care spune că măcar pentru tineri să oferim acest avantaj, iar tânăr, după această legislaţie, înseamnă 35 de ani, iar nu 26. Aceasta este cauza pentru care Grupul parlamentar al PNL a votat în favoarea amendamentului propus de către Grupul parlamentar UDMR. Ne pare rău că ceilalţi colegi nu au agreat soluţia noastră.

Vă mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Mergem mai departe, la amendamentele admise.

De la 36 la 40.

Obiecţii, comentarii? Nu. Admise.

De la 41 la 45.

Obiecţii, comentarii? Suntem la art.II, deja, de la poziţia 46, amendamente admise, la poziţia 50.

Obiecţii, comentarii? Nu sunt. Admise.

Dragi colegi, textul merge la votul final. Vă reamintesc că are caracter organic. O să-l rog, domnul ministru Costoiu vrea să spună câteva cuvinte.

Domnule ministru, aveţi cuvântul pe final şi mergem la următorul proiect de lege.

Domnul Mihnea Cosmin Costoiu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Vreau să vă mulţumesc pentru votul dumneavoastră pe acest proiect de lege, de aprobare a ordonanţei.

Vreau doar să fac câteva precizări înainte de votul final, şi anume faptul că în momentul adoptării ordonanţei sau înainte de adoptarea ordonanţei, personal am consultat, apropo de punctele de vedere exprimate aici. Am consultat Consiliul Naţional al Rectorilor şi Federaţia Sindicatelor Alma Mater, cea care reprezintă învăţământul superior, precum şi domnul ministru Pricopie, colegii din federaţiile sindicale, am discutat cu studenţii şi cu elevii şi, foarte important, lucrul pe care ni-l asumăm, este o promisiune pentru foarte multe din lucrurile aprobate în ordonanţă, este o promisiune pe care am avut-o în campania electorală în numele Uniunii Social Liberale şi le-am pus în aplicare prin ordonanţă.

Vă mulţumesc încă o dată pentru votul dumneavoastră.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Vă mulţumesc, domnule ministru.

Dragi colegi, mergem mai departe.

7. Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.103 privind salarizarea personalului plătit din fondurile publice în anul 2014, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice.

Conform art.115, are procedură de urgenţă, are 40 de amendamente admise şi un amendament respins; caracterul este ordinar.

Am să dau cuvântul Guvernului României, pentru a prezenta punctul de vedere.

Domnule ministru, aveţi cuvântul.

Domnul Ion Ghizdeanu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Proiectul de lege are ca obiect, pe de o parte, reglementarea salarizării personalului din sectorul bugetar, în sensul menţinerii la nivelul stabilit pentru luna decembrie 2013, o serie de măsuri în domeniul cheltuielilor publice, astfel încât să aibă loc încadrarea acestora în prevederile bugetare şi măsuri pentru stabilirea numărului maxim de posturi de către ordonatorii principali de credite care se finanţează în anul 2014, atât pentru aparatul propriu, cât şi instituţii şi autorităţi publice din subordine.

Având în vedere conţinutul acestui proiect de lege, Guvernul, prin Ministerul Finanţelor Publice, în concordanţă cu raportul comun al Comisiei pentru muncă şi protecţie socială şi al Comisiei pentru buget, finanţe şi bănci, propune şi adresează rugămintea de a fi adoptat acest proiect de lege, cu amendamentele admise, de către comisie.

Vă mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Vă mulţumesc foarte mult.

Comisia. Domnule preşedinte, aveţi cuvântul. Domnule deputat, în numele Comisiei pentru buget, finanţe şi bănci şi Comisiei pentru muncă şi protecţie socială.

Domnul Florin Iordache:

Da, domnule preşedinte.

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Voi prezenta Raportul comun al celor două comisii vizavi de acest proiect de lege.

Obiectul de reglementare v-a fost prezentat de domnul secretar de stat.

În dezbatere, în plenul celor două comisii, am ţinut cont de punctul de vedere al Consiliului Legislativ şi al Consiliului Economic şi Social.

A fost adoptat un singur amendament, la art.7.

Proiectul de lege face parte din categoria legilor ordinare şi, cu majoritate de voturi, propunem plenului raportul care este înaintat.

Aş vrea să fac o singură precizare, pentru că am şi spus cu majoritate de voturi.

În cazul acestui proiect de lege, discutăm de revenirea la normalitate şi de aplicarea Legii nr.284/2010 care vizează salariile din sistemul bugetar la administraţiile locale. Şi revenim acolo, pe grilă, cu punctul de plecare, cu 600 lei.

Stimaţi colegi, cei care aţi votat împotrivă şi veţi vota împotrivă, votaţi împotrivă şi la creşterile pe care le dăm pentru medicii rezidenţi, la profesorii stagiari. Deci, rugămintea este foarte mare atenţie şi uitaţi-vă, înainte de a vota, şi cum... raportul pe care noi vi l-am înaintat. Credem că raportul, aşa cum îl înaintăm plenului, este un pas înainte şi o revenire la normalitate.

Vă mulţumesc mult.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Vă mulţumesc foarte mult, domnule preşedinte.

Grupurile politice parlamentare.

Domnul deputat Máté András-Levente, Grupul parlamentar al UDMR.

Domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Máté András-Levente:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Grupul UDMR va susţine adoptarea acestui proiect de lege, în schimb, aş dori să subliniez că avem obiecţii la un singur punct, art.20. Dar pentru a nu încurca procesul legislativ, pentru a putea fi adoptat cât mai repede pentru că vizează mărirea de salarii la profesori şi medici, vom vota, dar vom depune o iniţiativă legislativă care vizează finanţarea sistemului de protecţie a copilului şi a centrelor de asistenţă socială pentru a asigura salariul persoanelor acelora care asistă pe persoanele cu dizabilităţi şi nu credem că e bine ca 75% să fie suportat din bugetul de stat şi restul de la administraţia publică locală. Credem că acest procent trebuie schimbat şi să fie susţinut mai ales din bugetul de stat.

Mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Mulţumesc, domnule deputat.

Doamna deputat Andreea Paul. Doamna deputat, aveţi cuvântul.

Doamna Maria-Andreea Paul:

Haideţi să discutăm un pic mai pe îndelete despre acest proiect. Avem de-a face cu fragilizarea gravă a poziţiei Guvernului şi a premierului în Parlament.

În schimb, este evident că vrea să devină mai puternic în teritoriu. E clar că, de azi în colo, acest guvern nou ce se prefigurează va funcţiona din plin pe principiul sistemului electoral şi de propagandă.

De la ce pornim? De la Ordonanţa de Guvern nr.77/2013 referitoare la disponibilizările din administraţia publică, care a fost declarată neconstituţională; de la angajarea răspunderii pe Legea descentralizării "Dragnea", care a fost anulată de Curtea Constituţională.

Pornim de la următorul tablou de ansamblu în ceea ce priveşte salariile în România în învăţământ, sănătate şi administraţie publică.

Concret! Din ianuarie 2009...

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Doamna deputat,

V-aş ruga frumos să vă referiţi la Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.103. Declaraţiile politice au fost azi dimineaţă, la ora 8,30.

O să vă rog frumos să reveniţi la procedură, aşa cum scrie.

Deci vă referiţi la dezbateri generale la 103/2013.

Aveţi cuvântul.

Doamna Maria-Andreea Paul:

Dacă aţi fi avut răbdare, aţi fi aflat...

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Doamna deputat,

Preambulul de declaraţie politică se face de la 8,30. Vă reamintesc care este regulamentul, 103/2013.

Aveţi cuvântul.

Doamna Maria-Andreea Paul:

Numai despre asta şi discutăm, şi dezbaterea legii aşa se face.

Aşadar, din ianuarie 2009 până în prezent, salariul mediu în învăţământ a scăzut cu 13 procente, în sănătate şi asistenţă socială, a crescut cu 4 procente; în administraţia publică şi apărare, a crescut cu 16 procente. Iar astăzi, prin acest nou proiect de lege, dumneavoastră propuneţi ca edilii să aibă salarii în 2014 la nivelul primarului general de 7.643 de lei, la preşedintele consiliului judeţean între 6.578 şi 6.612 lei, la primarii de municipiu între 7.770 de lei şi 6.333 de lei, iar la primarii de comună între 3.331 de lei şi 4.012 lei.

Aşadar, normalitatea pe care colegul meu, antevorbitorul meu, a invocat-o în numele PSD şi PNL, nu este altceva decât definiţia anormalităţii.

Dezinteresul pe care astăzi îl exprimă românii faţă de politică este dat inclusiv de această ipocrizie a actualei puteri. Acest comportament care este constant taxat: salarii pentru politicieni şi la urmă şi pentru ceilalţi.

La dezbaterea din comisia comună finanţe-buget şi muncă de ieri, am pus o întrebare simplă şi clară: Cine plăteşte creşterile salariale promise astăzi? Răspunsul a venit: Nu ştiu.

Avem de-a face cu Guvernul "Habar n-am".

Când vor spune PSD-iştii şi PNL-iştii românilor că orice creştere salarială este, de fapt, plătită de români. Singura certitudine pe care o avem este că astăzi românii plătesc 35 de taxe noi şi impozite majorate.

Mai grav, noi mergem pe această politică lipsită total de viziune, în care nu reformăm administraţia publică, nu îmbunătăţim calitatea serviciului public, ba, din contră, în România avem un număr total de comune de aproape 3000, din care doar un sfert reuşesc să-şi acopere cheltuielile de personal din veniturile proprii şi din cota din impozitul pe venit global. Restul de trei sferturi nu reuşesc să-şi onoreze obligaţiile nici măcar de astăzi. Un alt sfert din comunele româneşti - vreo 685 - au cheltuieli salariale mai mult decât duble faţă de baza de resurse proprii.

Şi atunci repet întrebarea: Cine plăteşte aceste creşteri de salarii?

Sunt chiar cazuri a zeci de comune în care cheltuielile salariale astăzi depăşesc de patru ori veniturile proprii. Spre comparaţie, în Polonia s-a făcut reforma administraţiei publice şi sunt cam 0,6 comune şi oraşe la mia de locuitori; în Bulgaria 0,4; în România 1,5.

Politicienii ar fi trebuit să fie ultimii beneficiari de creşteri de salarii. Nimic la copii. Foarte puţin promitem pentru învăţământ, pentru medicii rezidenţi şi pentru farmacişti.

Aceste măsuri Partidul Democrat Liberal le susţine, dar nu putem fi de acord să nu dăm nimic la alocaţiile de stat pentru copii şi pentru a reechilibra dezechilibrele grave între salariile medii din învăţământ, sănătate şi administraţie publică.

Ce au făcut în schimb PSD şi PNL? Au lovit direct toate categoriile sociale prin cele 35 de taxe noi şi impozite majorate. S-au luat la trântă cu agricultorii, cu întreprinderile mici şi mijlocii...

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Doamna deputat,

O să vă rog frumos să vă limitaţi cuvântul, da? Aţi mai avut un coleg care a vorbit 11 minute, nu-mi daţi voie să folosesc regulamentul, pentru că altfel, de azi înainte, o să limitez la un minut pentru dezbateri generale sau două. Regulamentul îmi permite. Dacă vreţi să faceţi declaraţii politice aveţi dimineaţa, acest timp, în fiecare marţi.

Vă rog frumos să vă concluzionaţi dezbaterea generală la acest proiect de lege.

Vă mulţumesc.

Doamna Maria-Andreea Paul:

Jumătate de minut, închid.

Astăzi, vedem clar unde merge creşterea economică: în buzunarele politicienilor.

Partidul Democrat Liberal se abţine de la votul asupra acestui proiect populist, pentru că susţinem parte din măsurile incluse, dar nu putem fi de acord cu adâncirea decalajelor salariale între învăţământ, sănătate şi administraţie publică.

Guvernul USL are zero viziune, dar excelează în show-ul de televiziune. Nu face altceva decât să-şi cumpere fidelitatea edililor locali. Pe baza unei promisiuni...

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Vă mulţumesc foarte mult.

Dragi colegi,

Limitez... De acum înainte propun, conform regulamentului, dezbateri generale, până la finalul şedinţei, un minut. Vă rog frumos să vă pregătiţi cartelele.

Un minut dezbateri generale, am fost tolerant cu dumneavoastră. Aţi vorbit şapte minute.

Dezbateri generale fiecare grup parlamentar un minut.

Vă rog frumos să vă pregătiţi cartelele.

Conform art.101 din regulament am această bombă nucleară pentru cei care depăşesc limita respectului faţă de colegi.

Să înceapă votul.

100 de voturi pentru, 41 de abţineri, 42 de voturi împotrivă.

Vă mulţumesc foarte mult.

Are cuvântul, din partea Grupului parlamentar al PP-DD, domnul deputat Ciuhodaru, un minut.

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

Domnule preşedinte, mulţumesc.

Văd că afirmaţi că este prosperitate, dar ne condamnaţi la austeritate.

O să intru întâi pe puncte.

Art.9, celebrul art.9 al acestei ordonanţe, care blochează, practic, salariile în sistemul bugetar şi nu permite salarizarea zilelor libere din sistemul de sănătate, înseamnă, de fapt, îngheţarea roţilor de la salvare, îngheţarea unităţilor de primire a urgenţelor şi a sălilor de operaţii. Probabil că aveţi soluţii şi veţi găsi o modalitate în care să vă operaţi cu primarii la sfârşit de săptămână, pentru că pentru aceştia s-au găsit bani.

Dacă vorbim despre bursele rezidenţilor, dincolo de faptul că aţi preluat proiectul meu de lege ce prevedea dublarea salariilor acestora, remarc că l-aţi preluat şi amputat undeva la mai puţin de o bursă Erasmus a unui student român în străinătate. Iar când s-au uitat pe 15 februarie în portofel, rezidenţii au văzut acelaşi gol imens.

Nu putem susţine astfel de demersuri şi credem că ar trebui reevaluată atitudinea guvernanţilor care ne-au promis prosperitate şi, de fapt, ne oferă doar sărăcie.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Mulţumesc foarte mult.

Domnul deputat Ovidiu Ganţ, Grupul parlamentar al minorităţilor naţionale.

Domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Ovidiu Victor Ganţ:

Stimate domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Ar fi foarte comod pentru noi să ne poziţionăm pe un discurs populist, dat fiind faptul că, în ce ne priveşte, suntem "beneficiari" în foarte mică măsură - cu ghilimelele de rigoare - ale acestei prevederi, dat fiind numărul redus de primari care sunt membri ai organizaţiilor din care facem parte şi, de aceea, am să spun de la bun început că suntem de acord cu această măsură propusă de Guvern.

În egală măsură, însă, dorim să atragem atenţia asupra faptului că se fac cheltuieli nejustificate în administraţia locală românească prin numărul excesiv de unităţi administrativ-teritoriale pe care le are România în momentul de faţă.

Considerăm că avem un număr excesiv de comune, un număr nejustificat de oraşe care nu se califică pentru acest statut. Este de mult în discuţie o lege a zonelor metropolitane care n-a progresat în Parlament, chiar dacă pentru asta e nevoie de voinţă şi curaj politic, la un moment dat, Guvernul va trebui să-şi asume o măsură în acest sens, pentru că dacă continuăm în ritmul acesta, nu vom ajunge prea departe.

Suntem în situaţia ridicolă în care numărul de unităţi administrativ-teritoriale din România este chiar mai mare decât în Germania. E absolut ridicol!

Vă mulţumesc frumos.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Mulţumesc, domnule deputat.

Alte luări de cuvântul?

Pe final, viceliderul Grupului parlamentar al Partidului Naţional Liberal.

Domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Victor Paul Dobre:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

De la bun început vă spun că liberalii vor vota această propunere şi principalul argument este că, în arhitectura administraţiei publice româneşti, este mai uşor să fii preşedinte de judeţ, primar de municipiu, de mare municipiu, de oraş, dar este foarte greu să fii primar de comună, acolo în care ai un număr limitat de salariaţi, resurse financiare limitate şi locuitorii aşteaptă totul de la tine.

Din aceste considerente, demersurilor pe care le-au făcut de-a lungul anilor Asociaţia Comunelor din România, primarii lor, cred că era timpul să le dăm un răspuns. Şi acest act normativ le dă acest răspuns.

Vreau să menţionez însă ceea ce spuneau antevorbitorii. În general, în Europa ar fi un număr limitat de unităţi administrativ-teritoriale. Eu v-aş da şi un exemplu invers. Franţa, care are de zece ori mai multe unităţi administrativ-teritoriale decât România, şi administraţia publică românească de la Cuza a fost construită într-un mod similar administraţiei publice franceze.

Dar vreau să fac două observaţii. Nu numai problema primarilor, alături de problemele care, pe bună dreptate au fost menţionate: remuneraţia în sistemul de sănătate, în sistemul educaţional, există un număr impresionant de funcţionari publici din aceleaşi comune de care vă vorbeam mai devreme - peste 3.000 în ţara romanească - puţini, supraîncărcaţi, suprasolicitaţi şi cu salarii care sunt la nivelul salariului minim pe economie şi de la care aşteptăm onestitate, cinste, demnitate, un serviciu public...

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

O să vă rog frumos să finalizaţi, ca să fie regulamentul pentru toată lumea, domnule preşedinte.

Domnul Victor Paul Dobre:

Imediat termin.

Din aceste considerente vom sprijini ordonanţa şi, în acelaşi timp, vom face demersuri pentru a reglementa şi aceste situaţii.

Vă mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Mulţumesc foarte mult, domnule vicelider.

Pe final, din partea deputaţilor neafiliaţi.

Domnule deputat Clement Negruţ, aveţi cuvântul, după care domnul ministru care a susţinut din partea Guvernului are câteva obiecţii... câteva opinii pe care vrea să le exprime.

Domnul Clement Negruţ:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

"Drumul spre iad este pavat cu bune intenţii." şi, din nefericire, ceea ce constatăm în această ordonanţă, sub aspectul unor măsuri care reglementează anumite aranjări din punct de vedere salarial, în domeniul în care într-adevăr era necesar, constatăm că este introdusă şi această mărire de salarii în ceea ce priveşte administraţia publică.

Sigur, nu discutăm despre oportunitate, ci discutăm mai mult despre necesitate, iar în spatele acestei necesităţi noi constatăm că se află o componentă clară, electorală, şi aceasta este dată în special de faptul că intră în vigoare de la 1 iulie.

Întrebarea care se pune este: De ce de la 1 iulie, dragi colegi?

Mai mult decât atât, vreau să mai spun un lucru pentru a mă încadra în acel minut, faptul că sunt probleme în domeniul sănătăţii care nu sunt rezolvate în mod special în ceea ce se referea şi stimatul coleg de la PP-DD.

De aceea, cred că această ordonanţă ascunde în spatele ei prea multe aspecte electorale.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Vă mulţumesc foarte mult, domnule deputat.

Domnul Clement Negruţ:

Mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Domnule ministru, aveţi cuvântul. Dacă nu sunteţi ocupat. Domnule ministru, reprezentantul Guvernului, dacă nu sunteţi ocupat cumva, vă dau şi eu cuvântul. Îmi cer scuze că v-am deranjat în dezbaterea pe care o aveaţi cu colegul dumneavoastră.

Domnul Horia Irimia (secretar de stat, Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice):

Domnule preşedinte,

Doamnelor, domnilor parlamentari,

Câteva precizări.

Nu alocăm bani în plus la bugetele locale. Este făcut un studiu, se încadrează în plafonul bugetar actual şi se aplică de la 1 iulie pentru că de atunci se pot încadra cu aceste salarii.

Vreau să fac o precizare: la consiliile judeţene nu se face nicio mărire de salariu. Este, ceea ce spunea domnul deputat Dobre, afectează în primul rând salariile primarilor şi viceprimarilor de comune, cărora le dăm în fiecare lună noi atribuţii prin legislaţia pe care o promovăm, care sunt ordonatori de credite care derulează proiecte europene şi au multe responsabilităţi, şi se face dreptate în acest domeniu.

Vă mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Mulţumesc, domnule ministru.

Intrăm pe amendamentele comisiei.

Vă reamintesc că există şi un amendament admis. Bun!

Mergem, conform cutumei, pe amendamente câte cinci-cinci, dacă nu există şi altă propunere.

De la 1 la 5, obiecţii, comentarii? Nu. Admise.

De la 6 la 10, obiecţii, comentarii? Nu. Admise.

De la 11 la 15, obiecţii, comentarii? Nu. Admise.

De la 16, amendamentul 16, de la pagina 21, până la 20, obiecţii, comentarii? Nu. Admise.

De la 21 la 25, obiecţii, comentarii? Am ajuns la pagina 31.

De la 26 la 30, obiecţii comentarii? Nu. Admise.

De la 31 la 35 - suntem la pagina 43, obiecţii, comentarii? Nu. Admise.

De la 36 până la final, până la 40, dacă sunt obiecţii sau comentarii? Nu. Admise.

Dragi colegi, acest proiect de lege merge la votul final. Are caracter ordinar.

8. Următorul este Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.17/2008 pentru schimbarea titularului dreptului de administrare a unor imobile şi pentru luarea unor măsuri de reglementare a situaţiei juridice a acestora.

Procedura este de urgenţă.

Caracterul este ordinar.

Sunt 23 de amendamente admise şi patru anexe din partea Guvernului României.

Domnule ministru, aveţi cuvântul.

Domnul Răzvan Teohari Vulcănescu (subsecretar de stat, Ministerul Sănătăţii):

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Actul normativ a avut ca obiect de reglementare schimbarea titularului dreptului de administrare a unor imobile şi luarea unor măsuri de reglementare a situaţiei juridice a acestora pentru o mai bună administrare.

Ordonanţa a fost aprobată în Guvern şi a produs efectele juridice de la data intrării sale în vigoare şi până în prezent, motiv pentru care Guvernul susţine adoptarea proiectului de lege în baza raportului comisiei de specialitate.

Vă mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Mulţumesc.

Din partea Comisiei juridice, domnul vicepreşedinte Ciprian Nica.

Domnule vicepreşedinte, aveţi cuvântul.

Domnul Nicolae-Ciprian Nica:

Mulţumesc frumos, domnule preşedinte.

Senatul, în calitate de primă Cameră sesizată, a adoptat proiect de lege în şedinţa din 5 mai 2008.

Consiliul Legislativ a avizat favorabil cu observaţii şi propune iniţiativa legislativă conform avizului nr.160/14.02.2008.

Comisia pentru sănătate şi familie a transmis un aviz favorabil.

Proiectul de lege supus dezbaterii are ca obiect de reglementare aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.17/2008 pentru schimbarea pentru schimbarea titularului dreptului de administrare a unor imobile şi pentru luarea unor măsuri de reglementare a situaţiei juridice a acestora pentru o mai bună administrare, în conformitate cu scopul pentru care sunt folosite în prezent.

În urma dezbaterii, membrii comisiei au hotărât cu unanimitate de voturi să propună plenului Camerei Deputaţilor adoptarea proiectului de lege.

În raport de obiectul şi conţinutul său, proiectul de lege face parte din categoria legilor organice.

Vă mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Mulţumesc, domnule vicepreşedinte.

Dezbateri generale, grupurile politice parlamentare.

Domnul deputat Tinel Gheorghe, Grupul parlamentar al PDL.

Domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Tinel Gheorghe:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Venirea mea la acest microfon e legată de faptul că, din nota de fundamentare a proiectului de ordonanţă, n-am reuşit să aflu acum, la şase ani de la iniţierea ordonanţei, deci din 2008, care este natura juridică a imobilelor pentru care s-a iniţiat acest proiect de ordonanţă de urgenţă.

Ce se întâmplă la Institutul "Aslan" cu acele imobile şi daţi-mi voie să citesc: "Apelul împotriva deciziei sus-menţionate a fost, de asemenea, respins prin Decizia nr.277A/2007, în prezent existând posibilitatea ca aceasta să fi fost recurată." A fost sau nu a fost recurată această decizie vizavi de imobilul pus în discuţie prin proiectul de ordonanţă?

Sau: "S-a formulat Dosarul nr.10019/3/2007, iar la termenul de judecată din 12 octombrie 2007, Instanţa a respins ca nefondată contestaţia. Sentinţa a fost apelată şi are termen 10 martie 2008 în faţa Curţii de Apel."

Or, daţi-ne voie să întrebăm care este, în momentul de faţă, situaţia juridică a imobilelor pentru care dumneavoastră solicitaţi aprobarea textului de ordonanţă aşa cum a fost el propus în 2008.

Noi ne-am tot chinuit să aflăm la comisia de specialitate, pe la Ministerul Sănătăţii, dar nimeni n-a putut să ne spună ce s-a întâmplat cu ele. Înţelegem că au fost preluate de la RA-APPS parte la Ministerul Sănătăţii, au trecut în administrare, dar imobilele respective, care-i situaţia lor juridică? Pentru că în funcţie de ce ne spune Ministerul Sănătăţii acum, care bănuiesc că ştie ce se întâmplă cu aceste imobile, dăm şi noi un vot conştient, domnule preşedinte.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Mulţumesc.

Dacă mai sunt alte luări de cuvânt, la dezbateri generale?

Dezbateri generale, grupurile politice parlamentare. Nu mai sunt luări de cuvânt.

Din partea deputaţilor neafiliaţi, domnul deputat Movilă.

Domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Petru Movilă:

Domnule preşedinte,

Domnilor colegi,

Sigur că această ordonanţă de urgenţă şi-a făcut efectul, vine în Parlament la vot final după patru ani de zile.

Este o măsură corectă, dacă ne gândim că, în 2002, peste 50 de hectare plus construcţiile şi construcţiile speciale aferente acestora au fost transferate la RA-APPS pentru un scop pe care nu l-am aflat, dar este bine că nu l-am aflat, şi sigur aceste bunuri, aceste active imobile au revenit la Ministerul Sănătăţii spre administrare Institutului de Geriatrie şi Gerontologie "Ana Aslan" - primul institut de acest gen din lume, înfiinţat în 1952.

Dacă ne amintim că, în 2008, tot Guvernul Tăriceanu, printr-o ordonanţă de urgenţă a încercat să ia peste 40 de hectare de teren de la Institutul Fundeni, şi care a fost respinsă de Parlament în ansamblu în 2008, acest act normativ cred că este bine să fie votat, pentru că a adus în proprietatea Ministerului Sănătăţii activele despre care vorbesc.

Vreau să mai menţionez faptul că aceste bunuri active imobile fac obiectul şi unor dosare de revendicări în instanţă pe Legea nr.10 sau alte legi privind retrocedările şi, din acest punct de vedere, cred că sigur odată ce au statutul juridic clar, în proprietatea Ministerului Sănătăţii şi administrarea Institutului "Ana Aslan", se face un lucru corect, şi eu voi vota împreună cu colegii mei de la Partidul Mişcarea Populară această ordonanţă.

Vă mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Mulţumesc, domnule deputat.

Dragi colegi,

Intrăm pe fond. Avem 23 de amendamente admise.

De la 1 la 5, obiecţii, comentarii? Nu. Aprobate.

De la 6 la 10, obiecţii, comentarii? Nu. Aprobate.

De la 11 la 15, ajungem la pagina 9, obiecţii, comentarii? Nu. Aprobate.

De la 16 la 20, obiecţii, comentarii? Bun!

Anexa nr.1, obiecţii, comentarii? Nu. Aprobată.

Anexa nr.2, obiecţii, comentarii? Nu. Aprobată.

Anexa nr.3, obiecţii, comentarii? Nu. Aprobată.

Anexa nr.4, obiecţii, comentarii? Nu. Aprobată.

Dragi colegi,

Proiectul de lege merge la votul final.

Are caracter ordinar.

Intrăm la următorul proiect de lege. Conţine 13 amendamente, procedura este de urgenţă, caracterul ordinar.

9. Este Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.75/2013 privind unele măsuri pentru reorganizarea prin divizare parţială a Oficiului Participaţiilor Statului şi Privatizării în Industrie, pentru modificarea unor acte normative, precum şi pentru reglementarea unor măsuri privind activitatea Departamentului pentru Energie.

Guvernul României?

Domnule ministru, aveţi cuvântul.

Domnul Mihai Adrian Albulescu (secretar de stat, Ministerul Economiei, Comerţului şi Mediului de Afaceri):

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Proiectul de act normativ reglementează unele măsuri pentru reorganizarea prin divizare parţială a Oficiului Participaţiilor Statului şi Privatizării în Industrie şi pentru reglementarea unor măsuri privind activitatea Departamentului pentru Energie.

Astfel, OPSPI se reorganizează prin divizare parţială, prin transmiterea către Departamentul pentru Energie a unei părţi din patrimoniul oficiului - mijloace fixe şi obiecte de inventar.

Se reglementează finanţarea activităţii de privatizare a departamentului, destinaţia sumelor rezultate din privatizare, aspecte referitoare la legislaţia muncii.

Se operează, totodată, modificarea unor acte normative conexe, astfel încât să se realizeze corelarea prevederilor acestora cu măsurile instituite prin prezentul act normativ.

Având în vedere cele prezentate mai sus, propunem plenului adoptarea acestui proiect de lege, cu amendamentele respective.

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Mulţumesc, domnule ministru.

Pe procedură, liderul Grupului parlamentar al PDL.

Domnul Tinel Gheorghe:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Grupul parlamentar PDL cere retrimiterea la comisie pentru o săptămână a proiectului de act normativ.

Sunt foarte multe aspecte în proiectul de ordonanţă care nu concordă în momentul de faţă...

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Domnule deputat, conform regulamentului, nu aveţi voie să dialogaţi cu sala.

Retrimitere la comisie, termen o săptămână, da, domnule deputat, o săptămână. Grupul parlamentar al PDL.