Parliamentary debates

Şedinţa a început la ora 8,43.

Lucrările şedinţei au fost conduse de domnul deputat Florin Iordache, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor.

Domnul Florin Iordache:

Bună dimineaţa, stimaţi colegi!

Declar deschisă şedinţa de astăzi, 26 noiembrie, ora 8,30.

Îl invit, pentru început, pe domnul deputat Virgil Guran, Grupul PNL.

Se pregăteşte doamna deputat Oana Manolescu.

Domnul Virgil Guran:

Vă mulţumesc.

Am asistat ieri la un vot important pentru, spun eu, democraţie şi în acelaşi timp pentru un stat de drept normal. Este votul dat pentru Legea de dare în plată, mult disputat, mult controversat de unele instituţii.

De ce acest lucru? De regulă, în România, instituţiile puternice, instituţiile sau societăţile care au mulţi bani au reuşit să influenţeze de foarte multe ori atât mersul politic, cât şi legislaţia din România.

Am văzut de data aceasta acest monopol al băncilor din România, cum au reacţionat, cum au prezentat situaţia, că este extraordinar de grav pentru ei ceea ce se votează.

Din păcate, am văzut şi Banca Naţională reacţionând ca şi când ar fi paznicul acestor bănci sau garantul afacerilor acestor bănci, în loc să fie organismul care supraveghează bunul mers al finanţelor din România şi al investiţiilor financiare şi în loc să fie de fapt instituţia care putea să prevadă ce s-a întâmplat în România.

Sunt acolo oameni care sunt plătiţi cu zeci de mii de euro pe lună şi care puteau să prognozeze foarte simplu, până la urmă, că nu era atât de greu pentru cei care sunt în domeniu, ce se va întâmpla, cum se va devaloriza moneda naţională în funcţie de anumite monede europene. Şi cred că ar fi trebuit să se fi luat aceste măsuri, să se preîntâmpine ceea ce trăiesc în momentul de faţă oameni din România care au rămas fără case, şi nu numai că au rămas fără case, dar care sunt urmăriţi în continuare pentru a plăti sume mult mai mari decât cele împrumutate.

Am participat inclusiv la Comisia juridică şi am rămas stupefiat de gândirea celor din bănci şi din Banca Naţională, care afirmau cu seninătate, chiar cu nonşalanţă, că riscul trebuie să fie doar al celui care s-a împrumutat. Adică cel care s-a împrumutat riscă să crească valoarea creditului pe care trebuie să-l ramburseze, valoarea în lei vorbind, dar banca nu poate să-şi asume faptul că a evaluat prin evaluatorii agreaţi de ea acele bunuri şi că acele bunuri pot să-şi piardă din valoare pe parcurs.

Deci, cu alte cuvinte, tot cel care are nevoie, tot cel care este în situaţie grea şi se împrumută pentru a trăi de pe o zi pe alta, pentru a-şi crea o locuinţă, tot el este de vină!

Iar aceia care au salarii extraordinar de mari, care au profituri mari - apropo, o paranteză: se plângeau băncile că nu au profit, după statistici, în primele nouă luni ale acestui an, au avut două miliarde de euro profit -, deci nu au de ce să se plângă.

În acelaşi timp spun că înapoierea acelei locuinţe nu este benefică pentru bancă, dar totuşi băncile vând aceste creanţe pe valori de 2%-10%, adică foarte, foarte ieftin.

Începem să ajungem la concluzia că s-a creat un sistem în România în care anumiţi samsari - să-i numim aşa - de creanţe, în colaborare cu băncile, fac o afacere foarte bună.

Să-i vedem acum pe aceia care au cumpărat un apartament cu 10.000 de euro şi probabil îl vând cu 40.000-50.000 de euro cum vor proceda, pentru că va fi cazul să accepte că valoarea acelui apartament este cea reală. Şi atunci să vedem cum se vor înţelege cu cei de la bănci, cu cei care le-au vândut foarte ieftin acele case pentru care oamenii au muncit atât de mult şi pe care nu le mai pot plăti nu din cauza lor, ci din cauza unui sistem prost administrat de către cei care trebuie să hotărască în domeniul financiar-bancar, din păcate, inclusiv Parlamentul.

Dar, din fericire pentru noi, Parlamentul a reacţionat aşa cum trebuie, a luat o hotărâre logică, şi asta îmi dă speranţa că, şi în viitor, atunci când anumite instituţii care vor să aibă monopol sau vor să favorizeze anumite zone ale economiei, Parlamentul va reacţiona şi Parlamentul va vota ceea ce trebuie votat.

Numai astfel vom ajunge la o stabilitate, la o democraţie reală şi de fapt la o viaţă normală pentru cei care sunt mulţi şi care aşteaptă de la noi hotărâri importante pentru viaţa lor.

Vă mulţumesc.

Deputat PNL, Guran Virgil.

Domnul Florin Iordache:

Mulţumesc.

O invit pe doamna deputat Oana Manolescu.

Vă rog, doamnă deputat.

Doamna Oana Manolescu:

Domnule preşedinte de şedinţă,

Stimaţi colegi,

Urmează un eveniment important pentru albanezii din România şi pentru albanezii din toată lumea, şi anume Ziua naţională.

În 9 octombrie 1912 a început primul război balcanic, iar trupele sârbe şi muntenegrene au pătruns pe teritoriile locuite de albanezi. Pericolul era ca acestea să fie împărţite între ţările beligerante.

În această situaţie, la 5 octombrie, deputatul de Berat, Ismail Qemali, vine la Bucureşti, se întâlneşte cu diaspora albaneză foarte puternică de atunci - erau circa 30.000 în ţară - şi împreună cu conducătorii diasporei albaneze din Bucureşti hotărăsc declararea independenţei Albaniei, lucru care s-a întâmplat la Vlora, în 28 noiembrie 1912, avându-i alături Ismail Qemali pe cei trei conducători ai diasporei albaneze din Bucureşti, diasporă care a fost totdeauna ajutată moral şi material de către statul român. Au trecut deci 103 ani de atunci.

Dar trei zile mai târziu după 28 noiembrie, este Ziua naţională a României şi a românilor de pretutindeni. Aş dori să leg aceste două evenimente în cuvântarea mea.

Avem o ţară în suflet, este Albania. Pământul albanez strămoşii ne-a-nvelit, însă de generaţii trăim în România şi glia-i, cu căldură, frăţeşte ne-a primit.

Niciodată nu este târziu pentru exprimarea sentimentului de iubire, al ataşamentului pentru ţara natală sau, dacă aparţii unei alte etnii, faţă de ţara care ţi-a primit strămoşii, bunicii, părinţii, rudele ori pe tine.

Numai trei zile despart cele două sărbători naţionale: a Republicii Albania - 28 Noiembrie şi a României - 1 Decembrie.

Chiar dacă foarte multe evenimente au despărţit în lungul veacurilor cele două popoare, vremea le-a lăsat spiritul aproape, aşa cum din Antichitate au fost, prin asemănarea lor sufletească, datorită înrudirii marilor triburi ale tracilor şi ilirilor.

Sudura sufletească între români şi albanezi a fost dovedită în nenumărate ocazii - şi mari, şi mărunte: fiecare a luptat pentru independenţă, fiecare a muncit pentru prosperitatea ţării lui, dar albanezii au venit de-a lungul timpului pe pământul acestei ţări, ca spre fratele mai mare al ţinuturilor lor.

În zonele submontane ale Carpaţilor Meridionali sunt foarte multe nume de origine albaneză. Căsătoriile etnice mixte au fost şi sunt şi azi o realitate. Motivele populare de pe ţesături sunt de cele mai multe ori aproape identice. Zeci de cuvinte din anticul fond lingvistic traco-ilir se regăsesc în ambele limbi.

Stabilindu-se cu zecile de mii aici, de-a lungul vremurilor, albanezii au devenit cetăţeni loiali patriei de adopţie: au luptat în armata română, au suferit şi mulţi au pierit în închisorile comuniste, România modernă s-a ridicat şi cu braţele lor, a înflorit şi cu ajutorul gândirii lor, au respectat legile ţării. Cei care nu au făcut-o sau nu-i cunosc sau nu vor să-i recunoască nici astăzi legile, majoritari sau minoritari, nu şi-au găsit sau nu-şi găsesc niciodată cu adevărat locul în ţara în care trăiesc.

În perimetrul celor trei zile de sărbătoare se regăsesc şi cetăţenii români de etnie albaneză din România, sărbătorind, la 1 Decembrie, 97 de ani de la Marea Unire, dar îşi adaugă şi sărbătoarea patriei lor de suflet, cei 103 ani de când a fost declarată, la Vlora, independenţa Albaniei.

Două foarte vechi popoare, gospodărindu-se de atunci pentru un nou început - Albania avea să devină după 1912 teatru de război, România Mare ieşea întregită din război, graniţele sale erau însă trasate cu sânge, dar totdeauna vremurile rele care au trecut peste cele două ţări s-au lovit de tăria şi de semeţia ca de un munte făcut din eroismul şi tenacitatea celor două popoare: albanez şi român. Le luminează astăzi soarele adevăratei lor libertăţi. Fie-le strălucirea binecuvântată!

În ordine cronologică, cu ocazia Zilei naţionale a albanezilor din toată lumea, Asociaţia Liga Albanezilor din România, în numele căreia vorbesc, urează poporului nostru albanez să facă tot ce este posibil pentru pace în ţară şi în lume.

Cu ocazia Zilei naţionale a românilor din toată lumea, Asociaţia Liga Albanezilor din România urează poporului român să facă tot ce este posibil pentru pace în ţară şi în lume.

La mulţi ani fericiţi celor două ţări!

Vă mulţumesc.

Domnul Florin Iordache:

Mulţumesc şi eu.

Îl invit, în continuare, la cuvânt pe domnul deputat Paul Dumbrăvanu. Se pregăteşte doamna deputat Tamara Ciofu.

Domnul Paul Dumbrăvanu:

Stimaţi colegi,

Doamnelor şi domnilor,

Este deja de notorietate faptul că în România acordarea creditelor de către instituţiile de credit ori de către instituţiile financiare nebancare se realizează prin încheierea unor contracte care de cele mai multe ori conţin clauze abuzive, contracte de natură să îngreuneze foarte mult restituirea sumelor împrumutate.

Principala problemă cu care debitorii persoane fizice se confruntă în stingerea creanţelor o reprezintă faptul că, deşi în situaţia imposibilităţii de plată creditorul apelează la procedura executării silite, valoarea bunului la momentul respectiv acoperă doar parţial creanţa.

Doresc să vă mulţumesc pentru votul acordat ieri în Camera Deputaţilor, un vot foarte important, în calitate de Cameră decizională, Proiectului de Lege privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite, printre iniţiatorii căruia am onoarea de a mă număra.

Am luat decizia de a fi unul dintre iniţiatorii acestui proiect de lege, în parte pentru că am observat de-a lungul timpului, atât în calitate de membru al Parlamentului, cât şi în calitate de avocat, necesitatea protejării consumatorilor şi remedierii relaţiei inechitabile existente între creditorul instituţie de credit ori instituţie financiară nebancară şi debitorul persoană fizică.

Un alt motiv ce m-a determinat să iau această decizie a fost nevoia armonizării legislaţiei naţionale cu cea europeană şi dorinţa de a transpune prevederile Directivei 2014/17 a Parlamentului European şi a Consiliului, pentru a crea un mecanism funcţional prin care predarea bunului imobil din proprietatea debitorului către creditor să stingă integral obligaţia debitorului.

Consider că procedura reglementată prin această lege va reuşi să diminueze într-o bună măsură poziţia avantajată în care se găseau creditorii şi va proteja pe viitor debitorii persoane fizice.

Pasul făcut ieri în Parlament este unul extrem de important în evidenţierea rolului pe care ni l-am asumat fiecare dintre noi, stimaţi colegi, în momentul preluării mandatului: acela de a proteja cetăţenii, de a face tot ceea ce ne stă în putinţă pentru a crea şi adopta legi în interesul cetăţenilor şi al societăţii.

Vă mulţumesc.

Paul Dumbrăvanu, deputat PNL.

Domnul Florin Iordache:

Mulţumesc.

O invit pe doamna deputat Tamara Ciofu, deputat de Botoşani. Se pregăteşte doamna deputat Ana Birchall, de la Vaslui.

Doamna Tamara-Dorina Ciofu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Declaraţia mea politică de astăzi: "Democraţia în România - încotro?".

Alegerea şi instalarea unui nou guvern şi mai ales a unui guvern de tehnocraţi a stat sub imperiul nevoii de democraţie, de alegere a poporului care a ieşit în stradă după tragedia de la "Colectiv" şi a dus la îndepărtarea elitelor politice, insistându-se pe integritate în politică şi viaţă publică a ţării.

Democraţia, statul de drept, transparenţa în viaţa publică şi politică sunt valori fundamentale şi, desigur, democraţia se construieşte pentru popor, prin acesta şi de către popor, dar şi prin participarea unor actori importanţi: partidele politice.

După cum este unanim acceptat, definiţia clasică privind democraţia afirmă că ea este un sistem politic în care voinţa poporului şi binele comun sunt reflectate de deciziile pe care le iau reprezentanţii aleşi de către populaţie.

Ca urmare, politicienii trebuie să înţeleagă că succesul lor depinde de apropierea lor de alegători, de profesionalismul lor şi de credinţa că destinul unui popor, al unei naţiuni, depinde de ei, de preocuparea pe care o manifestă pentru omul obişnuit.

Nu întâmplător Schön Peter propunea ca democraţia să fie o metodă de selectare a unui guvern, o metodă bazată pe libera competiţie a indivizilor şi a partidelor pentru putere.

Din moment ce democraţia este o formă de conducere exercitată de un politician, politica ar trebui să fie o ocupaţie care să producă cele mai bune rezultate şi cel mai bine pregătiţi politicieni.

Instituţiile democratice apar prin negocieri şi compromisuri între elitele politice, care pot genera alegeri hotărâtoare pentru evoluţia naţiunii.

Elitele guvernante şi tehnocrate trebuie să pornească de la respectarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor şi, în concret, de la asigurarea serviciilor publice fundamentale necesare lor, a securităţii energetice, dar şi a protecţiei teritoriului unde locuiesc, pornind de la protejarea întregii ţări şi a cetăţenilor împotriva terorismului şi a altor acţiuni care ar duce la pierderea de vieţi omeneşti.

Chiar dacă noul Guvern este tehnocrat, strategia lui trebuie să vizeze şi continuitatea unor acţiuni şi proiecte demarate de fostul guvern de politicieni. Şi aici aş enumera câteva, pe care eu, ca parlamentar ales al Partidului Social Democrat, le consider necesare: funcţionarea statului de drept; asigurarea resurselor financiare pentru ca instituţiile statului să-şi desfăşoare activitatea în condiţii bune; respectarea şi menţinerea angajamentelor privind pensiile, salariile şi subvenţiile pentru căldură; continuarea acţiunilor de reformă începute în educaţie şi sănătate de Guvernul Ponta.

Iar aici aş vrea să subliniez că măsurile luate de fostul Guvern şi de Parlament privind majorarea salariilor bugetarilor cu 10%, precum şi majorarea cu 25% a salariului personalului din sănătate au fost măsuri corecte din punct de vedere economic şi atât de necesare populaţiei, de aceste măsuri urmând să beneficieze mai mult de 200.000 de angajaţi.

Iar ieri, ca o dovadă concretă a celor expuse, Preşedintele a promulgat această Lege a majorării salariale a bugetarilor, care va intra în vigoare pe data de 1 decembrie, odată cu Ziua Naţională a României.

Aş încheia şi mi-aş dori ca noul Guvern tehnocrat să reflecte voinţa majorităţii cetăţenilor, să facă eforturi pentru ca şi anul 2016 să fie un an al creşterii economice. Astfel că solicit ca adoptarea Legii bugetului de stat pe 2016 să se facă până la 15 decembrie.

Vă mulţumesc.

Domnul Florin Iordache:

Şi eu vă mulţumesc.

O invit, în continuare, la microfon, pe doamna deputat Ana Birchall. Se pregăteşte domnul deputat Sorin Iacoban.

Doamna Ana Birchall:

Mulţumesc mult, domnule preşedinte de şedinţă.

În declaraţia politică de astăzi vreau să vă vorbesc despre nevoia de cooperare europeană în prevenirea şi combaterea terorismului, precum şi despre necesitatea aprofundării colaborării dintre Parlamentul European şi parlamentele naţionale, pentru a-i implica şi pe români în procesul de decizie.

Stimate colege,

Stimaţi colegi,

Reapariţia ameninţărilor teroriste a transformat Uniunea Europeană, zilele acestea, într-un spaţiu al fricii şi al nesiguranţei. Europa multiculturală de astăzi este înjunghiată cu cruzime chiar în inima ei, şi este înjunghiată de către terorişti feroce, provocând moarte şi suferinţă.

Recentele atentate teroriste de la Paris reprezintă o provocare pentru Uniunea Europeană. Şi nu este prima provocare, dar sper să fie ultima. Criza financiară şi economică, ascensiunea partidelor şi a mişcărilor populiste antieuropene, criza din Grecia, conflictul din Ucraina, migraţia ilegală, iar acum atentatele teroriste fără precedent din Franţa sunt tot atâtea motive pentru a evalua cu atenţie contextul regional şi internaţional.

Cert este că răspunsul nostru trebuie să fie unul coeziv şi solidar, atât în ceea ce priveşte prevenirea, cât mai ales combaterea fenomenului terorist, iar Uniunea Europeană nu trebuie să se lase intimidată sau divizată, ci să iasă întărită şi mai unită, dar şi mai corectă în relaţiile dintre statele membre.

Actele de terorism nu sunt altceva decât crime! Tocmai de aceea terorismul trebuie combătut, în primul rând, prin identificarea şi tratarea cauzelor în ţările sau în zonele de origine, inclusiv prin măsuri care vizează statele-sponsor.

Dreptul la viaţă reprezintă un drept fundamental al omului şi este de datoria tuturor factorilor de decizie şi a instituţiilor cu atribuţii în domeniul securităţii, atât la nivel naţional, cât şi în cooperarea internaţională, să ne concentrăm eforturile, utilizând toate mijloacele aflate la dispoziţie, pentru asigurarea securităţii cetăţenilor în faţa actualelor ameninţări, în mod special în prevenirea şi combaterea terorismului.

La fel de adevărat este că, în prevenirea şi combaterea terorismului, este esenţială asigurarea echilibrului între libertăţile civile şi securitatea cetăţenilor.

Şi eu cred că se cuvine, inclusiv de la tribuna Camerei Deputaţilor, să adresez în mod public mulţumiri celor din instituţiile care, zi de zi, ceas de ceas, veghează şi asigură securitatea României şi a românilor.

Stimate colege,

Stimaţi colegi,

În acest context european complicat, Europa cu siguranţă are nevoie de reforme, dar fără ca acestea să pună în discuţie valorile şi principiile europene care au stat la baza construcţiei Uniunii Europene.

De exemplu, cred că este de dorit aprofundarea şi întărirea colaborării dintre Parlamentul European şi parlamentele naţionale, fiindcă răspunsurile noastre la actualele provocări trebuie să ţină cont, în primul rând, de voinţa cetăţenilor europeni, de voinţa românilor.

Tocmai de aceea identificarea unor modalităţi de cooperare, eficiente şi pragmatice, atât la nivelul parlamentelor naţionale, cât şi la nivelul instituţiilor europene, este soluţia optimă pentru a-i implica pe români, precum şi pe toţi cetăţenii europeni în procesul de decizie care le afectează viaţa de zi cu zi.

Consolidarea dialogului politic dintre parlamentele naţionale şi Parlamentul European şi Comisia Europeană este o necesitate. Atât Comisia Europeană, Parlamentul European, cât şi parlamentele naţionale trebuie să fie privite ca parteneri reali, parteneri egali în procesul de decizie la nivel european, fiindcă numai în acest fel acţiunile Uniunii Europene capătă legitimitate şi acceptabilitate.

Stimate colege,

Stimaţi colegi,

Nimic nu poate justifica terorismul şi nimeni nu poate invoca pretexte de natură religioasă pentru a lua viaţa altor semeni. Religia promovează toleranţă şi bună înţelegere între oameni, nu conflicte şi nu războaie. Religia este o formă de conectare a noastră la relaţia cu divinitatea: te învaţă să fii bun, să fii încrezător, să-i ierţi pe ceilalţi, să-ţi iubeşti aproapele, să preţuieşti bunătatea, toleranţa, pacea, iubirea şi respectul reciproc şi nu poate fi folosită pentru a justifica un act barbar.

În faţa ameninţărilor şi a atacurilor teroriste, avem obligaţia să acţionăm împreună. Datoria noastră, a tuturor oamenilor de bună-credinţă, este aceea de a oferi copiilor noştri şi generaţiilor viitoare o lume mai bună, fără acte de terorism, fără războaie care curmă vieţi şi distrug familii şi destine nevinovate.

Vă mulţumesc.

Ana Birchall, deputat, Colegiul nr. 5, Vaslui.

Mulţumesc.

Domnul Florin Iordache:

Mulţumesc.

Îl invit, în continuare, pe domnul deputat Sorin Iacoban, deputat de Iaşi.

Domnul Sorin-Avram Iacoban:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Astăzi, declaraţia politică "Asistăm oare la dispariţia SMURD-ului? Ghici ghicitoarea mea!".

Dragi colegi,

Noile realităţi ale politicii româneşti confirmă faptul că România a devenit un tărâm al profitorilor. Cei rău intenţionaţi caută să profite de slăbiciunea adversarilor politici, înscenând tot felul de fapte care ar trebui să reprezinte punctul culminant al unor demisii de onoare. Noua victimă a mizeriei din politica românească este Raed Arafat. Fondatorul SMURD-ului se pare că nu este în graţiile locatarilor de la Cotroceni, indiferent care ar fi aceştia.

Decredibilizarea publică este arma preferată a celor care cer demisii fără a veni şi cu soluţii. Dacă în ultimele sondaje pompierii erau prezentaţi cu 92% încredere, măscăricii din politica românească au găsit de cuviinţă să transforme Inspectoratul Special de Urgenţe într-un element corupt care trebuie eradicat urgent.

Colegii de la PNL au găsit de cuviinţă să iasă ieri în presă şi să ceară demisia domnului Raed Arafat, argumentând: "Este momentul ca Raed Arafat să facă un pas în spate. Lucrurile i-au scăpat de sub control".

Dragi colegi, sunt aceiaşi colegi care în anul 2012 săreau în apărarea secretarului de stat, în conflictul acestuia cu Traian Băsescu.

Ce s-a schimbat, domnilor, din 2012 până în prezent? Cum se poate ca mândria statului român, serviciile medicale de urgenţă, să devină brusc nişte tinichele care atârnă greu în balanţa credibilităţii?

Acum două luni în urmă, Raed Arafat era scutul de credibilitate şi profesionalism al sistemului de urgenţă din România şi brusc acesta devine un paria al societăţii.

Domnule Raeţchi, cine oare v-a schimbat optica? Cine oare v-a schimbat între timp agenda publică? Şi oare ce găsim în spatele acestei noi agende politice? Aşteaptă clienţii dumneavoastră politici la cotitură să se înfrupte din SMURD? Vine campania electorală şi aveţi nevoie de finanţări babane, fapt pentru care trebuie să oferiţi reciprocitate?

În timp ce democraţiile occidentale strâng rândurile pe plan intern, pentru a face faţă noului flagel reprezentat de terorismul fundamentalist, în România se pare că singura soluţie propusă ca alternativă este demisia.

Instituţia demisiei nu a devenit altceva decât mijlocul cel mai eficient de a epura adversarii politici. Presiunea străzii este de fapt presiunea diversionistă a epoleţilor, care în loc să se ocupe de pericolele venite din exteriorul graniţelor se ocupă de agenda Palatului Cotroceni. Ruşinos mod de a face politică, dragi colegi!

Ştim că Raed Arafat s-a împotrivit privatizării serviciilor de urgenţă. În fond de ce să fie aceste servicii de urgenţă privatizate? Cine este în spatele acestei afaceri puse din timp la punct în stil diversionist? Ce clienţi politici aşteaptă preluarea atribuţiilor SMURD-ului, împiedicându-se de domnul Arafat?

Mi se pare că ceea ce i s-a întâmplat premierului Victor Ponta i se poate întâmpla şi domnului Arafat. Pur şi simplu, prin atitudinea sa sinceră, Raed Arafat a devenit incomod!

Câteva întrebări însă se impun în cauză.

De ce nu se cere demisia celui dovedit de instanţă că a achiziţionat nişte imobile folosindu-se de acte false?

De ce nu se cere demisia celor care au minţit că sunt blocate de către Comisia Europeană unele programe operaţionale?

Sau de ce nu se cere demisia celor care au făcut ca pereţii Clubului "Colectiv" să se aprindă ca o torţă?

Suntem în ţara în care un fax revendică dreptul la demisie.

Dragi colegi, SMURD-ul trebuie să rămână al statului, căpuşarea acestuia cu privaţi din postura de clienţi politici ar reprezenta falimentul unui sistem premiat de Comisia Europeană pentru eficienţă.

Observăm că mai nou statutul de colonie al României se manifestă foarte agresiv. Premierul care achită împrumuturile de la FMI este hăituit până la demisie, secretarul de stat care s-a opus privatizării serviciilor de urgenţă este hăituit, cerându-i-se demisia pentru un simplu fax.

Ce se va alege de ţara asta, domnilor parlamentari?

Articolul 4 alineatul (1) din Constituţia României precizează clar faptul că statul are ca fundament unitatea poporului român şi solidaritatea cetăţenilor români.

Această declaraţie politică se doreşte a fi un apel la solidaritate faţă de toţi cei care nu au dorit să trădeze interesele poporului român.

Parlamentul României trebuie să se trezească din amorţeală şi să dovedească solidaritate faţă de toţi cei care sunt hăituiţi în mod nedrept de actualul sistem care caută să preia puterea totală, uitând că în ţară suveranitatea absolută o are poporul, şi nu o gaşcă de gulere albe.

Vă mulţumesc.

Deputat de Iaşi, Sorin-Avram Iacoban.

Domnul Florin Iordache:

Poftiţi doamnă deputat.

Doamna Eleonora-Carmen Hărău:

Singura instituţie democratică acceptată pentru discuţii în stradă la revoltele care au precedat nenorocirea de la "Colectiv" a fost Preşedintele României.

Din punctul meu de vedere, ca parlamentar liberal, aştept cu interes măsurile de politică autentică, competentă, tehnocrată a noului Guvern, mai ales că suntem în perioada de elaborare a bugetului României. Despre provocările bugetului României, în contextul în care funcţionăm absolut atipic, cu un guvern tehnocrat, vreau să vorbesc astăzi.

Bugetul României, aşa cum este el previzionat anterior acestui demers, este fără discuţie un buget cu înclinaţie social-democratică pregnantă. S-au făcut o mulţime de donaţii cu caracter electoral, unele dintre ele reparatorii şi absolut necesare. Solicitarea pe care ca parlamentar liberal o am în legătură cu politica bugetară a noului Guvern, solicitare de care depinde susţinerea bugetului de către Partidul Naţional Liberal, este aceea de a avea în vedere câteva comandamente absolut necesare.

În primul rând, solicit noului Guvern să nu depăşească în niciun caz cadrul macrostabilităţii şi deficitul negociat, respectiv, deficit bugetar sub 3%. De asemenea, învederez noului Guvern faptul că investiţiile în România sunt pur şi simplu lăsate de izbelişte şi că asta condiţionează viitorul.

Noul Guvern nu va putea face politici spectaculoase, iar opinia publică nu trebuie să se aştepte la lucruri nemaipomenite, pentru că într-un an nu-i timp, dar noul Guvern va putea trasa direcţiile relansării investiţiilor în România, astfel încât să nu mai dispară în Occident prin fenomenul emigrării şi puţina forţă de muncă de o anumită calificare care a rămas în ţară.

În al treilea rând, aş vrea să atrag atenţia noului Guvern, în măsura în care încă n-a luat notă de aceste probleme, că există la tot pasul tot felul de capcane pe care va trebui să le demonteze şi să le evite cu profesionalism şi inteligenţă, şi anume: lucruri amânate, lucruri nefăcute, lucruri făcute prost.

O să vă dau un exemplu. În judeţul Hunedoara, deşi iarna este aici, e pe noi, Valea Jiului, locuitorii Văii Jiului şi locuitorii municipiului Deva nu ştiu încă dacă vor avea sau nu vor avea căldură la iarnă, şi e vorba de nici mai mult nici mai puţin de 100.000 de persoane racordate la sistemul central de încălzire.

În al patrulea rând, aş vrea să atrag atenţia noului Guvern să aibă în vedere şi solicitările preşedintelui şi ale străzii în legătură cu tehnocraţia şi cu transparenţa administraţiei şi a structurilor descentralizate.

Este o iluzie că această ţară va fi condusă tehnocrat printr-un grup de miniştri tehnocraţi, atâta vreme cât tot aparatul funcţionăresc, tot aparatul din descentralizate, de la subsecretar în jos, este politizat, aşa, până la nivelul femeii de serviciu.

Şi mai solicit noului Guvern să respecte promisiunea pe care a făcut-o, ca în jurul datei de 10 decembrie să avem în sfârşit în Parlament pentru analiză şi dezbatere Proiectul de buget pe anul 2016, în caz contrar toate structurile economice de stat sau particulare vor avea mari probleme cu a-şi construi business-planul propriu pe anul viitor.

Urez succes şi abia aştept să avem argumente destule, noi, ca Partid Naţional Liberal, să susţinem bugetul făcut de Guvernul tehnocrat.

Vă mulţumesc frumos.

Domnul Florin Iordache:

Şi eu vă mulţumesc.

Domnul Aurelian Mihai, nu. Da, domnul Cristian Chirteş, vă rog.

Domnul Ioan-Cristian Chirteş:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Prin prezenta declaraţie politică doresc să semnalez un aspect deosebit de important în ceea ce priveşte viitorul firmelor de exploatare şi prelucrare a lemnului cu capital românesc, care în actualul context al economiei de piaţă fac cu greu faţă concurenţei firmelor cu capital străin.

Chiar dacă în prevederile noului Cod silvic Legislativul a stabilit principii clare în ceea ce priveşte stimularea şi protejarea capitalului autohton, se pare că cei care erau responsabili cu punerea în aplicare a acestor principii, prin elaborarea noului Regulament de vânzare a masei lemnoase, au înţeles greşit aceste dorinţe şi cerinţe mult dezbătute în procesul de modificare a Codului silvic.

Mai mult, regulamentul favorizează o anumită parte a sectorului forestier şi nu explică modalitatea de stabilire a preţurilor de pornire la licitaţia de masă lemnoasă pe picior, astfel că aceste preţuri de pornire stabilite astăzi de Romsilva sunt nejustificat de ridicate. Oare va face faţă capitalul autohton acestei creşteri nejustificate a lemnului pe picior? Se poate vorbi de un "cartel" al lemnului în România, care dictează preţul pe piaţa din România? Decapitalizarea firmelor româneşti este oare comandată de cineva? Sunt întrebări la care astăzi nu am un răspuns.

Şi încă un aspect deosebit de important pe care doresc să îl semnalez astăzi. În timp ce pe piaţa lemnului se duce un război tacit pentru supremaţie şi control, cea mai mare parte a populaţiei care se încălzeşte cu lemn de foc duce o lipsă acută în ceea ce priveşte această resursă. Unul din principiile de bază a Codului silvic se referă la asigurarea cu lemn de foc a populaţiei. Consider că, astăzi, acest principiu este grav neglijat atât în ceea ce priveşte asigurarea populaţiei cu lemn de foc, cât şi preţul nejustificat de mare al acestui produs. Goana după profit a decidenţilor de pe piaţa lemnului face ca o mare parte a populaţiei să intre în iarnă fără această importantă resursă.

Din păcate, Romsilva are ca principal indicator de performanţă profitul cu orice preţ, chiar şi în urma vânzării lemnului de foc. Mai mult, primăriile şi composesoratele valorifică inclusiv lemnul de foc pe picior către firme care exportă acest lemn, uitând faptul că, atunci când au fost împroprietărite, rolul acestor păduri era de a asigura cu lemn de foc cetăţenii localităţilor şi membrii composesori. Consider că dacă nu se iau măsuri urgente în aprovizionarea populaţiei cu lemn de foc, presiunile asupra integrităţii fondului forestier vor fi greu gestionate de către personalul silvic.

Acest semnal de alarmă pe care îl trag astăzi poate fi începutul unei dezbateri reale a problemelor din sectorul forestier şi un aspect extrem de important în ceea ce priveşte procesul de elaborare a viitoarei strategii forestiere.

Vă mulţumesc.

Domnul Florin Iordache:

Îl invit în continuare la cuvânt pe domnul deputat Grigore Crăciunescu, Grupul PNL.

Vă rog, domnule deputat.

Domnul Grigore Crăciunescu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Interesul acordat sistemului de sănătate de orice guvern desemnat de Parlament se reflectă prin mărimea fondurilor alocate către acest sistem. Ne dorim permanent să avem un sistem de sănătate performant care să corespundă cerinţelor cetăţenilor şi de aceea căutăm să dezvoltăm şi să abordăm noi proceduri de investigaţii, să introducem în tratamente noi molecule, adică medicamente noi, şi să introducem tehnici de abordare noi în stabilirea diagnosticului. Importantă este, de asemenea, în acordarea asistenţei medicale, construirea de noi unităţi spitaliceşti, care să aibă un circuit integrat, astfel ca pacientul cu urgenţă medicală severă să nu mai fie plimbat pe la mai multe spitale, iar acest lucru se poate face prin construcţia spitalelor regionale de urgenţă.

În consecinţă, o prioritate pentru noul Guvern instalat şi pentru noul ministru al sănătăţi este aceea de a face documentaţia pentru construcţia celor trei spitale regionale de urgenţă din municipiile Iaşi, Cluj şi Craiova. S-a vorbit despre aceste spitale regionale de urgenţă încă din anii 2007-2008. Toţi miniştrii de la sănătate şi toate guvernele de după 2008 au spus că construcţia celor trei spitale regionale de urgenţă constituie o prioritate. În cei 7 ani trecuţi nu s-a făcut nimic în acest sens.

Există la ora actuală un consens cu forurile europene privind construcţia celor trei spitale regionale de urgenţă prin Programul Operaţional Regional. De asemenea, există posibilitatea ca Banca Mondială să aloce banii necesari pentru studii de fezabilitate şi pentru proiectarea acestor spitale.

Solicit public factorilor de decizie, Guvern, Ministerul Sănătăţii şi autorităţilor locale să ţină cont de nevoile celor care locuiesc în aceste trei provincii istorice şi să demareze procedurile pentru construcţia acestor spitale regionale.

Stimaţi colegi,

Ştim cu toţii cât de important este un sistem de sănătate funcţional care să corespundă cerinţelor cetăţenilor. Trebuie să facem toate demersurile necesare pentru urgentarea construcţiei spitalelor regionale de urgenţă, pentru ca astfel să ne îndeplinim datoria de a proteja cetăţenii şi astfel vom arăta că lucrăm pentru a respecta unul dintre drepturile fundamentale prevăzute de Constituţie, şi anume dreptul la sănătate.

Consider construcţia acestor spitale regionale de urgenţă un factor ce va contribui la îmbunătăţirea stării de sănătate a populaţiei din cele trei regiuni istorice ale ţării.

Vă mulţumesc.

Deputat de Iaşi, Grigore Crăciunescu.

Domnul Florin Iordache:

Vă mulţumesc şi eu.

Îl invit în continuare pe domnul deputat Vlad Cosma.

Vă rog, domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Vlad-Alexandru Cosma:

Două declaraţii am.

Domnul Florin Iordache:

Vă rog.

Domnul Vlad-Alexandru Cosma:

Doamnelor şi domnilor,

Domnule preşedinte de şedinţă,

Contextul politic actual nu este unul tocmai fericit, evenimentele tragice nu ocolesc Europa unită. După criza emigranţilor, care anul acesta a atins punctul culminant, ne confruntăm cu un posibil efect de bumerang al deschiderii graniţelor pentru imigranţii ţărilor musulmane aflate în conflicte armate.

România şi românii sunt încrezători în aliaţii strategici şi în celeritatea liderilor europeni în a lua decizia cea mai bună pentru popoarele Europei. Terorismul a făcut din Europa şi puterile ei economice o ţintă şi sperăm ca alinaţii nord-atlantici să protejeze şi să sprijine pe viitor România şi celelalte ţări aliate împotriva actelor barbare ale structurilor fanatic-teroriste.

Reiterez spusele preşedintelui SUA, Barack Obama, care a declarat că America va colabora cu Franţa şi cu alte naţiuni din toată lumea pentru a-i aduce pe terorişti în faţa justiţiei şi pentru a dezmembra reţelele teroriste care ne atacă popoarele.

România este alături de Statele Unite ale Americii şi de NATO şi pune mai presus de orice securitatea naţională şi protecţia cetăţenilor.

Mulţumesc.

Domnule preşedinte de şedinţă,

Contextul politic actual nu este unul tocmai fericit evenimentele tragice...

Îmi cer scuze!

Domnule preşedinte,

Declaraţia mea politică de astăzi se adaugă numeroaselor semne de solidaritate pentru poporul francez, care are nevoie astăzi de tot suportul aliaţilor, al ţărilor prietene, aşa cum România s-a dovedit de-a lungul anilor.

Europa este plină de compasiune pentru Franţa, dar să nu uităm cel mai important lucru, noi, politicienii, trebuie să venim cu un mesaj coerent pentru siguranţa cetăţeanului, fie el român, francez, polonez sau german.

Cu toţii ne arătăm oroarea faţă de fiecare act terorist petrecut în ultimii ani în lume, dar sursa acestor acte de violenţă extremă trebuie identificată şi eliminată.

Europa profund creştină nu a fost niciodată agresivă cu Islamul. Nicio religie nu trebuie să încurajeze crima, luarea de vieţi. Şi astăzi, când Franţa este îndoliată pentru a doua oară în ultimii ani, sperăm ca expresia binelui, a toleranţei şi a compasiunii, care sălăşluiesc în Iisus Hristos, să ne ajute pe toţi să depăşim momentele tragice şi să ne mobilizăm pentru a apăra creştinătatea.

Vă mulţumesc.

Domnul Florin Iordache:

Şi eu vă mulţumesc.

Îl invit, în continuare, pe domnul deputat Daniel Gheorghe, Grupul PNL.

Vă rog, domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Andrei Daniel Gheorghe:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Astăzi mă voi referi la însemnătatea unirii cu Bucovina şi a necesităţii reapropierii românilor de aici, din România, de cei din jurul graniţelor şi din zona comunităţilor istorice.

Cum ştim cu toţii, la 28 noiembrie 1918 s-a înfăptuit unirea cu Bucovina prin decizia Congresului General al Bucovinei din care făceau parte, la acea dată, personalităţi de marcă, precum Iancu Flondor, Ion Nistor, Sextil Puşcariu şi mulţi alţii.

Nu mai vorbim de contextul istoric general, prin importanţa rolului jucat la acea dată de Regele Ferdinand şi de Regina Maria, şi trebuie să reamintim o serie de lucruri care să ne facă să regândim contextul actual în care ne aflăm astăzi.

Bucovina de Nord, la fel ca şi zona Hotinului, Ţinutul Herţa din Moldova, şi la fel ca şi sudul Basarabiei sunt teritorii care astăzi fac parte din Ucraina. Sunt teritorii care s-au reunit cu România în cursul anului 1918 şi care astăzi nu mai aparţin României. În privinţa acestor zone - unde vedem cu toţii ce s-a întâmplat în Ucraina, unde intervenţia mai mult sau mai puţin directă a Rusiei a creat din statul ucrainean o entitate naţională în pragul colapsului economico-social şi în pragului eşecului deplin sub aspect politic -, România trebuie să-şi regândească strategia sa cu privire la românii din Bucovina şi la românii din Ucraina, în general, indiferent că sunt în Maramureşul istoric, în regiunea Odesa ori în Ţinutul Herţa, ţinut care a făcut parte din mica Românie de la 1859 şi care printr-o alunecare de pix în timpul de după Tratatul Ribbentrop-Molotov a revenit Uniunii Sovietice.

Este foarte important să înţelegem următorul lucru: pentru a avea o Europă şi o lume stabilă este nevoie de o prezenţă românească în nordul Bucovinei şi o prezenţă românească activă în Ucraina, iar această prezenţă se poate face doar prin intermediul unor pârghii politice, economice şi, mai ales, culturale şi beneficiind de acest aport deosebit al comunităţii româneşti din Bucovina, o comunitate de o calitate umană şi morală deosebită şi care, iată, şi-a păstrat identitatea atât sub habsburgi, atât sub sovietici, cât şi astăzi, sub ucraineni.

Din păcate, statul ucrainean nu garantează acel cadru juridico-instituţional în care românii să-şi poată desfăşura o viaţă în deplinătatea drepturilor culturale, politice şi sociale pe care minoritatea românească din Bucovina de Nord şi din restul Ucrainei beneficiază, conform Tratatului cu Ucraina, încheiat de România în anul 1997.

Pentru siguranţa NATO, într-un context în care zona Doneţkului, zona Luganskului şi Crimeea sunt sub controlul rusesc, într-un context în care se vorbeşte tot mai des de o posibilitate de disoluţie a statului ucrainean, este foarte important ca românii din Bucovina de Nord, dar şi din alte zone ale Ucrainei să beneficieze de un regim special.

O să merg chiar să spun următorul lucru: ar fi bine ca în Nordul Bucovinei, în anumite regiuni, românii să beneficieze de autonomie teritorială. Mi se pare un alt lucru absolut normal, un lucru absolut legitim şi cred că statul român are obligaţia morală, obligaţia identitară şi obligaţia istorică de a susţine financiar, logistic, politic şi diplomatic comunităţile româneşti din Ucraina.

România fiind o ţară membră a NATO şi a Uniunii Europene şi aflată într-un parteneriat strategic cu Statele Unite poate exporta securitate, poate exporta valori democratice şi chiar stabilitate geopolitică în spaţiul ucrainean. Ucraina, după cum vedem astăzi, e o ţară care se autogestionează din ce în ce mai greu, o ţară care pare a se rupe într-o multitudine de entităţi care merg într-o direcţie care nu este deloc favorabilă valorilor europene.

De aceea, nu trebuie să uităm niciodată pe fraţii noştri din Bucovina de Nord, pe cei care astăzi, iată, îi aniversăm cu ocazia zilei Unirii României cu Bucovina, care va avea loc peste două zile, pe 28 noiembrie, şi trebuie să ne gândim că sunt o parte integrantă din ceea ce înseamnă identitatea, cultura, tradiţia marelui neam românesc. Este nevoie de o ofensivă culturală în Bucovina de Nord şi în teritoriile istorice româneşti din spaţiul ucrainean şi este nevoie de o prezenţă reală şi concretă a intereselor legitime şi morale ale României, aceste teritorii locuite de fraţii noştri din Ucraina.

România are tot dreptul şi are toată căderea să se implice în nordul Bucovinei, pentru că a fost un pământ românesc şi pentru că România este un factor şi un vector de stabilitate, şi să nu uităm niciodată că idealurile de la 1918, idealul acestei Românii Mari este un ideal peren şi un ideal care nu trebuie să se stingă niciodată în sufletele şi în conştiinţele noastre.

Vă mulţumesc.

Domnul Florin Iordache:

Îl invit, în continuare, pe domnul deputat Radu Zlati, Grupul PNL.

Domnul Radu Zlati:

Declaraţia mea politică de astăzi se numeşte: "Curaj, domnule ministru, educaţia merită 5% din PIB!".

Domnule preşedinte de şedinţă,

Stimaţi colegi,

Mărturisesc faptul că în timpul audierii domnului Adrian Curaj în cadrul Comisiilor reunite pentru învăţământ, cercetare, tineret şi sport, am fost plăcut impresionat de prestaţia celui care a primit şi votul meu pentru învestirea în calitate de ministru al educaţiei naţionale. Până în acest moment, nici ceea ce a făcut, nici ceea ce nu a făcut domnul Adrian Curaj nu m-a determinat să îmi schimb părerea pozitivă şi sprijinul pe care i l-am oferit prin votul meu.

Dar există un moment în viaţa unui ministru când i se măsoară nu doar voinţa, ci şi putirinţa. Momentul în care se creionează bugetul de stat şi în care fiecare minister primeşte pentru sectorul pe care îl are în sarcină spre administrare fondurile ce vor asigura sau nu necesarul nu doar de funcţionare, ci şi acela de dezvoltare.

Domnule ministru Adrian Curaj, de prea multă vreme educaţia naţională şi cercetarea sunt subfinanţate. De prea multă vreme temporarii deţinători ai portofoliului onorat de prezenţa unor Haret şi Iorga fac exerciţii de PR încercând să demonstreze cum bugete de sub 4% din PIB sunt victorii de planificare financiară absolut îndestulătoare pentru unul, de fapt, dintre cele mai prost finanţate sisteme de învăţământ europene. Este momentul ca un ministru responsabil să ceară bani mai mult decât pentru supravieţuirea educaţiei naţionale. Este momentul ca acest ministru să se ocupe de asigurarea resurselor pentru recuperarea treptată a decalajelor pe care învăţământul românesc, şi în special cel preuniversitar, dar nu numai acesta, le înregistrează.

Domnule ministru, educaţia merită mai mult decât o majorare de 20% în termeni reali ai bugetului său, iar aceasta, oricum, va acoperi de-abia majorările salariale votate deja de către Parlament. Sunt perfect de acord în acest sens cu colegul Ovidiu Raeţchi, că bugetul ministerului pe care cu onoare îl conduceţi ar trebui suplimentat, ca minim, pentru a acoperi resursele necesare avizării tuturor instituţiilor şcolare din punct de vedere al ISU. Ca minim, repet.

Deci, ţinând seamă de cele menţionate anterior, vă anunţ cu respect că nu voi vota un buget al ministerului pe care îl conduceţi, mai mic de 5% din PIB.

Dacă sunteţi un om determinat nu doar să promită binele, ci şi să îl facă, sau cel puţin să lupte pentru acest bine, indiferent de consecinţe, veţi şti ce este de făcut atât în caz de obţinere a respectivului buget, cât şi în caz de eşec. Iar dacă nu ştiţi, domnul profesor Mircea Miclea, de la Cluj, vă poate oferi un exemplu luminos.

Radu Zlati, deputat PNL.

Domnul Florin Iordache:

Îl invit, în continuare, la cuvânt pe domnul deputat Mugurel Cozmanciuc, Grupul PNL.

Vă rog, domnule deputat, aveţi trei minute.

Domnul Corneliu-Mugurel Cozmanciuc:

Bună dimineaţa!

Domnule preşedinte de şedinţă,

Stimaţi colegi,

Declaraţia de astăzi vizează ideea pe care o promovează toate partidele politice şi în special PNL-ul, şi anume reconstrucţia României, dar şi a clasei politice.

Stimaţi colegi,

După cum ştiţi, Parlamentul României a învestit un nou Guvern, cu o majoritate de 389 de voturi pentru şi un număr de doar 115 voturi împotrivă, guvern format din tehnocraţi şi guvern condus de domnul Dacian Cioloş. Ne aflăm în situaţia în care statul român nu putem spune că este străin de astfel de momente şi am mai avut momente în care a avut în fruntea ţării un guvern tehnocrat. Sunt convins că suntem în faţa unui nou început, în faţa unei schimbări, în faţa unui moment în care România poate să o ia într-o direcţie pozitivă.

Echipa de profesionişti pe care domnul Dacian Cioloş, în calitate de prim-ministru, a numit-o - chiar dacă nu toţi dintre cei care sunt în momentul de faţă membri ai Executivului au stat departe de politică - putem spune că are avantajele unei competenţe, ale unei prospeţimi şi ale unei seriozităţi, are o viziune prooccidentală şi de aceea putem spune că în momentul de faţă miniştrii sunt cei care vor fi la cele mai înalte foruri europene cu o deschidere deosebită.

Simt nevoia să subliniez faptul că noul Guvern nu este într-o situaţie de avarie pentru România, însă este, în acelaşi timp, Guvernul care va pune capăt unei crize politice.

De aceea, Partidul Naţional Liberal va susţine acest Executiv, însă va fi şi un partener, în acelaşi timp, pentru luarea celor mai optime măsuri, în folosul tuturor românilor, concretizate prin politici bine articulate şi prin proiecte construite profesionist, dar va fi, în acelaşi timp, Partidul Naţional, şi critic, atunci când va fi cazul.

De aceea, vă spun că în momentul de faţă Guvernul acesta ar trebui să reanalizeze toate fondurile care au fost alocate în Planul Naţional de Dezvoltare Locală, prin Ordonanţa nr. 28, pentru a avea o absorbţie echitabilă a acestor fonduri, indiferent de culoarea politică a primarilor.

Însă, în acelaşi timp, ceea ce consider că trebuie să fie un moment de reflecţie pentru întreaga clasă politică este faptul că există o lipsă de încredere cronică, din partea poporului, în partidele politice şi în clasa politică.

Consider că instalarea noului Guvern este un nou început pentru "resetarea" întregii clase politice. Sunt evidente discrepanţele şi nemulţumirile societăţii civile faţă de domeniul politicului şi faţă de cum înţeleg unii din clasa politică să guverneze în nume personal.

Este un adevăr axiomatic că nu se poate face politică fără partide politice, dar nici democraţia fără popor nu poate fi realizată. De altfel, Partidul Naţional Liberal este singurul partid politic care, imediat după demisia Cabinetului Ponta, a cerut alegeri anticipate şi această dorinţă a avut la bază, practic, dorinţa românilor de a reforma clasa politică şi de a oferi românilor şi ţării un nou Guvern şi o nouă clasă politică, un nou Parlament care să fie reprezentativ.

De asemenea, cred că este un prilej ca, până la alegerile de anul viitor, când vom fi reevaluaţi de alegătorii noştri, în baza a ceea ce am realizat pentru ei, să ne "reconectăm" la populaţie. Sunt perfect conştient că un timp de un an este mult prea puţin, însă, în acest timp, la Palatul Victoria va guverna un Guvern care va avea un ordin axiologic, acela de a reclădi România şi, mai ales, de a recredibiliza clasa politică. Indolenţa şi lentoarea eşichierului politic, precum şi modul de a face politică, în numele personal al unora, a determinat acest grad de încredere scăzut din partea cetăţenilor noştri.

Noua echipă guvernamentală este capabilă să construiască un nou început, este şansa unei modernizări politico-instituţionale a ţării noastre, în care numirile sau promovările în anumite funcţii vor trebui făcute doar pe criterii de competenţă, profesionalism şi meritocraţie.

De aceea, mă bucur că în momentul de faţă domnul Dacian Cioloş şi-a asumat această responsabilitate.

În final, nu-mi rămâne decât să-mi exprim încrederea că actualul Guvern va avea în vedere să realizeze tot ceea ce trebuie făcut pentru ca România să fie unită în anul 2018, într-adevăr, în toate regiunile istorice.

Vă mulţumesc.

Mugur Cozmanciuc, sunt deputat al PNL.

Domnul Florin Iordache:

Şi eu vă mulţumesc.

O invit în continuare pe doamna deputat Andreea Paul.

Se pregăteşte domnul deputat Gheorghe Dragomir, Grupul PNL.

Vă rog, doamnă deputat, aveţi trei minute.

Doamna Maria-Andreea Paul:

Bună ziua, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Astăzi voi aborda un fenomen social şi economic, din perspectivă liberală.

Patru din zece salariaţi încadraţi oficial în România au salariul minim pe economie sau mai mic. Situaţia este absurdă. Este vorba de 2,4 milioane de salariaţi români cu salariul minim pe economie sau mai mic în luna noiembrie a anului 2015, ceea ce reprezintă 40% din numărul total al salariaţilor activi, în prezent. Dintre aceştia, 1,6 milioane au normă întreagă, iar 700.000 şi ceva lucrează cu normă parţială. Cea mai mare parte a salariaţilor activi cu salariul minim sunt încadraţi în sistemul privat, doar 56.000 de persoane au salariul minim, în calitatea lor de bugetari, iar numărul celor din urmă va scădea, după aplicarea ultimei creşteri salariale cu 10 puncte procentuale. O familie nu se poate întreţine decent cu un salariu minim, chiar dacă acesta a ajuns la peste 41% din câştigul mediu brut pe ţară. Nu se poate întreţine o familie nici măcar cu două salarii minime. Cum să vorbim despre liberalism şi despre o democraţie puternic liberală, într-un astfel de context?

Din estimările mele, cel puţin jumătate dintre aceşti salariaţi cu venituri minime sau mai mici sunt încadraţi astfel pe contractul de muncă, pentru a evita plata taxelor la stat, fiind, de fapt, în realitate, plătiţi mai mult, aşadar, la negru. Mulţi angajatori corecţi cu care am stat de vorbă mi-au descris uluirea salariaţilor noi când li se spune că salariul integral negociat va fi pe cartea de muncă, căci s-au obişnuit altfel la angajatorii anteriori. Or, aici, ITM nu îşi face serios controalele şi ar fi timpul să purceadă la verificări minuţioase ale salariaţilor cu venitul minim, pentru a-i proteja pe angajatorii corecţi, în competiţia deformată de evaziune şi pentru a le proteja veniturile la bătrâneţe, adică pensiile, salariaţilor încadraţi incorect azi, cu venitul minim.

Protecţia concurenţei loiale este un principiu liberal. Fără concurenţă loială nu se poate construi o democraţie liberală.

Vă mulţumesc.

Domnul Florin Iordache:

Îl invit pe domnul deputat Gheorghe Dragomir.

După aceea îl invit pe domnul deputat Amet Varol.

Domnul Gheorghe Dragomir:

Domnule preşedinte de şedinţă,

Declaraţia mea politică de astăzi se intitulează "Marea Unire de la 1 Decembrie 1918, moment unic în istoria României".

La 1 decembrie se vor împlini 97 de ani de la Unirea Transilvaniei, Banatului, Crişanei şi Maramureşului cu România.

Marea Unire de la 1 Decembrie 1918 reprezintă evenimentul principal al istoriei României şi, totodată, realizarea unui deziderat al locuitorilor graniţelor vechii Dacii.

Din punct de vedere istoric, la 1 Decembrie 1918, Adunarea Naţională de la Alba Iulia, constituită din 1.228 de delegaţi şi sprijinită de peste 100.000 de cetăţeni veniţi din toate colţurile Ardealului şi Banatului, a adoptat o Rezoluţie prin care s-a consfinţit unirea tuturor românilor din Transilvania, întregul Banat şi Ţara Ungurească cu România. În aclamaţiile celor prezenţi, este citit textul Rezoluţiei de la Alba Iulia. Aceasta este trimisă Regelui Ferdinand, care o primeşte spunând că "după Basarabia şi Bucovina, mai lipsea o piatră dintre cele mai scumpe: Ardealul, cu ţinuturile din Ungaria locuite de români. Azi ne-aţi adus şi această ultimă piatră a clădirii, care încoronează marea operă de unire. Putem privi cu încredere în viitor, căci temeliile sunt puternice". Idealul unirii se împlinise şi, câţiva ani mai târziu, pe 15 octombrie 1922, Regele Ferdinand este încoronat Regele Marii Românii, în Catedrala de la Alba Iulia.

Aşa cum sublinia şi istoricul Florin Constantiniu, "Marea Unire din 1918 a fost şi rămâne pagina cea mai sublimă a istoriei româneşti. Măreţia ei stă în faptul că desăvârşirea unităţii naţionale nu este opera niciunui om politic, a niciunui guvern, a niciunui partid; este fapta istorică a întregii naţiuni române, realizată într-un elan ţâşnit cu putere din străfundurile conştiinţei unităţii neamului, un elan controlat de fruntaşii politici, pentru a-l călăuzi cu inteligenţă politică remarcabilă spre ţelul dorit".

Ziua de 1 Decembrie a devenit, după înlăturarea regimului comunist, Ziua Naţională a României. Ea reprezintă un moment istoric special, marcat de recunoştinţă, solidaritate şi speranţă. Este ziua în care rememorăm şi cinstim jertfa strămoşilor noştri, care au găsit curajul să lupte pentru constituirea statului naţional român.

La mulţi ani, România! La mulţi ani, dragi români!

Gheorghe Dragomir, deputat PNL, Constanţa.

Domnul Florin Iordache:

Şi eu vă mulţumesc, domnule deputat.

Îl invit în continuare pe domnul deputat Amet Varol.

Vă rog, domnule deputat.

Domnul Varol Amet:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Declaraţia mea politică de astăzi se intitulează: "Adunarea Parlamentară a Cooperării Economice a Mării Negre, aflată la cea de-a 46-a ediţie".

În perioada 25-27 noiembrie, Senatul României va găzdui cea de-a 46-a ediţie a Adunării Parlamentare a Cooperării Economice a Mării Negre, un eveniment cu o deosebită importanţă atât pentru ţara noastră, cât şi pentru cele 12 state membre, aducând în prim-plan scopul comun de a transforma regiunea Mării Negre într-o zonă de stabilitate, prosperitate şi pace.

Anul acesta, evenimentul are ca temă principală "Implementarea Obiectivelor de Dezvoltare Durabilă în regiunea Cooperării Economice a Mării Negre: implicarea parlamentară", un subiect ce acoperă domeniul de interes al ţărilor participante.

Alături de tema principală, ce va reprezenta nucleul de dezbatere al acestei ediţii, vor mai exista şi multiple sesiuni tematice, în cadrul cărora membrii Adunării vor examina şi adopta rapoarte şi recomandări elaborate de comisiile Adunării Parlamentare a Cooperării Economice a Mării Negre: crearea cadrului legal pentru combaterea corupţiei, rolul parlamentelor, guvernarea în statele membre, combaterea traficului ilicit de bunuri culturale în regiunea CEMN.

Din perspectiva preşedinţiei române a Adunării Parlamentare a Cooperării Economice a Mării Negre, principalele priorităţi sunt legate de funcţionarea în condiţii optime şi diversificarea activităţilor Adunării, consolidarea profilului Adunării în plan regional, european şi internaţional, cu accent pe intensificarea dialogului cu Parlamentul European, acestea fiind doar câteva din acţiunile vizate pe termen lung.

Alături de ceilalţi participanţi de seamă, comunitatea turco-tătară din România se bucură de prezenţa la acest eveniment a reprezentanţilor Parlamentului turc, precum şi a preşedintelui Congresului Mondial al Tătarilor Crimeeni, deputatul Refat Ciubarov, acest fapt reprezentând o onoare deosebită şi un prilej de cunoaştere îndeaproape a comunităţii turco-tătarilor din România.

Vă mulţumesc.

Deputat al minorităţilor naţionale, Amet Varol.

Domnul Florin Iordache:

Şi eu vă mulţumesc, domnule deputat.

Îl invit pe domnul deputat Remus Cernea.

Vă rog, domnule deputat, aveţi trei minute.

Domnul Remus-Florinel Cernea:

Vă mulţumesc pentru îngăduinţă, domnule preşedinte de şedinţă.

Declaraţia mea politică de astăzi se numeşte "Trei noi iniţiative legislative importante şi necesare pentru modernizarea României".

Am vorbit de nenumărate ori, atât în perioada de 12 ani de activitate în societatea civilă, cât şi în cei 6 ani de când m-am implicat în politică, despre necesitatea ca în România să asumăm şi să implementăm principiul separării dintre stat şi biserică.

Dacă la început tema părea una insolită, într-un context de încredere uriaşă, aproximativ 90% acordată bisericii, treptat, tot mai mulţi cetăţeni au înţeles implicaţiile acestei discuţii principiale care privesc educaţia, fondurile publice, valorile democratice şi numeroase aspecte din viaţa de zi cu zi a cetăţenilor. În ultimii 5-6 ani încrederea în biserică s-a prăbuşit la doar aproximativ 60%, ceea ce înseamnă că se produc mutaţii de mentalitate importante şi de bun augur în societatea românească.

Uriaşele fonduri publice primite de biserică, adesea din partea unor decidenţi politici aflaţi în campanie care au utilizat în interes electoral imaginea bisericii şi s-au afişat alături de înalţi prelaţi, cu consimţământul acestora din urmă, îndoctrinarea religioasă din şcoli, ostilitatea faţă de parteneriatul civil şi faţă de drepturile persoanelor LGBT, în general, anumite atitudini mai puţin principiale în spaţiul public şi formularea unor atacuri la adresa unor persoane ori organizaţii neguvernamentale, toate acestea au făcut ca milioane de cetăţeni români, în majoritate credincioşi, să-şi piardă încrederea în prelaţii şi biserica de care aparţin.

Un stat secular nu este însă unul ostil bisericii, aşa cum încearcă unii să acrediteze ideea, ci unul cu reglementări juste care trasează clar o separare dintre instituţiile statului şi biserică, pe de o parte, iar pe de alta reglementează libertatea religioasă pentru toţi cetăţenii, fără privilegii şi fără discriminări pentru vreun cult.

Pentru toate acestea propun trei noi proiecte de lege care sunt de natură să contureze mai clar principiul separării dintre stat şi biserică, să oprească irosirea banului public pentru construcţii de noi biserici, să contribuie substanţial la asanarea morală a societăţii româneşti şi să întărească libertatea religioasă şi autonomia cultelor în ţara noastră.

Prima dintre acestea, depusă şi intrată deja în circuitul de analiză şi dezbatere parlamentară, priveşte stoparea cheltuirii banilor publici pentru construirea Catedralei Mântuirii Neamului. Este profund imoral ca în contextul unor numeroase lipsuri în domenii esenţiale precum educaţia, sănătatea, cercetarea ştiinţifică, asistenţa socială, cultura şi aşa mai departe, toate subfinanţate, să fie cheltuite zeci de milioane de euro din banii tuturor cetăţenilor - mulţi de altă religie sau fără religie ori chiar ortodocşi, dar nedoritori să contribuie la catedrală - pentru o asemenea construcţie de proporţii uriaşe.

A doua iniţiativă, pe care o depun astăzi la Senat, ca primă Cameră sesizată, prevede ca şi ierarhii, şi şefii cultelor religioase recunoscute de lege, până la nivel de preot inclusiv, precum şi asimilaţii lor de la parohiile din ţară şi din străinătate să poată fi verificaţi de către Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, nu exceptaţi de facto de la acest lucru, aşa cum se întâmplă acum. Este important să ne cunoaştem istoria, iar responsabilităţile unor fapte mai puţin onorabile, prin care unii prelaţi au colaborat cu organele represive ale regimului comunist, să fie cunoscute de opinia publică. Acest lucru va contribui pe termen mediu şi lung într-o mult mai mare măsură la o credibilizare a bisericii, decât încercarea de a ascunde adevărul.

Cea de-a treia iniţiativă, ceva mai complexă şi care cere mai mult timp pentru elaborare şi fundamentare, priveşte finanţarea cultelor exclusiv din contribuţiile credincioşilor, prin direcţionarea de către aceştia a unui procentaj din impozitul pe venit către cultul de care aparţine fiecare, fiscalizarea activităţilor lucrative ale bisericilor şi impozitarea acestora.

Toate aceste trei teme sunt de natură să pună temelii importante la modernizarea României şi sper ca Parlamentul să aibă maturitatea de a le adopta.

Remus Cernea, deputat independent.

Mulţumesc.

Domnul Florin Iordache:

Mulţumesc.

Declar şedinţa închisă.

Şedinţa s-a încheiat la ora 10,00.