Parliamentary debates

Şedinţa a început la ora 8,35.

Lucrările şedinţei au fost conduse de domnul deputat Ludovic Orban, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor.

Domnul Ludovic Orban:

Bună dimineaţa!

Vă propun să începem sesiunea de declaraţii politice.

Îl invit pe domnul deputat al PSD Sorin Iacoban.

Domnul Sorin-Avram Iacoban:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Dragi colegi,

Declaraţia politică de astăzi se intitulează "Iaşiul, o metropolă de doi lei în ochii autorităţilor?".

Dragi colegi,

Capitala Moldovei apare în ochii actualului Guvern ca o metropolă în care investiţiile trebuie să mai aştepte. Nu înţeleg de ce Iaşiul şi întreaga Moldovă sunt pedepsite de guvernul tehnocrat care ar fi trebuit să se preocupe şi de zona de nord-est a ţării.

Am putea înţelege aceste eşecuri de început de guvernare dacă în cauză nu şi-ar face loc minciuna. Am înţeles de la doamna ministru a finanţelor că trebuie să muncim pe doi lei. Dar dacă analizăm cum stau lucrurile cu proiectele Iaşiului şi ale zonei de nord-est, nu numai că ajungem la concluzia că am fost invitaţi să muncim pe doi lei, dar se pare că actualii guvernanţi ne tratează ca pe nişte cetăţeni de doi lei.

Evident, acest lucru nu se va întâmpla, deoarece, Parlamentul este titularul suveranităţii poporului, iar Guvernul este doar Executivul, adică instituţia care trebuie să pună în aplicare politicile Parlamentului.

Am folosit expresia "minciună a Guvernului" pe care înţeleg să o leg nemijlocit de obiectivul de infrastructură rutieră Ungheni-Iaşi-Târgu Mureş.

Domnul prim-ministru Dacian Cioloş a afirmat recent că autostrada menţionată este de importanţă majoră pentru zona de nord-est, pentru a nu adânci şi mai mult diferenţele în ceea ce priveşte dezvoltarea regională a ţării.

Mai mult, dacă pentru sectorul Piteşti-Sibiu anunţa că sunt unele probleme, pentru sectorul Ungheni-Iaşi-Târgu Mureş domnul Cioloş decidea că există prevedere în masterplan şi, ca atare, în maxim 10 zile se va putea prezenta un plan mai detaliat despre ceea ce se va putea realiza în acest sens.

Astăzi, dragi colegi, se împlinesc zece zile de la declaraţie şi amănuntele anunţate de domnul Cioloş se concretizează în realitatea că în bugetul pentru 2016 nu sunt prevăzuţi nici măcar doi lei pentru această autostradă.

Asta înseamnă că prevederile din Masterplanul General de Transport al României se adeveresc şi că, la o veritabilă prioritate, începerea lucrărilor vor avea loc doar în anul 2023 pentru segmentele 2 şi 3, iar pentru primul segment, Ungheni-Iaşi-Târgu Neamţ, nefiind avansată nici măcar o dată până acum.

Cum puteţi răspunde celor 75 de parlamentari care au susţinut Autostrada Est-Vest printr-o scrisoare deschisă adresată Guvernului României, că proiectul autostrăzii este prevăzut a fi început sau revizuit abia în anul 2023?

Cu alte cuvinte, vă asumaţi faptul că timp de 6 ani nu veţi face nimic şi că veţi continua politica asumată de fostul ministru al transporturilor, care ne-a pus pe gânduri, pe toţi cetăţenii din Regiunea de Nord-Est a ţării, cu un răspuns batjocoritor la una din interpelările adresate, şi anume: "Faţă de cele menţionate şi în conformitate cu strategia de implementare a Masterplanului de Transport, vă informăm că nu se constată nicio întârziere cu privire la calendarul de implementare pentru autostrada Târgu Mureş-Iaşi-Ungheni".

Domnule prim-ministru, faptul că vă autodeclaraţi tehnocrat nu reprezintă un scut de intangibilitate. Una promiteţi acum 10 zile şi apoi vă repliaţi după un masterplan care şi-a propus să trateze cu indiferenţa populaţia Iaşiului şi a întregii zone de est.

Nu este bine, domnule prim-ministru, deoarece Guvernul, în afara acestui proiect, a rămas cu mai multe restanţe importante faţă de Iaşi.

Avem nevoie de spital regional de urgenţă, iar dumneavoastră nu spuneţi nimic, doar promiteţi un centru regional pentru tratarea arşilor.

Avem nevoie de varianta ocolitoare a municipiului Iaşi, varianta de trafic uşor, pentru care aştept şi acum un răspuns de la ministerul de resort, de 3 luni după depunerea interpelării.

Avem nevoie de fonduri pentru reabilitarea Spitalului Parhon şi pentru reabilitarea Spitalului Clinic de Recuperare, unităţi medicale care deservesc toată Moldova.

Avem nevoie de fonduri pentru reabilitarea a 60 de unităţi şcolare din municipiul Iaşi, unităţi care trebuie incluse rapid în programe de consolidare şi reabilitare, deoarece Iaşiul este un punct roşu pe harta seismică a României.

Avem nevoie de susţinere pentru o nouă etapă din Programul ANL, "Locuinţe pentru tineri", deoarece Iaşiul este un pol regional, o aglomeraţie urbană importantă determinată şi de faptul că suntem un oraş universitar cu rezultate deosebite, fapt pentru care tinerii, după ce termină studiile, optează pentru stabilirea domiciliului în municipiul Iaşi.

Şi pentru că suntem un oraş cultural, avem nevoie de un efort minim din partea dumneavoastră în ceea ce priveşte transferul cinematografelor din Iaşi, aflate în stare de degradare sau aproape de colaps, din proprietatea privată a statului în proprietatea publică a unităţii administrativ-teritoriale Iaşi, pentru a putea gestiona mai bine situaţia acestor edificii fundamentale pentru metropola noastră.

Vedeţi, domnule prim-ministru, multe sunt problemele cu care se confruntă Iaşiul, iar tăierea lui de pe harta bugetului de stat este un lucru total iresponsabil.

Voi avea grijă ca Iaşiul, care m-a format şi m-a crescut, să fie tratat ca un oraş aşa cum se cuvine, ca o metropolă europeană, de către actualul Guvern, deoarece aceasta este o nedreptate la adresa tuturor cetăţenilor ei.

Domnule prim-ministru, sper să reconsideraţi politica Executivului faţă de capitala Moldovei şi să vă ţineţi promisiunile făcute, deoarece prin aceasta nu daţi satisfacţie politicienilor, ci arătaţi respect faţă de oamenii care şi-au pus încrederea într-un Guvern de tehnocraţi.

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Sunt Avram Iacoban, deputat de Iaşi.

Vă mulţumesc.

Domnul Ludovic Orban:

Mulţumim, domnule deputat.

Îl invit pe domnul deputat Ioan Balan.

Domnul Ioan Balan:

Declaraţia politică de astăzi se intitulează "Cum sabotează TAROM Aeroportul Internaţional de la Suceava".

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

În urmă cu mai bine de doi ani de zile, veneam la tribuna Parlamentului şi protestam faţă de modul mizerabil în care Guvernul Ponta, împreună cu ministrul de atunci al transporturilor şi conducerea TAROM se străduiau să închidă Aeroportul Internaţional de la Suceava.

Prim-ministrul ordonase atunci structurilor din subordinea sa să născocească tot felul de motive, care mai de care mai caraghioase, pentru a izola definitiv Bucovina de restul ţării. Pe vremea aceea se invoca fie că la Suceava ceaţa e mai deasă decât în Marea Britanie şi nu pot decola avioanele, fie că nu sunt suficienţi pasageri care să justifice cursele, deşi avioanele plecau de la Suceava cu toate biletele vândute, fie că mai lipsesc nu ştiu ce investiţii la aeroport, deşi lucrările de investiţii din ultimii ani fac din acest aeroport unul dintre cele mai moderne aeroporturi internaţionale din ţară.

În ciuda eforturilor de peste doi ani, Ponta nu a reuşit să închidă Aeroportul de la Suceava, însă l-a transformat cu mare succes într-un muzeu în aer liber. Aeroportul Internaţional Ştefan cel Mare nu trebuie să fie doar o simplă autogară de provincie pentru doar două curse interne, care şi acelea sunt puse în orar ca nu cumva să vrea vreun cetăţean să călătorească. Pe Aeroportul Internaţional trebuie să opereze cât mai repede zeci de companii aeriene internaţionale, către zeci de destinaţii, care să lege Bucovina de toată România şi de Europa, şi care să dea locuri de muncă bine plătite pentru suceveni. Pentru acest obiectiv s-au cheltuit bani şi s-au făcut investiţii la Aeroportul Ştefan cel Mare.

Stimaţi colegi,

Aeroportul de la Suceava nu este un moft al sucevenilor care vor să aibă şi ei un aeroport, că aşa dă bine sau că aşa am fi mai "europeni", aeroportul de la Suceava a devenit cea mai importantă cale de comunicaţie dintre românii din Bucovina şi restul ţării şi ar fi trebuit să fie calea pe care să vină acasă sutele de mii de români plecaţi la muncă în străinătate. Dacă spre Suceava ar fi existat o autostradă sau măcar o cale rutieră mai de Doamne ajută, poate că aeroportul nu ar fi fost atât de vital pentru noi. Cine a fost măcar o dată până în Nordul ţării a putut constata pe pielea lui că drumul s-a degradat continuu, că se fac cel puţin 7-8 ore până la Suceava, că, deşi viteza medie de deplasare este sub 50 km/h, sunt şanse mari să nu ajungi întreg la destinaţie. Mai mult, românii noştri plecaţi de nevoie la muncă în străinătate se gândesc de două ori înainte să vină acasă ca să-şi strângă copiii în braţe, căci drumul până acasă este nu numai nejustificat de scump, ci este şi o aventură periculoasă.

Dragi colegi,

Astăzi TAROM se laudă că operează pe Aeroportul Internaţional de la Suceava, că nu l-au închis şi că sunt suficiente două curse pe săptămână către Bucureşti, una la început de săptămână, iar alta pe joi, către sfârşitul săptămânii. De ce nu spune TAROM că numărul călătorilor care ar dori să utilizeze acest mijloc de transport ar justifica cel puţin o cursă dus-întors pe zi numai către Capitală şi nu ştiu câte altele către Europa? De ce nu spune TAROM că orice om de afaceri ar veni să deschidă o afacere în Bucovina, fuge speriat, pentru că dacă vine luni trebuie să aştepte 4 zile până la următorul avion. Nu aş vrea să pierd din vedere nici preţul biletelor, care pentru cursele interne ale TAROM sunt şi de două ori mai mari decât preţul practicat de alţi operatori pentru curse externe la Oslo, Londra sau Madrid, de parcă românii bucovineni sunt cei mai bogaţi europeni. Oricine ar judeca cu obiectivitate această situaţie nu ar ajunge decât la o singură concluzie: de ani buni TAROM-ul îşi bate joc de bucovineni şi îi vrea în continuare izolaţi de restul ţării, îi vrea în continuare săraci şi lipsiţi de orice şansă de a se dezvolta.

Vă spun sincer că îmi tresare inima de bucurie atunci când nu numai în Parlamentul României, dar şi în presa din ţară şi din străinătate se vorbeşte atât de frumos despre Bucovina, despre locurile în care eu trăiesc şi mă mândresc cu acest lucru. Mănăstirile fără egal, cetăţile lui Ştefan, plaiurile pitoreşti şi pădurile fără egal, locul în care s-au născut, au crescut şi au creat cele mai importante nume ale culturii româneşti, toate fac din Bucovina una dintre pietrele identitare ale poporului român şi una dintre cele mai mari atracţii turistice din sud-estul Europei. Cu toate acestea, românii din alte părţi ale ţării, dar şi străinii se bucură şi cunosc Bucovina doar din poze, căci a devenit mult mai ieftin şi mai rapid să mergi la Viena ori la Paris, decât să ajungi la Suceava ori la Botoşani.

Vreau să cred că vocea mea va fi nu doar auzită, ci şi ascultată, iar Aeroportul Internaţional Ştefan cel Mare va ajunge să-şi îndeplinească rolul său de legătură între Bucovina şi Ţara Românească, între Bucovina şi Europa şi de motor de dezvoltare economică pentru pământul sfânt al Moldovei.

Vă mulţumesc, Ioan Balan, deputat PNL.

Domnul Ludovic Orban:

Vă mulţumesc, domnule deputat Balan.

Îl invit pe domnul deputat Virgil Guran. Se pregăteşte domnul deputat Romeo Rădulescu.

Domnul Virgil Guran:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Zilele acestea se discută foarte mult despre buget şi urmează să votăm bugetul.

Stăm şi analizăm un pic metodologia de vot, de elaborare a bugetului.

Noi suntem Parlamentul şi trebuie să-l votăm. Cred că numai la noi se întâmplă aşa ceva. Cei care votează bugetul îl văd înainte cu o zi, două, nu au niciun rol în elaborarea acestui buget şi trebuie să-l voteze până la urmă, pentru că acesta este interesul naţional. Până şi la cea mai mică şi mai neînsemnată comună din România, consilierii locali, cei care votează acest buget, au dreptul să se uite, să discute, să stabilească, domnule, ce fac în acea localitate, ce se întâmplă cu banii.

Cred că ar fi normal, în România, dar lucrul acesta nu s-a întâmplat, pentru că, în general, un Guvern a vrut să aibă acei bani de dezvoltare sub mâna lui, să aştepte să vină preşedinţii de consilii judeţene, primari, să discute, să trimită banii acolo unde cred ei de cuviinţă că trebuie trimişi.

Cred că în mod normal ar trebui făcut în felul următor, şi sper să se întâmple acest lucru odată cu această primenire, această schimbare din politică, să se stabilească la nivel naţional un plan de dezvoltare naţional, să se stabilească faptul că în fiecare judeţ trebuie să meargă o anumită sumă, în funcţie de necesităţile judeţului, în funcţie de gândirea naţională, iar acolo, în judeţ, parlamentarii, adică cei care votează bugetul, să organizeze întâlniri cu primarii, consilierii judeţeni, preşedintele consiliului judeţean şi să stabilească împreună ce vor să facă în acel judeţ. Să se termine cu acel stil în care cine are relaţii cu ministrul dezvoltării sau ştiu eu cu ce preşedinte de partid poate să aducă investiţii în localitatea respectivă. Dacă un parlamentar merge să intervină pentru un lucru foarte important pentru zona respectivă, pentru judeţ, începem să ne gândim că e trafic de influenţă.

Deci cred că e cazul să schimbăm atitudinea şi aici. Şi aici este rolul nostru, a nu mai sta şi a ridica mâna, pentru că aşa a gândit un om foarte important din acest Guvern sau această ţară, iar când tragem linie vedem că autostrăzile pică, se fac din nou, că s-au făcut terenuri în pantă, că s-au dus banii în lucrări neexecutate, că acea cofinanţare pentru fonduri europene, de fapt, nu a avut niciun efect, pentru că suntem penalizaţi şi trebuie daţi banii aproape în totalitate pentru unele lucrări. În felul acesta am termina cu un sistem duplicitar, un sistem prin care încercăm să aservim pe cei care gestionează anumite fonduri în localităţi, prin care încercăm să, noi, şi, repet, cei care au condus ministerele importante şi cei care au condus un Guvern, au încercat să aservească electoratul prin primarii respectivi, prin obedienţa respectivă şi prin lipsă de transparenţă.

Repet, vina este şi a noastră, că nu avem tăria să ne opunem la acest sistem şi să spunem: ori procedăm aşa cum trebuie, ori, dacă nu, nu vom vota un buget. Nu este cazul, în momentul de faţă, pentru că am fi lipsiţi de raţiune să gândim că un Guvern venit de o săptămână, două putea să schimbe acest stil. Dar poate gândim pentru viitor şi poate cei care se cred superoameni, supraoameni nu mai au puterea şi nu li se mai dă voie să stabilească orice regulă lipsită de bun-simţ pentru România, iar noi să o aplicăm.

Vă mulţumesc. Deputat PNL, Guran Virgil

Domnul Ludovic Orban:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Îl invit pe domnul deputat Romeo Rădulescu şi se pregăteşte domnul deputat Cosmin Necula.

Domnul Romeo Rădulescu:

Bună dimineaţa!

Declaraţia mea politică se numeşte "Urgentaţi privatizarea Platformei Petrochimice Oltchim!".

Domnule preşedinte de şedinţă,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Actualul Guvern tehnocrat, condus de premierul Dacian Cioloş, a prezentat mass-mediei un Proiect pentru bugetul de stat al anului 2016, în care urmează ca acesta să angajeze cheltuieli cu 16 miliarde de lei mai mari decât cele din acest an, cea mai mare creştere nominală de cheltuieli, de la un an la altul, din 2008 până în prezent.

Se mizează pe o creştere economică de 4,1%, care va permite executivului să cheltuiască în 2016 cu 21 miliarde lei peste ceea ce prognozează că va aduna la buget, împingând deficitele în limita pragului de sus al admisibilităţii, respectiv la 2,95% din produsul intern brut (PIB). Toate acestea, în condiţiile unei inflaţii prognozate pentru anul viitor de 0,5%, un curs mediu anual al monedei euro de 4,44 lei şi un salariu lunar mediu net de 1.950 lei.

Pe de altă parte, domnul Vasile Dâncu, în calitatea sa de vicepremier şi ministru al dezvoltării regionale şi administraţiei publice, a recunoscut că, vă citez: "Creşterea economică din România este una fără dezvoltare, cu care ne împăunăm în statistici, consumă resurse, dă senzaţia unei dinamici pozitive, însă nu foloseşte la nimic."

Este exact ceea ce eu resimt dureros, de o lungă perioadă de timp, alături de oamenii din judeţul Vâlcea, puternic afectaţi economic şi social de insolvenţă Oltchim - ultima mare platformă petrochimică deţinută de statul român.

Am speranţa că tehnocraţii aflaţi acum în fruntea ţării vor utiliza, totuşi, potenţialul băncilor noastre comerciale, neglijat până în prezent, ca vector de creştere al ratei de absorbţie a fondurilor structurale europene. Sistemul bancar naţional poate şi trebuie să se implice cu mai mult succes în evaluarea şi, ulterior, cofinanţarea proiectelor susţinute de Uniunea Europeană.

În acest sens, apreciez şi poziţia domnului Costin Grigore Borc, viceprim-ministru şi ministrul economiei, comerţului şi relaţiilor cu mediul de afaceri, care a declarat public necesitatea implicării marilor bănci de investiţii, de talia HSBC, Morgan Stanley sau Credit Suisse, în pregătirea privatizării cu succes a SC Oltchim SA.

Acesta este şi motivul pentru care am înregistrat o cerere de audienţă la cabinetul Domniei Sale, iar ca alternativă îmi manifest deplina disponibilitate pentru a aborda împreună acest subiect şi într-o discuţie de lucru ce sper să poată fi organizată la una din viitoarele prezenţe periodice ale membrilor guvernului în Parlamentul României.

Vă mulţumesc.

Rădulescu Romeo, deputat din judeţul Vâlcea.

Domnul Ludovic Orban:

Mulţumim, domnule deputat.

Îl invit pe domnul deputat Cosmin Necula. Se pregăteşte domnul deputat Ovidiu Raeţchi.

Domnul Cosmin Necula:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Declaraţia mea politică de astăzi, stimaţi colegi, se intitulează "Necesităţile naţionale şi clasa de decidenţi politici"

Stimaţi colegi,

În aceste momente, acest popor are nevoie de decidenţi politici lucizi şi orientaţi spre necesităţile acestei ţări.

Par vorbe mari, dar devine din ce în ce mai evident că România este supusă la diverse presiuni şi la jocuri prin care se încearcă rescrierea istoriei.

Noile repere pe care le va avea România de parcurs sunt deja impuse, însă ar fi ideal ca măcar o parte dintre acestea să fie negociate de ea însăşi, şi să nu fie accepte pe nemestecate diverse raţionamente şi strategii economice, politice şi geopolitice.

România are nevoie de decidenţi capabili să discearnă şi să înţeleagă faptul că nu sondajul care-i va favoriza luna viitoare sau peste 6 luni este beneficiul suprem pe care-l pot avea sau la care trebuie să spere ca unică dorinţă de realizare politică. Dincolo de politică şi satisfacţia personală a politicianului există oameni care speră, au dorinţe şi visează la o viaţă normală, decentă sau măcar aflată în certitudine.

Decidenţii naţionali sau locali trebuie să înţeleagă faptul că sunt strategii pe care le-am mai înghiţit pe nemestecate şi s-au dovedit a fi o nenorocire, inclusiv pentru cei care le-au creat şi care le-au impus. Poate că acea criză a datoriilor suverane a fost un paravan pentru băncile intrate în criză, şi poate de aceea ar fi bine să nu cădem în genunchi dacă băncile urlă ca din gură de şarpe că dau faliment, pentru că noi încercăm să aplicam o lege care există şi funcţionează de mulţi ani în ţările europene.

Poate că atunci când arunci sau ceri majorităţii ţărilor din UE austeritate şi măsuri de tăieri severe ale bugetelor de salarii sau sociale, nu faci decât să blochezi întreaga economie. Nu faci decât să blochezi consumul peste tot, iar cei care suferă cel mai mult sunt cei aflaţi la baza ierarhiei sociale: bugetari, muncitorii, copii din familii sărace sau pensionari, şi nu cei care primesc şi manageriază bugetele multinaţionalelor.

De aceea, este important să înţelegi şi nu doar să faci ceea ce ţi se spune de pe undeva din vreun birou european. Să încerci să calibrezi măsurile şi deciziile în funcţie de necesităţile reale pe care le avem ca popor, si nu pentru vreo companie multinaţională sau vreun mănunchi de multinaţionale care fac un lobby intens. Asta ar fi necesitatea pe care o avem ca popor, necesitatea de a avea decidenţi politici lucizi şi dedicaţi principiilor pur naţionale, decidenţi care să-şi poată asuma faptul că cedarea masivă de suveranitate nu este întotdeauna o soluţie, sau în orice caz nu este o soluţie la care sa se recurgă fără o logică şi o cercetare aplicată pe realele probleme sau necesităţi ale acestei ţări.

Pe de altă parte, îl rog pe domnul preşedinte Klaus Iohannis să nu intre în logica unor lideri europeni care încearcă să îşi justifice eventualele măsuri profund injuste sau neeuropene pe spinarea românilor şi mai ales pe banii românilor plecaţi în Marea Britanie, Austria, Ungaria sau Franţa. Înţelegem că în aceste momente sunt alte provocări pentru Europa, dar nu românii, care contribuie la economiile acestor ţări, trebuie să plătească preţul pentru creşterea procentelor electorale ale extremismului de dreapta.

Sunt români care îşi plătesc taxele şi impozitele la nivelul din Marea Britanie, Austria sau Franţa, de ce nu trebuie să primească şi aceleaşi ajutoare sociale, măsuri de protecţie socială exact la fel şi la acelaşi nivel cu ceilalţi cetăţeni din acele ţări? Să ne înţelegem, este nevoie de o Românie doar pentru piaţa de desfacere, teren de testare a medicamentelor, experimente economice, capitalizări de bănci străine, graniţe pe care să le păzim sau suntem egali în drepturi şi beneficii, aşa cum sunt toţi cetăţenii Uniunii Europene?

Vă repet, stimaţi colegi, că ne aflam la un capăt de prăpastie, vrem, însă, decidenţi politici sau tehnocraţi capabili să îşi asume în primul rând necesităţile acestui popor, şi mai apoi necesităţile structurilor transnaţionale din care facem parte. Iar comparaţiile cu alte ţări, gen Brazilia sau India, chiar nu ne sunt favorabile, ar trebui sa ne comparăm poate cu Polonia, poate cu Cehia şi să nu acceptăm sau să lansăm strategii şi teorii care nu ne sunt benefice.

Vă mulţumesc, stimaţi colegi.

Cosmin Necula, deputat de Bacău.

Domnul Ludovic Orban:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Îl invit pe domnul deputat Ovidiu Raeţchi. Se pregăteşte domnul deputat Ghera Giureci-Slobodan.

Domnul Ovidiu Alexandru Raeţchi:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte Orban.

Am primit de 1 decembrie, în calitate de copreşedinte al Grupului de prieteni ai Unirii cu Basarabia, un mesaj al Diasporei Unioniste, nu mai puţin de 54 de asociaţii şi, deşi cu întârziere, pentru că programul a fost foarte aglomerat data trecută, voi citi acum acest apel semnat, repet, de nu mai puţin de 54 de asociaţii unioniste din diaspora, dintre care multe sunt chiar asociaţii de basarabeni.

Apelul Diasporei Unioniste pentru 1 Decembrie

Stimate domnule preşedinte,

Stimaţi aleşi ai poporului român,

Sărbătoarea de 1 Decembrie marchează adunarea de la Alba Iulia şi unirea provinciilor Basarabia, Bucovina, Transilvania, Banat, Crişana, Maramureş şi Satu-Mare cu Regatul României.

În această zi semnificativă, noi, românii din diasporă, dorim să ne adresăm anume vouă, care ne reprezentanţi şi în mâinile cărora am încredinţat destinul ţării noastre.

Criza care a determinat fuga românilor de pe ambele maluri de Prut în toată lumea nu a fost şi nu este doar o criză economică, e o criză de valori şi de identitate care a determinat o atmosferă de corupţie şi trădare. Unitatea neamului, o valoare supremă care de-a lungul secolelor a dat viaţă conştiinţei de sine a românilor şi care a culminat la 1 Decembrie 1918 cu realizarea unităţii noastre într-o singură naţiune.

Cedarea Basarabiei, la 28 iunie 1940, în circumstanţele de atunci, poate fi criticată pentru trădarea unităţii de neam, doar e o dată istorică care a declanşat deja consecinţele sale dramatice de neşters, aşa cum nu pot fi schimbaţi cei 25 de ani care au urmat independenţei Republicii Moldova, mai mult de două decenii, în care guvernele României au făcut nimic sau foarte puţin pentru a reapropia de ţara-mamă Basarabia.

Aceasta este o pagină puţin glorioasă a istoriei care nu poate fi rescrisă. Putem, însă, cu ajutorul dumneavoastră să schimbăm viitorul. Perpetuarea unei erori, a unei minciuni istorice, astăzi, când nimic nu ne împiedică să ne reunim cu fraţii noştri, ar fi o adevărată trădare.

România are nevoie azi de o reînnoire urgentă. Apreciem foarte mult eforturile făcute împotriva corupţiei şi această luptă ne dă mari speranţe, însă suntem convinşi că trebuie să reîncepem de la recuperarea demnităţii de neam, care ne-a fost negată odată cu împărţirea ţării în două state.

Nu vom avea şi nu vom merita un viitor strălucit atât timp cât vom perpetua aceste erori istorice care au adus multă suferinţă românilor din Basarabia.

Politicile paliative de până astăzi, care au insuflat lichiditate şi ajutoare unui stat extrem de corupt, condus doar de interesele personale ale baronilor, cum au demonstrat ultimele evenimente din Republica Moldova, s-au dovedit a fi falimentare. Nu degradându-ne fraţii la nivel de vecini îi putem ajuta. O intervenţie concretă şi constantă de colaborare, apropiere şi integrare în toate domeniile e astăzi urgentă.

E în joc demnitatea noastră de popor şi stat, inclusiv pe plan internaţional. Unirea nu este un capriciu sau un deziderat, printre altele, este un drept al tuturor românilor şi o datorie. Noi, românii din diaspora unionistă de pe ambele maluri ale Prutului, promovăm acest ideal de ani de zile, acasă şi în toate ţările lumii.

Salutăm cu mult entuziasm crearea Grupului parlamentar Prietenii Unirii, un semn tangibil că reprezentanţii noştri ne ascultă şi că sunt sensibili la mişcările societăţii civile. Am dori însă ca proiectul unirii să fie asumat de Guvern prin politici concrete, aşa cum a fost solicitat de zecile de mii de români de la Marea Adunare Naţională din 5 iulie, la Chişinău.

Dorim să încheiem prin a exprima regretul profund în legătură cu tragedia produsă la Bucureşti, unde tinerii au plătit cu viaţă iresponsabilitatea anumitor instituţii ale statului, o tragedie care a forţat spre schimbare, sperăm, benefică. Dar, oare, avem nevoie de alte tragedii ca să ne asumăm responsabilitatea faţă de românii de pretutindeni?

Semnează, aşa cum spuneam, 54 de asociaţii şi grupuri de iniţiativă din Diaspora Unionistă. Numele lor se va regăsi în stenogramă.

Vă mulţumesc.

Domnul Ludovic Orban:

Vă mulţumesc.

Dau cuvântul domnului deputat Ghera Giureci-Slobodan. Se pregăteşte domnul deputat Mihăiţă Calimente.

Domnul Giureci-Slobodan Ghera:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Declaraţia mea politică de astăzi se intitulează "Comemorarea a 60 de ani de la reîntoarcerea din deportarea în Bărăgan a croaţilor din Checea, judeţul Timiş".

Stimaţi colegi,

Stimate colege,

Anul 1951 a fost un an de referinţă negru pentru peste 40 de mii de bănăţeni care au fost deportaţi în Bărăgan, unde, pe lângă şvabi, bulgari, sârbi şi mulţi alţii, s-au numărat şi majoritatea etnicilor croaţi din diferite localităţi, în special din localitatea Checea, judeţul Timiş. Toţi aceşti oameni au fost victime nevinovate ale regimului comunist.

În contextul încordării relaţiilor din acea vreme dintre România şi Iugoslavia - exclusă în 1948 din Comintern - graniţa dintre cele două ţări a devenit o zonă sensibilă pentru comuniştii aflaţi la putere, iar etniile din Banat erau considerate "elemente cu un factor ridicat de risc". Deportările în Bărăgan au avut ca scop relocarea forţată a populaţiei care locuia pe o rază de aproximativ 25 km de graniţa cu Iugoslavia, din judeţele Timiş, Caraş-Severin şi Mehedinţi, în Câmpia Bărăganului, reprezentând un proiect amplu de epurare socială, realizat de regimul comunist din acea perioadă.

Şi iată că, dacă în acest an s-au împlinit 64 de ani de la deportarea acelor oameni în Câmpiile Bărăganului, pentru croaţii din Checea, anul acesta a fost un an special şi aparte, deoarece între 4 şi 6 decembrie a.c., la Checea şi Jimbolia, s-au comemorat 60 de ani de la reîntoarcerea croaţilor din deportarea în Bărăgan, acesta fiind primul eveniment organizat în acest sens. Încercările grele ale vieţii prin care au trecut acei oameni, forţaţi şi somaţi să părăsească casele şi gospodăriile proprii, închişi în vagoane, după un drum lung de două săptămâni, lăsaţi sub cerul liber, nevoiţi să îşi construiască bordeie şi păziţi de armată, reprezintă doar o mică parte din marea suferinţă pe care au trăit-o croaţii din Checea, deportaţi la Frumuşiţa - Brateş, judeţul Galaţi, care îşi cunosc cu exactitate rădăcinile de unde provin, din Croaţia, ei fiind de sânge nobil. Detaliile privind istoria migrării acestui al treilea val de croaţi veniţi în România în secolul al XIX-lea, vă recomand să le citiţi în impresionanta carte "Tako je bilo" - Aşa a fost - a lui Adam Mixich, pe care am avut deosebita onoare să o prezint personal, la lansarea ei, în 17 martie a.c., la Centrul Infoeuropa, în calitate de deputat al Uniunii Croaţilor în Parlamentul României.

La acest deosebit eveniment al comemorării în Checea şi Jimbolia, am fost prezent şi eu, unde au participat şi Ansamblul folcloric "KUD Seljačka Sloga" din Buševec, Republica Croaţia, doi profesori doctori universitari din Croaţia, croaţii din zona Caraş-Severin, respectiv satul Clocotici - care, de altfel, are relaţii de prietenie cu localitatea Buševec, anul acesta sărbătorind 40 de ani de când se cunosc. S-au mai sărbătorit şi zece ani de relaţii de prietenie pe plan sportiv dintre Clocotici şi Jimbolia, ce s-a lăsat cu o petrecere frumoasă, dar şi o slujbă pe cinste la Biserica romano-catolică "Sfântul Vendelin" din Jimbolia. Toate acestea se datorează, în mare parte, preotului paroh, Dr.teol. Davor Lucacela şi preotului Catici Gheorghe. Mari mulţumiri şi Primăriei oraşului Jimbolia, Uniunii Croaţilor din România şi altor instituţii, cum ar fi Oficiul de stat pentru minorităţi al Republicii Croaţia, precum şi tuturor celor care au susţinut aceste evenimente importante pentru minoritatea croată, în cinstea păstrării vii a memoriei tuturor deportaţilor.

Şi, totodată, în acest asentiment, pentru că se apropie Ziua Minorităţilor Naţionale, pe 18 decembrie, dar şi Naşterea Mântuitorului nostru Iisus Hristos, şi Anul Nou, doresc pe această cale să transmit sincere salutări de la tribuna Parlamentului României tuturor minorităţilor, cu ocazia Zilei Minorităţilor Naţionale, precum şi celor care au sfintele sărbători de iarnă, în special croaţilor din România, din satele Iabalcea, Caraşova, Nermed, Clocotici, Vodnic, Rafnic, Tirol, Recaş, Cenei, Lipova şi Checea.

Un Crăciun şi An Nou fericit, plin de bucurii, multă sănătate şi să auzim numai de bine!

La mulţi ani!

Vă mulţumesc.

Cu deosebit respect şi consideraţie, Ghera Giureci-Slobodan, deputat al Uniunii Croaţilor din România.

Domnul Ludovic Orban:

Mulţumesc, domnule deputat.

Îl invit pe domnul deputat Mihăiţă Calimente, se pregăteşte domnul deputat Liviu Harbuz.

Domnul Mihăiţă Calimente:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

În ultimul an, Franţa s-a confruntat cu trei atentate de sorginte teroristă islamică.

Pentru Franţa şi cetăţenii săi, efectele atentatelor de la 13 noiembrie au apărut imediat. Zile întregi, Parisul a fost scufundat în confuzie, teamă şi incertitudine.

Nici Europa n-a scăpat de psihoza atentatelor, însă adevăratele efecte la nivel european vor apărea de acum înainte.

Specialiştii spun că există toate şansele ca atacul terorist de la Paris să provoace în Europa şi pe toate palierele un şoc comparabil cu cel de la 11 septembrie 2001 din Statele Unite. A urmat atunci atacul asupra talibanilor în Afganistan şi, ulterior, invazia Irakului.

Chiar dacă nu ne putem aştepta, probabil, în Europa la acţiuni de aceeaşi natură, cu siguranţă că impactul va fi major. Mulţi lideri de pe continent sunt conştienţi că un atac similar ar putea să aibă loc la ei acasă, la Berlin, Roma, Madrid sau Bruxelles. Şi asta ar putea fi doar începutul.

De altfel, experţi în securitate avertizează că atentatul de la Paris poate reprezenta o sursă de inspiraţie pentru actele similare, cu precădere în ţările de pe vechiul continent cu largi comunităţi musulmane.

Este foarte important şi faptul că atentatul de la 13 noiembrie vine într-un moment critic pentru Europa, confruntată cu un imens flux imigraţionist, preponderent de origine musulmană, de sute de mii de oameni. Dincolo de discuţiile şi dezbaterile de la nivel european pe această temă, percepţia dominantă din societate va lega aproape sigur migraţia de atentatele teroriste.

În aceste condiţii, la nivel european, principalele consecinţe ale atentatelor de la Paris sunt concentrate pe trei direcţii.

În primul rând, discutăm despre creşterea rezistenţei faţă de fluxul emigraţionist, ceea ce va afecta mai ales imaginea doamnei Angela Merkel, cancelarul Germaniei.

Un alt aspect se referă la exacerbarea partidelor radicale antiimigraţioniste, precum cele din Franţa, Olanda sau Suedia.

Şi, în al treilea rând, avem de-a face cu limitarea libertăţii de mişcare în interiorul Uniunii Europene, dar şi o nouă dimensionare a disputei aprinse privind raportul dintre asigurarea securităţii şi protejarea spaţiului privat.

În Franţa, efectele atentatelor de la 13 noiembrie nu vor risipi curând şi vor accentua disparităţile şi haosul din societatea franceză. Dovadă este chiar rezultatul primului tur al alegerilor regionale din Franţa - socialiştii, care sperau că ultima creştere de popularitate a preşedintelui Hollande şi a primului-ministru şi că unitatea manifestată după atentatele de la 13 noiembrie vor fi benefice pentru societatea franceză, au suferit o înfrângere usturătoare în faţa extremei drepte.

Analiştii arată că o mare parte dintre voturile partidului fostului preşedinte Nicolas Sarkozy a mers către Frontul Naţional, iar victoria extremei drepte vine să confirme atitudinea francezilor raportată la ultimele atentate teroriste din Paris.

În acelaşi timp, nici situaţia politică a cancelarului german nu este foarte bună, mai ales în condiţiile în care, încă de la sfârşitul lunii septembrie, sondajele arătau că Angela Merkel decontează politic decizia de a deschide porţile Germaniei pentru persoanele care fug de războaiele din Orientul Mijlociu.

Din păcate, efectele atentatelor de la Paris se resimt şi în România şi asta într-un mod cât se poate de neplăcut.

Zilele trecute, procurorii au reţinut un tânăr de doar 17 ani sub acuzaţia de propagandă jihadistă.

Este foarte dureros că un tânăr de 17 ani ajunge să aibă un asemenea comportament, dar este şi mai dureros faptul că serviciile noastre de informaţii lasă ca în moschei care există prin diferite părţi ale ţării să aibă loc această propagandă islamistă păguboasă, fără ca nimeni să nu ia nicio măsură.

Într-un alt colţ de ţară, un alt cetăţean visează la o Ungarie cu 64 de comitate, fără să ia în calcul că acea Ungarie cu 64 de comitate, înfiinţată la 1867, conţinea numai 41% maghiari, în timp de regiunea unde el locuieşte - Ciuc sau Covasna - are peste 80% maghiari.

În concluzie, în contextul în care vechea Europă se pare că se bâlbâie, reintroducerea controalelor la frontieră, xenofobia, extremismul, în curând poate şi reintroducerea vizelor sunt fapte din ce în ce mai reale.

Tendinţele separatiste a tot mai multor entităţi lingvistice şi teritoriale europene, impotenţa liderilor europeni de a oferi o politică curajoasă şi coerentă egală pentru toţi mă pun în faţa unei mari întrebări: Quo vadis, Europa?

Deputat Calimente Mihai, Partidul Naţional Liberal.

Domnul Ludovic Orban:

Mulţumesc.

Îl invit pe domnul deputat Liviu Harbuz. Se pregăteşte domnul deputat Aurelian Mihai.

Domnul Liviu Harbuz:

Domnule preşedinte,

Dragi colegi,

Comisia pentru agricultură, silvicultură, industrie alimentară şi servicii specifice din Camera Deputaţilor a votat marţi, 8 decembrie, Propunerea legislativă privind organizarea şi exercitarea profesiei de medic veterinar, o iniţiativă al cărei iniţiator sunt, alături de 136 de deputaţi şi senatori, inclusiv toţi parlamentarii de profesie medic veterinar.

Legea privind organizarea şi exercitarea profesiei de medic veterinar nu este o lege nouă. Mulţumită implicării parlamentarilor de profesie, un astfel de act normativ îşi face efectele încă din 1998, cu peticiri şi cu modificări succesive pe care actuala propunere legislativă le armonizează cu actualele prevederi europene, pe care suntem obligaţi să le transpunem în legislaţia naţională. O nouă formă a legii nu este un moft al cuiva, este o necesitate pentru ca profesioniştii din medicina veterinară şi instituţiile care depind de activitatea lor să poată funcţiona în baza legislaţiei comunitare.

Legea privind organizarea şi exercitarea profesiei de medic veterinar a fost elaborată împreună cu colegii medici veterinari, membri ai Consiliului Naţional al Colegiului Medicilor Veterinari şi s-a aflat în dezbatere publică timp de şase luni.

Forma actuală, dar şi cea iniţială a Legii privind organizarea şi exercitarea profesiei de medic veterinar nu include nicio prevedere care să conducă, direct sau indirect, la o scumpire a tratamentelor sau a asistenţei veterinare sau vreun impact în ceea ce înseamnă libertatea circulaţiei mărfurilor. Dimpotrivă, permite şi uşurează activitatea agenţilor comerciali oneşti, oferind totodată clarificări legislative necesare exercitării acestei profesii liberale. Mai mult, noua lege permite controlul şi monitorizarea de către instituţiile statului a modului în care se administrează medicamentele şi suplimentele veterinare, pentru a evita, pe viitor, orice implicare a României în scandaluri alimentare cu repercusiuni grave. Din păcate, exact acest element îi nemulţumeşte pe marii producători şi importatori de medicamente de uz veterinar care, în acest moment, şi-au construit un adevărat monopol în piaţă şi pe care şi-l apără cu orice preţ, inclusiv apelând la manevre de manipulare şi exercitând presiuni atât asupra semnatarilor iniţiativei legislative, cât şi asupra Biroului Executiv Naţional al Colegiului Medicilor Veterinari, începând de la încercări de mituire până la ameninţări, provocări şi campanii de presă murdare.

Un alt aspect care consider că trebuie clarificat este existenţa unei teme false, prezentată abil în spaţiul public, conform căreia legea aflată acum în procedură de adoptare ar destabiliza piaţa medicamentelor de uz veterinar. De fapt, industria medicamentelor este deranjată de interzicerea comercializării în farmacii la liber, a produselor injectabile şi a produselor biologice, dar şi de obligativitatea societăţilor comerciale - cabinete veterinare de asistenţă şi farmacii veterinare - de a avea în componenţa acţionariatului medici veterinari care să deţină 51% din acţiuni în cazul asistenţei şi minim un acţionar medic veterinar, care poate să deţină de la 0,01% până la 100% din acţiuni în cazul farmaciilor.

În final, aş dori să precizez că sunt mândru că sunt medic veterinar, o profesie liberală pe care o reprezint şi o sprijin în Parlamentul României, în aceeaşi măsură în care colegii parlamentari de profesie avocaţi sau medici se implică în perfectarea legislaţiei din domeniu, ca membri ai Comisiei juridice, de sănătate şi nu numai.

Consider că, în urma dezbaterilor din Parlamentul României, forma la care a ajuns Propunerea legislativă privind organizarea şi exercitarea profesiei de medic veterinar este una care modernizează şi aduce în prezent România în raport cu tot ce înseamnă siguranţa alimentară şi servicii veterinare. Este totodată şi o responsabilizare a sistemului, într-un spaţiu european şi nu numai, în care siguranţa alimentară şi barierele comerciale depind aproape întru totul de medicii veterinari - atât cei din mediul public, cât şi pentru cei din mediul privat.

Vreau să le mulţumesc tuturor colegilor care au semnat alături de mine pentru iniţierea acestui act normativ, vreau să le mulţumesc şi celor care au contribuit cu amendamente utile în formarea fără echivoc a formei actului normativ.

Adresez un apel, o rugăminte, în numele colegilor medici veterinari, să nu cădeţi în capcana informaţiilor false, ci să citiţi proiectul de lege în forma amendată şi să susţineţi adoptarea acestei legi moderne. Doar aşa vom putea să punem capăt monopolului din industria medicamentelor de uz veterinar, un monopol care, dacă nu este stopat, nu va face decât să crească pericolul pentru sănătatea noastră, a tuturor.

Mulţumesc.

Deputat PSD Liviu Harbuz.

Domnul Ludovic Orban:

Mulţumim.

Îl invit pe domnul deputat Aurelian Mihai, se pregăteşte doamna deputat Marioara Nistor.

Domnul Aurelian Mihai:

Bună dimineaţa, domnule preşedinte de şedinţă.

Stimaţi colegi,

Încep prin a mă întreba câţi am sesizat că au trecut trei ani de zile de la alegerile parlamentare. Altfel spus, peste o mie de zile, timp care s-a scurs în viteză, timp în care ţara ar fi trebuit să arate cu mult mai bine.

În ceea ce priveşte partea administrativă, legată de acţiunea directă a Guvernului, nu am asistat, în acest timp, la nimic altceva decât la o pierdere constantă de vreme. O politică mai puţin decât a paşilor mărunţi, către un viitor solid. O politică guvernamentală, mai degrabă a paşilor grăbiţi către obiective de imagine.

În tot acest interval de timp, nici salariile din ţara noastră nu se apropie de cele ale românilor care lucrează în Occident, ca să nu mă raportez direct la salariile cetăţenilor din vestul Europei. Nici nu s-a luat în calcul şi nici nu s-a lucrat la o stabilitate socială marcată pe termen lung. Nici autostrăzi nu avem. Şi nici locuri de muncă, ca să fim sinceri, nu prea s-au creat.

România arată încă rău din punctul de vedere al dorinţelor cetăţenilor săi, iar acest lucru, atunci când vrei să faci politică cu adevărat, nu este permis în nicio formă.

România aşteaptă să fie accesate şi românii aşteaptă să fie accesate acele fonduri europene. Aşteaptă dezvoltare. Aşteaptă rezultate.

Am trăit cu toţii cu speranţa că se va opri acest exod al tinerilor către diaspora. Am trăit cu speranţa că situaţia ţării mele se va îmbunătăţi. M-am înşelat. Am găsit la Bucureşti politicieni puternici şi o politică aplicată, pe înţelesul acestora, demnă de zorii feudalismului târziu.

Cu greu s-a ajuns şi am reuşit în această legislatură - între toţi, este adevărat - micşorarea şi eliminarea unor taxe consulare, dacă mă refer la românii pe care-i reprezint şi trăiesc în afara ţării. Dar cazuri încă nerezolvate ale multor români care se află prin morgile lumii, nerepatriaţi, cazuri ca acela al familiei Bodnariu - recentul caz din Norvegia - parcă lipsită de apărare în faţa unei justiţii diferit înţeleasă sau ale românilor care vor să se repatrieze către ţara lor - aceste lucruri sunt greu auzite şi, mai ales, cu greu ascultate sau aproape deloc ascultate la Bucureşti.

Ne mai rămâne un an din actualul mandat. Să fiu optimist? Cel puţin voi încerca şi voi face tot posibilul să încerc orice şansă pentru ca solicitările dumneavoastră, ale celor din diaspora, să fie concretizate. Dar mai depinde şi de voinţa altora, care au puterea să decidă. Şi sper să înţeleagă, cel puţin în acest an.

Închei prin a vă mulţumi tuturor celor care, acum trei ani, mi-aţi acordat încrederea în a vă reprezenta în Parlamentul României şi a aduce un suflu nou, sper eu, în viaţa politică românească.

Şi mai este ceva: o mare parte din teritoriul României încă se află în afara graniţelor.

Indiferent, oricine orice ar spune, Basarabia e România! (Aplauze.)

Aurelian Mihai, deputat pentru Europa de Vest.

Domnul Ludovic Orban:

Mulţumim, domnule deputat.

O invit pe doamna deputat Marioara Nistor. Se pregăteşte domnul deputat Anton Doboş.

Doamna Marioara Nistor:

Mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.

Stimate colege,

Stimaţi colegi,

Declaraţia politică de astăzi se intitulează: "Situaţia copiilor instituţionalizaţi".

În declaraţia din această săptămână voi aborda o problemă pe care o întâlnim la nivelul comunităţilor şi în privinţa căreia trebuie să găsim soluţii în cel mai scurt timp: situaţia copiilor instituţionalizaţi.

Garantarea drepturilor şi libertăţilor copiilor instituţionalizaţi ar trebui să fie o prioritate pentru noi toţi. Deşi în ultimii ani situaţia acestor copii din România s-a mai îmbunătăţit, consider că nu a fost depus efortul necesar pentru a le oferi acestor copii o situaţie mai bună.

Numărul copiilor care au nevoie de ajutorul nostru este unul alarmant. La noi în ţară sunt 58.703 copii în sistemul de protecţie specială, alţi 12.754 copii sunt în case şi apartamente de tip familial, 18.815 sunt în asistenţă maternală şi 18.160 sunt în plasament simplu, la rude sau la alte familii.

Copiii din centrele de plasament duc continuu o luptă pentru o viaţă care să le ofere şanse la un trai decent, într-o societate capabilă să le împlinească propriile vise. Este imperativ necesar să ne implicăm activ în integrarea acestor copii în cadrul unor familii de asistenţi maternali sau în cadrul unor familii adoptive. Doar dacă punem la punct un sistem care să ofere acest lucru vom putea să spunem că am contribuit la dezvoltarea armonioasă a personalităţii acestor copii.

Instituţiile statului au responsabilitatea ca aceşti copii să conştientizeze drepturile pe care le au în cadrul societăţii, dar, mai ales, dreptul la o familie, la fericire şi copilărie, la o persoană care să le fie aproape şi să le vegheze procesul de integrare fizică şi emoţională în interiorul grupurilor din societate.

Dacă v-aţi întrebat vreodată ce se întâmplă în momentul în care instituţiile care ar trebui să ţină cont de nevoile reale ale minorilor nu inventariază toate soluţiile şi nu prevăd consecinţele groaznice care se pot abate asupra copiilor, vă voi da nişte exemple tragice, care răspund la această întrebare.

În ultimele zile, conducerea Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Dolj a demarat o anchetă internă, după ce o fată de 13 ani şi un băiat de 19 ani, ambii aflaţi în case de tip familial ale instituţiei, s-au sinucis, situaţie fără precedent în activitatea instituţiei.

Cristina, de aproape un an de zile, încerca să trăiască departe de mama care o crescuse 11 ani. Chiar dacă pentru mulţi dintre noi mama reprezintă persoana care ne-a dat viaţă, Cristina vedea o "mamă" în asistentul maternal, Aneta Toma. Relaţia dintre cele două s-a consolidat, cum e normal între o mamă şi o fiică. Pentru Cristina, era "mama", cea care o crescuse de când fusese abandonată. Din raportul asistentului social de la Direcţia de Protecţie a Copilului Dolj rezultă că Aneta Toma ar fi suferit de hepatită virală şi nu îndeplinea condiţiile necesare pentru a o creşte mai departe pe Cristina. Aşa că s-a decis ca fata să fie luată din familia asistentului maternal şi dusă într-un apartament dintr-un centru al direcţiei. Ulterior, Aneta Toma a demonstrat în instanţă că nu este bolnavă de hepatită, dar a fost mult prea târziu. Cristina se simţea abandonată şi a căzut în depresie. Urmarea este tristă. Fata s-a sinucis.

Băiatul, care locuia într-un apartament de tip familial al Protecţiei Copilului Dolj, a ales acelaşi sfârşit tragic.

Dacă nici acum instituţiile statului, în acest domeniu, nu conştientizează că aceşti copii nu trebuie să fie ai nimănui şi nu oferă explicaţii privind modul în care adolescenţii erau supravegheaţi şi consiliaţi din punct de vedere psihologic, atunci pot spune tare şi răspicat că aceste instituţii ar putea la fel de bine să fie şi desfiinţate.

Ţin să vă reamintesc că aceste cazuri nu sunt primele şi îmi doresc să nu am dreptate, dar, dacă nu vom reacţiona prompt, s-ar putea să nu fie nici ultimele.

Tinerii care se confruntă cu aceleaşi circumstanţe, nu aleg sacrificiul suprem, ci luptă pentru integrarea socială, pentru depăşirea obstacolelor sociale. Trebuie să conştientizăm că sunt probleme care le marchează viaţa în mod tragic.

Instituţiile statului se comportă ca un mecanism capabil să-i protejeze, dar nu au capacitatea de a le oferi afecţiune. Fac apel la oamenii din aceste structuri şi îi rog, în numele tuturor acestor copii, să conştientizeze că funcţia lor înseamnă, în primul rând, capacitatea de a construi o relaţie umană, care contribuie la clădirea viitorului acestor copii.

Interesele minorilor sunt primordiale, trebuie să avem o altă abordare şi să continuăm lupta pentru respectarea drepturilor copiilor. Ei sunt viitorul ţării, sunt bazele societăţii de mâine şi de aceea nu aş putea să mă privesc în oglindă dacă nu aş şti că am făcut tot ce îmi stă în putere să le putem acorda o viaţă mai bună.

Vă mulţumesc.

Marioara Nistor, deputat UNPR de Brăila.

Domnul Ludovic Orban:

Mulţumesc, doamnă deputat.

Îl invit pe domnul deputat Anton Doboş, urmează domnul deputat Ion Eparu.

Domnul Anton Doboş:

Declaraţia politică: "Spitalul Regional de Urgenţă Iaşi - zece ani de speranţe".

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Am aşteptat cu interes propunerea de buget pe anul 2016 din partea Guvernului Cioloş şi mă bucur să constat că, după aproape zece ani, Spitalul Regional de Urgenţă Iaşi prinde contur.

Accelerarea construirii celor trei spitale regionale - Iaşi, Cluj şi Craiova - pentru care sunt alocate fonduri nerambursabile în valoare de 320 de milioane de euro, din Fondul European de Dezvoltare Regională, reprezintă dovada că prim-ministrul a înţeles că fondurile se alocă după necesităţi, şi nu după criterii politice sau clientelare. A înţeles că Iaşiul trebuie repus pe harta marilor investiţii guvernamentale, fără de care o regiune, un judeţ nu se poate dezvolta.

În 2006, prin Programul de modernizare a infrastructurii sanitare de urgenţă, au fost alocate fonduri pentru realizarea studiului de fezabilitate, dar lipsa de finanţare ulterioară a blocat proiectul în perioada 2008-2013.

Ulterior, deşi era eligibil pentru finanţare cu fonduri europene, demersurile s-au izbit de tergiversările şi promisiunile populiste ale Guvernului PSD, fără un orizont clar privind un calendar de realizare a acestui obiectiv.

În septembrie 2015 am declanşat grevă japoneză, încercând să revitalizez acest proiect şi să determin Guvernul Ponta şi autorităţile de resort să urgenteze procedurile şi să publice un calendar de lucru.

Ţin, pe această cale, să le mulţumesc celor peste o sută de colegi parlamentari care au semnat tabelul de susţinere, dar mai ales sutelor şi miilor de cetăţeni care s-au solidarizat cu acest demers şi mi-au transmis, cu diverse ocazii, pe stradă, pe Facebook, mesaje de încurajare.

I-am pus la dispoziţie domnului ministru al sănătăţii, Patriciu Achimaş, tabelul cu susţinătorii şi i-am reiterat, într-o interpelare, importanţa acestui obiectiv nu doar pentru Iaşi, ci pentru întreaga regiune. Un spital regional de urgenţă înseamnă şansa de a păstra medicii şi asistentele în ţară şi acest lucru nu poate decât să fie în beneficiul pacienţilor.

Stimaţi colegi,

Ani de zile, Moldova a fost prejudiciată când s-a discutat despre investiţii. Dar am convingerea că acest Guvern va fi echitabil în alocarea fondurilor guvernamentale.

Faptul că Spitalul Regional de Urgenţă Iaşi va prinde viaţă în următoarea perioadă este un semnal că Guvernul Cioloş îşi doreşte reducerea decalajelor între regiuni. Aş vrea, în acelaşi timp, să-i aduc la cunoştinţă, să-i reamintesc premierului Cioloş că Moldova nu trebuie separată de restul României. De aceea, trebuie ca şi proiectul autostrăzii Târgu Mureş-Iaşi-Ungheni să prindă contur. Să fie alocaţi bani în proiectul de buget pentru studiul de fezabilitate pentru anul 2016.

Voi urmări îndeaproape şi, pentru faptul că sunt în Comisia pentru buget, finanţe voi vedea dacă au fost prinşi aceşti bani, iar dacă nu vor fi prinşi, voi lucra în continuare pentru a începe şi a demara şi acest proiect vital pentru regiunea Moldovei.

Mulţumesc.

Anton Doboş, deputat al PNL Iaşi.

Domnul Ludovic Orban:

Mulţumesc, domnule deputat.

Îl invit pe domnul deputat Ion Eparu. Se pregăteşte domnul deputat Ioan Tămâian.

Domnul Ion Eparu:

Vă mulţumesc, domnule vicepreşedinte.

Stimaţi colegi,

Înainte să dau citire gândurilor pe care le-am aşternut, aş vrea să fac un scurt comentariu. Pentru că în judeţul Prahova aplicarea Programului "Laptele şi cornul" a întârziat şi anul acesta nepermis de mult, am făcut o interpelare. În urma interpelării am primit două răspunsuri de la cele două ministere vizate, apoi programul a început să fie derulat. Din nefericire, zeci de copii au suferit toxiinfecţii alimentare, programul a fost oprit pentru o săptămână, apoi a fost reluat şi, din nou, probleme legate de toxiinfecţii alimentare, astfel încât în momentul de faţă, în judeţul Prahova, sunt deschise câteva dosare penale împotriva celor implicaţi în derularea acestui program.

Pe parcursul documentării pentru interpelarea pe care am făcut-o mi-am dat seama cât de multe sunt sursele care pot genera cauze care să conducă la neaplicarea sau la proasta aplicare a acestui program. Prezenta declaraţie politică încearcă să aducă câteva lămuriri în acest domeniu. Am intitulat-o "12 ani de la implementarea Programului «Laptele şi cornul»".

Stimaţi colegi,

Programul "Laptele şi cornul" a împlinit 12 ani de când a fost implementat în şcolile din România, un program menit să combată sărăcia şi să asigure cel puţin o masă pe zi elevilor aflaţi în nevoi.

Deşi în primii ani programul a avut succes în rândul elevilor, în prezent foarte puţini dintre aceştia consumă încă laptele şi cornul, criticând calitatea slabă a produselor.

Recent, zeci de elevi din şcolile din Prahova au avut nevoie de îngrijiri medicale, din cauza toxiinfecţiei alimentare declanşate după ce au consumat produsele primite la şcoală. Din această cauză, Programul "Laptele şi cornul" a fost stopat în judeţul Prahova, timp de aproape o săptămână. În prima zi în care programul a fost reluat, alţi 13 elevi au necesitat atenţia medicilor, din cauza aceluiaşi diagnostic.

În urma anchetei desfăşurate s-a descoperit faptul că laptele era necorespunzător din punct de vedere microbiologic. Au fost depistate, de asemenea, neconformităţi în privinţa temperaturii de transport a produselor şi a depozitării acestora în şcoli.

Având în vedere riscurile la care sunt expuşi elevii din cauza acestor produse, cred că este necesară o reevaluare a programului şi înlocuirea laptelui şi cornului cu alimente mai sănătoase.

De-a lungul anilor, au apărut numeroase critici şi din partea medicilor nutriţionişti, în privinţa combinaţiei carbohidraţilor cu lactatele la aceeaşi masă, crescând astfel riscul de obezitate infantilă. 100 de milioane de euro sunt cheltuiţi anual pentru acest program, fiind foarte important ca banii să fie investiţi spre îndeplinirea scopului pentru care a fost implementat, şi anume asigurarea unei mese sănătoase pentru elevi.

La cererea Guvernului, încă din 2009, s-a realizat un studiu privind Programul "Laptele şi cornul", studiu care a relevat calitatea slabă a cornului şi necesitatea varierii meniului, prin înlocuirea laptelui din meniu cu alte produse lactate. Elevii declarau atunci că laptele îl păstrează pentru animalele de acasă, iar cornul îl aruncă la coşul de gunoi, aceleaşi lucruri întâmplându-se şi în prezent.

În alte ţări şcolile au cantină, iar elevilor li se asigură cel puţin o masă caldă în fiecare zi. În România, însă, acest lucru nu este încă posibil, din lipsa resurselor necesare. Tocmai din această cauză trebuie să ne asigurăm, prin resursele de care dispunem, că elevii primesc alimente care nu le vor pune sănătatea în pericol, iar banii investiţi în acest program nu vor sfârşi în coşurile de gunoi. Înlocuirea produselor furnizate prin Programul "Laptele şi cornul" şi adaptarea acestora la cerinţele elevilor vor asigura funcţionarea corectă a programului şi îndeplinirea scopului pentru care acesta a fost creat.

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Ion Eparu, deputat PSD Prahova.

Domnul Ludovic Orban:

Vă mulţumesc.

Îl invit pe domnul deputat Ioan Tămâian.

Se pregăteşte doamna deputat Natalia Intotero.

Domnul Ioan Tămâian:

Mulţumesc frumos, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Declaraţia mea politică se referă la situaţia Uniunii Artiştilor Plastici din România.

Suntem cu toţii conştienţi că societatea a avut şi are întotdeauna nevoie de artă. De asemenea, mai suntem conştienţi că societatea trebuie să creeze condiţii necesare pentru ca artistul să poată crea, dar ceea ce se întâmplă în această perioadă reprezintă o totală neimplicare a autorităţilor asupra acestei ramuri care, dacă sună tragic, este condamnată la dispariţie.

Concret, am primit la cabinetul meu parlamentar mai multe memorii din partea filialelor UAP din România referitoare la situaţia cu care se confruntă din cauza supunerii la plată a UAP de către consiliile locale a impozitelor şi taxelor pe clădirile în care funcţionează, chiar şi retroactiv, sumele datorate ridicându-se şi la valoarea de peste 1,5 milioane lei.

Uniunea Artiştilor Plastici din România, cât şi filialele şi asociaţiile afiliate nu primesc subvenţii de la bugetul de stat sau de la bugetul local. Scopul pentru care există Uniunea, împreună cu filialele şi asociaţiile sale, îl reprezintă apărarea intereselor profesionale şi sociale ale membrilor săi, artişti plastici şi profesionişti.

Ca state membre ale Uniunii Europene, vă menţionez că pentru protecţia artistului şi a creaţiei artistice Finlanda dispune de un sistem de norme care poate fi apreciat ca fiind perfect. Franţa are cel mai aplicat sistem, Germania, cel mai descentralizat sistem, Danemarca, cel mai avantajos sistem pentru artişti, în timp ce Portugalia are cel mai mare buget alocat protecţiei artiştilor.

Este obligatoriu de menţionat că artistul plastic profesionist este condiţionat în activitatea sa, spre deosebire de ceilalţi artişti, de existenţa unui spaţiu de creaţie individual, a unor spaţii de expunere specifice, galerii de artă, pentru care atât Uniunea, cât şi filialele şi asociaţiile profesionale afiliate sunt obligate la plata unor impozite şi taxe pe clădiri şi terenuri, care înseamnă, şi într-un caz, şi în altul, plata unor sume foarte mari de bani şi, aşa cum am precizat, resursele sunt limitate.

Într-adevăr, noul Cod fiscal conferă consiliilor locale posibilitatea de a acorda scutiri şi reduceri de impozite, taxe, pentru clădirile şi terenurile utilizate de organizaţiile nonprofit, precum ar fi Uniunea Artiştilor Plastici din România, pentru activităţile nonprofit. Lăsată, însă, la latitudinea consiliilor locale, posibilitatea de acordare a scutirilor şi reducerilor va crea, cu siguranţă, un regim discriminatoriu, neuniform, pentru activitatea asociaţiilor artiştilor plastici din România.

Tocmai de aceea consider oportună modificarea noului Cod fiscal, în sensul completării dispoziţiilor art. 456, prin adăugarea unei noi litere, s), cu următorul conţinut: "clădirile utilizate de Uniunea Artiştilor Plastici din România şi de filialele Uniunii Artiştilor Plastici pentru activităţi fără scop lucrativ", respectiv a art. 464, prin adăugarea literei z), cu următorul conţinut: "Terenurile aferente clădirilor utilizate de Uniunea Artiştilor Plastici din România şi de filialele Uniunii, pentru activitate fără scop lucrativ". În felul acesta nu se datorează impozit, taxe pe clădiri şi terenurile aferente în folosinţa Uniunii Artiştilor Plastici din România, în folosinţa filialelor Uniunii, dacă acestea nu sunt folosite pentru activităţi economice.

Trebuie să facem cu toţii demersurile necesare pentru ca rolul artistului plastic în societatea românească să poată fi consolidat şi nu este posibil fără luarea de măsuri de impozitare adecvată a bunurilor aflate în proprietatea sau în folosinţa Uniunii Artiştilor Plastici din România ori a filialelor judeţene ale acesteia. Doar aşa putem răspunde nevoilor reale, actuale, ale creatorilor, în vedere îmbunătăţirii calităţii vieţii de creator, în concordanţă cu standardele europene pentru promovarea şi susţinerea artei plastice româneşti contemporane.

Cu deosebit respect, deputat de Sibiu, Ioan Tămâian, membru al Comisiei pentru cultură.

Mulţumesc.

Domnul Ludovic Orban:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

O invit pe doamna deputat Natalia Intotero şi se pregăteşte domnul deputat Grigore Crăciunescu.

Doamna Natalia-Elena Intotero:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Declaraţie politică: "România şi Statele Unite ale Americii sunt garanţia securităţii în Balcani".

Stimate colege,

Stimaţi colegi,

Situaţia geopolitică este în acest moment foarte complicată, există provocări de peste tot. Tensiunile de la graniţa de est a Ucrainei sunt un conflict parţial îngropat. Anexarea Crimeii a schimbat configuraţia forţelor militare distribuite în zona Mării Negre. Sudul Peninsulei Balcanice este afectat de afluxul de refugiaţi venind dinspre Siria. Tensiunile diplomatice dintre Turcia şi Federaţia Rusă, apărute în urma doborârii avionului militar rus, în 24 noiembrie, nu s-au atenuat. Deasupra Siriei, avioane militare franceze, americane şi ruse îşi intersectează traiectoriile de zbor, zi de zi, într-un dans extrem periculos.

În tot acest context general, aflat la cel mai scăzut nivel de securitate din ultimii 10 ani, Parteneriatul strategic dintre România şi Statele Unite ale Americii rămâne foarte solid şi extrem de necesar într-o perioadă nesigură, imprevizibilă şi într-o regiune care se confruntă cu destule ameninţări. Din perspectiva poziţiei sale geografice şi aceea a angajamentului politic, România este importantă pentru Statele Unite ale Americii, în tentativa comună de a face faţă tuturor acestor provocări. Iar realitatea a demonstrat că România s-a străduit în mod constant să fie mereu un aliat de nădejde în timpuri foarte complicate.

Parte a acestei colaborări susţinute este şi evenimentul care va avea loc la sfârşitul săptămânii viitoare tot în cadrul Parteneriatului strategic dintre cele două state, şi anume sistemul de apărare antirachetă de la Deveselu va deveni activ din data de 18 decembrie.

Componenta sistemului de apărare antirachetă de la Deveselu are ca principal scop pe acela de a furniza protecţie pentru Europa de Sud, faţă de rachetele balistice din Orientul Mijlociu, şi va mări acoperirea defensivă pentru România.

Îmi exprim convingerea că inaugurarea de săptămâna viitoare nu va creşte nivelul de ameninţare pentru România, ci, dimpotrivă, ceea ce a rezultat şi din mesajul noului ambasador al Statelor Unite ale Americii, Excelenţa Sa domnul Hans Klemm. Domnia Sa ne-a explicat, în cadrul unei discuţii purtate la Comisia pentru politică externă, că puternicul parteneriat care există între cele două ţări este bază pentru o stabilitate care aduce securitate, democraţie şi prosperitate popoarelor celor două ţări.

Închei, salutând această deschidere diplomatică de excepţie din partea noului ambasador american şi îmi exprim speranţa că excelentele relaţii româno-americane vor cunoaşte o nouă dezvoltare şi în planul relaţiilor interparlamentare, la nivelul potenţialului lor real.

Vă mulţumesc.

Natalia-Elena Intotero, deputat PSD, judeţul Hunedoara.

Domnul Ludovic Orban:

Şi eu vă mulţumesc.

Îl invit pe domnul deputat Grigore Crăciunescu şi, în fine, se pregăteşte domnul deputat Laurenţiu Nistor.

Domnul Grigore Crăciunescu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

În proiectul de buget pe anul 2016 sănătatea, educaţia şi investiţiile au primit fonduri mai mari decât în anul anterior.

La întocmirea bugetului pe 2016 s-au avut în vedere măsurile care au fost adoptate atât de către Parlament, cât şi de Guvern în acest an şi care au ca efect, în anul 2016, majorarea cheltuielilor bugetare cu circa 13 miliarde de lei.

Potrivit proiectului de buget care va fi supus votului Parlamentului, cheltuielile bugetare vor creşte anul viitor cu 6,7%, în plus cu 15,85 miliarde lei, fiind de 252,03 miliarde lei, cu un deficit de 2,95% din PIB, fiind suplimentate cheltuielile la sănătate cu 13,5%, cele de investiţii cu 12% şi cheltuielile de educaţie cu 9,6%.

Bugetul alocat Ministerului Sănătăţii este cu 13,5% mai mare decât în anul precedent, ajungând la 7,7 miliarde lei, faţă de 2015 când au fost alocate 5,4 miliarde lei. Se are în vedere lansarea unui Program naţional pentru arşi în patru centre universitare: Iaşi, Târgu Mureş, Timişoara, Bucureşti.

În cadrul Programului Naţional de Oncologie se va implementa un subprogram de oncologie pediatrică, cu o alocare preliminară de 2% din totalitatea bugetului pentru programele naţionale. De asemenea, se are în vedere un program de screening pentru cancerul de col uterin.

Se vor continua, a precizat prim-ministrul Cioloş, proiectele pentru construirea celor trei spitale regionale de urgenţă: Iaşi, Cluj, Craiova, pentru care Uniunea Europeană are alocate 320 de milioane euro. Ministerul Sănătăţii va trebui însă să facă studiile de fezabilitate.

În educaţie sunt câteva obiective prioritare, ele vizând în primul rând alocări bugetare pentru universităţi, care vor fi cu 22% mai mari, precum şi sume mai mari pentru investiţiile şi modernizările care trebuie făcute la un număr mare de şcoli din învăţământul gimnazial.

Se are în vedere finanţarea Institutului "Cantacuzino", pentru continuarea şi dezvoltarea celor trei sectoare de activitate: cercetare ştiinţifică, laboratoare de referinţă şi producţia de vaccinuri.

Prin aceste alocări mai mari de fonduri în sistemul de sănătate, educaţie şi investiţii se vor rezolva o serie de probleme stringente din aceste domenii.

Mulţumesc.

Deputat de Iaşi, Grigore Crăciunescu.

Domnul Ludovic Orban:

Mulţumesc, domnule deputat.

Îl invit pe domnul deputat Laurenţiu Nistor. Se pregăteşte doamna deputat Florica Cherecheş.

Domnul Laurenţiu Nistor:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Doamnelor şi domnilor,

Stimaţi colegi deputaţi,

Declaraţia mea politică de astăzi se intitulează "Bugetul României pe 2016 trebuie să fie un buget structurat corect şi bine echilibrat".

Stimaţi colegi,

În prima jumătate a acestui an, Banca Mondială prognoza că România va devansa alte economii europene în următorii doi ani. Fondul Monetar Internaţional a estimat, de asemenea, că România va înregistra o creştere economică de 3,6% în acest an şi de peste 3,9% în 2016. Toate aceste evaluări au fost confirmate şi de datele Comisiei Europene, care a anunţat că România a înregistrat cea mai mare creştere economică pe ultimii trei ani, respectiv până în 2015, comparativ cu precedentele trei luni, iar PIB-ul României ar urma să înregistreze un avans de 4,1% în 2016 şi 3,6% în 2017, datorită consolidării consumului pe fondul relaxării fiscale.

Aceasta este moştenirea pe care o lasă fostul Guvern şi cu care pleacă la drum actuala echipă guvernamentală şi pe baza căreia şi-a putut construi Proiectul bugetului de stat pe anul următor, este o creştere economică neîntreruptă trei ani la rând.

Parcurgând structura bugetară, aşa cum rezultă ea la acest moment, am putut constata că s-au alocat mai mulţi bani decât în 2015 pentru sănătate şi educaţie, domenii care au fost prioritare şi până acum. Fondurile prevăzute în 2016 pentru Ministerul Sănătăţii au crescut cu 666,8 milioane lei, faţă de execuţia preliminată pe 2015, adică un plus de 11,6% şi o pondere în PIB de 4,1%. Iar Ministerul Educaţiei şi Cercetării Ştiinţifice are fondurile suplimentate cu 662 de milioane lei, reprezentând o creştere de 10,4% şi o pondere în PIB de 3,6%. Putem înţelege, de asemenea, motivul pentru care Apărarea a beneficiat de cea mai importantă majorare de fonduri - 48%. România este membră a Alianţei Nord-Atlantice şi, în actualele circumstanţe internaţionale, are nevoie să se alăture tendinţei deciziei comune a Europei şi Statelor Unite de a creşte cheltuielile de înarmare, chiar dacă nu îşi poate permite să atingă pragul de 2% recomandat de NATO. Iar seria observaţiilor încurajatoare ar mai putea continua.

Dar, cu certitudine, că aspectul cel mai important este majorarea cheltuielilor pentru investiţii cu aproape 12%, de la 33,71 miliarde lei la circa 37,69 miliarde lei, ajungând astfel la o cotă de 5% din PIB. O ştim cu toţii, că investiţiile reprezintă garanţia creşterii economice sustenabile în viitor şi continuarea proiectelor aflate deja în derulare reprezintă o necesitate stringentă.

Nu sunt un idealist, deci sunt convins că Proiectul de buget are şi domenii a căror distribuţie financiară poate fi îmbunătăţită, iar rolul Parlamentului este tocmai acela de a identifica eventualele neconcordanţe, de a analiza şi de a oferi o soluţie alternativă justă. Până la urmă scopul nostru comun este să dăm României un buget structurat, coerent şi bine echilibrat. Un buget care să susţină în continuare dezvoltarea economică a României rămâne singura cale ca românii să prospere şi ei, la rândul lor.

Vă mulţumesc.

Laurenţiu Nistor, deputat PSD de Hunedoara.

Domnul Ludovic Orban:

Scaunul e şubred aici...

Mulţumesc, domnule deputat.

O invit pe doamna deputat Florica Cherecheş.

Se pregăteşte domnul deputat Dorel Covaci.

Doamna Florica Cherecheş:

Mulţumesc.

Declaraţia mea politică de astăzi se numeşte "Vine Moş Crăciun şi pentru copiii instituţionalizaţi?"

În această perioadă, când copiii primesc daruri de la părinţii lor şi sunt răsfăţaţi de toţi membrii familiei, există câteva zeci de mii de copii care nu au parte de cel mai mare dar pe care l-ar putea primi, şi anume o familie care să-i iubească şi să-i îngrijească. De câţiva ani buni, numărul copiilor care se află în grija statului este aproximativ constant, în jur de 60.000, iar legislaţia în domeniul plasamentului şi a adopţiei nu a suferit îmbunătăţiri, ci, dimpotrivă, îngrădiri. Familiile care doresc să adopte se plâng de lipsa unui dialog real, de legislaţia stufoasă şi de timpii de aşteptare nepermis de mari, care îi fac pe copii să acumuleze întârzieri greu de recuperat.

Un ordin al ministrului muncii emis în august restricţionează categoriile de persoane şi familii ce pot lua copii în plasament, limitându-le la rude până la gradul IV şi persoane "din reţeaua socială a copilului". Mai mult, o simplă cerere depusă pentru atestatul de familie adoptatoare te face incompatibil pentru a lua un copil în plasament, lucru care contravine altor legi în vigoare. Ca principiu, e inadmisibil ca legile în România să fie modificate printr-un ordin de ministru.

Având în vedere procentul relativ mic de copii aflaţi în plasament, nu înţeleg de ce s-ar emite acte normative care să îngrădească dreptul copiilor abandonaţi da a avea o familie şi solicit de urgenţă doamnei ministru Claudia Costea să revoce Ordinul nr. 1733 şi să ia măsuri în vederea sprijinirii plasamentului. Să nu ajungem să avem şi alţi copii instituţionalizaţi care să-şi pună capăt zilelor pentru că sunt lipsiţi de dragostea părintească sau pentru că au fost smulşi cu brutalitate de lângă familiile care i-au luat în plasament.

În materie de adopţie, împreună cu un grup de deputaţi PNL, am depus în urmă cu un an şi jumătate un proiect de modificare a Legii adopţiei care are raport de respingere, dar, între timp, Guvernul a iniţiat un proiect similar care preia majoritatea articolelor propuse de noi spre modificare.

Dacă Guvernul dorea într-adevăr să îmbunătăţească urgent situaţia celor 60.000 de copii abandonaţi, putea să propună amendamente la propunerea noastră legislativă, pentru a asigura cu celeritate intervenţia în acest domeniu, deoarece fiecare zi în plus în sistem reprezintă o şansă în minus pentru un copil abandonat. Sper ca această situaţie să fi fost caracteristică doar Guvernului Ponta şi situaţia să se schimbe în bine în viitorul apropiat, pentru că, în medie, doar 700 au fost adoptaţi într-un an, în ultimii ani.

Stimaţi colegi,

În curând va ajunge la votul nostru propunerea iniţiată de Guvern, cu amendamentele unor deputaţi PNL, prin care să venim în sprijinul copiilor, prin reducerea unor termene, acordarea unui concediu şi a unei indemnizaţii pe o perioadă de un an persoanei adoptatoare, indiferent de vârsta copilului adoptat, precum şi simplificarea procedurii de adopţie realizată de către cetăţenii români cu reşedinţa în străinătate.

Vă rog să daţi dovadă de responsabilitate şi să susţineţi amendamentele noastre, atât în comisiile de specialitate, cât şi la votul în plen, conştientizând importanţa proiectului atât pentru copiii năpăstuiţi de soartă, cât şi pentru statul român care, prin asigurarea unui proces de adopţie mai rapid, va avea parte de cetăţeni mult mai sănătoşi, independenţi şi fără dificultăţi în a se integra în societate.

Împreună, putem face ca Moş Crăciun să fie sărbătorit în familie de cât mai mulţi copii care astăzi trăiesc în instituţii.

Vă mulţumesc.

Florica Cherecheş, deputat PNL de Oradea.

Domnul Ludovic Orban:

Mulţumesc.

Îl invit pe domnul deputat Dorel Covaci. Se pregăteşte domnul deputat Radu Zlati.

Domnul Dorel Covaci:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Ne apropiem de Sfintele sărbători, este vremea colindelor.

După cum ştim, colindele vestesc naşterea Domnului Isus Hristos.

Colindul face parte din sufletul poporului român şi îl însoţeşte în această perioadă a Sfintelor sărbători.

Acum răsună peste tot colindele, cântate de colindători, iar dacă asculţi cu atenţie înţelegi frumuseţea şi înţelepciunea trăirii poporului român. Ele aduc magia sărbătorilor, laudă gospodarilor, speranţa de mai bine şi ne întăresc credinţa în Dumnezeu.

În toate aceste sărbători biserica şi preotul au un rol deosebit, păstrând o rânduială sfântă pe care credincioşii o trăiesc şi o respectă.

Stimaţi colegi,

Şi noi purtăm în suflet acest colind şi acest respect. Să-l arătăm prin acţiunile noastre, respectând tradiţia, biserica şi enoriaşii, acordându-le drepturile ce le revin şi sprijinind proiectele ce le propun.

Ce frumos vor răsuna colindele în noile biserici ce se vor construi!

Ce frumos colind vom putea cânta în Catedrala Mântuirii Neamului!

Este posibilă împlinirea acestui deziderat. L-au dorit înaintaşii, îl dorim noi şi este în beneficiul tuturor, credincioşi, biserică, stat. Stă în puterea noastră să realizăm aceasta. Nu poate fi numit creştin ce-l ce s-ar opune.

Stimaţi colegi,

Este vremea colindelor şi aş începe cu colindul "O, ce veste minunată", ce vesteşte naşterea pruncului Isus şi apoi aş continua cu cele care ne îndeamnă să fim buni, să fim drepţi, să fim optimişti.

Este vremea colindelor, să ne bucurăm cu toţii de marea sărbătoare.

Sărbători fericite şi numai bine!

Vă mulţumesc.

Sunt Dorel Covaci, deputat PSD de Timiş.

Domnul Ludovic Orban:

Mulţumesc, domnule deputat.

Îl invit pe domnul deputat Radu Zlati şi se pregăteşte domnul deputat Petru Marica.

Domnul Radu Zlati:

Mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.

Ca să preiau ştafeta de la onoratul coleg, este vremea colindelor, este vremea bugetului.

Declaraţia mea politică de astăzi se numeşte "Doreşte Guvernul un parteneriat cu societatea civilă şi cu partidele politice?"

Domnule preşedinte de şedinţă,

Stimaţi colegi,

În plan declarativ, Guvernul României, prin conducătorul său, domnul Dacian Cioloş, s-a afirmat, şi nu o dată, în favoarea unui dialog constructiv atât cu partidele politice, cu Parlamentul, cât şi cu reprezentanţii societăţii civile. Din păcate, însă, acest dialog a avut de suferit exact pe cea mai importantă lege, cu excepţia unei legi de modificare a Constituţiei, şi anume Legea bugetului de stat.

S-au început ieri discuţiile cu societatea civilă, dar ulterior aprobării proiectului de lege în Guvern.

Ce s-a mai putut dezbate oare, când din punct de vedere guvernamental veniturile şi cheltuielile erau deja bătute în cuie?

Sunt îngrijorat pentru faptul că Guvernul a solicitat o procedură de urgenţă pentru dezbaterea şi votarea bugetului în Parlament.

Nu ştiu dacă, prin accelerarea procedurilor parlamentare, buna guvernare are de câştigat sau nu, dar în mod cert parlamentarii nu vor avea timpul necesar pentru analizarea aprofundată a capitolelor bugetare şi deci vor întâmpina dificultăţi în găsirea unor modalităţi eficace de amendare a unor articole ale Legii bugetului.

Astfel, vor fi afectate în mod direct interesele, în special cele privitoare la investiţii locale şi regionale, ale cetăţenilor care ne-au mandatat pe noi să-i reprezentăm în Parlament.

Dacă nu vom putea reprezenta în mod eficient interesele locale şi regionale, să încercăm, zic eu, să reprezentăm cu cinste şi onoare măcar interesele generale ale românilor.

În acest sens, propun colegilor parlamentari din toate partidele să aprobăm acele amendamente care vor duce la mărirea cotei alocate educaţiei naţionale, căci a investi în educaţia copiilor noştri reprezintă cea mai bună investiţie, aceea în viitor.

Principalele partide care şi-au oferit voturile la învestirea Guvernului Cioloş, Partidul Social Democrat şi Partidul Naţional Liberal, au, ambele, în vedere, în propriile programe de guvernare, alocarea unui procent care trece cu mult de bariera unui 5% pentru educaţia naţională.

Este adevărat că atunci când au fost la putere nu şi-au îndeplinit promisiunile, dar am putea face astfel încât pentru 2017 acest procent alocat educaţiei naţionale să atingă nu 5%, măcar 4%. Cu riscul asumat de a înfrânge la vot voinţa unui Guvern pe care, de altfel, îl sprijinim.

Aşa să ne ajute Dumnezeu!

Domnul Ludovic Orban:

Mulţumesc, domnule deputat.

Îl invit pe domnul deputat Petru Marica.

Se pregăteşte domnul deputat Gheorghe Dragomir.

Domnul Petru-Sorin Marica:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Declaraţie politică: "Codul de etică şi conduită - răspunsul pe care Partidul Social Democrat îl dă societăţii civile".

Stimaţi colegi,

Partidul Social Democrat şi-a adoptat ieri forma finală a Codului de etică şi conduită. Documentul este cel mai ferm argument în sprijinul ideii că orice formaţiune politică se poate reforma din interior, dacă îşi propune cu adevărat acest lucru.

Codul de etică şi conduită al Partidului Social Democrat este primul document oficial de partid care aliniază valoarea autentică a unei persoane cu un mecanism intern de promovare a acelor membri care demonstrează o pregătire profesională recunoscută şi o probitate morală necontestată.

Acestea nu sunt doar nişte calităţi necesare pentru orice lider, dar şi singurele surse stabile de autoritate în faţa oamenilor.

Onestitatea şi respectul faţă de Constituţie şi de legile în vigoare, respectarea drepturilor civice fundamentale, integritate şi respect în activitatea politică, administrativă şi profesională, solidaritate şi responsabilitate, transparenţă şi integritate sunt principii obligatorii, dacă dorim să progresăm.

Partidul Social Democrat este un deschizător de drumuri şi în această direcţie, a reformei interne, iar iniţiativa de a redacta şi adopta acest Cod de etică şi conduită este expresia unei disponibilităţi reale de a veni în întâmpinarea solicitărilor venite din partea cetăţenilor. O dovedeşte şi faptul că prima lectură a acestui cod a fost făcută încă de pe 30 octombrie, la reuniunea Comitetului Executiv Naţional de la Negreşti-Oaş, înainte ca manifestanţii din Piaţa Universităţii să ceară acelaşi lucru.

S-a dorit o schimbare de fond. Codul de etică şi conduită este răspunsul pe care Partidul Social Democrat îl dă societăţii civile.

Dar politica nu este filozofie, este acţiune practică. Nu este suficient să formulăm nişte scopuri politice în concordanţă cu o anumită viziune etică. Toate acestea au nevoie să fie verificate şi reconfirmate prin acţiuni concrete, iar acţiunile concrete sunt parte a unui continuu proces de corectare şi reajustare în interiorul organizaţiei politice.

Experienţa politică m-a învăţat că etica nu poate fi limitată doar la formularea unei viziuni sau unor declaraţii formale de bune intenţii, pentru ca toate acestea să capete greutate şi influenţă trebuie să existe un sistem de reguli clare.

Codul de etică şi conduită, adoptat ieri de Partidul Social Democrat, conţine toate criteriile şi mecanismele necesare pentru a-l pune şi în aplicare cu responsabilitate, seriozitate şi rigoare. Iar primul test va fi, cu certitudine, scrutinul electoral pentru alegerile locale de anul viitor.

Nu am nicio îndoială că Partidul Social Democrat va trece acest test cu succes, iar rezultatele alegerilor vor confirma pe deplin.

Vă mulţumesc.

Petru-Sorin Marica, deputat PSD, Hunedoara.

Domnul Ludovic Orban:

Mulţumesc, domnule deputat.

Îl invit pe domnul deputat Gheorghe Dragomir.

Se pregăteşte domnul deputat Dan Simedru.

Domnul Gheorghe Dragomir:

Domnule preşedinte,

"26 de ani de la Revoluţia română din decembrie 1989".

Peste câteva zile se vor împlini 26 de ani de la Revoluţia din Decembrie 1989, cel mai important eveniment din istoria recentă a României.

Izbucnită la Timişoara şi continuată la Bucureşti, dar extinsă apoi în alte zeci de oraşe din ţară, Revoluţia română din decembrie 1989 a însemnat în cifre contabilizate oficial: 1.142 de decedaţi şi 3.138 de răniţi. Foamea, frigul, întunericul şi ororile comunismului au scos oamenii în stradă. Scânteia revoluţiei a fost aprinsă în 15 decembrie 1989, la Timişoara. O zi mai târziu, sute de oameni au avut curajul să iasă în stradă pentru a protesta împotriva regimului dictatorial al lui Nicolae Ceauşescu. Tot atunci s-a scandat pentru prima dată "Jos Ceauşescu!" şi "Libertate!". Mulţi dintre acei oameni au căzut răpuşi de gloanţe, dar şi mai mulţi au reuşit să trimită comunismul pe un drum fără întoarcere. Războiul de stradă cu inamici a căror identitate rămâne, din păcate, şi astăzi, cel puţin în parte, necunoscută s-a încheiat în 25 decembrie, când Nicolae şi Elena Ceauşescu, prinşi la Târgovişte, au fost executaţi în urma unui proces sumar judecat de un tribunal militar.

Anul 1989 a însemnat sfârşitul dominaţiei comuniste în Europa. A început în luna martie cu masa rotundă din Polonia, a continuat cu Revoluţia de Catifea din Cehia, a culminat prin căderea Zidului Berlinului şi s-a sfârşit dramatic cu Revoluţia română, marcată violent de o represiune sângeroasă şi sacrificiul luptătorilor pentru libertate. Schimbarea regimului comunist a însemnat pentru ţara noastră schimbarea mentalităţii, de organizare, de implementare şi implicare a oamenilor politici către cetăţeni.

La aproape 26 de ani de la acele momente cruciale pentru destinul acestei naţiuni, ne aflăm astăzi într-un moment în care societatea civilă îşi doreşte din nou o schimbare, o curăţire a clasei politice. Iar cetăţenii s-au săturat de necinste, corupţie şi incompetenţă. Ei vor să fie reprezentaţi de oameni valoroşi, corecţi, cinstiţi. Vor integritate şi transparenţă. Aceste dorinţe, noi, oamenii politici, suntem datori să le îndeplinim.

Gheorghe Dragomir, deputat PNL de Constanţa.

Domnul Ludovic Orban:

Mulţumesc, domnule deputat.

Îl invit pe domnul deputat Dan Simedru şi se pregăteşte domnul deputat Paul Dumbrăvanu.

Domnul Dan Coriolan Simedru:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

În următoarele zile vom asista la una dintre cele mai importante dezbateri parlamentare - aprobarea Legii bugetului de stat pe anul 2016.

Avem un buget croit mult mai realist, care a trebuit să cuprindă în haina mult prea strâmtă a unui deficit de maximum 3% atât investiţiile, cât şi creşterile salariale aprobate în cursul anului 2015, prin diverse legi votate în Parlament.

Am văzut, în spaţiul public, nemulţumirile exprimate în legătură cu investiţiile în infrastructură, cuprinse în acest proiect de buget.

Faptul că anul viitor se va merge pe scenariul pesimist din Masterplanul General pentru Transport şi va trebui să ne încadrăm în fondurile bugetare şi în ceea ce vom reuşi să atragem din finanţările europene de transport ne creează, într-adevăr, o constrângere, dar am convingerea că actualul Guvern, cu expertiza sa în domeniul accesării fondurilor europene, va reuşi să atragă sume consistente din alocările comunitare.

Procentul de doar 60% din fonduri atrase din Programul Operaţional pentru Transport este unul ruşinos, dar cu atât mai grav este faptul că din actualul ciclu financiar 2014-2020, prin Programul Operaţional Infrastructură Mare, Guvernul Ponta nu a reuşit să atragă niciun euro.

Trebuie să fim corecţi cu toţii şi să recunoaştem că fondurile alocate pot fi considerate insuficiente pentru finanţarea proiectelor de autostrăzi, variante ocolitoare sau drumuri naţionale, dar dacă ne raportăm la anul 2015, vom constata că Executivul Ponta a eşuat lamentabil în acest domeniu al transporturilor, necheltuind sumele alocate.

Ineficienţa şi slaba capacitate de utilizare a sumelor avute la dispoziţie pentru dezvoltarea infrastructurii în anul 2015 sunt dovedite prin cele două rectificări negative ale bugetului transporturilor, prin care s-au tăiat 2,6 milioane de lei, în special din partea de cofinanţare a proiectelor de investiţii.

Cei care azi vin şi acuză Guvernul pentru că nu-şi propune mai mult în materie de infrastructură trebuie să se uite în urmă şi să vadă că proiectele fazate în propunerea de buget pentru anul 2016 sunt expresia anilor 2014 şi 2015, rataţi de guvernarea Ponta, cu toată pleiada sa de miniştri ai transporturilor, de la Şova la Rus şi Matache.

Aşteptările din partea populaţiei sunt mari în ceea ce priveşte, în special, reţeaua de infrastructură rutieră, iar pentru greşelile din anii trecuţi vom trage mult timp de acum încolo.

De aceea, acest Guvern va trebui să facă, în primul rând, curăţenie în sistem şi să reglementeze foarte bine partea de achiziţii publice. Acestea sunt două obiective esenţiale care nu se ating prin Legea bugetului de stat.

De aceea, un buget mai mare chiar şi de 3 ori pentru transporturi decât cel prezentat nu ne garantează că banii vor fi bine gestionaţi, iar termenele de finalizare, respectate.

Controlul şi transparenţa în cheltuirea banului public, fie el naţional sau european, trebuie să fie mandatul cu care acest Guvern pleacă la drum.

În România nu vom avea drumuri şi o infrastructură rutieră modernă, racordată la reţeaua europeană, dacă instituţiile statului, cu competenţe directe, precum CNADNR, nu-şi vor respecta modul de funcţionare.

Vă mulţumesc.

Dan Coriolan Simedru, deputat PNL de Alba.

Domnul Ludovic Orban:

Mulţumesc, domnule deputat Simedru.

Îl invit pe domnul deputat Paul Dumbrăvanu.

Şi ultimul pe listă, se pregăteşte domnul deputat Mugurel Cozmanciuc.

Domnul Paul Dumbrăvanu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Declaraţia mea politică are legătură cu palatele şi cluburile copiilor.

Aşa cum bine ştiţi, acestea sunt unităţi de învăţământ de stat, specializate în activităţi extraşcolare, în cadrul cărora se desfăşoară acţiuni instructiv-educative specifice, prin care se aprofundează şi se diversifică cunoştinţe, se formează, se dezvoltă şi se exersează competenţe, potrivit vocaţiei şi opţiunii copiilor, şi se valorifică timpul liber al copiilor prin implicarea lor în proiecte educative. Aceasta este, cel puţin în teorie, definiţia palatelor şi cluburilor copiilor. În practică, aceste instituţii reprezintă mult mai mult atât pentru cei mici, cât şi pentru părinţi.

De cele mai multe ori sunt locurile unde copiii leagă prietenii, unde socializează şi se apropie de alţi copii, unde îşi formează nu doar bazele cunoştinţelor într-un anumit domeniu, ci chiar bazele personalităţii.

Pentru părinţi, reprezintă locul unde îşi pot vedea copiii crescând într-un mediu primitor, dezvoltând abilităţi deosebite. Îi pot vedea transformându-se în mici oameni mari, capabili să înţeleagă fenomene din cele mai diverse, pornind de la artă şi până la ştiinţele exacte.

Deşi activitatea din palatele şi cluburile copiilor debutează odată cu începerea anului şcolar, în perioada vacanţelor şcolare, în Palatul Naţional al Copiilor din Bucureşti, în palatele şi cluburile copiilor se desfăşoară activităţi educative, prevăzute în calendarul clubului de vacanţă, stabilit de fiecare palat şi club al copiilor, în parte.

Din păcate, în România, copiii care beneficiază de tot ceea ce au de oferit aceste instituţii de învăţământ sunt preponderent cei din mediul urban, din reşedinţele de judeţ şi din municipiul Bucureşti, întrucât, deşi prevederile legale reglementează înfiinţarea clubului copiilor şi în alte localităţi decât oraşul reşedinţă de judeţ, numărul acestora este foarte scăzut.

Potrivit legii, pentru înfiinţarea unui club al copiilor este nevoie ca numărul copiilor cuprinşi într-o formă de învăţământ preşcolar, primar, gimnazial, liceal, în localitatea respectivă, să fie de cel puţin 1.000.

Mediatizarea scăzută şi slaba informare a părinţilor, din oraşele mici ori din sate, cu privire la beneficiile activităţilor extraşcolare, îi privează pe copiii din România de tot ceea ce aceste instituţii de învăţământ au de oferit.

Consider că este foarte important, în virtutea faptului că am votat un program care se numeşte "Şcoală după şcoală", şi care prevede o alocare bugetară pentru aceste activităţi extraşcolare, să se investească mult mai mult în această infrastructură care există deja şi statul român a creat-o în foarte mulţi ani, decât să se formeze din nou un paralelism - aşa cum suntem noi obişnuiţi, de obicei, românii, să facem foarte multe lucruri în paralel - şi să nu consolidăm ceea ce avem de fapt în acest moment, adică aceste palate şi cluburi ale copiilor ar trebui să existe şi să fie o prioritate zero şi o prioritate absolută pentru tot ceea ce înseamnă investiţii în infrastructura extraşcolară.

Vă mulţumesc.

Paul Dumbrăvanu, deputat PNL.

Domnul Ludovic Orban:

Mulţumesc, domnule deputat.

Îl invit pe domnul deputat Mugurel Cozmanciuc, ultimul de pe listă, cu voia dumneavoastră.

Domnul Corneliu-Mugurel Cozmanciuc:

Bună dimineaţa, domnule preşedinte de şedinţă.

Stimaţi colegi,

Declaraţia politică de astăzi vizează necesitatea construirii de autostrăzi care să lege regiunea Moldovei de celelalte regiuni ale ţării.

Infrastructura rutieră a fost şi este o componentă vitală în dezvoltarea oricărei civilizaţii, dar mai mult a economiilor funcţionale.

Problema transporturilor rutiere, în general, şi a autostrăzilor, în special, este însă una cronică în ţara noastră. Dintre toate regiunile României, regiunea istorică a Moldovei suferă de cea mai acută lipsă de infrastructură rutieră.

Problema construirii unei autostrăzi care să lege Moldova de celelalte regiuni ale ţării este o discuţie care s-a perindat foarte mult pe gurile tuturor oamenilor politici.

Problema majoră este că acest demers a rămas întotdeauna la nivel de discuţie, fără a se întâmpla şi fără a se realiza nimic concret.

După cum ştiţi, pe data de 23 octombrie 2015, Guvernul PSD, condus de Victor Ponta, la acea dată, a realizat o rectificare bugetară, în urma căreia a fost afectat cel mai mult Ministerul Transporturilor.

Urmând firul logic al evenimentelor, nu putem vorbi despre o dezvoltare durabilă a acestei regiuni, dacă luăm banii de la investiţii în transporturi şi sunt duşi pe diferite alte cheltuieli sociale.

Din cei 700 de kilometri de autostradă, pe care România îi are în prezent, şi care străbat în întregime teritoriul României, prin Moldova nu trece niciun kilometru.

Faptul că în această regiune nu se fac investiţii în materie de infrastructură rutieră este un aspect negativ, deopotrivă, pentru Moldova, dar şi pentru Regiunea Nord-Est care se confruntă în momentul de faţă cu o economie caducă, cu excluziune socială, agricultură de subzistenţă, servicii primare în sănătate şi şomaj ridicat.

Pe lângă aceste probleme, vă aduc la cunoştinţă că în anul 2018 România va sărbători Centenarul Marii Uniri, un eveniment care va marca istoria acestei ţări. Însă cred că avem datoria morală şi politică să ne concentrăm eforturile pentru dezvoltarea unitară a României şi pentru dezvoltarea Moldovei.

De altfel, s-a afirmat pe mai multe voci, de o parte şi de alta a Prutului, că autostrada este o necesitate atât pentru România, cât şi pentru Republica Moldova, în consolidarea procesului de aderare la Uniunea Europeană, dar şi pentru consolidarea economică a celor două ţări.

De asemenea, în anul 2019, statul român va prelua preşedinţia, pentru prima dată, a Consiliului Uniunii Europene.

Cred că toate regiunile ţării şi toate regiunile Uniunii Europene trebuie să fie interconectate cu autostrăzi, în contextul în care ţara noastră joacă rolul de nexus geopolitic datorită evenimentelor geopolitice şi geostrategice care gravitează în jurul graniţelor noastre.

Trag astăzi un semnal de alarmă faţă de toate autorităţile competente şi Guvernul României ca să-şi îndrepte atenţia spre o dezvoltare unitară a României şi spre o dezvoltare şi susţinere a regiunii Moldovei.

Astfel, consider că vom fi diferiţi faţă de ceea ce a făcut până acum Guvernul PSD, care a alocat fonduri preferenţiale şi care nu a urmărit acest interes, anume dezvoltarea unitară a României.

În final, doresc să-mi reafirm sprijinul pentru toţi cei care vor susţine astfel de proiecte care să vizeze dezvoltarea Moldovei, a României şi care să vizeze interesul unitar de a construi autostrăzi în România.

Vă mulţumesc pentru atenţie.

V-a vorbit Mugur Cozmanciuc.

Domnul Ludovic Orban:

Foarte interesantă declaraţie politică, domnule deputat.

Vă mulţumim că aţi încheiat atât de frumos.

Declar închisă şedinţa de declaraţii politice.

Şedinţa s-a încheiat la ora 10,25.