|
Domnul Klaus Werner Iohannis (Preşedintele României): Mulţumesc, domnule preşedinte. Domnule preşedinte al Senatului, Domnule preşedinte al Camerei Deputaţilor, Domnule prim-ministru, Doamnelor şi domnilor miniştri, Doamnelor şi domnilor senatori şi deputaţi, Excelenţele Voastre, doamnelor şi domnilor ambasadori şi reprezentanţi ai corpului diplomatic, Stimaţi invitaţi, Doamnelor şi domnilor, Ne aflăm la debutul ultimului an de mandat pentru actualul Parlament, un an electoral. În afara competiţiei politice democratice, în afara emoţiei inerente perioadei alegerilor, anii electorali au avut în România, din păcate, şi alte caracteristici şi au adus un anumit tip de practici. Apropierea campaniilor a atras adesea măsuri care să avantajeze o formaţiune sau alta, politici adoptate în urma unor calcule electorale, alocări de fonduri după culoarea politică, promisiuni populiste sau nesustenabile şi chiar legi niciodată aplicate. Mărirea cu 50% a salariilor profesorilor, decisă în 2008 şi niciodată aplicată sau Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 55/2014, care a legalizat migraţia aleşilor locali, din păcate aplicată, vor rămâne, probabil, într-o nefericită istorie a măsurilor legislative cu iz electoral. În 2016 avem şi, mai ales, aveţi marea şansă de a face lucrurile altfel. Nimeni nu contestă dorinţa legitimă a partidelor de a câştiga voturi şi folosirea mijloacelor politice şi instituţionale de care dispun pentru a răspunde la aşteptări. Ceea ce vă propun însă este un altfel de an electoral, care să nu fie nici populist, nici un an pierdut pentru marile teme de interes public, dar nici unul al măsurilor hazardate. Vă propun un an 2016 în care competiţia pentru voturi să nu excludă preocuparea pentru construcţia pe termen lung, în care febra campaniilor să nu oprească dezbaterea aşezată, iar subiectele spectaculoase de zi cu zi să nu elimine de pe agenda publică teme majore de interes pentru cetăţeni şi viaţa lor. Ne aflăm într-un context în care, spre deosebire de trecut, apropierea finalului de mandat poate să însemne mai multă atenţie, mai multă responsabilitate şi mai multă preocupare de a asculta în mod autentic ce-şi doresc concetăţenii noştri. Doamnelor şi domnilor, Pornind de la aceste premise, vă invit să asumăm împreună câteva mize majore pentru anul 2016. Prima vizează începutul recâştigării încrederii în politică. A doua ţine de funcţionarea instituţiilor într-un stat democratic. A treia priveşte continuarea eforturilor în domenii în care România a făcut progrese şi a câştigat respectul partenerilor externi. Şi, în fine, dar nu în ultimul rând, în zona marilor sisteme publice, vă propun să punem câteva pietre de temelie pe care să se poată construi în 2017, indiferent cine va fi la putere. Toate acestea nu ţin de voinţa unui singur om, ci de acţiunea comună. Atât timp cât nu punem agenda României mai presus de agenda proprie, nimeni nu va avea de câştigat pe termen lung. Am spus la finele anului trecut că îmi doresc ca anul 2016 să fie anul în care clasa politică dă un semnal clar că a înţeles aspiraţiile şi aşteptările societăţii şi face un pas către înnoire în materie de atitudini, idei şi oameni. Alegerile sunt, fără îndoială, prima oportunitate, iar partidele, cele cu tradiţie şi experienţă pe scena politică sau cele nou-apărute, sunt actorii principali la acest capitol. Atunci când vorbim de refacerea încrederii în politică, probabil cei mai mulţi se gândesc, pe bună dreptate, la liste şi la selecţia candidaţilor, la nişte cerinţe minimale de integritate şi profesionalism, la un anumit tip de atitudine aşteptată din partea celor care doresc votul alegătorilor. Schimbarea despre care vorbesc vizează mai cu seamă practici şi mentalităţi, criterii de integritate, un mod mai inteligent şi mai creativ de elaborare a politicilor publice, un anumit tip de onestitate în raport cu electoratul şi renunţarea la construcţii legislative ad-hoc, doar pentru interese politice de moment. Instabilitatea legislativă, în general, afectează nu doar funcţionarea economiei, a societăţii, a marilor sisteme publice precum educaţia şi sănătatea, ci ajunge să fie o vulnerabilitate a sistemului democratic. Cred că nimeni nu-şi doreşte aşa ceva. Doamnelor şi domnilor, Sunt preocupat de modul în care funcţionează ansamblul acestui stat, instituţiile lui, cu atenta separare a puterilor. Dar vreau, în acelaşi timp, să transmit un mesaj foarte limpede: acest stat nu poate da impresia unei funcţionări haotice, dezordonate, cu alte cuvinte, a unui stat în care fiecare face ce vrea şi fiecare instituţie are agenda proprie. Există o agendă naţională, legată de parteneriatele strategice ale României, în special cel cu Statele Unite, de apartenenţă la NATO şi la Uniunea Europeană, dar şi de o politică de dezvoltare, de modernizare şi afirmare naţională în domenii de interes pentru cetăţenii noştri. Cred că este nevoie de comunicare, coordonare şi colaborare la nivel instituţional pentru a urmări obiectivele naţionale. Spun aceste lucruri în virtutea rolului constituţional al Preşedintelui, de mediator între puterile statului, precum şi între stat şi societate. Puterile statului nu sunt în competiţie una cu alta, iar o funcţionare eficientă a statului în serviciul cetăţenilor presupune funcţionarea fiecăreia dintre ele şi încrederea cetăţenilor în toate. O guvernare nu poate fi cu adevărat performantă fără un Parlament puternic, iar justiţia nu poate fi cu adevărat eficientă fără o putere legislativă pe măsură. A gândi puterile separat şi a le evalua izolat este o greşeală. România trebuie să se mişte înainte în ansamblul ei. Doamnelor şi domnilor, În acest context trebuie să spun că suntem în întârziere în a da răspunsuri esenţiale cu privire la preocupări majore de pe agenda cetăţenilor, inclusiv în perspectiva anului 2018, când vom sărbători Centenarul Marii Uniri. Ce facem cu marile sisteme publice: educaţie, sănătate, pensii? Ce soluţii găsim pentru sutele de mii de tineri fără diplomă de bacalaureat care se integrează greu sau deloc pe piaţa muncii? Ce se întâmplă dacă vom constata, într-un viitor nu foarte îndepărtat, că sistemul de pensii nu mai este sustenabil? Ce facem cu salarizarea bugetarilor? Cum gestionăm problema demografică şi cum evităm un viitor probabil, în care România ar deveni lipsită de atractivitate şi ca forţă de muncă, şi ca piaţă de desfacere şi va fi slăbită în cadrul Uniunii Europene din cauza scăderii demografice? Anul acesta se încheie un mandat parlamentar, însă parcursul politic continuă, iar marile teme ale societăţii româneşti rămân aceleaşi. În lumina preocupării pentru astfel de teme, am lansat zilele trecute o amplă dezbatere naţională în domeniul educaţiei şi cercetării în cadrul proiectului pe care l-am numit "România educată". Îmi doresc ca în 2016 să definim clar obiectivele naţionale şi direcţia în care ne dorim să meargă sistemul nostru de educaţie. Chiar dacă sunt poate mai puţin spectaculoase într-un an electoral, asemenea dezbateri sunt esenţiale şi aşteptate de oameni. Dincolo de faptul că veţi alege primari, că veţi câştiga sau nu consilii judeţene, că veţi alcătui liste pentru alegerile parlamentare, cred că aceste subiecte trebuie să fie pe agenda noastră, a tuturor. Vă spun încă o dată, la fel cum am făcut mereu când m-am aflat la tribuna Parlamentului: aveţi în mine un partener de dialog. Pe aceste subiecte avem datoria să construim pentru România şi să generăm acord, dincolo de stânga sau dreapta, de expertiza tehnocrată sau partide. Doamnelor şi domnilor, Cred cu tărie că o abordare consensuală şi curajoasă este necesară, cu atât mai mult cu cât ne aflăm într-un context geopolitic complicat. La câteva capitole importante, 2016 trebuie să fie o continuare firească a ceea ce am construit sau consolidat în anul precedent. Dar, în acelaşi timp, avem de gestionat provocări majore. Criza migraţiei, creşterea ameninţării teroriste, riscurile de securitate dinspre Est şi însăşi punerea sub semnul întrebării a proiectului european fac din anul 2016 unul crucial pentru stabilitatea din regiune şi pentru viitorul Europei. Pentru România, în materie de politică externă şi securitate, priorităţile şi obiectivele majore rămân aceleaşi. 2016 întruneşte toate premisele pentru a însemna o creştere calitativă a Parteneriatului strategic cu Statele Unite ale Americii, cu precădere în domeniul economic, în paralel cu întărirea componentei politico-militare. În acest sens, am apreciat în mod deosebit demersul Statelor Unite de a creşte semnificativ, de patru ori, bugetul destinat Iniţiativei pentru Reasigurare Europeană pentru 2017. În actualul context complicat, România este şi va rămâne o ancoră de democraţie, predictibilitate şi stabilitate de importanţă strategică la frontiera estică a NATO şi a Uniunii Europene. În această calitate, avem responsabilitatea de a ne întări apărarea naţională, dar şi de a contribui la asigurarea apărării colective în cadrul NATO. Creşterea bugetului destinat apărării până la un procent de 2% din PIB rămâne, deci, esenţială în acest sens. După paşii făcuţi în 2015 şi 2016 am convingerea că acest angajament se va reflecta în pregătirea bugetului pentru 2017. Faptul că cele şase noi comandamente ale Alianţei Nord-Atlantice din Europa de Est - Unităţile de Integrare a Forţei NATO, cum se numesc - urmează să devină deplin operaţionale în prima parte a acestui an constituie un semnal evident al relevanţei acestei regiuni. Unul dintre obiectivele României în cadrul Summit-ului NATO de la Varşovia care va avea loc în vara acestui an este ca, la finalul reuniunii, NATO să confirme interesul puternic pentru Europa Centrală şi de Est şi în special pentru regiunea Mării Negre, ca zonă de importanţă critică în ansamblul de securitate euroatlantic. În acelaşi timp, România este decisă să participe activ nu doar la identificarea soluţiilor la crizele cu care se confruntă în prezent Uniunea Europeană, ci şi la reîntărirea angajamentului şi încrederii în proiectul european. România rămâne fidelă acestui proiect şi angajată pentru păstrarea unităţii europene. Am subliniat acest lucru şi cu ocazia recent încheiatului Consiliu European, în urma căruia s-a ajuns la un acord în privinţa relaţiei dintre Marea Britanie şi Uniunea Europeană. Este interesul nostru strategic ca România să fie membră a unei Uniuni Europene puternice, integrate, bazate pe respectul principiilor şi valorilor sale fondatoare. Din acest punct de vedere, am susţinut menţinerea conceptului de Uniune tot mai integrată, "ever closer union", în textul original. În cursul negocierilor am avut o poziţie fermă în ceea ce priveşte respectarea drepturilor cetăţenilor români în Uniunea Europeană şi nu am acceptat discriminarea lor în raport cu alţi cetăţeni ai Uniunii. Astfel, românii care lucrează în prezent în Marea Britanie nu vor fi afectaţi de mecanismul de salvgardare. Acest mecanism ar urma să se aplice numai pentru o categorie restrânsă de prestaţii sociale necontributive, specifice doar pentru Marea Britanie şi numai pentru o perioadă limitată în timp, de şapte ani. Cu privire la indexarea alocaţiilor pentru copiii rămaşi acasă ai lucrătorilor din alte state membre ale Uniunii, decizia are, de asemenea, un caracter nediscriminatoriu. Pentru românii care lucrează în Marea Britanie şi care primesc deja alocaţii pentru copiii rămaşi acasă, indexarea se va aplica doar începând cu anul 2020. Aş dori ca acordul la care am ajuns să conducă la un rezultat pozitiv la referendum, permiţând astfel Marii Britanii să-şi păstreze statutul de membru al Uniunii Europene. Doamnelor şi domnilor, În planul politicii noastre interne, în ceea ce priveşte consolidarea statului de drept, independenţa justiţiei şi lupta anticorupţie, angajamentul meu, ca preşedinte, rămâne neschimbat şi cât se poate de ferm. Determinarea pentru întărirea statului de drept vine din convingerea că o consolidare a progreselor în aceste domenii este în beneficiul cetăţenilor noştri. Sunt neplăcut surprins de faptul că, în anumite speţe, încă nu s-a înţeles că imunitatea parlamentară nu are voie să fie folosită pentru blocarea cererilor justiţiei. Aşa se face că în materie de răspuns la solicitările justiţiei, după câţiva paşi înainte recunoscuţi de toată lumea şi aşteptaţi de cetăţeni, urmează unul înapoi, care pune din nou în discuţie credibilitatea Parlamentului şi voinţa unor raporturi corecte cu justiţia. România se află pe un drum ireversibil. Consolidarea statului de drept şi independenţa justiţiei sunt angajamente ferme la nivelul societăţii şi trebuie să fie reflectate şi în raporturile dintre Parlament, ca for reprezentativ suprem, şi justiţie. Anul acesta nu este unul de competiţie doar pentru mediul politic, ci şi un moment de inflexiune important pentru sistemul judiciar. Va trebui numit un nou procuror general, expiră mandatele conducerilor Direcţiei Naţionale Anticorupţie, a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi, de asemenea, se vor desfăşura alegeri pentru Consiliul Superior al Magistraturii. În acest context, ţin să subliniez câteva aspecte. Sper că vom avea, şi în această zonă, o competiţie serioasă şi o dezbatere aşezată, în care să primeze valoarea, performanţa şi onestitatea. Cred că este important pentru soliditatea democraţiei româneşti şi a statului de drept ca alegerile pentru CSM să fie departe de zona politicului şi să fie păstrate strict în sfera reprezentării profesionale a magistraţilor în propriul for de conducere şi organ disciplinar. În ceea ce priveşte ca preşedinte nu voi fi un simplu spectator în acest proces şi nu mă voi limita la un rol formal. Voi acţiona în virtutea atribuţiilor care-mi revin pentru a mă asigura că parcursul pe care România a pornit în ceea ce priveşte întărirea statului de drept, independenţa justiţiei şi lupta anticorupţie este ferm continuat şi că sunt respectate cerinţele de profesionalism şi integritate. Doamnelor şi domnilor, Depinde de fiecare dintre noi, cei care ne manifestăm în spaţiul public, indiferent de rol, felul în care arată climatul nostru politic şi social, cum înţelegem să ne raportăm unii la alţii şi la ce nivel de conduită, limbaj şi atitudine ducem dezbaterea politică. Îmi doresc un an electoral în care comunicarea să-şi păstreze decenţa, indiferent de cât de acerbă sau strânsă ar fi competiţia politică. Nu vorbesc aici de o opţiune personală, ci sunt convins că, în acest fel, avem cu toţii mai mult de câştigat. Atunci când m-am adresat pentru prima dată acestui for, în calitate de preşedinte, am spus că îmi doresc să regăsim două lucruri: încrederea şi răbdarea. Nu întâmplător vreau să le reiterez astăzi. Avem şansa ca, în 2016, să le redescoperim: încrederea între cetăţeni şi instituţiile democratice, încrederea în capacitatea politicii de a servi interesul public, încrederea în noi înşine ca naţiune şi răbdarea de a nu distruge înainte de a începe şi de a construi temeinic. Vă mulţumesc. (Aplauze.)
|
Video - Flash & IOS
