Parliamentary debates

Şedinţa a început la ora 8,30.

Lucrările şedinţei au fost conduse de doamna deputat Rodica Nassar, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor.

Doamna Rodica Nassar:

Bună dimineaţa!

Am să deschid şedinţa noastră de astăzi consacrată declaraţiilor politice şi pentru început am să-i dau cuvântul domnului deputat Liviu Harbuz.

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Liviu Harbuz:

Deputat PSD Liviu Harbuz, deputat de Neamţ.

Doamnă preşedinte de şedinţă,

Stimaţi colegi,

Compania Judeţeană "Apa Serv" S.A. Neamţ este, în temeiul Contractului de delegare a gestiunii serviciilor publice de alimentare cu apă şi de canalizare, din 10 august 2009, operatorul regional al sistemelor de alimentare cu apă şi de canalizare din aria de delegare a unităţilor administrativ-teritoriale membre ale Asociaţiei de Dezvoltare Intercomunitară "Aqua Neamţ".

Municipiul Piatra Neamţ şi comunele învecinate sunt alimentate cu apă potabilă din două captări: 1. Captarea din lacul Vaduri - captare de adâncime; 2. Captarea din lacul de acumulare Bâtca Doamnei - captare de suprafaţă.

Începând cu data de 2 februarie 2016, în urma depistării apariţiei bacteriei clostridium perfringens în apa lacului Bâtca Doamnei, a fost luată de către Compania "Apa Serv" decizia de sistare a captării din această sursă, fiind adoptată soluţia de a se alimenta municipiul Piatra Neamţ şi comunele învecinate - Dumbrava Roşie, Săvineşti, Roznov, Zăneşti, Podoleni - cu apă potabilă numai din sursa subterană de la Vaduri.

Din cauza solicitării suplimentare a magistralelor de aducţiune din Vaduri spre oraş a fost necesară mărirea presiunii apei pompate prin aceste conducte, pentru asigurarea necesarului de apă în municipiul Piatra Neamţ şi comunele adiacente.

Captarea Vaduri cuprinde două fronturi de captare şi două magistrale de aducţiune cu o lungime de aproximativ 7 km fiecare, realizate din tuburi de beton precomprimat, una pusă în funcţiune în anul 1974, alta în anul 1975, ambele conducte având în prezent durata de viaţă depăşită, ele având o durată normată de funcţionare de maximum 36 de ani.

Magistrala numărul 1 a fost reabilitată prin Proiectul Major "Extinderea şi reabilitarea infrastructurii de apă şi apă uzată în judeţul Neamţ", contractul de lucrări CL1 propus pe o lungime de 6,9 km, din care au fost realizaţi 4,7 km.

Diferenţa de 2,2 km nu a putut fi realizată, întrucât strada Petru Movilă se afla sub incidenţa proiectului de modernizare - proiect POR - ADR Nord Est, care se suprapunea cu traseul propus pentru conducta magistrală.

Magistrala numărul 2 nu a fost cuprinsă în proiectele cu contribuţie din fonduri europene, deşi au fost solicitări din partea companiei pentru reabilitarea ei.

După data de 2 februarie 2016, întrucât alimentarea cu apă s-a făcut doar pe cele două fronturi de captare din Vaduri şi pe cele două magistrale, au apărut aproape zilnic în jur de 15-20 de avarii în reţeaua de alimentare cu apă potabilă din municipiu şi comunele învecinate.

Pentru a putea interveni pentru rezolvarea avariilor pe aceste magistrale, se impune oprirea alimentării oraşului şi a comunelor învecinate pe o perioadă de minimum 48 ore. Cele 6 rezervoare existente pot asigura rezerva de apă necesară pentru populaţie doar pentru 6, maximum 8 ore. În această situaţie, atunci când se intervine pentru remedierea avariilor pe magistrală, populaţia municipiului rămâne fără apă.

Criza apei potabile din Piatra Neamţ a generat o revoltă publică fără precedent. În urma studiilor efectuate, singura soluţie ca în anul 2016 să nu ne mai confruntăm cu situaţii fără soluţii, situaţii cu risc social major, s-a concluzionat că este necesară finanţarea reabilitării reţelei de alimentare cu apă cu suma de aproximativ 9 milioane de lei. Comunitatea din Piatra Neamţ are aşteptări foarte mari de la decizia guvernamentală care va soluţiona criza apei potabile din oraş.

Guvernul trebuie să găsească soluţii în cel mai scurt termen în vederea soluţionării crizei apei potabile din municipiul Piatra Neamţ.

Vă mulţumesc.

Doamna Rodica Nassar:

Mulţumim şi noi.

Am să-i dau cuvântul în continuare domnului deputat Mircea Cazan.

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Mircea-Vasile Cazan:

Mulţumesc.

Declaraţie politică: "Trei motive pentru care nu se repune în funcţiune sistemul electronic de vot".

Camera Deputaţilor continuă să fie dată înapoi în timp cu 10 ani. Deputaţii votează ca până în anul 2006, prin ridicarea mâinii.

Pe 24 februarie s-a supus la vot - cred că a fost vot unicat în sistemul parlamentar - suspendarea sistemului de vot electronic până la remedierea aşa-zisei defecţiuni.

S-a afirmat că într-o săptămână totul se va rezolva. Au trecut deja peste trei săptămâni şi nu s-a rezolvat nimic. Este de necrezut că în anul 2016, într-o instituţie precum Camera Deputaţilor, nu se poate rezolva - dacă într-adevăr există vreo problemă - repunerea în funcţiune a sistemului de vot electronic.

La votul prin ridicarea mâinii se pot produce erori, involuntar, pentru că cei care numără sunt şi ei oameni. Dar erorile sunt erori şi pot influenţa rezultatul unui vot foarte strâns, dar pot fi şi erori voluntare şi tare mă tem să nu existe o voinţă politică din partea actualilor majoritari, ca sistemul de vot electronic să nu funcţioneze.

Suntem în ultimul an al actualei legislaturi, în penultima sesiune. De fapt, sesiunea de toamnă se va desfăşura sub semnul campaniei electorale, adică în sezonul în care se dau marile tunuri în Parlament. Şi cei care dau aceste tunuri au interesul să nu existe un sistem de vot electronic. Poate, din două motive.

Primul. Este nevoie să se ciupească oare de un vot sau poate de un al doilea, să nu afle opinia publică, prin intermediul presei sau direct accesând site-ul Camerei Deputaţilor, cine şi cum a votat o lege de către parlamentari. Vine campania electorală şi poate sunt unii care nu vor ca alegătorii să afle cum au votat anumite legi, să nu fie criticaţi şi ca, în final, să poată să îşi adjudece un vot în toamnă.

Şi chiar dacă ar fi şi al treilea motiv pentru care nu se doreşte repunerea în funcţiune a sistemului de vot electronic, nu se mai poate afla poate concret cine a chiulit de la sesiunile parlamentare de vot şi de la votul final.

Şi pentru că acest lucru dă foarte rău în ochii electoratului - mă refer la cel activ - probabil actuala putere, actuala majoritate din Parlament, doreşte să nu dea drumul la votul electronic.

Vă mulţumesc.

Deputat Mircea Cazan, de Valea Secaşului şi Mărginimea Sibiului.

Mulţumesc.

Doamna Rodica Nassar:

Mulţumim şi noi.

Am să-i dau cuvântul în continuare domnului deputat Ionel Palăr.

Urmează domnul deputat Gheorghe Udrişte.

Domnul Ionel Palăr:

Mulţumesc, doamnă preşedinte.

Declaraţia mea politică de astăzi se intitulează: "Domnule ministru Vasile Dâncu, şi judeţul Bacău este în România".

Domnule ministru Vasile Dâncu,

Ţin să vă reamintesc că unul dintre obiectivele de bază ale politicii de dezvoltare regională asumate de către ministerul pe care-l conduceţi este diminuarea dezechilibrelor regionale existente, cu accent pe stimularea dezvoltării echilibrate şi pe revitalizarea zonelor defavorizate cu dezvoltare întârziată, preîntâmpinarea producerii de noi dezechilibre. În concordanţă cu acest principiu, vă cer să trataţi cu mai multă atenţie situaţia cu care se confruntă judeţele din Moldova, în speţă judeţul Bacău.

În calitate de parlamentar, am avut dese intervenţii publice cu privire la infrastructura regiunii Moldova, demersurile mele publice vizând situaţia dramatică a infrastructurii rutiere din regiunea Moldova au fost o constantă a mandatului meu de parlamentar, în speranţa conştientizării factorilor politici decidenţi asupra situaţiei din teren.

Lipsa unei autostrăzi în regiunea Moldova, starea deplorabilă a drumurilor judeţene şi locale sunt factori care, în ultimii ani, au determinat izolarea economică a acestei regiuni istorice.

Bacăul, judeţul pe care-l reprezint în Parlament, nu face notă discordantă de la tabloul nepăsării care caracterizează mai toate judeţele Moldovei. Nu doresc să cad în capcana politizării acestui subiect, însă nu pot să nu remarc faptul că judeţele Moldovei au fost marginalizate când a venit vorba despre alocări de fonduri pentru infrastructură, în comparaţie cu alte judeţe.

Spre exemplu, anul trecut, Guvernul României condus de Victor Ponta, prin Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, a alocat peste 48 de milioane de lei judeţului Cluj pentru obiective de investiţii şi peste 37 de milioane de lei pentru anii 2016-2017.

Suma acordată pentru obiectivele de investiţii din judeţul Cluj de către Guvernul României, prin Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice de la acea vreme, pentru anul 2015, a fost suplimentată în luna septembrie cu 15,9 milioane lei.

În condiţiile unor alocări discreţionare de fonduri pentru infrastructura rutieră de la nivelul Consiliului judeţean, alocări folosite ca instrumente electorale, un exemplu fiind perioada de dinaintea ultimelor alegeri prezidenţiale, este obligaţia Guvernului să echilibreze discrepanţele de la nivel local între diverse unităţi administrativ-teritoriale.

Printre cele mai vitregite zone de la nivelul judeţului Bacău sunt: drumul judeţean din comuna Poduri, DN 12 A Dărmăneşti - Valea Uzului - Harghita, drumul judeţean 119 Sărata Fărăoani, drumurile locale din comuna Secuieni, drumul judeţean 206 Răcăciuni - Dumbrava sau drumul judeţean 252C Tătărăşti - Corbasca, în cazul unora dintre obiective autorităţile judeţene solicitând sprijin financiar necesar. Şi aici aş vrea să subliniez faptul că într-adevăr sunt depuse proiecte la Ministerul Dezvoltării care au neapărat nevoie de finanţare şi puteţi acest lucru, domnule ministru.

În condiţiile în care aceste investiţii în infrastructură ar asigura o reală dezvoltare a acestor zone, aproape imposibil de realizat cu fonduri locale, domnule ministru, vă solicit în mod imperios alocarea de fonduri către aceste comunităţi care nu trebuie sancţionate ca până acum, ca urmare a opţiunilor politice şi a politicilor discreţionare.

Ionel Palăr, deputat PNL de Bacău.

Vă mulţumesc.

Doamna Rodica Nassar:

Mulţumim, domnule deputat.

Are cuvântul domnul deputat Gheorghe Udrişte.

Urmează doamna deputat Ana Birchall.

Domnul Gheorghe Udrişte:

Bună ziua, stimată doamnă preşedinte.

Stimaţi colegi,

Declaraţia mea politică de astăzi se intitulează: "Guvernanţă corporativă sau redresare economică cu datorii?".

Ordonanţa de urgenţă nr. 109/2011 privind guvernanţa corporativă a întreprinderilor publice a permis Guvernului României să numească manageri privaţi la instituţiile şi companiile de stat. S-a plecat de la ideea redresării economice a companiilor care înregistrează pierderi, prin numirea unei conduceri profesioniste şi cu expertiză în domeniu.

La nici patru ani după punerea în aplicare a acestei ordonanţe, situaţia nu pare să se schimbe. Societatea Comercială Transporturile Aeriene Române S.A., prima companie de stat cu manager privat străin din România, înregistrează pierderi în fiecare an şi anul acesta riscă din nou acest lucru. Vorbim de peste 6 milioane de lei.

Povestea se repetă şi în cazul altor companii de stat şi întreprinderi publice cu probleme şi datorii mari, unele aflate chiar în colaps economic şi care au avut aşa-zisa şansă de a fi conduse de un manager şi un consiliu de administraţie la fel de privaţi.

Datoriile imense pe care aceste întreprinderi de stat încă le au ne duc către o singură concluzie - implementarea programului guvernanţă corporativă la companiile de stat nu funcţionează în România. De ce? Din cauza influenţei politice în procesul de numire a acestor privaţi şi a blatului făcut cu agenţiile de recrutare.

Numirile se fac în funcţie de obscure interese de grup, iar cei care ajung să ocupe aceste funcţii sunt fie foşti membri de partid, fie persoane fără experienţă şi expertiza necesară administrării acestor întreprinderi cu atât de multe probleme. Modul în care sunt selectaţi privaţii nu ne garantează astăzi transparenţa şi obiectivitatea cerute în procesul de selecţie, conform Ordonanţei Guvernului nr. 109. Amintesc că aceste numiri, cu totul neinspirate, sunt realizate de firme de consultanţă specializate în recrutarea profesioniştilor.

Aceste recrutări miraculoase, pe bani mulţi, au dus de-a lungul acestor ani la situaţii chiar hilare. Numai în anul 2013 Ministerul Transporturilor a înlăturat de la şefia companiilor subordonate managerii privaţi străini la un interval de câteva luni de zile. Se întâmplă la Tarom, la CFR S.A. şi CFR Infrastructură, Metrorex sau Port Constanţa, Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale. Reprezentanţii ministerului au susţinut atunci că au existat neînţelegeri între consiliile de administraţie şi managerii străini. Iată rezultatele acestor recrutări deosebite.

Situaţii, parcă trase la indigo, găsim la Ministerul Economiei şi la cel al Energiei, vezi Complexul Energetic Oltenia, Complexul Hunedoara sau Apa Grea Drobeta-Turnu Severin.

Nu cunosc viziunea conducerilor ministerelor vizate, dar normal ar fi ca pagubele acumulate să fie recuperate de la managerii şi membrii consiliilor de administraţie ai companiilor în cauză. Firesc ar fi, de asemenea, ca în procesul de recuperare să fie chemate în solidar şi agenţiile de recrutare, pentru a răspunde în faţa legii pentru erorile atent comise.

Aceste preumblări de manageri şi consilii de administraţie au ţinut pe loc dezvoltarea unor companii cu potenţial. Am refuzat să le privatizăm pentru a ne plasa strategic oameni de partid bine plătiţi în moneda europeană, pentru că cea românească nu miroase bine, nu-i aşa? Sunt decizii care au costat mult şi vor continua să ne împovăreze. Deocamdată, noi plătim şi nimeni nu e tras la răspundere.

Solicit, în acest context, în primul rând conducerii ministerelor de resort, să facă publice procesele de recrutare a managerilor privaţi şi a membrilor consiliilor de administraţie sau consiliilor de supraveghere la companiile din subordine, numele şi provenienţa managerilor recrutaţi, agenţiile de recrutare cu care "s-a lucrat" şi cheltuielile generate de acest proces găunos.

Miroase tare urât a corupţie instituţionalizată, stimaţi guvernanţi!

Vă mulţumesc.

Gheorghe Udrişte, deputat de Bucureşti în grupul neafiliaţilor.

Mulţumesc.

Doamna Rodica Nassar:

Mulţumim, domnule deputat.

Are cuvântul doamna deputat Ana Birchall.

Urmează domnul deputat Virgil Guran.

Doamna Ana Birchall:

Mulţumesc mult, doamnă preşedinte.

În declaraţia politică din această săptămână am ales să vă vorbesc despre o afecţiune a cărei incidenţă este din ce în ce mai mare la nivel internaţional, în contextul în care peste numai 4 zile, pe 21 martie, în întreaga lumea este marcată Ziua Mondială a Sindromului Down.

Stimate colege,

Stimaţi colegi,

În 2011, Naţiunile Unite au oficializat data de 21 martie ca fiind Ziua Mondială a Sindromului Down. Data nu a fost aleasă la întâmplare, cea de-a douăzeci şi una zi a celei de-a treia luni a anului simbolizează cei trei cromozomi pe care persoanele cu sindromul Down îl au în perechea 21 a hărţii lor genetice.

Această anomalie cromozomială, rezultată dintr-un accident genetic, este permanentă şi afectează anual la nivel mondial aproximativ unul din 700-800 de nou-născuţi. În România sunt diagnosticate în jur de 30.000 de persoane cu acest sindrom.

În diferite măsuri, trisomia 21 afectează starea de sănătate şi dezvoltarea cognitivă a copilului, însă, într-un mediu familial echilibrat, înconjurate cu multă dragoste, beneficiind de terapii şi educaţie specializate şi, nu în ultimul rând, integrate în societate, persoanele cu Sindromul Down pot duce o viaţă socială aproape normală, pot lucra şi îşi pot forma propriile familii.

Am ales să vă vorbesc despre acest lucru din respect pentru familiile care se luptă pentru a-şi creşte şi a-şi îngriji copiii cu Sindromul Down, care depun eforturi uriaşe pentru ca aceşti copii să aibă o creştere şi o dezvoltare normală, pentru ca ei să devină adulţi sănătoşi şi fericiţi şi să se poată integra în comunitate.

Mai mult decât orice, însă, am ales să vă vorbesc despre Sindromul Down din admiraţie pentru copiii minunaţi care suferă de această afecţiune, dar care ne oferă tuturor un exemplu de dragoste, de curăţenie sufletească şi de optimism.

Dincolo de lupta cu problemele de sănătate şi cu dificultăţile de învăţare, persoanele afectate de Sindromul Down şi familiile lor trebuie să se confrunte, din nefericire, în fiecare zi cu greutăţile şi barierele ridicate de societate. Copiii cu Sindromul Down arată diferit şi sunt diferiţi şi pentru aceasta plătesc, nevinovaţi, preţul social al marginalizării.

Viaţa acestor familii este deja suficient de grea, fără ca noi să mai adăugăm povara unei societăţi ignorante şi lipsite de toleranţă. Din păcate, societatea în care trăim este în continuare tributară unor prejudecăţi care ar trebui cât mai grabnic depăşite.

Persoanele cu Sindromul Down sunt parte a societăţii noastre şi trebuie să le asigurăm un mediu adaptat, astfel încât să îşi aducă propria contribuţie la comunitate.

Datorăm acest lucru lor şi familiilor lor şi, nu în ultimul rând, datorăm acest lucru familiilor noastre şi copiilor noştri pe care vrem să îi creştem în spiritul toleranţei şi al înţelegerii.

În numele acestei datorii trebuie să spunem că Sindromul Down nu este o boală, ci o anomalie genetică definitivă, că aceste persoane pot arăta altfel, dar în realitate sunt la fel ca noi, au aceeaşi nevoie de dragoste, de înţelegere şi de comunicare ca şi noi şi că dacă le acordăm o şansă vom fi uimiţi de forţa lor spirituală şi de capacitatea lor de a învăţa.

Stimate colege,

Stimaţi colegi,

Se spune că fiecare copil vine pe lume cu norocul său, cu zestrea sa individuală pe care noi, ca părinţi, avem datoria să o hrănim şi să o sporim încă din prima zi de viaţă.

De aceea, cred avem nevoie de o înţelegere corectă a ceea ce înseamnă Sindromul Down, de programe de informare, conştientizare şi educare, astfel încât societatea noastră să fie pregătită pentru a acorda înţelegerea şi suportul adecvat pentru aceste persoane şi familiile lor.

Un rol esenţial l-au avut şi îl au în continuare asociaţiile nonguvernamentale de profil, a căror activitate o apreciez enorm şi care au depus eforturi uriaşe pentru a creşte gradul de conştientizare a situaţiei persoanelor cu Sindromul Down.

Un rol important îl avem şi noi, în calitate de legiuitori, în dezvoltarea de programe de screening pentru mame, de informare şi pregătire a acestora pentru provocările unui copil cu Sindromul Down şi, mai important decât orice, prin intensificarea luptei împotriva marginalizării sociale de orice fel.

Totodată, rămâne şi în sarcina noastră, a fiecăruia dintre noi, să ne informăm, să înţelegem, să acceptăm, să sprijinim şi să ne educăm copiii astfel încât lumea pe care o vor crea ei pe viitor să fie una a toleranţei, a blândeţii, în care copiii născuţi cu acest sindrom vor creşte armonios, dezvoltându-şi propriul rol în cadrul comunităţii din care fac parte.

Vă mulţumesc.

Ana Birchall, deputat Colegiul nr. 5, Vaslui.

Doamna Rodica Nassar:

Mulţumim, doamnă deputat.

Are cuvântul domnul deputat Virgil Guran.

Urmează domnul deputat Ion Eparu.

Domnul Virgil Guran:

Mulţumesc, doamnă preşedinte.

Când oprim jaful de la companiile de stat? Şi aici vreau să mă refer la CNADNR.

Este o companie care are 6.500 de angajaţi, are un buget de un miliard şi jumătate de euro, dar, printre cei 6.500 de angajaţi nu se găsesc şi vreo câţiva proiectanţi şi la orice intervenţie, la orice peticeală de drum din România, ei trebuie să acceseze o companie particulară care are nişte tarife monumentale.

Nu poate să execute nicio lucrare pe nicio autostradă, toate licitaţiile făcute sau aproape toate licitaţiile făcute observăm că se anulează, ba că am contractat o firmă care a dat faliment, sau care intră în insolvenţă, sau care are anumite probleme financiare. De fapt, avem o companie-mamut şi facem câţiva kilometri de autostradă pe an. Bani foarte mulţi care se duc şi noi ne întrebăm de ce de 25 de ani nu reuşim să facem un tronson de autostradă care să străbată întreaga ţară.

Gândirea aceasta este păguboasă, am pierdut fonduri europene, pierdem legătura cu Occidentul şi pierdem oportunitatea de a veni investitorii în România, pentru că infrastructura este foarte importantă.

Ne aşteptam ca acest Guvern tehnocrat care nu mai are legătură cu politicul, deci, cu alte cuvinte, nu mai are legătură cu ce s-a întâmplat înainte, că ştim, dacă mergem la Televiziunea Română şi strigăm "Unchiule!" în curte, ies 40% dintre ei, dacă mergem la Romatsa - "Nepoate!", ies 30% dintre angajaţi. Deci, cu alte cuvinte, a fost o cumetrie, aşa, de 25 de ani şi o ineficienţă totală.

Bun. Se dă vina pe guvernele din trecut. Este adevărat că atunci s-a întâmplat acest lucru. Aşteptăm de la acest Guvern, care este imparţial, care nu mai are treabă cu politicul, deci nu şi-a angajat nepoţii pe acolo, să ia măsuri să devină eficienţi şi să începem să construim cu adevărat ce trebuie în România, iar Guvernul care va veni - eu spun că va fi un Guvern liberal - va continua această politică, dar trebuie început odată, altfel va mai trece un an, va mai trece un an şi o să punem vina tot timpul pe cei care au fost în urmă şi autostrăzi nu o să avem niciodată în România.

Mulţumesc.

Deputat PNL, Guran Virgil.

Doamna Rodica Nassar:

Dau cuvântul în continuare domnului deputat Ion Eparu.

Urmează doamna deputat Doina Pană.

Domnul Ion Eparu:

Vă mulţumesc foarte mult, doamnă preşedinte de şedinţă.

Stimaţi colegi,

Declaraţia politică de astăzi am intitulat-o: "Educaţia tehnocrată, de la procente calculate greşit la politici publice pentru îmbunătăţirea învăţământului gimnazial".

Am pus şi un motto: "Marţi, la lucrările Comisiilor reunite pentru muncă şi educaţie nu a fost niciun reprezentant al Ministerului Educaţiei, Tineretului şi Sportului. DNA era în control la minister".

Stimaţi colegi,

În calitate de cadru didactic de peste 35 de ani în sistem, dar şi în calitate de membru al Comisiei pentru educaţie, ştiinţă, tineret şi sport a Camerei Deputaţilor, urmăresc cu îngrijorare - şi vă rog să reţineţi că eu am pus în ghilimele această licenţă, ca nu cumva să fiu acuzat de plagiat de către Administraţia Prezidenţială - evoluţia procesului educaţional din România, în toată complexitatea lui, cu îngrijorare pentru că, în opinia mea, desele modificări ale legislaţiei, precum şi încercările de a găsi soluţii la nemulţumirile izvorâte din sistem nu au condus la îmbunătăţirea mecanismelor ce reglează sistemul, ba, din contră.

Am trăit pe viu şi trăiesc în continuare modificările profunde din învăţământul superior. Am fost şi sunt contemporan cu la fel de profundele schimbări din sistemul de învăţământ preuniversitar.

Prezenta declaraţie are la bază o gafă - umană, s-a spus - a responsabililor din ministerul de resort. După simularea examenului de evaluare naţională, pe site-ul ministerului a apărut cifra echivalentă dezastrului. Doar 30,58% dintre elevii de clasa a VIII-a, dintre cei care au participat la simulare, au obţinut medii peste 5. A doua zi tehnocraţii vinovaţi de gafa umană au rectificat ştirea: 44,05% dintre participanţi au luat medii peste 5. Ca şi cum procentul real, în sine, nu ar fi fost de ajuns pentru a îngrijora, totul s-a suprapus cu această gafă impardonabilă.

Concluzia este corectă. Mai mult de jumătate din cei prezenţi, adică 56% dintre elevii care vor termina ciclul gimnazial anul acesta, nu au reuşit să obţină medii peste 5 la examenul de simulare. Acest examen de simulare s-a organizat în 2014 - 48,83% medii peste 5; în 2015 - 50,68% medii peste 5 şi anul acesta - 44,05%. Deci, în 2016 sunt cele mai slabe rezultate.

Fenomenul este cu atât mai alarmant cu cât, prin evaluările succesive introduse la clasele a II-a, a IV-a şi a VI-a, nivelul de pregătire al elevilor ar fi trebuit să fie deja cunoscut şi însoţit de măsuri care să corecteze lipsa de performanţă constatată anterior.

Nu pun la îndoială rolul benefic al acestor simulări, măcar în furnizarea unei imagini corecte a pregătirii şcolare. Şi atunci, ce semnificaţie poate avea acest 56% note sub 5?! Care pot fi explicaţiile de fond ale situaţiei?

Din punctul meu de vedere, o primă măsură pentru implicarea susţinută şi atentă a elevilor în procedura de evaluare pe care o presupun simulările ar putea fi impunerea prezenţei obligatorii şi consemnarea notelor în catalog.

Adoptarea unor decizii în acest sens ar trebui să fie însoţită şi de o serioasă evaluare internă a sistemului de învăţământ.

Este bine că Ministerul Educaţiei a solicitat Institutului de Ştiinţe ale Educaţiei o analiză a rezultatelor obţinute la simularea evaluării. Consider că o diagnoză de acest fel, care să prezinte evoluţia rezultatelor şcolare la finalul ciclului gimnazial, însoţită de investigarea şi prezentarea cauzelor pentru care s-a ajuns la această situaţie, este mai mult decât necesară. În mod normal, mâine, ar trebui să fie anunţate rezultatele simulării la bacalaureat. Sper să avem o singură strigare.

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Profesor universitar Ion Eparu, deputat în Colegiul nr. 10, Circumscripţia Prahova.

Doamna Rodica Nassar:

Mulţumim, domnule deputat.

Dau cuvântul în continuare doamnei deputat Doina Pană.

Urmează doamna deputat Steluţa-Gustica Cătăniciu.

Doamna Adriana-Doina Pană:

Mulţumesc, doamnă preşedinte.

Stimaţi colegi,

Declaraţia mea politică de astăzi se numeşte: "Legea dării în plată aduce Apocalipsa".

Disperare uriaşă în rândurile Patronatului băncilor din România. Atât de mare e disperarea, încât au ieşit cu sloganul: "Legea dării în plată dăunează grav României".

Potrivit Patronatului băncilor din România, Legea dării în plată ar conduce la un scenariu apocaliptic: "Va creşte avansul pentru credite, va dispărea Programul «Prima Casă», piaţa imobiliară se va bloca, nu se va mai vinde şi nu se va mai cumpăra nimic. Foarte greu se va mai construi ceva, mulţi îşi vor pierde locurile de muncă, vor creşte chiriile". Şi asta nu e totul. Vă gândeaţi cumva că interesul băncilor este doar profitul? Vă înşelaţi amarnic. Potrivit aceluiaşi comunicat, Patronatul băncilor din România susţine: "Pierderea asta o vom plăti cu toţii de la buget, din banii ţării, din banii noştri. Chiar e o lege bună pentru oameni, una care face ca 19 milioane de români să plătească pentru câteva sute?"

Dacă n-ar fi de râs, ar fi de plâns. După ce a recurs la ameninţări cu denunţuri la DNA împotriva iniţiatorilor Legii dării în plată, printre care mă număr şi eu, sistemul bancar şi-a schimbat strategia şi moare de dragul românilor, continuând presiunea printr-o campanie deosebit de agresivă în mass-media, prin care anunţă consecinţe apocaliptice în cazul în care legea trece de Parlament.

Ce demonstrează acest lucru? Că băncile n-au înţeles nimic din lecţia crizei, pe care, tot ele, la modul general au declanşat-o. Au renunţat la atitudinea arogantă, de la adăpostul unor profituri de miliarde făcute inclusiv pe seama celor ale căror vieţi au fost distruse de creditele împovărătoare şi ne urechează că nu vedem ce catastrofă înseamnă adoptarea legii pentru români.

În multe ţări civilizate legea se aplică, de exemplu în Statele Unite ale Americii, şi poporul american n-a pătimit nimic din scenariul apocaliptic amintit de către Patronatul băncilor din România. Guvernatorul Băncii Naţionale a României, Mugur Isărescu, a declarat: "Băncile să facă planuri de negociere transparentă, care să fie trimise la Banca Naţională a României, iar aceste planuri, însuşite de industria bancară, ar trebui să facă parte dintr-un cod de conduită al industriei bancare".

Este interesant că guvernatorul Isărescu propune acum un cod de conduită şi planuri de negociere transparentă care să fie transmise la Banca Naţională a României şi să fie prinse în acest cod de conduită. De ce nu s-a făcut acest lucru în ultimii cinci ani, de când au fost descoperite clauzele abuzive din contractele de credit?

Legea dării în plată este, în primul rând, o lege care să determine o împărţire corectă a riscului între sistemul bancar şi clienţi. Sistemul bancar nu a acceptat acest lucru, deşi au fost numeroase semnale în acest sens. În acest fel, prin Legea dării în plată este atinsă şi componenta socială. Băncile, Banca Naţională a României şi Guvernul marşează pe caracterul exclusiv social pe care ar trebui să-l aibă legea, adică să fie aplicabilă unui număr limitat de persoane, stabilit conform unor criterii cât mai restrictive, ceea ce ar face ca, după câteva pagube colaterale, perfect suportabile, sistemul să nu se schimbe cu absolut nimic, iar consumatorul să fie obligat, în continuare, să accepte dictatura băncilor.

Deputat PSD de Bistriţa, Doina Pană.

Doamna Rodica Nassar:

Mulţumim, doamnă deputat.

Are cuvântul, în continuare, doamna deputat Steluţa Cătăniciu. Urmează domnul deputat Laurenţiu Nistor.

Doamna Steluţa-Gustica Cătăniciu:

Mulţumesc, doamnă preşedinte.

Declaraţia mea este o întrebare adresată domnului prim-ministru Cioloş: "De cine este condusă România, domnule Cioloş?"

După ce ministrul sănătăţii, domnul Achimaş Cadariu, a declarat că românii au sistemul de sănătate pe care îl merită, deoarece muncesc puţin, după ce ministrul finanţelor, doamna Paliu Dragu, le-a spus românilor să muncească pe doi lei, ministrul justiţiei, doamna Prună, le transmite nonşalant că drepturile lor sunt un lux.

De cine este condusă România, domnule Cioloş? Al cui este acest Guvern? Pentru că al românilor nu mai este şi nu cred că a fost vreodată.

Declaraţia doamnei ministru Prună nu reprezintă altceva decât modul în care a fost modelată gândirea dânsei despre justiţia pentru români, de către mentorul Domniei Sale, Monica Macovei, o exprimare extrem de periculoasă, menită să genereze tot mai mult ideea că se încearcă transformarea României într-un stat totalitar şi că statul de drept pentru români este doar o iluzie la care tânjim de mult.

După 25 de ani, constatăm cu astfel de ocazii că România este un stat nesigur, din punctul de vedere al drepturilor şi libertăţilor individuale, în care am ajuns în situaţia nefirească de a dezbate aceste valori supreme garantate de Constituţie, când ele, foarte simplu, trebuie doar respectate.

Este regretabil faptul că domnul prim-ministru Cioloş nu a luat încă atitudine faţă de declaraţia doamnei ministru Prună, care nu reprezintă o banală eroare de comunicare, ci modul dânsei de a se raporta la ţara al cărei ministru de justiţie este.

Îi solicit domnului prim-ministru să o demită pe doamna Prună, pentru a nu transforma justiţia din România, atât cât a mai rămas, într-o justiţie de tip sovietic.

Mulţumesc.

Steluţa Cătăniciu, deputat al ALDE, de Cluj.

Doamna Rodica Nassar:

Mulţumim, doamnă deputat.

Aveţi cuvântul.

Domnul deputat Laurenţiu Nistor.

Domnul Laurenţiu Nistor:

Doamnă preşedinte,

Stimaţi colegi,

Declaraţia mea politică de astăzi este intitulată: "Mineritul românesc rămâne un obiectiv strategic prioritar".

Stimaţi colegi,

Judeţul Hunedoara are nevoie, acum, mai mult ca oricând, de o viziune guvernamentală eficientă în domeniul energetic. Complexul Energetic Hunedoara deţine o pondere economică însemnată în judeţ, asigurând locuri de muncă, atât pentru cei 6.500 de angajaţi, dintre care 4.200 într-o zonă monoindustrială defavorizată, Valea Jiului, cât şi pentru alte câteva mii de hunedoreni din societăţile prestatoare pentru această industrie strategică.

În contextul economico-social al judeţului şi al ţării, Complexul Energetic Hunedoara reprezintă cel mai mare angajator cu capital majoritar de stat din judeţ, cu implicaţii majore asupra activităţii economice şi sociale ale judeţului. Complexul Energetic Hunedoara produce energie electrică şi termică în cogenerare, având o prezenţă semnificativă pe piaţa serviciilor tehnologice de sistem pentru menţinerea adecvanţei în funcţionare a Sistemului Energetic Naţional. De asemenea, Complexul Energetic Hunedoara mai poate furniza energie sigură României încă o jumătate de secol, ţara având resurse de huilă exploatabile certe în acest sens şi, alături de Complexul Energetic Oltenia, participă la siguranţa Sistemului Energetic Naţional, în lipsa altor surse primare de energie.

Societatea derulează investiţii cu cele mai bune tehnologii, având în implementare atât instalaţii de desulfurare a gazelor de ardere, cât şi de evacuare a zgurii şi cenuşii în şlam dens, răspunzând necesităţilor de dezvoltare durabilă şi priorităţilor de mediu.

Ca argument economic strategic, aş dori să reamintesc aici un singur lucru: o ţară nu se poate baza în mod cert decât pe resursele pe care le controlează direct. Este deci obligaţia morală a oricărui Guvern să gospodărească în modul cel mai responsabil rezervele naţionale.

În acest context, dorim şi susţinem în continuare salvarea Complexului Energetic Hunedoara, prin menţinerea activităţii miniere şi energetice, având ca materie primă huila. Dorim şi susţinem păstrarea locurilor de muncă.

Ca parlamentari, ne vom strădui să promovăm soluţii legislative care să asigure Complexului Energetic Hunedoara un cadru concurenţial corect. Vom căuta permanent alternative fiabile care să permită menţinerea în activitate a companiilor de stat strategice, dar pentru aceasta avem nevoie şi de un angajament, şi de un sprijin ferm din partea Guvernului.

Mineritul românesc are nevoie de o soluţie viabilă pe termen mediu şi lung, o soluţie pentru nevoile reale ale salariaţilor şi familiilor acestora şi ale comunităţilor în care îşi desfăşoară activitatea. Până la urmă, bunăstarea oamenilor este ceea ce contează în primul rând pentru noi, cei care am fost delegaţi să îi reprezentăm în Parlamentul României.

Laurenţiu Nistor, deputat Colegiul nr.1, Hunedoara.

Doamna Rodica Nassar:

Mulţumim, domnule deputat.

Am să dau cuvântul, în continuare, domnului deputat Paul Dumbrăvanu. Urmează doamna deputat Natalia Intotero.

Domnul Paul Dumbrăvanu:

Mulţumesc.

Stimaţi colegi,

Doamnelor şi domnilor,

Măsurile privind procedura adopţiei, ce au fost votate ieri, au menirea de a creiona o nouă politică publică de natură să sprijine cât mai mult copiii abandonaţi şi familiile care îşi doresc să adopte, un deziderat al partidului, de altfel, din care fac parte. Acesta este principalul motiv pentru care am acordat, fără reţineri, votul meu, alături de colegii din Partidul Naţional Liberal.

Anual, în România, aproximativ 60.000 de copii sunt instituţionalizaţi, copii pentru a căror dezvoltare sunt cruciale dragostea şi sprijinul unei familii. Dintre aceştia, până la sfârşitul lunii septembrie 2015, doar 3.809 au fost declaraţi adoptabili şi doar pentru 3.562 au fost încheiate procedurile adopţiei. Sunt mii, poate chiar zeci de mii de familii în ţară, dar şi în afara ei, care doresc să adopte, fie pentru că nu pot concepe un copil, fie pentru că îşi doresc să ofere şi unui copil instituţionalizat posibilitatea de a se dezvolta în sânul unei familii. Până în prezent, legislaţia din România nu a făcut altceva decât să blocheze adopţiile, să facă aproape imposibil accesul acestor copii la o viaţă normală, fără a oferi potenţialilor părinţi adoptivi vreun sprijin în demersurile întreprinse.

Procedura anterioară reuşea, din păcate, cu succes, să afecteze în primul rând emoţional, atât copiii, cât şi potenţialii părinţi. Modificările aduse legislaţiei, simplificarea procedurilor şi acordarea de facilităţi părinţilor adoptivi au ca scop încurajarea adopţiilor şi crearea unui cadru legislativ clar şi coerent.

Consider că votul unanim de ieri demonstrează faptul că atunci când interesele cetăţenilor sunt pe primul plan, culoarea politică nu mai contează, că suntem capabili să lăsăm deoparte doctrinele şi ideologiile şi să urmărim un scop comun, bunăstarea românilor.

Putem demonstra acest lucru şi în viitor, iar un prim pas în acest sens îl reprezintă supunerea la vot de urgenţă, în şedinţa Camerei Deputaţilor de săptămâna viitoare, a Legii privind concediul de maternitate şi creşterea indemnizaţiilor pentru mame. Orice întârziere în adoptarea unei legi de o asemenea importanţă nu reprezintă altceva decât o încercare tacită de disoluţie a ideii de naţiune română.

Vă mulţumesc.

Paul Dumbrăvanu, deputat al PNL.

Doamna Rodica Nassar:

Mulţumim.

Are cuvântul doamna deputat Natalia Intotero. Urmează domnul deputat Mihai Deaconu.

Doamna Natalia-Elena Intotero:

Vă mulţumesc, doamnă preşedinte.

Stimaţi colegi,

Declaraţia mea politică se intitulează: "Legea adopţiilor, modificată radical în favoarea copiilor".

Stimaţi colegi,

Niciun copil din lume nu îşi doreşte să fie orfan. Orice copil îşi doreşte o familie în care să fie iubit, îngrijit şi fericit. Copiii care au ajuns în centrele de plasament se află acolo pentru că un destin obscur a ales în locul lor. Acestor suflete merită să li se ofere o a doua şansă.

De asemenea, ştim cu toţii că există familii care, din diverse motive, nu pot avea un copil al lor, deşi îşi doresc foarte mult acest lucru.

Pentru toate aceste situaţii, am votat noua Lege a adopţiilor, care vine atât în sprijinul persoanelor care îşi doresc să înfieze un copil, dar mai ales, şi cel mai important, în beneficiul copiilor abandonaţi care sunt crescuţi în centrele de plasament din întreaga ţară.

Actul normativ adoptat de Camera Deputaţilor face mai flexibilă procedura de evaluare a adoptatorilor şi susţine demersurile de adopţie ale acestora, prin prelungirea valabilităţii atestatului de familie adoptatoare, de la un an la doi ani, şi revizuirea dispoziţiilor referitoare la realizarea potrivirii copilului cu o familie adoptatoare. Concordant cu aceasta, au fost reduse şi termenele în care instanţa de judecată trebuie să soluţioneze cauzele pe care le presupune finalizarea unei adopţii, prin scurtarea termenului de apel la 5 zile, de la 30 de zile, cât este în prezent.

Am votat proiectul legislativ cu convingerea că noile reglementări vor constitui o ajustare necesară pentru ca sistemul adopţiilor să devină mai flexibil, din punct de vedere birocratic, şi mai prietenos, din punct de vedere uman. Astfel, vom putea să oferim, pe de o parte, o şansă în plus copiilor instituţionalizaţi, de a se integra într-o familie normală şi, de cealaltă parte, să sprijinim familiile, care nu pot avea copii, să îşi poată îndeplini această dorinţă legitimă.

Vă mulţumesc.

Natalia-Elena Intotero, deputat al PSD Hunedoara.

Doamna Rodica Nassar:

Domnule deputat Mihai Deaconu, aveţi cuvântul.

Domnul Mihai Deaconu:

Vă mulţumesc, doamnă preşedinte.

Declaraţia mea politică de astăzi se intitulează: "Autostrada Piteşti-Sibiu ne trebuie acum!".

Stimaţi colegi,

Vreau să vă vorbesc astăzi despre o autostradă despre care s-a spus tot, a fost dorită de toţi şi, cu toate acestea, nici astăzi nu există.

În 1972, atunci când au fost stabilite traseele europene importante, România lui Nicolae Ceauşescu a semnat un acord prin care îşi asuma construcţia unor autostrăzi care să preia traficul internaţional, mai ales că pe teritoriul ţării noastre a fost trasat unul dintre cele mai importante coridoare europene - Coridorul IV, sau actualul TEN -T, iar după A1 şi A2 urma la rând Autostrada Piteşti-Sibiu, dovadă că avem din 1989 planurile de construcţie.

Au trecut de atunci alţi 26 de ani, la capătul cărora încă se face un studiu de fezabilitate, au fost propuse şapte variante de traseu, dintre care, după dezbaterea publică la consiliile judeţene ale judeţelor pe care le traversează autostrada, am rămas cu două şi avem o etapizare a execuţiei lucrărilor, care ar trebui finalizate în 2020, cea mai mare parte a acestora urmând a fi finalizată în 2020, când vor fi cheltuiţi 933,85 milioane de euro, aproape 45% din suma totală de 2.075,23 milioane de euro, ceea ce ne face să ne uităm cu îngrijorare şi la acest proiect de importanţă strategică naţională, de care aveam nevoie de ieri, nu abia din 2020.

Curios este faptul că există soluţii ca realizarea lucrărilor să coste mai puţin şi trebuie să urmărim cu atenţie alegerea celei mai bune variante, astfel încât principii, precum distanţa cea mai mică, costuri mai reduse, alegerea unui traseu cunoscut, preţul exproprierilor, să stea la baza deciziei politice şi să nu observăm apoi că, de fapt, un anume traseu a fost ales pentru că în acea zonă deţine terenuri un apropiat al oamenilor politici, că preţul pentru exproprieri a fost supraevaluat, că se putea evita construirea unor tunele, poduri, viaducte, pentru a uşura construirea autostrăzii.

Prima variantă de traseu, cea care a fost agreată de majoritatea aleşilor locali din judeţul Argeş, îndeplineşte criteriile mai sus amintite de mine şi poate fi chiar îmbunătăţită pe traseul de capăt spre Sibiu. Tronsonul are o lungime aici de 20 km faţă de 30, varianta 1 a CNADNR, fără să mai fie nevoie de trei tunele şi un pod peste râul Olt, ci doar de un tunel în zona de după satul Mlăceni, spre Sălătrucu. În acest sens, economia ar fi de circa 150 de milioane de euro. Aflăm asta din memoriul depus de directorul de investiţii, Alin Goga, din cadrul DRDP Craiova.

Sper să se fi înţeles importanţa deosebită pe care o are această autostradă, inclusiv pentru economia românească, datorită Uzinei Dacia Renault, al cărei viitor depinde în mare măsură de acest proiect, şi să se găsească la Ministerul Transporturilor şi la CNADNR soluţii pentru ca lucrările să fie demarate în cel mai scurt timp, dar şi în condiţii de siguranţă, pentru a nu se mai repeta, ca în alte cazuri, ca firma constructoare să dea faliment, sau ca lucrările să fie de proastă calitate şi să fie reluate.

Vă mulţumesc.

Deputat Mihai Deaconu, Colegiul nr. 3, Circumscripţia nr. 3, Argeş.

Doamna Rodica Nassar:

Mulţumim, domnule deputat.

Dau cuvântul, în continuare, domnului deputat Aurelian Mihai. Urmează domnul deputat Ovidiu Iane.

Domnul Aurelian Mihai:

Bună dimineaţa, doamnă preşedinte.

Bună dimineaţa, stimaţi colegi.

De fiecare dată când vin la acest microfon, trebuie să aduc în atenţia colegilor mei tot ceea ce se întâmplă rău cu românii din diaspora. Săptămâna trecută, un grup de tineri a plecat din judeţul Vaslui către Portugalia. Nu suntem sclavii nimănui şi bătaia de joc a nimănui. Firma respectivă a încercat să-i escrocheze, tot ce a încercat să facă e să-şi bată joc de acei oameni. Se pare că în România nimeni nu vede.

Cer de aici, din Parlament, anchetarea tuturor celor implicaţi, pentru că legi există şi pentru ei, pentru cei de aici, şi pentru cei din Portugalia, care îşi bat joc de români. Nu suntem la dispoziţia nimănui, nici ca stat, nici ca naţiune, şi nu suntem preşul nimănui, insist!

Al doilea punct. Aeroportul pentru românii din Almeria. 60.000 de români care trăiesc în zona Malaga-Almeria se luptă de ani de zile să aibă acces la o cursă Bucureşti-Almeria, pentru că au aeroport. Sau Cluj-Napoca. Sau Timişoara. De trei de ani de zile insist în Parlament şi la Guvern ca această rută să fie deschisă pentru acei oameni. Au fost accidente, au pierit oameni, au pierit copii, tocmai pentru ca această chestiune să devină viabilă.

Încă o dată, transmit celor din Ministerul Transporturilor să deschidă bine ochii: îşi asumă orice moarte, orice pierdere de viaţă omenească. Este imposibil ca în secolul XXI să-ţi baţi joc de oameni, să aduci tot felul de argumente inutile şi sterile, nefăcând pasul pe care trebuie să-l faci.

Aşa cum românii din Valencia şi din alte localităţi - chiar şi Malaga - au dreptul să meargă acasă şi au curse aeriene, şi cei din Almeria trebuie să beneficieze de aşa ceva.

Trei. Familia. Pe 26 martie se celebrează dreptul pentru viaţă. Este un eveniment care marchează naşterea copiilor şi familia.

Dacă tot discutăm de familie, familia - să se înţeleagă o dată pentru totdeauna - este familia întemeiată pe liberul consimţământ, de un bărbat şi o femeie, atunci când prin bărbat înţelegem ceea ce la naştere este declarat bărbat, şi la naştere, prin femeie, este ceea ce înţelegem, ca gen. Pentru că întotdeauna, întotdeauna aveam această discuţie, şi chiar şi cu mulţi colegi din Parlament, există temerea că într-un viitor revizuirea Constituţiei va deveni ceea ce nu trebuie să fie. Chiar dacă am intrat în Europa şi ne raliem tuturor actelor normative cu privire la buna funcţionare a Guvernului şi a tot ceea ce înseamnă colaborare, statul acesta este creştin, fundamentul, temelia statului este creştină. De aceea avem în Imnul de Stat al României, într-unul din versuri, "Preoţi cu crucea-n frunte! căci oastea e creştină". De aceea, atunci când venim în Parlamentul României, mulţi dintre noi depunem jurământul pe această Biblie. Nu mai luăm în calcul acest lucru? Am refuzat să revizuim Constituţia. Din 2013, din toamnă, toate acele discuţii au fost sistate. Nu este omenesc şi nu este normal tot ceea ce se întâmplă.

De aceea, apelul pe care îl au foarte mulţi români, la o parte dintre parlamentarii care încearcă să menţină dialogul, este acela de a nu schimba în Constituţia României nimic şi de a clarifica o dată pentru totdeauna acest aspect.

Viaţa, dreptul la viaţă, este o garanţie fundamentală. Este imposibil ca în ultimele decenii, aşa cum statisticile dau de înţeles, să avem peste 22 de milioane de prunci nenăscuţi, pentru că avem 22 de milioane de avorturi.

Este imposibil ca România, în secolul XXI, să aibă statistic 480 de avorturi la 1.000 de naşteri. Este rata cea mai îngrijorătoare în toată Europa.

Ce se întâmplă în România? Ce se întâmplă? Cum este posibil ca un guvern, acum doi ani de zile, să scutească, cu aproape 500 de milioane de dolari, datoriile unei firme străine, bani care însemnau, pe ani de zile, poate alocaţiile tuturor copiilor din România?

Cum este posibil ca aici, în Parlament, să tăcem? Cum este posibil ca aceste chestiuni să nu fie văzute, să nu fie discutate şi dezbătute, iar modificările să devină realitate? Este ruşinos ca în secolul XXI, pentru un stat care se consideră majoritar creştin, aceste chestiuni să fie duse la absurd şi să discutăm de parteneriat civil, de familie, pentru persoane de acelaşi sex, iar uşa să fie larg deschisă avortului!

Trebuie să conştientizăm. Guvernul şi Parlamentul au datoria ca nivelul de trai al cetăţeanului să crească. Au datoria să vegheze la veniturile cetăţenilor din România, pentru că pentru asta votează, pentru asta îşi pun încrederea în noi şi pentru asta ne trimit în Parlament.

Este ruşinos ceea ce se întâmplă. Ieşim în Europa şi în lume cu o altfel de faţă decât ar trebui.

Aceste chestiuni trebuie modificate.

Încă o dată, oricine are dreptul la viaţă!

Doamna Rodica Nassar:

Mulţumim, domnule deputat.

Am să dau cuvântul, în continuare, domnului deputat Ovidiu Iane.

Domnul Ovidiu-Cristian Iane:

Mulţumesc.

Declaraţia mea se intitulează "PNL şi antireacţia la Decizia Curţii Constituţionale".

De ce spun asta? Pentru că am asistat la o antireacţie a Partidului Naţional Liberal, în ceea ce priveşte Decizia Curţii, care a arătat că anumite drepturi fundamentale ale cetăţeanului sunt încălcate.

Şi am să fac referire la acest lucru, pentru că îngrijorător este că de la unul dintre copreşedinţii acestui partid a plecat această antireacţie, care, într-o emisiune televizată, susţinea că i se pare nefirească reacţia unor politicieni care au ieşit şi au spus că iată, totuşi, până la urmă, Curtea Constituţională a demonstrat ceea ce noi susţinem, că anumite lucruri sunt anticonstituţionale şi în dezacord cu libertăţile fundamentale ale cetăţeanului.

Mă aşteptam ca totuşi Partidul Naţional Liberal să nu ia o antipoziţie la această decizie a Curţii, aşa cum a făcut-o şi o altă colegă de-a noastră, care, printr-o declaraţie nefericită, susţinea că nu o interesează drepturile cetăţeneşti ale hoţilor. Dar nu vorbim de nişte drepturi cetăţeneşti ale hoţilor, vorbim de nişte libertăţi fundamentale, vorbim de nişte drepturi fundamentale, care nu pot fi ale hoţilor sau ale nehoţilor, separate.

Asistăm deci la o situaţie foarte ciudată. Un partid care prin doctrina lui, în mod normal, ar trebui să apere drepturile fundamentale, iată că vine şi spune că nu există nicio contradicţie între încălcarea unor drepturi fundamentale pentru unii care se consideră a priori vinovaţi de către ei şi de către opinia publică, câteodată, şi încălcarea drepturilor fundamentale generale, pentru toţi cetăţenii acestei ţări.

Deci, până la urmă, dilema mea este următoarea: cum putem să separăm drepturile fundamentale ale cetăţenilor? O parte să fie declarate pentru cei cinstiţi, şi o parte să fie încălcate, pentru cei care comit o infracţiune? Nu ştiu cum vom rezolva. Probabil că va trebui să punem în Constituţie o modificare care să prevadă acest lucru. Dar, dacă stăm să ne amintim ce înseamnă de fapt statul de drept şi democraţia şi să ne amintim că însuşi izvorul acestui stat de drept şi al acestei democraţii, pe care ne chinuim să o construim şi să o apărăm, pleacă de la câştigarea, şi menţinerea, şi recunoaşterea acestor drepturi fundamentale ale cetăţeanului, atunci, dacă dăm de-o parte aceste drepturi fundamentale, ce mai rămâne din statul de drept? Nimic.

Deci, stimaţi colegi, eu înţeleg că tema nu este populistă, înţeleg că nu aveţi de ce să vă agăţaţi, dar vă rog să ţineţi cont că aceste Coduri penale care au încălcat - şi Curtea Constituţională a demonstrat că au încălcat - drepturile fundamentale ale cetăţeanului, ale românului, nu au fost făcute de Parlament. Vreau să vă reamintesc că ele au fost făcute de domnul Cătălin Predoiu, la un moment în care le-a trecut pe şest, fără niciun fel de consultare prealabilă, nici publică, nici parlamentară.

Deci nu înţeleg de ce faceţi această alianţă tăcută împotriva cetăţenilor acestei ţări?!

Vă mulţumesc.

Doamna Rodica Nassar:

Mulţumim şi noi.

Permiteţi-mi să închid şedinţa noastră de astăzi.

Şedinţa s-a încheiat la ora 10,00.