|
|
Domnul Dacian Julien Cioloş (prim-ministrul Guvernului României): Mulţumesc mult, domnule preşedinte. Doamnelor şi domnilor, La ultima noastră întâlnire, aici, la Camera Deputaţilor, am promis că o să vin cu o propunere clară de reformă a administraţiei publice româneşti. Atunci când am discutat şi despre prefecţi, v-am sugerat să punem şi această temă într-un context mai larg, o propunere de reformă a administraţiei pe care ne-am inclus-o în Programul de guvernare şi legat de care vrem în două luni, să zicem, să venim cu o propunere sau cu un pachet de propuneri legislative clare. Reforma administraţiei este un proiect care priveşte întreaga societate românească. Este şi o premisă a recâştigării încrederii în stat. Ştim că în ultima perioadă există din ce în ce mai multe semne de interogare legate de eficienţa statului, de încrederea în clasa politică şi cred că aici am avea cu toţii de câştigat ca, prin această reformă a administraţiei publice, prin creşterea eficienţei, a transparenţei administraţiei publice, prin profesionalizarea administraţiei publice, prin clarificarea relaţiei cu politicul, să recâştigăm încrederea cetăţenilor în stat şi să reîncepem un proces de modernizare a statului. România nu se poate moderniza şi nu va avansa economic, nu va putea elimina în mod consistent corupţia fără o reformă a administraţiei publice locale şi centrale. Pentru că viziunea de dezvoltare economică riscă să rămână doar un deziderat, dacă nu avem şi o administraţie publică performantă şi credibilă. Degeaba avem proiecte de dezvoltare economică cu potenţial, degeaba avem potenţialul economic al ţării pe care vrem să-l punem în valoare, dacă nu avem o administraţie publică în măsură să dubleze acest proiect de dezvoltare economică, cu un rol al statului clar definit, care să acompanieze mediul economic în procesul de dezvoltare. În aceeaşi măsură, lupta anticorupţie riscă să devină principalul instrument de modernizare a statului, atâta vreme cât lupta anticorupţie ar trebui să fie doar un instrument de însănătoşire a societăţii, dar, dacă lupta anticorupţie nu este urmată îndeaproape de o reformă a administraţiei publice, care să fie orientată spre transparenţă şi profesionalizare, riscăm doar să rămânem cu sublinierea cazurilor de corupţie, fără să corectăm şi problemele la rădăcina lor. Şi reforma administraţiei publice asta îşi propune, să prevină problemele de corupţie şi să le corecteze la rădăcina lor, prin redefinirea cadrului în care administraţia publică să lucreze. Pe de altă parte, cetăţenii sunt din ce în ce mai exigenţi şi cu modul în care se cheltuiesc banii publici, şi aici avem nevoie atât de eficienţă, cât şi de transparenţă. Dar, pentru eficienţă, avem nevoie în primul rând de politici publice care să fie clar definite, de o prioritizare a obiectivelor de politici publice şi de instrumente care să arate, să măsoare şi eficienţa utilizării banului public. Avem nevoie deci de o clarificare urgentă pe aceste subiecte şi vă propun aici o discuţie despre cum să stabilim o relaţie sănătoasă şi transparentă între responsabilitatea administrativă, pe de o parte, şi responsabilitatea politică în funcţia publică, pe de altă parte, şi cum să ne asigurăm că toţi cei care intră în administraţia publică şi care promovează o fac în primul rând pe criterii de competenţă şi de performanţă. De asemenea, vrem să tratăm, cu această ocazie, şi o problemă legată de, la care am primit mai multe sesizări, observaţii şi propuneri din partea aleşilor locali, chestiunea privind incompatibilităţile în administraţie. Ştiu că există un proiect la care Agenţia Naţională de Integritate lucrează şi cred că e important să luăm în discuţie cât mai repede, pentru a clarifica aceste lucruri şi a lăsa deoparte ambiguităţile care, de multe ori, blochează administraţia. Şi cred că, în primul rând, pe subiectul legat de funcţia publică, responsabilitatea în funcţia publică şi prestările de servicii publice către comunităţile locale, pe acest gen de subiect, ar trebui să clarificăm lucrurile, pentru a fi foarte clară responsabilitatea obligaţiei şi limitările aleşilor locali, în ceea ce priveşte gestiunea acestor servicii publice locale şi să vedem care e varianta cea mai bună. Propunerile de reformă pe care vi le supun dezbaterii se bazează pe mai multe documente strategice şi analitice. N-am pornit noi de la zero pregătirea acestor reforme ale administraţiei, ea nu este decât încununarea unui proces de analiză şi de elaborare strategică care are loc deja de câţiva ani de zile. Există mai multe documente pe care le-am găsit la Guvern în momentul în care ne-am instalat, care au stat la baza analizei pe care v-o propunem şi a ideilor pe care vi le supunem astăzi. La acestea am mai adăugat şi experienţa şi observaţiile proprii în cele patru luni de guvernare, care au arătat câteva disfuncţionalităţi în modul în care funcţionează administraţia publică şi pe care, la fel, le avem la baza propunerilor pe care vi le facem. Am identificat trei piloni principali pentru reforma administraţiei publice. E vorba de funcţia publică, pe de o parte, de definirea funcţiei publice, a statutului funcţionarului public, a modului în care se face recrutarea şi progresia în carieră, a responsabilităţilor pe care le are funcţionarul public. Apoi, al doilea pilon e legat de administraţia publică centrală şi al treilea pilon legat de administraţia publică locală. Ne dorim cu intervenţia de astăzi să lansăm o dezbatere publică pe aceste subiecte care să aibă loc în cursul lunilor aprilie-mai, în aşa fel încât în iunie să fim în măsură să venim cu un pachet de propuneri legislative, pe care să-l supunem discuţiei şi aprobării în Parlament. Aş vrea, înainte de a intra în propunerile pe care vrem să le facem, să vă rezum şi principalele probleme pe care le-am identificat pentru fiecare dintre cei trei piloni. Legat de funcţia publică, am constatat, aşa cum am văzut că mulţi dintre dumneavoastră au constatat, inclusiv public, politizarea excesivă şi netransparentă şi, de multe ori, diletantă a administraţiei publice, care a dus la instabilitate în funcţionarea administraţiei, cu reorganizări instituţionale şi cu modificări legislative frecvente, cu o legiferare ad-hoc, cu un exces de numiri temporare, care ar duce la instabilitatea în procesul decizional în administraţie. De exemplu, din 2008 şi până acum, Legea nr. 188/1999 a statutului funcţionarilor publici, a fost modificată de nu mai puţin de 22 de ori. Nu există totodată un sistem coerent şi motivant de dezvoltare a carierei în funcţia publică pe mai multe niveluri. În momentul de faţă, avem doar trei niveluri de evoluţie în funcţia publică, ceea ce creează foarte repede o anumită aplatizare a motivării de progres în carieră. Pe de altă parte, sistemul de recrutare este excesiv de birocratic şi neperformant, ştiţi că se bazează în mare parte pe memorie, pe capacitatea de a memora legi şi acte normative, şi nu atât pe capacitatea de sinteză, pe capacitatea analitică, pe competenţa în management, în planificarea activităţii şi aşa mai departe. În administraţia publică centrală observăm multe suprapuneri şi neclarităţi ale mandatelor instituţiilor centrale, ministere, agenţii, care, odată cu modificări succesive de legislaţie, îşi redefinesc obiectivele, şi de multe ori ne întâlnim cu mai multe instituţii care îşi asumă aceleaşi atribuţii. Organigramele, de cele mai multe ori, nu reflectă responsabilităţile pe care instituţiile respective le au şi sunt, de foarte multe ori, mai ales instrumente de schimbare din funcţiile de conducere a unor persoane. Vedem totodată calitatea slabă a politicilor publice, lipsa de coordonare şi de coerenţă în implementare, lipsa fundamentării adecvate, pe bază de date şi de analize. Este aici de notorietate şi calitatea slabă a cheltuielilor publice şi lipsa unei legături clare între rezultatele obţinute şi resursele care sunt utilizate. De cele mai multe ori nu există analize de impact, atunci când se orientează fonduri spre anumite linii bugetare, şi nu există o corelare între obiectivele de politici publice asumate, sumele alocate şi performanţa la care ne aşteptăm de la cheltuirea acestor fonduri publice. În administraţia centrală, în lipsa unor responsabilizări foarte clare, vedem un proces foarte greoi de asumare a deciziei, asta şi pentru că nu avem o separare clar definită a responsabilităţilor de demnitar sau de ales local, de funcţionar public sau de contractual. Şi, în lipsa acestor clarităţi, vedem pe paşapoartele de semnături de aprobare a unor decizii foarte multe semnături, dar, până la urmă, pe nimeni care să-şi asume o responsabilitate în luarea deciziei respective. La nivelul administraţiei publice locale, avem costuri foarte ridicate, pentru a întreţine administraţii locale ale unor localităţi mici care au o capacitate financiară şi instituţională slabă, cu consecinţe grave asupra dezvoltării economice locale. Astfel, peste 50% din comunele din România, în momentul de faţă, nu-şi pot acoperi cheltuielile de funcţionare cu propriile venituri, pe care le pot degaja, ca să nu mai vorbim apoi de proiecte de investiţii pentru dezvoltare. Totodată, observăm o lipsă a coordonării strategiilor şi a programelor de investiţii în infrastructura locală. Avem mai multe surse de finanţare, mai multe programe, care, de cele mai multe ori, se suprapun în priorităţile pe care le finanţează sau chiar nu au priorităţi foarte clar definite de finanţare. Sistemul de transferuri de la bugetul de stat este frecvent schimbat şi nu sprijină în mod durabil şi obiectiv cele mai sărace comunităţi locale. Aici, de multe ori, Fondul de rezervă al Guvernului este un instrument principal de reechilibrare, dar nu pe criterii obiective a nevoilor de finanţare a diferitelor colectivităţi locale. Care sunt, pornind de la aceste observaţii, principalele coordonate ale reformei administraţiei publice pe care o propunem? În ceea ce priveşte funcţia publică, ne propunem, în primul rând, o transparentizare a relaţiei administraţiei publice cu nivelul politic, o creştere a profesionalismului resurselor umane şi, din această perspectivă, vedem şi procesul de depolitizare, depolitizare nu atât printr-o scădere a rolului politicului, care rămâne determinant în modul în care administraţia publică îşi face treaba, pentru că administraţia publică trebuie să aplice programe de guvernare, dar avem nevoie mai ales de o transparentizare şi o clarificare a relaţiei între nivelul politic decizional şi administraţia publică. Ne dorim totodată o definire a unui mod de funcţionare clar al administraţiei, prin eliminarea excepţiilor şi a derogărilor de la reguli, care fac imprevizibile de cele mai multe ori deciziile. Apoi, o consolidare a unor politici publice bazate în primul rând pe rezultate şi, în acelaşi timp cu reforma administraţiei, dincolo de lupta anticorupţie, să insistăm mai mult pe prevenţia anticorupţiei prin claritate şi transparenţă. La aceste ţinte putem ajunge printr-o revizuire a modului de funcţionare a Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici, astfel încât să vorbim de o gestiune mai eficientă şi mai clară a resurselor umane din administraţie. În acelaşi timp, ne gândim la o reînfiinţare a Institutului Naţional de Politici Publice, care să vină cu o politică de formare profesională, atât o formare a celor care vor să intre în sistem, dar mai ales pentru creşterea performanţei funcţionarilor prin formare continuă. Totodată, pentru a ne asigura de obiectivitatea modului în care ANFP-ul îşi face treaba şi a procesului de recrutare, dar mai ales a procesului de modificare a legislaţiei care vizează administraţia publică, atunci când este cazul, ne gândim să propunem crearea unui consiliu profesional sau de expertiză care să funcţioneze pe lângă ANFP, care să reunească expertiză independentă şi obiectivă şi care să aibă rolul de a oferi expertiză şi puncte de vedere pe propunerile de modificare a legislaţiei, pe programele de recrutare, de analiză a nevoilor de funcţionari publici, şi pe elaborarea programelor de formare pentru creşterea performanţei în administraţie. Deci, practic, am avea acest dispozitiv de pregătire a resurselor umane, care ar include ANFP-ul, pe de o parte, INA, pe de altă parte, cu un rol redefinit, şi acest consiliu ştiinţific sau de expertiză, cu un rol în evaluarea şi avizarea politicii de resurse umane în administraţia publică. Totodată, ne propunem un cadru de competenţe generale şi specifice, care să fie clar definite pentru toate funcţiile publice, atât cea de demnitar, cât şi cea de funcţionar public, dar şi cea de contractual. În momentul de faţă, în legislaţie, nu este foarte clar delimitată responsabilitatea unui funcţionar public, de exemplu, şi cea a unui contractual care, în mod normal, ar trebui să aibă sarcini foarte precise şi bine delimitate, şi acest cadru de competenţe generale, pe de o parte, dar şi cel de competenţe specifice ar permite şi o mai bună politică de recrutare a resurselor umane pentru acoperirea acestei competenţe bine definite. Apoi, o relaţie între nivelul de salarizare şi gradul de motivare a funcţionarilor în exercitarea funcţiei publice, o relaţie directă între venit şi performanţa individuală. Apoi, un sistem de recrutare care să fie bazat, în primul rând, pe un concurs naţional pentru intrare în sistem, în aşa fel încât toţi funcţionarii publici să plece de la un nivel minim de competenţă generală, care să nu se bazeze mai ales pe memorie, aşa cum e în momentul de faţă, ci să se bazeze pe anumite competenţe generale, pe care oricare funcţionar trebuie să le aibă, legate de capacitatea de înţelegere, capacitatea de analiză, de sinteză, de cunoaştere a anumitor domenii şi, apoi, odată ce candidaţii au trecut de acest concurs naţional de intrare în sistem, ei să poată să fie recrutaţi pe baza unui proces de selecţie, în funcţie de profilul postului pe care ar urma să-l ocupe. Organizarea sistemului de carieră, care ar urma să fie structurat pe mai mult de trei grade, în aşa fel încât să existe o motivare pe perioada carierei în funcţia publică de a evolua şi deci de a trece şi la diferite trepte de salarizare, în funcţie de acest progres în carieră, progres în carieră care să se bazeze nu doar pe vechime, ci şi pe competenţă şi abilităţi specifice, care să poată să fie demonstrate. Deci să existe posibilitatea de a progresa, fără neapărat a aştepta un anumit număr de ani de vechime, care să fie acumulaţi pentru cei care dovedesc competenţă şi capacitate de asimilare profesională, să aibă această posibilitate de evoluţie în carieră. Ne propunem, totodată, să definim funcţii sensibile, mai ales la nivel de management, pentru care mandatul ar trebui să fie limitat în timp şi pentru care să introducem un sistem de rotire pe funcţii, obligatoriu, în aşa fel încât pe anumite posturi să nu se poată sta mai mult de 4-5 ani. Totodată, apropo de aceste funcţii sensibile, ne propunem să venim cu standarde de etică şi de integritate, care să fie foarte clare pentru toţi funcţionarii. Delimitarea aceasta clară despre care vorbeam, a nivelului până la care se poate coborî cu intervenţia politicului în numirea pe funcţii, ne propunem s-o facem pornind şi de la obiectivele pe care le urmărim de fapt în această reformă a administraţiei, care presupune în primul rând o eliminare a arbitrariului deciziei politice în aplicarea politicilor publice, dar şi o responsabilizare mai mare a funcţiilor de conducere din administraţie în aplicarea Programului de guvernare. Pentru că, practic, relaţia dintre politic şi administraţie ar trebui să fie definită în aşa fel încât obiectivul principal să fie acela de aplicare în mod coerent şi efectiv a programului de guvernare care, la rândul lui, ar trebui să aibă definite obiective foarte clare. Deci, practic, această relaţie între nivelul decizional politic, la nivel de demnitar, şi nivelul executiv al administraţiei ar trebui să fie canalizat spre aceleaşi obiective. Şi atunci, pornind de la această observaţie, principalul obiectiv pe care ni-l propunem este să eliminăm arbitrariul în această relaţie a nivelului politic cu nivelul executiv al administraţiei şi o claritate mai mare în această relaţionare. Aceasta presupune în primul rând programe de guvernare care să fie coerente, apoi mecanisme de aplicare care să fie asumate şi transparente la nivelul Guvernului şi al administraţiei publice, pentru că pornim de fapt de la observaţia că sistemul democratic, ca atare, presupune, pe de o parte, partide politice, care să vină cu programe de guvernare consistente şi aplicabile, şi responsabile, şi care sunt validate prin vot, şi apoi o administraţie publică în măsură să implementeze eficient programele de guvernare respective. Şi, pornind de aici, vă propunem spre dezbatere şi discuţie trei scenarii, despre modul în care putem redefini această relaţie între nivelul de decizie politică şi nivelul de execuţie administrativă. În primul scenariu, vă propunem ca, pe lângă nivelul de demnitar, ministru şi secretar de stat, pe care îl avem în momentul de faţă, să integrăm în această categorie şi prefecţii şi subprefecţii care reprezintă Guvernul în teritoriu. Asta ar însemna că prefecţii şi subprefecţii, împreună cu miniştrii şi secretarii de stat, vin împreună cu Guvernul, pleacă împreună cu Guvernul şi îşi asumă împreună programul de guvernare şi aplicarea programului de guvernare, atât la nivel de Guvern, la nivel central, cât şi la nivel teritorial. Însă aceasta ar presupune, pentru memoria instituţională la nivelul prefecturilor, să avem secretari generali ai prefecturilor cu statut de înalt funcţionar public şi care să fie numiţi strict pe bază de competenţă, printr-o procedură administrativă, şi atunci am avea nivelul prefectului cu responsabilitate politică executivă de aplicare a programului de guvernare şi administraţia, aparatul de lucru al prefectului, care ar porni de la nivel de secretar general, şi unde recrutarea şi funcţionarea s-ar face strict pe bază profesională şi de competenţă. Totodată, în administraţia publică centrală, pentru nivelul mai jos de secretar de stat, director general, director şi aşa mai departe, recrutarea s-ar face strict pe criterii profesionale, cu combinarea acestui sistem în care avem, pe de o parte, pentru un post de director general, să spunem, o recrutare pe baza unei comisii de recrutare, care trece în revistă competenţele specifice pentru acel post, comisie de recrutare care ar propune apoi decidentului, demnitarului o listă scurtă cu 2-3 nume, de pe care să facă numirea finală. În felul acesta, avem atât recrutarea pe baze profesioniste, cât şi să luăm în considerare şi compatibilitatea dintre demnitarul care va lucra cu acel înalt funcţionar public şi care va avea un cuvânt de spus, dar un cuvânt de spus în mod clar, transparent, obiectiv şi strict pe baza acestui proces de recrutare obiectivă. Al doilea scenariu, care este puţin mai provocator, din acest punct de vedere, al relaţiei cu nivelul de decizie politic şi nivelul administrativ, ar presupune o integrare a realităţii de facto, în modul în care se face de facto şi real, în momentul de faţă, recrutarea pe posturi de conducere, dar cu introducerea unor reguli clare, transparente şi obiective în acest proces. Şi asta prevede coborârea numirilor la nivel politic sau asumate de partidul care vine la guvernare nu doar la nivelul miniştrilor, secretarilor de stat şi prefecţilor, dar şi la nivelul directorilor generali, al conducătorilor de agenţii şi al directorilor de deconcentrate. Deci, asta înseamnă că atât miniştrii secretari de stat, cât şi prefecţii care sunt demnitari, dar şi nivelul de director general, director de deconcentrate vin şi pleacă odată cu Guvernul şi întreg acest aparat îşi asumă politic aplicarea programului de guvernare, cu diferenţa că, pentru înalţii funcţionari publici, pentru nivelul de directori generali, directori de deconcentrate şi prefecţi, recrutarea s-ar face prin intrarea în sistem, în primul rând, deci nu s-ar putea recruta pe aceste posturi decât acei înalţi funcţionari care au dat un examen de intrare în sistem şi care, odată intraţi în sistem, pot să fie apoi recrutaţi pe bază de competenţă de către partidul sau coaliţia care vine la guvernare şi numiţi pe posturile respective. Şi, în felul acesta, şi acest nivel şi-ar asuma în mod efectiv programul de guvernare. Aceste niveluri ar pleca, deci şi directorii de deconcentrate şi directorii generali din ministere ar pleca, ar veni odată cu Guvernul şi ar pleca odată cu Guvernul, cu diferenţa că directorii generali, directorii de deconcentrate rămân în corpul funcţionarilor publici şi pe perioada în care nu sunt pe o funcţie executivă efectivă şi ei rămân într-un fel de rezervă de cadre pentru partidele care i-au numit, rămân în această rezervă de cadre, cu condiţia că trec în continuare prin procesul de formare profesională şi de examene periodice, o dată pe an sau o dată la doi ani, pentru a putea rămâne cu statutul de funcţionar public. Sigur, aici, principalul avantaj pe care îl vedem este faptul că, prin această coborâre a nivelului de politizare, practic profesionalizăm şi partidele politice, creăm în acest fel şi pentru partidele politice un corp de funcţionari care, în perioada în care nu execută o responsabilitate administrativă, pot să rămână la dispoziţia partidelor şi, în felul acesta, profesionalizăm şi partidele sau stimulăm crearea unui corp de profesionişti, de expertiză în rândul partidelor, care pot ajuta partidele la elaborarea unor programe de guvernare mai bune, mai coerente, care să fie şi aplicabile odată ce partidul respectiv ajunge la guvernare. Şi, în felul acesta, avem funcţionari care sunt activi în momentul în care sunt pe o anumită funcţie, atunci când partidul care i-a numit este la guvernare şi, în momentul în care pleacă cu partidul respectiv, ei pot sprijini partidele în elaborarea de programe de guvernare, de politici publice pe care să le propună. Într-un al treilea scenariu pe care vi-l propunem discuţiei, ar fi vorba de un statu-quo îmbunătăţit, adică rămânem aşa cum e legislaţia în momentul de faţă, cu nivel politic la ministru şi secretar de stat, şi de la prefect, director general în jos rămân funcţionari, înalţi funcţionari în prima categorie şi apoi funcţionari publici, însă cu aplicarea efectivă a legislaţiei actuale, care ar presupune că exercitări temporare ale unor funcţii de conducere ar fi eliminate şi am merge pe o întărire a corpului de înalţi funcţionari publici din care să se facă aceste numiri pe posturi de conducere, strict pe criterii profesionale şi de competenţă. Deci, acestea sunt cele trei scenarii pe care vi le propunem. Ca să rezum: un prim scenariu, care ar presupune alăturarea subprefecţilor şi prefecţilor la categoria de demnitari şi de la director general în jos, înalţi funcţionari şi funcţionari publici recrutaţi strict după criterii de competenţă şi obiectivitate; scenariul doi, în care am coborât cu numiri cu asumare politică şi la nivel de director general şi director de deconcentrate, însă directorii generali şi directorii de deconcentrate ar rămâne funcţionari publici activi pe perioada în care îşi asumă mandatul şi pasivi în restul perioadei, însă cu menţiunea că ei pot rămâne în corpul funcţionarilor, chiar dacă sunt pasivi, cu condiţia că continuă programe de formare şi că dau anumite examene de competenţă periodice o dată pe an sau la doi ani; şi al treilea scenariu - care este statu-quo îmbunătăţit, adică nivel de ministru şi secretar de stat asumat politic şi, de acolo în jos, nivel de funcţionar recrutat strict pe bază de competenţe, fără asumare politică. În ceea ce priveşte administraţia publică centrală, în pachetul de reformă ne propunem, în primul rând, o definire clară a mandatelor şi responsabilităţilor la nivelul instituţiilor administraţiei publice centrale, o separare clară a procesului de elaborare de politici şi procesului de implementare a politicilor în cadrul instituţiilor centrale, o redefinire, în acest context, a rolului cabinetelor de miniştri şi de secretari de stat, care ar trebui să îşi asume un rol în această parte de elaborare a politicilor şi de urmărire a implementării, pentru a asigura urmărirea şi asumarea politică a implementării Programului de guvernare, roluri clar definite pentru principalele instituţii care au funcţii intersectoriale în cadrul Guvernului - mă refer aici la Cancelaria primului-ministru, la Ministerul de Finanţe, Ministerul Justiţiei, Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, care sunt ministere cu rol orizontal în definirea şi urmărirea implementării politicilor publice şi a politicii bugetare, monitorizarea implementării politicilor şi a priorităţilor de guvernare prin introducerea obligativităţii realizării atât a evaluărilor de impact, care sunt
prevăzute şi în momentul de faţă în lege, dar şi a evaluărilor finale pentru politicile publice, îmbunătăţirea sistemului de programare bugetară multianuală şi, în acest context, şi îmbunătăţirea şi întărirea rolului sistemului informatic de urmărire a implementării politicilor publice, o simplificare şi o reducere a birocraţiei în raport cu cetăţenii şi cu mediul de afaceri. În ceea ce priveşte administraţia publică locală, dat fiind faptul şi că este an electoral, nu ne-am propus să facem minuni cu această reformă, în schimb, vrem să punem în dezbatere şi să creăm cadrul juridic şi oportunităţi pentru a veni cu câteva soluţii la problemele pe care le-am ridicat înainte, şi anume, faptul că avem multe localităţi de dimensiuni mici, care nu reuşesc să-şi asigure, să-şi acopere cheltuielile de funcţionare şi să aibă resurse de finanţare pentru investiţii, programe de dezvoltare. Şi aici ne gândim la soluţii realiste în ceea ce priveşte problema aceasta a fragmentării unităţilor administrativ-teritoriale, ne gândim în special la două variante pe care să le propunem. În primul rând, fuziunea administrativă voluntară, acolo unde există această dorinţă la nivelul unor unităţi administrativ-teritoriale, să creăm cadrul legal pentru ca această fuziune administrativă să se poată face pe baza unor criterii simple, cum ar fi populaţia, suprafaţa, distanţa faţă de centrul noii unităţi administrativ-teritoriale. Dar, încă o dată, această fuziune s-ar face într-o primă fază pe baze voluntare. Şi, în al doilea rând, a doua variantă care poate să fie complementară la aceasta, ar fi consolidarea şi stimularea cooperării intercomunale, pornind şi de la exemplul grupurilor de acţiune locală, care ar putea să fie scheletul, baza acestor cooperări intercomunale întărite, mai bine structurate şi care cooperări să fie susţinute şi din punct de vedere bugetar, mai ales pentru anumite proiecte de investiţii sau pentru proiecte de îmbunătăţire a funcţionării administrative. Ne propunem, totodată, măsuri pentru îmbunătăţirea politicilor de investiţii locale. Şi aici mă gândesc la introducerea de standarde comune de calitate şi de selecţie a proiectelor de investiţii, indiferent din ce surse de finanţare provin pentru mai multă coerenţă şi predictibilitate în utilizarea fondurilor publice. Ne gândim, totodată, să continuăm procesul de descentralizare, care să se refere la acele funcţii prin a căror furnizare de către autorităţile locale obţinem beneficii pentru cetăţeni şi la implementarea unor mecanisme de transparenţă şi de participare cetăţenească, aşa cum ne forţăm să facem şi la nivel central. În încheiere, vreau să vă spun că, atunci când discutăm de acest pachet de legi, e important să ne gândim şi la responsabilitatea pe care o avem în pragul centenarului României. Cred că la 100 de ani de la crearea statului unitar român modern, avem o responsabilitate în plus pentru a veni cu un stat modern, care presupune în primul rând o administraţie modernă, o administraţie eficientă şi funcţională. Şi eu aş pune această reformă a administraţiei publice pe care v-o propun în acest context, ca o datorie pe care ar trebui să ne-o asumăm cu toţii în pregătirea acestui centenar. Ar fi cred că modalitatea cea mai bună de a răspunde la aşteptările pe care le au cetăţenii de la noi pentru mai multă credibilitate a statului şi pentru mai multă eficienţă a funcţionării aparatului statului. Acestea sunt cele câteva idei pe care vi le propun, în următoarele săptămâni până la sfârşitul lunii, vom veni cu cele trei strategii, pe cei trei piloni mari: funcţia publică, administraţia publică centrală şi administraţia publică locală. Şi, pornind de aici, vă propun să dezbatem aceste idei, vom fi receptivi la propunerile pe care le veţi face, în aşa fel încât, în luna iunie, să venim cu pachetul de propuneri legislative pe care sper să-l putem adopta până la vacanţa parlamentară din vară, pentru ca în a doua jumătate a anului să începem implementarea acestuia. Vă mulţumesc şi aştept cu interes opiniile, părerile dumneavoastră la aceste idei. Mulţumesc.
|
|
|
|
|
Domnul Victor Paul Dobre: Domnule prim-ministru, Domnilor miniştri, Stimaţi colegi, În primul rând, aş vrea să salut faptul că, de la înalta tribună a Parlamentului, primul-ministru al Guvernului relansează în spaţiul public o dezbatere extrem de importantă şi pe care adesea o uităm, trecem pe lângă ea, reforma administrativă. S-ar putea ca unii să spună că un guvern care are un mandat determinat şi nu are o majoritate politică în Parlament, îşi depăşeşte undeva atribuţiile, sau aşteptările, sau obiectivele, sau ceea ce poate face. Nu, eu cred că este foarte important ceea ce face astăzi premierul şi este foarte important având în vedere contextul politic. Practic, în scurt timp, începe campania pentru alegerile generale electorale locale. În toamnă va fi campania pentru alegerile parlamentare. Această dezbatere - şi dacă reuşim să facem şi paşi în direcţia celor propuse, e foarte importantă. Doamnelor şi domnilor, De peste 20 de ani, toate guvernele şi toate partidele clamează tema reformei administraţiei. Dar realitatea este că întreaga legislaţie este cea din anii 90, care a suferit, bineînţeles, modificări, îmbunătăţiri, perfecţionări. Dar, în acest moment, sistemul administrativ românesc, în totalitatea lui, şi-a atins limitele. Realităţile sociale, realităţile economice şi realităţile demografice de care pomeneaţi atestă această atingere a limitelor. Administraţia publică românească trebuie reformată de o manieră tranşantă, începând, domnule prim-ministru, cu administraţia centrală. Trebuie spart monopolul acesta dâmboviţean. Prea multe lucruri depind de Bucureşti, prea multe decizii depind de Bucureşti. Guvernul, agenţiile sunt supradimensionate. Un stat modern înseamnă să duci decizia cât mai aproape de cetăţean. Am dat foarte multe atribuţii autorităţilor judeţene, locale, dar nu le-am dat autoritate şi nu le-am dat resurse; aici au rămas, aici, pe malul Dâmboviţei. Şi cred că o reformă a administraţiei trebuie să înceapă cu o reformă majoră a administraţiei centrale. În afară de direcţiile importante ale politicii statului - externe, apărare - în rest, foarte multe componente ale sistemelor publice, sociale - sănătate, învăţământ - ar trebui transferate spre autorităţile locale, dar de o manieră reală, să le dăm autoritate şi resurse. Din păcate, o problemă care rămâne în continuare şi e greu de gestionat, poate, în perspectiva centenarului, este apariţia regiunilor. O altă componentă importantă o reprezintă, şi în special în ceea ce priveşte autorităţile publice locale, atât la nivel de judeţ, cât şi de localităţi, faptul că trebuie să redefinim atribuţiile primarului, atribuţiile preşedintelui consiliului judeţean, atribuţiile consiliului local, ale consiliului judeţului. Trebuie definite în contextul nou în care au primit o serie întreagă de responsabilităţi, fără, însă, a umbla la cadrul legislativ. Trebuie regândită Legea nr.215, în ansamblul ei. Suntem de acord cu dumneavoastră că trebuie să facem o depolitizare care să ţină cont de o stabilire clară şi transparentă, la nivelul structurilor administrative, până unde merge politizarea, pentru că trebuie, totuşi, să menţinem, cum corect propuneaţi, o logică politică a unor funcţii care ţin exclusiv de punerea în aplicare a voinţei politice, care îşi are esenţa în votul cetăţenilor. Sunt interesante cele trei scenarii privind funcţia publică. Poate că unele pot fi şi combinate, dar, ceea ce este real, avem nevoie de o transfuzie masivă de oameni tineri, de oameni pregătiţi, de oameni care să aibă o perspectivă a carierei, de oameni care să nu mai plece, de oameni care să fie motivaţi. Este un şantier greu, dificil, dar, dacă nu-l vom face, vom plăti cu generaţiile viitoare. Domnule prim-ministru, recent, Partidul Naţional Liberal a propus un demers pe care vrem să-l punem şi în dezbaterea Parlamentului, l-am transmis şi colegilor de la celelalte partide privind problema incompatibilităţilor în ceea ce priveşte administraţia. Avem o serie de propuneri, suntem gata să le discutăm cu Guvernul, cu ANI, cu toate instituţiile interesate, pentru că au trecut destui ani, sunt lucruri care nu sunt clarificate suficient, sunt lucruri care dau naştere la discuţii şi la diverse situaţii complicate. De asemenea, salutăm această deschidere spre transparenţa actului administrativ. Credem, însă, - şi aici ne alăturăm dumneavoastră -, că o reformă majoră a statului, pentru că despre lucrul acesta discutăm, nu se poate face în lipsa unui proiect naţional, în lipsa unui consens major al principalilor actori politici. Diverse forţe politice au încercat, în anii din urmă, o reformă mai mare sau mai mică. În general, au eşuat. S-au reglementat nişte chestiuni, s-au rezolvat nişte probleme punctuale, dar ceea ce dorim - Românie cu administraţie de sub până jos, eficientă, o administraţie în slujba cetăţeanului, o administraţie modernă, în sensul a ceea ce se întâmplă în ţările colege din Uniunea Europeană, în special cele mai dezvoltate, nu se poate face în lipsa unui consens, în lipsa unui proiect naţional. Propunerea dumneavoastră, perspectiva centenarului, este şi mobilizatoare şi interesantă. De asemenea, PNL va contribui, atunci când veţi transmite propunerile legislative, la dezbaterea lor. Dar încă o dată salut, în primul rând, acest demers al dumneavoastră de a relansa o temă atât de importantă. Prea adesea am ajuns să nu mai vedem pădurea de copaci. Vă mulţumesc. (Aplauze.)
|
|
|
|
|
Domnul Daniel Constantin: Domnule preşedinte, stimaţi colegi, vă mulţumesc. Domnule prim-ministru, aşa cum bine ştiţi şi am afirmat de foarte multe ori, încă de la începutul mandatului dumneavoastră, ALDE s-a poziţionat în opoziţie cu Guvernul pe care dumneavoastră îl conduceţi. Cu toate acestea, cred eu că rolul opoziţiei nu este numai acela de a critica, ci de a avea o atitudine constructivă, mai ales atunci când proiectele sau când aşteptările cetăţenilor sunt foarte importante şi ele trebuie să fie duse la îndeplinire de guvern, în egală măsură, însă, şi de către parlamentari sau partide politice. Din acest punct de vedere, vreau să vă asigur că ALDE, în perioada următoare, va fi foarte activ în ceea ce înseamnă procesul de dezbatere publică pe care dumneavoastră l-aţi lansat astăzi cu privire la reforma în administraţia publică. O să încerc să fie foarte scurt. Mi-am notat câteva probleme din cele pe care dumneavoastră le-aţi ridicat şi vreau să vă spun de la început că mă bucur că, după discuţia pe care am avut-o la nivelul Parlamentului, în urmă cu o lună de zile, chiar în Camera Deputaţilor, cu privire la numirile de prefecţi, s-a înţeles un mesaj foarte important şi că în propunerile pe care dumneavoastră le-aţi făcut urmează ca funcţia de prefect să facă parte din funcţiile asumate din punct de vedere politic. Cred că este o idee foarte bună, care va duce, în perioada următoare, la înlăturarea demagogiei care există de foarte mulţi ani, din anul 2006, în jurul acestei funcţii. În egală măsură, mă bucur că aţi vorbit de un sistem de salarizare motivant, un sistem de salarizare care să funcţioneze în funcţie de performanţa pe care funcţionarii publici, sau cei care sunt contractuali, o au în calitatea funcţiei pe care o exercită. Vreau să vă spun că, în calitate de ministru al agriculturii, am avut în vedere această măsură şi este un lucru care se poate verifica, pentru că a funcţionat cu succes. Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale funcţionează de trei ani de zile pe acest sistem de salarizare motivaţional. Jumătate din veniturile pe care le au angajaţii de acolo sunt în funcţie de performanţa pe care o înregistrează. Poate că şi acesta a fost unul din motivele care, în final, au dus ca, pe zona de dezvoltare rurală, gradul de absorbţie să se apropie de 90%. În egală măsură, aţi ridicat problema bugetului multianual. Este un lucru pe care îl îmbrăţişăm şi noi, cei din ALDE. Vreau să vă spun că nu mai târziu de toamna anului trecut, am aprobat, la nivelul Parlamentului, cu ajutorul colegilor din toate partidele politice, un proiect de lege care vizează, o lege, devenită lege, într-un final, care vizează reabilitarea sistemului de irigaţii şi care prevede un buget multianual de 5 ani de zile. Problema acestei măsuri nu este aceea de a o aproba, ci aceea de a o respecta atunci când se aplică şi când se aprobă o astfel de lege sau un astfel de buget multianual. Vă reamintesc faptul că, deşi proiectul de lege, legea din noiembrie, promulgată de preşedintele Iohannis, spune că în anul 2016 ar trebui să avem 145 de milioane de euro din bugetul de stat pentru reabilitarea infrastructurii principale de irigaţii, acest lucru nu este respectat de Legea bugetului de stat pe anul 2016. E un lucru pe care cred că trebuie să-l aveţi în vedere, dar, repet, măsura pe care aţi propus-o este mai mult decât bine-venită. În egală măsură, aţi vorbit de unităţile administrativ-teritoriale şi de un proces de comasare pe care, în mod nefericit, l-am mai traversat, dacă nu mă înşel, în anul 2010. Cred că este o măsură la care trebuie să reflectaţi ceva mai mult, pentru că, şi la propriu, şi la figurat, nu face altceva decât să îndepărteze cetăţeanul de administraţia publică. E un lucru, însă, pe care, sigur, cu argumente, o să-l dezbatem în această perioadă şi vă promit că şi noi o să fim extrem de activi. De asemenea, procesul de regionalizare, cred că este un proces care trebuie să revină pe agenda politică a tuturor partidelor politice, procesul de descentralizare, de asemenea, un proces foarte important. Regret că nu am avut ocazia, în perioada mandatului nostru, să-l ducem la finalizare, însă sunt instituţii care au început acest proces de descentralizare a deciziei, de transformare a unor instituţii care funcţionează în subordinea aparatului central, în instituţii care sunt mai aproape de cetăţean, funcţionează în subordinea consiliului judeţean sau a primăriei. Este exemplul direcţiei agricole, acolo unde, în anul 2014, dacă nu mă înşel, sau începutul anului 2015, activitatea s-a împărţit în două: o activitate care în mod normal trebuie să rămână în subordinea statului - şi mă refer aici la zona de inspecţii - şi o activitate care ţine de politica agricolă şi care poate funcţiona fără niciun fel de probleme la nivel local, având în vedere şi specificul acestei zone, şi anume că, totuşi, poate că ar trebui să fim ceva mai aplicaţi, să luăm măsuri, cum să spun, cu impact judeţean, dacă nu chiar regional, atunci când vorbim de zona de agricultură. De asemenea, mă bucur foarte tare că regândiţi, printre altele, şi definirea funcţiei de secretar de stat. Aşa cum este astăzi, funcţia de secretar de stat implică responsabilitate foarte mare şi o autoritate prea mică pe care o au cei care sunt în aceste funcţii şi poate că ar fi bine să încercăm să reglăm mai bine toate aceste lucruri. Acestea sunt doar câteva din lucrurile care mi-au atras atenţia. Vreau să fiu, aşa cum am spus, foarte scurt şi să vă promit tuturor celor care veţi lucra la acest proces de reformă a administraţiei publice că în noi veţi găsi un partener şi vom propune în perioada următoare câteva măsuri pe care şi noi le avem în vedere, astfel încât administraţia publică centrală şi locală să funcţioneze la parametri ceva mai ridicaţi. Vă mulţumesc. (Aplauze)
|
|
|
|
|
Domnul Cseke Attila-Zoltán: Mulţumesc, domnule preşedinte. Doamnelor şi domnilor deputaţi, Domnule prim-ministru, Stimaţi invitaţi, În administraţia publică, UDMR urmăreşte şi îşi doreşte o administraţie şi proceduri administrative mai simple, cu reducerea birocraţiei, stabilitate şi siguranţă inclusiv financiară pentru profesioniştii din acest sistem şi o descentralizare profundă către autorităţile administraţiei publice locale, câteva elemente legate de ceea ce ne dorim şi de ceea ce ne-a prezentat şi domnul prim-ministru. În ceea ce priveşte managementul funcţiei publice, noi credem că... şi suntem interesaţi în crearea unei legislaţii prin care să se susţină o perspectivă profesională, o carieră, un drum în cariera funcţionarului din administraţie publică, fie că e centrală sau locală, care, desigur, trebuie corelată cu o lege a salarizării, prin care, între altele, să nu mai existe acea diferenţiere între domeniile de activitate pentru aceeaşi funcţie şi aceeaşi muncă prestată. De asemenea, credem că această salarizare trebuie să aibă în vedere nişte chestiuni specifice şi să ofere posibilitatea acordării de forme, stimulente, o dată pe mediul rural, pentru că în administraţia publică locală în mediul rural e o lipsă acută de personal calificat. Şi, de asemenea, credem că, pe modelul altor ţări, trebuie să existe o reglementare, dacă vreţi, generală, un drept al autorităţilor locale de a acorda stimulente într-un anumit procentaj pentru cei care au criterii de performanţă în acea administraţie publică locală. Trebuie să avem încredere în aleşii noştri. Că sunt buni, că sunt răi sunt ai noştri şi trebuie să avem încredere, sunt votaţi de comunitatea locală şi ei sunt cei care ştiu cel mai bine care sunt cei care performează în autorităţile locale. Salutăm necesitatea dezbaterii separării palierului politic de palierul administrativ. Suntem de acord cu domnul prim-ministru în ceea ce priveşte realitatea de astăzi. Să nu ne ascundem după deget: de zece ani de zile am reglementat că instituţia prefectului este o instituţie apolitică, dar toţi prefecţii au fost politici. Toate guvernele au fost politice, pentru că au mandat de la Parlament, care este un for eminamente politic, care reprezintă partide politice şi fiecare guvern a avut prefecţii lui. Astfel încât această dezbatere că prefectul este apolitic trebuie să se sfârşească. Prefectul este o funcţie politică. Despre ceea ce credem că trebuie discutat este aceea că rolul prefectului astăzi este mult prea întărit. Nu vedem de ce un prefect are o putere mai mare sau prerogative mai mari decât un preşedinte de consiliu judeţean, care este ales de către comunitatea judeţului. În ceea ce priveşte incompatibilităţile, eu cred că lucrurile sunt foarte simple. Trebuie să nu mai existe incompatibilităţi în mediul public-public. Cine este mai legitim dacă nu primarul, viceprimarul, preşedintele consiliului judeţean sau vicepreşedintele de a reprezenta comunitatea locală în consiliul de administraţie la şcoli, la spitale, la operatori care sunt în proprietatea autorităţilor locale? Păi de aceea l-am votat, ca să ne reprezinte nu numai în funcţia executivă, ci în toate problemele comunităţii. Că avem astăzi incompatibilităţi între funcţia de primar şi funcţia de membru în consiliul de administraţie la o şcoală subordonată primăriei, nu vă supăraţi, trebuie să închidem această discuţie, pentru că n-are niciun rost. De asemenea, credem că funcţionarea unităţilor administrativ-teritoriale trebuie să se bazeze pe două principii simple, bine cunoscute: principiul subsidiarităţii şi principiul autonomiei locale. Trebuie să vedem şi faptul că unele autorităţi locale care s-au înfiinţat după 1990 prin reorganizări au rezultate chiar bune. Oamenii sunt mulţumiţi. Comunitatea locală e mulţumită. Iar principiul subsidiarităţii înseamnă a aduce mai aproape de cetăţean un serviciu public. Din acest punct de vedere, noi nu susţinem niciun fel de fuziune, nici voluntară, mascată, nemascată sau impusă. Ceea ce este aproape de cetăţean este cel mai bine. De ce vrem să îndepărtăm de cetăţean, de ce vrem să îl punem pe drumuri să meargă la o primărie la zeci de kilometri? În ceea ce priveşte tema regionalizării, nu există o obligaţie europeană pentru a crea regiuni administrative, o spunem foarte clar. Există o obligaţie de a avea regiuni de dezvoltare, conform Regulamentului 1059/2003. Din punctul nostru de vedere, astăzi nu avem regiuni de dezvoltare care să respecte acest regulament. Scopul politicii regionale, conform Tratatului Uniunii Europene, este acela de a reduce decalajul între regiunile de dezvoltare. În România, în ultimii 12 ani, s-a întâmplat exact pe dos. Diferenţa economică între regiunile de dezvoltare a crescut continuu. Avem din opt regiuni, două: Bucureşti - Ilfov şi Regiunea Vest, cu centrul la Timişoara, care se dezvoltă şi sunt peste media ţării, şi acestea sunt şi cele mai mici ca număr de locuitori şi număr de judeţe. Şi avem alte şase regiuni de dezvoltare supradimensionate, din punctul nostru de vedere, formate din cinci, şase, chiar şapte judeţe şi unele dintre ele ating şi peste 3 milioane de locuitori. Performanţa sau contraperformanţa - dacă vreţi - din păcate, se vede. Şi o ultimă chestiune, stimaţi colegi, domnule prim-ministru, legată de descentralizare. De multe ori vorbim despre asta şi mult prea puţine lucruri se întâmplă. Şi, din păcate, şi aici se mai întâmplă şi pe dos. Cred că ştiţi, domnule prim-ministru, că de la 1 februarie contribuabilii mijlocii din această ţară, care, până acum, îşi administrau problemele în judeţe, la direcţiile judeţene de finanţe publice... au fost centralizate şi se duc la centrul regiunilor de dezvoltare, la sute de kilometri. Este vorba de... şi sunt în această situaţie mii de contribuabili mijlocii în toată ţara. Deci vorbim despre descentralizare, dar, printr-un ordin al ANAF-ului din 1 februarie, am făcut centralizare şi am pus pe drumuri contribuabili care plătesc impozite şi taxe în bugetul de stat. Altfel, evident, noi susţinem descentralizarea. Suntem promotori ai descentralizării. Sunt şi astăzi la autorităţile locale unele responsabilităţi care nu au ce căuta acolo şi sunt foarte multe responsabilităţi care au ce căuta la autorităţile locale şi nu sunt acolo. Vă sprijinim, domnule prim-ministru, să susţineţi acest proces şi să nu vă fie frică să demaraţi un proces real de descentralizare şi de transfer către autorităţile locale de prerogative. Mulţumesc.
|
|
|
|
|
Domnul Dacian Julien Cioloş: Vă mulţumesc în primul rând pentru abordarea pozitivă pe care aţi avut-o legat de aceste propuneri şi vă asigur că, în săptămânile următoare, atât cu dumneavoastră, cât şi cu mediul profesionist neguvernamental, Guvernul va fi deschis pentru a dezbate pe aceste idei. Suntem conştienţi de faptul că ceea ce am pus astăzi pe masă sunt idei clar perfectibile, legat de statutul funcţionarului public şi de relaţia dintre administraţie şi nivelul politic care trebuie să-şi asume programul de guvernare. Aceste scenarii sunt, într-adevăr, supuse discuţiei, pot fi modificate, putem fuziona. Important este ca, până la sfârşitul lui mai, să găsim soluţiile cele mai bune şi cele mai eficiente şi, mai ales, aşa cum am spus când am avut discuţia despre prefecţi, să eliminăm, pe cât posibil, ipocrizia din modul de elaborare a legilor şi modul de aplicare a lor şi sper eu să găsim o formulă care să fie şi aplicabilă ca atare începând chiar, de ce nu, anul acesta. Vreau să vă reclarific - cred că am făcut o eroare atunci când v-am vorbit de acel dispozitiv instituţional de recrutare şi formare a funcţionarilor, deci era vorba de Agenţia Naţională a Funcţionarului Public, de Institutul Naţional de Administraţie, şi nu Institutul Naţional de Politici Publice, care, sigur, e o organizaţie neguvernamentală, are rolul lui, dar, în punct de vedere administrativ, e vorba de INA - Institutul Naţional de Administraţie, pe care ne propunem să-l recreăm şi căruia să-i redefinim rolul şi atribuţiile atât pentru a forma potenţiali viitori funcţionari publici, dar şi pentru a asigura formarea continuă a celor care, odată intraţi în sistem, au nevoie să se pună la curent şi vor trebui să se pună la curent cu noutăţi pentru a putea trece acele teste de promovare în carieră şi acel consiliu profesional care ar trebui să aibă un rol de menţinere a echilibrului, obiectivităţii şi profesionalismului în elaborarea şi implementarea legislaţiei privind funcţionarul public. Vorbeaţi aici dumneavoastră de o logică politică, pentru că, sigur, politicul ales, şi aici vorbim şi de recredibilizarea partidelor politice, politicul ales îşi asumă responsabilitatea în aplicarea programului de guvernare. Vreau să insist încă o dată avem nevoie într-adevăr de logică politică în funcţionarea administraţiei, dar mai ales de eliminare a arbitrarului politic, pentru că cred că asta a făcut cel mai mult rău încrederii pe care... sau neîncrederii, mai degrabă, a cetăţeanului în administraţie, acest arbitrar în procesul de numire pe funcţii şi în procesul decizional. Prin măsuri pe care ni le propunem, de reformare a administraţiei, vrem, în primul rând, să eliminăm arbitrarul politic şi să intrăm într-o logică bazată pe transparenţă, pe coerenţă şi pe profesionalism, indiferent că e vorba de asumarea politică a unor decizii sau de aplicarea lor de către funcţionari profesionişti. Şi aici, vorbind şi de tineri, de modul cum am putea atrage tinerii, cred că, în primul rând, dacă dăm mai multă coerenţă şi claritate procesului de recrutare în funcţia publică şi, mai ales, a perspectivelor de carieră, eliminând deci arbitrarul în numiri şi în progresia în carieră şi stabilind o relaţie clară între nivelul de salarizare şi performanţă, cred că în felul acesta putem atrage şi tineri care sunt interesaţi de o carieră în administraţie, dar care vor o carieră, în primul rând, previzibilă, pe bază de competenţă. Şi soluţiile pe care vi le-am propus ţin cont şi de nevoia partidelor care vin la guvernare de a se asigura că pot să-şi aplice programul de guvernare atât timp cât obiectivele lor sunt clare, transparente, bine definite şi nu sunt neapărat ascunse. Atât timp cât un partid îşi asumă un program de guvernare şi principalul lui obiectiv este să aplice programul de guvernare respectiv, din ceea ce v-am propus cred că putem găsi soluţii în aşa fel încât să punem în valoare atât competenţa, performanţa şi profesionalismul administraţiei, dar şi responsabilitatea politică în aplicarea unui program de guvernare. Aţi făcut unii dintre dumneavoastră menţiuni şi legate de regionalizare. Lucrăm şi la acest lucru. Sigur, nu am vrut şi nu vrem să ne asumăm lucruri pe care ştim că nu le putem duce până la capăt, dar ne dorim să relansăm discuţia, dezbaterea şi despre regionalizare, conştienţi fiind de faptul că o decizie privind regionalizarea merge dincolo de o modificare legislativă. Însă, în acest context al reformei administraţiei publice, inclusiv administraţia publică locală, putem reintroduce şi această dezbatere legată de regionalizare şi vedem până unde putem merge cu acest proces de dezbatere şi eventual de pregătire a deciziilor. La fel, aşa cum v-am spus, suntem deschişi să discutăm, dar într-un mod profesionist şi transparent, pe chestiunile legate de incompatibilităţi şi conflict de interese şi, în acest context, de o redefinire clară a statutului primarilor, a aleşilor locali. Obiectivul nostru este să mergem pe o politică de prevenţie a incompatibilităţilor şi a conflictului de interese printr-o definire cât mai clară, atât cât ne stă în putinţă, a acestor elemente. Şi aici, cu siguranţă, vom lucra şi cu Autoritatea Naţională de Integritate care ştiu că a progresat deja în această direcţie. Vreau să îl asigur şi pe domnul Pambuccian că, ceea ce spunea dânsul legat de restructurare şi de informatizare a administraţiei considerăm că este un element esenţial pentru reducerea birocraţiei şi pentru transparentizarea procesului decizional şi a utilizării resurselor publice şi ne propunem, chiar dacă, trebuie să recunosc, nu este uşor, o compatibilizare a diferitelor platforme informatice pe care lucrează diferitele structuri administrative. S-au cheltuit foarte mulţi bani pe aceste platforme informatice, care, de cele mai multe ori, sunt folosite mult sub capacitatea la care au fost proiectate, tocmai din cauza acestei lipse de compatibilitate. Ceea ce ne propunem este să creştem acest grad de compatibilitate şi să informatizăm un maxim de servicii publice care sunt furnizate populaţiei, dar şi un maxim de schimb de date şi de informaţii între instituţii publice în procesul decizional şi de urmărire a implementării politicilor publice. Vă mulţumesc încă o dată pentru dezbaterea de astăzi şi vă propun să continuăm această dezbatere în formate modulabile în următoarele săptămâni şi sper eu ca acest subiect să fie şi unul din subiectele de campanie pe perioada campaniei electorale alegerilor locale, care sperăm noi să fie şi un furnizor de idei pe care să le putem integra în acest proces. Mulţumesc încă o dată şi sunt gata să revin în faţa dumneavoastră pentru a continua şi a finaliza această dezbatere.
|
|
