Parliamentary debates

Şedinţa a început la ora 8,27.

Lucrările au fost conduse de doamna deputat Rodica Nassar, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor.

Doamna Rodica Nassar:

Bună dimineaţa!

Deschid şedinţa noastră de astăzi, consacrată declaraţiilor politice şi intervenţiilor şi am să-i dau cuvântul domnului deputat Mircea Cazan.

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Mircea-Vasile Cazan:

Mulţumesc.

Declaraţie politică: "Revenirea eşuată a lui Mickey Mouse în vârful politicii româneşti".

După un eveniment nefericit petrecut pe 30 octombrie 2015, dezastrul de la Colectiv, oamenii au ieşit în stradă pentru a-şi exprima nemulţumirea faţă de clasa politică. Aceştia au cerut o altă clasă politică la nivel central, au cerut alţi oameni în fruntea guvernării.

Din cauza presiunii străzii, domnul Ponta Victor-Viorel şi-a dat demisia din fruntea Guvernului şi odată cu el toţi membrii Guvernului. Dar acest pas în spate nu l-a făcut pe domnul Ponta Victor-Viorel, fost premier, să se ocupe de dosarele în care este implicat, de plagiatul lucrărilor sale de doctorat, ci să stea în faţa televizorului şi pe reţele de socializare şi să-l atace permanent pe domnul preşedinte Klaus Iohannis, de multe ori comentariile fiind puerile.

Eleganţa domnului preşedinte de a nu răspunde şi de a nu intra în polemici cu domnul Ponta Victor-Viorel a arătat clasa, decenţa şi comportamentul civilizat al unui preşedinte de ţară europeană. În schimb, domnul Ponta, alias Mickey Mouse, a continuat cu jignirile şi comentariile care nu au avut nimic comun cu realitatea.

Mai mult, Mickey Mouse, Ponta Victor-Viorel, ca în filmele cu desene animate, a avut tupeul de a se autopropune pe postul ocupat de către Valeriu Zgonea, un alt personaj de film, ca şi cum funcţia de preşedinte al Camerei Deputaţilor reprezintă un mare rol al cinematografiei mondiale. Rog luaţi toate remarcile de mai sus cu ghilimelele de rigoare.

Aşa cum s-a propus singur să fie al treilea om în stat, la fel, tot Ponta Victor-Viorel s-a de-propus, precizând că preşedinţia Camerei nu este miza lui. Mă întreb când a dat dovadă de seriozitate domnul Ponta. Când şi-a exprimat intenţia că doreşte să fie preşedinte al Camerei Deputaţilor sau după scurt timp, când s-a răzgândit şi a declarat că nu mai vrea. Este evident faptul că domnul Ponta era interesat de preşedinţia Camerei Deputaţilor pentru a căpăta mai multă putere şi influenţă în partid şi că nu a învăţat nimic din lecţia pe care i-a dat-o strada în octombrie anul trecut: să se retragă din viaţa politică şi să ne scutească de opiniile sale. Ne întrebăm cât timp domnul Ponta va mai ignora în mod sfidător mesajul trimis de societatea civilă şi opinia publică în toamna anului trecut şi dacă a uitat că nu mai este în campanie electorală.

Deputat PNL de Mărginimea Sibiului şi Valea Secaşelor, Mircea Cazan.

Mulţumesc.

Doamna Rodica Nassar:

Am să-i dau cuvântul în continuare doamnei deputat Andreea Paul.

Doamna Maria-Andreea Paul:

Bună dimineaţa!

Declaraţia politică pe care am pregătit-o pentru astăzi vizează perspectiva şi riscul ieşirii Marii Britanii din Uniunea Europeană. Aşadar, voi face o analiză nepartizană despre Brexit şi fără mânie.

Votul britanicilor de la referendumul de pe 23 iunie trebuie analizat fără mânie sau părtinire.

Gestul Marii Britanii de a atrage atenţia asupra marilor probleme ale viziunii tactice şi strategice a Uniunii Europene trebuie luat foarte în serios. Cu sau fără succesul ieşirii englezeşti din arena europeană, Uniunea va trebui să regândească modul propriu de funcţionare şi de gestionare a problemelor curente şi a crizelor, iar această regândire nu ar trebui să reechilibreze numai situaţia mamuţilor Uniunii, ci şi românii ar trebui să beneficieze din plin de un nou suflu strategic european.

România nu are de ales. Chiar fără să fim în Schengen încă, fără să fim conectaţi la sistemul bancar european al sistemului euro, nu avem spre altundeva să ne îndreptăm. Trebuie să ne pregătim de schimbări europene, făcând în continuare schimbări naţionale: adaptarea legislaţiei, elasticizarea economiei, absorbţia inteligentă de fonduri europene şi nu numai, eliminarea eficientă a corupţiei.

Pe toate canalele de comunicare se înşiruie de ceva timp avantajele şi dezavantajele economice, politice, sociale ale ieşirii Marii Britanii din Uniunea Europeană.

Uniunea Europeană ar trebui să se restructureze drastic, în cazul ieşirii britanice din scenă, devenind mai săracă şi mai puţin abilă comercial, ar surveni succesiv pericolul excentrizării similare în cascadă a altor ţări.

Dezavantaje mari pentru Marea Britanie există: monedă prăbuşită, proiecte comune suspendate şi nu numai. Dezavantajele ar fi diminuate potenţial de independenţa politicilor proprii, ulterioare Brexit-ului, şi de gândirea unei eventuale asocieri unionale cu Statele Unite, chestiune însă pe care preşedintele Obama a negat-o cu claritate. Cine ştie, însă, ce ne va aduce propria perspectivă electorală americană?

Frustrările britanicilor sunt de înţeles, mai ales după salvarea economică a Greciei. Este de înţeles şi tendinţa de autonomizare a Marii Britanii, ca ţară creatoare a liberalismului politic şi economic.

Totuşi, Marea Britanie şi-a atenuat criza postbelică, generând conceptul istoric de uniune de ţări, ca pionier al Comunităţii Europene.

Britanicii sunt apoi cei care au diseminat pe glob ideea de echipă, de grup de persoane, care împreună joacă rugby, fotbal sau cricket, care fac o afacere sau structurează o reţea comercială undeva în lume. De ce vor atunci, acum, să iasă din Uniunea Europeană? Cum vor acum englezii să aplice un liberalism purist, într-o situaţie economică mondială de o asemenea complexitate? Cât din referendumul pentru Brexit de pe 23 iunie este populism şi cât politică? Cât din frustrările insulare au inflexiuni de iluzii de secol XIX, mai ales ale politicienilor?

Indiferent de răspunsurile la aceste întrebări, care ţin atât de obscur, cât şi de tendinţele naturale, peste o săptămână, referendumul britanic va produce efecte.

O astfel de tentativă a britanicilor a mai avut loc la doar doi ani de la aderarea la Comunitatea Europeană, în 1975. La referendumul de atunci aproape 70% dintre britanici au răspuns cu "da" la întrebarea dacă Marea Britanie ar trebui să rămână în Comunitatea Europeană. Trendul ascendent al euroscepticismului, de atunci încoace, nu trebuie neglijat. Implicaţiile sunt majore.

Astăzi, unul din zece europeni este britanic. Brexit-ul ar putea diminua populaţia Uniunii Europene cu aproape 13 procente, respectiv cu aproape un procent ponderea cetăţenilor europeni în totalul populaţiei mondiale. Aceasta înseamnă că ieşirea britanicilor din Uniunea Europeană ar duce la un regres de 10 ani. Populaţia Marii Britanii echivalează cu populaţia statelor care au aderat în anul 2004 la Uniunea Europeană, mai puţin Cehia.

Suprafaţa Uniunii Europene s-ar putea reduce cu aproximativ 250.000 de km pătraţi, aşadar cu peste 5% din spaţiul terestru al Uniunii Europene, pierzând totodată şi o potenţială rută maritimă şi al doilea cel mai mare port, ca şi cantitate de bunuri transportate.

Uniunea Europeană riscă să piardă a doua cea mai mare economie după Germania. Marea Britanie a contribuit cu 2,6 trilioane euro la PIB-ul european în anul 2015. Prin urmare, ar suferi o scădere cu peste 17 procente, care poate crea un şoc asupra economiei europene, în condiţiile în care Uniunea Europeană nu a reuşit azi să depăşească nici măcar criza din anul 2008, când PIB-ul european a scăzut cu aproximativ şase procente.

Dincolo de riscul de destabilizare a economiei, Uniunea Europeană îşi poate pierde poziţia de lider economic global. Bugetul Uniunii Europene se va reduce cu peste 13 procente, europenii fiind nevoiţi să suplinească aceste pierderi sau să reducă investiţiile.

Potrivit informaţiilor furnizate de Comisia Europeană, Marea Britanie este astăzi al treilea contributor la bugetul comunitar. Comerţul intracomunitar va fi afectat.

Conform datelor Eurostat, în anul 2015 Marea Britanie ocupa locul al treilea în ceea ce priveşte ponderea în totalul importurilor intracomunitare, cu o valoare de peste 300 de miliarde de euro, reprezentând 10% din total. Totodată, a avut o pondere de 6% în totalul exporturilor comunitare, cu o valoare de 184 de miliarde de euro.

Uniunea Europeană riscă să piardă principalul stat care atrage cele mai multe investiţii străine directe din spaţiul comunitar. Potrivit World Investment Report pentru anul 2015, realizat de UNCTAD, Marea Britanie a fost clasată pe primul loc în Europa în ceea ce priveşte intrările de investiţii străine directe, în valoare de peste 72 de miliarde de dolari.

Nu doar Uniunea Europeană va retrograda, ci şi Marea Britanie, iar efectele acestei incertitudini politice deja se resimt: lira sterlină a scăzut de la începutul anului cu aproape 1,5 procente, la 1,25 euro în prezent.

Concret, euro câştigă teren în faţa lirei. Pesemne că, în ciuda acestei retorici, Marea Britanie nu va părăsi Uniunea Europeană.

În ceea ce priveşte România, riscul ieşirii Marii Britanii din Uniunea Europeană înseamnă condiţii riguroase pentru cei aproape 180.000 de muncitori români, înregistraţi oficial în statistica britanică, dar înseamnă şi taxe suplimentare pentru cele 5% din totalul exporturilor româneşti care ajung în prezent în Marea Britanie.

Independenţa pe care britanicii vor să o afişeze azi este specifică secolului XIX, care deşi a dus la un succes remarcabil în acele vremuri, azi singura posibilitate ca Marea Britanie să devină un lider mondial este doar în interiorul Uniunii.

În faţa ascensiunii Chinei, Indiei, Braziliei sau a altor state, chiar şi Statele Unite ale Americii au ales să aplice o strategie a interdependenţei, nu a independenţei, prin semnarea sau negocierea unor acorduri economice, politice şi chiar militare, capabile să facă faţă acestor noi competitori globali.

Vă mulţumesc.

Doamna Rodica Nassar:

Mulţumim şi noi, doamnă deputat.

Doamna Maria-Andreea Paul (din sală):

Dacă mai e timp, aş mai face una...

Doamna Rodica Nassar:

Aveţi cuvântul, doamnă deputat Andreea Paul.

Doamna Maria-Andreea Paul:

Vă mulţumesc.

De ce eşuează reformele reale în România?

Parlamentul trebuie să treacă urgent la reforma legislativă prin clarificare, uniformizare şi abrogare a legilor, după caz.

Până nu se stabilesc clar şi neinterpretabil legile, cu norme obiective de aplicare şi până nu se simplifică şi nu se stabileşte un circuit clar şi corect al documentelor publice, nu se va întâmpla vreo reformă reală în vreun domeniu, oricâtă dorinţă am avea cei corecţi şi bine intenţionaţi.

Acest Parlament, cu majoritatea dată de PSD, nu şi-a propus niciodată acest obiectiv. Pasul decisiv revine viitorului Parlament. Asumarea acestui obiectiv de către Partidul Naţional Liberal cred că este obligatorie. Noua echipă parlamentară liberală va trebui să câştige alegerile şi să-şi dovedească capacitatea profesională de a răspunde la provocarea simplificării şi clarificării legislative.

În acest sens, acum o săptămână, am deschis o dezbatere publică, la care vă invit pe toţi, cu observaţii, comentarii şi propuneri în sensul simplificării şi clarificării legislative, să le transmiteţi spre adresa de e-mail deputatandreeapaul@gmail.com.

A treia şi ultima declaraţie politică pe care o fac astăzi vizează transportul comun din Bucureşti.

Şi deschid cu o întrebare: de ce nu a aplicat RATB la fonduri europene nerambursabile şi ce ar trebui făcut?

RATB, serviciul public de transport din Bucureşti şi Ilfov, trebuie transformat din regie autonomă în societate comercială, pentru a putea aplica la fonduri europene nerambursabile. Aceasta ar trebui să fie prioritatea principală a noii echipe din capitală.

Ca regie autonomă, RATB nu a putut şi nu poate aplica şi absorbi bani europeni pentru modernizarea atât de necesară.

În anul 2015 subvenţiile publice alocate acestui serviciu de transport reprezentau aproape două treimi din veniturile şi cheltuielile totale ale RATB, mai exact 63 de procente. A-l subvenţiona integral din bugetul public, aşa cum populist propune PSD, pentru a furniza "gratuit" acest serviciu, ar fi o mare păcăleală.

Nimic nu este gratuit! Cineva plăteşte pentru acest serviciu. Tot românii, nu doamna Firea, nu PSD, românii plătesc.

E nevoie, totuşi, de profesionişti la vârful capitalei. Fiţi informaţi şi nu vă lăsaţi manipulaţi! Avem nevoie de modernizarea serviciului public de transport, nu de populism feroce în capitală. Populismul costă decenii de întârziere în modernizarea transportului public şi nu numai, plătit tot de către români.

Vă mulţumesc.

Doamna Rodica Nassar:

Mulţumim, doamnă deputat.

Am să-i dau cuvântul în continuare domnului deputat Aurelian Mihai.

Domnul Aurelian Mihai:

Bună dimineaţa, doamnă preşedinte de şedinţă.

Bună dimineaţa, stimaţi colegi.

Iată că, după aproape nouă ani de zile, în Parlamentul României se organizează pentru prima dată, fiind şi prima ediţie, evident, Congresul românilor de pretutindeni.

Legea nr. 299 din 2007 stipula acest lucru, ca fiind un drept al românilor. Art. 5 alin. (1) lit. i) din lege se referă la acest drept al românilor de pretutindeni de a avea un congres. În urma lucrărilor acestuia trebuie să se aleagă Consiliul românilor de pretutindeni.

Peste aproape o săptămână, deci peste opt zile, vor sosi aici, în Parlamentul României, primii delegaţi ai românilor care trăiesc dincolo de graniţele statului român. Ca atare, vom inaugura acest eveniment, aici, în Parlamentul României, eveniment care este bugetat prin lege şi care se desfăşoară sub egida Parlamentului, bugetat, cum am spus, de Camera Deputaţilor.

În urma Congresului românilor de pretutindeni, spuneam, se va alege un consiliu de reprezentare, un consiliu apolitic, după cum este şi rolul stabilit prin metodologia de aplicare a legii, rolul, spuneam, al congresului. Acest consiliu, prin art. 9 din legea amintită, are un rol semnificativ şi consultativ, de asemenea, de a duce înainte anumite probleme pe care românii din comunităţile pe care le avem dincolo de frontierele statului român le întâlnesc. Spune tot art. 9 că acest Consiliu al românilor de pretutindeni va funcţiona pe lângă Ministerul Afacerilor Externe, minister care îi va furniza serviciile necesare şi îi va asigura secretariatul tehnic şi bineînţeles logistica de care are nevoie, dar, bineînţeles, acest consiliu va înainta analize, informări şi propuneri atât ministerului de resort, cât şi Parlamentului României, inclusiv oricărei alte instituţii cu atribuţii în domeniul românilor de pretutindeni.

Noii reprezentanţi, de această dată, în acest consiliu, vor avea o misiune destul de îndelungată pot spune, pentru că instituţia, forul, va avea un caracter permanent, noi îi încurajăm, ca parlamentari, şi ai diasporei, şi parlamentari ai comunităţilor pentru românii din afara graniţelor ţării şi, bineînţeles, colegi, în general, care şi-au exprimat, din punct de vedere mai puţin politic, bunăvoinţa de a participa şi de a susţine acest demers, îi vom sprijini pe aceşti oameni. Va rezulta un consiliu care va avea componenţă sută la sută... aici mă refer numai români de pretutindeni, ceea ce până în momentul de faţă nu există. Există, însă, voci, încă de mulţi ani de zile, partide politice, atunci când discutăm de reprezentare în Parlament, ca ceea ce înseamnă Circumscripţia românilor din diaspora, Circumscripţia nr. 43, să aibă, evident, candidaţi care să cunoască viaţa românilor din diaspora şi bineînţeles una din condiţiile care ni se cer de către electorat, este ca aceşti oameni să fi trăit în diaspora.

Acum rămâne de văzut. Cert este că acest consiliu va avea această componenţă, aparţine numai celor care trăiesc în afara ţării. O noutate, ceea ce este foarte important, vor putea participa la lucrările Congresului românilor de pretutindeni inclusiv români care nu au cetăţenia română. Acest lucru vă pot spune că este unul înălţător, pentru că am avut în atenţia noastră ca români din Bulgaria, din Serbia, din Basarabia, Bucovina de nord să poată să fie prezenţi în reprezentarea celor care i-au desemnat ca delegaţi.

Cred eu că este un pas major în viaţa românilor de pretutindeni, cred eu că în sfârşit, după nouă ani de neaplicare şi nerespectare a legii, a sosit momentul ca această etapă să fie deja depăşită, realizată, iar, mai mult decât atât, dincolo de eventuale critici, dincolo de o mulţime de aprecieri, cred eu că vom avea în premieră şansa să întărim imaginea diasporei şi bineînţeles că acele viitoare propuneri de lege care mai apar pe aici, prin Parlament, să aibă o bază mult mai realistă, aduse chiar din interiorul acestor comunităţi la care ţinem atât de mult.

Urez drum bun tuturor delegaţilor, le urez succes şi încă o dată pot să spun că mi-a făcut deosebită plăcere să pot conduce lucrările Secretariatului tehnic al Congresului românilor de pretutindeni, secretariat tehnic care în această săptămână şi-a finalizat misiunea sa în ceea ce priveşte etapa procedurală asupra căreia trebuia să vegheze, iar încă o dată, peste zece zile, vom avea cel mai nou for de reprezentare cu caracter consultativ. Este, evident, al românilor de pretutindeni.

Vă mulţumesc.

Deputat diaspora, Aurelian Mihai, Colegiul nr. 1, Europa de Vest.

Doamna Rodica Nassar:

Mulţumim, domnule deputat.

Îi dau cuvântul domnului deputat Radu Zlati. Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Radu Zlati:

Mulţumesc, doamnă preşedinte de şedinţă.

"Şi viaţa îi va mântui", spunea un coleg din învăţământ, privitor la absolvenţii de liceu care, dintr-o cauză sau alta, nu-şi luau bacul. Căci, ca în fiecare an, mijlocul lunii iunie ne aduce aminte de două evenimente naţionale: venirea minerilor la Bucureşti, în 1990, repetată după aceea, pentru că le-a plăcut mult, şi începerea examenului naţional. Anul acesta cele două evenimente sunt, dacă vreţi, încununate, deşi poate nu e termenul cel mai potrivit, cu un nimb al minciunii, căci aproape de aniversarea venirii minerilor la Bucureşti, bucureştenii, în marea lor înţelepciune, şi-au votat primar de capitală şi primari de sectoare exact pe urmaşii celor care i-au chemat pe mineri, semn că nu doar oamenii sunt sub vremuri, dar şi că vremurile, iată, se schimbă.

O a doua minciună: din întreg efectivul elevilor care au terminat cei patru ani de liceu, 50.000 au preferat să nu se prezinte la examenul naţional. Astfel ei, desigur, au "îmbunătăţit" statisticile unităţilor de învăţământ de unde provin, pentru că, nu-i aşa, ei nu vor fi căzut examenul de bacalaureat, de vreme ce nici măcar nu i-a tentat să-l aibă.

Voi închide micul meu discurs cu concluzia tristă că, da, viaţa îi va salva foarte probabil pe aceşti tineri care au luat înţeleapta decizie să îşi mai amâne ad calendas graecas examenul de maturitate, cum se spunea pe vremuri. Pentru că, da, viaţa ne supune şi la alte examene decât acela de bacalaureat.

Din păcate, însă, societatea românească, cel puţin în anul de graţie 2016, încă nu este salvată, iar un atestat în ceea ce priveşte această aserţiune este, din punctul meu de vedere, desigur, subiectiv şi partinic, rezultatul alegerilor la Bucureşti, din iunie 2016.

Vă mulţumesc.

Doamna Rodica Nassar:

Mulţumim.

Am să-i dau cuvântul în continuare domnului deputat Fenechiu.

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Cătălin-Daniel Fenechiu:

Doamnelor şi domnilor colegi,

Declaraţie politică: "Petrolul şi gazele româneşti - soluţia salvatoare a finanţării îndeplinirii obligaţiilor asumate de Guvern faţă de români".

Stimaţi colegi

Stimaţi colegi,

De câteva luni bune, Guvernul condus de Dacian Cioloş dă rateuri serioase în ceea ce priveşte îndeplinirea obligaţiilor asumate faţă de anumite categorii socioprofesionale, respectiv medici, profesori, elevi, studenţi şi pensionari - referitor la creşterile salariale, la indemnizaţii şi la pensiile asumate de Guvern.

De ani de zile, creşterea salariilor bugetarilor, a indemnizaţiilor pentru mame şi copii, dar şi pensiile românilor de rând se află pe lista de aşteptare a Guvernului, timp în care ne pleacă din ţară medicii, profesorii, inginerii, cercetătorii ştiinţifici, adică tocmai cei ce ar trebui să contribuie cel mai mult la menţinerea gradului de cultură, civilizaţie şi sănătate al României. Ne rămân în schimb în ţară securiştii, coloneii, generalii de operetă, parlamentarii şi tot felul de alţi aleşi ai poporului, pentru care se găsesc mereu resurse pentru salarii şi pensii scandaloase.

Iar domnul prim-ministru se apără spunând că nu sunt suficienţi bani la buget pentru aceste creşteri destinate pensionarilor, mamelor, copiilor profesorilor, medicilor şi că aplicarea lor trebuie amânată până la momentul în care Parlamentul îi va indica domnului Cioloş de unde să ia banii necesari pentru respectarea acestor angajamente faţă de români.

În faţa acestei neputinţe exprimate public de către premierul României, Parlamentul are datoria sacră faţă de români de a rezolva cât mai grabnic acest blocaj artificial.

Personal, în calitate de lider al Partidului Naţional Democrat, împreună cu specialiştii noştri în economie din cadrul Institutului Naţional Democrat, am identificat una din soluţiile optime pentru colectarea la bugetul de stat a sumelor necesare aplicării măsurilor de creştere economică pentru bugetari şi pentru persoanele asistate social, faţă de care Guvernul şi-a asumat aceste obligaţii. Resursele se află chiar sub picioarele noastre: ele sunt petrolul şi gazele naturale româneşti.

Reamintim Guvernului Cioloş că acel infam contract de privatizare al Companiei Petrom prin care guvernarea lui Adrian Năstase a transferat în mâinile unei companii austriece, prin concesiune, exploatarea intensivă a zăcămintelor de petrol şi gaze româneşti, a expirat încă din anul 2014! A fost prelungit cu un an în 2015 şi apoi trebuia renegociat, lucru care nu s-a făcut, în dauna bugetului de stat şi a intereselor românilor.

Nu se poate ca bunii gospodari tehnocraţi din Guvernul României să nu fi observat faptul că acest contract net dezavantajos pentru statul român este prelungit în mod tacit, de la an la an, pentru că nimeni din Guvernul României nu are curajul să spună stop austriecilor şi astfel, să ne luăm resursele energetice înapoi, la români, pentru români!

Somăm Guvernul Cioloş să notifice de urgenţă Compania OMV cu privire la expirarea contractului de concesiune a petrolului şi gazelor româneşti. Cerem Guvernului tehnocrat desecretizarea contractului încheiat cu OMV, precum şi a anexelor acestuia. Este inadmisibil ca în plin an 2016, în era libertăţii informaţiei, să avem contracte comerciale secrete prin care se protejează interesele economice ale unei sau ale unor companii străine. Nu avem dreptul să refuzăm românilor şansa la prosperitatea pe care o merită. Dumnezeu a lăsat această ţară bogată, cu bogăţii care să le uşureze viaţa românilor, iar nu străinilor veniţi să le exploateze.

Din petrolul şi gazele româneşti trebuie să plătim salariile medicilor şi profesorilor români din România, acolo unde le este locul, nu pe aiurea, nu pe unde fug pentru o pâine mai bună. Din banii proveniţi din petrolul românesc trebuie să plătim pensiile bătrânilor noştri, alocaţiile copiilor de români, şi nu ale celor din Austria!

Fiecare zi de exploatare ilegală a avuţiei noastre naţionale reprezintă o palmă pe obrazul sărăciei oamenilor noştri, un act de trădare naţională din partea celor ce au atribuţii şi îndatoriri să stopeze acest jaf.

În anul 2007 o comisie a Senatului României a analizat aceste chestiuni, dar nu s-a luat nicio măsură. Tot în 2007 Serviciul Român de Informaţii a întocmit un raport prin care a tras un semnal de alarmă cu privire la petrolul românesc, însă fără nici un rezultat.

Raportul Curţii de Conturi arată că OMV nu şi-a respectat obligaţia de majorare a capitalului cu contravaloarea terenurilor primite de la stat şi pe care au primit certificatele de atestare a dreptului de proprietate, astfel că acest contract poate fi oricând anulat.

Astăzi, în 2016, avem un Guvern tehnocrat, care nu poate fi acuzat de partizanat politic. Un Guvern care poate lua măsuri de stopare a hemoragiei economice ce vlăguieşte de puteri bugetul de finanţe al României.

Domnule prim-ministru Dacian Cioloş, aveţi obligaţia morală faţă de români să aduceţi înapoi această avuţie în patrimoniul statului român, acolo unde îi este locul. Mingea este acum în terenul dumneavoastră. Noi, Parlamentul, v-am indicat soluţia pentru a aduce la buget fondurile necesare pentru îndeplinirea promisiunilor faţă de români şi vă vom susţine în acest demers, dacă ne veţi solicita sprijinul în acest sens.

Vă mulţumesc.

Doamna Rodica Nassar:

Mulţumim şi noi, domnule deputat.

Dau cuvântul, în continuare, domnului deputat Virgil Guran.

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Virgil Guran:

Vă mulţumesc.

De obicei, orice politician, când doreşte să câştige voturi, îşi începe discursul ceva de genul acesta: "Avem o ţară extraordinară, avem munte, avem mare, avem petrol, gaz, păduri, Dunăre, Deltă" şi putem să enumerăm foarte multe din acestea.

Şi imediat începe să spună că aceste lucruri trebuie valorificate, că în momentul când va ajunge să conducă, să fie în funcţie, va face lucruri extraordinare. Din păcate, lucrurile acestea nu s-au întâmplat.

Ce cred că ar trebui făcut sau care este marea noastră problemă? Ne uităm că şi un copil de 14 ani dacă îl întrebi: ce e cu tine?, începe să spună: "Când voi fi mare, vreau să mă fac poliţist, medic, să am o familie, să am doi copii", deci îşi face un plan, "să am o casă"..., îşi face un plan.

Din păcate, la noi, pentru România, nu există un plan de dezvoltare, nu există o concepţie unitară, nu s-a gândit nimeni după 1989 ce ar trebui să facem noi.

Fiecare ţară este definită într-un fel, despre fiecare ţară... vorbeşti despre Grecia: vorbeşti despre insule, vorbeşti despre turism, nu ştiu, vorbeşti despre Olanda: vorbeşti despre lalele, despre brânza din Olanda, de Elveţia: de ceasuri, de bani, de...

Când vorbeşti despre România, te gândeşti că e o ţară foarte frumoasă, dar nu poţi s-o defineşti, nu poţi să spui ceva precis despre ea, că are o direcţie foarte clară şi va deveni cea mai mare tare ţară în..., nu ştiu, producţia de mobilă - pentru că tot avem lemn -, sau în realizarea de autostrăzi, că de asta ne lăudăm de vreo 26 de ani.

Deci această guvernare sau viitoarea cred că ar trebui să înceapă cu acest lucru: să existe un plan clar, ce vrem să facem în această ţară, ce resurse avem, cum putem să le valorificăm, unde vrem să ajungem şi ce putem să ajungem.

Şi dacă se face acest plan şi dacă ne ţinem de acest plan, avem şanse să ne aliniem la celelalte ţări europene, la celelalte ţări dezvoltate.

Altfel, va fi din nou o promisiune, se apropie alegerile, o să se spună cât de bine o să ştie fiecare să conducă această ţară, vom ajunge unii sau alţii să conducem această ţară şi va rămâne această retorică.

Cred că este momentul să ne trezim, să fim pragmatici şi să trecem la lucruri foarte clare.

Eu sper să văd acest lucru în viitorul mandat, indiferent cine va conduce, indiferent cine va fi în Parlament, indiferent cine va guverna.

Vă mulţumesc.

Deputat PNL, Guran Virgil.

Doamna Rodica Nassar:

Mulţumim, domnule deputat.

Are cuvântul, în continuare, domnul deputat Paul Dumbrăvanu.

Aveţi cuvântul.

Domnul Paul Dumbrăvanu:

Mulţumesc.

Astăzi vreau să discut despre Institutul Naţional de Statistică, o instituţie extrem de importantă în România, dar la fel de mult politizată în ultimii ani, din păcate, o instituţie care ar trebui să fie promotorul a ceea ce înseamnă inovare şi dezvoltare a întreprinderilor mici şi mijlocii în România, pentru că baza a ceea ce înseamnă statistică, toate informaţiile deţinute de Institutul Naţional de Statistică trebuie să fie prelucrate în folosul a ceea ce înseamnă dezvoltarea strategică a României pentru viitor.

Dar aici regăsim un Raport al Curţii de Conturi pe 2014 care spune că Institutul Naţional de Statistică a pus la dispoziţie unor firme, pentru nunţi şi botezuri, spaţii; care spune mai departe că Institutul Naţional de Statistică, încă de la înfiinţare, a avut un rezultat negativ pentru activităţile de diseminare a informaţiilor; la fel, există o lipsă de interes din partea conducerii Centrului de Conferinţe pentru organizarea de evenimente pentru atragerea fondurilor şi, implicit, pentru creşterea veniturilor; există, la fel, un dezinteres foarte mare privind contribuţiile la ceea ce înseamnă marketing şi dezvoltare a serviciilor Institutului Naţional de Statistică.

Regăsim... recent am avut pe ordinea de zi Ordonanţa Guvernului care spune că ar trebui să comasăm acest Centru de Conferinţe şi Centrul Naţional de Pregătire în Statistică şi să le alipim Institutului Naţional de Statistică, uitând că în raportul Curţii de Conturi există - foarte grav - menţionat următorul lucru: că s-au desfăşurat activităţi şi s-au sesizat în privinţa aceasta organele de cercetare penală privind fraudele de la Centrul de Conferinţe din cadrul INS.

Deci cred că este de datoria noastră, în primul rând, să organizăm o comisie de anchetă şi să facem o anchetă asupra a ceea ce s-a întâmplat la Institutul Naţional de Statistică, cu toate aceste spaţii, să vedem pe ce s-au cheltuit banii şi de ce nu mai există venituri ale Institutului Naţional de Statistică. Pentru că logica foarte simplă spune în felul următor: sunt atât de multe firme pe piaţa din România care folosesc şi vând informaţii în legătură cu statistica, încât nu are absolut niciun sens să spunem că Institutul Naţional de Statistică nu dispune de venituri, pentru că absolut toate întreprinderile din România ar avea nevoie de informaţiile INS-ului, că aceştia ar fi bine să le facă publice şi acceptabile, ca preţ, multora dintre cei care au nevoie de ele.

Deci cred eu că Raportul Curţii de Conturi este foarte important şi să-l avem în vedere înainte de a lua orice decizie aici, în Parlament, în privinţa acoperirii din bugetul pe 2016 a tuturor neregulilor din trecut ale activităţii INS.

Şi aş vrea ca în comisia unde a fost retrimisă, în Comisia pentru administraţie - pentru că a existat un raport comun al Comisiei pentru administraţie, dar şi al Comisiei juridice - să existe o dare de seamă a celor care răspund de bugetul INS-ului. Şi să vedem exact de unde provin aceste pagube provocate de angajaţii INS-ului, şi să răspundă acele persoane, atât contravenţional, cât şi penal, şi să vedem concret de ce nu se iau măsuri.

Aş vrea să vedem cât mai curând instituţii care se autocontrolează şi nu vin să acopere ulterior fraude din bugetul respectiv, prin ordonanţe sau prin tot felul de tertipuri.

Vă mulţumesc.

Paul Dumbrăvanu, deputat PNL.

Doamna Rodica Nassar:

Mulţumim, domnule deputat.

Dau cuvântul, în continuare, doamnei deputat Ana Birchall.

Doamna Ana Birchall:

Mulţumesc mult, doamnă preşedinte de şedinţă.

În declaraţia politică din această săptămână doresc să vă vorbesc despre importanţa viitorului Summit NATO de la Varşovia pentru România şi pentru dezvoltarea capacităţilor noastre de apărare şi de integrare în cadrul unor viitoare acţiuni comune cu partenerii noştri Nord-Atlantici.

Stimate colege,

Stimaţi colegi,

În cei 12 ani de la intrarea în Organizaţia Tratatului Atlanticului de Nord, România a dovedit că încrederea învestită de partenerii noştri occidentali în maturitatea şi stabilitatea noastră democratică a fost justificată. În prezent, în contextul provocărilor la adresa siguranţei naţionale, europene şi euroatlantice, România este un real pilon de securitate în regiune şi are potenţialul să devină principalul furnizor de echilibru geostrategic, militar şi politic pe flancul estic al Alianţei.

În cadrul exerciţiilor NATO "Steadfast Cobalt 2016", România a demonstrat că posedă capacitatea de a găzdui forţe ce ar putea fi dislocate pe teritoriul naţional şi de a integra comandamente şi forţe româneşti într-o posibilă operaţiune comună a NATO, menită să apere estul Europei. Astfel, putem spune că eforturile noastre de întărire a securităţii naţionale au contribuit în mod direct şi la consolidarea securităţii în regiunea noastră.

Astăzi, asistăm la o înmulţire a ameninţărilor şi a vulnerabilităţilor de securitate ce transformă contextul regional pe flancul estic într-unul deosebit de complicat şi fac ca stabilitatea să rămână în continuare un obiectiv deosebit de important. Criza migraţiei, intensificarea fenomenului terorist, criza permanentizată din Ucraina şi politica tot mai agresivă a Federaţiei Ruse aduc în prim-plan nevoia unui răspuns coeziv şi solidar din partea NATO pentru a asigura echilibrul pe flancul estic.

În acest context, România trebuie să îşi reafirme solidaritatea şi angajamentul faţă de valorile şi acţiunile comune ale Alianţei Nord-Atlantice, precum şi sprijinul faţă de intensificarea prezenţei NATO la Marea Neagră. România joacă un rol extrem de important în asigurarea unei prezenţe proporţionale a NATO la Marea Neagră, în raport cu potenţialele riscuri la adresa stabilităţii din regiune.

Stimate colege,

Stimaţi colegi,

Tocmai de aceea cred că Summitul NATO de la Varşovia este unul extrem de important, atât pentru România, cât şi pentru toată regiunea noastră, pentru stabilirea unei dimensiuni exacte a implicării noastre în prevenirea şi combaterea ameninţărilor existente pe flancul estic şi, în special, la Marea Neagră. "Prezenţa NATO în regiune s-a consolidat în ultima perioadă, odată cu operaţionalizarea bazelor americane, cum este cea de la Deveselu. Dar, ţinând cont de contextul regional delicat, este nevoie ca în cadrul acestui summit să se decidă cât de extinsă va fi prezenţa Alianţei în estul Europei, iar din acest punct de vedere, România, cu siguranţă, va juca un rol esenţial.

Angajamentele şi promisiunile pe care ni le-am asumat faţă de partenerii noştri occidentali ne obligă, dar în acelaşi timp ne onorează. Aceasta este şansa României să îşi câştige locul de frunte în ecuaţia de putere din Europa şi din lume. Şi eu cred că nu trebuie să irosim această şansă. Este şansa noastră să demonstrăm că putem să ne respectăm cuvântul dat, că merităm încrederea şi rolul care ne-a fost alocat şi că România are şi este o voce importantă la masa actorilor strategici. Dar nu depinde decât de noi.

Vă mulţumesc.

Ana Birchall, deputat, Colegiul 5, Vaslui.

Doamna Rodica Nassar:

Mulţumim, doamnă deputat.

Declar închisă şedinţa noastră de astăzi, consacrată declaraţiilor politice şi intervenţiilor.

Şedinţa s-a încheiat la ora 10,00.