Parliamentary debates

Şedinţa a început la ora 15.10.

Lucrările şedinţei au fost conduse de domnul senator Călin-Constantin-Anton Popescu-Tăriceanu, preşedintele Senatului, şi domnul deputat Nicolae-Liviu Dragnea, preşedintele Camerei Deputaţilor, asistaţi de domnul deputat Georgian Pop, secretar al Camerei Deputaţilor şi domnul senator Ion Marcel Vela, secretar al Senatului.

Domnul Călin-Constantin-Anton Popescu-Tăriceanu:

Doamnelor şi domnilor senatori şi deputaţi, vă invit să luaţi loc în bancă pentru a putea începe şedinţa.(Discuţii la prezidiu.)

Domnul secretar Adrian Ţuţuianu, membru al Senatului... Îl invit să vină să ne asiste la conducerea şedinţei.

Domnul Adrian Ţuţuianu (din sală):

Cineva de la opoziţie. Unul de la opoziţie...

Domnul Călin-Constantin-Anton Popescu-Tăriceanu:

Unul de la opoziţie. A! da. Pardon, are dreptate domnul Ţuţuianu. Cineva de la opoziţie. Nu e prezent. De la opoziţie? Haide, Marcel! (Discuţii la prezidiu.)

Domnul senator Vela. Domnul senator Vela. Gata. Mulţumesc.

Vă rog să-mi permiteţi să declar deschisă şedinţa comună a Senatului şi Camerei Deputaţilor şi vă anunţ că, din totalul de 464 de senatori şi deputaţi, până în acest moment, şi-au înregistrat prezenţa la lucrări un număr de 310 membri.

Se poate şi la opoziţie să luaţi loc în bancă? Şi cu domnul Ciolacu? Doamna Gorghiu? Se aude? V-a cuprins agitaţia, aşa, deodată.

Proiectul ordinii de zi şi proiectul programului de lucru pentru şedinţa comună de astăzi, stabilite de Birourile permanente ale celor două Camere, cu participarea liderilor grupurilor parlamentare, au fost distribuite.

Dacă sunt comentarii cu privire la ordinea de zi. Nu sunt.

Supun votului ordinea de zi.

Cine este pentru? Vă rog să votaţi.

Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă? Nu sunt.

Abţineri? Nu sunt.

Unanimitate.

Ordinea de zi a fost aprobată.

În legătură cu programul de lucru, dacă sunt comentarii. Nu sunt.

Supun votului dumneavoastră programul de lucru.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă? Nu sunt.

Abţineri? Nu sunt.

Unanimitate.

Programul de lucru a fost aprobat.

La primul punct al ordinii de zi avem Scrisoarea Preşedintelui României, domnul Klaus-Werner Iohannis, referitoare la organizarea unui referendum naţional consultativ, cu privire la continuarea luptei împotriva corupţiei şi asigurarea integrităţii funcţiei publice.

Proiectul de hotărârea a fost distribuit şi este afişat pe paginile de internet ale celor două Camere ale Parlamentului.

Are cuvântul domnul senator Şerban Nicolae, preşedintele Comisiei juridice, de numiri, disciplină, imunităţi şi validări, sau domnul Nicolicea, preşedintele comisiei de la Cameră pentru a prezenta Scrisoarea Preşedintelui României, avizul comun şi proiectul de Hotărâre a Parlamentului elaborat de comisii.

Cine vine să le prezinte? Domnul Şerban Nicolae sau domnul Nicolicea? Dacă nu, altcineva de la Comisia juridică. Vicepreşedinţii de la Comisia juridică.

Rog liderii... Da? Domnul Varga? (Rumoare, discuţii în sală.)

Domnule deputat Varga, vă rog, aveţi cuvântul.

Deci în ordine, domnule deputat, dacă se poate: Scrisoarea Preşedintelui, avizul comisiilor şi proiectul de hotărâre.

Domnul Vasile Varga:

Domnule preşedinte, îmi pare foarte rău, n-am niciun material de la ambele comisii juridice. Le-aş fi prezentat cu drag. (Discuţii în sală.) Doar dacă mi-l înmânaţi dumneavoastră, de la prezidiu.

Domnul Călin-Constantin-Anton Popescu-Tăriceanu:

Nu am auzit ce aţi spus. Vă rog, repetaţi.

Domnul Vasile Varga (din sală):

Daţi-mi materialul dumneavoastră.

Din sală: Nu are nimic... Nu a venit pregătit... (Discuţii în sală.)

Domnul Călin-Constantin-Anton Popescu-Tăriceanu:

Ce nu ai? Ce nu ai? (Discuţii la prezidiu.)

Domnule senator Şerban Nicolae, vă rog să prezentaţi cele trei documente. Vă mulţumesc.

Domnul Şerban Nicolae:

Mulţumesc.

Domnilor preşedinţi,

Stimaţi colegi,

Să prezentăm în ordine. Întâi Scrisoarea Preşedintelui României adresată celor doi preşedinţi ai Senatului şi Camerei Deputaţilor în data de 24 ianuarie 2017.

Stimate domnule preşedinte al Senatului,

Stimate domnule preşedinte al Camerei Deputaţilor,

În temeiul dispoziţiilor art. 90 din Constituţia României şi al dispoziţiilor art. 2 şi 11 din Legea nr. 3/2000 privind organizarea şi desfăşurarea referendumului, intenţionez să cer poporului să-şi exprime, prin referendum, voinţa suverană cu privire la următoarea problemă de interes naţional:

- Continuarea luptei împotriva corupţiei şi asigurarea integrităţii funcţiei publice.

Având în vedere dispoziţiile legale menţionate, consult Parlamentul cu privire la organizarea unui referendum naţional referitor la problema sus-menţionată.

Domnilor preşedinţi,

Stimaţi colegi,

În urma hotărârii Birourilor permanente reunite, Comisiile juridice, de numiri, disciplină, imunităţi şi validări din cele două Camere au procedat la o şedinţă comună în data de 7 februarie 2017 şi au transmis către Birourile permanente reunite avizul comun şi proiectul de hotărâre cu privire la Scrisoarea domnului Klaus-Werner Iohannis, Preşedintele României, prin care solicită consultarea Parlamentului cu privire la organizarea unui referendum naţional.

Avizul comun întocmit este după cum urmează.

În urma solicitării Birourilor permanente reunite prin care comisiile au fost solicitate să întocmească un punct de vedere şi un proiect de hotărâre comun, au convenit următoarele:

Solicitarea Preşedintelui României, transmisă prin adresa cu nr. CP/1/174 din 24 ianuarie 2017, este formulată în temeiul dispoziţiilor art. 90 din Constituţia României, republicată, şi al dispoziţiilor art. 2 şi 11 din Legea nr. 3/2000 privind exercitarea, organizarea şi desfăşurarea referendumului.

Preşedintele a declarat că intenţionează să ceară poporului să-şi exprime, prin referendum, voinţa suverană cu privire la următoarea problemă de interes naţional:

- "Consultarea luptei împotriva corupţiei şi asigurarea integrităţii funcţiei publice".

În urma dezbaterilor, membrii prezenţi ai Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi a Camerei Deputaţilor şi Comisiei juridice, de numiri, disciplină, imunităţi şi validări a Senatului, au hotărât, cu unanimitate de voturi, să prezinte Camerelor reunite ale Parlamentului un aviz comun favorabil privind solicitarea Preşedintelui României, cu recomandarea ca, prin întrebarea formulată, să se respecte Constituţia României, în forma republicată, Legea nr. 3/2000 privind organizarea şi desfăşurarea referendumului, deciziile Curţii Constituţionale în materie şi recomandările Codului de bune practici în materie de referendum, adoptat de Comisia de la Veneţia.

În acest sens, precizăm:

• Constituţia României, art. 90 şi 74 alin. (2). Problemele fiscale, cele cu caracter internaţional, amnistia şi graţierea, nu pot face obiectul iniţiativelor legislative a cetăţenilor;
• Decizia Curţii Constituţionale a României nr. 70/1999: "Preşedintele nu poate iniţia un referendum cu caracter legislativ";
• Decizia Curţii Constituţionale nr. 799/2011 care pune în acord cu decizia... în sensul în care exceptarea de la referendumul cerut de preşedinte a problemelor de interes naţional, care, aprobate prin însumarea voinţei poporului, ar impune revizuirea Constituţiei, pentru motive lesne de înţeles, întrucât, prin referendum, se adoptă orice iniţiativă de revizuire a textului constituţional;
• Şi, în final, Codul de bune practici în materie de referendum adoptat de Comisia de la Veneţia la punctul III, punctul 3: "Textele supuse referendumului nu trebuie să contravină dreptului internaţional sau principiilor statutare ale Consiliului Europei (democraţie, drepturile omului şi preeminenţa dreptului, respectiv statul de drept)."

Văzând avizul comun favorabil, comisiile reunite vă propun următorul proiect de hotărâre.

Hotărâre privind solicitarea Preşedintelui României referitoare la organizarea

unui referendum naţional consultativ cu privire la continuarea luptei împotriva corupţiei şi asigurarea integrităţii funcţiei publice.

În temeiul prevederilor art. 90 din Constituţia României, republicată, şi ale art. 11 din Legea nr. 3/2000 privind organizarea şi desfăşurarea referendumului, cu modificările ulterioare, având în vedere scrisoarea Preşedintelui României, domnul Klaus-Werner Iohannis, adresată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului privind iniţierea unui referendum pe probleme de interes naţional, având în vedere avizul comun al Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi a Camerei Deputaţilor şi al Comisiei juridice, de numiri, disciplină, imunităţi şi validări a Senatului, precum şi dezbaterile din şedinţa comună a Camerei Deputaţilor şi Senatului din data de 7 februarie 2017,

Parlamentul României adoptă prezenta hotărâre:

Articol unic. – Parlamentul României avizează favorabil iniţierea de către Preşedintele României a unui referendum naţional consultativ cu privire la continuarea luptei împotriva corupţiei şi asigurarea integrităţii funcţiei publice cu recomandarea ca, prin întrebarea formulată, să se respecte Constituţia României, Legea nr. 3/2000 privind organizarea şi desfăşurarea referendumului, deciziile Curţii Constituţionale a României în materie şi recomandările Codului de bune practici în materie de referendum, adoptat de Comisia de la Veneţia.

1. Constituţia României, republicată, art. 90 şi art. 74 alin. (2): "Problemele fiscale, cele cu caracter internaţional, amnistia şi graţierea, nu pot face obiectul iniţiativei legislative a cetăţenilor", ţinând cont de faptul că lupta împotriva corupţiei a devenit o problemă cu caracter internaţional, prin adoptarea Legii nr. 365/2004 pentru ratificarea Convenţiei Naţiunilor Unite împotriva corupţiei, adoptată la New York la 31 octombrie 2003;

2. Decizia Curţii Constituţionale a României nr. 70/1999: "Preşedintele nu poate iniţia un referendum legislativ";

3. Decizia Curţii Constituţionale a României nr. 799/2011, în sensul exceptării de la referendumul cerut de preşedinte a problemelor de interes naţional care, aprobate prin exprimarea voinţei poporului, ar impune revizuirea Constituţiei;

4. Şi Codul de bune practici în materie de referendum, adoptat de Comisia de la Veneţia: "Textele supuse referendumului nu trebuie să contravină dreptului internaţional sau principiilor statutare ale Consiliului Europei (democraţie, drepturile omului şi preeminenţa dreptului, respectiv statul de drept) ."

Acestea sunt documentele solicitate, domnule preşedinte, pe care s-au pronunţat comisiile reunite.

Vă mulţumesc.

Domnul Călin-Constantin-Anton Popescu-Tăriceanu:

Vă mulţumesc foarte mult.

Dacă sunt intervenţii de ordin general.

Doamna Turcan.

Doamna Raluca Turcan:

Domnilor preşedinţi,

Doamnelor şi domnilor,

Astăzi este o zi de responsabilitate maximă aici, în Parlament, faţă de viitorul ţării noastre şi faţă de parcursul european al ţării noastre.

Domnul Călin-Constantin-Anton Popescu-Tăriceanu:

Fii atent la ce spune.

Doamna Raluca Turcan:

Şi aş vrea să se înţeleagă exact ce vot dăm astăzi, în Parlament. Trebuie să avizăm un referendum care să ofere cetăţenilor şansa să se pronunţe împotriva corupţiei şi pentru integritate publică.

Acesta este votul pe care trebuie să-l dăm şi merită apreciat la adevărata lui valoare.

În mod evident, după ce se întâmplă în România ultimelor zile, oamenii vor ca lupta împotriva corupţiei să continue. Şi procentul celor care susţin acest lucru este unul covârşitor.

Preşedintele României, Klaus Iohannis, şi-a exprimat dorinţa de a asculta verdictul dat de cei mulţi, nu de un grup de favoriţi politici, pentru a clarifica fractura dintre actuala coaliţie de guvernare şi cetăţeni pe tema luptei împotriva corupţiei.

Desigur, acest aviz este unul consultativ, dar semnalul pe care îl dă Parlamentul şi pe care îl va transmite românilor este unul de-o importanţă majoră, şi suveranitatea este a poporului. Una dintre formele în care se manifestă această suveranitate este, conform Constituţiei, referendumul.

Vă solicităm, aşadar, şi vă solicit, în numele Partidului Naţional Liberal, să arătăm românilor că nu ne punem în calea unui verdict pe care ei doresc să-l dea şi că încurajăm participarea politică, să arătăm că suntem în serviciul poporului, că milităm pentru interesul public şi că respectăm dreptul poporului de a se pronunţa.

Preşedintele României a acţionat în cadru instituţional şi constituţional pe baza prerogativelor pe care le are. Şi, din nefericire, pentru cei mulţi, pentru cei care astăzi protestează şi pentru cei care sunt îngrijoraţi, abrogarea Ordonanţei nr. 13 nu duce nicidecum la stoparea referendumului sau necesitatea stopării referendumului şi la detensionarea situaţiei, pentru că, în momentul de faţă, avem o majoritate parlamentară, o majoritate parlamentară care preia întreaga responsabilitate a loviturii încercate de Guvern. De aceea, dincolo de acest aviz pe care îl vom da pentru referendum, avem obligaţia ca, în Parlament, să clarificăm regimul celor două ordonanţe: Ordonanţa nr. 13 şi Ordonanţa nr. 14.

Riscăm să fie o lovitură de imagine sau o manevră politică să ne concentrăm doar pe Ordonanţa nr. 14. Oamenii trebuie să privească mesajul fără niciun fel de echivoc şi să înţeleagă că Ordonanţa nr. 13 trebuie respinsă în Parlament, şi Ordonanţa nr. 14 trebuie aprobată în regim de urgenţă.

Odată cu avizul dat pentru referendum, putem clarifica şi arăta oamenilor că atitudinea politică pe care au avut-o şi domnul Dragnea, şi domnul Tăriceanu, şi domnul Grindeanu a fost un accident. Aş vrea să cred că a fost un accident. În niciun caz n-a fost o problemă de comunicare. Dar poate că a fost un accident şi poate că reuşim în felul acesta, prin voturile pe care le vom da în Parlament, să dăm semnalul unei politici de forţă care scoate România dintr-un conclav politic şi o aşază pe drumul democraţiei europene occidentale.

Aşadar, Partidul Naţional Liberal va vota un aviz favorabil pentru solicitarea de referendum. Partidul Naţional Liberal va fi alături de cetăţeni care pot să se manifeste cu un semnal clar, cu o voce clară pentru orientarea României în acest parcurs european, pentru egalitate în faţa legii, pentru supremaţia legii şi pentru lupta reală împotriva corupţiei. (Aplauze. Discuţii în sală.)

Domnul Călin-Constantin-Anton Popescu-Tăriceanu:

Cine doreşte să se mai înscrie la cuvânt?

Domnul Eugen Nicolicea.

Vă rog. Aveţi microfonul.

Domnul Eugen Nicolicea:

Aşa cum reiese din raport şi din avizul pe care l-am dat - toată lumea –, s-a votat cu unanimitate la comisii. Au votat pentru un aviz favorabil, cu observaţii. Se pare, totuşi, că colegii de la PNL nu au înţeles că respectarea Constituţiei, respectarea legilor, deciziilor Curţii Constituţionale şi a recomandărilor Comisiei de la Veneţia sunt obligatorii.

De asemenea, face... doamna Turcan a făcut confuzii extraordinar de grave şi nu vreau să se propage.

Astfel, art. 2 din Constituţie prevede că suveranitatea naţională care aparţine poporului român este exercitată prin organele sale alese, precum şi prin referendum. Deci această suveranitate se face prin referendumurile decizionale, decizionale, cu privire la revizuirea Constituţiei prin care poporul decide să aprobe această revizuire sau un alt referendum decizional, demiterea preşedintelui, ceea ce nu este cazul.

În momentul de faţă, ne aflăm la art. 90 din Constituţie în care poporul nu-şi exprimă suveranitatea, ci îşi exprimă voinţa asupra unei probleme puse. Deci să nu confundăm exprimarea voinţei cu exprimarea suveranităţii.

La exprimarea suveranităţii, rezultatul referendumului este obligatoriu. La exprimarea voinţei, rezultatul este consultativ. Acest lucru îl ştie absolut toată lumea, mai puţin antevorbitoarea mea. (Râsete în sală, aplauze.)

Cu privire la temă, tema este o temă generoasă, larg㠖 lupta împotriva corupţiei – , dar atenţie la efecte. Nu se pune problema, aşa cum a prezentat antevorbitoarea mea, de a pune la îndoială o anumită parte a clasei politice sau toată clasa politică cu privire la voinţa de luptă împotriva corupţiei. Aici, prin această întrebare, se pune la îndoială dorinţa poporului român de a lupta împotriva corupţiei, iar efectele internaţionale pot să fie negative, pentru că, dacă preşedintele are îndoială cu privire la dorinţa poporului român, vă daţi seama că, prin asta, negăm chiar tratate internaţionale, cum ar fi Convenţia de luptă împotriva corupţiei de la New York.

Noi reafirmăm sprijinul pentru această temă şi vom sprijini ca şi rezultatul referendumului să fie favorabil într-o măsură extraordinar de mare pentru a combate această idee lansată de Preşedintele României, cum că poporul român nu şi-ar dori lupta împotriva corupţiei. (Aplauze.)

Domnul Călin-Constantin-Anton Popescu-Tăriceanu:

S-a înscris la cuvânt şi domnul Şerban Nicolae. Aveţi cuvântul... Cine este? Domnul Nicuşor Dan. Da? Vă dau şi dumneavoastră cuvântul.

Domnul Şerban Nicolae (din sală):

Alternativ. Să nu fie doi de la PSD.

Domnul Călin-Constantin-Anton Popescu-Tăriceanu:

Bine. Domnul Nicuşor Dan, dacă doriţi să poftiţi la microfon, ca să alternăm între majoritate şi opoziţie.

Domnul Nicuşor Daniel Dan:

Eu am o luare de cuvânt cu caracter tehnic. Noi aprobăm acum o hotărâre care are un articol prin care aprobăm, iar acest articol are patru recomandări. La prima recomandare sugestia mea este să păstrăm doar primele trei linii... (Râsete, discuţii în sală.)...şi să le ştergem pe următoarele. Mai precis, să nu interpretăm ceea ce spune Constituţia. Deci propun să ştergem tot ce scrie după... după virgulă, respectiv "...ţinând cont de faptul că lupta împotriva corupţiei a devenit o problemă cu caracter internaţional prin adoptarea Legii nr. 365 pentru ratificarea Convenţiei Naţiunilor Unite împotriva corupţiei, adoptată la New York la 31 octombrie 2003".

Vreau să mai fac menţiunea că în Comisia juridică s-a dezbătut acest text, dar el a fost elaborat după ce votul s-a încheiat.

Mulţumesc.

Domnul Călin-Constantin-Anton Popescu-Tăriceanu:

Domnul deputat Márton.

Domnul Márton Árpád-Francisc:

Permiteţi-mi să intervin pe procedură.

Conform Regulamentului nostru, pe fondul unui raport nu poate decide plenul, decât după ce a retrimis la comisie.

Având în vedere că astăzi trebuie să dăm un vot, înseamnă că, pe fondul problemei, nu se poate interveni. Era de intervenit în comisie, în comisiile reunite unde nimeni – nimeni! – nu a spus că n-ar trebui să pomenim de nişte texte, de altfel, obligatorii pentru toată lumea, inclusiv pentru Preşedintele României: ori tratate internaţionale, ori legi, ori Constituţie. Deci nimeni în comisie n-a intervenit.

De ar exista un astfel de raport în care amendament respins ar exista, atunci s-ar putea pune în discuţie această problemă, conform Regulamentului nostru.

Domnul Călin-Constantin-Anton Popescu-Tăriceanu:

Mulţumesc. Mulţumesc.

Domnul senator Şerban Nicolae.

Şi după aceea, domnul Turcescu.

Să ştiţi că ne-au pus nişte ecrane aici, cu adevărat ecrane. Nu vedem toată sala. Îi rog pe secretari să fie mai atenţi să nu cumva... După aceea, ne acuză că punem pumnul în gura opoziţiei. Mai ştiu eu?

Domnul Şerban Nicolae:

Mulţumesc, domnilor,

Domnilor preşedinţi,

Stimaţi colegi,

După cum am spus şi mai devreme, în comisiile reunite, votul pentru un aviz favorabil a fost dat în unanimitate. Am exprimat şi atunci, fără să fac abstracţie – ba chiar subliniind – de statutul meu de lider al grupului majorităţii PSD din Senat, în sensul că susţinem continuarea luptei anticorupţie şi întărirea integrităţii funcţiei publice.

Dacă pentru alţii un asemenea angajament este discutabil, în privinţa Partidului Social Democrat lucrurile sunt foarte concrete.

Vă aduc aminte Ordonanţa nr. 43/2000...

Din sală: 2002...

Domnul Şerban Nicolae:

...pe 2003, îmi cer scuze, 43/2002, prin care s-a înfiinţat Parchetul Naţional Anticorupţie. E adevărat, tot printr-o ordonanţă... Nu-mi dau seama dacă peste noapte sau peste zi, dar printr-o ordonanţă de urgenţă a fost înfiinţată structura de luptă anticorupţie în România, cunoscută astăzi ca Direcţia Naţională Anticorupţie, din cadrul Parchetului General de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

În anul 2003, tot majoritatea Partidului Social Democrat, cu un Guvern al Partidului Social Democrat, a emis Legea nr. 161/2003 privind transparenţa în exercitarea funcţiilor publice, stabilind o serie întreagă de incompatibilităţi şi de regim de conflict de interese, în aşa fel încât şi în ziua de astăzi ţinem cont de asemenea dispoziţii.

Cu alte cuvinte, angajamentul nostru în privinţa continuării luptei anticorupţie şi în privinţa integrităţii funcţiei publice se bazează pe documente palpabile, nu pe declaraţii politicianiste, nu pe discursuri sforăitoare şi nici pe presupuneri.

Îmi pare rău să constat că Preşedintele României nu ştie ce vrea poporul român şi are nevoie să consulte, prin referendum, un lucru pe care noi putem să i-l confirmăm şi să i-l spunem public: da, poporul român vrea continuarea luptei anticorupţie, da, poporul român vrea întărirea integrităţii funcţiei publice! Unanimitatea din Parlament confirmă acest lucru.

Am vorbit în comisiile reunite de ipocrizie şi am arătat că, deşi eram în mijlocul dezbaterii privind Legea bugetului de stat pe 2017, niciunul din cei care – fără vreo opinie personală, ci doar din dorinţa de a fi pe plac şefului suprem – susţineau declarativ acest referendum, nu s-a gândit să facă vreun amendament prin care, în anul 2017, să prevadă de undeva suma de 250 de milioane de lei, aproximativ costul necesar consultării referendare.

Nimeni! Nici măcar atunci când le-am atras atenţia nu s-au gândit să facă un asemenea amendament, pentru că, dincolo de declaraţiile sforăitoare, este foarte multă ipocrizie. Şi, din păcate, este loc de foarte multă impostură.

Unii luptă împotriva corupţiei doar din gură.

Eu sunt convins că poporul român nu vrea continuarea luptei anticorupţie prin protocoale secrete. Nu vrea continuarea luptei anticorupţie prin echipe mixte. Nu vrea continuarea luptei anticorupţie prin peste 40 000 de mandate de interceptare de convorbiri telefonice pe an pentru cetăţenii români, multe peste Statele Unite, peste Marea Britanie, peste Germania, peste alte state cu adevărat democratice. Asta nu este lupta anticorupţie şi nu este întărirea integrităţii funcţiei publice.

De aceea, am spus că Partidul Social Democrat a făcut paşi concreţi în asemenea privinţe.

S-a vorbit de Ordonanţa nr. 13. Nu avem nici măcar un singur efect palpabil care să susţină ceea ce s-a comentat în spaţiul public, că ar fi pus în pericol lupta anticorupţie. Nu-şi asumă nimeni dintre cei care critică Ordonanţa nr. 13 faptul că, din 2016, din iunie, de când s-a dat decizia Curţii Constituţionale, nicio instanţă din România nu a mai pronunţat o condamnare pe abuzul în serviciu în forma din Codul penal redactat într-o vreme de tristă amintire.

Şi, la ora actuală, întreaga societate românească trebuie să stea pe loc în această privinţă, pentru că există foarte multă laşitate şi foarte multă ipocrizie.

Stimaţi colegi, închei prin a vă spune încă o dată: Grupurile parlamentare PSD vor vota pentru un aviz favorabil solicitării Preşedintelui României de organizare a unui referendum naţional pe aceste teme. Angajamentul nostru a fost acelaşi dintotdeauna şi, aşa cum am spus, am făcut paşi concreţi. Aş vrea să văd şi la alţii dovezi concrete, de genul celor pe care le-am prezentat eu şi întocmite, şi împlinite de Partidul Social Democrat.

Vă mulţumesc. (Aplauze.)

Domnul Călin-Constantin-Anton Popescu-Tăriceanu:

Mulţumesc.

Domnul deputat Turcescu.

Din sală: Să trăiţi, domn’ colonel!

Domnul Robert-Nicolae Turcescu:

Bună ziua!

Pe loc repaus! (Discuţii în sală, râsete; aplauze.)

Stimaţi colegi,

Observ că, astăzi, de la această tribună, toată lumea aminteşte de şedinţa de dimineaţă, în care s-a stabilit să fie un aviz favorabil pentru această solicitare a Preşedintelui.

Sigur, la această oră există o necunoscută şi ea se numeşte întrebarea pe care vom fi cu toţii invitaţi să ne exprimăm la acest referendum. Mi-aş dori să cred că, la momentul la care această întrebare va fi formulată de preşedintele Klaus Iohannis, domnul Şerban Nicolae, domnul Nicolicea vor avea aceeaşi atitudine pe care au avut-o ceva mai devreme, venind în faţa acestui microfon, adică nu vor comenta foarte mult şi vor spune că sunt în continuare de acord cu referendumul. Şi, mai ales, mi-aş dori să cred că, după rezultatul referendumului din 2017, nu vom avea aceeaşi stare ca după rezultatul referendumului din anul 2009, care, e adevărat, a fost şi acela consultativ – nu-i aşa, domnule Nicolicea? –, dar totuşi atunci aveam o voinţă clară, exprimată de poporul român şi rezultatele acelui referendum nu au fost niciodată puse în aplicare. Să vă reamintesc: era vorba de Parlament unicameral, de 300 de parlamentari... Ei, iată, nu suntem în această situaţie!

(Intervenţii neinteligibile din sală.)

Societatea românească e astăzi într-un punct de inflexiune, iar un referendum, în acest moment, este în plină desfăşurare. El se întâmplă de foarte multe zile şi la el participă în fiecare zi sute de mii de români care sunt în stradă atât în faţa Palatului Victoria, cât şi în alte oraşe ale ţării, deci nu numai în Bucureşti.

Din sală: Domn’ colonel!

Domnul Robert-Nicolae Turcescu:

Pe loc repaus!

Altă întrebare. (Aplauze.)

Da, vrem cu toţii integritatea funcţiei publice şi luptă împotriva corupţiei şi chiar cu nuanţele pe care şi câţiva colegi le-au amintit ceva mai devreme, însă domnilor, foarte important în acest proces este să asigurăm şi transparenţa deciziei publice. În lipsa transparenţei putem vorbi tot de o formă de corupţie, iar ceea ce se întâmplă în aceste zile, apropo de Ordonanţa nr. 13, a fost o crasă lipsă de transparenţă. Ea putea fi foarte bine atenuată încă din primele zile, dacă Guvernul ar fi făcut ceea ce a făcut după foarte multe zile, şi anume să abroge Ordonanţa nr. 13. Asta se putea întâmpla în primele 24-48 de ore. Faptul că nu s-a întâmplat asta ne-a adus în situaţia în care ne aflăm astăzi.

Grupul parlamentar al Partidului Mişcarea Populară va vota favorabil acest aviz, dar aş vrea să vă mai atrag atenţia asupra unui lucru. În art. 88 din Constituţie scrie aşa: că Preşedintele "adresează Parlamentului mesaje cu privire la principalele probleme politice ale naţiunii". S-a întâmplat. La art. 90: "Preşedintele, după consultarea Parlamentului, poate cere poporului să-şi exprime, prin referendum, voinţa cu privire la probleme de interes naţional.". Se întâmplă azi. Între cele două articole mai e art. 89 care vorbeşte despre dizolvarea Parlamentului.

O zi bună! (Aplauze.)

Domnul Călin-Constantin-Anton Popescu-Tăriceanu:

Domnul deputat Varujan Vosganian.

Domnul Varujan Vosganian:

Mulţumesc foarte mult, domnilor preşedinţi.

Motivul pentru care am luat cuvântul, dincolo de a spune că Grupurile parlamentare ale ALDE vor susţine decizia Comisiilor juridice reunite, este legat de câteva chestiuni care s-au spus de la această tribună şi asupra cărora trebuie să medităm puţin. Aş începe cu ceea ce s-a spus în luarea de cuvânt precedentă privind dizolvarea Parlamentului.

Stimaţi colegi,

Rar, un popor care să pună atâta entuziasm în a-şi distruge elitele. În România, elitele politice au suferit o dublă consecinţă: în primul rând, cele care existau, atâtea câte existau, au fost agresate permanent şi, în al doilea rând, din cauza atmosferei create în jurul clasei politice, elitele nu se mai împrospătează. De aceea, să zicem că nu am auzit ce a spus domnul colonel adineauri şi nu iau deloc "pe loc repaus" în ce spun acum. (Aplauze.)

Domnule colonel..., eu sunt sublocotenent şi aşa am rămas.

Domnule colonel, a asocia un referendum cu ameninţarea voalată a dizolvării Parlamentului arată că acest referendum, dincolo de întrebarea retorică pe care o pune, urmează a fi un nou atac împotriva clasei politice sau măcar a acelei părţi legitimate prin alegeri libere. Îmi doresc să nu se întâmple asta! (Aplauze.)

În al doilea rând, aţi evocat referendumul din 2009. Noi dacă, în această tranziţie, continuăm un exil interior început cu mult înainte, după cel de-al doilea Război Mondial, e şi din cauză că nu ne-am lecuit traumele, e din cauză că nu învăţăm din lecţiile amare ale trecutului, iar referendumul din 2009 este, în această privinţă, una din lecţiile asupra cărora trebuie să mai medităm. Noi am fost puşi să decidem dacă vrem sau nu Parlament unicameral. Pe fondul alegerilor, puţini au discutat în mod real despre asta, puţini au spus poporului român că niciodată, câtă vreme România a fost democratică, noi nu am avut Parlament unicameral. Parlamentul bicameral a fost victoria României democratice de la Constituţia din 1866 încoace, iar de câte ori România a avut dictatură, a avut Parlament unicameral! Această dorinţă de reîntoarcere la unicameralism era, într-un mod voalat, o reîntoarcere la vocaţia dictatorială, pe care noi o refuzăm.

În al doilea rând, nu există în lume nicio ţară democratică de mărimea României care să aibă Parlament unicameral.

Şi, trei, nicio ţară din lume nu a trecut în mod democratic de la bicameralism la unicameralism. Trecerea de la bicameralism la unicameralism a fost numai consecinţa revoluţiilor sângeroase. De aceea s-a refuzat aplicarea unei astfel de hotărâri, mergând pe ideea că ea nu a fost dezbătută suficient.

Acum ajung la acest referendum. Suntem cu toţii de acord că lupta împotriva corupţiei trebuie să continue, însă, atenţie, modul în care se pune întrebarea trebuie să păstreze această asumare. Eu aş face o recomandare şi aş pune întrebarea aşa: "Sunteţi de acord cu continuarea luptei împotriva corupţiei în condiţiile apărării drepturilor omului?" Aceasta este întrebarea de fond.

Noi suntem de acord ca lupta împotriva corupţiei să continue. Suntem însă de acord ca ea să consacre principiul fundamental al respectării drepturilor fundamentale ale omului. Constituţia cu asta începe, cu drepturile fundamentale ale omului şi ele nu trebuie să lipsească din nicio întreprindere de această amploare.

Aşadar, sunteţi de acord cu continuarea luptei împotriva corupţiei în condiţiile respectării drepturilor fundamentale ale omului?

Din sală: Da! (Aplauze.)

Domnul Varujan Vosganian:

Şi atunci, şi atunci, alături de protestatarii care spun "DNA să vină să vă ia!", mi-aş dori să văd tineri protestatari care să protesteze împotriva agresiunii îndreptate împotriva Vioricăi Vişan, care a stat zece ani, nevinovată, în închisoare şi a vrut, de două ori, să-şi pună capăt zilelor! (Aplauze.)

Şi, de 12 ani, nicio instituţie judiciară nu a vrut să vadă cine este vinovat. Mi-aş dori să văd protestatari care reclamă abuzul împotriva a zeci de oameni în procesul "Portul Constanţa", care au stat câte şase luni în închisoare nevinovaţi. Aşadar, aş vrea ca protestatarii în acelaşi timp să dorească lupta împotriva corupţiei, dar, în acelaşi timp, să dorească sancţionarea malpraxisului în domeniul justiţiei, să dorească reforma justiţiei, să vadă cine este vinovat pentru cele aproape 2 000 de cazuri în care suntem acuzaţi la CEDO de precaritatea actului de justiţie şi să vadă cine se face vinovat de şirul de abuzuri în care oameni nevinovaţi au fost târâţi în justiţie. Acesta este referendumul care să ducă la însănătoşirea reală a societăţii româneşti şi asta aşteptăm noi de la iniţiatorii referendumului! (Aplauze.)

Şi un ultim lucru. Multe persoane au fost acuzate pentru abuz în serviciu sub diverse forme, pentru că s-au irosit bani publici. Eu întreb: atunci când e vorba de un referendum, propunere de referendum, la care suntem cu toţii de acord, la care sunt convins că, partidele fiind de acord, electoratul va fi, de asemenea, de acord, deci este un referendum – cronica unei aprobări anunţate, şi atunci, vă întreb: de ce cheltuim noi zeci de milioane de euro pentru ceea ce ştim că oricum se va întâmpla dacă noi dorim ca acest referendum să fie o asumare pozitivă, deschisă, fără atac, ci doar către un viitor luminos? Pentru ce cheltuim noi douăzeci şi ceva de milioane de euro la valoarea leului din 2009, dar, probabil, peste 30 de milioane de euro acum? Cine va răspunde pentru paguba asta inutilă, la urma urmei? Pentru că acest referendum va putea cel mult să adâncească o falie prin întrebarea pusă, dar în niciun caz nu va contribui la însănătoşirea societăţii româneşti.

De aceea, noi ne dăm acest acord unanim, bănuiesc, dar rog ca cei care doresc iniţierea referendumului să se mai gândească o dată dacă nu e mai bine ca cele 30 de milioane de euro să fie folosite pentru a crea 60 de centre modulare pentru medicina rurală, câte două în fiecare judeţ sărac, ca să ajute, astfel, pe oamenii din mediul rural să aibă accesul la sănătate care acum li se refuză.

Acestea fiind spuse, îmi manifest speranţa ca iniţiatorii să dorească în mod real armonizarea vieţii politice din România şi reîntoarcerea la normalitate.

Vă mulţumesc. (Aplauze.)

Domnul Călin-Constantin-Anton Popescu-Tăriceanu:

Mulţumesc.

Mai sunt luări de cuvânt? Cine?

Doamna Turcan, aţi luat cuvântul.

Din sală: Drept la replică.

Domnul Călin-Constantin-Anton Popescu-Tăriceanu:

Nu v-a menţionat numele.

(Intervenţie neinteligibilă din sală.)

Poftim? Cine v-a menţionat numele?

Din sală: Domnul Nicolicea.

(Intervenţie neinteligibilă din sală.)

Domnul Călin-Constantin-Anton Popescu-Tăriceanu:

Vă rog. (Discuţii la prezidiu.)

Doamna Raluca Turcan:

Doamnelor şi domnilor,

S-a vorbit mult astăzi, aici despre Constituţie – cred că aţi citit-o – şi Constituţia începe cu următorul articol: "România este stat naţional, suveran şi independent, unitar şi indivizibil.", continuă cu suveranitatea naţională, cu teritoriul României şi, putem ajunge şi la art. 16 care spune următorul lucru: "Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări.", şi, de asemenea, alin. (2): "Nimeni nu este mai presus de lege.".

Astăzi, aici, la această tribună, au fost colegi care s-au pus mai presus de lege. (Aplauze.)

Au fost colegi care puteau să ajungă să-şi susţină nevinovăţia în faţa justiţiei, dar au preferat să se pună la adăpost în Parlamentul României şi să se pună mai presus de lege faţă de cei mulţi care aşteaptă un tratament egal şi care aşteaptă semnalul că această ţară poate să guverneze pentru cei mulţi şi nu pentru cei puţini. (Discuţii în sală; aplauze.)

De la prezidiu: Procedură, domnul Şerban Nicolae.

Domnul Călin-Constantin-Anton Popescu-Tăriceanu:

Cine a cerut dreptul la procedură? Domnul Şerban Nicolae?

Da, vă rog.

Domnul Şerban Nicolae:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Chestiunea de procedură n-ar fi trebuit să fie invocată aici, pentru că vorbim de parlamentari cu vechime, dar, să dai replică unui parlamentar vorbind de alt parlamentar, ţine de o problemă de percepţie, de orientare în timp şi spaţiu. (Aplauze.)

Domnul Nicolicea nu este şi nu a fost niciodată subiect al vreunei cereri în Parlamentul României.

De aceea, eu aş fi vrut să nu se profite în mod incorect – pentru că am vorbit puţin mai devreme de ipocrizie şi impostur㠖 de o chestiune care nu există în Regulament. Procedural, dacă aveaţi ceva de reproşat domnului Nicolicea pentru că v-aţi simţit vizată de numele propriu, înţeleg (antevorbitoarea mea), trebuia să faceţi referire strict la domnul Nicolicea.

Mulţumesc. (Aplauze.)

Domnul Călin-Constantin-Anton Popescu-Tăriceanu:

Mulţumesc.

Dacă nu mai sunt alte intervenţii, atunci începem dezbaterea pe articole a proiectului de hotărâre.

La titlul proiectului de hotărâre, dacă sunt obiecţii. Nu. Nu sunt.

Atunci, este... supun la vot titlul proiectului de hotărâre.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri? Nu sunt.

Perfect. Titlul este adoptat.

La preambul, dacă sunt obiecţii. Nu.

Supun votului preambulul.

Cine-i pentru? Mulţumesc.

Voturi împotrivă? Nu sunt.

Abţineri? Nu sunt.

La articolul unic, dacă sunt obiecţii.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Voturi împotrivă? Nu sunt.

Abţineri? Nu sunt.

Adoptat.

Dezbaterile fiind finalizate, supun votului proiectul de hotărâre în ansamblu.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Voturi împotrivă? Nu sunt.

Abţineri? Nu sunt.

Cu unanimitate de voturi, hotărârea a fost adoptată.

La următorul punct al ordinii de zi avem solicitarea Preşedintelui României, domnul Klaus Iohannis, cu privire la aprobarea continuării misiunii Armatei României, începând cu anul 2017, în cadrul Coaliţiei Internaţionale anti-ISIL/Daesh, cu un efectiv total de până la 50 de militari şi extinderea ariei de dislocare prin includerea teritoriului statului Kuweit.

Are cuvântul domnul senator Nicu Fălcoi, secretarul Comisiei pentru apărare, ordine publică şi siguranţă naţională, pentru a prezenta solicitarea Preşedintelui României, raportul comun al celor două comisii şi proiectul de hotărâre a Parlamentului elaborat de comisii.

Vă rog, domnule senator, aveţi cuvântul.

Domnul Nicu Fălcoi:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Doamnelor şi domnilor,

Conform Scrisorii Preşedintelui României, în baza prevederilor Strategiei naţionale de apărare a ţării pentru perioada 2015 – 2019, prin participare la misiuni şi operaţii în afara teritoriului statului român, România contribuie la promovarea stabilităţii şi securităţii regionale şi globale, precum şi la cooperarea pentru combaterea terorismului internaţional, ca membru responsabil al Comunităţii Internaţionale.

Efortul principal va fi reprezentat de participarea cu forţe şi mijloace la operaţia NATO din Afganistan – Resolute Support Mission, precum şi în Irak, în cadrul Coaliţiei Internaţionale anti-ISIL/Daesh, concomitent cu menţinerea participării la operaţiile NATO KFOR şi UE ALTHEA din Balcani.

Parlamentul României a aprobat, prin Hotărârea nr. 1/2016 participarea cu un efectiv de 50 de militari din cadrul forţelor armate, în anul 2016, exclusiv pe teritoriul Republicii Irak, la activităţi de instruire a Forţelor de Securitate Irakiene în cadrul Coaliţiei Internaţionale anti-ISIL/Daesh, condusă de Statele Unite ale Americii.

Pentru creşterea vizibilităţii şi a credibilităţii ţării noastre ca partener strategic, este necesară continuarea contribuţiei în cadrul Coaliţiei şi în anul 2017. Ţinând cont că dislocarea Comandamentului Coaliţiei Internaţionale anti-ISIL/Daesh se află în Kuweit, este necesară extinderea ariei de dislocare, astfel încât aceasta să includă şi teritoriul acestui stat.

Voi da citire raportului comun al celor două comisii.

Raport comun privind scrisoarea Preşedintelui României pentru aprobarea de către Parlament a continuării participării, în anul 2017, a forţelor Armatei Române în cadrul Coaliţiei Internaţionale anti-ISIL/Daesh şi extinderea ariei de dislocare prin includerea teritoriului statului Kuweit.

Cu adresa nr. 1695 a Biroului permanent, respectiv nr. 254 a Biroului permanent din 13.02.2017, Comisiile pentru apărare, ordine publică şi siguranţă naţională ale Camerei Deputaţilor şi Senatului au fost sesizate pentru analiză şi întocmirea unui raport comun asupra solicitării Preşedintelui României pentru aprobarea continuării participării forţelor Armatei Române în anul 2017, în cadrul Coaliţiei Internaţionale anti-ISIL/Daesh şi extinderea ariei de dislocare prin includerea teritoriului statului Kuweit.

Întrunite în şedinţă comună pe data de 13 februarie a.c., cele două comisii au analizat conţinutul Scrisorii Preşedintelui, precum şi motivarea acestei solicitări, reţinând următoarele:

• în conformitate cu prevederile art. 7 alin. (2) din Legea nr. 121/2011 privind participarea forţelor armate la misiuni şi operaţii în afara teritoriului statului român, Preşedintele României solicită aprobarea Parlamentului în situaţia în care trimiterea forţelor armate în afara teritoriului statului român în misiunile şi operaţiile prevăzute la art. 2 alin. (1) din lege nu se face în baza unui tratat internaţional la care România este parte, precum şi în situaţia în care trimiterea se face la solicitarea unui stat în vederea desfăşurării unei misiuni sau operaţii neprevăzute la acelaşi articol;
• în anul 2016, Parlamentul României a aprobat, prin Hotărârea nr. 1/2016, participarea cu un efectiv de 50 de militari din cadrul forţelor armate, exclusiv pe teritoriul republicii Irak, la activităţi de instruire a forţelor de securitate irakiene;
• pentru creşterea vizibilităţii şi a credibilităţii ţării noastre ca partener strategic, este necesară continuarea contribuţiei în cadrul Coaliţiei şi în anul 2017;
• Ţinând cont de faptul că dislocarea Comandamentului Coaliţiei Internaţionale anti-ISIL/Daesh se află în Kuweit, este necesară extinderea ariei de dislocare, astfel încât aceasta să includă şi teritoriul acestui stat.

În considerarea acestor aspecte şi a prevederilor Legii nr. 121/2011 privind participarea forţelor armate la misiuni şi operaţii în afara teritoriului statului român, membrii celor două comisii au decis că în speţă sunt aplicabile prevederile art. 7 alin. (2) din acest act normativ.

În urma dezbaterilor, cu unanimitate de voturi "pentru", membrii celor două comisii propun plenului reunit al Camerei Deputaţilor şi Senatului prezentul raport de admitere asupra Scrisorii Preşedintelui României prin care solicită aprobarea continuării misiunii Armatei României, începând cu anul 2017, în cadrul Coaliţiei Internaţionale anti-ISIL/Daesh, cu un efectiv total de până la 50 de militari şi extinderea ariei de dislocare prin includerea teritoriului statului Kuweit.

Anexăm prezentului raport comun Proiectul de hotărâre a Parlamentului privind continuarea misiunii Armatei României, începând cu anul 2017, în cadrul Coaliţiei Internaţionale anti-ISIL/Daesh şi extinderea ariei de dislocare prin includerea teritoriului statului Kuweit.

Hotărâre

privind continuarea misiunii Armatei României, începând cu anul 2017, în cadrul Coaliţiei Internaţionale anti-ISIL/Daesh şi extinderea ariei de dislocare prin includerea teritoriului statului Kuweit

Având în vedere solicitarea Preşedintelui României, adresată celor două Camere ale Parlamentului, pentru a aproba continuarea misiunii Armatei României, începând cu anul 2017, în cadrul Coaliţiei Internaţionale anti-ISIL/Daesh,

Ţinând cont de Hotărârea Parlamentului României nr. 1/2016 privind participarea Armatei României în anul 2016, exclusiv pe teritoriul Republicii Irak, la activităţi de instruire a forţelor de securitate irakiene în cadrul Coaliţiei Internaţionale anti-ISIL/Daesh, condusă de Statele Unite ale Americii,

În temeiul prevederilor art. 7 alin. (2) din Legea nr. 121/2011 privind participarea forţelor armate la misiuni şi operaţii în afara teritoriului statului român şi ale art. 13 pct. 30 din Regulamentul activităţilor comune ale Camerei Deputaţilor şi Senatului, republicat,

Parlamentul României adoptă prezenta hotărâre:

Art. 1. – Se aprobă continuarea misiunii Armatei României, începând cu anul 2017, în cadrul Coaliţiei Internaţionale anti-ISIL/Daesh, denumită în continuare "Coaliţie", cu un efectiv total de până la 50 de militari şi extinderea ariei de dislocare prin includerea teritoriului statului Kuweit.

Art. 2. – Ministerul Apărării Naţionale încheie memorandumuri de înţelegere cu partenerul american şi cu alte state membre ale Coaliţiei care îşi exprimă dorinţa de sprijin a forţelor române în teatrul de operaţii.

Art. 3. – Personalul participant la operaţii în afara teritoriului naţional în anul 2017 va avea dotarea tehnică şi armamentul necesare îndeplinirii misiunilor specifice fiecărui teatru de operaţii, iar fondurile financiare se asigură din bugetul alocat Ministerului Apărării Naţionale.

Această hotărâre a fost adoptată de Camera Deputaţilor şi Senat în şedinţa comună din 13 februarie 2017, cu respectarea prevederilor art. 76 alin. (2) din Constituţia României, republicată.

Domnul Călin-Constantin-Anton Popescu-Tăriceanu:

Mulţumesc, domnule senator.

Invit la microfon parlamentarii care doresc să facă intervenţii de ordin general. Nu sunt doritori.

Începem dezbaterea pe articole.

La titlul proiectului de hotărâre, dacă sunt obiecţii.

Dacă nu sunt obiecţii, atunci considerăm că este adoptat.

La art. 1, dacă sunt obiecţii.

Nu sunt obiecţii, atunci, art. 1 este adoptat.

Art. 2, dacă sunt obiecţii. Nu sunt.

Mulţumesc. Adoptat.

Art.3, dacă sunt obiecţii. Nu sunt.

Adoptat.

Dezbaterile fiind finalizate, supun votului proiectul de hotărâre în ansamblu.

Cine este pentru?

Vă rog să votaţi. Mulţumesc.

Voturi împotrivă? Nu sunt voturi împotrivă.

Abţineri? Nu sunt nici abţineri.

Cu unanimitate, hotărârea a fost adoptată.

Vă mulţumesc.

Ordinea de zi fiind epuizată, şedinţa se ridică.

Şedinţa s-a încheiat la ora 16.10.