Parliamentary debates

Şedinţa a început la ora 16,12.

Lucrările şedinţei au fost conduse de doamna deputat Carmen-Ileana Mihălcescu, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor, asistată de domnul deputat Mircea-Gheorghe Drăghici şi de domnul deputat Iulian Bulai, secretari ai Camerei Deputaţilor.

Doamna Carmen-Ileana Mihălcescu:

Bună ziua, doamnelor şi domnilor deputaţi, şi bine v-am regăsit!

Declar deschisă şedinţa noastră de astăzi, a Camerei Deputaţilor, şi anunţ că, din totalul celor 328 de deputaţi, până în acest moment, şi-au înregistrat prezenţa 216.

La primul punct al ordinii de zi, în conformitate cu prevederile art. 94 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, vă informez că au fost distribuite deputaţilor următoarele documente: ordinea de zi pentru şedinţele Camerei Deputaţilor din zilele de marţi, 11 şi miercuri, 12 septembrie 2018; programul de lucru pentru perioada 11 - 15 septembrie 2018; lista rapoartelor depuse, în perioada 5 - 11 septembrie 2018, de comisiile permanente sesizate în fond; informarea cu privire la iniţiativele legislative înregistrate la Camera Deputaţilor şi care urmează să fie avizate de comisiile permanente.

În continuare, la punctul 2 al ordinii de zi, avem înscrisă dezbaterea moţiunii simple iniţiate de 66 de deputaţi.

În temeiul art. 190 din Regulament, întreb dacă vreunul dintre semnatari îşi retrage adeziunea la această moţiune?

Nu este nimeni.

Pentru dezbaterea moţiunii, Biroul permanent şi Comitetul liderilor grupurilor parlamentare vă propun următoarele.

Moţiunea simplă va fi citită de unul dintre semnatari; Guvernului i se rezervă 50 de minute pe care le utilizează la începutul şi la încheierea dezbaterilor; pentru dezbateri, luându-se în calcul câte 10 secunde pentru fiecare deputat, timpul maxim alocat grupurilor parlamentare, precum şi deputaţilor neafiliaţi se prezintă astfel:

Grupul parlamentar al PSD - 25 de minute; PNL - 11 minute; USR - 5 minute; UDMR - 4 minute; ALDE - 3 minute; PMP - două minute; minorităţile naţionale - 3 minute şi deputaţii neafiliaţi - 3 minute. Aceasta înseamnă un total de 56 de minute.

Dacă nu sunt obiecţii, vă rog să pregătiţi cartelele de vot, pentru că supun votului propunerile prezentate.

Să înceapă votul.

Propunerile au fost adoptate cu 126 de voturi pentru şi doi colegi fără opţiune.

Înainte de a trece la prezentarea moţiunii, îi rog pe lideri să-mi prezinte şi lista cu numele deputaţilor înscrişi la dezbateri. A venit şi UDMR. Şi minorităţile nu participă.

Doamnă Turcan? Sunt aceiaşi. Eu îi am deja aici.

Dau cuvântul domnului deputat Pavel Popescu, pentru citirea textului moţiunii simple.

Vă rog.

Domnul Pavel Popescu:

Vă mulţumesc, doamnă preşedinte.

Stimaţi colegi,

Doamnă ministru,

Înainte de a purcede la acest text pe care-l voi citi, care probabil vi se va părea extrem de plictisitor şi-l veţi ignora, aş vrea să vă aduc aminte de un singur nume care probabil multora dintre voi nu vă spune nimic. Numele este Ilie Gâzea, un român, un frate de-al nostru, de-al tuturor, care a murit în urma protestelor de pe 10 august. Acest Ilie Gâzea poate pentru unii dintre voi este un anonim, dar un om a decedat la o săptămână după protestele din 10 august. Pe 10 august acest om a suferit o hemoragie nazală şi bucală gravă...

Doamna Carmen-Ileana Mihălcescu:

Domnule deputat, purcedeţi la citirea textului moţiunii simple, vă rog frumos, aşa cum aţi anunţat.

Domnul Pavel Popescu:

Da, doamnă preşedinte.

V-aş ruga un singur lucru...

Doamna Carmen-Ileana Mihălcescu:

Vă rog.

Domnul Pavel Popescu:

Aşa cum se practică în acest Parlament, v-aş ruga pe toţi să ţinem un moment de reculegere pentru Ilie Gâzea, înainte de a citi acest text al moţiunii.

Doamna Carmen-Ileana Mihălcescu:

Procedură, domnul Suciu.

(Se păstrează un moment de reculegere.)

Domnul Pavel Popescu:

Vă mulţumesc.

Doamna Carmen-Ileana Mihălcescu:

Procedură.

Domnul Vasile-Daniel Suciu:

Mulţumesc, stimaţi colegi.

Cred că acea afirmaţie celebră, că te foloseşti de decesul cuiva sau de moartea cuiva ca să ai foloase politice, este mai actuală decât niciodată.

Stimaţi colegi,

Nu s-a dovedit nici până în ziua de astăzi că acest domn, a cărui moarte o regretăm cu toţii, a decedat din cauza a ceea ce s-a întâmplat pe 10 august. Şi vă rog, din suflet, nu mai politizaţi moartea nimănui.

Vă mulţumesc.

Domnul Pavel Popescu:

Am s-o aştept pe doamna ministru.

Doamna Carmen-Ileana Mihălcescu:

Domnule deputat,

Vă rog să citiţi textul moţiunii simple.

Vă mulţumesc.

Domnul Pavel Popescu:

Vă mulţumesc.

Doamnă preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Am putea rezuma prestaţia subordonaţilor ministrului afacerilor interne, doamna Carmen Dan, în data de 10 august, cu următoarele patru afirmaţii incontestabile.

1. Pe 10 august au intervenit jandarmi cu indicativul ascuns, împotriva tuturor regulamentelor.
2. Jandarmii au uzat de practici interzise de intervenţie - lovituri în cap.
3. Jandarmeria a acţionat împotriva unei majorităţi paşnice a protestatarilor.
4. Jandarmeria a acţionat în baza unui ordin care nu exista legal în momentul intervenţiei.

Să repetăm, pentru a înţelege toţi cumulul de ilegalităţi:

1. Indicativ ascuns;
2. Lovituri ilegale;
3. Abuzul asupra unor protestatari nevinovaţi;
4. Un ordin care nu a existat.

Într-o ţară normală, în care funcţionează răspunderea politică şi morală, această moţiune se încheia aici, acum, iar ministrul de interne, fără să mai aştepte un vot de blam din partea fiecărui parlamentar din această sală, ar fi plecat acasă, în intimitatea propriilor prize. Pentru că ar fi imposibil să avem un asemenea lanţ de erori, care denotă deja premeditare, fără să avem şi o răspundere managerială.

Cum să loveşti în cap cetăţeni nevinovaţi, fără ca nimeni să te poată recunoaşte, pentru că ai avut grijă să îţi acoperi numărul de identificare de pe cască cu binecuvântarea şefilor?

Cum să foloseşti gaze iritante la câţiva centimetri de faţa unor femei căzute?

Cum să ataci fără discernământ turişti care nu aveau nicio legătură cu protestul din Piaţa Victoriei?

Pentru toate aceste întrebări avem un singur răspuns: din răzbunare împotriva contestatarilor şi opozanţilor. La ordin politic. Cu speranţa că românii "se vor învăţa minte", vor fi speriaţi, pentru că aşa se practică în toate regimurile totalitare.

Să nu ne mire, aşadar, că nu vedem nicio urmă de remuşcare, de vinovăţie şi nicio intenţie de a demisiona de la vârful Ministerului Afacerilor Interne. Demisia e o noţiune care a dispărut din PSD odată cu ultima condamnare a domnului Liviu Dragnea. Dacă el nu a demisionat atunci, pentru o faptă care viza totuşi drepturile unor copii săraci, de ce ar demisiona oricine altcineva, indiferent de culpă?!

Domnul Daea a făcut o comparaţie catastrofală cu Holocaustul şi a refuzat să plece.

Doamna Dăncilă a generat o harababură în diplomaţia românească şi ne-a făcut de râs pe oriunde a ajuns, dar a refuzat să plece.

Ministrul apărării a făcut un serviciu Rusiei, printr-o gafă monumentală, istorică. A refuzat şi el să plece.

Doamna Carmen Dan a angajat o echipă de turişti ecumenici care să-i asigure protecţia informativă, dar care i-a pus microfoane în priză ca să o salveze de statul paralel, şi a refuzat să demisioneze.

Cum să mai sperăm, aşadar, la o demisie, pentru 10 august, de la un Cabinet care a anulat noţiunea de responsabilitate morală?

În al doilea rând, cum să mai sperăm la o demisie, când miza evidentă a celor din PSD este muşamalizarea oricărei discuţii despre protestul din 10 august şi este, de fapt, promovarea tuturor celor implicaţi în această represiune?

Şi amintesc doar trei aspecte în acest sens.

Numirile de la conducerea Jandarmeriei. Este primul aspect.

Nu doar că şefii Jandarmeriei nu au făcut un pas în spate după acţiunea din 10 august, ci unii chiar au fost avansaţi.

Sebastian Cucoş, fostul şef căruia i-a expirat mandatul, a fost numit, prin decizie a ministrului de interne, adjunct al actualului şef al Jandarmeriei, în aşteptarea unei decizii CSAT.

Laurenţiu Cazan, cel care a coordonat acţiunile jandarmilor care au intervenit în Piaţa Victoriei, a fost împuternicit să preia şefia Jandarmeriei Bucureşti.

Fuga de Parlament, în general, şi de Comisia pentru apărare, în special de Comisia pentru apărare. Este al doilea aspect.

PSD a refuzat convocarea unei sesiuni extraordinare pentru dezbaterea evenimentelor din 10 august, a refuzat convocarea premierului pe acelaşi subiect, a lăsat fără cvorum Comisia pentru apărare de la Senat, când trebuia audiată Speranţa Cliseru şi, iniţial, au lăsat Comisia pentru apărare de la Camera Deputaţilor fără cvorum.

Peste o săptămână, doamna Carmen Dan s-a prezentat fără să fie anunţată, pretinzând că nu a fost invitată, deşi fusese invitată, şi cerând ca discuţiile să fie secretizate în baza unui raport clasificat, deşi întrebările parlamentarilor vizau exclusiv elemente de interes public, nu informaţii clasificate.

Şi al treilea aspect îl reprezintă raportul asupra evenimentelor din 10 august, care a fost ascuns timp de două săptămâni. Deşi doamna Carmen Dan a afirmat pe data de 21 august că a venit în faţa comisiei ca să aducă raportul secret, parlamentarii nu au avut acces la acesta timp de două săptămâni, de 14 zile.

În al treilea rând, cum să aşteptăm o demisie, când intimidarea protestatarilor pare să fi fost obiectivul PSD încă din primul moment, când îi vezi pe unii mândri de reprimare, când toţi se grăbesc să laude acţiunea jandarmilor prin televiziuni?

"Nu am nimic să îmi reproşez", a spus Carmen Dan după intervenţia jandarmilor. "Am făcut tot ceea ce trebuia să facă un ministru de interne responsabil", a mai adăugat ea.

Prin vocea lui Călin Popescu-Tăriceanu, cei de la ALDE s-au poziţionat tot de partea forţelor represive: "Vreau să transmit un mesaj de suport pentru Jandarmerie şi Poliţie. Îmi exprim dezamăgirea faţă de reacţia unor lideri politici care au criticat public aceste instituţii ale statului pentru intervenţia lor". Este domnul Călin Popescu-Tăriceanu.

Protectorul lui Carmen Dan şi cel care a pus-o în funcţia de ministru, Liviu Dragnea, care lipseşte astăzi de aici, a declarat şi el fără echivoc: "Jandarmeria a acţionat corect pe 10 august".

Dar ce o să faceţi, dragi iubitori de gaze şi de pumni, când protestele din România vor fi condamnate în discursul preşedintelui Comisiei Europene, aşa cum a declarat chiar un lider din mijlocul vostru, un lider PSD, Gabriela Firea? Veţi continua şi atunci să serviţi structurile militare mai mult decât pe cetăţeni? Veţi rămâne în admiraţia bastoanelor de cauciuc şi în negarea libertăţilor cetăţeneşti?

Şi pentru că tot vă luptaţi zilnic cu statul paralel, indicii cu privire la încălcarea drepturilor şi libertăţilor, atât în data de 10 august, cât şi după aceea, continuă să apară şi astăzi.

Din declaraţiile făcute tot de Gabriela Firea rezultă că ministrul Carmen Dan a acţionat în cel mai discreţionar mod cu putinţă, prin prezentarea unor conversaţii private dintre prefectul Capitalei şi un secretar de stat, pe o anumită reţea socială, invocând numele unui senator de Bucureşti. Tot primarul Capitalei a spus că a fost avertizată de doamna ministru, în urmă cu un an, cu privire la uşurinţa cu care pot fi interceptate conversaţiile private pe o anumită reţea socială, pe care fiecare om din această sală o foloseşte. Dacă se dovedesc a fi reale, aceste acuzaţii de spionaj, făcute la adresa unui ministru de interne, sunt specifice unui stat poliţienesc, în care ameninţarea şi şantajul iau locul pârghiilor instituţionale legale.

Poate că tot pe linie informativă, sau mai degrabă dezinformativă, se înscriu şi acţiunile stânjenitoare de manipulare a opiniei publice. Aceste acţiuni au fost făcute cu intenţia de a influenţa desfăşurarea protestului şi percepţia despre acesta: "Au fost aruncate pungi cu excremente, cu urină, pietre, bucăţi rupte din carosabil, au lovit nu doar jandarmi, ci şi persoane prezente la adunarea publică", a spus chiar purtătorul de cuvânt al Jandarmeriei pe data de 10 august.

Ce să mai spunem despre glasul tremurat cu care acelaşi purtător de cuvânt anunţa, a doua zi după proteste, că o tânără de la Jandarmerie se află în risc major, deşi la acel moment starea ei era stabilă şi cunoscută de toţi?!

România este un stat care a revenit, după o dictatură lungă şi sângeroasă, în rândul ţărilor democratice şi liberale. Avem experienţe triste ale reprimării manifestărilor publice atât înainte de 1989, dar, din păcate, am trăit momente grave - mineriadele - şi după Revoluţia din decembrie.

În aceste condiţii, având în vedere proximitatea istorică a unor astfel de traume, este esenţial pentru structurile de ordine publică să facă din dreptul la opinie şi protest al fiecărui cetăţean principii indiscutabile într-un stat de drept, principii ce sunt garantate de Constituţie, dar şi de tratatele internaţionale privind drepturile omului, la care România este parte.

Niciun român nu poate deveni victimă sau victimă colaterală a unor represiuni violente, indiferent de justificarea pe care dumneavoastră o aduceţi.

Din păcate, nu asta s-a întâmplat la protestul Diasporei din 10 august. Dimpotrivă.

Sunt, de altfel, câteva lucruri care trădează lipsa de logică, de legalitate şi poate chiar o premeditare a violenţelor din 10 august.

Primul mare mister este de ce nu a convocat ministrul Carmen Dan Centrul Naţional de Conducere a Acţiunilor de Ordine Publică, deşi acest organism există tocmai pentru situaţii speciale şi de criză?

Având în vedere faptul că existau dinainte informaţii cu privire la posibile violenţe, întrunirea acestui centru de decizie era necesară cu atât mai mult cu cât asta implică şi colaborarea cu preşedintele, prim-ministrul şi cu CSAT.

Al doilea mare mister este în ce condiţii legale a avut loc intervenţia în piaţă, în contextul în care explicaţiile celor implicaţi se bat cap în cap şi se exclud reciproc.

De exemplu, din raportul prezentat de doamna Carmen Dan am aflat că prefectul Capitalei, Speranţa Cliseru, a fost în Piaţa Victoriei de la ora 16,00 chiar.

Am aflat apoi de la Speranţa Cliseru că ea nu a fost în niciun moment prezentă în piaţă, în aceeaşi dată, pe 10 august.

Aceleaşi bâlbe instituţionale şi când vine vorba de ora emiterii ordinului de evacuare. Avem varianta lui Carmen Dan, varianta Speranţei Cliseru şi varianta Jandarmeriei. Care dintre ele este cea corectă?

Au apărut, practic, două grupuri care îşi pasează responsabilitatea pentru evenimentele din 10 august, şi nu le puteţi nega. Avem, pe de o parte, grupul Dan-Dragnea-Jandarmerie, iar pe de altă parte avem primarul şi prefectul Capitalei, care dezmint afirmaţiile acestora.

Din nou, vedem cum Liviu Dragnea o sprijină pe Carmen Dan, în ciuda unor acuze destul de grave care vin chiar din interiorul partidului, din interiorul dumneavoastră, prin intermediul Gabrielei Firea, dar şi din partea multora care au avut un rol instituţional legat de evenimentele din 10 august.

Avem de-a face cu un monopol asupra structurilor subordonate Ministerului Afacerilor Interne şi cu un monopol asupra adevărului. Acest monopol este exercitat de dumneavoastră, doamnă Carmen Dan, şi de Liviu Dragnea. (Vociferări.)

Al treilea mare mister este lipsa oricărei măsuri preventive împotriva grupurilor violente care se apropiau de piaţă. În loc să fie identificaţi, izolaţi şi evacuaţi cei care făceau parte din aceste grupuri, forţele de ordine au recurs la folosirea generalizată a violenţei, împotriva tuturor protestatarilor paşnici.

Dacă este să dăm crezare afirmaţiilor făcute de viceprimarul Capitalei, Aurelian Bădulescu, aflăm că nu a existat un centru efectiv de comandă pentru coordonarea operaţiunilor. Tot el a declarat, implauzibil, că în ziua protestelor cei chemaţi să gestioneze situaţia primeau informaţii de pe Facebook, ceea ce contrazice, din nou, informaţiile prezentate de dumneavoastră, doamnă ministru.

Stimaţi colegi,

Vă rugăm să sprijiniţi această moţiune simplă, prin care cerem demiterea de urgenţă a ministrului Carmen Dan.

Încă din primele zile de mandat, actuala guvernare PSD-ALDE a afectat imaginea României în rândul partenerilor externi, iar ministrul Carmen Dan s-a asigurat că nu se abate de la această politică. Inclusiv cetăţeni străini au fost agresaţi de către forţele de ordine. Vă aduc aminte că patru turişti israelieni au fost scoşi din taxi şi bătuţi de jandarmi, chiar dacă aceştia au explicat că nu participă şi nu au participat la protestele din Piaţa Victoriei. Aceştia s-au legitimat, insistând că nu participă la aceste proteste.

Pe cale de consecinţă, Ambasada Israelului în România a anunţat că va depune plângeri penale pe numele agresorilor.

Chiar aşa, doamnă ministru, dumneavoastră aţi putea să vă asumaţi răspunderea... (Vociferări.)

Vă spun mai tare, pentru că vor să asculte şi colegii.

Doamnă ministru, dumneavoastră aţi putea să vă asumaţi răspunderea pentru faptul că aţi stricat imaginea României în plan internaţional, prin toate aceste acţiuni? Imagini şi filmări de la suprimarea protestelor de pe 10 august au fost prezentate în toată presa internaţională.

Şi am să vă dau câteva exemple. "Poliţia a tras cu gaze lacrimogene, în timp ce românii se mobilizează împotriva Guvernului", a scris Agenţia Reuters.

"Revoltă în România. Haos pe străzile din Bucureşti, unde poliţia a folosit gaze lacrimogene şi un tun cu apă"- "Daily Express".

"România - gaze lacrimogene şi tun cu apă pentru dispersarea demonstraţiei expatriaţilor" - "Liberation".

"Mii pe străzile Bucureştiului, diaspora românească împotriva corupţiei" - "La Repubblica".

"Înregistrări video, postate pe reţelele de socializare, arată poliţia bătând protestatari nonviolenţi care ţineau mâinile sus" - "The Guardian".

Mai mult, poliţia americană nu a acţionat niciodată aşa în cazul unor proteste paşnice.

Şi haideţi să vă spun ce spune "Washington Post", o publicaţie americană. "Forţele poliţiei au organizat atacuri cu tunuri de apă, gaze lacrimogene şi bastoane, lovind violent pe protestatarii paşnici, pe jurnalişti şi chiar pe mai mulţi cetăţeni israelieni". Aceasta este declaraţia de la un ziar de circulaţie internaţională, unul dintre cele mai importante ziare a unui partener strategic al României.

Reiterez, vă asumaţi răspunderea pentru imaginea creată în plan internaţional?

Acţiunile Jandarmeriei aflate în subordinea ministrului Carmen Dan au fost condamnate ferm şi de cancelarul austriac, care a spus că aşteaptă clarificarea totală a acestor fapte, după ce inclusiv un cameraman din Austria a fost bătut de jandarmi cu bastoanele.

"Violenţa nu poate fi niciodată o soluţie în politică", a afirmat şi Comisia Europeană.

Ca să nu mai spunem că doamna Carmen Dan a comis nenumărate gafe, nedemne de un ministru care are în subordine instituţii precum Poliţia Română, Jandarmeria, Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă, structuri esenţiale pentru asigurarea ordinii publice, care în prezent sunt afectate de prestaţia ei.

Merită punctat, din nou, episodul stânjenitor "microfonul", în care Carmen Dan a compromis imaginea ministerului. Ministrul a generat atunci o isterie generală în presă şi în minister, pe fondul unor bănuieli personale legate de acţiuni de spionaj asupra sa. În loc să anunţe Direcţia Generală de Protecţie Internă, instituţie abilitată să se ocupe de astfel de cazuri, doamna ministru a ales să se plângă presei şi a compromis astfel o anchetă care ar fi trebuit demarată. În joc nu erau nici atunci şi nu sunt nici astăzi mizele personale ale doamnei Dan, ci interese de siguranţă naţională, de securitate şi de prestigiu ale instituţiei pe care ea o reprezintă.

Din perspectiva Partidului Naţional Liberal, demisia ministrului Carmen Dan, care a coordonat de facto intervenţia de pe 10 august şi a întregii conduceri a Jandarmeriei, este o prioritate de siguranţă naţională. Aceşti oameni au dovedit că nu vor şi nu sunt capabili să asigure ordinea şi să respecte legea, inclusiv o serie de documente esenţiale, cum ar fi Strategia Naţională de Apărare a Ţării, în care se subliniază că garantarea siguranţei cetăţenilor reprezintă un interes naţional de securitate.

Reiterez, garantarea siguranţei cetăţenilor reprezintă un interes naţional de securitate.

Şi atunci ne întoarcem la 10 august, unde zeci de mii de protestatari paşnici au fost loviţi şi atacaţi cu gaze lacrimogene din cauza unui grup provocator care nu a putut fi identificat şi izolat ore în şir. Şi nu ne putem gândi la premeditare, amintindu-ne că, recent, Liviu Dragnea şi Carmen Dan voiau să ofere Jandarmeriei atribuţii de cercetare penală, dar şi pază şi protecţie pentru demnitari?

Ba da, ne putem gândi la premeditare.

Stimaţi colegi,

Nu este permis şi generaţiei noastre să accepte încă o mineriadă fără ca vinovaţii responsabili pentru ea să plătească.

Nu trebuie să mai tolerăm niciodată imaginea cetăţenilor români nevinovaţi, paşnici, loviţi peste cap cu bastoane de cauciuc.

Nu aceasta este ţara pe care am ales să o construim la Revoluţia din 1989. Fiecare lovitură ilegală din 10 august a fost una peste obrazul democraţiei româneşti, iar cei vinovaţi trebuie să plătească.

Carmen Dan trebuie să plece astăzi din fruntea Ministerului Afacerilor Interne.

Doamnă Carmen Dan, trebuie să plecaţi astăzi din fruntea acestui minister! (Aplauze.)

Doamna Carmen-Ileana Mihălcescu:

Vă mulţumesc.

În continuare, o invit la tribună pe doamna ministru Carmen Dan. Doamnă ministru, aveţi cuvântul, vă rog.

Doamna Carmen Daniela Dan (ministrul afacerilor interne):

Mulţumesc, doamnă preşedinte de şedinţă.

Doamnelor şi domnilor parlamentari,

Stimaţi colegi,

Doamnelor şi domnilor parlamentari din opoziţie,

Am citit cu mare atenţie compunerea dumneavoastră. Nici citită cu intonaţia de care a dat dovadă colegul deputat...

Voci din sală:

Demisia! Demisia!

Doamna Carmen Daniela Dan:

... nu transmite ceea ce ar trebui să transmită o moţiune simplă. (Vociferări. Rumoare.)

Am tratat întotdeauna Parlamentul României, dar şi pe colegii parlamentari, cu decenţă şi responsabilitate. (Vociferări. Rumoare.)

Am rugămintea să aveţi şi dumneavoastră decenţă şi responsabilitate şi să mă ascultaţi, aşa cum am făcut şi eu. (Vociferări.)

Voci din sală:

Demisia!

Doamna Carmen Daniela Dan:

Înţeleg rolul opoziţiei în politică şi în Parlament, acela de a critica puterea şi acţiunile puterii, acesta fiind unul din mecanismele esenţiale ale democraţiei, însă mă aşteptam ca parlamentarii opoziţiei să aibă mai multă responsabilitate şi seriozitate.

Am citit, aşa cum spuneam, cu atenţie, textul moţiunii depuse de dumneavoastră şi am remarcat o lipsă totală de argumente raţionale, de efort intelectual, care să susţină real cererile regăsite în acest document.

Absenţa unor fapte şi situaţii concrete este pueril acoperită de un joc pueril, superficial, susţinut de abordări mediatice şi păreri nefundamentate legal.

Criticile sunt constructive. Criticile sunt constructive în orice democraţie consolidată, dar criticile bazate pe acţiuni şi fapte reale, şi nu pe interese politice meschine, de moment, oarbe în faţa unei realităţi evidente.

Mă aşteptam, recunosc, la întrebări punctuale, întrebări care să ceară clarificări ale acţiunilor acelei zile, nu la acuzaţii fără temei, bazate pe surse şi pe opinii mediatice.

Nu pot să închid ochii în faţa unui text care trădează o aroganţă incredibilă şi o indiferenţă evidentă în faţa realităţii.

Mai remarc încă un fapt. Cred că parlamentarii opoziţiei uită la un moment dat că de fapt aceasta este o moţiune simplă.

Spun asta pentru că, săturându-se să-mi ceară demisia, ajung să transforme documentul într-o moţiune de cenzură, acuzând şi incriminând, pentru cu totul alte fapte şi evenimente, pe mai mulţi colegi din Guvern.

Un amalgam de afirmaţii nefondate, scenarii şi ipoteze, această compunere, denumită moţiune, nu conţine fapte, realităţi, evenimente care să fie explicate, ci doar pasaje regăsite în presă.

Potrivit art. 112 din Constituţie - şi mă refer în special la alin. (2) al acestui articol - Camera Deputaţilor sau Senatul poate adopta o moţiune simplă prin care să-şi exprime poziţia cu privire la o problemă de politică internă sau externă, ori, după caz, cu privire la o problemă ce a făcut obiectul unei interpelări.

Constat că problemele dumneavoastră nu fac referire expresă la corectarea unor fapte sau politici ale ministerului, ci la demiterea sau demisia mea din fruntea instituţiei.

Curtea Constituţională, de asemenea, a hotărât, prin Decizia nr. 148, din ianuarie 2007, că, în general, controlul parlamentar este fără sancţiune, însă unica excepţie când controlul parlamentar are şi sancţiune este cea în care acest control se exercită prin moţiunea de cenzură.

Însă trecând deja 11 ani de când dumneavoastră v-aţi apărat ministrul de justiţie de la acea vreme, Monica Macovei, aţi uitat, probabil, să scoateţi din textul acestei moţiuni simple, paragrafele legate de demitere sau demisie.

Sunt acuzată de muşamalizarea oricărei discuţii despre 10 august şi de fugă de Parlament.

Ţin să vă reamintesc câteva momente în care am prezentat public explicaţii cu privire la ceea ce s-a întâmplat pe 10 august.

Pe 11 august, în cadrul unei conferinţe de presă, am prezentat datele preliminare referitoare la acţiunile din 10 august 2018.

În 19 august, de asemenea, în cadrul unei declaraţii de presă, am prezentat raportul întocmit pe baza datelor puse la dispoziţie de structurile implicate în organizarea şi desfăşurarea măsurilor de ordine publică la acest protest.

Aţi reclamat că raportul a fost ascuns timp de două săptămâni. Însă, pentru ca Ministerul Afacerilor Interne să poată pune la dispoziţia parlamentarilor un raport cu caracter clasificat, trebuie îndeplinită o procedură prevăzută chiar de Regulamentul Camerei Deputaţilor.

În data de 21 august, când am fost prezentă la Comisia pentru apărare din Camera Deputaţilor, această procedură nu era îndeplinită.

Iar pe data de 22 august, Parchetul ne-a solicitat acest raport. Şi l-am pus imediat la dispoziţia organelor de anchetă.

Prin urmare, ca să nu fiu acuzată că am diseminat documente care ar putea constitui probe într-un dosar penal, am solicitat Parchetului opinia referitoare la punerea la dispoziţie a raportului către Comisiile pentru apărare din Camera Deputaţilor şi din Senat.

Iar în urma răspunsului primit, la data de 30 august, am făcut demersurile pentru a transmite acest document, în cel mai scurt timp, celor două comisii.

Aşadar, este falsă teza că acest raport a fost ascuns.

Doamnelor şi domnilor,

În faţa unei singure realităţi, interesele politice ne fac să vedem doar ceea ce ne convine, uitând că pentru aflarea adevărului trebuie să cunoaştem atât efectele, dar şi cauzele unui asemenea eveniment.

Şi tot aceste viziuni diferite ne fac să ignorăm cel mai important aspect şi anume, legalitatea acţiunii forţelor de ordine.

Fiecare poate avea propria reprezentare a acţiunilor din acea seară. Unii au văzut o violenţă excesivă împotriva jandarmeriei şi un atac asupra unei instituţii fundamentale a statului; alţii au văzut doar un miting paşnic şi o acţiune violentă a jandarmilor.

Nu, pe 10 august 2018, nu a fost un miting paşnic. Dacă ar fi fost aşa, lucrurile ar fi decurs ca la toate celelalte mitinguri şi proteste pe care tot Jandarmeria Capitalei le-a gestionat în ultimii ani.

Şi aici vreau să fac o precizare. În anii 2017 şi 2018, Jandarmeria Capitalei a gestionat 35 de misiuni de ordine publică cu risc ridicat, iar dintre acestea 25 au fost conduse de domnul maior Cazan Laurenţiu, acelaşi comandant din seara de 10 august.

Chiar dacă iniţial s-a dorit ca adunarea publică din data de 10 august să fie una legală, protestul nu a fost asumat de niciuna dintre numeroasele organizaţii şi platforme civice care au iniţiat, au susţinut şi au promovat acest eveniment. Nu a existat vreun organizator care să-şi asume răspunderea, legal.

Revenind la seara de 10 august, este adevărat că în Piaţă au fost şi persoane care nu au făcut violenţe, iar unele dintre acestea au avut de suferit în urma intervenţiei forţelor de ordine.

Pentru tot ce înseamnă abuzuri şi încălcări ale legii, cei vinovaţi vor răspunde, aşa cum este firesc să se întâmple şi cu cei care au lovit jandarmii sau au instigat la violenţă.

De aceea, chiar dacă moţiunea de astăzi este parte a unui demers politic, voi răspunde la multe întrebări la care şi dumneavoastră, dar mai ales oamenii aşteaptă răspuns.

Unele aspecte nu pot fi prezentate în acest cadru, pentru a nu interfera cu ancheta procurorilor, dar altele pot fi explicate.

Despre ordinul de intervenţie. A trecut o lună de la manifestaţia din 10 august şi constat în textul moţiunii aceeaşi superficialitate în abordarea legalităţii intervenţiei.

Doamnelor şi domnilor colegi,

În Legea nr. 60 din 1991 privind organizarea şi desfăşurarea adunărilor publice nu se vorbeşte nicăieri de semnarea ordinului de intervenţie. Se vorbeşte însă despre aprobarea prefectului pentru intervenţia în forţă.

Ce înseamnă "aprobarea"? Înseamnă acordul asupra unei acţiuni.

Iată ce spune art. 19 alin. (1) din legea indicată: "Intervenţia în forţă va fi aprobată de prefect sau de înlocuitorul acestuia, la solicitarea comandantului forţelor de jandarmi, care asigură măsurile de ordine publică la locul adunării publice".

Vă reamintesc ce am declarat pe 19 august, aspect care poate fi confirmat de înregistrarea difuzată de toate televiziunile.

"Ora 20. Comandantul acţiunii prezintă prefectului situaţia, informându-l cu privire la necesitatea unei intervenţii pentru restabilirea ordinii publice. În acest context, prefectul îşi exprimă acordul cu privire la o astfel de acţiune".

Aşadar, "îşi exprimă acordul". Nu am declarat că semnează. Şi ştiţi de ce? Pentru că aprobarea este cea care generează efecte şi nu momentul materializării acestei aprobări prin documentul intitulat "Ordin de intervenţie".

Raţionamentul este simplu. Să nu vă imaginaţi că în toate situaţiile în care apar forme de violenţă, autorităţile cu atribuţii - Jandarmeria şi prefectul - au timpul necesar pentru a sta să redacteze ordinul de intervenţie, respectând toate condiţiile de formă şi conţinut. Apoi îl semnează comandantul Jandarmeriei, îl aprobă prefectul, în tot acest timp sperând ca violenţele să se oprească, până termină ei de redactat documentul. Nu, în realitate, astfel de decizii se iau în mod operativ.

Dar dacă prefectul nu este prezent la faţa locului, credeţi că Jandarmeria aşteaptă să vină prefectul de acasă, să redacteze acest document pe care apoi să-l semneze? Sau credeţi că prefectul este prezent la fiecare manifestaţie publică? Dar dacă este una spontană?

Poate că în Bucureşti prefectul are posibilitatea să se prezinte rapid la faţa locului, dar într-un judeţ unde apare o situaţie violentă la o distanţă de zeci de kilometri de reşedinţa de judeţ, cum credeţi că se poate gestiona o atare situaţie? Se opreşte timpul în loc, în aşteptarea ordinului de intervenţie semnat? (Vociferări.)

Toate acestea sunt prevăzute în lege. Nu trebuie decât s-o citiţi.

În sensul acestui raţionament şi în aplicarea Legii nr. 60/1991, de-a lungul timpului, cel puţin din anul 2010 până în prezent, au fost emise acte subsecvente, la nivel de ordin de ministru, care menţionează că ordinul de intervenţie poate fi şi verbal, iar materializarea sa în scris se face ulterior, în cel mai scurt timp.

Aceste norme interne sunt aplicabile tuturor structurilor implicate în gestionarea unor astfel de evenimente, inclusiv prefecţilor.

Spre exemplu, cea mai actuală normă subsecventă Legii nr. 60/1991, şi care reglementează acest lucru, s-a comunicat instituţiilor prefectului la data de 5 iulie 2018. Prevederea apare într-un articol care spune astfel: "Acţiunea de restabilire a ordinii publice se execută în baza ordinului de intervenţie, transmis verbal sau emis în scris de către comandantul acţiunii. Dacă ordinul este transmis verbal, se asigură în mod obligatoriu materializarea acestuia, ulterior, în cel mai scurt timp, într-un document semnat şi datat".

Aşadar, raportul menţionează momentul acelei discuţii în jurul orei 20,00. Cum a decurs această discuţie, care a fost reprezentarea fiecăruia dintre cei doi, numai cei implicaţi o pot clarifica.

De asemenea, va fi relevant dacă la această discuţie au existat sau nu şi alţi martori.

Însă, chiar dacă aceste lucruri se cunosc, ele se pot clarifica în cadrul anchetei procurorilor.

Cert este că acela care a condus acţiunea jandarmilor a avut reprezentarea că a primit acel acord.

În acest sens, în intervalul 21,00-22,00, sunt efectuate în mod repetat avertizări şi somaţii pentru încetarea manifestărilor violente. Pentru a permite persoanelor prezente să poate părăsi Piaţa, în jurul orelor 21,00-21,15 se redeschide circulaţia metroului în Piaţa Victoriei.

În tot acest timp, agresiunile asupra cordonului de jandarmi continuă, iar în jurul orei 22,00 se face o ultimă somaţie, însă nu se iniţiază o intervenţie pentru restabilire, apreciindu-se în continuare că lucrurile se vor calma în cele din urmă şi nu va fi nevoie de o astfel de intervenţie în forţă.

Însă pentru a clarifica momentul intervenţiei în forţă, haideţi să vedem ce prevede alin. (2) al aceluiaşi art. 19 din Legea nr. 60/1991.

Alineatul (2), art. 19: "Aprobarea intervenţiei în forţă nu este necesară în cazul în care asupra forţelor de ordine se exercită violenţe care pun în pericol iminent viaţa, integritatea corporală sau sănătatea acestora ori a altor persoane, sau când există indicii temeinice că participanţii pregătesc sau au comis o faptă ilegală".

Asta înseamnă că, în momentul în care cei doi jandarmi au fost practic călcaţi în picioare, existând un pericol iminent asupra integrităţii lor corporale, declanşarea intervenţiei în forţă era legală, chiar şi fără aprobarea prefectului.

Aşadar, dacă în jurul orei 20,00 comandantul acţiunii începe procedura prevăzută de art. 19 alin. (1), adică cea care prevede acordul prefectului, decizia de intervenţie o ia după momentul agresiunii asupra celor doi jandarmi, având şi acoperirea legală conferită de art. 19 alin. (2).

De aceea, raportat la momentul intervenţiei, nu are importanţă, din punct de vedere juridic, când a semnat prefectul acel ordin, singurul aspect relevant fiind doar acela că semnarea sa certifică existenţa acelui acord iniţial, în jurul orei 20,00.

În aceste condiţii, intervenţia pentru restabilirea ordinii publice are o dublă acoperire juridică - aprobarea prefectului şi reacţia la actele de violenţă ce au pus în pericol iminent viaţa sau integritatea corporală a unor jandarmi.

Despre CNCAOP - Centrul Naţional de Conducere a Acţiunilor de Ordine Publică. S-a încercat insistent să se responsabilizeze ministrul, fie că a condus CNCAOP, fie că nu a condus CNCAOP. Şi aici lucrurile sunt foarte simple. Iar răspunsul se regăseşte tot în lege.

Actul normativ care reglementează cadrul juridic este Hotărârea de Guvern nr. 1152 din 2014 privind organizarea, funcţionarea şi compunerea Centrului Naţional de Conducere a Acţiunilor de Ordine Publică. Acest Centru ar fi putut fi convocat fie anterior evenimentelor, în faza de organizare a misiunii, fie în timpul manifestaţiei.

De ce nu a fost convocat CNCAOP anterior manifestaţiei publice? Pentru că informaţiile oficiale care au existat anterior acestei manifestaţii nu indicau un pericol deosebit la ordinea constituţională sau la stabilitatea socială, economică sau politică, aşa cum este prevăzut în lege.

Analiza acestor informaţii a fost realizată de secretarul de stat care coordonează Ordinea Publică, şi care în acele zile se afla la comanda ministerului.

Tot acesta a solicitat informaţii şi de la serviciile partenere.

Informaţiile din surse deschise şi cele de la serviciile partenere indicau riscul unor violenţe punctuale, dar nu vă imaginaţi că menţionau posibilitatea apariţiei unor situaţii cu adevărat grave, care ar fi putut fi, spre exemplu: prezenţa unor grupuri sau facţiuni cu pregătire paramilitară; existenţa unor planuri bine definite, de pătrundere în Guvern sau preluării prin forţă a unor obiective prioritare ale statului; ori alte asemenea elemente care ar fi putut reprezenta un nivel deosebit de risc.

Acest fapt a conturat decizia de a trata acest miting ca unul cu risc asupra ordinii publice şi nu asupra ordinii constituţionale.

De aceea nu s-a impus convocarea CNCAOP anterior mitingului, ci numai a organismelor care în general se ocupă de gestionarea unor mitinguri, proteste, adică Ministerul Afacerilor Interne şi autorităţile locale.

În acest context, se pune întrebarea: de ce a fost nevoie de aducerea unor forţe suplimentare din alte judeţe? Se realizează acest lucru, pentru că, din surse deschise, se contura o manifestaţie cu un număr foarte mare de participanţi şi erau semnale de radicalizare a mesajelor, în sensul promovării violenţei.

De ce nu a fost convocat CNCAOP în timpul manifestaţiei publice? Chiar dacă evenimentele au reliefat aspecte de violenţă gravă, violenţa nu s-a generalizat la nivelul întregului oraş sau şi în alte judeţe.

Pe de altă parte, convocarea acestui organism, dacă situaţia o impunea, ar fi generat măsuri de instituire a stării de alertă sau a stării de urgenţă, după caz.

Acest tip de măsuri ar fi impus reducerea drepturilor cetăţeneşti şi creşterea autorităţii forţelor de ordine. S-ar fi putut impune inclusiv restrângerea drepturilor de manifestare sau liberă exprimare.

Vă informez că starea de alertă într-un singur judeţ sau în municipiul Bucureşti se decide de prefect, ministrul afacerilor interne putând lua astfel de decizii numai dacă situaţia s-ar fi întâmplat în mai multe judeţe.

În ceea ce priveşte starea de urgenţă. Aceasta se decide de preşedintele ţării, la propunerea ministrului afacerilor interne.

Aşadar, nu avem o astfel de situaţie, fapt pentru care convocarea CNCAOP în acea noapte nu se justifica.

Din datele pe care colegii din minister mi le-au prezentat, CNCAOP nu a fost activat niciodată în timpul desfăşurării unei anumite situaţii de risc asupra ordinii publice.

Despre punctul de comandă din Piaţa Victoriei. Acel punct de comandă avea două zone - cea operativă, unde se dădeau ordinele privind acţiunile jandarmilor, situată în acel autobuz, în curtea Guvernului, şi cea în care stăteau reprezentanţii instituţiilor cu rol colateral misiunii, adică cei la care se putea apela pentru situaţii punctuale, conform competenţelor acestora. Acolo erau reprezentanţii Primăriei, Prefecturii, Poliţiei.

În acel autobuz sunt prevăzute doar patru locuri, pentru zona celor cu rol colateral în astfel de misiuni, aşa că această componentă a fost amenajată special, într-o cameră, în sediul subunităţii de jandarmerie care asigură paza Guvernului. Această locaţie este situată în spatele clădirii Guvernului.

Decizia privind această locaţie s-a luat cu o zi înainte de manifestaţie, de comun acord cu reprezentanţii instituţiilor care participau acolo.

Pe de altă parte, nici nu era necesară prezenţa acestor decidenţi în zona operativă, unde se transmiteau ordinele militare către diversele elemente din dispozitiv, pentru că nici prefectul, nici viceprimarul şi nici ceilalţi nu puteau interveni peste decizia comandantului acţiunii.

Spre exemplu, prefectul avea un rol doar dacă se ajungea la nevoia unei intervenţii de restabilire a ordinii publice, nu în vreun alt moment, pentru că aşa prevede legea.

Din datele oferite de Jandarmerie, în acea locaţie situată în spatele clădirii Guvernului s-a asigurat un flux informaţional, constând în legături radio prin TETRA, acces la imaginile din Piaţa Victoriei, de la camera video gestionată de Poliţia Locală a Municipiului Bucureşti şi acces TV.

S-a vehiculat că aceşti oameni au fost izolaţi acolo. Nimic mai fals. În acea locaţie se prezenta periodic comandantul misiunii, se discutau aspecte ale desfăşurării misiunii sau elemente privind dinamica din Piaţă.

Pe de altă parte, nimic nu-i putea împiedica pe cei prezenţi acolo, dacă simţeau nevoia, să meargă în zona din faţa Guvernului, să aibă propria proiecţie asupra situaţiei reale din teren.

Despre utilizarea gazelor lacrimogene. Substanţele iritant lacrimogene sunt prevăzute în dotarea Jandarmeriei. Utilizarea lor pentru respingerea unor atacuri sau îndepărtarea unor persoane violente este o alternativă mai puţin dură, faţă de folosirea bastoanelor sau tonfelor, aflate, de asemenea, în dotarea jandarmilor.

Singurele metode care nu implică contact fizic sunt substanţele iritant lacrimogene şi tunurile cu apă. Acestea se utilizează peste tot în lume, de forţele de ordine.

I-am auzit pe mulţi spunând că trebuiau adoptate măsuri mai blânde şi nu acele gaze lacrimogene.

Care ar fi fost acele măsuri mai blânde ale jandarmilor? Să stea fără reacţie la agresiunile constante exercitate asupra lor sau să se dea la o parte?

Eu vă asigur că Jandarmeria nu s-ar fi dat la o parte nici dacă în spatele lor era Palatul Cotroceni sau Palatul Parlamentului.

Şi mai este un element important. Substanţele iritant lacrimogene au fost folosite doar după momentul când se forţează efectiv intrarea în clădirea Guvernului, pentru a respinge acel atac.

Despre imposibilitatea izolării persoanelor violente. S-a vehiculat, în mod constant, în opinia publică, că jandarmii nu au oprit persoanele cunoscute ca făcând parte din galeriile de fotbal să intre în piaţă. Cum se face însă că nicio filmare, fie a televiziunilor prezente în Piaţă, fie a vreunuia dintre participanţi, nu surprinde vreun grup de suporteri venind spre Piaţa Victoriei?

Răspunsul este simplu, iar eu l-am prezentat încă din data de 19 august. Venirea în Piaţă a acestor persoane nu s-a făcut grupat, aşa cum vedem acele galerii când se deplasează spre stadioanele de fotbal. Venirea lor s-a făcut individual, iar raportul întocmit de minister menţionează acest lucru, dar şi dinamica pe care aceste grupuri de persoane o au în mulţime.

S-a spus apoi, de ce nu au fost izolaţi aceşti huligani de restul manifestanţilor şi extraşi de acolo?

Uşor de spus din faţa televizorului sau dintr-un platou de televiziune. Greu de făcut în faţa unei mase de oameni care, în mare parte, s-a lăsat antrenată în acele acte de violenţă.

Iar cei care au avut grijă să încurajeze, să instige la violenţe sau să manipuleze, fie şi prin acele proiecţii laser cu îndemnuri la revoluţie, ar trebui să dea şi ei explicaţii asupra acţiunilor lor.

A fost evident că, faţă de protestul din februarie 2017, participanţii paşnici din Piaţă nu s-au delimitat de elementele care se manifestau violent.

Într-o intervenţie publică, comandantul acţiunii declara că, inclusiv la momentul când a decis trimiterea acelui dispozitiv de jandarmi pentru a ajuta colegii din poliţie, a ales un traseu situat prin mijlocul Pieţei, acolo unde nu existau violenţe din partea manifestanţilor. Însă inclusiv pe acolo, imediat ce jandarmii îşi fac un traseu prin mulţime, sunt agresaţi de participanţii la manifestaţie.

Despre intervenţia pentru restabilirea ordinii publice. Este regretabil că acţiunea în forţă a Jandarmeriei a afectat şi oamenii paşnici din Piaţă.

Am spus-o şi o repet. Îmi prezint scuze faţă de cei care au avut de suferit în acea seară. (Vociferări.)

Am convingerea că mulţi dintre cei prezenţi în Piaţă s-au dus acolo pentru a participa la un miting paşnic. Şi admit inclusiv faptul că nu ştiau că acest miting nu era autorizat.

Alţii însă au fost acolo cu intenţia clară de a forţa în mod violent schimbarea acestui Guvern.

Particularitatea acestui protest, aşa cum am mai precizat, constă în nedelimitarea celor violenţi de manifestanţii paşnici, cum s-a întâmplat, spre exemplu, în februarie 2017.

Am văzut în textul moţiunii afirmaţia că violenţa nu poate fi niciodată o soluţie în politică. Total de acord. Şi chiar mai mult, aş putea spune. Nu doar în politică, ci în orice societate democratică, violenţa nu este o soluţie.

Însă legea trebuie respectată chiar şi atunci când prevede utilizarea forţei pentru a apăra ordinea publică şi instituţiile fundamentale ale oricărui stat de drept.

Iar acţiunile de intervenţie în forţă le vedem mult mai frecvent în statele europene din care dumneavoastră aţi ales să ne prezentaţi diverse titluri de ziare.

Nu cred că în vreun stat democratic intervenţiile forţelor de ordine, atunci când protestele îşi pierd caracterul paşnic, sunt ilegale şi au ca rezultat schimbarea miniştrilor de interne sau a celor care aplică şi apără legea.

Cred că mulţi au văzut acele secvenţe de zilele trecute, cu atitudinea poliţiei spaniole în faţa unui grup de protestatari care intenţionau să picheteze întâlnirea primului-ministru cu omologul său spaniol.

Nu cred că are cineva vreo suspiciune că în Spania nu există libertate de exprimare, însă asta nu înseamnă că acest drept nu se exercită şi el în baza unor legi.

Drepturi constituţionale există şi în România. Legi există şi în România. Iar dacă vrem să ne raportăm la legalitate, trebuie să le cunoaştem în integralitatea lor şi nu doar pe acelea care ne convin.

În această lună am văzut imagini cu câţiva protestatari loviţi de jandarmi, am văzut un festival al plângerilor la Parchetul Militar, dar nu am auzit ca cineva să-şi pună întrebarea - dacă acolo a fost un miting paşnic, cum de am avut 33 de jandarmi care au necesitat asistenţă medicală la faţa locului, din care 14 au trebuit să fie duşi la spital? (Vociferări.)

Dacă au existat acte de violenţă numai faţă de protestatari, cum de Jandarmeria a avut zeci de scuturi sparte şi zeci de căşti de intervenţie distruse? (Vociferări.)

Protestatarii au avut de înfruntat substanţele lacrimogene, dar jandarmii au stat ore în şir sub tirul pietrelor, balizelor şi gardurilor.

I s-a reproşat Jandarmeriei că protestatarii nu au ştiut că urmează o intervenţie în forţă.

Pot să înţeleg că, fiind la un miting, nu este obligatoriu să te intereseze ce se întâmplă în jurul tău, deşi în preajmă erau adevărate lupte de stradă.

Pot să înţeleg că nu ai auzit somaţiile jandarmilor, pentru că în jur e mult zgomot.

Pot să înţeleg că nu cunoşti Legea adunărilor publice şi nu ştii ce înseamnă acele semnale luminoase de culoare roşie.

Dar când vezi că spre tine se îndreaptă un cordon de jandarmi cu echipamentul acela de intervenţie pe ei, nu te gândeşti oare că cel mai bine ar fi să te îndepărtezi din acel loc?

S-a mai afirmat în această perioadă că Jandarmeria şi-a depăşit standardele pe care singură şi le-a impus, în sensul că de mai bine de un an şi jumătate Jandarmeria a tolerat orice manifestaţie publică, iar acum a reacţionat foarte dur.

Da, este adevărat că jandarmii au fost prezenţi la orice adunare publică, indiferent de caracterul acesteia - legal sau nu. Au însoţit protestatarii prin tot oraşul, pe acolo pe unde doreau aceştia să se plimbe. Au protejat dreptul la liberă exprimare şi au menţinut un dialog constant cu participanţii. Iar acest mod de acţiune a avut în vedere tocmai evitarea unor situaţii tensionate care ar fi putut escalada în violenţe.

Dacă cineva şi-a schimbat modul de acţiune, nu Jandarmeria este aceea, ci acei protestatari, care, de data aceasta, au recurs la violenţă. Jandarmeria a trebuit să răspundă prin mijloace legale, prin mijloacele legale pe care le are la dispoziţie atunci când o manifestaţie îşi pierde caracterul paşnic.

Dacă ar fi fost vorba de o schimbare de atitudine a Jandarmeriei, atunci, de ce pe data de 11 august, a doua zi după intervenţia de pe 10, totul a fost paşnic şi tolerant? Aţi văzut cumva pe 11 august ca Jandarmeria să someze pe cineva sau să încerce să împiedice acel protest? Exclus aşa ceva.

Referitor la acele căşti nemarcate cu indicativele de identificare sau cu indicativele acoperite. Personal am fost interesată să ştiu de ce nu toţi jandarmii care au acţionat în Piaţa Victoriei nu au avut acele marcaje pe căştile de intervenţii.

Explicaţiile pe care comandantul Jandarmeriei le-a dat, inclusiv în faţa Comisiei pentru apărare, se bazează pe dinamica mare de personal şi pe faptul că mulţi angajaţi au plecat la pensie în ultimul an.

Tot din explicaţiile Jandarmeriei, rezultă că în orice dispozitiv se cunoaşte foarte bine cine şi unde acţionează, indiferent de marcajele de pe căşti, pentru că vorbim despre aspecte care ţin de organizarea şi rigoarea militară.

Chiar şi aşa, în ultimele zile, am dispus o serie de măsuri şi pot să vă informez că Jandarmeria Capitalei a achiziţionat deja 1.600 de căşti de protecţie, toate noi, şi care deja sunt inscripţionate şi predate angajaţilor.

Referitor la acoperirea acestor marcaje de identificare. Acest lucru constituie o abatere de la ordinele militare şi este sancţionată disciplinar. Cele câteva cazuri care au fost deja identificate fac obiectul cercetării Parchetului Militar.

Conform datelor Jandarmeriei Capitalei, au fost identificate patru astfel de cazuri. Patru. Se mai susţine oare insistenţa cu care se încearcă acreditarea ideii că în mod deliberat, premeditat, jandarmii şi-au ascuns indicativele, când Parchetul Militar a identificat, dintre toţi cei care au participat şi au acţionat, în misiune, în Piaţă, numai patru cazuri?

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

În spaţiul public s-au vehiculat frânturi de informaţii care constat că se regăsesc şi în textul moţiunii de astăzi. Mă refer la acele scenarii de spionită care mi-au fost atribuite, fără niciun fel de temei. Un episod este cel petrecut în CEx-ul Partidului Social Democrat, când am avut la mine un schimb de mesaje dintre secretarul de stat care coordonează prefecţii şi prefectul Capitalei, în legătură cu momentul din 10 august.

Aceste mesaje mi-au fost puse la dispoziţie, în mod asumat, de către secretarul de stat pentru relaţia cu instituţiile prefectului, din telefonul lui, în contextul declaraţiilor publice confuze pe care prefectul Capitalei le făcuse atunci, referitor la prezenţa sau nu a acesteia în Piaţă sau a prezenţei sau nu în punctul de comandă înaintat, precum şi a discuţiilor asupra responsabilităţii fiecăruia dintre cei care au avut un rol în gestionarea evenimentului din 10 august.

Acele mesaje nu cuprind aspecte personale, ci doar un mod de comunicare instituţională.

Subiectul principal era acela că aprobasem anterior deplasarea doamnei prefect, împreună cu primarul general al Capitalei, la Tokio, în perioada 7-12 august. Însă, cum deplasarea nu s-a mai putut efectua, prefectul a solicitat, în seara zilei de 8 august, undeva în jurul orelor 18,00, aprobarea pentru altă deplasare, în Tallinn, pentru perioada 9-11 august.

În aceste condiţii, secretarul de stat îi explică că este imposibil să fie finalizată procedura de aprobare a unei asemenea deplasări, de pe o zi pe alta.

Mesajele au avut un conţinut pur tehnic şi prezentau în principal procedura prevăzută de Hotărârea de Guvern nr. 189 din 2001, conform căreia deplasarea în străinătate a unui prefect se aprobă prin Memorandum semnat de ministrul afacerilor interne şi de ministrul de externe.

De altfel, în data de 9 august, doamna prefect a primit şi un răspuns oficial cu motivele pentru care cererea dânsei, neînregistrată, nedatată şi fără ştampila instituţiei, nu putea fi soluţionată favorabil.

Deci doamnei prefect nu i s-a refuzat deplasarea de către mine, aşa cum s-a spus, ci pentru că nu se putea, într-un timp atât de scurt, să fie parcursă această procedură clară, cu atât mai mult cu cât însăşi propria solicitare a dânsei nu îndeplinea condiţiile necesare pentru acea schimbare de destinaţie.

Acestea sunt comunicările despre care s-a făcut atâta vâlvă, iar domnul secretar de stat mi le-a pus la dispoziţie, pentru că în acea perioadă eu eram în concediu.

Nu am ţinut în mod special ca prefectul Capitalei să fie prezent pe 10 august în Bucureşti, dovadă fiind aprobarea Memorandumului pentru plecarea la Tokio.

Nu pot fi eu de vină pentru că taifunul a lovit Japonia şi a împiedicat deplasarea prefectului.

Dacă pe aceste argumente se construieşte o poveste de premeditare, eu văd că cineva vrea doar să manipuleze.

În acea întâlnire politică din 1 septembrie, nu vă imaginaţi că am făcut copii ale acestor comunicări instituţionale, pentru membrii CEx. Am invocat însă aceste aspecte, tocmai pentru a lămuri cum au stat lucrurile şi pentru a stabili adevărul faţă de un subiect atât de intens dezbătut în spaţiul public.

În aceeaşi logică a filmelor cu spioni, este şi afirmaţia că am pus un activist #Rezist să o hărţuiască pe doamna prefect.

Vă imaginaţi că dau eu ordine celor de la #Rezist sau cum?

Restul teoriilor conspiraţioniste au fost infirmate de către Direcţia Generală de Protecţie Internă a Ministerului.

Aşa stând lucrurile, afirm cu tărie că nimeni nu a premeditat ceva şi nu a stabilit dinainte vreo responsabilitate a prefectului. De aceea, nici în ziua de astăzi nu pot să înţeleg supărarea doamnei primar general. (Vociferări.)

Doamnelor şi domnilor parlamentari ai opoziţiei,

Cel mai grav lucru pe care îl putem face în aceste dispute politice este să timorăm o instituţie fundamentală a statului. A început asta domnul Preşedinte, încă din noaptea protestului; a continuat-o, cerând Parchetului General diverse anchete, ca şi când domnul procuror general Lazăr avea nevoie de vreun ordin; şi o continuaţi dumneavoastră, de câteva săptămâni.

Eu credeam că domnul Preşedinte este comandantul suprem al Armatei, nu şi al procurorilor.

În mod firesc, procurorul general se putea sesiza. Dar probabil că aştepta ordinul de zi pe unitate.

Respect dreptul fiecăruia dintre cei care se consideră afectaţi de intervenţia forţelor de ordine de a se adresa organelor de anchetă. Respect dreptul dumneavoastră de a-i reprezenta. Dar haideţi să lăsăm ipocrizia deoparte!

Dragi colegi,

Fiecare dintre dumneavoastră aveţi la dispoziţie instrumentele necesare pentru a vă forma o opinie. Unii o aveţi probabil conturată. Pentru alţii, oricâte argumente s-ar putea aduce la acest moment, ele nu vor conta.

Cu toţii însă va trebui să respectăm adevărul judiciar.

Nimeni nu vă cere să stabiliţi vinovaţi. Nici nu ar fi normal. Aici nu facem justiţie şi nici nu ne putem substitui Parchetului sau instanţelor de judecată.

Dar cred că putem fi obiectivi, acceptând şi greşelile unora dintre jandarmi, care vor răspunde pentru asta, dar şi atitudinea deloc paşnică a unora dintre manifestanţi.

Separat de răspunderea juridică, ar fi bine să nu uităm că manifestaţia din 10 august rămâne una neasumată, neautorizată şi fără un organizator, aşa cum legea prevede.

Vă mulţumesc. (Aplauze.)

Doamna Carmen-Ileana Mihălcescu:

Vă mulţumesc şi eu.

Înainte de a începe dezbaterile, daţi-mi voie să vă reamintesc prevederile art. 191 din Regulament, potrivit cărora la moţiunile simple prezentate nu pot fi propuse amendamente.

Începem dezbaterile.

Doamna deputat Raluca Turcan.

Doamna Raluca Turcan:

Doamnă ministru de interne,

Dragi colegi,

Am urmărit cu maximă atenţie intervenţia doamnei ministru Carmen Dan şi trebuie să recunosc că îmi pare rău - deopotrivă pentru că de la acest microfon s-au spus minciuni şi doi - pentru că, din nefericire... (Vociferări.)... un ministru de interne, doamnă, după ce sute de oameni au fost bătuţi - femei, copii, vârstnici -, după ce milioane de români au fost dezamăgiţi, după ce sute de români încă mai sunt sub tratament, o doamnă ministru de interne oferă, de la tribuna Parlamentului, mult tupeu, aroganţă, pizmă, afundându-se în minciună. (Vociferări.)

Şi vreau să vă spun un lucru, doamnă ministru de interne. Şi v-o spun cu maximă responsabilitate.

În urma discursului de astăzi v-aţi afundat. V-aţi afundat tot mai mult în minciună. Şi veţi fi trasă la fund, deopotrivă, de colegii dumneavoastră de partid, pentru că puneţi întreaga responsabilitate pe umerii prefectului şi, în acelaşi timp, de angajaţi din instituţia pe care o conduceţi, cu toate că aţi încercat să-i cumpăraţi prin promovare, prin funcţii în plus, fără să sancţionaţi adevăraţii responsabili.

Aveţi pe mâini sângele oamenilor gazaţi şi loviţi în data de 10 august, în Piaţa Victoriei.

Un om a murit.

De la acest microfon, m-aş fi aşteptat să văd o minimă compasiune, o minimă înţelegere şi o minimă asumare a răspunderii. Şi să spuneţi deschis şi sincer de ce, doamnă ministru de interne, protestatarii paşnici care au fost bătuţi trebuiau să se retragă atunci când vedeau că vin spre ei jandarmi înarmaţi. De ce?

Este o întrebare atât de simplă. Doar pentru că doreaţi să dispersaţi mulţimea din Piaţa Victoriei, care a primit gaze lacrimogene în faţă, începând cu ora 16.30? Sunt sute de mărturii care vorbesc despre lucrul acesta. Niciun răspuns convingător!

Şi nu puteţi convinge, pentru că pe 10 august, doamnă ministru, v-aţi aflat la pupitrul de comandă al celei mai grave forme de reprimare a drepturilor cetăţeneşti de după mineriadele din 1990.

Şi pentru acest lucru, şi pentru acţiunile ulterioare prin care încercaţi să îngreunaţi ancheta, dumneavoastră, doamnă ministru, veţi plăti.

Există toate argumentele să afirmăm că pe 10 august a fost o acţiune premeditată, atent planificată, comandată de dumneavoastră şi de şeful de partid, domnul Liviu Dragnea, coordonată chiar de dumneavoastră, din instituţia Ministerului Afacerilor Interne, şi pusă în aplicare prin fideli ai dumneavoastră, din Ministerul Afacerilor Interne.

În plan european, prejudiciile sunt greu de cuantificat. Pentru că, pentru orice om raţional din ţară sau din străinătate, 16,30 nu este 20,00 şi 20,00 nu este 24,00. Şi gazele în ochii oamenilor nevinovaţi sunt o realitate. Şi bastoanele pe spatele oamenilor cu mâinile ridicate sunt o realitate.

Şi pentru asta chiar nimeni nu plăteşte în această ţară?

Aţi preluat discursul şefului dumneavoastră de partid, cu facţiunile paramilitare care voiau să dea jos Guvernul.

Nu vă daţi seama că aţi ajuns să aveţi halucinaţii de la tribuna Parlamentului? Şi rostogoliţi mesaje prin televiziunile care vă multiplică toate obsesiile bolnăvicioase ale şefului de partid.

Toată instituţia Ministerului Afacerilor Interne cunoaşte "reţeaua infracţională de la Teleorman".

Şi mă refer la un citat dintr-un raport al Ministerului de Interne, din anul 2011. Problema este că reţeaua infracţională de la Teleorman a ajuns acum să căpuşeze Ministerul Afacerilor Interne, alături de tot clanul din Teleorman.

Sunt deja enorm de multe semnale de încălcări ale legii. Sunt semnalate de colegii dumneavoastră de partid, cât şi de personal din Ministerul Afacerilor Interne. Şi aţi cauzat prejudicii de imagine uriaşe.

S-a ajuns ca o instituţie care este pentru onoare şi legalitate să funcţioneze în favoarea unei agende a infractorilor interesaţi de albirea dosarelor, de ştergerea urmelor şi de reprimarea drepturilor cetăţeneşti.

Aceasta este ţara pe care aţi ajuns să o aveţi la doi ani de la guvernare!

Aceste dovezi, doamnă ministru, nu vor putea fi ascunse, pentru că nu veţi putea clasifica la nesfârşit informaţii care nu pot fi clasificate.

Tot omul merită să ştie cine sunt cei care au generat violenţe împotriva jandarmilor. Or fi oare cei din clanurile interlope, care erau cu Liviu Dragnea la Parchet?

Poate de aceea acestea sunt informaţii clasificate. Dar nu-i nimic, vor ieşi la iveală.

Adresez invitaţia tuturor colegilor din Parlament, inclusiv din majoritatea parlamentară - dacă aveţi o minimă îndoială că s-a greşit, dacă aveţi o minimă suspiciune că prin această instituţie au fost abuzaţi oameni nevinovaţi, atunci votaţi această moţiune, care este de fapt un semnal, un semnal politic pentru un ministru care s-a pus în subordinea unui şef de partid care urmăreşte agenda infractorilor.

Şi sutele de răniţi din Piaţa Victoriei, milioanele de români din ţară şi din străinătate aşteaptă un răspuns şi o acţiune fermă din partea Parlamentului României, că doriţi ca prin această instituţie adevărul să fie spus şi cei vinovaţi să plătească. (Aplauze.)

Doamna Carmen-Ileana Mihălcescu:

Domnul deputat Eugen Bejinariu are cuvântul, în continuare.

Vă rog. (Vociferări. Rumoare.)

Domnul Eugen Bejinariu:

Mulţumesc.

Doamnă ministru,

Doamnă preşedinte,

Doamnelor şi domnilor colegi deputaţi,

Stimaţi invitaţi,

Grupul parlamentar al Partidului Social Democrat a analizat cu atenţie textul moţiunii şi îşi exprimă dezaprobarea cu privire la conţinutul acesteia, conţinut care abundă de afirmaţii inexacte, de neadevăruri, de exprimări ofensatoare şi de speculaţii.

Totodată, ceea ce constatăm împreună este faptul că prin conţinutul său moţiunea invită parlamentarii la a se substitui instanţelor de judecată şi a stabili aici, în cadrul Parlamentului, responsabilităţi şi vinovăţii cu privire la eventualele abateri săvârşite în cursul evenimentelor din 10 august 2018.

În timp ce opoziţia are libertatea şi rolul de a semnala şi a amenda politic activitatea Guvernului, inclusiv prin depunerea de moţiuni, respingem cu tărie speculaţiile transformate în certitudini şi acuzaţiile formulate în necunoştinţă de cauză.

Este absolut regretabil faptul că cetăţeni paşnici au fost afectaţi de acţiuni îndreptate împotriva unor participanţi violenţi la proteste.

Dar reafirmăm în mod categoric că instituţiile implicate în asigurarea ordinii şi liniştii publice au acţionat, în ansamblu, corect şi legal.

Eventualele acţiuni abuzive sau abateri de la norme şi lege vor fi identificate în cadrul cercetării penale pe care o efectuează Parchetul General şi vor fi sancţionate.

Acestea însă nu pot aparţine ministrului afacerilor interne sau prefectului Capitalei.

În textul moţiunii se invocă, dincolo de numele ministrului afacerilor interne şi al prefectului Capitalei, numele unor alţi lideri politici ai coaliţiei de guvernare.

Neîndoielnic că preşedintele Camerei Deputaţilor, preşedintele Senatului şi primarul Capitalei au rol important în arhitectura politică a statului român, dar nu au niciun fel de implicare şi responsabilităţi cu privire la aceste evenimente. Iar numele acestora nu îşi au rostul în pledoaria dumneavoastră.

Aşteptăm şi noi, cu acelaşi interes, la fel ca opinia publică, să fie identificaţi vinovaţii incidentelor violente din 10 august, de orice parte s-ar afla aceştia.

Aşteptăm ca la finalizarea dosarului aflat acum în cercetare să aflăm cine au fost cei care au instigat la ură şi violenţă, înaintea manifestării; cine a premeditat desfăşurătorul violent al serii de 10 august; cine au fost agitatorii, cine au fost manifestanţii agresivi care au aruncat cu pietre în forţele de ordine; cine erau cei care au aruncat cocktail-uri Molotov în jandarmi; cine au fost cei care au escaladat gardul de la clădirea Guvernului României, încă de la ora 16,00, dând astfel tonul unui comportament diferit faţă de cel al protestelor precedente; cine i-a chemat pe huligani; cine i-a plătit; cine erau aceştia; cine erau cei care au incendiat străzile Bucureştiului; şi, desigur, cine dintre reprezentanţii autorităţilor a acţionat abuziv; cine dintre reprezentanţii statului au încălcat legea şi în ce fel.

Până când nu vom avea răspunsul la toate aceste întrebări, nu putem vorbi despre vinovăţii.

Parlamentul României nu poate fi instanţă judecătorească şi nu poate da sentinţe de responsabilitate sau vinovăţie. Nu are nimeni dreptul să facă acest lucru, cu atât mai puţin Parlamentul României.

Opinia publică are dreptul la păreri de orice fel, liber exprimate; are dreptul la judecăţi emoţionale, la convingeri bazate pe propriile observaţii sau experienţe.

Oamenii din Piaţă sau cei din faţa televizoarelor au dreptul la propriile concluzii, indiferent de caracterul subiectiv, speculativ, al acestora; de faptul că ele coincid sau nu cu cele oficiale.

Dar noi, ca reprezentanţi ai forului legiuitor, nu avem dreptul la evaluări trunchiate.

Nu, noi nu avem dreptul de a eluda concluziile care derivă din lege, respectiv din cercetarea legală, completă şi complexă a evenimentelor.

Textul moţiunii discutate astăzi este o nuvelă lipsită de inspiraţie, în care sunt înseilate interpretări ale faptelor, indignări deplasate, selecţie de titluri din unele publicaţii şi întrebări la care autorităţile au oferit deja răspuns public.

Totodată, conţinutul moţiunii reprezintă o extensie a campaniei de cultivare a discursului urii, pe care partidele din opoziţie l-au iniţiat şi l-au stimulat până la cote nepermise.

În privinţa celor patru puncte concrete, tehnice, pe care le invocă opoziţia, Grupul parlamentar al Partidului Social Democrat reiterează răspunsurile aşa cum au fost deja formulate de autorităţi, şi chiar astăzi doamna ministru v-a răspuns aici, şi transmise opiniei publice, aşa cum au fost oferite prin participarea ministrului de interne la audieri, în cadrul Comisiei pentru apărare a Camerei Deputaţilor.

Parlamentarii opoziţiei care sunt membri ai acestei comisii îşi puteau informa colegii cu privire la faptul că ministrul de interne a răspuns tuturor acestor întrebări şi, mai mult decât atât, toate amănuntele au fost puse la dispoziţie prin raportul transmis la comisie, aproximativ acum două săptămâni.

1. Cu privire la indicativul căştilor de protecţie, pe care le-au purtat jandarmii aflaţi în dispozitiv la data de 10 august.

Ministrul de interne a precizat şi astăzi, şi în cadrul audierilor desfăşurate în cadrul Comisiei pentru apărare, şi alţi reprezentanţi ai autorităţilor responsabile au confirmat public faptul că nu s-a încălcat Regulamentul, iar lipsa indicativului sau un indicativ diferit pe casca de protecţie nu împietează cu nimic asupra identificării precise a fiecărui jandarm.

Aşteptăm ca rezultatele anchetei aflate în desfăşurare să indice neechivoc dacă în această privinţă există vreun fel de încălcare a legii, a regulamentului sau dacă a existat vreun fel de premeditare.

2. Cu privire la acuzaţia privind utilizarea de către jandarmi a unor practici de intervenţie interzise.

Grupul parlamentar al Partidului Social Democrat reiterează că deciziile autorităţilor responsabile şi ordinele trasate în dispozitiv au fost conforme cu legea şi practicile europene şi internaţionale.

Dacă au existat abateri punctuale sau acolo unde, prin acţiune individuală, vreun reprezentant al autorităţii statului a încălcat legea, instanţa va decide şi cei responsabili vor plăti pentru propriile fapte.

Ancheta aflată în desfăşurare la Parchet va lămuri toate aceste aspecte care includ atât deciziile şi intervenţia autorităţilor, cât şi responsabilitatea manifestanţilor agresivi care au comis acte de violenţă, a celor care au premeditat acţiunile din piaţă, a celor care au instigat şi atacat forţele de ordine, a celor care au instaurat haos pe străzile Bucureştiului.

Este regretabil că protestatari paşnici, obişnuiţi ai manifestărilor din Piaţa Victoriei în ultimii ani, au fost afectaţi de consecinţe ale intervenţiei jandarmilor.

Este totodată regretabil că manifestanţii paşnici nu au sesizat la timp faptul că sunt folosiţi ca scuturi de către huliganii provocatori, tocmai pentru ca aceştia să nu fie izolaţi şi uşor de extras.

Au existat manifestanţi paşnici atinşi de efectul gazelor lacrimogene.

Au existat manifestanţi paşnici care au încercat să prevină escaladarea violenţelor, transformându-se ei înşişi în scuturi umane, pentru a-i proteja pe jandarmii loviţi, şi din această cauză au fost atinşi de lovituri barbare ale protestatarilor violenţi.

Evident că nu împotriva celor ce manifestau paşnic a fost îndreptată intervenţia jandarmilor, dar huliganii erau amestecaţi abil, profesionist, printre manifestanţii paşnici.

Poate că aceştia s-ar fi putut delimita mai devreme, mai decis, şi poate că jandarmii ar fi putut fi mai eficienţi, dar de la lipsa de precauţie sau ezitări în cadrul unor confruntări violente şi până la vinovăţii infracţionale este cale lungă şi nu este menirea Parlamentului să o parcurgă.

Jandarmeria a acţionat conform atribuţiilor sale ce prevăd apărarea instituţiilor statului şi restabilirea ordinii publice, folosind mijloace şi metode legale.

În privinţa acuzaţilor şi vinovăţiilor concrete aşteptăm să fie identificaţi atât agresorii din rândul protestatarilor, cât şi orice reprezentant al autorităţii statului care a încălcat legea, astfel încât fiecare greşeală individuală să fie sancţionată.

3. În privinţa acuzaţiilor privind abuzul asupra unor protestatari nevinovaţi.

Protestatari agresivi au atacat jandarmii trasând, astfel, un teren de luptă între huligani şi forţele de ordine, în timp ce, din păcate, au fost protestatari paşnici care nu s-au delimitat, nu s-au îndepărtat. Au hotărât să rămână în perimetrul acelui spaţiu violent de confruntare, o parte dintre ei poate cu cele mai bune intenţii, sperând că-i domolesc pe cei agresivi, o parte dintre ei poate preluând furia manifestanţilor violenţi. Poate nu şi-au dat seama, poate au dorit să-i apere pe jandarmi. Nu ştim de ce nu s-au îndepărtat la primele semne de violenţă ale unor participanţi care atacau autorităţile statului, mai ales pentru manifestanţii nonviolenţi, dar şi pentru agresori, Jandarmeria a procedat legal, prin somaţii, semnale regulamentare şi avertizări repetate, înainte de intervenţie.

Grupul parlamentar al PSD reiterează faptul că este alături de toţi cei afectaţi pe nedrept de evenimentele din acea seară, fie protestatari paşnici sau reprezentanţi ai forţelor de ordine.

Respectăm libertatea de exprimare, dreptul oamenilor de a se manifesta paşnic şi menţionăm că în timpul mandatului nostru autorităţile au fost cu mult mai permisive decât în mandatul unor partide aflate acum în opoziţie.

Suntem mai deschişi la dialog, explicaţii şi justificări publice, decât sunt reprezentanţii autorităţilor din orice stat european în care s-au înregistrat violenţe împotriva jandarmilor la un miting neautorizat.

Opoziţia decupează dintr-un context complex doar excese ale unor jandarmi. Le condamnăm şi noi, dacă au existat. Contextul, însă, trebuie evaluat complet, începând cu cei care s-au organizat pentru agresiuni, cu cei care au instigat şi ameninţat pe Internet, cu protestatarii care au atacat forţele de ordine, cu cei care au premeditat un miting violent.

Toate aceste fapte sunt pedepsite de lege, iar forţele de ordine din orice ţară civilizată intervin în aceleaşi condiţii, cu fermitate, în a restabili ordinea publică.

Este regretabil că opoziţia nu vede deloc agresorii antrenaţi şi premeditarea violenţelor.

4. În privinţa acuzaţiilor referitoare la ordinul de intervenţie care spune opoziţia că nu ar exista, a dat şi doamna ministru toate explicaţiile, vă spunem şi noi sau vă reamintim, dragi colegi, că pentru intervenţia forţelor de ordine, la protestul din 10 august, a existat o dublă acoperire legală.

Pe de o parte, există aprobarea autorităţilor responsabile la informarea comandantului acţiunii din teren.

Pe de altă parte, acesta avea oricum, fără nicio altă aprobare, baza legală să intervină pentru restabilirea ordinii publice, în momentul în care se exercitau violenţe asupra forţelor de ordine cărora le era pusă în pericol integritatea fizică. A citat doamna ministru cu ghilimele articolul şi legea, Legea nr. 60/1991, art. 19 alin. (2), căruia nu-i mai dau citire, că l-a citit doamna ministru, vi l-a prezentat.

Ceea ce ştim astăzi este că intervenţia forţelor de ordine a respectat legea, că nu impută nimeni protestatarilor paşnici faptul că n-au respectat legea, participând la o manifestare neautorizată. Dar cei care au încălcat legea, atât în privinţa modului de a interveni punctual sau prin agresiuni asupra forţelor de ordine, vor fi identificaţi în cursul anchetei penale şi vor fi sancţionaţi.

În ceea ce priveşte restul alegaţiilor din textul moţiunii, ne exprimăm regretul cu privire la faptul că partidele din opoziţie îşi însoţesc neputinţa de a prezenta românilor o alternativă viabilă la Programul de guvernare, cu un arsenal manipulatoriu pe care-l propagă atât la nivel local, cât şi internaţional. Admirăm, de altfel, abilitatea lor de a extrage jumătăţi de adevăr, pe care le îmbracă în exprimări bine ticluite, pentru a genera emoţie şi a-şi consolida sprijinul. Dar credem că această abilitate ar putea fi folosită în scopuri mai bune. Ar servi mai bine cauza românilor şi a României, dacă ar fi utilizate constructiv.

Moţiunea invocă unele titluri din presa locală sau internaţională, dar omite să prezinte faptul că titluri similare despre intervenţia eventual brutală în situaţii punctuale au apărut şi în cazul unor manifestaţii ce se desfăşurau în Statele Unite ale Americii, Germania, Anglia, Franţa, Spania sau, mai recent, Grecia. Şi acolo, ca şi în cazul României, participanţii paşnici au fost afectaţi de fermitatea intervenţiilor forţelor de ordine şi acolo s-au demarat anchete care să identifice vinovaţii, de o parte şi de cealaltă a baricadei. Diferenţele nu constau în titlurile articolelor, ci în faptul că în aceste ţări autorităţile sunt mult mai puţin tolerante, intervin mai ferm şi mai extins.

Autorităţile din toate aceste ţări şi din orice altă ţară democratică nu permit ocuparea unei intersecţii-cheie dintr-un oraş, prin mitinguri neautorizate, fie acestea şi paşnice, nu permit plasarea unor autovehicule sau corturi, în mod neautorizat, în mijlocul unor intersecţii şi nu permit proferarea de ameninţări, injurii sau agresiuni, la adresa autorităţii statului.

În România, democraţia este mai tânără şi, sigur, savurează o libertate de exprimare mai extinsă, iar Partidul Social Democrat este cel care luptă în toate felurile şi cu toate armele permise, în toate privinţele, pentru respectarea drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor.

Tot pentru a înţelege felul în care acţionează autorităţile unor state cu zeci de ani de experienţă în gestionarea unor proteste, vă reamintim evaluarea cu privire la acţiunea forţelor de ordine din data de 10 august, exprimată public de către generalul Bertrand Cavallier, fost şef al Jandarmeriei franceze. "Autorităţile statului trebuie să protejeze instituţiile statului, altfel se va isca haos. Acţiunea jandarmeriei a fost una corectă".

Modelele şi metodele din alte ţări nu vă ajută pledoaria, stimaţi colegi din opoziţie, nici punctele de vedere ale unor oficiali care ştiu doar o parte a realităţii din stradă.

Nu vă ajută nici adevărul complet.

Este regretabil că cetăţeni români sau străini, oameni paşnici aflaţi la proteste sau în proximitatea acestora, jandarmi aflaţi la datorie sau alţi participanţi la manifestări au avut de suferit într-un context agresiv, complex şi confuz. Compasionăm şi noi cu oamenii nevinovaţi care au fost afectaţi de manifestări agresive, de o parte şi de alta, dar haideţi să aşteptăm cu toţii identificarea celor vinovaţi şi să-i sancţionăm doar pe aceştia cu legea şi blamul. Să nu condamnăm în mod nedrept România la un alt stigmat.

Stimaţi colegi,

Grupul parlamentar al PSD reiterează faptul că suntem în toate situaţiile cei mai activi susţinători ai respectării drepturilor omului, suntem susţinători activi ai libertăţii de exprimare. Poate şi de aceea la adresa noastră sunt îndreptate cele mai stridente forme de manifestare a libertăţii de a te adresa public, de a contesta şi dezaproba.

Chiar şi aşa, continuăm să apărăm dreptul oamenilor de a protesta şi de a-şi exprima nemulţumirile. Este dreptul opiniei publice să ne judece cu asprime şi să ne evalueze la toate momentele, în raport cu aşteptările pe care le au de la partidul de guvernământ.

Este dreptul partidelor de opoziţie să vegheze la felul în care ne îndeplinim promisiunile şi să amendeze orice deviere.

Este dreptul partidelor parlamentare de opoziţie să depună moţiuni îndreptate împotriva celor care s-au abătut de la mandatul încredinţat de popor, dar nu aveţi libertatea de a formula acuzaţii mincinoase sub cupola Parlamentului şi nu aveţi dreptul de a "decupa" din realitatea pe care o trăim cauzele unor eventuale disfuncţii, după cum Grupul parlamentar al PSD consideră a fi lipsit de responsabilitate felul în care reprezentanţii opoziţiei încurajează şi practică discursuri care instigă la ură în societate. Ura creează monştri, modifică atitudini şi comportamente, otrăveşte climatul social şi transformă în timp mentalitatea.

În multe din ţările europene, în Germania, Danemarca, Franţa, Olanda, precum şi în alte ţări dezvoltate, există legi care pedepsesc discursul urii. Aceste legi sunt menite a proteja atât demnitatea umană, cât şi ordinea publică. Societăţile democratice, democraţiile liberale, aşa cum este şi îşi doreşte să rămână România, în timp ce păstrează cu grijă libertatea de exprimare, limitează discursul care instigă la ură, tocmai pentru a se proteja de promovarea unor forme de exprimare, idei sau comportamente care îi pot afecta buna funcţionare.

Vă invit, dragi colegi din opoziţie, să daţi dovadă de mai multă responsabilitate în felul în care purtaţi bătălia de idei cu adversarii politici.

Un studiu cu privire la discursul care instigă la ură în societate a fost realizat în România de către Fundaţia pentru Dezvoltarea Societăţii Civile.

În anul 2014, încă de acum patru ani, conţinutul acestui studiu ne avertiza cu privire la faptul că: "Discursul care instigă la ură creează un teren ostil, dezbaterii critice şi nuanţate a unor politici publici. Toţi membrii societăţii au de suferit".

"Nu în ultimul rând - precizează acelaşi studiu - discursul care instigă la ură creşte şansele violenţei politice şi ale violenţei împotriva unor membri ai săi".

Aşa s-a întâmplat şi pe 10 august, aşa se întâmplă şi în Parlamentul României. Societatea este scindată din cauza urii, şi nu pentru apartenenţa la valori sau demersuri constructive, astfel încât violenţa, nu numai cea de limbaj...

Doamna Carmen-Ileana Mihălcescu:

Vă rog să încheiaţi, domnule deputat.

Domnul Eugen Bejinariu:

...escaladează în toate formele, de toate părţile.

Stimaţi colegi,

Nu vom putea evita sau vindeca traumele societăţii dacă nu dăm dovadă de responsabilitate în felul în care ne adresăm şi ne comportăm în public şi în raport cu publicul.

Legea este reperul minim obligatoriu pe care trebuie să-l respectăm cu toţii. La lege se adaugă norme de comportament, reguli de conduită socială şi valori aspiraţionale...

Doamna Carmen-Ileana Mihălcescu:

Vă rog să încheiaţi, domnule deputat. Timpul a expirat.

Domnul Eugen Bejinariu:

... pe care le clamăm toţi, dar pe care le respectă foarte puţini.

Reprezentanţii politici ai coaliţiei nu vor vota această moţiune, această nuvelă prezentată în faţă Parlamentului. (Aplauze.)

Doamna Carmen-Ileana Mihălcescu:

Mulţumesc frumos.

Domnul deputat Tudor Rareş Pop.

Vă rog.

Domnul Tudor Rareş Pop:

Apropo de responsabilitate...

Stimaţi colegi,

Doamnă Carmen Dan,

Astăzi se împlineşte o lună şi o zi de la represiunea din data de 10 august şi, deşi degetul a rămas blocat pe sonerie, uşa rămâne închisă.

Ai zice că nu este nimeni la Ministerul de Interne, că doamna Carmen Dan se află aici dintr-o eroare pur materială.

Ai zice că 10 august mai degrabă n-a fost. Şi, totuşi, a fost. A fost, dragi colegi, a fost o represiune pe care acum încercaţi cu disperare să o ascundeţi, să vă ascundeţi, doamnă Carmen Dan.

Încercaţi să vă ascundeţi după butaforiile domnului Dragnea, după minciunile şi bâlbâielile Jandarmeriei, după chemările la violenţă ale unor oameni politici din PSD, precum Lia Olguţa Vasilescu, Paul Stănescu şi Cătălin Rădulescu.

Încercaţi să vă ascundeţi sub mângâierea părintească a domnului Tăriceanu, sub lecţiile de semantică pe care ni le ţine aici, în plen, cu generozitate perfidă, domnul Vosganian, sub vânătăile Ştefaniei, fata pe care aţi folosit-o pe post de momeală, diversiune şi justificare a violenţelor.

Vă mai ascundeţi şi în spatele unei majorităţi care nu permite Parlamentului României să o audieze pe doamna prim-ministru, în timp ce aceasta este chemată în Parlamentul European să dea explicaţii pentru data de 10 august.

La final, mai încercaţi să vă ascundeţi în spatele unui raport secretizat tot de dumneavoastră.

Stimaţi colegi,

Dacă în februarie 2017 aveam un elefant în Cameră, ei bine, acum avem un elefant în cireş. Un elefant fricos, laş, complice, iresponsabil şi, în acelaşi timp, un elefant abuziv, cu aere totalitare, dispreţuitor şi răzbunător pe proprii cetăţeni.

Peste toate, însă, un elefant al naibii de vizibil, unul care se vede de pe lună, de la nivelul unui simplu cetăţean, până la nivelul procurorilor militari.

Doamnă ministru,

Aţi secretizat tot ce aţi prins, tot ce s-a putut! OK! Dar, ştiţi ceva? Nu puteţi secretiza miile de înregistrări video, sutele de plângeri penale, sutele de oameni care au suferit şi încă suferă de pe urma intervenţiilor brutale din Piaţa Victoriei.

Nu puteţi secretiza, de exemplu, dosarul medical al domnului Doru Oprea, un cetăţean ca oricare altul, care în seara zilei de 10 august a fost împuşcat cu o grenadă acustică, la câţiva centimetri de artera femurală. A fost împuşcat în coapsă, ca să fiu mai exact.

Chiar aşa, dragi colegi, ştiţi cum arată o plagă produsă de o grenadă acustică trasă de la mică distanţă?

Aş vrea să vă arăt, doamnă ministru, şi am şi acordul domnului Oprea. Aşa arată rezultatul intervenţiilor dumneavoastră din piaţă. (Arată fotografia.) Vă rog să vă uitaţi, să nu ţineţi privirea în pământ! Aşa arată.

Apropo, domnule Vosganian, că mă întorc şi la dumneavoastră.

Acum o săptămână ne-aţi certat că supralicităm sensul verbului "a gaza", că zecile de cartuşe lacrimogene trase asupra copiilor, femeilor, vârstnicilor şi celor din piaţă nu justifică termenul de gazare, aşa cum este folosit pentru a descrie situaţia.

Vă întreb acum, în cazul domnului Oprea şi al altor cetăţeni împuşcaţi, putem folosi verbul a împuşca? Ne permiteţi? Se justifică el din punct de vedere semantic, istoric şi material, căci medical să ştiţi că se justifică!

Revenind la dumneavoastră, doamnă ministru.

Există nenumărate indicii, nenumărate, că instituţia pe care o reprezentanţi şi pe care o coordonaţi, că instituţiile din subordine, că factorii politici, printre care şi dumneavoastră, aţi orchestrat cu mare atenţie un act masiv de represiune împotriva românilor.

Doar răspunsul extrem de raţional al celor prezenţi în piaţă a împiedicat o nouă mineriadă, aceasta în timp ce forţele aflate în subordinea dumneavoastră au făcut tot ce au putut să sperie, să gonească, să provoace şi să rănească.

Nu ştiu exact, că nu mă pricep, nu sunt procuror, la ce anume se încadrează acest modus operandi împotriva populaţiei şi este treaba procurorilor militari să decidă, dar ştiu sigur că mai devreme sau mai târziu vor exista responsabili pentru ce s-a întâmplat pe data de 10 august, responsabili care nu vor plăti doar cu o demisie tardivă, din postul de ministru sau de şef al Jandarmeriei, responsabili care vor plăti mult mai scump.

Dacă mai aveţi un dram de decenţă, doamnă Carmen Dan, ridicaţi privirea din pământ şi plecaţi astăzi din funcţia de ministru.

Mulţumesc. (Aplauze.)

Doamna Carmen-Ileana Mihălcescu:

În continuare, dau cuvântul domnului deputat Norbert Apjok.

Domnul Apjok Norbert:

Stimată doamnă preşedinte,

Stimată doamnă ministru,

Stimaţi colegi,

Privind evenimentele din 10 august 2018 şi moţiunea prezentată astăzi, fiecare parte îşi prezintă propria realitate, aceea prin care urmăreşte câştigarea capitalului politic. Dar un protest al cărui consecinţe divizează atât de mult societatea ar trebui să fie un apropo pentru clasa politică, să îndemne la dialog şi la cumpătare, să intermedieze situaţia tensionată existentă între diferitele grupuri ale societăţii.

Statul de drept garantează pentru libera exprimare, dar trebuie să garanteze şi pentru siguranţa cetăţenilor, de aceea considerăm că întotdeauna trebuie respectate legile, indiferent că vorbim de o instituţie sau de o manifestaţie.

De aceea, este important pentru instituţiile statului şi pentru cetăţeni să se distingă protestatarii paşnici de manifestanţii provocatori.

Ceea ce s-a întâmplat pe 10 august pe străzile din Bucureşti a fost de o violenţă inacceptabilă.

UDMR condamnă orice formă de manifestare extremistă şi orice tip de agresiune fizică sau verbală.

Protestul este un drept democratic, fundamental, recunoscut. Poziţia noastră clară este că nimeni nu-i poate pune în pericol pe cetăţenii care doresc să-şi exercite acest drept, nici forţele de ordine şi nici grupurile care au ajuns pe străzile Bucureştiului cu intenţia de a incita la violenţă.

Ne aşteptăm ca autorităţile să acţioneze cu celeritate, să investigheze corect şi cu atenţie fiecare caz de abuz, ne aşteptăm ca partidele politice să nu manipuleze şi să nu exploateze în scopuri politice cauza susţinută de zeci de mii de oameni şi ne aşteptăm ca cei care doresc să protesteze să-şi poată exercita acest drept fără violenţă, într-un cadru legal.

Vă mulţumesc.

Doamna Carmen-Ileana Mihălcescu:

Vă mulţumesc şi eu.

Domnul deputat Constantin Avram.

Vă rog, aveţi cuvântul.

Domnul Constantin Avram:

Mulţumesc, doamnă preşedinte.

Doamnă ministru,

Dragi colegi,

Am să încerc, în puţinele minute de care beneficiază Grupul ALDE, să fiu cât mai concis, pentru a nu depăşi timpul regulamentar.

Dragi colegi,

Moţiunea simplă, iniţiată şi depusă de Partidul Naţional Liberal, ilustrează încă o dată că acest partid are încă serioase lacune, inclusiv în opoziţie, atunci când se raportează la drepturile şi libertăţile fundamentale ale cetăţenilor.

Am regăsit printre semnatarii moţiunii pe unii dintre cei care au cauţionat politic ciuntirea drepturilor cetăţenilor de a avea un salariu integral, nu unul redus cu 25%. Iar asta înseamnă că, după ce i-au penalizat pe români la nivelul veniturilor, reprezentanţii actualului PNL vor să le confişte acum, politic, şi libertatea de manifestare.

Dreptul la liberă exprimare, dreptul la o altă opinie, dreptul de a manifesta, de a protesta trebuie garantate în orice stat de drept. Iar în România, în acest moment, la data depunerii moţiunii, aceste drepturi sunt garantate prin lege.

Ce nu se înţelege este faptul că provocarea de violenţe nu există şi nu apare decât într-un sistem totalitar. Iar asta spune totul despre anchilozarea unora în practici de care nu dorim să ne mai reamintim.

România anului 2018 este alta, dragi colegi.

Am constatat, de asemenea, prin textul moţiunii, că PNL aduce în spaţiul public o listă de mistere pe care dacă le-ar fi învăţat pe parcursul celor 25 de ani de democraţie, adică principiile statului de drept, aceste mistere nu le-ar fi avut. Iar asta, în opinia noastră, este cel mai grav şi preocupant lucru pentru formaţiunea care se declară drept forţă principală a opoziţiei. Pentru că, dacă ar fi învăţat, ar fi respectat acum dreptul instituţiilor abilitate, de a desfăşura propriile anchete cu privire la evenimentele din 10 august şi de a prezenta concluzii şi măsuri, după caz. Asta ar fi însemnat o responsabilitate asumată.

Din păcate, noul PNL şi semnatarii moţiunii nu se pot dezobişnui de momentele în care, printr-un sistem parazitat, infiltrat, decapa oameni şi instituţii, în dispreţul legii.

Aceasta este explicaţia pentru care, prin această moţiune, Partidul Naţional Liberal şi semnatarii moţiunii...

Doamna Carmen-Ileana Mihălcescu:

Vă rog să încheiaţi.

Domnul Constantin Avram:

... îşi arogă statutul de procuror şi judecător, în acelaşi timp. Pentru că în opinia acestei formaţiuni, instituţiile statului nu trebuie să-şi facă treaba, ci trebuie utilizate într-un anume scop.

Dacă textul moţiunii acuză că unele persoane deţin monopolul adevărului, PNL trebuie să ştie că monopolul minciunii este un atribut aproape exclusiv al său şi al partenerilor săi.

Şi pentru că din textul moţiunii am reţinut o întrebare, am să vă rog, doamnă preşedinte, să-mi mai daţi un minut pentru a încerca o lămurire a acestei situaţii.

Doamna Carmen-Ileana Mihălcescu:

Dar un minut nu pot, vă rog frumos, aţi depăşit de mult timpul alocat grupului dumneavoastră.

Domnul Constantin Avram:

Da.

Este o întrebare...

Doamna Carmen-Ileana Mihălcescu:

Vă rog frumos.

Domnul Constantin Avram:

Ce-o să faceţi, dragi iubitori de gaze şi de pumni, când protestele vor fi condamnate la Comisia Europeană?

Eu am încercat un răspuns, tot printr-o întrebare. Ce o să facă românii atunci când se va instala haosul?

Şi pentru că tot suntem la capitolul întrebări, când se aruncă cu pietre, când se sparg vitrine, când se incendiază mobilierul stradal, când jandarmii sunt atacaţi cu piciorul la gât, acela nu este un protest paşnic, este o mare provocare la violenţă.

Dragi colegi,

Ca un trăitor al Revoluţiei Române...

Doamna Carmen-Ileana Mihălcescu:

Vă mulţumesc frumos.

Domnul Constantin Avram:

... momente în care... (Vociferări.)

Doamna Carmen-Ileana Mihălcescu:

Vă rog să încheiaţi.

Domnul Constantin Avram:

... momente în care, deşi manifestam paşnic, s-a tras în noi cu gloanţe de război, vă spun cu mâna pe inimă că România are mare nevoie de ordine. De o ordine liber consimţită. Dacă nu, vin jandarmii!

Doamna Carmen-Ileana Mihălcescu:

Mulţumesc frumos.

Domnul Constantin Avram:

Grupul parlamentar ALDE nu va vota textul moţiunii prezentate.

Vă mulţumesc. (Aplauze.)

Doamna Carmen-Ileana Mihălcescu:

Vă mulţumesc şi eu.

Domnul deputat Eugen Tomac, vă rog.

Două minute, domnule Tomac.

Domnul Eugen Tomac:

(Expune un afiş pe care era scris: "Demisia!")

Doamnă ministru,

Eu nu am mari aşteptări de la dumneavoastră.

Şi cred că... (Vociferări.)... asta, cu Regulamentul, o puteţi aplica după intervenţia mea de astăzi.

Dar dumneavoastră trebuie să răspundeţi la nişte întrebări foarte clare.

Convingerea mea este că după mineriada din 10 august, tot Guvernul trebuie să plece acasă, nu doar dumneavoastră. Dumneavoastră, dacă eraţi un ministru responsabil, vă prezentaţi demisia a doua zi, după ce aţi minţit.

Şi aş vrea să ne răspundeţi la următoarea întrebare.

De ce aţi minţit... (Vociferări.)... când aţi spus că la ora 20,00 prefectul a semnat ordinul, în condiţiile în care un maior de la Jandarmerie ne-a informat că ordinul a fost semnat de prefect după ora 23,00, iar, pe 22 august, doamna prefect Cliseru ne-a informat că semnaseră ordinul a doua zi, după ora 24,00?

Doamnă ministru,

Vreau să ne explicaţi aici de ce aţi secretizat raportul din 10 august? Este foarte important să ştim motivele pentru care aţi făcut acest lucru.

Ştiu că de români nu vă pasă, dar aş vrea să ne răspundeţi. Ce le explicaţi cetăţenilor străini care au fost agresaţi de forţele de ordine, pe 10 august?

De asemenea, vreau să ne explicaţi, doamnă ministru, ce aţi avut cu jurnaliştii? De la mineriada din 1991, jurnaliştii români şi străini n-au mai fost agresaţi pe străzile Bucureştiului.

Vrem un răspuns la această întrebare.

Şi, în mod clar, vreau să ne spuneţi, doamnă ministru, de ce nu aţi acţionat cum se acţionează în cazuri similare şi nu aţi extras provocatorii din mulţime, având zeci de jandarmi şi poliţişti îmbrăcaţi în civil printre protestatari?

Doamna Carmen-Ileana Mihălcescu:

Vă rog să încheiaţi, domnule deputat.

Domnul Eugen Tomac:

Vrem să ne răspundeţi la toate aceste întrebări.

Şi, de asemenea, vreau, doamnă ministru, să mai explicaţi o chestiune clară.

Ştiu că mulţi dintre vorbitorii de aici, din sală, au spus că nu este o problemă să inhaleze populaţia gaze.

Doamnă ministru,

Am aici nişte gaze. (Vociferări.) Îmi spuneţi care este distanţa între cei care inhalează gaze şi cei care le emit? Că eu asta o să fac acum. (Pulverizează cu un spray.) (Aplauze.)

Doamna Carmen-Ileana Mihălcescu:

Domnule deputat, vă rog frumos... (Vociferări. Rumoare.)

PNL mai are 3,45 minute.

Domnul deputat Răzvan Prişcă.

Domnul Răzvan Sorin Prişcă:

Vă mulţumesc.

Doamnă ministru,

Să ştiţi că sunteţi foarte tare. Eu am văzut şi văd aici cel mai exemplar comportament civic, social.

Când v-au văzut pe dumneavoastră şi pe domnul Sindile, văd că aceia de la PSD-ALDE şi minorităţi au evacuat perimetrul de bună-voie, fără somaţie, fără semnal luminos. Nu mai e nimeni în sală. (Aplauze.) Aţi evacuat sala, doamnă ministru. (Aplauze. Vociferări.)

Doamnă ministru,

Îndrăzneşte să crezi că protestezi tu în România! Acesta e capitolul de guvernare în care am intrat din 10 august.

Acum câteva săptămâni aţi confundat CEx-ul PSD-ului cu Parlamentul şi aţi venit cu câţiva colegi din minister, foarte dragi şi cunoscuţi protestatarilor, să ne explicaţi cât de pătimaşă, cât de pătrunsă sunteţi dumneavoastră de mandatul de ministru, cum conduceţi ministerul. Colegii din Jandarmerie ne-au explicat câtă bunăvoinţă au avut să lase protestatarii să se manifeste paşnic după ora 16,00, cum i-au lăsat până la ora 23,00, să-i frăgezească un pic cu gaze şi cu bastoane.

Din ce ne-aţi povestit, clasificat, la comisie, mai mult credeam că Jandarmeria a organizat o gală a diasporei. Şi că nişte elemente capitaliste au distrus bucuria revederii. (Vociferări.)

Ne-aţi prezentat, cu un dramatism hollywoodian, eroii Jandarmeriei, cu cele două degete rupte, o unghie zgâriată, un tricou şifonat, şi proletar mânios miile de români care au îndrăznit să respire aerul emanat de această guvernare, mă rog, gazele Jandarmeriei.

Îndrăzneşte să protestezi în România!

După două săptămâni, în care ne-aţi fluturat raportul ultrasecret pe care iniţial l-am evaluat în centimetri, că nu l-am putut studia, aţi trimis în Parlament un raport clasificat, ziceţi dumneavoastră - un album de poze de pe Facebook şi o cronologie de evenimente preluată de pe Hot News -, dar incomplet. 50 de pagini de poze de pe Facebook, cu Bin Ladeni care voiau să răstoarne ordinea mondială de la ei din garsonieră.

A, vă înţeleg, doamnă ministru.

Şi vă spun aşa, că nu ne vede nimeni. Vă înţeleg că nu vreţi să declasificaţi raportul, pentru că ar vedea toată lumea cu ce se ocupă Ministerul de Interne, care minister a ajuns să stea pe Facebook mai mult decât o adolescentă de 14 ani. (Vociferări.)

Ce nu înţeleg, totuşi, e ce vorbiţi dumneavoastră cu domnul Dragnea, când vorbiţi.

De ce-l lăsaţi, în pustiu, pe săracul om să tot vorbească de lovitură de stat paralel, perpendicular, în condiţiile în care dumneavoastră susţineţi că ideea aceasta e o aberaţie şi aveţi şi documente care demonstrează asta?

Nu vă e milă de săracul om care se face de râs în fiecare seară, la televizor? După ce a trecut printr-un asasinat, în loc să-l menajaţi, să-l consiliaţi psihologic, îl lăsaţi să creadă că o huntă militară vrea să-i ia prazul, mă rog, puterea?

Doamnă ministru,

Că de comisie v-aţi bătut joc, nu miră pe nimeni. Nici măcar pe colegii care vă cer demisia, de la dumneavoastră, din PSD.

Că după 10 august aţi făcut tot felul de schimbări prin Jandarmerie, nici atât. Vorba aceea, ne-am luat Jandarmeria înapoi, ar putea să spună unii.

Dar eu vă spun, colegial, să nu vă jucaţi cu procurorii. Să nu încercaţi să-i reprimaţi şi pe aceia, că au încercat şi alţii, şi acum scriu cărţi.

Iar în final atât vă mai spun.

Dragi colegi din PSD... (Vociferări.)

Îndrăzneşte să crezi când românii nu vă mai vor!

Mulţumesc. (Aplauze.)

Doamna Carmen-Ileana Mihălcescu:

Vă rog să încheiaţi.

Vă mulţumesc şi eu.

În încheiere, are cuvântul doamna ministru Carmen Dan.

Vă rog frumos.

Doamna Carmen Daniela Dan:

Mulţumesc.

Mă gândeam că pe partea de final o să am ocazia să răspund la mai multe întrebări.

Am să încerc să dau răspunsuri la ce am identificat ca posibile întrebări şi n-a fost lămurit.

Recunosc că n-am înţeles nimic concret din discursul patetic al doamnei deputat Turcan. Doar să-mi dau demisia, pentru că sunt din Teleorman. (Vociferări.)

Aşa cum am afirmat anterior, cine nu vrea să accepte argumente şi realitatea, nu va accepta, oricât de insistent încercăm noi să le expunem. Oricât de concret încercăm noi să le prezentăm. (Vociferări.)

Am explicat acuzaţiile conform cărora am pus totul pe seama prefectului. Nu am ieşit niciodată public să spun că este cineva responsabil pentru evenimentele din data de 10 august, cu atât mai puţin prefectul.

Am explicat totul, referitor la comanda acelei misiuni. Am demontat argumentele legale referitoare la acţiunea premeditată.

Aceasta este realitatea.

Din păcate, uneori discursul politic orbeşte claritatea gândirii.

Domnul deputat de la USR. Acelaşi discurs politic, poate o temă care ar trebui dezvoltată, tema clasificării, dar şi motivele referitoare la clasificarea raportului le-am prezentat în declaraţia din 19 august.

Dar reiau. Şi dacă aveţi amabilitatea să mă ascultaţi, promit că voi fi cât se poate de succintă.

În raport sunt prezentate informaţii care rezultă din documente clasificate. Inclusiv informaţiile primite de la partenerii instituţionali.

Nu ştiu dacă poate să spună cineva vreodată că în mod public se poate prezenta o notă de informare.

Regula este aşa. Dacă o informaţie din raport are un caracter clasificat, atunci întreg materialul trebuie să fie clasificat.

La acest moment, avem o solicitare de declasificare din partea Parchetului. Aşa că Ministerul Afacerilor Interne va urma procedurile legale în astfel de situaţii, iar rezultatul va fi fie declasificarea, fie declasificarea parţială, fie menţinerea caracterului clasificat, actual, al documentului.

Analiza aceasta se face după consultarea tuturor structurilor care au contribuit cu informaţii la acest raport.

Suntem, aşadar, la începutul acestui proces.

Am primit, de curând, şi o solicitare de declasificare a raportului, din partea Comisiei pentru apărare din Senat, fundamentată pe nevoia parlamentarilor de a avea acces la acest document.

Am răspuns că toţi parlamentarii au acces la informaţii-secret de serviciu şi că există o lege în acest sens care prevede că odată ce au depus jurământul, au acces la acest nivel de secretizare.

În concluzie. Nu mă aştept ca domnul deputat de la USR să cunoască prevederile legale, dar sunt convinsă că majoritatea dintre dumneavoastră cunoaşteţi care este regimul informaţiilor clasificate, cine poate declasifica şi cine nu poate declasifica documente.

Domnul deputat de la PMP - cred că a venit cu întrebările de acasă şi a stat în sală degeaba. (Aplauze. Vociferări. Rumoare.)

În final. Vreau să mulţumesc pentru ocazia oferită, de a aduce clarificările necesare... (Vociferări.)

Mai aveţi un pic de răbdare. (Vociferări.)

Mai aveţi un pic de răbdare, că termin. Un pic de răbdare, vă rog frumos. Daţi dovadă că sunteţi domni. (Vociferări.)

În acelaşi timp, îmi doresc să fac apel la raţiunea şi corectitudinea dumneavoastră, pe care o clamăm şi pe care o datorăm, în a privi şi a analiza situaţia în ansamblul ei.

Nu avem de-a face cu un protest organizat, asumat. Au fost remarcate modalităţi atipice de acţiuni, faţă de alte proteste cu care ne-am confruntat până acum.

În cele mai multe situaţii, protestatarii nu s-au delimitat de persoanele violente, fapt care a îngreunat acţiunea jandarmilor.

Toată lumea a putut vedea încercarea de pătrundere în clădirea Guvernului, agresiunile exercitate asupra forţelor de ordine şi actele de vandalism. Eventualele reacţii individuale, agresive sau excesive ale jandarmilor vor fi, cu siguranţă, sancţionate conform legii.

Vă rog să acceptaţi că în niciun stat civilizat violenţele nu sunt acceptate şi tolerate de forţele de ordine. (Aplauze.)

Doamna Carmen-Ileana Mihălcescu:

Vă mulţumesc.

Dezbaterile fiind finalizate, exprimarea votului asupra moţiunii va avea loc în şedinţa de vot final, de miercuri, 12 septembrie 2018.

Încheiem şedinţa noastră de astăzi.

Vă doresc o seară bună!

Pentru colegii care vor să prezinte interpelările, o să vă rog o pauză de trei minute, după care mă reîntorc la acest microfon.

Mulţumesc.

După o scurtă pauză

Doamna Carmen-Ileana Mihălcescu:

Continuăm cu ultima parte a şedinţei noastre de astăzi, dedicată prezentării interpelărilor.

Şi începem cu doamna Bîzgan. Nu este. Are trei interpelări depuse.

Domnul Daniel Olteanu? O interpelare depusă, şi în scris.

Domnul Pavel Popescu? Nu este.

Domnul Gigel Ştirbu?

Doamna Cristina Prună?

Doamna Cristina Iurişniţi?

Domnul Năsui?

Domnul Benga?

Domnul Raeţchi?

Domnul Dohotaru?

Domnul Marius Paşcan, vă rog.

Aveţi cinci interpelări depuse, din care veţi prezenta doar una.

Domnul Emil-Marius Paşcan:

Bună seara!

Vă mulţumesc, doamnă preşedinte de şedinţă.

Distinşi colegi,

Interpelarea mea este adresată Ministerului Transporturilor, domnului ministru Lucian Şova, şi se referă la autostrăzile care trebuie să reprezinte o prioritate a României.

La jumătatea lunii decembrie a anului trecut i-am adresat o interpelare prim-ministrului de la acea vreme, Mihai Tudose, arătând întârzieri nepermise şi deficienţe în realizarea lucrărilor la autostrada Transilvania, pe secţiunea Târgu Mureş - Câmpia Turzii.

Inadmisibil, nu am primit niciun răspuns, până în prezent, fiind evident dispreţul cu care este tratat un demers parlamentar şi obligaţia legală de a i se răspunde.

Corelativ, este vădită şi preocuparea cu care guvernanţii abordează investiţiile mari privind infrastructura rutieră din România, dar şi incapacitatea managerială a acestora.

Revin şi vă solicit, domnule ministru, să mă informaţi care este stadiul actual al execuţiei lucrărilor pe tronsoanele Ogra - Iernut; Iernut - Cheţani; Cheţani - Câmpia Turzii, precum şi termenele prevăzute contractual pentru finalizarea acestora?

De asemenea, vă solicit să mă informaţi care este stadiul actual al proiectului privind autostrada Târgu Mureş - Iaşi, pentru care am înregistrat şi un proiect legislativ, la Parlamentul României?

Totodată, reiterez o solicitare similară şi în privinţa autostrăzii pe relaţia Braşov - Târgu Mureş, adică o informare concretă în privinţa stadiului acestui proiect inclus în Masterplanul General de Transport al României.

Vă mulţumesc.

Solicit răspuns oral şi în scris.

Deputat al PMP de Mureş, Marius Paşcan.

Doamna Carmen-Ileana Mihălcescu:

Mulţumesc şi eu.

Domnul Cătălin Rădulescu?

Domnul Laurenţiu Nistor?

Domnul Neculai Iftimie?

Domnul Andrei Pop?

Domnul Ilie Toma?

Domnul Cornel Itu?

Domnul Sorin Bumb?

Domnul Florin Roman?

Domnul Florinel Stancu?

Doamna Oana Vlăducă?

Domnul Ionuţ Moşteanu?

Domnul Sergiu Cosmin Vlad?

Vă rog.

Ceilalţi au depus şi în scris.

Domnul Sergiu Cosmin Vlad:

Bună seara!

Interpelare adresată Ministerului Mediului, doamnei ministru Graţiela Leocadia Gavrilescu.

Obiectul interpelării - "Poluare cauzată de disfuncţionalităţi ale canalizării din cartierul Gai al municipiului Arad".

Stimată doamnă ministru,

Doresc să vă aduc la cunoştinţă o situaţie care mi-a fost semnalată prin intermediul unei petiţii semnate de 154 de cetăţeni, în municipiul Arad, locuitori ai cartierului Gai.

Reţeaua de canalizare menajeră prezintă disfuncţionalităţi pe numeroase străzi, în sensul că apa menajeră nu se scurge din canalizare, căminele colectoare de vizitare fiind pline. În caz de precipitaţii, apa menajeră se revarsă pe stradă şi în gospodării. Atunci când canalizarea menajeră este plină, în Laguna 1 Gai, folosită pentru deversarea apei pluviale într-un fost canal de irigaţii din vecinătate, ajunge apa menajeră, ceea ce conduce la eliberarea în aer a unor mirosuri deranjante pentru cei care locuiesc în apropiere, precum şi la poluarea cu dejecţii a fostului canal de irigaţii.

Staţia de pompare aferentă Lagunei 1 Gai produce zgomot foarte puternic şi disconfort fonic pentru cetăţenii din apropiere. Apa din fântânile celor care locuiesc în apropierea Lagunei 1 Gai este murdară şi emană miros urât.

Având în vedere cele de mai sus, vă rog să procedaţi la o evaluare a situaţiei, la faţa locului, precum şi la identificarea unor măsuri care să stopeze poluarea şi să elimine riscul de îmbolnăvire pentru populaţie şi pentru animale.

Vă mulţumesc.

Doamna Carmen-Ileana Mihălcescu:

Domnul Vlad Duruş?

Vă rog.

Domnul Vlad-Emanuel Duruş:

Interpelarea mea este adresată doamnei ministru al mediului, Graţiela Leocadia Gavrilescu, şi se referă la depozitul ecologic de la Sârbi (Fărcaşa).

Stimată doamnă ministru,

La depozitul ecologic de la Sârbi (Fărcaşa), anul acesta, nu s-a lucrat nimic, constructorul invocând faptul că nu i s-a pus la dispoziţie soluţia tehnică de stabilizare a alunecărilor de teren apărute în zonă.

Această problemă a fost ignorată sistematic de beneficiar, Consiliul Judeţean Maramureş, până în toamna anului trecut, când drumul de acces abia modernizat s-a surpat.

Mai mult, versanţii care înconjoară depozitul o iau la vale într-un ritm alert. Puţurile construite au fost acoperite de pământ, iar platforma betonată, pe care au fost ridicate câteva construcţii, s-a fisurat.

Ca urmare, proiectul nu pare posibil a fi finalizat nici până la finele anului 2019.

În presă a apărut informaţia, confirmată ulterior de consiliul judeţean, că a fost reziliat contractul cu antreprenorul, ceea ce duce la parcurgerea unei noi proceduri de licitaţie.

Apare în acest moment problema depozitării deşeurilor menajere. Pe raza judeţului Maramureş funcţionează doar două depozite temporare, la Baia Mare şi la Sighetu Marmaţiei. Autorizarea acestora s-a făcut pe un an, perioadă care expiră în octombrie, respectiv februarie, anul următor.

Având în vedere că situaţia angajează internaţional România, care riscă deschiderea procedurii de infringement, vă rog să-mi oferiţi răspunsuri pe următoarele aspecte:

1. Cine răspunde de dezastrul implementării Proiectului de management integrat al deşeurilor în Maramureş?

2. În ce condiţii poate fi prelungit termenul de finalizare a SMID şi dacă s-au început procedurile în acest sens?

3. În cazul unei prelungiri, finanţarea se va face tot din bani europeni sau vor fi puse la dispoziţie alte sume? În imposibilitatea continuării finanţării din bani europeni, vor trebui returnate sumele cheltuite?

4. Se poate prelungi autorizaţia pentru depozitele temporare, având în vedere că ele au atins nu doar limita de timp de funcţionare, ci şi cea de depozitare?

Şi 5. Vă rog să-mi puneţi la dispoziţie sumele cheltuite/achiziţie/provenienţa fondurilor, până în acest moment, în proiectul SMID al judeţului Maramureş, inclusiv pentru lucrările nerecepţionate.

Vă mulţumesc.

Doamna Carmen-Ileana Mihălcescu:

Mulţumesc şi eu.

Domnul Matei Dobrovie?

Domnul Constantin Codreanu, vă rog.

Domnul Constantin Codreanu:

Mulţumesc, doamnă preşedinte de şedinţă.

Interpelarea mea este adresată doamnei Natalia-Elena Intotero, ministrul pentru românii de pretutindeni.

Obiectul interpelării este următorul: "Iniţierea de către Ministerul pentru Românii de Pretutindeni a unei Ordonanţe de urgenţă a Guvernului de modificare şi completare a Legii nr. 299/2007, în vederea acordării burselor de studii copiilor instruiţi în limba română, în şcolile publice din Ucraina, Republica Serbia, Ungaria, Albania, Bulgaria şi alte state".

Mult stimată doamnă ministru,

Potrivit modificărilor operate la Legea nr. 299/2007 privind sprijinul acordat românilor de pretutindeni, prin adoptarea de către Parlament a Legii nr. 122/2018 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 85/2017 pentru modificarea art. 5 din Legea nr. 299/2007, elevii etnici români cu domiciliul în Ucraina, înscrişi în clasa I a anului şcolar 2017-2018, care studiază în şcolile cu predare în limba română sau cu studiul unor materii în limba română, ca limbă maternă, din sistemul de învăţământ preuniversitar din Ucraina, vor beneficia de burse pentru perioada ianuarie-iunie 2018. Astfel, elevii etnici români cu domiciliul în Ucraina urmează să beneficieze de burse de studii în valoare de 1.000 de lei fiecare, 200 de lei pe o perioadă de 5 luni, din a doua jumătate a anului şcolar 2017-2018, ceea ce constituie un precedent pozitiv în crearea de bune practici privind sprijinirea românilor de pretutindeni.

În fond, interpelarea mea vine şi ca o propunere şi, în acelaşi timp, o sugestie pentru a extinde aceste bune practici de acordare a burselor de studii şi stimulentelor financiare pentru elevii etnici români cu domiciliul în Republica Serbia, în Ungaria, în Albania, în Bulgaria şi în alte state în care este studiată limba română sau în care există materii cu predare în limba română.

Interpelarea conţine şi o enumerare a câtorva unităţi de învăţământ din Republica Serbia, din Ungaria şi din Bulgaria.

Rezumând, aş vrea, în final, să închei adresând cele două întrebări.

1. Dacă Ministerul pentru Românii de Pretutindeni consideră sau nu necesar să iniţieze în timp util adoptarea unei ordonanţe de urgenţă a Guvernului pentru modificarea şi completarea art. 5 a Legii nr. 299/2007, în sensul extinderii bunei practici de acordare a burselor de studii elevilor români din Ucraina, Ungaria, Republica Serbia, Albania şi alte state?

2. În eventualitatea unui răspuns pozitiv, care este limita maximă de timp în care Ministerul pentru Românii de pretutindeni poate iniţia adoptarea unei asemenea ordonanţe de urgenţă a Guvernului?

Vă mulţumesc.

Doamna Carmen-Ileana Mihălcescu:

Mulţumesc.

Domnul Barna, domnul Cristian Buican, domnul Eugen Tomac, domnul Adrian Todoran, domnul Cătălin Cristache, domnul Corneliu Bichineţ, domnul Roman, domnul Cornel Zainea şi domnul Lovin Dumitru? Am epuizat lista.

Domnul Toma Ilie şi domnul Lovin. OK.

Domnul Lovin Dumitru. Vă rog.

Apoi domnul Toma Ilie.

Domnul Dumitru Lovin:

Bună ziua!

Doamnă preşedinte,

Această interpelare este adresată domnului ministru Lucian Şova, ministrul transporturilor.

Deputat Dumitru Lovin, ALDE, Vâlcea.

Domnule ministru,

Întârzierea proiectului privind construcţia autostrăzii Piteşti-Sibiu, aşteptat de foarte mult timp, continuă să afecteze nu doar judeţul Vâlcea, ci întreaga ţară.

Din informaţiile vehiculate în spaţiul public, în ultima vreme, reiese că acordul de mediu nu a fost dat nici până acum şi n-ar fi exclus să fie obţinut abia anul viitor.

De asemenea, licitaţiile avansează foarte greu.

Stimate domnule ministru,

Vă rog să vă precizaţi punctul de vedere cu privire la situaţia prezentată mai sus şi, cu autoritatea de care dispuneţi, să găsiţi cele mai bune soluţii de rezolvare.

De asemenea, vă rog să îmi comunicaţi o situaţie detaliată a proiectului, pe fiecare secţiune în parte, şi să îmi precizaţi când estimaţi că va fi finalizat acest obiectiv.

Solicit răspuns scris şi oral.

Vă mulţumesc.

Cu deosebită consideraţie, deputat Dumitru Lovin.

Doamna Carmen-Ileana Mihălcescu:

Vă mulţumesc.

Şi domnul deputat Toma Ilie.

Domnul Ilie Toma:

Doamnă preşedinte de şedinţă,

Stimaţi colegi,

Am făcut o interpelare şi o întrebare, în acelaşi timp, la Ministerul Muncii şi Justiţiei Sociale şi la Casa Naţională de Pensii Publice, referitor la Legea nr. 221, votată în Parlamentul României, în iunie 2018, acea lege care îndreaptă inechităţile între categoriile sociale de pensionari de până acum, şi anume acele drepturi neacordate în decursul timpului, referitor la grupele de muncă, grupa I, respectiv grupa specială, grupa a II-a, grupă deosebită, 50% sporul lucrat în grupa I de muncă, grupă specială, spor care nu a fost acordat în decursul timpului.

Iacătă legea votată, Legea nr. 221, în iunie 2018, vine să îndrepte aceste inechităţi, dar are o perioadă de graţie de trei luni de zile. Intră de la 1 octombrie 2018 şi se desfăşoară 12 luni, până la 1 octombrie 2019, ceea ce face să fie funcţional softul, cât mai repede posibil.

Interpelarea mea exact pe această temă se adresează şi rog Ministerul Muncii şi Justiţiei Sociale, rog preşedintele Casei Naţionale de Pensii Publice să răspundă cât mai urgent posibil în ce stadiu se află procedura de achiziţie a acestui soft, când preconizează că se poate implementa acest soft şi de când este funcţional? Pentru că noi, cei care am iniţiat această lege şi am votat-o, nu putem rămâne inerţi, deoarece este vorba de 100.000 de pensionari şi în judeţul Hunedoara este vorba despre 20.000 de cazuri, cu aproximaţie. Deci le-am promis şi încercăm să le ducem mai departe.

Sper că softul să fie achiziţionat în timp, sper că calculele şi recalcularea dosarelor să înceapă la 1 octombrie 2018.

Vom face ori de câte ori va fi nevoie orice demers pentru a încerca să respectăm graficele cât mai cu stricteţe posibil.

Vă mulţumesc foarte mult.

Deputat al PSD de Hunedoara, Ilie Toma.

Doamna Carmen-Ileana Mihălcescu:

Vă mulţumesc şi eu.

Lista a fost epuizată.

Declar închisă şedinţa noastră de astăzi.

La revedere!

Şedinţa s-a încheiat la ora 18,47.