Parliamentary debates
Parliamentary debates
Joint sittings of the Chamber of Deputies and the Senate of December 2, 2019
- Abstract of the sittings
- Full-text of the sittings
- Published in Monitorul Oficial no.133/2019
Video - Flash & IOS
| You are here:: | Prima pagina > Parliamentary debates > Joint sittings of the Chamber of Deputies and the Senate of December 2, 2019 |
Joint sittings of the Chamber of Deputies and the Senate of December 2, 2019
|
Şedinţa a început la ora 14,05. Lucrările şedinţei au fost conduse, în prima parte, de domnul deputat Ion-Marcel Ciolacu, preşedintele Camerei Deputaţilor, şi de domnul senator Teodor-Viorel Meleşcanu, preşedintele Senatului, asistaţi de domnul deputat Dragoş Gabriel Zisopol, secretar al Camerei Deputaţilor şi de domnul senator Ion Ganea, secretar al Senatului. A doua parte a şedinţei a fost condusă de doamna deputat Carmen-Ileana Mihălcescu, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor, asistată de domnul deputat Dragoş Gabriel Zisopol, secretar al Camerei Deputaţilor şi de domnul senator Ion Ganea, secretar al Senatului. Din prezidiu a făcut parte şi doamna senator Alina-Ştefania Gorghiu, vicepreşedinte al Senatului. |
|
|||
|
|
Doamnelor şi domnilor senatori şi deputaţi, Vă rog frumos să vă luaţi locurile în bănci. Doamnelor şi domnilor senatori şi deputaţi, Onoraţi invitaţi, Declar deschisă şedinţa solemnă. Se intonează Imnul naţional al României. (Se intonează Imnul naţional "Deşteaptă-te, române!".) Domnule preşedinte al României, Domnule preşedinte al Senatului, Domnule prim-ministru, Domnule preşedinte Emil Constantinescu, Preafericirea Voastră, Înaltpreasfinţia Voastră, Majestatea Voastră, Domnule preşedinte al Curţii Constituţionale, Stimată doamnă preşedinte a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Domnule preşedinte al Consiliului Legislativ, Domnule preşedinte al Curţii de Conturi, Stimată doamnă Avocat al Poporului, Doamnelor şi domnilor deputaţi şi senatori, Doamnelor şi domnilor miniştri, Stimaţi reprezentanţi ai Corpului Diplomatic şi oaspeţi străini, Domnule viceguvernator al Băncii Naţionale a României, Stimaţi reprezentanţi ai instituţiilor din domeniul securităţii naţionale, Stimaţi invitaţi, Vă rog să-mi permiteţi să declar deschisă şedinţa solemnă comună a Camerei Deputaţilor şi Senatului consacrată sărbătoririi zilei de 1 Decembrie, Ziua Naţională a României. Invit la tribună pe Excelenţa Sa, domnul Klaus-Werner Iohannis, preşedintele României. (Aplauze.) |
||||
|
|
Domnul Klaus-Werner Iohannis (preşedintele României): Mulţumesc. Domnilor preşedinţi ai Senatului şi Camerei Deputaţilor, Domnule prim-ministru, Preafericirea Voastră, Înaltpreasfinţia Voastră, Alteţă, Doamnelor şi domnilor senatori şi deputaţi, Doamnelor şi domnilor membri ai Guvernului, Excelenţe, Doamnelor şi domnilor, Dragi români, La 30 de ani de la căderea comunismului şi recucerirea libertăţii noastre, celebrăm Ziua Naţională cu gândul la generaţiile care au făcut posibilă România democratică şi europeană de astăzi. Marea Unire de la 1918 a reprezentat expresia efortului colectiv al unei naţiuni, de a transforma în realitate visul întregirii. Eroismul soldaţilor români, viziunea familiei regale, iscusinţa oamenilor politici, implicarea decisivă a elitelor vremii, hotărârea minorităţilor naţionale, dar mai ales contribuţia românilor simpli au condus la îndeplinirea obiectivului Unirii. În zbuciumatul secol trecut, Marea Unire a deschis calea reformelor, modernizării şi dezvoltării, care a fost însă curmată brusc de cel de-al Doilea Război Mondial şi de instalarea dictaturilor. Artizanii Unirii au sfârşit în închisorile comuniste tocmai pentru că au refuzat să-şi renege credinţa în România liberă, independentă şi suverană. Aducem, aşadar, astăzi, un cuvenit şi pios omagiu tuturor înaintaşilor care s-au jertfit pentru propăşirea naţiunii române, sporind, cu fiecare generaţie, prin trudă şi sânge, această lucrare de glorie, astfel încât noi şi copiii noştri să putem privi înainte cu deplină încredere în viitor. Apărând principiile de căpătâi ale naţiunii noastre europene, mulţi români au pierit în războaie ori în negura anilor grei de dictatură. Sunt românii care şi-au dat viaţa pe fronturile de luptă, în teatrele de operaţii din întreaga lume, pentru apărarea intereselor României, în închisorile comuniste sau în zilele sângeroase ale lui decembrie 1989. Avem datoria de a le păstra tuturor acestor eroi memoria vie şi de a ne angaja ferm că nu vom mai permite niciodată ca drepturile şi libertăţile individuale să fie încălcate, iar sacrificiul lor, banalizat. Libertatea, egalitatea şi democraţia, principii prevăzute în Rezoluţia Adunării Naţionale de la Alba Iulia, din 1 Decembrie 1918, s-au aflat la temelia noului stat şi au reprezentat deopotrivă idealurile pentru care s-a murit în temniţele comuniste şi în decembrie '89. Trecutul nostru este unul al contrastelor. Avem, pe de o parte, momente remarcabile, figuri emblematice care au jucat un rol fundamental în modernizarea şi transformarea României, iar, pe de altă parte, avem o moştenire grea şi dureroasă, reprezentată de anii grei ai dictaturii, care au adus cu sine distrugerea democraţiei şi a statului de drept, călcarea în picioare a demnităţii umane, îngrădirea drepturilor fundamentale, politici criminale, dezinformare, tortură şi foarte multă suferinţă. Faptele de vitejie ale înaintaşilor, hotărârea şi curajul cu care au luptat pentru îndeplinirea obiectivelor naţionale, jertfa de pe câmpurile de luptă, forţa extraordinară cu care s-au opus regimurilor criminale ale secolului XX trebuie să ne fie modele şi să ne ghideze toate acţiunile pe care le întreprindem pentru binele ţării noastre. În schimb, atrocităţile şi abuzurile petrecute în timpul regimului comunist trebuie să reprezinte o lecţie deosebit de importantă pe care să ne-o asumăm onest şi din care să învăţăm că democraţia, libertatea şi drepturile omului sunt cele mai de preţ bunuri pe care le avem, pentru care trebuie să luptăm necontenit cu toată forţa de care dispunem. Orice atac la adresa demnităţii umane şi a statului de drept, necombătut eficient, poate deschide oricând calea unor abuzuri. Pericole există şi vor exista, însă faptul că avem o societate matură şi vigilentă, cetăţeni cu un pronunţat simţ civic, care îşi cunosc drepturile şi care nu ezită să lupte pentru ele, reprezintă o garanţie esenţială pentru viitorul democratic al României. Cele trei decenii de la Revoluţia din Decembrie '89 au însemnat 30 de ani de tranziţie anevoioasă, însă faptul că astăzi România este stat membru al Uniunii Europene şi al NATO şi are un parteneriat strategic solid cu Statele Unite ale Americii dovedeşte fără echivoc că fundaţia pe care am construit-o în aceşti ani este solidă şi că avem o democraţie funcţională. Doamnelor şi domnilor senatori şi deputaţi, Lăsăm în urmă un an electoral încărcat. Deşi ne-am confruntat cu numeroase tensiuni şi conflicte, cu instrumentalizarea politică a unor teme sensibile şi cu încercări de adâncire a faliilor din societate, marele câştig al acestui an este faptul că românii, prin votul lor, au spus clar şi răspicat că vor o Românie pro-europeană, puternic ataşată valorilor democraţiei şi ale statului de drept, o ţară prosperă, cu sisteme publice performante, cu o justiţie independentă, cu o clasă politică aflată în slujba cetăţenilor. Prin alegerile făcute la referendum, la scrutinul european şi la cel prezidenţial, românii au votat pentru a nu uita cine suntem şi încotro vrem să ne îndreptăm. Ce legătură mai puternică cu idealurile istorice pe care le celebrăm în aceste zile poate să existe, decât această reconfirmare fermă a identităţii noastre naţionale? Graţie tuturor acestor răsunătoare victorii ale votului democratic din acest prim an al celui de-al doilea veac de existenţă a ţării noastre, am dovedit fără putinţă de tăgadă că românii, în ciuda împrejurărilor dificile, sunt europeni autentici şi împărtăşesc şi îşi asumă aceleaşi valori şi repere ca ceilalţi cetăţeni ai bătrânului nostru continent. De la tribuna celui mai reprezentativ for al democraţiei, ţin să transmit astăzi un gând bun şi acelor români pe care viaţa şi istoria i-au risipit în patru zări, dincolo de graniţe, dar care au dovedit, prin participarea uluitoare, ca număr şi opţiune, că sunt parte integrantă a naţiunii noastre. Diaspora noastră rămâne, nu doar cu gândul, dar şi cu fapta, puternic ancorată în viaţa societăţii româneşti. Acest devotament faţă de ţară trebuie recunoscut şi în mod instituţional. De exemplu, prin sporirea considerabilă a numărului reprezentanţilor legitimi ai românilor de peste hotare. (Aplauze.) Onorată audienţă, Într-o Europă în care în unele state democraţia este asaltată de lideri populişti lipsiţi de simţul răspunderii, de contestarea primejdioasă a unor valori considerate până ieri inalienabile, de decizii incompatibile cu respectul datorat partenerilor şi aliaţilor, românii au ales fără echivoc valorile etice şi politice care i-au inspirat şi pe vizionarii părinţi fondatori ai Uniunii Europene. Noi, cei care conducem destinele naţiunii noastre, avem datoria fundamentală faţă de cei pe care-i reprezentăm să le respectăm pe deplin aceste opţiuni, iar voinţa lor să fie lege pentru noi! "Nu există decât un singur mod de a solidariza o societate - spunea Nicolae Iorga - şi acela este idealul în jurul căruia trebuie strânse toate energiile şi resursele". Avem nevoie mai mult ca oricând de coeziune în jurul marilor proiecte naţionale, de unitate, consens, toleranţă şi solidaritate. Doar aşa vom putea construi ţara pe care ne-o dorim. Clasa politică şi guvernanţii trebuie să-şi concentreze eforturile pentru a răspunde nevoilor societăţii, iar parteneriatul cu cetăţenii să fie unul onest şi credibil. România trebuie să devină ţara în care cei plecaţi, să-şi dorească să revină, iar românii de aici să dispună de toate resursele necesare pentru împlinirea aspiraţiilor. Reformarea marilor sisteme publice, modernizarea administraţiei publice, întărirea instituţiilor statului şi redarea încrederii cetăţenilor în acestea, valorificarea energiilor creative ale românilor, protejarea identităţii naţionale, a patrimoniului şi a resurselor, asigurarea stabilităţii economice şi dezvoltarea durabilă, promovarea valorilor democratice sunt doar câteva dintre obiectivele pe care trebuie să le ducem la îndeplinire. Nu va fi uşor, dar am învăţat din trecutul nostru că orice proiect de anvergură necesită multă muncă, seriozitate şi profesionalism. Rezultatele însă sunt remarcabile atunci când românii îşi doresc şi susţin toate aceste cauze nobile. Mă onorează şi mă responsabilizează în acelaşi timp să fiu parte a proiectului de reconstrucţie a României. Sunt încrezător în capacitatea noastră, ca naţiune, de a face lucrurile să funcţioneze, astfel încât România să fie în consonanţă cu valorile şi principiile în care credem. Noi suntem artizanii României viitoare şi de acţiunile noastre depind modernizarea şi dezvoltarea pe care le aşteptăm de-atât de mult timp. Împreună să facem România normală, ţara puternică pe care au visat-o înaintaşii, societatea democratică la care au sperat cei care şi-au dat viaţa pentru libertate, în urmă cu 30 de ani. O singură ţară, prosperă, a tuturor, aşa cum şi-o doresc tinerii noştri! La mulţi ani, România! La mulţi ani, români! (Aplauze.) Mulţumesc. |
||||
|
|
Mulţumim mult, Excelenţa Voastră, domnule preşedinte Klaus Iohannis. (Aplauze.) Invit la tribună pe Excelenţa Sa, domnul Teodor Meleşcanu, preşedintele Senatului României. |
||||
|
|
Domnul Teodor-Viorel Meleşcanu (de la tribună): Domnule preşedinte al României, Domnule preşedinte al Camerei Deputaţilor, Domnule prim-ministru al României, Domnule preşedinte Emil Constantinescu, Majestatea Voastră, Preafericirea Voastră, Înaltpreasfinţia Voastră, Domnule preşedinte al Curţii Constituţionale, Stimată doamnă preşedinte a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Domnule preşedinte al Consiliului Legislativ, Domnule preşedinte al Curţii de Conturi, Stimată doamnă Avocat al Poporului, Doamnelor şi domnilor deputaţi şi senatori, Doamnelor şi domnilor miniştri, Stimaţi reprezentanţi ai Corpului Diplomatic, Domnule viceguvernator al Băncii Naţionale a României, Stimaţi reprezentanţi ai instituţiilor din domeniul securităţii naţionale, Stimaţi invitaţi, Mă bucur că putem sărbători astăzi împreună Ziua Naţională şi în Parlamentul României, forumul suprem al democraţiei noastre. Este o zi a memoriei, care determină pe fiecare român în parte să se reconecteze cu istoria, cu tot ceea ce înseamnă trecutul nostru glorios, cu eroii naţiunii, cu sacrificiul şi vitejia armatei române şi, nu în ultimul rând, cu eforturile întregii elite intelectuale şi politice româneşti, care au contribuit la înfăptuirea idealului unităţii şi demnităţii naţionale. Ziua de 1 Decembrie rămâne o sărbătoare istorică şi democratică profundă, schimbând destinul poporului român prin unirea tuturor provinciilor istorice într-un stat suveran şi independent, preocupat de menţinerea păcii şi a unui climat de cooperare interstatală. De aceea, în fiecare an, cu profundă recunoştinţă, ne amintim de cei care, în ciuda dificultăţilor şi primejdiilor acelei perioade, au pus în operă idealul Marii Uniri şi au condus destinele acestei ţări. Marea Unire a fost de fapt expresia înălţătoare a voinţei şi curajului tuturor românilor, iar Marea Adunare Naţională de la Alba Iulia, în 1918, a încununat procesul început în 1859, de constituire a statului naţional român, imperativ istoric al neamului românesc, care dăinuieşte dincolo de obstacolele vremurilor. Intensitatea curentului unionist manifestat la 27 martie 1918, când, în unanimitate, Sfatul Ţării de la Chişinău a decis Unirea Basarabiei cu România, a determinat încrederea şi speranţa tuturor românilor în constituirea idealului unităţii naţionale. Exact în urmă cu 101 ani, energia mobilizatoare a oamenilor politici ai acestei ţări, aflaţi, deopotrivă, la putere sau în opoziţie, şi lupta tuturor românilor din Vechiul Regat, dar şi din Transilvania, Basarabia, Bucovina şi Banat, pentru libertate şi unitate naţională, şi-au pus amprenta în mod decisiv asupra viitorului democratic al naţiunii noastre, într-o Europă complicată, a acelor vremuri. O contribuţie deosebită o aduce regalitatea din România, în acest fenomen. Măreţia momentului de la 1 Decembrie 1918 a avut o rezonanţă deosebită în cancelariile marilor puteri, determinând astfel o activitate diplomatică extraordinară, dusă cu succes de către reprezentanţii ţării noastre. Astfel, actele de unire de la Chişinău, Cernăuţi şi Alba Iulia, din 1918, care au desăvârşit unitatea naţională a românilor, au primit şi recunoaşterea internaţională din punct de vedere juridic. Doamnelor şi domnilor, Ziua de 1 Decembrie ne arată încă o dată că idealurile comune şi aspiraţiile sincere de unitate şi de solidaritate îşi dovedesc trăinicia, de-a lungul timpului, în faţa oricăror adversităţi şi obstacole. Dar această zi nu este numai despre trecut. Este, deopotrivă, şi despre prezentul şi viitorul nostru, ca o naţiune puternică pe harta lumii. A venit momentul să privim prezentul cu încrederea că puterile noastre pot determina, la rândul lor, un destin măreţ pentru România. De aceea, trebuie să acţionăm cu responsabilitate şi maturitate politică în faptele noastre, în actele noastre, şi trebuie să dovedim în fiecare zi, indiferent de oamenii politici, de guverne sau de partide, că numai împreună, prin crearea unui consens în societate, putem transforma, dezvolta şi moderniza România. Aceeaşi conştiinţă naţională într-un ideal comun poate fi remarcată şi acum 30 de ani, când, în faţa tiraniei, cu toţii am dus în genunchi regimul comunist; în primul rând, contribuţia revoluţionarilor. Remarcăm aceeaşi determinare şi acelaşi elan în ultimii ani, când, în faţa crizelor economice şi politice, doar uniţi am putut gândi şi lua deciziile cele mai bune. Nu pot decât să mă bucur când observ că cetăţenii sunt din ce în ce mai activi şi mai implicaţi în viaţa societăţii şi, implicit, în viitorul ţării noastre. Acum, privind spre viitor, să ne încredem în moştenirea lăsată de Marea Unire, ca o ancoră către noi idealuri comune ale unei societăţi româneşti prospere şi moderne, într-o Europă, de această dată, unită şi caracterizată de pace, stabilitate şi securitate. Vă mulţumesc. (Aplauze.) (Revine la prezidiu.) |
||||
|
|
Şi noi vă mulţumim. Domnule preşedinte al Senatului, Vă rog, preluaţi... |
||||
|
|
Domnul Teodor-Viorel Meleşcanu: Îl invit la tribună pe domnul deputat Marcel Ciolacu, preşedintele Camerei Deputaţilor. |
||||
|
|
Domnul Ion-Marcel Ciolacu (de la tribună): Domnule preşedinte al României, Domnule preşedinte al Senatului, Domnule prim-ministru al României, Domnule preşedinte Emil Constantinescu, Preafericirea Voastră, Înaltpreasfinţia Voastră, Majestatea Voastră, Domnule preşedinte al Curţii de Conturi, Domnule preşedinte al Curţii Constituţionale, Stimată doamnă preşedinte a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Domnule preşedinte al Consiliului Legislativ, Stimată doamnă Avocat al Poporului, Doamnelor şi domnilor deputaţi şi senatori, Doamnelor şi domnilor miniştri, Stimaţi reprezentanţi ai Corpului Diplomatic şi oaspeţi străini, Stimaţi reprezentanţi ai instituţiilor din domeniul securităţii naţionale, Domnule viceguvernator al Băncii Naţionale a României, Stimaţi invitaţi, Istoria este mai mult decât mărturia trecutului. Fără istorie n-am şti cine suntem sau încotro vrem să ne îndreptăm. Istoria ne influenţează prezentul şi ne inspiră să construim viitorul. De aceea, Ziua Naţională este unul dintre acele momente în care putem vorbi deschis despre modul în care trebuie folosită experienţa înaintaşilor noştri, pentru a duce această naţiune mai departe. Iar prima lecţie care îmi vine în minte când mă gândesc la Marea Unire de la 1918 este că aceasta a fost posibilă pentru că toţi românii au fost capabili să se unească în spatele unui proiect naţional, să creadă cu toată fiinţa în el şi să-l ducă la îndeplinire cu multă încredere şi voinţă. Acesta este motivul pentru care Ziua Naţională ar trebui să fie în primul rând un moment al unităţii. Dar unitatea nu trebuie invocată numai acum şi nicidecum festivist. Unitatea este deja în ADN-ul societăţii noastre. A fost întotdeauna acolo. Este parte din identitatea noastră naţională. Trebuie doar să o regăsim. Pentru că numai aşa putem să ne îndreptăm către viitorul pe care înaintaşii noştri de la 1918 l-au visat pentru ţara lor. Stimaţi invitaţi, Din păcate, la mai bine de 100 de ani de la Marea Unire, prea puţini dintre noi se mai gândesc la unitatea noastră. Pentru unii, unitatea nu-şi mai găseşte locul în realitate. Se vorbeşte mai des ca oricând de război şi de lucruri care ne despart. Toate acestea fac ca societatea românească, după mai bine de 100 de ani, să pară mai fracturată ca oricând. Ne uităm în jur şi vedem cum grupuri întregi sunt pe cont propriu. Preferăm confortul propriilor noastre bule sociale. Ne închidem ermetic, ne dăm like-uri, altora şi nouă, astfel încât să fim fericiţi că suntem validaţi. Nu mai vedem nimic în rest. Doar multă neîncredere faţă de ceilalţi, pe care nu-i înţelegem şi de aceea îi respingem pentru tot ceea ce reprezintă, toate ideile pe care le au sau convingerile politice. Din păcate, toată această radicalizare ne-a măcinat încrederea în noi, ca popor. Mulţi şi-au pierdut speranţa şi au ales să plece peste hotare, milioane de români pe care încă nu reuşim să-i convingem să se întoarcă acasă. Sigur, avem foarte multe excepţii care încă trezesc în noi mândria de a fi român, dar excepţiile nu fac o naţiune. Doar noi, toţi, împreună, putem realiza acest lucru. De aceea, vă spun, avem nevoie urgent de un proiect naţional în care să credem. Putem învinge această frână mentală de la nivelul societăţii doar dacă ne vom da mâna din nou şi să începem cu toţii să construim ceva semnificativ pentru România. Dragi colegi, Astăzi, România traversează o criză fără nume, pe care o simţim, vorbim despre ea, dar căreia nu reuşim să-i găsim originea. Deci nici soluţiile. Este criza marilor proiecte. Am avut Marea Unire de la 1918, am avut Revoluţia din 1989, apoi tranziţia şi aderarea la NATO şi Uniunea Europeană. Sunt momente semnificative care nu ar fi fost posibile dacă societatea şi toate forţele politice nu şi-ar fi dat mâna să meargă împreună pe acelaşi drum. Dar adevărul este că am pierdut multe oportunităţi în ultimii ani. Ne-am certat şi am fost dezbinaţi. Cred că e timpul să lăsăm aceste lucruri deoparte şi să facem ceva concret pentru ţara noastră, să ne unim şi să ne asumăm un nou proiect de ţară care să facă din România un loc unde să ne fie drag să locuim, ca să nu mai plecăm prin Europa. Vă invit să vorbim între noi, dar să coborâm şi în societate. Acolo putem găsi înţelepciunea şi energia necesară pentru a genera un nou proiect de ţară, un set de obiective care să ne unească din nou, la fel ca acum mai bine de 100 de ani, întreaga societate românească, şi care să fie expresia sinceră a faptului că fiecare dintre noi, indiferent din ce strat al societăţii facem parte, avem dorinţa ca România să reuşească atât acasă, cât şi în lume, iar modul în care fiecare dintre noi se va implica în acest proiect comun se va reflecta în final în succesul nostru, ca naţiune. Vă rog să vă gândiţi că, dincolo de a fi de stânga sau de dreapta, social-democraţi, liberali sau moderaţi, suntem mai întâi de toate români şi că ar trebui să avem nişte obiective comune, ca naţiune. De aceea, avem nevoie de un proiect de ţară, pe care să ni-l asumăm cu toţii şi care să ne ajute să nu ne mai strecurăm prin istorie. Poate e timpul să şi facem istorie. Dragi colegi, Sunt conştient că ceea ce vă cer nu este uşor. Suntem în mijlocul unei perioade electorale mai lungi. Au trecut două etape, mai sunt două. Vom reuşi să ieşim mai uniţi sau mai divizaţi. Eu vă invit pe toţi cei prezenţi, astăzi, aici, să reaprindem sentimentul pierdut al unităţii şi al unui viitor mai bun pentru ţara noastră. Acesta este sentimentul cu care au murit în suflet eroii de la Mărăşti, Mărăşeşti şi Oituz. Acesta este sentimentul tuturor celor care au luptat pentru a înfăptui România Mare, o Românie pe care am moştenit-o şi pe care trebuie s-o ducem mai departe. Să lăsăm deoparte ambiţiile şi disensiunile şi să aducem mai repede viitorul pe care românii îl aşteaptă, atât cei din ţară, cât şi cei care au fost nevoiţi să plece. Unitatea nu trebuie invocată o dată pe an, într-un cadru festiv, trebuie să trăim cu ea, pentru că este un sentiment sănătos, dat de istoria noastră, un sentiment care ne duce acolo unde ne este locul. Vă invit să începem acest drum de aici, vă invit să începem acest drum acum! La mulţi ani, România! (Aplauze.) ( Revine la prezidiu.) |
||||
|
|
Domnul Teodor-Viorel Meleşcanu: Îl invit la tribună pe domnul Ludovic Orban, prim-ministrul Guvernului României. Vă rog, domnule Orban. |
||||
|
|
Domnul Ludovic Orban (prim-ministrul Guvernului României): Domnule preşedinte al României, Domnilor preşedinţi ai Senatului şi Camerei Deputaţilor, Domnule preşedinte Emil Constantinescu, Preafericirea Voastră, Înaltpreasfinţia Voastră, Onoraţi reprezentanţi ai cultelor, Majestatea Voastră, Custode al Coroanei, Stimaţi membri ai Parlamentului României, Excelenţa Voastră, domnule decan al Corpului Diplomatic, Excelenţele Voastre, doamnelor şi domnilor ambasadori şi membri ai Corpului Diplomatic, Domnule preşedinte al Curţii Constituţionale, Domnule preşedinte al Curţii de Conturi, Doamnă Avocat al Poporului, Domnule preşedinte al Asociaţiei Naţionale a Veteranilor de Război, Distinşi invitaţi, E o reală onoare pentru mine, ca reprezentant al Guvernului României, învestit de curând, în data de 4 noiembrie, să vorbesc în faţa dumneavoastră şi a concetăţenilor noştri despre importanţa istorică, dar şi actuală a zilei de 1 Decembrie, Ziua Naţională a României. Această zi este, fără îndoială, pentru orice român, ziua în care ne dorim să uităm vacarmul obişnuit al vieţii cotidiene - mai ales al vieţii politice - şi să dedicăm un gând de recunoştinţă şi pietate celor care, în urmă cu 101 ani, au trecut peste orice diferenţă politică sau personală şi au ales unitatea ca destin al României. Aceasta este ziua în care sărbătorim curajul celor care au luptat şi s-au sacrificat în Marele Război pentru reîntregirea României, dar şi în anii dificili care au urmat, pentru a apăra această unire. Sărbătorim, de asemenea, curajul cetăţenesc al celor care, întruniţi în organizaţii şi adunări publice, au afirmat fără ezitare voinţa de a face un stat românesc unic, unitar şi democratic. 1 Decembrie, ziua Proclamaţiei de la Alba Iulia, este un simbol al tuturor acestor eforturi, al luptei care s-a dat şi înainte, şi după aceea în Vechiul Regat şi în toate provinciile româneşti pentru un ideal care se născuse demult în minţile patrioţilor români, ca un drept şi ca singura cale posibilă pentru afirmarea naţiunii noastre moderne. Ca oameni politici trebuie să vedem în Ziua Naţională şi alte sensuri, care ne aduc din trecut lecţii preţioase pentru prezent şi viitor. Unirea proclamată de naţiune în 1918 a avut nevoie în anii următori de un alt fel de luptă, politică şi diplomatică, pentru a obţine recunoaşterea internaţională şi pentru a face voinţa românilor respectată prin tratatele de pace. Această luptă a fost dusă, cu sprijinul instituţiei regale, de către oameni politici ale căror nume trebuie să ni le amintim mereu cu reverenţă, cum ar fi: Ionel Brătianu, Take Ionescu, Alexandru Vaida-Voevod, Iuliu Maniu, Nicolae Iorga şi atâţia alţii care, departe de a fi perfecţi, au arătat calităţi remarcabile şi care au reuşit să obţină acest deziderat fundamental pentru România. Au fost responsabili şi devotaţi intereselor României, au luat deciziile necesare, uneori sacrificându-şi propriile ambiţii politice pentru a duce la bun sfârşit marea misiune pe care voinţa populară le-o încredinţase. Este şi aceasta o mare lecţie despre unitate, privită din altă perspectivă, şi anume unitatea dintre popor, dintre cetăţeni şi elitele sale, unirea de voinţe şi acţiune care a dus până la urmă la victorie şi la recunoaşterea ei în lume. Trebuie să ne întrebăm cu onestitate dacă avem noi, oare, astăzi, această formă de unitate şi ce răspundere au oamenii politici chemaţi să pună pe primul loc, înaintea oricăror altor obiective, binele public, interesul comun al societăţii pe care o reprezintă. România de astăzi, la fel ca România de atunci, exprimă, cu toată claritatea, o voinţă de progres, de democraţie, de libertate şi un ataşament fără echivoc faţă de valorile şi destinul euroatlantic al României. În urmă cu numai câteva zile am aniversat 100 de ani de la întrunirea, în noiembrie 1919, a primului Parlament al României Mari, aniversare care îmbogăţeşte în acest an semnificaţia zilei de 1 Decembrie. Acel parlament, din care competiţia politică nu a lipsit, a fost în acelaşi timp o întruchipare a unei noi Românii care îşi dorea nu doar să fie unită, ci şi să fie modernă, democratică, iar instituţiile să reprezinte interesul cetăţenilor. Deşi nu a funcţionat decât timp de câteva luni, semnificaţia sa este foarte mare, atât ca prim Parlament al României unite, cât şi ca cel dintâi Parlament ales prin votul universal, piatră de temelie a reformelor democratice care au urmat, inclusiv adoptarea noii Constituţii din 1923. Astfel, România a intrat într-o nouă etapă a modernizării sale, care a dat mai multe şanse dezvoltării economice şi socio-culturale, a extins drepturile cetăţeneşti, a configurat pentru prima dată raporturile dintre stat şi minorităţile naţionale, a permis intrarea de pe noi poziţii în organizaţiile şi alianţele internaţionale. Suntem acum într-un moment în care societatea românească ne-a dat semnalul clar că doreşte o nouă acţiune de modernizare, prin care instituţiile statului să ajungă să servească mai bine cetăţenii, în acord cu epoca istorică în care ne aflăm. Este datoria parlamentarilor de astăzi, a Guvernului, a liderilor politici, în general, să respecte aceste aşteptări şi să lucreze pentru adoptarea deciziilor necesare, inclusiv prin reexaminarea sistemului constituţional şi legislativ, astfel încât democraţia să fie întărită. La fel ca în 1918, şi apoi în 1919-1920 unitatea de voinţă şi acţiune dintre societate şi elitele politice s-a arătat a fi cheia progresului ţării. Iar România are nevoie de progres, o ştim cu toţii, o ştie întreaga societate, numai decizia politică şi administrativă întârzie să recunoască până acum aceste aşteptări. Fie că este vorba despre infrastructură, fie că este vorba despre transparenţă în administrarea fondurilor publice, fie că este vorba despre libertatea economică, de predictibilitatea fiscală, de investiţiile în educaţie, sănătate, cultură, de apărarea independenţei justiţiei, clasa politică este obligată să acţioneze în conformitate cu voinţa clară exprimată de societate. Aşa cum ne-am angajat în faţa dumneavoastră, prin programul nostru, Guvernul, în numele căruia vă vorbesc astăzi, va lucra - în timpul limitat pe care îl avem la dispoziţie - pentru a da un impuls hotărât României în direcţia acestui progres şi va coopera cu toate forţele politice şi sociale care sunt în mod onest devotate interesului public. Unitatea şi curajul pe care 1 Decembrie ni le aduce în memorie în fiecare an au avut în istoria excepţională a anilor 1917-1919 şi o altă semnificaţie, care la rândul său îşi găseşte ecou în prezentul României: solidaritatea dintre românii din ţară şi cei din diaspora. În Statele Unite, în Franţa şi în celelalte ţări europene, cu un secol în urmă, românii se organizau în comitete de acţiune, se ofereau ca voluntari în armatele Antantei, publicau, căutau sprijinul marilor puteri pentru cauza naţională. Astăzi diaspora românească este foarte puternică, mult mai prezentă în lume, iar dorinţa sa de a participa la construirea viitorului ţării este la fel de mare. Nu putem ignora voinţa şi contribuţia acestor concetăţeni ai noştri, deoarece toţi suntem parte a aceleiaşi naţiuni. Faptul că a cincea parte dintre cei care îşi exercită dreptul de vot trăieşte astăzi în afara ţării nu trebuie să devină o tragedie a României, şi nu va deveni, cu o singură condiţie: dacă vom şti să ţinem legătura cu ei, să ţinem cont de ceea ce aşteaptă de la noi, dacă vom şti să-i aducem înapoi pe cei care îşi doresc şi să-i ţinem aproape pe cei care preferă să îşi construiască viitorul în altă parte, dar vor şi le pasă de destinul ţării din care provin. Este important, înainte de toate, să înţelegem cauza acestei emigraţii fără precedent. Nu este vorba aici numai despre venituri, aici este vorba şi despre respectul instituţiilor şi statului faţă de cetăţean, pe care de multe ori românii nu l-au simţit în ultimii 30 de ani, este vorba de oportunităţile din educaţie, pe care le-a oferit sistemul de educaţie din România, este vorba despre calitatea serviciilor de sănătate, despre oportunităţile de carieră, în economie şi în toate domeniile de activitate din societate. Implicarea diasporei în viaţa politică românească este semnul clar al dorinţei de a contribui la progresul ţării, iar această dorinţă ne obligă să-i răspundem cum se cuvine. Românii din afara ţării sunt o resursă preţioasă, oriunde s-ar afla, o parte a societăţii noastre faţă de care statul român trebuie să fie responsabil, tot aşa cum trebuie să fie responsabil faţă de toţi românii care trăiesc în ţară. Un stat responsabil în relaţia cu cetăţenii este fundamentul noii unităţi de care avem nevoie, o unitate care să corespundă stării şi aspiraţiilor de astăzi ale societăţii româneşti. Decembrie, prima lună a iernii, s-a arătat a fi o lună extrem de fierbinte în istoria noastră. Aşa a fost acum 101 ani, acum 100 de ani şi - cum am putea uita! - aşa a fost şi acum 30 de ani, când societatea românească şi-a demonstrat din nou curajul, solidaritatea, pentru a se elibera de un regim criminal, care ne separase de trecutul şi tradiţiile noastre, de idealul democraţiei şi de civilizaţia europeană căreia îi aparţinem de fapt. Dacă printr-o acţiune populară, culminând cu Marea Adunare de la Alba Iulia, Decembrie 1918 a marcat începutul României Mari, tot printr-o ridicare populară în Decembrie 1989 s-a ajuns la o refondare a statului român, pe care voinţa cetăţenilor l-a dorit democratic şi european. Încă nu am împlinit toate speranţele acelui Decembrie, din urmă cu 30 de ani. Suntem parte a Uniunii Europene, suntem parte a celei mai importante alianţe militare a statelor democratice, democraţia a făcut progrese semnificative, dar economia şi societatea încă nu au progresat atât cât ne-am fi dorit. În aceşti 30 de ani s-a născut o nouă generaţie care s-a maturizat, o generaţie care ne pune în faţa unor aşteptări şi exigenţe, cărora trebuie să le dăm răspunsul potrivit, altfel riscăm să o pierdem. Această generaţie este o generaţie născută în libertate, în democraţie, este o generaţie europeană, mai liberă şi mai mobilă decât toate cele pe care le-am avut în ultimul secol. Tensiunile între generaţii sunt o realitate nu doar a României, ci şi a Europei contemporane, dar în cazul nostru problema este agravată de fenomenul emigraţiei, şi mai ales de lipsa de încredere a tinerilor în capacitatea instituţiilor şi a liderilor politici de a duce România acolo unde se aşteaptă fiecare dintre ei. Modernizarea statului, întărirea încrederii în gestiunea treburilor publice reprezintă calea pe care o avem de urmat pentru ca ţara pe care am moştenit-o de la cei care au făcut Marea Unire să reziste în faţa noilor provocări. Un cadru legislativ şi instituţional, politici publice care să garanteze respectarea drepturilor indivizilor, care să încurajeze investiţiile şi dezvoltarea, care să-i stimuleze şi să-i susţină pe cei creativi, talentaţi, pe cei harnici şi care, în acelaşi timp, să ofere celor aflaţi în situaţii vulnerabile susţinerea de care au nevoie, pot conduce nu numai la renaşterea încrederii în viitorul pe care fiecare cetăţean îl poate avea în România, ci şi la întărirea poziţiei ţării noastre în Europa şi în lume. Nu putem accepta niciun fel de regres în angajamentul nostru european, iar în alegerile europene şi prezidenţiale din acest an societatea românească a arătat o exemplară capacitate de mobilizare pentru a-şi apăra apartenenţa la Uniunea Europeană. Cu o sută de ani în urmă, în august 1919, Ionel Brătianu, însoţit de Ion Inculeţ, i-a întâlnit la Sibiu pe liderii românilor transilvăneni, printre care Iuliu Maniu, şi le-a vorbit despre responsabilităţile comune pe care le au în construcţia noii ţări, dar şi despre justificata mândrie pe care trebuie să o simtă faţă de realizările deja împlinite. Spunea Ionel Brătianu: "Modestia este bună, dar un popor trebuie să aibă conştiinţa limpede despre ceea ce reprezintă pentru ca să poată să aibă conştiinţa limpede despre ceea ce el trebuie să reprezinte". Aceleaşi cuvinte le putem spune şi noi celor care îşi arată scepticismul în privinţa României. Nu trebuie să uităm că această societate a dat după 1989, aşa cum înaintaşii o făcuseră cu un secol în urmă, în mod repetat, dovezi de curaj, de maturitate, şi de fiecare dată, când ne-am aflat în situaţii dificile, s-a mobilizat pentru a readuce România pe drumul cel bun. După 2007, devenită oficial membră a Uniunii Europene, România nu s-a îndepărtat de acest angajament, iar când unele forţe politice au încercat să îl slăbească, societatea l-a apărat şi în stradă, şi la vot. Să nu uităm, de asemenea, să fim mândri şi de faptul că electoratul românesc nu a făcut loc extremismelor politice, xenofobiei şi intoleranţei care au progresat în alte ţări. Este o realitate care ne dă dreptul deplin să afirmăm că prezenţa României în Europa ne face mai puternici, dar face mai puternică şi Europa. Această realitate avem datoria să o apărăm, pentru că în jurul ei se coagulează unitatea României de astăzi - între societate şi elitele sale, între cei din ţară şi cei din diaspora, între generaţiile prezente şi cele viitoare, între români şi ceilalţi europeni. La mulţi ani, România! La mulţi ani, dragi români din ţară şi din afara graniţelor! (Aplauze.) |
||||
|
|
Domnul Teodor-Viorel Meleşcanu: Doamnelor şi domnilor deputaţi şi senatori, Onoraţi invitaţi, Urmează acum alocuţiuni ale reprezentanţilor grupurilor parlamentare reunite din Camera Deputaţilor şi din Senat. Pentru fiecare grup a fost repartizată, potrivit înţelegerilor, limita a şapte minute, iar pentru senatorii şi deputaţii neafiliaţi se acordă trei minute. Îl invit la tribună pe domnul senator Florian Bodog, reprezentantul Grupurilor parlamentare ale PSD. |
||||
|
|
Domnul Florian-Dorel Bodog: Domnule preşedinte al României, Domnule preşedinte al Senatului, Domnule preşedinte al Camerei Deputaţilor, Domnule prim-ministru, Excelenţele Voastre, Dragi români, Anul trecut sărbătoream împreună 100 de ani de la Marea Unire, mai exact 100 de ani de la momentul în care românii ardeleni, în pofida oricăror dificultăţi şi pericole, şi-au exprimat dorinţa fermă, prin cele 100.000 de voci adunate la Alba Iulia, de a se uni cu Ţara-Mamă. Putem spune că am avut cinstea de a fi generaţia care a putut sărbători Centenarul, într-o România membră a Uniunii Europene, într-o Românie membră a NATO, într-o Românie care, prin efortul şi sacrificiile cetăţenilor săi, îşi oferă sieşi şansa de a deveni ţara pe care ne-o dorim cu toţii, ţara în care vrem să ne vedem copiii crescând. Onorată asistenţă, Acum, când a mai trecut un an de la sărbătorirea Centenarului, nu trebuie să uităm că Unirea, până la urmă, s-a făcut cu arma în mână. Da, ea a fost posibilă datorită curajului românilor ardeleni, datorită eforturilor diplomatice imense ale Guvernului de la Bucureşti şi a sprijinului aliaţilor noştri, dar ea s-a consfinţit abia după luni de război şi de noi jertfe. Această pildă, acest exemplu al înaintaşilor noştri cred eu că ni se potriveşte şi nouă, celor de acum. Avem datoria, indiferent de opţiunile noastre politice, de a fi uniţi atunci când vine vorba de obiectivul nostru comun, acela de a face România o ţară mai bună şi mai puternică. Avem, în opinia mea, datoria de a nu renunţa la acest proiect, la acest obiectiv, fiecare la locul său, aşa cum a fost şi acum 100 de ani, poate contribui cu mai mult sau mai puţin la aducerea înainte a ţării noastre. Nu în ultimul rând, consider eu, avem datoria ca prin tot ceea ce facem să arătăm loialitate numai şi numai României, numai şi numai intereselor sale legitime, numai şi numai viitorului nostru comun naţional şi european. Înaintaşii noştri, toţi cei care au făcut posibilă Marea Unire, au fost cu siguranţă giganţi ai istoriei noastre, dar au fost oameni, aşa cum şi noi suntem până la urmă, oameni cu bune şi cu rele, cu limite sau chiar cu rateuri, însă cu toate acestea au făcut istorie, au îndeplinit un obiectiv rămas viu sute de ani. Au reuşit asta pentru că au avut curaj, pentru că s-au unit în slujba unui ţel suprem, pentru că s-au jertfit. Noi, cei de azi, avem norocul de a nu fi târât prin războaie şi tranşee şi trebuie şi vom face tot ce putem pentru ca nici copiii noştri sau copiii copiilor lor să nu mai cunoască războiul. Dar, chiar şi la nivelul nostru, am convingerea fermă că şi noi putem realiza lucruri mari în această ţară şi pentru această ţară. Cred că trebuie să avem şi putem să avem ambiţie împreună. Cred că putem şi trebuie să avem mai multă ambiţie. Dacă în condiţiile de acum un secol eroii noştri au reuşit ceea ce au reuşit, ce scuză vom avea noi dacă nu vom duce România mai departe? De aceea, să ne bucurăm împreună de aceste zile de sărbătoare, să ne uităm cu recunoştinţă la eroii care le-au făcut posibile, dar să ne inspirăm încă de azi, încă de acum, din exemplul lor şi să facem din România ţara unde vrem să rămânem, ţara unde vrem şi putem să revenim, ţara unde cu ambiţie şi seriozitate, noi, toţi cetăţenii ei, să trăim mai bine şi mai frumos! La mulţi ani, România! La mulţi ani, dragi români! (Aplauze.) |
||||
|
|
Domnul Teodor-Viorel Meleşcanu: Îl invit acum la tribună pe domnul deputat Alfred-Robert Simonis, reprezentat al grupurilor parlamentare reunite ale PSD. Vă rog. |
||||
|
|
Domnule preşedinte al României, Domnule preşedinte al Senatului, Domnule preşedinte al Camerei Deputaţilor, Domnule prim-ministru al României, Domnule preşedinte Emil Constantinescu, Preafericirea Voastră, Înaltpreasfinţia Voastră, Majestatea Voastră, Domnule preşedinte al Curţii Constituţionale, Stimată doamnă preşedinte a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Domnule preşedinte al Consiliului Legislativ, Domnule preşedinte al Curţii de Conturi, Stimată doamnă Avocat al Poporului, Doamnelor şi domnilor deputaţi şi senatori, Doamnelor şi domnilor miniştri, Stimaţi reprezentanţi ai Corpului Diplomatic şi oaspeţi străini, Domnule viceguvernator al Băncii Naţionale a României, Stimaţi reprezentanţi ai instituţiilor din domeniul securităţii naţionale, Ziua Naţională este acel moment care trezeşte, în mod firesc, în fiecare dintre noi cele mai puternice sentimente de mândrie naţională şi dragoste pentru ţară. Ne gândim cu emoţie la sacrificiile înaintaşilor noştri şi privim cu încredere spre un viitor mai bun. Spun acest lucru pentru că Unirea nu reprezintă doar un deziderat împlinit, pe care îl aniversăm în fiecare an, ci trebuie să fie un obiectiv permanent. După 101 ani de la acel moment fundamental pentru devenirea noastră ca stat unitar, cred că e momentul să facem mai mult decât să evocăm amintirea unirii tuturor provinciilor noastre istorice şi să vedem ce putem face ca să realizăm o unire adevărată, a tuturor românilor, din punct de vedere economic, social şi cultural. Trebuie să ne gândim serios la acest lucru, pentru că, vrem, nu vrem, adevărul este că lumea în jurul nostru evoluează, cu sau fără noi. E alegerea noastră unde vrem să rămânem, în ce tren ne urcăm. Iar dacă vom aştepta în continuare să meargă lucrurile de la sine, nu vom ajunge prea departe. Cred că mai bine vedem noi înşine ce putem face, fiecare în comunitatea lui, şi cum putem să ne ajutăm unii pe alţii, astfel încât să contribuim fiecare la dezvoltarea societăţii. Pentru că nu ne putem face bine individual, ci doar împreună. Doamnelor şi domnilor, Cu toţii suntem de acord că în România lucrurile arată mai bine decât în urmă cu 15-20 de ani. Astăzi România face parte din Uniunea Europeană şi NATO, care sunt cele mai puternice garanţii de securitate şi bunăstare pentru cetăţenii noştri. De asemenea, ţara noastră şi-a însuşit valori fundamentale precum libertatea, democraţia sau drepturile omului. Toate sunt realizări care în urmă cu ceva ani păreau greu de împlinit. Dar vreau să fim sinceri. Mai bine nu înseamnă deloc bine. Sunt încă foarte multe lucruri de făcut pentru a ajunge acolo unde ne dorim cu toţii, pentru a reduce discrepanţele şi pentru a face unirea adevărată a tuturor românilor - economic, social şi cultural. Sunt mulţi cetăţeni care trăiesc după toate standardele şi valorile occidentale, dar sunt mulţi alţii pentru care aceste standarde şi valori au rămas doar nişte aspiraţii îndepărtate sau şi-au făcut bagajele, obosind aşteptând, şi au plecat. Iar aici cred că avem cu toţii o vină. Dacă ne dorim progres, atunci trebuie să fim conştienţi că cea mai bună resursă pentru a-l realiza sunt oamenii, şi apoi restul. Aşa că haideţi să punem cărţile pe masă, să analizăm, să dezbatem şi să facem nişte politici publice serioase, care să unească cu adevărat toate regiunile istorice, să nu mai vorbim de regiuni de dezvoltare sau de mai multe viteze în interiorul aceluiaşi stat, ci de o ţară în care toţi cetăţenii să beneficieze de educaţie şi prosperitate. Aceasta înseamnă o naţiune puternică. Stimaţi colegi, Străbunicii noştri au făcut Unirea. Bunicii noştri au mers la război pentru ţară. Părinţii noştri au luptat şi au zdrobit comunismul şi ne-au dăruit o Românie liberă. E rândul nostru să facem ceva cu ea, e datoria noastră. E moştenirea pe care trebuie să o lăsăm, la rândul nostru, copiilor noştri. În ultimii ani, de multe ori ne-am confruntat, fără să ne ascultăm bine unii pe alţii. Şi am fost dezbinaţi. Cred că a venit momentul să construim. Vă invit să ne oprim o clipă şi să privim înapoi. Haideţi să ne întoarcem şi către semenii noştri care au rămas în urmă - şi nu sunt puţini - şi sunt români, ca noi, toţi! Celebrarea Marii Uniri trebuie să fie o sărbătoare a tuturor românilor, să nu uităm nicicând asta! La mulţi ani, România! La mulţi ani, români, oriunde v-aţi afla! (Aplauze.) |
||||
|
|
Domnul Teodor-Viorel Meleşcanu: O invit la tribună pe doamna senator Alina Gorghiu, reprezentantul Grupurilor parlamentare ale PNL. |
||||
|
|
Doamna Alina-Ştefania Gorghiu: Domnule preşedinte al României, Domnilor preşedinţi ai Senatului şi Camerei Deputaţilor, Domnule prim-ministru al României şi stimaţi membri ai Guvernului, Excelenţele Voastre, Doamnelor şi domnilor senatori şi deputaţi, Doamnelor şi domnilor invitaţi, Este deja un an de când am sărbătorit Centenarul Marii Uniri, proclamate la Alba Iulia, la 1 Decembrie 1918, moment istoric în care toţi românii, sub conducerea unei elite politice luminate, au acţionat pentru realizarea unui vis de unitate care venea de la generaţia revoluţionarilor de la 1848 şi chiar mai dinainte. A fost în primul rând unirea oamenilor. Ei au gândit această unire, au luptat pentru ea, s-au jertfit, au votat-o liber, au consolidat-o, au apărat-o atunci când a fost necesar, lor le-a înflăcărat sufletele. Aşa cum spunea, în august 1919, premierul liberal de la acea vreme, Ion I.C. Brătianu - "Cuvântul chiar de Unire ne arată care sunt datoriile noastre reciproce: unirea tuturor românilor, adică unirea tuturor conştiinţelor noastre, unirea tuturor energiilor noastre spre un scop comun". Timpul însă a trecut foarte repede pe lângă noi, în aceşti ultimi ani. Acum doi ani a fost Centenarul Marilor Victorii de la Mărăşti, Mărăşeşti şi Oituz. Anul trecut a fost Centenarul Marii Uniri. Nu mă tem însă să spun în faţa dumneavoastră că eu cred că acest secol de istorie românească merita probabil eforturi mai mari de la toate guvernele anterioare. Toate momentele istorice amintite ne dau exemplu despre modul în care oamenii acelor vremuri au lăsat deoparte orgoliile personale şi interesele de grup pentru a desăvârşi Unirea. În schimb, încercări de subminare a democraţiei, în ultimii ani, au arătat exact situaţia inversă. Unii oameni politici contemporani au uitat valorile care au reprezentat normalitatea generaţiei de acum un secol - sacrificiul de sine şi munca în interesul naţiunii române. Dar poporul român întotdeauna a arătat că ştie să sancţioneze genul acesta de comportament. Iar cei care nu înţeleg acest lucru vor deveni irelevanţi. Doamnelor şi domnilor, Acum un secol România trecea de la momentul bucuriei Unirii la timpul unificării. Acum puţin timp, aşa cum ştiţi, am sărbătorit Centenarul deschiderii primului Parlament al României unificate, ales în noiembrie 1919. Timpul unificării a trecut de atunci sub semnul regulilor şi al principiilor democratice. Şi, peste puţin timp, peste puţini ani, va veni vremea să marcăm Centenarul Constituţiei din 1923, un model de organizare democratică a ţării. Şi am convingerea, şi sunt convinsă că şi dumneavoastră credeţi la fel, că o vom face aşa cum se cuvine. Doamnelor şi domnilor, Toate aceste lucruri trebuie însă puse în relaţie cu prezentul. Acum 100 de ani, tot Ion I.C. Brătianu spunea, în acelaşi discurs pe care vi l-am menţionat anterior, următorul lucru: "Prin urmare, avem către trecut o datorie de pietate, dar avem şi către prezent datoria de a asigura prin munca pe care o facem aici şi dincolo, temeiul României nu numai Noi, dar şi Mari, pe o bază democratică, largă, care să permită ca la această muncă atât de mare să nu fie departe de ea niciun român, care poate să fie un element de forţă şi care poate să-şi aducă părticica lui de muncă, de energie, de inteligenţă, pentru a asigura întemeierea astăzi, dezvoltarea mâine, a forţelor sociale şi naţionale ale României Mari". Să nu uităm cele ce spunea Brătianu acum un secol! Practic, România Mare trebuia să fie în egală măsură şi România nouă. Astăzi a venit rândul nostru, stimaţi colegi, să reclădim această Românie nouă. Noi trebuie să veghem la menţinerea acestei moşteniri istorice, trebuie să ne îndreptăm privirile către români, să muncim pentru bunăstarea lor, să continuăm politica de integrare în Uniunea Europeană, în NATO, să garantăm practic modernizarea acestui stat şi să fim cei care asigură succesul întregii naţiuni. România nouă este în egală măsură proiectul românilor de pretutindeni. Alegerile recente au arătat acest lucru. Să le mulţumim, deci, să le asigurăm gândurile noastre bune. Participarea lor la vot a arătat că România este şi ţara lor. În final, vă rog să-mi permiteţi să mă întorc cu gândul la Timişoara. Suntem la 30 de ani de la căderea regimului comunist din România. Aşa că noi, toţi cei care astăzi reprezentăm vremelnic interesele, idealurile, năzuinţele românilor, trebuie să continuăm proiectul de ţară încredinţat de cei care au luptat şi s-au sacrificat pentru binele comun în zilele Revoluţiei din 1989. Trebuie să înţelegem cu toţii că avem o mare responsabilitate pe umerii noştri - aceea a consolidării democraţiei şi a respectării apărării drepturilor individului. La mulţi ani, România! La mulţi ani, stimaţi colegi! (Aplauze.) |
||||
|
|
Domnul Teodor-Viorel Meleşcanu: Are cuvântul domnul deputat Victor Ponta, reprezentantul Grupului parlamentar PRO Europa. Vă rog. |
||||
|
|
Vă mulţumesc. Domnule preşedinte Iohannis, Domnule prim-ministru, Stimaţi membri ai Guvernului, Domnule preşedinte Constantinescu, Majestatea Voastră, Preafericirea Voastră, Înaltpreasfinţia Voastră, Stimaţi reprezentanţi ai instituţiilor publice, şi ai Parlamentului, şi ai Corpului Diplomatic, După atât de multe frumoase şi îndreptăţite cuvinte spuse până acum, cred că este suficient ca în numele Grupului PRO România să adresez un mesaj de sănătate şi bunăstare tuturor românilor obişnuiţi, cei care se trezesc dimineaţa, îşi duc copiii, nepoţii la şcoală, merg la muncă, plătesc taxe, impozite, îşi văd viitorul alături de România, într-o formă sau alta, şi să sper doar că noi, cei de aici, prezenţi în această zi, reuşim, mai mult decât o singură zi pe an, să ne ridicăm la nivelul aşteptărilor lor. La mulţi ani! (Aplauze.) |
||||
|
|
Domnul Teodor-Viorel Meleşcanu: Îl invit la tribună pe domnul deputat Ion Stelian, reprezentantul Grupurilor parlamentare ale USR. Vă rog. |
||||
|
|
Doamnelor şi domnilor, Dragi români, În fiecare an, de 1 Decembrie, celebrăm momentul de graţie în care naţiunea română a reuşit împlinirea celui mai mare vis al său, şi anume unirea tuturor provinciilor româneşti. Anul acesta încărcătura emoţională este şi mai mare pentru că în curând se împlinesc 30 de ani de la Revoluţia Română din '89. Ne putem exprima astăzi liber, putem circula liber, putem vota pe cine dorim datorită faptului că în urmă cu 30 de ani nişte români de-ai noştri şi-au dat viaţa pentru asta. Noi suntem obligaţi să le cinstim memoria şi să avem mare grijă de moştenirea pe care ne-au lăsat-o. În fiecare an ne adunăm cu toţii, de 1 Decembrie, cu mai mult sau mai puţin protocol, amintindu-ne de unde am plecat şi încercând să înţelegem unde suntem şi mai ales încotro ne îndreptăm, ca ţară. Societatea românească - este adevărat - este tot mai polarizată, în ciuda faptului că toţi facem apeluri la unitate. Însă trebuie să ne unim în jurul căror valori? Aceasta este întrebarea. Ce avem noi, românii, în comun? Avem multe. Soarta ne-a adus sub acelaşi acoperiş. România este casa noastră. Este locul în care ne-am născut, în care trăim şi, foarte probabil, pentru cei mai mulţi dintre noi, în care ne vom găsi odihna alături de strămoşii noştri. Suntem români, vorbim toţi aceeaşi limbă, unii mai bine, alţii mai chinuit. Cu toţii afirmăm înflăcărat că ne iubim ţara, însă faptele, din păcate, uneori demonstrează contrariul. Cu toţii spunem că îi respectăm pe români, însă unii dintre noi consideră că "ăştia care au plecat în afara ţării" sunt mai puţin români şi ar trebui să beneficieze de mai puţine drepturi. Este un reflex comunist, din păcate, din vremea în care românii care reuşeau să evadeze din acea mare temniţă, care era România comunistă, erau consideraţi trădători de compatrioţii lor. Ca şi cum schimbarea coordonatelor spaţiale le-ar fi modificat amintirile, conştiinţa sau sentimentele cele mai profunde. Suntem români cu toţii. Ne uneşte aceeaşi istorie, cu bune sau cu mai puţin bune. Un 1 Decembrie 1918 în care românii au ştiut să lucreze împreună la un proiect grandios, plătind cu greu tributul de sânge, a fost urmat însă, doar cu câteva decenii mai târziu, de un regim comunist odios care i-a pedepsit pe cei care au înfăptuit Marea Unire. Mulţi dintre ei sfârşind în temniţele comuniste, mulţi dintre ei fiind denigraţi chiar dincolo de moarte. Ce ne separă şi ce ne macină? Ne separă distanţa. Ne macină dorul de familie, de copii, de prieteni. Exodul teribil al milioanelor de români trebuie să ne dea serios de gândit. Clasa politică din 1989 şi care a urmat au eşuat, din păcate. De aceea, avem nevoie de oameni noi în politică. Căci unde vom ajunge dacă majoritatea tinerilor, care termină acum studiile, vor pleca? Vor pleca şi ei în străinătate. Va rămâne o ţară slabă, o ţară îmbătrânită, o ţară care e părăsită de tinerii ei. De aceea, poate cel mai mare proiect de ţară al nostru, al tuturor, ar trebui să fie reîntregirea României. Înţelegând prin aceasta reîntregirea familiilor românilor. Iar asta putem să o facem doar asigurând o viaţă decentă pentru românii care trăiesc astăzi în România. Ce înseamnă o viaţă decentă? O viaţă decentă este aceea în care vii pe lume fără să rişti să dobândeşti, din spital, în prima zi a vieţii tale, un streptococ. Sau este o ţară în care poţi avea acces la educaţie chiar dacă părinţii tăi nu au venituri fabuloase. Este acea ţară în care să-ţi poţi desfăşura activitatea ca antreprenor fără să fi hărţuit zi de zi de instituţiile statului. O ţară în care, dacă suni la 112, cineva îţi răspunde, şi altcineva te ajută imediat. Este o ţară în care poţi în final să îmbătrâneşti liniştit, în care nu eşti la mila primarului pentru a primi o sacoşă cu făină şi ulei în schimbul unui vot, şi în care să îmbătrâneşti fără să fi uitat de societate. Dacă vom reuşi toate astea, vom putea să oprim acest exod. Şi dacă tot vorbim de Unire, să mai vorbim despre un lucru care ne separă. Despre respectarea regulilor. Unii români înţeleg să respecte în general regulile, legile, regulamentele, toate aceste precepte. Alţii, din păcate, aleg de foarte multe ori să le încalce. Şi trebuie să ne dăm seama, să realizăm, ca societate, ce ne dorim. Ne dorim o societate în care să primeze domnia legii sau o societate în care să fie la putere cei care sunt descurcăreţi, să fie la putere întotdeauna banul, cu care poţi cumpăra orice, diplome, diplome de doctorat, poţi cumpăra voturi pe moţiuni de cenzură, poţi cumpăra absolut orice, organe de transplant, funcţii publice? Vrem o societate în care să ne conducă penalii şi analfabeţii sau vrem o societate în care să ne conducă cei care nu au astfel de probleme şi să construim astfel o Românie mai frumoasă? Vestea bună este că România ultimilor ani a demonstrat că este sănătoasă. Societatea românească a reacţionat, şi toate atacurile îndreptate împotriva justiţiei, împotriva democraţiei au eşuat în cele din urmă. Datorită societăţii civile, graţie unui corp de magistraţi bine pregătit şi cu coloană vertebrală, datorită unor jurnalişti care şi-au făcut cu probitate profesia am rămas pe acest drum pro-european, pro-occidental, partenerii noştri de peste Atlantic, Statele Unite, sunt alături de noi, şi noi suntem alături de ei. Este foarte important să vă spunem că noi, cei din Uniunea Salvaţi România, respectăm şi onorăm trecutul, gândindu-ne în principal către viitor. Dorim modernizarea rapidă a României. Dorim crearea tuturor condiţiilor pentru revenirea în ţară a cât mai multor români şi crearea condiţiilor pentru întinerirea României. Ne dorim o Românie educată, o Românie curată, fără penali în funcţii publice, cu o justiţie independentă. O Românie care îşi protejează pădurile şi tot mediul înconjurător. O ţară în care antreprenorii nu sunt hărţuiţi de stat. O Românie unită de o reţea densă de autostrăzi. O Românie sănătoasă, care ştie să facă sport şi să prevină bolile, iar când bolile, totuşi, apar, să le poată trata în spitale curate. O Românie în care copiii noştri să fie fericiţi şi să nu-şi dorească să plece din această ţară decât în momentul în care vor să călătorească. La mulţi ani, România! La mulţi ani, tuturor românilor, oriunde vă veţi afla! Mulţumesc. (Aplauze.) |
||||
|
|
Domnul Teodor-Viorel Meleşcanu: Dau cuvântul domnului senator Novák Csaba-Zoltán, reprezentantul Grupurilor parlamentare ale UDMR. Vă rog. |
||||
|
|
Domnul Novák Csaba-Zoltán: Domnule preşedinte al României, Domnule preşedinte al Camerei Deputaţilor, Domnule preşedinte al Senatului, Domnule prim-ministru, Stimaţi invitaţi, Doamnelor şi domnilor, Stimaţi colegi, Ziua de 1 Decembrie, Ziua Naţională a României, este un reper important pentru noi, toţi, cetăţeni ai acestei ţări. Un reper la care ne raportăm indiferent de apartenenţa noastră politică, socială, etnică sau religioasă. Momentul 1 Decembrie 1918 a fost un moment de cotitură pentru comunitatea maghiară din România. A fost momentul în care maghiarii din Transilvania au devenit dintr-o naţiune majoritară o comunitate minoritară. Doamnelor şi domnilor, Cred că Ziua Naţională reprezintă întotdeauna un moment potrivit pentru a realiza un bilanţ al trecutului şi al prezentului, să privim cu atenţie de unde am pornit şi unde am ajuns. Această zi ne oferă un prilej să ne amintim de strămoşii noştri, de viziunile, obiectivele lor. Este un moment bun în care putem evalua tot ceea ce am reuşit să înfăptuim din acest proiect de ţară. Este vorba despre un proiect comun, un proiect al românilor, maghiarilor, al tuturor cetăţenilor acestei ţări. Deşi sunt unii care neagă acest fapt istoric, comunitatea maghiară a fost şi este şi astăzi un factor important în evoluţia acestei ţări, în procesul construirii României moderne. La Adunarea Marii Uniri de la Alba Iulia, marele om politic Iuliu Maniu dezvăluia cu multă speranţă ce fel de ţară ar visa: "Noi considerăm realizarea unităţii naţionale drept un triumf al libertăţii omeneşti, vrem să întronăm pe aceste plaiuri libertatea tuturor neamurilor şi cetăţenilor. Nu vrem ca din oprimaţi şi asupriţi să devenim oprimatori şi asupritori". Doamnelor şi domnilor, Ce s-a realizat din aceste gânduri măreţe, în aceşti 100, dar mai ales în ultimii ani, de când trăim într-o ţară membră cu drepturi depline într-o comunitate europeană? Oare România de astăzi îndeplineşte toate cerinţele şi îndatoririle faţă de cetăţenii săi, faţă de comunităţile etnice, religioase şi alte categorii sociale? Oare cât şi în ce măsură s-au materializat promisiunile promise în Rezoluţia de la Alba Iulia? Cei care au luptat ani de-a rândul pentru emanciparea românilor din Transilvania ar considera un lucru normal faptul că unii colegi încearcă să obţină capital politic prin obstrucţionarea funcţionării Liceului Romano-Catolic din Târgu Mureş? Este vitală punerea în practică a unor sisteme instituţionale funcţionale în domeniile: educaţie, cultură, culte religioase, administraţie publică şi economie, care să asigure într-o manieră solidă dezvoltarea comunităţii maghiare din România. "Respect" - acesta a fost sloganul nostru în campania electorală pentru alegerile prezidenţiale, şi nu înseamnă numai un moment electoral. Noi credem în convieţuirea paşnică şi constructivă. Suntem convinşi că acest lucru se poate obţine doar prin respect reciproc. Spunem acest lucru în fiecare an - maghiarii din România nu se pot raporta la această zi la fel ca majoritatea românească, pentru că ceea ce românii consideră ca fiind îndeplinirea dezideratului lor naţional, pentru maghiari va rămâne o pierdere majoră. Dar, în acelaşi timp, respectăm toate aceste momente importante. Oferim şi dorim respect. Cred cu tărie că 1 Decembrie trebuie să fie şi un moment important al respectului între majoritate şi minoritate. Stimaţi colegi, Vă rog să îmi permiteţi să vă mai reţin atenţia cu un scurt citat. Sunt câteva propoziţii din apelul adresat maghiarilor, scris în 1921 de către arhitectul şi politicianul maghiar Károly Kós: "Noi, două milioane de cetăţeni care muncesc, plătesc taxe, produc valori materiale şi culturale, suntem fantastica mărire a puterii României. Însă noi, două milioane de duşmani din interior, care nu muncesc, nu produc, urăsc şi sunt perfizi, suntem ciuma României. Mărturisim însă deschis şi sincer: mai degrabă suntem loiali decât rebeli, mai bine constructivi decât distrugători, mai degrabă prieteni sinceri decât duşmani ascunşi". Doamnelor şi domnilor, Despre anumite probleme politice, economice, culturale, tradiţii, istorie gândim şi simţim altfel, însă dorim binele acestei ţări. Credem în convieţuirea paşnică, în construcţia socială pe care o putem clădi împreună pentru viitorul nostru mai bun pe pământul acestei ţări. Consider că acest lucru este cel mai important pentru viitorul nostru comun într-o ţară democratică şi prosperă. Vă mulţumesc. (Aplauze.) |
||||
|
|
Domnul Teodor-Viorel Meleşcanu: Îl invit la tribună pe domnul senator Călin Popescu-Tăriceanu, din partea Grupului parlamentar ALDE. Vă rog. |
||||
|
|
Domnul Călin-Constantin-Anton Popescu-Tăriceanu: Domnule preşedinte al României, Domnule preşedinte Emil Constantinescu, Majestatea Voastră, Domnule prim-ministru, Stimaţi membri ai Guvernului, Doamnelor şi domnilor senatori şi deputaţi, Prefericirea Voastră, Părinte Patriarh, Înaltpreasfinţia Voastră, Părinte Robu, Domnule preşedinte al Curţii Constituţionale, Stimaţi invitaţi şi Dragi români, Celebrăm astăzi cea mai importantă zi din istoria ţării noastre - Ziua înfăptuirii Marii Uniri de la 1 Decembrie 1818. S-a scurs un veac şi un an de când muntenii, moldovenii şi ardelenii s-au înfrăţit şi au scris cea mai importantă pagină din istoria naţiunii române. Nimic nu s-ar fi putut întâmpla dacă înaintaşilor noştri le-ar fi lipsit curajul şi demnitatea, dar mai ales patriotismul. Tocmai de aceea Ziua Naţională a României reprezintă pentru noi un prilej în plus de a fi mândri că suntem români. La câteva decenii după Unire, parcursul democrat al României a fost brusc curmat de tancurile sovietice care au adus comuniştii la putere. Atunci au început românii să fie împărţiţi între duşmanii poporului şi cei care îşi luau lumina de la Răsărit. Atunci am văzut ceea ce înseamnă dictonul "Dezbină şi cucereşte!". Au fost vremuri teribile, de tristă amintire pentru poporul român. Dar chiar şi atunci, când i-a fost luat aproape totul, speranţa în mai bine, în libertate şi în democraţie nu a putut să fie distrusă. Istoria modernă a României are puţine momente ca cel din 1918, dar, cu siguranţă, un alt moment important este cel din decembrie 1989. Acum 30 de ani, acea speranţă pentru libertate s-a aprins din nou, românii s-au unit şi au scuturat jugul comunist, cu gândul la un nou început. Curajul şi înfrăţirea celor care au ieşit atunci cu piepturile goale împotriva regimului ceauşist au deschis o nouă pagină de istorie pentru România, o nouă unire. E adevărat, şi graţie unei conjuncturi internaţionale favorabile, exact la fel cum se petrecuse şi în 1918. După alţi câţiva ani - în timpul mandatului meu de premier, lucru care mă va onora pentru totdeauna - s-a mai făcut un pas important, odată cu integrarea României în Uniunea Europeană. Reîntoarcerea în Europa a fost momentul în care am îndeplinit visul şi speranţele celor care au făcut România Mare. A fost o şansă de a împlini cu adevărat idealurile înaintaşilor care şi-au dorit, acum un veac, nu doar o ţară unită, dar şi una puternică, prosperă şi sigură, cu un viitor strălucit, şi mai ales o ţară respectată. România a reuşit să prospere economic, social, cultural, după revenirea în sânul naţiunilor europene şi a lumii libere, de unde lipsise câteva decenii şi cu toţii cred că am sperat că aceasta va aduce şi pacea internă şi dispariţia dihoniei dintre noi. Din păcate, la acest capitol cred că mai avem mult de lucru. S-a încheiat, bunăoară, zilele trecute, competiţia electorală pentru preşedinţie. Un proces firesc, democratic, dezirabil, pentru care românii eroi şi-au dat viaţa în 1989. Dincolo de alegeri, dincolo de lupta politică, dincolo de câştigători şi pierzători, am rămas însă cu gustul amar al dezbinării, pentru că ne-am trezit împărţiţi, ca şi acum 70 de ani, în români buni şi români răi; în români care merită respect şi români care trebuie dispreţuiţi pentru că nu împărtăşesc ideile celorlalţi; în români din afară şi români dinăuntru. În fine, sunt şi alte asemenea situaţii. Trăim vremuri în care pluralismul politic şi respectul pentru cel care poate nu îţi împărtăşeşte ideile; par idei subversive, pentru care poţi fi condamnat în orice moment de noul "tribunal al poporului", de pe social media. Dragi colegi, Dezbinarea poate, eventual, ajuta la câştigarea unor alegeri, dar nu poate reprezenta în niciun caz un plan de viitor. Moralul unei naţiuni moderne şi europene nu poate fi clădit pe acelaşi gen de teorie pe care comuniştii au folosit-o ca să pună mâna pe putere. În loc de asta, trebuie să ne gândim să deschidem larg porţile dialogului, pentru că doar aşa putem să construim un proiect european ambiţios şi demn, doar aşa putem să ajungem o naţiune respectată, în Europa şi în lume. Pentru că, la 101 ani de la Marea Unire, pe care noi o celebrăm astăzi, România merită ceva mai mult şi mai bun! Şi depinde într-o mare măsură de noi, cei din aceasta sală, să dăm acestei patrii ceea ce merită! La mulţi ani, români! La mulţi ani, România! (Aplauze.) |
||||
|
|
Domnul Teodor-Viorel Meleşcanu: Îl invit la tribună pe domnul deputat Emil-Marius Paşcan, reprezentantul Grupului parlamentar al PMP. Vă rog. |
||||
|
|
Vă mulţumesc. Domnule preşedinte al României, Domnule prim-ministru, Distinşi membri ai Guvernului, Alteţa Voastră, Preafericirea Voastră, Înaltpreasfinţia Voastră, Stimaţi invitaţi, Distinşi colegi, Sunt onorat şi am privilegiul ca, de la tribuna Parlamentului României, să transmit un mesaj confratern, în numele Partidului Mişcarea Populară şi al meu personal, tuturor românilor, tuturor concetăţenilor noştri care gândesc, simt, iubesc româneşte, oriunde aceştia s-ar afla. Pentru orice român adevărat Ziua Naţională este un moment de bucurie sufletească profundă, de speranţă într-un viitor comun luminos. Ziua de 1 Decembrie este un simbol al unităţii, solidarităţii şi trăiniciei neamului românesc, reunit astral în graniţele naţiunii române. Vă îndemn pe toţi la un moment de pioasă recunoştinţă faţă de înaintaşii noştri, români curajoşi şi înţelepţi, care prin sacrificiul şi munca lor au reuşit să ne lase nouă moştenire această ţară minunată numită România. Fără viziunea Regelui Ferdinand Întregitorul, a premierului I.C. Brătianu şi a bravilor generali ai Armatei române, care au condus oştirea română în marile bătălii ale Războiului pentru Independenţă şi ale Primului Război Mondial nu am fi trăit niciodată aceste momente de bucurie, iar pentru aceasta trebuie să le fim recunoscători acestor eroi care vor fi nemuritori în memoria noastră comună. Dragi bărbaţi şi femei de stat, Istoria naţională ne învaţă că atunci când avem un obiectiv, dacă avem o viziune coerentă, suntem înţelepţi şi acţionăm unitar, trecând peste interese meschine de moment sau luptă sterilă - român contra român, putem realiza ceea ce ne propunem. Se întâmplă acest lucru chiar când bătălia pe care trebuie să o ducem seamănă cu lupta dintre David şi Goliat. În acest sens, cred că, după câţiva ani grei, în care România a fost dezbinată, în încercarea de a fi asmuţit frate contra frate, ne aflăm într-un moment de răscruce majoră, în care putem să stabilim obiective îndrăzneţe şi să trudim împreună, pentru a le atinge. Timpul războiului româno-român a trecut şi a venit momentul înţelepciunii, al unităţii şi solidarităţii naţionale, a venit momentul să răspundem aşteptărilor legitime ale tuturor celor care compun naţiunea română, fie ei locuitori ai României sau români din diaspora, care nu şi-au uitat plaiurile natale şi care în număr atât de mare au vrut să-şi arate iubirea de ţară şi faptul că le pasă, participând în număr mare la recent încheiatele alegeri. De altfel, crezul meu intim este că votul tuturor a fost un semn de patriotism şi trebuie tratat ca atare. Vestea cea bună este că trăim vremuri mai puţin tulburi şi violente decât înaintaşii noştri. Nu este nevoie de niciun sacrificiu de sânge pentru a construi România, pe care ei au visat-o şi pe care compatrioţii noştri şi-o doresc cu atâta ardoare. Iată, aţi văzut antevorbitori care făceau trimitere la bătălia cu like-uri şi cu social media. Deci nu e baionetă, nu e armă, e mult mai simplu! Doamnelor şi domnilor. România pe care şi-o doresc românii este o ţară integrată de facto şi de iure în Uniunea Europeană, este o ţară membră a spaţiului Schengen şi parte a zonei Euro, suntem o ţară pe care o dorim respectată, asupra căreia să nu mai existe îndoieli privind existenţa statului de drept şi a domniei legii. Atunci când vom atinge aceste deziderate, vom reprezenta o voce puternică în Europa şi sper că acest moment nu este prea departe! România plăsmuită de înaintaşi şi dorită de concetăţeni este o ţară modernă, cu şcoli care să ofere o educaţie înaltă viitoarelor generaţii, cu spitale moderne şi dotate, care să-i trateze corect şi eficient pe cei aflaţi în dificultate. România mea este o ţară cu o infrastructură dezvoltată, care să fie bază a unei economii competitive. Nu ne cere nimeni să ieşim cu puştile, cu baionetele la înaintare, dar trebuie să construim acele autostrăzi care le-au fost promise repetat românilor. "Autostrada Unirii", Târgu Mureş-Iaşi-Ungheni, un proiect iniţiat de PMP pentru care, din păcate, nu s-au făcut mari lucruri anul trecut. Autostrada Ploieşti-Braşov-Târgu Mureş, Autostrada Piteşti-Sibiu, parte a Coridorului IV Pan-European, "Autostrada Nordului", Vama-Petea-Suceava, "Autostrada Estului", Ploieşi-Buzău-Galaţi, Drumul Expres Piteşti-Craiova sunt doar câteva din marile obiective de infrastructură pe care trebuie să le înfăptuim împreună. România noastră trebuie să fie şi un spaţiu al toleranţei şi al iubirii aproapelui, dar şi al păstrării tradiţiilor naţionale şi al valorilor creştin-strămoşeşti, pentru care mulţi dintre înaintaşii noştri s-au jertfit. "Unitatea în diversitate", sintagmă de pe frontispiciul construcţiei europene unitare, înseamnă că suntem diferiţi şi trebuie să ne respectăm şi acceptăm reciproc. Aceasta nu înseamnă că trebuie să fim toţi la fel. Dragi români, Avem datoria să nu uităm că ţara noastră nu este întreagă. Faţă de momentul pe care-l sărbătorim atât de cuvios şi frumos cu fiecare dată de 1 Decembrie, România a pierdut din trupul său sfânt partea dintre Prut şi Nistru. De Ziua Naţională, mai mult decât oricând, trebuie să spunem tare că Basarabia este pământ românesc şi fraţii noştri de peste Prut vorbesc, gândesc şi simt româneşte! (Aplauze.) Ar fi mare păcat ca într-un asemenea moment de concordie şi acalmie politică pentru cinstirea Zilei Naţionale să nu ne asumăm ca veritabil proiect de ţară reîntregirea naţională! Şi avem două căi prin care putem să atingem acest deziderat: 1. Un act politic al ambelor state, prin care să-şi asume că sunt una şi aceeaşi ţară; 2. Sprijinirea aderării Republicii Moldova la Uniunea Europeană şi unirea sub această mare umbrelă de civilizaţie şi cultură europeană. În oricare dintre variante avem datoria ca într-o manieră asumată şi fără echivoc să sprijinim forţele pro-româneşti şi pro-europene de la Chişinău, care se luptă pentru păstrarea direcţiei corecte a ţării lor. Salut, pe această cale, disponibilitatea noului Guvern de la Bucureşti de a înfiinţa o agenţie pentru relaţia cu Republica Moldova şi sper că sprijinul pentru Basarabia se va manifesta şi în plan economic, dar şi cu sprijin logistic şi de resursă umană calificată, care să ajute la depăşirea perioadei grele cu care se confruntă Chişinăul. Nu aş vrea să închei acest capitol al românilor din afara graniţelor fără să vorbesc despre necesitatea unui sprijin real şi pentru comunităţile româneşti din Serbia, mai ales pentru românii din Valea Timocului, din Ucraina, unde au loc epurări pe criterii etnice, din Ungaria şi Bulgaria. La fel cum sper să continuăm pe drumul reformelor legislative, pentru a le permite de o manieră şi mai clară celor care trăiesc în diaspora din Vestul Europei, să se implice în viaţa ţării lor natale. Dragii mei concetăţeni, Închei această alocuţiune cu cuvintele marelui poet ardelean George Coşbuc, care descria astfel menirea unui luptător, în poezia "Lupta vieţii", lupta pentru România fiind şi asumarea programatică, identitară a Partidului Mişcarea Populară: "Nimic nu-i mai de râs ca plânsul În ochii unui luptător. O luptă-i viaţa; deci te luptă Cu dragoste de ea, cu dor. Pe seama cui? Eşti un nemernic Când n-ai un ţel hotărâtor. Tu ai pe-ai tăi! De n-ai pe nimeni, Te lupţi pe seama tuturor". Este un îndemn la acţiune, împotriva lamentărilor şi a scuzelor de complezenţă. Noi, cei care iubim România, avem datoria să construim cea mai bună ţară posibilă şi vreau să vă încredinţez, în numele Partidului Mişcarea Populară, că nu vom pregeta nicio clipă să punem toată munca noastră în folosul acestei naţiuni! Dumnezeu iubeşte România! Şi avem datoria ca şi noi să facem la fel. La mulţi ani, români! La mulţi ani, România! Aşa să ne ajute Dumnezeu! Vă mulţumesc pentru atenţie. (Aplauze.) |
||||
|
|
Domnul Teodor-Viorel Meleşcanu: Îl invit la tribună pe domnul deputat Varujan Pambuccian, reprezentantul Grupului parlamentar al minorităţilor naţionale. Aveţi cuvântul, vă rog. |
||||
|
|
Vă mulţumesc, domnule preşedinte. Domnule preşedinte al României, Domnule preşedinte Emil Constantinescu, Majestatea Voastră, Custode al Coroanei României, Domnule prim-ministru, Preafericirea Voastră, Înaltpreasfinţia Voastră, Excelenţele Voastre, Dragi colegi, Doamnelor şi domnilor, 1 Decembrie 1918 nu a fost o întâmplare, a fost rezultatul a mulţi ani în care râuri ale timpului s-au adunat într-un mare fluviu care a adus la lumină voinţa, inteligenţa şi credinţa românilor şi popoarelor trăitoare pe pământ românesc. 1 Decembrie 1918 a fost momentul în care voinţa şi capacitatea organizatorică a Coroanei României, în Vechiul Regat, au făurit şi oţelit o armată căreia Unirea îi datorează foarte mult. A fost momentul în care intelectualii transilvăneni, printr-o încăpăţânare şi o inteligenţă absolut ieşite din comun au militat zeci de ani pentru această unire. A fost momentul care s-a concretizat într-unul dintre cele mai moderne documente ale secolului XX - şi acum putem spune "ale secolului XX", pentru că acest secol s-a încheiat -, un document în care se face vorbire de lucruri neauzite, în acel moment, pe alte meleaguri - şi acesta este un lucru cu care e bine să ne mândrim şi de care să fim conştienţi. Acolo s-a făcut vorbire, printre altele, pentru prima dată, de formarea unei naţiuni moderne, ca rezultat al voinţei şi diversităţii popoarelor trăitoare pe pământ românesc. Acolo s-a făcut vorbire, pentru prima dată, de mecanisme democratice extrem de avansate, pe care statul român avea să le implementeze mai târziu. Acolo s-a făcut vorbire, pentru prima dată, de dreptul la vot universal, direct şi secret, universal înţelegând drept de vot acordat şi femeilor. Este un document care a fost gândit de un grup de intelectuali români şi citit de cel care la vremea aceea era episcopul Iuliu Hossu, devenit mai târziu cardinal, poate pentru a ilustra versurile din Imnul naţional, care spun "Preoţi cu crucea-n frunte! Căci naţia e creştină"... "Căci oastea e creştină!". Eu am spus "Căci naţia e creştină", pentru că mă gândeam că este documentul care a construit naţiunea română moderă. Din păcate, secolul XX, cel puţin începutul lui, a fost marcat de ascensiunea unui tip de proletariat care în Europa a creat curente politice îngrozitoare şi România a fost, din păcate, victima ambelor variante ale creaţiei proletariatului industrial de atunci, în plan ideologic. România, care devenise mare, naţiunea română, care devenise o naţiune mare, a fost nedrept şi samavolnic fragmentată, atunci când Europa a trecut prin aceste ideologii. Generaţia mea este generaţia care a făcut ca România să scape din temniţa comunistă. Generaţia mea este generaţia care a făcut ca România să se alăture lumii libere, prin aderarea la NATO şi la Uniunea Europeană. Şi acum mă uit la colegii tineri din Parlament şi vă spun că generaţia voastră are de înfăptuit un lucru mult mai greu decât cel pe care l-a făcut generaţia mea. Generaţia voastră trebuie să reîntregească naţiunea română şi statul român! Asta este îndatorirea pe care o aveţi şi mă uit la voi cu speranţă şi sper să am bucuria să trăiesc acel moment! Vă mulţumesc. (Aplauze.) |
||||
|
|
Domnul Teodor-Viorel Meleşcanu: Stimaţi colegi, Vă rog să rămâneţi în sală, pentru a ne permite mie şi domnului Ciolacu să-l acompaniem pe Preşedintele României la plecare şi le invit pe doamna Alina Gorghiu şi pe doamna Carmen Moldovan să preia conducerea şedinţei comune, referitoare la exercitarea dreptului de sesizare a Curţii Constituţionale pentru un număr mai important de legi. Vă mulţumesc. Vă rog să rămâneţi în sală. |
||||
|
|
(În continuare, şedinţa a fost condusă de doamna deputat Carmen-Ileana Mihălcescu, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor, asistată de domnul deputat Dragoş Gabriel Zisopol, secretar al Camerei Deputaţilor, şi de domnul senator Ion Ganea, secretar al Senatului |
|
|||
|
Din prezidiu a făcut parte şi doamna senator Alina-Ştefania Gorghiu, vicepreşedinte al Senatului.) |
|||||
|
|
Doamna Carmen-Ileana Mihălcescu: Doamnelor şi domnilor deputaţi şi senatori, Vă informez că, în conformitate cu prevederile art. 15 alin. (2) şi alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, astăzi, 2 decembrie 2019, s-au depus la secretarii generali ai Camerei Deputaţilor şi Senatului, în vederea exercitării de către deputaţi şi senatori a dreptului de sesizare a Curţii Constituţionale, următoarele legi adoptate de ambele Camere ale Parlamentului:
Termenele pentru sesizare sunt de două zile pentru legile adoptate în procedură de urgenţă şi de cinci zile pentru legile adoptate în procedură de drept comun, de la data depunerii, astăzi, 2 decembrie 2019. Vă mulţumesc. Declar închisă şedinţa comună solemnă a Camerei Deputaţilor şi Senatului, consacrată sărbătoririi Zilei Naţionale a României. Vă doresc o zi bună! |
||||
|
Şedinţa s-a încheiat la ora 15,58. |
|||||
 |
