Parliamentary debates

Şedinţa a început la ora 11.04.

Lucrările şedinţei au fost conduse de domnul Ion-Marcel Ciolacu, preşedintele Camerei Deputaţilor, şi domnul Florin-Vasile Cîţu, preşedintele Senatului, asistaţi de domnul Ovidiu Victor Ganţ, secretar al Camerei Deputaţilor, şi domnul Sorin Lavric, secretar al Senatului.

Domnul Ion-Marcel Ciolacu:

Liderii de grup, vă rugăm să vă invitaţi colegii în sală pentru a deschide şedinţa comună a Camerei Deputaţilor şi Senatului din ziua de marţi, 28 iunie 2022.

Doamnelor şi domnilor miniştri,

Doamnelor şi domnilor deputaţi şi senatori,

Stimaţi membri ai Corpului diplomatic,

Stimaţi invitaţi,

Onorată asistenţă,

Declar deschisă şedinţa comună de astăzi a Camerei Deputaţilor şi Senatului şi vă anunţ că, din totalul de 465 de deputaţi şi senatori, şi-au înregistrat prezenţa până în acest moment 224.

Proiectul ordinii de zi şi proiectul programului de lucru pentru şedinţa comună, stabilite de Birourile permanente ale celor două Camere, cu participarea liderilor grupurilor parlamentare, au fost distribuite.

Supun votului ordinea de zi pentru şedinţa comună de astăzi.

Vă rog să vă pregătiţi cartelele.

Să înceapă votul.

Cu majoritate de voturi, ordinea de zi a fost aprobată.

Supun votului programul de lucru.

Să înceapă votul.

Cu majoritate de voturi, programul de lucru a fost aprobat.

Pe ordinea de zi a şedinţei de astăzi avem înscris Proiectul Declaraţiei Parlamentului României cu ocazia aniversării a 25 de ani de la lansarea Parteneriatului strategic dintre România şi Statele Unite ale Americii.

Doamnelor şi domnilor deputaţi şi senatori,

Invit la tribună pe domnul Florin Cîţu, preşedintele Senatului.

Vă rog, domnule preşedinte.

Domnul Florin-Vasile Cîţu:

Buna ziua!

Domnule preşedinte al Camerei Deputaţilor,

Doamnelor şi domnilor senatori şi deputaţi,

Excelenţele Voastre,

Stimaţi invitaţi,

Îmi face o deosebită plăcere să fim astăzi aici, să celebrăm 25 de ani de Parteneriat strategic cu Statele Unite, o colaborare bilaterală care a fost benefică pentru ambele state.

25 de ani de când cei doi aliaţi puternici în cadrul NATO colaborează foarte bine în multe domenii, inclusiv, şi în special, aş spune, în această perioadă, în zona de apărare, participând împreună în operaţii şi misiuni, susţinând interesele şi obiectivele comune în scopul asigurării stabilităţi regiunii Mării Negre, care, bineînţeles, are un impact direct asupra securităţi întregului spaţiu euroatlantic.

Cu atât mai mult, în actualul context generat de agresiunea criminală, neprovocată şi nejustificată, declanşată de Federaţia Rusă în Ucraina, Parteneriatul nostru strategic, pe care l-am construit cu atâta grijă şi consecvenţă de-a lungul acestei perioade, se dovedeşte a fi mai important ca niciodată pentru efortul nostru comun în faţa celor mai mari ameninţări din istoria noastră recentă. Mai mult, confirmă încă o dată că, împreună, România şi Statele Unite au reuşit să realizeze proiecte comune de amploare pentru securitatea ambelor naţiuni, dar şi pentru ceea ce este NATO.

În acest sens, doresc să menţionez că România nu a avut nicio ezitare să fie alături de Statele Unite în Afganistan, în Irak, atunci când a fost chemată. În acelaşi spirit, observăm că, în prezent, aliatul nostru strategic înţelege bine şi împărtăşeşte preocupările de securitate ale ţării noastre, fiind puternic angajat în susţinerea intereselor noastre în această parte a lumii, pe flancul estic al NATO, şi în mod special la Marea Neagră, cu o prezenţă consolidată, o prezenţă care va fi şi mai numeroasă după acest Summit al NATO de la Madrid, o prezenţă americană în România.

Dar pe lângă relaţia noastră militară, aş vrea să vorbesc puţin şi de celelalte elemente care fac din acest Parteneriat strategic unul de succes.

Şi aş menţiona, în primul rând, vizita oficială pe care am făcut-o anul acesta, după foarte mulţi ani, în Statele Unite, conducând o delegaţie de senatori de la... atât de la putere, cât şi de la opoziţie, unde am prezentat ceea ce a făcut România în ultimii ani pentru acest parteneriat, dar şi ceea ce aşteptăm de la Statele Unite, în special pe zona de apărare, în perioada următoare. Şi sunt fericit să văd că o parte din ceea ce noi am cerut în Statele Unite se întâmplă acum, flancul estic fiind în România mai puţin, zic eu... sau la... să nu fie la fel de puternic ca partea de nord a flancului estic. Şi atunci, văd că de la Madrid vom avea ştiri bune de la NATO, cu mai multe trupe care vor veni în România din Statele Unite.

În acelaşi timp, aşa cum spuneam, România a făcut foarte multe pentru acest Parteneriat strategic. România este singura ţară din Uniunea Europeană care a scos China... în timpul unei guvernări liberale, a scos China din contractele cu energie nucleară sau din contracte cu companii... cu statul, companiile chinezeşti. Repet, este singura ţară care a scos în totalitate din aceste contracte. Ţineţi minte că până am venit la guvernare, în 2019, exista un contract cu China pentru energie nucleară - am rezolvat acea problemă.

Iarăşi, foarte fericit să văd că Small/medium reactors, o tehnologie care... o tehnologie nouă, un proiect care părea un vis acum câţiva ani de zile, devine realitate în România tot cu Parteneriatul strategic. Tot un proiect făcut de o guvernare liberală.

Dar, mai mult ca oricând, trebuie să apreciem susţinerea Parteneriatului nostru strategic, partenerului nostru strategic - Statele Unite, în ceea ce priveşte statul de drept şi respectarea statului de drept. Şi trebuie să apreciem că în perioada aceasta, de democraţie tânără a României, au fost câteva momente în care ne-am uitat la Statele Unite pentru susţinere, pentru că democraţia noastră o luase într-o direcţie greşită. Şi sunt exemple recente, de acum câţiva ani, acum 10 ani, acum câţiva ani, dar acelaşi lucru mă aştept de la Statele Unite şi în perioada următoare. Mă aştept ca, dacă observă, ca un frate mai mare, derapaje ale democraţiei în România, să ne tragă de mânecă şi să ne ducă în direcţia cea bună.

Stimaţi invitaţi,

Contextul evoluţiilor recente atât din Europa, cât şi din mediul internaţional economic, politic şi de securitate necesită în continuare focalizarea atenţiei strategice a Statelor Unite şi NATO asupra regiunii noastre. Alături de parteneri şi aliaţi, vom milita în continuare pentru menţinerea echilibrului strategic la Marea Neagră, protejarea graniţelor NATO inclusiv prin oferirea de asistenţă şi sprijin Ucrainei şi continuarea sprijinului pentru partenerii noştri din regiune - Republica Moldova şi Georgia în mod special.

Şi pentru că nu vreau să lungesc acest discurs, cred că este momentul, România a arătat că este un partener şi un aliat de nădejde, este momentul ca, împreună cu partenerii noştri, să ducem acest Parteneriat strategic la nivelul următor, să lucrăm pragmatic şi mai cu spor pentru a include România în Programul de Visa Waiver. Este momentul ca românii şi România să facă parte din acest program.

Dear partners,

You are here today and i think is time to work better and stronger to include Romania in the Visa Waiver Program. Romanians deserve this.

Mulţumesc.

La mulţi ani, Parteneriatului strategic cu Statele Unite!

Vă mulţumesc. (Aplauze.)

Stimaţi colegi,

Urmează alocuţiunea domnului Ion-Marcel Ciolacu, preşedintele Camerei Deputaţilor.

Domnul Ion-Marcel Ciolacu:

Domnule preşedinte al Senatului,

Stimaţi membri ai Guvernului,

Distinşi reprezentanţi ai Corpului diplomatic,

Stimaţi colegi,

Astăzi, când sărbătorim 25 de ani de la semnarea Parteneriatului strategic cu Statele Unite, putem constata cu toţii evidenţa importanţei sale pentru România.

Invazia din Ucraina a demonstrat întregii Europe faptul că, din punct de vedere al securităţii, continentul nostru se află în continuare sub umbrela Statelor Unite. Iar dacă ne uităm la noua realitate din Marea Neagră, trebuie să conştientizăm faptul că România are nevoie de Statele Unite şi de protecţia pe care acestea ne-o oferă.

Cu alte cuvinte, România, la fel ca toate statele de pe flancul estic, se bazează pe parteneriatul direct pe care îl are cu Statele Unite, iar acest lucru reprezintă cea mai înaltă garanţie de securitate pentru cetăţenii noştri.

Având în vedere aceste aspecte, cred că toţi cei care s-au îndoit de-a lungul timpului de beneficiile acestui parteneriat au primit acum răspunsul. Ultimele luni ne-au demonstrat pe deplin tuturor cât de important este acest parteneriat şi cât de mult contează suportul militar, logistic şi de intelligence pe care Statele Unite îl oferă României şi întregii lumi.

Doamnelor şi domnilor,

România a fost, este şi va fi întotdeauna un partener solid şi de încredere al Statelor Unite. Dar, această relaţie strânsă nu s-a construit peste noapte, ci este rezultatul unui lung şir de eforturi comune în ultimii 25 de ani.

După tragicul eveniment din 11 septembrie 2011, România a reacţionat imediat şi s-a declarat de facto un aliat al Statelor Unite în lupta terorismului. Primele trupe româneşti au ajuns în Afganistan în acelaşi an, iar un an mai târziu am făcut parte din coaliţia internaţională condusă de Statele Unite pentru a dărâma regimul dictatorial al lui Saddam Hussein.

Mai mult, în 2016, România a fost printre primele ţări care au respectat înţelegerea cu Statele Unite referitoare la bugetul NATO şi a alocat 2% din PIB pentru apărare.

Partidul Social Democrat a susţinut toate aceste demersuri, înţelegând încă de la început faptul că, din punct de vedere al securităţii, România are cel mai puternic aliat în Statele Unite ale Americii.

Doamnelor şi domnilor,

Parteneriatul cu Statele Unite este unul extraordinar pe linie militară, de intelligence, pe capitole care ţin de securitatea noastră şi de cea regională.

Militarii români, ofiţerii de informaţii care îşi desfăşoară şi şi-au desfăşurat activitatea în teatrele de operaţii şi în condiţii de război au fost, sunt şi vor fi întotdeauna apreciaţi pentru profesionalism şi rezultate de partenerii noştri din Statele Unite ale Americii.

Din păcate, şi o spun cu amărăciune, fiind unul dintre oamenii politici ai acestei ţări, mai avem foarte mult de lucrat la capitolul economic al acestui parteneriat şi mai ales la capitolul politic. Pentru cele două din urmă, clasa politică a ultimilor 25 de ani nu a făcut suficient.

De aceea, consider că una din obligaţiile mele, în calitate de preşedinte al Camerei Deputaţilor, este să mă asigur că acest lucru se va schimba. Sper ca în următorii doi ani să reuşim să construim linii directe de comunicare, pe lângă cele diplomatice ale Ministerului de Externe, care să ne permită să fim parte a grupului de ţări care nu au nevoie de viză, să atragem din ce în ce mai multe companii americane interesate să investească în regiunea noastră şi de a construi, pur şi simplu, un dialog la nivel politic care poate aduce câştiguri de ambele părţi.

În acest sens, colegi mei, atât din Guvern, cât şi din Parlament, fiecare pe domeniul său de specialitate, lucrează deja la planuri detaliate de business pe care să le prezentăm partenerilor americani. Avem o şansă uriaşă de a dezvolta componenta economică a parteneriatului, în contextul în care foarte multe companii americane au anunţat că îşi mută afacerile din Rusia şi Ucraina. România poate fi o soluţie viabilă pentru toate aceste afaceri, dar noi trebuie să fim cei care să mergem către investitori cu propuneri foarte bine detaliate, astfel încât să le câştigăm încrederea.

Ştiu că suntem... Ştiu că nu suntem singurii care vor asta, Turcia, Polonia sau Ungaria îşi doresc acelaşi lucru, să atragă cât mai multe investiţii americane din Rusia şi Ucraina către ei. Dar eu cred că România, din toate punctele de vedere, are mai multe avantaje faţă de aceste ţări. De aceea, Partidul Social Democrat îşi va asuma în perioada următoare să promoveze propunerile şi proiectele noastre de dezvoltare economică.

Închei această intervenţie spunând că avem şansa să facem o schimbare reală în România dacă vom folosi oportunitatea pe care o avem acum.

Vă asigur, atât eu, cât şi Partidul Social Democrat, vom fi şi de data aceasta de partea bună a istoriei şi vom lua cele mai bune decizii împreună cu partenerii noştri pentru ca România să devină una dintre cele mai dezvoltate ţări din regiune.

Vă mulţumesc. (Aplauze.)

Vă informez că Proiectul Declaraţiei a fost afişat pe paginile de internet ale celor două Camere.

Pentru prezentarea Declaraţiei dau cuvântul doamnei deputat Ana Cătăuţă.

Vă rog, doamna deputat.

Doamna Ana-Maria Cătăuţă:

Mulţumesc foarte mult, domnule preşedinte. Declaraţie cu ocazia aniversării a 25 de ani de la lansarea Parteneriatului strategic dintre România şi Statele Unite ale Americii

"România şi Statele Unite ale Americii aniversează, pe 11 iulie 2022, 25 de ani de la momentul lansării Parteneriatului strategic bilateral, iniţiativă concretă care a urmărit construirea unui cadru de cooperare de sprijinire a eforturilor interne în domeniul reformei politice, economice, militare, administrative, inclusiv pentru susţinerea atingerii de către România a obiectivului major de integrare euroatlantică.

În cei 25 de ani trecuţi de la lansarea parteneriatului, acesta s-a dezvoltat continuu, inclusiv prin adoptarea, la Washington, la 13 septembrie 2011, a Declaraţiei Comune privind Parteneriatul strategic pentru secolul XXI dintre România şi Statele Unite ale Americii. Declaraţia comună reprezintă un punct de referinţă important pentru parteneriatul nostru strategic, fiind primul document politic care menţionează Parteneriatul strategic şi stabilind cadrul pentru cooperarea şi coordonarea în creştere dintre România şi SUA, în vederea promovării securităţii, democraţiei, bunei guvernări, oportunităţilor oferite de economia de piaţă şi a schimburilor culturale.

Odată cu adoptarea Declaraţiei comune din 13 septembrie 2011, a fost semnat şi Acordul româno-american privind amplasarea sistemului de apărare împotriva rachetelor balistice al SUA în România. Acest acord este primul document juridic bilateral care menţionează Parteneriatul strategic dintre România şi Statele Unite. Sistemul antirachetă a devenit complet operaţional în 2016 şi are importanţă strategică majoră pentru securitatea Alianţei Nord-Atlantice.

În urma întrevederilor dintre Preşedintele României şi Preşedintele SUA în 2017 şi 2019, noi domenii, precum reţelele 5G şi energia nucleară, au completat cadrul de cooperare al Parteneriatului strategic.

În ultimii 25 de ani, Parteneriatul strategic dintre România şi SUA şi-a demonstrat în mod plenar valoarea practică şi a evoluat odată cu progresul înregistrat de România în privinţa aderării la instituţiile europene şi euroatlantice şi de transformare internă profundă în conformitate cu valorile democratice ale spaţiului euroatlantic.

România şi Statele Unite împărtăşesc valori şi interese comune, angajamentul profund pentru democraţie şi o relaţie strategică durabilă. Soliditatea relaţiei dintre România şi SUA este garantată de sprijinul puternic şi constant al societăţii şi al clasei politice româneşti.

Parteneriatul strategic dintre România şi Statele Unite ale Americii, lansat acum 25 ani, reflectă voinţa de a răspunde provocărilor şi ameninţărilor regionale şi globale şi are o contribuţie majoră la parcursul democratic, creşterea prosperităţii şi securităţii cetăţenilor români.

Parteneriatul strategic dintre România şi SUA oferă şi cadrul de formulare a răspunsului comun, fundamentat pe dreptul internaţional şi respectul pentru ordinea internaţională bazată pe reguli, la invazia neprovocată şi nejustificată a Ucrainei de către Rusia.

Cooperarea intensă şi multidimensională dintre România şi SUA din ultimii 25 de ani a condus la facilitarea contactelor între comunităţile de afaceri, precum şi la o colaborare intensificată în asigurarea securităţii energetice, atât prin diversificarea surselor şi rutelor de transport, cât şi prin punerea bazelor unei relaţii mutual benefice în sectorul nuclear civil, în ceea ce priveşte diversificarea surselor de gaz şi explorarea posibilităţilor de utilizare a surselor de energie regenerabilă.

A fost consolidată acţiunea comună în favoarea democraţiei şi statului de drept, inclusiv prin susţinerea acestora în regiunea Balcanilor de Vest şi a Parteneriatului Estic, precum şi prin cooperarea în cadrul Comunităţii Democraţiilor, a cărei preşedinţie este exercitată de către România, şi al Summit-ului pentru Democraţie, organizat în 2021 de Statele Unite ale Americii.

A fost intensificată cooperarea în domeniul asigurării securităţii comunicaţiilor şi în combaterea dezinformării şi ameninţărilor hibride.

Salutăm în mod deosebit progresele importante înregistrate în cooperarea dintre România şi Statele Unite în domeniul securităţii, în vederea asigurării securităţii Flancului Estic al NATO, inclusiv în regiunea Mării Negre. Remarcăm în special amplasarea şi operaţionalizarea facilităţii antirachetă la baza aeriană de la Deveselu; creşterea prezenţei militare şi diversificarea rotaţiei de forţe SUA pe teritoriul României, inclusiv prin desfăşurarea în 2022 la Baza Aeriană de la Câmpia Turzii a unui detaşament de aeronave MQ-9 Reaper aparţinând Forţelor Aeriene ale Statelor Unite ale Americii, repoziţionarea în România a Batalionului Stryker, dislocarea unor aeronave F-16 şi F-18 pentru consolidarea misiunilor de Poliţie Aeriană Întărită în România; intensificarea exerciţiilor comune; cooperarea în dotarea cu sisteme de armament performante, România fiind primul stat european care a achiziţionat sistemul HIMARS.

La aniversarea a 25 de ani de la lansarea Parteneriatului strategic dintre România şi Statele Unite, Parlamentul României:

• reafirmă relevanţa şi validitatea principiilor pe care se bazează Parteneriatului strategic, respectiv angajamentul comun pentru valorile şi instituţiile democraţiei, statului de drept şi drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului, şi recunoaşterea comună a rolului relevant al României în Europa de Sud-Est în promovarea acestor valori şi principii;
• subliniază angajamentul ferm al Parlamentului României pentru Parteneriatul strategic România - SUA, care constituie şi va rămâne unul dintre pilonii fundamentali ai politicii externe şi de securitate a statului român;
• recunoaşte beneficiile rezultate din implementarea cu succes a etapelor convenite de comun acord în cadrul Parteneriatului strategic;
• sprijină aprofundarea şi extinderea Parteneriatului strategic, creşterea relevanţei strategice a acestuia, prin extinderea colaborării în domenii ca apărare, energie, comunicaţii, noi tehnologii, combatere a ameninţărilor hibride;
• se angajează să sprijine în activitatea legislativă şi prin mijloacele diplomaţiei parlamentare măsurile de asigurare a securităţii în mod unitar şi coerent pe Flancul Estic al NATO şi în spaţiul euroatlantic, inclusiv creşterea prezenţei militare SUA în România, fiind încredinţat că acestea aduc beneficii reciproce pe termen lung şi întăresc legăturile transatlantice;
• reiterează hotărârea de a sprijini contactul strâns şi coordonarea cu Statele Unite, uniţi în voinţa de a susţine ordinea internaţională bazată pe reguli, care este esenţială pentru menţinerea păcii şi securităţii mondiale, pentru a proteja democraţia şi libertatea şi pentru a asigura securitatea aprovizionării cu alimente la nivel global, în contextul agresiunii militare continue, pe scară largă a Rusiei împotriva integrităţii teritoriale, suveranităţii şi independenţei Ucrainei;
• subliniază faptul că relaţia transatlantică, care include NATO, cooperarea UE - SUA şi relaţiile bilaterale ale statelor europene cu Statele Unite, este esenţială pentru securitatea şi prosperitatea cetăţenilor de pe ambele maluri ale Atlanticului;
• salută angajamentul Administraţiei SUA în favoarea democraţiei, inclusiv reunirea unui Summit pentru Democraţie, susţine sinergia procesului lansat prin acest summit cu activităţile Comunităţii Democraţiilor, a cărei preşedinţie este asigurată de România, şi importanţa unui răspuns comun la provocările generate de regimurile autoritare şi regresul înregistrat în materie de democraţie în mai multe regiuni ale lumii;
• exprimă dorinţa de a întări şi extinde, în spiritul prevederilor Parteneriatului strategic şi prin mijloacele specifice diplomaţiei parlamentare, legăturile cu reprezentanţii Congresului SUA, contribuind astfel la promovarea valorilor comune ale democraţiei, multilateralismului, statului de drept şi apărării drepturilor omului, atât în plan bilateral, cât şi la nivelul organizaţiilor internaţionale;
• confirmă sprijinul pentru Iniţiativa celor Trei Mări şi pentru proiectele Rail2Sea şi Via Carpatia, salută susţinerea SUA, inclusiv financiară şi printr-o rezoluţie a Camerei Reprezentanţilor pentru acest format de cooperare care vizează consolidarea rezilienţei într-un spaţiu esenţial pentru securitatea Europei;
• salută implicarea consistentă a Statelor Unite în reuniunile Formatului Bucureşti 9, iniţiativă a Preşedinţilor României şi Poloniei, platformă utilizată în mod intensiv în ultima perioadă pentru coordonare transatlantică şi promovarea abordărilor comune în consolidarea securităţii euroatlantice;
• subliniază importanţa relaţiilor interpersonale pentru vitalitatea şi soliditatea parteneriatului dintre SUA şi România; salută, în context, intensificarea dialogului privind îndeplinirea condiţiilor pentru includerea României în Programul Visa Waiver şi exprimă interesul de a consolida dialogul interparlamentar pe această temă. Exprimăm speranţa că aderarea României la Programul Visa Waiver, obiectiv comun al celor două ţări, se va realiza în cel mai scurt timp, fiind deosebit de important pentru toţi cetăţenii români."

Mulţumesc mult. (Aplauze.)

Domnul Ion-Marcel Ciolacu:

Doamnelor şi domnilor deputaţi şi senatori,

Supun votului dumneavoastră Declaraţia Parlamentului României.

Vă rog să vă pregătiţi de vot.

Să înceapă votul.

Cu majoritate covârşitoare de voturi, declaraţia a fost adoptată.

Doamnelor şi domnilor deputaţi şi senatori,

Potrivit celor convenite în şedinţa Birourilor permanente, cu participarea liderilor grupurilor parlamentare din cele două Camere ale Parlamentului, în această şedinţă solemnă vom avea intervenţii ale reprezentanţilor grupurilor parlamentare din Cameră şi Senat, având alocate câte 7 minute pentru fiecare grup parlamentar, iar deputaţilor şi senatorilor neafiliaţi li se acordă 3 minute.

Din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat, domnul senator Robert Cazanciuc.

Vă rog frumos.

Domnul Robert-Marius Cazanciuc:

Domnule preşedinte Florin Cîţu,

Domnule preşedinte Marcel Ciolacu,

Stimaţi membri ai Guvernului,

Doamnelor şi domnilor ambasadori,

Stimaţi colegi,

Aniversarea de astăzi mă duce cu gândul la primele vizite pe care le-am făcut în America, în urmă cu aproximativ 20 de ani. Am fost invitat împreună cu mai mulţi tineri din întreaga lume să vedem cum funcţionează democraţia la ea acasă. Am vizitat instituţii care reprezintă piloni ai democraţiei americane, redacţii mari de ziare, FBI, Poliţie, Procuratură, curţi de justiţie, dar şi şcoli de gândire cum ar fi Institutul Democrat sau Republican. Mulţumesc şi pe această cale Departamentului de Stat pentru şansa de a fi fost invitat să înţeleg de ce americanii îşi iubesc ţara: şanse egale de a reuşi în viaţă, prin muncă, multă muncă, competenţă, transparenţă şi un stat capabil să-şi protejeze cetăţenii şi companiile în faţa abuzurilor.

Eram atunci în perioada în care Guvernul României, condus de PSD, pregătea şi înfăptuia reformarea României pentru aderarea la NATO şi Uniunea Europeană. Astăzi, PSD, trecut printr-un amplu proces de reformă internă, a decis să participe la guvernare într-un moment istoric extrem de dificil, pentru a ajuta ţara să depăşească criza pandemică, energetică, pentru a putea înfăptui reforme structurale, care să crească rezilienţa României, să consolideze statul de drept şi democraţia. Astăzi nimeni nu se poate ascunde de justiţie în PSD, iar PSD şi-a asumat un program de guvernare, împreună cu partenerii de coaliţie, care să ofere sistemului judiciar instrumentele normative, bugetare şi umane astfel încât să performeze în interesul cetăţenilor.

În peste 25 de ani de carieră publică, am activat în toate cele trei puteri ale statului: judecătorească, executivă şi legislativă. Am avut ocazia să cunosc şi să lucrez cu mulţi parteneri americani. Am văzut mereu dorinţa sinceră a acestora de a ajuta România să devină un pol de stabilitate, de bunăstare în această parte a Europei.

România a demonstrat că cei care au crezut în acest parteneriat nu s-au înşelat. Dacă luaţi o hartă a Europei şi trasaţi o linie de la nord la sud, o să vedeţi că cele două puncte care unesc această linie sunt Gdansk şi Constanţa - Polonia şi România, cei doi parteneri loiali ai Statelor Unite. Este foarte greu de spus cum ar fi făcut faţă astăzi Europa consecinţelor războiului şi cum am fi putut ajuta Ucraina în faţa agresiunii Rusiei fără România şi Polonia sub umbrela NATO şi a parteneriatelor strategice cu Statele Unite.

Într-o vizită recentă la Washington am constatat că România are un capital de simpatie şi se bucură de o dorinţă de sprijin comparabilă, probabil, cu momentul Revoluţiei Române, când o lume întreagă a admirat curajul poporului român împotriva dictaturii, aşa cum se întâmplă şi astăzi, când solidaritatea de care au dat dovadă românii faţă de poporul ucrainean a impresionat din nou lumea. Războiul se va termina, iar România poate să devină un hub american pentru reconstrucţia Ucrainei.

God Bless America! God Bless Romania! (Aplauze.)

Domnul Ion-Marcel Ciolacu:

Din partea Grupului parlamentar al Partidului Naţional Liberal, doamna Gorghiu Alina-Ştefania.

Doamna senator, aveţi cuvântul.

Doamna Alina-Ştefania Gorghiu:

Stimaţi invitaţi,

Domnule preşedinte al Senatului,

Domnule preşedinte al Camerei Deputaţilor,

Stimaţi colegi parlamentari,

Îmi amintesc acel moment şi acele cuvinte din 11 iulie 1997 ale preşedintelui Bill Clinton, care spunea aşa: "Stay the course. Stay the course. The future is yours."

Mulţumesc Americii pentru acele cuvinte de atunci. Ele au definit speranţele noastre de mai bine, ale tinerilor care atunci terminam liceul. Au definit un proiect de ţară care a fost asumat de toţi românii în 1997: înscrierea ţării noastre pe calea integrării euroatlantice. Au dat garanţia că acel drum va avea o finalitate.

Alegerea, în anul 1996, a preşedintelui de dreapta Emil Constantinescu şi prima alternanţă la guvernare exprimaseră tocmai această opţiune fundamentală prooccidentală şi prodemocratică a poporului român.

Am recitit recent - şi vă îndemn să o faceţi şi dumneavoastră - discursul preşedintelui Clinton la Bucureşti din 1997, ţinut, aşa cum ştiţi, în faţa a peste 100 000 de oameni în Piaţa Universităţii. A spus la un moment dat aşa: "Vizita mea este scurtă, dar prietenia noastră va trece proba timpului."

Cred că acest parteneriat strategic s-a transformat în una din cele mai frumoase relaţii de prietenie între două state care a trecut proba timpului, o relaţie care a transformat Parteneriatul strategic într-un adevărat parteneriat pentru viitor.

Doamnelor şi domnilor,

Acest Parteneriat cu Statele Unite ale Americii este unul din fundamentele politicii externe româneşti, alături de apartenenţa noastră la NATO şi Uniunea Europeană. Aniversăm, aşa acum ştiţi, un sfert de secol în care România a beneficiat de ajutorul Statelor Unite ale Americii pentru a-şi dezvolta democraţia, pentru a se moderniza, pentru a construi o economie funcţională de piaţă, parteneriat în care şi România a pus umărul la stabilitatea regională şi a promovat valorile euroatlantice, într-o arhitectură de securitate complicată.

Stimaţi colegi,

Parteneriatul strategic cu Statele Unite ale Americii este la deplină maturitate şi, în momentul în care situaţia regională este dificilă, din cauza agresiunii neprovocate şi nejustificate a Federaţiei Ruse împotriva Ucrainei, România beneficiază de cele mai mari garanţii de securitate din istoria sa. Se vede clar că acest Parteneriat strategic cu SUA a fost alegerea corectă. Protejăm tot ce Rusia încearcă să distrugă: valori democratice, drepturile omului, statul de drept, pieţele deschise, posibilitatea popoarelor de a-şi alege singure destinul şi aliaţii.

Vă mulţumesc pentru atenţie şi aş vrea să mă folosesc de o frază tot a preşedintelui Biden, din perioada când era vicepreşedinte, pentru a da un mesaj de răspuns prietenilor noştri americani: "Puteţi conta pe noi! Punct! Facem ce spunem şi spunem ceea ce gândim."

Vă mulţumesc. (Aplauze.)

Domnul Ion-Marcel Ciolacu:

Şi noi vă mulţumim.

Din partea Grupurilor parlamentare USR, domnule deputat Drulă Cătălin, vă rog.

Domnul Cătălin Drulă:

Domnilor preşedinţi,

Doamnelor şi domnilor senatori şi deputaţi,

Stimaţi invitaţi,

V-aş invita astăzi la un exerciţiu de imaginaţie: să vă închipuiţi cum ar fi arătat România fără o relaţie solidă cu Statele Unite, cum ar fi arătat economia noastră, cum ar fi arătat apărarea noastră şi cum ar fi arătat relaţiile noastre internaţionale.

Azi ne este clar tuturor că Parteneriatul strategic cu Statele Unite a fost o condiţie esenţială pentru întoarcerea noastră în lumea democratică, a fost începutul drumului nostru către aderarea la NATO şi către siguranţa de care astăzi ne bucurăm.

Preşedintele Emil Constantinescu spunea în acea zi de iulie 1997: "America se va putea baza pe înţelepciunea, echilibrul şi bunul-simţ românesc oricând va fi nevoie." Cred că România a reprezentat un partener de încredere pentru Statele Unite şi, bineînţeles, şi Statele Unite pentru România. Am trecut prin momente grele împreună: atentatele din 11 septembrie, operaţiunile militare din Afganistan şi Irak, combaterea terorismului şi, acum, ameninţarea pe care o reprezintă Rusia către lumea liberă.

Pe 11 iulie 1997 preşedintele Bill Clinton ne spunea la Bucureşti: "Atâta timp cât mergeţi pe lungul drum al democraţiei, America vă va fi alături." A fost mai mult decât o promisiune, a fost o garanţie. A fost şi o declaraţie, dar, dacă vreţi, şi o condiţie a Parteneriatului strategic cu Statele Unite pentru care trebuie să fim profund recunoscători preşedintelui Clinton. Este un parcurs al societăţii româneşti, de 25 de ani, de la care nu avem voie să ne abatem.

Domnule preşedinte Iohannis,

Îndemnul de a respecta democraţia de acum 25 de ani este la fel de valabil şi astăzi. Acele legi ale securităţii naţionale, despre care încă nu avem claritate în societate, nu trebuie să reprezinte un regres democratic al României. Parafrazând un alt preşedinte american, cu un rol istoric extrem de important în istoria estului Europei, vă cer: Mister Iohannis, tear down those laws! (Aplauze.)

Parteneriatul strategic cu SUA ne-a dat libertatea şi siguranţa de a vorbi despre democraţie, drepturi fundamentale şi stat de drept, iar la 25 de ani de la iniţierea acestui parteneriat, este de neînţeles cum de au loc intervenţii în justiţie, cum de jurnaliştii sunt atacaţi şi ameninţaţi, cum de un întreg aparat de stat se chinuie să spună unei ţări că plagiatul nu e furt.

Acum 25 de ani, democraţia ne-a ales pe noi, iar astăzi noi trebuie să alegem democraţia!

Vă mulţumesc. (Aplauze.)

Domnul Ion-Marcel Ciolacu:

Şi eu vă mulţumesc.

Din partea Grupurilor parlamentare AUR, domnul senator Costea Adrian.

Domnul Adrian Costea:

Vă mulţumesc.

Stimaţi colegi şi invitaţi,

Sunt onorat să mă adresez plenului reunit al celor două Camere cu ocazia acestui moment aniversar, în calitate de membru al Grupului de prietenie PRO-America, constituit pe bază de voluntariat din deputaţi şi senatori.

O privire de ansamblu a istoriei relaţiilor diplomatice dintre cele două state ne arată că evenimentul celebrării celor 25 de ani de parteneriat strategic cu Statele Unite reprezintă încununarea unei vechi şi îndelungate relaţii de prietenie şi colaborare.

Un prim contact diplomatic demn de menţionat are loc după realizarea Unirii Principatelor, din anul 1859. Alexandru Ioan Cuza primeşte vizita lui Henry Romertze, numit Consul General al Statelor Unite la Galaţi. Având origini româneşti, acesta va promova ideea încheierii unui Tratat comercial şi de asistenţă mutuală cu Principatele Unite. În cadrul vizitei, domnitorul român se declară un admirator al Constituţiei americane, model de democraţie la acel moment. Diplomatul american va fi plăcut impresionat de cunoştinţele principelui român despre istoria Americii şi particularităţile sistemului politic inaugurat după 1776. Încheierea unui tratat bilateral va eşua însă din cauza opoziţiei Imperiului Otoman.

Dorinţa celor două naţiuni de oficializare a colaborării se va concretiza după victoria românilor din Războiul de Independenţă. Diplomatul american Eugene Schuyler este artizanul încheierii primelor tratate bilaterale din anul 1881, tratate însoţite de acordarea "Clauzei naţiunii celei mai favorizate" în cadrul comerţului cu Statele Unite. Anterior era recunoscută independenţa de stat a României, iar la Washington era primit diplomatul român Sergiu Voinescu. Colonel în Armata Română, va desfăşura o activitate de documentare la celebra Academie Militară "West Point". Eugene Schuyler a fost numit Consul General în Regatul României, Serbia şi Grecia în iunie 1880. Pe 14 decembrie prezintă scrisorile de acreditare domnitorului Carol I. Om de cultură şi apărător al drepturilor popoarelor din Balcani, asuprite de Imperiul Otoman, are o misiune diplomatică de succes în regiune. Este recompensat în anul 1885 de Academia Română cu titlul de "Membru de onoare".

Următorul moment de referinţă din istoria relaţiilor diplomatice bilaterale îl reprezintă emigraţia română în America de la sfârşitul secolului XIX şi începutul secolului XX. Pentru românii din Transilvania, aflaţi sub stăpânire străină, Lumea Nouă a reprezentat o oportunitate de a începe o nouă viaţă, liberă de constrângeri politice şi privaţiuni economice. Conform unui recensământ din anul 1920, diaspora românească din America de Nord se ridica la 100 000 de persoane.

Sfârşitul Primului Război Mondial aduce cele două state pe poziţii de forţă. America devine principala putere mondială, iar România îşi desăvârşeşte vechiul proiect de unitate naţională. Recunoaşterea Marii Uniri a fost rezultatul interacţiunilor diplomatice influenţate în mod decisiv de către Statele Unite. Un prim pas ce merită consemnat va fi acţiunea de lobby pe lângă Guvernul american dusă de Constantin Angelescu, primul ambasador român la Washington. Rezultatul este unul favorabil: în data de 6 noiembrie 1918, Guvernul american emite un comunicat prin care anunţă sprijinul pentru Marea Unire. Acest sprijin se va manifesta în cadrul Conferinţei de Pace de la Paris.

Am menţionat principalele momente ale perioadei de cristalizare a relaţiilor româno-americane cu scopul de a arăta că legăturile dintre cele două naţiuni au gravitat în jurul unor idealuri comune încă de la începuturile lor. Ambele state "au luptat pentru câştigarea independenţei, suveranităţii şi recunoaşterii pe scena istoriei", afirmă istoricul român Alexandru Cristian. Prin urmare, se poate vorbi de o incontestabilă tradiţie a relaţiilor româno-americane, reiterată la sfârşitul secolului XX prin încheierea parteneriatului strategic aniversat astăzi.

Începutul secolului XXI aduce oficializarea Parteneriatului strategic din 1997 prin adoptarea unei Declaraţii Comune, care stabileşte o vastă cooperare pe mai multe domenii de interes, de la cel militar, la educaţie, ştiinţă şi tehnologie.

Mediul de securitate regional şi global s-a schimbat drastic faţă de 1997.

Realitatea geopolitică nu mai e cea din 2011, când se adopta la Washington Declaraţia Comună, şi nici cea din 2012, când s-a instituit Dialogul Strategic Bilateral.

Invazia Georgiei în 2008 şi anexarea Crimeei în 2014 au impactat dramatic contextul securitar regional. Acest context nu mai e nici cel din 2019, când se formaliza cooperarea bilaterală prin memorandurile de înţelegere pentru domeniile Parteneriatului: apărare, securitate energetică, comerţ şi investiţii, buna guvernare şi lupta împotriva corupţiei.

Ceea ce este în mod eronat numit "flancul estic" al NATO a devenit în mod incontestabil partea frontală a Alianţei Nord-Atlantice, aflată faţă în faţă cu statul care a invadat teritoriul unui stat suveran vecin cu România. În acest context, relevanţa României creşte considerabil... atât, închei.

Închei această declaraţie cu speranţa că Parteneriatul strategic se va putea transforma într-un tratat bilateral mai trainic şi angajat.

Vă mulţumesc. (Aplauze.)

Domnul Ion-Marcel Ciolacu:

Vă mulţumim.

I-aţi lăsat domnului preşedinte Simion un minut.

Domnule deputat Kelemen Hunor, vă rog, din partea Grupurilor parlamentare UDMR.

Domnul Kelemen Hunor:

Domnule preşedinte al Senatului,

Domnule preşedinte al Camerei Deputaţilor,

Stimate doamne,

Stimaţi domni,

După înlăturarea dictaturii comuniste, România a avut două deziderate, două ţinte strategice fundamentale - intrarea în Alianţa Nord-Atlantică şi în Uniunea Europeană, care s-au completat, în 1997, cu a treia decizie, şi anume Parteneriatul strategic cu Statele Unite ale Americii. Sigur, trebuie să spunem că în acel moment acest parteneriat strategic părea ca un "premiu de consolare" pentru acele ţări, inclusiv pentru România, care n-au reuşit să intre în Alianţa Nord-Atlantică în 1997, iar astăzi putem spune că de fapt a fost o decizie vitală, pe termen lung. A fost, de fapt, o încurajare pentru ţara noastră să nu piardă direcţia şi orientarea, să aibă încredere în aceste deziderate fundamentale. Deci trei ţinte strategice, care trebuie să rămână ireversibile, asigurând pentru fiecare cetăţean al ţării perspectivele libertăţii, ale bunăstării şi ale securităţii, speranţa şi convingerea că generaţiile viitoare vor putea proiecta viaţa într-o lume liberă şi sigură.

Trăim într-o lume a crizelor multiple şi globale, cu puţine lucruri care rămân neschimbate. Totuşi, fără să greşim, putem afirma că există un singur lucru care rămâne constant: geografia. România este - şi încă multă vreme rămâne - la periferia Alianţei Nord-Atlantice şi, pe termen lung, la periferia Uniunii Europene, deci într-o zonă cu vulnerabilităţi evidente, care se văd cu ochiul liber şi pentru cei mai sceptici.

Războiul Rusiei împotriva Ucrainei este de fapt un război împotriva Occidentului, împotriva lumii libere, împotriva democraţiei occidentale, într-o încercare de schimbare a ordinii mondiale şi a echilibrului de forţă pe plan global. Ameninţarea, în aceste condiţii, în această poziţie geostrategică, la adresa României există, nu putem nega acest lucru. Dar, dincolo de ţara noastră, este şi o ameninţare care vizează Europa, care doreşte slăbirea economiei europene, a solidarităţii Occidentului şi a suprimării libertăţii şi a sentimentului că se poate trăi în siguranţă.

Din aceste considerente, şi nu numai, este extrem de important acest Parteneriat strategic şi în 2022, în această perioadă, cu Statele Unite ale Americii. Dar importanţa acestui parteneriat, şi în primul rând dimensiunea militară, depăşeşte graniţele României şi interesele particulare ale ţării noastre. Este o responsabilitate în plus pe flancul estic, este o parte a unei strategii mai ample, mai solide, de la Marea Baltică până la Marea Adriatică, în care responsabilitatea noastră este evidentă şi pentru ţările aflate în vestul continentului. Da, trebuie să fim conştienţi de acest lucru, dar nu trebuie să supraestimăm această poziţie. La fel, ar fi o greşeală la fel de mare dacă am subestima şi am crede că acest parteneriat este doar pentru noi. Realismul politic, în toată dimensiunea sa, înseamnă a cunoaşte şi a susţine interesele proprii, a asuma responsabilitatea pentru aliaţii tăi şi pentru a aduce beneficii propriilor cetăţeni.

Astăzi suntem de acord cu toţii că acest parteneriat a fost şi este benefic pentru noi, dar la fel de conştienţi şi convinşi suntem că acest parteneriat trebuie întărit. Acest parteneriat trebuie dublat, întărit, în zona economică şi statul român are obligaţia de a chema, de a invita şi de a cere prezenţa investitorilor şi investiţiilor americane în ţara noastră. Dar nu numai în industria de apărare.

Nu spun o noutate, chiar este un loc comun. Orice parteneriat presupune încredere. Cooperarea militară, cooperarea politică, cooperarea economică, inclusiv în eliminarea vizelor de intrare pentru cetăţenii României în Statele Unite ale Americii, întăresc încrederea şi asigură o construcţie solidă pentru toţi cei implicaţi în această strategie.

Doamnelor şi domnilor,

Statele Unite ale Americii au jucat, prin Departamentul de Stat, un rol important în anii ’90 în Europa de Est şi în Europa Centrală şi un rol important, deosebit de important, în România în susţinerea drepturilor minorităţilor etnice. În momente-cheie, ne-a ajutat să depăşim bariere care păreau de netrecut. A fost un lucru extraordinar şi sunt convins că ar fi o greşeală dacă Washingtonul ar renunţa treptat la acest deziderat, dacă ar pierde din vizor şi dacă ar considera că acest rol al său a luat sfârşit.

Uniunea Democrată Maghiară din România, din momentul apariţiei sale pe scena politică din România, a fost şi rămâne un susţinător al orientării şi aşezării României în toate structurile politice, economice şi militare din Occident. De fiecare dată am spus sincer ce credem, ce gândim şi vom păstra această dorinţă de a fi sinceri.

Astăzi lumea liberă a ajuns la răscruce. Suntem cu toţii datori, în primul rând copiilor noştri, generaţiilor viitoare, dar şi părinţilor noştri, care au trăit într-o lume lipsită de libertate, să păstrăm speranţa că se poate trăi în pace, că se poate trăi în siguranţă, că se poate trăi în libertate şi că suntem capabili să oprim împreună orice agresiune la adresa noastră comună.

Vă mulţumesc pentru atenţie. (Aplauze.)

Domnul Ion-Marcel Ciolacu:

Şi eu vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Domnul deputat Pambuccian Varujan, din partea Grupului parlamentar al minorităţilor naţionale.

Domnul Varujan Pambuccian:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Eu aş vrea să vorbesc despre un cuvânt care a plecat din chimie şi care a ajuns şi în lumea oamenilor. Cuvântul acesta se numeşte "afinitate" şi, dacă în cazul lumii lui Mendeleev el se referă la capacitatea substanţelor de a se combina, în cazul lumii oamenilor cuvântul ăsta, care a apărut sub forma de "afinităţi elective" prima oară, în al treilea roman al lui Goethe, se referă la capacitatea oamenilor de a fi împreună, de a conlucra, bazată pe valori spirituale comune.

Eu cred că Parteneriatul strategic, dincolo de conjuncturi, de tot ce ţine - sigur, şi e foarte important - de chestiuni de politică internaţională, de politică economică, se bazează pe momentele care au întemeiat cele două naţiuni şi, dacă vrem să-l înţelegem, la acele momente trebuie să privim.

Naţiunea americană, prima naţiune constituţională şi singura naţiune constituţională, adică naţiune neetnică, adică naţiune în care membrii ei au aderat la un set de valori, este rezultatul Declaraţiei de Independenţă din 1776, al unei construcţii extraordinare făcute de trei oameni - de Madison, de Hamilton şi de Jay -, într-un număr impresionant de eseuri care în comun, împreună, se numesc astăzi "The Federalist Papers" şi care au produs apariţia Constituţiei americane, care a pus în operă principiile plecate din Declaraţia de Independenţă şi din toată această construcţie teoretică a ceea ce urma să fie statul american, făcută de către cei trei părinţi fondatori.

O să ziceţi: ce are asta în comun cu România? Şi am să vă amintesc, pentru că, din păcate, lucrul ăsta este trecut din ce în ce mai mult cu vederea, că statul român modern, căruia i-am spus atunci România Mare, că naţiunea română modernă au plecat din mintea câtorva ardeleni, Vasile Goldiş fiind exponentul cel mai important al lor, şi s-au găsit în cel mai avansat document politic de la încheierea Primului Război Mondial, în Proclamaţia de la Alba Iulia.

Şi demersul american, şi demersul românesc au ambele în comun ideea de libertate, au ambele în comun respectul faţă de om, au ambele în comun ideea de democraţie, au ambele în comun ideea de cultură şi de şcoală. Este... o afinitate electivă mai mare nu cred că putem găsi.

Parteneriatul strategic este un rezultat firesc al lucrului ăstuia. Păi, cu cine să fii partener? Cu cel cu care te potriveşti. Cu inamicul tău n-ai cum să fii partener. Cu cel cu care ai aceiaşi prieteni şi aceiaşi duşmani, sigur. Şi atunci trebuie să te gândeşti la o componentă de securitate a lui. Cu cel cu care gândeşti la fel şi te dezvolţi pe aceleaşi coordonate, şi atunci trebuie să te gândeşti la o componentă a şcolii, a cercetării şi a spiritualităţii comune. Apropo de spiritualitate comună şi Proclamaţia, şi Constituţia americană, şi Proclamaţia de la Alba Iulia consfinţesc principiul libertăţii de credinţă.

Sunt extraordinar de multe puncte comune.

Parteneriatul acesta strategic nu a fost rezultatul unei conjuncturi. Sigur, cred că bravii români ardeleni care au format aşa o părticică din naţiunea americană modernă s-ar cruci acum când ar afla că noi nu avem viză cu Statele Unite. Da, sunt convins de lucrul ăsta, dar ăsta cred că este un accident care va fi remediat. Pentru că n-ai cum să fii atât de compatibil şi în acelaşi timp să stea fiecare în spatele uşii lui.

Sigur, sunt convins că vom reuşi să colaborăm mult mai mult decât în spaţiul militar şi lucrul ăsta n-ar fi un lucru nou. Avem, şi unii şi alţii, foarte multe realizări şi în domeniul ştiinţific, şi în domenii culturale, şi avem foarte mulţi români, noi, naţiunea română, care în Statele Unite au reuşit să-şi desăvârşească potenţialul pentru că aici nu puteau.

Marea diferenţă dintre noi este că naţiunea română a trebuit să stea sub două dictaturi: sub o dictatură fascistă, urmată imediat de o dictatură lungă, comunistă. Şi lucrul ăsta ne-a ţinut în loc. Dar sunt convins că vom recupera şi sunt convins că, în curând, absolut toată lumea va fi uimită de cât de mult şi de frumos se manifestă aceste afinităţi elective între naţiunea română şi naţiunea americană.

Vă mulţumesc. (Aplauze.)

Domnul Ion-Marcel Ciolacu:

Şi noi vă mulţumim.

Din partea deputaţilor şi senatorilor neafiliaţi, domnul Ludovic Orban.

Vă rog.

Domnul Ludovic Orban:

Domnule preşedinte al Senatului,

Domnule preşedinte al Camerei Deputaţilor,

Doamnelor şi domnilor deputaţi şi senatori,

Vă mulţumesc că mi-aţi acordat cuvântul şi n-am trăit o experienţă similară cu aniversarea a 15 ani de la integrarea României în Uniunea Europeană.

Am să încerc să fiu cât se poate de scurt, mulţumindu-vă că m-aţi scos complet din Grupul de prietenie cu America, cu Statele Unite ale Americii, PRO-America, odată cu preluarea preşedinţiei, domnul preşedinte. Eu am rămas în Grupul de prietenie cu Statele Unite ale Americii şi dacă m-aţi scos din grup, aşa că nu... trebuie să fiţi liniştiţi din punctul ăsta de vedere.

Statele Unite ale Americii reprezintă pentru România principalul partener, principala garanţie de securitate şi mai ales principalul garant al evoluţiei normale, democratice a societăţii româneşti. Relaţia României cu Statele Unite ale Americii are profunde rădăcini istorice. România Mare se datorează în mare parte voinţei poporului român, dar şi principiului naţionalităţilor al autodeterminării, care a fost susţinut de preşedintele american Woodrow Wilson la finalul Primului Război Mondial.

Astăzi, România era prizonieră în continuare în lagărul sovietic dacă nu exista o democraţie puternică, o democraţie care nu a acceptat ca lumea liberă să se predea în faţa agresorului imperialist sovietic. România este astăzi o ţară liberă, în mare parte, pentru că Statele Unite ale Americii au susţinut democraţia în toate ţările. Au apărat, de fapt, drepturile şi libertăţile fundamentale ale cetăţenilor, nu numai americani, şi ale cetăţenilor din regimuri dictatoriale, readucând speranţa cetăţenilor din foarte multe locuri ale lumii.

Astăzi, fără SUA, fără NATO, fără Uniunea Europeană, România, probabil, ar fi fost a 21-a oară ocupată de trupele ruseşti, care întotdeauna au râvnit la România şi, de fiecare dată când au avut ocazia, au călcat în picioare suveranitatea, libertatea şi drepturile fundamentale ale cetăţenilor.

Închei prin a spune că este departe de împlinire Parteneriatul strategic dintre Statele Unite ale Americii şi România. Nu am valorificat toate avantajele şi oportunităţile posibile ale acestui parteneriat strategic. România, pe lângă democraţie, libertate, economie de piaţă, respectul pentru viaţă şi drepturile natural-inalienabile, trebuie să facă parteneriate economice solide, dar de multe ori stau şi mă întreb, putem noi să valorificăm Parteneriatul strategic cu Statele Unite ale Americii, atâta timp cât Parlamentul României votează o lege în care interzice vânzarea pe doi ani de zile a oricărui activ sau acţiuni, inclusiv listarea la bursă? Putem noi să facem un Parteneriat strategic în domeniul economic, atâta timp cât este ameninţat orice investitor serios cu diferite taxe şi impozite, cum ar fi "Taxa de solidaritate de 1% pe cifra de afaceri", reinventată după "Taxa Dragnea" din perioada guvernării 2017 - 2019? Putem oare să valorificăm parteneriatul, atâta timp cât se adoptă legi ca Legea offshore din 2018?

Domnul Ion-Marcel Ciolacu:

Încercăm să fim...

Domnul Ludovic Orban:

Atâta timp cât în România apar în spaţiul public proiecte de legi care vizează restauraţia securităţii în dauna drepturilor şi libertăţilor individuale?

Nu putem face asta şi mai ales nu putem face asta, atâta timp cât România nu este reprezentată în Parteneriatul strategic de oameni de stat care să apere interesele României chiar şi atunci când aceste interese pot să genereze un anumit inconfort.

Cred că este cazul să vorbim de offset şi în contractele - Guvern la Guvern. Cred că este cazul să vorbim de dezvoltarea unui parteneriat, care, într-adevăr, să genereze prosperitate...

Domnul Ion-Marcel Ciolacu:

Mulţumim.

Domnul Ludovic Orban:

...şi să genereze cu adevărat împlinirea rolului pe care-l are, de fapt, România şi pe care ar putea să şi-l desăvârşească, şi anume de pilon de stabilitate, de pol regional de putere, şi mai ales de pol economic de dezvoltare în Europa Centrală şi de Sud-Est.

Mulţumesc.

Domnul Ion-Marcel Ciolacu:

Eu vă mulţumesc.

Doamna senator. Doamna Şoşoacă vine.

Doamna senator, varianta soft.

Doamna Diana Iovanovici-Şoşoacă:

Mulţumesc frumos.

Da, mă uitam şi nu-mi venea să îmi cred urechilor cum domnul Orban a devenit naţionalist şi şoşocar.

Îmi aduc aminte, deci când mi s-a spus de această adunare a Parlamentului, sincer, mi-am adus aminte de străbunica mea - "Dumnezeu s-o odihnească!" -, care în anii ’80 - domnule Orban, v-aţi uitat 50 de bani aici, e de la benzina domnului Ciucă, - îmi spunea: "Doamne, nu mai vin americanii ăştia odată!". Şi a murit aşteptând americanii.

Când au venit americanii, m-am dus la mormântul ei şi i-am spus: "După atâţia zeci de ani, după ce ai murit, ţi s-a îndeplinit dorinţa, au venit americanii."

A fost o mare oportunitate pentru noi. Din păcate pentru noi, nu am ştiut să învăţăm nimic din democraţia americană. Din păcate pentru noi, nu am ştiut să profităm de toate lecţiile pe care ni le-au dat, ni le dau şi ni le vor da americanii.

Le spuneam celor de la prezidiu... M-au rugat să am un discurs soft. Nu am de ce să am unul grav, pentru că dacă am unul dur, îl am faţă de conducerile României. Pentru că în 25 de ani nu am avut conducători care să înveţe din patriotismul conducătorilor americani. Nu am avut conducători care să facă pentru naţiunea lor ceea ce au făcut conducătorii americani pentru naţiunea lor.

Mi-aduc aminte, când eram consilier la comerţ exterior, am avut o întâlnire pentru nişte târguri cu un reprezentant trimis de Ambasada Statelor Unite ale Americii şi am avut o discuţie, evident pe tema cadrului legal, şi am spus: "Asta se poate face, asta nu se poate face pentru că legea nu permite". Şi, deşi directorii din comerţ exterior spuneau că se poate încălca legea, eu am spus: "Cât timp eu sunt aici, nu se va încălca nicio lege." La sfârşit, domnul respectiv mi-a întins mâna, mi-a strâns-o şi mi-a spus: "Vă felicit! Dacă conducătorii României ar avea atitudinea dumneavoastră, aţi fi partenerul nostru egal."

Din păcate, România nu a învăţat nimic. Din păcate... Puteam să devenim, prin poziţia noastră geostrategică şi prin acest parteneriat, puteam să devenim o forţă. Nu de calibrul Statelor Unite ale Americii, evident, pentru că este un imperiu.

Sunt trei mari puteri la acest moment care îşi exercită sfere de influenţă, sfere de influenţă care se reîmpart la acest moment datorită războiului din Ucraina. Se tinde către modificarea graniţelor. România are aici o poziţie extraordinară prin care am putea să devenim şi independenţi din toate punctele de vedere, cu bogăţiile pe care le avem, să fim şi suverani.

Din păcate...

Domnul Ion-Marcel Ciolacu:

Mulţumim.

Doamna Diana Iovanovici-Şoşoacă:

...conducătorii nu fac acest lucru.

De aceea, imediat, domnul Ciolacu, o să închei cu un discurs al unui preşedinte american. De aceea, solicit conducătorilor români să se gândească la naţia română, aşa cum americanii se gândesc la naţia americană. Sunt exemplu pentru cum îşi protejează cetăţenii şi cum îşi protejează interesele, asta trebuie să facă orice ţară.

De aceea o să închei cu următorul discurs al unui mare preşedinte al Statelor Unite ale Americii: "Privind în jur, de-a lungul şi de-a latul acestei planete splendide, adevărul este evident. Dacă vrei libertate, fii mândru de ţara ta. Dacă vrei democraţie, păstrează-ţi suveranitatea. Iar dacă vrei pace, iubeşte-ţi naţiunea.

Liderii înţelepţi mereu pun pe primul loc binele poporului şi al ţării lor. Viitorul nu aparţine globaliştilor, viitorul le aparţine patrioţilor. Viitorul le aparţine naţiunilor suverane şi independente, care-şi protejează cetăţenii, îşi respectă vecinii şi onorează diferenţele care fac fiecare ţară specială şi unică." Donald Trump, preşedintele Statelor Unite ale Americii, discurs Davos.

Vă mulţumesc.

Domnul Ion-Marcel Ciolacu:

Şi eu vă mulţumesc.

Domnul deputat George Simion.

Vă rog.

Domnul George-Nicolae Simion:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Este o zi neagră pentru istoria României: 28 iunie 1940 - Raptul Basarabiei.

A venit al Doilea Război Mondial, bunicul meu mi-a povestit cât de mult aşteptau ei să vină americanii. "Ţine, Doamne, partizanii până vin americanii!" Americanii au venit într-un târziu, bine că au venit. Avem de 25 de ani acest parteneriat. Din păcate, trebuie să intrăm în continuare cu vize în SUA. Din păcate, chiar dacă avem acest parteneriat de un an şi jumătate, nu avem ambasador.

Nu aş condamna atât de mult partenerii strategici, pentru că ei au găsit aici nişte slugi perfecte.

Mulţumim partenerilor noştri strategici. Unii spun că voi puneţi în ţara noastră şi preşedinte, şi prim-ministru. Din păcate, de data asta aţi pus un preşedinte care nu respectă poporul român şi aţi pus şi un prim-ministru care nu respectă poporul român.

Data viitoare poate găsiţi unii care pot să şi vorbească şi poate îi găsiţi pe unii care o să şi vă respecte, pentru că prin absenţa lor de astăzi au arătat nu doar că nu ne respectă pe noi - preşedintele Klaus Iohannis, poate, a venit o singură dată în ultimii ani aici, în faţa Parlamentului şi în faţa poporului român -, dar nu vă respectă nici pe voi ca parteneri strategici. Aşa că nu vă învinovăţim foarte mult pentru faptul că, în continuare, trebuie să intrăm cu viză în Statele Unite.

Din punctul meu de vedere, puteţi să staţi liniştiţi pentru că aveţi multe calităţi pentru a fi mult timp de acum înainte partenerii noştri strategici, poziţia geografică e una dintre aceste calităţi. Nu suntem o naţiune care a avut prea multe beneficii din... prin prisma vecinilor noştri, în special cei de la Est. Sper doar să nu ne mai punem problema cum şi-a pus-o domnul Cazanciuc, de ce îşi iubesc americanii ţara? Problema cea mai mare este, de ce nu ne-o iubim noi?

Doamne ajută! (Aplauze.)

Domnul Ion-Marcel Ciolacu:

Vă mulţumesc.

Domnul deputat Ardelean Ben-Oni, ultimul vorbitor.

Domnul Ben-Oni Ardelean:

Domnule preşedinte al Senatului,

Domnule preşedinte al Camerei Deputaţilor,

Domnilor miniştri,

Doamnelor şi domnilor parlamentari,

Stimată audienţă,

Onorat Corp diplomatic,

America este, aşa cum deseori am admis, a doua mea casă, de suflet şi de gândire, fiind tributar gândirii politicii americane, a viziunii şi bineînţeles a perspectivei americane, mai ales în ceea ce priveşte democraţia şi societatea. Şi prietenilor mei din America le datorez foarte mult pentru formarea de care am avut parte.

Copil fiind, pe vremea dictaturii comuniste, tatăl meu mă trimitea în zone de munte cu americanii care veneau în România, pentru a putea fi mai puţin feriţi de filajul securităţii comuniste de atunci. Au fost zile complicate. Au fost momente extrem de dificile pe care n-o să le memorez astăzi şi n-o să le aduc în atenţia dumneavoastră. Dar, cu siguranţă, momentele acelea au trecut şi a venit Revoluţia din ’89, revoluţia care a deschis nişte oportunităţi fantastice pentru România, mai ales că în momentele acelea au venit foarte mulţi americani în România. Primii care au păşit pe tărâmul acesta al carităţii în România: bisericile, ONG-urile americane, diverse entităţi care au venit să ajute România în acel moment extrem de complicat pentru ţara noastră, au fost echipele de americani care au venit cu dotări pentru spitale, pentru staţii de pompieri, pentru şcoli, pentru diverse instituţii ale statului şi în momentul acela m-am implicat activ în ceea ce se numesc, short mission teams, prin coordonarea aceasta în zona carităţii, a cooperării pe diverse paliere, pe cel educaţional, pe cel academic, în zonele de schimburi culturale şi mai ales în zona de caritate.

Mi-a plăcut un citat dintr-o carte celebră a doamnei profesoare Miroiu, care spunea în felul următor: "Nu am să scriu cu pretenţii de obiectivitate despre ceea ce numim America, fiindcă asemenea multor români, America este şi a mea." Sau, dacă vreţi, fac parte dintre aceia care-şi doresc să americanizeze România, atât cât le stă în putinţă, pe aria lor de influenţă. Sunt, carevasăzică, mulţi americanizaţi, adică contaminaţi de acea civilizaţie a făgăduinţei, că libertatea se poate concilia cu legea, meritul, cu veniturile, regula majorităţii, cu drepturile minorităţilor, competiţia, cu egalitatea de şanse, dreptul la liberă exprimare, cu respectul pentru demnitatea persoanei, bogăţia, cu bunăstarea generală.

Robert Frost spunea: "Nu subestimaţi puterile naţiunii noastre. Noi am făcut o trecere spre infinit." Acest gânditor californian care a scris pentru liniştea sufletului şi, în acelaşi timp, pentru neliniştea minţii, aşa cum spun partenerii noştri americani, cred că a adus în faţa noastră o viziune perfectă asupra a ceea ce înseamnă acest Parteneriat strategic.

"I have a dream. I have a dream." Şi visul acesta contagios pentru noi, pentru libertate, pentru dreptate, pentru adevăr, pentru corectitudine, pentru instituţii democratice solide, pentru transparenţă, cred că a rămas în mintea noastră şi în sufletul nostru chiar dacă politicul român deseori a falimentat în a-şi duce obiectivele la îndeplinire.

Sărbătorim în această zi memorabilă întâlnirea a 25 de ani de Parteneriat strategic cu Statele Unite ale Americii. Vor fi sărbători şi aici, şi dincolo, de partea cealaltă a oceanului. Ambasadorul nostru în America, Andrei Muraru, face o treabă extraordinară şi programul care este în următoarea perioadă este unul extraordinar acolo, însă în acest cadru plin de speranţă şi suflu proaspăt pentru relaţia transatlantică este, parcă, mai mult decât oricând înainte, plin de semnificaţie. Trăim un moment însă de inflexiune globală, dar sper că tocmai aceste multiple crize care s-au suprapus, să ne ajute să rămânem într-un Parteneriat strategic solid, dinamic şi eficient. La nivel de relaţie bilaterală, relaţia noastră se bazează pe un Parteneriat strategic solid şi profund, pe apartenenţa comună la valorile democraţiei, statului de drept şi drepturile omului.

Însă, dragi colegi, este nevoie de o abordare nouă privind arhitectura de securitate economică şi politică la nivel global şi aş dori ca România să nu fie doar un partener consultativ, ci să devenim parte a procesului decizional, chiar dacă marile puteri, astăzi, se confruntă în împărţirea zonelor de influenţă.

Bătrânii noştri din închisorile comuniste, aşa cum spuneau şi antevorbitorii, aşteptau să vină americanii. Ţin minte mărturia unui deţinut politic de la Aiud, care spunea: "Mă uitam pe micul geam pe care-l aveam din închisoare, aşteptând pe râul care-l văd în faţă să vină americanii, cumva să ne salveze." Şi, iată, au venit americanii, şi avem o colaborare excelentă la nivel de intelligence şi defence, la nivel de servicii de informaţii şi la nivel de apărare, dar oare este suficient?

Colin Powell spunea, nu de mult am semnat în Cartea de memorii, la Departamentul de Stat, dar acest mare lider american spunea: "Un vis nu devine realitate prin magie, este nevoie de sudoare, determinare şi muncă grea." Adică este nevoie şi de inspiraţie, dar şi de transpiraţie. Este nevoie de multă muncă.

Onorată audienţă,

Dragi colegi,

Trebuie să depunem mai mult efort în a valorifica acest Parteneriat strategic. Aşa cum spuneam, este nevoie de mai multe componente ale acestui parteneriat, doar zona de intelligence şi zona de defence nu sunt suficiente pentru a defini un Parteneriat strategic. Şi aici mă refer la minimul necesar în zona investiţională. Nu sunt fericit că investiţiile directe în România ocupă un loc după 10 în ierarhia investiţiilor străine în România. Este nevoie de multă muncă a diplomaţiei economice: întâlniri B2B, întâlniri G2G, întâlniri ale camerelor de comerţ, diverse intervenţii, întâlnirile parlamentare care tocmai au avut loc şi au loc în continuare sunt excelente pentru că creează punţi de dialog. Este nevoie de consistenţă în toate ariile pe care le cunoaştem noi, în zona culturală, în zona academică, în absolut toate ariile de interes.

Ataşamentul românilor la valorile democratice, poziţia geografică, geostrategică a României în plan regional şi stabilitatea macroeconomică reprezintă cele mai solide argumente, dar nu sunt suficiente. Este nevoie de multă implicare, este nevoie de multă dedicare pentru un parteneriat solid, strategic, dinamic şi eficient.

Doamne ajută!

Doamne dă izbândă!

God bless America!

Dumnezeu să binecuvânteze România! (Aplauze.)

Domnul Ion-Marcel Ciolacu:

Mulţumim.

Doamnelor şi domnilor deputaţi şi senatori,

Potrivit celor convenite în şedinţa Birourilor permanente, cu participarea liderilor grupurilor parlamentare din cele două Camere ale Parlamentului, în această şedinţă solemnă noi am finalizat intervenţiile.

Declar închisă şedinţa comună a Camerei Deputaţilor şi Senatului.

Vă mulţumesc.

Doamnelor şi domnilor deputaţi, ne revedem în plen în 15 minute.

Şedinţa s-a încheiat la ora 12.31.