Parliamentary debates
Parliamentary debates
Joint sittings of the Chamber of Deputies and the Senate of November 28, 2022
- Abstract of the sittings
- Full-text of the sittings
- Published in Monitorul Oficial no.159/2022
Video - Flash & IOS
| You are here:: | Prima pagina > Parliamentary debates > Joint sittings of the Chamber of Deputies and the Senate of November 28, 2022 |
Joint sittings of the Chamber of Deputies and the Senate of November 28, 2022
|
Şedinţa a început la ora 17.05. Lucrările şedinţei au fost conduse de domnul Ion-Marcel Ciolacu, preşedintele Camerei Deputaţilor, înlocuit de domnul Vasile-Daniel Suciu, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor, şi doamna Alina-Ştefania Gorghiu, vicepreşedinte al Senatului, asistaţi de doamna Alexandra Presură, secretar al Camerei Deputaţilor, şi domnul Sorin Lavric, secretar al Senatului. |
|
|||
|
|
Liderii de grup, rog să-şi invite colegii în sală, să deschidem şedinţa solemnă comună a Camerei Deputaţilor şi Senatului consacrată sărbătoririi Zilei de 1 Decembrie - Ziua Naţională a României. Preafericirea Voastră, Doamna preşedinte al Senatului, Domnule prim-ministru, Domnule preşedinte Emil Constantinescu, Doamnelor şi domnilor senatori şi deputaţi, Domnilor directori, Doamna ministru şi domnilor miniştri, Stimaţi membri ai Corpului Diplomatic, Onoraţi invitaţi, Vă rog să-mi permiteţi să declar deschisă şedinţa solemnă comună consacrată sărbătoririi Zilei de 1 Decembrie - Ziua Naţională a României. Vă invit să ascultăm imnul naţional al României. (Se intonează imnul naţional al României.) Vă mulţumesc. Invit la tribună pe doamna Alina-Ştefania Gorghiu, preşedinta Senatului. |
||||
|
|
Doamna Alina-Ştefania Gorghiu: Domnule preşedinte al Camerei Deputaţilor, Domnule prim-ministru, Domnule preşedinte al Curţii Constituţionale, Domnule preşedinte Constantinescu, Doamna preşedintă a Înaltei Curţi de Justiţie şi Casaţie, Doamnelor şi domnilor senatori şi deputaţi, Doamnelor şi domnilor miniştri, Preafericirea Voastră, Încheiem un an foarte greu, din care România cred că a câştigat. De aceea, e bine să vorbim astăzi despre trecut, dar m-aş bucura tare să ne uităm şi spre viitor. Evocăm astăzi Marea Unire, poate cea mai frumoasă pagină de istorie, din care mereu avem de învăţat, pentru că, atunci, lideri cu viziune, forţe politice, intelectuali, o naţiune întreagă, femei şi bărbaţi, trecând peste dificultăţile acelor momente, dovedind solidaritate şi unitate, au pus mai presus de orice proiectul României Mari. Istoria Marii Uniri are multe capitole. De data aceasta, vă rog să-mi permiteţi să deschid unul despre care se vorbeşte mai rar, cel despre contribuţia femeilor din România care în Primul Război Mondial au făcut sacrificii enorme, la fel de mari ca şi bărbaţii, pentru realizarea unirii tuturor românilor. Unele femei au fost combatante, altele au avut grijă de răniţi. Şi bine ar fi, de fiecare dată când mergem la Ziua Eroilor, în orice localitate, la monumentul dedicat celor care au făcut în război sacrificiul suprem, să nu uităm că lângă fiecare nume de erou ar trebui adăugat în minte un nume de femeie care şi-a pierdut fie bărbatul, fie copiii. Aşa se scriu marile istorii, servind interesele României. Marea Unire a fost un proiect naţional care a trecut proba timpului, un proiect mai mult decât centenar. Şi cea mai frumoasă dovadă de responsabilitate politică pe care o putem da astăzi este aceea de a acţiona nu pentru prezent, nu cu gândul la alegerile din 2024, ci la viitor, pentru că vremurile sunt complicate şi vedem chiar la graniţa noastră ceva ce nimeni nu credea că va mai fi în Europa - ororile războiului. România a câştigat în ultimul an aprecierea internaţională ca furnizor de securitate şi stabilitate în regiune şi mai ales pentru solidaritatea şi compasiunea faţă de criza refugiaţilor ucraineni - aproape 3 milioane de mame cu copii, tineri sau bătrâni. Nu întâmplător găzduim săptămână aceasta reuniunea miniştrilor de externe din statele membre NATO. Recent, am văzut ridicarea Mecanismului de Cooperare şi Verificare, mergem către aderarea la OECD, iar Comisia Europeană anunţa că suntem, tehnic, pregătiţi pentru aderarea la spaţiul Schengen. România a câştigat de un an de zile o guvernare stabilă. Avem un parteneriat bun între Preşedinte, Guvern, Parlament şi autorităţi locale - care schimbă lucrurile în bine, şi avem şi o majoritate parlamentară care funcţionează, iar legislaţia pe care o adoptăm ţine direcţia corectă. Integritatea în funcţiile publice a fost votată şi în 2024 vom avea liste curate, am corectat legile justiţiei - şi acest lucru ne-a ajutat foarte mult pe plan european. Stabilitatea politică ne-a asigurat creşterea economică pe baza căreia putem să majorăm punctul de pensie şi salariul minim brut, o majorare sigur sustenabilă şi care poate fi suportată de angajatori. Şi tot ce am câştigat ne oferă speranţa că urmează ani şi mai buni. 2023 trebuie să fie un an al echilibrului şi al reformelor, de care-i mare nevoie. Putem vorbi liniştiţi despre coduri penale noi, despre o reformă a pensiilor, despre reforma educaţiei pentru o Românie educată, despre asigurarea echilibrului de gen, continuarea investiţiilor, derularea cu succes a proiectelor de infrastructură şi sprijin pentru antreprenori. Împreună, stimaţi colegi, putem să oferim românilor nu doar până în 2024, ci şi după acest an, indiferent de provocări: încredere, predictibilitate, responsabilitate, siguranţă, seriozitate. Sper ca anul viitor să fie un an al maturităţii politice. La mulţi ani, România! Vă mulţumesc. (Aplauze.) Stimaţi colegi, Urmează alocuţiunea preşedintelui Camerei Deputaţilor, domnul deputat Marcel Ciolacu. Aveţi cuvântul. |
||||
|
|
Preafericirea Voastră, Domnule preşedinte Emil Constantinescu, Doamna preşedinte al Senatului, Domnule prim-ministru, Doamnelor şi domnilor senatori şi deputaţi, Domnilor directori, Doamnelor şi domnilor miniştri, Doamna preşedinte al Înaltei Curţi, Domnule preşedinte al CCR, Stimaţi membri ai Corpului Diplomatic, Onoraţi invitaţi, Ziua Naţională este momentul în care celebrăm mândria, unitatea, solidaritatea, tăria de caracter şi curajul eroic al înaintaşilor noştri. Pentru mine însă, în acest an, 1 Decembrie reprezintă şi altceva, extrem de important în actualul context zbuciumat în care trăim - este un exemplu strălucit al felului în care poporul român a găsit întotdeauna în cele mai grele momente ale istoriei sale acea forţă internă teribilă care l-a făcut să depăşească situaţii limită. Să ne amintim cum, înainte de 1 Decembrie 1918, România a trăit o perioadă cumplită în Primul Război Mondial. În 1916, rămaşi doar cu o bucată din ţară, cu Moldova, păream condamnaţi la un adevărat dezastru. Situaţia era disperată. Armata era decimată. Epidemiile, foametea şi frigul aduceau perspectiva înfrângerii finale. Atunci, la Iaşi, într-o şedinţă a Camerei Deputaţilor, Nicolae Iorga a ţinut un discurs vibrant, un discurs a cărui forţă a schimbat cursul istoriei, al războiului şi a mobilizat o întreagă ţară ce părea îngenuncheată. Spunea Nicolae Iorga: "În trecutul nostru, mulţi oameni au suferit. Dacă suntem ceva, nu suntem prin biruinţa strămoşilor noştri, ci suntem ceva numai prin suferinţa lor. Toate puterile noastre nu sunt altceva decât jertfa lor, strânsă laolaltă şi prefăcută în energie. În colţul acesta unde ne-am strâns, să păstrăm cu scumpătate sămânţa de credinţă şi vom vedea şi noi la rândul nostru dispărând negura stăpânirii străine. Şi vom putea zice ca Petru Rareş, fiul lui Ştefan, că vom fi iarăşi ce am fost şi încă mai mult decât atât!" Un discurs început ca o "rugăciune tăcută a unui popor sfios" se termina cu un îndemn care a devenit un adevărat imn de credinţă în victoria finală. Erau cuvinte citite apoi de toţi soldaţii români în tranşee. Vorbele lui Nicolae Iorga au catalizat toată energia... unei naţii aflate într-o situaţie de criză. Pentru mine, acest 1 Decembrie este, cu gândul la marele Iorga, despre certitudinea că acest popor va găsi întotdeauna forţa de a depăşi toate situaţiile de criză. Iar dacă acum traversăm tocmai un asemenea moment cu crize suprapuse, cu un război aproape de graniţele ţării şi cu o inflaţie globală fără precedent, datoria noastră este să fim solidari în aceste momente cu toţi cei care au cea mai mare nevoie de ajutor. Crezul nostru este simplu şi puternic: într-o perioadă economică grea, cei care au venituri mici au nevoie de sprijin mai mare decât cei care îşi permit un trai mai bun. Este o valoare pe care n-o vom negocia niciodată cu nimeni, fiindcă, indiferent cât de dificile au fost vremurile, noi am rămas fideli valorilor noastre - am pledat pentru o mai mare justiţie socială şi egalitate economică. Ştim că un loc de muncă bun, un salariu decent şi o familie puternică sunt pietrele de temelie ale societăţii româneşti. Este un adevăr de necontestat că agresiunea ilegală şi iresponsabilă a Rusiei asupra Ucrainei ne-a îngreunat mult viaţa. O agresiune care a produs violenţe fără sens, pierderea tragică de vieţi nevinovate şi tulburări globale inutile. O agresiune ce pune o povară grea şi asupra noastră, ca naţiune şi ca popor. Faţă de aceste provocări profunde, nu trebuie să renunţăm. Dacă ezităm să acţionăm în faţa agresiunii ruseşti împotriva vecinului nostru, noi am putea fi următorii. România are cea mai lungă graniţă cu Ucraina şi porturi strategice la Marea Neagră. Am sprijinit din prima zi Ucraina şi vom continua să o facem. Suntem solidari cu poporul ucrainean, alături de Europa, de Statele Unite, de NATO şi de toţi oamenii iubitori de libertate din întreaga lume. Doamnelor şi domnilor, Ne aflăm în pragul unui mare moment al istoriei noastre. Suntem pregătiţi să devenim şi mai importanţi pentru menţinerea stabilităţii regionale. Depunem o muncă asiduă pentru a ne moderniza infrastructura portuară, feroviară şi rutieră. Facem eforturi majore pentru a ne sprijini vecinii din Ucraina şi avem o obligaţie faţă de românii din Republica Moldova şi mai ales pentru a consolida relaţiile României cu aliaţii săi. Iar toate aceste acţiuni sunt esenţiale pentru a ne întări siguranţa şi a ne aduce prosperitatea în viitor. Ştim că mai sunt multe de făcut, dar acest lucru nu ne împiedică să avem o viziune pentru o Românie nouă, modernă şi mai puternică. O ţară sută la sută independentă energetic, o ţară care să îşi asigure hrana din resursele proprii, o economie care să ofere prosperitate pentru cât mai mulţi români şi un motiv pentru tineri să rămână să-şi crească copiii chiar aici, în România. În cele din urmă, suntem cu toţii responsabili în faţa oamenilor din ţară. Această mare coaliţie de guvernare - mai nou, "a lui Nicu şi Marcel" - a fost formată tocmai pentru a livra acele obiective majore pentru interesul nostru naţional. De aceea, indiferent de doctrine şi valori, trebuie să credem în oameni şi să oferim întotdeauna un sprijin nemijlocit pentru România. Pentru că asta credem noi că înseamnă să fii un adevărat patriot. Sprijin pentru România înseamnă să apărăm nivelul de trai al oamenilor prin creşterea veniturilor pentru angajaţii cu cele mai mici salarii şi pentru pensionari. Sprijin pentru România înseamnă finanţarea companiilor româneşti la un nivel fără precedent, susţinerea agriculturii, a producţiei agricole şi procesarea producţiilor agricole. Sprijin pentru România înseamnă şi reglementarea preţurilor la energie, singura soluţie care poate garanta că populaţia, economia şi locurile de muncă vor fi protejate. Sprijin pentru România înseamnă, în definitiv, să impunem măsuri în folosul românilor şi al firmelor noastre naţionale. De 1 Decembrie, cred că aceasta este semnul cel mai concret că îţi iubeşti ţara. Aceasta este datoria fundamentală faţă de fiecare dintre români, copii, salariaţi activi, antreprenori sau pensionari. Este semnul nostru de preţuire pentru munca lor, trecută sau prezentă. Este datoria pe care ne-o vom onora şi în viitor. Aşa să ne ajute Dumnezeu. La mulţi ani, România! La mulţi ani, români! (Aplauze.) |
||||
|
|
Doamna Alina-Ştefania Gorghiu: Îl invit la tribună pe domnul Nicolae-Ionel Ciucă, prim-ministrul României. |
||||
|
|
Domnul Nicolae-Ionel Ciucă - prim-ministrul Guvernului României: Doamnă preşedinte al Senatului, Domnule preşedinte al Camerei Deputaţilor, Domnule preşedinte Constantinescu, Preafericirea Voastră, Domnule preşedinte al Curţii Constituţionale, Doamnă preşedinte al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Doamnelor şi domnilor parlamentari, Doamnelor şi domnilor miniştri, Excelenţele Voastre, Distinşi membri ai Corpului Diplomatic, Domnilor directori, Doamnelor şi domnilor, Vă mulţumesc pentru invitaţia de a participa la şedinţa solemnă comună a celor două Camere ale Parlamentului în care celebrăm Ziua Naţională a României. Ziua de 1 Decembrie 1918 nu a fost doar o întâmplare fericită pentru români, într-un context potrivit, după încheierea Primului Război Mondial. Acest moment istoric unic este rezultatul acumulat al unei evoluţii naturale de la opresiune la autodeterminare. Este încununarea dreptului la autodeterminare al poporului român. De fiecare dată când sărbătorim 1 Decembrie 1918 ar trebui să ne aducem aminte în mod automat de toate momentele esenţiale în formarea naţiunii române: opera marilor cărturari ai Şcolii Ardelene, mişcarea de eliberare de sub domniile fanariote, efervescenţa mişcărilor revoluţionare din 1848, curajul celor două Principate Române de a se uni într-un singur stat la 24 ianuarie 1859, câştigarea independenţei în 1877 şi, cel mai important, jertfa de sânge a poporului român care şi-a câştigat dreptul la autodeterminare în Primul Război Mondial. Ce au în comun toate aceste momente istorice? Un singur lucru: unitatea naţională, unitatea de voinţă. Tot ce a făurit bun România modernă a făurit atunci când poporul şi elitele sale au avut împreună un obiectiv naţional major. Naţiunea română este rezultatul evoluţiei istorice, iar statul român modern este rezultatul naţiunii ca produs istoric. Vreau să fiu foarte bine înţeles: 1 Decembrie 1918 este actul de dreptate al istoriei. Marchează momentul unic în care naţiunea română în ansamblul său şi-a primit statul în integralitatea sa. Doamnelor şi domnilor, În fiecare an, la 1 Decembrie nu sărbătorim doar un eveniment istoric fondator. Sărbătorim statul român cu cele trei componente ale sale - poporul, teritoriul şi suveranitatea. Poporul român a fost greu încercat de-a lungul istoriei. Dar am rezistat, am perseverat, am supravieţuit şi ne-am dezvoltat. Cel mai mare rău al istoriei noastre moderne a fost reprezentat de toate regimurile autoritare şi totalitare din secolul al XX-lea, în frunte cu marea eroare comunistă. Ca urmare a acestor regimuri totalitare care au acoperit o jumătate de secol, poporul român şi instituţiile statului trebuie să ardă etape, să genereze o ruptură de ritm, o recuperare a decalajului pe care-l avem faţă de Occident, o linie directă spre viitorul pe care îl merităm şi o accelerare a dezvoltării României. Misiunea noastră trebuie să fie naţiunea română ca naţiune europeană, un popor format din indivizi liberi, deopotrivă cetăţeni români şi europeni, cu drepturi şi libertăţi garantate, respectaţi în ţară şi în străinătate. În esenţă, misiunea noastră trebuie să fie demnitatea naţiunii române. Cea de-a doua componentă a statului este teritoriul. Nu suntem singuri în această lume. Prin aderarea României la Uniunea Europeană şi Alianţa Nord-Atlantică, teritoriul naţional a devenit un teritoriu cu multiple garanţii de securitate. Putem să înţelegem cât de importantă este apartenenţa noastră la NATO şi Uniunea Europeană dacă ne uităm cu atenţie la războiul declanşat de Rusia împotriva Ucrainei. Acest război a readus în discuţie revizionismul teritorial, un vestigiu al istoriei şi o dovadă certă că unele state şi popoare nu pot să îşi depăşească condiţia istorică şi nu pot face saltul calitativ necesar pentru a păşi într-un viitor al păcii. Misiunea noastră trebuie să fie integrarea accentuată în spaţiul de libertate şi prosperitate occidental, inclusiv prin aderarea la spaţiul Schengen. Aderarea la spaţiul Schengen este un obiectiv naţional strategic. Vom face tot ce ne stă în putinţă pentru a îndeplini acest obiectiv. Trebuie recunoscut faptul că deja am făcut un pas esenţial prin ridicarea MCV. Ridicarea MCV înseamnă recunoaşterea încrederii partenerilor noştri în funcţionarea statului de drept şi a independenţei justiţiei, premisele oricărei democraţii constituţionale consolidate. Aderarea la spaţiul Schengen nu este doar o expresie a reformelor şi investiţiilor pe care România le-a făcut până acum. Este, deopotrivă, o expresie a încrederii şi cea mai sigură garanţie din partea partenerilor noştri europeni că România este şi va rămâne ferm ancorată pe axa de dezvoltare occidentală. Europa are în faţă un proces de transformare în perioada următoare sub efectul reaşezărilor geoeconomice şi geopolitice. Planul nostru comun, la care suntem chemaţi să construim cu toţii, pentru că toţi, mai ales în această sală, reprezentăm cetăţenii României şi aşteptările lor, şi putem consolida Uniunea din care facem parte. Iar cetăţenii aşteaptă ca politicienii să se lupte pentru interesul naţional al României. Noi, românii, suntem egali în drepturi cu orice alţi cetăţeni europeni. Vă propun să nu mai vorbim atât de des în termeni negativi despre România. La noi este totul rău de 30 de ani, deşi progrese importante au existat, la noi nu merge nimic, noi suntem mai prejos decât alţii. Haideţi să credem mai mult în România! Un succes al României nu este doar al puterii, ci şi al opoziţiei. Bucuriile, ca şi neîmplinirile, sunt ale noastre, ale tuturor. Doamnelor şi domnilor, Cea de-a treia componentă a statului este suveranitatea, mai exact modul în care se exercită puterea de stat. După căderea regimului comunist în 1989, România a revenit la un sistem constituţional bazat pe limitarea puterii prin drept, în baza principiului separaţiei puterilor în stat, cu respectarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului, în acord cu tratatele şi pactele la care România este parte. Din această perspectivă, datoria noastră trebuie să fie consolidarea democraţiei constituţionale, prin asigurarea eficienţei instituţionale în realizarea marilor servicii publice pentru cetăţeni. Consolidarea democraţiei constituţionale şi exerciţiul puterii în mod demogra... în mod democratic - scuzaţi-mă! - reprezintă un proces evolutiv, care nu se termină niciodată. Într-o lume din ce în ce mai competitivă, trebuie să fim din ce în ce mai eficienţi în exercitarea atribuţiilor fiecărei autorităţi şi în remodelarea marilor servicii publice: educaţie, sănătate, infrastructură, administraţie publică, justiţie, ordine publică, securitate şi apărare. Dacă aceste servicii funcţionează eficient, atunci vom avea baza materială pentru dezvoltarea şi protejarea economiei româneşti şi, pe cale de consecinţă, pentru îndeplinirea obligaţiei constituţionale de a asigura un nivel de trai decent la nivelul societăţii, o creştere puternică a calităţii vieţii. Prin calitatea vieţii înţelegem un complex de factori care ţine de sistemele publice de sănătate, învăţământ, funcţionarea administraţiei, infrastructură şi serviciile publice. Reducerea decalajelor în aceste domenii este proiectul de modernizare a României astăzi. Împreună putem recâştiga încrederea românilor, arătând că suntem capabili să punem în mişcare un asemenea proiect, că îl urmărim cu responsabilitate şi tenacitate. Ca să ajungem la acest salt calitativ avem nevoie de modernizarea statului român şi eficientizarea marilor servicii publice. Aceste obiective nu se pot realiza decât prin investiţii puternice de la bugetul de stat, dar mai ales prin investiţii externe, care sunt, în esenţă, expresia încrederii în România. Sper că toată lumea este de acord că modernizarea României nu se poate face în afara Uniunii Europene şi a investiţiilor din fonduri europene. Ca atare, trebuie să acţionăm în consecinţă. Doamnelor şi domnilor, La 104 ani de la Marea Unire, la 32 de ani de la căderea regimului comunist şi la 15 ani de la integrarea în Uniunea Europeană, parcurgem un moment istoric de mare responsabilitate, crucial pentru viitorul naţiunii noastre. Acum avem şansa istorică să finalizăm marile proiecte restante pentru modernizarea statului român, prin accelerarea integrării în Uniunea Europeană şi prin investiţiile pe care Planul naţional de redresare şi rezilienţă le cuprinde pentru următorii ani. Ca să îndeplinim aceste obiective de ţară, trebuie să facem trecerea de la politica măruntă la marea politică. Trebuie să acţionăm ca adevăraţi oameni de stat, cu înţelepciune, responsabilitate şi moderaţie, pentru a nu pierde un moment istoric unic pentru dezvoltarea României. Cel mai mare pericol vine din promovarea unor viziuni politice limitate, populiste, iliberale, extremiste, prin care poporul este pus împotriva statului, iar statul este decredibilizat prin minciună, manipulare sau ştiri false. Un alt pericol mai puţin vizibil în societatea noastră, dar cu efecte negative profunde este acţiunea electorală în absenţa alegerilor. Modernizarea statului nu se poate face dacă fiecare partid politic gândeşte în funcţie de procente şi de conjuncturi trecătoare. Oamenii nu aşteaptă mesaje bine ticluite, ci măsuri guvernamentale bine construite. De 1 Decembrie, Ziua unităţii tuturor românilor, aş vrea să adresez un apel partidelor politice reprezentate în Parlament, societăţii civile şi mass-media: să instituim un moratoriu, să încercam cu toţii să punem între paranteze caracterul preelectoral al anului 2023. Haideţi să folosim anul viitor pentru a ne lua un răgaz din competiţia electorală. Să avem, împreună, putere şi opoziţie, o discuţie aşezată şi raţională asupra viitorului României. Avem o datorie istorică să aducem România acolo unde îi este locul: în rândul marilor democraţii europene. Acesta este singurul proiect de ţară pe care îl avem de îndeplinit în următorii ani: să asigurăm eficienţa instituţională şi să susţinem dezvoltarea economiei şi a nivelului de trai, cu moderaţie, echilibru şi în deplină securitate. Ca să realizăm acest lucru, viitorul proiect de ţară trebuie să se axeze pe următoarele teme: profilul economiei româneşti în prezent şi viitor, educaţia şi soluţiile la problema demografică, sistemul de pensii în ansamblul său, sistemul de sănătate, reforma administrativ-teritorială, rolul României într-o lume în schimbare. Doamnelor şi domnilor, 1 Decembrie este o zi de sărbătoare şi trebuie să o onorăm cum se cuvine. Să spunem tinerilor că România are un viitor. Să spunem intelectualilor că România are nevoie de îndrumarea lor. Să spunem celor care lucrează în ţară sau străinătate că România este rezultatul muncii lor. Să spunem antreprenorilor că România are nevoie de creativitatea şi determinarea lor. Să spunem pensionarilor acestei ţări că România va avea grijă de ei aşa cum şi ei au avut grijă de România. Pentru că noi toţi, împreună, uniţi, iar nu divizaţi, putem realiza şi definitiva singurul proiect de ţară care ne poate duce mai departe - o naţiune română europeană. La mulţi ani, România! La mulţi ani, români! (Aplauze.) |
||||
|
|
Doamnelor şi domnilor senatori şi deputaţi, Potrivit celor convenite în şedinţa birourilor permanente, cu participarea liderilor grupurilor parlamentare din cele două Camere ale Parlamentului, în această şedinţă solemnă vor avea intervenţii reprezentanţi ai grupurilor parlamentare din Camera Deputaţilor şi Senat, având alocate câte 7 minute pentru fiecare grup parlamentar, iar deputaţilor şi senatorilor neafiliaţi li se alocă 3 minute. Din partea Grupului parlamentar USR, domnul deputat Cătălin Drulă. |
||||
|
|
Doamnă preşedinte al Senatului, Domnule preşedinte al Camerei Deputaţilor, Domnule prim-ministru, Doamnelor şi domnilor miniştri, deputaţi şi senatori, Domnule preşedinte Emil Constantinescu, Stimaţi invitaţi, În 1918 se înfăptuia Marea Unire, la capătul unor ani dureroşi, cu enorme sacrificii pentru români. Cu numai un an în urmă, în 1917, situaţia arăta disperat, dar, cu jertfe enorme, cu lupte şi sânge, destinul ne-a surâs în final. Atunci, oameni de stat, politicieni şi simpli cetăţeni au dat dovadă de curaj, de cinste şi de patriotism în ceea ce a fost, până la urmă la propriu, definitivarea unui proiect de ţară. Sunt lucruri care se schimbă peste secole, dar sunt şi lucruri care nu se vor schimba niciodată. Şi ce ne uneşte între generaţii, doamnelor şi domnilor, este patriotismul. În 1918 patriotismul însemna totul: de la o viziune pentru o ţară unită, până la lupta pe front cu arma-n mână. Azi, din fericire, în România nu suntem în război, dar patriotismul trebuie să rămână proiectul nostru de ţară. Şi ştim ce vor românii. Ca şi atunci, şi acum vor libertate, vor prosperitate şi cinste, vor democraţie şi stat de drept, vor şanse egale şi deschidere către lumea din jurul nostru. Dar ştim şi ce nu vor românii. Nu vor bădălăi corupţi, nu vor licitaţii trucate, nu vor miniştri hoţi, atunci, ca şi acum, şi nu vor elite hrăpăreţe. Auzim asta zi de zi, dar avem o majoritate care alege să nu asculte. Aşa că astăzi, doamnelor şi domnilor, trebuie să spunem ferm: patriotism înseamnă chiar a opta poruncă - să nu furi! Să administrezi onest un buget, să investeşti banii publici, adică ai oamenilor, în folosul lor, să te asiguri că fiecare părinte îşi ştie copilul în siguranţă, la o şcoală bună şi cu acces la un spital atunci când e nevoie. Patriotism înseamnă şi să înţelegi Constituţia, să crezi cu adevărat în acel articol 16, care spune că "cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări" şi că "nimeni nu este mai presus de lege". Singurul moratoriu care ne trebuie este moratoriul asupra furtului din banul public, asupra presiunilor în justiţie, asupra ameninţărilor, ăsta este moratoriul de care avem nevoie. Şi niciun om politic n-are voie să uite exemplul celor care au făcut România. Ei luptau pentru binele unei întregi naţiuni, nu pentru binele propriu. Aşa că scopul oricărei decizii politice şi al actului de guvernare trebuie să fie şi acum, ca şi atunci, bunăstarea oamenilor. Binele public este misiunea omului de stat şi cer fiecărui politician din această sală să nu uite niciodată misiunea ce ne-a fost încredinţată de oameni. Un Nicu şi un Marcel sunt vremelnici, să nu uitaţi asta. Patriotismul înseamnă să aperi democraţia, drepturile civile şi libertăţile individuale, să combaţi legi nocive făcute în laboratoare obscure, să sprijini justiţia şi statul de drept şi să nu cedezi nicio bucăţică din libertatea românilor, care a fost plătită în istorie adesea cu prea mult sânge. De fiecare dată când România a abandonat democraţia, nu ne-a fost bine în istorie. Istoria României a continuat cu multe zeci de ani în care am suferit după acea Unire din 1918 şi abandonul democraţiei a dus tot timpul la mai multă suferinţă. Ne arată şi istoria, dar ne arată şi prezentul ce tragedii se pot naşte din dictatură. Doamnelor şi domnilor, Vedem în tragedia de la graniţele noastre consecinţele abandonului democraţiei şi ale dictaturii. Un regim cinic şi criminal ucide copii şi vrea să distrugă un popor doar pentru că nu poate tolera ideea de libertate. Vreau să salut de la această tribună curajul şi rezistenţa îndârjită a vecinilor noştri ucraineni şi să-i asiguri că au în România un prieten şi un aliat, care înţelege că democraţia, libertatea şi dreptul la un viitor prosper sunt idealuri legitime în Europa lui 2022. Din sală: Trăiască România! |
||||
|
|
Vreau, de asemenea, să adresez un mesaj fraţilor noştri de peste Prut, că suntem alături de ei şi că-i vom sprijini cu orice au nevoie în aceşti ani. Şi dacă Ucraina luptă cu arme pentru democraţie, în România datoria noastră este să veghem ca democraţia noastră să nu sufere. Iar democraţia se păstrează cu luptă. O clipă de neatenţie, o clipă de cedare ne poate transporta dintr-un moment luminos al istoriei în bezna autoritarismului. Însă, ori de câte ori am acţionat în interiorul sistemului occidental de valori, am câştigat. Aşa a fost posibilă Marea Unire, aşa a fost posibilă umbrela de securitate la adăpostul căreia trăim azi. Spre deosebire de... spre deosebire de orice formă de dictatură, proiectul democratic poate şi trebuie să fie îmbunătăţit permanent. Este datoria noastră şi este esenţa patriotismului. Trăiască România! (Aplauze.) |
||||
|
|
Invit pe domnul deputat George-Nicolae Simion. |
||||
|
|
Preafericirea Voastră, Excelenţele Voastre, Doamnelor şi domnilor, Iau cuvântul la această adunare solemnă a Parlamentului pentru a vorbi pentru cei care iubesc poporul român, chiar şi aşa batjocorit cum este el astăzi. Aşadar, la mulţi ani tuturor celor care tresar atunci când văd culorile drapelului nostru naţional, atât de prigonit, de multe ori, chiar în centru ţării! E steagul nostru, steagul care a fluturat în vânt la Blaj. "La mulţi ani!" vreau să urez tuturor celor care muncesc astăzi în afara hotarelor României, transportatori, zidari, îngrijitoare, medici, programatori, tuturor celor care fac cinste peste hotare numelui de român. Este ruşine şi este ruşinos că unii îşi bat joc de ei, îi desconsideră şi, chiar dacă suntem aliaţi, ţin România departe de spaţiul Schengen şi cer vize pentru intrarea în ţara lor. Vreau să urez "La mulţi ani!" tuturor celor care ştiu ce zi este astăzi - pe 28 noiembrie 1918, Congresul General al Bucovinei vota unirea cu Ţara. Iancu cavaler de Flondor, mitropolitul Vladimir de Repta, Ion Nistor, Sextil Puşcariu şi mulţi alţii care au votat unirea cu Ţara atunci merită un loc aparte în cartea de aur a neamului românesc. La mulţi ani oltenilor, ardelenilor, moţilor, moroşenilor, oşenilor, gugulanilor, muntenilor, moldovenilor, bucovinenilor, basarabenilor, armânilor şi tuturor românilor care se deosebesc între ei după vorbă, după port! La mulţi ani tuturor celor care înţeleg că trebuie să avem propria monedă şi o politică suverană pentru a putea garanta propăşirea spirituală şi materială a poporului român! La mulţi ani tuturor celor pentru care libertatea este sfântă şi care au fost suficient de inteligenţi încât să respingă recenta dictatură medicală! La mulţi ani tuturor celor care nu şi-au uitat eroii şi îi comemorează an de an pe Avram Iancu, pe Horea, Cloşca şi Crişan, pe Ecaterina Teodoroiu, pe Ştefan cel Mare şi Sfânt sau pe Tudor Vladimirescu! La mulţi ani cadrelor didactice şi, sper eu, mai multe resurse şi respect pentru ei! Sunt singurii în mâna cărora stă viitorul nostru, educarea generaţiilor de mâine. La mulţi ani, părinţi şi bunici, şi vă mulţumim pentru că voi ne-aţi lăsat o ţară bogată industrial şi o ţară fără datorii! Respectul nostru pentru voi trebuie să se întoarcă prin garantarea unui trai decent. Facem parte dintr-un brav popor, iar datoria noastră ca şi conducători, de azi şi de mâine, este să transmitem generaţiilor viitoare că ultimii 30 de ani au fost doar un accident la nivelul istoriei. Avem datoria să ne învăţăm copiii să preţuiască independenţa ţării, să cunoască despre luptele duse la Plevna şi la Vidin, despre rezistenţa de la Mărăşeşti, Mărăşti şi Oituz şi despre bătălia pierdută la Stalingrad, dusă împotriva răului roşu de la Kremlin, cu care omenirea, din nefericire, se confruntă şi astăzi. Avem datoria sfântă să nu uităm despre Basarabia şi să restabilim cât mai repede râul Prut ca râu intern al naţiunii române. De felul în care abordăm în aceste zile chestiunea reîntregirii naţionale şi a reunirii celor două state româneşti stă însăşi existenţa noastră ca popor mâine. Suntem un popor cu vârfuri excepţionale, care a dat omenirii opere impresionante, invenţii precum stiloul, insulina şi avionul cu reacţie, şi care nu este nicidecum mai prejos decât alte popoare ale lumii. Marele nostru cărturar Nicolae Iorga spunea că vom izbândi dacă vom şti să dăm dovadă de solidaritate naţională. Vă îndemn, aşadar, de la acest microfon, dragi colegi şi dragi români, să dăm dovadă de solidaritate naţională şi să privim cu încredere către viitor! Trăiască poporul român! "Trăiască România dodoloaţă!" (Aplauze.) |
||||
|
|
Mulţumim. Domnule deputat Csoma Botond, vă rog. |
||||
|
|
Excelenţele Voastre, Doamnelor şi domnilor, Stimaţi invitaţi, De-a lungul istoriei au fost multe cazuri când nu ne-am aflat de aceeaşi parte a baricadei. În ciuda acestui fapt, nu se poate admite o viziune de tip exclusivist-reducţionist, care reduce raporturile româno-maghiare la un conflict permanent şi care contribuie, în acest mod, la perpetuarea imaginii de duşman, afectând grav relaţiile interetnice. Doamnelor şi domnilor, Plecând de la exemplul reconcilierii franco-germane, diferite comunităţi ar trebui să se bucure de dreptul de a avea o abordare şi interpretare proprie a unor evenimente istorice, fără ca acest fapt să determine indignare şi să genereze teste de loialitate aplicate acelei comunităţi de către o parte a societăţii. Doamnelor şi domnilor, Liderii politici şi religioşi ai românilor ardeleni ştiau foarte bine că Ardealul nu era numai românesc, ci şi unguresc, săsesc şi evreiesc... (Replici din sală, rumoare.) Şi acest lucru s-a reflectat şi în textul Declaraţiei de la Alba Iulia. (Replici din sală, rumoare.) Doamnelor şi domnilor, Mulţi dintre aceşti lideri... (Replici din sală, rumoare.) care contribuiseră la realizarea Unirii au murit, în anii 50, în temniţele comuniste, dar ne-au lăsat moştenire o declaraţie... (Replici din sală, rumoare.) |
||||
|
|
Aveţi... o să aveţi cuvântul, doamna senator... doamna senator... (Replici din sală, rumoare.) |
||||
|
|
Doamna Diana Iovanovici-Şoşoacă (din sală): Nu voi accepta niciodată... |
||||
|
|
Doamna senator... veţi avea cuvântul! |
||||
|
|
Doamna Diana Iovanovici-Şoşoacă (din sală): ... ca în Parlamentul României să se facă o asemenea acuzaţie abominabilă! (Neinteligibil.) Ieşi afară! |
||||
|
|
Doamna senator, veţi avea cuvântul! |
||||
|
Doamna Diana Iovanovici-Şoşoacă (din sală): Ieşi afară! Să-ţi fie ruşine! Este cea mai mare... (Replici neinteligibile, rumoare.) |
|||||
|
|
Faptul că au ştiut acest lucru, reiterez, s-a reflectat şi în textul Declaraţiei de la Alba Iulia. Mulţi dintre aceşti lideri care contribuiseră la realizarea Unirii au murit, în anii 50, în temniţele comuniste... (Replici neinteligibile, rumoare.) dar ne-au lăsat moştenire o Declaraţie care ar putea să ne ghideze în viitor şi să ne determine... (Replici neinteligibile, rumoare.) să acţionăm ca un singur organism, dar ale cărui organe... (Replici neinteligibile, rumoare.) necesită o atenţie diferenţiată, specială, în vederea funcţionării optime a întregii entităţi. |
||||
|
Doamna Diana Iovanovici-Şoşoacă (din sală): Trădătorule! |
|||||
|
|
În istoria continentului european putem identifica multe cazuri... (Replici neinteligibile, rumoare.) când unele proiecte naţionale au fost în competiţie cu altele... |
||||
|
|
Doamna senator, o să mă văd nevoit să închid şedinţa pentru o singură persoană. |
||||
|
Doamna Diana Iovanovici-Şoşoacă (din sală): Daţi-l afară! |
|||||
|
|
Aveţi dreptul să vorbiţi! |
||||
|
|
Doamna Diana Iovanovici-Şoşoacă (din sală): Nu e normal aşa ceva! Ne atacă... (Replici neinteligibile, rumoare.) |
||||
|
|
Continuaţi, domnule. |
||||
|
|
În istoria continentului european putem identifica multe cazuri când unele proiecte naţionale... (Replici neinteligibile, rumoare.) au fost în competiţie cu altele. |
||||
|
Doamna Diana Iovanovici-Şoşoacă (din sală): Trădătorule! |
|||||
|
|
Înţelegem semnificaţia aparte pe care o are ziua de 1 Decembrie în conştiinţa colectivă a poporului român, reprezentând punctul culminant al unui proiect naţional bine închegat. Asemenea momente de succes nu apar foarte des în viaţa unei naţiuni. Pentru maghiarii ardeleni însă acest eveniment a reprezentat începutul unei perioade pline de nesiguranţă. În secolul XXI, triumful istoric ar trebui să îşi cedeze locul cooperării într-un spirit integrator. În acest sens, propunem ca, în cazul în care vom avea o nouă Constituţie, în acest stat, minorităţile naţionale să fie definite ca factor constituant al acestui stat. |
||||
|
|
Doamna Diana Iovanovici-Şoşoacă (din sală): Niciodată! (Replici neinteligibile, rumoare.) |
||||
|
|
Celor care ne suspectează, ca şi doamna senator, mereu cu un scop ascuns şi planuri secrete ale maghiarilor din Transilvania, le transmitem - şi doamnei senator - că se înşală amarnic, iar supoziţiile nefondate... (Replici neinteligibile, rumoare.) şi aceste vociferări îngreunează gândirea comună, planificarea şi posibilitatea identificării unor soluţii corecte. Doamnelor şi domnilor, Credem că viitorul nostru este comun în această ţară. Noi ne planificăm viitorul pe aceste meleaguri... (Replici neinteligibile, rumoare.) Nu dorim să plecăm din această ţară şi suntem parteneri în conceptualizarea şi implementarea acelor proiecte de ţară care îmbunătăţesc viaţa de zi cu zi a cetăţenilor acestui stat, indiferent de etnie, şi ne determină pe noi toţi să nu pornim pe calea emigraţiei. Cred că aceasta ar fi sarcina noastră comună. Doamnelor şi domnilor, Vă urez "La mulţi ani!" cu ocazia sărbătoririi Zilei Naţionale a României şi sper, din tot sufletul, că vom găsi următorul mare proiect de ţară, pe care să-l clădim împreună. Mulţumesc pentru atenţie. (Aplauze.) |
||||
|
|
Domnul deputat Varujan Pambuccian. |
||||
|
|
Mulţumesc, domnule preşedinte. I-am promis colegului meu că nu o să încep cu anul 1884, când Caragiale publica "Scrisoarea pierdută", dar uite că încep cu 1884, când Caragiale publica "Scrisoarea pierdută". Şi mă gândesc ce minune dumnezeiască s-a întâmplat de la acel moment până în momentul care a culminat la Alba Iulia şi despre care ar fi trebuit să vorbim astăzi foarte mult, pentru că despre asta e vorba în Ziua Naţională a României - despre Marea Adunare a Naţiunii Române de la Alba Iulia şi despre felul în care a consfinţit tot ceea ce armata română făcuse până atunci, luptând cu o îndârjire pe care nimeni nu şi-ar fi imaginat-o, luptând cu o îndârjire pe care nimeni nu şi-ar fi imaginat-o în momentul în care jumătate din România era deja ocupată, apărându-şi regele şi patria cu o onoare care a reuşit să ducă la izbândă. Probabil că despre asta ar fi trebuit să vorbim astăzi. Probabil că ar fi trebuit să vorbim astăzi despre un document extraordinar pe care noi l-am făcut auzit în sala aceasta an după an, prin vocea lui Iuliu Hossu, document citit de el în anii 70, când avea domiciliu forţat, şi care era Proclamaţia de la Alba Iulia, probabil unul din cele mai avansate documente politice care au fost scrise vreodată. Şi cred că la anul e bine să ne reluăm bunul obicei şi să oferim timpul nostru episcopului Hossu, citind Proclamaţia de la Alba Iulia. Cred că o să facem acelaşi lucru, pentru că repetiţia se spune că e mama studiului şi e bine să nu uităm cum s-a construit România Mare şi să nu uităm cum s-a construit naţiunea română. Nu avem voie să uităm lucrul ăsta. Pentru că tot ce credem noi astăzi păleşte în faţa a ceea ce au crezut ei atunci. Pentru că tot ce suntem noi astăzi, tot ce s-a întâmplat după anul 1918, imediat după anul 1918, este rezultatul gândirii acestor oameni extraordinari, pe care n-avem voie... numele lor nu avem voie să le uităm. N-avem voie să uităm de Vasile Goldiş, care este cel care a scris această proclamaţie. Nu avem voie să uităm de toţi tribunii care au fost acolo, la Alba Iulia, şi au citit - că de aici venea numele de "tribun", fiecare la o altă tribună - proclamaţia în acelaşi timp. Nu avem voie să uităm faptul că în acel moment fiecare om care se simţea parte a acestei naţiuni, indiferent de poporul din care venea el, era parte a acestei naţiuni, avea un respect de sine pe care nu ştiu dacă îl mai întâlnim astăzi. Şi eu cred că, dincolo de toate misiunile politice despre care s-a vorbit aici, cea mai importantă misiune politică pe care o avem este să redăm acestei naţiuni respectul de sine. Să nu mai auzim niciodată că "noi, românii, suntem...". Nu! Pentru că nu este adevărat şi pentru că este dăunător. Să nu mai auzim niciodată aşa ceva! Să ne gândim cu încredere în noi la tot ceea ce urmează şi să ne gândim că cel mai frumos lucru pe care îl putem dori este - Nichita Stănescu spunea asta, dar am să-l parafrazez - este dorinţa de a fi frumoşi şi dorinţa de a fi fericiţi. Vă mulţumesc. (Aplauze.) |
||||
|
|
Şi eu vă mulţumesc. Domnule deputat Constantin Şovăială, vă rog. Încercăm să ne încadrăm, fără... mulţumesc mult. Cer voie şi colegilor. Şi este şi domnul Nicolae Roman, deja de o săptămână a solicitat să aibă cuvântul. |
||||
|
|
Înalt Preafericite Părinte Patriarh, Domnule preşedinte Emil Constantinescu, Domnilor şi doamnă ministru, Stimaţi colegi deputaţi şi senatori, Acum 104 ani, România a avut parte de un miracol: clasa politică a acelor vremuri a luptat şi a reuşit să realizeze un ideal naţional - Marea Unire. Astăzi îi cinstim pe toţi cei care au crezut în acel ideal şi au sacrificat viaţa pentru a face din acest pământ o ţară unită şi modernă. La înfăptuirea Marii Uniri de la 1 Decembrie 1918 au participat atât elitele politice şi intelectuale, cât şi întregul popor, indiferent de religie sau etnie. Astăzi, trebuie să ne amintim şi de 24 ianuarie 1859, când, prin alegerea ca domn în Moldova şi în Muntenia a lui Alexandru Ioan Cuza, România a călcat pe un drum fără întoarcere, unul care a condus firesc spre Marea Unire. Dragi colegi, Să nu uităm că 1 Decembrie este despre dragoste, respect, solidaritate, toleranţă. Este despre noi, despre români, indiferent în ce colţ al lumii ne-am afla. În ultimii ani, România a mai trecut peste câteva cumpene şi a ales bine, a ieşit dintr-un regim totalitar şi s-a îndreptat spre lumea liberală şi democratică. Am avut inteligenţa să ne dorim să aderăm la NATO şi apoi la Uniunea Europeană şi acum vedem că am făcut ceva foarte bine pentru noi, românii. Doamnelor şi domnilor, Marea Unire a fost şi rezultatul tuturor jertfelor de pe câmpurile de luptă şi al eforturilor unor generaţii sacrificate. Avem o datorie faţă de martirii neamului şi trebuie să ducem mai departe idealurile pentru care au luptat. Dragi români, În ultimii 30 de ani nu a fost uşor, dar istoria ne-a demonstrat că cele mai mari reuşite le-am avut doar atunci când am fost uniţi. Astăzi, când crizele dau năvală peste noi, când oamenii par a fi din ce în ce mai dezbinaţi, trebuie să revenim la valorile care ne-au salvat de atât de multe ori în ultimele secole. Am speranţa că noua generaţie va fi una care se va bucura din plin de avantajele democraţiei şi de toate drepturile la care generaţia părinţilor noştri nici nu îndrăznea să viseze. Cu toţii ne dorim un viitor mai bun pentru copii şi ne vom da silinţa să-i aducem acasă şi pe românii din diaspora cărora tot le este din ce în ce mai dor pentru ţara lor. La mulţi ani, România! La mulţi ani, români! (Aplauze.) |
||||
|
|
Îl invit la... Domnule deputat Gigel Ştirbu, vă rog. |
||||
|
|
Mulţumesc, domnule preşedinte. Şi, totuşi, 1 Decembrie e despre faptul că putem trăi uniţi, aici, indiferent de crez, religie, etnie! Doamnă preşedintă a Senatului, Domnule preşedinte al Camerei Deputaţilor, Domnule preşedinte Constantinescu, Preafericirea Voastră, Doamnă preşedintă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Domnule preşedinte al Curţii Constituţionale, Doamnă şi domnilor miniştri, Onoraţi reprezentanţi ai clerului, Excelenţele Voastre doamnelor şi domnilor membri ai corpului diplomatic acreditat la Bucureşti, Dragi colegi, Stimaţi invitaţi, Sunt foarte onorat şi copleşit de faptul că am prilejul de a aduce sau de a adresa astăzi de la această tribună a Parlamentului de Ziua Naţională a României, în aceste momente pline de încărcătură emoţională, sub cea mai înaltă cupolă a democraţiei româneşti, un sincer şi călduros: "La mulţi ani!" tuturor românilor oriunde s-ar afla ei. Marea Unire de la 1918 a fost procesul istoric în urma căruia toate provinciile istorice locuite de români s-au unit în anul 1918 în cuprinsul aceluiaşi stat naţional, România. Ca şi etape preliminare au fost, putem spune, Unirea Principatelor, dobândirea independenţei, unirea Basarabiei, a Bucovinei şi, în cele din urmă, a Transilvaniei cu Regatul României, care au dus la constituirea frumosului stat naţional, unitar, român. Suntem datori să onorăm memoria tuturor înaintaşilor noştri, care prin jertfă, cu angajament şi viziune, au construit o ţară a tuturor românilor, o patrie care asigură pacea, echilibrul de care toţi cetăţenii săi au atâta nevoie. România de astăzi este ţara care şi-a îndeplinit vocaţia democratică după Revoluţia din Decembrie 89 şi acum, mai mult decât oricând, trebuie să ne regăsim forţa unităţii, trebuie să ne găsim forţa unităţii şi să nu ne lăsăm pradă descurajării şi să avem înţelepciunea de a alege să ne protejăm puterea şi demnitatea neamului românesc. Determinarea, devotamentul, patriotismul celor care conduc destinele românilor se văd şi sunt prezente ca niciodată în momentele de cotitură ale fiecărui popor, iar acum, doamnelor şi domnilor, sunt mai prezente ca niciodată. Oameni politici cu nume răsunătoare, dar şi instituţia regală au dus această luptă. Printre aceştia trebuie să-i amintim mereu cu apreciere, cu râvnă, pe Ionel Brătianu, Take Ionescu, Alexandru Vaida-Voevod, Iuliu Maniu, Nicolae Iorga şi alţii atâţia care au dat dovadă de competenţe însemnate şi care au biruit în procurarea acestei dorinţe definitorii pentru România. Responsabili fiind de monumentala sarcină pe care voinţa populară le-o încredinţase, aceştia au fost devotaţi intereselor României, au luat deciziile necesare, uneori înlăturând propriile dorinţe politice. Aceasta reprezintă o mare lecţie de unitate privită din altă perspectivă, unitatea semenilor, unitatea de voinţe şi acţiuni, care au dus la victorie şi la recunoaşterea triumfului în lume. Şi dacă tot am vorbit mai devreme despre devotamentul şi unitatea de care au dat dovadă liderii politici ai Marii Uniri, daţi-mi voie să fac câteva consideraţii şi despre liderii politici de astăzi. Să fac consideraţii şi despre vremurile şi evenimentele pe care suntem obligaţi să le trăim. Doamnelor şi domnilor, Partidul Naţional Liberal se află în faţa unor uriaşe provocări pentru viitorul apropiat. În conformitate cu alianţele noastre şi cu dreptul internaţional este obligaţia noastră de a face ceea ce este corect şi bine pentru România. Cu orice preţ, în primul şi în primul rând, cel al impopularităţii. Ce dovadă mai mare de asumare doriţi de la un partid politic, dacă nu aceasta? Suntem în prima linie de lângă cea mai fierbinte zonă a lumii şi acest lucru necesită manifestări de seriozitate, de rigoare, calcul şi calm într-un mod nemaiîntâlnit până acum. În plus, aceşti ultimii ani, începând cu pandemia, continuând cu războiul de agresiune al Rusiei împotriva Ucrainei şi cu criza energetică, au fost extrem de grei şi puţin predictibili, reclamând totodată toată responsabilitatea din partea întregii clase politice. Din acest punct de vedere, deşi Partidul Naţional Liberal este cunoscut ca un partid plin de vervă şi minim conformist, Guvernul, în deplină înţelegere cu preşedintele, îşi îndeplineşte misiunea pentru România, iar noi am luat asupra noastră răspunderea să trecem ţara şi românii prin această succesiune de crize, una mai periculoasă şi mai grea decât alta. Sunt diverse opinii despre ceea ce trebuie sau trebuia să facem, însă doar timpul va putea să valideze deciziile luate. După cum am menţionat anterior este important să subliniem faptul că aceste alegeri făcute şi deciziile luate nu au avut rolul de a ne asigura că vom câştiga campanii electorale cu orice preţ, cel al viitorului în mod deosebit, ci au fost măsura competenţei, a bunei-credinţe şi a patriotismului, care au îndrumat spre această cauză pe toţi cei ce au devenit în această perioadă decidenţi politici. Astăzi Partidul Naţional Liberal şi premierul său, Nicolae Ciucă, au asumat conducerea ţării într-o coaliţie împreună cu alte două partide şi ştim, doamnelor şi domnilor, că nu este uşor cu atât mai mult, din punct de vedere al compatibilităţii doctrinare. Cele trei crize, aproape concomitente, creează nevoia ca ţara şi oamenii săi, cei politici în primul rând, să găsească resursele de înţelepciune pentru a lucra împreună, pentru a depăşi aceste crize şi totodată să readucă şi să înfrâneze manifestările de orgolii sau politicianiste, pentru a putea îndeplini mandatul dat de cetăţeni şi de a asigura o atmosferă de linişte, de siguranţă şi de predictibilitate atât de necesare, mai ales în astfel de momente. Agresiunea nejustificată a Rusiei, zecile de mii de oameni care au murit şi milioanele care sunt în pribegie acum, cei mai mulţi neavând la ce case să se întoarcă şi doar la morminte creează o datorie morală şi creştină de a fi alături de Ucraina, nu doar din prisma obligativităţilor ce ne revin prin apartenenţa la NATO şi Uniunea Europeană, ci prin umanitate şi bunătate. Este bine cunoscută plăcerea că român... Scuzaţi-mă! Este bine cunoscută zicerea că românul este gazdă primitoare, că atunci când are oaspeţi el pune masa cea mai bună. Oare nu este şi mai adevărată aceasta, atunci când oaspeţii sunt vecinii cărora nişte răufăcători le-au ars casa, le-au omorât taţii, mamele şi fiii sau fiicele? Manifestările spontane reale de solidaritate şi bună vecinătate ale zecilor de mii de români, care au mers în punctele de trecere a frontierei cu hrană, îmbrăcăminte, cu maşinile personale pentru a ajuta la transportul victimelor acestui război declanşat de Rusia, au arătat încă o dată, dacă mai era nevoie, firea naţiunii noastre de oameni paşnici, care nu caută să creeze probleme nimănui, ci, dimpotrivă, că suntem o parte fundamentală a soluţiei pentru triumful binelui. Acum este momentul pentru ca solidaritatea europeană să se desăvârşească, iar aici, doamnelor şi domnilor, reprezentanţi ai Corpului Diplomatic acreditat la Bucureşti, mă adresez dumneavoastră, acum este momentul ca solidaritatea europeană să se desăvârşească în ceea ce priveşte interesele României. Doamnelor şi domnilor, Doamnelor şi domnilor, în încheiere, vreau să reamintesc tuturor celor prezenţi şi tuturor celor care ne urmăresc că toate marile realizări ale acestei naţiuni, începând cu Războiul de Independenţă, declararea regatului, continuând cu Marea Unire, modernizarea statului român în perioada interbelică, aderarea la Uniunea Europeană, iar acum ridicarea MCV şi aderarea la spaţiul Schengen, au un singur numitor comun, Partidul Naţional Liberal. (Aplauze.) În încheiere, doamnelor şi domnilor, daţi-mi voie să vă urez un sincer şi un călduros "La mulţi ani!" tuturor românilor oriunde v-aţi afla. Vă mulţumesc. (Aplauze.) |
||||
|
|
Domnul senator Titus Corlăţean. Vă rog. |
||||
|
|
Doamnă preşedintă a Senatului, Domnule preşedinte al Camerei Deputaţilor, Stimaţi membri ai Guvernului României, Distinşi invitaţi, Stimaţi membri ai Corpului Diplomatic străin acreditat la Bucureşti, Doamnelor şi domnilor senatori şi deputaţi, Marcăm astăzi, solemn şi cu emoţie în suflet, 104 ani de la momentul cu adevărat istoric al deciziei fundamentată pe voinţa suverană a românilor majoritari din Transilvania de a se uni cu ţara-mamă, România. 1 Decembrie 1918 a consacrat realizarea dreptului la autodeterminare al naţiunilor din dualitatea austro-ungară de a-şi forma propriile state naţionale şi acest lucru a reprezentat, după cum ştim, unul din cele 14 puncte pe care un mare preşedinte al Statelor Unite ale Americii, Woodrow Wilson, le-a prezentat în Congresul Statelor Unite la 8 decembrie 1918, atunci când a propus o viziune care s-a dorit viabilă pentru restabilirea păcii în Europa după Primul Război Mondial şi reconstrucţia postbelică a Europei. Într-adevăr, coincidenţă sau nu, acest lucru se face astăzi în această sesiune solemnă în data de 28 noiembrie, dată la care, în 1918, reprezentanţii politici ai românilor din Bucovina au hotărât unirea cu patria-mamă, România, şi voi adăuga, bineînţeles, cealaltă dată istorică, 27 martie 1918, atunci când Basarabia a decis unirea cu patria-mamă. Marea Adunare Naţională de la 1 Decembrie 1918 a fost un moment istoric care a marcat evoluţia naţiunii române peste timp şi a marcat statalitatea României. Ştim foarte bine, acest moment este marcat din 1990 prin Legea nr.10 ca Zi Naţională a României. Ar fi foarte multe lucruri de spus despre, în primul rând, rolul Armatei Române. Esenţial ar fi multe de spus despre rolul factorului politic, partidelor politice istorice, liderilor politici, despre rolul diplomaţiei, despre rolul regelui Ferdinand şi al reginei Maria, despre rolul Bisericii Ortodoxe Române, greco-catolice şi al altor culte. Ar fi, în egală măsură, foarte multe de spus despre rolul unor oameni politici care au marcat acel moment. Voi menţiona doar două nume din lista care este extrem de importantă, dar mult mai lungă, mă refer la Vasile Goldiş, cel care a introdus "Rezoluţiunea" în faţa celor 1 228 de delegaţi oficiali care reprezentau toate cele 130 de cercuri electorale din 27 de comitate româneşti, o rezoluţiune care proclama: "(...) unirea acestei provincii româneşti cu ţara mamă este pentru toate veacurile decisă.", sau despre Gheorghe Pop de Băseşti, preşedintele Marii Adunări de la Alba Iulia, cu rol istoric înainte de unire, în cadrul Partidului Naţional Român din Transilvania şi Ungaria; un partid în care peste un număr de ani - şi e o confesiune, până la urmă personală - a devenit membru şi bunicul meu din Luduş, Mureş, care avea însă rădăcini în Bucovina istorică. Ar fi foarte multe lucruri de spus. Aş vrea însă să menţionez două lucruri, în mod distinct. În primul rând, rolul oamenilor, al românilor, al poporului; pentru că aceşti oameni extraordinari în 1918, cu căruţele, cu trenul, călare, pe jos, în haine de sărbătoare şi cu steaguri tricolore au fost acolo, prezenţi la acest moment istoric. 100 000 de români prezenţi la Alba Iulia, atunci când, în sens invers, trupele germane ale generalului von Mackensen se retrăgeau umilite şi înfrânte. Şi aş mai menţiona un lucru, pentru că acest lucru a fost adesea trecut în perioada contemporană sub tăcere din obscure raţiuni politice, generate de obscure interese de natură politică internă: rolul... alături de celelalte partide istorice care au contribuit la Marea Unire, rolul reprezentanţilor sociali democraţi care, între altele, prin Iosif Jumanca, au adus adeziunea la unire a muncitorimii române. Ar fi foarte multe de spus într-adevăr, însă ceea ce trebuie spus este faptul că România a devenit, este şi trebuie să rămână în continuare patria comună şi o mamă bună pentru toţi copiii săi care se nasc aici, indiferent de limba pe care o vorbesc, indiferent de etnia de care aparţin, şi acest lucru trebuie spus în permanenţă. Toţi aceşti factori pe care i-am menţionat au făcut posibilă data şi acest eveniment extraordinar de 1 Decembrie 1918, dar au făcut posibilă mai târziu şi recunoaşterea internaţională a Marii Uniri, o chestiune esenţială în relaţiile internaţionale, prin Tratatul de pace de la Trianon din 4 iunie 1920. Şi simt nevoia să fac astăzi o precizare pe care o consider oportună. Am mai făcut-o, dar vreau s-o repet astăzi, în mod special. Am văzut în ultimii ani, luni şi chiar săptămâni - şi poate vom înţelege de această dată ceva mai bine -, de ce, în principal, din raţiuni externe, a fost nevoie să marcăm în România, prin lege adoptată în Parlament, simbolistica zilei de 4 iunie ca Zi a Tratatului de pace de la Trianon: nu împotriva sensibilităţilor concetăţenilor noştri maghiari, pe care-i respectăm chiar şi atunci când avem opinii politice divergente cu unii din liderii politici care-i reprezintă, dar ei fac parte din efortul acestei ţări de construire a unei naţiuni moderne şi a unei Românii contemporane cu adevărat moderne, nu împotriva sensibilităţilor lor, ci pentru faptul că există permanent - au existat, există şi vor exista în continuare - tentaţii provocatoare politic din partea unor actori politici din afara României şi nu aveam dreptul noi, ca stat, prin instituţia Parlamentului, să tăcem. Şi am făcut bine că am adoptat această lege. Ce avem de făcut în esenţă? În esenţă, trebuie să consolidăm această moştenire extraordinară de ordin istoric, să construim un stat, care este un stat european şi euroatlantic, cu un fundament naţional însă, care să fie, politic, economic, social, cultural, o patrie exemplară pentru toţi cetăţenii săi, spuneam, indiferent de etnie, de limba vorbită, o ţară care să fie cu adevărat respectată de ceilalţi actori internaţionali şi care să conteze în jocul internaţional, şi care să nu uite soarta conaţionalilor noştri care trăiesc în vecinătate, întotdeauna cu demersuri care respectă regulile dreptului internaţional, dar care să promoveze prezervarea identităţii naţionale în statele în care trăiesc astăzi, în timp de pace sau în timp de război, şi să nu uităm să promovăm în continuare, poate mai eficace, drepturile cetăţenilor români care trăiesc în alte colţuri ale lumii, drepturile lor şi ale familiilor lor, formate dintr-un tată, o mamă, pentru că până la urmă suntem creştini, şi nu neomarxişti, şi copiii cu care Dumnezeu i-a binecuvântat pe aceşti părinţi. Şi să nu uităm un ultim lucru: că misiunea noastră... (Aplauze.) Şi să nu uităm un lucru: că misiunea noastră nu este împlinită fără fraţii şi surorile noastre din Basarabia. (Aplauze.) Pentru că... (Aplauze.) pentru că, ceea ce unei mari naţiuni europene, şi mă refer la naţiunea germană, i-a fost recunoscut ca fiind legitim, istoric şi o reparaţie istorică - dreptul la reunificare, nu-i poate fi refuzat naţiunii române. Voi încheia, în numele colegilor social-democraţi, deputaţi, senatori, urând: "La mulţi ani!" României, "La mulţi ani!" românilor, "La mulţi ani!" tuturor cetăţenilor săi, indiferent de etnie, de limba pe care o vorbesc sau de locul în care se află astăzi în prezent. Vă mulţumesc. (Aplauze.) |
||||
|
|
Din partea... Mai avem un singur vorbitor, din partea Senatului, doamna Diana Şoşoacă. |
||||
|
|
Doamna Diana Iovanovici-Şoşoacă: Vă mulţumesc. Îi mulţumesc, în primul rând, Preafericitului Părinte Daniel că este aici şi vă mulţumesc şi vouă, celor care efectuaţi un alt act de trădare părăsind sala. Ăştia sunteţi, trădătorii României! La 104 ani de la momentul în care s-a făcut Marea Unire - că eu nu vorbesc pentru voi, eu vorbesc pentru românii noştri şi pentru oamenii care respectă Parlamentul şi care nu vin să facă discordie între etnii -, la 104 ani, România nu mai este mare. La 104 ani de la Marea Unire, România are teritorii în afara graniţelor sale. Să vii să vorbeşti de 1 Decembrie despre Ucraina şi războiul de acolo, în condiţiile în care avem români în Maramureşul istoric, Herţa, Bugeacul şi Bucovina de Nord, este inacceptabil, pentru că, de fapt, este un act de înaltă trădare faţă de România Mare. Astăzi se împlinesc 73 de ani de când marele nostru tribun, Corneliu Vadim Tudor s-a născut. Chiar dacă a trecut în eternitate, cuvintele sale rămân eterne şi lupta sa pentru România Mare rămâne eternă. M-am obişnuit să văd lipsă de respect, dar cineva trebuie să facă un act de reparaţie morală, pentru că, aşa cum vorbea şi antevorbitorul meu, domnul Titus Corlăţean, pe care-l apreciez şi-i mulţumesc pentru cuvintele alese pe care le-a spus, avem într-adevăr, în afara României, prim-miniştri care atentează la integritatea teritorială a României şi aş vrea să dau şi eu un răspuns. Opincile române pot sta oricând pe orice Parlament din orice ţară care nu respectă România. Nu doresc altceva decât România Mare. România Mare care se face cu iubire şi respect faţă de patria-mamă, indiferent de ce etnie eşti, pentru că toţi suntem români; şi asta v-o spune un om, eu, care al cărei tată este valah-voloh din Macedo-Serbia. Asta să ştiţi. Acum 104 ani... Ar trebui să ne amintim de un discurs al marelui Nicolae Iorga care spunea: "De aceea, Unirea românilor trebuie înfăţişată totdeauna - potrivit adevărului - ca urmarea firească a unei pregătiri istorice de sute de ani, în cursul cărora acest popor de eroi şi de mucenici a izbutit să-şi apere cu uimitoare stăruinţă, «sărăcia şi nevoile, şi neamul», rămânând împotriva tuturor năvălirilor barbare şi vremelnicelor stăpâniri străine, în cea mai strânsă legătură cu pământul strămoşesc în care, ca într-un liman de mântuire, şi-a putut adăposti traiul de-a lungul vremilor de urgie". Unirea românilor a fost posibilă pentru că românii şi clasa politică de atunci credeau în Dumnezeu. Fără Dumnezeu nu e posibil nimic. Fără a crede în Dumnezeu nu se poate. A încălca "Cele zece porunci" este mai grav decât a încălca orice. La 104 ani de la Marea Unire, avem o putere politică care a renunţat la suveranitatea României şi suntem obligaţi să întoarcem armele politice pentru a ne recupera suveranitatea. Nu este posibil la această sărbătoare naţională să vorbeşti de alte state, când noi nu ne mai prezervăm identitatea românească. Avem cruci şi în Senatul României şi în Camera Deputaţilor, dar le sfidează în general cei mai mulţi dintre politicieni. N-am auzit un "Tatăl nostru" în Parlamentul României. În urmă cu câteva luni am fost singurul parlamentar care a recitat vreodată "Crezul", pentru că eu cred, cred în Dumnezeu şi-L rog din suflet să mântuiască neamul românesc, să-l întoarcă la credinţă şi la Dumnezeu. Şi rog Biserica Română să se implice şi să trezească conştiinţa naţională, pentru că altfel vom dispărea. Iar România este poporul primordial, ţara primordială, tărâmul primordial. Aici a spus un mare, un mare om ce-l propovăduia pe Dumnezeu, Papa Ioan Paul al II-lea, că e "Grădina Maicii Domnului" şi asta a deranjat pe mulţi. De aceea, la 104 ani de când sărbătorim Unirea românilor şi facerea României Mari, nu pot să-i spun poporului român decât să se trezească. Şi, aşa cum spunea marele Radu Gyr: "Ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!" şi nu pot să nu spun că această trezire va duce la facerea României Mari. |
||||
|
Haideţi să încercăm să... |
|||||
|
|
Doamna Diana Iovanovici-Şoşoacă: De aceea, am să repet ceea ce... acel salut inestimabil de pe vremea lui Eminescu: "Trăiască naţia!..." Din sală: "Sus cu dânsa!" |
||||
|
|
Doamna Diana Iovanovici-Şoşoacă: "...Sus cu dânsa!" Vă mulţumesc frumos. La mulţi ani tuturor românilor, oriunde v-aţi afla! Iubim România, iubim poporul român, indiferent de etnie, atâta timp cât ne respectă. Doamne ajută tuturor! |
||||
|
|
Am încheiat intervenţiile. |
||||
|
Doamna Diana Iovanovici-Şoşoacă: Doamne ajută! |
|||||
|
|
Mulţumesc, pentru participare. Domnule Suciu, vă rog. |
||||
|
|
|
Doamnelor şi domnilor deputaţi şi senatori - câţi mai suntem, Vă informez că, în conformitate cu prevederile art.15 alin.(2) şi (3) din Legea nr.47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, astăzi, 28 noiembrie 2022, s-au depus la secretarii generali ai Camerei Deputaţilor şi Senatului, în vederea exercitării de către deputaţi şi senatori a dreptului de sesizare a Curţii Constituţionale, următoarele legi:
Termenele pentru sesizare sunt de 2 zile pentru legile adoptate în procedură de urgenţă şi de 5 zile pentru legile adoptate în procedură de drept comun de la data depunerii, adică astăzi, 28 noiembrie 2022. Declar şedinţa închisă. |
|
||
|
Şedinţa s-a încheiat la ora 18.42. |
|||||
 |
