Parliamentary debates

Şedinţa a început la ora 16.06.

Lucrările şedinţei au fost conduse de domnul deputat Lucian Nicolae Bode, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor, asistat de domnul deputat Ovidiu Victor Ganţ şi de domnul deputat Ringo Dămureanu, secretari ai Camerei Deputaţilor.

Domnul Lucian Nicolae Bode:

Bună ziua, doamnelor şi domnilor deputaţi!

Îl invit pe domnul secretar Dămureanu la prezidiu, pentru a putea începe şedinţa.

(Domnul deputat Ringo Dămureanu, secretar al Camerei Deputaţilor, îşi ocupă locul la prezidiu.)

Mulţumesc.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Declar deschisă şedinţa de astăzi a Camerei Deputaţilor şi anunţ că, din totalul celor 330 de deputaţi, până în acest moment, şi-au înregistrat prezenţa 220 de colegi deputaţi.

În conformitate cu prevederile art. 94 din Regulament, vă informez că au fost distribuite electronic şi afişate pe pagina de Internet a Camerei următoarele documente: ordinea de zi pentru şedinţele Camerei Deputaţilor din zilele de luni, 30, şi marţi, 31 octombrie 2023; programul de lucru pentru perioada 30 octombrie - 4 noiembrie 2023; lista rapoartelor depuse în perioada 23 - 30 octombrie 2023 de comisiile permanente sesizate în fond; lista cu legile pentru care se poate exercita dreptul de sesizare a Curţii Constituţionale, respectiv informarea cu privire la iniţiativele legislative înregistrate la Camera Deputaţilor şi care urmează să fie avizate de comisiile permanente.

Înainte de a intra în ordinea de zi, avem o solicitare din partea domnului deputat Ibram Iusein să intervină pe procedură.

Dacă domnul deputat îşi menţine solicitarea, îl invit să ia cuvântul.

Domnul Iusein Ibram:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Pe data de 29 octombrie s-au împlinit 100 de ani de la formarea statului turc modern. Cu această ocazie, vreau să urez prosperitate şi pace poporului turc.

La mulţi ani, Turcia! (Aplauze.)

Mulţumesc.

Domnul Lucian Nicolae Bode:

Vă mulţumesc.

Vă reamintesc că, potrivit ordinii de zi şi a programului de lucru, astăzi dezbatem moţiunea simplă iniţiată de 56 de deputaţi.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Intrăm, aşadar, în ordinea de zi.

Începem dezbaterea moţiunii simple iniţiate de 56 de deputaţi.

Conform Regulamentului, întreb dacă vreunul dintre semnatari îşi retrage adeziunea la această moţiune.

Înţeleg că nu.

Domnul George-Nicolae Simion (din sală):

Pe procedură!

Domnul Lucian Nicolae Bode:

Pentru dezbaterea moţiunii, Biroul permanent şi Comitetul liderilor grupurilor parlamentare vă propun următoarele:

- moţiunea simplă va fi citită de unul dintre semnatari;

- Guvernului i se rezervă 50 de minute, pe care le utilizează la începutul şi la încheierea dezbaterilor;

- pentru dezbateri, luându-se în calcul câte 10 secunde pentru fiecare deputat, timpul maxim alocat grupurilor parlamentare, precum şi deputaţilor neafiliaţi, se prezintă după cum cel mai probabil ştiţi.

- Grupul parlamentar al PSD - 18 minute;

- Grupul parlamentar al PNL - 13 minute;

- Grupul parlamentar al USR - 7 minute;

- Grupul parlamentar AUR - 5 minute;

- Grupul parlamentar al UDMR - 3 minute;

- Grupul parlamentar al minorităţilor naţionale - 3 minute;

- Deputaţi neafiliaţi - 3 minute.

Total: 52 de minute.

Fac menţiunea că am fost informat de conducerea Grupului parlamentar al minorităţilor naţionale că nu vor utiliza cele trei minute, ele fiind cedate Grupului parlamentar al Partidului Naţional Liberal.

Vă rog să vă pregătiţi de vot.

Supun votului propunerile prezentate.

Să înceapă votul!

Vă mulţumesc.

Cu majoritate de voturi, propunerile au fost aprobate.

Domnul George-Nicolae Simion (din sală):

Pe procedură!

Domnul Lucian Nicolae Bode:

Vă rog, domnule deputat, pe procedură, înainte de a trece la prezentarea moţiunii.

Domnul George-Nicolae Simion:

Mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.

Este o zi tristă pentru România. Sunt opt ani de la teribilul incendiu din Clubul Colectiv. Şi, pentru memoria celor care şi-au pierdut viaţa atunci, precum şi pentru ultimul veteran al armatei române, domnul general Constantin Năstase, care s-a dus către Domnul, la vârsta de 108 ani, astăzi, din judeţul Argeş, vreau să vă rog să ţinem un moment de reculegere.

Domnul Lucian Nicolae Bode:

Vă rog să vă ridicaţi!

(Se păstrează un moment de reculegere.)

Domnul George-Nicolae Simion:

Dumnezeu să-i odihnească!

Domnul Lucian Nicolae Bode:

Vă mulţumesc.

Înainte de a trece la prezentarea moţiunii, rog liderii grupurilor parlamentare să depună la secretarii de şedinţă lista cu numele deputaţilor înscrişi la dezbateri.

În continuare, voi da cuvântul doamnei/domnului deputat, pentru citirea textului moţiunii simple.

V-aţi hotărât?

Îl invit pe domnul deputat Claudiu Năsui să dea citire textului moţiunii simple.

Domnul Claudiu-Iulius-Gavril Năsui:

"Marcel Boloş, un ministru care creşte taxele cu zâmbetul pe buze"

Marcel Boloş va intra în istoria României nu doar ca cel mai prost ministru al finanţelor, al tuturor timpurilor, ci şi ca una dintre cele mai mari marionete ale domnului Ciolacu, din PNL.

Ne aflăm în actualul dezastru bugetar nu pentru că ar fi scăzut încasările. Veniturile statului au crescut, de la 29% din PIB, în 2016, la 35%, prevăzut pentru anul acesta. Evaziunea nici ea nu a crescut, din 2016 şi până acum, ba chiar a scăzut, şi asta dacă ne uităm la mai mulţi indicatori.

Ce s-a întâmplat de a ajuns statul să nu mai poată controla deficitul, şi domnul Marcel să ne mintă că trebuie să crească taxele?

Au explodat cheltuielile. Dacă în 2016 erau 32% din PIB, anul acesta se estimează că vor fi 39% din PIB.

Politicieni precum domnul Marcel au tot crescut cheltuielile statului până la punctul la care economia cedează.

Aşa că ce va face domnul Marcel? Va reduce cheltuielile? Absolut deloc. Va pune mai adânc mâna în buzunarul celor care muncesc şi plătesc taxe şi impozite în România. Aceasta este şi viziunea domnului Marcel, o viziune îngustă, concentrată doar pe jupuirea privatului, fără a vedea imaginea de ansamblu şi fără a înţelege impactul real al deciziilor sale.

Dintre toţi oamenii care au contribuit la jupuirea contribuabililor români, nimeni nu a făcut-o cu mai multă îndârjire şi zel decât domnul Marcel. Este incredibil şi, în acelaşi timp, înfiorător cum poate un singur individ să îndrepte cu asemenea dăruire o ţară spre prăpastie. Domnul Marcel, cu măsurile sale imprevizibile şi acţiunile sale deliberate împotriva populaţiei, micilor antreprenori şi a mediului de afaceri, pare determinat să scrie un capitol întunecat în istoria economică a României.

Cu un război la graniţă, instabilitate în lume şi o recesiune globală care bate la uşă, era colosal de important ca România să aibă un ministru al finanţelor care să acţioneze cu discernământ şi cu o viziune liberală pentru ţara noastră. Domnul Marcel este însă taman opusul. Iresponsabil, acţionează haotic şi ne minte cu zâmbetul pe buze, de parcă îl bufneşte râsul şi pe el, de cât este capabil să ne mintă. Deciziile sale sunt lipsite de orice analiză şi de înţelegere a impactului lor asupra economiei.

Cu zâmbetul pe buze, domnul Marcel ne anunţă că desfiinţarea pensiilor speciale este o sălbăticie. Este o sălbăticie să fie toţi românii trataţi la fel de acest stat care îi împarte în contribuabili şi speciali. Este sălbăticie, dacă plătim toţi după aceleaşi reguli, să primim toţi pensie după aceleaşi reguli. Este sălbăticie să nu mai fie domnul Marcel şi păpuşarii din spatele lui speciali pe munca românilor.

Acel zâmbet nu reflectă compasiune sau înţelegere, ci o batjocură la adresa românilor, cert una cu care domnul Marcel este obişnuit.

Cuplul celor doi Marceli, Boloş şi Ciolacu, a avut de ales între bunăstarea contribuabililor şi bunăstarea specialilor. Şi au ales.

Au ales să nu taie pensiile speciale, să nu taie schemele de afaceri pe banii statului, să nu taie contractele bănoase ale baronilor locali, să nu taie toate privilegiile de care se bucură activul de partid.

În schimb, au ales să taie veniturile contribuabililor cu încă o rundă de creşteri de taxe.

1. Domnul Marcel a lovit în micii antreprenori.

Întreprinderile mici şi mijlocii sunt baza oricărei economii sănătoase. Ele sunt mai mult decât simple entităţi de afaceri - sunt visuri transformate în realitate, sunt exemple ale spiritului antreprenorial, ale rezilienţei şi ale ingeniozităţii umane.

În România, microîntreprinderile au fost mugurii creşterii economice. Ele furnizează o grămadă de bunuri şi servicii şi asigură venitul pentru milioane de familii din România. Într-o lume economică în continuă schimbare, întreprinderile mici au demonstrat cea mai mare capacitate de adaptare. Când marile corporaţii au strâmbat din nas sau au căutat oportunităţi în alte părţi, sau chiar au sucombat, întreprinderile mici au rămas.

Într-un act de trădare, devenit specialitatea PNL, domnul Marcel a decis să pedepsească tocmai întreprinderile mici. După ce preşedintele PNL le-a pus condiţii draconice, cât timp a fost premier, domnul Marcel a continuat războiul PNL împotriva microîntreprinderilor şi a triplat taxarea acestora. Această triplare a taxelor este, de fapt, o palmă pentru fiecare antreprenor care şi-a riscat economiile, pentru fiecare angajat care a pus nenumărate ore de muncă pentru a ajuta aceste afaceri să crească şi pentru fiecare comunitate care s-a bazat pe ele. O astfel de măsură este o modalitate deliberată de a sufoca iniţiativa privată şi de a inhiba spiritul antreprenorial, care a definit ţara noastră pentru atât de mult timp.

Se ridică întrebarea: de ce? Ce logică economică ar putea justifica o astfel de mişcare? Aduce asta mai multe venituri la bugetul de stat?

Păi, ultima oară când statul român a crescut taxele, veniturile au crescut infim. Multă lume a închis, a optimizat sau a trecut direct la negru. Şi, în final, statul apucă să colecteze doar pe termen scurt mai mulţi bani, asta de la antreprenorii pe care i-a prins pe picior greşit. Cei care au apucat să aleagă să investească în România şi nu mai pot pleca, nu mai pot da înapoi. Dar, pe termen lung, lăcomia statului mai mult va goni întreprinderile. Şi statul va pierde, în final, mai mulţi bani.

Şi, ce să vezi, că atunci când statul a scăzut taxele, au crescut încasările. Dacă ne uităm la marea scădere de taxe pe muncă, care a fost cota unică, cea pe care celălalt Marcel şi-a pus în gând să o distrugă, ea a reprezentat o creştere de încasări la stat.

Da, scăderea de taxe a dus la creşterea încasărilor. Cu impozit progresiv între 18% şi 42%, statul încasa 3,2% din PIB. Iar cu cota unică de 16%, deci mai mică decât cea mai mică cotă progresivă de dinainte, statul a ajuns să încaseze 3,8% din PIB.

"Scumpul mai mult păgubeşte şi leneşul mai mult aleargă", spune un proverb românesc.

Efectul imediat este cel al triplării taxelor pe micii antreprenori. Multe microîntreprinderi vor fi forţate să-şi închidă porţile, altele vor fi nevoite să-şi reducă personalul, să-şi limiteze operaţiunile sau să-şi mărească preţurile, pentru a compensa această sarcină fiscală suplimentară. Niciuna dintre aceste opţiuni nu este benefică pentru economie sau pentru români. Dar domnul Marcel nu acţionează pentru români, acţionează pentru speciali.

Este demn de menţionat şi faptul că această măsură va descuraja în mod activ noi iniţiative antreprenoriale. Cine ar dori să-şi asume riscul de a începe o afacere nouă, când ameninţarea unei sarcini fiscale imense planează deasupra capului său? Poate doar baronii locali şi camarilele de partid, care caută să facă afaceri pe banii contribuabililor.

Domnul Marcel nu a înţeles că, atunci când ataci întreprinderile mici şi mijlocii, ataci baza unei economii. El a optat pentru un câştig financiar pe termen scurt, în detrimentul stabilităţii şi prosperităţii pe termen lung. Această decizie, luată cu zâmbetul pe buze, va avea un efect în cascadă asupra întregii economii, afectând nu doar antreprenorii, ci şi fiecare român care depinde de serviciile şi produsele lor.

Un om care provine dintr-un partid care a uzurpat cuvântul "liberal" ar trebui să sprijine şi să faciliteze antreprenoriatul, dar el a devenit un obstacol major în calea acestuia. În loc să încurajeze şi să protejeze economia şi inovaţia, măsurile domnului Marcel arată o abordare opusă, care pare să pedepsească succesul şi iniţiativa.

2. Domnul Marcel a lovit în liber-profesionişti

Orice societate modernă depinde de contribuţia şi dedicarea liber-profesioniştilor şi a persoanelor fizice. Aceste categorii reprezintă o sursă vitală de inovaţie, creativitate şi servicii personalizate. Ei oferă flexibilitate şi adaptabilitate în faţa schimbărilor rapide ale pieţei. Liber-profesioniştii, în special, aduc o viziune unică şi o abordare personalizată a muncii, completând golurile pe care întreprinderile clasice nu le pot acoperi.

Decizia domnului Marcel, de a dubla sau chiar tripla taxarea pentru această formă de activitate economică, este o afişare flagrantă a ignoranţei economice. Prin această acţiune, el nu doar că afectează direct buzunarele acestor profesionişti, dar slăbeşte şi fibra vitală a economiei naţionale.

Să ne imaginăm pentru un moment viaţa unui liber-profesionist. Aceşti oameni nu se bazează pe siguranţa unui salariu lunar fix sau pe beneficiile pe care un angajator le-ar putea oferi. Ei trăiesc de la un contract la altul, depinzând de abilitatea lor de a se adapta şi de a oferi servicii de calitate. Dacă nu găsesc un client, e simplu, nu mănâncă. Fiecare zi este o provocare, o cursă pentru a găsi următorul client, pentru a rămâne relevant şi pentru a face faţă concurenţei. Acum adăugaţi, peste această realitate deja stresantă, o creştere substanţială a taxelor şi imaginea devine rapid nesustenabilă.

Sunt români din clasa medie, mulţi dintre ei suprasolicitaţi, încercând să-şi menţină nivelul de trai, în condiţii economice incerte. Ei se luptă să-şi plătească facturile, să-şi educe copiii şi să se asigure că familia lor este în siguranţă şi bine. Dublarea şi triplarea taxelor nu doar că le răpeşte un procent mai mare din veniturile muncite din greu, dar îi şi demoralizează, amplificând sentimentul că sunt puşi într-un colţ şi forţaţi să muncească doar pentru clasa de speciali, care nu vrea sub nicio formă să-şi reducă privilegiile.

Măsurile luate de domnul Marcel sunt o trădare nu numai faţă de liberalism, ci şi faţă de clasa de mijloc. În loc să sprijine aceste categorii esenţiale ale societăţii noastre, el a ales să le pună într-o poziţie şi mai vulnerabilă. Fără nicio îndoială, unii dintre aceşti liber-profesionişti şi persoane fizice vor fi forţaţi să închidă, să treacă la negru sau, în cele mai triste cazuri, să plece din ţară, în căutarea unui mediu mai prietenos şi mai sprijinitor, aşa cum au făcut-o deja 5 milioane de români.

Deciziile economice au, adesea, repercusiuni pe termen lung, mult dincolo de cifrele şi statisticile prezentate în buget. Este trist să constatăm că, sub conducerea domnului Marcel, s-a creat un mediu ostil nu doar pentru afaceri, ci şi pentru persoanele fizice care încearcă să-şi trăiască viaţa şi să contribuie onest la societate.

3. Domnul Marcel loveşte în agricultură şi în construcţii.

Agricultura şi construcţiile sunt două dintre cele mai vechi şi mai vitale industrii pentru România. De-a lungul timpului, aceste sectoare au fost forţa motrice a dezvoltării, asigurând alimentaţie şi infrastructură pentru milioane de români. Ambele industrii sunt, de asemenea, angajatori majori, susţinând comunităţi întregi şi oferind un trai decent pentru nenumărate familii.

Din 5 milioane de salariaţi români, 700.000 lucrează în aceste domenii. Domnul Marcel, cu politica sa dezastruoasă, a ales să lanseze un atac direct împotriva acestor sectoare. Prin creşterea taxelor pe muncă cu 50% asupra angajaţilor din agricultură şi construcţii, el nu a dat doar o lovitură financiară, el a dat o lovitură la încrederea şi moralul lucrătorilor şi angajatorilor din aceste domenii.

Să analizăm puţin consecinţele devastatoare ale acestei decizii. În primul rând, să ne concentrăm pe sectorul agricol. România a fost dintotdeauna mândră de bogăţia şi diversitatea solului său, cu o capacitate agricolă de invidiat peste tot în lume.

Creşterea taxelor pe muncă cu 50% pentru angajaţii din agricultură înseamnă că această activitate va deveni mult mai nerentabilă. Acest lucru va duce la o scădere a investiţiilor în echipamente şi tehnologii noi, ceea ce va duce, la rândul său, la reducerea productivităţii şi a calităţii produselor româneşti. "Cumpăraţi româneşte" devine o glumă proastă spusă de cei care distrug economia României.

De asemenea, salariile fermierilor şi ale celor care muncesc în agricultură vor scădea sau angajatorii vor fi nevoiţi să concedieze angajaţi. Aceste măsuri vor duce la un declin al sectorului agricol, cu ferme abandonate, terenuri nefolosite şi o creştere a preţurilor la alimente pentru consumatori. Asta, pentru că suntem pe o piaţă europeană competitivă, unde consumatorii români şi străini au opţiuni de a cumpăra din alte ţări care nu-şi sabotează economia, aşa cum o face domnul Marcel.

Dar să ne mutăm atenţia către sectorul construcţiilor. Creşterea taxelor cu 50% pentru angajaţii din construcţii va avea un impact similar cu cel din agricultură. Companiile vor fi nevoite să reducă salariile, să concedieze angajaţi sau să amâne ori să anuleze chiar proiecte. Acest lucru va duce la o stagnare a dezvoltării infrastructurii, cu drumuri neconstruite, clădiri neterminate şi proiecte abandonate.

Dar domnul Marcel a găsit soluţia la asta, nu-i aşa? Pentru firmele baronilor locali, care au contracte cu statul pe PNDL şi pe alte programe de tipul acesta, va face acte adiţionale prin care să mărească preţurile. Firmele de partid vor fi la adăpost, că tot din banii contribuabilului sunt plătite. Cine va suferi, sunt sărmanii antreprenori privaţi, care nu au contracte cu statul, cei care chiar trebuie să muncească pentru bani. Lor nu le va compensa nimeni pierderea şi vor duce, ca de obicei, tot greul.

Pe termen lung, această creştere de taxe va duce la o scădere a calităţii locuinţelor, a caselor şi la o creştere a costurilor pentru toate produsele făcute de aceştia.

Decizia domnului Marcel, de a mări taxele pentru angajaţii din aceste sectoare, reflectă o lipsă de înţelegere şi empatie faţă de muncitorii şi angajatorii care contribuie atât de mult la societate. Aceasta nu este doar o decizie fiscală, este încă o trădare a liberalismului.

4. Impozitul pe vânzări.

Puţine prostii a făcut domnul Marcel mai mari decât impozitul pe cifra de afaceri. De fapt, este un impozit pe vânzări pentru firmele care au vânzări mai mari de 50 de milioane de euro.

Această taxă va avea cinci consecinţe devastatoare.

Prima consecinţă: companiile mari îşi vor modifica structura, pentru a evita taxa. Îşi vor sparge companiile în mai multe entităţi mai mici, suficient de mici pentru a rămâne sub plafonul stabilit de domnul Marcel. Cine are o companie care face vânzări de 90 de milioane de euro va face două companii cu vânzări de 45 de milioane de euro. Toate firmele mari prezente în România oricum sunt grupuri de firme cu activităţi segmentate. Nu va fi deloc greu să facă asta. Doar ineficienţe în plus, birocraţie în plus, costuri în plus şi riscuri în plus în relaţia cu statul. Toate acestea sunt costuri pe care companiile, evident, le vor transfera mai departe către cine? Păi, către consumatori.

A doua consecinţă: companiile vor avea interes să-şi integreze mai mult furnizorii. În cazul în care cumpără de la un furnizor care plăteşte 1% impozit pe vânzări, va trebui să suporte taxa. Dar dacă nu mai cumpără de la acel furnizor şi cumpără de la altul, sau poate să-l integreze în structura proprie, atunci nu vor mai suporta taxa. Prin urmare, au interes să fuzioneze.

A treia consecinţă: taxa aceasta va fi suportată doar dacă cineva cumpără din România. Mai ţineţi minte sloganul "Cumpăraţi româneşte"? Cine cumpără româneşte va fi penalizat, iar cine cumpără din altă ţară va fi încurajat. Nu de alta, dar niciun alt stat nu îşi va sabota întreprinderile în halul acesta.

A patra consecinţă este încurajarea modelelor de afaceri care scad vânzările. Pentru o întreprindere nu contează vânzările, contează profitul. Atunci când profitul e mare, sunt atraşi investitorii. Atunci când profitul e mic sau chiar negativ, sunt goniţi investitorii. Un mod simplu de a reduce vânzările, fără a afecta profitul, este prin transformarea, acolo unde este posibil, a activităţii în "lohn". Firma nu mai cumpără materie primă şi o revinde mai departe, având astfel achiziţii mari şi vânzări mari, ci doar primeşte materia primă a clientului şi o prelucrează contra cost. Astfel, profitul rămâne acelaşi, doar se schimbă fluxurile contabile. Evident că asta este o bătaie de cap care înseamnă timp, bani şi efort. Plătit de cine? Evident, tot de contribuabili şi, în final, de consumatori.

A cincea consecinţă este cea mai directă şi anticipabilă pe termen scurt. Cine nu poate sau nu vrea să aplice una dintre soluţiile de mai sus pur şi simplu va creşte preţurile. Când nu se pot evita taxele, companiile au o singură opţiune - să le transfere către consumatori. Acest lucru va însemna preţuri mai mari pentru bunuri şi servicii, afectând puterea de cumpărare a românilor obişnuiţi şi, astfel, în loc să ajute românii şi economia ţării, domnul Marcel nu face decât să facă viaţa mai scumpă şi mai dificilă pentru absolut toată lumea.

Este vital ca această taxă nouă să fie eliminată cât mai curând posibil. Cu această taxă, domnul Marcel a lovit încă o dată în români, arătând o dată în plus lipsa sa de competenţă şi de viziune.

5. O obsesie: ca să nu taie de la speciali, vrea mai mulţi bani de la români.

În timp ce majoritatea românilor se luptă pentru a face faţă costurilor crescânde ale vieţii, domnul Marcel pare să aibă o singură preocupare: cum să crească pensiile speciale şi să ia mai mulţi bani de la contribuabili.

Nu doar că a lovit contribuabilii pe toate fronturile economice cu taxe şi impozite, dar pare să aibă şi un apetit insaţiabil pentru venituri bugetare.

De ce această obsesie pentru bani? Evident, răspunsul este simplu: pentru a susţine pensiile speciale şi salariile exorbitante de la stat. În loc să se gândească la o reformă reală, la reducerea cheltuielilor statului, domnul Marcel a ales calea cea mai simplă, dar şi cea mai distructivă pentru România - creşterea de taxe.

Domnul Marcel se vaită că nu doarme noaptea. Dar românii pe care îi va băga în faliment, de la 1 ianuarie, nu dorm noaptea din cauza lui. Pentru că domnul Marcel pierde nopţi nedormite gândindu-se la cum să găsească noi modalităţi de a taxa românii.

Şi pentru ce foloseşte aceşti bani? Cumva pentru a face o "reaşezare" fiscală, aşa cum îi place să mintă? Scade cumva unele taxe şi le creşte pe altele? Scade cumva taxarea muncii, care în România e şi aşa extrem de mare, comparativ cu restul Europei? Absolut deloc! O face pentru a susţine sistemul pensiilor speciale şi salariile din multe agenţii de stat. Pensiile speciale care ne costă anual 13 miliarde de lei şi salariile uriaşe, de mii de euro, pentru oameni de partid, cum ar fi şeful ASF, domnul Nicu Marcu, care e recompensat cu un salariu de 16.000 de euro net/lună sau Valeriu Zgonea, politruc, pus şef la ANCOM cu un salariu de peste 9.000 de euro, tot pe lună.

Dar ceea ce este şi mai îngrijorător este faptul că domnul Marcel nu pare să înţeleagă impactul pe termen lung al acestei abordări. Creşterea taxelor şi impozitelor, pentru a finanţa specialii, înseamnă descurajarea muncii oneste şi încurajarea căutării privilegiilor prin politică.

Românii normali, care încearcă să muncească onest, au mai puţini bani pentru a investi, pentru a-şi deschide afaceri, pentru a-şi creşte copiii sau, pur şi simplu, pentru a trăi. Asta reduce dinamismul economic, diminuează inovaţia şi antrenează o economie în stagnare sau chiar în recesiune.

Din păcate, domnul Marcel pare să nu înţeleagă sau să nu-i pese de aceste realităţi. Continuă să insiste pe creşterea veniturilor statului, fără a se gândi la consecinţele pe termen lung sau la impactul acestora asupra oamenilor obişnuiţi.

În loc să caute soluţii pentru a creşte economia, pentru a stimula investiţiile şi pentru a încuraja inovaţia, domnul Marcel vede doar banii din buzunarul altora.

A uitat că motivul pentru care România a ajuns în această criză bugetară este tocmai creşterea cheltuielilor statului, o creştere voită urmărită de politicienii din PSD şi din PNL.

În 2016, veniturile statului erau 29% din PIB şi cheltuielile erau 32%. În 2023, conform bugetului aflat încă în vigoare, veniturile vor fi la 34,8% şi cheltuielile la 39,2%.

Veniturile au crescut, faţă de 2016, evaziunea a scăzut, faţă de 2016. Nu veniturile şi nu evaziunea ne-au dus la dezastrul de acum, ci politica ineptă a PSD şi PNL de a tot creşte cheltuielile statului, care au explodat.

6. Minciuna reorganizării ANAF: alţi bani, altă distracţie.

De-a lungul anilor, am auzit multe promisiuni de reformare a ANAF. Această entitate, destinată să asigure colectarea veniturilor bugetare şi să combată evaziunea fiscală, a fost adesea văzută ca o instituţie birocratică, ineficientă şi chiar coruptă. Mulţi miniştri au promis schimbări, dar domnul Marcel pare să aibă o abordare cu totul diferită.

În loc să se concentreze pe eficienţă, pe transparentizarea proceselor şi pe lupta împotriva corupţiei, domnul Marcel a ales să pună în scenă un adevărat spectacol: scăderea cheltuielilor la stat, pentru domnul Marcel, începe cu măriri de salarii de 20% la ANAF. Un gest mai degrabă menit să arate că vrea să-şi cumpere loialitate, decât să asigure o colectare mai bună.

Într-un moment în care mediul de afaceri este sufocat de taxe, în care liber-profesioniştii şi micii antreprenori se zbat să supravieţuiască şi vor avea taxe duble sau chiar triple, iar românii obişnuiţi îşi văd puterea de cumpărare diminuată de scumpiri, domnul Marcel are alte priorităţi: noi creşteri de salarii la stat.

Reforma aşteptată de români nu este una care constă tot în creşteri de salarii la stat, asta au mai văzut. Oamenii doresc să vadă proceduri mai simple, digitalizare, transparenţă, relaţii mai bune cu contribuabilii şi, cel mai important, rezultate. Dacă domnul Marcel dorea cu adevărat să reformeze ANAF, aceasta era direcţia în care ar fi trebuit să meargă.

Reorganizarea ANAF, sub domnul Marcel, pare însă să fie un spectacol scump, plătit de contribuabilii români, fără absolut niciun fel de garanţie de succes. Într-o perioadă de criză, avem nevoie, mai mult ca oricând, de lideri care să ştie să prioritizeze corect, să gândească pe termen lung şi să ia decizii care să fie în beneficiul tuturor, nu doar al unor grupuri de interese restrânse.

7. Precum un agresor care pretinde că îşi iubeşte victima, domnul Marcel pretinde că "protejează populaţia şi mediul de afaceri".

Nu o să vă vină să credeţi, dar domnul Marcel a ajuns să spună că: "Creşterile de taxe protejează populaţia şi mediul de afaceri". Deci el creşte taxele pentru a proteja populaţia şi mediul de afaceri. Vă daţi seama ce e în mintea acestui om, pe care l-aţi pus ministru al finanţelor?

Spuneţi-i să nu le mai protejeze, că de mult ce le-a protejat, prin creşterile de taxe, a falimentat zeci de mii de firme.

Dintre cele 22 de miliarde de lei, pe care domnul Marcel pretinde că le va aduce în plus la bugetul de stat, prin pachetul său de creştere de taxe, 16 miliarde vin din suprataxarea sectorului privat, în timp ce doar 6 miliarde provin din potenţiale reduceri de cheltuieli. Această împărţire reflectă destul de bine ce înţelege PNL prin "liberalism".

Dar să analizăm cu atenţie afirmaţiile domnului Marcel. Când pretinde că creşterile de taxe "protejează populaţia şi mediul de afaceri", cine este, de fapt, "protejat"? Singurii protejaţi sunt, de fapt, specialii, acei speciali cărora tot domnul Marcel le-a mai dat acum o lună un miliard de lei din Fondul de rezervă al Guvernului. Era urgenţă mare. Cum să taie de la speciali? Mai bine creşte taxele.

Iar pe măsură ce cresc taxele, cresc şi preţurile, şi, în final, consumatorul de rând, omul obişnuit, va fi cel care va plăti factura pentru absolut fiecare leu din pensiile speciale.

Creşterea taxelor şi descurajarea afacerilor private nu vor conduce la o economie funcţională şi durabilă, în schimb vor conduce la scăderea investiţiilor, la creşterea şomajului şi la stagnarea economică.

A susţine că eşti un campion al mediului de afaceri şi în acelaşi timp să exerciţi o presiune fiscală nemaiîntâlnită asupra acestui sector este o contradicţie în termeni. Este precum ai spune că vrei să ajuţi un bolnav, dar în loc să îi administrezi medicamentul potrivit, îi dai o otravă lentă.

Un doctor care îi administrează pacientului său arsenic nu îi vrea binele.

Nu poţi pretinde că sprijini creşterea economică, şi în acelaşi timp să creezi un mediu ostil pentru mediul de afaceri.

Mai mult, se pare că domnul Marcel a ignorat lecţiile de istorie. Multe ţări au încercat să meargă pe calea suprareglementării şi a taxării excesive, şi întotdeauna aceste experimente s-au încheiat cu rezultate dezastruoase. Economia este un organism viu, care reacţionează la stimuli. Dacă este constrânsă şi supusă la presiuni constante, se va retrage, se va contracta sau va stagna.

8. Limitarea plăţilor în cash este un cadou făcut băncilor.

În România sunt 29 de bănci, dar 11 dintre ele au 90% din cota de piaţă. Dacă aceste bănci nu vor vrea să deschidă un cont unei întreprinderi sau unui român, aşa cum au dreptul să facă, aceşti români nu vor avea dreptul să mai facă achiziţii de peste 5.000 de lei.

Marcel Ciolacu s-a prefăcut că nu ştia de unde vine această prevedere în pachetul de creşteri de taxe pe care - ce să vezi?! - tot el şi-a asumat răspunderea. De fapt ştia. Vine de la celălalt Marcel, de la Marcel Boloş.

Domnul Marcel a zis că vrea să lupte cu evaziunea şi corupţia.

Dar limitarea plăţilor cu cash combate vreo evaziune? Absolut deloc. 13 ţări din Europa nu au nicio limită la plata cu cash şi au evaziune mult mai mică decât România.

Mai mult, chiar şi înainte să ajungă domnul Marcel în Guvern, plăţile în cash erau limitate la 10.000 de lei, adică printre cele mai mici limite dintre toate ţările cu limită. S-a văzut cumva vreun impact asupra evaziunii? Absolut niciunul!

Dar dacă evaziunea nu o combate, măcar deranjează corupţia? Iarăşi nu.

L-a împiedicat limitarea cash-ului pe baronul local Buzatu, de la Vaslui, să ia şpăgi de peste un milion de lei, în portbagaj? Absolut deloc! Aşa că, de ce această limitare?

În primul rând, pentru lobby-ul bancar. E un foarte frumos cadou dat băncilor, în contextul în care oricum le suprataxează. De fapt, băncile vor suprataxa românii, după care vor da o parte din bani înapoi statului.

În al doilea rând, controlul. Statul securist vrea să ştie tot ce face fiecare cetăţean. Dacă ar putea pune o cameră în casa fiecărui român, domnul Marcel ar face-o. Tot pentru a "combate evaziunea şi corupţia".

În concluzie, domnul Marcel este un pericol pentru antreprenorii români, pentru economia României şi chiar pentru România. Nu are nicio intenţie să reducă vreo cheltuială bugetară şi vrea să crească încontinuu taxele.

Cu zâmbetul pe buze şi bufnindu-l râsul, ne minte că vrea să protejeze populaţia şi mediul de afaceri. Dar să-l protejeze de cine, când el este principalul agresor al său?!

Însăşi cifrele, pe care le prezintă domnul Marcel, arată lucrul acesta. Din 22 de miliarde de lei, pe care domnul Marcel susţine că le va aduce la bugetul de stat, 16 miliarde provin de la privat şi doar 6 miliarde de la stat, prin promisiuni de reduceri de cheltuieli. Şi nu de la pensii speciale! Deloc. Acolo tocmai a adăugat încă un miliard de lei, pe şest, prin hotărâre de Guvern.

Aici se văd, de fapt, adevăratele priorităţi, nu în declaraţiile politice mincinoase.

Ce îl determină pe domnul Marcel să acţioneze în acest mod? O combinaţie de socialism şi obedienţă faţă de speciali. Ei cresc cheltuielile, după care tot ei se vaită de deficit şi tot ei apoi cresc taxele, şi tot aşa. La final, statul tot creşte şi românii tot sărăcesc.

Domnul Marcel nu are nicio legătură cu termenul "liberal", alta decât că îi uzurpă numele. Liberalismul promovează limitarea intervenţiei statului în economie. Dar domnul Marcel s-a dovedit a fi un trădător al ideilor liberale, lovind cu forţă în întreprinderile mici şi mijlocii, şi în antreprenorii tineri.

Pentru toate acestea, domnul Marcel trebuie să plece. (Aplauze.)

Domnul Lucian Nicolae Bode:

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Înainte de a-l invita la tribună pe domnul ministru Boloş, vreau să-mi permiteţi să salut prezenţa Delegaţiei parlamentare din Germania, Landul Saxonia Inferioară. (Aplauze.)

Vă mulţumesc.

În continuare, îl invit la tribună pe domnul ministru al finanţelor, domnul Marcel Boloş.

Aveţi cuvântul, domnule ministru.

Domnul Marcel-Ioan Boloş (ministrul finanţelor):

Mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Întâi de toate, aş vrea să fac câteva clarificări.

Prima, de departe - măsurile noastre de reducere a cheltuielilor publice, care sunt aprobate prin trei acte normative: Ordonanţa nr. 34/2023, Legea nr. 296, recent intrată în vigoare, pentru asigurarea sustenabilităţii finanţelor publice a României, de asemenea, tratează problema cheltuielilor publice, iar recent aprobata Ordonanţă nr. 90/2023, adică de vineri, este cea care reglementează din nou aceeaşi problemă a reducerii cheltuielilor. Deci, adevărul despre cele afirmate de domnul deputat Năsui poate să fie văzut şi analizat de la sine.

Mărturisesc că în data de 18 octombrie, când eram în drum de la Luxemburg spre Bucureşti, deoarece am fost la reuniunea Consiliului de miniştri de finanţe ai Uniunii Europene, prima informaţie pe care am citit-o în mass-media a fost cea referitoare la faptul că Curtea Constituţională a respins în integralitate sesizarea formulată de opoziţie împotriva Legii privind măsurile fiscale care să asigure sustenabilitatea finanţelor României. M-am bucurat.

România se află la un moment de răscruce şi are nevoie de măsuri ferme pentru a intra în normalitate, pentru a nu risca investiţiile din fondurile europene, pentru a nu risca viitorul României, al generaţiilor de tineri şi, desigur, de a nu nărui speranţa românilor pentru un viitor mai bun şi un trai mai decent, pentru a nu alunga din ţară investitorii şi finanţatorii instituţionali.

Bucuria, desigur, nu a durat mult de la decizia anunţată a Curţii Constituţionale, pentru că aproape la un interval de 10 minute, de nici 10 minute, opoziţia a decis să-şi caute un ţap ispăşitor, un acar Păun, cum se spune, pentru toate aceste măsuri cuprinse în lege. Şi, desigur, acela nu putea fi altul decât ministrul de finanţe.

Repede mi-a venit în minte să caut definiţia omului de stat, să văd dacă astfel de decizii, ale unei părţi a clasei politice din România, sunt într-adevăr specifice oamenilor de stat.

Iată definiţia pe care am găsit-o, relevantă altminteri pentru situaţia de faţă. Ce sunt oamenii de stat? "Politicieni consideraţi oameni de stat sunt oameni în vârstă, oameni populari, cu cariere remarcabile, de numele cărora se leagă lucruri măreţe făcute pentru patrie".

M-am liniştit. Lucruri măreţe nu avem, seriozitate şi coeziune socială nu dorim să avem, deci multe lucruri din această definiţie lipsesc.

Definiţia are totuşi câteva ingrediente esenţiale pentru ca cineva să fie considerat om de stat.

Omul de stat este acel om care ştie ce decizii trebuie să ia, chiar dacă acestea sunt dureroase uneori, când trebuie să le ia, chiar dacă nu este întotdeauna momentul oportun, pentru ca oamenii care i-au trimis în fruntea ţării, prin votul lor, să aibă încrederea că omul de stat, respectiv politicianul, prin tot ceea ce face, prin deciziile pe care le ia, duce România pe drumul cel bun.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Haideţi să vă citesc puţin din Planul Naţional de Redresare şi Rezilienţă, document de ţară care a fost lucrat de o parte din semnatarii moţiunii şi asumat în timp ce erau la guvernare. Jalonul 205, care obligă la modificarea Codului fiscal din România, în totalitatea lui, parte din cererea de plată nr. 4, adică această cerere care urmează să fie depusă probabil anul viitor, în plin an electoral.

Vă citez din conţinutul jalonului: "Accentul se va pune pe eliminarea treptată a stimulentelor fiscale şi a lacunelor fiscale în ceea ce priveşte impozitul pe venit, respectiv impozitul pe profit". O lovitură mai cumplită pentru plătitorii de impozite şi taxe nici că se putea.

Aceasta înseamnă că nu vin zile uşoare peste contribuabili, peste plătitorii de impozite şi taxe, aceasta deoarece nu avem în legea noastră, cu măsurile fiscal-bugetare, poate nici 50% din duritatea măsurilor pe care semnatarii moţiunii simple le-au introdus în Planul Naţional de Redresare şi Rezilienţă.

Jalonul 206 loveşte direct în microîntreprinderi, care se pare că acum sunt apărate de către semnatarii opoziţiei. Dacă acest lucru nu vă era clar, parte şi acest jalon din cerea de plată nr. 3, vă citesc şi de aici: "Intrarea în vigoare a modificărilor aduse Codului fiscal care reduc treptat domeniul de aplicare al regimului fiscal special aplicabil microîntreprinderilor".

Domnilor parlamentari semnatari ai moţiunii simple, vă readuc aminte ce s-a scris în Planul Naţional de Redresare şi Rezilienţă, adică, cu alte cuvinte, simplu spus, să înţeleagă toată lumea, trebuie să reducem plafonul actual de venit. De la 500.000 euro, cât este în prezent, până la 60.000 euro, iar aproape peste 176.000 de companii să treacă la impozitul pe profit.

Nu este aceasta o lovitură cruntă dată microîntreprinderilor, cu însăşi voinţa dumneavoastră, cu jaloane care au fost trecute de către dumneavoastră în Planul Naţional de Redresare şi Rezilienţă?

Mai departe.

Jalonul 207, scris tot în PNRR, tot de semnatarii moţiunii simple: "Eliminarea altor stimulente, cu scopul de a simplifica sistemul fiscal", adică eliminarea treptată a facilităţilor fiscale din agricultură, construcţii şi industria alimentară. Jalonul este parte din cererea de plată nr. 4, adică o obligaţie certă pentru România.

Deci, cine a dat, domnilor, în micile afaceri? Cine creşte taxele românilor? Ministrul şi Ministerul Finanţelor?

Domnul Cătălin Drulă (din sală):

Da.

Domnul Marcel-Ioan Boloş:

Politica fiscală nu trebuie să devină, domnilor parlamentari, duşmanul feroce al populaţiei şi investitorilor. Politica fiscală nu trebuie să alunge investitorii din ţară, ci trebuie să îi aducă în ţară, prin predictibilitate, stabilitate şi o sarcină fiscală atractivă pentru aceştia, uşor de suportat.

Se pare că aţi înţeles greşit politica pământului pârjolit. Această tactică militară se referea la arderea recoltelor şi otrăvirea apelor din fântâni, pentru a nu permite inamicului să se aprovizioneze cu apă.

Cu cine v-aţi luptat când aţi băgat toate aceste lucruri în PNRR? Cu alte cuvinte, ca să fie clar pentru toţi românii, cei care au elaborat Planul Naţional de Redresare şi Rezilienţă, şi practic ne-au condamnat fără echivoc să facem reforma fiscală, vin acum plini de patriotism feroce şi ne spun că ducem noi România pe marginea prăpastiei. Asta îmi aduce aminte de culmea ipocriziei din celebra întâmplare în care fiul îşi omoară ambii părinţi, iar apoi, el, sărmanul, îi cere instanţei de judecată să aibă milă cu el, ucigaşul, pentru că este orfan.

Dacă v-a păsat atât de mult de contribuabil, dacă aţi fi vrut să evitaţi această prăpastie, la care spuneţi că noi ducem România pe marginea prăpastiei, atunci puneaţi în acelaşi PNRR că tăiaţi numai cheltuielile publice - niciun cuvânt nu este amintit despre acest lucru - sau că încercaţi măcar să vă luptaţi cu evaziunea fiscală.

Vedem cum, pur şi simplu, aţi preferat să puneţi această sarcină grea, de a face rost de bani, pe umerii exclusiv ai contribuabililor, fără ca măcar în treacăt să amintiţi de aparatul stufos de stat sau de flagelul acesta al evaziunii fiscale, care a cuprins mai toate sectoarele de activitate ale economiei.

Noi, în schimb, ne-am luptat să păstrăm cota unică de impozitare de 10%, să menţinem cota de 8% pentru dividende, fiind solicitată creşterea chiar la 16%, şi să respingem cu vehemenţă creşterea TVA-ului la 21%.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Mă întorc acum la problema moţiunii simple, iar primul lucru pe care trebuie să îl lămurim este acela unde suntem acum şi ce avem de făcut în continuare.

În luna iunie 2023, pe data de 15, când am preluat mandatul de ministru al finanţelor României, deficitul bugetar era deja la cote alarmante, respectiv 2,34% din PIB, ceea ce în termeni nominali a însemnat 37,44 miliarde lei. Aceasta a fost situaţia grea a României pe care am găsit-o. Pentru toată lumea este foarte clar că am ajuns într-un moment-cheie, în care, aşa cum spune vorba românului, ne-am întins mai mult decât ne este plapuma, adică am cheltuit, numai până în luna mai 2023, cu 37,44 miliarde de lei mai mult decât aveam veniturile realizate.

Din acest motiv, Comisia Europeană s-a activat rapid şi, în data de 10 iulie 2023, s-a aflat în misiune specială, în România, pe acest subiect, atrăgându-ne atenţia că trebuie să facem ceva cu problema deficitului bugetar, întrucât ne aşteaptă o serie de reforme în faţă, prevăzute în PNRR, cu costuri enorme. Şi, dacă aşa stau lucrurile, ne îndreptăm spre dificultăţi financiare care, pentru ţara noastră, vor fi greu de rezolvat ulterior.

Mai mult, ritmul anual, aproape ameţitor, de creştere a cheltuielilor de funcţionare ale statului a ajuns la peste 17% la data preluării mandatului, iar cel al cheltuielilor de personal, de asemenea, la cote alarmante.

Cum toate acestea nu erau de ajuns pentru noi, în Programul de convergenţă al României, aprobat prin Decizia Comisiei Europene, a fost prevăzut, nici mai mult, nici mai puţin, pentru anul 2023, o ţintă de deficit bugetar de 4,4% din PIB, fără ca un astfel de obiectiv, îndrăzneţ de altfel, să fie însoţit de măsuri fiscal-bugetare, de tăiere de cheltuieli publice sau de măsuri de combatere a evaziunii fiscale.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

În lipsa unor măsuri concrete, deficitul bugetar creşte în continuare, deşi ne-am chinuit cu măsuri interne să îl ţinem pe loc în lunile iunie, iulie şi august. Chiar şi aşa, după cum vedeţi, deficitul bugetar a ajuns din nou la cote alarmante, la sfârşit de septembrie, respectiv la 3,56% din PIB, adică nu mai puţin de 56,96 miliarde de lei. Să înţeleagă şi cei din opoziţie, dacă am converti suma în kilometri de autostradă, suntem pe minus cu vreo 2.280 de kilometri, cât să facem o autostradă de la Bucureşti la Paris, iar datoria publică se apropie vertiginos de 800 de miliarde de lei. Consecinţa? Una fără precedent. Dobânzile, în acest an, vor depăşi 30 de miliarde de lei, ceea ce pe viitor va pune presiune şi mai multă pe cheltuielile bugetului de stat.

Şi, dacă tot suntem la capitolul riscuri, ce riscăm, atunci trebuie să spunem clar şi răspicat românilor că riscul cel mai mare pentru fiecare dintre noi este să avem blocate investiţii de peste 75 de miliarde de euro din fonduri europene. Adică să le spulberăm celor vulnerabili, românilor noştri, visul la infrastructura de apă, canalizare, construcţia de autostrăzi, drumuri naţionale şi judeţene, căi ferate, modernizare de şcoli, modernizare de spitale, investiţii în cămine de bătrâni şi multe, multe altele. Vrem noi acest lucru? Nu avem noi înţelepciunea necesară să ne rezolvăm singuri problemele, la noi acasă? Vrem ca vreo instituţie financiară internaţională să ne pună la punct efecte catastrofale, cum au fost cele din trecut? Nu cred că avem nevoie de aceste lucruri, sub nicio formă şi cu niciun preţ.

Mai mult, am primit nota exorbitantă de plată prin PNRR şi prin Programul de convergenţă, care sună cam aşa: "Reducere de deficit bugetar de la 4,4% din PIB la 3% din PIB, adică 22,4 miliarde lei; reforma pensiilor generale cu buget estimat - încă 16 miliarde de lei; reforma salarizării unice - minimum 10 miliarde lei". Adică un total al acestei note de plată de 48,4 miliarde lei. Cam scump, nu-i aşa?

Deşi în PNRR, graţie celor care l-au elaborat, totul era, acest cost şi această notă de plată, pe umerii contribuabililor, iar în vreme de criză este greu să scoţi aproape peste 10 miliarde euro din economie, noi am venit şi am spus: "Nu lăsăm totul pe umerii mediului de afaceri, ci tăiem şi din cheltuielile publice şi începem lupta adevărată cu evaziunea fiscală".

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

În mod concret, planul de măsuri fiscale, care, aşa cum am spus, este cam 50% din duritatea măsurilor fiscale care urmează, conform PNRR, elaborat de semnatarii moţiunii simple, sună cam aşa:

1. Reducem, pe cât posibil, fenomenul de transfer al banilor de către filialele din România către societăţile din străinătate. Fenomenul a atins cote alarmante, peste 20 de miliarde de lei anual şi, desigur, protejăm, prin mecanism, investiţiile proprii ale companiilor.

2. Impozităm cu 2% cifra de afaceri a băncilor, ale căror profituri sunt destul de consistente, încât să le permită băncilor plata acestui impozit minim pe cifra de afaceri, fără ca acest lucru să se răsfrângă asupra ratelor şi dobânzilor plătite de români la bănci.

3. Exploatăm corect bogăţiile ţării, în interesul oamenilor - şi vorbim aici de ţiţei şi gaze naturale - şi un impozit de 0,5% din cifra de afaceri, care este mai mult decât rezonabil, fără ca acesta să afecteze preţul la pompă al combustibilului.

4. Protejăm afacerile mici, care au sub 300.000 lei cifra de afaceri, respectiv 420.000 de companii mici rămân în continuare să plătească 1% din cifra de afaceri, în timp ce restul, cu plafon de venit de peste 300.000 lei, revin la cota iniţială de 3%, adică aproximativ 176.000 de companii.

5. Eliminăm facilităţile fiscale din domeniul construcţiilor, agriculturii, industriei alimentare, în ceea ce priveşte contribuţia la asigurările sociale de sănătate, pusă în PNRR de către cei care au semnat moţiunea simplă, şi ne conformăm acestor jaloane, scrise cu literă de lege în PNRR, faţă de care România are obligaţie faţă de Uniunea Europeană. Adică punem la plată nu mai puţin de 1,2 milioane de asiguraţi în domeniul sănătăţii, care beneficiau de gratuitate la serviciile medicale şi pentru care servicii medicale statul alocă anual un buget consistent, de peste 79 de miliarde de lei pe an.

6. La plata CASS, în sistem real, pentru persoanele fizice autorizate am stabilit un plafon de 60 de salarii anuale, de la care încolo să se plătească aceeaşi valoare a CASS-ului.

Dacă ar fi să facem o sinteză a măsurilor fiscale, constatăm că, aproape în totalitate, acestea vizează îndreptarea unor anomalii ale sistemului fiscal, şi anume:

- limitarea exporturilor de capital de către corporaţiile transnaţionale;

- eliminarea zonelor de optimizare fiscală, mai ales în ceea ce priveşte microîntreprinderile;

- exploatarea corectă a bogăţiilor ţării;

- impozitarea sistemului bancar cu profituri destul de consistente;

- echilibrarea financiară a marilor servicii publice, în special cel de sănătate;

- dar şi protecţia populaţiei şi a consumatorilor.

Adică, într-un moment de criză, intrăm în normalitate.

Mai mult, nu ne-am atins sub nicio formă de populaţie, în calitatea sa de consumator. Totuşi, oamenii suportă impozitele directe.

9% TVA a rămas la alimente, 9% TVA a rămas la medicamente, 5% pentru energia termică şi lemne, 5% pentru gazele naturale, 5% pentru alimentarea cu apă şi canalizare.

În ansamblu, ne-am concentrat pe menţinerea echităţii în societate şi pe asigurarea că nimeni nu este lăsat în urmă în acest proces de reformă.

Modelul fiscal Singapore, care a pus bazele modernizării acestui mic stat din Asia de Sud-Est, cam pe asta s-a bazat - restricţii asupra transferului de capital, dividende, dobânzi, drepturi de autor, de inventator, fonduri de valută asiatică sau alte tranzacţii comerciale şi financiare.

Cât despre cheltuieli, în textul moţiunii simple se spune că nu facem nimic să reducem cheltuielile bugetare; când am venit şi am spus cât se poate de ferm - dacă noi cerem eforturi din partea mediului de afaceri, într-o situaţie grea pentru România, atunci şi statul are nevoie de chibzuinţă când cheltuie banii publici.

Nu mai puţin de 3 pachete de măsuri de reducere a cheltuielilor publice au fost adoptate - Ordonanţa nr. 34/2023 care priveşte reducerea cheltuielilor de funcţionare ale statului; Legea, recent intrată în vigoare, nr. 296/2023, care conţine nu mai puţin de 3 capitole cu privire la reducerea de cheltuieli publice; şi recent adoptata, de vineri, Ordonanţă nr. 90/2023, care plafonează cheltuielile statului şi ale autorităţilor locale, făcute din banii contribuabililor.

Ce am făcut de fapt cu reducerea cheltuielilor publice?

1. Am redus şefimea. Diminuăm cu cel puţin 25% funcţiile de demnitate publică - de secretar de stat, consilier de stat, subsecretar de stat. Diminuăm, de asemenea, funcţiile publice de conducere în totalul funcţiilor, la nivelul fiecărui ordonator principal de credite, adică de la 12% la 8%; o reducere cu 30% a şefimii din aparatul bugetar.

2. Nu se mai acordă indemnizaţii de hrană, acolo unde nu este necesar, sau vouchere de vacanţă, unde, de asemenea, nu este necesar.

3. Nu se mai dau 3 maşini de serviciu şi telefoane scumpe, la discreţie, pentru personal.

4. Desfiinţăm posturile vacante şi reducem posturile din cabinetele demnitarilor, precum şi normativele de personal la nivelul administraţiei publice locale.

5. Introducem restricţii pentru cheltuieli la companiile de stat, la companiile locale sau la alte categorii de instituţii autonome.

Sunt doar câteva exemple de reducere de cheltuieli.

Aceasta, pentru că fiecare leu cheltuit din bugetul public este un leu câştigat de contribuabil.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

În cele din urmă, am putea formula câteva cuvinte de final asupra legii, care a fost mai mult decât necesară.

1. Legea asigură sustenabilitatea financiară a finanţelor României, într-un moment dificil pentru ţara noastră, prin intermediul căreia ajustăm traiectoria deficitului bugetar cerută de Comisia Europeană.

2. Legea protejează populaţia României, în calitate de consumator. Nevoile de bază ale populaţiei sunt protejate de eventualele scumpiri din cauza fiscalităţii.

3. Investiţiile României în infrastructura de apă, canalizare, autostrăzi, drumuri naţionale, şcoli şi spitale pot continua, chiar dacă va mai trebui să negociem, pe alocuri, cu Comisia Europeană.

Zonele de optimizare fiscală şi de transfer al capitalurilor de către corporaţiile transnaţionale sunt descurajate.

Exploatarea corectă şi justă a bogăţiilor României de către companiile naţionale este încurajată.

Echilibrarea financiară a marilor servicii publice, în special a celui de sănătate, este, de asemenea, un obiectiv specific al acestei legi.

Mă apropii de final cu un îndemn către toţi cei din opoziţie, să îşi asume responsabilitatea lor democratică şi să se implice într-un dialog constructiv, pentru binele românilor.

Dacă au îngrijorări legitime sau propuneri constructive, le aşteptăm.

Dar să blocăm în mod deliberat măsurile necesare pentru intrarea României în stare de normalitate nu face decât să pună în pericol prosperitatea şi stabilitatea financiară a României.

Iar pentru cei din opoziţie, care tot flutură ideologii politice şi m-au acuzat de antiliberalism, de parcă ar şti despre ce vorbesc, am o recomandare. Văd că au foarte mult timp liber la dispoziţie şi le recomand câteva cărţi de ştiinţă politică.

I-aş îndemna în acest sens să citească:

- Raymond Aron, poate cea mai importantă personalitate din istoria liberalismului francez din secolul al XX-lea, de la care învăţăm că "supravieţuirea regimurilor liberale nu vine de-a gata, ci necesită dorinţa de a regândi vechile principii, vechile reguli, în circumstanţe esenţiale noi";

- Pierre Manent, cel mai cunoscut discipol al lui Aron - ne oferă soluţia, cu care mă apropii de încheiere - "Liberalii pot fi uşor confundaţi cu nişte reformatori care pun în pericol siguranţa economică a cetăţenilor, iar populaţia poate să creadă că, în pofida avantajelor aduse de noua economie, noile reforme, ele nu vor fi decât o sursă de bogăţie pentru un cerc restrâns de oameni. Tocmai de aceea, acum, mai mult decât oricând, liberalismul trebuie să demonstreze contrariul, să arate că reformele, dacă sunt făcute inteligent, sunt în avantajul tuturor oamenilor".

Vă mulţumesc. (Aplauze.)

Domnul Lucian Nicolae Bode:

Vă mulţumesc, domnule ministru.

Urmează dezbateri asupra moţiunii simple prezentate.

Vă reamintesc faptul că la moţiunile simple prezentate nu pot fi propuse amendamente, potrivit Regulamentului.

Aşadar, începem dezbaterile.

Şi dau cuvântul domnului deputat Budăi Marius-Constantin, din partea Grupului parlamentar al PSD.

Aveţi la dispoziţie maximum 18 minute.

Domnul Marius-Constantin Budăi:

E simplu, domnule preşedinte, mulţumesc frumos, nu o să le folosesc pe toate.

Doamnelor şi domnilor,

Cred că colegii noştri de la USR-FD, să le spunem aşa, au depus, de fapt, o moţiune împotriva dumnealor.

Ca atare, vă propun, chiar dacă, domnule preşedinte, nu putem depune amendamente, să se intituleze Moţiunea "Ghinea & Co.", sau - tot le place dumnealor cu zâmbetul - să fie Moţiunea "Cum să minţi cu zâmbetul pe buze, marca USR-FD", sau, ştiu eu...

Dar cred că, totuşi, aveţi o doză mare de sado-mascochism. Cum Dumnezeu să scrii o moţiune împotriva ta?! Tu, singur, să te baţi cu armele tale?

Şi le luăm pe rând.

Şi vă garantez că am citit cu mare atenţie moţiunea, şi nu puteam să nu combin moţiunea cu sesizarea dumneavoastră la Curtea Constituţională.

M-am lămurit, dacă mai era nevoie încă o dată în plus, că aveţi o grijă principală, şi ceea ce vă doare cel mai tare este ca băncile să nu plătească taxa de solidaritate, şi marile corporaţii să nu plătească către statul român acel impozit de cel puţin 1% din cifra de afaceri, aşa cum plătesc majoritatea IMM-urilor din România.

Asta vă preocupă, dragi colegi, să salvaţi băncile, să salvaţi corporaţiile de la plata unor taxe corecte, precum restul economiei către statul român.

Vorbim de deficit bugetar. Prima grijă a dumneavoastră, a celor de la FD, când aţi venit la guvernare, a fost să scoateţi taxa pe cifra de afaceri din domeniul energiei şi din domeniul ALCOM, adică marile corporaţii.

Acum, "taxa tâmpită" - citez din dumneavoastră, din domnul general, era mai devreme în sală, acum nu-i - pe domeniul energiei, această taxă este implementată la nivel naţional.

Vorbiţi de cheltuieli, în continuare, şi de deficit bugetar. Oare pe timpul cărei guvernări, dragi colegi, s-a ridicat la cer deficitul bugetar şi s-au cheltuit fonduri aiurea? Şi dau exemplu - miliarde de euro pe vaccinuri; bani pentru fraţii Micula, ca apoi Comisia Europeană să ne spună că este un ajutor de stat ilegal, când puteaţi să nu vă grăbiţi şi să ţineţi banii, să rămână la stat, şi abia după final să plătiţi, dacă trebuie; rachete plătite în avans; izolete la preţuri exorbitante şi aşa mai departe.

Colegii noştri vorbesc de grija către cetăţeni. Păi, pe timpul cât USR a fost la guvernare, niciun leu, niciun leu n-a intrat în buzunare, nici pentru alocaţii, nici pentru salarii, nu mai vorbesc pentru pensii.

Vorbim de grija pentru mediul de afaceri, mici întreprinzători. Păi, cine a blocat programe, finanţări? Cine a blocat finanţări care veneau ca, după şi înainte de pandemie, să ajute exact şi să vină în sprijinul mediului de afaceri?

Vorbiţi frumos de taxe, impozite, colectare, optimizare fiscală.

Cum ne sfătuiţi să ne optimizăm fiscal? Cum se optimiza fiscal doamna ministru al sănătăţii de la dumneavoastră, când se plătea cu salariul minim la firma proprie? Să facem economii la cheltuieli? Cum doamna secretar de stat a domnului Vlăduţ, care era patroană şi la spitale private, dar era şi şefă la spitale de stat. Cred că asta e optimizarea dumneavoastră fiscală.

Ajungeţi la constructori şi la agricultori.

Păi, domnilor, PSD a introdus acele facilităţi. Bine v-a zis domnul ministru, dumneavoastră - că de-aia am spus Moţiunea "Ghinea & Co." şi că vă bateţi cu armele dumneavoastră - aţi scris în PNRR renunţarea la aceste facilităţi, şi acum nu mai puteţi de grija angajaţilor din construcţii şi din agricultură, şi de grija întreprinzătorilor din agricultură şi din construcţii.

Avem o altă inepţie în această moţiune. Şi ajungem la un subiect extrem de drag dumneavoastră, dar drag doar atunci când sunteţi în opoziţie, că atunci când eraţi la guvernare, aţi fugit ca Dracul de tămâie şi aţi avut şi ministrul justiţiei. Aţi ghicit, pensiile speciale.

Şi, pentru a nu avea alte discuţii - v-am spus că vă bateţi cu armele dumneavoastră -, să cităm din domnul ministru - "Pensiile speciale nu se pot desfiinţa. Este o chestiune sensibilă şi nu ne putem juca. Eu nu pot să arunc în aer tot sistemul. E simplu să spui". Aici avea dreptate.

Aţi spus în opoziţie, aţi tăcut la guvernare şi acum spuneţi iar în opoziţie.

Cam asta, cam asta, dragi colegi, despre această moţiune.

Dacă ar fi fost lucruri de dezbătut, cu siguranţă aş fi dezbătut, dar ipocrizia - şi ipocrizia la nivel înalt - nu merită dezbătută.

E un singur lucru care îmi place în moţiunea dumneavoastră, trebuie să recunosc, să fiu corect până la capăt, dar tot o ipocrizie este, aceea cu "domnul Marcel".

Vă doriţi dumneavoastră să spargeţi două geamuri cu o piatră, dar nu merge.

Mulţumesc frumos. (Aplauze. Vociferări.)

Domnul Lucian Nicolae Bode:

Mulţumesc.

Îl invit să ia cuvântul, din partea Grupului parlamentar al PNL, pe domnul deputat Florin Roman.

Domnul Florin-Claudiu Roman:

Aşa e când nu mai simţi gustul din fraga puterii, te transformi, aşa, într-o vulpe vicleană...

Domnul Bogdan-Ionel Rodeanu (din sală):

I-auzi!

Domnul Florin-Claudiu Roman:

...nu ştiu, 3 grame, fără 3 grame, care atunci când nu ajunge la struguri, zice că sunt cam acri.

Domnul Mihai-Cătălin Botez (din sală):

Vorbeşti din proprie experienţă?

Domnul Florin-Claudiu Roman:

Voi, cei de la USR.

I-am auzit pe mulţi colegi spunând, vorbind despre o moţiune.

Nu, nu este o moţiune, este o simplă maculatură, aşa cum, din păcate, în ultima vreme ne obişnuiţi, un şir întreg de invective, de atacuri la persoană, de jigniri la adresa unui ministru pe care puteţi sau nu să-l respectaţi. Frumos aşa ar fi, pentru că voi spuneţi că sunteţi oameni noi.

Dar, atunci când ministrul are pe rever crucea şi voi aveţi proiectul cu 3 grame, înţelegem de ce lucrurile se întâmplă astfel. (Aplauze.)

De ce sunteţi voi supăraţi? Păi, haideţi să ne uităm la cauză, ca să vedem efectele.

Vorbim de Planul Naţional de Redresare şi Rezilienţă pe care voi, oameni noi şi nepricepuţi, ce-aţi zis voi, să-l secretizaţi, şi prin decizie, notă scrisă, a fostului secretar de stat Mihnea-Marius Vasiliu, omul USR, prin notă scrisă, aţi secretizat PNRR-ul. (Vociferări.)

Ce-aţi făcut mai departe? Mai departe... (Vociferări.) ...al dumneavoastră Ghinea cu al dumneavoastră Vasiliu, USR-işti, că eu nu ştiu dacă erau, Doamne fereşte, securişti, dar nu ştiu de ce secretizau... (Râsete.) ...au spus în felul următor - că PNRR-ul devine secret de serviciu şi au stabilit un funcţionar, la nivelul fiecărui minister, şi au transformat PNRR-ul în secret de serviciu. Doar un om din minister putea să lucreze pe PNRR.

Domnul Bogdan-Ionel Rodeanu (din sală):

Şi Cîţu ce-a spus?

Domnul Florin-Claudiu Roman:

Şi, atunci, îţi pui întrebarea firească - dacă era cel mai important plan de modernizare a României, ce aveaţi de ascuns şi de ce sunteţi astăzi atât de supăraţi?

E adevărat că nu toţi au avut norocul, cum l-a avut domnul preşedinte Drulă, să facă atât de mulţi bani în Parlament, când alţii au sărăcit. Şi nu e bine, sau e bine, nu ştiu, poate ne daţi reţeta. Dacă nu, să vă spun şi eu despre ea. (Vociferări.)

2. Ce-aţi făcut dumneavoastră? Ia, haideţi, să vedem ce vă supără pe dumneavoastră.

În primul rând, că v-au tăiat macaroana pe interesele dumneavoastră, ale USR-ului, în PNRR.

Haideţi să vedem de ce aţi devenit un fel de asistaţi sociali.

Nu mai păpaţi 10 milioane de euro în digitalizarea ONG-urilor, în timp ce milioane de elevi nu au parte de condiţii de învăţare care să respecte un minim al decenţei.

Domnul Bogdan-Ionel Rodeanu (din sală):

Florine, tu te auzi?

Domnul Florin-Claudiu Roman:

Parteneriatele ONG-urilor cu APL-urile. Cât? 20 de milioane de euro pentru consultanţă.

Stimularea cetăţeniei active - 13 milioane pentru consultanţă.

Mai vreţi?

43 de milioane, 43 de milioane care puteau ajunge la pensionari sub forma voucherelor.

Ceea ce face Marcel Boloş acum - şi de asta poartă crucea, că se gândeşte şi la oameni, nu doar la consultanţă, ca voi.

Mai vreţi? Mai vreţi.

Costuri supraevaluate la componente de investiţii şi reforme.

Consultanţă permanentă de... (Vociferări.) ...zi cu zi. (Vociferări.) Ai răbdare! Aveţi răbdare! 3 milioane de euro, în cadrul componentei de sănătate pentru Agenţia Naţională de Dezvoltare a Infrastructurii de Sănătate - fratele Voiculescu!

Consultanţă ad-hoc - un milion de euro, în cadrul aceleiaşi componente de sănătate.

Afişe pentru licee şi cabinete medicale - 50.000 de euro.

Consultanţă în vederea ajustării cadrului legislativ care vizează managementul serviciilor de sănătate - 1.441 de zile x 693 de euro/zi, total - un milion de euro.

Băieţi deştepţi! Astăzi, mmm, nasol, nu e cum v-aţi dorit!

Mai vreţi? Mai vreţi.

Domnul Antonio Andruşceac (din sală):

Dar zi cu Voiculescu!

Domnul Florin-Claudiu Roman:

Investiţii care sunt, din punctul meu de vedere, chiar împotriva a ceea ce voi gândiţi, exotice, pentru a produce uneori doar hârtii care vor fi reciclate. Împrumut pentru planuri care privesc actualizarea planurilor de management al ariilor protejate, unde v-aţi infiltrat toată clientela de partid. Ţineţi-vă bine, oameni buni, consultanţă - 125 de milioane de euro, pentru clientela USR.

Mai zic? (Vociferări.) OK. (Vociferări.) Mă bucur.

Împrumut pentru realizarea de filme, consultanţă - 5 milioane de euro.

Împrumut pentru consultanţă în realizarea de piste pentru biciclete şi reţea Velo - 250 de milioane de euro.

Haideţi că o să vă mai spun, chiar dacă vreţi sau chiar dacă nu vreţi.

Împrumut pentru sediile primăriilor şi ale entităţilor care prestează servicii publice locale - 575 de milioane de euro, jumătate de miliard, pentru băieţii deştepţi de la USR!

Haideţi să mergem mai departe.

Banii românilor din grant, folosiţi după bunul-plac - adică acei bani care nu se mai dau înapoi - pe lucruri care sunt o ruşine şi o batjocură la adresa poporului român.

Supraevaluarea costului cu împăduririle. Cât au pus ochii băieţii de la USR? 200 de milioane de euro.

Realizarea de piste de biciclete - 180 de milioane de euro.

În condiţiile în care noi n-am închis încă problema cu şcolile, aşa cum trebuie.

Digitalizarea ONG-urilor - 10,3 milioane de euro, 200.000 de granturi cu o valoare de 70.000 de euro/grant.

Parteneriatul ONG-urilor cu societatea civilă - un mizilic, 20 de milioane de euro.

Deci, cam despre asta este vorba şi asta vă deranjează pe dumneavoastră.

Aţi avut ocazia să demonstraţi, ca oameni noi, că sunteţi diferiţi de cei vechi, dar voi aţi fost mult mai rău decât oamenii vechi în politică, pentru că... (Vociferări.) ...voi aţi fost primii care l-aţi angajat pe Ghinea, pe bani publici, pe banii noştri, din subvenţia de la partid, ca să-l plătiţi regeşte. Voi aţi încălcat primii aceste reguli. Voi sunteţi primii care ne folosiţi banii noştri ca să vă plătiţi ţuţerii pe care-i aveţi pe la cabinete şi care vă scriu şi vă fac liderilor dumneavoastră aceste scenarii. (Vociferări.)

Ştiu că vă doare, dar românii au început să vă cunoască. Şi, dacă la început aţi fost o speranţă pentru foarte mulţi, atunci când aţi fugit de la guvernare, în aplauze, n-aţi făcut decât să vă prăbuşiţi politic.

Prin astfel de acţiuni, populiste, extrem de populiste, ce diferenţă e între voi şi corturile cu 5.000 de euro pe zi? Niciuna. (Vociferări.) Sau... de lei? Niciuna. Sunteţi toţi o apă şi-un pământ.

Sper că sondajele ne-o vor confirma, şi în viitorul ciclu electoral nu vom mai auzi cel puţin de populismul de dreapta în Parlamentul României.

Aşa să ne ajute Dumnezeu!

Vă mulţumesc. (Aplauze. Vociferări.)

Domnul Lucian Nicolae Bode:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Continuăm dezbaterile... (Vociferări. Gălăgie.)

Domnul Cristian-Gabriel Seidler (din sală):

Eşti un jeg PSD-ist! (Se adresează domnului deputat Florin-Claudiu Roman. Vociferări. Gălăgie.)

Domnul Lucian Nicolae Bode:

Continuăm dezbaterile şi îl invit la cuvânt, din partea Grupului parlamentar al USR, pe domnul deputat Cătălin Drulă. (Vociferări. Gălăgie.)

Domnul Cătălin Drulă:

Domnule preşedinte... (Vociferări. Gălăgie. Discuţii în sală cu domnul deputat Florin-Claudiu Roman şi domnul deputat Cristian-Gabriel Seidler.)

Domnul Lucian Nicolae Bode:

Vă rog, domnilor deputaţi! (Vociferări. Gălăgie.)

Domnule Cătălin Drulă, aveţi cuvântul.

Domnul Cătălin Drulă:

Mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.

Domnule ministru Boloş,

Doamnelor şi domnilor parlamentari din PSD şi PNL,

Am auzit mai devreme o suită impresionantă de minciuni în ceea ce priveşte guvernarea fiscală actuală a României.

Ceea ce aţi făcut dumneavoastră în aceste luni, de când sunteţi ministrul finanţelor, nu şi-a permis nimeni să facă în 30 de ani. Şi n-au fost numai guvernări bune sau excepţionale, n-au fost numai oameni la care ne uităm în urmă cu stimă şi mândrie, dar nu şi-au permis să meargă până acolo unde aţi mers dumneavoastră. Aţi dat ordonanţe de urgenţă peste ordonanţe, pentru a vă da derogare de la legile României. Practic, guvernaţi fiscal, în momentul de faţă, în afara Constituţiei. Suntem pe 30 octombrie şi n-aţi publicat încă raportul semestrial, cerut de Legea responsabilităţii fiscal-bugetare, care avea termen până la sfârşitul lui iulie. Cine vă credeţi?

Poate pe mulţi îi păcăliţi, nu cunosc tehnică legislativă, eu ştiu, nu or fi studiat Constituţia, Legea responsabilităţii fiscal-bugetare, Legea finanţelor publice, Codul fiscal, cadrul fiscal-bugetar al României pe care nu şi-a permis nimeni să îl încalce. Sunteţi unealta cu care Marcel Ciolacu a ajuns să guverneze România prin decret. Nu mai contează nimic, nu mai contează de unde vin banii şi unde se duc, nu mai contează Parlamentul, cel trecut în Constituţie ca fiind cel care decide aceste... (Vociferări.) ...aceste alocări.

Aţi gestionat un buget mincinos. Am spus-o aici, în decembrie, anul trecut, bugetul, adoptat de dumneavoastră cu largă majoritate, este unul mincinos, cu venituri supraestimate şi cheltuieli subestimate.

V-aţi referit la preluarea guvernării, aţi spus, eu am preluat lucrurile într-o situaţie foarte grea.

Cine a guvernat un an şi jumătate înainte? Guvernul Ciucă, da? PSD şi cu PNL. Sunteţi de 2 ani la guvernare, iar în gura voastră se aude doar USR.

Nu vă crede nimeni.

Eu ştiu că vă doriţi, domnule Roman, ca sondajele alea să vă confirme - dacă plătiţi suficient, o să vă confirme ce vreţi dumneavoastră... (Aplauze.) ...dar realitatea este că românii... (Aplauze.) ...trăiesc din ce în ce mai prost. Realitatea este că aţi crescut taxele peste noapte, da? De mâine, de poimâine se aplică taxele crescute, pentru IT-işti, pentru cei din construcţii, pentru cei din agricultură şi industria alimentară.

Cine a dat pentru cei din agricultură şi industria alimentară facilităţile? Au fost înainte de PNRR.

Domnule Boloş, uitaţi-vă un pic aici, din respect pentru Parlament, au fost înainte de PNRR sau după PNRR date facilităţile pentru agricultură şi industria alimentară?

Vă spun eu, au fost date în Guvernul 2022, de Ciucă, şi scoase de Ciolacu, un an mai târziu, da?

Asta este seriozitatea pe care o aveţi.

Şi poate că mediul de afaceri este anesteziat, şi poate că vă gândiţi că merge la infinit ulciorul la apă, da?

Nu merge să-ţi baţi joc la infinit de oamenii care trăiesc în fiecare zi mai prost.

Am făcut un calcul - hai să luăm, eu ştiu, un operator de excavator, care a ajuns să câştige ceva mai bine în ultimii ani - la 7.500 de lei, pierde 1.000 de lei, de mâine, la salariu.

Vă gândiţi la oamenii ăştia? Vă gândiţi la familiile lor? Vă gândiţi cum e să îţi baţi joc de prevederea din Codul fiscal, care spune să nu creşti taxele cu mai puţin de 6 luni, măcar înainte de intrarea în vigoare?

V-aţi dat o ordonanţă de urgenţă şi aţi dat derogare şi de la asta.

Va avea consecinţe concrete acest fel de a guverna, cu ordonanţe de urgenţă. Şi dumneavoastră sunteţi un expert în asta. Aţi umplut administraţia românească, aveţi numele pe zeci şi zeci de ordonanţe de urgenţă. Ştiţi foarte bine de ce, da? Pentru că dumneavoastră credeţi că vă scapă de responsabilitate, că există o decizie CCR şi într-o ordonanţă de urgenţă poţi să treci orice porcărie, să încalci orice, că nu vei răspunde.

Eu vă zic să aveţi un pic mai multă grijă cu asta! Republicile se schimbă. Şi Ceauşescu, şi alţii dinainte au crezut că n-o să răspundă. Nu poţi să-ţi bagi joc de o ţară, să subminezi economia naţională şi să crezi că nu vei răspunde!

Cine vă permite dumneavoastră să nu faceţi rectificare? Niciun Guvern din ţara asta, oricât de hulit, oricât de nenorocit şi plin de corupţie, oricât de detestat, nu şi-a permis să nu facă rectificare.

De ce nu faceţi rectificare? Pentru că refuză cei din Ministerul Finanţelor să accepte falsurile dumneavoastră? Refuză să scrie pe hârtie că se poate sub 6%?

Nu se poate sub 6% şi ştiţi foarte bine. Şi dacă, in extremis, o să faceţi asta pe cash, ca un ţepar de la un SRL care nu plăteşte facturi deja emise, pe SA n-o să păcăliţi pe nimeni.

Ştiu ce speraţi. Speraţi că trec alegerile de anul viitor şi că mai ţine... mai ţine şarada până atunci.

Asta înseamnă distrugere a economiei româneşti, asta înseamnă pierdere de valoare, asta înseamnă refuzarea dreptului acestei ţări la prosperitate. Şi, da, înseamnă că şi din 2025 va fi mult mai greu de curăţat după acest fel mizerabil de a guverna, în care v-aţi dat derogare de la orice normă, de la orice lege, de la Constituţie, până la urmă.

Parlamentul, aici, ar trebui să decidă unde merg banii.

Aţi băgat mâna după banii primarilor acum. Aţi vorbit cu câţiva primari mari să tacă, deocamdată, o lună, două, o lună, două.

E o minciună şi ştiţi şi voi foarte bine. Nu poţi să faci un buget care e construit pe un deficit de 70 de miliarde şi să ajungi la 120. Cum ajungi acolo? Cu cheltuieli făcute cu nesimţire.

Spuneţi că nu se pot reduce cheltuielile. Nu, spuneţi două lucruri. Spuneţi o minciună, că aţi redus cheltuielile. N-aţi redus nicio cheltuială. Secretarii de stat sunt tot ăia, e acelaşi număr de secretari de stat. Şi, ştiţi cum se schimbă? Nu prin vreo lege asumată, angajarea răspunderii, urmare pachet legislativ, ceva epocal. E o hotărâre de Guvern care stabileşte numărul secretarilor de stat la fiecare minister. Dacă vrea domnul Ciolacu, dacă vreţi dumneavoastră, puteţi să renunţaţi acolo, din pleiada aia, care e lângă dumneavoastră, de oameni pe care îi căraţi în toată administraţia. 800 de oameni aţi adus în plus la MIPE, 20% la salarii, la ANAF.

Domnul George-Nicolae Simion (din sală):

Zi-le, Cătălin!

Domnul Cătălin Drulă:

În schimb, banii pe care am putea să-i luăm de la Uniunea Europeană îi ascundeţi. Tocmai mi-a venit un răspuns de la colegii dumneavoastră de guvernare, de la domnii Predoiu şi Grindeanu. Cei 50 de milioane de lei daţi pentru BMW-urile domnului Bode nici astăzi nu au fost ceruţi de la Comisia Europeană şi vor rămâne pe bugetul de stat. 50 de milioane, despre care spuneţi că nu e nevoie de ei.

Veţi răspunde pentru acest dezastru! Şi nu doar la Judecata de Apoi, ci la judecata de aici! (Aplauze. Vociferări.)

Domnul Florin-Claudiu Roman (din sală):

Pune mâna pe Biblie!

Domnul Lucian Nicolae Bode:

Timpul alocat Grupului parlamentar al USR a fost consumat.

În continuare, Grupul Parlamentar AUR, 5 minute.

Îl invit la cuvânt pe domnul deputat Simion George-Nicolae.

(Domnul deputat George-Nicolae Simion vine la tribună cu un sul de hârtie igienică.)

Domnul George-Nicolae Simion:

În mod normal, ar fi trebuit, în numele zecilor şi sutelor de mii de firme româneşti care sunt afectate de măsurile fiscale pe care le-aţi luat, să aruncăm cu hârtia asta igienică în dumneavoastră, deoarece înţeleg că asta reprezintă măsurile fiscale... (Râsete.) ...dar suntem oameni civilizaţi şi o să vă zic câteva lucruri care chiar contează, nu limbajul suburban pe care l-am văzut aici, în Camera Deputaţilor.

1. Aţi eliminat plăţile cu numerar, aţi eliminat posibilitatea ca oamenii să fie plătiţi în numerar şi, la fiecare depunere, de exemplu, la prietenii dumneavoastră din Austria... (Vociferări.) ...de care n-aveţi voie să vă atingeţi, cei de la Erste, se plăteşte un impozit de 1%; 1% din fiecare operaţiune, care sunt trimişi în Viena.

Domnule ministru, daţi drumul plăţilor pentru lucrările publice, dacă vreţi să aveţi încasări la bugetul de stat!

Pentru că, dacă efectuaţi plăţile, o să aibă şi antreprenorii români cum să vă plătească impozite şi taxe. Altfel, firmele româneşti o să intre în insolvenţă şi după aceea în faliment, şi n-o să facem decât să intrăm într-un cerc vicios.

Aţi mărit - şi ăsta e al treilea lucru, pentru că vreau să-l las şi pe colegul meu, Adrian Axinia.

Aţi mărit salariile de la Ministerul de Finanţe.

Acum, după aceste măsuri de austeritate, după ce aţi băgat în groapă firmele româneşti, pe care le taxaţi cu 3%, pe când marii contribuabili, multinaţionalele, au o cotă de impozitare de 0,48%, 0,50%, 0,52% şi le mai daţi şi ajutoare de stat, cum e cazul recent, celebru, cu Coca-Cola.

Vă felicit, domnule ministru, studiile dumneavoastră în teologie ne ajută mult în această perioadă! Firmele româneşti sunt foarte, foarte ajutate de politicile pe care le îndepliniţi!

Succes! (Aplauze.)

Domnul Lucian Nicolae Bode:

Îl invit la cuvânt, din partea Grupului parlamentar al UDMR, pe domnul deputat Miklós Zoltán.

Timp alocat - 3minute.

Domnul Miklós Zoltán:

Stimate domnule preşedinte,

Stimate domnule ministru,

Dragi colegi,

Iniţiatorii moţiunii şi noi înşine constatăm câteva probleme majore legate de guvernare, în general, şi de Ministerul de Finanţe, autoritatea care gestionează finanţele ţării, în particular:

1. Strategia fiscal-bugetară nu a fost elaborată - legea impune termen de prezentare în Guvern, 31 iulie, cu scop de analiză şi ajustare a limitelor de cheltuieli şi a ţintei de deficit.

2. Scrisoarea-cadru pentru pregătirea bugetului pe anul 2024 - are termen 1 august - nu a fost făcută publică nici până azi.

3. Rectificare bugetară pe anul 2023 nu s-a făcut şi se pare că nici nu se va mai face.

În loc să se ocupe de aceste probleme, să pregătească proiectele legilor bugetare pe anul 2024, care să scoată România din procedura de deficit excesiv, sau să se concentreze pe colectarea eficientă a taxelor, mai ales a TVA, haideţi să vedem ce face Ministerul de Finanţe:

- Elaborează ordonanţe de austeritate şi de austeritate a austerităţii, ocolind Legislativul din mecanismele de decizie;

- Implementează mecanisme paralele de rectificare, prin utilizarea abuzivă, netransparentă şi discreţionară a Fondului de rezervă bugetară;

- Opreşte investiţiile publice din fondurile naţionale;

- Sistează plăţile către constructori şi antreprenori, pe de o parte, periclitând supravieţuirea economică a acestora şi, pe de altă parte, acumulând arierate în lanţ - reţeta perfectă pentru un blocaj financiar şi economic;

- Inventează structuri noi şi metode de control centralizat, inspecţii economico-financiare, verificări ale preţurilor contractuale;

- Intervine la limita constituţionalităţii în activitatea autorităţilor publice locale, limitându-le autonomia în deciziile care privesc comunităţile locale, în modul de cheltuire a veniturilor proprii, în derularea contractelor legal încheiate.

Dragi colegi,

Analiza acţiunilor Ministerului Finanţelor ne conduce spre următoarele concluzii:

- că poţi avea un buget, teoretic, consensual, dar, practic, poţi să iei deciziile de unul singur;

- că, deşi reguli există, le poţi încălca fără repercusiuni;

- că poţi cere austeritate şi poţi bloca, sub ameninţarea amenzilor, cheltuielile tuturor, în timp ce tu, nu numai că nu te restrângi, ci angajezi cheltuieli noi - personal suplimentar la MIPE, nu-i aşa, domnule ministru? - inspectori şi controlori la Ministerul de Finanţe, consultanţi la Consiliul Fiscal, plăţi salariale şi plăţi sociale la diverse ministere;

- că poţi să nu achiţi facturile la timp, sub impresia că amânarea nu atrage consecinţe...

Domnul Lucian Nicolae Bode:

Vă rog să vă apropiaţi de final.

Domnul Miklós Zoltán:

...falimente în economie, penalităţi pentru întârziere la plată, datorie publică în creştere.

Aş vrea - în încheiere -, aş vrea ca domnul ministru să mă contrazică, să ne spună pe un ton liniştitor că...

O voce din sală:

Timpul!

Domnul Miklós Zoltán:

"Acestea sunt măsuri temporare, vom reintra în normal numaidecât".

Aş vrea să îl şi cred, doar că raţiunea crudă este că bulgărele vizibil acum, la anul va provoca avalanşă.

Vă mulţumesc. (Aplauze.)

Domnul Lucian Nicolae Bode:

Mulţumesc.

Mergem mai departe.

Îl invit la cuvânt pe domnul deputat Zetea Gabriel-Valer, din partea Grupului parlamentar al PSD.

Timp rămas neconsumat - 11 minute şi 29 de secunde.

Vă rog.

Domnul Gabriel-Valer Zetea:

Doamnelor şi domnilor,

Stimaţi colegi parlamentari,

Domnule preşedinte,

Domnule ministru,

Este la modă astăzi, în România, din cauza utilizării greşite a reţelelor de socializare, să fii strident, să încerci să ieşi în evidenţă cu orice preţ. Şi asta face astăzi opoziţia din Parlament - ţipă, urlă, minte, exagerează, doar pentru a atrage atenţia. Ei înlocuiesc rolul constructiv al unei opoziţii coerente cu ipocrizia.

Şi m-am gândit foarte mult dacă ipocrizia este cu adevărat cuvântul cel mai potrivit pentru a descrie acţiunile USR şi moţiunea USR-ului de astăzi.

Şi, da, este, pentru că ipocrizie se numeşte când ai fost la guvernare alături de Superman Cîţu, ai făcut la guvernare un deficit de 10% într-un singur an, iar apoi te plângi că astăzi este un deficit de 5%, adică jumătate din cât ai făcut tu într-un singur an.

Şi tot ipocrizie se numeşte, atunci când ai fost la guvernare, abia acum 2 ani de zile, în 2021, când, într-o guvernare de dreapta, nu ai reuşit să iei nicio măsură semnificativă de reducere a cheltuielilor statului român, iar acum, când vine un guvern curajos, care ia primele măsuri mai serioase, nu suficiente, după părerea mea, dar mai serioase, de reducere a risipei bugetare, spui, păi, da, dar măsurile astea trebuiau luate mai demult.

Da, chiar şi de voi, cei de la USR, dar nu aţi făcut-o.

Să ştiţi că tot ipocrizie se numeşte când, pe de o parte, spui - deşi n-ai făcut nimic atunci când ai fost la guvernare, vă aduc aminte -, deci, pe de o parte, spui că deficitul de încasare a TVA în România este prea mare şi, după estimările Comisiei Europene, depăşeşte 9 miliarde de euro - şi este adevărat -, dar nu spui public că acest deficit imens nu se referă doar la fraudă, ci, în principal, la facilităţi şi la cote reduse de TVA, iar Comisia Europeană calculează acest deficit raportându-se la cota generală de TVA de 19%; iar acum, când vine un guvern care încearcă să mai elimine din aceste facilităţi, tocmai pentru a îmbunătăţi acest indicator în faţa Comisiei Europene, ce spuneţi voi? Vai, cresc taxele în România!

Adică una spuneţi la Bruxelles, şi alta spuneţi aici, acasă.

Domnul George-Nicolae Simion (din sală):

Aşa face şi PSD-ul!

Domnul Gabriel-Valer Zetea:

Pentru că ipocrizie se numeşte şi atunci când spui că în România cresc taxele, dar de fapt plângi pe umărul multinaţionalelor, aşa cum aţi făcut de când v-aţi înfiinţat, voi, cei de la USR, alături de alţi câţiva partizani şi puritani ai doctrinei liberale care nu pricep că economia reală s-a schimbat radical din secolul XVIII încoace, de când Adam Smith vorbea despre economie şi comerţ sau despre industrie.

Spuneţi răspicat în moţiunea de astăzi că nu sunteţi de acord cu impozitarea cu cel puţin 1% din cifra de afaceri a companiilor care au o cifră de afaceri de peste 50 de milioane de euro. Ne cereţi să renunţăm să impozităm profiturile multinaţionalelor aici, în România, şi să-i lăsăm în continuare pe unii să declare pierderi, an fiscal după an fiscal, în România, şi să găsească soluţii de optimizare fiscală pentru a muta banii în ţările lor. Ca să facă drumuri acolo, ca să-şi facă şcoli şi grădiniţe mai bune acolo, ca să-şi plătească mai bine angajaţii acolo, şi nu aici.

De ce nu recunoaşteţi direct, stimaţi parlamentari ai USR, că loialitatea voastră nu este de fapt faţă de români, ci faţă de ei?

Vă puteţi schimba şi numele, în "Uniunea Sabotorilor Românilor". Pentru că, stimaţi parlamentari, nu există azi, în România, nicio companie românească care să plătească mai puţin de 1%, raportat la cifra de afaceri. Niciun IMM, nicio microîntreprindere, nicio companie mare, cu cifră de afaceri peste 50 de milioane de euro, dacă are capital românesc şi sediul în România, nu plăteşte mai puţin de 1%, raportat la cifra de afaceri. De ce? Pentru că oamenii de afaceri români nu au unde să-şi exporte profitul, că ei trăiesc aici, în România, în fiecare zi, şi au familiile aici, în România.

Aşadar, dragi colegi, v-am spus că m-am gândit şi vă aduc aminte, v-am spus că m-am gândit dacă într-adevăr cuvântul "ipocrizie" este cel care caracterizează cel mai bine moţiunea de astăzi şi am zis că dacă ipocrizie egal USR, m-am uitat în Dicţionarul Explicativ al Limbii Române, să văd şi restul sinonimelor, dacă cu adevărat se potrivesc. Şi vă spun ce am citit.

Deci, dacă ipocrizie egal USR, duplicitate egal USR, falsitate egal USR, făţărnicie egal USR, minciună egal USR, perfidie egal USR, prefăcătorie egal USR, viclenie egal USR, vicleşug egal USR. Şi mai zice în DEX că mai rar folosit e "fariseism", care e egal USR, sau "machiavelism", care e egal tot USR.

Vă mulţumesc mult. (Aplauze. Vociferări.)

Domnul Rareş Tudor Pop (din sală):

Aţi spart dicţionarul!

(Domnul deputat George-Nicolae Simion solicită să ia cuvântul.)

Domnul George-Nicolae Simion (din sală):

Pe procedură, domnule preşedinte! (Vociferări.)

Domnul Lucian Nicolae Bode:

Vreţi să vorbiţi pe timpul...?

Domnul George-Nicolae Simion (din sală):

Pe procedură, să cer prelungirea programului de lucru.

Domnul Lucian Nicolae Bode:

Nu e nevoie, până la finalizarea dezbaterilor, vom continua această şedinţă, da? (Vociferări.)

Domnul Ilie-Alin Coleşa (din sală):

Nu, nu, are dreptul pe procedură să vorbească oricând.

Domnul Lucian Nicolae Bode:

Vă rog, domnule deputat, dacă insistaţi.

Domnul George-Nicolae Simion:

Mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.

Vă rog să prelungim programul de lucru, să adăugăm pe ordinea de zi a şedinţei noastre de astăzi Pl-x 433, reorganizarea administrativ-teritorială, propunerea domnului Benga.

Două minute - timp de dezbateri.

Mulţumim. (Aplauze. Vociferări.)

Domnul Lucian Nicolae Bode:

Chiar am crezut că veniţi cu o propunere serioasă de prelungire a programului de lucru.

Domnule deputat, după cum ştiţi, programul de lucru a fost aprobat.

Continuăm, aşadar, dezbaterile noastre şi îl invit la cuvânt pe domnul deputat Axinia Adrian-George, pentru a lua cuvântul pe timpul rămas Grupului parlamentar AUR.

Vă rog, domnule deputat.

Domnul George-Nicolae Simion (din sală):

Supuneţi la vot!

Voci din sală:

Supuneţi la vot!

Domnul Adrian-George Axinia:

Mulţumesc.

Domnule ministru Boloş,

Vreau să fiu eu primul reprezentant al opoziţiei care vă laudă pentru ceva. Mi se pare extraordinar ca un om care s-a înfipt atât de sus în ierarhia puterii să poarte în suflet dragostea pentru Dumnezeu. Este un lucru pentru care vă felicit!

Iar toate miştourile care s-au făcut la adresa dumneavoastră, pe acest subiect, din partea unor progresişti care l-au abandonat de mult pe Dumnezeu, sunt un lucru de care ar trebui să le fie ruşine!

Tocmai pentru că apreciez credinţa dumneavoastră, un lucru atât de rar în vremuri atât de tulburi, vă îndemn ca, indiferent de rezultatul votului pe această moţiune simplă, să vă daţi demisia, pentru că aţi ajuns să faceţi mai mult rău decât bine. Sunteţi folosit pe post de paratrăsnet de un PSD dornic să-şi strângă bani pentru a cumpăra voturi, prin tot felul de pomeni electorale, în 2024. Marcel Ciolacu vă scoate la înaintare şi vă pune să scoateţi din foc castanele pe care chiar el le-a aruncat acolo. La fel cum PNL-iştii văd în dumneavoastră, domnule Boloş, un acar Păun pentru momentul în care se va sparge buboiul datoriei publice pe care ei au crescut-o cu aproximativ 350 de milioane de lei în perioada 2020-2023, cât timp Orban, Cîţu şi Ciucă au fost prim-miniştri.

Adevărul gol-goluţ este că s-au folosit de Ministerul Finanţelor ca de o coadă de topor, pentru a da în cap antreprenorilor români, cu modificări de fiscalitate demne de o ocupaţie străină, de parcă ei ar fi grofi şi noi, românii plătitori de taxe, şerbi pe moşia lor.

Urmaţi-vă, deci, domnule Boloş, chemarea de preot misionar!

Dacă vă încăpăţânaţi totuşi să rămâneţi printre cele lumeşti, fiţi sincer cu aproapele dumneavoastră! Spuneţi-le adevărul românilor! Vorbiţi-le de datoria publică de 712 miliarde de lei! Vorbiţi-le de cele 70,1 miliarde de lei plătite în ultimii doi ani şi jumătate, ca dobânzi la creditele deja antamate! Spuneţi-le cum dobânzile pe care le va plăti România anul acesta pentru împrumuturi vor fi mai mari decât creşterea economică!

În primele 9 luni ale anului 2023, România a plătit dobânzi de 23,6 miliarde de lei, reprezentând deja 1,5% din PIB şi 5,5% din cheltuielile bugetare.

Nu-i lăsaţi, domnule Boloş, să vă folosească buna-credinţă pentru a promova un buget 2024 plin de bube, pentru că tot pe dumneavoastră vă vor arunca la gunoi ca pe o măsea stricată, după ce nu le veţi mai fi de folos!

Vă las să cugetaţi la cuvintele lui Nicolae Steinhardt - "Nicăieri şi niciodată nu ne-a cerut Hristos să fim proşti. Ne cheamă să fim buni, blânzi, cinstiţi, smeriţi cu inima, dar nu tâmpiţi".

Spuneţi-le românilor adevărul şi a dumneavoastră va fi...

Domnul Lucian Nicolae Bode:

Vă rog să cugetaţi la încheierea...

Domnul Adrian-George Axinia:

...iubirea şi iertarea Domnului, chiar dacă vă veţi pierde funcţia ministerială pe care spuneţi că nu daţi 30 de arginţi.

Vă mulţumesc. (Aplauze.)

Domnul Lucian Nicolae Bode:

O invit la cuvânt, din partea deputaţilor neafiliaţi, pe doamna deputat Violeta Alexandru.

Doamna Victoria-Violeta Alexandru:

Mulţumesc.

Domnule ministru,

Am să vă spun direct - e târziu, nu mai are sens să ne ocolim după nişte adevăruri evidente -, locul dumneavoastră este în PSD. Nu aveţi nimic în comun cu o gândire de dreapta, cu o gândire liberală, cu o gândire a unui om care ştie că tot ce înseamnă sistem public, inclusiv indemnizaţiile noastre, salariile tuturor bugetarilor sunt plătite de oamenii din mediul privat.

În momentul în care îţi fixezi ca prioritate să pui în genunchi mediul privat, după ce vara trecută ai mai venit cu nişte taxe, după câteva luni mai vii cu altele, şi eu nu cred că se termină aici, mă aştept să veniţi cu noi măsuri împotriva mediului privat, asta înseamnă că ai instinct de om de stânga, să conservi, să prezervi tot ce înseamnă aparat de stat şi privilegii, şi să iei ultima piele de pe omul din mediul privat şi să-l storci de taxe peste taxe, ca să poţi să alimentezi un sistem privat nereformat şi care nu livrează ceea ce populaţia aşteaptă şi merită.

În mod evident, ceea ce faceţi în acest moment se numeşte un atentat la adresa celor care lucrează în economia reală, pe umerii cărora puneţi toate poverile pe care vi le puteţi imagina, în numele unui PNRR în care nu scrie să omorâţi mediul privat, scrie să reduceţi cheltuielile publice, să reduceţi deficitul.

Şi orice om de dreapta ştie că este în faţa unei opţiuni - fie măreşti taxele şi iei pieile de pe spatele privaţilor, fie tai în carne vie, în mediul public, reduci aparatul public.

Dar, sigur, eşti om serios, nu vii cu ideea să-şi taie primarii hârtia igienică din cumpărături, că e cam multă şi nu e cazul; vii cu lucruri serioase, reduci ceea ce presa ţi-a arătat ani de zile, instituţii publice întregi care nu funcţionează, care stau degeaba, unde se taie frunză la câini, nu se întâmplă nimic, dar statele de plată sunt pline.

Nu vreţi să faceţi lucrul acesta, nu aveţi cum să vă legitimaţi ca fiind om de dreapta, pentru că îi jigniţi pe toţi cei care gândesc în sens sănătos pentru această ţară, şi anume că aparatul public trebuie micşorat la minimum posibil, că oamenii trebuie să lucreze în aparatul public strict pe criterii de performanţă - nu te potriveşti, nu ai chemare pentru sistemul public, n-ai de ce să stai acolo.

Instinctul nu trebuie să fie să-i omori, să-i pui în genunchi, să le iei efectiv oxigenul celor care ne plătesc, inclusiv nouă, stimaţi colegi, adică mediul privat, indemnizaţiile, şi tuturor celor care lucrează în sistemul public.

Dar eu am un lucru foarte clar de spus - este evident, din întârzierile la plată pentru privaţii care lucrează în proiectele de investiţii publice, din întârzierile la plată pentru medicii de familie care stau cu frica în sân, de la lună la lună, că nu le decontează Casa cheltuielile, din răspunsurile evazive şi din păcăleala pe care o faceţi faţă de profesori...

Domnul Lucian Nicolae Bode:

Vă rog să vă apropiaţi de final.

Doamna Victoria-Violeta Alexandru:

...este evident...

Şi mă apropii de final.

...că nu aveţi bani.

V-aţi bătut joc, aţi jucat ţonţoroiul pe bugetul compus din taxele şi impozitele oamenilor, şi acum vă daţi că ţineţi lecţii, predici, ne spuneţi cum ar fi bine să fie bine.

Singura soluţie este ca dreapta să vină la guvernare.

Forţa Dreptei îşi ia angajamentul ca toate aceste aberaţii...

Domnul Lucian Nicolae Bode:

Vă mulţumesc.

Doamna Victoria-Violeta Alexandru:

...să fie rase în prima zi în care vom ajunge la guvernare.

Mulţumesc. (Aplauze.)

O voce din sală:

Bravo! (Aplauze.)

Domnul Lucian Nicolae Bode:

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Grupul parlamentar al PSD, respectiv Grupul parlamentar al PNL au la dispoziţie timp.

Dacă doresc să îl folosească?

Dacă nu, îl invit, în încheierea dezbaterilor, din partea Guvernului, pe domnul ministru al finanţelor, domnul Boloş, să ia cuvântul.

Domnul Marcel-Ioan Boloş:

Mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Înainte de a vă mulţumi pentru toate observaţiile şi criticile asumate, unele dintre ele poate nu chiar conforme cu realitatea, aş vrea să-i amintesc doamnei deputat Violeta Alexandru că politica nu trebuie să te desprindă de realitate şi să nu mai fi cu picioarele pe pământ.

Am spus că reforma fiscală este cea care este consemnată în Planul Naţional de Redresare şi Rezilienţă. Punctul de plecare a ceea ce noi discutăm astăzi este Planul Naţional de Redresare şi Rezilienţă.

Şi o invit pe doamna deputat să citească conţinutul jaloanelor 205, 206 şi 207, unde, în mod clar, negru pe hârtie, se scrie că sistemul fiscal se schimbă pentru microîntreprinderi, facilităţile fiscale pentru construcţii, industria alimentară şi agricultură se elimină treptat.

Şi, astăzi, nu ştiu care este legitimitatea unui demers pe care opoziţia îl face, prin semnatarii moţiunii simple la adresa mea.

Nu ştiu unde este legitimitatea unui astfel de demers, câtă vreme dumneavoastră aţi scris negru pe alb acolo că reforma fiscală se va întâmpla.

Spuneaţi de reducerea de cheltuială publică.

Nu mai puţin de trei măsuri. Una în ordonanţa... sau unele... în Ordonanţa nr 34/2023 - spune foarte clar despre cheltuielile de funcţionare ale statului.

Alte măsuri - în Legea nr. 296, recent intrată în vigoare, 3 capitole despre reducerea cheltuielilor publice.

Şi vineri s-a aprobat, prin Ordonanţa de urgenţă nr. 90/2023, iarăşi un pachet de măsuri pentru reducerea cheltuielilor publice.

Unde scrie asta în Planul Naţional de Redresare şi Rezilienţă? Nicăieri. Nu este niciun cuvânt scris despre ceea ce spuneaţi mai înainte, să reducem cheltuielile publice.

Păi, tocmai acest lucru, pe parcursul anului 2023, am făcut. Am încercat ca întreaga notă de plată pe care am primit-o prin Planul Naţional de Redresare şi Rezilienţă, respectiv: 22 de miliarde pentru reducerea deficitului bugetar; 16 miliarde de lei pentru reforma pensiilor generale; 10 miliarde de lei pentru Legea salarizării unice.

O notă usturătoare de 48 de miliarde de lei. Nu am lăsat să fie în întregime o sarcină pe contribuabil, am încercat ca, prin reducerea de cheltuială, prin măsurile de combatere a evaziunii fiscale, să uşurăm această sarcină şi, împreună, cu toţii, să mergem spre obiectivul nostru de ţară.

Nu este deficitul bugetar al ministrului finanţelor şi al Ministerului Finanţelor, este un obiectiv de ţară al întregii Românii.

Respectarea angajamentelor asumate de ţara noastră, prin Programul de Convergenţă, înseamnă să păzim cele 75 de miliarde de euro pe care le avem alocate prin investiţiile din fonduri europene, respectiv să facem investiţiile pentru apă, canalizare, pentru drumuri asfaltate, pentru autostrăzi, pentru construcţia de linii de cale ferată, pentru modernizarea de şcoli, pentru modernizarea de spitale.

Asta înseamnă că ne pasă de investiţiile care sunt în Planul Naţional de Redresare şi Rezilienţă.

Asta înseamnă că ne pasă de investiţiile care sunt în politica de coeziune.

Cum putem să spunem că noi nu trebuie să luăm măsuri pentru o situaţie atât de delicată, pe care o avem din perspectiva deficitului bugetar, şi să stăm nepăsători, ca anul viitor să nu ne mai putem atinge de fondurile europene?

Acest lucru nu se va întâmpla.

Iar, în ceea ce priveşte partea de cheltuire a banului public, câtă vreme voi gestiona fondurile publice, nu voi lăsa ca astfel de cheltuieli, care nu sunt necesare, raportat la momentul greu pe care îl parcurgem, să se întâmple.

În încheiere, vă mulţumesc pentru sfaturile şi criticile pe care mi le-aţi adresat. Este un exerciţiu democratic pe care îl parcurgem, însă aş vrea să se înţeleagă că reforma aceasta fiscală, pe care noi o avem în faţă şi pe care noi trebuie să o implementăm, are ca punct de plecare Planul Naţional de Redresare şi Rezilienţă.

Vă mulţumesc. (Aplauze.)

Domnul Lucian Nicolae Bode:

Mulţumesc, domnule ministru.

Stimate colege şi stimaţi colegi...

O voce din sală:

Drept la replică.

(Doamna deputat Victoria-Violeta Alexandru solicită să ia cuvântul.)

Domnul Lucian Nicolae Bode:

Doamnă deputat, nu există drept la replică, nu v-a jignit nimeni.

Vă rog să-mi permiteţi să închei aici dezbaterile, să propun încheierea dezbaterilor.

Votul asupra moţiunii va avea loc mâine, la şedinţa de vot final.

Declar închisă şedinţa de astăzi a Camerei Deputaţilor.

O seară frumoasă tuturor!

Şedinţa s-a încheiat la ora 18.07.