Parliamentary debates

Şedinţa a început la ora 15.43.

Lucrările şedinţei au fost conduse de domnul deputat Adrian-Felician Cozma, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor, asistat de domnul deputat Ovidiu Victor Ganţ, secretar al Camerei Deputaţilor, şi doamna senator Niculina Stelea, secretar al Senatului.

Din prezidiu a făcut parte şi domnul senator Mihai Coteţ, vicepreşedinte al Senatului.

Domnul Adrian-Felician Cozma:

Doamnelor şi domnilor deputaţi şi senatori,

Vă invit să ascultăm Imnul naţional al României.

(Se intonează Imnul naţional "Deşteaptă-te, române!".)

Declar deschisă şedinţa comună a Camerei Deputaţilor şi Senatului şi vă anunţ că, din totalul de 463 de deputaţi şi senatori, şi-au înregistrat prezenţa un număr de 236.

Şedinţa se desfăşoară prin mijloace electronice, în format mixt de prezenţă, fizic şi online.

Birourile permanente ale celor două Camere ale Parlamentului, întrunite în şedinţa comună din ziua de vineri, 5 decembrie 2025, cu participarea liderilor grupurilor parlamentare, au hotărât să propună la ordinea de zi a şedinţei de astăzi prezentarea moţiunii de cenzură iniţiate de 118 deputaţi şi senatori, în conformitate cu prevederile art. 113 din Constituţie şi ale art. 94 din Regulamentul activităţilor comune ale Camerei Deputaţilor şi Senatului.

Întreb dacă sunt obiecţii cu privire la proiectul ordinii de zi.

Domnul Robert Alecu (din sală):

Procedură!

Domnul Adrian-Felician Cozma:

Domnul deputat Simion George-Nicolae, Grupul AUR.

Vă rog.

Domnul George-Nicolae Simion:

Mulţumesc.

Noi ne facem datoria, ca opoziţie parlamentară, prin depunerea acestei moţiuni.

Îmi pare rău că domnul prim-ministru a ales să citească această moţiune de acasă. Este atitudinea tipică pentru ultimele două luni de zile, atunci când opoziţia şi, după aceea, un partid de la putere, a ales să-l cheme pe premier în faţa Parlamentului.

Sperăm ca dezbaterea şi dialogul să revină în această Cameră şi sperăm să revenim la democraţie.

Tocmai de aceea ne exercităm dreptul de a depune această moţiune de cenzură.

Vă mulţumesc. (Aplauze.)

Domnul Adrian-Felician Cozma:

Domnul deputat Alecu Robert, neafiliaţi.

Domnul Robert Alecu:

Stimaţi colegi,

Vă rog să păstrăm un moment de reculegere în memoria victimelor primului atentat terorist de pe teritoriul României, atentatul de la Senatul României din 8 decembrie 1920.

În urma exploziei şi-au pierdut viaţa Dimitrie Greceanu, ministrul justiţiei, episcopul Demetriu Radu, senator de drept, şi Spirea Gheorghiu, senator al României la acea vreme.

De asemenea, în aceeaşi deflagraţie au fost răniţi Constantin Coandă, tatăl lui Henri Coandă, preşedintele Senatului la momentul respectiv ... (Vociferări.)

Domnul Adrian-Felician Cozma:

Stimate coleg, am spus dacă există obiecţii cu privire la ordinea de zi. E o procedură clară.

Domnul Gabriel Andronache (din sală):

Nu are voie să ceară în plen aşa ceva!

Domnul Robert Alecu:

Vă rog să păstrăm acest moment de reculegere! (Vociferări.)

Domnul Adrian-Felician Cozma:

Nu este momentul...

Domnul Robert Alecu:

Deci vă opuneţi... (Vociferări.)

Domnul Adrian-Felician Cozma:

Cu tot respectul, suntem în altă fază. (Vociferări.)

(Se păstrează un moment de reculegere.)

Domnul Robert Alecu:

Vă mulţumesc.

Este un gest de respect pentru cei care şi-au pierdut viaţa în exercitarea mandatului şi pentru instituţiile statului român.

Vă mulţumesc.

Domnul Adrian-Felician Cozma:

Vă mulţumesc, domnule coleg.

Îi respectăm pe toţi.

Veşnică pomenire!

Dar aveam o procedură clară... (Vociferări.) ... care trebuie respectată şi această procedură.

Domnule Andronache Gabriel, Grupul parlamentar al PNL, vă rog.

Domnul Gabriel Andronache:

Mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.

Am mai spus-o.

Vă solicităm în mod expres să respectaţi dispoziţiile Codului de conduită.

Astfel de momente de reculegere sunt binevenite, (Vociferări.) dar rugămintea este să informaţi Biroul permanent, astfel încât chestiunea aceasta să fie discutată în Biroul permanent. Altfel, dispoziţiile regulamentare sunt foarte clare şi se poate, în mod evident, cere sancţionarea celor care nu respectă Regulamentul.

Mulţumesc. (Vociferări.)

Domnul Adrian-Felician Cozma:

Stimaţi colegi,

Regulamentul este valabil pentru toată lumea şi pentru toate formaţiunile şi culorile politice.

Domnul Florin-Bogdan Velcescu (din sală):

Procedură!

Domnul Adrian-Felician Cozma:

Domnul deputat Velcescu Florin-Bogdan.

Sper că aveţi o obiecţie cu privire la ordinea de zi.

Vă rog.

Domnul Florin-Bogdan Velcescu:

În temeiul art. 42, îi rog pe cei de la PNL să înveţe să respecte Regulamentul, înainte să ne vorbească nouă despre Regulament. (Aplauze.)

De şase săptămâni domnul prim-ministru stă acasă şi-şi bate joc de ce a votat Biroul permanent. (Vociferări.)

Da, domnule Roman, exact cum v-am spus şi pe scări, atunci. A votat Biroul permanent să vină? Păi, să vină, dacă a votat! Dacă nu, să stea acasă! (Aplauze.)

Domnul Adrian-Felician Cozma:

Supun votului ordinea de zi pentru şedinţa comună de astăzi.

Vot, vă rog.

305 prezenţi, 301 voturi pentru, unul contra, o abţinere, două "nu votez".

Cu majoritate de voturi, ordinea de zi a fost aprobată.

Programul de lucru va dura până la epuizarea ordinii de zi.

Dacă sunt obiecţii? Nu sunt.

Supun votului programul de lucru.

Vot, vă rog.

Prezenţi - 316, voturi pentru - 314, 2 - "nu votez".

Cu majoritate de voturi, programul de lucru a fost aprobat.

În continuare, dau cuvântul domnului senator Ninel Peia pentru prezentarea moţiunii de cenzură. (Aplauze.)

(Domnul senator Ninel Peia vine la tribună cu o minge pe care este scris "Moţiune 2025", pe care o aşază între sticlele cu apă.)

Domnul Ninel Peia:

E bine?

Domnul Adrian-Felician Cozma:

Vă rog, domnule senator.

Domnul Ninel Peia:

Mi-am aranjat sticlele, domnule preşedinte.

Mulţumesc.

Domnul Adrian-Felician Cozma:

Să nu le spargeţi!

Domnul Ninel Peia:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Domnilor preşedinţi,

Onorat Guvern,

Onorat prim-ministru, oriunde v-aţi afla,

Dragi colegi şi colege senatori şi deputaţi,

Senator Peia vă deranjează astăzi cu o moţiune de cenzură intitulată "România nu este de vânzare - fără USR-rişti la guvernare". Pardon... "fără progresişti la guvernare". (Vociferări.)

Greşii şi eu, nu dădui cu parul! (Aplauze.)

Dezastrul de la Paltinu nu este un accident, ci o fotografie fidelă a guvernării Bolojan. Un ministru progresist a decis să golească un baraj întreg chiar în plin cod meteorologic, cu risc hidrologic major. Ca să fie drama completă, golirea s-a făcut fără nicio sursă alternativă de apă şi cu rezervoarele deja goale. Captarea din straturile cele mai joase ale lacului a transformat apa într-un soi de nămol industrial, iar staţia de epurare Voila, care nu este dotată pentru turbiditate extremă, a cedat. Şi toate acestea s-au întâmplat fără un plan de lucrări etapizat, concret şi logic.

Acest Guvern s-a specializat, cu o consecvenţă demnă de cauze mai bune, în a lucra împotriva propriului popor. Măsură după măsură, românii plătesc mai mult şi primesc mai puţin. Nu vorbim despre un simplu eşec de guvernare, ci despre o administraţie care, prin acţiunile sale repetitive, şi-a ales cu claritate partea greşită, împotriva intereselor fundamentale ale cetăţenilor pe care pretinde că îi reprezintă.

Promisiunile politicianiste s-au lovit de zidul dur al realităţii; inflaţia a mărunţit puterea de cumpărare, sănătatea şi educaţia se scufundă în subfinanţare cronică, iar dezvoltarea regională stagnează sub povara incompetenţei sistemice. Românii nu trăiesc mai bine - fapt recunoscut chiar de Preşedintele Republicii, Nicuşor Dan, de Ziua Naţională -, iar majoritatea românilor se luptă cu sărăcia, în timp ce guvernanţii privesc cu un calm aproape artistic.

A sosit momentul ca Parlamentul, prin votul său suveran, să pună capăt acestei guvernări. Să analizăm, aşadar, pas cu pas, dezastrul pe care acest Guvern l-a administrat metodic.

Guvernul Bolojan a decis să continue tradiţia guvernărilor precedente: supraîndatorarea. Datoria publică a ajuns, în august 2025, la aproape 1.085 de miliarde de lei, adică 59,7% din produsul intern brut, cu peste 90 de miliarde mai mult decât la începutul anului. Şi, pentru că nu se putea altfel, deficitul bugetar a atins fabulosul prag de 109 miliarde de lei doar în primele zece luni ale anului.

Dobânzile pentru această datorie nesustenabilă au consumat 46 de miliarde de lei între ianuarie şi octombrie, cu peste 12 miliarde mai mult decât anul trecut. Guvernul a aprobat o nouă rectificare bugetară, cu o ţintă de deficit de 8,4% din PIB, aproape identică cu cea a Guvernului precedent. Toate aceste cifre ascund datorii neplătite de peste 0,5% din PIB, inclusiv cele de peste 7 miliarde de lei către furnizori, prin ANRE.

Statul datorează sume uriaşe companiilor care au lucrat pentru el. Rezultatul? Şantiere îngheţate, constructori aproape de faliment şi o creştere cu 32% a numărului de firme dizolvate doar în primele zece luni ale anului, comparativ cu anul precedent.

Guvernul progresist Bolojan încearcă să scoată bani din "piatră seacă". Taxează tot ce mişcă. Inflaţia a explodat la 9,8%, în octombrie 2025, faţă de octombrie 2024 - dublu faţă de orice alt stat din UE. La acestea se adaugă o majorare de 72% a preţurilor la electricitate după încetarea schemei de plafonare şi compensare, la 1 iulie. Economia s-a contractat cu 0,2% în trimestrul al III-lea, o adevărată "performanţă" progresistă.

Mediul de afaceri a devenit inamic pentru Guvernul progresist, cu peste 11.000 de firme aflate în insolvenţă în primele zece luni ale anului şi 32% dintre IMM-uri incapabile să-şi plătească taxele. Guvernul progresist a preferat să strivească munca şi producţia românească, în timp ce companiile de stat risipesc fonduri fără oprire. Avem, astfel, cel mai ostil climat fiscal din UE pentru întreprinderile mici şi mijlocii.

Conform Eurostat, în 2025 am înregistrat cea mai mare pierdere de putere de cumpărare din Uniunea Europeană. Salariul real a scăzut cu peste 6%, iar în peste 70% dintre judeţele ţării au oameni mai săraci decât în 2022. Nu este o opinie, ci o realitate statistică ce ne bate obrazul.

În domeniul energiei, Guvernul a reuşit să genereze un adevărat haos. A eliminat schema de plafonare fără nicio măsură de tranziţie, a întârziat rambursările către furnizori, a blocat investiţiile în producţie şi a menţinut dependenţa de importuri într-un moment geopolitic critic. România, din ţară producătoare de energie, a ajuns să importe curent electric la preţuri umilitoare pentru populaţie.

Acest Guvern progresist a transformat finanţele ţării într-un circ, iar românii sunt publicul plătitor, nu spectatorii. Românii sunt victimele acestei guvernări progresiste.

Guvernul progresist Bolojan a tratat sănătatea românilor nu ca pe o prioritate, ci ca pe un experiment contabil. A tăiat personal, a tăiat bugete, a tăiat spitale, dar nu a tăiat şi suferinţa. În spitalele din România nu se mai aud paşii medicilor, ci ecoul lipsei lor. Nu se mai vede grija, ci epuizarea medicilor. Nu se mai oferă tratament, ci doar timp de aşteptare.

Când peste 90% din bugetul unui spital merge pe salarii - şi nu pentru că salariile ar fi uriaşe, ci pentru că nu mai rămâne nimic pentru pacientul care se roagă să găsească medicamente şi echipamente, eventual aduse de vreun vânt prielnic - Guvernul confundă pacienţii cu cifre şi medicii cu rânduri într-un tabel Excel. Sănătatea nu se tratează cu formule financiare, ci cu competenţă, oameni şi empatie. Reducerea personalului "ca să eficientizeze" a transformat spitalele în clădiri goale, iar reorganizarea "pentru optimizare" a lăsat aparatura stinsă în spitale.

Şi, ca tabloul să fie complet, Guvernul a impus plata CASS, începând cu 1 august 2025, unor categorii largi de persoane vulnerabile, cum ar fi:

- Co-asiguraţii - soţ/soţie sau părinţi fără venituri proprii -, care plătesc 2.430 de lei anual pentru a-şi menţine calitatea de asigurat;

- Persoanele ale căror drepturi sunt stabilite prin legi speciale, cum sunt deportaţii, veteranii şi revoluţionarii;

- Beneficiarii indemnizaţiei de şomaj;

- Persoanele aflate în concediu pentru creşterea copilului;

- Persoanele cu venit minim de incluziune;

- Personalul monahal fără venituri;

- Pensionarii cu pensii mai mari de 3.000 lei/lună, care vor plăti 10% CASS pentru suma ce depăşeşte acest prag.

În loc să apere sănătatea naţiunii, politrucii progresişti din Guvern confundă austeritatea cu competenţa şi lasă poporul român să plătească. Noi nu cerem minuni. Cerem normalitate. Noi nu cerem privilegii. Cerem funcţionalitate. Nu cerem monumente. Cerem medicamente. Un Guvern care nu poate proteja sănătatea naţiunii nu poate pretinde că protejează viitorul neamului românesc.

Guvernul progresist Bolojan a tratat şcoala românească exact cum a tratat şi sănătatea: ca pe o cheltuială, nu ca pe o investiţie. Ca pe un cost bugetar, nu ca pe un tezaur naţional. Elevii sunt consideraţi "cutii" care pot fi depozitate în mai puţine şcoli, iar profesorii, simple resurse de tăiat după bunul plac. Comasările şi reducerile de personal nu sunt "optimizări", ci o destructurare a comunităţilor locale.

Îi obligă pe copii să parcurgă kilometri în plus până la şcoală, pentru că, în mintea Guvernului, frigul, ploaia şi întunericul sunt, probabil, experienţe formative. Realitatea este însă brutală şi absurdă: profesorii sunt epuizaţi, părinţii ignoraţi, iar viitorul copiilor - sacrificat pe altarul austerităţii.

Cifrele spun totul: în mai 2025, statul avea 1.305.000 angajaţi. În septembrie mai rămăseseră 1.264.000. Au dispărut 41.000 de posturi! Dar, atenţie: 32.000 din învăţământul preuniversitar, 6.000 din cel universitar şi 600 din învăţământul preuniversitar de interes local. Mai simplu spus, 94% dintre reduceri lovesc direct în viitorul ţării.

Guvernarea progresistă se face cu uşa închisă. Părinţii şi comunităţile sunt ignoraţi cu o aroganţă supremă. Rezultatul acestei guvernări a generat un sistem segregat, cu infrastructură de secol XIX, cu toalete în curte şi şcoli neconsolidate, mascate de o finanţare mincinoasă. În loc să combată analfabetismul funcţional, îl consolidează. În loc să investească în viitor, investeşte în austeritate. Clase mai mari, profesori mai puţini, copii mai obosiţi, abandon şcolar mai mare.

Educaţia, domnilor, nu este un lux. Educaţia nu e o cheltuială. Educaţia este coloana vertebrală a naţiunii române. Nu există patriotism fără educaţie. Nu există dezvoltare fără cultură. Nu există viitor fără carte.

Un stat se măsoară nu prin grandoarea turnurilor din Capitală, ci prin grija faţă de cei mai slabi dintre noi: vârstnici, persoane cu dizabilităţi, familii greu încercate, oameni aflaţi în pragul sărăciei. Iar la acest capitol, Guvernul progresist Bolojan a eşuat lamentabil.

În mod cinic, s-a spus că "trebuie strânsă cureaua". Dar Guvernul progresist Bolojan nu a strâns cureaua marilor corporaţii sau a clientelei politice, ci pe cea a celor care oricum abia o mai aveau. Au redus ajutoarele sociale, ca şi cum sărăcia ar fi vina săracilor. Au diminuat fondurile pentru centrele de asistenţă socială, ca şi cum bătrânii şi persoanele cu nevoi speciale ar fi cheltuieli inutile. Au tratat vulnerabilitatea ca pe o statistică, nu ca pe o realitate umană.

În România guvernată de Bolojan, bătrânii singuri îşi numără monedele ca să vadă dacă le ajung pentru medicamente, părinţii îşi amână propria masă ca să aibă ce pune pe masă copiilor, iar bolnavii cronici se roagă să nu se îmbolnăvească şi mai tare, pentru că sistemul i-a lăsat fără sprijin. (Aplauze.)

Un stat care nu îşi protejează cetăţenii vulnerabili nu este stat, ci un mecanism administrativ rece, fără inimă. Un guvern care nu vede oamenii, ci doar bugete, nu conduce România, ci doar o calculează.

Solidaritatea nu este un slogan, este o obligaţie morală. Protecţia socială nu este un moft, este o datorie constituţională. Demnitatea umană nu este negociabilă.

Noi spunem clar: România nu poate fi un stat în care cei puternici prosperă, iar cei slabi se descurcă singuri. România nu poate fi o societate în care economia merge înainte, iar oamenii rămân în urmă.

Şi, mai ales, România nu poate fi condusă de un guvern care uită că, în spatele fiecărei cifre dintr-un tabel, există o fiinţă umană.

Administraţia publică locală este coloana vertebrală a statului funcţional. Ea nu este un moft birocratic, nu este un apendice al Guvernului central, ci structura care poartă greutatea reală a gestionării vieţii de zi cu zi a fiecărui cetăţean.

Guvernul progresist Bolojan a tratat această structură cu dispreţ tehnocratic, ca pe o piesă de mobilier ce poate fi mutată oricum, fără consecinţe. Reducerea agresivă a personalului din primării şi din instituţiile locale nu a fost nici analizată, nici pilotată, nici discutată. A fost impusă. Rezultatul? Un experiment administrativ făcut pe spatele comunităţilor.

În unele primării, reducerea este de 10%, în altele de 30%, iar în altele de 0%. Nicio logică, niciun criteriu transparent. Pare mai degrabă o loterie administrativă decât o strategie guvernamentală. Unii primesc clemenţă, alţii cad sub cuţit. Iar cetăţenii se întreabă, pe bună dreptate: "De ce la noi se taie oameni şi servicii, iar în alte judeţe, nu?".

Primăriile nu pot funcţiona cu organigrame mutilate. Nu poţi să oferi servicii publice esenţiale cu personal insuficient. Nu poţi să gestionezi urbanismul, evidenţa populaţiei, protecţia socială, educaţia locală şi urgenţele comunitare cu oameni puţini şi epuizaţi.

În loc să eficientizeze administraţia, Guvernul a destabilizat-o. În loc să aducă echilibru, a provocat haos. În loc să apropie statul de cetăţean, l-a îndepărtat.

Şi, cel mai grav, această politică nu a fost explicată oamenilor. Nu a existat transparenţă. Nu a existat dialog cu Asociaţia Municipiilor, cu Asociaţia Comunelor sau cu reprezentanţii locali.

În România există peste 3.000 de UAT-uri - comune, oraşe, municipii - fiecare cu identitatea şi particularităţile sale. Să aplici o regulă matematică uniformă peste o realitate atât de diversă este semnul unei guvernări oarbe şi surde.

Afirmăm limpede: primarii nu sunt subordonaţi politici, ci lideri locali aleşi democratic. Administraţiile nu sunt puncte într-un tabel, ci entităţi vii, cu oameni reali, cu nevoi reale. Statul nu este la Bucureşti; statul este în fiecare localitate unde cetăţeanul interacţionează cu administraţia.

Guvernul progresist Bolojan a uitat aceste adevăruri simple. Iar România plăteşte preţul haosului administrativ.

Apărarea ţării este un pilon strategic al oricărui stat. Nimeni nu contestă necesitatea modernizării militare. Dar a transforma bugetul apărării într-o vacă de muls, imună la orice verificare, în timp ce educaţia, sănătatea şi administraţia publică sunt puse pe un regim de înfometare, asta nu mai este politică de stat, ci sacrificiu naţional.

Guvernul progresist Bolojan a împins România într-o direcţie periculoasă: în timp ce sunt tăiate salariile asistenţilor sociali, în timp ce se reduce personalul medical, în timp ce se comasează şcoli, se alocă miliarde pentru achiziţii militare făcute fără transparenţă şi fără o componentă reală de transfer tehnologic către industria naţională. Şi, ca şi cum nu ar fi fost de ajuns cele 1.085 de miliarde de lei datorie, Guvernul tocmai s-a angajat să mai împrumute încă 16,7 miliarde de euro pentru achiziţii de armament din străinătate, achiziţii pe care nu le cunoaşte nimeni, fiind bine ascunse de ochii contribuabililor.

Cu alte cuvinte, plătim avioane din afară, plătim tancuri din afară, plătim rachete din afară, iar economia internă rămâne cu mâna întinsă.

Dacă România investeşte în apărare, aceste investiţii trebuie să genereze şi dezvoltare internă: uzine româneşti, locuri de muncă româneşti, tehnologii româneşti, capacităţi de producţie româneşti. Dar Guvernul progresist Bolojan a preferat un tip de apărare care protejează doar profiturile marilor corporaţii străine. România devine astfel nu partener strategic, ci client strategic.

Şi mai grav, aceste cheltuieli militare sunt prezentate ca inevitabile şi intangibile, în timp ce toate celelalte domenii sunt supuse unei austerităţi brutale. Apărarea a devenit scut pentru risipă şi paravan pentru lipsa de viziune. Nu poţi apăra o ţară care se goleşte de oameni. Nu poţi apăra o ţară cu spitale falite. Nu poţi apăra o ţară cu şcoli închise. Nu poţi apăra o ţară cu primării paralizate.

Apărarea naţională începe cu apărarea demnităţii şi funcţionalităţii societăţii. Când un guvern sacrifică omul pentru armament, nu mai apără România, ci apără un portofoliu comercial. România nu trebuie să fie un depozit militar la periferia Europei, ci un stat puternic prin cetăţenii săi, prin comunităţile sale, prin economia sa şi prin suveranitatea sa decizională.

Guvernul progresist Bolojan a uitat această axiomă şi a pus cheltuielile militare înaintea oamenilor. Un stat care apără o ţară pe care nu o mai serveşte este un stat care şi-a pierdut mandatul moral.

În lumina acestor deficienţe, Guvernul progresist condus de Ilie Bolojan a demonstrat incapacitatea de a gestiona finanţele, sănătatea, educaţia, protecţia socială, justiţia şi administraţia publică - toate domeniile vitale care definesc viaţa unui popor liber şi demn.

Cetăţenii plătesc preţul, iar Guvernul continuă să confunde austeritatea cu eficienţa şi shopping-ul extern cu dezvoltarea naţională. România nu mai poate tolera această combinaţie toxică de incompetenţă şi indiferenţă.

Prin urmare, solicităm Parlamentului să ia act de eşecul Guvernului şi să adopte măsurile constituţionale corespunzătoare - mai precis, demiterea Cabinetului progresist Bolojan. Poporul român merită mai mult decât promisiuni goale şi politici care îl sărăcesc. Merită un guvern care serveşte interesele naţionale, nu pe cele ale comodităţii politice sau ale afacerilor dictate de interese străine.

Această moţiune este un apel la demnitate, la responsabilitate şi la schimbare. Pentru România care munceşte, care speră şi care refuză să mai fie călcată în picioare.

Şi vă cer, cu solemnitate şi responsabilitate: votaţi moţiunea de cenzură! Votaţi demiterea Guvernului progresist Bolojan! România merită un guvern care serveşte România! (Aplauze.)

Această minge este mingea moţiunii. (Arată mingea.)

Domnule lider?

Domnule lider?

Pasez mingea PSD-ului. (Aruncă mingea către domnul deputat Ştefan-Ovidiu Popa, liderul Grupului parlamentar al PSD de la Camera Deputaţilor.)

Mingea e la ei. Pot să dea jos Guvernul! (Aplauze.)

Domnul Adrian-Felician Cozma:

Fără violenţă, domnule senator!

Putem crea incidente!

Doamnelor şi domnilor deputaţi şi senatori,

Reamintesc faptul că Birourile permanente ale celor două Camere, reunite în şedinţă comună, cu participarea liderilor grupurilor parlamentare, au stabilit ca dezbaterea şi votul asupra moţiunii de cenzură să aibă loc în ziua de luni, 15 decembrie 2025, la ora 14.00, în şedinţa comună a celor două Camere, conform art. 113 alin. (3) din Constituţie şi art. 94 alin. (2) din Regulamentul activităţilor comune.

Declar închisă şedinţa comună de astăzi a Camerei Deputaţilor şi Senatului.

O după-amiază frumoasă, cu spor!

Doamne-ajută!

Şedinţa s-a încheiat la ora 16.14.