Parliamentary debates

Lucrările au fost conduse de domnul Andrei Ioan Chiliman, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor, asistat de domnii Miron Tudor Mitrea şi Kovács Csaba Tiberiu, secretari.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Bună dimineaţa!

Vom începe activitatea noastră cu intervenţiile deputaţilor.

Domnul deputat Acsinte Gaspar. Se pregăteşte domnul deputat Vasile Vetişanu.

Domnul Acsinte Gaspar:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

În intervenţia mea, aş dori să mă refer la o problemă de strictă actualitate şi de o importanţă covârşitoare pentru viaţa noastră parlamentară.

Este vorba de raporturile pe care Constituţia le stabileşte între forul legislativ şi Guvern, despre poziţia şi funcţiile celor două autorităţi publice în sistemul politic românesc, în concordanţă cu principiile generale ale democraţiei constituţionale într-un sistem democratic pluralist.

În discursul rostit în faţa Parlamentului României la 11 decembrie 1996, cu ocazia prezentării Programului de guvernare şi a listei Guvernului, domnul Victor Ciorbea, candidatul desemnat de Preşedintele ţării pentru funcţia de prim-ministru, afirma: "În următoarele 6 luni, Guvernul va elabora şi va pune în aplicare o serie de programe, a căror haină legislativă va fi croită împreună cu dumneavoastră, parlamentarii României".

Această aserţiune a viitorului prim-ministru lăsa să se întrevadă, pe de o parte, stabilirea, în limitele constituţionale, a unui cadru de conlucrare între Parlament şi Executiv, iar, pe de altă parte, hotărârea din urmă de a transpune, fără întârziere, programul de guvernare în măsuri legislative.

Din păcate, perioada ce a urmat ne-a oferit o cu totul altă concepţie a Executivului cu privire la raporturile sale cu Parlamentul în ceea ce priveşte derularea procesului legislativ în ansamblul său.

Aşa cum sunt reglementate în Constituţia României din 1991, raporturile Parlamentului cu Guvernul sunt circumscrise funcţiei de control parlamentar. Rezultă, aşadar, prin definiţie, că între cele două autorităţi, autoritatea publică care are vocaţia şi instrumentele constituţionale pentru a se impune în raport cu Guvernul este Parlamentul.

Din momentul în care Guvernul a fost învestit cu votul de încredere, prin voinţa suverană a reprezentanţilor naţiunii, acesta este dator să-şi transpună programul de guvernare în primul rând prin măsuri legislative, Parlamentul fiind cel care îi validează iniţiativele. În nici un caz, Constituţia nu a creat un mecanism instituţional graţie căruia Guvernul ar avea prerogativa să se substituie în vreun fel funcţiei esenţiale a Parlamentului, ca unică autoritate legiuitoare a ţării.

Guvernul este dator să adopte măsuri pentru punerea în executare a legilor votate de Parlament. De aceea, este absurd să se creadă că funcţia legislativă se află în echilibru cu funcţia executivă, că, altfel spus, "a face legea" este egal cu "a o executa". Executarea legii este, prin definiţie, subordonată legiferării. În anumite condiţii Parlamentul poate, totodată, autoriza Guvernul să emită norme cu putere de lege, prin ordonanţe.

Delegarea legislativă este o modalitate de conlucrare între Parlament şi Guvern, în virtutea principiului separaţiei şi colaborării puterilor în stat, în temeiul căruia Guvernul este învestit cu exercitarea, în anumite condiţii, a unei funcţii legislative. Fiind vorba de o putere delegată, ea nu se poate acorda decât prin lege, Guvernul neavând, potrivit Constituţiei, o putere de reglementare proprie, cu excepţia sferei hotărârilor pentru organizarea executării legilor, care, însă, nu au caracter legislativ, ci numai executiv. Legea de învestire a Guvernului cu o anumită competenţă legislativă poate fi o lege specială de abilitare. Numai în situaţii excepţionale, când nu a fost posibilă adoptarea în prealabil a unei asemenea legi, Guvernul poate emite ordonanţe de urgenţă.

Inventiv până la limita extremă a jocului politic, ce frizează abuzul constituţional , Guvernul Ciorbea a recurs, din raţiuni numai de el ştiute, la folosirea excesivă a ordonanţelor de urgenţă, preluând de fapt, funcţia legislativă a Parlamentului.

O simplă situaţie comparativă în ceea ce priveşte emiterea ordonanţelor de urgenţă de către Guvernul condus de primul-ministru Nicolae Văcăroiu şi Guvernul condus de primul-ministru Victor Ciorbea, arată că în perioada 1992-1996, Guvernul Văcăroiu a emis, în 4 ani de guvernare, 19 ordonanţe de urgenţă, dintre care 7 au ca obiect rectificarea bugetului de stat şi a bugetului asigurărilor sociale de stat, în timp ce actualul Guvern a emis 51 de astfel de acte normative, dar într-un interval de numai nouă luni. La acestea se mai adaugă şi cele 70 de ordonanţe emise în baza legilor de abilitare.

Ne exprimăm nedumerirea că, la nivelul Guvernului, nu se cunosc prevederile Constituţiei, potrivit cărora ordonanţele de urgenţă se pot emite numai în cazuri excepţionale, când, în mod obiectiv, nu a fost posibilă adoptarea unei legi de abilitare sau a unei legi cu procedură de urgenţă, nici chiar prin modalitatea angajării răspunderii Guvernului cu privire la un proiect de lege. Este datoria Guvernului ca, în asemenea situaţii, să justifice caracterul excepţional al recurgerii la ordonanţele de urgenţă, pentru a oferi Parlamentului posibilitatea aprecierii justeţii adoptării măsurii respective. Or, Guvernul Ciorbea ignoră voit o asemenea cerinţă firească.

Sunt numeroase ordonanţe care, prin obiectul reglementării, nu justificau recurgerea la această procedură. Au devenit celebre, ajungând până la Consiliul Europei, cele două ordonanţe de urgenţă privind modificarea şi completarea Legii învăţământului şi Legii administraţiei public locale.

Dincolo de cifrele şi situaţiile statistice comparative, rezultă nu numai lipsa de profesionalism a actualului Guvern şi incapacitatea sa organizatorică de a-şi aduce la îndeplinire angajamentele asumate în faţa Parlamentului, dar şi lipsa voinţei politice de a se conforma programelor pe baza cărora a căpătat votul de încredere al forului legislativ.

Rezultă, astfel, o discrepanţă uriaşă între promisiuni şi realizări, care demonstrează, cât se poate de evident, nerealismul angajamentelor, intenţia clară de a înşela nu numai pe alegători, dar şi pe cei care au acordat votul lor de încredere actualului Guvern. Ceea ce este extrem de grav şi doresc să atrag atenţia asupra acestui lucru, este faptul că o asemenea optică sau strategie de a guverna ţara continuă.

Încercând să motiveze excesul Guvernului în emiterea de ordonanţe de urgenţă, unii lideri ai formaţiunilor politice majoritare dădeau asigurări că această practică va înceta odată cu începerea sesiunii din toamna acestui an, când Parlamentul va fi repus în funcţia sa principală, şi anume aceea de unică autoritate legiuitoare a ţării.

În realitate, lucrurile stau altfel. După 1 septembrie, Guvernul a continuat să adopte ordonanţe de urgenţă şi nu sunt semne că va înceta această practică, atât de gravă.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Faţă de cele arătate, considerăm că în cadrul constituţional existent, Guvernul nu este învestit, chiar dacă se bucură de o susţinere parlamentară lejeră, să "submineze" Parlamentul, impunându-i măsuri situate în afara jocului politic democratic, cum ar fi: pretenţia de a i se delega puterea legislativă, de a emite ordonanţe de urgenţă fără justificarea intervenţiei unei situaţii excepţionale ş.a.

Statul de drept, pe care ne străduim să-l consolidăm şi să-i dam substanţă prin activitatea autorităţilor publice, presupune stabilirea unor legături optime între forul legislativ şi Guvern, în cadrul constituţional stabilit, şi nu subordonarea Parlamentului de către Guvern.

Grupul parlamentar al PDSR urmează să-şi definească o poziţie fermă în legătură cu dezbaterea în Camera Deputaţilor a proiectelor de legi pentru aprobarea ordonanţelor de urgenţă, mergând până la neparticiparea la acele şedinţe consacrate unor astfel de proiecte.

Vă mulţumesc. (Aplauze)

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Domnul deputat Vasile Vetişanu. Se pregăteşte domnul deputat Florin Buga.

Domnul Vasile Vetişanu:

Domnule preşedinte,

Domnilor deputaţi,

Întrucât suntem sub influenţa şi presiunea informaţiilor furnizate de domnul ministru de externe Adrian Severin, după care asupra unor marcanţi lideri de mari partide, cât şi asupra unor ziarişti de mare prestigiu ar apăra vina de spionaj în favoarea unei ţări străine, în nume propriu, cer de urgenţă ca domnul ministru Adrian Severin să prezinte în faţa Parlamentului României explicaţiile de rigoare, care să lămurească această afirmaţie din absolut toate punctele de vedere. (Aplauze)Vă mulţumesc.

Intervenţia mea de astăzi se referă însă la două mesaje primite de către cei mai mulţi deputaţi, dacă nu chiar de toţi, de la cele două biserici surori, Biserica Ortodoxă Română şi Biserica Greco-catolică, unită cu Roma.

În mesajul trimis către deputaţii din Parlamentul României al Episcopatului Ortodox Român din Transilvania, se arată că există o legitimă îngrijorare faţă de ofensiva antiortodoxă şi antiirenică pe care Biserica Catolică de rit oriental, greco-catolică, o întreprinde în sânul Parlamentului României.

Se afirmă că proiectul pe care l-au prezentat senatorii nu-şi propune decât să obţină principiul că Parlamentul este îndrituit să hotărască prin lege un partaj patrimonial între două confesiuni religioase şi mai departe se consideră, într-un mod foarte surprinzător, că în 1948, cei care au devenit ortodocşi prin constrângere politică, trebuie oare să revină la uniatism prin constrângere economică?

Afirmaţiile acestea sunt dintr-odată surprinzătoare, pentru că ceea ce s-a petrecut, se ştie, în 1948, şi activitatea şi lupta pe care o duc astăzi cei dornici să recupereze bisericile luate în 1948, a fost un act al Guvernului de atunci.

Deci, conflictul nu este între Biserica Ortodoxă şi Biserica Greco-catolică, ci este vorba că Parlamentul României şi statul român sunt cei care trebuie să hotărască în această problemă.

De aceea, înţelegerea adevărată a acestui mesaj trebuie să ţină seamă de acest aspect.

Pe de altă parte, mesajul care vine din partea Mitropoliei Române unite cu Roma greco-catolică, prin Înalt Prea Sfinţia Sa Lucian Mureşan, are în vedere organizarea unei sărbătoriri la Blaj, între 16-19 octombrie a.c., cu ocazia revenirii în dulceaţa pământului său natal, cum se spune, a lui Inochentie Micu Klein, care aştepta şi dorea să ajungă aici obşteasca înviere.

Aş propune, în încheiere, ca cei doi arhiepiscopi ortodocşi care semnează mesajul, cei patru episcopi şi arhiereul vicarial să treacă de la dialog la fapte şi să participe la aceste serbări care vor avea loc la Blaj.

Vă mulţumesc.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Domnul deputat Florin Buga. Se pregăteşte domnul deputat Lazăr Lădariu.

Domnul Florea Buga:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Ca unul care reprezint în Camera Deputaţilor un judeţ cu mare pondere agricolă şi fiu de ţăran, îmi permit să încep declaraţia mea politică prin parafrazarea Luceafărului poeziei româneşti, spunând: "Copil fiind, mirişti cutreieram/Şi la picioare ţepi şi rugi mă sângerau", prin care se poate uşor înţelege că şi eu, ca de altfel mulţi dintre dumneavoastră, cunosc foarte bine viaţa ţăranului român de ieri, dar mai ales pe cea de azi.

Şi, dacă aceasta, viaţa lor, ar mai fi liniştită, plină de bucurii şi împliniri ca altădată, aş reproşa, de aici, din această aulă, părinţilor mei ce sunt acum în viaţa de apoi, prin versurile lui Octavian Goga: "De ce m-aţi dus de lângă voi,/De ce m-aţi dus de acasă?"

N-o pot face însă, şi mă bucur, pentru că tabloul de astăzi al satului este atât de sumbru, ţăranii, atât de sărăciţi, părăsiţi şi singuratici, încât nici un tânăr nu mai doreşte să rămână fecior la plug, să mai rămână la coasă.

Pe ei nu-i mai ajută nimeni, sau aproape nimeni. Agricultorii din Teleorman sunt acum nu numai îngrijoraţi, ci ceva mai mult decât atât: sunt înspăimântaţi de teama că nu-şi mai pot cultiva pământul.

N-au ajuns la ei nici până acum maşinile agricole promise în campania electorală, creditele bancare cu dobândă mică, în timp ce cerealele şi produsele animaliere sunt achiziţionate la preţuri de batjocură.

Se aşteaptă o perioadă când nu vor mai avea nici ce vinde, nici ce mânca, pentru că, parcă, nici Dumnezeu nu mai ţine cu ei, ca şi când el ar fi şi ţărănist, şi udemerist, şi usedist, aducându-le peste munca lor ba o grindină, ba o inundaţie, ba o alunecare de teren.

Doamne, iartă-mă, şi nu le mai distruge lor sutele de mii de hectare cu diverse culturi, pentru care li s-au promis, în regim de urgenţă, despăgubiri de miliarde de lei.

Numai că nu a fost aşa. În judeţul Teleorman au fost calamitate peste 120 de mii de hectare, pagubele ajungând la circa 132 miliarde lei. Din 1996 până acum, s-au trimis păgubiţilor numai 16 miliarde lei, iar de diferenţa de peste 114 miliarde, nici nu se mai vorbeşte.

Sătenii din judeţul meu mă întreabă: cu ce să înfiinţăm noile culturi, domnule deputat? Cu ce bani să recoltăm porumbul?

Aud, oare, domnul ministru Ciumara şi domnul ministru Dinu Gavrilescu aceste strigăte de durere? Cu siguranţă că nu. Ei au uitat că pentru ţărani pământul e şi scump şi sfânt, că e şi leagăn şi mormânt, aşa cum spunea un mare poet român. Probabil că guvernanţii au ajuns la concluzia că le e mai folositor şi mai productiv fără investiţii, numai cel pentru mormânt.

Prin necultivarea sutelor de mii de hectare, foamea îi va nemulţumi şi se apropie vremea când pe vinovaţi nu-i vor mai ierta.

Solicit Guvernului Victor Ciorbea să trimită grabnic, nu cupoanele de care se vorbeşte în aceste zile în Parlament, ci sumele cu care vor fi despăgubiţi toţi aceia care lucrează în agricultură şi au suferit de pe urma calamităţilor, pentru a putea demara lucrările de toamnă. De nu, vom avea un 1998 fără produse agricole, un an de foamete şi de sărăcie.

Cine are acest interes?

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Domnul deputat Lazăr Lădariu. Se pregăteşte domnul deputat Florian Udrea.

Domnul Lazăr Lădariu:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Duminică, la Târgu-Mureş, la adunarea populară care a urmat parastasului pentru pomenirea eroilor care s-au aruncat în viforele timpului pentru ca România să fie azi rotundă, din zecile de mii de piepturi ale românilor ardeleni mureşeni, aflaţi în faţa Catedralei Sfintei Învieri, până departe, spre tâmpla căruntă a Carpaţilor, a răsunat la unison cuvântul "unitate".

Duminică, la Târgu-Mureş, sub cuvintele atenţionare, "Limba oficială este limba română" şi "Dreptate pentru români în România", sub dăinuirea tutelară a celor trei cuvinte "mamă, tată şi Ardeal", s-a rostit unul dintre marile adevăruri ale timpului: frontul românesc este azi în Ardeal.

Duminică, la Târgu-Mureş, pentru prima oară, după martie '90, adunaţi în gândul înălţător al înaintemergătorilor ardeleni, decişi că nu vom ceda nici o palmă de pământ, chiar de vom intra în mormânt, mureşenii, vinovaţi doar de iubirea de neam, le-au spus acelor udemerişti, mereu cu obsesia priorităţilor neostoite, că în Ardeal niciodată n-or fi aduse căştile albastre, pentru că nu va fi temei de sânge pentru "iugoslavizarea" României.

Duminică, la Târgu-Mureş, cei nedispuşi să fie, cum doresc unii, slugi şi cerşetori la noi acasă, nici să vorbim limba noastră în altă limbă, au decis să pună piciorul în prag, pentru a nu se mai întreba odată cu poetul: totuşi, unde au fost românii, când tăiară pe Viteazul?

Duminică, la Târgu-Mureş, s-a strigat "Libertate pentru Ilaşcu". Un strigăt ca o durere, însoţit de un adevăr dominant: libertatea fără unitate nu poate fi concepută.

Păcat că Guvernul antinaţional nu a învăţat încă doina înaltului domn al limbii române, Mihai Eminescu.

Păcat că domnilor Ciorbea şi Constantinescu ne le pasă că întorc România la vremea tălmacilor de limbi străine.

Păcat că unei conduceri cu nostalgii fanariote, care aplaudă înstrăinarea pentru totdeauna a sfintelor teritorii româneşti, le este atât de departe suferinţa celor de la Nistru până la Tisa.

Păcat că Guvernul care face abstracţie de cei mai nefericiţi şi mai trişti ca noi, permite şi acceptă uitarea în temniţa de la Tiraspol a lui Ilie Ilaşcu, lăsat singur să-şi urce crucea pe golgota suferinţei, printre baionetele Armatei a 14-a, coloană de sprijin a falsei Republici Transnistrene.

Toate acestea au fost spuse la Târgu-Mureş tocmai în ziua echinocţiului de toamnă, nu întâmplător în faţa viitoarei Catedrale cu hramul Sfintei Învieri.

La ceasul redeşteptării conştiinţei naţionale, voinţa românilor mureşeni, adunaţi la sânul eternei Vetre Româneşti, s-o luăm ca un jurământ şi, în acelaşi timp, ca un avertisment.

Vă mulţumesc.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Domnul deputat Florian Udrea. Se pregăteşte domnul deputat Ioan Bivolaru.

Domnul Florian Udrea:

Stimaţi colegi, permiteţi-mi să vă aduc în atenţie o problemă care se referă la regimul vizelor pe care le solicită o serie de români, atunci când doresc să-şi viziteze rudele şi trec printr-o serie de porţi obligatorii, foarte, foarte consumatoare de valori şi de timp.

După aproape 8 ani de libertate în democraţie, românii care solicită vize par a fi consideraţi şi trataţi de multe din misiunile occidentale din România ca infractori, iar şicanele la care sunt supuşi sunt cumplite.

Cetăţenii români nu pot călători în Vest decât dacă primesc o invitaţie oficială din partea unei instituţii sau persoane fizice.

Pentru obţinerea vizei, sunt necesare biletele de călătorie dus-întors, cartea de muncă în original, fotografii. Trebuie completate nenumărate formulare şi achitate taxe tot mai mari.

Pentru ca românul să poată prezenta acest morman de acte în faţa ghişeului, trebuie să-şi petreacă în umilinţă zile şi nopţi în faţa consulatelor, să se îmbrâncească, să se calce în picioare, să-şi ia apa şi mâncarea cu el, fie că vine de la Baia Mare, Oraviţa sau Botoşani. Imagini ce ţin de perioada de tristă amintire.

Asemenea scene întâlnim la Consulatele Italiei, Franţei, Austriei, Greciei şi Belgiei. Programul de lucru cu publicul este restrâns, de două-trei ore pe zi, patru zile pe săptămână, ceea ce a făcut ca mafia paralelă să înflorească, să prospere, să perceapă taxe grase, pentru a se introduce actele în faţă, sau obţinerea vizei. În faţa ghişeelor urmează interviul, interogatoriul. Apoi, schimbarea rutelor de călătorie, că unele ţări nu mai acordă românilor vize de tranzit.

Atitudinea statelor occidentale vizavi de români se bazează şi pe nepăsarea şi indolenţa autorităţilor de la Bucureşti.

Oare Franţa, sora noastră mai mare, nu poate, după atâţia ani de democraţie în România, să schimbe optica în privinţa acordării vizelor?

Diplomaţia românească are multe de făcut în acest sens, mergând până la principiul reciprocităţii în privinţa acordării vizelor.

Tragem un semnal de alarmă ferm pentru recuperarea demnităţii şi verticalităţii românilor, pentru a fi trataţi cu respect şi în mod civilizat de către aceste reprezentanţe.

Obiectivul-cheie al Ministerului de Externe ar trebui să fie reglementarea acordării vizelor pentru cetăţenii români la nivelul celorlalte state centrale europene. Acordul de la Shengen trebuie să fie şi pentru noi o prioritate pentru a obţine viza pe mai mulţi ani şi cu intrări multiple.

Oare ce a întreprins domnul ministru Adrian Severin în acest sens, pentru a concretiza schimbarea de care vorbea, după atâţia ani în acest domeniu al vizelor?

Vă mulţumesc.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Domnul deputat Ioan Bivolaru. Se pregăteşte domnul deputat Sever Meşca.

Domnul Ioan Bivolaru:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Iminenta promulgare a noii Legi a fondului funciar, modificată, nu va însemna, cum era de aşteptat, accelerarea aplicării acestei legi prin îmbunătăţirea celei vechi, ci declanşarea unor nenumărate şi nemăsurate nemulţumiri care mocnesc încă de pe acum, ce vor culmina cu un nou val de frământări sociale ce se va adăuga la valurile frământărilor îngrijorătoare, care sunt produse de actuala guvernare.

După ce în Camera Deputaţilor legea a trecut fulgerător, în dispreţul faţă de ceea ce gândeşte şi doreşte marea majoritate a lucrătorilor agrari, cu sprijinul necondiţionat al membrilor Uniunii Social-Democrate, în Senat, ordonanţa respectivă a avut aceeaşi soartă, făcând inutilă intervenţia cât de cât benefică a vreunei comisii de mediere ulterioare.

S-a mediatizat intens faptul că PD-ul ar fi condiţionat în Senat, printr-un Protocol cu PNTCD-ul, soarta unui vot final, obţinând o aşa-zisă răsunătoare victorie în interiorul coaliţiei guvernamentale, dar a cărei binefacere va fi suportată de marea masă a locuitorilor rurali.

Nimic mai fals şi trebuie demontat acest mit, că PD-ul este marele sprijinitor al unei ţărănimi debusolate de noile politici agrare. Prin votul acordat, PD-ul a demonstrat încă o dată că puţin îi pasă de acest important segment social şi de problemele lui, când interesele de grup, sau de partid, sunt mult mai importante.

Suntem obligaţi să recunoaştem că artizanul restituirii integrale, această negură din noua Lege a fondului funciar, deputatul Vasile Lupu a avut dreptate când a remarcat, după votul final din Senat, cu privire la aşa-zisul Protocol încheiat între PD şi PNTCD: "Acest Protocol nu aduce nimic nou". Ceea ce, tradus mai pe înţelesul celor mulţi şi interesaţi în problemă, înseamnă că PNTCD şi-a rezolvat problema punctuală din Contractul cu România pentru cei puţini din ţară şi de aiurea, în vederea obţinerii celor 30 de arginţi, contribuind din plin PD-ul în această afacere.

Pentru că - şi opinia publică trebuie să fie bine informată - cacialmaua funciară referitoare la blocarea retrocedării a 50 de hectare teren arabil şi 30 de hectare de pădure, există. Nimic nu blochează, în noua lege, restituirea unor astfel de suprafeţe. Se amână doar cu câteva luni momentul declanşării acestei hotărâri nestrămutate a PNTCD-ului.

Se impune în mod firesc ca PD-ul să producă explicit garanţia în faţa electoratului rural, pe a cărui bunăvoinţă o curtează acum, că această cacialma nu va avea loc şi că are capacitatea de a impune în noile legi preconizate modificarea prevederilor actualei legi ce aşteaptă promulgarea, în ce priveşte limitarea suprafeţelor sub limitele impuse de PNTCD.

Cum se va putea impune în acele momente PD-ul şi cu sprijinul cui?

Depăşesc retorica acestor legitime întrebări şi consider că PD-ul nu poate proba aceste garanţii.

Ne aşteptam ca modificările la Legea fondului funciar să le producă specialiştii din agricultură, iar noua lege să poarte pecetea interesului pentru această bogăţie a ţării - pământul şi binefacerile sale.

Dar aceste modificări au fost impuse de către unii avocaţi şi noua lege poartă pecetea interesului acestora faţă de coeficientul de umplere a sălilor tribunalelor şi, bineânţeles, a buzunarului propriu, în dispreţul profund faţă de ceea ce gândeşte şi vrea marea majoritate a locuitorilor satelor, pentru drumul reformei în agricultură, pentru că acest drum al reformei din agricultură este sortit să treacă prin sălile tribunalului.

Vă mulţumesc.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Domnul deputat Sever Meşca. Se pregăteşte domnul deputat Nicolae Ionescu.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Domnul deputat Sever Meşca şi se pregăteşte domnul deputat Nicolae Ionescu.

Domnul Sever Meşca:

Domnule preşedinte de şedinţă,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Ne vom referi astăzi la un subiect care ar putea apărea unora dintre dumneavoastră pur teoretic sau răspunzând numai unor exigenţe semantice, şi anume calificarea unor partide politice în mod gratuit, drept partide extremiste.

Partidul România Mare consideră ca fiind total depăşită această practică nefericită, apărută cu ani în urmă, atunci când discursul nostru politic părea exagerat în comparaţie cu acela al unor forţe care făceau paradă de europenism şi care încercau să ne discrediteze cu un apelativ care părea degradant.

Partidul România Mare se adresează acum atât acelor partide care se consideră, şi poate sunt, adversarii noştri politici fireşti, cât şi acelor partide care periodic găsesc motive serioase pentru apropierea de noi şi pentru cooperarea la nivel local şi naţional. Dat fiind faptul că încă de la înfiinţare, permanent, Partidul România Mare a satisfăcut pe deplin exigenţele sistemului democratic înscriindu-se în mod legal la tribunal atât în 1991, cât şi în 1996, participând fără rezerve la alegeri şi obţinând sprijinul unui important segment al electoratului, organizând acţiuni numai într-o atmosferă de civism ireproşabil, orice încercare în plus în sensul etichetării sale cu apelative inflamante şi gratuite este în mod evident neconstituţională.

În această ordine de idei iese în evidenţă iresponsabilitatea actualului ministru de externe, Adrian Severin, care a făcut pe lângă alte declaraţii aberante şi nedorite, inclusiv afirmaţia că Partidul România Mare, dar şi Alianţa Civică ar fi formaţiuni extremiste.

Stimaţi colegi,

În mod sistematic, poziţiile adoptate de Partidul România Mare au fost exprimate cu mijloace admise de democraţie, mijloace pe care noi le considerăm însăşi baza democraţiei. Sistematic, Partidul România Mare a făcut din lupta pentru apărare a marilor interese ale ţării pentru protejarea demnităţii naţionale, principalul său obiectiv.

De asemenea, Partidul România Mare a declanşat o luptă fără menajamente împotriva marii corupţii, indiferent unde a identificat-o şi indiferent de pericolele pe care această luptă le-a indus. Partidul România Mare îşi face din această consecventă atitudine morală un titlu de glorie. Noi suntem mândri de faptul că multe dintre semnalările noastre din presă, dar nu numai, au fost preluate şi de alte publicaţii care au adâncit investigaţiile şi au determinat reacţii fireşti, chiar dacă uneori întârziate, ale structurilor de apărare ale statului.

Stimaţi colegi,

Partidul România Mare respinge însă cu fermitate atitudinea unor medii politice, conform căreia luările de poziţie în interes naţional trebuie să genereze blamarea noastră ca extremişti şi antieuropeni, în timp ce aceleaşi atitudini adoptate de adversarii noştri politici trebuie să le aducă acestora laude şi un bene merenti de la naţiune.

Cu toată consideraţia pe care o avem pentru dumneavoastră, partenerii noştri de viaţă politică, doamnelor şi domnilor colegi, nu putem să nu subliniem că această politică a dublului standard va umple de ridicol pe toţi aceia care vor persevera în ea. Chiar şi cel mai înverşunat dintre detractorii noştri va recunoaşte că în toate luările noastre de poziţie, fie că a fost vorba despre corupţie înarmată, poliţie, servicii secrete, fie că a fost vorba despre trădarea intereselor naţionale, despre imoralitate sau despre distrugerea economiei naţionale, noi am avut dreptate şi a fost bine că semnalele noastre au constituit puncte de plecare pentru alţi lideri de opinie individuali sau colectivi.

Partidul România Mare apreciază că actuala noastră creştere de popularitate în rândurile electoratului este un semn incontestabil al faptului că noi am avut şi avem dreptate. Invităm toate partidele politice să nu înlocuiască competiţia dintre programe, lupta de idei, de atitudini cu practica etichetărilor, cu politica axiomelor de genul "Acest partid este extremist pentru că am spus-o noi, credeţi şi nu cercetaţi" .

Eliminarea etichetărilor va conduce la dezbateri parlamentare civilizate şi fructuoase, pe de o parte, şi la creşterea probabilităţii de realizare a unei cooperări reale şi eficiente cu partide ce se doresc apropiate, pe de alta.

Vă mulţumesc.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Domnul deputat Nicolae Ionescu şi se pregăteşte domnul deputat Nicolae Popa.

Domnul Nicolae Ionescu:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Săptămâna trecută, domnul Ion Diaconescu, preşedintele Camerei Deputaţilor, a făcut o deplasare în Rusia la invitaţia omologului domniei sale din Duma de Stat, Ghenadi Zelejniov.
Potrivit informaţiilor transmise de mass media din ţara noastră, vizita nu s-ar fi încheiat cu rezultate promiţătoare şi liniştitoare pentru partea română. La foarte puţin timp de la reîntoarcerea acasă a domnului Diaconescu, preşedintele Comisiei de politică externă din Dumă, domnul Vladimir Lutkin, a făcut o declaraţie care dovedeşte acest fapt. Cele ce au fost spuse de parlamentarul rus au darul să dovedească încă o dată, dacă mai era nevoie poziţia retrogradă de mare putere şi de dictat pe care situează Rusia când este vorba de încheierea unor tratate internaţionale cu anumiţi parteneri sau când trebuie să se achite anumite obligaţii.

Secretarul Comisiei de politică externă a Dumei a spus printre altele că Duma nu va ratifica tratatul de bază cu România, dacă în documentul respectiv, "se vor face referiri la Pactul Ribbentrop-Molotov".

În privinţa deselor şi îndreptăţitelor solicitări făcute de România către Rusia de a ni se înapoia tezaurul nostru ce se află de multe zeci de ani acolo, acelaşi domn Lutkin a declarat că aceată problemă "...ar putea fi soluţionată în viitor de cele două guverne, rus ş român, dar nu oricum, ci numai în condiţiile în care statul român va fui obligat să dea ceva în loc".

În legătură cu aceată problemă, parlamentarul rus a mai spus: "Nu trebuie să fim luaţi de proşti şi să fim obligaţi să dăm fără să primim ceva în schimb". Ce anume ar dori să primească partea rusă pentru a ne înapoia ceea ce este al nostru, dat Rusiei spre păstrare cu acte în regulă, cu angajamente şi cu obligaţii asumate de bună voie, domnul Lutkin n-a precizat.

În legătură cu aceste două probleme, cea a tratatului de bază cu Rusia şi cea privind înapoierea tezaurului românesc, îl rugăm cu respect pe domnul preşedinte Ion Diaconescu să ne spună ce a discutat concret cu omologul domniei sale la Moscova şi care au fost poziţiile celor două părţi. Cunoscând toate acestea, ne vom putea da seama cât este adevăr, cât este speculaţie şi cât este fabulaţie în cele declarate de secretarul de politică externă din Duma Rusiei.

Îl rugăm totodată pe domnul prim-minsitru Victor Ciorbea şi pe domnul ministru de externe Adrian Severin să ne spună ce intenţionează să facă imediat şi în perspectivă în principal în rezolvarea corectă şi rapidă a înapoierii tezaurului românescu din Rusia. Aceasta este o problemă arzătoare care interesează pe toţi românii şi de aceea organele statale româneşti trebuie să-i acorde o atenţie specială nu peste ani şi decenii, ci acum în zilele noastre.

Vă mulţumesc.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Domnul deputat Neculai Popa şi se pregăteşte domnul deputat Miron Mitrea.

Domnul Neculai Popa:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor colegi,

Suntem martorii uneia dintre cele mai zguduitoare şi de proporţii drame din istoria ţării, este vorba de drama mineritului din România. Această dramă nu a ocolit nici zona Munţilor Apuseni.

Ca reprezentant al minerilor din judeţul Alba, vin în faţa dumneavoastră să le exprim nemulţumirea faţă de prevederile Ordonanţei nr. 22 de restructurare şi de lichidare a minelor. Minerii din Munţii Apuseni o spun răspicat, nu au nevoie de cele 15-20 de salarii, ci de locuri de muncă din care să-şi poată întreţine familia, să-şi poată asigura existenţa zilei de mâine. Disperarea minerilor din Apuseni este la fel de intensă şi de tulburătoare ca şi disperarea minerilor din alte centre miniere ale ţării care cer, recurgând la ameninţări şi la acţiuni agresive, să fie trecuţi pe listele de şomaj pentru a intra în posesia compensaţiilor oferite cu o generozitate surprinzătoare de către Guvern. În ceea ce ne priveşte, nu punem în discuţie aici nevoia de lichidare a minelor neperformante, ci modul în care ea se face. Cel puţin până în prezent acel mod de acţiune practică pentru restrcuturarea mineritului este derutant, dacă nu chiar haotic. După derularea măsurilor de până acum aveam impresia că Guvernul îşi propune nu atât restructurarea, cernerea mineritului românesc, ci lichidarea lui. Iată doar câteva greşeli fundamentale pe care le face Guvernul. Mai întâi, este aberant să se facă restructurarea unor ramuri de bază, a unor ramuri situate în zona resurselor primare, fără să se ştie care sunt orizonturile restructurării întregii economii. Pe scurt, ce mai păstrăm şi ce dezvoltăm şi modernizăm din ce avem? Spune ministrul industriilor că în următorii 15 ani, necesarul de lignit se estimează la 27-33 de milioane de tone, cel de huilă la 3,5-5 milioane de tone. Dar cum a fost determinat acest necesar, când nu există încă o strategie a energeticii româneşti în care să se contureze clar care este perspectiva producţiei de energie bazată pe cărbune. Aşa se face că nici nu a fost bine lansat programul de restructurare în producţia de cărbune, şi o unitate a Regiei autonome a lignitului "Oltenia" se vede pusă în situaţia de a alimenta producţia pe stoc, pentru că termocentralele refuză să mai cumpere cărbune. Şi este vorba de prima regie de lignit care a reuşit să producă în condiţii profitabile.

În al doilea rând, pentru a evita ripostele sociale, de acum de temut din partea minerilor, Guvernul a recurs la ademenirea acestora prin cea mai bizară ordonanţă, nr.22, pe care a dat-o. Impactul social, psihoza creată de ademenirea minerilor cu 15-20 de salarii plătite drept compensaţii au detonat întregul sistem al mineritului românesc. Sunt absolut tulburătoare scenele petrecute în toate zonele miniere ale ţării, scene cu minerii înghesuindu-se la coadă pentru a cere să se treacă în şomaj, cu minerii care-şi părăsesc în disperare apartamentele, cu mnerii uluiţi de tot ce se întâmplă în jurul lor.

Riscăm să pierdem totul în condiţiile haosului creat. Riscăm să aducem în stare de incapacitate de a-şi organiza munca chiar şi societăţile miniere cele mai performante.

În sfârşit, considerăm ca fiind extrem de grav faptul că pentru satisfacerea poftei de odihnă a minerilor se ajunge ca piaţa să fie invadată de o imensă cantitate de bani, circa 1500 de miliarde de lei care, neavând la bază nici măcar un kilogram de cărbune, vor agresa preţurile şi vor relansa spirala inflaţionistă. Se apreciază că puseul inflaţionist va ajunge la 6-7% lunar până la sfârşitul anului. Da, susţinem nevoia de restructurare în minerit, dar nu oricum. Nu după ureche, nu în afara oricărui simţ de răspundere, faţă de perspectiva acestei ramuri încă vitale pentru perspectiva României. Vă mulţumesc.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Domnul deputat Miron Mitrea, se pregăteşte domnul deputat Ilie Neacşu.

Domnul Miron-Tudor Mitrea:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Sigur, principala sarcină a opoziţiei este să supravegheze şi să critice măsurile pe care puterea le ia, dar este normal şi onest ca atunci când sunt realizări să le subliniem. Şi eu astăzi vreau să subliniez în faţa dumneavoastră două "realizări" notabile ale actualei puteri.

Una dintre problemele foarte discutate în ultimii ani a fost aceea a vânzării prin subevaluare a activelor şi societăţilor comerciale de către FPS. Ea a dispărut din atenţia publică actuală, deoarece Guvernul a rezolvat această problemă, a hotărât că toate societăţile se pot vinde fără limită de preţ, deci subevaluarea a fost scoasă ca termen din limbajul nostru politic. Ne vindem cui vrea, cu cât dă, în funcţie de interesul celor care le vând şi nu mai subevaluăm nimic.

După aceea transformăm regiile autonome în societăţi naţionale, în societăţi comerciale şi le vindem şi pe ele tot fără limită de preţ şi ajungem la a doua realizare, vindem tot ceea ce avem, ca şi patrimoniul. Şi, ne-a mai rămas un singur lucru. Ne-a mai rămas forţa de muncă, probabil principala bogăţie a României în această perioadă şi, de fapt, în toate timpurile. Şi printr-o politică care mie îmi creează senzaţia unei inconştienţe totale intrăm în piaţa forţei de muncă, aşa cum intră elefanţii în farmacii, trimitem oamenii acasă fără să le dăm nici un fel de şansă, uităm că există acea oală mare şi lungă care se numeşte şomajul de lungă durată, din care este foarte greu să recuperăm un muncitor, uităm că aceşti oameni trebuie să-şi întreţină familiile, uităm că prin şomajul de lungă durată se vor descalifica, şi atunci când poate alt guvern va găsi resursele şi voinţa politică să creeze locuri de muncă vom constata că între timp am distrus forţa de muncă, aşa cum spuneam - bunul cel mai de preţ pe care îl avem la ora actuală.

Nu văd altfel cum poate fi interpretată această politică de mituire a forţei de muncă şi transformarea ei, pentru scurtă durată, în şomeri de lux ca, după aceea, după ce trece perioada de euforie şi după ce vor cheltui milioanele de lei, să vedem cum se vor descurca, să-i lăsăm să bată pe la uşile închise ale oficiilor de muncă, unde locurile de muncă promise în campania electorală nu există. Nu cred că a existat şi sper să nu existe în istoria României o diferenţă mai mare dintre promisiunile electorale referitoare la forţa de muncă, la partea socială a politicii care va fi desfăşurată şi realitatea crudă, decât în cazul puterii care la ora actuală conduce România.

Am spus că tactica pământului pârjolit a fost o tactică care a dat rezultate în timpul istoriei României în faţa cotropitorilor. M-am întrebat şi mă întreb dacă actuala guvernare confundă doar secole şi nu confundă cumva şi duşmanii.

Vă mulţumesc.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Domnul deputat Ilie Neacşu şi se pregăteşte domnul deputat Petre Ţurlea.

Domnul Ilie Neacşu:

Domnule preşedinte,

Înainte de a-mi începe declaraţia politică aş vrea să fac următoarea menţiune, permisă de regulament. În ziarul "Naţional" de astăzi a apărut un document elaborat de către parlamentarii acelei găşti desprinse din PDSR, condusă de domnul Boda, prin care Partidul România Mare este catalogat partid de extremă dreaptă. Îi avertizez pe stimaţii colegi din această grupare că îi vom avea în vizor în perioada următoare, chiar dacă ne-au rugat să-i lăsăm în pace, pentru că ei sunt cu intenţii bune.

Stimaţi colegi,

Sunt nevoit astăzi să recunosc în faţa dumneavoastră că în ultima lună, politica externă a României este supusă unor noi exigenţe şi necesităţi care până mai ieri îi erau străine. Cei mai de seamă reprezentanţi ai actualei puteri au înţeles greu că România trebuie să depăşească o dată pentru totdeauna politica de conjunctură în care ne aruncăm orbeşte în braţele nu ştiu cărei mari puteri, efemeră şi ea ca toate marile imperii menţionate de istorie sau umilindu-ne în faţa unui anume organism politic, militar sau financiar mondial. Ar trebui să li se întoarcă spatele, ce-i drept diplomatic, de cei pe lângă care s-au gudurat mai toţi demnitarii de seamă ai actualei puteri pentru a pricepe că nici o ţară din lume nu poate fi indiferentă la tumultul veşnic existent în spaţiile întinse ale Chinei şi Rusiei.

Stimaţi colegi,

Gheaţa a fost spartă în mod surprinzător de preşedintele Emil Constantinescu care a vizitat în prima parte a acestei luni China comunistă. Este vorba de aceeaşi persoană care în campania electorală prezidenţială a făcut gafa monumentală declarând în faţa milioanelor de telespectatori că pentru România relaţiile cu Taiwanul sunt mai importante decât cele cu China.

Iată că domnul preşedinte realizează cu întârziere, ce-i drept, că China comunistă nu este o ţară oarecare şi că politica internă şi externă a acestui stat care hrăneşte un sfert din populaţia globului nu este una de conjunctură, iar liderii politici chinezi nu se pierd cu firea în faţa nimănui. Însuşi faptul că preşedintele chinez a apelat la un proverb românesc, "Apa trece pietrele rămân", pentru a dmonstra că China rămâne pe poziţii, indiferent de direcţiile din care bate vântul, spune mult. Din păcate, sensul real al proverbului nu a fost perceput corect de delegaţia României, domnul Emil Constantinescu fiind prins pe picior greşit de serviciul partenerului. Cu toate bâjbâielile delegaţiei noastre, mai ales cele care aparţin protocolului şi serviciului de pază, vizita în China se constituie într-un moment de revenire a politicii externe româneşti.

Înţelegând că orice am face, cămaşa fiind totdeauna mai aproape de corp decât paltonul, relaţiile cu Rusia trebuie îmbunătăţite cât mai repede, domnul Ion Diaconescu, şeful PNŢCD, al CDR şi preşedintele Camerei Deputaţilor, a făcut primul pas vizitând săptămâna trecută Moscova. Rezultatele sunt mulţumitoare, dar ne întrebăm noi, cei catalogaţi de domnul Galbeni, membru al delegaţiei, drept kaghebişti, comunişti etc. nu era mai bine ca aceste gesturi diplomatice să fie întreprinse mai devreme? Noi încercăm de 7-8 ani să-i convingem pe cei aflaţi la putere că Rusia şi China nu trebuie privite doar prin prisma doctrinei lor politice, ci în primul rând ţinând seama de potenţialul lor economic, de resursele de care dispun şi nu în ultimul rând de influenţa pe care aceste ţări o au pe toate meridianele lumii.

Sunt convins că nici la această oră domnul Adrian Severin nu pricepe ce avem noi în comun cu Rusia şi China. Aud că, mai nou, după ce încă nu s-a lămurit asupra formulei apei se ocupă de spioni, provocând sigur un scandal dorit de mass media.

Şi, pentru că tot se vorbeşte de câtva timp de remaniere, nu credeţi, stimaţi colegi din băncile puterii, că domnul Severin nu are nici în clin nici în mânecă cu diplomaţia? Mai ales că principalul său protector, datorită căruia s-a cocoţat pe scaunul lui Titulescu, a părăsit România? Scos din diplomaţie, domnul Severin ar servi prin absenţa sa politica externă a României, care în ultima vreme nu a realizat în afară de promisiuni deşarte nimic concret. Poate le dăm o idee veteranilor PNŢCD.

În încheiere, mai în glumă, mai în serios, îi întreb pe şefii Convenţiei care este următoarea ţară pe agenda vizitelor oficiale Cuba? O fi vre una să ne trezim cu domnul Emil Constantinescu sau cu domnii Diaconescu, Dejeu şi Galbeni, însoţiţi de Ticu Dumitrescu, braţ la braţ pe străzile Havanei cu Fidel Castro, gesticulând ameninţător spre nord, unde imperialiştii americani îşi fac de cap.

Vă mulţumesc.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Domnul deputat Petre Ţurlea şi se pregăteşte domnul deputat Ana Gheorghe.

Domnul Petre Ţurlea:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor colegi,

În calitate de deputat de Covasna vă prezint, pe scurt, două lucruri.

1. Adresa ordin nr.2770/10.09.1997 a Consiliului Judeţean Covasna, semnată de către domnul Orban Arpad, preşedintele acesteia, către primăria oraşului Întorsura Buzăului, judeţul Covasna, prin care cerea aplicarea Hotărârii privind imediata amplasare a inscripţiilor bilingve, transmisă de Departamentul pentru protecţia minorităţilor naţionale la 08.09.1997, sub semnătura domnului ministru Gheorghe Tokay.

Domnul ministru Tokay şi domnul ministru Orban şi-au dat mâna pentru o nouă infamie. Oraşul Întorsura Buzăului cu o populaţie de 8626 locuitori are numai 86 de cetăţeni români de etnie maghiară, deci români sunt 99%. Cu demnitate şi patriotism, primarul Gheorghe Baciu, reprezentant al Partidului Democrat, a refuzat să execute ordinul infam. Române întrebarea ce va face Guvernul Ciorbea. Va demite primarul român care s-a purtat demn şi legal ştiind că trăieşte în ţara care se cheamă România, sau va ajunge Guvernul la concluzia normală, aceea a demiterii, a alungării din Guvernul României a ministrului Tokay, cel care visează la Ungaria Mare, aşa cum o fac mulţi lideri ai UDMR-ului.

2. Prin Hotărârea Guvernului din 27.11.1996, de Guvernul Văcăroiu, este vorba, s-a înfiinţat Muzeul Carpaţilor Răsăriteni pentru a salva valorile culturale ale românilor din Harghita şi Covasna. A urmat Legea bugetului aprobată de domniile voastre chiar acum câteva luni, prin care s-a acordat acestui muzeu 1miliard 800 mii de lei. Suntem la sfârşitul lunii septembrie şi pentru acest muzeu nu s-a deblocat nici un leu. Am cercetat şi am aflat de ce. UDMR-ul se opune cu înverşunare, prin oamenii săi din Guvern, pentru a nu se crea acest muzeu, ca să nu fie salvate valorile culturale româneşti din Harghita şi Covasna. Se doreşte, evident, distrugerea acestora. Asta în timp ce în cele două judeţe funcţionează 6 muzee secuieşti, cu bani de la bugetul de stat. Iată o nouă dovadă a faptului că Guvernul Ciorbea nu se arată a fi românesc.

Şi acum un lucru, în final, care ne priveşte pe toţi. Luna trecută, deci exact o săptămână se împlineşte de atunci, lunea trecută pe 15 sept.1997, într-o jumătate de minut doar, Camera Deputaţilor a respins un proiect de lege, al meu, vizând modificarea Legii nr.42/1991 privitoare la revoluţionari. Ceream ca recompensele materiale să fie acordate doar urmaşilor, martirilor şi răniţilor. În aceeaşi săptămână, deci sâmbătă, 20 sept.1997, Guvernul a aprobat un proiect de lege având aceeaşi idee cu proiectul meu. Astfel, a făcut un act de dreptate. Sper ca informaţia din ziarul "Adevărul" de astăzi, conform căruia la mijloc este o nouă minciună guvernamentală să fie infirmată. Deci într-o jumătate de minut Camera Deputaţilor a respins un proiect pe care însuşi Guvernul îl acceptă ca pozitiv. Rămâne întrebarea dacă este vreo legătură între respingerea rapidă, fulgerătoare a proiectului meu şi faptul că şedinţa în care acesta a fost respins a fost condusă chiar de către unul dintre profitorii revoluţiei şi ai Legii nr.42, domnul vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor, Radu Berceanu.

Vă mulţumesc.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Domnul deputat Ana Gheorghe şi se pregăteşte domnul deputat Nicolae Vasilescu, care este ultimul pe listă.

Domnul Gheorghe Ana:

Stimate domnule preşedinte,

Distinse doamne,

Stimaţi domni deputaţi,

În campania electorală din toamna anului 1996, intrată deja în tradiţia românilor drept campania minciunilor neruşinate, toţi politicienii aflaţi acum la putere au promis votanţilor, pe lângă marea şi sarea, păstrarea sau asigurarea locurilor de muncă ca una din principalele măsuri de protecţie socială.

Preşedintele României, aflat acum în exercitarea mandatului, a trimis minerilor din Valea Jiului o celebră scrisoare prin care se angaja că, dacă va fi ales, nu va permite închiderea minelor sau concedierea muncitorilor de acolo, până ce nu va exista o alternativă efectivă şi imediată de absorbţie şi ocupare a forţei de muncă. Cu aceeaşi fermitate, cu aceleaşi promisiuni s-a adresat preşedintele invitaţilor selecţionaţi pentru a forma "Adunarea cetăţenească de la Lupeni" în data de 43 august a.c. cu ocazia comemorării a 20 de ani de la revendicările economice ale minerilor din anul 1977.

În paralel cu aceste deşertăciuni, prin ordonanţele de urgenţă cunoscute, Guvernul României a servit totalmente decidenţilor externi, a indus în starea psihologică a minerilor mirajul grămezii de talanţi fără muncă, dar şi teama că în situaţia neacceptării ploconului guvernamental tot vor fi daţi afară prin închiderea în viitor a sectoarelor de producţie sau chiar a minelor întregi. Concomitent, nici Guvernul şi nici preşedenţia României n-au materializat promisele alternative economice pentru mineri. Astfel, benevol, siliţi de teamă, înşelaţi de mirajul grămezii de bani s-au cerut a fi disponibilizaţi circa 15 000 de mineri în Valea Jiului, respectiv peste 55 000 în toată ţara, din care marea majoritate de la abataje, adică mineri calificaţi. Perversa Televiziune Naţională pe toate canalele pe care emite, ca şi presa de limbă română antiromânească, a prezentat repetat cu insistenţă diabolică pe minerul ce se va reîntoarce acasă în Maramureş, în Moldova sau în alte ţinuturi ale ţării românilor, de unde mai înainte îl mânase de fapt sărăcia.

Fals, mincinos, înjositor pentru o presă care se reclamă a fi obiectivă şi independentă. Din cei 15 000 de mineri ai Văii Jiului, maximum 1/3 va pleca de acolo, dar din această treime nu toţi se vor face "oameni de afaceri" sau "fermieri" cu grămăjoara de bani cu care au fost manipulaţi de Guvern, ci o bună parte pleacă să lucreze în minele de cărbuni din Ungaria, de unde mâine România va cumpăra cărbunele ce-i va fi necesar. Celelalte 2/3, adică circa 10 000 de mineri, vor rămâne în Valea Jiului îşi vor cheltui, aşa cum aţi luat deja cunoştinţă, banii minciunii, nu pe afaceri, că nu au ştiinţă să le facă, şi nici când să le activeze, şi ei împreună cu familiile lor vor crea iarăşi fenomenul Valea Jiului.

Pot afirma cu certitudine din informaţiile ce le deţin că aceeaşi atmosferă, aceeaşi perversă perspectivă luminoasă le este hărăzită şi minerilor din celelalte zone monoindustriale ale ţării.

Vă întreb pe dumneavoastră, trimişii ţării aici, întreb strâmbătatea de presă, cum de se poate accepta cu seninătate încălcarea demnităţii oamenilor prin înşelăciune, prin manipulare şi şantaj? Sunt convins că tot mai mulţi oameni politici, chiar şi presa încep să priceapă realitatea şi cer să se curme astfel de politici neraţionale, antiumane şi antiromâneşti.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Domnul deputat Nicolae Vasilescu şi îmi cer scuze, mai era pe listă şi domnul Ioan Gavra, căruia îi dau ultimul cuvânt, după care dau cuvântul doamnei deputat Paula Ivănescu.

Vă rog.

Domnul Nicolae Vasilescu:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Orice act normativ, cu excepţia legii fundamentale, Constituţia poate fi modificat printr-o ordonanţă de urgenţă, declara cu nonşalanţă dezarmantă în urmă cu câteva luni premierul Victor Ciorbea. M-am minunat, la vremea respectivă, de o asemenea enormitate, afirmată public, nu de un ageamiu oarecare sau de un urechist în ale legislaţiei, ci de însuşi primul - ministru, fost şef de promoţie al Facultăţilor de drept din România.

Se pare, având în vedere o parte din ordonanţele elaborate în vacanţa parlamentară, că domnia sa chiar aşa gândeşte cu adevărat, având vocaţia maladivă a actelor normative ori a deciziilor ce stârnesc scandaluri imense.

Picată ca un trăsnet, lista celor 17 întreprinderi anunţate intempestiv pe 7 august, întreprinderi care urmau să fie lichidate peste noapte, trăda o încălcare grosolană a legislaţiei, consfinţind ilegalitatea ca principiu de guvernare.

Trec peste circumstanţele agravante ale ignorării totale a opiniei managerilor şi celorlalţi salariaţi din unităţile vizate, care au aflat cu stupefacţie de la Radio şi Televiziune că a doua zi se alege praful de tot şi de toate, rezumându-mă la a puncta câteva elemente, acum, înainte ca Guvernul să procedeze la o nouă încălcare a legii.

1) Într-un stat de drept, lichidarea unei firme nu constituie apanajul premierului şi nici al cabinetului său. În speţele celor 17, unde statul deţine pachetul majoritar de acţiuni, la propunerea Consiliului de administraţie al F.P.S., se include pe ordinea de zi a Adunării Generale a Acţionarilor dezbaterea problemei respective şi numai dacă A.G.A. o aprobă, se trece la declanşarea procedurii de lichidare. Ori, în momentul citirii cu voce tenebroasă a listei negre, Consiliul de administraţie al F.P.S. nu luase nici o decizie în acest sens, şi, evident, la nici una din unităţile în cauză, nu se pusese problema convocării A.G.A., implicit a desfăşurării propriu-zise a adunărilor.

2) Patru zile mai târziu, de la lansarea bombei, adică, luni, 11 august 1997, s-a ordonat, subliniez "ordonat", convocarea adunărilor generale pentru data de 15.08.1997. Este vorba de o nouă încălcare a legii, care stipulează clar că, din momentul publicării respectivei convocări trebuie să treacă minimum 15 zile până la data desfăşurării A.G.A.

3) Prin acelaşi ordin se cere ca o a doua convocare în cazul neîntrunirii majorităţii de două treimi, să fie pentru ziua de 18.VIII, la numai 3 zile faţă de prima, deşi legea prevede explicit şi imperios acelaşi interval de 15 zile.

4) Ilegalitatea este completată cu minciunea lansată de premierul Ciorbea la Televiziune, prin anunţarea celor aproape 30.000 de salariaţi, ce vor fi disponibilizaţi, că se pot prezenta la C.E.C. începând de luni, 11.VIII.1997, pentru a-şi ridica veniturile compensatorii. Dar, unităţile C.E.C. habar nu aveau de aşa ceva. Aceste operaţii nu au, oricum, nici un temei legal de derulare, atâta vreme cât modificările la Ordonanţa nr. 9/1997 nu sunt publicate în Monitorul Oficial, iar listele cu personalul disponibilizat nu sunt transmise la Direcţia Muncii şi Protecţiei Sociale şi de acolo la C.E.C.

5) Cu o nonşalanţă incredibilă, ministrul Athanasiu îi acuză pe managerii celor 17 unităţi că nu au înaintat listele către C.E.C. şi că ei sunt vinovaţi de amânarea plăţilor. De unde să fi visat bieţii directori că vine instantaneu lichidarea şi că trebuie întocmite listele?

Dealtfel, domnul Petru Roman, într-una din conferinţele sale de presă, aprecia că "... o serie de acte normative, absolut obligatorii pentru lichidare, au fost adoptate după decizia privind lichidarea", ceea ce bineînţeles că a produs derută în rândul salariaţilor.

Dacă la atâta ilegalitate şi minciună mai adăugăm şi incompetenţa derivată din faptul că acest Guvern nici măcar nu a catadicsit să realizeze o analiză complexă a consecinţelor lichidării celor 17 unităţi, asupra celor peste 5.000 de întreprinderi care vor fi afectate de aceste lichidări, în industria orizontală, cel puţin, îmi pun pe bună dreptate o întrebare: oare lichidarea celor 17 întreprinderi nu va fi urmată de lichidarea celorlalte 5.000 de întreprinderi afectate şi apoi, logic, de închiderea acestui lanţ prin lichidarea unei întregi economii naţionale?

Domnilor colegi,

Vă rog să interveniţi pentru oprirea dezastrului.

Vă mulţumesc.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Domnul deputat Ioan Gavra.

Urmează doamna deputat Ivănescu, pentru un drept la replică.

Domnul Ioan Gavra:

Domnule vicepreşedinte,

Doamnelor şi domnilor colegi,

În cursul spaţiului acordat ieri, pentru răspunsuri la întrebările puse de deputaţi membrilor Executivului, am ridicat o problemă esenţială şi fundamentală pentru învăţământul preuniversitar din România şi pentru învăţământul universitar din România.

Din păcate, şi reiterez acest lucru, domnule vicepreşedinte, ca să fie de-acum regulă, pentru că aşa scrie în Regulament, că la răspunsurile la întrebări şi la interpelări să fie prezenţi membrii Executivului, respectiv titularii portofoliilor de la fiecare minister în parte, şi numai în mod excepţional, când aceştia sunt plecaţi peste hotare, sau, din alte motive obiective, nu pot să vină, atunci să fie înlocuiţi de secretarii de stat.

Trebuie să se acorde Parlamentului României şi mai ales Camerei Deputaţilor, demnitatea necesară, pentru că şi cei din Executiv, care sunt titulari la anumite portofolii ministeriale sunt colegi cu noi, respectiv deputaţi sau senatori.

Deci, de acum înainte, să răspundă titularul ministerului respectiv la interpelarea sau întrebarea pusă de un deputat, şi, bineînţeles, simetric, de către un senator.

În cursul zilei de ieri am avut un răspuns mai mult decât hazliu din partea titularului Ministerului Educaţiei Naţionale.

Eu am ridicat problema discriminării la admiterea în învăţământul universitar, mai exact, în cadrul Universităţii "Babeş-Bolyai" din Cluj-Napoca, la acea Facultate de Drept, când s-au acordat în mod discriminatoriu şi ilegal, deci, ilegal s-a acceptat acest lucru, locuri pentru o secţie în limba maghiară, cu admitere în limba română şi ni se spune că, în continuare, pregătirea va fi în limba română.

Absurdul situaţiei cred că nu mai comportă alte discuţii.

Având în vedere situaţia explozivă existentă în Ministerul Educaţiei Naţionale, demisiile în lanţ din cadrul învăţământului preuniversitar, începând cu secretarul de stat, directorul Direcţiei învăţământului preuniversitar şi alte cadre de la acest segment important din Ministerul Educaţiei Naţionale, având în vedere protestele sindicatelor din învăţământul preuniversitar, solicitarea expresă a acestora pentru demiterea actualului titular al acestui minister, domnul coleg deputat Virgil Petrescu, având în vedere cererea expresă din presă, care demonstrează foarte clar, din mass-media scrisă în mod deosebit, că există incompetenţă, lipsă de înţelegere din partea acestui ministru, încălcare de legi şi abuz, eu cer încă o dată, în dimineaţa aceasta, ceea ce am cerut şi aseară, şi voi continua să cer acest lucru, până vine domnul ministru să ne explice clar ce face la acest minister, nu altcineva, nu interpuşi sau alţi oameni, deci, cer destituirea domnului Virgil Petrescu din fruntea Ministerului Educaţiei Naţionale.

Acest minister este al "Restriştii Naţionale" şi nu "al Educaţiei Naţionale". Incompetenţa şi încălcarea legii nu au ce căuta la Ministerul Educaţiei Naţionale.

2) Reorganizarea concursului de admitere la Drept, în cadrul Universităţii "Babeş-Bolyai" din Cluj-Napoca. Este inadmisibil şi inacceptabil să se încalce Constituţia României şi dreptul de a avea şanse egale la admitere pentru toţi tinerii, indiferent de etnie. Ce s-a întâmplat în urmă cu 3 zile la Cluj-Napoca demonstrează foarte clar ce se întâmplă la acest minister, cum se încalcă legea şi ce este abuz în ordinul ministrului actual, titularul acestui portofoiu, domnul Virgil Petrescu.

Deci, admiterea s-a făcut pe criterii etnice, nu pe criterii profesionale, care, de altfel sunt singurele stipulate în Legea învăţământului şi în Constituţie. În acest fel, s-a pus problema în felul următor: la secţia română, ultima medie de admitere a fost 8,80, iar la secţia maghiară 6,01. Discriminarea este clară pentru tinerii care au dat admitere la secţia română.

În al doilea rând, monstruozitatea admiterii este evidentă prin faptul că, la una din discipline, ori la istorie, ori la gramatică, cei care au dat la secţia maghiară au luat sub 5,00, ca notă de admitere, 4,00 şi au fost admişi. Pregătirea o fac în limba română, se încalcă Constituţia, se face pregătirea pentru justiţie, ca procedură în limba maghiară, lucru care este total împotriva Constituţiei.

Având în vedere acest lucru, eu cer anularea concursului şi ierarhizarea intrării la Drept, unitar, numai în ordinea mediilor obţinute la cele două discipline de admitere.

3) Întrucât s-au elaborat primele manuale în limba maghiară, traduse din limba română, pentru istorie şi geografie, ele trebuie urgent retrase din şcolile unde au fost difuzate, întrucât nu se respectă legea. Toponimia, numele de localităţi, numele de persoane nu sunt prezentate în limba statului, în limba oficială, în limba română, ci sunt traduse în limba maghiară, fiind contrare dispoziţiilor ministrului. Deci, trebuie să se retragă şi să se editeze manuale, aşa cum am hotărât prin lege.

Având în vedere aceste probleme, nu există decât o singură soluţie: nu secretarul de stat trebuia schimbat de la acest minister, în sensul demiterii lui, ci ministrul. Cer demiterea acestui ministru, pentru că este incompetent şi încalcă grosolan legile ţării.

Vă mulţumesc. (Aplauze din partea stângă a sălii de şedinţă).

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Doamna deputat Paula Ivănescu, cu drept la replică.

Doamna Paula Ivănescu:

Este remarcabilă grija unor colegi din Opoziţie faţă de înţelegerile care se semnează între membrii coaliţiei guvernamentale. Sigur, ar fi de preferat ca actuala Opoziţie să se îngrijească să devină credibilă şi o adevărată alternativă la guvernare, fapt care nu se întâmplă în acest moment.

Am să mă refer, în acest scurt drept la replică, la afirmaţiile unui domn deputat de la P.D.S.R., care a acreditat ideea că Partidul Democrat este cel păcălit în această coaliţie de guvernare, că habar nu are ce se întâmplă pe la sate şi că susţine lucruri care sunt irealizabile.

Aş dori să-i spun domnului deputat, şi celorlalţi care cred asemenea lui, că se înşeală şi aş vrea să aduc aminte că până anul trecut la guvernare a fost partidul dumnealui, care a înşelat şi nu şi-a respectat promisiunile electorale, adresate ţărănimii.

Referitor la credibilitatea pactelor pe care le încheie Partidul Democrat cu ceilalţi membri ai coaliţiei guvernamentale, noi vă declarăm că avem încredere în loialitatea P.N.Ţ.C.D., acum mă refer direct, pentru că s-a folosit numele domnului Vasile Lupu, deci, loialitatea asupra principiilor şi purităţii doctrinei, care a fost excelent prezentate de unul din fruntaşii P.N.Ţ.C.D., mă refer la domnul Madgearu, care în cartea intitulată "Teoria economiei ţărăneşti" explica că "... este de preferat ca proprietatea individuală ţărănească să fie limitată, pentru ca să se valorifice spiritul de proprietate, dar că exploatarea trebuie să fie cooperatistă".

Din acest punct de vedere, noi credem că ceea ce s-a semnat între cele câteva partide ale coaliţiei guvernamentale va deveni faptă adevărată şi reală.

În ceea ce priveşte cele câteva intervenţii referitoare la declaraţiile ministrului de Externe, care este în acelaşi timp şi membru P.D., dorim să rugăm persoanele respective să-şi manifeste aceste iniţiative în cadrul interpelărilor adresate Guvernului, deoarece, atunci domnul ministru ar putea să fie prezent şi să vă dea explicaţiile de rigoare.

Vă mulţumesc.