Parliamentary debates

Lucrările au fost conduse de domnul Adrian Năstase, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor, asistat de domnii Miron Tudor Mitrea şi Ioan Vida Simiti, secretari .

Domnul Adrian Năstase:

Bună dimineaţa!

Remarc prezenţa "numeroasă" a deputaţilor la această şedinţă.

Începem seria de intervenţii din această dimineaţă.

Are cuvântul domnul deputat Ioan Bivolaru. Se pregăteşte domnul deputat Mihai Drecin.

Domnul Ioan Bivolaru:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Asistăm neputincioşi la prăbuşirea în izolare a sectoarelor economiei naţionale, ca urmare a lipsei de competenţă, a costurilor creditelor, energiei electrice, petrolului, gazelor naturale, a transporturilor şi a celorlalte.

Toate programele aşa-zis reformatoare, aplicate în ultimii doi ani în domeniul transporturilor, acest sistem circulator al economiei naţionale poartă atât pecetea voluntarismului, cât şi a lipsei de profesionalism, în foarte multe cazuri.

A fost mediatizat ca performant numărul mare de ordonanţe ale Guvernului privind domeniile transporturilor, fără a se observa neligitimitatea unora, incoerenţa şi inconsistenţa altora, cât şi lipsa cadrului juridic corespunzător aplicării acestora, prefigurându-se încă de pe acum problemele grave şi costurile cu care se vor confrunta aceste domenii, cu implicaţii care aduc atingere siguranţei naţionale.

Ţările componente ale Uniunii Europene au aprobat nu demult proiectul reţelei de transport integrat pentru o Uniune Europeană lărgită, la costurile căreia s-a stabilit că vor contribui şi candidaţii potenţiali, în condiţii apreciate ca dure.

Putem concluziona acum, după doi ani de la alegerile din '96, că România nu este pregătită să se alinieze şi să suporte astfel de costuri.

Dintre multitudinea de drumuri ce puteau fi urmate în domeniul transporturilor, Guvernul, Ministerul Transporturilor, ca autoritate, le-au ales pe cele mai riscante, care se opresc inevitabil la marginea prăpastiei.

Dezideratul principal al reformelor preconizate în transporturi trebuie să fie satisfacerea cerinţelor interne, corelat cu un program realist de integrare europeană.

În statele europene, reforma transporturilor feroviare a demarat cu trei decizii majore: trecerea datoriei căilor ferate la datoria publică, exploatarea comercială a infrastructurii feroviare prin introducerea tarifului de utilizare a acestei infrastructuri şi acoperirea costurilor transportului de persoane în proporţie cuprinsă între 25 pănă la 55% din bugetele naţionale şi locale.

Domeniul feroviar a constituit un adevărat poligon de încercări pentru Ministerul Transporturilor în ultimii doi ani, ocazie cu care Legea nr.129/1996 privind transporturile feroviare, ca lege ordinară, a fost abrogată neconstituţional prin Ordonanţa Guvernului nr.40/1997, pentru ca şi aceasta, la rândul ei, să fie contrazisă de prevederile Ordonanţei de urgenţă nr.12/1998, care introduce, în decurs de doi ani, o a treia variantă, de reorganizare a SNCFR, variantă originală, fără precedent notabil în Europa şi în lume.

Acest experiment ne este decât rodul voluntarismului, fără a avea vreo susţinere practică în directivele Consiliului Comunităţii Europene, care nu prevăd separarea instituţională a infrastructurii de transport de mărfuri şi transport de călători.

Restructurarea SNCFR astfel realizată este o gravă eroare de strategie a căror costuri nu sunt evaluate pentru a stabili capacitatea statului de a le prelua aceste costuri şi a le susţine.

Consecinţa imediată a reorganizării SNCFR se va regăsi în explozia preţurilor afectate de redevenţe şi de TVA, de incapacitatea statului de a prelua costurile, incapacităţile entităţilor rezultate din această spargere de a contracara concurenţa externă, precum şi de a penetra piaţa europeană a transporturilor.

Bulversarea din sistemul feroviar este accentuată şi faptul că cele trei acte normative contradictorii sunt în funcţiune, în egală măsură.

Falimentară s-a dovedit şi strategia lipsită de transparenţă, dar şi de perspectivă promovată în perioada '96-'98, continuarea strategiei catastrofale aplicate în perioadele '90-'92 de către actuala conducere a Ministerului Transporturilor în ce priveşte flota maritimă, care a pierdut pînă acum 30% din capacitatea de transport.

Singurele strategii notabile aplicate de actualii guvernanţi în ce priveşte restructurarea flotei naţionale au fost în primul rând cele privind pulverizarea companiilor maritime în societăţi pe o navă, înregistrate în ţări cunoscute ca paradise fiscale şi, în al doilea rând, ipotecarea acestor nave pentru credite obţinute de parteneri externi care au preluat şi gestionarea acestor credite în interes propriu.

Ordonanţa Guvernului nr.42/1997, celebra ordonanţă privind navigaţia civilă promovată de către Ministerul Transporturilor în Parlament, ca un act normativ capabil să restructureze flota maritimă din temelii, nu s-a dovedit decât că este o copie fidelă a tot de atât celebrul Decret nr.443 din '72, semnat de Nicolae Ceauşescu.

Această gafă monumentală dovedeşte pe de o parte că actualul Guvern nu are vocaţie de iniţiator legislativ şi pe de altă parte că Ceauşescu a fost reformator pentru toate timpurile.

În ce priveşte transportul fluvial, administraţia fluvială a Dunării de Jos, singura autoritate din România capacitată în a negocia şi a coopera cu Comisia Europeană a Dunării în scopul dezvoltării şi valorificării traficului pe Dunăre pînă la Marea Neagră, îşi pierde din prerogative după '96 în favoarea unor sereleuri care au preluat, odată cu profitul statului, şi autoritatea acestuia.

Suntem pe punctul de a pierde astfel controlul gurilor Dunării în folosul unor firme private, care şi-au însuşit monopolul şi care vor pretinde taxe grele României pentru propriile mărfuri tranzitate pe această cale fluvială.

În politica regională, rolul Dunării trebuie să fie acela de liant, şi nu de barieră faţă de statele Uniunii Europene, cum rezultă din politica actualei Puteri.

În domeniul aviaţiei, prin Ordonanţa Guvernului nr.45/1997 privind reorganizarea TAROM, s-a încercat să se legifereze transferul unui pachet însemnat de acţiuni ale Companiei TAROM către un grup de interese, persoane fizice aflate în conducerea TAROM şi a Ministerul Transporturilor, tentativă care a fost stopată de comisia de specialitate a Camerei Deputaţilor.

Lipsa de performanţe economice ale TAROM a fost amplu mediatizată, dar nu şi transferul gratis de profit de la această companie către numărul impresionabil de sereleuri căpuşe, înfiinţate sub tutela actualului Minister al Transporturilor.

În aceste circumstanţe, rezultă că TAROM nu este o afacere păguboasă pentru România şi, deci, etatizarea sa prin preluarea capitalului social al acestuia de către Ministerul Transporturilor prin Ordonanţa Guvernului nr. 45/1997 nu a însemnat decât punerea la adăpost a acestor sereleuri.

În domeniul rutier, Ordonanţa Guvernului nr.92/1997 privind stimularea investiţiilor directe poate fi denumită Ordonanţă privind lichidarea producţiei autohtone de autovehicule la care a contribuit din plin şi facilitarea importului a peste 210 mii de autovehicule vechi în ultimii doi ani.

Deşi transportatorii rutieri au beneficiat primii şi din plin de efectele descentralizării şi privatizării, aceştia se confruntă cu riscurile falimentului datorită multiplelor taxe şi impozite, în număr de 12 la această dată.

Fondul special pentru drumuri, prin modul cum este gestionat de către Ministerul Transporturilor, a devenit fondul special de campanie electorală a Partidului Democrat, perioadă în care 70% din reţeaua de drumuri naţionale are durată de exploatare depăşită.

Până şi plăcile indicatoare care ne sugerează cu cinism unde ne sunt îngropaţi banii au constituit subietul unor afaceri în sine, completându-se astfel fondurile de campanie şi pe această cale.

Inconsecvenţa Guvernului în politica dezvoltării infrastructurii rutiere se regăseşte şi în comportamentul sinuos al Ministerului Transporturilor privind necesitatea construirii autostrăzilor.

Se marşează în ultima vreme pe ideea că PDSR este un partid antireformator. Multitudinea de incoerenţe legislative semnalate mai sus, precum şi altele, au fost corectate în procedură de dezbatere parlamentară, în care o contribuţie majoră au avut-o parlamentarii PDSR şi este bine să se cunoască acest lucru.

Toate aceste erori de strategie ale Guvernului înseamnă costuri suplimentare pentru tranziţia pe care o traversăm, ale căror consecinţe sunt incalculabile în plan social, pentru care pierderea puterii de către actuala coaliţie nu poate însemna singura sancţiune pe care o merită.

Vă mulţumesc.

Domnul Adrian Năstase:

Vă mulţumesc.

Are cuvântul domnul deputat Mihai Drecin. Se pregăteşte domnul deputat Petru Bejinariu.

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Mihai Dorin Drecin:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Sâmbăta trecută, dimineaţa, la sediul Prefecturii Bihor, factorii de conducere locali - prefectul, preşedintele Consiliului judeţean şi primarul municipiului Oradea - au invitat la o discuţie pe marginea gravelor probleme economice şi sociale ale judeţului şi municipiului Oradea, pe toţi parlamentarii bihoreni şi liderii locali ai partidelor politice, parlamentare şi neparlamentare, fie ele de la Putere sau de la Opoziţie.

Din cele 10 chestiuni puse în discuţie, s-a detaşat, de departe, situaţia dramatică a angajaţilor întreprinderilor S.C. BAUXITAMIN S.A. Dobreşti şi S.C. ALOR S.A. Oradea, producătoarea bauxitei, respectiv aluminei, care stau la baza aluminiului, sută la sută românesc, realizat la ALRO Slatina.

Deşi în decembrie trecut, Ministerul Industriei şi Comerţului, condus de arogantul pedist Radu Berceanu, a promis că va căuta şi găsi soluţii tehnice pentru a menţine în funcţiune ALOR S.A. Oradea, care se aproviziona cu 95% din materia primă de la BAUXITAMIN S.A. Dobreşti, angajamentul nu a fost respectat.

În consecinţă, la 25 ianuarie anul curent, uzina orădeană îşi închide porţile aproape în întregime, atrăgând după sine încetarea exploatării bauxitei 3 zile mai târziu.

Implicaţiile financiare, economice şi sociale ale opririi operaţionale a celor două întreprinderi sunt deosebite atât pentru cei 800 de noi şomeri ai ALOR, cât şi pentru cei 890 de la BAUXITAMIN, plus un număr încă greu de estimat de muncitori de la CET 1 Oradea, furnizorul de până ieri al aburului pentru uzina de alumină.

Sentimentul inutilităţii sociale marchează pe orice şomer, indiferent unde locuieşte, indiferent de meserie, sau gradul de cultură. El capătă, însă, elemente agravante atunci când zona în care trăieşti nu-ţi poate oferi un alt mijloc de existenţă onestă, chiar dacă ai accepta o totală deprofesionalizare.

Este cazul minerilor de la BAUXITAMIN din Dobreşti. Proveniţi din satele şi comunele unei zone muntoase şi sărace, ce acoperă aproape 200 de km² în Munţii Pădurea Craiului, din salariile lor asigurau existenţa a cel puţin 4000 de persoane.

Exploatarea minieră furniza curentul electric în zonă şi apa potabilă prin pompare, tratate şi filtrare, facilita naveta elevilor, cadrelor didactice şi personalului medical cu autobuzele-curse muncitoreşti, întreţinea toate drumurile de acces în localităţile şi cătunele pe raza cărora se desfăşura activitatea, oferea locuinţe în colonia de blocuri a unităţii pentru dascăli, ingineri silvici, cadre medicale, tehnicieni şi muncitori, ca şi serviciul de ambulanţă pentru sătenii din întreg arealul.

Din acest moment, ţinutul este sortit căderii în uitare, izolării, sărăcirii, înfometării, bolilor şi deculturalizării.

Revenirea la o agricultură de subzistenţă, creşterea animalelor şi prelucrarea lemnului, fără sprijin bănesc, o legislaţie coerentă şi favorizatoare, un sistem de achiziţionare şi desfacere a produselor nu pot duce la absorbirea forţei de muncă din zonă, unde şomajul a atins 90%.

În plus, minerii din Dobreşti nu şi-au primit salariile din 18 decembrie anul trecut. Până acum, au fost amânaţi în repetate rânduri. Ei ameninţă cu blocarea Vămii Borş şi a Şoselei internaţionale E-60.

Singura soluţie de dezamorsare a stării tensionate din zonă este legată de reactivarea S.C. ALOR S.A. Oradea. Este concluzia bine documentată, oferită de inginer Gheorghe Pele, director, inginerul şef Nicolae Neag şi liderul sindical Viorel Duma.

În caz contrar, locuitorii zonei nu vor mai putea beneficia nici măcar de ultima, a 14-a, facilitate oferită până acum de funcţionarea S.C. BAUXITAMIN S.A., înscrisă în raportul conducerii. "Peste 85% din crucile din cimitirile comunelor enumerate, sunt din ţeavă de 2", confecţionate la unitatea noastră".

Alt fel spus, domnilor guvernanţi, le furaţi oamenilor până şi şansa de a avea o cruce la cap, când cel de sus îi va chema la el. Macabră constatare!

Închei cu descrierea unei imagini care mi s-a întipărit definitiv în memorie, în urma discuţiei avute cu tânărul muncitor Octavian Pocean, preşedintele subfilialei PUNR Roşia, comună situată în zona de exploatare a bauxitei din Bihor. Venise şi el să se informeze asupra situaţiei grave a colegilor săi de muncă. Tremura, deşi vremea era aproape primăvăratecă. Întrebându-l dacă-i este frig, mi-a spus că nu. Apoi a continuat: "Mă gândesc, domnule deputat, ce o să le pun pe masă copiilor peste 2-3 luni, dacă mina rămâne definitiv închisă".

Vă mulţumesc.

Domnul Adrian Năstase:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Are cuvântul în continuare domnul deputat Petru Bejinariu. Se pregăteşte domnul deputat Ilie Neacşu.

Domnul Petru Bejinariu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

La 125 de ani de la moartea marelui cărturar patriot din Bucovina, Eudocxiu Hurmuzachi, am simţit datoria, dar şi onoarea, de a încerca o evocare comemorativă de la înalta tribună a Parlamentului României.

Cărturarul, omul politic şi istoricul român Eudocxu Hurmuzachi este un vrednic descendent al unei vechi şi nobile familii boiereşti de la Cernauca, localitate, pe nedrept, astăzi în componenţa Ucrainei.

Tatăl său, bătrânul vornic Docsachi Hurmuzachi, un autentic reprezentant al spiritului şi tradiţiilor româneşti, a militat pentru păstrarea identităţii noastre naţionale în Bucovina, în vremea dominaţiei habsburgice.

Casa familiei Hurmuzachi de la Cernauca a devenit un centru al deşteptării naţionale, în care s-au cristalizat cele mai de seamă aspiraţii şi spirite prin găzduirea revoluţionarilor din Transilvania şi Moldova, siliţi de mişcările politice de la 1848 să-şi părăsească ţara.

Între cei care au fost găzduiţi aici, se numără George Bariţiu, Aron Pumnul, Alecu Russo, Anastasie Banu, Mihail Kogălniceanu, Iacob Bologa, Vasile Alecsandri, Alexandru Ioan Cuza, Gheorghe Sion, Costache Negri şi alţii. Aici, la conacul de la Cernauca, se crease aşadar un puternic centru de spiritualitate românească şi de luptă pentru unitatea şi libertatea poporului român.

Într-o astfel de ilustră familie cu şapte copii - cinci băieţi şi două fete -, s-a născut, la 29 septembrie 1812, şi Eudocxiu.

Studiile primare şi cele secundare le-a urmat la Cernăuţi, iar pe cele superioare le-a terminat în 1835 la Viena, unde rămâne o vreme pentru studiul istoriei în Arhivele Statului.

În anul 1848, se întoarce în ţară şi participă la mişcările naţionale ale Bucovinei, din care a rezultat memorabila Petiţiune din iunie 1848, introducerea limbii române în învăţământul teologic şi înfiinţarea unei catedre de limbă şi literatură română la Liceul din Cernăuţi.

În anul următor a întocmit un memoriu adresat Parlamentului şi împăratului, prin care obţine ca Bucovina să devină ducat independent de Galiţia, un moment semnificativ în istoria Bucovinei, cu Guvern, dietă şi stemă proprie, cu zimbru pe ea.

În anul 1861, a fost ales reprezentant în dieta ţării şi în Parlament, iar în anul 1862 este numit de împăratul Franţ Iosif vicecăpitan şi apoi căpitan al Bucovinei.

La potolirea mişcărilor politice, Eudocxiu Hurmuzachi se dedică cercetării istoriei românilor. Astfel, s-a preocupat de adunarea documentelor latine şi germane referitoare la români. Opera sa, cu cinci volume, cuprinde documente diplomatice privind istoria românilor.

Colecţia Hurmuzachi, vestita colecţie Hurmuzachi, cu documente externe privind istoria naţională, publicată de Academia Română, are 44 de volume. Pentru 11 volume din această colecţie, documentele au fost adunate de Eudocxiu Hurmuzachi, din care cauză îi poartă şi numele.

Drept omagiu, Liceul teoretic din municipiul Rădăuţi poartă numele de Eudocxiu Hurmuzachi, recent ridicat la rangul de colegiu naţional. Iar, pe lângă Ministerul Educaţiei Naţionale, s-a înfiinţat Centrul Eudocxiu Hurmuzachi pentru românii de pretutindeni.

Sâmbătă, 30 ianuarie, la Cernăuţi, am stabilit împreună cu colegii lideri ai societăţilor culturale româneşti, ca la 29 şi 30 mai, cu sprijinul Societăţii pentru cultura şi literatura română în Bucovina, cu acordul autorităţilor ucrainene, să dezvelim şi să sfinţim troiţa nou înălţată la mormântul cărturarului român din cimitirul Cernauca, uşor în părăsire, ca să fiu elegant, şi să organizăm manifestări de comemorare, spre a menţine neuitarea.

Marii noştri înaintaşi trebuie să rămână în memoria, învăţarea şi îmbărbătara noastră. Si Eudocxiu Hurmuzachi este unul dintre marii noştri înaintaşi.

V-aş ruga, domnule preşedinte, să-mi mai îngăduiţi un minut, să citez din ceea ce spunea fiilor săi şi celor apropiaţi în 1857, pe patul de suferinţă, vornicul Docsachi Hurmuzachi: "Nu uitaţi că aveţi trei îndatoriri mari şi sfinte, pentru care aveţi să răspundeţi înaintea lui Dumnezeu, înaintea oamenilor şi a urmaşilor voştri. Aceste trei îndatoriri sunt: patria, limba şi istoria. Iar pentru binele şi fericirea naţiunii române să depărteze Dumnezeu din mijlocul românilor sămânţa intrigii şi discordiei, spiritul de partid, egoismul, pofta de a domni cu stricăciunile binelui public". Gânduri de mare actualitate.

Vă mulţumesc.

Domnul Adrian Năstase:

Vă mulţumesc.

Are cuvântul în continuare domnul deputat Ilie Neacşu. Se pregăteşte domnul deputat Vasile Lupu.

Domnul Ilie Neacşu:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

După pacea de la Cozia, am crezut că reprezentanţii Puterii vor analiza la rece adevăratele cauze ale escaladării unui simplu conflict de muncă, chiar dacă acesta a pornit din Valea Jiului.

M-am înşelat, aşa cum s-au înşelat toţi aceia care în toamna lui 1996 au crezut în minciunile şi promisiunile electorale ale Convenţiei Democrate din România.

Nici nu se uscase definitiv cerneala de pe Protocolul dintre liderii minerilor şi premierul Radu Vasile, că unii reprezentanţi ai coaliţiei au şi început să-şi arate muşcii - "după război, mulţi viteji se arată -," deşi ar fi fost normal ca de această dată creierele să fi fost solicitate la maximum, pentru ca liniştea pecetluită lângă mormântul lui Mircea cel Bătrân să aducă acea armonie pe care o aşteaptă populaţia de la guvernanţi.

O isterie inexplicabilă l-a cuprins pe unul dintre liderii de marcă ai unui partiduleţ, care, de frica electoratului şi a pragului parlamentar, se tot ascunde de vreo 8 ani sub umbrela salvatoare, dar umilitoare a CDR. Personajul despre care fac vorbire nu poate fi trecut în rândul iresponsabililor, deoarece el conduce justiţia română. Domnul Valeriu Stoica, pentru că despre dumnealui este vorba, şi-a luat abonament la toate posturile de televiziune şi de radio, a acordat interviuri sau a făcut declaraţii reprezentanţilor presei scrise, pentru a-şi exprima unica idee care-i rămăsese în cap, după epuizantele eforturi de a ajunge în fotoliul în care s-a aflat cândva Ionel I.C. Brătianu: scoaterea Partidului România Mare în afara legii.

Câteva zile, de dimineaţa până seara, domnul Valeriu Stoica s-a aflat alături de turnătorul şi şantajistul Sorin Roşca Stănescu, de câţiva bursieri ai lui Sö rö s - Dan Pavel, Monica Macovei, Cristian Preda - , într-o bătălie propagandistică cu Partidul România Mare.

În lipsă de probe şi argumente juridice, şeful justiţiei şi-a convins colegii de partid să dea un comunicat conceput după gândurile domniei sale.

Spectacolul ar fi continuat, dacă mai mulţi colegi de breaslă, şi din coaliţie, şi din serviciile de informaţii, nu l-ar fi tras de mânecă s-o lase mai moale cu implicarea PRM în mineriadă, că va compromite PNL-ul şi o să ajungă precum Varujan Vosganian, care bate câmpii, indiferent pe ce asfalt îşi plimbă paşii.

Orbit de avantajele poziţiei sale politice, domnul Valeriu Stoica refuză să vadă ceea ce o ţară întreagă a văzut pe micile ecrane, cu toate eforturile unor ziarişti de a prezenta deformat realitatea.

1. În Valea Jiului, minerii au dorit un dialog cu Guvernul şi Guvernul a refuzat. Aroganţa, sfidarea, dispreţul au fost răspunsurile Guvernului prin vocile sale cele mai autorizate: Radu Berceanu, Traian Băsescu, Victor Babiuc.

2. Din Valea Jiului minerii au plecat cu mâinile goale, fără arme, demonstrând paşnic, până la întâlnirea cu forţele de ordine trimise de Guvern, fără a ţine seama de art.36 şi 40 din Constituţie.

Ca atare, pentru cele întâmplate în Defileul Jiului şi la Costeşti, întreaga răspundere aparţine Guvernului Radu Vasile, din care încă face parte şi domnul Valeriu Stoica.

La Târgu-Jiu şi la Râmnicu Vâlcea minerii au demonstrat că sunt oameni civilizaţi şi nu doresc altceva decât să muncească, nu să cerşească.

3. Guvernul, din care face parte şi domnul Valeriu Stoica, a dovedit că este mincinos atunci când a anunţat pe toate posturile TV că "vicepreşedintele PRM, Mihai Preda, se află în fruntea coloanelor de mineri şi instigă populaţia".

Pentru aceasta, Guvernul, deci şi domnul Valeriu Stoica, trebuie să plătească şi să ceară scuze Partidului România Mare.

4. Anonimul prefect de Vâlcea, un laş şi om de nimic, a declarat că Miron Cozma l-a scăpat din ghiarele minerilor şi l-a trimis la Râmnicu Vâlcea. Acum, el îl dă în judecată pe Miron Cozma ca simplu cetăţean, nu ca prefect. Ce-o fi căutat la Costeşti cetăţeaul simplu Curcăneanu?! Halal prefect!

5. Domnul Valeriu Stoica l-a determinat pe judecătorul Marin Dinu să-şi dea demisia, pentru că aşa a ordonat Emil Constantinescu, Gabriel Liiceanu, Ana Blandiana, adică reprezentanţii unei intelectualităţi răsuflate, rupte de realităţile de azi ale României. Pentru această faptă, orice ministru de justiţie, din oricare altă ţară, şi-ar fi dat demisia şi ar fi fost pedepsit corespunzător.

6. Cum îşi explică ministrul justiţiei prezenţa domnului Lucian Mihai la ultima şedinţă a Consiliului Suprem de Apărare a Ţării, ştiind că "golanul" din Piaţa Universităţii este astăzi preşedintele Curţii Constituţionale, organ independent de toate autorităţile statului? Îl întrebăm pe domnul Valeriu Stoica, dacă sub regimul lui Emil Constantinescu, al cărui om de casă a devenit, există vreo putere în statul român care să-şi exercite prerogativele constituţionale, fără ingerinţa factorilor politici.

Stimaţi colegi,

Eu, unul, cred că statul de drept nu este ameninţat nici de mineri, nici de Partidul România Mare, nici de alţi salariaţi care-şi cer drepturile legale, ci el este serios ameninţat de chiar reprezentanţii actualei Puteri care, prin tot ceea ce fac, îi compromit şi principiile şi instituţiile.

Vina Partidului România Mare este aceea că informează permanent opinia publică asupra acestui pericol de moarte_|, demonstrând că puterea actuală subminează din temelii statul român de drept.

Vă mulţumesc.

Domnul Adrian Năstase:

Vă mulţumesc.

Are cuvântul în continuare domnul deputat Vasile Lupu. Se pregăteşte domnul deputat Lazăr Lădariu.

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Vasile Lupu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

La 2 ianuarie 1999, mi s-a înmânat o scrisoare din partea Episcopiei Sucevei şi Rădăuţilor, şi alta a fost adresată domnului Preşedinte Emil Constantinescu, domnului prim-ministru, Radu Vasile, domnului preşedinte al Senatului, Petre Roman, domnului preşedinte al Camerei Deputaţilor, Ion Diaconescu.

Mai întâi, două fraze din scrisoarea ce mi-a fost adresată. Precizez că este semnată de arhiepiscol Sucevei şi Rădăuţilor, Înalt Preasfinţitul Pimen, de Gherasim Pruteanul, episcop vicar, de alţi ierarhi ai Arhiepiscopiei Rădăuţilor, de preoţi.

"Onorate domnule deputat,

În responsabilitatea pe care o avem în faţa istoriei, privind îngrijirea, restaurarea şi păstrarea monumentelor istorice bisericeşti din Bucovina, apoi dragostea şi teama de Dumnezeu, ne îndeamnă a vă adresa părinteasca rugăminte de a da citire în Parlamentul României scrisorii noastre privind retrocedarea parţială a averilor Bisericii judeţului Suceava, din fondul regional bisericesc din Bucovina, răpit după 1945 de regimul comunist şi care era constituit din terenuri, fâneţe, dar mai ales păduri.

Spre a ne justifica cererea, care nu vine ca un moft personal, ca o atitudine de oportunism, ci ca o nevoie arzătoare a sărăciei Bisericii, vă încunoştinţăm că toate fondurile, dar absolut toate, obţinute din exploatarea raţională a pădurilor, vor fi alocate restaurării şi îngrijirii monumentelor istorice şi din ce va rămâne, împlinirii operei de caritate.

Iată care vor fi rezultatele: vom scuti statul de subvenţiile alocate restaurării monumentelor din Bucovina, vom lua din sarcina statului o parte din fondurile alocate judeţului Suceava, privind protecţia celor nevoiaşi, pe care-i vom îngriji noi, vom preda generaţiilor viitoare o parte a tezaurului spiritual românesc, mărturie a existenţei şi continuităţii noastre între culturile europene".

Mă opresc aici cu scrisoarea care mi-a fost adresată. Ea mai continuă cu nişte elogii la persoana mea, care nu se cuvine să le rostesc eu de la tribuna Parlamentului, şi trec la scrisoarea adresată înalţilor demnitari ai statului român.

"Domnia Voastră

Îndreptăţiţi de prevederile Constituţiei, care garantează dreptul la proprietate (art.41 alin.1) şi dreptul la moştenire (art.42), respectuos solicităm retrocedarea parţială a terenurilor bisericeşti confiscate de regimul comunist. Bunurile retrocedate vor constitui resurse materiale şi financiare necesare lucrărilor de restaurare, conservare, îngrijire şi asigurare a securităţii valorilor de patrimoniu naţional aflate în proprietatea Arhiepiscopiei Sucevei şi Rădăuţilor.

Inventarul sumar al valorilor de patrimoniu naţional al Arhiepiscopiei Sucevei şi Rădăuţilor constă din: 91 biserici de parohii, 15 mănăstiri, 120 catapetesme, 12 colecţii cu obiecte bisericeşti, un depozit de carte veche cu 4100 exemplare, un depozit cu peste 1200 icoane vechi, precum şi un număr foarte mare de icoane şi cărţi vechi, ce se află în inventarul parohiilor şi mănăstirilor. Toate aceste valori au nevoie urgentă şi permanentă de o îngrijire specială pentru a fi salvate de la pieire. Au şi ele nevoie de un "medic de familie". Zidurile edificiilor au fisuri grave, pelicula de culoare a frescelor exterioare este într-o stare avansată de exfoliere, catapetesmele sunt supuse unui atac puternic al microorganismelor, la fel toate icoanele, cărţile şi broderiile.

Cheltuielile pentru lucrările de restaurare, numai la o singură biserică cu fresce exterioare, se ridică anual, după apreciarea noastră, la suma de cel puţin 200 de milioane de lei şi deci pentru cele 8 biserici cu fresce exterioare este necesară suma de 1.600.000.000 de lei. Pentru frescele interioare ale celor 15 biserici, aflate într-o stare avansată de degradare, este necesar cel puţin 1.500.000.000 de lei anual, iar pentru restaurarea celor 120 de catapetesme, numai 200 milioane lei pentru fiecare se va ridica la suma de 2.400.000.000 de lei, pentru cele 50 biserici de parohii, acoperiş, pereţi, lucrări de asanare şi drenare, ar fi necesară suma de un miliard lei. Pentru cele 12 colecţii de obiecte bisericeşti numai 100 milioane de lei fiecare, înseamnă un total de 1.200.000.000 de lei şi pentru cele două depozite de carte şi icoană veche, cel puţin 300.000.000 de lei. Totalul cheltuielilor ar însemna 8 miliarde de lei.

Potrivit uzanţelor internaţionale, statul poate să acopere numai până la cel mult jumătate din cheltuielile necesare lucrărilor de conservare şi restaurarea valorilor de patrimoniu aflate în proprietate particulară, restul cheltuielilor cad în sarcina deţinătorilor.

Ca urmare a celor de mai sus, Arhiepiscopia Sucevei şi Rădăuţilor ar trebui să aibă anual în visteria ei cel puţin 4 miliarde lei, în cazul în care statul ar finanţa cu 4 miliarde lei.

Cheltuielile anuale de funcţionare pentru Arhiepiscopia Sucevei şi Rădăuţilor, ce are în întreţinere şi Căminul de Bătrâni "Sfântul Ioan cel Nou", Suceava, se cifrează la 640 de milioane lei. Cu ce fonduri se mai poate participa la restaurarea monumentelor bisericeşti şi la activitate filantropică? Ceea a dat statul anual după 1989, noi nu ştim precis să o spunem. Direcţia monumentelor istorice a renunţat la colaborarea cu Arhiepiscopia, ceea ce nu s-a petrecut nici în perioada regimului comunist. Se spune că în anul trecut s-au cheltuit la cele 6 şantiere din Arhiepiscopia Sucevei şi Rădăuţilor suma de 6 miliarde de lei. Lucrările pe care le ştim noi din anul 1997, dacă ar fi fost executate tot de aceeaşi echipă, dar sub directa noastră supraveghere, nu ar fi constat mai mult de 2 miliarde de lei. Iată două cazuri ce pot fi lămuritoare pentru afirmaţia de mai sus.

Demontarea catapetesmei bisericii de la Mănăstirea Probota, executată de Arhiepiscopia Sucevei şi Rădăuţilor sub veghea specialiştilor delegaţi şi laboratorul din Suceava, a costat 7 milioane de lei şi nu 30 milioane de lei. Acoperişul mănăstirii Humor executată în anul 1992 sub supravegherea Arhiepiscopiei Sucevei şi Rădăuţilor a costat 1 200 000 de lei şi nu 3 000 000 lei cât prevedeau devizele înaintate şi aprobate de D.M.I. Din aceste două exemple, credem că se poate afirma că biserica poate face mai ieftin, la timp şi chiar mai bine, folosind oameni de specialitate în domeniul autorizat de Direcţia Monumentelor Istorice.

În afară de activitatea privitoare la îngrijirea valorilor de patrimoniu create şi păstrate de ea, mai avem şi îndatoriri de ordin filantropic, de ajutorarea semenului aflat în griji şi nevoi, potrivit poruncii date nouă de Mântuitorul Iisus. Şi în acest domeniu al carităţii, biserica poate face mai bine, mai ieftin şi la timp. Căminul de bătrâni al Arhiepiscopiei noastre, cu 100 de locuri, poate sta mărturie a afirmaţiei noastre. El este făcut şi funcţionează prin dragostea oamenilor care îşi cîştigă pâinea cu cinste. Resursele financiare şi materiale necesare acestei activităţi trebuie asigurate parţial tot din proprietăţile lăsate de fericiţii ctitori, acum confiscate. Nu ne cerem terenurile agricole neapărat, care sunt foarte puţine pentru populaţia judeţului Suceava, şi din acest motiv am refuzat retrocedarea a 7 ha pentru Mănăstirea Putna, aflate în vecinătatea mănăstirii, dar şi a satelor din jurul ei. Cerem însă terenuri forestiere, păduri din fondul bisericesc care totalizau la vremea confiscării aproape 191 779 ha. Administrarea fondului forestier era exemplară pentru întreaga ţară, în acea vreme, valabilă şi astăzi.

Ceea ce s-a retrocedat prin Legea nr.18/1991 nu a avut în vedere cheltuielile pentru lucrările de restaurare, care cad în sarcina bisericii, în cazul nostru Arhiepiscopia Sucevei şi Rădăuţilor. Ceea ce urmează să se retrocedeze şi Centrului eparhial prin Legea nr.169 nu poate constitui nici pe departe resursa suficientă pentru îngrijirea valorilor de patrimoniu ale Arhiepiscopiei Sucevei şi Rădăuţilor. Dacă ni se refuză retrocedarea parţială a bunurilor confiscate, mai propunem varianta acordării de materiale şi finanţe la echivalenţa masei lemnoase obţinute anual de pe cele 191779 ha, echivalent care să acopere nevoile de restaurare a monumentelor patrimoniale bisericeşti aflate în proprietatea Arhiepiscopiei Sucevei şi Rădăuţiului şi, nu în cele din urmă, acţiunile noastre legate de opera de caritate.

Nădăjduim că actul de retrocedare parţială a averilor cofiscate de Guvernul comunist va fi un act de legitimare a unui stat de drept şi că în sfârşit ne-am lepădat de vechile apucături comuniste. Mai nădăjduim că retrocedarea nu va fi impusă în cele din urmă de cei din afară ca una din condiţiile primirii ţări în Europa, în NATO etc. şi că vor fi înţelese drepturile şi menirea slujirii noastre închinate binelui obştesc şi zestrei noastre naţionale româneşti, sfintelor valori spirituale, create şi ocrotite de Biserica Ortodoxă Română.

În numele Adunării Eparhiale a Arhiepiscopiei Sucevei şi Rădăuţilor, Permanenţa Consiliului Eparhial" semnează mai jos....

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Adrian Năstase:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Are cuvântul, în continuare, domnul deputat Lazăr Lădariu. Se pregăteşte doamna deputat Leonida Lari.

Domnul Lazăr Lădariu:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

În repetate rânduri, am atras atenţia de la această tribună a Camerei Deputaţilor că cedările unui Guvern pleoştit şi total depăşit, care se face că nu vede şi nu aude nimic din ceea ce ar trebui să bage la cap, mereu dispus să accepte sau să treacă cu vederea şantajul UDMR, sfidează bunul simţ al românului.

Cu totul neluate în seamă au trecut obrăzniciile primarului Szasz Jeno din Odorheiul Secuiesc, nu altul decât cel care se tot războieşte cu orfelinatul şi cu măicuţele Congregaţiei greco-catolice, cel care l-a ţinut pe domnul Remus Opriş să doarmă în autoturism o noapte, cel care gândeşte tare, uneori, cam aşa: " Au mai rămas în oraş 861 de români. Trebuie terminat cu ei, pentru ca instituţiile statului român să nu mai aibă nici o putere aici", pentru a i se oferi satisfacţia să mai exclame o dată, aşa cum o făcea cu un an în urmă, şi să declare Odorheiul "cel mai unguresc oraş din România".

Orb şi surd a rămas şi rămâne Guvernul la sfidările în serie, fie că e vorba de schimbarea numelui localităţii Vlăhiţa, din Olahfalra (sat al valahilor) în Egysueuthaza, care nu mai are nimic comun cu rădăcinile denumirii, fie că mai marii capi ai UDMR se opun ridicării de biserici şi monumente, de sedii ale jandarmeriei şi poliţiei, în localităţi cu rădăcini româneşti, fie că elevi ai recent inauguratului Liceu "Marin Preda" din acelaşi Odorhei, devenit adevărat "gulag al românilor", copii de militari, poliţişti, jandarmi, profesori, sunt făcuţi imbecili de dascăli maghiari, fie că preşedintele consiliului judeţean Harghita, Kolumban Gabor, cere reînfiinţarea regiunii autonome maghiare, deoarece "minoritatea maghiară este exterminată".

Nu-i pasă Puterii, care îşi pierde autoritatea de pe o zi pe alta, că pe Primăria din Miercurea Ciuc scrie mare "Varoshaza", nici că pe sediul Poliţiei din Târgu Secuiesc, tocmai de Anul Nou, cineva li se adresa românilor cu uraea: "Români mizerabili, plecaţi acasă", de parcă România, în care se află şi Miercurea Ciuc şi Odorheiul Secuiesc, nu ar fi ţara lor.

Nu s-a dovedit guvernul mai prompt în reacţiile aşteptate nici la gafa de proporţii a domnului Gheorghe Frunda, care, pe fundalul nemulţumirilor minereşti, stimulat de înălţarea lui în funcţia de vicepreşedinte al Comisiei juridice a Adunării Parlamentare a Consiliului Europei, încurajat şi de noul vicepreşedinte al acestui organism european, scoţianul Russel Johnstan, adept al modificării frontierelor, prin dezavuarea inviolabilităţii lor, al dreptului la autodeterminare şi secesiune, al drepturilor coercitive şi al scoaterii în afara legii a partidelor naţionaliste, surprinde, din nou, deopotrivă pe membrii delegaţiei române şi străine prin proiectul de rezoluţie a înfiinţării unei comisii ad-hoc pentru drepturile minorităţilor naţionale.

Domnul Frunda invocă evenimentele recente din Balcani, cu trimitere directă la Kosovo, ca neclară sintagma "minorităţi naţionale", precum şi nerespectarea recomandării 1201 a Conveţiei-cadru şi a Cartei europene. Un periculos joc de culise, o altă spectaculoasă dare în petic, când se ştie că există deja o comisie pentru drepturile omului şi o alta pentru monitorizare. Şi, din nou, Puterea, care pare mulţumită din cale afară că de când e la guvernare UDMR are doar pretenţii la autonomii etnice, la enclavizări şi regiuni autonome maghiare, la universitate ungurească, la drepturi colective, tot mai pleoştită, se face că nu aude şi nu vede nimic, aşezând în locul grijii pentru ţară nenorocita judecată oportunistă: "După noi, potopul".

Vă mulţumesc.

Domnul Adrian Năstase:

Vă mulţumesc.

Are cuvântul, în continuare, doamna deputat Leonida Lari şi se pregăteşte domnul deputat Eugen Nicolicea.

Doamna Leonida Lari Iorga:

Stimaţi colegi,

În timpurile grele se călesc oamenii de caracter, dar se înmulţesc şi ticăloşii. Semnificative în acest sens sunt ultimele evenimente. Revolta minerilor din Valea Jiului mi-a amintit de revolta maselor populare din Basarabia, cu o unică diferenţă: mineii luptă pentru dreptul la muncă şi la viaţă, iar românii basarabeni pentru dreptul la libertate şi tot la viaţă.

Confom Constituţiei, fiecare cetăţean are dreptul la muncă. De libertate, nici nu mai vorbesc. Şi după iei acest drept la zeci de mii de români şi-i laşi pe drumuri, mai trimiţi şi forţele de ordine peste ei, cu gaze lacrimogene, cu bastoane, cu tancuri. Credeam că după întâlnirea dintre mineri şi premier, după ce s-a bătut palma pentru pace, treburile se vor îndrepta către bine. Dar n-a fost să fie aşa. Minerii sunt cercetaţi, anchetaţi, li se încropesc la iuţeală dosare penale. Mai mult decât atât, liderii PRM, am auzit chiar şi PSM şi PS, sunt defăimaţi pentru susţinerea minerilor, sunt ameninţaţi cu scoaterea în afara legii.

Apoi, ce fel de pace strâmbă e aceasta, doamnelor şi domnilor! Unii care o duc într-un lux continuu, fără grija zilei de mâine, iar alţii într-o mizerie continuă, neştiind ce să le pună copiilor pe masă şi tot ultimii condamnaţi. Şi, apoi ce fel de lege strâmbă, când unii care fură ţara de la un capăt la altul vând copii sau îi droghează, lasă bătrânii fără zile şi tinerii fără muncă, sunt apăraţi de lege, iar cei care cutează să cuvânte despre aceste nedreptăţi sunt scoşi în afara ei?!

Ba, li se mai pune în socoteală că au organizat o lovitură de stat. Păi, o lovitură de stat aşa se face? Cu mâinile goale? Mare naivitate, ca să nu zic mai rău! Păi cine ţine toate pârghiile de decizie într-un stat, dacă nu puterea ? Lovitura de stat se declanşează prin antrenarea instituţiilor fundamenntale ale statului de manipulare a maselor, precum radioul, televiziunea, poşta, telegraful, ministerele. Or, minerii după ce au fumat pipa păcii cu domnul premier, au plecat pe la casele lor, convinşi fiind că adevărul e de partea lor. Şi, iată că nu au ajuns bine acasă, iar adevărul a început să umble cu capul spart prin tribunale.

Da, poporului român, precum se vede, nu-i prieşte de loc nici comunismul, nici capitalismul! Pesemne, i se potriveşte, mai mult decât orice, iluminismul creştin. Bineânţeles, nu cel de tipul domnului Dejeu, când se stârnesc cu bună ştiinţă conflicte între români şi români.

Cum fiecare popor îşi are iluminaţii săi, purtătorii săi de idealuri naţionale, îl asigur, îi are şi poporul român. Numai aceşti oameni sunt prezicătorii de bine şi de rău, ei pot anticipa anumite evenimente nefaste. Spunea cândva autorul poeziei Limba noastră, Alexe Mateevici: "Dacă nu vom avea iluminaţii noştri, vom muri ca popor".

Iluminaţii nu fac jocuri politicianiste, nu cedează pământurile strămoşeşti pe timp de pace şi nici siliţi de nimeni, nu vor colonizarea Ţării Româneşti. Iluminaţii gândesc cu adevărat la soarta de azi şi de mâine a neamului lor. Mulţumesc.

Domnul Adrian Năstase:

Vă mulţumesc.

Are cuvântul domnul deputat Eugen Nicolicea. Se pregăteşte domnul deputat Traian Rânja.

Domnul Eugen Nicolicea:

In urma protestului minerilor din Valea Jiului, preşedintele Emil Constantinescu anunţă cu mare pompă că va lansa până miercuri un program naţional de dezvoltare a infrastructurii, program care va rezolva şi problemele minerilor din Valea Jiului. Emil Constantinescu afirmă că vorbeşte în calitate de specialist şi dă să înţeleagă că acest program este o iniţiativă personală. Termenul pe care şi l-a acordat a fost depăşit, ceea ce ne face să credem că această declaraţie este de tipul: "Mai dă-le o sută, Nicule!"

În locul acestui program ne-am ales cu Ordonanţa de urgenţă privind instituirea stării de urgenţă şi a stării de asediu, ordonanţă a cărei paternitate şi-o atribuie tot acelaşi specialist.

Actuala Putere, în frunte cu preşedintele Emil Constantinescu, consideră probabil că problemele sociale se vor rezolva cu tancuri, iar numărul de şomeri va scădea direct proporţional cu muniţia consumată.

În final, solicit preşedintelui Emil Constantinescu şi premierului Radu Vasile să prezinte Parlamentului acest program în cadrul măsurilor stabilite de către Parlament şi în termenul fixat de către Hotărârea Parlamentului, pentru că nu este permis să minţi chiar dacă eşti specialist în asta.

Guvernul să retragă Ordonanţa de urgenţă privind instituirea stării de urgenţă şi de asediu, ordonanţă care este în vigoare, şi să înainteze Parlamentului un nou proiect de lege gândit şi documentat.

Domnul Adrian Năstase:

Da. Vă mulţumesc.

În continuare, domnul deputat Traian Rânja. Se pregăteşte domnul deputat Dumitru Bălăeţ.

Domnul Traian-Neculaie Rânja:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Daţi-mi voie să-mi exprim în această zi câteva gânduri la final de mineriadă.

Asemeni marii majorităţi a românilor, mă bucur că situaţia a fost detensionată fără a se înregistra decese nici de o parte, nici de cealaltă. Ar fi fost de-a dreptul catastrofal să moară oameni din ambiţiile lui Miron Cozma şi ale sprijinitorilor lui, la mai bine de 7 ani de la trecutul pelerinaj al minerilor din Valea Jiului înspre Bucureşti.

Vreau să mă refer, totuşi, la o serie de probleme ce îşi aşteaptă încă rezolvarea chiar dacă baricadele au dispărut. În primul rând, la ceea ce am putea numi, fără teama de a greşi, "mineriada intelectuală" a senatorului Corneliu Vadim Tudor, că domnul Vadim Tudor şi alţi colegi de partid din Valea Jiului, Vâlcea şi din alte părţi, au ţinut cu minerii, nu este chiar atât de grav. Chiar sunt impresionat de solidaritatea prosperului senator cu minerii autodisponibilizaţi şi alte detaşamente de avangardă ale proletariatului. Problema este aceea că liderii PRM, că liderul se răfuieşte de ani de zile, fără nici un moment de respiro, cu toate principiile fundamentale ale democraţiei parlamentare, iar noi nu părem capabili să luăm măsuri. Iar unii dintre reprezentanţii stângii, aşa zis democratice, se solidarizează pe faţă cu domnia-sa. Dacă nu curmăm acum "mineriada intelectuală", ne asumăm riscul mineriadelor reale, cu sau fără lămpaşe, cu sau fără bâte, cu sau fără complicitate a unor organe puse să protejeze democraţia şi statul de drept.

Mediul politic românesc nu va deveni niciodată imun la astfel de boli pe care le considerăm boli ale copilăriei democraţiei, dar care, iată, i-au lăsat sechele adânci. Unica soluţie, pe care o consider demnă şi în acelaşi timp realizabilă, este tragerea la răspundere pe baze individuale, aşa cum se întâmplă într-un stat de drept, a tuturor celor responsabili. Aceasta este, de altfel, şi poziţia oficială a PNŢCD.

Statul de drept şi evoluţia sa reprezintă un alt moment, un alt motiv de preocupare, ca să nu spun de îngrijorare. Statul de drept nu se prăbuşeşte doar atunci când sunt încălcate anumite drepturi individuale, ci şi atunci când legea nu se aplică, atunci şi acolo unde trebuie să se aplice, când marii vinovaţi scapă de pedeapsă, chiar dacă faptele lor au cauzat victime omeneşti, când escrocul care dintr-o trăsătură de condei păgubeşte statul de miliarde şi se plimbă liber pe străzi, când calomniatorii sunt lăsaţi să-şi facă numărul şi altele şi altele.

Nu trebuie să ne facem iluzii în ceea ce priveşte mineriada, în ciuda înţelegerii de la Cozia. Ea a reprezentat o lovitură serioasă la adresa principiilor statului de drept. Aştept cu încredere reacţia instituţiilor abilitate şi datoare să reacţioneze, indiferent dacă tentativele de subminare a ordinii constituţionale au fost săvârşite cu vorba sau cu fapta.

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Adrian Năstase:

Vă mulţumesc.

Are cuvântul, în continuare, domnul deputat Dumitru Bălăeţ. Se pregăteşte domnul deputat Petre Ţurlea.

Domnul Dumitru Bălăeţ:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi deputaţi,

Ca deputat, membru al Comisiei juridice de disciplină şi imunităţi a Camerei Deputaţilor, mă văd obligat să atrag public atenţia asupra unor grave abateri de la deontologia profesională ale actualului ministru al justiţiei, domnul Valeriu Stoica.

De unde Constituţia ţării (art.123,124, 131 şi altele) prevede în mod expres obligaţia ca justiţia şi actele ei să se desfăşoare numai "în numele legii", independent de ceilalţi factori ai puterii în stat, în special cei politici, asistăm în ultima vreme la o încălcare în mod flagrant şi grosolan a acestor prevederi, tocmai de către acela care este obligat să le apere, căci se află în fruntea justiţiei, conduce acest domeniu esenţial al vieţii noastre sociale, al echilibrului nostru statal, domnul ministru al justiţiei, Valeriu Stoica. Presa, (citez după Cotidianul din 1 februarie 1999) a atras atenţia asupra faptului că: "Ministrul justiţiei a săvârşit o gravă încălcare a statului de drept, obligându-l pe judecătorul Dinu Marin, de la Curtea de Apel Bucureşti, să-şi dea demisia". Motivul? Sentinţa dată de acest judecător în cunoscutul proces al lui Miron Cosma.

Se cuvine să luăm în seamă faptul că această sentinţă nu e definitivă, ea urmând să fie confirmată sau infirmată de Curtea Supremă de Justiţie. Deci, ministrul justiţiei a intervenit brutal în desfăşurarea procesului, ceea ce contravine, evident, normelor elementare ale statului de drept.

O altă ingerinţă a ministrului justiţiei izvorăşte din faptul că presiunile sale s-au exercitat asupra unui judecător cu statut inamovibil. În discuţiile avute cu acest judecător, ministrul îşi justifică gestul cu cinism, recunoscând faptul că presiunile de ordin politic sunt acelea care le-au determinat să-l facă. (Vezi, în acest sens, ziarul citat, pagina 10).

Dacă luăm în consideraţie faptul că ministrul justiţiei este un model care este urmat, ca atare, în întregul aparat al justiţiei din toată ţara, trebuie să ne imaginăm în toată gravitatea lor urmările acestui model negativ, distrugător al statului de drept. Şi, când te gândeşti că ministrul justiţiei, domnul Valeriu Stoica, n-a pregetat în ultimul timp să apară pe toate posturile de televiziune, la radio, în presă ca un aprig apărător al statului de drept, ameninţat, după părerea dumnealui, de greva minerilor din Valea Jiului, de PRM şi de senatorul Corneliu Vadim Tudor, împotriva căruia domnul ministru al justiţiei face spume la gură pe toate canalele mass-media.

Înţelegem motivele personale pentru care are domnul Stoica toate aceste ieşiri, dar cum se împacă ele cu funcţia de ministru al justiţiei? Cel care trebuie să fie cu balanţa dreaptă, cel care trebuie să fie echidistant faţă de toate tentaţiile, să fie independent faţă de toate interesele, inclusiv cele personale. Nefiind independent, mai ales faţă de acestea din urmă, domnul ministru al justiţiei se vede obligat să-şi pună măşti diferite.Una este cea din faţa publicului, unde se prezintă ca apărător al statului de drept împotriva aşa zisului extremism, inventat de dânsul pentru interese personale, şi alta este masca profesiei, unde domnul ministru al justiţiei a introdus teroarea, după cum observă presa cotidiană.

Domnul ministru al justiţiei joacă şi cu una şi cu cealaltă, după împrejurări.

Astfel, cu autoritatea lui de ministru al justiţiei indică instanţelor judecătoreşti să treacă la represiune economică împotriva PRM şi revistelor România Mare şi Politica, ultimul fiind chiar săptămânalul Partidului, instigând prin exemplu personal la introducerea acţiunilor în daune.

Interesul său personal, dat ca exemplu şi preluat în nenumărate feluri în mass-media pentru o mai bună lămurire a populaţiei (instigând-o astfel la acţiune împotriva adversarului său politic), dar şi pentru o mai bună atenţionare a completelor de judecată care vor soluţiona eventualele procese, este dovedit prin declaraţia sa că va cere 1 miliard de lei daune morale în procesul pe care-l va intenta preşedintelui PRM, "pentru a-l sufoca şi a-l elimina din viaţa politică".

Jos măştile, domnule ministru al justiţiei! Lasă la o parte interesele personale, calomniile şi vorbăria politicianistă, ca să poţi deveni, dacă mai poate fi vorba de aşa ceva, un adevărat ministru al justiţiei, independent, echidistant şi pus în slujba dreptăţii, cum s-ar cuveni! Dacă nu, dă-ţi demisia, şi este mai bine şi pentru coaliţia guvernamentală din care faci parte!

Vă mulţumesc.

Domnul Adrian Năstase:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Stimaţi colegi,

Am plăcerea să vă anunţ că, în acest moment se află în sală delegaţia condusă de domnul Jan Cenoguski, ministrul justiţiei din Republica Slovacă, pe care îl salutăm cu cea mai mare bucurie. (Aplauze)

Mă bucur să-i spun în mod special domnului deputat Dumitru Bălăeţ că delegaţia efectuează o vizită în ţara noastră la invitaţia domnului Valeriu Stoica, ministrul justiţiei.

Vă mulţumim foarte mult.

Continuăm programul nostru de intervenţii. Are cuvântul domnul Petre Ţurlea şi se pregăteşte domnul deputat Florea Buga.

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Petre Ţurlea:

Vă mulţumesc.

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor colegi,

Semnalez în faţa domniilor voastre un fenomen cu posibile consecinţe dezastruoase pentru România.

În 1958, pentru spionaj în favoarea Ungariei, a fost condamnat la moarte şi executat pastorul Szasz Kalman din Valea lui Mihai, judeţul Bihor. Condamnarea era cu atât mai meritată cu cât pastorul respectiv, în perioada 1940-1944, perioada ocupaţiei hortyste, a fost cel mai înfocat susţinător şi realizator în practică a maghiarizării forţate a populaţiei româneşti din zona Bihor.

Iată că, în 1993, pe acest trădător, UDMR l-a ridicat la rangul de martir maghiar, de erou maghiar şi în memoria sa a fost amplasată o placă din marmoră pe zidul Bisericii reformate din Valea lui Mihai, în prezenţa chiar a preşedintelui de onoare al UDMR-ului, pastorul sau episcopul Tokes Laszlo. Episodul acesta l-am prezentat chiar într-o carte în 1996 publicată sub titlul: "Falşi martiri maghiari pe teritoriul României".

Faptul acesta, al amplasării plăcii respective, nu a fost socotit de ajuns şi în memoria aceluiaşi spion maghiar, acum, în 1999, se plănuieşte ridicarea unui monument în comuna bihoreană Tarcea. Astfel, în zilele festive, copiii unguri vor fi îndrumaţi să ducă flori la mormântul spionului. Vor fi învăţaţi că acesta a făcut bine că i-a deznaţionalizat pe români, că acesta a făcut bine trădând România.

Constat cu indignare că faţă de asemenea fapte, Guvernele României tac. Azi, spionii maghiari nu mai sunt condamnaţi la moarte. Ei sunt acceptaţi chiar în Guvernul României. Deci, fac parte din Guvernul României. Cunoaştem cazul fostului ministru al sănătăţii, Barany, dovedit că fiind spion ungur. Spionii unguri sunt în toate ministerele, pe diverse trepte ale ierarhiei, numai treapta de portar nu o deţin pe undeva. Cazul cel mai recent dovedit este în sectorul cel mai important al Guvernului, de unde se controlează întreaga activitate, chiar în Secretariatul General al Guvernului.

În timpul recentei mineriade, de la SRI se trimiteau, cum este normal, din oră în oră, Guvernului rapoarte şi informaţii ultrasecrete pentru folosinţa doar a primului-ministru. Un anume Demeter Ianoş, adjunct al secretarului general, reprezentant al UDMR-ului, evident, chiar de la faxul Guvernului a trimis regulat, tot din oră în oră, toate informaţiile venite de la SRI către Guvernul de la Budapesta. Iată ce spune Codul Penal, partea specială, titlul I "Infracţiuni contra securităţii statului", art.157: "Transmiterea secretelor de stat unei puteri sau organizaţii străine ori agenţilor acestora, precum şi procurarea de documente sau date ce constituie secrete de stat săvârşite de un cetăţean român, se pedepseşte cu detenţie pe viaţă sau cu închisoare de la 15 la 25 de ani şi interzicerea unor drepturi".

În loc să-l trimită la puşcărie pe spionul maghiar, Guvernul, care ştia de activitatea acestuia, l-a păstrat în continuare în post. Astfel, s-a dovedit încă o dată că actuala majoritate guvernamentală este în stare chiar să trădeze interesele ţării pentru a se menţine la putere. Şi un amănunt de loc neglijabil, pe care bănuiesc că mulţi dintre dumneavoastră nu-l ştiţi. Într-o perioadă foarte recentă, aflu că există un plan secret maghiar de accelerare a instabilităţii României în condiţiile unor grave acţiuni sociale interne, cum a fost recenta mineriadă. Pentru ca planul să fie pus în practică eficient, Guvernul de la Budapesta trebuie să aibe informaţii exacte şi rapide. De aceea, şi-a implantat spionii chiar în interiorul Guvernul de la Bucureşti, toţi fiind membri ai UDMR-ului. Atunci când vorbeşte de scoaterea în afara legii a unui partid, domnul ministru al justiţiei, Valeriu Stoica, să se uite mai întâi spre UDMR, adevăratul pericol pentru România. Dacă nu o face, evident că nu o face interesat, nu că nu ar şti despre ce este vorba.

Aşadar, partidul lui Iuliu Maniu, marele partid al lui Iuliu Maniu, marele partid al Brătienilor, acceptă astăzi tacit acţiunea de disoluţie a statului român. Este o pată asupra acestor partide, care le va arunca în opoziţie pentru totdeauna.

Şi, în final, domnule preşedinte, doamnelor şi domnilor colegi, daţi-mi voie să fac o remarcă. Vreau să transmit felicitări PNTCD-ului, care se consideră cel mai anticomunist partid din România actuală, pentru faptul că aseară a impus, din nou, în postul de vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor pe un fost turnător dovedit al securităţii, domnul Vasile Lupu.

Mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Adrian Năstase:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

În încheiere, are cuvântul domnul deputat Florea Buga din Grupul parlamentar al PRM.

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Florea Buga:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Protest în atenţia directorului Televiziunii Române, Cristian Hadji-Culea.

Comitetul director al Partidului România Mare îşi exprimă încă o dată pe această cale protestul ferm faţă de acţiunile calomniatoare pe care unii redactori şi unele redacţii ale Televiziunii Române continuă să le desfăşoare la adresa Partidului România Mare şi a preşedintelui său, senatorul Corneliu Vadim Tudor.

În emisiunea "7 zile în România" din ziua de duminică, 31 ianuarie a.c., sub pretextul realizării unui tur de orizont al evenimentelor din săptămâna anterioară, s-a procedat fără jenă la instigarea telespectatorilor contra Partidului România Mare şi, cu deosebire, a liderului său, reluându-se cunoscutele fabulaţii despre un aşa-zis extremism, fabulaţii în baza cărora oameni ai puterii şi susţinători ai acestora, cu o disperată manevră, doresc scoaterea în afara legii a Partidului România Mare.

Protestând ferm contra acestor practici, dorim să reamintim că ele sunt totalmente contrare legilor statului român şi principiilor de funcţionare a Televiziunii Române, căreia, ca televiziune publică îi este interzisă defăimarea unor formaţiuni politice şi a unor personalităţi publice, fiind obligată, în mod expres, la o atitudine imparţială şi o prezentare obiectivă a tuturor punctelor de vedere. Încălcând în mod grosolan aceste principii, realizatorii emisiunii citate şi-au permis chiar mai mult, să mintă pe telespectatori afirmând că s-ar fi lovit de refuzul Comitetului director al Partidului România Mare de a primi trimişii Televiziunii Române pentru a difuza şi opiniile Partidului România Mare referitoare la tema în discuţie.

Întrucât în realitate nu a avut loc nici o astfel de solicitare, dorim să se comunice telespectatorilor, când, unde şi prin cine anume s-a adresat o asemenea invitaţie refuzată. La protestul nostru ferm şi categoric faţă de asemenea practici descalificate, adăugăm cererea de a se acorda conducerii Partidului România Mare dreptul la replică în baza legilor statului şi deontologiei profesionale, specifice mass-media.

Rugăm cu insistenţă, domnule preşedinte, să ni se comunice în timpul legal prevăzut, data şi ora la care putem beneficia de acest drept. Semnează Comitetul Director al Partidului România Mare.

Vă mulţumesc.

Domnul Adrian Năstase:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Stimaţi colegi,

S-au epuizat intervenţiile prevăzute pentru astăzi. Rog liderii grupurilor parlamentare să invite toţi colegii în sală pentru a începe lucrările propriu-zise.

Continuăm şedinţa Camerei Deputaţilor.

Vă precizez că din totalul celor 342 de deputaţi, şi-au înregistrat prezenţa la lucrări 247. Sunt absenţi 95, dintre care, participă la alte acţiuni parlamentare, 38. Cvorumul prevăzut de art.128 din regulament este întrunit.