Parliamentary debates

Lucrările au fost conduse de domnul Vasile Lupu, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor, asistat de domnii Andrei-Ioan Chiliman şi Vasile Miclăuş, secretari.

Domnul Vasile Lupu:

Bună dimineaţa!

Stimaţi colegi,

Am participat la o şedinţă a Birourilor permanente reunite şi acesta este motivul întârzierii.

Începem cu programul nostru de intervenţii. Dau cuvântul, dacă este prezent, domnului Nicolescu Mihai. Este.

Urmează domnul Baban Ştefan. Este? Este. Sau domnul Leonăchescu.

Domnul Mihai Nicolescu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Îmi permit să prezint câteva consideraţii privind agricultura României în condiţiile impactului climatic nefavorabil şi al unui nivel tehnic şi tehnologic fără speranţă pentru producătorii agricoli.

România prezintă pe areale întinse condiţii diferite de sol şi climă, fapt ce determină intervenţii majore, tehnice şi tehnologice, în vederea realizării unui program normal şi eficient în agricultură. Cantităţile reduse de precipitaţii şi repartiţia eterogenă a acestora pe parcursul anului realizează în mod frecvent situaţii cu deficit semnificativ de apă în sol şi cu manifestări evidente de secetă şi care îşi pun amprenta asupra nivelului producţiei la majoritatea culturilor agricole.

Anul 2000 se prezintă din punct de vedere climatic ca un an cu totul deosebit, cu deficit accentuat de umiditate şi secetă accentuată la nivelul întregii ţări, punând în mare pericol producţia agricolă. Precipitaţiile căzute în perioada ianuarie-iunie 2000 reprezintă mai puţin de 50% din media multianuală, fapt ce a determinat lipsa de apă în sol şi condiţii necorespunzătoare pentru răsărirea culturilor şi vegetaţia normală a acestora. La ora actuală, suprafeţe mari de culturi de toamnă şi de primăvară, plante furajere, păşuni, culturi legumicole şi horticole sunt compromise, conducând la pagube cu mult mai mari decât cele estimate.

Situaţia pe care o parcurge agricultura României este una din cele mai dificile din Europa. Cu o fragmentare exagerată, în peste 48 de milioane de parcele, fără resurse materiale şi financiare, de foarte multe ori producătorii apelând la forme primitive de muncă manuală şi tracţiune animală, nu se poate realiza o agricultură performantă, cu costuri comunitare. Acest sistem de agricultură amplifică mai mult ineficienţa celor care lucrează în acest sector vital pentru viaţa noastră, creând instabilitate şi multă îngrijorare pentru siguranţa naţională alimentară.

Partidul Democraţiei Sociale din România consideră că situaţia dezastruoasă a agriculturii în România la ora actuală se datorează slabei implicări a statului în susţinerea eficientă a producătorilor agricoli cu resurse materiale, tehnice şi financiare. De foarte multe ori se invocă faptul că de economia de piaţă agricultura nu trebuie susţinută. Considerăm cu totul greşită această ipoteză, fapt demonstrat de ţările din Europa şi din lume în care funcţionează programe consistente de susţinere a agriculturii. Cel mai bun exemplu şi mai apropiat se referă la experienţa colegilor maghiari, care subvenţionează agricultura cu o sumă care reprezintă aproximativ de două ori mai mult decât tot bugetul nostru pentru agricultură. În astfel de condiţii apar normale rezultatele pe care le obţin, vizând nivelul producţiilor şi al exportului cu produse agricole, în valoare de circa 2,5-3 miliarde de dolari pe an.

Apreciem că este inadmisibilă şi foarte greşită atitudinea care se manifestă astăzi în agricultură. Cu un sistem de cupoane care nu permite decât realizarea unei agriculturi de subzistenţă, fără un program coerent de dotare tehnică, cu sisteme de irigaţii care însumează circa 3 milioane de hectare, dar care nu mai sunt funcţionale decât pe suprafeţe foarte reduse, fără să se realizeze măsuri tehnice şi tehnologice corespunzătoare, nu putem conta pe rezultate care să situeze România în condiţii de normalitate între ţările cu agricultură intensivă şi eficientă.

Azi, agricultura României este departe de a realiza aceste deziderate, luptându-se din greu cu lipsa de voinţă politică, de cunoaştere, de tehnicitate, situaţie care o plasează cu niveluri tehnic şi de producţie între ultimele ţări din Europa.

Situaţia se agravează până la disperare în condiţiile în care seceta ce se manifestă în cea mai mare parte a ţării nu este contracarată cu măsuri eficiente şi tehnologice care să atenueze efectele nefavorabile ale acesteia.

Partidul Democraţiei Sociale din România consideră că Guvernul şi Ministerul Agriculturii şi Alimentaţiei trebuie să-şi asume toată responsabilitatea şi să adopte o serie de măsuri care să permită asigurarea necesarului de produse agricole pentru populaţie şi pentru sectorul zootehnic şi să nu pună în pericol şi producţia agricolă a anului următor.

Vă mulţumesc.

Domnul Vasile Lupu:

Vă mulţumesc.

Stimaţi colegi,

Vreau să fac o precizare: avem un program foarte încărcat al ordinii de zi şi sunt 14 colegi înscrişi la cuvânt. De aceea, v-aş recomanda câte trei minute, pentru că după 50 de minute trecem la dezbaterea proiectelor de lege.

Aveţi cuvântul.

Domnul Nicolae Leonăchescu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Onorat auditoriu,

Sunt pe cale de a se stinge şi ecourile turului al doilea al alegerilor locale, iar în cabinetele diferitelor formaţiuni politice analiza rezultatelor se face sub spectrul unor bucurii generate de succese ori al unor dezamăgiri a căror sursă este incertă.

Bilanţul acestor alegeri este o oglindă a vieţii noastre politice din ultimul deceniu şi a unor palide speranţe de redresare a situaţiei economico-sociale precare în care se află ţara. Departe de noi gândul de a formula judecăţi de valoare finale şi a trage concluzii de tip apodictic.

Urmărind atent procesul electoral şi implicându-mă pe coordonatele sale cu mesajul Partidului România Mare, am constatat existenţa unor factori perturbatori care nu fac cinste omului şi partidului său, dar nici nu ajută ţara să-şi reia drumul spre progres cu maximă rapiditate. Dimpotrivă, existenţa şi activitatea acestor factori reprezintă un atac frontal la adresa fragilei noastre democraţii, spre disperarea alegătorilor.

Paleta infracţiunilor electorale practicate fără ruşine peste tot pune în lumină imoralitatea reprezentanţilor puterii, care au câştigat alegerile din 1996 cu un contract ce-şi propunea regenerarea morală a societăţii româneşti actuale.

Am văzut cadre didactice care lasă corigenţi copiii pentru simplu motiv că părinţii lor votează candidaţii P.R.M.! Am auzit o profesoară ameninţând părinţii elevilor că dacă nu votează cu o anumită cheie, nu le mai dă burse copiilor lor!

Un candidat simandicos încerca să-şi apere poziţia ameninţând cu reactualizarea şi indexarea unor amenzi anulate! Samsarii vieţii noastre politice s-au înmulţit; ei colindă localităţile ţării şi dau târcoale sediilor unor partide vânzând ce nu au şi cumpărând conştiinţe politice de conjuctură.

Au apărut partidele de mercenari!

De program politic nici o vorbă! Este vremea repetenţilor şi a corigenţilor, a celor care fură şi mint!

Structurarea consiliilor judeţene a scos la suprafaţă tehnici politice abjecte: şantajul; presiunea psihică asupra familiilor; ameninţarea cu şomajul şi cu incendierea locuinţei; trădarea planificată şi necruţătoare; lipsa de scrupule; traficul conştiinţelor ieftine; inducerea în eroare prin minciună calificată etc.

Pe de altă parte, furtul la calculator este modern; pe de o parte se afişează infailibilitatea calculatorului, pe de alta rânjesc demonic pentru voturile furate. Pe de o parte se laudă cu puterea partidului lor, pe de altă parte folosesc tehnica veche a calului troian spre a distruge spaţiul politic al partenerilor.

Pe de o parte se întocmesc birouri obiective pe secţii electorale, pe de altă parte se pune ştampila de vot pe mii de buletine pe care alegătorii au votat candidaţii P.R.M., spre a fi anulate!

Viaţa noastră politică este sufocată de samsari şi de impostori. Urlă şi se bat cu pumnii în piepturile lor goale strigându-şi incompetenţa cu care mai reuşesc să înşele pe unii şi pe alţii.

În acest peisaj, presa îşi are locul ei şi-şi poartă magistral masca obiectivităţii.

Suntem împinşi în galeria oglinzilor strâmbe: binele este distorsionat până la grotesc şi livrat ca rău şi invers; oamenii politici lucizi şi cinstiţi sunt ridiculizaţi de samsarii plătiţi să ne apere.

Bine, bine, dar alegătorul ce vină are?!

Are imensa vină că suportă, că iartă şi uită marile minciuni politice, că nu vrea să-i vadă pe adevăraţii purtători de steag!

De aceea, îmi permit să constat că până când nu ne vom hotărî să eliminăm falsul, minciuna şi distorsiunile din viaţa noastră publică, nu vom obţine progres socio-economic.

Până atunci, primul vers al imnului nostru de stat trebuie repetat până va deveni esenţa vieţii noastre politice.

Vă mulţumesc.

Domnul Vasile Lupu:

Da. Vă mulţumesc, domnule deputat. Am crezut că veţi provoca o replică. Pe de o parte, pe de altă parte, pe de iarăşi...

Domnul Nicolae Leonăchescu (din sală):

Aţi sesizat bine jocul de cuvinte.

Domnul Vasile Lupu:

Domnul Baciu Mihai are cuvântul.

Se pregăteşte domnul Lădariu Lazăr.

Domnul Mihai Baciu:

Domnule preşedinte,

Onoraţi colegi,

Declaraţia mea politică de azi este scurtă şi se referă la rezultatele şi învăţămintele pe care le putem trage din aceste rezultate ale acestui test politic important pentru orice democraţie, reprezentat de alegerile locale.

Rezultatele sunt cunoscute, şi ele relevă o simplificare a câmpului politic românesc, prin dispariţia unor partide din administraţia locală, iar alte partide au rămas cu o reprezentare mai mult simbolică. Fenomenul era aşteptat şi este pozitiv. Pentru că o pulverizare prea mare a răspunderilor la nivelul primăriilor, consiliilor locale şi consiliilor judeţene, o componenţă excesiv de pestriţă a parlamentelor locale, deşi poate fi la prima vedere un semn al democraţiei, este, în realitate, o piedică în calea eficienţei actului administrativ.

Important este însă faptul că partidele şi formaţiunile politice care au rămas pe teren acoperă în mod semnificativ tendinţele şi direcţiile doctrinare fundmentale ale lumii de azi: social-democraţia, liberalismul şi creştin-democraţia. Este foarte clar că electoratul românesc, cel puţin cel care s-a prezentat la vot, nu mai agreează sau foarte puţin agreează, nu mai agreează, zic eu, decât partidele politice puternice sau relativ puternice, cu identitate doctrinară clară, şi respinge formaţiunile foarte mici, nesemnificative numeric şi doctrinar, rămăşiţe ale beţiei de libertate politică, de exprimare şi de asociere din perioada imediat post-totalitară.

Este la fel de clar că Partidul Democrat este în mod ferm a doua forţă politică a ţării, şi asta din cauză că populaţia României nu mai acceptă nici politicianismul de tip interbelic şi nici populismul şi demagogia post-revoluţionare, ecouri apropiate ale limbajului de lemn şi ale promisiunilor fără frica de a fi traşi la răspundere, trăsături ale perioadei comuniste.

O parte semnificativă a populaţiei României îşi îndreaptă speranţele spre un partid ca Partidul Democrat, adică spre pragmatism şi eficienţă. De aceea, apare un mare semn de întrebare în legătură cu numeroasele sondaje de opinie date publicităţii în ultimile şase-opt luni, sondaje care creditau Partidul Democrat, în opţiunile electoratului, cu doar 4-5 şi rareori 6%...

Domnul Vasile Lupu:

Asta este la toamnă, domnule deputat.

Domnul Mihai Baciu:

...în timp ce în clasamentul adevărului, dat de alegeri, ne apropiem de 17-18%. Aceleaşi sondaje creditau alte partide cu procente care s-au dovedit în realitate că erau dublate în mod artificial.

Prezumând buna-credinţă a celor care au realizat sondajele, cred că ei trebuie să-şi revizuiască sensibil instrumentele şi tehnicile de investigare, iar dacă nu prezumăm buna-credinţă, atunci aceste institute trebuie să procedeze la o reformă morală şi la o politică mai atentă în domeniul resurselor umane.

În sfârşit, victoria Partidului Democrat, prin candidatul său Traian Băsescu, la Primăria Capitalei, mai adaugă la învăţămintele acestor alegeri încă o concluzie: politicianul care a trecut prin focul guvernării, care a muncit pe brânci şi a urmărit cu tenacitate obiectivele pe care şi le-a propus, în pofida numeroaselor piedici de ordin politic, social şi de mentalitate, poate obţine rezultate electorale spectaculoase. Populaţia Capitalei a înţeles, în sfârşit, că are nevoie de asemenea oameni în gestionarea complicatelor probleme ale unui oraş ca Bucureştiul, şi eu sunt convins că nu va fi dezamăgită.

Partidul Democrat va fi mereu alături de noul primar general. Competiţia de anul acesta pentru Primăria Capitalei ne învaţă pe toţi că a început vremea unui alt tip de politician: muncitor, pragmatic, tenace, competent şi care să nu se bazeze numai pe carisma partidului său, ci în mare parte şi pe capacităţile sale. Partidul Democrat este şi va fi capabil oricând să pună la dispoziţia interesului public un mare număr de asemenea oameni politici.

Vă mulţumesc.

Domnul Vasile Lupu:

Da. Vă mulţumesc, domnule deputat.

Are cuvântul domnul Lazăr Lădariu.

Se pregăteşte domnul Garda Dezideriu Coloman.

Domnul Lazăr Lădariu:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Surd şi orb s-a dovedit Guvernul României în toate cele care privesc soarta ţării din 1996 încoace. Surd şi orb s-a dovedit şi când, după principiul "Scopul scuză mijloacele", membri ai Guvernului de la Budapesta, ne referim la David Ibolya, ministrul justiţiei, Torgyan Jozsef, ministrul agriculturii, şi Nemeth Zsolt, secretar de stat în Ministerul Afacerilor Externe ungar, au bătut Ardealul în lung şi-n lat, de la Oradea la Braşov, de la Cluj-Napoca la Miercurea-Ciuc, de la Târgu-Mureş la Odorheiul Secuiesc, de la Şimleul Silvaniei la Lăzarea şi Şumuleu-Ciuc, pentru a face campanie electorală făţişă pentru turul doi lui Fodor Imre şi Szász Jénö, candidaţi la fotoliul de primar la Târgu-Mureş, oraşul lui martie negru din 1990, şi la Odorhei, altor independenţi din opoziţia internă UDMR-istă. Sub pretextul pelerinajului de la Şumuleu-Ciuc şi al proslăvirii Sfintei Coroane, sub fluturarea steagului roşu-alb-verde, multe s-au mai întâmplat prin Ardeal.

Colac peste pupăză, ca şi cum pelerinajul de la Şumuleu-Ciuc, cu întreg cortegiul de atacuri la adresa statului naţional unitar românesc şi a Constituţiei n-ar fi suficiente, Şcoala generală nr.1 din Mugeni-Harghita primeşte numele lui Vass Albert, condamnat la moarte în contumacie de Tribunalul Poporului, pedeapsă confirmată şi de Tribunalul Internaţional pentru crime de război. La ceremonia pentru botezarea şcolii cu numele fostului ofiţer al armatei hortyste, membru al unui comando al morţii care a comis atrocităţi în Ardealul anului 1940, refugiat în Occident, mai apoi în Statele Unite, deci, criminal de război, atâta timp cât statul român nu a revenit asupra sentinţei, a participat episcopul Tokes Laszlo, deputatul Asztalos Ferenc, şi Beder Tibor, inspectorul şcolar general al judeţului Harghita, în ciuda opunerii ministrului Andrei Marga, care n-a fost de acord cu schimbarea denumirii şi cu atribuirea numelui lui Vass Albert şcolii din Mugeni, o instituţie a statului român condusă de directoarea Laszlo Emma, cea de fapt care a pus totul la cale.

De fapt, nu e pentru prima oară când se petrec asemenea aberante încercări pentru reabilitarea unor criminali. A făcut vâlvă, strârnind îndreptăţite mânie şi revoltă, tocmai într-o perioadă a ofensivei iredentismului maghiar, acea cerere din 1993 a Asociaţiei Scriitorilor din Cluj-Napoca şi a Societăţii maghiare pentru cultură în Transilvania, ca la împlinirea celor 100 de ani de la naşterea scriitorului Daday Lorand, fascist îmbrăcat în piele de oaie comunistă, devenit membru al Uniunii Scriitorilor din România, nederanjat de nimeni şi ajuns mai apoi în funcţii staliniste, să fie pusă o placă comemorativă pe casa de pe strada din Dej în care el locuise. Cine e Daday Lorand? Nimeni altul decât cel care sub pseudonimul Dücö Csaba, publica criminala incitare "Nincs Kényelém", "Fără milă", unul dintre autorii morali ai genocidului din Ardealul de Nord, cedat Ungariei prin Diktatul de la Viena, care instiga la crime, la incendierea aşezărilor româneşti, la exterminarea tuturor românilor ardeleni, până şi a pruncilor din pântecele mamelor. Ceea ce s-a şi întâmplat la Ip şi Treznea, la Moisei şi Sărmaşu.

Când pe la noi se plimbă cine vrea şi pe unde doreşte, ca Vodă prin lobodă, când un criminal de război de care s-a delimitat până şi statul ungar, ceea ce l-a determinat să se sinucidă, devine erou, iar numele lui se atribuie unei şcoli din inima României, nimic nu mai pare să mire pe la noi. Surd şi orb, Guvernul României doarme. Ca la noi la nimeni!

Vă mulţumesc.

Domnul Vasile Lupu:

Da. Vă mulţumesc.

Domnul Garda Dezideriu Coloman.

Domnul Becsek-Garda Dezideriu Coloman:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Ne apropiem cu paşi repezi de sfârşitul unei legislaturi ale cărei rezultate nu se pot măsura cu numărul legilor votate în Parlament, mai puţin cu numărul ordonanţelor de urgenţă. E foarte greu să apreciem consecinţele privatizării, urmările unor legi de sacrificiu, care aveau ca scop relansarea vieţii economice şi integrarea reală a ţării noastre în circuitul valorilor europene.

Iniţiativa cea mai importantă, care ar putea schimba regimul politic din România, este Legea nr.1/2000. Reprezentanţii neocomunismului, susţinătorii totalitarismului de tip răsăritean se folosesc însă de toate posibilităţile reale şi ireale pentru a obstrucţiona punerea în aplicare a acestei legi. Cei mai înverşunaţi adversari ai aplicării Legii nr.1, pe lângă forţele politice neocomuniste, sunt silvicultorii, care nu vor să renunţe la privilegiile lor în administrarea şi gospodărirea pădurilor, la statutul lor special privind valorificarea bogăţiilor pădurii.

Sindicatele din silvicultură, mergând pe tradiţiile anilor anteriori, chiar după promulgarea Legii nr.1/2000 au pichetat de două ori pentru a păstra statutul lor de privilegiaţi. Mai mult chiar, liderul confederaţiei COMSILVA, Marian Stoicescu, cu ocazia zilei silvicultorilor, a avertizat Parlamentul ţării şi Guvernul României: "Dacă nu se obţine modificarea Legii nr.141/1999, prin care se constituie structuri normale de administrare silvică, indiferent de forma de proprietate asupra pădurilor, vom începe pichetările începând cu data de 29 iunie."

Stimaţi silvicultori,

În orice ţară democratică, legile sunt adoptate în Parlament, şi nu de organizaţii profesionale. Mai mult chiar, dumneavoastră, împreună cu domnul ministru Romică Tomescu, aţi încercat să modificaţi prin ordonanţe guvernamentale două legi organice: Legea domnului Lupu şi Legea nr.141 privind administrarea fondului forestier, cu toate că în cadrul discuţiilor în Parlament cu ocazia adoptării celor două legi de către organul legislativ, s-a luat în considerare punctul dumneavoastră de vedere. Se vorbeşte tot mai mult de către cei care au o grijă deosebită ca Legea nr.1 să nu fie aplicată, despre amestecul tot mai accentuat al politicului în problemele silviculturii. Ei susţin că pădurile sunt sacrificate pe altarul politicii. Tot ei vorbesc de "zodia rumeguşului", fără să scoată în evidenţă faptul că marea parte a pădurilor României au fost şi sunt distruse cu concursul lor, adică al acelor silvicultori care doresc menţinerea vechilor structuri silvice care obstrucţionează aplicarea Legii nr.1/2000.

Mai mult chiar, unii doresc să dea o tentă naţionalistă Legii retrocedării pădurilor. Ura lor faţă de maghiari, faţă de limba maghiară este atât de accentuată încât unele dintre direcţiile silvice, cum ar fi cea de la Alba, refuză să reîmproprietărească pe moţii din Munţii Apuseni numai pentru faptul că documentele care atestă dreptul lor de proprietate sunt scrise în limba maghiară.

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Vasile Lupu:

Da. Vă mulţumesc.

Domnul Baban Ştefan este prezent, da? Da. Are cuvântul.

Se pregăteşte domnul Mândroviceanu Vasile.

Domnul Ştefan Baban:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Fondul Naţional de Acumulare funcţionează ilegal de la sfârşitul anului 1999. Investitorii la Fondul Naţional de Acumulare – F.N.A.- află abia în aceste zile că li s-a ascuns o informaţie esenţială: încă de la sfârşitul anului trecut, fondul nu mai are bancă depozitară, raportările făcute în 2000 fiind în exclusivitate opera SOV Invest, acelaşi stăpân ca la F.N.I.

Scandalul declanşat de prăbuşirea F.N.I. se extinde şi asupra celuilalt fond administrat de SOV Invest – F.N.A. Cu acceptarea tacită a conducerii autorităţii de reglementare şi supraveghere a pieţii de capital, Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare – C.N.V.M.-ul – administratorul fondului a jucat şi rolul de depozitar, deşi acest lucru este interzis de Ordonanţa nr.24/1993 privind constituirea şi funcţionarea fondurilor deschise de investiţii. Mai mult, preşedintele comisiei a uitat să suspende activitatea F.N.A., în condiţiile în care administratorul, SOV Invest, îşi încetase activitatea după dispariţia din ţară a Ioanei Maria Vlas.

Ultima raportare făcută de administratorii F.N.A., valabilă pentru săptămâna 22-26 mai 2000, menţionează o valoare a unităţii de fond de 31.140 de lei şi o creştere de 33% de la începutul anului. Pe hârtie, aceste performanţe sunt întrecute doar de cele ale F.N.I., despre care se ştie cum au fost calculate. Cât de reale sunt aceste reuzultate se va vedea în momentul în care marea conducere a SOV Invest va face public raportul final privind evaluarea activului fondului.

Îndoiala porneşte de la faptul că din luna decembrie 1999, calculul activului net a fost făcut în mod ilegal de administrator, aceeaşi societate care a scos superperformanţele F.N.I. Conform legii, calcularea şi publicarea valorii activelor nete a fondurilor se face de către o societate de depozitare, de regulă, o bancă, care mai are şi rolul de păstrare, în siguranţă, desigur, a tuturor activelor fonuldui.

Ca şi F.N.I., şi F.N.A. are în portofoliu un procentaj de acţiuni necotate, 28%, mult peste limita maximă admisă, de 10% din activul net, conform Ordonanţei de Guvern nr.24/1993, acţiuni a căror valoare a fost umflate în mod deliberat. În momentul înfiinţării sale, F.N.A. avea ca societate de depozitare Banca Comercială Ion Ţiriac. Banca a devenit societate de depozitare în decembrie 1998, relaţia de afaceri încheindu-se în octombrie 1999, o dată cu decizia societăţii de administrare de a închide conturile deschise, contractul de depozitare expirând în luna decembrie 1999.

Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare a fost înştiinţată de către bancă de acest fapt, dar tacit a încurajat funcţionarea F.N.A.-ului fără depozitar şi, mai ales, acest lucru nu a fost adus la cunoştinţa investitorilor. Cei mai mulţi dintre investitori au observat că activitatea F.N.A. a îngheţat la sfârşitul lunii mai, deşi suspendarea nu a fost anunţată în mod oficial. Problema este că atât timp cât autoritatea de reglementare şi supraveghere a pieţii de capital, C.N.V.M., nu a emis o hotărâre pentru suspendarea acţiunii F.N.A., operaţiunile acestuia sunt încă permise, şi nu este exlus ca investitorii comuni să aibă parte de surprize de genul răscumpărărilor făcute pe uşa din dos, aşa cum s-a întâmplat la F.N.I.

Vă mulţumesc.

Domnul Vasile Lupu:

Da. Vă mulţumesc.

Domnul Vasile Mândroviceanu are cuvântul.

Urmează domnul Bejinariu Petru.

Domnul Vasile Mândroviceanu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Comunismul a avut un obiectiv prioritar, pe care l-a realizat în foarte mare măsură, anume crearea omului nou.

Omul nou este cel căruia i s-au luat religia, proprietatea şi libertatea şi căruia i s-a falsificat istoria, ducând în final la o adevărată schimbare de identitate. Una dintre cele mai importante probleme ale României de azi o reprezintă reformarea prin educaţie a oamenilor, care să-i readucă pe români la rădăcinile lor istorico-spirituale, prin eliminarea substratului şcolarizării comuniste. Procesul este dificil deoarece societatea românească are o evoluţie îngrijorătoare, în sensul pierderii încrederii în propriile forţe şi în cei care-i reprezintă interesele majore, iar de modul în care va fi sau nu realizat, va depinde calea pe care România o va parcurge în secolul următor.

Reformarea de identitate necesită o judecată matură şi cinstită, capabilă să identifice şi să elimine pe cei interesaţi să ţină ţara în zona de influenţă a trecutului comunist şi din cauza cărora economia este paralizată iar populaţia sărăcită şi împinsă în braţele disperării. Este de neînţeles faptul că acum, când se vorbeşte atât de mult de privatizarea economiei, nimeni nu se preocupă şi de schimbarea sau privatizarea mentalităţilor, după 50 de ani în care creierele au fost umplute cu clişeele comuniste ale omului nou.

Reformarea de identitate a oamenilor înseamnă aşezarea instituţiilor, practicilor şi moravurilor politice în acord cu buna cuviinţă, cu morala şi interesele cetăţenilor, o aşezare pe un cod de conduită a vieţii numit etica responsabilităţii, înseamnă asumarea destinului istoric, de reconstruire din temelii a societăţii, capabilă să înfrunte cu fermitate trecutul roşu dezastruos.

Omul nou, comunist, a adus ţara la punctul de cumpănă în care resurecţia societăţii civile se dovedeşte a fi greu de îndeplinit, fiindcă această societate a fost destructurată mult mai radical decât cele din alte părţi ale fostului imperiu roşu şi capacitatea ei de a se reface, de a-şi vindeca rănile s-a redus mult, impunând cu necesitate o adevărată terapie de şoc. Pentru acest lucru, opera de reformare a omului în societatea românească trebuie să fie înfăptuită de toate forţele naţiunii, spre a ne putea continua drumul în istorie, păstrându-ne primatul sufletului asupra trupului, al luminii asupra întunericului şi al biruinţei binelui asupra răului.

Reformarea omului şi a societăţii civile este subiectul politic capital al postcomunismului românesc, problema românească stând în triada: ce am fost, ce suntem şi ce trebuie să fim.

Mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Vasile Lupu:

Vă mulţumesc.

Are cuvântul domnul Bejinariu Petru, se pregăteşte domnul Barbaresso Emanoil Dan.

Domnul Petru Bejinariu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Doamnelor şi domnilor,

Intitulez declaraţia de astăzi "O manifestare culturală antiromânească la Cernăuţi, cu sprijinul ambasadei române de la Kiev".

În ziua de 15 iunie 2000, admirabil supranumit "Anul Eminescu" au avut loc manifestările culturale ocazionate de dezvelirea statuii lui Mihai Eminescu.

Din România au participat la invitaţii delegaţiile judeţelor Suceava şi Botoşani şi reprezentanţi ai Departamentului pentru relaţiile pentru românii de peste hotare.

La adunarea festivă au luat cuvântul reprezentanţii administraţie regionale de stat Cernăuţi, cum era firesc, dar şi persoane fără semnificaţie pentru eveniment, cuvântările domniilor lor nefiind traduse în limba română.

Mesajul domnului Emil Constantinescu, preşedintele României, a fost prezentat de către domnul consul Ivan Ilie, iar despre însemnătatea monumentului, cu ignorarea istoriei românilor, a vorbit domnul ambasador Alexandru Cornea. Ambele cuvântări au fost traduse în limba ucraineană.

Corul românesc "Dragoş Vodă" adus la Cernăuţi şi urcat pe scenă nu a intonat nici un vers. Elevii şi cadrele didactice de la şcolile româneşti din regiunea Cernăuţi n-au participat, fiind informate că manifestarea culturală are loc la o altă dată.

Populaţia ucraineană a venit cu multe steaguri mari şi mici, iar steagul tricolor a lipsit cu bună premeditare.

S-au difuzat fluturaşi, cu texte antiromâneşti, în care, între altele scria că ziua de 15 iunie este "ziua neagră a Bucovinei ucrainene".

Am solicitat şi noi accesul la microfon, dar domnul consul ne-a comunicat că guvernatorul regiunii Cernăuţi nu este de acord, spre a nu se face politică.

În realitate, decizia a luat-o domnul ambasador Cornea, care în cuvântul domniei sale a vorbit cu mare admiraţie despre împlimentarea cu succes a prevederilor Tratatului politic de bază dintre România şi Ucraina. Excelenţa sa a omis, însă, să vorbească şi despre accentuarea procesului de deznaţionalizare a românilor, la care ambasada română asistă sau chiar participă, precum este cazul acestei manifestări. Menţionăm că la 28 mai a.c. a avut loc al doilea congres al intelectualilor români din nordul Bucovinei, câţi au mai rămas, în care s-a prezentat un nou memorandum.

În acest al doilea memorandum au fost prezentate solicitări punctuale pentru comunităţile româneşti rămase pe străvechi pământ românesc, solicitări formulate în litera prevederilor art. 13 din Tratatul româno-ucrainean, care nu se respectă de către autorităţile ucrainene.

Oficialităţile din judeţul Suceava şi Botoşani au fost complet neglijate de către consul şi ambasador, ambii fiind foarte preocupaţi de buna lor imagine în media ucraineană.

Se confirmă, din nou, ceea ce noi spunem din anul 1997, inclusiv de la această tribună, că parafarea, semnarea şi ratificarea de către coaliţia C.D.R. – U.S.D. – U.D.M.R. a Tratatului româno-ucrainean rămâne un act de abandonare a românilor din nordul Bucovinei, Ţinutul Herţa şi sudul Basarabiei.

Mulţumesc.

Domnul Vasile Lupu:

Vă mulţumesc.

Are cuvântul domnul Barbaresso Emanoil Dan, se pregăteşte domnul Cotrutz Constantin Eremia.

Domnul Emanoil Dan Barbaresso:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Watergate-ul românesc, "scandal politico-financiar la Bucureşti"("Le Monde"), "Watergate-ul românesc", "Eventuala revenire a lui Iliescu la putere nelinişteşte cancelariile occidentanle ("Le Monde"), "După ce a negat orice fel de implicare în această afacere, Iliescu şi-a amintit subit de milioanele de franci din fondurile publice care au fost utilizate pentru tipărirea afişelor sale electorale" citez tot din "Le Monde".

Aceasta este imaginea României la ora actuală în presa internaţională. O ţară în care un fost preşedinte al ţării şi un fost partid de guvernământ sunt implicate în cazuri de corupţie de tip "caracatiţa". O ţară în care ilegalităţile comise de Partidul Democraţiei Sociale din România au prejudiciat bugetul de stat cu 5,2 miliarde lei. O ţară în care un fost Preşedinte, în prezent lider de partid, sfidează legea şi cetăţenii ţării.

Cum este posibil ca Ion Iliescu să nu răspundă la citaţia Parchetului, invocând mereu "agenda încărcată"?

Cum este posibil ca P.D.S.R. să ceară Parchetului consultări prealabile înainte ca Ion Iliescu să binevoiască să dea curs citaţiei? Cât timp vom mai tolera ca independenţa organelor judiciare să fie dispreţuită într-un mod atât de deşănţat?

Ştim că în Constituţie nimeni nu este mai presus de lege.

Desigur, noi înţelegem, domnule Iliescu, de ce anume evitaţi colaborarea cu justiţia română şi franceză. Nu este chiar la îndemâna oricui să explice pătrunderea ilegală în ţară a: 13 tone de afişe electorale în 1996; 10 transporturi conţinând fotografii publicitare, pliante şi etichete comandate de P.D.S.R. în Franţa, dintre care: 2,1 milioane fotografii; 5 milioane caledare; 21 milioane autocolante (21 de milioane, repet! Când populaţia României este de 23 de milioane!); 100.000 brelocuri; 10.000 poşete; 1 milion pliante; 3,6 milioane afişe, în valoare totală de 9 milioane de franci francezi.

Cum de aţi putut conduce România fără a avea controlul propriilor acţiuni? Ne întrebăm dacă aţi instituţionalizat ilegalitatea cu bună ştiinţă sau din iresponsabilite? Ce este mai gravă, iresponsabilitatea politică sau complicitatea consimţită la ilegalitate?

Domnule Iliescu, domnilor din P.D.S.R., încetaţi cu ilegalităţile! Respectaţi-i pe cetăţenii acestei ţări şi nu-i mai ameţiţi cu demagogie ieftină, pentru ca între timp, dumneavoastră să favorizaţi îmbogăţirea unor grupuri de interese.

Nu mai oferiţi lumii internaţionale prilejul să ne arate cu degetul exact în momentul în care Guvernul României a câştigat încrederea organismelor financiare internaţionale! Când în ţară a pătruns o importantă infuzie de capital, ca urmare a prelungirii acordului stand-by cu F.M.I., cu Banca Mondială şi Uniunea Europeană.

De ce aplicaţi "legea tăcerii" specifică grupărilor mafiote? Respectaţi justiţia, colaboraţi cu ea şi asumaţi-vă responsabilitatea pentru acţiunile întreprinse. În actuala situaţie, orice amânare, orice tragere de timp lezează grav interesele naţionale.

Vă mulţumesc.

Domnul Vasile Lupu:

Vă mulţumesc.

Are cuvântul domnul deputat Cotrutz Constantin Eremia, se pregăteşte domnul Szilágyi Zsolt.

Domnul Constantin Eremia Cotrutz:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Am în faţa ochilor un grafic al evoluţiei alocaţiilor de la bugetul de stat în perioada 1996 – 2000 şi alături, coincidenţă, Contractul cu România.

Mă întreb a câta oară dacă diriguitorii şi redactorii acestui contract s-or fi cunoscut, pentru că, judecând după consecinţe, personalităţile în cauză sunt disociate şi disonante.

Nu mai este de mirare că cercetătorii se reprofilează sau emigrează, nu este de mirare că viitoarea generaţie de tineri cercetători este sublimă, dar lipseşte cu desăvârşire, nu va mai fi de mirare un viitor apropiat cu amfiteatre pustii, cu biblioteci goale, cu laboratoare antideluviene, servind ca adăpost unor vise îngropate înainte de a se naşte.

Au ajuns normale remarcile conform cărora a fugi în afară este singura soluţie. A rămâne echivalează cu a fi fraier. La asemenea salariu, aşa calitate.

Cercetare? Care cercetare? Cine are nevoie de aşa ceva?

Este adevărat doar în parte că societatea evoluează şi fără visători, eroi ai muncii prost plătite, potenţial depresivi, viitori clienţi ai clinicilor de spălare a creierelor, dar numai pentru o scurtă perioadă de timp.

Societatea care se va baza pe lipsa de cultură socio-politică, pe rebuturile intelectuale pe care semidocţii vechi şi noi le pregătesc asiduu, nu poate fi decât una slabă, disociativă, inevitabil sortită segregării.

Şi să ne mirăm că peste câţiva ani NATO va trage limita geo-economică la Carpaţi? Oare menţinerea activă a punctelor de vamă în inima ţării să fie doar o impresie?

Sute de tineri iau anual calea exilului, obligaţi de mocirla şi de debusolarea celor pe care i-au votat în 1996. Mulţi s-ar întoarce, dar cine se poate întoarce într-o închisoare sordidă, plină de mentalităţi obscure şi de manierele de miliţieni de getou întâlnite la tot pasul în structurile de decizie, plimbate elegant şi pe banii noştri în cele mai înalte ministere.

Care doctorand revine în laboratoarele dotate a la anii ’70, când în afara ţării a muncit pe bani adevăraţi şi cu aparatură modernă?

Pentru ce să te înscrii la doctorat în România, când munca ta nu este remunerată, iar de rezultate corecte şi competitive la nivel internaţional nu poate fi vorba?

Toţi aceşti tineri au privit întâi cu speranţă, apoi cu nedumerire, apoi cu groază şi în final cu scârbă la evoluţia curbei alocaţiei bugetare pentru învăţământ şi cercetare.

Practic, alimentaţi ca un muncitor de canal, cu salariul echivalent cu al unui gunoier, deproteinizaţi şi demoralizaţi, aduşi la nivelul gânditorului cu bască, fiţi siguri că vor pleca în continuare.

Golind ţara de tineri o veţi fura de viitor, domnilor guvernanţi! O veţi alimenta cu nulităţi şi cu semidocţi. Veţi face din ea o rezervaţie de alienaţi, la care nici ajutoarele din Occident nu vor mai fi de folos şi nici NATO sau Uniunea Europeană.

Tinerii prost plătiţi vor continua să spargă site-urile pe Internet ale Parlamentului României, aplicând stigmatul corupt pe faţa acestuia. Alţii vor continua să cânte pe stradă pentru bani, alţii îşi vor împărţi timpul între două job-uri, la fel de prost plătite.

Iar concluzia tristă este una singură: nimeni nu are nevoie de intelectuali în România. Poate doar nostalgicii culturii reale.

Din punctul de vedere al intelectualului, al cercetătorului, România se transformă, pe zi ce trece, într-o imensă temniţă din care nu poţi decât să te bucuri că scapi. Şi după ce-i veţi alunga pe toţi, domnilor guvernanţi, cine va mai vota? Toţi. Şi munci? 1%. Şi gândi? 0.

Vă mulţumesc.

Domnul Vasile Lupu:

Vă mulţumesc.

Are cuvântul domnul Szilágyi Szolt, se pregăteşte domnul Sonea Ion. Este prezent? Este.

Domnul Szilágyi Szolt:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Am aflat cu stupoare şi indignare faptul că unii angajaţi ai S.R.I. din judeţul Bihor încearcă prin diferite metode să influenţeze politica locală a judeţului.

Se pare că după cazul judeţului vecin, Satu Mare, şi în Bihor S.R.I. sau unii agenţi din S.R.I. doresc să fie un factor ce influenţează procesul de negociere privind funcţiile de conducere ale autorităţilor locale.

Sunt partide care chiar ameninţă dacă ajung la putere: S.R.I şi Garda financiară vor fi mobilizate împotriva adversarilor politici.

Presiunile de intimidare a unor consilieri aleşi prin metodele ce amintesc de securitatea regimului comunist este un fenomen ce arată vulnerabilitatea noilor instituţii, dar ridică şi semnul întrebării în ceea ce priveşte controlul asupra unor instituţii ce au atribuţii în domeniul siguranţei statului.

Stimate domnule Costin Georgescu, vă rog respectuos să anchetaţi cazurile din judeţul Satu Mare şi judeţul Bihor, iar dacă se adevereşte că unii ofiţeri S.R.I. au încercat să influenţeze luarea deciziilor politice sau comportamentul politic al unor consilieri, de exemplu la şedinţa constitutivă a Consiliului judeţean, vă cer să luaţi măsurile de rigoare.

După ce preşedintele Emil Constantinescu este nevoit să medieze între S.R.I şi Comisia pentru studierea arhivelor securităţii, fiindcă S.R.I. interpretează după placul lui legea votată de Parlament, se pune întrebarea firească: este sau nu S.R.I.-ul o instituţie apolitică ce are atribuţii numai şi numai în domeniul siguranţei naţionale? Este sau nu o atribuţie conferită de lege, eventuala implicare în viaţa politică? A reuşit sau nu S.R.I. să demonteze această imagine creată de vechea securitate că aceste structuri sunt stat în stat.

Domnule director, ştiu că în trecut a existat o structură organizatorică în cadrul serviciilor destinată exclusiv cu urmărirea unor cetăţeni de etnie maghiară.

Vă întreb, deci, dacă după 10 ani de la schimbări, mentalitatea acestor structuri mai persistă în cadrul serviciilor?

Domnule director Costin Georgescu, vă întreb dacă aveţi cunoştinţă de ofiţeri S.R.I. care consideră că participarea unor cetăţeni de etnie maghiară la conducerea unui judeţ este un pericol la adresa siguranţei naţionale, deci trebuie evitată?

Dacă se adevereşte că ofiţeri din serviciile secrete, prin diferite metode au încercat să influenţeze procesul de negociere pentru posturile de conducere a judeţului nostru, care sunt măsurile care vor fi luate ? Dacă se vor lua şi măsuri preventive?

Aş dori să vă întreb, totodată, ce face conducerea S.R.I. pentru evitarea implicării cadrelor serviciului în viaţa politică?

Îmi exprim, totodată, dezacordul faţă de faptul că unii membrii marcanţi din actuala opoziţie, care de altfel au avut şi o funcţie importantă în conducerea judeţului în perioada trecută, ameninţă cu utilizarea şi folosirea S.R.I. şi a Gărzii financiare, împotriva adversarilor politici, în caz că vor câştiga la alegerile parlamentare din acest an.

Fenomenul nu este numai trist, dar este în acelaşi timp şi îngrijorător.

Cer, totodată, Comisiei parlamentare pentru controlul S.R.I.-ului să cerceteze dacă activitatea serviciului a rămas apolitică sau există cadre din S.R.I. care încearcă să influenţeze procesul de negociere pentru posturile de conducere din diferite judeţe din Ardeal.

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Vasile Lupu:

Vă mulţumesc.

Are cuvântul domnul Sonea Ioan.

Domnul Ioan Sonea:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

În urmă cu aproximativ două luni, printr-o intervenţie făceam cunoscute lucruri anormale sub aspect organizatoric şi de coordonare, cu care se confruntă sistemul medical din instituţiile de învăţământ preuniversitar.

În datele de 16 şi 17 mai depuneam la Comisia pentru sănătate şi prin Comisia pentru muncă şi protecţie socială la Ministerul Sănătăţii un memoriu al medicilor şi asistenţilor medicali de la cabinetele din Bistriţa şi apoi din partea cadrelor sanitare de la căminele şi grădiniţele din Bistriţa la Comisia pentru sănătate şi Ministerul Sănătăţii. Prin aceste documente cadrele sanitare aduceau la cunoştinţa instituţiilor competente de specialitate câteva aspecte, astfel:

1. lipsa unui statut clar de funcţionare a reţelei de medicină şcolară, prin inexistenţa unui for tutelar pentru cabinetele şcolare şi a unei legislaţii specifice;
2. lipsa de fonduri pentru reţete gratuite elevilor din afara oraşului sau judeţului, aflaţi în imposibilitate de relaţie cu medicul de familie, locuind în internate sau gazdă şi care nu pot suporta costul integral al medicamentelor;
3. grave probleme privind plata la timp a salariilor, neaplicarea indexărilor salariale şi a prevederilor Ordonanţei de urgenţă nr. 24 din 2000 privind salarizarea personalului din sectorul bugetar. Apoi, personalul cabinetelor şcolare din judeţul Bistriţa Năsăud nu a beneficiat încă de al 13-lea salariu pe 1999;
4. marginalizarea medicilor şcolari sub aspect profesional şi social, prin neacordarea dreptului de a elibera reţete gratuite, bilete de trimitere şi de internare şi necorelarea salariului cu activitatea desfăşurată şi pregătirea de specialitate;
5. lipsa de solicitudine a direcţie de sănătate publică a Casei de Asigurări de Sănătate, a spitalului judeţean faţă de problemele cadrelor sanitare din cabinetele şcolare şi cămine.
6. din păcate, nu numai la nivel judeţean se constată nepăsare faţă de acest domeniu, ci şi din partea Ministerului Sănătăţii, care iată, după o lună nu binevoieşte să răspundă demersurilor făcute.

Astfel de acţiuni au fost întreprinse de reprezentanţi ai medicinei şcolare şi din alte judeţe. Oare chiar nu merită respect şi recunoaştere medicii şi asistentele medicale care desfăşoară activitate atât profilactică, precum şi curativă, într-un mediu atât de sensibil şi expus şi care reprezintă, de fapt, viitorul României. Să fie nepăsarea sora inconştienţei când se "abordează" în acest mod un domeniu important de către actualii guvernanţi? Cred că o minimă decenţă impune un răspuns la solicitările unor oameni nedreptăţiţi astăzi, de cei pe care-i susţin prin impozite şi taxe. Sper într-o soluţionare rapidă a problemelor din acest domeniu.

Vă mulţumesc.

Domnul Vasile Lupu:

Domnul Tăvală Tănase este în sală? Nu este.

Domnul Pantelimon Vasile? Are cuvântul.

Domnul Vasile Panteliuc:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte. Sunt Panteliuc şi nu Pantelimon!

Prin această declaraţie politică pe care doresc să o fac astăzi, 20 iunie 2000 în Camera Deputaţilor, atrag atenţia Parlamentului României, preşedintelui Republicii şi Guvernului ţării despre pericolul în care se află pădurile ţării, care sunt supuse unor tăieri abuzive, cu efecte imprevizibile asupra echilibrului ecologic.

Sunt de acord – şi precizez acest lucru – cu restituirea pădurilor vechilor proprietari. Dar punerea în posesie a pădurilor trebuie făcută în condiţii care să garanteze buna gospodărire şi menţinerea continuităţii lor.

Aceste condiţii pot fi create numai de existenţa unui regim silvic bun şi complet, existenţa unor structuri teritoriale de aplicare a regimului silvic, a unor instrucţiuni, a unor structuri de control şi a unor legi de apărare a personalului silvic, adecvate perioadei actuale, când agresivitatea asupra pădurilor ţării este în creştere.

În prezent, se încearcă, în scopuri electorale, punerea în posesie a pădurilor, prin presiuni asupra personalului silvic, fără a avea create toate condiţiile de aplicare a Legii nr. 1/2000, lege care ea însăşi are multe lacune şi neclarităţi, care pot facilita comiterea de erori şi chiar abuzuri de către oameni de rea-credinţă.

Timpul nu-mi permite să dau exemple, dar ele se pot găsi în teritoriu.

Pădurile care au fost puse în posesie, în baza Legii nr. 18 din 1991, în suprafaţă de 340.000 hectare sunt tăiate ras sau brăcuite urmînd ca vânturile să doboare arborii ce au mai rămas, iar locurile defrişate nu au fost împădurite, terenul fiind supus eroziunii şi alunecării. Multe din terenuri au fost transformate în păşuni sau fâneţe şi chiar în terenuri arabile.

Se cunoaşte că în perioada 1923-1937, în condiţii economice şi sociale asemănătoare, pădurile României au fost diminuate cu suprafaţa de aproape 2 milioane hectare şi nu era dotarea tehnică actuală, respectiv: gatere rapide, fierăstraie mecanice, autotractoare, autoremorci.

Oare se doreşte ca cele 3 milioane hectare pădure ce vor fi privatizate să aibă soarta celor puse în posesie între cele două războaie mondiale, sau celor peste 300.000 hectare puse în posesie în baza Legii nr. 18 din 1991?

Cine are interes să producă catastrofe ecologice în România?

De altfel, simţim aceste efecte, care se manifestă în prezent în secete excesive, inundaţii catastrofale, alunecări de teren, avalanşe de zăpadă.

Stimaţi colegi,

Consider că neluarea măsurilor de oprire şi prevenire a distrugerii pădurilor constituie un pericol pentru siguranţa naţională a României.

Domnilor guvernanţi şi politicieni de la putere,

Stabiliţi norme clare de aplicare a legii ce poartă nr. 1/2000!

Modificaţi-o prin Ordonanţă de urgenţă, dacă este nevoie, pentru a preveni distrugerea pădurilor, spre binele viitorilor proprietari, dar mai ales spre binele copiilor şi moştenitorilor acestora şi a societăţii româneşti.

În acelaşi timp, vă rog să protejaţi corpul silvic, pentru că acesta are marele merit - şi vă rog să reţineţi – de a fi creat şi menţinut până în prezent cele mai frumoase şi valoroase păduri din Europa.

Întregii clase politice din România îi adresez rugămintea să nu mai folosească pădurea în scopuri electorale, spre a nu fi blestemaţi de urmaşi.

În încheiere, doresc să precizez încă o dată că sunt pentru restituirea pădurilor adevăraţilor proprietari şi moştenitorilor acestora, care dovedesc lucrul acesta cu acte în regulă, şi nu impostorilor, dar restituirea să se facă în condiţii care să garanteze buna gospodărire şi menţinerea continuităţii acestora.

Vă mulţumesc.

Domnul Vasile Lupu:

Da. Vă mulţumesc.

Domnul Ionescu Alexandru este prezent? Nu este prezent.

Stimaţi colegi,

Cu aceasta, am încheiat programul nostru de intervenţii.

Trecem la dezbaterea proiectelor de pe ordinea de zi.