Parliamentary debates

Lucrările au fost conduse de domnul Valer Dorneanu, preşedintele Camerei Deputaţilor, asistat de domnii Radu Stroe şi Tudor Mohora, secretari.

Domnul Valer Dorneanu:

Stimaţi colegi,

Vă rog să-mi permiteţi să începem şedinţa de astăzi destinată, în prima parte, intervenţiilor parlamentarilor şi, pentru a urma alternanţa prevăzută de regulament, permiteţi-mi să dau cuvântul reprezentantului Partidului Democrat, domnul Ioan Oltean.

Domnul Ioan Oltean:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor colegi,

Declaraţia mea din dimineaţa aceasta este determinată de apariţia Ordonanţei nr.26, ordonanţei de urgenţă, pentru modificarea şi completarea Legii audiovizualului, nr. 48/1992.

La sfârşitul anului trecut, Consiliul Naţional al Audiovizualului făcea un pas curajos şi lăudabil de deschidere în mass-media electronică românească prin scoaterea la concurs pentru primăvara anului 2001 a unor frecvenţe de radio-difuziune pentru postul de mare putere de la 2 la 60 KW.

Aceste frecvenţe reprezentau o parte din lista disponibilă pentru România din Planul de la Geneva.

Decizia a fost primită cu satisfacţie de operatorii privaţi de Radio din România, care vedeau în această triere a societăţilor viabile şi o tendinţă de înlocuire a puzderiei de frecvenţe de putere mică deţinute de diverşi titulari de licenţă mai mult sau mai puţin serioşi.

Foarte important era că prin scoaterea la concurs, sub formă fragmentată, pe municipii sau judeţe, chiar mai multe pentru oraş, de exemplu pentru Bistriţa erau 4 frecvenţe, şi nu sub forma unui canal unic de acoperire naţională, se dădea posibilitatea şi investitorilor autohtoni să participe la acest concurs la una sau mai multe frecvenţe, în funcţie de capacitatea financiară a fiecăruia.

În majoritate, aceştia se orientau să devină reţele regionale legate de comunităţile locale, singura soluţie de concurenţă loială la posturile de acoperire naţională.

În mod abuziv, Guvernul, printr-o ordonanţă de urgenţă, a blocat decizia Consiliului Naţional al Audiovizualului, limitând atribuţiile acestei autorităţi publice autonome care funcţionează în baza unei legi organice, şi anume Legea nr.48/1992, şi care este subordonată direct Parlamentului şi, în felul acesta, au îngrădit şi asigurarea pluralismului opiniilor şi favorizarea liberei concurenţe.

Principalul motiv invocat, o versiune nouă a sloganului "Nu ne vindem ţara", în speţă "Nu ne vindem eterul ţării", susţine necesitatea reţinerii acestor frecvenţe pentru alt canal public.

În mod ciudat, nu a existat nici un protest atunci când, în urmă cu doi ani, primul canal privat de acoperire naţională a fost câştigat de un grup de investitori străini asociaţi cu investitori români apropiaţi fostei Opoziţii.

Din păcate, imediat după câştigarea acelui concurs, proaspeţii titulari de licenţă au solicitat schimbarea caietului de sarcini. Nici până în ziua de azi respectivul operator nu funcţionează în parametri tehnici maximi din condiţiile iniţiale de concurs.

Acţiunea Guvernului este o ingerinţă dură a politicului în libertatea presei şi în activitatea unei autorităţi publice autonome care funcţionează în baza unei legi organice şi este subordonată direct Parlamentului.

Tot atât de gravă este şi sabotarea întreprinderilor mici şi mijlocii cu capital românesc din mass-media electronică, sufocată de taxe şi supusă la discriminări cărora le este astfel îngăduit accesul la dezvoltare prin creşterea acoperirii cu semnal de calitate.

Prin ordonanţa emisă se încălcă însă şi Recomandarea nr. 23 din 12.XII.2000 a Consiliului Europei şi Convenţia europeană privind dreptul la libera exprimare, care solicită independenţa instituţiilor de reglementare din domeniul audiovizualului, dându-le, în felul acesta, şi atribuţii în acordarea licenţelor de emisie.

Cerem, aşadar, retragerea imediată a acestei ordonanţe care creează un precedent periculos de îngrădire a libertăţii presei şi nesocotire a Constituţiei, dar, în plus, contravine flagrant promisiunilor făcute de actuala Putere de a nu folosi sistemul ordonanţelor de urgenţă în a reglementa domenii ce cad sub incidenţa legilor organice.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Dau cuvântul domnului deputat Canacheu Costică. Domnul Costică Canacheu? Nu este.

Domnul deputat Napoleon Pop. Urmează domnul deputat Drăgănescu Ovidiu Virgil.

Domnul Napoleon Pop:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Problemele de politică economică necesită soluţii, fără îndoială, dar care nu se pot abate de la principiile economiei de piaţă şi de la angajamentele asumate de România prin Acortul European şi în calitatea sa de membru fondator al Organizaţiei Comerţului Internaţional.

Recenta măsură de interzicere a exportului de buşteni este un exemplu de încălcare flagrantă a înţelegerilor României în ceea ce priveşte participarea la zone de comerţ liber. Astfel, Acordul European de asociere între România şi comunităţile europene, încheiat în 1993, stipulează în mod expres la Capit.I, art.10, că "restricţiile cantitative şi măsurile având efect echivalent restricţiilor cantitative la importurile în Comunitate ale produselor originare din România vor fi abolite la data intrării în vigoare a acordului".

Aceasta înseamnă că regimul de liberalizare a exporturilor naţionale nu poate fi întors din drum, cu atât mai mult cu cât se ajunge la interzicere.

Personal, sunt de acord că exportul de buşteni nu este benefic pentru România, dar reţinerea acestora în ţară pentru transformări superioare trebuie făcută prin alte pârghii de politică economică internă, şi nu prin interzicerea pur şi simplă a exportului la frontieră.

După cum se vede, hotărârea interzicerii nu este însoţită de măsură de acompaniere care să stimuleze prelucrarea lemnului la intern şi oferta de export de produse din lemn cu valoare adăugată ridicată. În schimb, ne putem aştepta fie la reducerea activităţii de exploatare, fie la creşterea stocurilor de buşteni, cu consecinţele de rigoare.

Este interesant, de asemenea, că măsura interzicerii apare şi ca efect al reducerii impozitului pe profitul realizat din exporturi.

Pe plan extern, măsura va fi privită ca o deviere majoră de comportament faţă de angajamentele asumate, percepţia finală fiind aceea de externalizare, pe alte pieţe, a unei instabilităţi legislative interne. Se produc dificultăţi atât la nivel de guverne, mecanismul consultărilor fiind evitat, cât şi la nivelul agenţilor economici aflaţi fie în fluxul de import-export, sau sunt angajaţi în procese productive bazate pe importuri din România.

Cred că Executivul nu trebuie să manifeste slăbiciuni în faţa unor presiuni fals patriotice din partea unor cercuri de influenţă cu o reprezentativitate infinit mai mică decât statura unui guvern care şi-a asumat obligaţii internaţionale.

De asemenea, în faţa unor astfel de situaţii se pare că ministrului integrării nu i-a fost solicitat avizul, în timp ce ministrul elaborator a evitat atât consultarea internă, cât şi pe cea internaţională, care se impunea prin clauzele Acordului European.

Mai mult, într-un proces de intergrare europeană, în care pieţele se deschid, trebuie să se înţeleagă că măsurile de protecţie nu se iau la frontiere, ci în cadrul mecanismului economic intern.

Cred că mai benefice decât măsura interzicerii erau revenirea la cota de 25% impozit pe profit la exportul de buşteni, se puteau impune fasonări complexe obligatorii ale buştenilor atât pentru livrări pe piaţa internă, cât şi pentru exporturi, dar mai ales se puteau acorda facilităţi fiscale pentru societăţile implicate în prelucrările superioare ale lemnului de provenienţă internă.

Prin acest exemplu nefericit nu facem să demonstrăm decât subţirimea profesională în politica economică internă şi inadaptabilitatea noastră la angajamentele externe asumate prin acorduri şi ce este cel mai rău este categorisirea României ca ţară imprevizibilă în comportament faţă de parteneri externi, tocmai de la cei de la care avem nevoie de sprijin pentru integrarea noastră în Uniunea Europeană.

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Valer Dorneanu:

Domnul deputat Popa Cornel. se pregăteşte doamna deputat Popa Constanţa, de la PRM.

Domnul Cornel Popa:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Cooperativele de credit ale cooperaţiei, asociate la Casa Centrală CREDITCOOP, sunt înfiinţate între anii 1950-1960, ele dobândind în timp şi o bună experienţă.

De-a lungul acestei perioade, pe lângă activitatea de creditare, au făcut şi operaţiuni de mandat pentru CEC, pentru Loteria Naţională, Casa de Pensii, au participat până şi la subscrierea de cupoane cu ocazia declanşării procesului de privatizare.

În 1996, Legea nr.109, a cooperaţiei de consum şi a cooperaţiei de credit, le-a redat dreptul la patrimoniul confiscat abuziv în 1948 şi le-a numit "bănci populare", continuatoare a celor desfiinţate abuziv.

La adoptarea acestei legi, în România existau în jur de 700 de cooperative de credit răspândite pe întreaga suprafaţă a ţării. Până în decembrie 2000, cooperativele erau asociate la nivel judeţean în comisii judeţene, apoi în case teritoriale judeţene, iar la nivel central, în Casa Centrală CREDITCOOP, numărul membrilor cooperatori ajungând la aproximativ 1.800.000. În anul 2000, aceste cooperative au acordat împrumuturi în valoare de 1.725 de miliarde de lei.

Cooperativele bihorene au acordat aproape 9% din această sumă, mai exact 155 de miliarde de lei, unui număr de 21.572 de membri, detaşând judeţul, ca lider prin rezultate.

Spuculându-se lacunele Legii nr.109/1996, s-au înfiinţat în marile oraşe ale ţării aşa-zisele cooperative de credit, cu încălcarea principiilor cooperatiste. Nu pomenim numele unor astfel de cooperative "independente", deoarece ele s-au făcut deja cunoscute prin numărul enorm de depunători care-şi aşteaptă restituirea depozitelor băneşti.

Guvernul a emis Ordonanţa de urgenţă nr. 114/30.06.1999, suspendând înfiinţarea de noi cooperative de credit. Deci, această ordonanţă nu i-a determinat pe cei vizaţi să înceteze, extinzându-se noi agenţii la nivel de ţară.

Guvernul a fost pus în situaţia de a reglementa din nou activitatea cooperativelor de credit prin Ordonanţa de urgenţă nr. 97/2000, cu 287 de articole, şi Ordonanţa de urgenţă nr. 272/2000, care, în afara părţilor bune, cum ar fi cele legate de supravegherea prudenţială, de indicatorii de solvabilitate, lichiditate, eficienţă economică, cuprinde şi prevederi ce afectează situaţia patrimonială, organizatorică şi economică a cooperativelor de credit.

Dorim să atragem atenţia că activitatea cooperativelor de credit este preponderent cea specifică Caselor de Ajutor Reciproc care nu au prestat operaţiuni de tip bancar sau plasamente financiare riscante. Spre exemplu, la cooperativele de credit din Bihor, ponderea creditelor neperformante este nesemnificativă - sub 3%.

Prin noua legislaţie, emisă anul trecut, în mod eronat se scot aceste unităţi din fireasca lor legătură de rudenie cu CAR-urile şi sunt plasate în zona unităţilor de factură bancară.

Vreau, prin această intervenţie, să atrag atenţia tuturor colegilor parlamentari că este păcat să distrugem acest sistem prin adoptarea celor două Ordonanţe, nr. 97/2000, respectiv 272/2000, fără a ne apleca responsabil asupra lor, în aşa fel încât să nu afectăm interesele celor peste 1.800.000 de membri activi şi nici buna funcţionare a sistemului cooperatist de credit.

Domnul Valer Dorneanu:

Vă mulţumesc.

Doamna deputat Popa Constanţa. se pregăteşte domnul deputat Baban Ştefan.

Doamna Constanţa Popa:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

De 11 ani asistăm la o degradare continuă a vieţii sociale în România.

Victime ale acestei degradări sunt, din nefericire, şi din ce în ce mai mulţi, copiii. Familia, cea care trebuie să le asigure condiţii decente de trai, de învăţătură şi de căldură părintească, a suferit numeroase transformări. S-au înmulţit familiile monoparentale, familiile şomere care nu au nici o sursă de venituri, a crescut numărul tinerilor care au copii în afara căsătoriei. Mizeria, în toate formele ei, îi determină pe mulţi copii să prefere strada unui cămin care nu le oferă condiţiile de care au nevoie.

Presa semnalează cazuri de copii bătuţi cu bestialitate de fraţi sau părinţi, dacă-i mai putem numi aşa, de cele mai multe ori pe fondul consumului exagerat de alcool.

Din cauza lipsei unei politici naţionale de sănătate a reproducerii, coerente şi consecvente, mame tinere îşi aruncă nou-născuţii la gunoi, îi abandonează sau îi internează în cămine.

Într-o lume a computerelor, a sateliţilor şi a imaginilor video, apar chipuri de copii descongestionate, transformate în adevărate stafii datorită părinţilor care le-au dat viaţă şi unei societăţi din ce în ce mai indiferente la problemele lor.

Toate acestea se întâmplă în România mileniului 3, deşi România în 1990 a adoptat, alături de alte 158 de state, o Declaraţie mondială în favoarea copilului şi un plan de acţiune pentru punerea în aplicare a acesteia.

Declaraţia-angajament semnată prevede printre altele că vom susţine respectarea rolului familiei, eforturile făcute de părinţi, colectivităţi şi de toţi cei care se ocupă de copii şi care le acordă îngrijire din primele clipe ale vieţii şi până la sfârşitul adolescenţei. În plus, recunoaştem nevoile specifice ale copiilor despărţiţi de familie.

Printre recomandările pe care Comitetul pentru drepturile omului le-a adresat României se regăsesc şi cele privind reconsiderarea rolului familiei în societate şi reducerea numărului de copii instituţionalizaţi.

Toate guvernele din 1990 şi până în prezent, chiar dacă au declarat că sunt preocupate de problemele familiei şi ale copiilor, nu au reuşit nici măcar să diminueze numărul copiilor care trăiesc în afara familiilor biologice.

Din ce în ce mai mulţi copii au luat drumul străzii în România şi tot mai frecvent cad pradă pieţei sexului. Această piaţă, sesizată în ultima vreme tot mai frecvent de presă, dă posibilitatea de a câştiga mulţi bani şi de aceea atrage atenţia organizaţiilor criminale. Se petrec asemenea fapte situate sub limita legii tocmai datorită lipsei unor reglementări legislative adecvate, ca şi a politicii de coordonare dintre acestea şi autorităţile îndrituite să acţioneze.

Avem datoria, ca reprezentanţi aleşi în Puterea legislativă, să nu mai fim indiferenţi la problemele copiilor şi mai ales ale celor fără familie.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Domnul deputat Ştefan Baban. Se pregăteşte domnul secretar Năstase Mihai.

Domnul Ştefan Baban:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

"Neputinţa, boală cronică a întreprinderilor mici şi mijlocii". Teoretic, întreprinderile mici şi mijlocii sunt considerate inima economiei româneşti.

În fapt, indiferenţa foştilor guvernanţi faţă de iniţiativa privată a fost puternic resimţită de micile firme, mai ales în ultimii ani.

După cum se ştie, întreprinzătorii au acuzat în mod repetat nivelul ridicat al fiscalităţii, accesul dificil la credite, dobânzile prohibitive impuse de bănci, chiriile ridicate şi accesul dificil la spaţiul de producţie, birocraţia copleşitoare şi corupţia. Mulţi au fost antreprenorii care au încercat să pună pe picioare o afacere. Puţini însă au reuşit să se pună pe piaţă. Şi mai puţini sunt cei care şi-au extins afacerile. Noul Guvern a oferit întreprinderilor mici şi mijlocii o serie de facilităţi care vor conduce probabil la o revigorare a sectorului.

Consider totuşi că este utilă cunoaşterea stării în care se află întreprinderile mici şi mijlocii şi ponderea lor în economia românească.

Conform datele existente, peste 97% din numărul societăţilor comerciale din România o reprezintă întreprinderile mici şi mijlocii. Dintre acestea, circa 67% au ca activitate principală comerţul. Un fapt îngrijorător este că doar 11% din întreprinderile mici şi mijlocii fac producţie, ceea ce duce la concluzia că majoritatea programelor de acţiune trebuie îndreptate spre acest obiectiv.

Între economie de piaţă, firmele mici şi mijlocii sunt considerate principala sursă de creare a noi locuri de muncă. În prezent, cele mai multe locuri de muncă create de întreprinderile mici şi mijlocii sunt în comerţ - 42%; în industrie - 25% şi în servicii - 13%.

În cadrul industriei, cea textilă şi cea alimentară au angajat cei mai mulţi salariaţi. Există zone economice unde majoritatea forţei de muncă lucrează în mici societăţi comerciale - comerţ, turism, agricultură.

Cu cei peste 40% din salariaţii economiei naţionale, întreprinderile mici şi mijlocii deţin o pondere de numai 27% din fondul de salarii în economie, ceea ce înseamnă că salariul mediu în acest sector este mai mic decât cel pe economie.

Structura profitului brut pe clase de mărimi evidenţiază că micro-întreprinderile domină în comerţ, pe când la nivelul întreprinderilor mijlocii industria deţine ponderea în această structură, urmată de comerţ.

Dar tragic este fenomenul manifestat în ultimii 3-4 ani: muncă în pierdere, care s-a întâlnit la toate întreprinderile mici şi mijlocii, indiferent de mărime. Grav este că pierderi s-au accentuat şi în industrie, în special în cea alimentară şi textilă, adică exact în ramuri industriale reprezentative pentru întreprinderile mici şi mijlocii.

Aşadar, acordarea fiscalităţilor, a facilităţilor fiscale pentru întreprinderile mici şi mijlocii reprezintă un balon de oxigen pe care sperăm că acestea vor şti cum să-l folosească.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Şi eu vă mulţumesc.

Domnul deputat Năstase Ioan, secretarul Biroului permanent. se pregăteşte domnul Ilie Neacşu.

Domnul Ioan Mihai Năstase:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi deputaţi,

Doresc să vă fac cunoscut un caz de încălcare a legii şi favorizare de încălcare a legii cu implicaţii multiple şi care are în spatele lui interese oculte, de grup, cu caracter politic şi care aduce atingere interesului naţional.

Un teren de la marginea oraşului Cluj-Napoca, în suprafaţă de 347 de hectare, prin mai multe falsuri, este scos din circuitul agricol, din baza de învăţământ a Institutului Agronomic, printr-o acţiune conjugată a fostului prefect de Cluj, a fostului preşedinte FPS şi a fostului secretar de stat de la Ministerul Agriculturii, Dragoş Tănăsescu, şi trecut în proprietatea unei firme, Polus, printr-o hotărâre nelegală a Comisiei judeţene a fondului funciar, contra sumei ridicole de 11.500 lei/m.p.

Şi ce este mai trist, că acţiunile nelegale continuă cu alte abuzuri, eliberându-se în aceste zile certificat de urbanism cu evaziune fiscală, continuarea demersurilor pentru obţinerea autorizaţiei de construcţie, în condiţiile în care Departamentul de control al Guvernului, condus de secretarul de stat Ovidiu Grecea, a constatat că acest teren, proprietatea statului român şi în administraţia Universităţii de Ştiinţe Agricole, aparţine domeniului public şi trebuie să rămână în administraţia Universităţii de Ştiinţe Agricole. Terenul aflat în domeniul public, fiind inalienabil şi imprescriptibil, nu putea fi înscris în proprietatea S.C. Polus decât cu încălcarea legii.

Oficiul pentru Studii Pedologice şi Agrochimice Cluj a stabilit că terenul este încadrat în clasa I de calitate, cu 83 de puncte de bonitate, ceea ce atrage interzicerea construcţiei de orice fel. Judecătoria Cluj-Napoca a procedat nelegal la intabularea acestui teren.

Întrucât declasarea terenului s-a făcut nelegal, s-au declanşat cercetări penale datorită falsificării documentelor. Nereguli cu privire la vânzarea şi intabularea terenului au fost constatate şi de către Ministerul Finanţelor, prin adresa nr.32.525 din 31.08.1999.

Ilegalităţile continuă însă în lanţ şi în prezent. La nivelul consiliului judeţean, continuându-se demersurile în vederea eliberării autorizaţiei de construcţie, cu publicitate pe posturile de Televiziune, deşi există dosare de cercetare penală.

Toate acestea, ne determină să sesizăm Parlamentul, procurorul general, Ministerul Justiţiei, Ministerul de Interne, Agenţia de Privatizare şi pe primul-ministru, Adrian Năstase, pentru respectarea legii, în vederea aplanării unui conflict ce poate deveni de mari proporţii pentru că, în spatele acestei acţiuni, se regăsesc şi alte interese oculte politice.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Vă mulţumesc şi eu, domnule deputat.

Are cuvântul domnul deputat Ilie Neacşu.

Domnul Ilie Neacşu:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Peste Prut, fraţii noştri barasabeni au optat pentru comunism, şi nu oricum. Le-au încredinţat comuniştilor lui Vladimir Voronin şi Puterea legislativă şi Puterea executivă şi sceptrul prezidenţial.

Sătui de binefacerile democraţiei din ultimul deceniu, de promisiunile deşarte ale Vestului, şi nu în ultimul rând de incompetenţa propriilor politicieni, basarabenii au votat duminică pentru locuri de muncă, pentru susţinerea frontului anticorupţie, pentru o protecţie socială reală, într-un cuvânt, pentru siguranţă.

Au procedat bine, au acţionat greşit? Vom vedea în lunile viitoare consecinţele unui astfel de vot.

Din păcate, evenimentele petrecute acum câteva zile la Chişinău sunt analizate la Bucureşti de către agenţii de influenţă şi mercenarii Occidentului după criterii bizare, rupte de realitatea crudă şi tragică a locuitorilor din Basarabia.

Eu cred că nu succesul comuniştilor lui Voronin trebuie analizat în primul rând, ci politica lamentabilă a guvernelor care au condus Moldova în ultimul deceniu.

De altfel, multe din fostele ţări socialiste au avut parte de guvernanţi diletanţi. Ajunşi în şaua puterii fără merite deosebite, pe criterii clientelare, sau pur şi simplu datorită hazardului, noii politicieni din Est au confundat de la început democraţia cu anarhia, economia de piaţă cu jaful şi averea ţării cu propriile societăţi comerciale.

Lipsiţi de experienţă politică şi de simţ pragmatic, aceştia au căzut rapid în cursele întinse de politicienii din Vest şi de comisarii lor, devenind o pradă uşoară pentru toţi cei ce le-au trecut pragul.

Percepţia populaţiei din estul Europei merge până acolo încât se consideră că guvernele instalate după ?89 în această zonă geografică au acţionat împotriva intereselor statelor pe care le-au reprezentat, distrugându-şi industria şi agricultura, subestimându-şi cultura şi istoria, lăsând pe drumuri milioane de cetăţeni, periclitând viitorul naţiunilor.

În tot acest timp au câştigat bişniţarii ridicaţi la rangul de întreprinzători strategici şi escrocii autohtoni.

Grosul popoarelor din zonă au sărăcit şi au flămânzit.

Fondul Monetar Internaţional şi Banca Mondială, două instrumente care-i îmbogăţesc pe unii şi-i vlăguiesc pe alţii, au avut un rol nefast şi în Republica Moldova. Dar nu-i oare momentul să ne întrebăm ce au făcut cei patru preşedinţi? Doi din stânga şi doi din dreapta Prutului: Snegur, Lucinschi, Iliescu şi Constantinescu.

Cât despre introducerea limbii ruse, ca a doua limbă oficială în Basarabia, eu cred că măsura are consecinţe mai mici decât decizia Guvernului Năstase şi a Parlamentului de la Bucureşti, de a oficializa limba maghiară în România. Cel puţin limba rusă este o limbă de circulaţie internaţională.

Nu este exclus ca votul de duminică din Basarabia să fi fost influenţat şi de solicitările Occidentului de a securiza graniţa de est şi de nord a României, inclusiv de a reintroduce vizele pentru cei ce doresc să pătrundă în ţara noastră din aceste direcţii. Să intri cu paşaport din Basarabia în România, în condiţiile în care în Europa se circulă liber? Este o măsură care i-a pus de gânduri pe toţi cetăţenii de peste Prut, aceştia simţindu-se abandonaţi de Guvernul de la Bucureşti.

În această săptămână, Guvernul Năstase doreşte o întâlnire cu partidele parlamentare pentru a stabili strategia integrării în NATO. Nu pun în discuţie faptul că, de 10 ani, toate guvernele şi-au elaborat strategii pentru a ne instala sub umbrela NATO, însă, pe măsură ce creşte dorinţa românilor de a adera la acest organism militar, interesul Occidentului de a ne lua sub aripa sa a scăzut.

Nu cumva România se află în postura peştelui care se zbate pe istmul dintre două ape, neştiind în ce parte să plonjeze pentru a reveni la vigoarea de altădată?

Dacă reprezentanţii Puterii actuale, instalaţi în diverse loje masonice, cunosc jocurile Occidentului şi că în ceea ce priveşte România cărţile sunt făcute, atunci toate strategiile către Vest sunt inutile, sunt dăunătoare şi păguboase.

Căsătoria de interes nu este acelaşi lucru cu cea bazată pe dragoste. Nu este prima dată când România se află la grea cumpănă. E important şi aliatul şi protectorul. Dar ceea ce trebuie să urmărim în aceste vremuri dirijate parcă de Satana este ca România să rămână întreagă, populaţia să simtă că politicienii se zbat pentru interesul naţional şi nu pentru propriile buzunare.

Altfel, poporul român nu va face distincţia între guvernele ultimilor 4 ani şi Guvernul actual şi ne putem trezi, cu sau fără voia Vestului şi a unora dintre noi, în postura de a reactiva comunismul şi România, pentru că, orice am zice, majoritatea covârşitoare a românilor suportau cu mai multă uşurinţă lipsa libertăţilor decât foametea generalizată de astăzi şi renunţarea la demnitate.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Vă mulţumesc şi eu.

Domnul deputat Mircea Ifrim. se pregăteşte domnul deputat Moisoiu Adrian.

Domnul Mircea Ifrim:

Stimate domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Intervenţia mea de astăzi este legată de faptul că starea de sănătate a populaţiei din România înregistrează actualmente cele mai scăzute niveluri din ultimii 40 de ani, aflându-se într-un proces de degradare alarmant.

Exemplific cu câţiva indicatori. Morbiditatea generală, ceea ce înseamnă numărul de cazuri noi de îmbolnăvire în cifre absolute, afectează 19,9 milioane de locuitori anual, deci 80% din populaţia ţării suferă de diverse afecţiuni. Menţionez că bolile cardiovasculare înregistrează o cotă dublă în ultimii 3 ani, în timp ce în ţările Europei aceste boli scad substanţial. Mortalitatea generală înregistrează 11,8 la mie, tuberculoza, spre exemplu, înregistrează 11,9 la 10 mii, îngrijorător fiind faptul că este afectată populaţia între 6-16 ani.

Toate acestea sunt o consecinţă a finanţării sistemului de sănătate. Dacă fac o comparaţie cu ţările din Europa de Est, suntem ultima ţară în suma pe care o afectăm din PIB, în timp ce noi afectăm 3,8%, Polonia afectează 4,6%, Cehia 7,5%, Ungaria 6,9%, Iugoslavia 7,7%, Bulgaria 4,7.

De asemenea, cheltuielile pentru sănătate în dolari pe cap de locuitor sunt ultimele. În timp ce noi afectăm 56,3 dolari pe cap de locuitor, Ungaria afectează 290, Cehia 380, Lituania 80 şi pot să continui lista. Dacă mă refer doar la finanţarea din anul 2000, Ministerul Sănătăţii şi Familiei a solicitat 12.501 miliarde de lei din care a primit 4.433 miliarde de lei, deci 35,46% din cerinţe. Finanţarea care se prelimină pentru acest an este de 5.722 miliarde de lei, ceea ce înseamnă că dacă la nivelul ratei inflaţiei o raportăm la finanţarea din anul precedent, situaţia se va menţine la fel, extrem de gravă.

În aceste condiţii, doresc să spun că fără luarea unur măsuri extrem de operative, starea de sănătate va degringola şi mai mult. În momentul de faţă, supravieţuirea unităţilor sanitare şi implicit a asistenţei medicale este condiţionată de alocarea unor prevederi de la bugetul de stat de cel puţin 1% din PIB pentru unităţile finanţate de Ministerul Sănătăţii şi Familiei şi aprobarea limitei de cheltuieli la fondul de asigurări sociale de sănătate la nivelul veniturilor realizate. Se impune, în contextul unei autonomii financiare reale, ca acest fond, constituit din contribuţii ale persoanelor asigurate să fie gestionat printr-o bancă şi nu prin Trezoreria statului de unde nu se percep dobânzi corespunzătoare. Se impune promovarea şi validarea unui act legislativ care să reglementeze această situaţie, pierderea dobânzii asociată cu rata de inflaţie duce la pierderi însemnate din fondurile destinate sănătăţii şi aşa insuficiente.

În condiţiile actuale, contribuţia personală pentru sănătate, gestionată de Ministerul Finanţelor prin trezorerie, reprezintă o modalitate inadmisibilă de atentat la sănătatea publică. Aş dori, de asemenea, să subliniez că trebuie ţinut seama de faptul că sumele provenite din contribuţiile de la fondul de asigurări de sănătate constituie un fond public cu caracter special. Aceşti bani trebuie să fie gestionaţi integral de Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, dar în prezent casa nu dispune de întreaga sumă. Acesta este unul din motivele care a condus la colapsul sistemului de sănătate. Această situaţie trebuie soluţionată în modul în care a soluţionat-o Ministerul Educaţiei şi Cercetării care, prin reglementări în vigoare, dispune de sumele extrabugetare ca să le ţină în conturi bancare şi nu la trezorerie. Este un paradox faptul că anual se strâng aproximativ 1,7 miliarde de dolari de la contribuabili. Suma cea mai mare din tot Estul Europei, dar starea de sănătate este cea mai precară în comparaţie cu aceste ţări.

De asemenea, menţionăm în acest context că la nivelul Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate la sfârşitul anului 2000 a existat un excedent de 6 mii de miliarde necheltuiţi, în timp ce la furnzitori, pe medicamente şi servicii, există datorii neplătite de aprox. 2500 miliarde de lei. Subliniez în încheiere faptul că starea de sănătate este precară, ar trebui luate măsuri ... (Vorbitorului i se întrerupe microfonul.)

Domnul Valer Dorneanu:

Am rugămintea să vă încadraţi în cele 3 minute, pentru că aţi cam depăşit de mult timpul. Rugămintea este să vă încadraţi în cele 3 minute ca să nu fac impoliteţea de a vă întrerupe.

Domnul deputat Moisoiu Adrian. Se pregăteşte domnul deputat Becsek Garda Dezideriu.

Domnul Adrian Moisoiu:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Hotarele unei ţări sunt pînă acolo unde se întind hotarele limbii ei. Dreptul unei minorităţi de a se exprima în limba maternă în familie sau la unele manifestări culturale implică, în primul rând, obligaţia cetăţenilor de a cunoaşte limba ofIicială şi de a se adresa autorităţilor în scris în limba ţării în care trăiesc şi muncesc. Legea privind regimul general al autonomiei locale, organizarea şi funcţionarea administraţiei publice locale se încadrează perfect în unul din cele 7 puncte ale unui război atipic de mare complexitate care îşi propune destrămarea României. 1.Ofensiva în spaţiul legislativ pentru folosirea şi dezvoltarea limbii maghiare ca expresie a autoconservării şi păstrării identităţii etnice.

2. Escaladarea problematicii spre a impune limba maghiară în instituţiile statului.

3. Impunerea limbii maghiare ca o a doua limbă oficială a statului.

4. Obţinerea autonomiei învăţământului, culturii şi cultelor.

5. Concertarea acestor autonomii cu autonomia economică obţinută de asociaţiile agricole, etnice, bănci, biserici, întreprinderi industriale, comerciale etc.

6. Obţinerea autonomiei politice şi,

7. În sfârşit, aderarea la Ungaria.

După cum deja se cunoaşte, art.17 din această lege recent votată de noi, spune: "În unităţile adminstrativ teritoriale în care cetăţenii aparţinând minorităţilor naţionale au o pondere de peste 20% din numărul locuitorilor, autorităţile administraţiei publice locale vor asigura folosirea în raporturile cu acestea şi a limbii materne, în conformitate cu prevederile Constituţiei, ale prezentei legi şi ale Convenţiilor internaţionale la care România face parte."

Se încadrează perfect în acest plan încălcând fără tăgadă art.13 din Constituţia României care prevede: "În România, limba oficială este limba română." Nicăieri în Constituţie nu se prevede obligaţia autorităţilor publice locale de a asigura folosirea limbii materne în raporturile cu minorităţile. Deci justificarea prevederii este incorectă.

Autorităţile judeţene, orăşeneşti, comunale, conform unei adevărate legi a administraţiei publice locale sunt reprezentanţii locali ai statului unitar român în teritoriu, unde se foloseşte numai limba oficială a statului şi care este numai limba română. Tototată, noţiunea de limbă maternă nu este utiliztă în Convenţia Europeană având ca obiect limbile minoritare. Prin aceste prevederi, în anumite judeţe se introduce o a doua limbă oficială, românii fiind izgoniţi chiar şi de acolo unde ei sunt majoritari, ca de exemplu în judeţul Mureş, fiindcă cine nu cunoaşte şi limba maghiară scris şi vorbit, după cum stipulează art.90 nu va avea acces la ocuparea unor funcţii publice. În acest mod se încearcă o dirijare a copiilor români spre a se instrui în şcoli maghiare, deci se face un pas clar spre maghiarizare.

În numele românilor mureşeni declar: Noi, mureşenii, nu dorim să ne instruim copii în limba maghiară, noi, mureşenii, nu acceptăm condiţii impuse de cunoaştere a limbii maghiare pentru a lucra în administraţia publică locală. Noi, mureşenii, apreciem că se încalcă art.50 din Constituţia României care spune: "Fidelitatea faţă de ţară este sacră." Noi, mureşenii, solicităm tuturor aleşilor în Parlamentul României să nu voteze legea în ansamblu. Noi, mureşenii, cerem Preşedintelui României, domnului Ion Iliescu, să nu promulge legea în cazul în care aceasta ar fi votată de coaliţia PDSR, UDMR, PNL, PD fiindcă va răspunde în faţa istoriei. Promulgarea legii ar însemna trădare de neam şi de ţară. Noi, mureşenii, vrem să rămânem şi să trăim în ţara strămoşilor noştri, în România.

Vă mulţumesc. (Aplauze)

Domnul Valer Dorneanu:

Şi eu vă mulţumesc.

Are cuvântul domnul Becsek Garda Dezideriu.

Domnul Becsek-Garda Dezideriu Coloman:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

În ziua de 22 ianuarie 2001, printr-o sesizare, i-am cerut domnului Filip Georgescu, director general la Regia Naţională a Pădurilor, deputat de Argeş, o investigaţie privind activitatea "promoţiei de aur" în domeniul forestier, a căror activitate nu numai că a prejudiciat statul român prin licitaţii ilegale, care nu numai că au acceptat tăierile pădurilor sănătoase în locul doborâturilor de vânt sau a celor afectate, dar au protejat chiar şi economia subterană în domeniul forestier. Eu am nominalizat persoanele respective sperând în buna-credinţă a celor de la Regia Naţională a Pădurilor. Am sperat că se va organiza un control obiectiv, corect în folosul comunităţilor, nemulţumiţi fiind de cel promovat de unii silvicultori. Controlorii Regiei Naţionale a Pădurilor în loc să cerceteze cele semnalate de mine, nu numai că au denaturat faptele, ilegalităţile silvicultorilor în cauză, dar s-a încercat să se dea acestuia o culoare politică prin care se încearcă muşamalizarea corupţiei în domeniul forestier. Se ştia foarte bine că fostul administrator al RNP-ului, domnul Dorin Ciucă lua toate hotărârile împreună cu domnişoara Lascu Terezia în privinţa conducerii Direcţiei Silvice Miercurea-Ciuc, dar pentru faptele lor era pedepsit un om nevinovat, Orban Albert.

Mai mult chiar, inginerii silvici din judeţul Harghita, cei care i-au pus în posesie pe proprietarii terenurilor cu vegetaţie forestieră, conform art.26 din Legea nr.1 din 2000, au fost sancţionaţi. Nu înţeleg de ce sunt ei vinovaţi pentru că aplică o lege în vigoare care a reprezentat pentru România un pas important spre integrarea europeană, proces condiţionat şi de modul de clarificare a proprietăţilor. Nu înţeleg noţiunile folosite în nota de control, cum ar fi: lipsă de loialitate sau lipsa de bună-credinţă. Mai concret, pentru că unii ingineri silvici nu au obstrucţionat aplicarea Legii nr.1 din 2000 sunt lipsiţi de loialitate şi de bună-credinţă, deci e necesară sancţionarea lor.

Corpul de control a RNP-ului denaturează sesizarea mea depusă la domnul Filip Georgescu. Eu nu am cerut altceva decât implicarea regiei în lupta împotriva corupţiei, a mafiei lemnului, a economiei subterane, promovată de către reprezentanţii "promoţiei de aur", pe când domnul Mohanu, folosindu-se de scrisoarea mea, a impus destituirea din funcţie a acelor şefi de ocoare care erau de acord cu punerea în posesie a compososeratelor şi a atacat hotărârea prefecturii privind validarea Anexelor nr.53 şi 54 conform metodologiei de aplicare a Legii nr.1/2000.

Denaturarea faptelor este extrem de periculoasă pentru că, pe această cale, se încearcă discreditarea politică şi morală a UDMR-ului şi discreditarea profesională a celor vizaţi.

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Valer Dorneanu:

Stimaţi colegi,

Vă propun să fiţi de acord să dăm cuvântul şi celor doi deputaţi care n-au putut ajunge la timp: domnul deputat Canacheu Costică şi domnul deputat Drăgănescu Ovidiu Virgil.

Domnul Costică Canacheu:

Bună ziua, domnilor deputaţi.

Eu vă mulţumesc anticipat pentru faptul că o să mă ascultaţi şi am să fiu foarte scurt. Am depus în 20.02.a.c. la Biroul permanent al Camerei Deputaţilor un apel-protest care ar putea să pară un pic mai, să zicem, ieşit din tipare, pentru că el se referă la cazul unui cetăţean grec - arhitectul Sotiris Bletsas.

Să trec la fapte. Prin acest apel-protest, rostit de la tribuna Camerei Deputaţilor a Parlamentului României, aduc la cunoştinţă membrilor acestei Camere cazul cetăţeanului grec, arhitectul Sotiris Bletsas. Domnul Bletsas este membru al Societăţii Culturale Aromâne din Atena - Grecia şi, de asemenea, observator în cadrul Biroului european pentru limbi mai puţin folosite, organism de pe lângă Uniunea Europeană. Sotiris Bletsas a fost arestat în 1995 de autorităţile greceşti pentru vina de a fi difuzat la o întrunire a aromânilor din Grecia un raport oficial al Biroului european al cărui membru este. Acest document oficial al Biroului european pentru limbi mai puţin folosite menţiona faptul că în Grecia se mai vorbesc încă 5 limbi minoritare, printre care şi aromâna. Deşi ulterior a fost eliberat, i s-a intentat un proces în cadrul căruia a fost acuzat de diseminare de informaţii false. Astfel că din 1995 până în 2 februarie 2001, când un tribunal din Atena l-a condamnat la închisoare, 15 luni închisoare, şi plata unei amenzi de jumătate de milion de drahme, viaţa acestui om a fost marcată de ceea ce putem numi "un coşmar naţionalist de sfârşit de mileniu". Aceasta doar pentru "vina" de a fi difuzat un document al Uniunii Europene.

Luând act cu indignare de această injustiţie gravă, doresc să solicit Ministerului de Externe Român să întreprindă toate demersurile necesare pentru a transmite Guvernului grec îngrijoarea noastră în legătură cu consecinţele sentinţei pronunţate împotriva domnului Bletzas.

De asemenea, doresc să solicit ca membrii Delegaţiei parlamentare a României la Consiliul Europei să întreprindă demersurile necesare pentru constituirea unei comisii a Consiliului Europei care să analizeze acest caz şi să stabilească dacă acest act reprezintă o eroare judiciară sau constituie consecinţa unei legislaţii interne a Greciei şi mă refer aici la art.191 din Codul Penal Elen, în flagrantă contradicţie cu prevederile Declaraţiei universale a drepturilor omului, cu legislaţia Uniunii Europene în acest domeniu şi cu Carta Europeană a limbilor regionale sau minoritare.

Ţin să aduc la cunoştinţa Camerei Deputaţilor că acest apel nu este singular. Aproape toate societăţile şi fundaţiile comunităţii aromâne de pretutindeni, precum şi Comitetul grec Helsinki au formulat la rândul lor apeluri sau note de protest în vederea anulării acestei sentinţe ridicole pronunţate împotriva a ceea ce putem numi un delict de opinie. De asemenea, Asociaţia germană pentru protecţia popoarelor asuprite a informat membrii Comisiei pentru drepturile omului a Parlamentului German în legătură cu cazul Bletsas şi a cerut intervenţia Parlamentului German pe lângă forurile europene. De altfel, chiar şi presa greacă, în puţinele articole dedicate acestui caz, îl caracterizează ca fiind în totală contradicţie cu libertatea de expresie, un drept fundamental în oricare stat democratic.

Sperând că raţiunea şi spiritul democratic vor prevala şi această sentinţă va fi anulată, iar domnul Sotiris Bletsas va primi reparaţiile morale cuvenite, vă rog, domnilor parlamentari să acordaţi atenţia dumneavoastră acestui caz, astfel încât el să aibă finalitatea cuvenită. Între timp, din 20 până astăzi au mai fost luate poziţii, să zic aşa, ultima şi cea mai importantă - preşedintele Consiliului Europei, Lordul Russel Johnston a adresat o întrebare şefului Delegaţiei parlamentarilor greci la Consiliul Europei, în legătură cu acest caz şi l-a calificat ca fiind incredibil pentru sfârşitul de mileniu şi începutul de mileniu şi fiind în totală contradicţie cu actele normative ale Uniunii Europene şi, în principal, cu Recomandarea 1333 din 1997 a Consiliului Uniunii Europene adoptată de Consiliul Miniştrilor şi semnată şi de Statul Elen.

În această recomandare... (Vorbitorului i se întrerupe microfonul.)

Domnul Valer Dorneanu:

Îmi cer scuze, v-am atenţionat de 3 minute şi dumneavoastră aţi susţinut, în locul unei intervenţii de 3 minute, un discurs.

Domnul Canacheu Costică:

Şi eu îmi cer scuze dacă am depăşit timpul, n-ar fi o situaţie singulară. Vă mulţumesc oricum şi vă rog ca prin intervenţiile dumneavoastră de parlamentari, ele se pot face direct la Consiliul Europei, să susţineţi anularea acestei sentinţe.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Are cuvântul domnul deputat Drăgănescu Ovidiu Virgil.

Domnul Ovidiu-Virgil Drăgănescu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Deşi au trecut mai bine de 11 ani de la Revoluţia anticomunistă, iată totuşi că în viaţa poporului român mai există încă nepermise moşteniri din vremea regimului comunist, una dintre ele fiind faptul că ţara noastră nu-şi sărbătoreşte aşa cum se cuvine independenţa de stat. Refuzarea sărbătoririi independenţei de stat a României doar pentru că acest act istoric epocal a fost obţinut de popor sub conducerea Principelui Carol, devenit apoi Regele Carol I, nu poate decât să demonstreze faptul că uneori noţiunea de independenţă este condiţionată şi subordonată unor mentalităţi internaţionalist-proletare care încă domină gândirea cuiva. Faptul că 10 Mai este legat de venirea Principelui Carol şi de proclamarea Regatului României nu trebuie să fie o piedică în sărbătorirea ei ca zi naţională. Mai mult, această coincidenţă fericită a evenimentelor nu face decât să întărească importanţa zilei de 10 Mai, întrucât această zi a fost benefică pentru poporul român. Nu se poate înlătura o tradiţie de 80 de ani printr-un act abuziv impus de o dictatură străină, efemeră, adusă de trupele sovietice.

Armata Română, armată care a fost întotdeauna gata să facă sacrificiul suprem pe câmpul de luptă pentru apărarea teritoriului naţional, o armată care, din păcate, a fost atât de neglijată şi atât de umilită în epoca comunistă, trebuie să-şi recapete respectul cuvenit şi aceasta înseamnă implicit recunoaşterea eroismului de la Griviţa şi Plevna. Este totuşi de neconceput că sărbătorim 1 Mai - aniversarea grevelor muncitorilor din Chicago şi să nu sărbătorim 10 Mai, independenţa de stat a României, pentru care au murit peste zece mii de soldaţi ai Armatei Române. Nu dorim şi nu se poate ca ziua de 1 Decembrie să fie substituită zilei de 10 Mai, deoarece Marea Unire rămâne Marea Unire, iar independenţa de stat este independenţa de stat a României. Fiecare sărbătoare îşi are semnificaţia şi importanţa ei în istoria naţională. Dorim doar ca 10 mai să fie o sărbătoare aşa cum a fost timp de 80 de ani, o zi nelucrătoare în care să omagiem eroismul şi cu pioşenie să recunoaştem sacrifiile strămoşilor noştri.

Această propunere ar fi şi în spiritul celor spuse de domnul preşedinte Ion Iliescu. În deschiderea discursului său de învestitură, îşi exprima încrederea în faptul că: "România va deveni mai puternică, nu prin risipirea energiilor, ci prin asimilarea tuturor ideilor, dacă vom renunţa la zgura resentimentelor, a încrâncenărilor şi a dezbinărilor nefaste".

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Ca parlamentari veţi intra în istorie şi prin felul în care vă veţi asuma răspunderea faţă de această realitate existentă încă în viaţa poporului român. Vreau să spun că această iniţiativă este susţinută de foarte multe asociaţii şi organizaţii neguvernamentale printre care Societatea Timişoara, Alianţa Civică Timişoara, Societatea Amicii Regelui Mihai pentru Istorie şi Suveranitate Timişoara, Mişcarea pentru Regatul României Timişoara, Societatea Amicii Regelui Mihai Arad, Forumul Civic Arad, UMRL Arad, Mişcarea pentru Regatul României Iaşi, Solidaritatea Universitară Iaşi, Alianţa Civică Iaşi, American Council for the suport of Roumanian Monarchy N.Y., Union Pour le Roy Michael France, Asociaţia St. Michael Canada, Societatea "ARM" Germania, Mişcarea Monarhistă "Regele şi Patria" Australia, Comunitatea românilor din Mainz, U.M.R.L Australia. precum şi de foarte multe personalităţi ale vieţii publice din România, printre care amintesc academician Constantin Bălăceanu Stolnici, prof.Doina Cornea, Constantin Ticu Dumitrescu, Lucia Hossu Longin, Adrian Cioroianu, Alexandru Zub, Ion Caramitru, Daniel Vighi, Viorel Oancea, Constantin Simirad, Gheorghe Ciuhandu etc.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Cu aceasta, şedinţa destinată intervenţiilor a luat sfârşit.