Parliamentary debates

Lucrările au fost conduse de domnii Cornel Ciontu, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor, Valer Dorneanu, preşedintele Camerei Deputaţilor, asistaţi de domnii Constantin Niţă şi Nicolae Leonăchescu, secretari.

Domnul Corneliu Ciontu:

Bună dimineaţa şi propun să începem, pentru că nu avem decât până la ora 9,20, de data asta, cu o concentrare maximă, pentru că avem 23 de colegi înscrişi.

Îl invit pe domnul Valentin Păduroiu. Se pregăteşte domnul Damian Brudaşca.

Domnul Valentin Păduroiu:

Domnule preşedinte,

Domnilor colegi,

"Traian Băsescu - între disperare politică şi teama pierderii comisioanelor negociate la proiectele de investiţii din Acordul de finanţare semnat cu Banca Europeană de Investiţii".

Pe data de 19.12.2000, Primăria Capitalei şi Ministerul de Finanţe au semnat, cu Banca Europeană de Investiţii, un Acord de finanţare pentru realizarea, în Bucureşti, a următoarelor proiecte de investiţii: contorizare energie termică, la 6 - 8.000 scări de bloc, 50,5 milioane Euro; pasaj suprateran Basarab - 68 milioane Euro, pentru închiderea inelului interior de circulaţie în Bucureşti, având ca efect descongestionarea circulaţiei în zona centrală a oraşului; parcaj subteran Gara de Nord - 23 de milioane Euro; reabilitare 60 de străzi - 32 de milioane Euro; modernizare tramvaie "Tatra T-4 R" - 46,3 milioane Euro, la Uzinele RATB şi ROCAR; modernizare sistem taxare RATB - 14 milioane Euro, utilizarea unei cartele unice pe tramvai, autobuz, troleu şi metrou.

Imediat după această dată, Primăria Capitalei a declanşat discuţiile cu Ministerul Finanţelor Publice pentru încheierea acordurilor subsidiare de împrumut, prin care se desemnează beneficiarii acestor credite - Consiliul General al Municipiului Bucureşti, RATB şi Administraţia Străzilor, în conformitate cu Acordul de finanţare semnat cu Banca Europeană de Investiţii.

În prezent, o altă bancă, Banca Europeană de Reconstrucţie şi Dezvoltare, a aprobat un alt credit, de 53 de milioane Euro, pentru modernizarea punctelor termice ale RADET şi reabilitarea zonei istorice a oraşului, iar în perioada imediat următoare urmează să fie aprobat, de către Banca Europeană de Investiţii, un credit de 150 de milioane Euro destinat modernizării a 100 şcoli din Bucureşti.

Iată, domnilor colegi, problemele pentru care domnul Traian Băsescu este foarte îngrijorat, îngrijorat deoarece, dacă nu se vor pune în valoare aceste proiecte, colegii de partid selectaţi, desemnaţi sau aleşi să le realizeze prin firmele lor, îi vor cere socoteală, socoteală care, în mod sigur, nu se va putea ridica la nivelul comisioanelor şi angajamentelor negociate.

Disperarea politică a domnului Traian Băsescu şi, în general, a Partidul Democrat vine, însă, de la faptul că, lipsiţi de inspiraţie, au început o reală campanie electorală prin corespondenţă. Cu cine? Cu administratorii de bloc, care au primit aproape 10 pagini format A-4, într-un plic mare ca Primăria Municipiului Bucureşti. Pentru că mass-media nu-i mai dă atenţie primarului general, preşedinte de partid, acesta loveşte partidul de guvernământ cu 10.000 de scrisori plătite din salariul propriu de bugetari. Deschizând plicurile, administratorii ce să vadă? În loc de răspunsuri la modul de rezolvare a problemelor financiare pe care le au cu regiile de apă, gaze, termoficare şi altele, au găsit concepţiile PD despre lupta politică în Bucureşti, cât şi despre drumuri şi poduri.

O altă nemulţumire a acestor oameni este legată de faptul că plicurile au fost trimise pe numele administratorului, cu toate coordonatele personale. Cum are acces Primăria la aceste date?! Probabil din bazele de date ale regiilor bucureştene. Este jignitor a folosi datele din contracte pe post de date de evidenţa populaţiei.

Domnule Traian Băsescu, primar general al Capitalei, considerăm că a venit momentul ca, alături de colegii dumneavoastră, consilierii municipali, să abordaţi cu seriozitate adevăratele probleme ale Bucureştiului. Cetăţenii comunităţii au avut încredere şi v-au votat pe toţi, cei care sunteţi acum, acolo, pe aceste funcţii. Nu le înşelaţi aşteptările şi speranţele!

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulţumesc.

Îl invit pe domnul Damian Brudaşca. Se pregăteşte domnul Cristian Sandache.

Domnul Damian Brudaşca:

Domnule preşedinte de şedinţă,

Doamnelor, domnilor colegi,

Declaraţia politică de astăzi am intitulat-o "Reîntoarcerea în Evul Mediu".

Atât în cursul anului trecut, cât şi recent, am asistat, la Cluj-Napoca, la o situaţie nemaiîntâlnită în nici o ţară civilizată. Considerându-se, probabil, o bandă de mercenari aflaţi în slujba vreunui senior însetat de putere şi nu a comunităţii, Poliţia municipiului Cluj-Napoca, în frunte cu colonelul infractor Teodor Pop Puşcaş, a luat cu asalt, ca în plin Ev Mediu, cetatea Primăriei municipale. După propriile declaraţii, colonelul Teodor Pop Puşcaş a vrut să devină erou, să iasă din anonimat şi nu în ultimul rând să mulţumescă ministrului de interne pentru modul îngăduitor în care a tratat şi continuă să trateze comportamentul său specific, nu unui ofiţer de Poliţie, ci mai degrabă unui membru de bandă mafiotă.

Abuzul săvârşit anul trecut de acest colonel, care este o ruşine a Poliţiei române, a continuat şi în acest an, când, chipurile, s-ar fi autosesizat în legătură cu pretinse ilegalităţi săvârşite la Primăria municipiului Cluj-Napoca.

Acelaşi vigilent şi grijuliu comandant de Poliţie rămâne, însă, surd şi orb faţă de atâtea şi atâtea cazuri concrete, clare ca lumina zilei, de mari fraude săvârşite pe raza municipiului Cluj-Napoca. Mai mult, Poliţia clujeană, acţionând la comanda politică şi la ordinul ministrului de interne, preşedinte al filialei locale a PSD, urmăreşte, printr-o asemenea acţiune, nu doar intimidarea şi timorarea funcţionarilor publici, sechestraţi tot ca în Evul Mediu de acelaşi poliţist abuziv şi corupt, ci, în realitate, şi protejarea actelor de corupţie şi de furt înregistrate la RADP Cluj-Napoca.

În spatele acestei acţiuni se află şi Liviu Medrea, un xenofob extremist şi fanatic, lider marcant al filialei locale a PSD care, când a fost director general al acestei regii, a folosit sute de milioane de lei în interesul propriu şi al partidului spre care a migrat. Acum, speriat să nu se descopere ingineriile lui şi să nu devină public faptul că, din cauza asta şi a hoţiilor pe care le-a făcut, RADP a ajuns aproape de faliment, acţionează cu disperarea celui speriat de grozăvia faptelor săvârşite, pentru a deturna atenţia spre alţii.

Atragem atenţia opiniei publice interne şi internaţionale că cele întâmplate recent la Cluj-Napoca reamintesc nu doar de practicile din Evul Mediu, ci şi de manifestările de prin anii '46 - '47, când în România a început prigoana comunistă împotriva adversarilor politici. Deşi a fost informată despre aceste fapte şi situaţii atât direct, cât şi din presă, conducerea actualei puteri a manifestat o indiferenţă totală, dând să se înţeleagă astfel că totul s-a făcut cu ştiinţa sa şi din dispoziţia sa.

Semnalăm opiniei publice interne şi internaţionale această vânătoare de adversari politici, precum şi trecerea treptată de la Poliţia comunitară la Poliţia politică. Rămase nesancţionate, asemenea fapte, cu siguranţă, vor încuraja actuala putere să meargă mai departe, existând riscul real ca, nu peste multă vreme, temniţele de tristă amintire de la Sighet, Gherla, Aiud, Piteşti şi altele să se umple cu cei care se opun restauraţiei comuniste.

Un alt lucru pe care nu-l putem trece sub tăcere este că, în vreme ce rămân în continuare nepedepsite fraude pe care le cunoaşte şi le resimte un popor întreg, săvârşite de reprezentanţii vechii guvernări CDR - UDMR, spre ruşinea sa, premierul Adrian Năstase îi prigoneşte sistematic pe reprezentanţii Partidului România Mare, continuând, după ce, pe plan extern, a denigrat sistematic şi prin toate mijloacele acest partid, un război dur, pe plan intern, doar pentru faptul că spunem un NU hotărât jafului, corupţiei şi batjocoririi demnităţii naţionale a poporului român.

Atenţionăm, cu acest prilej, şi celelalte partide politice parlamentare sau neparlamentare, precum şi societatea civilă, atrăgându-le atenţia că, dacă astăzi rămân indiferente şi se bucură de hărţuirea şi şicanele împotriva unor lideri ai PRM, mâine le va veni şi lor rândul şi vor avea, poate, o soartă mult mai crudă decât a noastră.

PRM şi-a exprimat adeziunea deplină faţă de valorile democraţiei şi susţine eforturile forţelor politice progresiste de integrare a României în structurile europene şi euroatlantice. De aceea, PRM nu poate tolera asemenea practici care amintesc de Evul Mediu sau de prigoana comunistă din anii '46 - '47. Tocmai pentru că dorim înfăptuirea acestui obiectiv de interes naţional, integrarea în NATO şi în Uniunea Europeană, nu putem ascunde că România riscă să repete erorile şi ororile trecutului.

Avem certitudinea că acest război împotriva Primăriei municipiului Cluj-Napoca nu are nimic de-a face cu pretinsele abuzuri şi ilegalităţi ce s-ar fi săvârşit aici. În realitate, urmăreşte preluarea, cu orice preţ şi cât mai curând, de actuala putere, dând, şi în felul acesta, satisfacţie aliaţilor săi UDMR, a conducerii celui mai mare municipiu din Transilvania, prin îndepărtarea conducerii româneşti a acestuia, votată, pentru a treia oară consecutiv, de electoratul clujean.

Atât secretarul general al PSD, cât şi alţi lideri ai acestei formaţiuni politice, au confirmat, în repetate rânduri, că preluarea conducerii Primăriei municipiului Cluj-Napoca reprezintă un obiectiv major al politicii PSD. Cum au certitudinea că acest lucru nu se poate face în mod legal şi prin mijloace democratice, eventual prin alegeri electorale, PSD - UDMR au asmuţit Poliţia clujeană şi pe colonelul infractor Teodor Pop Puşcaş, inventând abuzuri care nu există decât în mintea lor rătăcită şi încălcându-şi grav atribuţiile şi competenţele.

Mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Îl invit pe domnul deputat Cristian Sandache. Se pregăteşte domnişoara Lia Olguţa Vasilescu.

Domnul Cristian Sandache:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Parafrazând o veche expresie românească, alături de preot, medicul este cel mai aproape de fiinţa umană.

Indiferent de statutul nostru social, ne adresăm, după caz, omului în alb, iar situaţiile în care însăşi viaţa noastră depinde de priceperea, devotamentul sau viteza sa de reacţie nu sunt deloc puţine.

Nu-i un secret pentru nimeni că o activitate medicală performantă presupune o infrastructură pe măsură, iar medicii români, deşi remarcabili, din multe puncte de vedere, nu pot suplini, întotdeauna, lipsa instrumentarului adecvat fiecărei intervenţii. Efectul este, în linii mari, acelaşi, atunci când instrumentarul respectiv este învechit de multă vreme, sub aspectul standardelor specifice.

Intervenţia mea se doreşte un suplimentar semnal de alarmă în legătură cu situaţia cel puţin precară a infrastructurii din unele spitale ieşene. Exemplific doar prin cazurile reprezentate de Spitalul "Sfântul Spiridon", aşezământ medical de mare tradiţie, veritabil centru al elitei medicale din Moldova şi, nu în ultimul rând, Spitalul de urgenţă. Fondurile existente sunt, se ştie, puţine, cerinţele şi celorlalte domenii sunt numeroase şi presante, însă este cazul, cred, să ne preocupăm ceva mai mult de ramura sănătăţii şi de condiţiile slujitorilor lui Hipocrat.

Un medic valoros se formează în timp, iar dacă este un împătimit al profesiei simte nevoia unei informări de specialitate aproape întreaga sa viaţă. Or, cărţile sunt scumpe, iar, din salariul său, un medic stagiar mai trebuie să şi mănânce, spre a nu mai aminti de celelalte inerente cheltuieli.

În acelaşi timp, dotarea spitalelor cu aparatură de înaltă performanţă devine vitală, vieţile oamenilor depinzând, până la urmă, de tehnologia medicală sau de eficienţa unei medicaţii care devine tot mai scumpă. Dacă ne gândim, însă, că toate aceste sume vizează, la final, sănătatea şi viaţa omului, cred că efortul merită accelerat.

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulţumesc şi pentru concizie.

O invit pe doamna deputat Lia Olguţa Vasilescu. Se pregăteşte doamna Liana Elena Naum.

Doamna Lia Olguţa Vasilescu:

Stimaţi colegi,

În urmă cu două săptămâni, Ministerul Tineretului şi Sportului şi Primăria sectorului 5 anunţau, cu mare tam - tam, că, în perioada 10 - 12 mai a.c., vor avea loc, în Piaţa Constituţiei, o serie de manifestări prilejuite de Ziua Adolescentului.

De fapt, organizatorii nu aveau deloc intenţia de a încerca să-i sărbătorească pe tineri, dar prilejul era binevenit pentru ca partidul de guvernământ să-şi mai facă puţină campanie electorală cu bani publici. Rezultatul: un fiasco total cauzat de nesimţirea reprezentanţilor PSD, care nici măcar nu au încercat să-şi ascundă intenţiile, producând o stare de iritare reprezentanţilor ONG-urilor sau ai celorlalte partide politice.

Iniţial, toate organizaţiile de tineret politice au fost anunţate că vor primi, începând cu data de 10 mai, un stand pe care vor putea să-l amenajeze aşa cum îşi doresc. În acea zi, însă, membrii OTRM, OTPD şi OTPNL au fost împiedicaţi să-şi prezinte ofertele de programe, motivându-se faptul că abia sâmbătă dimineaţă li se va pune la dispoziţie un spaţiu reprezentanţilor partidelor politice. În schimb, Organizaţia de Tineret a PSD a beneficiat de un regim preferenţial, numai pentru aceasta fiind valabilă înţelegerea anterioară.

Sâmbătă, când li s-a permis şi celorlalte organizaţii de tineret să-şi amenajeze un stand, am constatat cu stupefacţie că trebuia să împărţim acelaşi cort cu PD şi PNL, în timp ce, bineînţeles, OTPSD se lăfăia într-unul separat.

Nesimţirea organizatorilor a culminat cu editarea unei foi volante, de către Primăria sectorului 5, deci din bani publici, pe care o distribuiau membrii Organizaţiei de tineret a PSD, îmbrăcaţi în tricouri inscripţionate cu însemnele partidului de guvernământ. Pe prima pagină, apăreau mutrele premierului Adrian Năstase şi primarului Marian Vanghelie, iar în interior ei adresau mesaje.

Nu mică ne-a fost mirarea, aruncându-ne ochii pe caseta respectivă, când am citit despre preocupările intelectuale ale acestora. Năstase priveşte telenovele, iar Vanghelie este fan al serialului "Dallas" şi a lui J.R., care i-a marcat copilăria şi adolescenţa. Citez: "Am privit cu curiozitate personajele din telenovele, încercând să înţeleg care este, de fapt, problema acestor personaje. Într-un târziu, am descoperit că cele mai multe dintre acestea se plictisesc îngrozitor şi nu mai au cu ce să-şi ocupe viaţa", scrie prim-ministrul României. Ne şi închipuim cum stă alături de doamna Dana şi discută, ca între femei, ce a mai făcut Mariu, Casandra, Alberto Alfonso sau don Fevronio. Ce păcat că ăştia nu discută şi de tranziţie sau de economia de piaţă, ca să se mai inspire şi Adrian de la ei!

Să nu vă închipuiţi, însă, că prim-ministrul României nu trage şi anumite concluzii de aici. De pildă, industria de batiste ar putea fi relansată, fiindcă telenovelele oferă emoţii, iar gospodinele plâng de mama focului, când află că eroina s-a îndrăgostit de propriul frate, despre care ştia că-i este doar cumnat.

Un alt paragraf din articolul adresat tinerilor, repet, tinerilor, ne demonstrează că Adrian Năstase mai pune mâna, din când în când, şi pe câte o carte, dacă nu-l apasă grijile ţării sau nu rulează vreo telenovelă, evident. De pildă, a citit "Mitul de Sisif" de Camus. Iată şi o mostră: "Spunea Camus, în eseul lui, să ne imaginăm pe Sisif fericit". Corect, din punct de vedere gramatical, "să ni-l imaginăm". Probabil, însă, acest efort, citez din nou, "cu care suntem datori fiecare, de a începe să ridicăm piatra pe un munte de netrecut, reprezintă datoria noastră firească de cetăţeni, reprezintă datoria fiecărei generaţii, miza vieţii noastre". Ce adânc! Noi am înţeles, din acest pasaj, de-a dreptul filozofic, faptul că populaţia nu mai trebuie să se plângă atunci când moare de foame, fiindcă datoria fiecărui cetăţean este să sufere.

Finalul articolului este de-a dreptul apoteotic. "Eu vă doresc succes în viaţă, să vă fie bine şi vouă, şi părinţilor voştri şi să facem în aşa fel încât România să fie o ţară a deminităţii noastre comune şi a înţelepciunii". Dar a bunăstării, de ce nu?!

Atitudinea revoltătoare a organizatorilor, care au încercat să demonstreze că, în afară de Organizaţia de tineret PSD, nu mai există vreo altă organizaţie de tineret, a fost amendată de Organizaţia de tineret România Mare, care a declanşat un carnaval considerat, de majoritatea tinerilor, ca fiind cea mai frumoasă manifestare ce a avut loc pe parcursul celor 3 zile. Aproape 1.000 de adolescenţi, având pe faţă măşti tricolore, au invadat Piaţa Constituţiei, lor alăturându-li-se şi reprezentanţi ai altor formaţiuni politice.

Reacţia unor membri ai Partidului Social Democrat, care se temeau că cineva le va strica socotelile şi nu vor mai putea să-şi facă propagandă nestingheriţi, a fost de-a dreptul absurdă. Ei au solicitat o intervenţie în forţă a jandarmilor, fapt ce a determinat transformarea unui carnaval într-un adevărat miting de protest la adresa actualei puteri. Din nefericire pentru liderii PSD, care se ascundeau în corturi, jandarmii au ajuns prea târziu, atunci când carnavalul se mutase în Parcul Izvor.

Organizaţia de tineret România Mare îşi manifestă îngrijorarea că, pentru prima dată, în mişcarea de tineret din România, au apărut disensiuni provocate de personaje care au vrut să marginalizeze reprezentanţii partidelor de opoziţie. Probabil că, dacă Năstase şi Vanghelie nu ar suferi de boala cultului personalităţii şi nu ar fi permis astfel de discriminări, tinerii neimplicaţi politic ar fi putut asista şi la alte acţiuni atractive şi ar fi auzit, la staţia de difuzare, lucruri care îi interesează, nu osanale!

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulţumesc şi eu.

O invit pe doamna deputat Liana Elena Naum. Se pregăteşte domnul Iulian Mincu.

Doamna Liana Elena Naum:

Domnule preşedinte de şedinţă,

Stimaţi colegi,

Într-o precedentă declaraţie politică, arătam că cel mai simplu este să critici, să distrugi orice este bine făcut de adversar, decât să aprobi sau să pui umărul pentru a construi în favoarea cetăţenilor, a comunităţii.

Din nou, domnul deputat Haşotti face un exerciţiu de "cine critică mai bine", în recenta declaraţie politică de marţi, 7 mai, precum şi din apariţia din seara zilei de 9 mai, pe postul de televiziune "Antena I". Domnia sa a criticat, cu patimă, dar fără argumente, emoţionantul eveniment petrecut la Mangalia, în aer liber, pentru prima oară ocazionat de slujba de Înviere.

În acest an 2002, binecuvântat de Dumnezeu prin lucrări sfinte, pe teritoriul celei mai vechi episcopii româneşti şi una din primele din Europa atestată documentar, Arhiepiscopia Tomisului, oficialităţile locale au organizat, cu eforturi considerabile şi cât se poate de creştineşte, Învierea Domnului nostru Isus Cristos, ieşind, printr-o viziune proaspătă şi altruistă, din tiparele obişnuite, dar respectând, în Duh şi adevăr, rânduielile bisericeşti.

Această bucurie pascală ortodoxă s-a concretizat printr-o inspirată şi sugestivă alegorie contemporană, sub bolta înstelată şi lângă glasul familiar al mării, spaţiu înnobilat de conotaţii spirituale şi culturale certe, în care arhiepiscopul locului a binecuvântat o mulţime de credincioşi, alcătuită nu din câteva mii, ci din peste 15.000 de suflete, cum nu s-a mai întâmplat demult. Aceştia au primit pască şi alte daruri sfinţitoare, prin mâinile măicuţelor de la sfintele mănăstiri dobrogene, ajutate cu generozitate şi dăruire de marinari ai Flotei militare, care au arătat, prin această întrajutorare spontană şi firească la creştini cu fapta, că laicatul român, pe diferitele sale trepte de slujire, este credincios bisericii strămoşeşti naţionale în toate împrejurările şi cu atât mai mult în Sfânta Noapte a Învierii, în care până şi fiarele codrilor se mai îmblânzesc.

Mă întreb, acum, domnule Haşotti, cum vă permiteţi să criticaţi, când nu aţi fost prezent, pentru a simţi emoţia, tăcerea respectuoasă a mulţimii şi a mării, când Înalt Prea Sfinţia Sa Teodosie a împărţit lumina.

Vă deranjează că Biserica ortodoxă iese din izolare, adaptându-se, din mers, transformărilor societăţii, fără a-şi pierde identitatea, fără a încălca regulile străvechi, că se apropie de oameni acolo unde sunt ei, precum Sfântul Ioan Botezătorul?

Vă e teamă că mult criticata pasivitate şi acceptarea subordonării în relaţia cu conducerea vremelnică a ţării a fost abandonată în favoarea unei implicări active a Bisericii Ortodoxe în viaţa socială a României?

Aţi avea curajul să vă susţineţi criticile de autentic european, la adresa slujbei de Înviere de la Mangalia, într-o ţară occidentală, unde, prin votul nostru, ne reprezentaţi? Evident, v-aţi umple de ridicol!

Sunteţi, oare, dumneavoastră îndreptăţit să criticaţi o manifestare a Bisericii Ortodoxe? Ce aţi făcut pentru ea? La câte biserici sunteţi ctitor, câţi preoţi aţi sprijinit în eforturile lor de a ajuta populaţia păstorită? Când aţi fost ultima oară la o ceremonie religioasă, excluzându-le pe cele de botez şi de cununie?

Vă înţeleg, domnule profesor, sunteţi prea orgolios să vă aplecaţi şi să sărutaţi mâna unui ierarh al Bisericii Ortodoxe Române!

De fapt, pe dumneavoastră, vă preocupă Biserica Ortodoxă Română la fel de mult ca scăderea stratului de ozon în emisfera sudică a planetei!

Indignarea pe care fariseic o mimaţi este numai un pretext de a vă manifesta spiritul nihilist, criticând orice acţiune în care se implică Partidul Social Democrat, prin reprezentanţii săi, oricare ar fi rolul lor, de multe ori nevăzuţi şi neştiuţi.

Vă înţeleg temerea că Guvernul Năstase, după ce va integra România în NATO, va reuşi şi integrarea în Uniunea Europeană, în timp ce dumneavoastră veţi vegeta în banalitate! Aveţi motive serioase să vă temeţi, pentru că numai un adversar orbit de patimă şi invidie nu sesizează că, în România, lucrurile merg în direcţia bună. Prin intervenţia dumneavoastră, aţi demonstrat că nu vedeţi pădurea din cauza copacilor.

Cu o singură afirmaţie din intervenţia dumneavoastră, sunt de acord: într-adevăr, domnule deputat, anormalitatea în România este un fenomen cotidian. Normal, ar fi fost să aveţi decenţa să vă abţineţi!

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulţumesc şi eu.

Îl invit pe domnul deputat Iulian Mincu. Se pregăteşte domnul Eugen Nicolicea.

Fac, încă o dată, apel: încercaţi să sintetizaţi! Nu mai avem decât 30 de minute şi mai sunt încă 20 de înscrişi la cuvânt.

Domnul Iulian Mincu:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor colegi,

Titlul intervenţiei mele este "Când şi unde şi dacă poate sfârşi democraţia în Europa?"

Primul asasinat politic al secolului XXI a avut loc luni, 6 mai 2002, în Olanda, prin executarea liderului partidului de extremă dreaptă, Lista pim Fortuyn, în momentul când acesta părăsea studiourile de radio "Hilversum". Olanda este ţara cea mai tolerantă şi nu a mai cunoscut asasinatul politic din secolul al XVII-lea.

Pim Fortuyn, fost profesor de sociologie, 54 de ani, în tinereţe fost marxist, era ultraliberalist, nonconformist, homosexual, apărător al intoleranţei sociale, protector al unor valori culturale.

În alegerile locale din martie 2002, partidul său a cucerit 35% din mandate şi era previzibil ca, la alegerile generale din 15 mai 2002, să aibă un mare succes. Primul-ministru olandez, Wim Kok, s-a exprimat astfel: "Democraţia olandeză şi-a pierdut inocenţa". Primul-ministru suedez spune: "Pim Fortuyn era un om de extremă dreaptă, dar el avea dreptul să-şi exprime sentimentele".

În ziarul zyllands Posten se scrie: "Europa celui de-al treilea mileniu are nevoie, mai mult ca oricând, de oameni ca Pim Fortuyn, care a avut curajul să atace peisajul politic existent şi să arate lumii că nici o democraţie nu poate supravieţui prea mult timp în condiţiile unor tabuuri politice".

Că Pim Fortuyn reprezenta, pentru olandezi, un om politic deosebit, s-a constatat şi din participarea la înmormântarea sa a celui mai mare număr de oameni, nevăzut vreodată, de la înmormântarea reginei Wilhelmina, în urmă cu peste 30 de ani.

Tony Blair exprima, cu această ocazie, una din ideile fundamentale ale democraţiei: "Urna de vot este singurul loc de exprimare a sentimentelor politice, şi nu violenţa".

Acesta este adevărul. Recent, pe 5 mai 2002, a avut loc, în Franţa, al doilea tur de scrutin pentru alegerile prezidenţiale, unde au rămas să se înfrunte, în urma primului tur de scrutin din 21 aprilie 2002, domnul Jacques Chirac, 69 de ani, actualul preşedinte, şi Jean Marie Le Pen, 73 de ani, liderul partidului de extremă dreaptă, după francezi, "Frontul Naţional".

Întreaga presă, publică şi privată, de la dreapta la stânga, organizaţiile de partid şi private, organizaţiile politice s-au lăsat în voia celui mai violent discurs anti - Le Pen, un adevărat asasinat politic, din punct de vedere mediatic.

În ciuda faptului că Chirac, reprezentantul dreptei, a fost, adesea, acuzat de afaceri de corupţie, pe vremea când a fost primar al Parisului, el a fost votat, de la stânga la dreapta, de o prezenţă masivă la vot a populaţiei, peste 80% şi a câştigat, cu cel mai mare număr de voturi, din 1962 încoace, cu 82%.

Le Pen a pierdut cu 18%. Le Pen a pierdut, dar nu are aerul unui învins, atunci când declară că "în perioada derulată între cele două tururi de scrutin, campania electorală a fost de natură pur stalinistă".

Violenţa a marcat dramatic spaţiul public francez, după primul tur de scrutin şi, totuşi, din 31 de milioane de francezi prezenţi la urne, 6 milioane au votat cu Le Pen, 10 milioane de francezi cu drept de vot au lipsit de la urne.

Dacă ar fi avut loc o astfel de acţiune în oricare altă ţară decât în Franţa, în spaţiul central şi est-european sau, spre exemplu, în spaţiul balcanic, Comitetul de tip Helsinki sau orice alt comitet ar fi luat o atitudine dură în privinţa victimizatului.

Democraţia, termen grecesc, înseamnă conducerea de către popor şi se bazează pe regulile majorităţii. În timpurile moderne, conotaţiile sunt atât de covârşitor de pozitive, încât sunt folosiţi aceşti termeni chiar când nu au nici o legătură cu majoritatea. Până şi criminali ca Stalin şi Hitler au simţit nevoia să revendice o legitimitate democratică în acţiunile lor destructive. Churchill, într-o butadă, şi-a exprimat concepţia astfel: "Democraţia este un sistem politic prost, cel mai bun, însă, dintre cele pe care omenirea le-a inventat până acum". Democraţia nu a reuşit să ţină violenţa departe de arena politică, ea a redus-o, însă, considerabil. Democraţia a sucombat, uneori, în faţa violenţei, a tiraniei, dar sacrificiul i-a dat mereu puterea de a renaşte din cenuşă, chiar în regimurile totalitare. Este democaţia, acum, ameninţată de violenţă în Europa? Nici mai mult, nici mai puţin ca în primele zile de existenţă. Nu numai violenţa este cea care atentează la existenţa democraţiei, ci şi intoleranţa, indolenţa, lipsa de eficienţă, de bună-credinţă, corupţia, incompetenţa, imoralitatea.

Democraţia nu poate singură să înlăture violenţa din viaţa politică. Democraţia are un singur remediu, libertatea fiecăruia ca suport pentru libertatea celorlalţi. Încă de pe vremea lui Cromwell, în 1647, Reimbold spunea: "Cel mai neînsemnat om din Anglia are acelaşi drept de a trăi ca şi cel mai mare". Mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc.

Îl invit pe domnul deputat Eugen Nicolicea, se pregăteşte domnul Nicolae Vasilescu.

Domnul Eugen Nicolicea:

Moţiunea care a avut ca titlu "Corupţia instituţionalizată", titlu destul de pompos şi demagogic a căzut cu succes. Autor: Traian Băsescu. Am urmărit zilele trecute o emisiune TV în care Traian Băsescu explica râzând că "meritul pentru care a fost promovat ministru a fost acela că ştia să înjure marinăreşte şi să ameninţe pe sindicaliştii CFR-işti că îi beleşte". Aceiaşi ameninţare a adresat-o şi membrilor PSD în cadrul unor conferinţe de presă.

În cadrul PD-ului, Băsescu este socotit un "minitiran", fiind socotit un fel de "Ceauşescu de mahala", iar PD-iştii au semnat această moţiune, probabil din teama de a nu fi "beliţi". În schimb, liberalii s-au lăsat mai greu, astfel că moţiunea nu a avut voturi nici măcar câte semnături au fost adunate.

Neavând nici în clin nici în mânecă cu doctrina social-democratică, iar Legea partidelor politice nu prevede ca înjurăturile marinăreşti să fie socotite program politic, Băsescu nu se poate menţine în atenţia opiniei publice decât provocând scandal după scandal, ca şi în cazul aşa-zisei moţiuni.

PD-ul este un partid cu grave probleme de identitate, iar datorită atitudinii extremiste a preşedintelui său, este pe cale să fie exclus chiar din Internaţionala Socialistă. S-au spus multe despre acest personaj, despre escrocheriile locative, despre afacerile făcute chiar cu ministerul pe care-l conducea, despre corupţia din Primăria Generală a Capitalei, încât îţi vine să crezi că oriunde se dă câte un tun este amestecat şi Băsescu. Dar este aproape incredibil că primarul Băsescu a ajuns să se amestece în disputa dintre câteva secte satanice pentru acapararea cimitirelor, locuri în care aceştia îşi practică ritualurile.

Dacă ar fi adevărat, ar fi de domeniul patologicului şi, de aceea, Băsescu ar trebui să răspundă: dacă a schimbat conducerea Administraţiei cimitirelor pentru a favoriza secta satanică "Sabart"; dacă este adevărat că această sectă satanică foloseşte în ritualurile sale sânge şi cranii de câine, iar membrii ei se împodobesc cu coliere confecţionate şi colţi, cozi şi urechi de câine; dacă membrii sectei l-au sprijinit în campania electorală şi dacă îl socotesc un fel de patron, ştiindu-se că sataniştii folosesc simboluri inversate şi scrierea de-a-ndoaselea. Se observă că numele sectei "Sabart", citit de la sfârşit la început, este "Trabas". Să explice Băsescu dacă este o coincidenţă sau nu faptul că "Trabas" este prescurtarea de la Traian Băsescu.

Am sesizat Parchetul şi Ministerul Justiţiei pentru ca să se constituie comisia pentru a verifica averea lui Băsescu. Nu înţelegeam de ce nu se aplica legea. Acum cred că înţeleg. Nu trebuia să sesizez Ministerul Justiţiei, ci Ministerul Sănătăţii.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc.

Îl invit pe domnul deputat Nicolae Vasilescu şi urmează doamna Mona Muscă.

Domnul Nicolae Vasilescu:

Doamnelor şi domnilor,

Periculoasa complicitate a Partidului Social Democrat cu UDMR atrage nedreptăţi inimaginabile care vor rămâne, cu siguranţă, în filele istoriei poporului român alături de represiunile sângeroase din 1848, 1918, de atrocităţile din Transilvania de Nord în perioada 1940-1944, evenimentele din 1990, din seria de informaţii dramatice privitoare la existenţa românilor din Transilvania, adevăruri care ar fi trebuit să cenzureze apucăturile de trădători ale guvernanţilor noştri, care nu trebuie să uite niciodată consecinţele odiosului Dictat de la Viena, acum când ne aflăm în faţa unei adevărate agresiuni împotriva integrităţii teritoriale şi a unităţii noastre naţionale.

Prin falsuri grosolane şi omisiuni istorice, revizionismul maghiar încearcă să repună în discuţie apartenenţa Transilvaniei la România. Din nefericire, aceasta are de partea sa unele cozi de topor, prezente în toate guvernările şi tolerate sau stimulate atât de Iliescu, cât şi de Emil Constantinescu sau de Adrian Năstase, de întreg cortegiul de politicieni amnezic faţă de suferinţele din trecut până în prezent ale românilor, dar violent părtinitor în favoarea tuturor celor care acuză şi crucifică naţiunea română. Este greu pentru guvernanţii zilelor noastre, avizi după putere, să se substituie imaginar românilor transilvăneni din secolele trecute.

Interesele şovine ale extremismului unguresc nici măcar nu mai sunt deghizate. S-a vorbit foarte mult de segregaţia etnico-şcolară. Propunerile de legi privitoare la autonomie şi autoguvernare, care au un singur scop, după cum afirma chiar preşedintele Parlamentului ungar, Ader Ianos, pe 15 martie 2002, la Budapesta: "Un singur pas ne mai desparte de refacerea în cadrul Europei unite a unităţii naţiunii maghiare, prin reconectarea fragmentelor de naţiune care au fost rupte din trupul Ungariei". Dar degeaba vorbim. Odiosul dictat PSD-UDMR, încheiat în numele şi în devafoarea naţiunii care se află deasupra Constituţiei, încălcând nu numai legea supremă, ci şi valorile morale ale poporului român.

Ce garanţie prezentaţi dumneavoastră forurilor internaţionale, afirmând că doriţi sincer integrare în Europa unită cu aceiaşi monedă, aceiaşi legislaţie, dacă voi, domnilor guvernanţi, ordonaţi segregaţii etnice, aşa cum este şi în cazul Liceului Bolyai Farkas din Târgu Mureş, unde se încalcă flagrant art.16 alin.1 din Constituţia României, prin care cetăţenii sunt egali în faţa legii şi autorităţilor publice fără privilegii şi fără discriminări. Şi art.5 din Legea 84/95, unde se afirmă, în mod foarte clar, "Cetăţenii au drepturi egale de acces la toate formele de învăţământ, indiferent de naţionalitate". Dar aceasta nu contează pentru dumneavoastră.

Discriminarea care vrea să se facă la acest liceu minoritarilor români de către majoritarii maghiari contravine şi drepturilor internaţionale şi chiar europene. Legea supremă a statului specifică expres că învăţământul de toate gradele se desfăşoară în limba română, lăsându-le în mod democratic minorităţilor posibilitatea de a învăţa în limba lor maternă. Nu este loc pentru nici o discriminare în materie de educaţie. Am fost vânduţi pentru nişte voturi declarau elevii români în timp ce PSD-iştii triumfau spunând că nu contează părerea copiilor. Aceştia, dacă îndrăznesc să se opună, se va apela la ajutorul organelor de ordine pentru a pune nu ordine în ţară, ci ordine în nişte clase ale unor elevi nevinovaţi, pentru a pune în aplicare aşa-zisul "protocol". Reminiscenţe comuniste, când în 1989 nu au avut scrupule să pună tunurile pe tineri. În timp ce, în afara graniţelor, grija tinerilor este să urmeze Colegiul de artă sau informatică, să alerge cu Chevroletul prin campusuri şi discoteci, elevii români îşi prind pe braţe doliul peste tricolor, aprind lumânări şi înalţă rugi cu lacrimi amare pentru cauza lor la Catedrala Ortodoxă din Târgu Mureş.

Închei, amintindu-l pe Ştefan Pascu în "Istoria Transilvaniei", Blaj 1944: "Învaţă scumpa mea patrie, Transilvania, cum să te împrieteneşti de aici înainte cu ungurii, pentru că ruina Transilvaniei întotdeauna s-a tras de la Ungaria. Învaţă Transilvanie să nu te mai însoţi cu Ungaria, pentru că păsatul unguresc, de multe ori îţi arse gura". Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulţumesc şi eu.

Dau cuvântul doamnei deputat Mona Muscă, se pregăteşte domnul Ştefan Baban.

Doamna Monica Octavia Musca:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

După ce mai bine de un an, actuala putere ne-a obişnuit cu practicile sale politice menite a intimida mass-media din România, iată că ne aflăm, din nou, în faţa unor declaraţii ale unui înalt oficial PSD-ist care confirmă faptul că guvernanţii noştri sunt departe de a fi scăpat de dorinţa de a controla mijloacele de informare în masă.

La presiunile de ordin legislativ, exercitate anterior asupra mass-media de către majoritatea parlamentară, se adaugă acum o alta, o lege a dreptului la replică extrem de restrictivă în privinţa libertăţii de exprimare. Ca liberal, preocupat de respectarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale, ţin să-i amintesc iniţiatorului acestui proiect de lege un lucru pe care domnia sa ar fi trebuit să-l fi înţeles până acum de când se află în politică, anume că persoanele publice, prin însăşi asumarea acestui rol, se supun de bună voie criticilor, iar activitatea lor este cu atât mai atent monitorizată de presă şi greşelile cu atât mai vârtos sancţionate.

Mass-media are nu numai dreptul, ci chiar obligaţia să critice şi să aducă la cunoştinţa opiniei publice erorile guvernanţilor.

Problema dreptului la replică se poate rezolva prin autoreglementare, nu prin legi impuse de guvernanţi, oricare ar fi aceştia. Ceea ce Guvernul nu poate impune să nu se publice nu poate impune, la rândul lui, nici să se publice. Această lege va duce la timorarea presei şi diminuarea rolului său de "câine de pază" al democraţiei.

În locul unei prese a informării publicului vom avea o presă a dreptului la replică sau poate chiar asta se doreşte. Şi parcă pentru a da dreptate celor care se tem de consecinţele nefaste ale acestui act normativ şi pentru a demonstra încă o dată că încercarea puterii de a pune stăpânire pe media nu este o simplă ipoteză, ci o realitate, iniţiatorul legii a ajuns să facă nişte afirmaţii care frizează absurdul şi am fi putut spune chiar ridicolul, dacă nu ar fi fost vorba de o chestiune cât se poate de serioasă, vitală pentru democraţia românească.

În numele Partidului Naţional Liberal fac această declaraţie politică şi nu numai în nume personal. Afirmăm cu toată tăria că ne aflăm la ora actuală într-o situaţie cu totul specială după 12 ani de democraţie sau de dorinţa de a fi democratici. Astfel, aflăm că presa din România nu vrea să se lase cenzurată. Domnul ministru Ioan Mircea Paşcu spune: "Avem un segment, este vorba doar de presa scrisă de unele gazete care nu vor să fie controlate deloc. Nu e democratic". Mai mult decât atât, este extrem de grav faptul că iniţiatorul acestei legi interpretează caracterul nedemocratic al unor prevederi ca fiind o dovadă de democraţie şi, spre stupefacţia oricărui om de bun simţ, ne spune că nu este democratic ca presa să nu fie controlată.

Stimabilul demnitar care a făcut aceste afirmaţii are fie o problemă de semantică, neştiind prea bine care este sensul termenului de democraţie, fie, mai grav, deficienţe la capitolul cultură politică democratică. Şi ca să confirme cea de a doua ipoteză, acelaşi personaj îi ameninţă voalat pe ziariştii care scriu despre securiştii din structurile statului şi îi pune la zid, amintindu-le că viaţa este scurtă şi nu le face bine să abordeze subiecte, precum cel al securiştilor din armată.

Este inadmisibil ca în anul 2002, un om politic, un reprezentant al majorităţii parlamentare, un ministru care luptă pentru integrarea în NATO, şi sper şi pentru integrarea în Uniunea Europeană, să ameninţe presa în situaţia în care aceasta aduce la cunoştinţa publicului securiştii din structurile armatei. Este inadmisibil, ne facem de râs dacă vrem să intrăm în Europa cu asemenea idei!

Cred că orice alte comentarii sunt de prisos. Tot ce se mai poate spune este că domnul ministru al apărării, Mircea Paşcu, căci despre el este vorba, învăţând să meargă în pas de marş nu poate să meargă în pas cu democraţia.

Astăzi a apărut un comunicat al PSD care îl apără pe Ioan Mircea Paşcu, spunând că ameninţările la adresa presei au fost "simple ironii" şi că, de fapt, domnul Mircea Paşcu are o atitudine europeană!

Dacă ameninţările la adresa presei, dacă dorinţa de a controla şi cenzura presa sunt ironii, or fi, în nici un caz însă nu sunt atitudini europene.

Nu uitaţi, domnilor din PSD şi domnule ministru Ioan Mircea Paşcu, că libertatea presei este libertatea noastră a tuturor şi a fiecăruia în parte. Încălcaţi libertatea presei, încălcaţi şi libertatea noastră.

Domnul Corneliu Ciontu:

Domnul Ştefan Baban este invitat să ia cuvântul. Domnul Minică Boajă este în sală? Nu este în sală, se pregăteşte domnul Ioan Mocioi.

Domnul Ştefan Baban:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Câteva cuvinte despre "Cosmeticienii economiei româneşti". Pentru a justifica necesitatea existenţei instituţiei pe care o conduce ministrul Dezvoltării şi Prognozei s-a pus pe treabă şi a elaborat un document intitulat "Evoluţia economiei româneşti în anii 2001-2002", evoluţie care este prezentată într-un ton extrem de optimist, însă, printre rânduri, răzbate şi adevărata faţă a sărăciei româneşti şi a golurilor economiei. Fiecare fenomen economic negativ este cosmetizat, căutându-se cu totul altfel de o explicaţie decât cea reală.

Creşterea în continuare a nivelului stocului înregistrat în 2001 de 2,4% este pusă pe seama tendinţei de economisire şi nu ca urmare a faptului că produsele româneşti nu au piaţă de desfacere, ele îngroşând rândurile stocurilor. Creşterea cu 5,7% în anul 2001 a consumului final este pusă pe seama majorării desfacerilor de produse agroalimentare pe piaţa ţărănească, inclusiv autoconsumul, în timp ce comerţul cu amănuntul a stagnat.

Reducerea ponderii unor servicii care constituie indicator al nivelului de trai este explicată prin includerea lor în categoria jocurilor de noroc.

Creşterea producţiei industriale, per total, cu 8,2% este comentată ca un fenomen pozitiv de reabilitare a economiei româneşti, fără a explica scăderile înregistrate exact în ramurile de înaltă tehnologie, echipamentele, aparatele de radio, televiziune şi comunicaţii, industria mijloacelor de transport rutier etc.

Tot în acest document sunt incluse şi unele măsuri mediatizate, dar pentru aplicarea cărora, în final, banii s-au dovedit insuficienţi - acordarea facilităţilor la cumpărarea de tehnică agricolă din producţia internă, producătorii de tehnică agricolă aşteptând şi acum să primească diferenţa între preţul real şi cel la care şi-au vândut produsele.

Documentul examinează şi cauzele care au dus la rata inflaţiei de 30,3% în 2001. Fără îndoială, statul a fost principalul generator de inflaţie, având în vedere măririle de tarife la energie electrică, gaze şi încălzire centrală, la prestările de servicii în domeniul transporturilor. Cu toate acestea, ministerul vede ca principală cauză a inflaţiei influenţele condiţiilor climaterile nefavorabile şi abia pe ultimul loc ajustările preţurilor şi produselor aflate sub supraveghere.

Nici la capitolul "Previziuni", documentul nu este mai clar şi mai real. Astfel, agricultura se va dezvolta pe seama majorării ponderii sectorului creşterii animalelor.

Deficitul balanţei comerciale se va datora achiziţiilor tot mai însemnate de echipamente şi tehnologii performante, Autoturismele de teren oare fac parte din acest capitol? Creşterea numărului de salariaţi cu 1-2%, deşi scrisoarea de intenţie cu Fondul Monetar Internaţional prevede cu totul altceva?

Nu ne mai mirăm atunci că datele înaintate de Ministerul Dezvoltării şi Prognozei nu sunt luate în calcul de oficialităţile FMI şi Băncii Mondiale. Ei nu au nevoie de cosmetizări, ci de date reale, ei nu au ca angajaţi cosmeticieni, ci adevăraţi profesionişti care sesizează inadvertenţele şi jongleriile economice. Rezultatul: cetăţeanul de rând citeşte datele publicate, crede şi speră că o va duce mai bine şi toate evenimentele cotidiene îi demonstrează contrariul. Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulţumesc.

Poftiţi dumneavoastră şi pe urmă domnul Mocioi. Eraţi ieşit din sală când v-am anunţat. Poftiţi, poftiţi. Domnul Minică Boajă.

Domnul Minică Boajă:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Sunt ani buni de când, graţie Revoluţiei, ne bucurăm de privilegii pe care două generaţii de români nu le-au cunoscut vreme de aproape o jumătate de secol: accesul la toate canalele de informaţii în masă, accesul la credite bancare, acces liber, ca persoane şi firme particulare, la banul public pentru antamarea diverselor lucrări, prestări de servicii şi altele.

Fără îndoială este vorba de libertăţi câştigate chiar dacă numele acestor libertăţi pe unii îi mai fură condeiul când îşi trimit produsele spre publicare în ziare sau reviste, pe alţii îi mai ia gura pe dinainte, ori sunt cuprinşi de adevărate excese de teribilism când se văd în faţa microfoanelor şi camerelor de luat vederi.

Una dintre vedetele teribiliste ale competiţiei pentru imagine este însuşi liderul PD şi primarul general al Bucureştilor, domnul Traian Băsescu. În această dublă ipostază, dumnealui a ţinut să-l vedem şi să-l ascultăm rostind memorabile fraze. La TVR1 spunea: "Voi închide accesul la banii acestor firme, indiferent că ele figurează consilieri sau parlamentari, coacţionari ca oameni care fac doar trafic de influenţă". La postul Tele 7abc spunea: "Sigur, cea mai mare parte s-au ascuns sub o falsă legalitate şi de vreo câteva luni îşi tot transferă firmele către rude, bunici şi prieteni şi tot soiul de artificii, dar realitatea rămâne".

Mărturisesc în faţa dumneavoastră că ştiind eu ce se învârte în firmele aciuate pe lângă Primăria Capitalei, de exemplu, una face importul la o anumită sumă, vinde marfa, evident, la un preţ mai mare firmei propriei soţii, iar aceasta o revinde unei regii din subordinea primăriei, încât per familie, profitul ajunge la peste 60%. A fost cuprins de fiori văzând că şi în tabăra opoziţiei există oameni integri care se luptă să înlăture corupţia, neezitând să-şi flageleze propriii colegi de partid şi mai ştiu eu că firma soţiei soţului său, doar întâmplător membru al PD, a contractat cu Administraţia străzilor din Primăria Capitalei lucrări de asfaltare în sumă de 31 de miliarde de lei, dar pe care nu le-a executat ea, ci le-a dat unor subantreprize, doar pentru 20 de miliarde, punând la ciorap restul de 11 miliarde. Mi-am zis: Iată, Băsescu este un veritabil campion al luptei anticorupţie, care îşi înfierează colegii, şi nu numai pe aceştia, pentru că îndrăznesc să fie asociaţi şi în firme ori să-şi favorizeze şi să introducă în afaceri propriile rude. Dar stupoare! Înţeleapta zicală românească "Nu ştie bărbatul ce ştie satul", bărbatul fiind chiar PD, avea să se confirme şi în cazul nostru. Mass-media ne prezintă firma Triton Company SRL de la care domnul Traian Băsescu este acţionar, totuşi domnia sa s-a declarat mai întâi că nu are nici o firmă, apoi o întoarce ca la Ploieşti, afirmând că are, dar că nu are nici o firmă care să fi făcut afaceri cu ministerul pe care-l conducea. Până să ne dumirim cum vine de se leagă acest "are" "nu are", tot presa ne lămureşte. Firma la care este acţionar Traian Băsescu a făcut afaceri cu unităţile din Ministerul Transporturilor atunci când acesta era ministru, afaceri de sute de milioane de lei. De data aceasta, domnul campion al luptei anticorupţie, schimbă ruta şi o întoarce ca la Piteşti cu speranţa că dacă o ia spre Potcoava va avea noroc să scape de gura lumii. Acum ne spune că nu a făcut nimic ilegal, că a participat la licitaţii, că nu a făcut presiuni sau trafic de influenţă şi alte minuni de genul acesta. Aşa că ne-am dumirit şi ce era de înţeles s-a înţeles. Nimeni nu are voie să fie acţionar, consilier, parlamentar, bunici, prieteni, fraţi, surori, aţi înţeles? Doar el, că unul este Traian Băsescu în România şi fiindcă tot suntem în anul Caragiale, o să-i zicem pe vorbele lui Nenea Iancu: "Curat murdar, coane Traiane!"

Apropo stimaţi colegi din PD, meritaţi un lider mai curat, mai isteţ, nu spun şi mai ieftin, căci moralmente Băsescu nu mai are de unde, vorba aceea: "ce e mult se ieftineşte", or, la Băsescu s-au îngrămădit multă vorbă, multe scandaluri, multe intrigi, multe declaraţii fără acoperire, multe mahalagisme şi mai ales multe firme. Repet, multe firme, nu cele de fabricare a îngheţatei de tip "Polar", pe care le tot vântură fostul lup de mare caldă.

Domnul preşedinte al PD, primar general, are o întreagă filieră de firme cu prieteni, rude şi asociaţii săi. Care firme, ce obiect de activitate credeţi că are Traian Băsescu? Doar nu a fost ministrul al agriculturii! Să enumerăm: transporturi navale, transporturi rutiere, transporturi feroviare, vânzări de fier vechi, reparaţii nave şi dezmembrări. Şi uite aşa, incoruptibilul nostru, Eliot Ness al României, şi-a ţesut o reţea de 20 de firme, unic obiectiv Ministerul Transporturilor.

Îl asigur pe domnul Traian Băsescu ca deputat de Bucureşti că sunt unul din colegii oneşti din PSD la care făcea apel în textul moţiunii de ieri. Din păcate, nu acelaşi lucru pot spune despre dânsul, iar un demers venit din partea unui demagog, cel puţin în faţa mea, nu mai poate avea nici un suport. Să ridice altcineva piatra.

Stimaţi colegi din PD, am convingerea că nu va fi prea greu să-l găsiţi, dar nu pe Traian Băsescu, acela care într-o recentă declaraţie la TVR afirma că fiecare om politic trebuie să fie şi responsabil. Păi, să-şi asume această răspundere, cu atât mai mult cu cât răspunderea este consecinţa propriilor fapte. Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Da, vă mulţumesc.

Îl invit pe domnul deputat Ion Mocioi, se pregăteşte domnul Emil Boc. Îmi pare rău că apelurile mele repetate nu au găsit ecou în rândul colegilor şi mulţi dintre colegii noştri vor fi nevoiţi să depună în scris declaraţiile politice.

Domnul Ion Mocioi:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Intervenţia mea de astăzi semnalează Guvernului că mai multe localităţi din judeţul Gorj suferă datorită secetei prelungite, fenomen care a determinat scăderea nivelului apelor freatice, secarea unor râuri şi a celor mai multe fântâni, încât oamenii şi animalele trăiesc în condiţiile unei adevărate perioade sinistrate. În acest judeţ se resimt şi urmările poluării continue din cauza mineritului a principalului râu, Jiul, dar şi urmările minelor adânci în descopertă la zi care au absorbit apele fântânilor în câteva zeci de sate gorjene. Localităţile de deal aduc în condiţii grele apa potabilă de la mari distanţe, aceasta devenind mai scumpă decât băuturile spirtoase şi decât laptele.

În unele sate, pe deal, oamenii evită să mai crească animale din cauza lipsei de apă. Localităţi de deal cum sunt: Roşia de Amaradia, Mătăsari, Bustuchini, Chiliu, Godineşti, Roşia de Jiu, Preajba şi altele, între acestea fiind şi satul emblematic Seuca, au nevoie de sprijinul statului pentru forarea unor puţuri de adâncime şi realizarea unor cişmele de la care să se aprovizioneze cu apă potabilă familiile şi gospodăriile care reclamă asemenea necesitate.

Dorim ca Guvernul să se sesizeze şi după modelul comisiilor de dezăpezire să instituie pe lângă prefectură, ca şi în alte judeţe, comisii de înlăturare a efectelor secetei prin care să se dirijeze unele fonduri din rezervele ţării, în acest scop să se implice şi unităţile de pompieri pentru intervenţii urgente pentru asigurarea nevoilor de apă şi să ofere prioritar cetăţenilor în vârstă fără posibilităţi apă plată procurată cu subvenţii de la unităţile de profil. În judeţul Gorj ale cărui culturi sunt grav afectate în acest an şi ale cărui păşuni sunt compromise şi nu mai au iarbă să se prevadă un sprijin complex după caz, în fiecare localitate.

În prezent, Gorjul este cu adevărat un judeţ sinistrat din cauza secetei, deşi se ştie că şi alte judeţe din Oltenia au o situaţie similară.

Sperând că vocea noastră se face auzită, vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulţumesc şi eu.

Îl invit pe domnul Emil Boc să ia cuvântul. Cu regret, este ultimul vorbitor în cadrul declaraţiilor politice.

Domnul Emil Boc:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Înainte de a trece la conţinutul declaraţiei politice, nu pot decât să-mi exprim consternarea că, din nou, tribuna Parlamentului se foloseşte de către PSD pentru a lansa atacuri nefondate la adresa primarului general al capitalei, o persoană care nu este parlamentar, care nu are posibilitatea de a veni în faţa Parlamentului pentru a răspunde acuzaţiilor formulate.

În acelaşi stil demagogic, neuitându-se ce s-a întâmplat aseară în această sală, se continuă de către PSD o ofensivă care nu demonstrează decât un singur lucru: PSD-ul are obsesia şi această obsesie este Traian Băsescu, dar îl putem asigura şi putem asigura pe colegii din PSD că nu vor scăpa de această obsesie, aşa cum speră domniile lor, prin atacuri sub centură lansate din diferite poziţii şi din diferite situaţii.

Conţinutul declaraţiei politice pe care o s-o fac se referă la faptul că Guvernul Adrian Năstase şi partidul de guvernământ trebuie să renunţe la folosirea Parchetului General ca instrument de rezolvare a propriilor interese politice şi clientelare. De asemenea, Parchetul General trebuie să renunţe la independenţa faţă de lege.

În România, apărarea intereselor PSD şi ale Guvernului Năstase se face inclusiv cu încălcarea legii şi cu nesocotirea intereselor cetăţenilor români.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului a criticat, în repetate rânduri, faptul că procurorul român nu se defineşte prin independenţă şi imparţialitate. Critici privind subordonarea justiţiei au venit şi din partea NATO, care a anunţat, prin secretarul său general, Lordul Robertson, că independenţa justiţiei va constitui unul dintre principalele criterii de aderare la Organizaţia Nord-Atlantică.

Independenţa justiţiei în România se concretizează însă doar în independenţa Parchetului General faţă de lege.

Pe plan intern, însă, eliberarea justiţiei de presiunile politicului, primul pas fiind desfiinţarea instituţiei de tip sovietic a procurorului subordonat primului-ministru, ar fi lipsit Puterea de un important mijloc de presiune asupra societăţii româneşti. Or, PSD fără clientela sa politică, pe care o apără cu îndârjire de efectele legii penale, nu reprezintă decât un castel de nisip care s-ar prăbuşi la prima aplicare corectă a legii.

Domnul Joiţa Tănase s-a dovedit, de la numirea domniei sale în funcţia de procuror general al României, un servitor desăvârşit al politicii Guvernului Năstase de apărare a infractorilor.

Dintre măsurile luate de domnia sa în sprijinul politicii PSD de promovare a corupţiei în justiţie amintim: 1) recursul în anulare declarat în luna noiembrie 2001 împotriva sentinţei prin care Constantin, patronul SEXICLUB a fost condamnat la 3 ani de închisoare pentru tâlhărie; 2) recursul în anulare declarat tot în cursul anului 2001 împotriva sentinţei prin care se valida alegerea, în localitatea Topliţa, a primarului independent Nicolae Baciu, în detrimentul contracandidatului său de la PSD. Acest recurs în anulare a fost declarat la numai două zile după solicitatea în acest sens formulată de Organizaţia PSD Harghita; 3) recursul în anulare declarat în dosarul generalilor Chiţac şi Stănculescu, condamnaţi la 15 ani de închisoare în dosarul Revoluţiei de la Timişoara; 4) recursul în anulare împotriva sentinţei prin care a fost respinsă contestaţia fostului preşedinte al BANCOREX Răzvan Temişan în ceea ce priveşte demiterea din funcţie; 5) suspendarea, în luna octombrie 2001, a sentinţei definitive prin care infractorul de drept comun Aron Schwartz a fost condamnat la 12 ani de închisoare pentru o fraudă de 200 de mii de dolari; 6) recurs în anulare declarat împotriva sentinţei prin care administraţia prezidenţială a fost obligată să-l reangajeze pe consultantul Florin Tita, concediat ilegal; 7) arestarea, la ordin politic, a autorului Raportului Amargedon 2, în care se făceau referiri la averea premierului Adrian Năstase; 8) suspendarea din funcţie a procurorului Alexandru Lele, din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor, precum şi începerea urmăririi penale împotriva acestuia, pentru vina de a-l fi arestat pe fiul prefectului PSD Aurel Tărău într-un dosar legat de păgubirea statului român cu peste 3 miliarde de lei; 9) soluţia de neîncepere a urmăririi penale în dosarul penal al omului de afaceri George Constantin Păunescu, soluţie dată pe ascuns la cererea PSD.

În cele din urmă, chiar mai scandalos decât celelalte, recursul în anulare promovat la iniţiativa Ministerului Justiţiei împotriva sentinţelor prin care era declarat ca valabil contractul de fidejusiune-cauţiune, din decembrie 1999, încheiat între CEC-SOVINVEST şi FNI. Prin acest recurs în anulare, Guvernul Năstase a dovedit încă o dată că nesocoteşte profund noţiunea de justiţie şi că urmăreşte acoperirea unuia dintre cele mai scandaloase cazuri de corupţie din ultimii ani. Faptul că Guvernul a preferat să recurgă la o ilegalitate, în loc să admită responsabilitatea unei instituţii a statului, implicată într-un jaf de sute de miliarde de lei, denotă dispreţul profund faţă de ideea de stat de drept şi obişnuinţa pe care liderii PSD şi-au făcut-o de a conduce ţara după bunul plac, fără respectarea regulilor democratice elementare.

Perseverenţa Guvernului Năstase în a susţine subordonarea politică a Parchetului este condamnabilă, mai ales în condiţiile în care această practică a condus, în urmă cu mai puţin de două luni, la sinuciderea procurorului Cristian Panait.

Autorii morali ai sinuciderii procurorului Panait sunt aceiaşi care au semnat zecile de recursuri în anulare, sau soluţii de scoatere de sub urmărire penală, prin care au adus grave atingeri funcţionării democratice a justiţiei din România. Şi tot aceiaşi vor intra în istorie ca autori ai situării României la marginea Europei civilizate, ca urmare a faptului că nu s-au încumetat să renunţe la promovarea, prin intermediul justiţiei, nu a legii şi a intereselor cetăţeneşti, ci a intereselor clientelei politice, singura bază a guvernării actuale.

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc şi eu.

Cu regretul că nu toţi colegii care s-au înscris pentru aceste declaraţii politice au avut posibilitatea să le reprezinte şi cu rugămintea ca pe viitor să ne încadrăm în cele 3 minute regulamentare, este pentru prima dată când sunt nevoit să invit pe colegi să depună la secretariat declaraţiile politice pe care nu le-au putut susţine. Este, dacă vreţi, şi o chestie de respect între noi să ţinem cont de cele 3 minute, ca să poată vorbi toată lumea.

Domnul Grigore Dorin Popescu:

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Mă alătur celor care au sesizat opinia publică şi autorităţile în legătură cu conflictul care a avut loc la Ocna Mureş şi cer rezolvarea acestei situaţii care durează de peste doisprezece ani. Am fost contactat de ziarul "Transilvania Jurnal" privind acest conflict interconfesional de la Ocna Mureş care ar putea pune în pericol integrarea României în NATO.

Episcopul greco-catolic al românilor americani, John-Michael Botean, nu mai sprijină intrarea României în NATO. El este de părere că "România nu respectă dreptul de proprietate şi dreptul la libertate religioasă", citând cazul de la Ocna Mureş, unde credincioşii greco-catolici au fost evacuaţi cu forţa din biserica pe care o obţinuseră pe cale judecătorească.

Credincioşii ortodocşi din Ocna Mureş, judeţul Alba, au intrat cu forţa în biserica din localitate pentru a-şi redobândi dreptul de folosinţă al lăcaşului de cult. Curtea Supremă de Justiţie admisese cererea ortodocşilor de suspendare a punerii în executare a sentinţei date de Curtea de Apel Alba Iulia în baza căreia greco-catolicii au obţinut, în urmă cu o lună, dreptul de folosinţă a bisericii. În baza deciziei instanţei supreme, aproximativ 60 de credincioşi ortodocşi, însoţiţi de un preot şi de un consilier al Arhiepiscopiei, s-au dus la biserică şi au rupt lanţurile porţii, apoi, cu ajutorul unui levier, au spart lacătele de la intrarea în lăcaşul de cult. Pentru că la acea oră în lăcaş se aflau câţiva credincioşi greco-catolici, ortodocşii spun că a fost chemat la faţa locului comandantul Poliţiei Ocna Mureş şi alţi cîţiva subofiţeri. În urma intervenţiei Poliţiei, credincioşii greco-catolici au fost evacuaţi din biserică. Înalt Prea Sfinţitul Lucian, Arhiepiscop şi Mitropolit al Bisericii Române Unite cu Roma, şi-a exprimat indignarea faţă de abuzul la care a fost supusă comunitatea greco-catolică din Ocna Mureş şi a cerut autorităţilor statului să ia atitudine.

Episcopul româno-american este de părere că această acţiune este "emblematică pentru modul în care Biserica Ortodoxă Română şi autorităţile de la Bucureşti respectă proprietatea şi libertatea exercitării cultului religios". Episcopul Botean mai afirmă că, "privită prin această prismă, activitatea ecumenică şi chiar invitaţia istorică adrestă Papei Ioan-Paul al II-lea, în 1999, ar părea că reprezintă pentru România numai o unealtă a disimulării, reminiscenţă a epocii Ceauşescu, avansată doar pentru impresionarea Vestului". „Aceste lucruri nu sunt demne de un popor liber, iar Comunitatea Europeană, împreună cu NATO, vor examina cu multă atenţie dacă această colapsare a spiritului legii este, pentru România, cu adevărat o excepţie sau propriul ei mod de viaţă. Eparhia noastră şi episcopul ei nu pot sprijini în acest caz aspiraţiile României de a se alătura Uniunii Europene şi nici NATO, până când, cel puţin justiţia, dacă nu dragostea creştină nu-şi vor spune cuvântul", a mai precizat prelatul greco-catolic.

APADOR-CH protestează faţă de "gravele încălcări ale drepturilor omului" împotriva credincioşilor greco-catolici şi cere "măsuri penale, civile şi administrative, pentru a curma actul de forţă de la Ocna Mureş". Organizaţia cere autorităţilor să protejeze libertatea de credinţă şi siguranţa comunităţii greco-catolice. De asemenea, APADOR-CH face un apel pentru a preveni muşamalizarea cazului, în condiţiile în care, din 1990, în România s-au produs an de an atacuri împotriva minorităţilor religioase.

Aceaste evenimente, care, din păcate se întâlnesc în foarte multe zone ale ţării, inclusiv în judeţul Bistriţa-Năsăud - circumscripţia mea electorală - reprezintă cea mai clară indicaţie a faptului că Biserica Greco-Catolică nu este tolerată, sau cel puţin nu este luată în serios, ca o reprezentantă a unei adevărate expresii a vieţii religioase pentru români.

Pentru a preveni generalizarea acestei stări de fapt care nu face decât să umbrească imaginea României, cerem autorităţilor române o implicare în rezolvarea acestui conflict interconfesional.

Domnul Octavian Sadici:

Domnule preşedinte de şedinţă,

Doamnelor şi domnilor,

Sistemul sanitar cunoaşte în ultimul timp un fenomen de degradare ce afectează negativ populaţia ţării şi voi prezenta aspecte îngrijorătoare din judeţul Vaslui.

La sfârşitul lunii aprilie 2002, evaluatorul Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate (CNAS) a acordat creditare permanentă pentru eliberarea de medicamente compensate şi gratuite numai la două farmacii din judeţul Vaslui, ambele proprietatea IASSIFARM - Iaşi, al cărui patron este un cetăţean cipriot.

Din cele 36 de farmacii din judeţul Vaslui, un număr de 9 farmacii au primit acreditare provizorie, valabilă o lună de zile.

Medicul, care a făcut evaluarea, a dat dovadă de superficialitate şi partizanat, învocând motive de-a dreptul puerile pentru a ridica acreditarea farmaciilor din judeţul Vaslui:

• inexistenţa creionului lângă condică;
• farmaciştii nu sunt membrii ai Colegiului farmaciştilor;
• nu există dovezi că farmaciştii nu lucrează şi în altă parte.

Acreditarea discriminatorie, faţă de farmaciile din judeţul Vaslui, a farmaciilor proprietatea unui cipriot cu sediul în Iaşi, are şi consecinţe economice: toate vărsămintele aferente bugetului de stat se fac în judeţul Iaşi iar profitul, în loc să rămână în ţară, se repatriază în Cipru.

Consecinţele cele mai grave ale abuzurilor comise de către CNAS le suportă bolnavi din judeţul Vaslui, cotizanţi ai casei de asigurări de sănătate, care stau la cozi interminabile la cele două farmacii acreditate, exact ca pe vremurile de tristă amintire, pe care le credeau revolute.

Ca deputat al PRM întreb actuala putere dacă românii mai pot suporta condiţiile grele de trai şi dacă mai au dreptul la viaţă.

Domnul Vlad-Gabriel Hogea:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Se vorbeşte mult şi prost, mai ales dinspre Putere, despre "iminenta" integrare a României în NATO, ca fiind un cadou fabulos, o adevărată conductă de lapte şi miere care se va trage de la Bruxelles încoace, spre a ne adăpa mai bine. Pentru cei care au cercetat obiectiv, profesionist, gospodăreşte, evoluţia geopolitică a lumii în ultimele decenii, scepticismul ia locul exaltării istericoide şi dăunătoare. Într-un demers realist, e obligatorie prezenţa întrebărilor, a cuantificării tuturor efectelor, inclusiv a celor secundare. Are statul român fondurile necesare pentru a susţine financiar un asemenea colos? Există, oare, cu adevărat o ameninţare inamică? Dacă da, din ce parte vine? E atât de puternică, încât să justifice costurile imense ale integrării într-o structură (muribundă sau nu, asta rămâne de văzut!) care să ne protejeze în caz de conflict armat? Şi, dacă totuşi intrăm, şi plătim, şi strângem cureaua, şi cotizăm din greu, e oare de ajuns?! Am trăit, în vara anului 1940, tragedia prăbuşirii graniţelor ţării, în contextul în care marile puteri "democrate" ale Occidentului ne garantaseră, cu zâmbetul pe buze, cu ani în urmă, că nimic rău nu ni se putea întâmpla. Istoria nu e făcută, însă, numai din tratate seci şi neputincioase, ci şi din surprize adeseori neplăcute, pe care, cu intuiţie şi bun simţ, le vom putea prevedea şi contracara din vreme.

Să avem încredere în toate caiafele care ne promit marea cu sarea, pentru o servietă cu dolari? Mai bine nu. Înţelept ar fi să ne urmărim interesele cu toată clarviziunea de care suntem capabili. Să ne integrăm în concertul european şi mondial, dar nu în genunchi. Să fim independenţi, stăpâni pe situaţie, riguroşi cu noi înşine şi, nu în ultimul rând, să ne păstrăm identitatea naţională. Mergem cu inima deschisă spre o Europă a Naţiunilor, dar ne exprimăm îngrijorarea cu privire la reprimarea brutală şi aberantă a dreptului nostru la diferenţă.

Guvernul PSD minte cu seninătate atunci când prezintă în roz relaţiile României cu NATO şi UE. Integrarea în Uniunea Europeană este departe (tot mai departe!), iar cea în NATO pare, pe zi ce trece, o glumă proastă. Când primele sicrie ale soldaţilor români vor veni din Afganistan, poate vor pricepe şi ultimii români manipulaţi de Putere că lucrurile nu sunt atât de simple precum par, iar basmul cu PSD cel Voinic şi Merele de Aur se răsuflă de la o zi la alta. Adio, Europa!

Domnul Grigore Emil Rădulescu:

Onorat auditoriu,

In ultimul raport anual, Curtea de Conturi a catalogat fostul Minister al Muncii şi Protecţiei Sociale ca unul dintre cei mai proşti gestionari de fonduri. După ce a tocat aiurea banii adunaţi din taxe de solidaritate - 3% pe salarii - a consumat şi 69 mii de dolari pe vizite de lucru şi alte deplasări în condiţii dubioase în străinătate.

Acelaşi minister anunţă acum mare o reducere a fiscalităţii. In fapt, se discută despre o reîmpărţire a contribuţiei la asigurările sociale 35% - între angajat şi companie. De la raportul o treime- două treimi, cum era pînă acum, la jumătate -jumătate.

Salariul brut al angajatului va fi taxat cu un procent mai mare, ceea ce indiscutabil va diminua suma netă. Toţi angajaţii vor primi mai puţini bani, excepţie făcând doar acei angajaţi care au avut inspiraţia să-şi negocieze salarii nete.

Rocada cotei de la firme la angajaţi loveşte în costurile forţei de muncă.

Câştigătorul sigur este bugetul, aşa cum însuşi ministrul finanţelor publice, Mihai Tănăsescu, anunţă senin "un nivel mai mare al veniturilor la bugetul de stat" prin "stabilirea unei cote unice pentru angajatori şi angajaţi".

Un calcul simplu arată că salariaţii pierd, prin pretinsa reducere, de la două la cinci sau la opt sute de mii de lei.

Indiscutabil ar însemna o creştere a taxelor la angajaţi. Pe de altă parte, legea ar putea transfera pagubele în conturile companiilor aşa cum a făcut şi Legea nr.19, obligând firmele să păstreze neschimbate salariile nete.

Dacă rocada se va face numai la C.A.S., nota de plată se încarcă pe salarii doar cu câteva sute de mii de lei. Dacă toate taxele de muncă 60% sunt împărţite frăţeşte , baza de impunere creşte nu cu cinci procente, ci cu aproape 20. Obligând salariaţii să suporte costuri sociale, mai mari, Guvernul se asigură că îşi încasează banii, deoarece reţinerea şi nelivrarea acestor contribuţii se pedepseşte penal.

"Am decis să reducem ponderea acestor cheltuieli, şi pe baza creşterii economice din anul 2001, s-au creat condiţiile pentru o reducere a contribuţiilor cu trei puncte procentuale, respectiv de la 60% la 57%. Am stabilit în şedinţa de guvern, ca începând cu 1 ian.2003 să scădem cu cinci puncte procentuale, poate chiar cu 7% nivelul acestor contribuţii, iar până la sfârşitul anului 2004, să ajungem la 40-45%" - a precizat premierul Adrian Năstase la teleconferinţa cu prefecţii.

La prima vedere, anunţata măsură nu are decât virtuţi. In realitate, pachetul de măsuri este cu două tăişuri.

Scăderea contribuţiilor pe salarii loveşte tot în muncă fie salariatul pleacă acasă cu bani mai puţini, fie totul se va sparge în capul firmei.

Până în aprilie 2001, firmele achitau 30% la fondul de salarii, iar angajatul 5% pentru pensii.

După această dată, un nou procent a apărut pe fluturaşul de salariu 11,67% în loc de ştiutul 5%. In ziua lefii ar fi trebuit să primim cu câteva procente mai puţin decât banii cu care erau obişnuiţi. Dar Legea 19/2000 a obligaţi angajatorii să suporte ei diferenţa. Pe hârtie cifrele brute s-au umflat: un efect imediat - creşterea datoriilor către stat. Raportate la o bază mai mare, toate contribuţiile datorate de firmă au crescut ca valoare - sănătate 7%, şomaj 5%, comision la camera de muncă 0,75%.

Bugetul iese însă de mai multe ori câştigat. Cel mai mare câştig vine din siguranţa contribuţiei pusă în cârca salariaţiilor. Prin lege, aceasta trebui reţinută şi virată de firmă. Dacă nu face aceste plăţi la stat, faptul este de ordin penal, iar directorii se tem să rişte închisoarea. In felul în care este anunţată măsura este o mişcare foarte deşteaptă din partea Guvernului - la adăpostul celor 3 , 5 sau chiar 7 puncte procentuale eliminate, Executivul îşi creşte de fapt încasările din munca altora.

Speră să câştige puncte bune de popularitate şi bani în plus de la buget. In loc de amândouă, s-ar putea alege doar cu mai multe slujbe la negru.

Dar sloganul electoral rămâne valabil: "aproape de oameni, împreună cu ei".

Domnul Corneliu Ciontu:

Dacă cu slăbiciunile şi partizanatul politic ale unui segment din presa românească am început să ne obişnuim, pentru mulţi dintre noi a reprezentat o neplăcută surpriză includerea Partidului România Mare pe o listă a partidelor europene de extremă dreaptă de către publicaţia Corriere della Sera.

Din nefericire, această calomnie a extremismului Partidului România Mare, începută în ţară, din motive electorale şi politicianiste, depăşeşte uneori graniţele ţări cu ajutorul adversarilor noştri politici, aducând grave prejudicii nu doar partidului nostru, ci României însăşi.

Gravitatea acestui fapt constă în lipsa de informare şi de neputinţa verificării unei astfel de informaţii de către oamenii politici şi cercetătorii străini. Românii au putut cunoaşte documentele şi programele P.R.M., activitatea profund umanistă a partidului şi modul în care acesta şi-a desfăşurat campania electorală. Iată de ce ei pot trece zâmbind peste această farsă a extremismului, înţelegându-i substratul electoral şi acordând partidului nostru ponderea parlamentară pe care o merită.

Pentru politicienii şi analiştii străini acest lucru este însă, de cele mai multe ori, imposibil. Şi asta pentru că informaţiile despre România nu sunt culese de la faţa locului de martori obiectivi, ci sunt preluate de la medii de informare implicate direct în procesul politic.

Se aduce astfel, aşa cum am mai arătat, un evident prejudiciu României. Pentru că prezenţa în postura de lider al opoziţiei a unui partid fals etichetat de extremă dreaptă nu poate fi un semnal încurajator pentru cei care vor decide integrarea României în structurile euro-atlantice.

Este evident faptul că nedreptatea săvârşită de Corriere della Sera la adresa Partidului România Mare se sprijină pe o lipsă de informaţii. Nu se explică astfel de ce un partid esenţialmente de stânga, care militează pentru egalitate între oameni şi naţiuni, poate fi încadrat printre partide inegalitare şi ultra conservatoare.

Din lista de 28 de partide a publicaţiei italiene, 27 îşi asumă o identitate de extremă dreapta. Unul singur nu acceptă o astfel de etichetă, pur şi simplu pentru că ea este aberantă: Partidul România Mare. În schimb, aşa cum am început să ne obişnuim, „i se asumă" această identitate chiar de către unii adversari politici.

O veritabilă aberaţie este încadrarea P.R.M. ca partid fascist, ba chiar nazist, lucru pe care n-au îndrăznit să-l facă nici măcar opozanţii noştri. Ca parte a naţiunii care a inventat fascismul, domnii de la Corriere della Sera ar trebui să ştie că fascismul şi nazismul se caracterizează prin: antidemocratism, elitism, corporatism şi etatism îndreptat împotriva libertăţilor persoanei. Ei bine, partidului nostru nu-i corespunde nici unul dintre aceste criterii…Cât despre aşa zisul nostru antisemitism, am rugat de nenumărate ori să ni se arate cea mai nesemnificativă şi palidă referire antisemită din vreunul din documentele politice, din acţiunile şi manifestările partidului nostru.

Domnilor de la publicaţia „Corriere della Sera" nu poate să le fie străin criteriul propus de politologul italian Norberto Bobbio pentru identificarea partidelor de extremă dreapta; „la extrema dreaptă, scrie el, stau mişcări antiliberale şi antiegalitare", prin antiliberal înţelegând refuzul drepturilor şi libertăţilor individuale. Din nou, eroare. Nu numai că partidul nostru nu este unul de extremă dreaptă, dar ideologia lui militează direct împotriva unui astfel de extremism.

În final, nu pot să nu remarc strania satisfacţie cu care un anumit segment al presei româneşti a preluat eronata categorisire a partidului nostru de către publicaţia din Peninsulă. Şi asta deşi ar fi trebuit să înţeleagă faptul că dezinformarea italienilor este rodul dezinformărilor lor. Deşi s-a încercat să se folosească eroarea celor de la Corriere della Sera ca o dovadă împotriva noastră, ea nu dovedeşte decât faptul că unele calomnii pot depăşi graniţele ţării în deserviciul României şi a imaginii reale a acesteia.

Acestea fiind spuse, vă anunţ intenţia Partidului România Mare de a invita în România jurnalişti şi analişti politici occidentali, inclusiv de la prestigioasa (de altfel) publicaţie Corriere della Sera pentru a cerceta ideologia P.R.M. şi locul partidului nostru în sistemul politic românesc. Asta pentru că nu avem nimic de ascuns, ci avem de apărat onoarea a peste trei milioane de oameni care ne-au acordat încrederea lor.

Vă mulţumesc.