Parliamentary debates

Lucrările şedinţei au fost conduse de domnii Corneliu Ciontu, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor, şi Valer Dorneanu, preşedintele Camerei Deputaţilor, asistaţi de domnii Constantin Niţă şi Nicolae Leonăchescu, secretari.

Domnul Corneliu Ciontu:

Bună dimineaţa!

Începem şedinţa noastră de intervenţii.

Domnul profesor Mincu are cuvântul. Urmează domnul Damian Brudaşca.

Domnul Iulian Mincu:

Domnule preşedinte,

Permiteţi-mi ca, în această sală goală, să-mi expun declaraţia politică de astăzi, legată de evenimentele care se petrec în ţara noastră.

Foarte recent, FMI a aprobat Memorandumul suplimentar al politicii economice din cadrul Acordului stand-by cu România şi eliberarea tranşelor II şi III de împrumut. Motivaţia - România a consemnat performanţe macroeconomice, cu o rată de creştere mai mare, precum şi o redresare a sectorului agricol şi celui de exportor. De asemenea, s-a redus rata inflaţiei, a deficitului bugetar şi a celui de cont curent.

În săptămânalul The Economist din ultima săptămână a lunii august 2002, apar date care contravin celor afirmate mai sus, susţinându-se existenţa în România a unei mari sărăcii, a corupţiei, a unei infrastructuri proaste, a lipsei cronice de fonduri pentru Sănătate şi Învăţământ, a unor promisiuni nerespectate de creştere a nivelului de trai, salariul minim de 50 de dolari pe lună.

Ceea ce este deosebit de semnificativ, însă, este afirmaţia din ziar că România nu va fi primită în Uniunea Europeană înainte de 2012 (vreau să spun că celelalte ţări candidate vor fi primite în 2004 şi 2005).

Prin prisma celor menţionate, care este situaţia reală din România?

Industria românească produce pe stoc, fapt ascuns sistematic de-a lungul anilor de către Institutul Naţional de Statistică. Astfel, în 2002, mărfurile care nu şi-au găsit desfacerea pe piaţă au crescut continuu, de la 37.750 miliarde lei, la 31 ianuarie 2002, la 44.096 miliarde lei la 30 iunie 2002, adică cu 6.616 miliarde lei mai mult.

Valoarea stocurilor creşte mai mult decât producţia industrială. Exemplu, în luna mai a fost o creştere de 2% faţă de aprilie, dar valoarea stocurilor a crescut cu 7%.

Agricultura, din păcate, nu merge strălucit. Ba putem spune că a mers prost în acest an şi contribuie în general numai cu 14% la pib faţă de 17%, cât contribuie Bulgaria.

Politica PSD este, în momentul de faţă, centrată în perspectiva Summitului de la Praga, în noiembrie 2002, pentru primirea în NATO, fapt deosebit de favorabil pentru imaginea partidului. Aşa se explică faptul că România este singura ţară care în prezent a semnat cererea Statelor Unite ca militarii americani să nu fie supuşi solicitărilor Curţii Penale Internaţionale, venind în contradicţie cu ţările din Comunitatea Europeană.

Consecinţele se văd, de altfel, după aceşti doi ani de guvernare. Aproximativ 85% din populaţie trăieşte de la o zi la alta, peste 80% trebuind să se împrumute pentru a supravieţui, majoritatea românilor având în 2002 o situaţie mult mai proastă decât în 2001.

Cifrele publicate recent de Comisia antisărăcie arată că 6,6 milioane români trăiesc la limita sărăciei, 2,6 milioane fiind săraci, fiind foarte săraci. Cifrele nu corespund persoanelor fără locuinţă. Atunci, ele ar fi mult mai mari.

În anul 2001, peste 38% dintre gospodăriile din mediul urban şi 21% din cele din mediul rural nu şi-au putut acoperi cheltuielile de întreţinere.

În ceea ce priveşte alimentaţia populaţiei, unul din 10 români, conform raportului pe care-l menţionez, trăiesc sub limita de subzistenţă - 2.500.000 de persoane.

PSD s-a angajat ca în termeni reali, comparativ cu sfârşitul anului 2000, să crească pensiile în agricultură cu 20% în anul 2001, cu 40% în 2002, cu 75% în 2003 şi cu până la sută la sută în 2004. Acest lucru nu s-a întâmplat, iar nivelul de trai al acestora şi al românilor în general este la fel de scăzut - ba, chiar mult mai scăzut.

Barometrul sărăciei reiese şi din suma alocată până la 1 septembrie 2002 pentru masa zilnică a unui asistat social, care era de 23 de mii de lei, cât pentru un pachet de ţigări bune. Neţinând cont de inflaţie, alocaţia pentru hrană a fost recent sporită la aceste cantine, dar cu data de 1 septembrie, la 37 de mii de lei.

Un fapt la fel de semnificativ este că bătrânii internaţi la azil, la azilul de bătrâni, contrar programului de protecţie socială, trebuie să plătească, începând tot de la 1 septembrie, în loc de 490 de mii de lei pe lună, suma de 1.750.000 lei pe lună, din care alocaţia de hrană este de 151.100 lei.

Contribuţia de întreţinere în cămine creşte atât de mult, de aproape 4 ori, încât mulţi dintre bătrâni nu pot să-şi permită să plătească din pensia primită banii ceruţi şi sunt obligaţi să părăsească căminele.

Banii alocaţi spitalelor sunt cu mult sub necesităţi la rectificarea recent făcută. Astfel, dau numai un singur exemplu. Un coleg de-al nostru este din Cluj. Judeţului Cluj, la rectificare, în loc de 800 de miliarde lei, cât era necesar, i s-au alocat 20 de miliarde lei, condamnând spitalele la o neagră sărăcie.

Sărăcia profundă a mărit considerabil numărul de bolnavi psihici - schizofrenie, depresiuni psihice etc., boli care necesită o lungă internare şi o prelungită durată de tratament, pentru care nu există banii necesari.

Pe de altă parte, trebuie spus că la începutul anului în curs premierul a declarat că în 2001 au fost create 390 de mii de locuri de muncă, ulterior dovedindu-se că nou create au fost numai o treime, restul de 250 de mii fiind ocupate prin reangajări.

În anul 2002, acelaşi premier preconiza 250 de mii de locuri de muncă. De fapt, tot o treime sunt create - 78 de mii, cu spor guvernamental, restul revenind unor, probabil, investitori privaţi.

Nu este de mirare faptul că un sondaj CSOP efectuat recent (4-10 august 2002) arată că o mare parte a populaţiei - 38,2% - nu cunoaşte nici o iniţiativă a PSD-ului, indiferent cui aparţine - Guvernului, sau partidului -, care să fi îmbunătăţit situaţia economică şi socială. Din contră, se remarcă o scumpire permanentă, care duce la scăderea nivelului de trai şi la o sărăcie greu de suportat.

Aceasta este situaţia politică şi economică din România.

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc.

Îi dau cuvântul domnului Damian Brudaşca. Se pregăteşte domnul deputat Vasile Mândroviceanu.

Domnul Damian Brudaşca:

Domnule preşedinte de şedinţă,

Domnilor colegi,

Mi-am intitulat declaraţia politică de azi "Minciuna stă cu regele la masă".

Ca semn al neputinţei de soluţionare legală a problemelor legate de municipiul Cluj-Napoca, PSD a aruncat în luptă ultimele rezerve ale propagandei mincinoase, cu care urmăreşte să inducă în eroare opinia publică. Inclusiv primul-ministru Adrian Năstase a făcut în ultima vreme o serie de declaraţii mincinoase şi inexacte, acuzându-l, fără nici un temei, pe primarul acestui municipiu, că "refuză să prezinte propunerile de patrimoniu propriu, potrivit legii".

Adrian Năstase mai afirmă că "din cauza unei asemenea poziţii, cei 381 de mii de locuitori ai municipiului şi 231 de mii de oameni din celelalte localităţi ale judeţului nu pot beneficia de Programul SAPARD".

Afirmaţiile premierului Adrian Năstase sunt inexacte şi tendenţioase, iar, rostite de el, au şi un caracter nociv şi imoral.

Dorim să aducem la cunoştinţa opiniei publice următoarele fapte care subliniază de la sine adevărul şi evidenţiază minciunile proferate de primul-ministru al ţării.

Ţinându-se cont de prevederile Legii nr.213/1998 şi ale Hotărârii de Guvern nr.548/1999, în cadrul şedinţei Consiliului local al municipiului Cluj-Napoca din 12 iulie 1999, s-a adoptat Hotărârea de Consiliu local nr. 447, prin care s-a aprobat înfiinţarea şi funcţionarea Comisiei speciale pentru întocmirea inventarului bunurilor care alcătuiesc domeniul public al municipiului, în baza unui proiect din iniţiativa primarului.

În vederea îndeplinirii atribuţiilor cu care a fost învestită prin lege, Comisia specială a fost sprijinită de subcomisii de inventariere constituite pe obiective de inventariat, formate din specialişti ai aparatului propriu al consiliului local, ai RATUC, RAT, RADP, RAJAC, precum şi ai spitatelor şi policlinicilor din municipiul Cluj-Napoca.

În urma efectuării inventarierii, în conformitate cu prevederile art.21 alin.2, a fost promovat, din iniţitiva primarului, Proiectul de Hotărâre privind însuşirea bunurilor din domeniul public al municipiului Cluj-Napoca, proiect ce s-a aflat pentru prima dată pe ordinea de zi a şedinţei Consiliului local al municipiului Cluj-Napoca din 21 decembrie 1999.

De notat că inventarul a fost întocmit cu deplina respectare a legii, mai exact în termen de 9 luni de la intrarea în vigoare a acesteia, potrivit art.19 alin.1.

Ulterior, proiectul din iniţiativa primarului privind însuşirea bunurilor din domeniul public al municipiului Cluj-Napoca s-a aflat pe ordinea de zi a altor 14 şedinţe de consiliu, care, fără nici un temei, a refuzat de fiecare dată aprobarea lui.

Cu alte cuvinte, vinovat de neadoptarea, nici până la această dată, a inventarului bunurilor aparţinând domeniului public al municipiului Cluj-Napoca este exclusiv fostul consiliu local, organism manipulat în mod odios de consilierii PSD în colaborare cu aliaţii lor de la UDMR, PNŢ-cd, PNL şi PUNR.

Este nu numai jenant, ci şi foarte grav atunci când, pentru a se ascunde adevărul, nici măcar primul-ministru al României nu se abţine de la a minţi populaţia, prezentând drept adevăr invenţiile fantasmagorice ale propriei propagande de partid.

Citind cu atenţie declaraţia ce se vrea fulminantă a primului-ministru, constatăm în plus că acesta habar nu are care este în prezent populaţia municipiului Cluj-Napoca şi a judeţului Cluj.

Demersul primului-ministru al României face parte din încercările disperate ale PSD de a îndrepta nemulţumirile populaţiei dinspre acest partid al subminării democraţiei în România, spre cei care se opun abuzurilor, corupţiei şi ilegalităţilor.

Intervenţia neinspirată a premierului Năstase vrea să dea o aparenţă de legalitate tentativelor Puterii de a îndepărta pe alesul clujenilor, de a-l sancţiona pentru curajul de a le dezvălui cinismul şi necinstea şi de a se opune transformării acestei ţări într-o feudă personală a baronilor PSD şi UDMR.

Ca deputat de Cluj, cer primului-ministru al României să prezinte public scuze populaţiei municipiului Cluj-Napoca şi a judeţului Cluj pentru neadevărurile date publicităţii şi să înceteze acţiunile lipsite de demnitate de a se răzbuna primitiv şi murdar pe reprezentanţii partidelor politice din opoziţie, în primul rând pe cei ai Partidului România Mare.

Atrag atenţia, de asemenea, opiniei publice româneşti şi străine că acest caz de la Cluj-Napoca nu poate fi tratat ca o întâmplare, ci ca unul care face parte din scenariul restauraţiei partidului unic şi al reîntronării dictaturii şi totalitarismului în România.

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc.

Îl invit la microfon pe domnul deputat Vasile Mândroviceanu. Va urma domnul Marian Ianculescu.

Domnul Vasile Mândroviceanu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Grija pentru protejarea produselor româneşti în faţa concurenţei celor străine, mai ieftine şi mai competitive, reapare periodic în preocupările Guvernului român, mai ales atunci când se încearcă justificarea lamentabilă a favorurilor acordate unor firme clientelare, prin încălcarea principiilor economiei de piaţă, a acordurilor încheiate cu Uniunea Europeană şi Fondul Monetar Internaţional şi chiar a legilor României.

După mai bine de un deceniu de protecţie, prin taxe vamale şi alte bariere şi favoruri, produsele româneşti au devenit tot mai scumpe şi mai necompetitive, deoarece toate guvernele postdecembriste ale României nu au condiţionat în nici un fel protecţia acordată de impunerea în timp a unor măsuri vizând adaptarea firmelor româneşti la condiţiile dure ale concurenţei, ceea ce a condus la apariţia şi dezvoltarea unui adevărat climat anticoncurenţial în economia românească.

Unele dintre cele mai recente cazuri de privatizare, ca Societatea Naţională Tutunul Românesc şi RAFO Oneşti, demonstrează din plin această situaţie, ajungându-se până acolo încât Guvernul, prin ministerele de resort, s-a obligat prin contract să depună toate diligenţele pe lângă Consiliul Concurenţei pentru ca acesta să autorizeze, fără nici o obiecţie, reeşalonările datoriilor şi anulările de impozite reciproc convenite.

Gestul guvernamental de acordare a unor facilităţi discriminatorii violează grav o lege fundamentală a Uniunii Europene - Legea competiţiei -, considerată esenţială în crearea unei economii de piaţă viabile.

Economia românească, plină de societăţi cu pierderi de mii de miliarde şi grevată de un blocaj economico-financiar cronic, nu se protejează prin bariere în calea produselor externe şi nici prin reeşalonări şi scutiri fără limite, ci prin impunerea unei minime discipline în muncă, prin aplicarea legilor în litera şi spiritul lor şi mai ales prin încurajarea competiţiei, a concurenţei libere pe piaţă, pentru ca fiecare cetăţean să-şi exercite dreptul de a alege ceea ce consideră el că este mai bun.

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc şi eu.

Dau cuvântul domnului Marian Ianculescu. Va urma domnul Cristian Sandache.

Domnul Marian Ianculescu:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Declaraţia mea de azi ar putea fi intitulată astfel: "Guvern responsabil şi guverne iresponsabile". Şi am să mă explic de ce.

Recent, ca urmare a unor dezastre ecologice care au avut loc în ţara noastră, actualul Preşedinte al ţării, domnul Ion Iliescu, împreună cu Guvernul României condus de domnul Adrian Năstase, au luat iniţiativa organizării unei consfătuiri pe problema gospodăririi principalilor factori ai mediului, şi anume apele şi pădurile, cu participarea tuturor factorilor responsabili, cum sunt: specialiştii în gospodărirea apelor şi pădurilor, prefecţii şi preşedinţii consiliilor judeţene, primarii, organizaţii neguvernamentale şi alţii.

Această iniţiativă a fost luată cu responsabilitate imediat după ce s-au produs circa 3 mii de miliarde pagube materiale şi 4 victime omeneşti.

Dacă ne întoarcem în timp, observăm că în perioada 1997-2000, de guvernare condusă de partidele: Partidul Democrat, Partidul Naţional Liberal, Partidul Naţional Ţărănesc-Creştin Democrat, numai în doi ani de zile, în anii 1998 şi 1999, au fost produse pagube materiale de peste 12 mii de miliarde de lei şi 164 de morţi. Reţineţi: 164 de morţi!

Cu toate acestea, nu a existat nici un semnal, nici o iniţiativă la nivelul ţării, din partea celor care o conduceau în acea perioadă. Mai mult, îmi aduc bine aminte ce propovăduia fostul Preşedinte al României, domnul Emil Constantinescu, în vârf de munte, la Râu de Mori, stând pe un buştean cojit, provenit din exploatarea iraţională a pădurilor de protecţie din amonte, şi cu 15 morţi la picioarele domniei sale. Cu acel prilej, domnul Preşedinte Emil Constantinescu afirma, cu morţii la picioare: "din toată această poveste, trebuie să învăţăm că nu ne putem pune cu forţele naturii". Iar ministrul apelor, pădurilor şi protecţiei mediului din guvernarea constituită din partidele: Partidul Democrat, Partidul Naţional Liberal, Partidul Naţional Ţărănesc-Creştin şi Democrat, îl completa pe Preşedintele de atunci al României cu teza potrivit căreia trebuie să dispară sloganul comunist, conform căruia omul stăpâneşte natura.

Şi toate aceste afirmaţii iresponsabile se făceau în condiţiile în care de dezastrul produs la Barajul Râu de Mori din judeţul Hunedoara, se făcea vinovat în primul rând omul, prin măsuri neluate în timp pentru corectarea torenţilor din zonă pentru construirea unui zid de sprijin al versanţilor în vederea protejării coloniei de muncitori şi, de dată recentă atunci, exploatarea nemiloasă, cu puţin timp înainte, a pădurilor de protecţie din amonte, dovadă constituind-o buştenii cojiţi, existenţi la locul catastrofei, căraţi de furia apelor, distrugând colonia de muncitori în urma impactului cu aceasta.

Iată ce poate produce o conducere iresponsabilă a ţării, cu o atitudine pasivă şi defetistă în asemenea împrejurări. N-a fost suficient ca guvernele constitutite din Partidul Democrat, Partidul Naţional Liberal, Partidul Naţional Ţărănesc-Creştin Democrat, din perioada 1997-2000, să genereze o catastrofă economică care s-a cifrat la o pierdere de peste 5 miliarde de dolari, ci au generat şi o catastrofă ecologică.

În asemenea condiţii apar, cu tupeu, indivizi care au condus ministere în cadrul guvernelor constituite din respectivele partide - şi le reamintesc: Partidul Democrat, Partidul Naţional Liberal şi Partidul Naţional Ţărănesc-Creştin şi Democrat - să dea lecţii de guvernare şi vor să se adune din nou în haită şi să se constituie astfel ca o alternativă la guvernarea PSD.

Este nevoie de mai multă decentă şi mai mult bun simţ, stimaţi domni care au fost la guvernare în perioada ’97-2000! Şi, pentru maniera defectuoasă, aş îndrăzni să vă reamintesc că, pentru maniera în care aţi condus ţara, Guvernul Adrian Năstase, prin politicile de creştere economică, este nevoit să recupereze peste un miliard de dolari anual, bani care ar fi fost mai necesari pentru pensii, pentru sectorul de sănătate pentru învăţământ, pentru siguranţa naţională.

Domnul Traian Băsescu, preşedintele Partidului Democrat, primarul general al Capitalei, afirmă că guvernarea PSD bagă mâna în buzunarele cetăţeanului. Total inexact! Lucrurile stau invers. Domnul Traian Băsescu, în calitate de primar general al Capitalei, bagă serios mâna în buzunarele cetăţenilor prin taxele şi impozitele de nesuportat pentru bucureşteni, în condiţiile în care, prin demagogie, a înşelat electoratul, promiţându-le că nu va mai majora taxele şi impozitele.

Stimaţi domni foşti la Putere în perioada ‘97-2000, în prezent aflaţi pe băncile opoziţiei, vă deranjează succesele Guvernului Adrian Năstase, în special pe plan extern, cum sunt: ridicarea vizelor pentru Spaţiul Schengen, negocierile fructuoase în vederea aderării României la Uniunea Europeană, iminenta noastră aderare în structurile euro-atlantice.

Reflectaţi mai mult, stimaţi domni din opoziţie, asupra faptului că aceste realizări sunt pentru România, nu numai pentru PSD, deci, inclusiv pentru dumneavoastră!

De aceea, lăsaţi Guvernul Adrian Năstase să lucreze, pentru că lucrează bine, în folosul României.

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc şi eu.

Vedeţi că l-aţi supărat pe domnul Becsek-Garda, că n-aţi pomenit şi UDMR-ul, că şi ei au fost la guvernare. S-a supărat pe dumneavoastră.

Dau cuvântul domnului Cristian Sandache şi se pregăteşte domnul Becsek.

Domnul Cristian Sandache:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Ambiţiile exacerbate ale preşedintelui Partidului Democrat, domnul Traian Băsescu, vizând strategia viitoare a formaţiunii sale politice, n-ar mai trebui să mire pe nimeni. Partidul trandafirului solitar s-a transformat într-un fel de kamikaze care, în război cu aproape toată lumea, domnul Băsescu însuşi recunoscând că PD-ul ar putea să se afle în opoziţie şi după viitoarele alegeri.

Pe scurt, democraţii par a fi fagocitaţi de un Traian Băsescu polifuncţional, care luptă cu câinii comunitari, se delectează cu declaraţii kilometrice radicale, ori râde străveziu, rotindu-şi privirile de corsar către duşmanii politici.

Acuzele lansate de către domnul Băsescu la adresa Partidului Social Democrat, în general, şi a domnului preşedinte Adrian Năstase, în special, au în subsidiar o adâncă frustrare. Liderul PD-ului face eforturi extraordinare pentru a se înălţa mai sus de creştetele tarabelor ori a containelor menajere, spre a accede în aerul tare al politicii performante. Din păcate pentru domnia sa, statura nu-i permite reuşita demersului.

Cu discursuri populist-tiribombistice şi cu aşa-zise strategii belicoase, nu se poate conduce un partid către biruinţă. Restul e zădărnicie.

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc şi eu.

Îl invit pe domnul deputat Becsek-Garda Dezideriu să ia cuvântul şi se pregăteşte doamna Constanţa Popa.

Domnul Becsek-Garda Dezideriu Coloman:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

La începutul anului 2001, l-am rugat pe domnul Filip Georgescu, directorul Regiei Naţionale a Pădurilor şi deputat de Argeş, să ne ajute în lupta împotriva mafiei lemnului din zona Giurgeului.

Dacă la început, prin controlul efectuat de domnul Mohanu, s-a încercat să se ia unele măsuri firave împotriva mafioţilor, în lunile următoare ale anului 2001, Regia Naţională a Pădurilor a trecut la susţinerea oficială a celor care au coordonat defrişările masive ale pădurilor, zona Giurgeului.

Toate controalele ulterioare s-au terminat prin aranjamente, organele de control fiind mituite de cei care au săvârşit ilegalităţile.

Prin urmare, Comisia pentru cercetarea abuzurilor şi petiţiilor din Camera Deputaţilor a organizat un control incognito în zilele de 4-6 iulie 2002 pentru oprirea hoţiei. Dacă în ziua de 4 iulie 2002 am reuşit să dovedim hoţia în UP 209 şi 210, în zilele următoare, lucrările comisiei noastre au fost blocate atât de către organele locale şi judeţene ale Poliţiei, cât şi de către unii funcţionari ai Regiei Naţionale a Pădurilor.

Poliţia judeţeană în loc să pornească cercetările împotriva adevăraţilor vinovaţi de la Ocolul silvic Gheorgheni, a început acţiunea penală împotriva primarului oraşului Gheorgheni, care a preluat în anul 1997 parcela de la fostul şef de ocol, însă nu a retrocedat proprietarilor, lăsându-se acest teren pe seama nimănui, permiţându-le hoţilor să se îmbogăţească din defrişarea acestor păduri, însă şi primarul avea relaţiile sale, reuşind să intervină la oameni influenţi, după care organele abilitate ale statului au hotărât neînceperea acţiunii penale.

În ziua de 26 august 2002, la somaţia Inspectoratului teritorial silvic care prevedea ca până la data de 1 iulie 2002, parcelele amintite să se predea proprietarilor de drept, membrii Comisiei locale a oraşului Gheorgheni, sub conducerea secretarului, cu o întârziere de aproape 2 luni, au convocat pe cei îndreptăţiţi, la faţa locului, unde au comis următoarele ilegalităţi: punerea în posesie a avut loc la somaţia Inspectoratului teritorial de regim silvic şi cinegetic Harghita, dar, în loc de 1 iulie, predarea terenurilor cu vegetaţia forestieră de către comisie a avut loc în ziua de 26 august; membrii comisiei au cerut intervenţia Jandarmeriei şi a Poliţiei împotriva unor oameni paşnici care, astfel, erau intimidaţi de către forţele de ordine, fapt nemaiîntâlnit după anul 1989; pe terenul respectiv, cu ocazia punerii în posesie, nu a avut loc inspecţia de fond, nu au fost numărate cioatele rămase în urma furturilor; terenul delimitat era marcat cu vopsea albă de membrii comisiei locale, culoare care reprezintă simbolul rezervaţiei naturale; preluarea efectivă a suprafeţelor nu s-a făcut în conformitate cu prevederile Regulamentului pentru paza fondului forestier în vigoare prin control de fond, evaluarea pagubelor şi predarea gestiunii, starea existentă, pădurarului.

Aceste fapte reprezintă grave încălcări atât ale drepturilor omului, precum şi ale legilor ţării, motiv pentru care, domnule ministru Octav Cozmâncă, cer să interveniţi pentru sancţionarea şi eliberarea din funcţie a celor care au stat la baza acestor ilegalităţi. Vă mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc şi eu.

Doamna Constanţa Popa:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor colegi,

Sloganul electoral al actualului partid de guvernământ era, dacă ne aducem aminte, "Aproape de oameni, împreună cu ei". Acest slogan nu mai este valabil însă după câştigarea alegerilor şi în localitatea Scorniceşti, judeţul Olt. Despre ce este vorba în fapt?

Mai marii judeţului Olt au hotărât în această vară mutarea sediului Spitalului TBC din oraşul Slatina în localitatea Scorniceşti. Principalele argumente invocate au fost necesitatea reorganizării asistenţei sanitare în judeţ şi faptul că o parte a clădirii Spitalului TBC din Slatina a fost câştigată în instanţă de fostul ei proprietar. Nimic mai fals însă. Locuitorii oraşului Scorniceşti, cei care şi pentru care se face această reformă sanitară au adus argumente destul de solide, aş putea spune eu, care să nu determine această situaţie să se întâmple. Printre acestea se invocă faptul că, în conformitate cu legea, proprietarul care a câştigat clădirea în instanţă, de fapt, doar o parte din spitalul TBC şi care nu a solicitat restituirea clădirii în natură, ar putea fi compensat, conform legii, în bani, lucru pe care şi proprietarul şi l-ar dori, având în vedere utilitatea pe care a avut-o până acum clădirea respectivă şi cheltuielile imense pentru igienizarea acestei clădiri.

Cel de al doilea argument sau contraargument al acestei decizii: reorganizarea sanitară necesară, da, dar la fel trebuie făcută pentru oameni. Prin reorganizare, aşa cum a fost ea gândită de către mai marii judeţului Olt, se privează o bună parte a locuitorilor din zona de nord a judeţului de asistenţă sanitară. Nu toţi sunt bolnavi de TBC. Un spital în oraşul Scorniceşti ar avea nevoie şi de alte compartimente, nu neapărat secţii. Deci, ar fi putut fi reorganizat şi altfel.

Nu trebuie să mai uităm un fapt, că în oraşul Scorniceşti, un oraş mic de provincie, cu doar 11.000 de locuitori, imediat, în vecinătatea spitalului se află blocuri de locuit şi o viitoare sală de sport şi ceea ce mai este poate chiar mai important decât acest lucru, este o canalizare defectuoasă şi, mai mult decât atât, este absentă o staţie de epurare a apelor uzate. Nimic din toate aceste argumente nu a contat însă. Cetăţenii au dorit un referendum, primarul, ca ales al urbei, şi l-a dorit şi el, numai că nu a primit consimţământul să-l realizeze. Iată de ce, o singură concluzie se poate trage: pentru PSD, părerea oamenilor nu contează, noi suntem cei mai deştepţi, avem întotdeauna dreptate şi guvernăm în dispreţul oamenilor care ne-au ales.

La argumentele pe care locuitorii le-au invocat şi la solicitarea de a nu se produce acest transfer al Spitalului de TBC din Slatina în oraşul Scorniceşti, aş adăuga şi faptul că în aceste zile, la Johannesburg, are loc un summit extrem de important pentru dezvoltarea durabilă, astfel încât trebuie să gândim nu numai pentru mâine, ci şi pentru viitor. Or, ce fel de gândire pentru viitor este aceea în care, în profund dispreţ, aruncăm un spital de TBC în mijlocul unei comunităţi care numără, într-adevăr, doar 11.000 de suflete. Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc şi eu.

Domnul Grigore Emil Rădulescu:

Doamnelor şi domnilor colegi,

Am venit astăzi în faţa dumneavoastră foarte mirat că acest partid de guvernământ are curaj, şi îi admir curajul, să facă ceea ce nici Ceauşescu nu a avut curaj să facă - să vrea să confişte averea cooperaţiei. Problema este mult mai subtilă. Întâi se confiscă puterea de decizie, se naţionalizează. Şi normal că după ce statul o să răspundă de cooperaţie, de o proprietate privată, o să o facă fărâmiţe, cum a făcut toată industria, cum au distrus toată agricultura ş.a.m.d. Sunt foarte mirat. Se vede că au lucrat foarte mulţi oameni la această ordonanţă de guvern, dar neconcordanţele din ea sunt strigătoare la cer. Vă dau numai un exemplu: dacă în art.12 lit. d) se spune aşa: cooperaţia se conduce pe principiul autonomiei, societăţile cooperatiste nu sunt subordonate nici instituţiilor publice, în schimb, la art.84, foarte simplu, se spune: "se înfiinţează Consiliul Naţional al Cooperaţiei în subordinea Ministerului pentru Întreprinderi Mici şi Mijlocii şi Cooperaţiei", acuma se mai adaugă şi "Cooperaţiei". Deci, nici măcar coerenţă nu există în această ordonanţă de guvern.

Mai sunt mirat şi de altceva. Alianţa Internaţională Cooperatistă deja le dă un răspuns cooperatorilor: luând în consideraţie seriozitatea problemei, "preşedintele Alianţei Cooperatiste Internaţionale şi eu însumi (acesta fiind domnul Lars Silverborn), vicepreşedinte la această asociaţie internaţională, am semnat o scrisoare adresată preşedintelui României, primului-ministru, precum şi celor două Camere ale Parlamentului României" în care îi atenţionează să lase cooperaţia în pace. Se vede că fiind vorba de un ciolan care trebuie împărţit la clientela politică, fiindcă nu prea mai au ce să împartă la această clientelă, acum nu mai trebuie să ne gândim în această situaţie de ce spune UE, de ce spune F.M.I., de ce spune nu ştiu care. Întotdeauna, când este vorba de ciolan, cei de afară pot să urle cum vor, când este vorba să aducem poporul acesta din ce în ce mai sărac, atunci trebuie să ne ţinem după ce spune cei de afară. Vă mulţumesc, domnilor.

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulţumesc.

Doamna Mihaela Ionescu:

Domnule preşedinte,

Dragi colegi,

Declaraţia mea politică se referă la nepriceperea Guvernului de a pune în practică o iniţiativă legislativă respinsă a Opoziţiei, cea a "cornului şi a laptelui". Cine nu are bătrâni să şi-i cumpere; cine nu are specialişti formaţi în ultimii 50 de ani, să nu se dea pe mâna specialiştilor din ultimii 12 ani, că uite aşa, am ajuns noi, românii, în situaţia republicilor socialiste ale orientului depărtat unde, tătucul, care conduce ţara, umple ecranul televizorului, pe programul unic, care durează două ore. El umple, de asemenea, din când în când, frigiderul câtorva compatrioţi care sunt deja cu burţile lipite de spinare, dar care aplaudă şi mulţumesc din inimă tătucului pentru mărinimie. Această imagine este totuşi un biet vodevil faţă de camioanele cu rechizite şcolare aliniate în faţa Guvernului. Se întreabă trecătorul: Or fi daruri date la Cina creştină de preşedintele Vadim din banii proprii pentru familiile de săraci şi copiii lor? Aş! cică, e un cadou al Guvernului României.

Te întrebi: "E Guvernul României un SRL care, din propriile încasări, face pomeni între două şedinţe de lucru?" Nici vorbă de aşa ceva. Sunt, pur şi simplu, rechizite cumpărate din banii obţinuţi de la bugetul de stat, adică din munca celor care mai au unde munci, din impozitele plătite la celebra coadă de la circa financiară de către pensionari, din taxele plătite de cei care se retrag în subsoluri sau în poduri şi îşi închiriază apartamentul pentru a plăti apoi 40% din câştig statului, din taxele pe câinii proveniţi din animale de rasă, animale periculoase, din taxele pe plajă, din taxele pe aer, din taxele pe fraier. Nu vreun administrator de la Ministerul Învăţământului, ori vreun inspector şcolar de la direcţia de specialitate a primăriei de sector supraveghează aceste camioane care pleacă cu rechizitele din faţa Guvernului, ci cel pe care l-aţi văzut şi dumneavoastră la televizor, cel care a terminat cu indicaţiile despre curăţirea şanţurilor de pe lângă şosele, a terminat cu sfaturile pentru aratul de la nord la sud sau invers.

Ziceam în începutul declaraţiei mele că cei care nu au specialişti creaţi în ultimii 50 de ani sau care au din aceia care îşi amintesc numai de indicaţiile preţioase, să nu se aştepte la mai mult.

Copiii ţării noastre, ai mei şi ai dumneavoastră, care au acum 20 de ani sau peste, au mâncat lapte cu pâine şi unt şi brânză şi salam şi gem gratuit de la grădiniţă. Aveau pe atunci şi doctori pediatri care îi supravegheau, dentişti, profesori de engleză, programe de filme de desene animate româneşti. Nici măcar "împuşcatu", care a fost deja menţionat astăzi, nu se gândea să co boare, "să dea indicaţii" cum, de unde şi în ce fel să fie dat laptele copiilor, despre al cărui preţ se pare că Guvernul nu prea ştie că variază între 11.000 şi 25.000, sume care împărţit la 4, la un pahar, nu dau 7.000. Nu se întreba nici "împuşcatu" ce să pună alături: că o fi un corn, că o fi o plăcintă poale-n brâu, un biscuit din cel mai popular, un covrig cu gaură sau numai gaura covrigului. Guvernul munceşte, Guvernul, de doi ani, a adus ţara asta în starea în care sondajele au spus că numai 1% din populaţie poate să-şi cumpere ce vrea. Acest guvern care sfătuieşte opoziţia că mai bine să nu nu mai îndrăznească să critice, ci să vină cu idei pentru binele ţării, acest guvern a dat aviz negativ la sfârşitul anului trecut unui proiect legislativ exact referitor la cornul şi paharul de lapte, propus însă sub forma cadru, deci, nu am mers în amănuntele cine, cum, de unde se obţine laptele.

Proiectul nostru a fost pentru acordarea tichetelor de masă copiilor proveniţi din familiile defavorizate ale căror venituri nu depăşesc salariul minim pe economie. Proiectul a fost iniţiat de subsemnata, împreună cu alte două doamne deputate din Partidul România Mare. Respingerea din partea Guvernului a fost motivată prin lipsa surselor de finanţare, care acum s-au găsit şi - atenţie! -, spunându-ni-se că problema ar fi fost rezolvată de cantinele sociale. Un alt motiv al refuzului a fost că dacă s-ar da masă copiilor săraci, acest lucru ar fi o discriminare faţă de ceilalţi, ca şi cum ar mai exista şi ceilalţi.

Acum sunt discriminaţi toţi elevii de la clasa a V-a în sus, căci Guvernul, după ce le-a propus iniţial tuturor "cornul supravieţuirii", nu ştie cum să procedeze aşa cum ştiau înainte până şi administratorii grădiniţelor, cum, de unde, cum să aducă laptele. Sigur că este nevoie şi de o licitaţie electronică.

Problema pare a fi a transportului laptelui proaspăt de la şcoli spre sate, de parcă vacile ar paşte în oraş. De ce se prefac atâta guvernanţii că au grijă de copii când ei nici nu sesizaseră măcar aceste lipsuri până când am făcut-o noi, cei din opoziţie, respectiv că ar fi necesar să se repete metoda utilizată în anii de criză şi de sărăcie de după război, când copiii erau asistaţi prin lapte şi untură de peşte. De ce atâtea discuţii de tarabă în jurul rezolvării cornului şi covrigului şi găurii covrigului, când, în toată lumea, sistemul tichetelor valorice este foarte răspândit. De altfel, nu înţelegem care este baza legală prin care s-au găsit banii şi de la ce capitol al bugetului provin aceştia pentru această ofertă socială care probabil stă la baza unei ordonanţe de urgenţă a Guvernului. Este oare constituţional, întrebăm, poate fi emisă o ordonanţă de urgenţă când în Parlament a fost depusă în luna iunie de către subsemnata şi încă două colege un alt proiect de lege cu acelaşi subiect , "Propunere legislativă pentru modificarea Legii privind acordarea tichetelor de masă" cu referire specială la şcolari?

Mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulţumesc.

Domnul Costache Mircea:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Am afirmat în repetate rânduri că în ţara noastră nu există partide politice şi mă aşteptam, la anumite niveluri, mai jos, printre cetăţenii noştri sau printre alţi factori de decizie, din curiozitate măcar, să mi se ceară unele explicaţii, pentru că lucrurile sunt aşa cum sunt şi probabil că ar trebui ca la unele luări de poziţie sau la unele afirmaţii, voit riscante sau nu, cineva să se sesizeze.

De ce consider eu că, în ţara noastră, de 12-13 ani nu se manifestă formaţiuni politice, partide politice? Pentru că, pretutindeni în lume, aceste grupări au doctrine, au ideologii, au concepte economice, sociale, operează cu idei şi măsuri practice care au la momentul potrivit o finalitate. Pretutindeni, unde guvernează formaţiuni social-democrate, se văd în societăţile respective semnele, urmările clare ale punerii în operă a unor programe inspirate de doctrine social-democrate. Acolo unde guvernează liberalii, se percep în viaţa societăţilor respective urmările punerii în operă a unor programe liberale. Acolo unde guvernează creştin-democraţii, acolo unde guvernează alte doctrine şi ideologii, mai mult sau mai puţin, dar oricum, în viaţa comunităţilor respective se percep semnele acelor demersuri.

Ceea ce se observă cu ochiul liber în societatea românească, nu se afirmă public dar, între cetăţeni, aceasta este o constantă a discuţiilor de zi cu zi şi a percepţiilor şi a constatărilor individuale ale unor grupuri mai mari sau mai mici, tot ce se întâmplă în societatea românească nu seamănă nici a social-democraţie, nici a orientare socialistă, nici a măsuri liberale, nici a creştin-democraţie, nu se văd în mod real semnele punerii în operă ale unor programe care să aibă la bază doctrine şi ideologii articulate, aşa cum sunt ele afirmate public la numirea cabinetelor respective şi la aprobarea de către Parlament a programelor de guvernare.

Ce se vede în societatea românească ştie toată lumea: mafie generalizată, decadentism generalizat care paralizează orice iniţiativă curată cu demersuri social-umane care să justifice efortul de a aduce la cârma ţării formaţiuni, guverne, personalităţi, programe, concepte. Tot ce se vede în societatea românească; hoţie, tâlhărie, mafie, aranjamente de la cele mai mici până la cele inimaginabile, până la cele care depăşesc graniţele ţării şi se angrenează cu forţe obscure care concură la răul planetar.

Există în ţara noastră semnele clare că nu au guvernat şi nu guvernează formaţiuni politice, nici de stânga, nici de centru şi nici de dreapta, ci grupuri mafiote care au ruinat curând o ţară. De aceea, poate că este bine să ne aducem aminte câte o referire culturală uitată, ca aceea a lui Emil Cioran, care spunea că atunci când consideri că totul e pierdut, că totul e în zadar, abia din acel moment eşti absolut liber să încerci totul. Trebuie să vină cineva să stopeze jaful, hoţia, mafia, tâlhăria, după care să vină alţii într-o ţară în care s-a instaurat primatul legii, ordinea, să vină cineva şi să facă filozofie şi să aplice doctrine social-democrate, liberale, pe care le doresc cetăţenii la un moment dat.

Apare din când în când în viaţa noastră social-politică şi culturală câte o figură care sperie copiii netrimişi la culcare la vreme, aşa cum se întâmplă în ultima vreme cu figura unui fost prim-ministru, un gângav politic celebru care începe din nou să dea soluţii, să-şi declare averea, după ce fiica lui studiază pe undeva prin America, după ce a dijmuit după bunul plac, nu singur, banii sindicatelor. Este ştiut că în contul UGSR-ului, la momentul 22 decembrie 1989, existau 4,7 miliarde lei, atunci când cuvântul miliard nu făcea încă parte din fondul principal de cuvinte al limbii române, 1,8 milioane dolari şi alte valute. A moştenit această avere colosală, a afirmat public şi pe la televiziune şi pe unde mai putea că va repara case de cultură, va face nu ştiu ce mari minuni cu ei. Nu s-a făcut absolut nimic, banii au luat drumuri numai de ei ştiute, a ajuns, cu acest suport colosal, un gângav politic a ajuns premier, a ajuns primar general şi probabil că acum vrea să conducă şi vreo galaxie proprie cu periscopul pe care-l roteşte prin faţa ecranelor.

Ar fi momentul să se trezească cineva şi să încerce să promoveze o selecţie a programelor şi a eventualelor alternative, pentru că starea de lucruri din ţară, oricât ar cosmetiza-o cineva mai dând doi biscuiţi la două vile când îşi mai construieşte cineva un ponton, mai dă un pahar cu ceai dacă îşi mai face 7 gipuri în faţa vilelor, mai dă în contrapartidă iar o napolitană sau o eugenia, deci, pe principiul acesta nu se poate ajunge, din nefericire, nicăieri. Să vină cei care sunt în stare să întroneze ordinea şi legea în stat, pentru că ceea ce se întâmplă acum, inclusiv teatrul de marionetă pe care-l jucăm noi zilnic aici fără nici un fel de finalitate, reprezintă un drum al pierzaniei pentru naţiunea română, oricât de mari vi s-ar părea cuvintele care vi se spun. Mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc.

Domnul Anghel Stanciu:

Stimate domnule preşedinte de şedinţă,

Onorat auditoriu,

Unele din componentele şi prevederile fundamentale ale reformei sistemului educaţional şi de formare profesională a tinerelor generaţii din România, bine şi clar precizate în Legea învăţământului, nr.83/95, modificată şi completată prin Legea nr.152/97 şi Legea nr.151/99, au rămas la stadiul prevederilor declarative, fără a fi aplicate de Ministerul Educaţiei şi Cercetării şi organismele sale cu consecinţe negative asupra acţiunilor de perfecţionare a sistemului şi de aliniere a aquis-ului comunitar.

Comisia pentru învăţământ, ştiinţă tineret şi sport a Camerei Deputaţilor, sesizând inadvertenţa şi consecinţele limitării învăţământului general obligatoriu primar şi gimnazial la 8 clase, situaţie contradictorie faţă de prevederile legii şi a ceea ce se petrece în Europa, a sesizat organele de conducere ale Ministerului Educaţiei şi Cercetării şi a organizat, în perioada 26-29 august, analiza şi dezbaterea stării de fapt, luând în discuţie motivaţiile şi propunerile MEC.

Recunoscând legitatea şi necesitatea de organizare a învăţământului obligatoriu la 9 clase, aşa cum prevede Legea învăţământului şi aşa cum este organizat în 60% din ţările europene, restul fiind organizate pe 10-12 clase, Ministerul Educaţiei şi Cercetării, fără să declare responsabilitatea inaplicării legii, a venit cu o soluţie de compromis, facilă şi tardivă, care constă, pentru acest an şcolar, în următoarele: transformarea grupei mari pregătitoare din cadrul grădiniţei, învăţământ preşcolar, în clasă pregătitoare a învăţământului primar, inclusă şi echivalată cu clasa I a învăţământului obligatoriu. Menţionăm că această grupă pregătitoare funcţionează şi în prezent, conform legii, structurarea învăţământului gimnazial pe durată de 5 ani cu finalizarea programului, se pare în 2012.

Dezbaterile în cadrul comisiei au scos în evidenţă, cu accepţiune unanimă, următoarele: propunerea MEC este nefundamentată şi reprezintă o soluţie facilă şi formală prin care, spre deosebire de tradiţia învăţământului românesc, clasa I primară nu mai începe cu abecedarul, cu trecerea, după spusele unor ziarişti "de la oliţă direct la peniţă".

Propunerea MEC contravine legii şi ordinelor ministeriale anterioare privind termenele de începere şi finalizare, modificările de curriculum, manuale, continuitatea gimnaziului, liceului etc. ca lucrări de bază pentru realizarea învăţământului obligatoriu de 9 ani.

Învăţământul obligatoriu de 9 clase este necesar şi MEC are obligaţia dar şi posibilităţi de organizare şi aplicare a curriculului pentru învăţământul general obligatoriu de 10 ani în orice moment al actualităţii. Este normal şi benefic ca învăţământul obligatoriu să înceapă la vârsta de 6 ani şi să se finalizeze la vârsta de 16 ani, adică 10 clase obligatoriu. Soluţia este conformă cu Convenţia Internaţională la care România este parte privind drepturile copilului şi vârsta de includere în muncă.

Comisia a hotărât ca pe baza discuţiilor şi concluziilor rezultate să se reia dezbaterile împreună cu MEC într-o următoare şedinţă. Sperăm că Ministerul Educaţiei şi Cercetării îşi va revizui poziţia faţă de reforma învăţământului şi în baza studiilor deja elaborate să se angajeze în forţă în a depăşi actualele limite, trecând la realizarea unei reforme reale în concordanţă cu angajamentele României de aderare şi armonizare a legislaţiei cu ţările membre ale Consiliului Europei.

Domnule preşedinte de şedinţă,

Sperăm că Ministerul Educaţiei şi Cercetării îşi va revizui poziţia faţă de reforma învăţământului şi, în baza studiilor deja elaborate, să se angajeze în forţă în a depăşi actualele limite, trecând la realizarea unei forme reale, în concordanţă cu angajamentele României de aderare şi armonizare a legislaţiei cu ţările membre ale Consilului Europei.

Vă mulţumim pentru atenţie.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc.

Dau cuvântul domnului deputat Valentin Vasilescu.

Domnul Valentin Vasilescu:

Stimate domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

După cum cunoaşteţi, majoritatea dintre dumneavoastră, înainte de 1989 exista o concepţie unitară privind lucrările de hidroamelioraţie, având ca principală funcţiune apărarea vieţii şi bunurilor cetăţenilor şi, ca funcţiune secundară, pregătirea teritoriului şi populaţiei pentru apărare. Având în vederea această funcţie secundară, dar şi consecinţele produse de dezastre naturale, precum întreruperea desfăşurării normale a activităţii lor zilnice, practic siguranţa activităţilor în zone întinse de pe teritoriul României, punerea în practică a acestor planuri de îmbunătăţiri funciare şi de regularizare a cursurilor de apă, deci, această punere în practică era supravegheată şi coordonată de Consiliul suprem de apărare.

Vă amintiţi foarte bine cum, într-o anumită perioadă de timp, canalele de irigaţii din vestul ţării au fost considerate obiective care trebuiau distruse pentru că aveau o orientare prioritară şi, probabil, la război puteau fi folosite drept aliniamente de contraatac, obstacole antitanc redutabile. S-au distrus aceste lucruri, s-au distrus nu numai în Transilvania, ci şi în restul teritoriului României.

Amintiţi-vă, stimaţi colegi, doar de eficienţa cu care au acţionat la înlăturarea efectelor produse de cutremurul din 4 martie 1977, acele formaţiuni de apărare civilă şi gândiţi-vă, faceţi o comparaţie dacă astăzi ar mai putea fi posibil aşa ceva. Eu cred că nu. Cred că dacă un cutremur ca cel din 4 martie 1977 ar avea loc, ar putea izbucni epidemii care n-ar putea fi controlate datorită haosului care domneşte în ceea ce priveşte acel segment de apărare civilă care practic a fost desfiinţat.

Printr-un aberant concurs de împrejurări, fosta guvernare, cea din 1996-2000, a început transferarea unităţilor, nucleelor, de fapt, de unităţi de apărare civilă de la M.Ap.N. la Ministerul de Interne, pentru ca acum, o dată cu demilitarizarea unei părţi din Ministerul de Interne, apărarea civilă, ca şi pompierii militari, au fost transferaţi la administraţia publică locală cu fonduri insuficiente şi cu mijloace învechite, fără nici un fel de investiţii pentru ei. Rezultatul este vizibil şi-l puteţi observa şi dumneavoastră, canalele de irigaţii s-au colmatat, instalaţiile de pompare au dispărut, capacităţile de acumulare a surplusurilor de apă sunt inexistente, lucrările de artă, precum podurile, viaductele, barajele au fost lăsate în paragină. Nimeni nu a fost tras la răspundere pentru acest jaf şi dezinteres în acest domeniu. Însă pagubele şi pierderile de vieţi omeneşti au devenit ceva obişnuit, ca urmare a calamităţilor naturale şi anual se înregistrează asemenea lucruri, iar autorităţile alocă sume importante de bani doar pentru înlăturarea efectelor lor.

Părerea mea este că acest lucru se datorează haosului care caracterizează guvernarea Adrian Năstase, care nu are o concepţie sănătoasă în ceea ce priveşte prevenirea acestor dezastre naturale, alocarea unor sume suficiente astfel ca aceste lucruri să nu se mai întâmple la acelaşi nivel la care noi observăm că se întâmplă astăzi şi la consecinţele pe care le înregistrăm. Eşalonând în timp aceste lucrări de hidroamelioraţii, acordând importanţa pe care ar merita-o, asta, apropo, de sloganul partidului aflat la conducere "Acum mai aproape de oameni, împreună cu oameni" pentru că important este ca viaţa oamenilor să fie salvată, ca bunurile lor să fie protejate, deci, gândindu-ne la lucrurile acestea, poate că ar fi mai important acest lucru decât orice alte lucruri pe care le visăm noi: integrări în NATO, integrări extragalactice sau ştiu eu ce alte lucruri de genul acesta, pentru că fără o concepţie foarte serioasă în privinţa stopării degradării acestor obiective care împiedică dezastrele sau producerea unor dezastre naturale, efectele acestora, vom constata că şi prin aceste dezastre noi reuşim să ne împuţinăm nu numai prin înfometare, ci şi prin scăderea nivelului de trai.

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Da. Vă mulţumesc şi eu.

Cu aceasta, şedinţa dedicată declaraţiilor politice s-a încheiat.