Parliamentary debates

Domnul Corneliu Ciontu:

Bună dimineaţa. Nu am încă nota aici, să văd cine este primul înscris de la PSD, ca să-i dăm drumul, fiindcă am înţeles că sunt vreo 36 de doritori.

Voci din sală:

Domnul Suciu.

Domnul Corneliu Ciontu:

Secretariat există, poftiţi, domnule Suciu. Şi urmează domnul Moisoiu sau domnul Brudaşca, care sunteţi înainte? Domnul Moisoiu.

Domnule Suciu, mă scuzaţi. Vă informez că sunt 36 de înscrişi la cuvânt, am rugămintea să prezentaţi concentrat şi textul se poate da la secretariat, apoi. Vă mulţumesc.

Domnul Vasile Suciu:

Am înţeles, domnule preşedinte, concentrat şi la subiect.

Declaraţia mea politică se intitulează: "Vremea normalităţii".

E o vreme pentru toate şi orice lucru de sub soare îşi are vremea lui. Tranziţia societăţii româneşti de la dictatura comunistă spre o democraţie autentică, funcţională, cu instituţii democratice, care să asigure mult râvnitul nivel de trai decent şi libertăţi cetăţeneşti a fost lungă, împovărătoare pentru cei mulţi, precum şi sursă de îmbogăţire până la opulenţă pentru cei fără de lege şi corupţi. Toţi aşteptăm să intrăm în normalitate, să ne simţim cu adevărat cetăţenii unei Românii prospere.

Partidul Social Democrat şi-a asumat guvernarea printr-un program realist şi coerent, care pentru mulţi părea de nerealizat. Şi, totuşi, suntem în grafic cu promisiunile făcute, datorită unei abordări pragmatice a problemelor societăţii. Fiind un partid serios şi credibil, am câştigat simpatia şi sprijinul unui segment foarte important din populaţia ţării, care vede şi azi, după aproape 2 ani de guvernare, că împlinim ce am făgăduit că vom face.

Acţiunea noastră politică se întemeiază pe valorile tradiţionale ale social-democraţiei: libertate, dreptate, justiţie şi solidaritate. Aceste valori sunt perene, ele nu şi-au pierdut actualitatea şi reprezintă fundamentul social-democraţiei de la care ne revendicăm.

Iată câteva repere care ne consolidează credinţa că suntem pe drumul cel bun al normalităţii. Noi, social-democraţii, am avansat mult mai rapid şi eficient în constituirea economiei de piaţă decât au făcut-o partidele de dreapta: noi am privatizat activele din economie cu rezultate mult mai bune; am făcut reforma, am consolidat mai sistematic ordinea de drept capitalistă şi am dat proprietăţii private ceea ce i se cuvenea. Reformă înseamnă lege, iar noi am legiferat în 2 ani cât au legiferat adversarii noştri politici în 4 ani. Am obţinut pentru români o libertate la care aspirau fără şanse de mult timp - libertatea de a circula în spaţiul Uniunii Europene fără discriminarea vizelor. Am reluat procesul integrării în NATO de la un orizont care nu mai dădea speranţe, iar azi suntem mai aproape decât oricând de acest obiectiv.

Creşterea economică constantă şi consistentă, diminuarea accentuată a inflaţiei, reducerea şomajului, progesul în domeniul integrării europene sunt garanţii că România se află într-o etapă de post-tranziţie şi că normalitatea e destinul nostru. Mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc şi eu.

Dau cuvântul domnului Adrian Moisoiu şi urmează domnul Gheorghe Roşculeţ.

Domnul Adrian Moisoiu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Domnule preşedinte, Stimaţi colegi,

Intervenţia aş numi-o "Parţiala generozitate".

"Rănit în război, soldatul căzuse,/ Şi-n puţine clipe, chinuit, muri/ Departe de-o mamă, care-l crescuse/ Departe de Ţara, pe care-o iubi." Sunt versuri dintr-o poezie închinată celor peste 370 de mii de ostaşi români căzuţi pe câmpurile de luptă în est, vest sau la noi acasă în cel de al doilea război mondial. Sunt versuri închinate celor care au luptat pe front, care au căzut prizonieri în teribilele încleştări de la Cotul Donului, Stalingrad, Oarba de Mureş, Munţii Tatra sau în atâtea alte locuri şi care s-au întors, totuşi, acasă.

Sunt cei care, în urmă cu 58 de ani, îmbrăcaţi în haine militare, au eliberat prin lupte grele şi jertfe pământul României, cotropit vremelnic în urma odiosului Diktat de la Viena. Sunt cei care, la 28 septembrie 1944, au eliberat Târgu Mureşul, la 11 octombrie Clujul, iar la 25 octombrie ultima brazdă de pământ românesc, în zona Carei-Satu Mare şi pe care sfârşitul războiului i-a prins în apropiere de Praga.

În semn reparatoriu pentru cele petrecute, la 1 iulie 1994, Parlamentul României a adoptat Legea nr. 44 privind veteranii de război, precum şi unele drepturi ale invalizilor şi văduvelor de război. Dar, dacă, pe câmpul de luptă, în tranşee, în faţa gloanţelor sau schijelor duşmane, toţi au fost expuşi, legea amintită introduce o serie de discriminări, pe care avem datoria să le înlăturăm.

Primul adevăr de la care trebuie să plecăm este constatarea că cei care mai trăiesc au astăzi în jur de 80 de ani. Datorită condiţiilor grele de trai, bolile nu-i mai ocolesc şi speranţa lor de viaţă este foarte mică. Pentru dânşii, viitorul înseamnă azi şi eventual mâine, iar noi le facem o lege de perspectivă, de parcă vor trăi la infinit.

Dar să fiu concret. Se spune în lege că au dreptul să fie împroprietăriţi, fie cu 1 ha de teren agricol, fie cu 500 de metri pătraţi, în muncipiul, oraşul sau comuna unde domiciliază. Se poate pune semnul egal între aceste alternative? 1 ha de pământ în extravilan înseamnă în jur de 6 până la 10 milioane de lei, în timp ce 500 de metri pătraţi în intravilanul marilor oraşe ajunge la peste 300 de milioane de lei.

Se spune că veteranii de război şi văduvele de război beneficiază de 12 până la 14 călătorii simple, anual, pe calea ferată. Dar la cei 80 de ani ai lor mai utilizează acest drept? Câţi se mai deplasează pe o distanţă de circa 600 de km (Satu Mare-Constanţa), câţi se deplasează, eventual, pe o distanţă de 20-50 de km? De aceea, teancul de bilete gratuite pentru călătorie pe care îl primesc rămâne neatins, iar acest gest este numai de formă… La o valoare de numai 200 de mii de lei o călătorie pe calea ferată, aceasta înseamnă, de fapt, 200 până la 400 de mii de lei aruncaţi la gunoi…

Legea spune: "Acordarea anuală a unui bilet de tratament gratuit în staţiuni baleno-climaterice", dar "în limita posibilităţilor existente". Dar câte sunt aceste locuri acordate şi câţi beneficiază de această posibilitate? Iată, alţi circa 3,6 milioane de lei, adică 300 de mii de lei lunar, practic, neacordaţi.

Scutiri de impozite şi de taxe locale pentru bunuri imobile etc. Dar, dacă nu posedă bunuri imobile? Alţi 1,2 milioane lei anual, deci, circa 100 de mii de lei lunar.

Asigurarea cu medicamente gratuite, din care cele mai uzuale nu se regăsesc în Nomenclatorul Ministerului Sănătăţii şi Familiei, adică, un alt minimum 400 de mii de lei lunar.

Scutirea de plata abonamentului telefonic. Dar câţi au telefon, dat fiind că majoritatea lor sunt foarte săraci şi nu au ce mânca? Altă sută de mii de lei lunar.

Şi aşa mai departe: scutire de taxă de staţiune, de bilete de intrare la muzee etc. adică li se acordă o serie de drepturi de care nu se pot bucura.

Încercând să facem o sumă a tuturor drepturilor acordate, dar pe care nu le pot valorifica, se ajunge la incredibila concluzie că veteranilor de război nu li se acordă circa 1,5 milioane de lei lunar. Propun ca această sumă să suplimenteze indemnizaţia lunară pe care veteranii o primesc, ca să se simtă onoraţi pe pământ şi nu în cer…

Eroii nu mor niciodată! Existenţa poporului român se datoreşte lor, celor care şi-au jertfit viaţa pe câmpurile de luptă, iar

poporul român va dăinui numai dacă îşi va cinsti şi respecta eroii.

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc şi îl invit la microfon pe domnul deputat Gheorghe Roşculeţ. Va urma domnul Ştefan Baban.

Domnul Gheorghe Roşculeţ:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Recent, Opoziţia a mai lansat o diversiune. Se spune că preferinţele electoratului s-ar împărţi astfel: aproximativ 50% ar vota în prezent partidul de guvernământ - PSD, iar 50% din sufragii s-ar îndrepta spre o alianţă PD-PNL. "Gogoaşa" s-a dezumflat zilele trecute, când au fost date publicităţii două sondaje de opinie, realizate de INSOMAR şi CURS.

Ce evidenţiază aceste sondaje? Confirmă, într-adevăr, că PSD ar obţine un procent apropiat de 50% (47,2% şi 46%), însă, în ceea ce priveşte procentajul PD-PNL, apare surpriza: în ambele sondaje, voturile cumulate ale PD şi PNL nu depăşesc 25% (22,5%, respectiv 24%).

Mai mult, un lider democrat a declarat că PSD ar încerca să deturneze de la parcursul normal alianţa PNL-PD. Noi nu ducem grija adversarilor noştri politici, deşi ei ne sufocă cu grija lor.

Fariseismul politic de care dau dovadă reprezentanţii Opoziţiei se dovedeşte, dacă mai era nevoie, încă o dată. Există un curent de opinie care postulează caracterul depăşit şi ineficient al unei vieţi politice ce are ca actori principali partidele. Se încearcă astfel inocularea ideii că partidele reprezintă cauza principală a disfuncţionalităţilor societăţii noastre.

Aşa cum remarca şi preşedintele PSD, domnul Adrian Năstase, lipsa identităţii ideologice face posibil mimetismul doctrinar pe care îl practică unii dintre adversarii noştri. Ei oferă electoratului dezbateri sterile pe teme minore sau false ori supralicitează imaginea liderilor lor.

Lupta politică se transformă într-un conflict centrat pe persoane şi nu pe idei, alterându-se astfel sensul democraţiei. Falimentul unei asemenea perspective este dovedit de eşecul guvernării anterioare, care nu a permis programe coerente, din cauza amalgamului doctrinar oferit de coaliţia respectivă.

În perspectiva alegerilor din 2004, se încearcă o nouă formulă de algoritm politic. Dispare astfel doctrina, ţinta devenind doar cucerirea puterii.

Membrii Opoziţiei uită sau se fac că uită că electoratul are nevoie de criterii stabile pentru a-şi exprima opţiunile politice. Iar faptul că suntem în continuare pe primul loc în opţiunile electorale arată că valorile social-democraţiei sunt împărtăşite de un număr mare de alegători. PSD este un partid care-şi respectă promisiunile electorale, respectându-şi astfel blazonul. Vă mulţumesc.

Domnul Damian Brudaşca (din sală):

Ce mai "blazon", ce să spun...

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc şi eu, şi pentru concizie.

Domnul deputat Ştefan Baban, urmează domnul Tudor Baltă.

Domnul Ştefan Baban:

Domnule preşedinte,

Domnilor colegi,

"Reintroducerea vizelor, noua opţiune a Occidentului."

La mai puţin de un an de la ridicarea obligativităţii vizelor, cerşetorii, prostituatele, rromii, spărgătorii de bancomate şi aparate de taxat, made în România ne fac din nou probleme în Europa. Astfel, ţara cantoanelor ne returnează cât se poate de rapid un lot de ţigani, Franţa ne trimite sub escortă o ceată de cerşetori handicapaţi şi hoţi versaţi, în timp ce alte ţări europene, precum Olanda, solicită propriului parlament luarea în discuţie a reintroducerii obligativităţii vizelor pentru cetăţenii Europei de Est, în special pentru români şi bulgari.

Această idee nu este nouă, deoarece după afluxul de cerşetori handicapaţi, Franţa a încercat discret să propună ca măsură de forţă reintroducerea obligativităţii vizelor. Dar aliatul nostru etern şi frate întru latinitate a hotărât că nu este cazul ca sancţiunea să fie atât de drastică în acest moment.

Cu toate acestea, discuţii pe această temă au fost în mai toate ţările europene, care au vrut să oprească afluxul de imigranţi ilegali din Europa Răsăriteană către Occident. Cele mai multe probleme le au însă ţările care nu au încheiat un acord de readmisie cu România sau a căror politică faţă de imigranţi a fost, până nu de mult, foarte permisivă.

Autorităţile de la Bucureşti, obişnuite cu acest gen de reclamaţii, au reacţionat imediat, arătându-şi veşnica şi incompetenta disponibilitate de a trimite emisari în ţările care au aceste probleme, pentru a nu înrăutăţi şi mai mult relaţiile existente, uitând că aceasta îşi are rădăcini adânci în România.

Nivelul scăzut de trai, lipsa locurilor de muncă, viitorul sumbru pe care-l întrevăd tinerii, i-au făcut pe mulţi români să ia drumul Occidentului şi să-şi încerce norocul. Unii o fac muncind onest, lucrând în diverse domenii, iar alţii prin mijloace oculte, creând o imagine proastă despre acest popor.

Atâta timp cât autorităţile româneşti nu vor lua măsuri reale pentru redresarea economiei şi nu vor crea şi aplica programe credibile pentru reinserţia socială, imigraţia ilegală va fi greu de controlat. Rezultatul va fi dezastruos şi în acelaşi timp umilitor: românii vor sta din nou la cozile interminabile pentru obţinerea mult doritelor vize, vom fi cunoscuţi ca un popor de handicapaţi, leneşi şi hoţi şi nu ca purtătorii unei spiritualităţi şi istorii străvechi, iar străinii care până în decembrie 1989 ne-au considerat persecutaţi şi umiliţi vor fi convinşi că ne meritam soarta şi că doar aşa putem fi cunoscuţi în Europa şi în lume. Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc şi eu.

Îl invit pe domnul deputat Tudor Baltă, va urma domnul Ioan Sonea.

Domnul Tudor Baltă:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor colegi,

Guvernul Adrian Năstase demonstrează încă o dată că îşi respectă programul e guvernare cu care s-a angajat în faţa Parlamentului. Acum câteva zile, în conformitate cu legislaţia în vigoare, a fost depus la Parlament proiectul de buget pe anul 2003. Acest lucru ne va da posibilitatea ca, după aprobarea lui, la începutul anului, fiecare minister, administraţie publică locală, companie naţională, regie naţională sau locală să-şi cunoască resursele de care dispune şi, în acelaşi timp să-şi stabilească cu claritate nivelul cheltuielilor în care trebuie să se încadreze.

În aceste momente nu putem trece cu vederea că în anii anteriori, respectiv 1997, 1998, 1999, proiectele de buget se discutau şi aprobau în lunile mai-iunie ale anului respectiv, acest lucru dând peste cap orice planificare economică.

Aş dori ca de la tribuna Parlamentului, în calitatea mea de membru al Comisiei pentru buget, finanţe şi bănci, să aduc în atenţia dumneavoastră câteva din principalele repere ale proiectului de Buget pe anul 2003.

Proiectul de Buget pe anul 2003 are drept coordonate în primul rând evoluţia prognozată a principalilor indicatori macroeconomici, obiectivele politicii fiscale şi bugetare. Principalii indicatori macroeconomici prognozaţi pentru anul 2003, comparativ cu cei din anul 2002, se prezintă astfel:

- O creştere economică, în anul 2003, de 5,2%, faţă de 4,5% în anul 2002, ceea ce ar însemna o creştere economică pe primii 2 ani de guvernare de aproximativ 9,7%, faţă de, ştiţi dumneavoastră ce se întâmpla în perioada dinainte de 2000.

- O inflaţie preconizată de 14% faţă de 19,5%.

- O rată a şomajului de 8,9% faţă de 9,2%.

Estimarea evoluţiei economice româneşti în anul 2003 are în vedere următoarele: îmbunătăţirea structurii cererii totale, revigorarea producţiei interne, modificarea structurii exporturilor în favoarea produselor cu prelucrare superioară, consolidarea procesului de dezinflaţie.

Veniturile bugetului general consolidat sunt estimate la 30,1% din p.i.b., cheltuielile la 32,7% din p.i.b., iar deficitul la 2,65% din p.i.b.

Principalele coordonate ale politicii fiscale pe baza cărora au fost exprimate veniturile bugetului consolidat sunt: reducerea presiunii fiscale pe forţa de muncă prin diminuarea contribuţiei de asigurări sociale cu 5 procente începând cu luna ianuarie 2003; reducerea taxei de dezvoltare cuprinsă în tariful energiei electrice cu un punct procentual în vederea reducerii costurilor de producţie în sectorul respectiv; îmbunătăţirea transparenţei fiscale prin cuprinderea în bugetul de stat ca venituri şi cheltuieli cu destinaţie specială a fondurilor pentru dezvoltarea sistemului energetic şi cel al drumurilor publice precum şi includerea unor venituri care erau reţinute de unii ordonatori principali de credite; consolidarea disciplinei fiscale şi intensificarea controlului fiscal.

La dimensionarea cheltuielilor bugetului general consolidat s-a avut în vedere orientarea fondurilor publice către protecţie socială, învăţământ, sănătate, agricultură, protecţia mediului. Aş exemplifica în acest domeniu:

În domeniul protecţiei sociale şi în concordanţă cu obiectivele programului social al Guvernului fondurile propuse a fi alocate vizează în principal acordarea de ajutoare sociale în funcţie de venitul lunar minim garantat la peste 600 de mii de persoane şi de ajutoare pentru încălzirea locuinţei pe timpul iernii. Continuarea recolerării pensiilor precum şi indexarea acestora. Finanţarea programelor de protecţie socială, finanţarea programelor de susţinere a sistemului de protecţie a copilului, stimularea ocupării forţei de muncă şi reducerea şomajului.

În domeniul sănătăţii, se au în vedere următoarele: extinderea substanţială a programului comunitar de sănătate publică, pentru care se propune alocarea a peste 1.300 miliarde lei; continuarea acordării de lapte praf gratuit pentru copiii cu vârstă sub un an - peste 500 miliarde lei.

În domeniul educaţiei şi cercetării se are în vedere alocarea pentru bugetele locale a unor sume de 1.200 miliarde pentru programul de alimentaţie pentru elevi din învăţământul primar.

În domeniul lucrărilor publice, transporturilor şi locuinţei se vor aloca fonduri pentru modernizarea transportului feroviar, public, de călători şi de transport rutier, realizarea a peste 29 de mii de locuinţe destinate închirierii, realizarea programului de construcţie de săli de sport - se vor finaliza, în acest sens, peste 100 de săli de sport în anul 2003.

Se are în vedere ca, începând cu ianuarie 2003, la bugetele locale ale autorităţilor administraţiei publice locale să apară noi resurse băneşti. Acestea vor fi: taxe judiciare de timbru prevăzute de Legea nr. 146/1997, taxe de timbru prevăzute de Ordonanţa Guvernului nr. 12/1998 privind activitatea notarială, taxe pentru eliberarea titlurilor de proprietate asupra terenurilor dobândite în baza Legii fondului funciar nr. 18/1991.

De menţionat este faptul că de la bugetul de stat se vor aloca importante sume la bugetele locale. De asemenea, vor beneficia bugetele locale de sume defalcate pentru asigurarea ajutorului social, ajutor pentru încălzirea locuinţei, susţinerea sistemului de protecţie a copilului şi a persoanelor cu handicap, precum şi sume pentru finanţarea insituţiilor de cultură şi cult.

Aş menţiona, în încheiere, totala transparenţă a întocmirii acestui proiect de buget şi prin faptul că în perioada 20-25 septembrie Ministerul Finanţelor Publice a purtat o serie de discuţii de grupurile parlamentare din Senat, Camera Deputaţilor, reprezentanţi ai Federaţiei autorităţilor locale din România, Asociaţiei directorilor economici din consiliile judeţene, Asociaţia municipiilor, oraşelor, comunelor din România şi o serie de confederaţii sindicale şi patronale la nivel naţional.

La nivelul Camerei Deputaţilor sperăm într-o discuţie operativă, eficientă şi constructivă, astfel încât să reuşim, în cel mai scurt timp posibil, să aprobăm acest buget. Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc.

Îl invit la microfon pe domnul deputat Ioan Sonea, va urma doamna Liana Naum.

Domnul Ioan Sonea:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Intervenţia mea se intitulează: "Paritate în aritmetica maghiară".

România a fost onorată, nu demult, de vizita preşedintelui Republicii Ungare, Madl Ferenc. Credem că relaţiile româno-maghiare trebuie să aibă la bază cunoaşterea şi respectul reciproc. Atât al istoriei celor două popoare, cât şi al realităţilor actuale din cele două state. Ne bucură orice semnal care arată că ne apropiem de normalitate.

Dar oricâtă bunăvoinţă am avea noi şi oricât am dori să înţelegem anumite componente ale logicii unor reprezentanţi ai maghiarimii, lucrurile nu se potrivesc. Şi nu din vina noastră.

Presa română este luată în derâdere, citez: "Modul unilateral în care comentează presa de limbă română vizita, ne face să zâmbim", am încheiat citatul. O spune un ziarist maghiar - Magyari Lajos, care se arată indignat de faptul că oficialităţile române solicită o serie de drepturi pentru românii din Ungaria.

Consideră că reprezentarea parlamentară a românilor este o solicitare care ar necesita modificarea Constituţiei Ungariei, dar că, citez din nou: "Problema privind reprezentanţa, Ungaria a soluţionat-o în mod exemplar la nivelul autoguvernărilor, iar dacă totuşi mai apar unele probleme nu este din vina statului ungar, ci din vina "românilor’, ‘slovacilor’ şi a altor profitori, care bagă în buzunar forinţii proveniţi de la bugetul ungar, (iar) cei cu adevărat revoltaţi ar trebui să fie maghiarii, pe care îi buzunăresc tot felul de escroci, care se bucură de binefacerile discriminării pozitive".

Acelaşi afirmă că doar în România autorităţile "plătesc atunci când un ceangău (...) se bate cu pumnul în piept, susţinând că este român sau că este dac".

Referitor la Fundaţia Gojdu, care revendică bunurile românului trăitor în Ungaria monarhică, ziaristul nostru spune că: "Pretenţia părţii române poate fi una îndreptăţită, dacă se face o paritate şi se arată că averea foştilor comercianţi maghiari din Transilvania, bunurile mobile şi imobile ale magnaţilor maghiari, castelele, moşiile, pădurile, bibliotecile, şcolile, teatrele şi alte clădiri publice se cuvin poporului maghiar".

Guvernul nostru tace. Adică, face. Modifică Constituţia, pentru satisfacerea dorinţelor unor minorităţi, retrocedează bunuri şi terenuri, castele şi titluri nobiliare, face discriminare pozitivă, se lasă şantajat de minoritari (detestăm termenul, dar aşa apare mai evidentă forţa acestora), ba, chiar, acceptă acuzaţia de a-şi fi plătit cetăţenii pentru a se "recunoaşte" români, când nu ar fi, acceptă chiar şi "paritatea ungurească" - pentru bunurile unui român din Ungaria, măcar 99% din Transilvania.

Un nou citat: "Episcopii noştri revendică peste 1.500 de clădiri care au aparţinut bisericilor (...), dar se aleg doar cu promisiuni. Este clar că guvernul nu intenţionează să renunţe la uriaşa avere furată în urmă cu 94 de ani de către comunişti, la bunurile noastre", spune o bună maghiară, Simo Erzsebet, (ziaristă). Bună rânduială, rea tocmeală.

Dar Guvernul nostru este mai aproape de Budapesta decât de Ardeal şi mai apropiat de UDMR decât de tot poporul român (din care excludem, bineînţeles, profitorii, vânzătorii şi partidele antiromâneşti clasice şi moderne).

"Va ieşi scandal mare!" a afirmat Albert Almos, preşedintele UDMR Trei Scaune, referindu-se la tratativele dintre conducătorii filialelor judeţene ale UDMR şi PSD. Miza este mare: o mulţime de posturi, dar principalul fiind postul de conducător al viitorului organism guvernamental de gospodărire a localităţilor, pentru că, citez din nou: "Guvernul doreşte să domnească şi peste instituţiile subordonate autoguvernărilor", fapt care nu convine UDMR-ului. Ştiaţi că în România există "autoguvernări"? Tratativele se vor relua. Chici, cine va pierde?

Oricum, se pare că UDMR va câştiga, pentru că trebuie să se reabiliteze, după declaraţiile pastorului Tökes: "Este fără precedent ca un maghiar să se adreseze Tribunalului din Bucureşti împotriva organizaţiei pentru apărarea intereselor maghiare", spune domnul Marko Bela. Alt citat: "Pe mine mă umple de tristeţe şi de îngrijorare declaraţia domnului episcop", spune domnul Gyorgy Frunda. Sunt declaraţiile fruntaşilor maghiari, ca urmare a faptului că preşedintele de onoare al Uniunii Laszlo Tökes, a dat în judecată UDMR deoarece nu recunoaşte legitimitatea Consiliului Reprezentanţilor.

Tökes a declarat că actuala conducere a UDMR a amânat în mai multe rânduri organizarea alegerilor interne, care nu ar mai fi avut loc de aproape zece ani. Conform legilor romîneşti în vigoare, este clar că UDMR nu mai există, dar cine să constate acest lucru, dacă puterea are nevoie de acest aliat? Bătălia din Uniunea fantomă ne interesează mai puţin pe noi.

Încă un citat: "Mă umple de ingrijorare faptul că am ajuns în situaţia incredibilă ca, în prezent, UDMR să fie atacată, pe un front, de către preşedintele său de onoare, pe celălalt front, de către PRM. PRM, care cere scoaterea UDMR în afara legii, pentru că funcţionarea acesteia este anticonstituţională, iar activitatea ei este antiromânească, iar preşedintele de onoare confirmă ceea ce susţine PRM, adică faptul că funcţionăm ilegal. Este foarte trist că UDMR trebuie să reziste pe două fronturi total opuse", recunoaşte gura păcătosului G.F.

Întrebat dacă, din punct de vedere juridic, se poate cere tribunalului să se amestece în viaţa internă a unui partid, celebrul avocat spune că acest lucru nu se poate. Deci, din punct de vedere juridic, cererea domnului Tökes Laszlo ar fi nejustificată.

Răspuns bun pentru UDMR. Dar pentru respectul legii cine trebuie să acţioneze? Acest aspect nu mai apare în logica maestrului.

Şi domnul Marko Bela a subliniat că împotriva UDMR are loc la Bucureşti un proces, citez: "Reclamantul fiind PRM, partidul lui C.V. Tudor, partid extremist şi care pretinde ca Tribunalul să declare UDMR ilegitimă", am încheiat citatul.

Preşedintele Uniunii a mai spus că, prin gestul său, episcopul Tökes, preşedintele de onoare al Uniunii, a ajuns pe aceeaşi platformă cu PRM. Păi, acesta este un citat din domnul Adrian Năstase. Este clar că UDMR şi PSD îşi fac lecţiile împreună.

Deci, PRM, "renumit - din nou citat - pentru extremismul şi antimaghiarismul său", cum ne spune Marko Bela, avea şi are dreptate. Deci, cine salvează onoarea românilor din Ungaria şi cine se pronunţă asupra legitimităţii aliatului PSD la guvernare? Domnul avocat G.F. a scos un criminal din puşcărie cu mâna Preşedintelui României şi cum să nu scoată Uniunea curată ca lacrima? Ghici cine va pierde? Mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulţumesc.

Dau cuvântul doamnei deputat Liana Naum, va urma Damian Brudaşca.

Doamna Liana Elena Naum:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Intervenţia mea politică de astăzi se referă la o situaţie din judeţul Constanţa, pe care îl reprezint în Parlament. Este vorba de dorinţa simplă, dar atât de îndreptăţită, a unor copii, a părinţilor şi dascălilor acestora de a avea la dispoziţie în şcoala lor - Şcoala cu clasele I-VIII Gala Galaction din Mangalia - o sală de sport în care să-şi desfăşoare atât orele de educaţie fizică cât şi activităţi de recreere şi terapie prin sport.

Am primit la biroul meu parlamentar din Mangalia o scrisoare semnată de reprezentanţii şcolii amintite, adresată domnului prim-ministru Adrian Năstase, căreia aş dori să-i dau citire: "Stimate domnule prim-ministru, vestea despre construirea unei săli de sport a creat o adevărată stare de efuziune în rândurile elevilor din şcoala noastră, care nu mai sperau ca acest deziderat să se împlinească.

Conform dictonului mens sana in corpore sano, şi dumneavoastră aţi subliniat necesitatea întăririi organismului prin intensificarea activităţii sportive din învăţământ. A crea condiţiile necesare desfăşurării optime a educaţiei fizice şi sportive este, credem, pasul hotărâtor spre reuşită.

Vă promitem că sportul va continua să fie promovat în şcoala noastră, ca model de toleranţă şi fair-play pentru societatea în care trăim, indifirent de categoria socială din care provenim sau de etnia căreia îi aparţinem. Români, turci, tătari, rromi vom convieţui în înţelegere, încercând să consolidăm şi prin activitatea sportivă atitudinile pozitive de prietenie, generozitate, respect reciproc, acceptarea diversităţii.

Realizarea acestui obiectiv ne face să fim mai încrezători în viitorul acestei ţări, la care suntem datori să contribuim cu ceea ce avem mai bun şi sperăm să fim la înălţime. Vă adresăm mulţumirile noastre sincere şi calde şi am fi extrem de onoraţi dacă am putea să o facem personal, cu ocazia inaugurării acestei săli.

Semnează Consiliul de administraţie al Şcolii generale cu clasele I-VIII "Gala Galaction" din Mangalia."

O dovadă în plus, dacă mai era nevoie, că Guvernarea PSD, acţionând conform programului de guvernare, oferă soluţii concrete la probleme concrete, încurajând atât formarea şi dezvoltarea armonioasă a tinerei generaţii cât şi condiţii pentru asigurarea climatului de prietenie şi colaborare între tineri aparţinând tuturor etniilor şi categoriilor sociale din Dobrogea. Vă mulţumesc.

Deputaţi PD şi PNL (din sală):

Bravo!!

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulţumesc.

Îi dau cuvântul domnului Damian Brudaşca, va urma domnul deputat Ioan Olteanu.

Domnul Damian Brudaşca (în drum spre microfon):

Bravo!

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor colegi,

Cam devreme s-a mutat emisiunea de divertisment în locul declaraţiilor politice!

Declaraţia mea mpolitică de astăzi se intitulează: "Drapelul tricolor împotriva semeţiei şi dispreţului unguresc".

La sfârşitul săptămânii trecute, la Cluj-Napoca au avut loc două evenimente deosebite, care au reţinut atenţia opiniei publice şi mass-media din întreaga ţară. Astfel, vineri, 11 octombrie a.c., la Cimitirul Central, s-a adus prinos de recunoştinţă eroilor şi martirilor căzuţi în luptele date în urmă cu 58 de ani pentru eliberarea Clujului de sub ocupaţia nazisto-horthystă.

Evenimentele, evocate cu emoţie şi echilibru de distinsul academician Camil Mureşan, au o semnificaţie deosebită pentru locuitorii capitalei de suflet a Ardealului. Prin alungarea trupelor horthysto-naziste de ocupaţie, s-a pus capăt suferinţelor şi dramelor cauzate de odiosul dictat de la Viena prin care o parte a Ardealului de Nord-Vest fusese cedată revizionismului unguresc. În cei 4 ani de ocupaţie, românii ardeleni au dat nenumărate jertfe de sânge sau au fost alungaţi de pe pământul moşilor şi strămoşilor lor. Crimele odioase petrecute la Ip, Treznea, Oradea, Huedin, Sărmaş etc., cărora le-au căzut victime sute de români, evrei şi ţigani, ca şi deportările masive de evrei, cu sprijinul autorităţilor şi al armatei ungare în lagărele morţii din Germania şi din alte zone aflate sub vremelnica lor ocupaţie vor rămâne pentru totdeauna dovezi de netăgăduit ale urii sadice şi pustiitoare a ocupanţilor maghiari împotriva unor fiinţe umane fără apărare. Prin aceste fapte criminale împotriva umanităţii, naţiunea maghiară se înscrie incontestabil în rândurile autorilor Holocaustului din timpul celui de-al doilea război mondial.

Reprezentanţi ai autorităţilor locale şi judeţene clujene, ai partidelor politice şi ai unor ligi, asociaţii şi fundaţii au depus jerbe şi coroane de flori la mormântul ostaşului necunoscut. Singura excepţie a constituit-o UDMR, prin aceasta confirmând că, în ciuda declaraţiilor contrare repetate, această uniune acceptă şi tolerează crimele săvârşite de înaintaşi, uneori chiar de părinţi şi rude apropiate ale unora dintre liderii săi actuali.

Al doilea eveniment major l-a constituit marcarea centenarului dezvelirii monumentului dedicat lui Matei Corvin. Autorităţile de la Budapesta şi coloana a V-a a revizionismului unguresc au vrut să transforme evenimentul într-un nou prilej de falsificare a istoriei şi de umilire a românilor băştinaşi.

Este ştiut faptul că, în 1902, dezvelirea monumentului a fost un prilej de afirmare a semeţiei ungureşti. Atunci românii au fost împiedicaţi să ia parte la eveniment. Ridicarea acestei statui s-a vrut resuscitarea sentimentelor naţionaliste şi de mândrie oarbă a ungurilor conştienţi că, în ciuda eforturilor lor disperate, ceasul dreptăţii este aproape şi că supremaţia lor e pe sfârşite. Numai că nu şi-au ales prea inspirat personajul care să-i reprezinte deoarece Matei Corvin a fost şi rămâne dovada de necontestat că cele mai ilustre momente din istoria Ungariei se datorează unui rege de origine română. De altfel, chiar la ceremonia de inaugurare, Prinţul Francisc August de Habsburg, reprezentantul personal al împăratul austro-ungar, a subliniat cu claritate originea românească a celui mai strălucit rege al Ungariei. Cuvintele prinţului au ofensat atunci grav asistenţa maghiară, în frunte cu primul-ministru Szell şi numeroşi alţi înalţi demnitari, care, drept răzbunare, au încurajat şi tolerat mişcări de protest împotriva austriecilor.

Nici după 100 de ani, guvernanţii unguri şi valeţii lor din UDMR n-au învăţat lecţiile istoriei. Ei au încercat să reediteze acele momente punând la cale sfidarea şi umilirea românilor. Mai mult, ei au dovedit că, în ciuda întrecerii a 1100 de ani de la venirea triburilor lor în Europa şi a creştinării în timpul Regelui Ştefan, sunt încă adepţi ai credinţei primitive pe care au avut-o străbunii lor înaintea migrării spre Europa. Altfel nu ne putem explica motivul întreruperii brutale, lipsită de orice raţiune, dar şi consideraţie şi respect, a slujbei de pomenire oficiată de un preot român. Atât de tare să-i fi orbit ura şi dispreţul faţă de români, încât au ajuns de au batjocorit până şi cele sfinte?

Prin faptele petrecute la Cluj-Napoca, ungurii au dovedit că, în realitate, ei nu doresc marcarea onestă şi respectuoasă a evenimentului petrecut în urmă cu un secol, ci manifestarea, încă o dată, a dispreţului lor multisecular faţă de români. Acest fapt ar trebui să dea serios de gândit celor ce s-au grăbit să integreze Ungaria în structurile europene şi euro-atlantice. Prin atitudinea şi comportamentul lor de acum, ei contravin principiilor şi spiritului european, promovând ura, discordia şi pretenţiile teritoriale la adresa vecinilor, nerenunţând nici o clipă, în ciuda declaraţiilor contrare, la revizionism şi modificarea frontierelor.

Sutele de români prezenţi sâmbătă în Piaţa Unirii din Cluj Napoca au simţit direct şi personal nu doar semeţia ungurească, ci şi ură şi dispreţ. Iar singura lor pavăză a fost tricolorul naţional.

Ce este regretabil este faptul că în rândurile celor ce subminează consecvent statul român s-au aflat acum şi reprezentaţii actualei Puterii. Chiar dacă, aparent, aceştia erau liberi, nu era prea greu să se vadă că la mâinile şi picioarele lor erau lanţuri, chiar dacă acestea erau de aur. Nimic mai grav pentru un partid căruia electoratul român, indus în eroare, îi încredinţase conducerea destinului României. În plus, liderii UDMR, vicepreşedintele Consiliului judeţean Cluj şi viceprimarul maghiar al Clujului au depus jerbe la statuia marelui rege român exclusiv cu tricolorul unguresc. Ce altă dovadă de trădare a intereselor poporului român mai sunt necesare?

Mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Îl invit la microfon pe domnul deputat Ioan Oltean. Va urma domnul Eugen Nicolaescu.

Domnul Ioan Oltean:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor colegi,

Înainte de a intra în declaraţia politică, îmi exprim, dacă vreţi, stupefacţia, pentru că, pentru câteva minute, mai înainte, am avut senzaţia sinceră că mă aflu la o plenară a partidului de guvernământ, la un congres al partidului de guvernământ, în care membrii ridică osanale pentru construcţia unei modeste săli de sport într-un judeţ oarecare, Constanţa. Este incredibil şi este îngrijorător dacă, de la tribuna Parlamentului nostru, facem declaraţii politice cu un asemenea conţinut.

Vă rog, stimaţi colegi, să vă îngrijoreze o asemenea stare de fapt ce se petrece la tribuna Camerei Deputaţilor.

Recent încheiatul Colocviu asupra regionalizării desfăşurat la Sinaia săptămâna trecută a readus în atenţia opiniei publice şi se pare a actualei puteri problematica împărţirii României în regiuni, ca noi forme de organizare administrativ-teritorială a ţării. Tema nu este nouă, ea a fost lansată în urmă cu aproape un an de un grup de intelectuali din Transilvania şi Banat, când, la Cluj, au făcut public Memorandumul pentru construcţia regională a României, document prin care se propuneau pentru dezbatere ideile referitoare la construcţia politică şi administrativă a unei Românii, a regiunilor, în consens cu dezbaterea care se desfăşura la nivel european, despre viitorul Europei unite.

Memorandumul a fost repede pus la zid de către actuala putere, care a asociat sintagma "regionalizarea României" termenilor de enclavizare şi federalizare sau segregare etnică, semănând un sentiment de suspiciune la adresa societăţii civile, memorandiştii fiind etichetaţi, de către domnul prim-ministru Adrian Năstase, ca nişte rătăciţi, iar ministrul de interne spunea că ideea regionalizării este o tâmpenie. A trebuit să mai treacă încă un an, din timpul cui ne întrebăm noi, pentru ca actualii guvernanţi, prin gura aceluiaşi personaj, să relanseze ideea regionalizării României, însuşindu-şi nu numai paternitatea acesteia, ci şi conţinutul în sine. Atunci, pe bună dreptate, se naşte un semn de întrebare: cine este rătăcitul, domnule prim-ministru? Nu cumva Guvernul pe care-l prezidaţi este rătăcit în marasmul puterii sau conduce destinele unui popor rătăcind pe căi numai de el ştiute?

Puşi faţă în faţă cu perspectiva integrării noastre în structurile Uniunii Europene, guvernanţii s-au văzut nevoiţi să promită Europei regionalizarea României, dezvăluind astfel duplicitatea PSD-ului, un discurs extern, un dialog european favorabil şi împărţirii ţării pe regiuni şi discurs de atitudine internă pentru electorat cu caracter profund populist, în care regiunile nu sunt forme de reorganizare administrativ-teritorială.

Să ne amintim, domnilor, că în 1999, în Comisia pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic s-au purtat discuţii pe marginea împărţirii teritorial-administrative a ţării, susţinută de coaliţia aflată atunci la guvernare, dar negată puternic de reprezentanţii PSD-ului. În anul 1998, aceiaşi reprezentanţi au votat împotriva adoptării Legii nr.151/1998 privind dezvoltarea regională a României.

Iată două din motivele pentru care demersul guvernamental pe tema regionalizării trebuie tratat cu foarte mare atenţie, cu atât mai mult cu cât acest demers a născut deja pasiuni în rândul guvernanţilor pentru care tema regionalizării poate deveni, peste noapte, dintr-o problemă naţională, o problemă de partid.

Nevoia României de a adera la Uniunea Europeană impune, în mod obligatoriu, nu numai armonizarea legislaţiei interne cu cea comunitară, dar şi cu structura administrativă flexibilă, capabilă să o implementeze. Regionalizarea înseamnă nu numai o aliniere la standardele internaţionale, ci şi o respectare a principiilor autonome locale, a descentralizării administrative şi o autonomie financiară care să stimuleze dezvoltarea economică a fiecărei zone.

Pentru România, problema regionalizării este una extrem de sensibilă şi complexă. Ea trebuie pusă în discuţia societăţii civile cu foarte multă atenţie, pentru a nu crea impresia că o nouă organizare administrativ-teritorială este impusă contrar voinţei sale.

Partidul Democrat a pledat şi pledează pentru organizarea administrativ-teritorială compatibilă standardelor europene, dar capabilă să asigure progresul economic şi autoguvernarea locală, elemente fundamentale pentru o reformă autentică a administraţiei României. De aceea cere puterii actuale să aibă aceeaşi atitudine, atât în relaţia cu Comunitatea Europeană cât şi în cea cu electoratul, să elimine comportament duplicitar, slugărnicia şi obedienţa faţă de instituţiile internaţionale şi să pună mai presus decât interesele conjuncturale ale PSD-ului pe cele ale naţiunii.

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc şi eu.

Dau cuvântul domnului deputat Eugen Nicolaescu. Va urma domnul deputat Vekov Károly.

Domnul Gheorghe Eugen Nicolaescu:

Mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.

Ca reprezentant al judeţului Mureş în Parlamentul României, mă văd nevoit să atrag atenţia asupra faptului că, în acest judeţ, politica PSD este făcută mai nou de către funcţionarii publici. Astfel, pe firmamentul stelelor politice pesediste s-a înscris domnul Lucian Savu, directorul Direcţiei generale a finanţelor publice a judeţului Mureş. De luni de zile, acest director a acaparat massmedia locală, povestind despre binefacerile guvernării social-democrate, în loc să se ocupe de o mai bună administrare a finanţelor publice ale judeţului.

Datorită mentalităţii şi competenţei profesionale, mai multe firme de prestigiu din judeţ au hotărât abandonarea judeţului Mureş, unde îşi aveau sediul social, preferând să se mute în alte părţi ale ţării. Aceste mari companii, dintre care unele cu caracter multinaţional, s-au săturat de abuzurile săvârşite de angajaţii domnului Savu, dar şi de modul arbitrar în care aceştia îşi fac datoria. În schimb, în loc să fie alertat de acest fenomen, preşedintele pesedist şi directorul general la finanţe, Lucian Savu, se ocupă cu propaganda pentru partid în propriul judeţ. Cine pierde? Pierd cetăţenii, pentru că, prin plecarea acestor firme, se pierd venituri importante la bugetele locale, dar, mai grav, într-un judeţ slab dezvoltat, se pierd şi aşa puţinele locuri de muncă care există.

Cu toate că funcţia de preşedinte PSD este incompatibilă cu cea de director general, conform Statutului funcţionarului public, ministrul finanţelor publice, Mihai Tănăsescu, nu a luat măsura demiterii domnului Savu din funcţie, chiar dacă beneficiază de două motive întemeiate: incompetenţa profesională şi incompatibilitatea legislativă. Dacă domnul Savu vrea să fie preşedinte al Organizaţiei locale a PSD, trebuie să facă politică pe banii lui, şi nu pe banii statului, aşa cum se întâmplă acum. În judeţul Mureş, reprezentanţii PSD duc politica de sărăcire a finanţelor publice, dar probabil şi de umplere a buzunarelor proprii.

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc.

Dau cuvântul domnului deputat Vekov Károly. Va urma domnul Cătălin Popescu.

Domnul Vekov Károly János:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor,

Stimaţi colegi,

După ani buni pierduţi, România încearcă azi - prin eforturi susţinute - să reducă din decalajul acumulat de-a lungul anilor şi să schimbe părerea negativă ce se asociază numelui ei, dovedind că acum merită să fie cooptată în structurile euro-atlantice. Efortul conjugat al factorilor responsabili ai ţării este onorat de declaraţiile laudative ale viitorilor parteneri. Într-o asemenea situaţie, orice acţiune care ar impieta în sens negativ asupra imaginii ţării poate fi catalogată ca fiind una iresponsabilă, urmărind interese politice mai mult decât dubioase.

Şi, totuşi... Sâmbăta care a trecut, ne-am aflat la un pas de izbucnirea unui conflict, ce s-ar fi putut numi şi interetnic, şi care - nu este exclus - ar fi impietat în mod direct asupra şanselor României în a accede în structurile euro-atlantice. Numai cine nu vrea nu realizează acest lucru! După cum n-ar fi lipsit de sens a analiza dacă n-a figurat cumva şi acesta printre scopurile urmărite de primarul de mult faimos al Clujului.

Cu ocazia împlinirii a o sută de ani de la dezvelirea la Cluj, oraşul de baştină a statuii regelui Matia Corvinul, realizată de János Fadrusz, sub pretextul comemorării actului dezvelirii, dar şi a marelui rege, primarul de acum celebru al oraşului şi-a permis să organizeze, simultan cu serbările de aniversare ale comunităţii maghiare a Clujului, o acţiune proprie de "serbare", voind astfel să împiedice sau măcar să conturbe acţiunea preconizată cu mult timp înainte (dovadă participarea reprezentanţilor guvernelor român şi maghiar la aceste festivităţi). Nu i-a păsat primarului nici de bunul simţ, nici de atenţionare, nici de protocol, nici de nimica. Cu o mână de oameni, el a încercat să conturbe o serbare, jignind sentimentele unei comunităţi naţionale din România, despre care a avut, de nenumărate ori, numai cuvinte de ocară. Nu i-a păsat de nimeni şi de nimic. Nu i-a păsat de memoria marelui fiu al oraşului, nici de reprezentantul Guvernului român, nici de cel al Guvernului maghiar, nici de sutele de persoane care au ieşit din biserică dorind să serbeze. El a ţinut morţiş să-i fie după cum îi era voia şi să lase din nou o pată de ruşine pe obrazul ţării, de care - iată - nu-i pasă.

Oare poate fi acceptată o asemenea lipsă crasă de simţ politic, care implică întreaga ţară?

Oare trebuia riscat periclitând pacea internă a urbei transilvane, dar şi renumele ţării?

Oare nu ar fi fost mai corect punerea la punct de către Guvern a năbădăiosului teribilist?

Nu era mai corect ca Guvernul să facă ordine şi să primeze interesul ţării?

Nu era mai corect ca Guvernul să vegheze asupra respectării dreptului la identitate, declarată prin Constituţie?

Nu valorează mai mult ca orice pacea internă?

Este nevoie, oare, de revenirea situaţiilor tensionate interetnice?

De ce doresc unii un astfel de deznodământ?

Cine îşi asumă pentru toate acestea responsabilitatea?

Şi oare acela va plăti de se va întâmpla sau de s-ar fi întâmplat ceva?

Este oare permis a da cu piciorul în capitalul politic acumulat de România până acum?

Ca post-scriptum, aş atrage atenţia celor care încearcă să ţină ore de istorie că numelui fiului comandantului de oşte Ioan de Hunedoara, devenit ulteritor rege al Ungariei, personaj de seamă al istoriei Transilvaniei dar şi a Moldovei şi Ţării Româneşti, este Matia Corvin, şi nu Matei Corvin, chiar dacă s-a încetăţenit astfel numele său, atât în limba română, cât şi în opinia publică română.

Vă mulţumesc foarte mult.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc.

Domnul Cătălin Popescu are cuvântul. Va urma domnul Nicolae Enescu.

Domnul Cătălin Kanty Popescu:

Tema declaraţiei politice este "Circulaţia în Bucureşti, imaginea omului politic Traian Băsescu, primarul capitalei". Această declaraţie politică o fac atât în calitate de absolvent al Facultăţii de hidrotehnică, căi ferate, drumuri, poduri şi geodezie, cât şi de fost director al unei regii judeţene de drumuri şi poduri şi nu în ultimul rând de cetăţean obligat să suporte condiţiile mizere de trafic din capitala ţării, Bucureşti.

Stilul pompieristic, tot de la apă, cu care primarul general al capitalei acţionează atât în viaţa politică, cât şi în funcţiile administrative, campaniile câinilor vagabonzi sau chioşcarii, decedata flotă a României sunt câteva din temele care l-au făcut celebru. Ultima mare descoperire o reprezintă acţiunea de reabilitare a arterelor de circulaţie din centrul capitalei, cea mai înjurată, cea mai nepotrivită şi cea mai caracteristică acţiune a primarilor câinilor vagabonzi.

În loc să eşaloneze lucrările pe toată perioada propice unor lucrări de investiţii, mai - septembrie, în loc să folosească perioada vacanţelor şi concediilor, iulie - august, în loc să stabilească un calendar şi un mod de atacare a lucrărilor astfel încât fazele intermediare să se succeadă cu o mai mare viteză, nelăsând străzile dezgolite pline de denivelări, cu capacele gurilor de canal ca nişte jetoane într-un poligon, a ales perioada cea mai proastă, septembrie - octombrie, ştiind că este o perioadă cu precipitaţii deosebite, ştiind că reţeaua de canalizare este proastă şi se va inunda, ştiind că această lucrare va avea costuri mult mai mari decât prognozatul, ştiind că nervii conducătorilor auto vor fi excitaţi la maxim, ştiind că posibilităţile bucureştenilor de a ajunge la timp la serviciu se vor micşora.

Iată campania constructivă a unui partid de opoziţie - PD, de sprijinire a eforturilor Guvernului de integrare euro-atlantică! Probabil îşi aminteşte doar de marea realizare a lui şi a oamenilor lui, citiţi ce vreţi, respectiv autostrada Bucureşti - Piteşti.

Dacă motivul acestui comportament îl reprezintă faptul că numele Traian Băsescu şi numele partidului pe care îl reprezintă - PD să fie pomenite de cât mai mulţi cetăţeni ai Bucureştiului, îi transmit că trebuie să fie mulţumit, această campanie reuşindu-i complet. Aceste nume sunt pe buzele întregii populaţii a Bucureştiului, şi nu de puţine ori pe zi. Problema este că sunt asociate cu părinţi, cu lideri spirituali sau cu alte cuvinte, recunoscut fiind talentul românilor în acest sens.

După ce a lansat un slogan care l-a făcut celebru, citiţi iar ghilimelele, "Iarna nu-i ca vara", lansează acum un altul, respectiv "Drumul nu-i ca apa". (Aplauze în Grupul PSD)

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc.

Îl invit pe domnul Nicolae Enescu. Va urma domnul deputat Viorel Coifan.

Domnul Nicolae Enescu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Declaraţia mea se intitulează "Din isprăvile superoamenilor partidului de guvernământ".

Cazul pe care vreau să-l prezint face parte din serialul consacrat celor care conduc destinele ţării noastre şi se referă la faptul că, prin grija edilului oraşului Cisnădie, Dan Bârzu, singura librărie din localitate a fost dezafectată, în locul ei fiind sădit un nou lăstar al puterii, şi anume sediul PSD, urmând să-l cumpere printr-o lege pe care o vor emite ulterior. Primarul Dan Bârzu, cu pretenţii atestate de licenţa în medicină, dar rămas la descifrarea anevoioasă a buchiilor abecedarului culturii generale, a hotărât, convingând probabil membrii consiliului local că este timpul să iasă la rampă în faţa şefilor de la Bucureşti cu o faptă măreaţă demnă de nişte superoameni, a radiat, pur şi simplu, librăria din oraş, privând populaţia de dreptul la informare şi lipsind acea pătură socială defavorizată, pensionarii, pe care PSD-ul îi invocă atât de des şi pentru care face atât de puţin, de bucuria intimităţii pe care ţi-o oferă răsfoirea unei cărţi ce a văzut lumina tiparului, pentru că la atât se rezumă posibilităţile lor materiale asigurate prin grija celor aflaţi vremelnic la putere.

Stimaţi colegi,

Nu ştiu cum catalogaţi dumneavoastră această faptă, dar eu o consider ca un atentat la cultura românească apărută prin neputinţa celor desemnaţi să apere moştenirea culturală a poporului român. Ca un gest ce ne aduce aminte de iniţiativele aşa-zisei revoluţii culturale care au destrămat în loc să construiască, lăsând pământ sterp în care au încolţit subcultura şi literatura de faţadă a unei cohorte de paraziţi lipsiţi de cel mai elementar bun simţ, din păcate istoria se repetă.

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc şi eu.

Îl invit pe domnul Viorel Coifan. Va urma domnul deputat Becsek Garda Dezideriu.

Domnul Viorel Gheorghe Coifan:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

În raportul de ţară pe anul 2002, document elaborat de Uniunea Europeană la Bruxelles, poziţia României este consolidată pe ultimul loc în clasamentul ţărilor candidate la aderare în uniune. Cele mai slabe performanţe sunt înregistrate în domeniul administraţiei publice, agriculturii şi protecţiei mediului.

Descentralizarea efectuată haotic constă într-un proces de transferare succesivă de competenţe şi responsabilităţi către autorităţile locale, fără asigurarea resurselor financiare necesare susţinerii acestora. Se încalcă astfel principiul conexităţii, aducând grave prejudicii funcţionării administraţiei publice la nivel local. În ultimă instanţă, însuşi conceptul de descentralizare este compromis.

O responsabilitate a autorităţilor locale şi judeţene ale administraţiei publice stabilită în mod expres prin Legea nr.215/2000 o constituie întreţinerea, repararea şi modernizarea infrastructurii rutiere de interes local. Legea nr.118/1996 privind constituirea şi utilizarea Fondului special al drumurilor publice, la articolul 9, prevede o cotă de 35% ce trebuie repartizată pentru drumurile judeţene şi comunale.

De la apariţia legii şi până în prezent, Ministerul Transporturilor, actualmente MLPTL, a repartizat discreţionar sumele din această cotă. Deşi Legea nr.189/1997 a finanţelor publice locale prevede ca sumele provenite din cota de 35% să constituie surse pentru bugetele locale, niciodată un primar sau un preşedinte de consiliu judeţean nu a putut să se bazeze pe existenţa de facto a acestor sume în structura bugetului propriu al unităţilor administrativ teritoriale, unde îşi desfăşoară activitatea.

În anul 2003, acest fond special a cărui utilitate nu a contestat-o nimeni va fi încorporat în bugetul de stat ca şi capitol distinct şi gestionat de Ministerul Finanţelor. Transferul de la Ministerul Lucrărilor Publice, Transporturilor şi Locuinţei la Ministerul Finanţelor s-a efectuată după principiul "aceeaşi Mărie cu altă pălărie", nu s-a reglementat însă modalitatea ca cei 35% din sumele colectate să rămână la nivel local, pentru a putea dezvolta infrastructura rutieră locală, inclusiv construcţia de drumuri agricole atât de necesare în acest moment. De fapt, nu s-a rezolvat o problemă de fond, cea a descentralizării financiare. Iată de ce credem că, din păcate, nu s-au tras concluziile corecte din raportul de ţară pe anul 2002, iar la finele lui 2003 vom lectura un alt raport similar.

Prin urmare, solicităm Guvernului o abordare coerentă a modificărilor legislative care să ţină cont atât de recomandările Fondului Monetar Internaţional, cât şi de cele ale Uniunii Europene şi asta nu spre binele PSD, ci spre binele întregului popor.

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulţumesc.

Dau cuvântul domnului deputat Becsek-Garda Dezideriu. Va urma domnul Ion Florescu.

Domnul Becsek-Garda Dezideriu Coloman:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Înfiinţarea şi funcţionarea cercurilor de maşini agricole din România se leagă de experienţa organizaţiilor similare din Europa occidentală, unde se evită, în mod intenţionat, folosirea noţiunii de prestaţie pentru că lucrările efectuate de ei se bazează pe servicii mecanizate realizate pe bază de reciprocitate. Funcţionarea acestor cercuri contribuie la ridicarea economică a exploataţiilor agricole mici, de tip familial. Se pare că unele organe financiare judeţene, cum este şi în cazul judeţului Mureş, încearcă să impoziteze veniturile realizate prin serviciile mecanizate în sfera agricolă. Această intenţie se izvorăşte într-o suprapunere nefericită de noţiuni economice, aceea de prestare de serviciu cu serviciul mecanizat agricol.

Bineînţeles, din punct de vedere financiar, nu este nici o diferenţă între prestaţii industriale şi cele de mică industrie, faţă de cea mecanizată agricolă. Chiar şi prestaţia mecanizată agricolă trebuie tratată diferenţiat de serviciile de tip întrajutorativ efectuate de producători între ei sau lucrările efectuate pe bază de reciprocitate, în cadrul organizat al cercurilor de maşini sau ale cercurilor gospodăreşti.

Ar fi de preferat ca aceste organe financiare să cunoască experienţa acestor cercuri din Europa occidentală, unde se evită, în mod intenţionat, folosirea noţiunii de prestaţie pentru serviciile mecanizate efectuate. Ei consideră că aceasta este o atitudine justă, dat fiind faptul că, privit în globalitate, în cazul unei comunităţi, nu se creează valori de natura veniturilor impozabile, decât prin valorificarea produselor. Or, lucrările efectuate, pe bază de reciprocitate, de către micii producători, chiar dacă se decontează valoric în bani, în aceeaşi măsură, reprezintă venit dar şi element de cheltuială directă aferentă produsului principal. Or, supunerea impozitării elementului venit înseamnă o impozitare majorată a venitului obţinut prin valorificarea produsului finit. acest lucru îi defavorizează şi mai mult pe micii producători.

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc şi eu.

Domnul deputat Ion Florescu. Va urma domnul Ştefan Lăpădat.

Domnul Ion Florescu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Declaraţia mea politică se intitulează "Moralitatea criticii opoziţiei democrato-liberală".

Vrednica noastră opoziţie democrato-liberală, de când a fost scoasă în afara terenului de joacă de-a puterea, respectiv din anul de graţie 2000 încoace, gura nu-i mai tace! Critică întruna tot ce-i trece pe sub ochi, tot ce-i iese în cale, plânge cu lacrimi de crocodil pe umerii poporului şi de mila ţărişoarei noastre, ţinând, cu tot dinadinsul, să realizăm în permanenţă cât de actual a rămas nenea Iancu. Nu i-au ajuns 4 ani pentru a realiza că circul duce şi nu aduce voturi.

Sunteţi buni, sunteţi puternici şi pricepuţi, aveţi soluţii pentru toate problemele grele, pentru tot ce mişcă în ţara asta. Ştiţi să rezolvaţi foarte bine şi economicul, şi socialul şi politicul. Stai şi te cruceşti, rămâi blocat de atâta pricepere, nerămânându-ţi altceva de făcut decât să te întrebi de ce oare nu aţi aplicat nimic din tot ce vreţi să arătaţi că ştiţi, în perioada cât aţi condus foarte dibaci, este adevărat, această ţară.

În tentativa de a vă tăia măcar puţin din elanul critic, vă readuc în memorie, dovadă că noi nu am uitat, câteva aprecieri ale organismelor internaţionale pentru cele două perioade. Pentru 1997 - 2000, vă citesc din raportul Comisiei Europene în anul 1998, autorităţile au eşuat în accelerarea reformelor structurale şi în restructurarea întreprinderilor de stat.

Aceeaşi comisie, din raportul pe anul 1999: la mijlocul anului 1998, situaţia românilor a rămas foarte fragilă. Performanţa economică dezamăgitoare a fost cauzată de: politici macroeconomice nepotrivite, care au eşuat constant în a rezolva dezechilibre macroeconomice şi doi: ritmul ezitant al restructurării marilor întreprinderi de stat şi ca rezultat încrederea internă şi internaţională în mare scădere.

Raportul Comisiei Europene pe anul 2000: pe ansamblu, restructurarea rămâne departe de a fi completă şi reprezintă încă una dintre cele mai presante provocări pentru autorităţi.

Pentru perioada 2001 - 2002, prin comparaţie, iată care sunt aprecierile actuale făcute de FMI privind economia românească cu ocazia recentei aprobări a tranşelor a doua şi a treia, în Acordul stand-by: România a obţinut, din programul său, o performanţă macroeconomică deosebită, inclusiv o rată mai mare de creştere sprijinită de o redresare a agriculturii şi a exportului, un progres în reducerea inflaţiei şi a deficitelor bugetare şi de cont curent, o sporire a rezervelor oficiale şi un acces îmbunătăţit pe pieţele financiare internaţionale.

Strategia autorităţilor de a reduce inflaţia va fi sprijinită de limitarea deficitului bugetar la sub 3% din p.i.b. în 2002 şi 2003. Legile aprobate recent ale t.v.a. şi impozitul pe profit vor îmbunătăţi structura sistemului fiscal şi mediul de afaceri.

Semestrul I 2002, rezultatele din primul semestru confirmă caracterul sustenabil şi de durată al creşterii economice, majorarea în termeni reali a produsului intern brut însoţită de o îmbunătăţire semnificativă a echilibrelor macroeconomice.

Pentru mine un lucru este sigur, se confundă marfa cu ambalajul şi folosiţi, stimaţi colegi, critica în loc de autocritică. Şi dată tot sunteţi totuşi aşa de buni în Opoziţie, având soluţii pentru toate, rămâneţi cu bine şi "La mulţi ani" unde sunteţi, căci, la Putere, aţi demonstrat exact contrariul. Mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Dau cuvântul domnului Ştefan Lăpădat, va urma domnul Cornel Ştirbeţ.

Domnul Ştefan Lăpădat:

Vă mulţumesc domnule preşedinte.

Stimaţi colegi, Declaraţia politică "Condamnaţi la frig".

Regia autonomă "Lotus" din municipiul Drobeta Turnu Severin care gestionează agentul termic pentru populaţie şi asociaţiile de proprietari şi chiriaşi au fost asaltate de solicitările locatarilor pentru debranşarea caloriferelor de la sistemul centralizat de termoficare ca urmare a creşterii gigacaloriei de la 600.000 lei la 800.000 lei, motivată fiind de degradarea echipamentelor energetice şi de amânarea restructurărilor din acest sector.

Astfel, din totalul de 28.307 apartamente, s-au debranşat un număr de 1132, iar pe masa directorului de la Regia Autonomă Lotus se mai află încă 2500 de cereri în acelaşi scop. În această iarnă, 40% din severineni vor fi condamnaţi la frig pentru că nu vor avea posibilităţi financiare să achite facturile pentru încălzirea apartamentelor şi pentru apa caldă menajeră. Pentru un apartament cu două camere, cheltuielile pentru agentul termic se vor ridica la 1,2 milioane lei. Dacă, la aceste obligaţii se mai adaugă scumpirea preţurilor la alimente cu 0,1%, la mărfurile nealimentare cu 1,1%, iar la tarifele de servicii cu 0,9 faţă de luna august (potrivit datelor Institutului Naţional de Statistică), datoriile cetăţenilor vor creşte şi vor avea implicaţii negative în viaţa socială.

Instanţele de judecată vor avea serios de lucru, urmare proceselor ce vor fi declanşate de comitetele asociaţiilor de bloc împotriva celor care nu reuşesc să-şi achite la termen datoriile, urmând fie evacuarea, fie punerea în vânzare a locuinţelor.

Subvenţiile ce vor fi acordate de guvern prin Ordonanţa de urgenţă pentru modificarea Legii nr.416/2001, vizând încălzirea locuinţei în perioada 1 noiembrie 2002-31 martie 2003, precum şi cele 200.000 lei promise de către consiliul local vor ameliora parţial situaţia, dar nu vor rezolva problema frigului în general. Instalarea de microcentrale termice de apartament sau alte instalaţii electrice sau cu gaze improvizate, vor duce implicit la creşterea riscului de declanşare a incendiilor, exploziilor şi a altor forme de degradare. Soluţiile sunt altele, numai că Guvernul se face că nu le ştie. Creşterea substanţială a salariilor, combaterea şomajului prin implicarea mai hotărâtă a consiliului local şi a agenţilor economici în crearea de noi locuri de muncă, eliminarea pierderilor de agent termic de pe reţeaua de distribuire, care sunt suportate de populaţie, instalarea de microcentrale avizate de stat, vor rezolva problema încălzirii locuinţelor, problemă care dăinuie de aproape 20 de ani. Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc şi eu.

Domnul Cornel Ştirbeţ:

Mulţumesc domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Declaraţia mea politică de astăzi se intitulează "Decizii istorice".

Preluarea puterii în anul 2000 de către Guvernul Năstase a însemnat şi momentul istoric al schimbării direcţiei de dezvoltare a României, tranziţia de la socialism la capitalism devenind tranziţia de la socialism la feudalism. Primul obiectiv stabilit de premier şi de proaspătul preşedinte al PSD a fost acela al acaparării integrale a activităţii economice, şi, pe această bază, stabilirea clară a diferenţelor dintre adevăraţii stăpâni şi amăgiţii pe calea social-democraţiei.

Luând exemplul şefului, miniştrii, preşedinţi de filiale, senatori, deputaţi, directori şi susţinători importanţi, frustraţi o scurtă perioadă de privilegiile puterii, au năvălit hulpav în sfera afacerilor şi au pus stăpânire pe toate bunurile mişcătoare şi nemişcătoare. S-a creat astfel cu sprijin politic, prin forţă, şantaj şi hoţie, noua clasă socială a baronilor parveniţi care au împărţit România în adevărate feude şi au înlocuit firavele reguli ale economiei de piaţă cu regulile bunului plac ale stăpânului absolut.

După doi ani, experţii europeni au sesizat adevărata direcţie de dezvoltare a economiei româneşti, şi, firesc, i-au stabilit locul în ierarhia ţărilor candidate. Sigur că domnul Năstase a venit cu explicaţia moştenirii din perioada 1996-2000, însă, cu toată obişnuinţa sa de a sfida evidenţa, trebuie să recunoască faptul că, în anul 2000, economia de piaţă a Bulgariei era mult sub nivelul celei a României şi nu invers, ca acum.

Guvernarea 96-2000, cu toate neîmplinirile, nu a schimbat opţiunea fundamentală spre capitalism şi economia de piaţă, însă înclinaţiile actualilor guvernanţi şi dragostea lor pentru moşii, păduri, ferme, manufacturi şi alte asemenea au condus la economia de tip feudal actuală, realizată prin voinţa politică a elitei PSD, fără grija pentru România sau pentru Europa.

Justiţia, care ar trebui să vegheze la respectarea legii, la înlăturarea abuzurilor şi eliminarea corupţiei, s-a transformat în protector al afacerilor membrilor de familie, cocoţaţi în scaune guvernamentale sau în alte funcţii de demnitate publică. Curtea Constituţională, Curtea Supremă de Justiţie, Parchetul General şi celelalte instanţe superioare sunt conduse de soţii, soţiile, copiii sau nepoţii miniştrilor, secretarilor de stat şi parlamentarilor PSD, adevărate clanuri care propun legi, le adoptă şi judecă împricinaţii, supunându-se doar propriilor conştiinţe de baroni. Din păcate, la Bruxelles nu este apreciată această independenţă.

În administraţia publică, întreaga reformă a fost subordonată luptei PSD împotriva primarului general al Capitalei, iar celebrele videoconferinţe au scos în evidenţă doar expresivitatea premierului şi calităţile de vătaf ale indispensabilului ministru Cozmâncă. Aceiaşi baroni fac şi desfac totul în administraţia locală, folosind din plin sprijinul politic şi apartenenţa la castă.

Creaţia dumneavoastră, domnule premier, nu era perfectă dacă nu cuprindea şi mijloacele de informare în masă. Ca urmare, cu banii baronilor s-a rezolvat şi această problemă.

Aveţi acum totul la dispoziţie, puteţi glorifica persoane obscure, puteţi influenţa sondaje, statistici, puteţi desfiinţa sau întări Opoziţia după interesele imediate sau de largă perspectivă.

Trebuie să recunoaştem că, împreună cu baronii, aţi devenit o forţă politică greu de schimbat cu mijloace democratice obişnuite şi, chiar în situaţia în care dumneavoastră înşivă aţi dori acum să schimbaţi regulile jocului, acest lucru nu mai este posibil. Din păcate, aşa cum constataţi, un astfel de model social nu are nici o şansă să ajungă în Europa şi, în consecinţă, a sosit momentul adevărului pentru dumneavoastră: România sau baronii.

Domnule premier, săptămâna trecută aţi comandat posterele cu domnul Iliescu şi aţi dispus afişarea lor în toate sediile PSD din ţară, lansând şi dorinţa implicită a rămânerii domniei sale în filele istoriei românilor cu faptele sale bune şi rele. Decizia dumneavoastră ar deveni cu adevărat istorică dacă ar fi dusă până la capăt şi aţi sugera cuiva din anturaj să comande postere cu domnul Adrian Năstase, fost prim-ministru şi preşedinte al PSD, care să fie expuse după momentul Praga 2002 chiar şi în sediile partidelor de Opoziţie. Suntem siguri, domnule premier, că toţi românii, cu excepţia baronilor, evident, ar aprecia gestul şi v-ar rămâne rescunoscători pentru eternitate.

Vă rugăm, domnule premier, să daţi o şansă integrării României în structurile europene şi să aveţi în vedere o asemenea soluţie, acţionând astfel în numele libertăţii, democraţiei şi economiei de piaţă. Vă mulţumim.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc.

Domnul Cristian Sandache:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Intervenţia mea de astăzi se intitulează "Mai bine cornuri cu lapte decât nimic", a fost inspirată de ironiile lansate în ultima vreme la adresa programului guvernamental "Cornul şi laptele" de unii reprezentanţi ai fostei puteri ai anilor 96-2000 dar nu numai. Domniile lor nu doresc să vadă pădurea din cauza câtorva copaci scorburoşi şi s-au refugiat sub faldurile unui sarcasm gros, devenit din ce în ce mai deplasat; ba că laptele e prea îngheţat, ba că unele cornuri sunt tari sau vechi, ba că transportarea produselor este deficitară. Alţi critici aştrii spumegă şi afirmă că iniţiativa guvernamentală nu ar fi decât o umilinţă la adresa copiilor. Într-adevăr, supărările adversarilor noştri au un temei. Nu putem uita grija neţărmurită pe care o aveau faţă de elevii acestei ţări atunci când populau cabinetele ministeriale şi administraţiile. Laptele, cornurile şi mierea curgeau în valuri, aşa cum, de altfel, încearcă să ne convingă şi fostul şef al statului, domnul Emil Constantinescu, în memoriile sale de dimensiuni ciclopice, scoase recent pe piaţă.

Guvernul Adrian Năstase încearcă să ofere ceva concret. Dumneavoastră, domnilor, care vă indignaţi cu o sfântă mânie proletară, aţi oferit, într-adevăr, cu mult mai mult: şuvoaie de cuvinte, promisiuni, panseuri prolixe şi în final, iluzii. Nu aveţi dreptul moral de a ridiculiza atâta timp cât ridicolul propriei guvernări v-a ucis de mult, în rest, totul este tăcere. Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc.

Domnul Costache Mircea:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor,

Declaraţia mea politică de astăzi se intitulează "Şi demolatorii au sentimentul istoriei".

Asistăm în ultima vreme la un spectacol politic halucinant. Tocmai când credeam că dezastrul românesc al anilor 1990-2000 este opera unor firi limitate, fatalmente epicureice, mânate de egolatrul "Carpe diem" spre aglomerarea ilicită de averi nemăsurate, spre perdiţie şi desfrânare, ni se relevă, iată, că ariviştii cleptocraţi au şi sentimentul istoriei. După ce i-au înfierat pe aceia care se încăpăţânau să creadă că un popor nu rămâne în istorie prin ceea ce consumă la un moment dat, ci prin ceea ce lasă urmaşilor, după ce au declanşat atacul furibund asupra economiei şi prin aceasta asupra culturii şi a nivelului general de viaţă, după ce au pus în mişcare iniţiative şi pârghii infernale de pulverizare a patrimoniului public, culminând cu apoteotica lege (primită recent la casetă) a dezafectării macaralelor ce vor lua, desigur, drumul exportului de fier vechi ca o încununare simbolică a epocii pe care o edifică guvernările postrevoluţionare, aflăm stupefiaţi că întreaga operă de ruinare şi de barbarizare a societăţii româneşti împreună cu personalităţile (numite şi nenumite) care au desfăvârşit-o reprezintă o "parte a istoriei noastre".

Tartorii dezastrului nu erau, cum credeam până azi, supuşi conjuncturilor, târâţi de valul prefacerilor mondiale, ci oameni cu conştiinţa lucrului pentru un anume viitor, oameni cu sentimentul istoriei, dacă nu cumva chiar cu vanitatea perenităţii. Dacă e pe aşa, le recomand ca, alături de portretele domnilor Ion Iliescu şi Adrian Năstase, să aşeze la loc de cinste şi portretele marilor corifei ai reformismului care au dat Ţara la reformă, Petre Roman, Adrian Severin, Theodor Stolojan, Nicolae Văcăroiu, Gabriel Bivolaru, Şerban Mihăilescu, Viorel Hrebenciuc şi compania, iar sub portretele lor să realizaţi un fotomontaj pe două coloane: "România până în 1989" şi "România după 1989". Să puneţi acolo imagini cu flota, cu complexele zootehnice, SMA-urile, sistemele de irigaţii, staţiunile de cercetare, fabricile, iar în dreptul perioadei pe care o edificaţi dumneavoastră cu sentimentul că sunteţi "parte a istoriei României", şi, din nefericire, sunteţi, dar la capitolul "Risipitorii", să aşezaţi pozele României de azi, blocurile neterminate, bălăriile crescând prin hale industriale dezafectate, date la topit, miile de gatere care defrişează codrii imenşi trimişi la export, flota navigând pe apa Sâmbetei, câmpurile nearate, ucise de secetă ori distruse de inundaţii, băncile devalizate, gloatele flămânde stând la cozi la şomaj, la economate, ori înghesuindu-se să prindă din zbor cârnatul lui Sechelariu. Ca să nu ziceţi că sunt rău intenţionat şi nu văd şi realizările regimurilor dumneavoastră, puneţi acolo şi poze cu vilele, palatele, castelele, pagodele, hotelurile, limuzinele, pontoanele şi sediile băncilor străine în care aveţi conturile.

În ce mă priveşte, aştept ziua când, pentru toţi românii, Corupţia şi Mafia, Decadentismul generalizat al acestor vremuri de cumplită îngenunchere naţională, vor fi de domeniul trecutului, vor fi, ca să vă citez, "parte a istorie", iar, Ţara noastră scăpată de sub gheara aventurierilor români şi străini, să-şi regăsească specificul bazat pe muncă, cinste şi omenie, aşa cum ne-a cunoscut lumea de când e ea şi cum ne-a lăsat Dumnezeu. Mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Dau cuvântul domnului Ionel Marineci, va urma domnul Gheorghe Dinu.

Domnul Ionel Marineci:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Înainte de a face declaraţia politică, vă rog să-mi permiteţi domnule preşedinte, să fac trei propuneri.

În primul rând, cred că ar fi nevoie să propuneţi Biroului permanent dotarea, cu un metronom, poate reuşesc antevorbitorii mei, şi nu mă refer la cei din partidul de guvernământ, să se încadreze în timp pentru a da posibilitatea la cât mai mulţi să intervină.

În al doilea rând, domnule preşedinte, aş vrea să solicitaţi şi celorlalţi colegi ai dumneavoastră care conduc şedinţele de marţi dimineaţă, să înlocuiască acest egalitarism al intervenţiei la tribună cu algoritmul reprezentării, să vorbească fiecare partid în funcţie de cât i-a dat dreptul alegătorul.

În al treilea rând, aş vrea să vă spun, domnule preşedinte, că nu ridicăm osanale, noi prezentăm o stare de fapt ca rezultat al acţiunii Guvernului, Partidului Social Democrat. Şi de o parte şi de alta a sălii pe care o privesc, celor din dreapta vreau să le spun, parafrazând titlul unei cărţi recent apărute, că ei încă sunt în timpul dărâmării, timp pe care îl continuă acum şi în Opoziţie, şi să le amintesc unora dintre băieţii de aici, din dreapta, că au fost la guvernare mai mult de jumătate din acest timp, mai bine de 7 ani, iar domnilor din stânga, să-i rog să nu mai dea cu pietre în pomul care face roade, să-l cultive, să-l îngrijească pentru că astfel vor avea şi dumnealor hrana.

Declaraţia mea politică priveşte programul social pe perioada 2000-2002-2003, program în care, ca de altfel în toate hotărârile şi acţiunile sale, Guvernul României aplică principiul de bază al politicii sociale a Uniunii Europene: consolidarea rolului politicii sociale ca factor productiv, pornind de la ideea că cea mai mare parte a cheltuielilor sociale destinate educaţiei şi sănătăţii înseamnă investiţii în resurse umane cu efecte economice pozitive.

Sigur că despre programul social se pot spune foarte multe lucruri, mă alătur şi eu intervenţiei colegului meu Sandache, punând în discuţie acţiunea "Cornul şi laptele", cum mai este denumită în limbaj uzual, parte a programului social al Partidului Social Democrat, poate cea mai amplă acţiune socială din ultimii 50 de ani de care beneficiază peste un milion de elevi ai ciclului primar din cele 20.000 de şcoli din România, costul ridicându-se la peste 1.200 de miliarde. Nu acest lucru m-a determinat să iau cuvântul, ci faptul că zilele trecute, trecând prin şcolile teleormănene, un grup de părinţi m-au rugat să transmit, şi fac acest lucru într-o declaraţie, faptul că familiile lor au fost ajutate să rezolve problema pachetului de hrană pe care şi-l ia copilul la şcoală dimineaţa. Şi au spus: pentru cine are copii, ştie ce înseamnă această grijă.

Sigur că mai sunt probleme legate de distribuţie, de depozitare, de calitate, dar începutul demonstrează că se poate, că mesajul a fost bine primit de copii şi părinţi. Răuvoitori mai sunt, şi aceştia ori nu au stat de vorbă cu părinţii şi copii, şi, dacă vreţi, zâmbind, ori n-au mâncat suficient lapte când au fost mici, au ocazia să o facă acum şi îşi pot demonstra în faţa evidenţelor buna-cuviinţă. Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc.

Aş vrea să fac următoarea precizare în legătură cu propunerile făcute, mă scuzaţi, domnule Dinu, sunt binevenite. Şi eu solicit de la acest microfon mai multă concentrare ca toţi colegii înscrişi să poată să-şi prezinte declaraţiile, dar în situaţia în care constat că în ultimele şedinţe din ce în ce mai mulţi colegi de ai noştri de la PSD se înscriu, haideţi să facem un front comun, să mutăm această instituţie parlamentară foarte importantă de declaraţii politice la o oră rezonabilă pentru a participa şi presa şi să afectăm 2 ore, nu 50 de minute, 1 oră cât este acuma. Haideţi să ne susţinem reciproc să modificăm Regulamentul. Vă mulţumesc pentru înţelegere. Domnul Dinu.

Domnul Gheorghe Dinu:

Declaraţia mea politică se intitulează "Cum se desfăşoară lupta împotriva corupţiei când prin Ordonanţe de Guvern se legiferează corupţia?!"

Recentul raport de ţară prin care România este luată în calcul în vederea integrării în Uniunea Europeană după anul 2007, evidenţiază, printre altele, că motivul este, în primul rând, corupţia instituţionalizată.

Decizia forurilor Uniunii Europene nu trebuie să surprindă pe nimeni, pentru că orice am spune, în ciuda eforturilor guvernanţilor de a ascunde modul cum se însuşesc bunuri comune de către anumite cercuri de influenţă, există raportori care nu se lasă păcăliţi doar de discursuri sforăitoare sau de înfiinţări de organisme care să mimeze lupta împotriva corupţiei.

Un exemplu edificator în acest sens îl reprezintă Ordonanţa Guvernului nr.19/2002 din ianuarie 24 privind unele măsuri pentru constituirea şi utilizarea fondului locativ de protocol, proprietate publică a statului, aflat în administrarea Regiei Autonome "Administraţia Patrimoniului Protocolului de Stat", ordonanţă care a făcut obiectul dezbaterilor în comisiile permanente ale Camerei Deputaţilor în ultimele săptămâni, în vederea aprobării acesteia prin lege.

Deşi se încearcă abaterea atenţiei de la adevăratul scop al ordonanţei, prin includerea unui capitolul I - Constituirea şi utilizarea fondului locativ de protocol - care reglementări se regăsesc în alte acte normative ca: Legea locuinţei; H.G.nr.854/2000 privind organizarea şi funcţionarea Regiei cu modificările şi completările ulterioare, se ajunge, de fapt, acolo unde trebuia, adică la Capitolul II - Vânzarea imobilelor, proprietate privată a statului, aflate în administrarea Regiei Autonome "Administrarea Patrimoniului Protocolului de Stat".

Pentru cei neavizaţi este vorba de terenurile şi casele de odihnă, vilele, hotelurile care au aparţinut vechiului regim şi care, se ştie, în fiecare judeţ sunt ca număr foarte mare, iar din punct de vedere al dotărilor, îngrijirii lor, n-au concurenţă.

Ordonanţa spune că vânzarea se realizează prin licitaţie sau, după caz, prin negociere directă, în condiţiile prezentei ordonanţe, dar are grijă ca la articolul 18, 19 şi 31 să scrie că se vor scoate la licitaţie doar acele imobile care nu au contracte de locaţiune, concesiune, locaţie de gestiune, asociere în participaţiune sau prestări de servicii, adică, de fapt nici unul!

Cu alte cuvinte, aceste imobile se vor vinde în baza unor negocieri directe între actualii deţinători şi regia mai sus amintită, iar în caietul de sarcini se scrie că preţul de ofertă nu poate fi mai mic decât valoarea contabilă a imobilului. Altfel spus, vile, hoteluri, restaurante, ce ar valora la piaţa liberă zeci de miliarde de lei, se vor vinde la preţuri modice de câteva zeci sau sute de milioane de lei, evident către acei potentaţi care le-au exploatat şi până acum, iar pentru ca aceştia să nu "sufere prea tare", în conformitate cu art.22 din prezenta ordonanţă, se face o derogare de la dispoziţiile Legii nr.143/1999 privind ajutorul de stat, preţul de vânzare se poate achita în rate!

Ca tacâmul să fie complet, veniturile obţinute din aceste imobile se fac venituri la Regia Autonomă "Administrarea Patrimoniului şi Protocolului de Stat" şi nu la bugetul de stat aşa cum ar fost moral şi normal.

Mă adresez dumneavoastră, domnule prim-ministru Adrian Năstase şi dumneavoastră, domnule preşedinte Ion Iliescu, cu rugămintea de a retrage acest proiect de lege, respectiv de a nu o promulga, în prealabil, printr-o altă ordonanţă, de a opri aplicarea Ordonanţei Guvernului nr.19/2002, de "a da de pământ" cu cei care iniţiază astfel de acte normative, în acest fel veţi putea convinge atât opinia publică românească, dar şi organismele internaţionale că lupta împotriva corupţiei a trecut de la vorbe la fapte. Obligaţi-i pe cei care vor reface acest act normativ să vândă la licitaţie publică aceste imobile, cu mediatizare internă şi internaţională susţinută, legea să aibă şi o anexă în care aceste imobile să fie nominalizate, doar Regia Autonomă "Administrarea Patrimoniului şi Protocolului de Stat" posedă o situaţie exactă a acestora, iar veniturile obţinute să fie făcute venituri la bugetul statului, eventual pentru construcţii de locuinţe sociale sau pentru despăgubiri la Legea 10/2001, iar dacă veţi face astfel cu noi, cei de la P.R.M., totul este O.K, în caz contrar, vom ataca legea la Curtea Constituţională pentru că este de departe anticonstituţională, iar termenul de începerea negocierilor în vederea integrării s-ar putea muta de la 2007 la "..2050 (nici o legătură cu anul când un regretat membru PDSR intuia că PDSR va ieşi de la guvernare)! Mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Dau cuvântul domnului Victor Bercăroiu, va urma domnul Emil Rădulescu. Ne apropiem de ora 10.00, ora limită, vă rog concentrare. Cine nu mai are timp, să depună la secretariat declaraţia.

Domnul Victor Bercăroiu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Declaraţia mea de astăzi se intitulează "Festivalul toamnei la Vălenii de Munte".

Oraşul Vălenii de Munte a trecut pe sub arcadele istoriei în ipostaze care l-au onorat deopotrivă: capitală de judeţ, saat, punct vamal, centru al învăţământului în forme moderne, şi, nu în ultimul rând, citadela culturii româneşti. Lansat pe plan naţional şi aievea prin marea personalitate a lui Nicolae Iorga care a reuşit să dea posterităţii operă inegală în domeniul care l-a consacrat istoria, urbea Vălenii de Munte fusese cunoscută până la începutul secolului trecut prin ţuica sau licoarea de Văleni. Timpurile au trecut, vechile atribute au rămas în urmă, alte preocupări ale locuitorilor au ieşit în faţă. Personalităţi marcante ale culturii şi ştiinţei româneşti i-au imprimat individualitatea şi când se credea că acest ultim val va rămâne singular, cetatea culturii, conducerea primăriei, prin neobositul Stelian Manolescu, membru marcant al Partidului Social Democrat, cel mai longeviv primar din istoria oraşului, a găsit şi a descoperit o mai veche preocupare a locuitorilor din zonă. Şi astfel, cu 5 ani în urmă, au fost înviate serbările toamnei la Vălenii de Munte, un generic care cuprinde mai multe acţiuni. Până la ediţia a V-a, într-un spaţiu bine ales, au fost amenajate festivitatea propriu-zisă, a fost precedată de parada portului şi dansului popular cu participarea formaţiunilor de pe Valea Sălajului şi nu numai.

O adevărată paradă a costumelor specifice zonei, aşa cum se obişnuia şi pe vremea lui Nicolae Iorga, cu cântece şi jocuri devenite tezaur, a încântat pe locuitorii şi vizitatorii veniţi în număr foarte mare.

Momentul central l-a reprezentat târgul cu produse agricole, dintre care ţuica, sub toate formele ei, a fost atracţia tuturor vizitatorilor. Pe lângă producătorii din depresiunile Văleni, Draşna, Sarchioi, au fost prezenţi şi locuitori din Bertea, Aluniş, Vărbilău din zona Slănicului, dar au venit şi fabricanţi din nordul României. Expoziţia a cuprins laolaltă şi alte produse agricole, dar şi maşini agricole şi produse meşteşugăreşti din ce în ce mai variate şi performante. Aici s-au încheiat contracte, s-au pus la cale raporturi între producători şi consumatori.

Serbările toamnei au ca prim rol unul economic, de valorificare a produselor de peste an, nu numai din zona apropiată oraşului Vălenii de Munte.

Festivitatea este însă completată de evaluarea creaţiilor folclorice. Formaţii din toată aria prahoveană au ţinut spectacole în aer liber încheiate cu concursul devenit tradiţional de muzică populară.

Anul acesta, primarul şi consilierii locali, cu sprijinul sponsorilor, a Consiliului judeţean Prahova, Camera de Comerţ şi Industrie, Direcţia generală pentru agricultură şi industrie alimentară, Centrul judeţean al tradiţiei şi creaţiei populare, organizatorii acestei acţiuni au dat o nouă dimensiune acestei manifestări.

Manifestarea a beneficiat de participarea unor înalte oficialităţi străine, dintre care amintesc: ambasadorul Republicii Peru, consulul Republicii India, şeful Misiunii economice şi comerciale a Republicii Ucraina, secretarul I al Ambasadei Belarus, reprezentanta autorităţilor locale şi oameni de afaceri din oraşul Suzono , Japonia, care şi-au manifestat intenţia înfrăţirii între cele două autorităţi locale.

Iată deci, faptele petrecute toamna la Vălenii de Munte au devenit tradiţie, ele vor intra, fără rezerve, în panoplia de manifestări spirituale a locuitorilor acestei urbe. Mulţumesc mult.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc.

Domnul Grigore Emil Rădulescu:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor colegi,

Eu nu o să dau cu pietre în "pomul care face roade", eu o să-l scutur puţin şi o să încerc să vă spun două poveşti. Domnul prefect de Prahova spunea că va monitoriza Lukoil Petrotel Ploieşti ca să-şi facă programul de investiţii, datorită faptului că a obţinut Lukoil-ul nişte facilităţi de la Guvern. Într-adevăr, eu le-am spus facilităţi tardive. Am fost foarte fericit că domnul prefect Georgică Diaconu are asemenea putere ca să monitorizeze o societate privată cum este Lukoil-ul.

În acelaşi timp, domnul Georgică Diaconu a vrut să meargă până la Societatea Mecanică Fină Sinaia, unde se întâmplă un lucru foarte grav şi foarte rău, dar nu a fost primit. O societate de stat nu a avut timp să primească pe un prefect? Am rămas foarte mirat. Domnul Georgică vroia să facă o intervenţie tot tardivă, cum se vede, s-au învăţat guvernanţii.

Când s-a făcut caietul de sarcini de privatizare a acestei societăţi s-a băgat şi baza sportivă. În oraşul Sinaia nu există un centimetru pătrat pe care să poţi să desfăşori vreo activitate. Primăria ceruse să nu fie trecută baza sportivă în cadrul patrimoniului de privatizat, să fie dată primăriei ca să poată să beneficieze tot oraşul. Se vede că domnul Georgică a scăpat să facă diligenţele necesare ca această bază sportivă să ajungă la Primăria oraşului Sinaia.

Spuneţi-mi şi mie, eu nu am putut, până acum, să-mi formez o părere despre acest domn prefect, deoarece n-a binevoit niciodată, de când este pus acolo, în funcţie, să cheme pe … Pe mine, unul, nu m-a chemat, sunt din opoziţie, înţeleg, dar măcar să ne cunoaştem ca oameni şi să ne dăm mâna, ca concetăţeni.

Ce face domnul Georgică Diaconu? Demagogie! Când el nu este primit la o întreprindere de stat, să încerce să repare o greşeală? În schimb va reuşi să monitorizeze PETROTEL-ul, care va face nişte investiţii fantastic de mari, după cum le-a făcut şi până acum, dând toţi oamenii afară.

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Are cuvântul domnul Ilie Neacşu. Va urma domnişoara Lia Olguţa Vasilescu.

Domnul Ilie Neacşu:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Din lipsă de activitate, sau de interes doar de el ştiut, Guvernul României îşi pune amprenta pe o ordonanţă de urgenţă prin care se oficializează trecerea Societăţii Naţionale Caii de Rasă în patrimoniul Regiei Naţionale a Pădurilor ROMSILVA.

Cine a fost cu ideea, nu mai contează acum. Îmi este greu să pricep, însă, cum 25 de miniştri aprobă o iniţiativă legislativă care l-ar fi umplut de ridicol până şi pe frizerul de la Palatul Victoria, dacă acesta ar fi subscris unui astfel de demers bizar.

Care să fie legătura dintre pădure şi pădurar, pe de o parte, şi fondul genetic cabalin al României, compus din peste 2.000 de cai repartizaţi în 17 herghelii?

Silvicultorii se ocupă de fondul forestier, de flora şi fauna existente în păduri. Animalele din pădure sunt încă sălbatice, pe când caii de rasă reprezintă rezultatul unor cercetări ştiinţifice de zeci de ani, de sute de ani, în unele cazuri. Fondul genetic al unei specii de animale se află în îngrijirea şi sub protecţia unor specialişti din domeniul cercetării zootehnice, iar silvicultorii noştri, oameni de toată isprava în meseria lor, nu au nici în clin, nici în manşetă, cu sectorul de elită al cabalinelor.

Dacă problema banilor i-a împins pe iniţiatorii ordonanţei de urgenţă spre această soluţie stupidă, mă întreb: de ce nu şi-ar găsi adăpost, sub umbrela Regiei profitabile a Pădurilor, Ministerul, atât de sărac, al Agriculturii şi Alimentaţiei, sau chiar Guvernul, în întregul său?! Este probabil ca vânătorii din Guvern să aibă atâta treabă, după ce se deschide sezonul, încât vor utiliza caii de cursă la unele partide. Lăsând gluma la o parte, consider că iniţiativa legislativă cu pricina este o gafă de proporţii a Guvernului, o recunoaştere a neputinţei Ministerului Agriculturii de a rezolva problemele fondului genetic cabalin, transferând o problemă care aparţine în totalitate zootehniei în curtea unei unităţi cu profil total diferit.

Această ordonanţă trebuie respinsă de Parlament, tot în regim de urgenţă, pentru a nu ne trezi mâine cu un alt act normativ propus de Guvern, care să ne propună trecerea Curţii de Conturi a României în subordinea Asociaţiei Vânătorilor şi Pescarilor Sportivi.

A doua problemă pe care o abordez astăzi în plenul Camerei Deputaţilor se referă la propunerea Comisiei parlamentare pentru revizuirea Constituţiei, de a se permite cetăţenilor străini şi apatrizilor să cumpere terenuri agricole.

Personal, cred că stimaţii noştri colegi din această comisie nu se pricep nici la agricultură, şi nici la politică.

În urmă cu un an, am prezidat un seminar internaţional pe teme de agricultură, la care a participat comisarul european pe domeniu, Franz Fischler. L-am avertizat pe domnul Franz Fischler că Parlamentul României nu va vota o lege, în următorii 15-20 de ani, care să permită cetăţenilor străini cumpărarea de terenuri agricole, deoarece există o diferenţă crasă între posibilităţile financiare ale investitorilor din afară şi cele ale oamenilor de afaceri autohtoni.

Când potenţialul investitorilor români va fi la nivelul celor din Vest, se poate vota o astfel de lege; până atunci, nu.

Comisarul european pentru agricultură a fost receptiv şi a lăsat să se înţeleagă că o astfel de problemă poate fi înţeleasă şi negociată, dar - adaug eu - negociatorii români să nu fie aleşi din rândul clubului "Cocoşaţilor", al celor care au dus servilismul şi umilinţa la rangul de politică internaţională de succes, ci din trupa politicienilor demni, care apără interesele ţării înainte de buzunarele proprii.

Stimaţi colegi,

Ar trebui să luăm o lecţie în acest sens de la fostul premier al Ungariei, Viktor Orban. Acum 10 zile, premierul ungar a declarat răspicat că, în cazul în care Uniunea Europeană impune Ungariei o lege care să permită vânzarea de terenuri agricole cetăţenilor străini, acesta va solicita cetăţenilor maghiari să renunţe la ideea de aderare la Uniunea Europeană. Scurt şi la obiect: există la Bucureşti un om curajos, pragmatic şi realist ca Viktor Orban? Există, cu siguranţă, dar nu în actualul Guvern şi nici în cel de dinaintea acestuia.

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc.

Dau cuvântul domnişoarei Lia Olguţa Vasilescu şi, ultimul vorbitor, domnul Valentin Vasilescu. Îi rog să concentreze că mai avem puţin până la ora 10,00.

Domnişoara Lia Olguţa Vasilescu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Înainte de a trece la declaraţia mea politică, aş vrea să le reamintesc colegilor noştri de la PSD, care au lăudat aici programul guvernamental "Laptele şi cornul" că acesta este de fapt un plagiat. De fapt, atunci când Grupul parlamentar al Partidului România Mare a propus anul trecut un proiect de lege care se referea exact la acest lucru, s-au înghesuit să voteze contra. Şi iată că, după ce premierul a prins din zbor ideea şi şi-a însuşit-o fără a plăti drepturi de autor, acum ea este genială. Hotărâţi-vă, stimaţi colegi de la PSD, când aveţi dreptate!

Securities and Exchange Commission - arbitrul pieţei de capital din Statele Unite - a deschis recent o investigaţie în legătură cu datoriile Mediapro International, societatea care deţine PROTV.

În acest context, pentru a verifica dacă Ministerul Finanţelor a luat măsurile care se impun, am depus, pe data de 1 octombrie, o interpelare adresată ministrului Mihai Tănăsescu, în care i-am cerut să explice de ce nu se aplică legea şi în cazul PROTV şi care este cuantumul datoriei acestui post de televiziune faţă de statul român.

Două săptămâni la rând am aşteptat o declaraţie a domnului ministru ori a vreunui secretar de stat, însă în zadar.

Menţionez că atât la Camera Deputaţilor, cât şi la Senat, au mai fost introduse interpelări pe această temă, dar totdeauna s-a invocat secretul fiscal.

Cum ordonanţa de urgenţă care acoperea marii datornici a fost abrogată prin Legea accesului la informaţiile de interes public, aştept cu nerăbdare să mi se răspundă, totuşi, la întrebare, pentru că suma de 1.800 de miliarde, cât se vehiculează în presă, afectează grav bugetul de stat. Este, totuşi, vorba de bani publici, iar, pentru a acoperi această imensă gaură, Ministerul Finanţelor Publice fie născoceşte noi biruri, adică pune în spinarea cetăţeanului român alte taxe şi impozite, fie se tot împrumută şi alimentează, astfel, inflaţia.

În condiţiile în care firmele de stat, sau private, sunt constrânse să-şi achite debitele, deşi sumele sunt cu mult mai mici, ne întrebăm de ce excepţia este Mediapro International, care, culmea, mai şi beneficiază anual de facilităţi fiscale.

Dacă Securities and Exchange Commission, una dintre cele mai puternice instituţii din S.U.A., se interesează de trustul de presă românesc, iar, în raportul de ţară al Comisiei Europene, i se reproşează Executivului că nu a luat măsuri în cazul Mediapro International, care nu şi-a plătit datoriile către stat, înseamnă că subiectul nu este tocmai lipsit de importanţă, aşa cum îl tratează Ministerul Finanţelor Publice. Când va hotărî Guvernul să ia măsuri? 1.800 de miliarde reprezintă, totuşi, bugetul unui minister pe un an întreg.

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Domnul Valentin Vasilescu.

Domnul Valentin Vasilescu:

În Raportul de ţară al Uniunii Europene există un singur capitol la care România se poate spune că a fost lăudată. Acesta este cel care analizează situaţia ţării noastre din punctul de vedere al criteriilor politice.

Un element esenţial în emiterea acestor aprecieri pozitive l-a constituit crearea condiţiilor unei alternanţe pe cale democratică la guvernare, înregistrată ca urmare a rezultatelor alegerilor parlamentare şi prezidenţiale din noiembrie-decembrie 2000, în care PRM s-a situat pe locul doi, iar candidatul său în cursa prezidenţială s-a calificat în turul doi.

Ascensiunea postelectorală a PRM în sondaje, considerată de reprezentanţii PSD, PNL, PD şi UDMR drept extrem de nocivă, iată că este salutată de autorii raportului, ca un fapt pozitiv pentru viaţa politică.

Partea neplăcută, vă reamintesc, a Raportului se referă la vizibila subordonare a deciziilor Justiţiei, funcţie de interesele guvernanţilor, la dezinteresul manifestat în limitarea şi combaterea corupţiei şi la anularea datoriilor multor firme private, în princial din mass-media, cu intenţia angrenării lor în propriile acţiuni cu scopuri propagandistice.

Concluzia Raportului este aceea că utilizarea intensă şi pe scară largă a acestor practici a condus la singurul rezultat previzibil, anume absenţa unei economii funcţionale de piaţă, condiţie primordială pentru admiterea României în Uniunea Europeană.

Aceste practici situate în afara legii au fost inventate imediat după decembrie ’89 şi de efectele lor au profitat tot cei care s-au aflat la guvernare în ultimii 12 ani, fie că s-au numit FSN, PDSR, PSD, sau PD, sau PNL, sau PNŢCD, sau UDMR.

Partidul România Mare, în calitatea sa de partid justiţiar, care nu s-a aflat niciodată la guvernare, şi-a făcut o datorie de onoare din a aduce la cunoştinţa opiniei publice formele concrete ale promovării acestor practici devenite politică de stat cu scopul declarat al stopării lor.

Acesta este probabil motivul pentru care electoratul românesc a votat PRM în proporţie de 21% şi, cu certitudine, dacă acest partid ar fi câştigat alegerile din toamna lui 2000, România ar fi intrat în Uniunea Europeană chiar înainte de 2004.

Prin înseşi aprecierile conţinute de capitolul dedicat vieţii politice româneşti, Uniunea Europeană infirmă etichetările de extremism făcute la adresa PRM de liderii PSD, PNL, PD şi UDMR.

Aşadar, orice strategie elaborată cu scopul combaterii unui aşa-zis extremism, prin izolarea, sau chiar scoaterea de pe scena politică a PRM şi a liderului său, vine în flagrantă contradicţie cu prevederile Raportului Uniunii Europene.

Încălcarea prevederilor constituţionale privind accesul neîngrădit la exprimarea opiniilor politice în ceea ce-i priveşte pe parlamentarii PRM, nu face decât să demonstreze, încă o dată, opiniei publice că adevăraţii adversari ai democraţiei şi ai integrării europene au fost şi sunt de fapt membrii partidului de guvernământ.

De altfel, recenta suspendare abuzivă a emisiei postului OTV, singurul la care avea acces şi PRM, a fost percepută ca o încercare de a împiedica alternanţa la guvernare la viitoarele alegeri şi acest act nu va trece neobservat la Consiliul Europei, constituind o altă bilă neagră pentru România în raportul de anul viitor.

În acest context, planul de măsuri întocmit de Guvernul Adrian Năstase, cu scopul urgentării creării condiţiilor pentru admiterea României în Uniunea Europeană nu este, în opinia mea, decât tot apă de ploaie.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc.

Pentru stenogramă, domnii deputaţi Ion Miclea, Emil Rus, Ştefan Păşcuţ, Vlad Hogea şi Corneliu Ciontu vor depune declaraţiile în scris.

Cu aceasta, vă mulţumesc pentru participare şi vă urez o zi bună!

(Următoarele intervenţii au fost consemnate conform materialelor depuse de domnii deputaţi la secretariatul tehnic.)

Domnul Ioan Miclea:

Pe data de 12 octombrie 2002, a fost organizată la Cluj- Napoca comemorarea regelui Matei Corvin, precum şi celebrarea împlinirii unui secol de la ridicarea statuii acestuia în centrul municipiului.

Primarul Gheorghe Funar a propus conducerii UDMR ca la aceste manifestări să participe la un loc locuitorii maghiari şi români ai municipiului " UDMR a răspuns negativ acestei invitaţii, pe motiv că ora propusă de către Primărie nu este potrivită cu programul lor.

În această situaţie, la ora 10.00, în ziua de sâmbătă 12.10.2002, un grup masiv de cetăţeni români din Municipiul Cluj-Napoca s-a adunat în faţa statuii lui Matei Corvin unde a început o slujbă religioasă de pomenire a marelui rege.

Pe la mijlocul slujbei din Biserica Sfântul Mihai, care se găseşte în spatele statuii, au început să iasă un mare număr de cetăţeni români de etnie maghiară, în frunte cu domnul Marko Bella şi oficiali maghiari prezenţi la Cluj. Oameni de ordine maghiari au îndrumat pe cei ce ieşeau din biserică să treacă prin faţa mesei la care se oficia slujba religioasă. Imediat ce oficialii maghiari s-au aşezat în stânga statuii, din difuzoarele aşezate pe un microbus cu numere de Ungaria, a început să se reverse muzică populară maghiară (ceardasuri) iar clopotele de la Biserica Sfântul Mihai au început să răsune. În acest fel, slujba religioasă a românilor a fost tulburată definitiv, ea trebuind să fie întreruptă, spre marea satisfacţie a asitenţei de naţionalitate maghiară. Apoi s-a intonat imnul de stat al Ungariei şi ceremoniile au continuat în limba maghiară, fără ca discursurile să fi fost traduse, spre ofensa marii majorităţi a celor prezenţi.

Modul în care conducerea UDMR-ului a refuzat propunerea ca sărbătoarea la care mă refer să fie ţinută împreună cu români şi maghiari la un loc, modul sfidător, provocator şi arogant în care slujba religioasă ţinută în limba română a fost perturbată şi întreruptă, dovedeşte încă odată, dacă mai era cazul, că politica de cedare, pas cu pas, a actualului Guvern în faţa pretenţiilor UDMR, a dat roade din plin. Capitala Ardealului nu mai este românească.

La Cluj Napoca, românii trebuie să ceară voie oficialităţilor de la Budapesta şi conducătorilor UDMR să se manifeste public. Sfidarea maghiarilor, la această ceremonie, depăşeşte orice închipuire. Cred că nici în secuime, unde nu se mai vorbeşte de mult limba română, nu se întâmplă asemenea cazuri.

Întrebarea pe care mi-o pun şi vi-o pun şi Dvs stimaţi colegi este aceasta: ce trebuie să facem noi, românii din Cluj Napoca, pentru a ne simţi în oraşul nostru acasa, în România? Actualul Guvern ne-a abandonat, politica lui de cedare a dus la situaţia care am explict-o în prezenta declaraţie. Teamă mi-e că lucrurile nu se vor opri aici.

Puneţi peste toate acestea faptul că noi , cei din PRM, atunci când vrem să apărăm elementarele drepturi ale românilor din Ardeal, conducerea ţării şi partidul de guvernămînt ne etichetează drept extremişti.

Nu avem decît un singur răspuns. Dacă domnul Năstase şi ai lui doresc să stea în genunchi, nu au decît. Noi, cei din Partidului România Mare vom veghea la integritatea ţării şi la demnitatea poporului român.

Dacă în această situaţie, pe care am relatat-o, Guvernul nu va lua o atitudine hotărâtă, tranşantă şi fermă suntem ferm hotărîţi să ne adresăm forurilor europene şi mondiale pentru ca noi românii din Ardeal să fim liberi în propria noastră ţară să ne organizăm sărbătorile în limba română.

Vă mulţumesc.

Domnul Emil Rus:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor parlamentari,

Declaraţia mea se referă la resursele bugetului pe anul 2003.

Doamnelor şi domnilor, la recentul Consiliu Naţional al PSD-ului, în final, a ieşit pe posturile de televiziune, controlate în totalitate de actualul regim, un domn care, în stilul inconfundabil al activistului Guşă, a făcut cunoscut poporului, cu vanitatea învingătorului pe faţă, că la Consiliul social-democrat n-au căzut capete, "că nu s-a vărsat sînge", că treburile merg mai bine decît oricînd, ce dacă "Vodă zice da şi Hîncu ba" ? Partidul să trăiască, el le dă de toate şi totul merge ca pe... invers.

Proiectul de lege şi bugetul sunt pe cale de a fi puse în discuţia Parlamentului, aşa cum ne-am obişnuit de doi ani de zile, ce-i drept, sigur, cu bugetul de austeritate ne-am obişnuit !

Îi răspundem domnului demnitar în loc de "în drept la replică televizată" îi răspundem zic, pe această cale, că suntem pe deplin lămuriţi cu bivolarii, gheorghii şi dinu-păturicii de la Guvern şi din judeţe, cu afacerile lor şi afacerile neamurilor, neamurilor lor.

Aşa că ştim, fără îndoială, că nu va curge sînge !

Ceea ce nu ştim este dacă d-lui senator Văcăroiu Nicolae, preşedintele Senatului României, atunci cînd lua trei mii de dolari pe lună de la BID, se percepea impozit pe această sumă ?

Nu vrem sînge ! Vrem să vă respectaţi cuvîntul ! Vrem să vă respectaţi promisiunile electorale.

Şi dacă veni vorba de bugetul pe 2003, atunci să ne îngăduiţi să facem amendamente în interesul electoratului, al ţării, şi să le mai şi aprobaţi măcar o treime din ele dacă nu două şi să nu ne închideţi gura cu "indicarea surselor". Sursele le găsiţi d-voastră mereu atunci cînd interesele politice sau de altă natură vi le impun, în mod imperios.

"Nu sînge vrem să curgă" prin urmare, ci bani la buget de acolo de unde se fac şi nu se dau după legile ţării sau să fie luaţi de acolo de unde se fac pe nedrept - vezi televiziunile particulare de cîţi bani au fost iertate ! Vezi afacerile vătafilor de pe proprietatea statului şi chiar "micile economii" din afacerile nevestelor acestora.

Nu "sînge vrem să curgă", ci bani la buget, dar bani cinstiţi din creşterea economiei româneşti.

Asta vrem !

Domnul Corneliu Ciontu:

Stimaţi colegi,

Nenumărate sunt viciile de care suferă societatea românească. Sărăcia tranziţiei şi deriva morală a epocii comuniste ne-au deposedat de responsabilitate, de profesionalism, de onoarea lucrului bine făcut şi de satisfacţia câştigului cinstit. Totuşi, oricât de multe dezertări de la deontologia profesională am întâlnit în perioada post-decembristă, nicicând nu am simţit o stupefacţie similară celeia resimţite în faţa derivei sociologiei româneşti.

Sociologia este o ştiinţă. În optica întemeietorilor săi, ea ar trebui să reprezinte o veritabilă fizică aplicată societăţii. Cu alte cuvinte, sociologia nu are slăbiciuni, prieteni şi adversari, obiective politice. După cum un fizician nu poate combate legea gravitaţiei doar pentru că face parte dintr-o ligă care militează împotriva acesteia, în aceeaşi măsură un sociolog nu poate să deformeze imaginea societăţii în funcţie de interese sau convingeri personale. Or, în România, tocmai acest lucru se produce: oamenii de ştiinţă care ar trebui să fie sociologi sunt plătiţi pentru a spune că 2 cu 2 fac cinci, că soarele se învârte în jurul pământului, că atacul de cord înseamnă sănătate curată. Coborând de la catedră, sociologii au devenit un soi de îmbălsămători, de cosmeticieni de cadavre. Atunci când toată lumea ştie că un lucru merge prost, este chemat un sociolog care, în urma unui sondaj de opinie, va demonstra că, de fapt, toate merg bine.

În perioada electorală a anului 2000, institutele de sondare a opiniei publice au reuşit performanţe fără precedent, anunţând rezultate aberante, care se depărtau cu cinci sau şase procente de realitate, cu mult peste marja de eroare. Antologic rămâne momentul în care un candidat la prezidenţiale pe care nimeni nu-l mai lua în calcul a comandat un sondaj conform căruia urma să intre în turul doi, cu 18 procente. Tot ce a putut obţine a fost un glorios 2%.

S-a crezut, până în anul 2000, că societatea trăieşte şi se ghidează după sondajele de opinie. Că românii nu au ochi să vadă ceea ce-i înconjoară. S-a crezut că dacă li se spune acestora că sunt fericiţi, ei chiar vor fi fericiţi, votând într-o înflăcărată unanimitate pe cei care comandau sondajele. S-a crezut în ultimă instanţă - şi scuzată-mi fie francheţea - că românii sunt infantili şi proşti. S-a dovedit însă că nu era aşa.

Paradoxal însă, nimic nu s-a schimbat de atunci. Televiziunile continuă să preamărească puterea - chiar dacă aceasta s-a schimbat - crezând că dacă realitatea va fi ocultată şi înfrumuseţată, aceasta chiar va deveni respirabilă.

Sondajele de opinie consemnează, în continuare, o expansiune uluitoare a partidului de guvernământ, insensibil la erodare; astfel, deşi guvernul nu are încă cu ce se lăuda în privinţa principalilor factori de vot - cum este nivelul de trai - el creşte în popularitate pe zi ce trece în timp ce, în premieră mondială, partidele de opoziţie îşi pierd din electorat. Toată lumea implicată în viaţa politică a României ştia că rezultatele sondajului de opinie efectuat în urmă cu câteva săptămâni sunt nemulţumitoare şi că se lucrează din greu la înjumătăţirea cotei electorale a Partidului România Mare. Dar nimeni nu se aştepta la ultima performanţă a sociologilor noştri, care, recent, au reuşit să facă din cuplul Băsescu-Stolojan un cocktail electoral exploziv. Scenariul este atât de transparent, încât el poate fi ghicit punctual. După ce s-au atacat în nenumărate rânduri, cei doi lideri - liberal şi democrat - aveau nevoie de un impuls popular pentru reconciliere şi pentru a-şi lansa oferta electorală. Un sondaj de opinie era, din acest punct de vedere, extrem de potrivit. Un sondaj care este prezentat presei fără enunţarea întrebărilor, despre care se ştie că sunt decisive pentru formularea răspunsurilor. Un sondaj care transformă o întrebare de oportunitate şi simpatie într-una care priveşte intenţia de vot. Un sondaj comandat de un analist politic care trudeşte de luni bune pentru antamarea cuplului Băsescu-Stolojan. În fine, un sondaj obscur, neprofesionist, îmbibat de obiective politice.

Domnilor! E timpul să ne trezim la realitate! Sondaje de opinie putem comanda cu toţii, demonstrând orice. PNŢCD poate avea într-o săptămână la dispoziţie un sondaj conform căruia românii îl regretă şi îl vor vota masiv. PSD poate ajunge, în curând, la unanimitate în opţiunile de vot. Fiecare dintre cei prezenţi în sală pot demonstra mâine, cu un sondaj în mână, că sunt mari favoriţi ai prezidenţialelor din 2004.

Dar în felul acesta nu păcălim pe nimeni. Ţara îşi continuă viaţa reală şi grea, despre care noi nu mai ştim nimic, pentru că cei pregătiţi să o studieze şi să o diagnosticheze - sociologii - nu fac decât să-i deformeze imaginea de pe azi pe mâine, în funcţie de beneficiarii următorului sondaj. Şi mulţi dintre politicienii zâmbesc astăzi orgolios, cocoţaţi pe valul anchetelor sociologice, se vor trezi în 2004 aruncaţi la periferia vieţii politice. Şi vor relua atunci, scârbiţi de poporul român, placa demodată şi falsă a „extremismului" şi a „xenofobiei", fără a mai convinge sau păcăli pe nimeni.

Domnul Ştefan Păşcuţ:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

"Vine iarna!" Ne aşteaptă o iarnă grea care, iată, a început să-şi facă simţită prezenţa. Ne aşteaptă o iarnă grea, dar nu neapărat datorită gerului, temperaturilor scăzute sau zăpezilor troienite. Ne aşteaptă o iarnă grea, pentru că raportul leu/gigacalorie s-a dezechilibrat dramatic în favoarea celei de a doua şi în defavoarea românului.

Totuşi, o veste bună. Guvernul a găsit soluţii şi pentru această problemă, aşa cum a găsit soluţii salvatoare în diverse probleme; exemplu, cazul Treptow, sau soluţia cornul cu laptele, sau datoriile SNTR.

Deşi preţul gigacaloriei creşte mereu şi de multe ori nejustificat, deşi beneficiarii agentului termic au venituri din ce în ce mai neîndestulătoare, totuşi, Guvernul va cheltui mai puţin pentru achiziţionarea de combustibil pentru centralele termice.

Dar să vedem care este această genială soluţie. Aceasta se poate exprima într-un singur cuvânt: debranşarea.

Cu înalt avânt revoluţionar şi neţărmurită recunoştinţă pentru realizările actualei guvernări, vă amintim că a apărut primul oraş pe harta ţării debranşat total de la căldură - oraşul Orşova.

Pe linia acestor geniale realizări se înscriu şi alte zone ale ţării, cum ar fi şi Valea Jiului, unde aproape jumătate din consumatorii casnici s-au debranşat de la căldură, în condiţiile în care Valea Jiului stă pe munţi de cărbune.

Şi, ca situaţia să fie chiar fără nici o ieşire, S.C. Electrica S.A. a trecut la debranşarea de la alimentarea cu energie electrică a celor care nu şi-au plătit datoriile. Oare pentru că nu au vrut, aşa, ca şi ţiganii zlătari care locuiesc în palate cu turnuleţe, sau pentru că nu au cu ce?

Domnul Vlad-Gabriel Hogea:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Am neplăcuta misiune de a vă readuce în atenţie faptul că, după 1989, sub oblăduirea guvernelor care s-au perindat la putere, pe teritoriul ţării noastre au izbucnit numeroase scandaluri de pedofilie în care au fost implicaţi cetăţeni străini. Cazul Treptow este, aşadar, numai vîrful aisbergului.

1) În anul 1999, cetăţeanul turc Erugrui Vahit, şofer pe un TIR aflat în tranzit prin România, a ademenit 3 copii ai străzii din Zalău, cu vârste cuprinse între 10 si 15 ani, pe care i-a supus la perversiuni sexuale (orale şi anale) în cabina TIR-ului. Drept recompensă, le-a oferit cîte 10 mărci germane şi 5.000 de lei. Turcul a fost prins în plin act sexual cu una dintre victime, copilul declarînd că, de durere, a încercat să apese pe claxonul maşinii, însă pedofilul turc l-a lovit în cap.

2) În anul 1996, cetăteanul francez Michel Paul Albenque (49 de ani), a fost condamnat de către Tribunalul Bucureşti la 5 ani de închisoare pentru întreţinerea de relaţii pedofile, de tip homosexual, cu mai multi băieţi, copii ai străzii. Instanţa a hotărât ca pedofilul să fie expulzat din România după executarea pedepsei. Deoarece Albenque este şi autorul unor infracţiuni contra vieţii sexuale, comise în ţara sa de origine, în anul 1999, Justiţia franceză a solicitat extrădarea pedofilului, însă, acesta şi-a exprimat dorinţa de a rămâne în închisorile româneşti, unde condiţiile sînt mult mai bune. În al doilea rând, Codul penal francez prevede pentru infracţiunile săvârşite de Albenque o pedeapsă mai mare decât în România, mergând pînă la 15 ani de detenţie. Michel Albenque era capul unei reţele internaţionale de pedofili, formată din zeci de persoane, arestate în 2002 pentru violuri şi molestări sexuale. Poliţia a găsit la domiciliul lui Albenque însemnări ce dezvăluiau organizarea recrutării copiilor, din 1989, precum şi reţeaua alcătuită din zeci de persoane care îşi căutau victimele la periferia marilor oraşe din Franţa, România si Germania. În urma unei percheziţii efectuate în garajul lui Albenque, s-au găsit carnete cu liste complete, cuprinzând numele a sute de copii, dintre care foarte mulţi recrutaţi din România. Ispitiţi de uşurinţa cu care îşi puteau practica viciul în ţara noastră, unii pedofili străini s-au mutat cu totul în România, sub pretextul desfăşurării unor activităţi comerciale, beneficiind şi de avantajele oferite de statul român investitorilor străini!

3) Pedofilii englezi care îşi caută victime în afara ţării se orientează cu precădere spre statele europene, cel mai frecvent spre România, Cehia, Spania si Portugalia. În ianuarie 2000, cetăţeanul britanic Andrew John Robert Badler (30 de ani), pastor al Bisericii Internaţionale Penticostale, a fost reţinut în Bucureşti sub acuzaţia de pedofilie, după ce fusese surprins într-un apartament din sectorul 4, împreună cu doi minori de 15 ani cu care întreţinea, periodic, relaţii sexuale. Nu şi-a recunoscut faptele, susţinând că i-a ajutat pe minori cu bani şi mâncare, prezenţa sa în România fiind justificată de un scop caritabil.

4) Alt britanic, Bob Sutton (49 de ani), angajat al Societăţii de Caritate „Bartimaens", trăia, în anul 2000, în concubinaj, în Timişoara, cu o minoră de 15 ani. Pedofilul se dezvinovăţea prin faptul c㠄fetele din România cresc mai repede" (sic!). Nu a fost anchetat şi nici condamnat.

5) Mason Neal Jeeffrey (54 de ani), cetăţean britanic, a fost arestat în anul 2001 în Braşov pentru pedofilie şi deţinere ilegală de armament şi muniţie, fiind condamnat un an mai târziu la 12 ani de închisoare. Poetul englez a corupt şi supus la perversiuni sexuale 10 copii (majoritatea băieţi), cărora le făcea cadouri în bani (50.000 - 100.000 de lei) şi îmbrăcăminte. Pentru a obţine viză de şedere în România, Jeeffrey a înfiinţat o firmă, SC „Mason Service" SRL, la care era unic asociat. Pe lista obiectelor de activitate figura şi „îngrijirea corporală" a copiilor din ţara noastră. Scopul real era pervertirea unor fiinţe nevinovate. Poliţiştii au reuşit să-l surprindă în flagrant pe infractorul englez, la capătul câtorva luni de urmărire informativă (inclusiv prin instalarea unei camere video în apartamentul pedofilului). Jeeffrey a încercat, fără succes, să se sinucidă prin spânzurare, în arestul Poliţiei braşovene. Motivaţia era următoarea: „Ştiam că într-o bună zi va ieşi la iveală ce am făcut aici cu copiii. (…) Mi-e teamă de regimul de detenţie".

6) În 2001, poliţiştii din Capitală au vizionat câteva zeci de casete video şi dischete aparţinând înrăitului pedofil american David Raimond Anderson, veteran al războiului din Vietnam, acuzat de părinţii unor fetiţe că ar fi întreţinut cu acestea relaţii sexuale. Împotriva sexagenarului vicios s-a produs o tentativă de asasinat în luna februarie a anului trecut. Nu se cunoaşte urmarea cursului evenimentelor.

7) În anul 2001, soţii Kevin si Luminiţa Schaffer (el american, ea româncă) s-au aflat în centrul unui scandal de presă, fiind acuzaţi că au înfiat copii ai străzii din Braşov, pe care îi creşteau izolaţi într-o casă din Munţii Harghitei, rulându-i periodic în folosul mafiei traficanţilor de organe. Ei îi chinuiau pe copii, punându-i să muncească de dimineaţă pînă seara, supunîndu-i la un regim de înfometare dacă nu-şi făceau „norma". Suspiciunile se bazează pe un suport real. E greu de crezut că, în România, un străin ar putea lua în grijă câţiva copii nenorociţi fără să aibă vreun interes. Autorităţile nu au luat, însă, atitudine.

8) În 1994, norvegianul Stein Bjorge Hangland (42 de ani), şi danezul Echolm Herluf (58 de ani), au venit în România, cu ajutoare pentru Casa de copii handicapaţi din Mediaş, judeţul Sibiu. Aparent, se urmărea instituţionalizarea, în zonă, a unui sistem alternativ de şcolarizare a absolvenţilor cu handicap, din ciclul gimnazial, precum si unul de ocrotire a copiilor străzii. În 1997, cei doi au fost acuzaţi de pedofilie (întreţinerea de relaţii sexuale orale si anale), fiind sfătuiţi de către autorităţile locale să părăsească urgent ţara. Danezul s-a conformat, dar, din cauza presiunii psihice, a sucombat în 1998. Norvegianul Hangland a fost arestat şi inculpat într-un proces care s-a soldat, însă, cu achitarea sa, în 1999!

Pedofilul a ameninţat că va solicita statului român despăgubiri în valoare de 1 milion de dolari! Este, evident, o muşamalizare incredibilă, dublată de formidabila impertinenţă a infractorului.

9) Cetăţeanul german Jürgen Dieter Henk (56 de ani) a racolat, în perioada iulie-decembrie 2000, mai mulţi copii ai străzii, cu vârste cuprinse între 15 si 17 ani, cu care a întreţinut relaţii sexuale anale si orale. În locuinţa sa din Timişoara, Henk avea un studio audio-video, difuzând pe Internet peste 200 de filme şi 12.000 de fotografii pornografice cu minori. Bolnav de SIDA, pedofilul care i-a infectat pe numeroşi aurolaci timişoreni cu virusul imunodeficitar, a decedat un an mai târziu pe patul unui spital din Târgu Mureş.

10) În august 2002, pedofilul german Andreas Ernest Maria a fost cercetat pentru molestarea a 3 minori proveniţi din rândul copiilor străzii din Bucureşti, pe care îi obliga să facă sex oral şi apoi îi fotografia. Infractorul venea în România încă din 1991, sub pretextul unor afaceri cu soft pentru calculatoare. Din apartamentul unde locuia s-au confiscat mai multe CD-uri şi filme fotografice.

11) Alţi pedofili transfrontalieri aflaţi în atenţia Poliţiei: John Taylor (pastor englez) si Günter Wiman (cetăţean german), ultimul adoptându-l pe minorul B.C., pe care l-a dus în Germania, pentru a-l supune la perversiuni sexuale. Amândoi pedofilii făceau parte din filiera internaţional㠄Necro Pedo", cu ample ramificaţii, inclusiv pe Internet.

12) În anul 2000, cetăţeanul american Michael Dean Garvey (46 de ani), condamnat în SUA pentru molestare şi abuz sexual asupra unor minori, a fost arestat în România, unde se refugiase pentru a scăpa de pedeapsă.

13) Olandezul Jon de Boer Hendrik (27 de ani), finanţatorul Fundaţiei „Mişcarea Creştină Română", a fost arestat în anul 2000 sub acuzaţia de corupţie sexuală şi rele tratamente aplicate minorilor. Pedofilul a întreţinut relaţii sexuale cu doi fraţi orfani, noapte de noapte, în perioada noiembrie 1999 - mai 2000, supunându-i pe aceşti copii la cele mai oribile perversiuni. Poliţiştii au declarat presei că victimele „ţin la pedofil, chiar îl iubesc" (sic!).

14) Kurt Treptow (40 de ani), istoric american imigrat în România, s-a aflat în centrul unui scandal declanşat în urma demascării sale ca pedofil. Suspectat de a fi agent dublu (CIA şi SIE), Treptow a fost finanţat substanţial pentru activităţi de spionaj, stăpânii săi exploatându-i viciile pentru a-l manipula mai bine. Relaţiile strânse cu Ion Iliescu (care l-a decorat şi i-a acordat cetăţenia română) şi Ioan Talpeş (naşul său de cununie) i-au furnizat protecţia politică necesară. Sutele de casete, dischete şi CD-uri pornografice confiscate de la Treptow au dispărut fără urmă. Mărturiile copiilor abuzaţi vor da, însă, credibilitate demersurilor menite să evidenţieze legăturile strânse dintre Regimul PSD şi unul dintre cei mai monstruoşi pedofili străini care au acţionat în România. Acest adevăr nu poate fi negat.

15) Matthew Jude Hanrahan, cetăţean american, fost profesor de limba engleză la Liceul internat „Costache Negruzzi" din Iaşi, a racolat, încă din 1992-1993, numeroşi copii abandonaţi, aflaţi în orfelinatele ieşene, de care, pentru unele avantaje materiale (bani, dulciuri, haine, încălţăminte), a abuzat sexual. Pedofilul a venit în România cu ajutorul Fundatiei „Sörös", al cărui agent de influenţă a fost pe tot parcursul şederii în ţara noastră. Ancheta abia a început.

16) Cetăţeanul danez Jack Kim Dyhr (36 de ani), este cercetat de procurorii constănţeni pentru întreţinerea de relaţii sexuale cu minori şi corupţie sexuală. Dyhr, ofiţer de marină, nu recunoaşte acuzaţiile care i se aduc, susţinând că este victima unei înscenări datorate orientării sale homosexuale. În realitate, există probe concludente potrivit cărora danezul a racolat, în perioada 1999-2001, opt copii ai străzii, cu care a întreţinut relaţii sexuale orale si anale.

Am prezentat numai câteva exemple semnificative, lista completă a pedofililor străini din România fiind mult mai amplă.