Parliamentary debates

Lucrările au fost conduse de domnii Corneliu Ciontu, Ovidiu Cameliu Petrescu, vicepreşedinţi ai Camerei Deputaţilor, şi Valer Dorneanu, preşedintele Camerei Deputaşilor, asistaţi de domniiTudor Mohora şi Nicolae Leonăchescu, secretari.

Domnul Corneliu Ciontu:

Bună dimineaţa. Începem şedinţa dedicată intervenţiilor.

Domnul Victor Bercăroiu. Va urma domnul Ştefan Baban.

Domnul Victor Bercăroiu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.

Stimaţi colegi,

Declaraţia mea politică de astăzi se vrea un răspuns civilizat, dar mai ales corect, faţă de o afirmaţie făcută de la acest microfon de o distinsă doamnă deputat a Partidului Democrat, precum că se întâmplă astăzi în România, în judeţul Prahova, ca un oarecare cetăţean să fie maltratat în biroul unui comisar şef adjunct de poliţie judeţeană, pentru a o determina să facă declaraţii vizavi de un primar PD cercetat pentru o faptă de complicitate şi instigare la distrugere şi distrugere prin incendiere cu consecinţe deosebit de grave.

Potrivit Constituţiei, doamna deputat, parlamentar cu state vechi, putea să ştie că are dreptul şi posibilitatea de a se informa în detaliu înainte de a face declaraţia. De fapt, domnia sa a dorit să denigreze conducerea judeţului, respectiv prefectul, care ar tolera asemenea fapte.

În realitate, în data de 19 noiembrie 2002, doamna Gheorghe Filofteia nu a fost în sediul poliţiei judeţene şi nu a discutat cu comisarul şef adjunct Ilie Ion. Nu a fost şi nu este reţinută, băgată la beci, cum s-a exemplificat în declaraţie. Dosarul cauzei, la data de 19 noiembrie 2002 se afla deja pe rol la Judecătoria Văleni, deci orice audiere nu îşi mai avea rostul. Poliţia Prahova nu a folosit şi nu foloseşte tortura ori violenţa, astfel că Parchetul Militar, în ultimii 12 ani, nu a fost nevoit să trimită în judecată poliţişti pentru astfel de fapte.

I-aş spune doamnei deputat că se întâmplă astăzi în România, în judeţul Prahova, ca oamenii să şi muncească, iar lucrurile care în vechea guvernare trecută păreau vise astăzi sunt realităţi: oraşul Mizil, renăscut la viaţă prin introducerea în mai puţin de un an de zile a gazelor naturale, zeci de comune alimentate cu apă potabilă, ultima, vinerea trecută la Floreşti, dar şi acţiuni de revitalizare a turismului, la Azuga, singura oportunitate rămasă prin dotarea pârtiei de schi cu instalaţie de zăpadă artificială şi iluminat, cinstirea înaintaşilor, vezi instalarea în parcul Bucov a statuii lui Constantin Stere, sau refacerea unui monument pe dealul Burga din oraşul Breaza, construit în urmă cu 72 de ani întru cinstirea eroilor căzuţi pentru libertate în primul război mondial.

Deci, doamna deputat, acestea sunt faptele care se întâmplă astăzi în judeţul Prahova, nu cele prezentate de dumneavoastră.

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc şi eu.

Are cuvântul domnul deputat Ştefan Baban. Va urma domnul Cornel Popa.

Domnul Ştefan Baban:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Declaraţia politică de astăzi se intitulează "Afaceri pe banii contribuabililor".

Executivul a aprobat în luna septembrie o ordonanţă prin care se impune obligativitatea eliberării unor noi tipuri de cărţi de identitate. Cărţile electronice de identitate, pentru că despre ele este vorba, vor începe să fie eliberate la începutul anului viitor şi vor funcţiona în paralel cu cele vechi până la data limită de 31 decembrie 2006. Acest nou document va conţine, potrivit prevederilor ordonanţei sus-amintite, în mod obligatoriu datele aflate pe buletinul sau cartea de identitate, pe carnetul de conducere, pe cartea de alegător, precum şi datele referitoare la asigurarea medicală, asigurarea socială şi semnătura digitală.

Această ordonanţă a fost aprobată pe ultima sută de metri, adică în ultima şedinţă în care se mai putea folosi Legea pentru abilitarea Guvernului de a emite ordonanţe. De ce atâta grabă în aprobarea acestui act normativ, având în vedere că de calitatea actualelor cărţi de identitate nu s-a plâns nimeni până acum, şi nici nu am auzit ca vreun organism internaţional să ne fi cerut acest lucru, iar actualele cărţi de identitate nu au fost distribuite tuturor cetăţenilor cu vârsta de peste 14 ani, deşi acest proces a început din 1997?

Singura explicaţie plauzibilă este că înlocuirea actualelor cărţi de identitate cu altele mai inteligente şi mai scumpe, dar pe care românii nu au la ce să le folosească, este o sursă de profit pentru firmele care vor obţine licenţa de realizare a lor.

Nu ne opunem progresului, dar nu cred că România este în măsură să suporte costurile ridicate ale unei asemenea operaţiuni, mai ales că majoritatea ţărilor occidentale au considerat-o prea scumpă şi au refuzat-o.

De ce este costisitor acest sistem, voi prezenta succint câteva dintre cauzele care fac din el un devorator de milioane de dolari: trebuie achiziţionată aparatură pentru producerea noilor documente pentru întreaga ţară; costul unei cărţi de identitate este destul de ridicat - aproximativ 15 dolari pe bucată; pentru datele din carnetul auto trebuie implementat un alt sistem informaţional pentru poliţia rutieră; trebuie construit şi un alt sistem informaţional la nivelul întregii ţări pentru recunoaşterea datelor privind asigurările sociale de sănătătate şi cele sociale; trebuie achiziţionată aparatură care să confere elemente de siguranţă optime pentru împiedicarea falsificării acestor cărţi de identitate. Toate acestea conduc la rularea unor sume importante, care sunt generatoare de comisioane grase, sume care pot fi utilizate în alte domenii lipsite de finanţări, cum ar fi: sănătatea, învăţământul, protecţia socială, cultura şi arta, pentru care ar exista explicaţii pertinente asupra modului de suportare din buzunarul contribuabilului.

Oare de ce ţări mai bogate decât România, precum Germania, Franţa, Spania şi altele nu s-au înghesuit pentru implementarea cărţilor electronice de identitate?

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc şi eu.

Îl invit la microfon pe domnul deputat Cornel Popa. Se pregăteşte domnul Iosif Armaş.

Domnul Cornel Popa:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Prezenta declaraţie politică priveşte strategia de construcţie a autostrăzilor din România.

Recent, Guvernul a emis Proiectul de Lege nr.602 din 22.11.2002 privind aprobarea necesităţilor de infrastructură de transport de interes naţional şi european, proiect care constituie strategia prin care se realizează restructurarea şi modernizarea reţelei naţionale de transport în vederea racordării la sistemul european.

Analizând secţiunea "Reţeaua de căi rutiere" din anexa nr.3, conţinând lista proiectelor prioritare care urmează să fie realizate până în anul 2015, observăm că autostrada Borş-Oradea-Cluj nu este inclusă, fapt ce denotă modificarea Programului prioritar de construcţie a autrostrăzilor din România, adoptat prin Legea nr.1/2002.

În acest nou context, suntem nevoiţi să revenim cu expunerea considerentelor pentru care se impune menţinerea segmentului de autostradă Borş-Oradea-Cluj în cuprinsul programului prioritar şi să atragem atenţia că amânarea construcţiei de drumuri moderne în Transilvania reprezintă o gravă eroare de strategie economică şi politică ce va produce o suită de efecte negative suportate în ultimă instanţă, evident, tot de întreaga populaţie.

Astfel, în regiunea Ardealului, transportul atât de persoane, cât şi de mărfuri este deficitar (drumuri uzate, lipsa alternativelor), fapt care are un impact negativ asupra valorificării potenţialului economic. De asemenea, se impune corelarea cu reţeaua de transport a Ungariei, pentru eficientizarea traficului şi, bineînţeles, pentru racordarea la sistemul comunitar de transport.

Obiectul primordial pe care şi l-a asumat cu aplomb şi pe care îl exprimă redundant actulul Guvern, integrarea europeană, impune în mod logic ca sensul dezvoltării infrastructurii de transport să urmeze sensul relaţiilor economice, evident orientate către parteneriatul cu statele vest şi central-europene. În această situaţie, nu ne putem explica de ce tocmai regiunea care, atât din punct de vedere geografic, cât şi din punct de vedere economic, este cea mai apropiată de Comunitatea Europeană este neglijată de la procesul de modernizare a infrastructurii de transport.

Construcţia autostrăzii Borş-Oradea-Cluj îndeplineşte cerinţele unui proiect prioritar, în conformitate cu art.8 raportat la art.5 şi 6 din anexa nr.1 a Proiectului de Lege nr.602/22.11.2002 privind aprobarea necesităţilor de infrastructură de transport de interes naţional şi european.

Autostrada Borş-Oradea-Cluj îmbunătăţeşte libertatea de mişcare a persoanelor şi mărfurilor, contribuind la intensificarea coeziunii economice şi sociale. Astfel, pe de o parte, se acoperă întreg teritoriul României, asigurându-se racordarea unor zone periferice cu centrul şi asigurându-se un flux continuu, rapid şi direct între mari centre urbane, iar, pe de altă aprte, se realizează asamblarea în cadrul reţelei trans-europene de transport prin conectarea la reţeaua din ţara vecină.

În concluzie, solicităm Guvernului să reanalizeze situaţia infrastructurii de transport din zona Ardealului şi să completeze Lista proiectelor prioritare care urmează a fi realizate până în anul 2005, cuprinsă în Proiectul de Lege nr.602/22.11.2002 privind aprobarea necesităţilor de infrastructură de transport de interes naţional şi european, cu segmentul de autostradă Borş-Oradea-Cluj.

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc.

Dau cuvântul domnului deputat Iosif Armaş. Va urma domnul Damian Brudaşca.

Domnul Iosif Armaş:

Vă mulţumesc.

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

S-a împlinit în acest an, la 1 Decembrie, 84 de ani de la Marea Unire, evenimentul care a desăvârşit procesul făuririi statului naţional unitar român.

Nu doresc să trec în revistă evenimentele de atunci, întrucât ele sunt foarte bine cunoscute. Vreau doar să subliniez că 1 Decembrie 1918 a fost punctul culminant al marii opere de reîntregire a ţării începută la 27 martie 1918, când Sfatul ţării de la Chişinău a votat unirea Basarabiei cu România. Exemplul Basarabiei avea să fie urmat, la 28 noiembrie, de către Bucovina, iar, la final, de către Transilvania şi Banat care, la 1 Decembrie 1918, prin Marea Adunare Naţională de la Alba Iulia, au hotărât Unirea cu vechiul Regat.

Astăzi, la 84 de ani de la Marea Unire, rememorăm cu emoţie şi plăcere entuziasmul popular cu care a fost întâmpinat marele eveniment din inima Ardealului, unde, pe lângă delegaţii oficiale, s-au mai deplasat în acea memorabilă zi sute de mii de români pentru a sărbători momentul unei maxime împliniri naţionale.

Putem afirma cu tărie că ceea ce s-a întâmplat acum 84 de ani la Alba Iulia reprezintă marea realizare a poporului român din secolul şi mileniul nu demult încheiate.

Anul 1918 a fost anul miraculos, unul din ceasurile astrale ale istoriei românilor.

Învăţămintele majore desprinse din momentul Alba Iulia ne îndeamnă la meditaţie şi, mai ales, la fapte. Pentru că 1 Decembrie 1918 oferă modele umane, ne vorbeşte despre fermitatea, înţelepciunea, cinstea şi modestia factorilor decizionali în istorie, despre patriotismul profund, despre civismul fără compromisuri degradante, despre temeinica pregătire intelectuală a oamenilor politici, despre credinţa în Dumnezeu şi în virtuţile poporului român, despre dăruirea firească până la sacrificiu, despre marea modestie a făuritorilor de istorie. Dar, mai presus de orice, 1 Decembrie 1918 ne învaţă ce înseamnă coeziunea sufletească a naţiunii, ce rol uriaş are unitatea de fapt a conducătorilor, ce înseamnă să te pui în slujba intereselor majore ale ţării în perioadele de mare cumpănă ale istoriei.

La începutul secolului trecut s-a produs marea cotitură, absorbţia principiului autodeterminării, despărţirea de Imperiul Austro Ungar şi Unirea cu România independentă.

Dragostea de neam şi sentimentul naţional, forţe redutabile care au ţinut laolaltă poporul de-a lungul istoriei sale pline de ameninţări şi pericole, ne-au ajutat să rezistăm anihilării pregătite de cei mari şi puternici, imperiile lacome şi agresive din imediata noastră vecinătate.

Marea majoritate a ardelenilor erau convinşi că libertatea şi securitatea lor naţională nu puteau fi asigurate decât de statul român unitar. Iată că, 84 de ani mai târziu, la 21 noiembrie 2002, păguboasa psihologie a incertitudinilor naţionale, prezentă, din păcate, în viaţa noastră cotidiană uneori mai pregnant, alteori mai vag, a fost spulberată prin invitaţia adresată României de a adera la structurile NATO.

Primirea ţării noastre în Alianţa Nord Atlantică şi integrarea previzibilă în Uniunea Europeană trebuie să împlinească, îmbogăţind imaginea României, visată şi trăită la 1 Decembrie 1918.

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc şi eu.

Îl invit pe domnul Damian Brudaşca. Va urma domnul Cornel Ştirbeţ.

Domnul Damian Brudaşca:

Bună dimineaţa.

Domnule preşedinte de şedinţă,

Declaraţia mea politică de astăzi este determinată de atitudinea din ultima perioadă a membrilor Cabinetului prezidat de domnul Adrian Năstase, care se fac că răspund interpelărilor şi întrebărilor ce le sunt adresate. Faptul acesta m-a determinat să mă adresez preşedintelui României, întrucât consider că această formă de răspuns reprezintă o stare de superficialitate şi de inconştienţă din partea membrilor Guvernului României.

Aş dori să precizez că, deşi aflat în Opoziţie, la fel ca toţi parlamentarii Partidului România Mare, am urmărit, prin activităţile desfăşurate, să ne aducem aportul la o mai bună desăşurare a activităţilor economico-sociale atât la nivel naţional, cât şi în judeţele în care am fost aleşi.

Noi nu am conceput întrebările şi interpelările adresate Executivului ca forme de obstrucţionare a activităţilor Guvernului, ci, dimpotrivă, ca mijloc concret de a-l atenţiona asupra sectoarelor şi domeniilor cu disfuncţionalităţi, pentru a promova soluţii menite a le elimina.

Din păcate, domnule preşedinte, de doi ani de zile, pot să constat că absolut nici una din cele peste 200 de întrebări şi interpelări pe care le-am adresat reprezentanţilor Executivului nu s-au bucurat decât de răspunsuri şi niciodată de soluţii din partea acestora.

În orice stat democratic, o asemenea situaţie este inadmisibilă şi intolerabilă, pentru că problemele pe care le-am adus la cunoştinţa membrilor Guvernului Adrian Năstase nu au fost ridicate doar de membri şi simpatizanţi ai Partidului România Mare, ci şi de cetăţeni ai judeţului Cluj neînregimentaţi politic sau care activează inclusiv în rândul PSD sau UDMR.

Prin poziţia adoptată de Guvern, s-a adus atingere nu mie, ca parlamentar al PRM, ci electoratului, în numele căruia am sesizat problemele ce trebuie rezolvate.

Atitudinea manifestată de membrii Executivului este cu atât mai gravă cu cât, în numeroase cazuri, întrebările şi interpelările s-au referit la abuzuri grave, încălcări flagrante ale legilor, corupţie şi acţiuni de tip mafiot.

Prin lipsa de reacţie, membrii Guvernului Năstase au dat semnal total negativ, după părerea mea, cu privire la asemenea fapte şi acte, lăsând să se înţeleagă fie că Guvernul este indiferent, fie că este incapabil să impună aplicarea legii.

În atare condiţii, nu mă mai miră, domnule preşedinte, reacţia organismelor internaţionale faţă de starea de corupţie din societatea românească şi, deci, reţinerea acestora în admiterea României în structurile europene.

O altă concluzie, la fel de gravă, este că furturile şi sustragerile s-au efectuat cu aprobarea Guvernului României, de vreme ce sesizările adresate primului-ministru sau, după caz, altor membri ai Cabinetului i-au determinat pe aceştia nu la măsuri drastice, ci la formularea de răspunsuri evazive, superficiale, de contestare a unor adevăruri cunoscute unor largi comunităţi umane sau la sugerarea că aş exagera.

Domnule preşedinte, dumneavoastră, în calitate de garant al Constituţiei României, vă revine şi obligaţia legală şi morală de a nu tolera ca însuşi Guvernul României să se transforme în apărătorul celor care încalcă şi sfidează legile, transformând funcţiile publice pe care le deţin în mijloc de înavuţire, subminând economia naţională şi siguranţa statului.

Iată de ce, având în vedere recomandările forurilor internaţionale sau cele desprinse din alocuţiunea rostită la Bucureşti de preşedintele Bush, vă solicit o intervenţie concretă pentru ca astfel de situaţii nefireşti pentru guvernul unei ţări ce se declară democratică să înceteze, indiferent din partea cui vin semnalele respective.

În altă ordine de idei, ţinând cont de rolul dumneavoastră de preşedintele al tuturor românilor, aş dori, domnule Ion Iliescu, să vă solicit intervenţia în vedere încetării marginalizării membrilor opoziţiei, în primul rând a Partidului România Mare, a încetării acţiunilor de discreditare a liderilor partidelor politice din opoziţie, mai ales în mass-media internaţională, prin folosirea de fonduri de la bugetul statului.

Într-o serie de ţări democratice vest-europene, indiferent cât de dramatică şi de necruţătoare este lupta politică internă, reprezentanţii Executivului se abţin în relaţiile externe să-şi explice neîmplinirile prin atacuri insidioase la adresa adversarilor politici.

Un ultim aspect asupra căruia aş dori să vă solicit sprijin are în vedere folosirea maşinii de vot a majorităţii pentru respingerea propunerilor legislative venite din partea opoziţiei, indiferent dacă acestea sunt utile sau nu bunei desfăşurări a activităţilor economice sau în alte domenii.

Mi se pare nepotrivit şi chiar ruşinos ca o serie de idei cuprinse în proiectele legislative ale membrilor opoziţiei să fie respinse în Parlament, iar apoi să fie însuşite de Guvern şi promovate prin ordonanţe emise de acesta. Un asemenea brigandaj nu face deloc cinste Guvernului şi pornirilor heirupiste ale acestuia.

Printr-o atitudine mai maleabilă, în ciuda concurenţei cu partidele de opoziţie, Guvernul ar putea realiza de facto o mai pronunţată stabilitate politică internă, beneficiind de sprijin pentru materializarea obiectivelor de interes naţional, luând ca exemplu atitudinea şi contribuţia opoziţiei în ceea ce priveşte integrarea europeană şi euro-atlantică.

Domnule preşedinte,

Chiar dacă în România se vorbeşte despre separaţia puterilor în stat, iar neajunsurile pe care vi le-am semnalat succint cad în sarcina Executivului, populaţia vă atribuie şi dumneavoastră asemenea neîmpliniri. Iată de ce vă cer ca, în virtutea prerogativelor constituţionale ce vă revin, să nu rămâneţi în continuare indiferent şi să nu mai toleraţi ca guvernarea PSD-UDMR să fie în acelaşi timp şi părtaşă la marile fraude ce au îngrijorat Occidentul sau la ilegalităţile de tot felul care pun în pericol siguranţa cetăţeanului de rând şi a statului democrat.

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc.

Îl invit pe domnul deputat Cornel Ştirbeţ. Va urma domnul Garda Dezideriu.

Domnii deputaţi Eugen Nicolăescu, Emil Rădulescu şi Andrei Chiliman vor depune declaraţiile la secretariat. Vă mulţumesc.

Domnul Cornel Ştirbeţ:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Declaraţia politică de astăzi am intitulat-o "Puterile ministrului justiţiei".

Cu multă graţie şi inocenţă, doamna ministru al justiţiei a explicat naţiunii că amestecul politicului în justiţie se datorează fostei guvernări, care a sporit nepermis de mult competenţele ministrului justiţiei, iar corupţia generalizată din societatea românească este cauzată de faptul că, în perioada 1996-2000, vama a fost condusă de un liberal. Profunzimea unor astfel de analize nu poate sta totuşi la baza justificării faptului că, după doi ani de stat în fruntea ministerului, în justiţie nu s-a mişcat nimic, lucrurile s-au înrăutăţit în ceea ce priveşte corupţia, iar puterea ministrului nu numai că nu s-a redus, dar a crescut considerabil prin intervenţia şi cu susţinerea directă a domniei sale.

În acest sens, amintim doar cu titlu de exemplu recentul "caz Păvălache", unde este evident faptul că sunt implicate persoane de la cel mai înalt nivel al Guvernului şi Ministerului Justiţiei, fie şi numai pentru că suma pretinsă drept mită pentru trucarea unor proces este de 4 milioane de dolari.

De asemenea, tot ca unic exemplu menţionăm lupta încununată de succes a Guvernului şi ministrului justiţiei pentru subordonarea Parchetului Naţional Anticorupţie, care demonstrează demagogia afirmaţiilor referitoare la dorinţa de restrângere a prerogativelor ministrului justiţiei.Recursurile în anulare în cauzele notorii cu tentă politică, tergiversarea soluţionării unor cauze gen FNI, Banca de Investiţii şi Banca Religiilor, precum şi alte multe situaţii cunoscute foarte bine, demonstrează inexistenţa voinţei politice a actualei Puteri de a acţiona pentru asigurarea independenţei justiţiei, una din cauzele fundamentale ale corupţiei instituţionalizate.Legat de acest aspect, apreciem că situaţia actuală a peste 25 de membri de familie, de regulă soţ sau soţie ai unor agistraţi din instanţele superioare care deţin funcţii în Guvern, de la miniştri la prefecţi şi subprefecţi, afectează grav actul de justiţie şi creează imaginea unei simbioze perfecte între puterea judecătorească şi puterea executivă, în scopul salvării corupţiei la nivel înalt, şi nu al reducerii acestui fenomen. Este inadmisibil ca soţul sau soţia unui ministru să judece cauzele în care respectivul ministru este direct implicat şi noi să susţinem că asigurarea independenţei justiţiei şi lupta împotriva corupţiei sunt preocupările noastre cele mai importante.

Ca urmare, pentru a ieşi din sfera demagogiei şi a da un semnal clar de acţiune în această direcţie, solicităm ministrului justiţiei şi secretarului general al Guvernului să prezinte primului-ministru şi să facă publice, în cel mai scurt timp, toate cazurile miniştrilor, secretarilor de stat, prefecţilor şi subprefecţilor ai căror membri de familie au calitatea de magistraţi ai Curţii Constituţionale, Curţii Supreme de Justiţie, Curţilor de Apel şi Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie, inclusiv PNA.

De asemenea, solicităm domnului prim-ministru Adrian Năstase demiterea, pe motive de incompatibilitate, dacă nu din alte motive, a ministrului justiţiei, a tuturor celorlalţi miniştri, secretari de stat, prefecţi şi subprefecţi care se află într-o astfel de situaţie, în scopul separării, măcar la nivel fizic, a justiţiei de Executiv.

Credem, domnule prim-ministru, că această măsură ar reprezenta un prim pas real în direcţia spre care tot spuneţi că am pornit, şi ar fi şi o soluţie la actualele dileme guvernamentale legate de integrarea în structurile euro-atlantice, de remaniere guvernamentală, alegeri anticipate şi altele.

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc.

Dau cuvântul domnului deputat Garda Dezideriu. Va urma domnul deputat Gheorghe Firczak.

Domnul Dezideriu Coloman Becsek-Garda:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Dorinţa, exprimată public, de aderare la structurile Uniunii Europene ar fi trebuit să ne conducă la reevaluarea atitudinală a autorităţilor statale faţă de cetăţeni, prin respectarea proprietăţii în integralitatea sa, cum se întâmplă în statele Uniunii Europene.

Tergiversările nejustificate ale factorilor decizionali de punere în posesie, atitudinea subunităţilor Regiei Naţionale a Pădurilor, care intentează procese lungi şi costisitoare împotriva proprietarilor de drept reprezintă de fapt deposedarea celor îndreptăţiţi de terenurile cu vegetaţie forestieră oferită de legile de restituire.

Cazurile cele mai concrete sunt în judeţul Harghita, unde Direcţia silvică a intentat 13 procese, pentru a împiedica retrocedarea pădurilor. Mai mult chiar, ei mai au posibilitatea să atace hotărârile judecătoreşti definitive şi irevocabile, pentru că sunt deasupra legii.

Cazul cel mai flagrant este cazul Asociaţiei composesorale Zetea care, după procese îndelungate, a fost împiedicată să fie pusă în posesie. Se părea că sentinţa publică definitivă şi irevocabilă a Curţii de Apel Târgu Mureş a făcut posibilă împroprietărirea comunităţii din Zetea. Spre surpinderea noastră, conducerea Direcţiei silvice Harghita a contestat această sentinţă şi a depus cerere de revizuire împotiva deciziei civile nr.777 din 2 octombrie 2002, cerând desfiinţarea în totalitate a deciziei civile amintite.

Stimaţi reprezentanţi ai Direcţiei silvice Harghita, până când veţi obstrucţiona aplicarea legilor de reîmproprietărire? Când veţi renunţa la blocarea legilor de restituire, ca să se termine odată suferinţele şi prejudiciile proprietarilor de drept? Până când va tolera Ministerul Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor asemenea acţiuni ale direcţiilor din subordine, în loc de a sprijini cetăţenii în redobândirea proprietăţii lor?

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc şi eu.

Îl invit la microfon pe domnul deputat Gheorghe Firczak. Va urma domnul Florin Iordache.

Domnul Gheorghe Firczak:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Cred că nu mai este nevoie să precizez în ce măsură fotbalul, în societatea contemporană, inclusiv în România, a devenit un fenomen deosebit de important din 1001 de puncte de vedere, nu numai al celor 22 de jucători care, într-un dreptunghi verde, urmăresc o minge şi încearcă să marcheze goluri. Sunt multe alte aspecte care trebuie luate în considerare în acest fenomen care este fotbalul. Dar, în ultima vreme, în campionatul intern, deci în România, practic se petrec o serie de lucruri care sunt efectiv inimaginabile. Punctul culminant îl reprezintă ceea ce s-a întâmplat în ultima etapă jucată la Timişoara, atât în tribune, cât şi în teren, atât în felul în care s-au manifestat spectatorii, cât şi în felul în care arbitrul Sorin Burloiu a înţeles să conducă jocul şi să îşi manifeste imparţialitatea. Toate acestea nu demonstrează decât faptul că, la scară generală, fotbalul este oarecum pe un drum descendent în România, cel puţin atâta timp cât echipele româneşti, atunci când se prezintă în confruntările cu colegii lor din Europa, nu reuşesc să depăşească decât arareori tururile preliminare.

Sigur că ar fi poate superfluu să spunem că de vină sunt diriguitorii fotbalului, recte preşedintele Federaţiei, domnul Mircea Sandu, respectiv preşedintele Ligii profesioniste de fotbal, domnul Dumitru Dragomir.

Domniile lor ar putea să iniţieze o serie de măsuri care să ducă la însănătoşirea climatului în fotbalul românesc. Dacă acest lucru nu se va întâmpla, noi credem că Ministerul Tineretului şi Sportului ar trebui să iniţieze o serie de măsuri care să ducă la însănătoşirea climatului în fotbalul românesc, pentru că acesta este un fenomen social mult prea important, cu implicaţii mult prea mari pentru ca el să poată fi neglijat şi să se poată desfăşura în continuare în felul în care se desfăşoară.

Vă mulţumesc.

Domnul Eugen Gheorghe Nicolăescu:

Pesederizarea instituţiilor, a structurilor, a fiecărui segment din societatea românească a devenit deja un clişeu de care se pare că nici unul dintre noi nu mai poate scăpa. Partidul-stat este acum o realitate a vieţii cotidiene, este în tot şi în toate, este calea pe care o arată oricui neînfricaţii conducători ai destinelor româneşti.

Iată că politizarea unor sectoare ale societăţii româneşti care, prin lege, sunt protejate de ingerinţa politicului, este un adevăr care nu mai poate fi ocolit. Mai nou, sistemul de învăţământ românesc arborează sigla PSD în fiecare acţiune, profesori, elevi sau personal auxiliar fiind supuşi la un bombardament zilnic al politicii pesediste.

După ce am asistat la redactarea unor publicaţii pentru elevi realizate cu "sprijinul PSD" şi la distribuirea acestora în şcoli, am fost stupefiaţi de îndrăzneala nemaiîntâlnită a Guvernului Năstase de a scoate pe străzi, de o manieră organizată, mii de elevi, cu scopul de a cinsti invitarea României în NATO. Acest fapt fără precedent în plitica post-decembristă îşi are corespondentul în acţiunile similare ale conducătorului "mult iubit", Nicolae Ceauşescu.

Dar iată că aceste acţiuni nu se opresc aici, ele înregistrând un ritm din ce în ce mai accentuat. În zilele ce au trecut, profesorii, din ce în ce mai chinuiţi de foame şi de mizeria care îi înconjoară, au fost "încurajaţi" la înfiinţarea unei Asociaţii a profesorilor social-democraţi.

Întrucât am sesizat creşterea alarmantă a cazurilor de corupţie, însoţită de o tot mai accentuată politizare a instituţiuilor statului, cerem primului-ministru, domnului Adrian Năstase, să ia măsurile ce se impun pentru o remaniere profundă a bramburelii din învăţământul românesc.

Competenţa şi profesionalismul trebuie să fie criteriile predominante şi în acest domeniu, şi nu posesia unei legitimaţii albastre cu trei trandafiri.

(Declaraţie consemnată conform materialului depus la secretariatul de şedinţă.)

Domnul Grigore Emil Rădulescu:

Reprezentantul Consiliului Europei în România, Jonathan Scheelle, i-a surpins joi, 7 noiembrie, pe auditori cu o declaraţie şoc, potrivit căreia corupţia şi crima organizată în spaţiul balcanic, inclusiv în România, au ajuns să ameninţe până şi Uniunea Europeană. În aceste condiţii, este explicabil de ce investiţiile străine sunt la noi de peste trei ori mai mici decât în celelalte state în tranziţie.

Această declaraţie a fost făcută la Bucureşti, la Forumul Internaţional al Investitorilor în Europa Centrală şi de Sud-Est. Deşi nu are o părere proastă asupra direcţiei pe care s-a înscris România în ceea ce priveşte reformele, Scheelle a inclus ţara noastră în zona statelor cu mari probleme la capitolul crimă organizată.

La rândul său, Ziad Alahdad, reprezentantul Băncii Mondiale la Bucureşti, a declarat că "o cerinţă fundamentală pentru atragerea investiţiilor străine este un mediu macroeconomic stabil", iar în acest scop se cer "reforme accelerate" şi "măsuri hotărâte". Alahdad a spus că, dacă în ţarile în tranziţie mai avansate investiţiile străine pe cap de locuitor sunt de peste 1000 de dolari, în România, volumul acestora este de doar 350 de dolari.

O altă comparaţie se referă la ponderea în produsul intern brut a investiţiilor străine directe. Astfel, dacă România este inclusă de Institutulul pentru Studii Economice Internaţionale de la Viena în rândul ţărilor unde procentul acestora în p.i.b. este cuprins între 5 şi 10%, în cazul Cehiei şi al Ungariei procentul este de 30-50%.

Şeful Delegaţiei Băncii Mondiale a spus că instituţia de la Washington este dispusă să acorde Guvernului de la Bucureşti noi credite, dar numai în schimbul accelerării reformelor structurale. O altă condiţie este însă şi promovarea unei facilităţi echilibrate, în sensul armonizării facilităţilor fiscale care să înlăture tratamentele discreţionare.

De asemenea, Alahdad s-a pronunţat şi pentru înlăturarea barierelor administrative (mai pe româneşte spus, birocraţie), care stau în calea intrării firmelor cu capital străin alături de acclerarea procesului de autorizare a companiilor.

De asemenea, este de dorit un parteneriat mai eficient între sectorul public şi cel privat, pentru susţinerea mediului economic.

Până una-alta, chiar specialiştii din Ministerul Finanţelor Publice au recunoscut, public, că Bulgaria a progresat mai mult decât România în îndeplinirea criteriilor de aderare la Uniunea Europeană ,din moment ce bulgarii au economie de piaţă funcţională, iar noi nu. Aşadar, am rămas ultimii!

(Declaraţie consemnată conform materialului depus la secretariatul de şedinţă.)

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Prezenta declaraţie politică îi este adresată preşedintelui Camerei Deputaţilor.

Am constatat cu surprindere că iniţiativa de a afişa portretele preşedinţilor Camerei Deputaţilor a fost distorsionată şi deturnată de cei cărora le-a fost încredinţată această sarcină şi că, alături de marile personalităţi care au condus această instituţie, au fost strecurate portretele unui Alexandru Drăghici, Gheorghe Apostol etc. Văzându-i, nu m-am putut abţine să nu întreb: cine conduce astăzi Camera Deputaţilor, domnul Valer Dorneanu sau nişte funcţionari ai sistemului comunist?

Şi mi-am pus imediat şi alte întrebări:

A fost sau nu o revoluţie anticomunistă în România în decembrie 1989?

Cine şi-a permis să pună semnul egalităţii între democraţia reală reprezentată de Parlament şi dictatura comunistă reprezentată de Marea Adunare Naţională?

Cine şi-a permis să pună semnul egalităţii între victime şi călăii comunişti şi de ce?

Chiar nu se mai ştie cine au fost Alexandru Drăghici, Gheorghe Apostol, Constantin Pârvulescu, Dumitru Petrescu, Ştefan Voitec, Miron Constantinescu, Nicolae Giosan şi ceilalţi conducători ai PMR şi PCR care au umplut gulagul românesc cu elitele ţării noastre şi au încercat să distrugă fibra poporului român prin alimentaţie "raţională", prin lipsă de medicamente, prin lipsă de căldură etc.? Toţi aceştia au pe mâini sângele victimelor lor.

Chiar s-a uitat că în închisorile şi în lagărele de exterminare comuniste au murit zeci de mii de români, de la politicieni ca Gheorghe Brătianu şi Iuliu Maniu, până la ţăranii care s-au opus colectivizării forţate pentru că au crezut în valorile fundamentale ale democraţiei: drepturi individuale, libertatea de exprimare, pluripartidism, proprietate privată?

Ar mai fi mult de spus pentru împrospătarea memoriei celor care cred că unele lucruri se pot uita.

Vă solicit, cu toată responsabilitatea, domnule preşedinte Dorneanu, să dispuneţi înlăturarea imediată a tuturor portretelor din perioada comunistă şi sancţionarea celor vinovaţi de acest lucru.

Şi, dacă, totuşi, doriţi ca portretele respective să fie puse undeva, puneţi-le fie la stâlpul infamiei, fie la coşul de gunoi al istoriei, dar nu în Parlamentul democrat al României.

(Declaraţie consemnată conform materialului depus la secretariatul de şedinţă.)

Domnul Nini Săpunaru:

În ziua în care majoritatea PSD-PUR-UDMR a votat Legea bugetului de stat, Monitorul Oficial a publicat Ordonanţa de Urgenţă nr.148/2002, prin care se constituie un "Fond Special" la dispoziţia Ministerului Lucrărilor Publice, Transporturilor şi Locuinţei.

Guvernul PSD încearcă tot felul de mijloace să acapareze diverse sume de bani, ferit de ochiul opiniei publice, ca apoi miniştrii săi să le folosească cât mai liber, după bunul lor plac.

Astfel, Ordonanţa de urgenţă nr.148/2002, în paranteză fiind spus: adoptată de Guvern în şedinţa din 31.10.2001, dar publicată, - ce coincidenţă!- abia în ziua aprobării Legii bugetului de stat pe anul 2003 de către Parlament, prevede că Ministerul Lucrărilor Publice, Transporturilor şi Locuinţei va putea reţine permanent la dispoziţia sa o sumă reprezentând jumătate din cuantumul anual al cheltuielilor prevăzute în bugetul propriu privind activitatea de privatizare.

Suma se va reţine, de fapt, din veniturile provenind din vânzarea acţiunilor emise de către societăţile comerciale, societăţile şi companiile naţionale şi din dividendele cuvenite MLPTL în calitate de acţionar în numele statului. Această sumă va fi permanent reîmprospătată din veniturile amintite mai sus. Practic, prin această ordonanţă de urgenţă se constituie un fond, în fapt, un Fond Special, care - trebuie spus - nu se regăseşte în proiectul de buget pentru 2003.

Există, aşadar, pericolul real ca acest adevărat Fond Special, de dimensiuni apreciabile, să scape de sub incidenţa oricărui control, să nu fie utilizat în exclusivitate pentru finanţarea activităţilor legate de procesul de privatizare, ci să fie deturnat spre alte destinaţii. Domnul ministru poate vrea să finanţeze cu banii publici o campanie de presă la o anumită televiziune!

Atenţionăm asupra faptului că procesul de privatizare derulat de Ministerul Lucrărilor Publice, Transporturilor şi Locuinţei nu trebuie să însemne cheltuieli suplimentare, ci venituri suplimentare.

De altfel, credem că acest Fond poate fi extrem de uşor manipulat în sprijinirea operaţiunii "Bani pentru partid", pe care PSD a declanşat-o în speranţa că va putea să impună alegerile anticipate.

În Monitorul Oficial nr.863 din 29 noiembrie 2002 a fost publicată Legea nr.631 a Bugetului de stat pentru anul 2003, care prevede la art.22, alin.5, că veniturile din privatizare şi din dividende se vor utiliza în condiţiile prevederilor OUG nr.36/2000 privind unele măsuri pentru diminuarea datoriei publice interne, aprobată prin Legea nr.315/2001. Prin constituirea acestui "Fond special" se încalcă Legea nr.315/2001, lege cu caracter organic şi Legea bugetului de stat pentru anul 2003.

Cerem Ministerului Lucrărilor Publice, Transporturilor şi Locuinţei explicaţii privind necesitatea constituirii acestui Fond Special şi, evident, privind destinaţia sa precisă.

(Declaraţie consemnată conform materialului depus la secretariatul de şedinţă.)

Domnul Corneliu Ciontu:

Dau cuvântul domnului Florin Iordache. Va urma domnul Nicolae Leonăchescu.

Domnul Florin Iordache:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

În ultimii 50 de ani, sportul românesc a fost prezent pe toate cele 5 continente, reprezentanţii săi reuşind să cucerească laurii marilor competiţii mondiale europene şi balcanice, să facă în acest fel ca România să fie mai bine cunoscută în lume.

Tinerii sportivi români au devenit campioni olimpici, mondiali şi europeni, au cucerit laurii unor mari întreceri internaţionale, în confruntări cu sportivi din ţări cu o bogată tradiţie şi rezultate de mare valoare. Toate aceste rezultate se datoresc unui sprijin deosebit din partea statului, asociat cu talentul şi dăruirea sportivilor, priceperea antrenorilor şi o intensă activitate de selecţie şi pregătire asigurate de pe vremea junioratului. Se observă însă că, în ultimii doi ani, Ministerul Tineretului şi Sportului şi Ministerul Educaţiei şi Cercetării, întregul angrenaj de pregătire a sportivilor pentru marea performanţă şi, deci, direcţionarea celor mai talentaţi către loturile reprezentative să sufere şi, implicit, să aducă prejudicii obţinerii unor rezultate deosebite în marile confruntări internaţionale.

În faţa acestei situaţii care poate duce, în viitorii ani, la o slabă reprezentare pe plan internaţional a sportului românesc, propun o serioasă analiză a activităţii tuturor cluburilor sportive şcolare din ţară, cadrele de specialitate să selecţioneze, să pregătească şi să îndrume pe cei mai talentaţi sportivi către marile noastre cluburi. În unităţile sportive şcolare se pot asigura bani mai mulţi pentru selecţia şi pregătirea copiilor şi juniorilor. Numai în felul acesta sportul românesc poate spera că, la viitoarele confruntări internaţionale de anvergură să fie reprezentat cu demnitate de sportivi de înaltă valoare, care să obţină rezultate remarcabile, chiar şi medalii.

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc şi eu.

Îl invit pe domnul deputat Nicolae Leonăchescu. Va urma domnul Pavel Târpescu.

Domnul Nicolae Leonăchescu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Onorat auditoriu,

În zilele de 29, 30 noiembrie şi 1 decembrie 2002, am făcut o deplasare în regiunea Cernăuţi, în raioanele Noua Suliţă, Herţa şi Hotin.

M-au invitat români din satele Vancicăuţi, Stroeşti şi Dinăuţi pentru a sărbători împreună Ziua Naţională a României.

În acelaşi timp, prilejul oferit mi-a permis să cunosc mai bine problematica vieţii lor economice, sociale şi politice, cu buna intenţie de a-i ajuta. La solicitarea lor, le-am dus o substanţială donaţie: 4.336 cărţi necesare procesului didactic, manuale de metodică, literatură, lucrări de istorie etc.

Sunt şcoli cu predare în limba română care au nevoie absolută de manuale şcolare şi material didactic la toate disciplinele care se predau în clasele I - XII.

Bibliotecile româneşti şi, în primul rând, cea din Herţa resimt o lipsă acută de carte românească şi de material iconografic. Cele 122 portrete de scriitori şi voievozi români dăruite şcolilor din Vancicăuţi şi Stroeşti au fost primite cu bucurie şi emoţie. Au acum cu ce să acopere spaţiile goale din clase şi cabinetele didactice, din cancelarii şi din holurile principale.

Partidul România Mare şi-a făcut un ţel din acţiunea de cunoaştere şi sprijinire a românilor din afara graniţelor actuale politice ale României şi în mod deosebit a celor care au avut nefericirea de a fi victimele Pactului asasin Molotov - Ribbentrop.

Dimensiunile răului generat de trupele ruseşti de ocupaţie sunt impresionante. Românii din ţinutul Herţa au fost exploataţi fără milă şi ignoraţi în cererile lor. structurile administrative i-au ignorat la capitolul investiţii, precum şi la capitolele învăţământ, educaţie şi cultură.

Dacă înainte de destrămarea Uniunii Sovietice românii şi ucrainenii se plângeau de crunta opresiune a ocupanţilor ruşi, astăzi ucrainenii au preluat metodele foştilor stăpâni şi oprimă populaţia românească în continuare.

Interdicţia oficială de a duce carte la şcolile româneşti este asociată cu lipsa de interes faţă de editurile locale care ar putea să tipărească aceste cărţi. lipsa locurilor de muncă duce la depopularea satelor.

bisericile duc lipsă de carte religioasă şi se impune desfăşurarea unei puternice acţiuni de sprijin. La biserica din satul Stroeşti-Noua Suliţă lipsesc mineele şi suntem rugaţi să-i ajutăm să le capete.

Nu mai este timp de comentarii şi de critici; nu mai este timp de menajarea unor sensibilităţi bolnave sau de orgolii; nu mai este timp de justificare a incapacităţii de înţelegere prin teorii filozofice elaborate conjunctural; nu mai este timp de aşteptat. A venit vremea acţiunilor insistente spre a veni în sprijinul fraţilor noştri care au supravieţuit celei mai crunte ocupaţii şi acum ne aşteaptă cu o răbdare şi o speranţă de neimaginat.

Lipsa de voinţă politică în acest domeniu şi de fapte concrete ne condamnă. Nu mai este timp pentru declaraţii simandicoase şi nici de investiţii politicianiste; este timpul cărţii româneşti şi în spaţiul uitat al regiunii Cernăuţi! Este timpul măsurilor urgente!

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc şi eu.

Dau cuvântul domnului Pavel Târpescu. Va urma domnul Costache Mircea.

Domnul Pavel Târpescu:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Declaraţia politică prin care încerc să vă reţin atenţia se referă la politica promovată de actualul Executiv în domeniul industriei.

La realizarea unui înalt ritm de creştere economică industria are o contribuţie majoră, rămânând unul dintre principalele sectoare ale economiei naţionale. Politica industrială are în vedere angajarea României pentru crearea unei industrii competitive, deziderat ce are în vedere prevederile conceptului de dezvoltare durabilă adoptat şi aplicat în ultimii ani de majoritatea statelor lumii, ca bază a dezvoltării lor.

În concepţia actualului Executiv, obiectivul general al politicii industriale îl constituie creşterea performanţelor industriei româneşti pentru adaptarea economiei ţării la cerinţele pieţei internaţionale, în condiţiile globalizării economiei mondiale. De aceea România va promova politici industriale ofensive, care să asigure o mai mare adaptabilitate la exigenţele impuse de piaţă, prin întărirea capacităţii agenţilor economici de a face faţă competiţiei pe piaţa internă şi internaţională. Se vor stimula şi accelera procesele economiei, prin crearea, dezvoltarea şi perfecţionarea unui cadru legislativ adecvat, armonizat cu acquis-ul european, dar şi prin deschidere către investiţii străine care vor contribui la valorificarea eficientă a resurselor şi capacităţilor de producţie existente.

Întreaga dezvoltare industrială a ţării este concepută în condiţiile unui înalt nivel al protecţiei mediului înconjurător. Vor fi promovate politici efective de valorificare şi dezvoltare a resurselor umane, pentru însuşirea de noi abilităţi, perfecţionarea şi specializarea în muncă, ca o necesitate într-o perioadă când ajustările structurale sunt profunde. Guvernul acţionează pentru maximizarea politicilor orientate spre cercetare, dezvoltare şi inovare, ca elemente importante ale procesului de dezvoltare a industriei.

Implementarea efectivă a regulilor economiei de piaţă a determinat schimbări în economia ţării, prin creşterea iniţiativei private care a devenit o sursă de creştere economică, contribuind la crearea de structuri de piaţă competitive.

Guvernul Adrian Năstase a stabilit, pentru perioada 2001 - 2004, în politica sa economică, stimularea întreprinderilor mici şi mijlocii, sector reprezentând dezvoltarea economiei de piaţă care constituie un factor important al absorbţiei forţei de muncă disponibile sau disponibilizate.

În acord cu politica europeană de coeziune economică şi socială, România promovează o politică naţională de dezvoltare regională, care are ca obiectiv general pe termen lung diminuarea decalajelor în dezvoltarea regiunilor şi zonelor ţării.

În concordanţă cu programul de guvernare, actualul Executiv susţine şi aplică promovarea coeziunii sociale, în spiritul extinderii practicii vizând participarea societăţii civile la deciziile majore din societatea românească.

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulţumesc şi eu.

Dau cuvântul domnului Costache Mircea. Va urma domnul Ionel Marineci.

Domnul Costache Mircea:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Declaraţia mea de astăzi se intitulează "Naţionalismul - o ciudată controversă contemporană".

În timp ce naţionalismul programatic însuşit şi cultivat ca doctrină politică este satanizat, caricaturizat, stigmatizat, pus la stâlpul infamiei, ca un demers infamant, de către diriguitorii din umbră ai mijloacelor de informare în masă româneşti, coordonate la unison de o eminenţă cenuşie diabolică, găştile internaţionaliste dau cel mai sumbru spectacol cu ocazia Zilei Naţionale şi cu prilejul unor sărbători religioase.

După ce au adus naţiunea în pragul colapsului, debranşând-o de la destinul ei firesc, supunând-o celor mai inumane chinuri, de câteva ori pe an devin brusc naţionalişti de paradă, dând cel mai sumbru spectacol. Pretutindeni coarda naţionalismului menit să spele obrazele unor mafioţi şi unor profitori veroşi este întinsă atât de tare că nu se poate să nu-i plesnească într-o zi peste obrazul de toval, pe grobienii satrapi ai mocirloasei zile de azi.

Tocmai aceia care îi etichetează pe naţionaliştii autentici care şi-au făcut un cult din cinstirea eroilor şi a valorilor naţionale drept extremişti desfăşoară, la 1 Decembrie, pancarte cu numele clanului de mafioţi zis partid, mobilizează grupuri cu steguleţe şi drapele tricolore pe care au lipit, culmea neruşinării, sigla partidului hoţilor şi perverşilor. Tot ei împart, flămânzilor şi goilor aduşi în această stare de hoţia lor fără margini, fasole şi murături cu polonicul partidului perfid.

Aceiaşi impostori pentru care naţionalismul curat al unora nu e bun, pentru că îl cultivă prin comportamentul civic imaculat de fiecare zi, au neobrăzarea de a folosi naţionalismul pentru spălarea periodică a păcatelor celor multe şi grele. Pentru ei naţionalismul e o marfă rentabilă. Când le vine lor bine, naţionalismul nu mai e o formă de extremism, ci un mijloc de orbire a mulţimii şi de sporire a averilor şi aşa fabuloase. Nu putea un fond de investiţii să spolieze milioane de români naivi, dacă nu i s-ar fi adăugat în titulatură şi cuvântul "naţional". Se poate aprecia azi de ce a fost nevoie să se numească FNI - Fondul Naţional de Investiţii, şi nu pur şi simplu Fond de Investiţii, de ce Banca de Scont trebuia musai să fie "Română", şi altele asemenea, Banca Turco-Română. se menţin şi astăzi denumiri cu cuvintele "naţional" şi "român" în titulatură numai pentru a sugera bonitatea şi solvabilitatea, prin includerea la responsabilităţi a statului român. Aşa funcţionează, şi în momentul de faţă, ASIROM, SNTR - Societatea Naţională Tutunul Românesc. Ce o mai fi având astăzi numitul Ioan Nicolae cu naţiunea şi cu România incluse în titulatura firmelor sale este lesne de înţeles. Patronii acestora, mari cotizanţi la bunăstarea şi fericirea baronilor de mucava au constatat, şi ei, că naţionalismul este rentabil pentru derutarea clientelei. În mrejele acestui scenariu macabru, se întrevede o Românie colonială departe de coeziunea şi solidaritatea unui sentiment naţional autentic.

Dacă mă întreabă cineva ce am făcut, eu personal, în ziua de 1 Decembrie sau în întâmpinarea Zilei noastre naţionale, am să le răspund simplu: am organizat întâlnirea cetăţenilor cu patriotul român Ilie Ilaşcu la Buzău şi Râmnicul Sărat.

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulţumesc.

Îl invit la microfon pe domnul deputat Ionel Marineci. Va urma domnul Ioan Sonea.

Domnul Ionel Marineci:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Înainte de declaraţia politică, aş vrea să vă adresez un protest cu privire la modul neelegant în care se înţelege să se facă unele declaraţii politice şi aş vrea să spun numai că eleganţa în exprimare este o dovadă de educaţie.

Domnule preşedinte,

În intervenţia mea de astăzi, am să pun în discuţie succesele politicii externe ale Guvernului Partidului Social Democrat.

În planul politicii externe, Guvernul PSD condus de Adrian Năstase a reconstituit tot ansamblul de relaţii internaţionale în jurul a două obiective fundamentale pentru România: integrarea în structurile euroatlantice şi Uniunea Europeană şi redifinirea relaţiilor României cu vecinii şi cu statele din afara spaţiului european nord-atlantic, ieşind definitiv din izolare. Într-o lume a integrării şi globalizării, cu Europa în plină construcţie a unităţii sale, cu Statele Unite în plin proces de desfăşurare a unor iniţiative globale şi în căutare de noi aliaţi privilegiaţi, Guvernul Partidului Social Democrat a propus ca România să aibă o contribuţie semnificativă la echilibrul şi solidaritatea Europei lărgite şi a partenerilor euroatlantici.

Partidul Social Democrat este convins că România este un partener de încredere pentru aliaţi şi poate deveni o parte a devenirii europene, ca putere globală şi un aliat privilegiat al Statelor Unite în Europa. România este o parte a Europei şi se va integra în structurile acesteia.

Prin politica sa, Guvernul social-democrat a reuşit realizarea unor progrese remarcabile. România a făcut salturi uriaşe, în ultimii doi ani, dar aveam nevoie de o mână de ajutor, de un semnal. La Praga am primit acest semnal. Acum priorităţile Guvernului sunt aceleaşi: intrarea în Uniunea Europeană şi aderarea în 2004 la NATO şi o reordonare a acestora, o schimbare de viteză în ceea ce priveşte unele dintre ele, reverificarea mijloacelor de acţiune.

"Suntem mult prea conştienţi, arăta premierul Năstase, de şansa care ni se oferă, ca să nu ne mobilizăm aşa cum trebuie. Miza acestui moment este de importanţă istorică. El consacră practic reîntoarcerea definitivă a României acolo unde îi este locul, în spaţiul de valori şi de securitate al Occidentului dezvoltat. Dintr-o asemenea perspectivă, efortul nostru, al Partidului Social Democrat, dedicat aderării la NATO şi Uniunea Europeană, este cea mai însemnată investiţie pe care poporul român a făcut-o vreodată, în viitorul său şi, totodată, dovada concretă a asumării destinului nostru de a fi definitiv de partea viitorului, alături de ceilalţi europeni".

Partidul Social Democrat apreciază că suportul popular consistent din România pentru aderarea la Uniunea Europeană şi NATO este unul din elementele pozitive ale tranziţiei noastre către o societate deplin integrată în sistemul economic şi de valori european şi euroatlantic. Finalizarea reformelor ce vor asigura compatibilitatea operaţională vor fi esenţiale pentru atingerea adevăratului nostru obiectiv strategic naţional: consacrarea României ca membru de încredere şi activ al Comunităţii Euroatlantice.

În încheiere, aş vrea să exemplific faptul că vizita recentă a premierului Năstase la Budapesta confirmă redefinirea relaţiilor cu vecinii. Aceasta va determina, sigur, multe comentarii, dar va şi estompa multe din asperităţi.

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc şi eu.

Dau cuvântul domnului Ioan Sonea. Va urma domnul Ştefan Lăpădat.

Domnul Ioan Sonea:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Declaraţia mea se referă la o situaţie interesantă privind blocarea posibilităţii urmării cursurilor de tineri care pleacă în străinătate.

Guvernul nostru a obţinut mari victorii în lupta cu Occidentul: a reuşit să ocupe locurile de servitoare de la palatele noii nobilimi din Anglia, Spania, Germania cu tinere fete din România, a reuşit să cucerească locurile de culegător de căpşuni şi măsline din Spania, a reuşit să scape bugetul românesc de gurile tinere ale informaticienilor, matematicienilor, fizicienilor, medicilor pe care i-a expediat, cu acte în regulă, peste graniţă, victorie cu care chiar se laudă. Nu avem date privind prostituatele şi hoţii care fac concurenţă cu succes celor autohtoni din ţările ocupate.

Din fericire, soldaţii români încă nu au trebuit să lupte. Oricum, prea mulţi români bat la porţile străinilor şi nu ca excursionişti de plăcere. Buni - răi, trebuie să trăiască şi să se adapteze noilor condiţii de mediu. Mulţi au plecat cu totul: şi-au luat părinţi, bunici care să aibă grijă de copii, cât ei, cei în putere, trudesc pe ogor străin, ca să câştige banul pe care ţara, mamă cam vitregă, îl refuză astăzi. Noutatea nu-i copleşeşte, vor să-şi dea copii la şcoala locului, să înveţe limba ţării, să nu piardă legătura cu cartea. Pentru a continua studiile acolo, au nevoie de acte: diplome, certificate, foi matricole din România. Acum începe pătimirea. S-a constituit Centrul Naţional de Recunoaştere şi Evaluare a actelor de studiu în cadrul Ministerului Educaţiei şi Cercetării, care se ocupă cu aceste probleme. Nu menţionăm actele necesare, subliniem doar o cerinţă referitoare la vizarea actelor de studiu în original: "Vizarea poate fi făcută doar de titular sau, în mod excepţional, de o rudă. Trebuie dovedit gradul de rudenie prin procură specială eliberată de un oficiu consular al României în străinătate, plus copie act de identitate titular".

Deşi în urmă cu un an am atenţionat Ministerul Educaţiei şi Cercetării, printr-o interpelare, asupra unor aspecte pe care le implică cerinţele, ca să nu mai vorbim de taxele cerute, lucrurile au rămas la fel. Este clar că un titular de 15 ani plecat în Spania nu poate veni de capul lui în ţară, să umble pe la şcoli, ministere şi apoi să se prezinte la onorata comisie pentru viză. Dacă bunicii sunt şi ei în Spania, trebuie căutate rude prin cătunele patriei care să se ocupe, să te reprezinte, după ce îi "prezinţi" la un oficiu consular pentru a obţine procura specială, care trebuie să ajungă la binevoitoarea rudă, care va bate la câteva uşi în România. Dar ce te faci dacă nu ai rude sau dacă le ai şi nu te pot ajuta? Tu, tată, mamă, trebuie să-ţi dovedeşti gradul de rudenie cu fiul, fiica şi să vii la Bucureşti pentru vizarea certificatului, foii matricole etc. Aceasta, desigur, este grija stăpânirii noastre pentru timpul şi bugetul celui plecat şi pentru ca aceştia să nu-şi uite ţara. Desigur că tonul de mai sus nu rezolvă problema, dar ce s-ar putea face pentru copiii care nu-şi pot continua studiile în străinătate din cauza unor prevederi aberante?

Pentru a vedea că cele prezentate nu sunt poveşti, iată, dau doar cinci cazuri de copii români aflaţi în Spania, care întâmpină greutăţi în continuarea cursurilor, datorită vizelor pe actele de studii: Leonte Angela - certificat de capacitate, foaie matricolă; Scripeţ Larisa - foaie matricolă gimnaziu; Scripeţ Anca - foaie matricolă clasa a X-a; Titus Laura - foaie matricolă gimnaziu; Rus Dorin - diplomă bacalaureat, certificat şcolar, şcoală postliceală, toţi din judeţul Bistriţa şi ca ei sunt zeci, sute.

Cetăţenii străini pot dobândi drepturi în România, prin reprezentanţi, jurişti sau asociaţii şi firme de specialitate. În România, trebuie să te prezinţi personal sau să-ţi cauţi rude pentru a obţine o viză pe un act de studiu de nivel gimnazial sau liceal.

Nu dorim să atentăm, în nici un fel, la sistemul de siguranţă privind utilizarea actelor de studii, dar credem că lucrurile trebuie abordate diferenţiat şi realist, şi nu vedem de ce o persoană aflată în străinătate nu ar putea fi reprezentată corect în România de către o persoană juridică română şi care poate prezenta garanţii cel puţin cât o rudă îndepărtată cu delegaţie. De ce nu pot inspectoratele şcolare sau asociaţiile, firme specializate, cum este, de exemplu, Asociaţia Româno-Spaniolă, cu personalitate juridică, să se ocupe de aceste demersuri birocratice şi plătind taxele fără a mai pune oamenii pe drumuri şi la cheltuieli să rezolve problemele de mai sus. Sau să înţelegem că trebuie să treacă totul pe la cineva anume, cu ceva anume şi îi e mai uşor cu titularul sau delegatul decât cu reprezentantul unei structuri juridice?

Solicităm Ministerului Educaţiei şi Cercetării să cerceteze, să finalizeze şi să accepte accesul la Centrul Naţional de Recunoaştere şi Evaluare pentru vizarea actelor de studiu prin persoane juridice române care pot reprezenta interesele unor români aflaţi în străinătate, aşa cum, de altfel, o fac la ambasade, la Ministerul de Externe sau Ministerul Justiţiei.

mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulţumesc.

Dau cuvântul domnului Ştefan Lăpădat. Va urma domnul Tamas Sandor.

Domnul Ştefan Lăpădat:

Domnule preşedinte,

Domnilor colegi,

Un S.O.S. pentru Şcoala nr.7 "Teodor Costescu" din municipiul Drobeta-Turnu-Severin.

Construirea unui nou cartier de locuinţe în Crihala de Nord-Vest, în municipiul Drobeta-Turnu-Severin, în anii 1982 - 1986, a generat procesul de concentrare demografică, ponderea mare având-o familiile tinere şi implicit creşterea numerică a copiilor de vârstă şcolară.

La solicitările părinţilor, Inspectoratul şcolar judeţean Mehedinţi înaintează demersurile către Primăria locală, în scopul de a prinde în Programul de investiţii construirea unui nou local de şcoală.

Lucrările sunt demarate în anul 1990, investiţia fiind evaluată la cifra de 33 de milioane. Amplasată pe o suprafaţă de aproape 2 ha, şcoala se deosebeşte de alte unităţi prin planul construcţiei şi al repartiţiei celor 74 de încăperi cu diferite destinaţii, precum şi prin arhitectura deosebită. Inaugurarea noului local de şcoală are loc la data de 15 septembrie 1997, sub presiunea Inspectoratului şcolar judeţean de a descongestiona alte două şcoli, pentru eliminarea celor două sau trei schimburi de elevi. Această situaţie a determinat darea în folosinţă a clădirii în proporţie de 50%, sub denumirea de Şcoala cu clase I - VIII nr.7 "Teodor Costescu".

Lipsa fondurilor financiare a dus la elaborarea deciziei Primăriei de a trece în regim de "conservare" a trei componente ale investiţiei nefinalizate care dau individualitate unităţii şcolare, şi anume: Sala polivalentă de sport, Sala cu bazin de înot, cu apă reglabilă termic şi Sala pentru activităţi culturale (prevăzută cu scenă şi balcoane). În prezent, conservarea obiectivelor este înlocuită de procesul de degradare fizică sub acţiunea conjugată a factorilor naturali şi chiar a celui uman.

Ce urmări ar avea finalizarea investiţiei? De 4 ani de zile, aici se desfăşoară majoritatea cercurilor pedagogice şi alte activităţi judeţene, interjudeţene şi chiar naţionale, ceea ce îi va atribui rolul de centru metodologic pentru activităţile didactic; obţinerea de performanţe de către elevi şi de către personalul didactic la diferite niveluri; autofinanţarea unităţii şcolare; perspectiva de a deveni liceu şi chiar universitate; prevenirea şi combaterea abandonului şi absenteismului şcolar.

Apelez la Ministerul Educaţiei şi Cercetării, Ministerul Administraţiei Publice şi Ministerul Lucrărilor Publice, Transporturilor şi Locuinţei ca prin eforturi conjugate să găsească resursele financiare pentru salvarea Şcolii nr.7 de la distrugere, fiind necesară suma de circa 20 miliarde lei.

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulţumesc.

Dau cuvântul domnului Tamas Sandor. Va urma domnul Iulian Mincu.

Domnul Tamas Sandor:

Vă mulţumesc.

Domnule preşedinte de şedinţă,

Stimaţi colegi,

Cu această ocazie, aş vrea să vă atrag atenţia şi totodată să fac cunoscută opinia şi unele observaţii ale Camerei de Comerţ şi Industrie din judeţul Covasna asupra proiectelor de lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.129/2002 şi Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.156/2002 referitoare la activitatea Camerelor de Comerţ şi Industrie din România.

Argumentaţia Guvernului bazată pe teoria divizării Camerelor de Comerţ şi Industrie ca persoane juridice este contrară principiilor de drept, pentru că, Camerele de Comerţ şi Industrie sunt persoane juridice de drept privat, iar divizarea acestora nu poate fi decisă printr-o ordonanţă de Guvern.

Potrivit articolelor 1 şi 2 din Decretul-Lege nr.139/1990, referitoare la Camerele de Comerţ şi Industrie din România, acestea sunt organizaţii obşteşti, autonome, neguvernamentale, persoane juridice constituite voluntar, din iniţiativa comercianţilor. Este evident că, în cazul ordonanţelor de urgenţă sus-amintite, statul se substituie abuziv adunării generale a constituenţilor Camerelor de Comerţ şi Industrie, ca persoană juridică. Este, totodată, inadmisibil ca, din divizarea unei persoane juridice neguvernamentale de drept privat, să rezulte o persoană juridică de drept public.

În expunerea de motive, Guvernul recunoaşte că, anterior ordonanţei de urgenţă, Oficiul Registrul Comerţului a funcţionat fără personalitate juridică în cadrul Camerelor de Comerţ şi Industrie şi că, în noua sa structură, este o persoană juridică nou înfiinţată, cu statut de instituţie publică în subordinea Ministerului Justiţiei.

În acest caz, afectarea unui patrimoniu este în sarcina celui care are iniţiativa înfiinţării noii persoane juridice, şi nicidecum a Camerei de Comerţ, al cărei patrimoniu privat este intangibil şi care, prin această măsură, este naţionalizat în mod abuziv. Este dreptul statului, desigur, să încredinţeze activitatea de administrare a Registrului Comerţului cui doreşte, dar nu pe seama patrimoniului privat al Camerei de Comerţ şi Industrie.

Participarea Oficiului Registrului Comerţului la obţinerea bunurilor mobile şi imobile ale Camerei de Comerţ şi Industrie este un argument nefundamentat juridic din partea Guvernului. Ordonanţele de urgenţă vorbesc de bunuri cu care au fost dotate Oficiile Registrului Comerţului şi birourile unice. Aceste structuri nu au avut niciodată personalitate juridică şi, în consecinţă, nici patrimoniu propriu.

În realitate, bunurile sunt proprietatea Camerelor de Comerţ şi au fost folosite în activitate de către Oficiul Registrului Comerţului şi birourile unice, atât separat cât şi în comun cu alte compartimente funcţionale ale Camerei de Comerţ. Oficiile Registrului Comerţului nu au avut niciodată un buget propriu şi contabilitate proprie.

Se pune întrebarea dacă ne putem aştepta ca, pe această linie de gândire, Camerele de Comerţ şi Industrie să fie deposedate şi de celelalte activităţi, împreună cu bunurile procurate de acestea. Nu cred că poate Guvernul să atenteze la proprietatea privată a Camerelor de Comerţ, nemaivorbind de faptul că, nici până prezent, nu li s-a restituit, în baza Legii nr.10/2001, fostele bunuri imobile preluate abuziv de către stat.

În consecinţă, stimaţi colegi, sunt convins că veţi analiza corespunzător cele semnalate şi că veţi vota măsuri care să conducă la un act normativ în concordanţă cu principiile generale de drept a cărui aplicabilitate să servească în mod real comunitatea de afaceri din România.Vă mulţumesc pentru atenţia acordată.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc şi eu.

Domnul Iulian Mincu:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

În declaraţia mea politică care este intitulată "Este corupţia atât de mare în România? Şi dacă este, cine o promovează?", vreau să redau situaţia pe care o comunică Banca Europeană de Reconstrucţie şi Dezvoltare împreună cu Banca Mondială foarte recent. România ocupă locul 4 în rândul statelor din Europa Centrală şi Sud-Est, inclusiv Comunitatea statelor independente.

Faptele descoperite recent la aparatul partidului de guvernământ PSD în Ialomiţa susţin adevărul celor menţionate de BERD.

1. Astfel, conform declaraţiei înregistrate a firmei DERPAN, firmă ce a câştigat licitaţia pentru aprovizionare cu cornuri în cadrul "Cornuri şi laptele în 8 judeţe", a trebuit să doneze Fundaţiei de partid "Ialomiţa 2000" suma de 250 milioane de lei dintr-un miliard pe care l-a primit. Fundaţia are ca preşedinte pe George Savu, preşedintele Consiliului judeţean Ialomiţa şi vicepreşedinte pe senatorul PSD, Elena Sporea, iar în conducere, peste 80 de primari, viceprimari şi funcţionari de partid.

2. Fundaţia a mai primit la data de 5 martie 2002, cu 9 zile înainte de pronunţarea hotărârii judecătoreşti de înfiinţare a acestei fundaţii suma de 250 de milioane de lei de la M.M. Data SRL, sponsorizare, de altfel, ilegală. Această firmă are ca acţionar pe Mosessonn Mihael Dorn, cetăţean român care deţine 20% din acţiuni, pe Mosessonn Cristian Zaharia cu acelaşi procent şi pe Mosessonn Zaharia, cetăţean israelian ce deţine 60% din părţile sociale. Societatea înfiinţată în 1998 se ocupă cu lucrări de instalaţii şi izolaţii, are 83 de salariaţi şi a avut la nivelul anului 2001 un profit de 36,9 miliarde lei. Ea a efectuat lucrări şi în judeţul Ialomiţa plătite din bani publici.

3. La data de 17 iunie 2002, Fundaţia "Ialomiţa 2000" a primit prin Societatea Commixt, societate anonimă Urziceni din partea omului de afaceri Radu Vasile - Urziceni spaţiul fostei cofetării Dalia cu o suprafaţă de 178 de m² situată central pe Calea Bucureşti-Urziceni cu suma de numai 48 de milioane de lei, deşi preţul de piaţă este de 1 miliard de lei. Actele au fost semnate din partea fundaţiei de Constantin Găianu, iar actele de intabulare au fost făcute la primărie la 17 iunie 2002. Radu Vasile are datorii la stat de 35 de miliarde de lei şi afacerile sunt considerate falimentare. Care este scopul donaţiei?

4. Fundaţia "Ialomiţa 2000" a primit, de asemenea, un spaţiu comercial de 300 m², aflaţi în administraţia Urban, societate anonimă în valoare de 480 de milioane de lei la o sumă sub 400 de milioane de lei.

5. Fundaţia a primit tot în acest an cabana Misleanu, fostă reşedinţă de protocol a lui Ceauşescu, evaluată la licitaţie cu suma de 7 miliarde lei, la preţul de 1 miliard de lei.

Prin aceste cumpărări simulate se ascund de fapt donaţii ilegale la care participă organele de guvernământ.

6. Fundaţiile lui Cristinel Savu, fiul lui Gheorghe Savu, situate în Bucureşti sunt amestecate în afacerile PSD Ialomiţa şi contribuie, în zona fabricilor de alcool, traficului de carne şi altele, la transferul de bani ale tatălui.

7. Într-o discuţie recentă cu oameni apropiaţi, Savu a spus textual "stau atât de bine, încât copiii şi nepoţii mei nu vor avea nici o problemă în următorii 200 de ani", închei citatul.

Ceea ce se întâmplă în Ialomiţa, se întâmplă şi în alte judeţe. Corupţia este promovată de putere şi ea se găseşte şi la originea sărăciei atât de mare în care trăieşte poporul român. Mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc.

Doamna Mihaela Ionescu:

Domnule preşedinte de şedinţă,

Dragi colegi,

Pentru ca Bucureştiul mult iubit în care ne-am născut şi trăim să-şi merite locul clar în galaxia capitalelor europene, el trebuie să aibă, în afară de clădiri somptuoase şi drumuri fără gropi, trotuare fără dâmburi, o viaţă culturală şi socială activă, locuri de recreere. Marile capitale se mândresc cu monumentele lor, cu statui, cu fântâni. La noi, din toate câte puţin, cam nimic de- ajuns.

Oraşul Iaşi se poate mândri cu vreo 200 de statui care-i oferă farmec şi prestanţă deosebită. Conducătorii urbei lui Bucur, în primii ani ai comunismului şi-au permis, în zelul lor de iconoclaşti inculţi, să dărâme statuia lui Carol I, opera marelui sculptor Mestrovici. Muzeul din Zagreb, oraşul natal al sculptorului, se oferise să preia statuia şi să o expună. Statuile lui Lascăr Catargiu, Tache Ionescu au fost şi ele puse pe făraş, ştirbind bulevardul Magheru şi Piaţa Romană de două lucrări monumentale. S-au construit, în schimb, statui pentru personalităţi străine ale momentului: Lenin, Stalin, Soldatul sovietic. Unele au fost ulterior mutate (este cazul Soldatului sovietic care se află acum la Cimitirul din cartierul Aviaţiei), altele dărâmate după toanele istoriei.

Până în 1989, machete de statui erau testate, când în sus, când în jos, fie în Piaţa Romană, fie în Piaţa Obor.

În ultimii 12 ani, în Bucureşti s-au construit doar cele două statui din Piaţa Palatului. Au mai fost şi unele statui de mici dimensiuni, busturi, dintre care am putea enumera pe cele ale Mareşalului Antonescu, care a fost ulterior acoperit cu o ladă, ca o cadână ascunsă după voal.

Dar cu Caragiale ce aveţi? Statuia marelui dramaturg se tot plimbă în ultimii 12 ani, aflându-se acum la al treilea domiciliu; ba în curtea Editurii "Cartea Românească", ba pe strada Maria Rosetti, colţ cu strada Caragiale în apropierea casei unde locuise "Nenea Iancu". Hodoronc-tronc, cineva a hotărât să mute statuia de azi pe mâine, că doar e anul Caragiale, fără să mai aibă "puţintică răbdare" şi a mutat-o drept în faţa Teatrului Naţional. Aici, printre flori şi parkinguri, strivit parcă de vecinătatea Intercontinentalului, a fost surghiunit Caragiale la nivelul ierbii, amplasat direct pe pământ, fără soclu, spre deliciul căţeilor. Se cunoaşte importanţa pe care clasicii o dădeau amplasamentului statuilor monumentale, precum şi a celor destinate expunerii interioare. A transporta anapoda o statuie de colo până colo, fără a ţine seama de cadrul înconjurător, demonstrează fie un amatorism hei-rupist, fie o indolenţă crasă faţă de valorile neamului şi faţă de aspectul pe care trebuie să-l aibă o capitală europeană.

Personal, am încercat, timp de un an şi jumătate, să ajut o parohie să obţină o aprobare pentru mutarea unei statui a sculptorului Anghel în perimetrul aceluiaşi sector, sectorul 1. Acordul Ministerului Culturii a durat aproape un an, parohia s-a arătat dispusă ca, în cazul în care nu este posibilă strămutarea statuii, să suporte costurile legate de confecţionarea unei replici artistice. Până în prezent, demersul s-a pierdut în hăţişul birocratic dintre Primăria Capitalei şi cea a sectorului 1, cerându-se parohiei, adică beneficiarului, ba o schiţă de amplasament cu cote, ba detalii despre clădirile înconjurătoare, demonstrând că mutarea unei statui este, practic, imposibilă şi totuşi, în cazul statuii lui Caragiale, mutarea s-a făcut cât ai bate din palme, obţinându-se probabil aprobările înainte ca acestea să fie cerute. Mă întreb dacă nu ar fi fost poate mai bine să se comande şi să se realizeze în urma unui concurs o altă statuie a marelui dramaturg la dimensiunile care să armonizeze cu clădirile înconjurătoare, adică Teatrul Naţional cu 7 nivele, Hotelul Intercontinental 23 nivele sau măcar la nivelul soclurilor pe care-l au statuile lui Mihai Viteazul şi celelalte statui din Piaţa Universităţii. Aceasta pentru a se evita minimalizarea până la derizoriu a unei statui care se pierde în peisaj, dovedind un total dezinteres pentru respectarea oricăror reguli ale urbanismului european. Mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulţumesc.

Domnul Dumitru Bălăeţ:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi deputaţi,

Declaraţia mea politică de azi priveşte scoaterea abuzivă din bugetul de stat pe 2003 a investiţiei privind finisarea noii clădiri a Bibliotecii Naţionale ca local de bibliotecă.

După cum se ştie, această investiţie a existat în toate bugetele de stat ale anilor anteriori. Ea a reprezentat doar o continuare şi se preleva în mod necesar în structura bugetară de perspectivă. Din păcate, Ministerul Culturii şi Cultelor, în bugetul căruia se afla această investiţie, a planificat-o pe un număr mult prea mare de ani, ceea ce a făcut ca finisarea Bibliotecii Naţionale să se facă mult prea încet şi în dauna culturii ţării şi a intrării noastre în rândul popoarelor civilizate, care îşi ordonează la milimetru, cibernetiza, informaţia intelectuală circulabilă pe mapamond. Departe de a crea condiţiile adecvate pentru a face şi noi acelaşi lucru - posibil numai prin intermediul unei Biblioteci Naţionale puternice, cu spaţiu adecvat, conform normelor internaţionale actuale de bibliotecă - iată ne bălăcim în continuare în, de-acum, tradiţionala noastră inconştienţă pe această linie.

Ministerul Culturii şi Cultelor, sub înalta oblăduire a domnului academician, profesor doctor Răzvan Theodorescu, nu numai că a încetinit ritmul finisării construcţiei noii Biblioteci Naţionale, ci a scos-o definitiv din preocupările sale, cedând-o Guvernului, spre a fi transformată în birouri guvernamentale.

Credeam că, în urma sancţionării drastice a unei asemenea absurdităţi de către opinia publică internă şi internaţională, se va reveni la o situaţie normală. Domnul prim-ministru Adrian Năstase chiar promisese acest lucru în cursul acestei veri prin anunţarea unei scrisori pe care urma să o trimită Parlamentului. Iată însă că acea scrisoare nu se cunoaşte de către parlamentari, iar cele 4 luni care au trecut de la anunţarea ei, nu au dat satisfacţia cerută de către opinia publică.

O vină mare în acest sens o are şi conducerea Parlamentului nostru, care nu a clarificat situaţia, iar la discutarea bugetului de stat pe 2003 nu a luat în seamă amendamentul propus de noi, de reintroducere a investiţiei Biblioteca Naţională în bugetul Ministerului Culturii unde-i era locul. Grupurile parlamentare ale partidului de guvernământ au votat, evident la comandă, împotriva acestui amendament, fără nici un fel de motivaţie logică, pertinentă, ceea ce pune sub semnul întrebării pretenţiile europeniste ale guvernanţilor noştri, cinstea şi conştiinţa lor faţă de cultura naţională.

Încetarea investiţiei pentru noul local al Bibliotecii Naţionale şi finisarea acestuia în alte scopuri decât cele pentru care a fost construit, constituie o eroare politică cu urmări incalculabile, ea ne pune în imposibilitatea de a ne organiza informaţia intelectuală, de a o putea primi de pe mapamond în propria noastră cultură şi de a putea oferi ceea ce avem, pe această cale, omenirii. În loc să putem folosi cele peste 13 milioane de cărţi aflate în Biblioteca Naţională, folosim abia 900 de mii, în loc să avem peste 3000 de cititori zilnic, abia dacă avem 300, în loc să avem o civilizaţie superioară, cibernetizată a serviciilor de bibliotecă, avem doar o mizerie a acestora. Şi nu numai aici, ci în toată ţara, căci toate serviciile de bibliotecă ale ţării depind de serviciile Bibliotecii Naţionale.

Iată de ce încetarea investiţiei Biblioteca Naţională este un moment atât de grav în cultura română.

Soluţii pentru a reveni la o situaţie normală în această privinţă există, lipseşte, din păcate, voinţa politică. Aceasta este problema gravă la care guvernanţii noştri sunt obligaţi să răspundă în faţa intelectualităţii române, a poporului român. Mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc.

Doamna Smaranda Ionescu:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Scopul venirii mele la această tribună este să vă comunic un eveniment care consider că interesează în mod deosebit Parlamentul. O coincidenţă fericită a făcut ca la sfârşitul lunii noiembrie, chiar pe data de 21, Uniunea Interparlamentară să obţină în cadrul Adunării ONU, statutul de observator. Asta înseamnă că fiecare din parlamentele ţărilor existente are acces direct la toate comisiile specializate şi la Consiliul de Securitate cu acest statut de observator. În felul acesta, reforma structurală prin care trece ONU antrenează şi parlamentele după o strădanie de 10 ani care a fost susţinută de Uniunea Interparlamentară.

Cred că este cazul să beneficiem de acest nou statut, să ne revizuim puţin atitudinea în ceea ce priveşte separarea puterilor în stat şi să facem, aşa cum s-a subliniat în toate luările de cuvânt, ca parlamentul să-şi recapete rolul pe care-l are într-un stat de drept şi într-o democraţie reală şi să fie cel care să colaboreze cu guvernul şi nu să-i fie subordonat.

De aceea, prin această informaţie directă şi printr-un contact direct cu cei care hotărăsc la ONU tot ceea ce apoi ni se comunică, cred că vom reuşi şi trebuie să ne străduim să facem lucrul acesta, să selecţionăm mai bine actele legislative pe care le vom lucra şi le vom adopta şi, de asemenea, să stăvilim avalanşa de ordonanţe de urgenţă. Este un moment favorabil care coincide cu acceptarea noastră pentru discuţiile de aderare la NATO, este momentul în care Europa se transformă prin aceste noi intrări în Uniunea Europeană, unde ne va veni şi nouă rândul şi trebuie să ne aliniem tuturor celor care nu desconsideră parlamentul, ci, din contră, precum s-a văzut, îl folosesc şi trebuie să facem şi noi la fel.

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc şi eu.

Domnul Ioan Băncescu:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Sunt deputat în Circumscripţia electorală nr.35 Suceava. Menţionez că până la data de 12 octombrie a.c. am făcut parte din Grupul parlamentar Social-Democrat şi Umanist. În intervalul 12 octombrie - 2 decembrie 2002 mi-am desfăşurat activitatea parlamentară ca deputat independent. Declar că, începând cu data de astăzi, 3 decembrie 2002, ader la Grupul parlamentar al Partidului România Mare al cărui membru am devenit pe data de 29 noiembrie a.c. Vă mulţumesc. (Aplauze din partea stângă a sălii.)

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc şi eu.

Domnul Ioan Mocioi:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

La prima noastră întâlnire pentru declaraţii politice, după sărbătorirea Zilei Naţionale a României la 1 Decembrie 2002, îmi exprim nemulţumirea faţă de modul în care reprezentanţii partidului de guvernământ au organizat la nivelul unor judeţe această manifestare a unităţii poporului român şi de omagiere a celor care au contribuit la realizarea, după primul război mondial, a României Mari, dorinţă milenară a neamului.

În esenţă, contest hotărârea prefecţilor şi conducătorilor PSD de a nu oferi cuvântul reprezentanţilor din partidele de opoziţie la manifestările publice din aceste reşedinţe de judeţe, dedicate Zilei Naţionale.

Reprezentanţii Partidului România Mare s-au simţit ofensaţi pentru că nu li s-a dat dreptul de exprimare, de subliniere a semnificaţiei fundamentale a acestei zile din istoria poporului român. Aşa s-a întâmplat la Târgu Jiu, unde, ca, de altfel, în toată ţara, se încearcă sistematic reprimarea atitudinii şi a glasului partidelor de opoziţie şi îndeosebi a Partidului România Mare.

Totodată, contest măsura luată ca în cuvântările reprezentanţilor PSD la această manifestare, să nu se rostească sintagma "România Mare", negându-se astfel visul de aur al românilor de pretutindeni, elementul de bază care se cerea subliniat la o asemenea întrunire festivă dedicată unirii.

De asemenea, evenimentele istorice evocate au fost insuficient prezentate de reprezentanţii PSD, unii dintre ei fiind neglijenţi în aprecierile făcute, alţii, care au citit unele texte, dovedind că n-au citit niciodată în întregime vreo carte de istorie a patriei.

Ca urmare, aşteptându-se la un astfel de model de organizare a întrunirii, defavorizată şi de frigul şi ploaia respingătoare, în agora festivităţii s-au prezenatat la Târgu Jiu puţini participanţi. Pentru a se putea desfăşura întrunirea, au fost aduşi mai mulţi militari şi numeroşi elevi de la şcolile din oraş.

Pentru a fi prezenţi şi alţi cetăţeni la festivitate, li s-a promis în presă că li se pun la dispoziţie 400 de porţii de fasole cu ciolan de porc, deşi este postul Crăciunului, precum şi atrăgătorul vin fiert. Evident, au fost prezenţi şi săracii străzii cărora însă nu li s-a oferit şi vinul fiert, de altfel, nepotrivit cu fasolea fiartă în cazanele unităţii militare din localitate.

Evident, răsunetul acestei organizări, nepotrivit unui astfel de moment evocator al Marii Uniri, a stârnit zâmbete cât şi amărăciune la Târgu Jiu, lângă mausoleul Ecaterinei Teodoroiu, eroina poporului român, simbol al jertfei pentru unitatea naţională. Vă mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc. Cu aceasta, prima parte a lucrărilor de astăzi s-a încheiat. Vă doresc o zi bună!