Parliamentary debates

Lucrările au fost conduse de domnii Valer Dorneanu, preşedintele Camerei Deputaţilor, şi Nicolae Văcăroiu, preşedintele Senatului, asistaţi de domnii Constantin Niţă, secretar al Camerei Deputaţilor, şi Puskás Zoltan-Valentin, secretar al Senatului.

Domnul Valer Dorneanu:

Doamnelor şi domnilor senatori şi deputaţi,

Vă rog să-mi permiteţi să declar deschisă şedinţa comună a Senatului şi a Camerei Deputaţilor, anunţându-vă că din cei 484 de parlamentari şi-au înregistrat prezenţa 419, fiind absenţi 65.

Stimaţi colegi,

Birourile permanente ale celor două Camere au adoptat proiectul ordinii de zi şi al programului de lucru în forma în care v-au fost distribuite. La această formă, fac precizarea că punctul 2, cel cu privire la rezolvarea unor texte divergente la Legea pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 81/2000, nu mai poate rămâne înscris pe ordinea de zi, fiindcă nu a fost votat raportul de mediere de Camera Deputaţilor.

În aceste condiţii, pe ordinea de zi rămân: punctul 1, cu angajarea răspunderii Guvernului asupra proiectului de Lege privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, şi punctele 3 şi 4,: numirea unui titular şi a unui membru supleant în Consiliul Naţional al Audiovizualului şi numirea directorului general al Agenţiei Naţionale de Presă "Rompres".

La ordinea de zi difuzată sunt obiecţiuni? Da.

Domnul deputat Bolcaş.

Domnul Augustin Lucian Bolcaş:

Domnilor preşedinţi,

Domnule prim-ministru,

Stimaţi colegi,

Ca o chestiune de procedură, ridic în faţa Domniilor voastre neconstituţionalitatea înscrierii pe ordinea de zi a punctului privind asumarea răspunderii Guvernului pentru Legea, intitulată generic, anticorupţie.

Este un moment grav, zic eu, pentru viaţa noastră parlamentară şi, deci, pentru viaţa noastră democratică admiterea înscrierii pe ordinea de zi a acestui punct privind asumarea răspunderii.

Nu vreau să intru în dezbateri sterile legate de texte şi de interpretări juridice. Nu vreau, în acelaşi timp, să vă răpesc timpul cu conotaţii politicianiste care nu au nici un fel de relevanţă şi de substanţă.

Vreau să vă spun doar că textul constituţional este clar şi univoc: asumarea răspunderii Guvernului se poate face pentru o lege. Singularul textului nu este interpretabil nici juridic, nici politic.

Ceea ce ne prezintă azi Guvernul sub titulatura de lege nu este din punct de vedere juridic actul normativ ce se vrea a fi impus. Nu este din punct de vedere juridic un asemenea act, pentru că el contravine în modul cel mai direct şi categoric art. 12 din Legea nr. 24/2000 privind tehnica legislativă, pe care mulţi au uitat-o. O lege este constituită, conform acestui articol, din reglementări de acelaşi nivel şi având acelaşi obiect, iar obiectul nu este definit prin susţinerile iniţiatorului, ci din cuprinsul legii.

Titlurile şi capitolele înseamnă, cel puţin din punctul meu de vedere, 17 legi separate, care nu au decât o trăsătură de unire: dorinţa Guvernului ca prin acest act de asumare a răspunderii să-şi impună discreţionar punctul de vedere, în dispreţul dezbaterilor parlamentare.

Este greu să vorbeşti despre asta fără să ai o conotaţie emoţională sau despre un anume partizanat politic, şi în aceste condiţii nu pot face susţinerile mele decât apelând la rigorile doctrinarilor în materie atât politică, cât şi constituţională.

Se spune clar că inovaţia aceasta a Guvernului, chiar dacă sub aspect strict formal lucrurile pot fi rezolvate prin trimiterea la textul Constituţiei, fiind vorba de un proiect de lege, în realitate acesta vizează nu un domeniu distinct, ci un domeniu foarte larg, practic, scopul fiind ca acest text să nu mai fie supus discuţiei forului legislativ, şi concluzia este foarte corectă: democraţia înseamnă, în primul rând, dialog.

"Dumneavoastră aţi dovedit din nou, stimaţi colegi din actuala putere, că nu ştiţi să exersaţi dialogul." - citat din susţinerile domnului deputat, prof. univ. dr. Adrian Năstase din şedinţa Camerelor comune din 12 mai 1999.

Iertaţi-mă, dar în Drept există un principiu: adevărurile rămân imuabile în continuarea curgerii timpului. Ceea ce aţi spus atunci este şi logic, şi adevărat, şi bine aţi făcut că aţi spus-o. Atunci, ca şi acum, se punea o problemă poate prea actuală în zilele noastre: de supravieţuire a parlamentarismului sau de acceptare a dictaturii Executivului.

Nu putem accepta că există condiţii şi conotaţii care să permită ca, sub titlu de lege, să treacă o adunare eclectică ce vizează dispoziţii cu caracter penal, civil şi comercial, unite sub acest steag iluzoriu al luptei împotriva corupţiei.

Faţă de susţinerile mele, ce se doresc a fi corecte şi echilibrate, resping categoric ideea de presă a intenţiei noastre de a împiedica Guvernul să declanşeze după doi ani şi jumătate de guvernare lupta împotriva corupţiei.

Noi nu suntem împotriva luptei contra corupţiei, ci suntem pentru lupta împotriva corupţilor.

În aceste condiţii, vă rog să constataţi că înscrierea pe ordinea de zi a dezbaterii sub titlul de lege a acestui act este neconstituţională pentru că este vorba de un act pentru care Guvernul nu-şi poate asuma răspunderea conform art. 113 din Constituţie.

Şi acum, pentru a încheia, v-am reţinut atenţia în mod deosebit, vreau să fac apel personal la cei care pentru mine, în sistemul nostru constituţional, alături de instituţia prezidenţială, reprezintă garanţii echilibrului puterilor în stat, echilibru însemnând şi ierarhie a puterilor în stat, la cei care pentru mine reprezintă, alături de preşedinte, garanţii democraţiei şi adevăratei dezbateri parlamentare, la preşedintele Senatului României şi la preşedintele Camerei Deputaţilor, care să nu permită înscrierea pe ordinea de zi, ca esenţa democraţiei, esenţa parlamentarismului, dezbaterea limpede şi deschisă să fie transferată din pretoriul Parlamentului pe sticlele televizoarelor, la care fiecare are acces când şi cum poate, să respecte demnitatea funcţiilor cu care au fost învestiţi, să participe la adevărate dezbateri parlamentare, şi nu să ne oblige pe noi să fim transformaţi în agenţi guvernamentali care ascultăm o lecţie pe care ne-o predă Guvernul, pe care, de fapt, noi ar trebui să-l cenzurăm.

Este o problemă gravă, spun eu, pentru că ţine însăşi de existenţa reală a parlamentarismului democratic în acest moment la noi.

Pentru aceste considerente, vă solicit ca să constataţi neconstituţională includerea pe ordinea de zi a acestui punct.

Vă mulţumesc. (Aplauze în rândurile opoziţiei.)

Domnul Valer Dorneanu:

Domnul deputat Boc, din partea P.D.

Domnul Emil Boc:

Domnule prim-ministru,

Domnilor preşedinţi,

Domnilor miniştri,

Doamnelor şi domnilor,

Partidul Democrat solicită eliminarea punctului 1 de pe ordinea de zi, întrucât angajarea răspunderii Guvernului are, aşa cum s-a menţionat aici, accente neconstituţionale.

În susţinerea argumentaţiei noastre, evident, ne vom referi acum doar la chestiuni de natură procedurală.

Chestiunile de fond le vom aborda eventual într-o altă dezbatere.

"Numai depunerea acestui proiect de lege reprezintă un eşec al democraţiei.", spunea prim-vicepreşedintele P.D.S.R., vicepreşedintele Camerei Deputaţilor, domnul profesor universitar doctor Adrian Năstase, cu ocazia angajării răspunderii Guvernului în 12 mai 1999, cu privire la un proiect de lege privind unele măsuri pentru accelerarea reformei în economie.

Spunea Domnia sa cu aceeaşi ocazie: "Continuaţi să trataţi Parlamentul ca pe o anexă a Executivului." De asemenea, Domnia sa spunea: "Se argumentează prin deficitul de reformă pentru a se ajunge la un deficit de democraţie." De asemenea, spunea Domnia sa: "Vă rog să observaţi din nou că, de data aceasta, Guvernul vine nu cu ordonanţe de urgenţă, pentru că cei care-l monitorizează din exterior le-au spus clar că nu mai este acceptabilă această practică, jocurile acestea, promisiunile care se fac prin ordonanţe şi care apoi sunt schimbate în Parlament. De aceea, pe nişte chestiuni care sunt tehnice, până la urmă, şi care în nici o legislaţie din lume nu ar fi trebuit să formeze obiect pentru angajarea răspunderii, Guvernul vine, pentru că are nevoie de anumite legi în următoarele două-trei săptămâni."

Iată, doamnelor şi domnilor, o faţetă a lucrurilor.

Partidul de guvernământ, atunci când era în opoziţie, era ferm împotriva unei asemenea practici pe care, şi la vremea aceea, o considera neconstituţională. Ce s-a schimbat între timp? S-a schimbat Constituţia cumva şi nu ştim noi? Nu am auzit să se fi schimbat Constituţia între timp.

Ne-am reamintit însă faptul că în 1999 Guvernul îşi angaja răspunderea asupra a 5 legi. De data aceasta,

Guvernul Adrian Năstase îşi angajează răspunderea asupra a 17 legi. Aceasta este schimbarea radicală.

De asemenea, se poate observa că acum, în 2002,

Parlamentul a devenit pentru Guvern un ghişeu pentru înregistrat ordonanţe de urgenţă şi proiecte de legi prin care se angajează răspunderea Guvernului. Când spun că este un ghişeu pentru înregistrat ordonanţe de urgenţă mă refer la cele 416 ordonanţe de urgenţă adoptate în 2001 şi 2002, în comparaţie cu cele 164 adoptate în 1997 şi 1998.

De data aceasta Guvernul Adrian Năstase nu a mai recurs la ordonanţe de urgenţă, pentru că dacă ar fi recurs la ordonanţe de urgenţă trebuia să adopte 17 ordonanţe de urgenţă, şi a realizat un lucru frumos: le-a comasat pe toate într-un proiect de lege ce vi-l prezintă în faţa Parlamentului într-un mod care sfidează textul art. 113 din Constituţia României.

Lucrul cel mai periculos însă este următorul: asistăm la o ignorare fără precedent a locului şi rolului pe care trebuie să-l aibă Parlamentul într-o democraţie parlamentară. Potrivit art. 58 alin. (1) din Constituţie, "Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român şi unica autoritate legiuitoare a ţării".

Din cele precizate se poate observa că în acest moment Parlamentul a devenit, aşa cum Domnia sa, domnul prim-ministru, spunea în 1999, "o anexă a Executivului". Avem de a face cu o sustragere fără precedent de la dezbaterea parlamentară a celor mai importante legi care vizează societatea românească, şi exemplele sunt elocvente.

Deşi aveam în Parlament proiectul Legii declarării averilor demnitarilor, trecuse de Senat, trecuse de Comisia juridică a Camerei Deputaţilor, nu s-a dorit o dezbatere parlamentară, ci a fost preluat şi introdus într-o formă de-a dreptul schilodită în acest proiect de lege, întrucât s-a transformat din declararea averilor demnitarilor în ascunderea averii demnitarilor, dar vom discuta pe fond altă dată.

Conflictul de interese la fel. Era în dezbatere parlamentară, a fost scos din dezbatere parlamentară şi introdus în acest pachet de legi.

De asemenea, Codul muncii, un proiect de lege extrem de important pentru societatea românească, care marca, de fapt, trecerea României definitiv de la socialism la capitalism, iar nu a fost supus dezbaterii parlamentare, ci promovat prin angajarea răspunderii.

Să nu mai vorbim de Codul rutier, care trecuse de o Cameră a Parlamentului, a fost promovat prin ordonanţă de urgenţă, sfidând toată munca desfăşurată de către Parlament.

Iată, doamnelor şi domnilor, cum în momentul de faţă asistăm la un paradox. Guvernul, acela care sfidează Parlamentul, vine azi să ceară Parlamentului, în fapt, un vot de încredere asupra unui pachet de legi.

Care ar trebui să fie răspunsul Parlamentului la o asemenea sfidare fără precedent? Vom judeca şi veţi judeca toţi.

În privinţa chestiunilor de procedură, nu mai reiterez argumentele excepţionale prezentate de colegul jurist Bolcaş, deoarece este de ordinul evidenţei că Guvernul nu-şi poate angaja răspunderea decât punctual asupra unui proiect de lege. Aduc în acest sens şi un argument din Constituţia Franţei, ce a stat la baza Constituţiei României în privinţa multor texte, care la art. 49 spune foarte clar: "Guvernul îşi poate angaja răspunderea doar asupra unui text." şi menţionează expres Constituţia Franţei şi, de altfel, practica franceză este în acest sens, însă se pare că interpretăm Constituţia aşa cum dorim, în funcţie de interesele pe care le avem.

Doamnelor şi domnilor,

P.D. vă solicită să nu fiţi părtaşi la această încălcare flagrantă a textului Constituţiei!

Dacă acest lucru se va realiza în România, Constituţia va reprezenta doar o simplă barieră de hârtie în calea abuzurilor şi în calea încălcărilor fără precedent de către Guvernul României a acestei Constituţii.

Vă mulţumesc. (Aplauze ale opoziţiei.)

Domnul Valer Dorneanu:

Doamna senator Norica Nicolai.

Doamna Norica Nicolai:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor colegi,

Sfidarea Constituţiei şi a democraţiei a devenit o infracţiune de obicei pentru Guvernul Năstase. Dacă analizaţi evoluţia democratică şi rolul instituţiilor statului în ultimii doi ani, veţi constata că sunteţi un decor pentru un spectacol prost de operetă oferit de actualul Guvern.

Legile sunt propuse în Parlament, se respectă procedurile parlamentare de propuneri legislative, dar acestea sunt, eventual, dacă sunt considerate utile, însuşite de Guvernul Năstase.

Aceasta înseamnă sfidarea iniţiativei parlamentare şi sfidarea votului care ne-a adus pe toţi aici. Nu este pentru prima oară când asistăm la astfel de spectacole, spectacole care încalcă legea, şi în acest moment Constituţia este în postura de a fi suspendată de activitatea Guvernului. De ce ne mai trebuie o altă Constituţie dacă nu suntem în stare să o respectăm pe aceasta pe care o avem? Aici principiul respectului faţă de lege este pus încă o dată în discuţie.

Avem o legislaţie care prevede reglementarea tehnicii legislative şi mă refer la Legea nr. 24/2000, care este foarte clară în legătură cu modul în care trebuie construită o lege, dar construcţia legii, dezbaterea legii sunt abordate ca o nobilă inutilitate de către actualul Guvern.

Acest pachet ar fi trebuit să cuprindă, în mod esenţial, reforma profundă a sistemului de justiţie în România. Nu avem absolut nimic decât reglementarea unui grup de interese economice care va aduce încă o dată transformarea economiei româneşti într-o economie de clientelă politică, într-o economie de tip mafiot.

Noi vă solicităm să scoateţi de pe ordinea de zi acest punct 1. Este absolut sfidător faţă de electoratul care ne-a adus în Parlament şi nu trebuie să fim părtaşi la această sfidare. (Aplauze ale opoziţiei.)

Domnul Valer Dorneanu:

Domnul senator Ion Predescu.

Domnul Ion Predescu:

Domnilor preşedinţi,

Vă rog să-mi îngăduiţi ca, înainte de a răspunde la aspectele procedurale ridicate de cei trei colegi, să prezint, pe scurt, instituţia angajării răspunderii pentru a vedea toţi dacă cele trei obiecţiuni sunt sau nu constituţionale, regulamentare, în raport de ceea ce caracterizează această instituţie constituţională, angajarea răspunderii Guvernului.

Toată lumea este de acord că angajarea răspunderii Guvernului reprezintă o provocare la care se poate răspunde prin moţiune de cenzură. Provocarea nu este a minorităţii parlamentare, ci chiar a Guvernului, şi rezultatul este alternativ: ori se acceptă angajarea, ori este demis Guvernul. Adică ori se păstrează încrederea, ori se confirmă neîncrederea.

Această instituţie, dată fiind însemnătatea ei, este condiţionată de termene foarte scurte de trei zile, dar reţineţi, vă rog, ceea ce este foarte important, sunt termene posterioare angajării răspunderii şi nimic nu este anterior. Apoi, este exclusiv la opţiunea Guvernului angajarea răspunderii, iar nu a altor factori, impulsuri sau altor autorităţi.

Reţineţi semnificaţia şi caracteristica esenţială. Este cea mai simplificată şi cea mai rapidă modalitate de legiferare în cazul angajării asupra unui proiect de lege.

Caracteristica de bază: nu se dezbate şi nu se votează.

Se prezintă şi rămân trei zile la dispoziţia celor care o pot contesta prin moţiunea de cenzură care, dacă se face, se dezbate în condiţiile prevăzute de Constituţie pentru aceasta.

Mai are două caracteristici esenţiale. Mobilizează majoritatea parlamentară, şi vă rog să reţineţi că aceasta este de esenţa instituţiei, şi temperează eventualele tendinţe de disidenţă în această majoritate.

Creează, prin efectul ei, două prezumţii legal constituţionale, şi anume: de acceptare a angajării obiectului angajării şi, a doua, de încredere în Guvern.

Nu are nici o altă condiţionare decât aceea prevăzută de Constituţie de a corespunde celor 3 modalităţi prevăzute de angajare. Nu are alte condiţii de admisibilitate de procedură decât cele de conţinut prevăzute de Constituţie, la care m-am referit.

Prin urmare, domnilor, ceea ce aţi susţinut dumneavoastră, referitor la ordinea de zi, nu se încadrează în statutul constituţional caracterizând această instituţie.

Ce s-a susţinut? Că este neconstituţională înscrierea pe ordinea de zi a unui proiect denumit "generic". Doresc să observ - şi vă rog să reţineţi! - că înscrierea pe ordinea de zi nu este o problemă de constituţionalitate sau de neconstituţionalitate. Trebuie să folosim termenii corespunzători şi să vorbim exact, pentru că ordinea de zi se referă la activitatea de şedinţe, fie în structurile unei Camere, fie a Camerelor în comun. Că proiectul ordinii de zi se adoptă de organismul Biroul permanent care conduce Camera sau Birourile permanente, în cazul nostru, şi se supune aprobării plenului, care o acceptă, o modifică sau o respinge, nu este o problemă de constituţionalitate. Prin urmare, formularea este total inadecvată. Referirea la condiţia de constituţionalitate nu are ce căuta la ordinea de zi.

A! doriţi să vă referiţi la fondul ei. Alta este calea prin care vă puteţi referi la fond, şi nu pe calea ocolită, neprocedurală, a alcătuirii proiectului ordinii de zi şi a supunerii lui votului plenului Camerelor. Nu ocoliţi legea, pentru că nu este admisă eludarea legii ca, pe cale procedurală, să rezolvaţi fondul problemei. Fondul problemei are o singură rezolvare: moţiunea de cenzură.

Este exclus a se elimina din înscrierea pe ordinea de zi o problemă de fond ce ţine de o altă procedură de rezolvare. Prin urmare, vă rog să nu achiesaţi la încălcarea reglementărilor regulamentare, deoarece doar acestea privesc ordinea de zi: propunerea şi adoptarea ei de către plen.

Printre problemele ridicate în obiecţii şi discuţii este şi aceea dacă ne aflam în faţa unui proiect de lege sau nu.

Un proiect de lege denumit "generic" este un termen improvizat, nu este consacrat în termenii proprii de legiferare şi care caracterizează...

Domnul Augustin Lucian Bolcaş (din sală):

Legea nr. 24!

Domnul Ion Predescu:

Lăsaţi Legea nr. 24, întrucât cred că o ştim noi, cei care am lucrat-o, mai bine decât dumneavoastră.

Prin urmare, un obiect, o lege poate reprezenta ca realizare o reglementare complexă şi, practic, doctrinar, se numesc coduri acele reglementări. Poate reglementa la modul general o materie şi este lege generală pe acest criteriu. Poate reglementa un sector de cuprindere mare al activităţi sociale, economice şi este lege generală sau poate reglementa sector de relaţii şi capătă caracter general, dar special faţă de reglementările generale sau un anumit set de relaţii sociale, şi este lege specială.

Prin urmare, "lege generic" este un termen necunoscut şi el nu poate reprezenta şi constitui criteriu de apreciere, de evaluare şi, cu atât mai puţin, de soluţionare a acestei aşa-zise obiecţiuni.

Am ascultat apoi ca şi dumneavoastră observaţii cu privire la ocolirea Parlamentului, la sfidarea Parlamentului şi am auzit ceva de domeniul fanteziei: că încălcarea procedurilor parlamentare ar constitui infracţiune. Nu mi-a fost dat să aud până acum aşa ceva!

Doresc să vă spun în legătură cu aceasta că săvârşiţi o omisiune esenţială deosebit de importantă, gravă chiar.

Păi, dacă asumarea răspunderii de către Guvern este prevăzută de Constituţie şi ea înseamnă nici dezbatere, nici vot, cum puteţi afirma că este o modalitate de ocolire a activităţii Parlamentului?! Este nonsens! De ce apelaţi la nonsens ca să vă motivaţi o susţinere căreia doriţi să-i daţi cel puţin aparenţă de logică şi coerenţă?

În raţionamentele folosite pentru asemenea susţineri este o evidentă inadvertenţă care încalcă flagrant textul constituţional al art. 113 care prevede că "Guvernul îşi poate asuma răspunderea pe riscul său". Riscul guvernării este inerent unui guvern, cum bine se ştie din toată practica şi doctrina privind guvernarea, din dreptul constituţional şi instituţiile politice. Nu există guvern şi guvernare fără riscuri.

Unul dintre riscuri este asumarea răspunderii de către Guvern şi o face atunci când crede de cuviinţă fără nici o aprobare, fără nici o încuviinţare, fără nici un impuls din partea altei autorităţi şi, mai ales, aşa cum vă menţionam, oportunitatea îi aparţine în exclusivitate. Prin urmare, trebuie să privim lucrurile cu temeinicie, să nu transgresăm textul constituţional şi să lăsăm avântul şi imaginaţia care devin, nu vă supăraţi, verbiaj, nu motiv şi motivare a unui punct de vedere, a unei opinii la care orice parlamentar are dreptul.

Eu îmi cer scuze, dar mă caracterizează exigenţa deosebită în această privinţă, după cum ştiţi, şi niciodată nu mi-am permis extravaganţe în afirmaţiile prin care mi-am expus punctul de vedere ca senator. De aceea vă rog să reţineţi că toate aceste susţineri nu au acoperire.

Şi acum permiteţi-mi să vă prezint ceea ce reglementează şedinţa noastră. Este Regulamentul şedinţelor comune care zice în art. 82: "Prevederile secţiunii prezente, adică art. 71-82, se aplică în mod corespunzător şi moţiunii de cenzură cu privire la angajarea răspunderii."

Acesta e textul de trimitere, iar celelalte reglementări privind moţiunea de cenzură cred şi sunt convins că majorităţii dintre dumneavoastră vă sunt cunoscute, dar ele stabilesc, pentru a vă reîmprospăta datele acestea, că o asemenea moţiune de cenzură, în cazul angajării răspunderii, se depune în trei zile de la angajare, sub sancţiunea decăderii, că se dezbate după trei zile de la data depunerii, se comunică Guvernului locul şi data şedinţei, cu 24 de ore înainte de ţinerea acesteia, de către preşedintele Camerei Deputaţilor, se dezbate moţiunea, se votează, cu votul majorităţii, şi se aplică procedura pentru dezbaterile parlamentare.

Acestea sunt dispoziţiile Regulamentului şedinţelor comune ale Camerei Deputaţilor şi Senatului cu privire la moţiunea de cenzură, care este un aspect ulterior al angajării răspunderii, dacă şi numai în cazul în care se depune o moţiune de cenzură.

În rest, cum vă spuneam, angajarea răspunderii nu se dezbate, nu se votează. Se dă termen de trei zile, se depune moţiune de cenzură, bine, nu se depune...

Intervin cele două prezumţii legal constituţionale.

Prin urmare, este riscul Guvernului de a-şi asuma demiterea, prin angajarea răspunderii.

Domnilor colegi,

Nu mai folosiţi termenul de "ocolire a Parlamentului" în cazul angajării răspunderii, pentru că, prin aceasta, demonstraţi că nu cunoaşteţi textul constituţional. Nu vă supăraţi!

Dacă Constituţia prevede angajarea răspunderii, ca o instituţie cu asemenea date caracteristice şi cu asemenea efecte, de ce mai afirmaţi atunci că este ocolit Parlamentul în cazul angajării răspunderii Guvernului? Nu aveţi dreptate. Şi nu încălcaţi Constituţia! Vă rog foarte mult! Respectaţi art. 113 din Constituţie şi atunci continuăm să discutăm. Dar până atunci, dacă altfel procedaţi, daţi-mi voie să vă tratez şi eu altfel, imputându-vă că nu respectaţi prevederile constituţionale. Şi acest lucru este evident.

S-au făcut aici referiri, le am şi eu... Nu aţi gândit numai dumneavoastră, am gândit şi noi şi, spre deosebire de dumneavoastră, eu am texte. Dumneavoastră v-aţi referit la ce aţi reţinut din memorie.

La 12 mai 1999, tot aici, Guvernul Radu Vasile şi-a asumat răspunderea. Iată ce a spus primul-ministru de azi, atunci vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor şi primvicepreşedinte, liderul grupului parlamentar din opoziţie.

Vă rog, fiţi atenţi! Citez: "Sensul constituţional care, evident, aici este transgresat este acela ca în anumite momente Guvernul să vină şi, pe un proiect de lege care să aibă o anumită coloană vertebrală şi care să marcheze o anumită idee centrală în acţiunea Guvernului, atunci să se apeleze la această procedură."

Vă rog, reţineţi textul din mai 1999, raportaţi-vă la proiectul de lege de azi şi veţi constata şi consecvenţă, şi seriozitate. Vă rog, reţineţi, dar comparativ şi în acelaşi timp, dar şi cu o condiţie: cu exactitate. Nu altfel.

Ce s-a răspuns atunci? Am să vă citez. Vasile Lupu:

"Este mai mult decât firesc ca un proiect de lege să sistematizeze legislaţia existentă. Chiar dacă este o funcţie a Consiliului Legislativ, aceasta o poate îndeplini şi Parlamentul."

Alt - obişnuiesc eu să zic - doctrinar de epocă, de moment, a zis aşa: "Guvernul îşi poate angaja răspunderea simultan pentru mai multe proiecte de lege sau, cum este în cazul de faţă, pentru un proiect de lege care vizează modificarea mai multor legi în acelaşi timp." Şi conchide că "...în tăcerea textului constituţional..." - ce profundă filozofie, zice că art. 113 ar avea tăcere în privinţa aceasta! - "...se poate proceda de felul cum a procedat Guvernul de astăzi".

Iată, prin urmare, domnilor, cei care căutaţi să actualizaţi sau să adaptaţi tezele pe baza cărora aţi guvernat în acea perioadă, vă găsiţi în mare dificultate, pentru că astăzi nu puteţi să combateţi, nu puteţi să depăşiţi dificultatea susţinerilor, a modalităţilor practicate şi a modului de a concepe angajarea răspunderii ca instituţie constituţională, corespunzător reglementării pe care o are în Constituţie.

Cred că sunt suficiente argumente, doamnelor şi domnilor colegi, şi pentru aceste motive vă solicit să nu luaţi în considerare, adică să respingeţi cererile formulate cu titlu de excepţie, pentru că, în realitate, nu reprezintă excepţii propriu-zise la ordinea de zi.

Vă mulţumesc. (Aplauze.)

Domnul Valer Dorneanu:

Mulţumesc. (Domnul Augustin Lucian Bolcaş solicită cuvântul.)

Poftiţi. Solicitaţi drept la replică sau ce drept solicitaţi?

Domnul Augustin Lucian Bolcaş:

Este vorba de probleme de regulament care au fost invocate în faţa Domniilor voastre şi vreau ca cele patru probleme să le clarific punct cu punct, ca să nu existe vreun dubiu asupra susţinerilor mele.

În primul rând, îl felicit pe domnul senator Predescu, distins jurist, că alege argumentele unui avocat de provincie, Vasile Lupu, în detrimentul argumentelor profesorului universitar Adrian Năstase. Eu susţin argumentele domnului profesor universitar. (Aplauze puternice.)

Domnul Valer Dorneanu:

Aţi cerut cuvântul pentru o problemă de procedură, nu pentru una de speculaţie.

Domnul Augustin Lucian Bolcaş:

Da. Prima problemă: să nu facem confuzie, în textele regulamentului, între procedura de discutare a unei moţiuni de cenzură şi procedura de discutare a ordinii de zi. Astfel cum sunt şi alte instituţii, în cadrul moţiunilor, de exemplu, care nu îndeplinesc condiţiile de regulament şi de procedură şi care pot fi respinse de către preşedinţii Camerelor, tot astfel, la ordinea de zi, un act care nu îndeplineşte condiţiile constituţionale poate să nu fie înscris la ordinea de zi, prin voinţa plenului.

A doua problemă. V-aş ruga să nu faceţi o confuzie, tot în această materie, în legătură cu noţiunile de proiect de lege şi ceea ce trebuie el să susţină. Nu-mi permit să citez în faţa dumneavoastră, domnilor colegi, care trebuie să cunoaşteţi, pentru că altfel nu aţi putea fi aici, nu-mi pot permite să citez în faţa distinsului jurist, domnul senator Predescu, dispoziţiile art. 3 din Legea nr. 24/2000 privind tehnica legislativă, care stipulează clar că este obligatorie la întocmirea proiectelor de lege, noţiune necunoscută pentru Domnia sa... Atunci mă întreb: ce caută în Parlament?

În final, la art. 12, pe care l-am invocat, lucrurile sunt absolut clare. Un act normativ, deci o lege, poate cuprinde reglementări şi din alte materii conexe, numai în măsura în care sunt indispensabile, nu după propria noastră fantezie, conexe realizării scopului urmărit prin act. Or, acest text nu a fost respectat în întocmirea acestei propuneri de act. Dacă actul pentru care vrei să-ţi asumi răspunderea... Sigur că asumarea răspunderii este propria voinţă a Guvernului, dar nici în această materie - şi asta trebuie să învăţăm -, aşa cum în nici o altă materie, voinţa Guvernului nu este discreţionară, ci este supusă cenzurii noastre. Demnitatea noastră constă în respectarea atribuţiilor noastre de parlamentari. Eu refuz să mă transform într-o maşină de vot sau de audit, deşi susţinerile domnului profesor universitar Adrian Năstase sunt la fel de interesante şi în 1999, şi în 2000, cu mici diferenţe.

Vă mulţumesc. (Aplauze.)

Domnul Valer Dorneanu:

Domnul Ion Predescu solicită dreptul la replică şi apoi are cuvântul domnul senator Antonie Iorgovan.

Domnul Ion Predescu:

Domnule coleg,

Aş dori să vă reamintesc ceea ce aţi pierdut din vedere. Normele Legii nr. 24/2000 - vă spun eu, dacă nu ştiţi cumva - sunt norme de recomandare. Prin urmare, dacă sunt norme de recomandare, nu au sancţiuni.

Arătaţi-mi un text sau vreo propunere legislativă sau proiect care a fost anulat pentru că nu respecta normele Legii nr. 24 şi atunci mă închin, dar până atunci daţi-mi voie să vă spun că nu aţi priceput esenţa Legii nr. 24/2000.

Cu privire la prima afirmaţie, vă aparţine. Pentru mine, aceasta reprezintă ce aţi putut dumneavoastră reţine din analiza şi prezentarea comparativă făcută de mine, despre felul cum s-a reflectat şi practicat, pentru unii, atunci într-un fel, acum în alt fel, pentru noi, una şi aceeaşi reprezentare, pe una şi aceeaşi cunoaştere şi respectare a Constituţiei României.

Pentru dumneavoastră poate fi altfel. Nu vă contrazic.

E dreptul dumneavoastră de a fi o dată într-un fel, altă dată altfel, de a înţelege o dată cum vreţi, altă dată cum vi se pare. E dreptul dumneavoastră suveran, n-am obiecţiuni cu privire la acest drept.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Domnul senator Antonie Iorgovan.

Domnul Antonie Iorgovan:

Domnilor preşedinţi,

Domnule prim-ministru,

Onoraţi membri ai Guvernului,

Nu este pentru prima dată când de la tribuna Parlamentului, într-o chestiune, îndrăznesc să spun, nu serioasă - deci problema pentru care ne-a chemat Guvernul -, ci extrem de serioasă, nu gravă, ci foarte gravă, esenţială pentru destinul ţării, în loc să abordăm această chestiune prin matca, prin litera şi spiritul Constituţiei... Şi, dacă tot am vorbit de doctrină şi s-au citat autori, eu mi-am îngăduit, domnule Lucian Bolcaş şi distinse domn coleg Boc şi doamna Norica, să vin în faţa Parlamentului României cu un autor care nu poate fi pus sub semnul întrebării, pentru că, până una, alta, nu i s-a descoperit vreo filiaţiune legată de partidul nostru.

Este vorba de profesorul Pierre Pactet. Cartea se cheamă "Instituţii politice şi drept constituţional". Puteau să fie aduse multe cărţi. Doctrina nu este bazată numai pe o carte. La pagina 458, referitor la instituţia angajării răspunderii, maestrul de la Sorbona spune următorul lucru: "Instituţia se bazează pe încrederea tacită care există între Parlament şi Guvern."

Dacă acest lucru stă la baza instituţiei, în rest sunt poveşti. Ieşim din instituţie.

Vine Guvernul cu un proiect de lege - şi două vorbe am să spun imediat, ce înseamnă sintagma din Constituţie "un proiect de lege" - şi spune: "Acest proiect de lege este esenţial pentru realizarea programului de guvernare şi pentru aşezarea ţării în coordonatele politicii externe, aşa cum rezultă acestea din programul de guvernare acceptat de dumneavoastră."

Asta spune Guvernul. Iar Parlamentul poate să spună nu numai că nu achiesăm la această idee, ci, dimpotrivă, considerăm că acest Guvern a ieşit de mult din sfera programului de guvernare, că prin acest proiect nu se conduce ţara în sensul în care îl doreşte naţiunea română şi acest Guvern trebuie să fie demis. Dar această demitere, stimaţi colegi - poate o dată o să învăţăm acest lucru -, nu se face prin atacarea ordinii de zi, prin transformarea unei discuţii banale de procedură într-o problemă de fond. Deci subterfugiul a fost sesizat.

Nu e posibilă răsturnarea iniţiativei guvernamentale decât pe calea unei moţiuni de cenzură. Vă simţiţi în stare să declanşaţi o moţiune de cenzură?

Mai multe voci din sală:

Da!

Domnul Antonie Iorgovan:

E în ordine. Am înţeles că vă simţiţi în stare. Atunci daţi-mi voie să-l citez pe domnul Pruteanu: "on va voir" dacă această moţiune va fi şi adoptată de Parlamentul României. Este singura modalitate prin care poate fi oprit Guvernul în funcţiune de a-şi angaja răspunderea.

În legătură cu proiectul de lege, domnule coleg...

Pentru că dumneavoastră, ca avocat cu diligenţe şi cu state de servicii, nu aţi precupeţit nici un efort pentru a scoate în evidenţă "monstruozitatea construcţiei juridice", vreau să vă spun, domnule coleg, că de data aceasta aţi lovit pe undeva, pe alături. Dacă trebuie cineva lovit, deci în sfera specialiştilor, pentru concepţia asupra structurii acestui act normativ, atunci daţi-mi voie să dezvălui acest adevăr: acest proiect nu l-au gândit domnul Năstase şi echipa guvernamentală în ansamblu, ab initio, l-au gândit trei oameni: Dorneanu, Iorgovan şi Gaspar. (Rumoare în sală.)

Îndrăznesc să spun că este pentru prima dată, dar efectiv pentru prima dată în legislaţia României, când se propune o asemenea construcţie juridică.

Proiectul de lege, înainte de toate, are ceea ce spunem noi "reglementări primare", adică sunt norme care reglementează pentru prima dată domenii sociale.

În al doilea rând, acest proiect de lege nu se limitează numai la normele care nu există în legislaţie. El merge mai departe şi spune: pentru a fi coerentă această reglementare, trebuie să modificăm în stânga, în dreapta, ceea ce este permis şi de legea pe care Domniile voastre aţi evocat-o.

În concluzie, să considerăm aceste atacuri ca fiind de natură politicianistă, care nu au nici o legătură nici cu Constituţia, nici cu regulamentele.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Domnul deputat Boc mai doreşte o intervenţie.

Domnul Emil Boc:

Domnule prim-ministru,

Domnilor miniştri,

Domnilor preşedinţi,

Doamnelor şi domnilor,

Din nefericire, ca jurist, am fost pus în faţa unei situaţii inedite, să aud în plenul celor două Camere ale Parlamentului faptul că o lege are în România valoare de recomandare. Este un lucru pe care nu l-am auzit şi nu l-am întâlnit în nici un tratat de drept pe care l-am studiat până în prezent.

Atunci, le propunem cetăţenilor, dacă Guvernul a adoptat Ordonanţa de urgenţă cu privire la Codul rutier, să considere interdicţia de a trece pe roşu ca o normă de recomandare şi, dacă vor fi prinşi trecând pe roşu, să spună că domnul Predescu le-a recomandat să treacă sau să nu treacă pe roşu. (Rumoare în sală. Aplauze.)

Pe de altă parte, distinsul senator, domnul Iorgovan, spunea că textul Constituţiei, în art. 113, permite Guvernului să-şi angajeze răspunderea asupra unui pachet de legi, invocând textul francez.

Eu am în faţă, domnule senator, textul francez al art. 49 şi, pe de altă parte, am şi alţi autori, în afară de Pierre Pactet, Jean Gicquel, Chantebeau, care spun foarte clar că textul constituţional trebuie interpretat exact în litera lui. Primul-ministru îşi poate angaja răspunderea în faţa Adunării Naţionale "sur le vot d'un text", asupra unui text precis, pentru că acesta este sensul acestei proceduri. Angajarea răspunderii constituie o procedură excepţională, derogatorie de la procedura legislativă obişnuită. Or, în condiţiile în care acceptăm că un Guvern vine cu 17 legi şi le pune pe ordinea de zi, fără să mai fie dezbătute, fără a mai putea modifica o virgulă din acel text, şi ele intră în vigoare, cum mai putem accepta că această procedură trebuie să fie una normală?

Constituţiile au permis această procedură excepţională pentru cazuri excepţionale. Când este o problemă, cu un text care nicicum nu poate fi adoptat, atunci Guvernul decide, vine şi îşi angajează răspunderea şi spune: "Ori plec eu, ori rămâne textul."

Şi iată că, de data aceasta, această excepţie devine regulă şi 17 legi se încearcă a fi promovate fără dezbatere parlamentară. Este un atac la democraţia parlamentară. Şi un argument în acest sens... Eu regret faptul că distinşii noştri colegi, domnul Dorneanu, Gaspar şi Iorgovan, menţionaţi a fi coautorii acestui proiect, nu au ţinut cont de bibliografia oferită chiar de domnul Adrian Năstase, pentru că Domnia sa a fost extrem de concret şi extrem de precis în 1999, când, spunându-i unui domn senator care încerca să explice faptul că textul singular de la art. 113 ar avea şi o formulă generică, deci ar putea să fie vorba de mai multe texte care să fie supuse concomitent votului de încredere, domnul Adrian Năstase sublinia, pe bună dreptate: "Este aberant ce spune domnul senator. Puteţi să vă închipuiţi că Guvernul vine şi cere să-şi angajeze răspunderea pe două declaraţii de politică generală, una care sprijină bombardamentele din Kosovo şi alta care condamnă bombardamentele din Kosovo? Deci, dacă acceptăm interpretarea propusă de dumneavoastră, înseamnă că Guvernul ar putea veni să-şi asume răspunderea şi pe două declaraţii.", spunea Domnia sa. "Or, acest lucru nu este posibil.", spunea domnul Adrian Năstase. "De aceea, această formulă acoperitoare, această umbrelă pe care ne-a trimis-o Guvernul reprezintă, din punctul nostru de vedere, un abuz în ceea ce priveşte procedurile parlamentare."

Întrebarea simplă este: dacă atunci a fost un abuz, acum ce este?

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Are cuvântul domnul senator Frunda.

Domnul Frunda Gyorgy:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Domnilor preşedinţi,

Domnule prim-ministru,

Distins Cabinet,

Distins Parlament al României,

Nu încerc să vorbesc tare, încerc să vorbesc convingător.

Domnule preşedinte,

Acest pachet de legi, această lege încearcă să preia nişte coordonate din reglementările Uniunii Europene.

Putem fi de acord, putem să nu fim de acord cu aceste lucruri. Cred însă că, în ceea ce priveşte procedura, ar fi bine să preluăm o normă care este similară şi la Consiliul Europei, şi în Uniunea Europeană. Pe probleme de procedură se dă cuvântul unui deputat sau senator pentru a susţine problema procedurală respectivă şi unuia împotrivă şi se trece la vot.

La noi, în schimb, astăzi, au avut loc dezbateri avocaţiale, în care s-au adus şi jigniri personale, după părerea mea. Am participat aici şi am fost decepţionat de autolauda unora, de critica sub centură a altora, şi cred că nici una, nici cealaltă nu îşi au locul în Parlamentul României.

Există metode constituţionale bine stabilite, în care pot să atac un proiect cu care nu sunt de acord, dar vă rog, doamnelor şi domnilor colegi, să respectăm instituţia ai cărei membri suntem, prin exemplul personal.

În numele Grupurilor Uniunii Democrate Maghiare din România vă solicit, domnule preşedinte, să sistaţi discuţiile privitoare la ordinea de zi şi să supuneţi la vot cele două sau trei propuneri care au fost făcute.

Vă mulţumesc. (Aplauze.)

Domnul Valer Dorneanu:

Mulţumesc.

Nu cred că mai este nevoie de propunerea de sistare, pentru că nu mai sunt alţi vorbitori.

Supun votului dumneavoastră ordinea de zi, astfel cum v-am prezentat-o.

Din sală:

Cu eliminarea primului punct!

Domnul Valer Dorneanu:

Bun! Pentru a evita orice discuţii, procedez cum cere opoziţia, ca să nu spună că majoritatea nu o ascultă, deşi majoritatea decide. Opoziţia se exprimă, după un principiu parlamentar.

Cine este pentru eliminarea de pe ordinea de zi a punctului 1? 124 de voturi pentru.

Împotrivă? 234 de voturi împotrivă.

Abţineri? Nu sunt.

S-a respins propunerea de eliminare a punctului 1 de pe ordinea de zi.

Acum supun din nou votului dumneavoastră ordinea de zi astfel cum v-am prezentat-o, fără punctul 2.

Cine este pentru? 234 de voturi pentru.

Împotrivă? 124 de voturi împotrivă.

Abţineri? Nu sunt.

Stimaţi colegi, s-a aprobat ordinea de zi, fără abţineri.