Parliamentary debates

Lucrările au fost conduse de domnul Adrian Năstase, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor, asistat de domniiCorneliu Ciontu şi Tiberiu Csaba Kovacs, secretari.

Domnul Adrian Năstase:

Doamnelor şi domnilor,

Începem activitatea de astăzi cu cele 50 de minute consacrate intervenţiilor deputaţilor.

Are cuvântul, dacă a sosit, domnul deputat Vasile Vetişan. N-a sosit încă. Dau cuvântul domnului deputat Radu Liviu Bara. Se pregăteşte domnul deputat Dugulescu.

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Radu Liviu Bara:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Din unele declaraţii publice ale unor mari specialişti în domeniul administraţiei publice locale, rezultă că autonomia locală ar fi fost instaurată în România după 1996 prin Ordonanţa de urgenţă nr.22 din 1997.

Îi anunţăm pe această cale pe cei care se ocupă în prezent de administraţia publică locală că aşezarea acestui deosebit domeniu de activitate pe noile principii ale autonomiei şi descentralizării s-a făcut odată cu constituirea noilor autorităţi locale rezultate în urma alegerilor locale din februarie 1992.

Înainte de alte comentarii, aş dori să fac precizarea că este vai de ţara în care problemele pur juridice sunt soluţionate în asemenea mod şi de o asemena putere.

Pentru cei care nu cunosc, doresc să amintesc că, în timp ce ei se jucau în ţărâna administraţiei publice locale, încercând să iasă şi să prindă puterea prin promisiuni mincinoase bazate pe credulitatea alegătorilor, o bună parte dintre cei prezenţi în această sală puneau bazele noii administraţii publice locale, rupând-o de centralismul excesiv existent în timpul regimului comunist şi aliniind-o la principiile generoase ale autonomiei locale şi descentralizării specifice democraţiilor occidentale avansate şi consacrate de Consiliul Europei prin Carta Europeană a Autonomiei Locale.

Îi desfid pe cei care au fost membri ai Parlamentului ales în mai 1990 să spună aici dacă la elaborarea, dezbaterea şi aprobarea în 1991 a Legii administraţiei publice locale nu s-a lucrat cu documentele Consiliului Europei pe masă, deşi în vremea respectivă România încă nu semnase.

Au urmat alegerile locale din februarie 1992 şi implicit intrarea în vigoare a Legii nr.69 din 1991, care a consacrat noile principii şi pe baza cărora au funcţionat noile autorităţi timp de 4 ani. Desigur, cei 4 ani au pus în evidenţă unele carenţe ale noilor reglementări. Era şi normal să se întâmple aşa, întrucât transformările ce trebuiau produse erau mult prea ample şi profunde.

Aşa fiind, la sfârşitul anului 1995, când se apropia încheierea mandatului de 4 ani al primarilor şi consilierilor locali, Parlamentul a primit din partea Guvernului şi a dezbătut până prin luna martie a anului următor, 1995, un proiect de lege prin care se aduceau peste 100 de amendamente la Legea administraţiei publice locale adoptate în 1991.

Cu toţii am fost de acord în primăvara anului 1996 că proiectul de modificare propus de Guvern urmăreşte şi reuşeşte într-o foarte mare măsură să valorifice experienţele primilor 4 ani de aplicare a actului normativ iniţial şi să elimine carenţele care s-au manifestat în teritoriu. Să pună în acord deplin acest act normativ cu Carta Europeană a Autonomiei Locale, care fusese semnată între timp de România. Că aşa stau lucrurile, rezultă cu prisosinţă din precierile elogioase, verbale şi scrise ale unor reprezentanţi de marcă ai Consiliului Europei, specialişti de mare clasă în domeniu, cu care au avut loc numeroase întâlniri la Guvern şi la Parlament. I-am numit numai pe domnii Locatelli, Sabata şi Dernov.

Să pună mai bine de acord prevederile legii cu dispoziţiile Constituţiei care fusese adoptată ulterior Legii nr.69/1991.

Toate cele menţionate mai sus au fost confirmate de votul aproape unanim pe care l-a dat Camera Deputaţilor după dezbateri ample din comisie şi plen, care au durat mai multe zile, amendamentelor propuse de Guvern.

Iată cum arată votul final exprimat în Cameră la data de 12 martie 1996: 277 pentru, 23 contra şi 24 de abţineri. Se poate vedea, fără putinţă de tăgadă, că însăşi Opoziţia din acea vreme a votat masiv amendamentele socotindu-le, de bună seamă, benefice pentru administraţia publică locală.

Ţin să precizez că printre susţinătorii înfocaţi ai amendamentelor s-au aflat fruntaşi ai PNTCD-ului. Este vorba de aceiaşi oameni care, la un an de la acest vot, au votat modificarea modificării, de data aceasta, însă, fiind la guvernare.

Pe bună dreptate, ne punem întrebarea: care vot a fost corect? Cel din martie 1996, sau cel pe peste un an, atunci când, printr-o ordonanţă emisă în pripă, redactată de diletanţi în materie de tehnică legislativă şi total necunoscători în ale administraţiei publice locale, se explică efectiv ceea ce s-a făcut bun în acest domeniu.

Cum pot să tolereze aberantele afirmaţii ale Ordonanţei nr.22, fruntaşii ţărănişti care au lucrat în comisia de specialitate şi în plen şi au contribuit efectiv la îmbunătăţirea şi alinierea la standardele europene a prevederilor actului normativ de bază ale administraţiei publice locale. Sau dânşii sunt de acord că autonomia locală în România începe numai în 1996 şi cu avortonul legislativ numit Ordonanţa de urgenţă nr.22 din 1997? Adresez întrebarea domnilor deputaţi colegi ai acestei comisii.

Ca inginer ce sunt, mă întreb: cum a putut să se semneze un act normativ în care la art.15 se spune că funcţia de consilier local este incompatibilă cu cea de membru al Guvernului, iar la art.19 se neagă acest lucru.

În final, mă întreb: când vor înceta personaje lipsite de cel mai elementar profesionalism să mai facă declaraţii în probleme în care nu se pricep, Alt fel spus: să-şi mai bage nasul în guvernarea administraţiei publice locale atâta vreme cât sunt conştienţi, dacă sunt într-adevăr, că nu au, nu au avut şi nu ar fi bine să mai aibă niciodată o legătură cu acest domeniu.

Vă mulţumesc.

Domnul Adrian Năstase:

Vă mulţumesc.

Domnul deputat Dugulescu.

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Va urma domnul deputat Nicolae Leonăchescu.

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Petru Dugulescu:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Acum, după sfânta sărbătoare a Paştilor, de la această înaltă tribună a democraţiei româneşti, cu durere doresc din nou să atrag atenţia asupra unui act de fundamentalism religios şi încălcare a Constituţiei româneşti în judeţul Caraş-Severin, de unde am primit aceste informaţii din partea unui grup de credincioşi baptişti.

Iată ce declară dânşii: "În data de 22 aprilie 1998, o delegaţie a Bisericii creştine baptiste din Caransebeş, formată din pastorul Delciu Busuioc, vicepreşedintele Cultului baptist din România, domnul Lup Beniamin, din partea Asociaţiei creştine Efrata, şi domnul Aldenson Arne, creştin american, afiliat acestei organizaţii, s-au deplasat în comuna Codnăreva, judeţul Caraş-Severin, pentru a vizita pe Elena Armaşu, membră a Bisericii baptiste din Caransebeş. La intrarea în comună, ne-a ieşit în faţă preotul ortodox Idomir Lucian, care ne-a întâmpinat cu cuvintele: «Ticăloşilor, nenorociţilor, escrocilor, plecaţi din parohia mea, căci acesta este pământ ortodox!»

Imediat după aceea a lovit cu cârja pe pastorul Delciu Busuioc, vicepreşedintele Cultului baptist, şi l-a insultat şi înjurat de mai multe ori.

Duminică, 26 aprilie 1998, am mers din nou la Codnereva cu un grup de trei credincioşi americani, pastorul Alderson, cu soţia sa, şi încă o persoană, şi cu 11 credincioşi români. Ne-am deplasat cu un microbuz Ford şi cu un autoturism Mercedes, intenţia noastră, aşa cum ne-am înţeles în prealabil cu Poliţia locală, a fost să ne întâlnim cu credincioasa noastră Armaşu Elena, membră a Bisericii noastre, şi să avem o slujbă de Cina Domnului sau sfânta împărtăşanie, cu ocazia Paştilor, în casa ei.

Când am ajuns în dreptul casei, spre noi se îndrepta un grup de aproximativ 100 de persoane, în frunte cu preotul ortodox Idomir Lucian. Mulţi dintre cei din grup aveau topoare în mâini, pietre şi ciomege.

Preotul a început să strige la noi şi să ne insulte, cerându-ne să părăsim satul. Am răspuns de mai multe ori că vom pleca, dar preotul a început să lovească în maşină. În acel moment, ceilalţi din grup au început să lovească şi ei.

Misionarul american Arne Alderson era la volan. Cineva din grup a introdus mâna pe geam şi i-a apucat ochelarii, aruncându-i pe jos. Un altul a smuls oglinda maşinii şi o izbea de capotă. Alţii au aruncat cu pietre şi loveau cu pumnii şi picioarele în maşină şi în geamuri, terorizând pe cei aflaţi în maşină.

În acel moment a apărut, alergând, şeful de post, plutonierul Giurgiuţ Gheorghe, şi ajutorul său, care, pur şi simplu, a trebuit să calce peste oameni ca să ajungă lângă maşină. A strigat la preot, ca să plece imediat de acolo. În momentul în care preotul a plecat şi ceilalţi din grup au plecat, am fost însoţiţi de organele de poliţie la post, unde am dat o declaraţie.

Şeful de post ne-a spus că ştia ce se va întâmpla şi că este bine că nu am intrat în casă. Dânsul a luat măsuri de prevenire, instalând în faţa casei, unde urma să intrăm, pe un cetăţean, care-l anunţa că am sosit în sat. Asta l-a ajutat ca să ajungă în timp util la faţa locului. A fost şeful de post, plutonierul Giurgiuţ Gheorghe. Ne-a spus că, dacă mai întârzia 30 de secunde, nu mai aveam nici maşină, nici cauciucuri şi ne-a arătat 4 bucăţi de dinamită, care au fost pregătite să fie folosite împotriva noastră şi pe care dânsul le-a confiscat în ziua aceea.

Am mai fost anunţaţi că preotul a făcut planuri de 4 zile, cum să distrugă casa în care urma să intrăm şi a instigat pe oamenii din sat să ne atace.

Instigarea a avut loc inclusiv duminică dimineaţa, la slujba de dimineaţă, când o mare parte din credincioşii ortodocşi au fost împotriva atacului înarmat împotriva noastră, iar o parte au fost de acord. A avut loc o ceartă în Biserica ortodoxă pe această temă.

Suntem pe deplin mulţumiţi de atitudinea Poliţiei, şi în special a domnului plutonier Giurgiuţ Gheorghe, care ne-a însoţit apoi personal până la ieşirea din sat.

Cerem ca Ministerul de Interne şi organele abilitate să aplice legile, pentru a preveni întâmplarea unor astfel de fapte în viitor".

Vă mulţumesc.

Domnul Adrian Năstase:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Are cuvântul în continuare domnul deputat Nicolae Leonăchescu.

Va urma domnul deputat Mihai Baciu, de la PD.

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Nicolae Leonăchescu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Onorat auditoriu,

Informaţii tot mai insistente, venite din cercurile actualei Puteri, dau drept sigură acţiunea de transformare a RENEL, care ar avea drept punct final privatizarea.

Să admitem că privatizarea sectorului energetic ar deveni o realitate şi că, din punct de vedere energetic, românii ar putea fi subordonaţi unor persoane particulare, care vor interzice controlul statului. O asemenea perspectivă mă cutremură, cu atât mai mult cu cât un segment al acestui sector este energetica nucleară.

La noi în ţară, energetica nucleară este în subordinea RENEL-ului. Activitatea de cercetare ştiinţifică fundamentală se află sub patronajul altor foruri. Acum, într-o asemenea dispersie de responsabilităţi, finanţarea ambelor genuri de activităţi este deficitară şi obligă specialiştii la migrare sau la soluţii nesigure. În acelaşi timp, s-au împlinit 12 ani de la catastrofa nucleară de la Cernobâl şi trista aniversare ne obligă la o atitudine fermă.

Problema cercetărilor fundamentale din domeniul particulelor elementare, al fizicii atomului, precum şi energetica nucleară, inclusiv producţia de izotopi, reprezintă componente ale frontului de undă al ştiinţei şi tehnologiei contemporane. Este un domeniu de mare sensibilitate, de imensă responsabilitate, unde sunt investite valori imense şi care trebuie abordat cu maximă competenţă.

În multe ţări, acest domeniu este subordonat direct primului ministru, iar algoritmul decizional este sub un control strict, stabilitatea cadrelor profesionale fiind o certitudine.

Actuala tranziţie de la noi a mărit substanţial pericolul unei catastrofe provenind din acest sector, pentru că exigenţele factorilor responsabili încep să scadă, abaterile tehnologice se înmulţesc şi schimbarea cadrelor conduce la afectarea responsabilităţilor directe şi a securităţii psihologice a specialiştilor.

Spre a se evita pierderile incalculabile prin prăbuşirea sectorului nuclear şi a îndepărta pericolul unor catastrofe, cer ca întregul domeniu să fie subordonat primului ministru, ca sector de interes naţional, de stat.

În acelaşi timp, cer să se definească urgent: proprietarul, beneficiarul şi utilizatorii actualelor echipamente, sisteme, laboratoare şi unităţi nucleare, spre a se asigura controlul tuturor activităţilor de acest gen, începând de la materia primă şi terminând cu depozitele finale pentru combustibilul ars şi alte materiale radioactive. Ele trebuie să fie sub control calificat, stabil, deasupra tuturor conjuncturilor politice, spre a ne asigura viaţa noastră şi a celor care vor veni.

Vă mulţumesc.

Domnul Adrian Năstase:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Are cuvântul domnul Mihai Baciu. Nu este în sală.

Îi dau cuvântul domnului deputat Petre Ţurlea. Se pregăteşte domnul deputat Mihai Hlinschi.

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Petre Ţurlea:

Vă mulţumesc.

Domnule vicepreşedinte,

Doamnelor şi domnilor colegi,

Vreau să fac de la început o remarcă, mai ales pentru istoricii de mâine, care vor citi stenograma acestei Camere a Deputaţilor.

Domnule vicepreşedinte, vreau să vă felicit. Astăzi este o zi mare. S-a împlinit astăzi un an şi jumătate de când a început actuala legislatură şi, în sfârşit, a catadicsit actuala majoritate să accepte ca un vicepreşedinte din partea Opoziţiei să conducă lucrările, măcar pentru o zi, ale acestei Camere a Deputaţilor. (Aplauze)

Îmi aduc aminte că în legislatura trecută, când domnia voastră eraţi preşedinte de Cameră, în fiecare săptămână câte un reprezentant al Opoziţiei de atunci, al actualei Majorităţi, conducea lucrările Camerei Deputaţilor. Este şi aceasta un model de "occidentalism" al comportamentului actualei majorităţi.

Aveam de gând să vă prezint nişte lucruri extrem de importante pentru mine, zic eu, şi pentru românii din Covasna. Venind, însă, în tramvaiul 35, în dimineaţa aceasta, spre Camera Deputaţilor, am renunţat la această temă, pentru că pot s-o expun şi săptămâna viitoare, întrucât am auzit la un radio portativ un lucru de-a dreptul alarmant.

Vreau înainte să fac o precizare - şi n-o luaţi decât exact cum vă spun. Ca bun cunoscător, zic eu, al relaţiilor religioase, interconfesionale din România, vreau să vă spun că ideea fundamentalismului ortodox, care se tot anunţă de la această tribună, face parte din ofensiva împotriva Bisericii Ortodoxe Române şi împotriva naţiunii române.

Art.29 din Constituţia românească interzice prozelitismul religios. Ce a fost acolo, decât un prozelitism religios, în comuna pe care a menţionat-o colegul meu mai înainte?

Să vă spun un singur lucru. La Oradea s-a construit, după Revoluţia din 1989, cea mai mare biserică baptistă din întreaga Europă. Asta înseamnă că în România este fundamentalism ortodox, nu au voie baptiştii să-şi facă slujbele?

Iată problema pe care voiam s-o expun la această tribună.

Ştiţi domniile voastre, probabil, pentru că s-a făcut mare prezentare în mass-media, că acum 10 zile, domnul prim-ministru nou ales, domnul Radu Vasile, a făcut o vizită fulger, de două zile, în Covasna şi Harghita. Spun "fulger", deşi au fost două zile, pentru că problemele au fost atât de mari, încât în două zile în nici un caz nu le poţi analiza deplin.

La sfârşitul acestui periplu, domnul Radu Vasile a făcut mai multe promisiuni, între care citez câteva. A promis aşa: susţinerea culturii româneşti în cele doas judeţe, susţinerea Episcopiei Ortodoxe din Harghita şi Covasna, păstrarea efectivelor militare din zonă, combaterea discriminării la care sunt supuşi românii în domeniul şcolar, susţinerea ziarelor româneşti. A spus, de asemenea, că nu va accepta nici o acţiune care să vizeze autonomia teritorială pe criterii etnice. Şi, de asemenea, a mai promis că va numi un consilier special pentru problemele românilor din aceste două judeţe şi ale acelor două judeţe în ansamblu.

Toate acestea, dacă vă aduceţi aminte domniile voastre, noi, cei din PUNR, prin vocea noastră şi a altor colegi, le-am prezentat de la această tribună de foarte multe ori, le-am prezentat şi în moţiunea din toamna trecută şi în memoriul din 24 martie, anul acesta, către Preşedintele României.

Au fost preluate de către domnul prim-ministru. Nu ne deranjează faptul că acum spun cei din PNTCD că ar avea întâietate. Cum este cu vestita plată integrală a salariilor preoţilor de la bugetul de stat.

Eu am un proiect de lege înaintat Camerei Deputaţilor şi înregistrat ca atare, trecut prin comisii, exact pe această temă, încă din 3 martie 1997. Şi acum ies cei din PNTCD şi spun că ei au întâietatea, în aprilie '98. Dar interesant că acest proiect al meu a fost respins de majoritatea actuală anul trecut. Iar acum, când se apropie alegerile, sunt gata să dea şi salariile integrale preoţilor. Nu mă interesează asta. Important este să se rezolve, pentru că este spre binele românilor din acele două judeţe.

Am sperat că aceste promisiuni ale domnului Radu Vasile, pe care-l ştiu ca un om integru, de vreo 25 de ani, noi fiind de aceeaşi meserie şi-l respect, am sperat că aceste promisiuni înseamnă şi o schimbare de atitudine a PNTCD-ului, retransformarea acestui partid într-un partid naţional, aşa cum a fost creat el şi aşa cum l-a condus în anii de glorie interbelici Iuliu Maniu.

Iată, însă, ce aflu de la acel radio portativ, azi-dimineaţă? Aseară, domnul prim-ministru Radu Vasile - cel cu promisiunile! - a numit drept consilier pentru problemele românilor din Harghita şi Covasna, pe Columban Gabor, actualul preşedinte al Consiliului judeţean din Harghita, cel care a voiajat anul trecut nu mai puţin de 117 zile în Occident. Din aceste 117 zile, toate le-a consacrat numai propagandei antiromâneşti în Occident.

Domnul Columban chiar declară în Ziarul "Adevărul" de astăzi că se va ocupa de programul special pentru Harghita şi Covasna.

Iată că promisiunile făcute pentru salvarea românilor din Harghita şi Covasna, că problemele românilor vor fi rezolvate de către domnul Columban Gabor, deci un reprezentant al uneia dintre cele mai dure aripi din UDMR, un reprezentant al aripii antiromâneşti deschise şi chiar fasciste. Şi nu este mult ce vă spun. Iată un citat din domnul Columban Gabor. În ziarul "Adevărul Harghitei", din 28 aprilie 1993, el spunea următoarele: "Puterea locală (din Harghita) va fi obligată să privească pe minoritarii (români) existenţi în zona de acţiune ca un fel de ostatici". Nu-i asta fascism?!

Şi, iată, un reprezentant al fascismului antiromânesc este pus consilier la primul-ministru pentru a rezolva problemele românilor din Harghita şi Covasna.

Cu mare durere, constat că speranţa mea ca Partidul Naţional Ţărănesc Creştin şi Democrat, un partid istoric, care merită tot respectul, speranţa mea ca acesta să redevină naţional a fost înşelată.

Încă o dată, prin acest gest, numirea domnului Columban Gabor, un antiromân deschis, declarat, în funcţia de consilier al primului-ministru pentru problemele românilor din Harghita şi Covasna este o injurie la adresa acestor români. Şi românii de acolo, deşi sunt puţini, nu uita şi nu vor ierta gestul PNTCD-ului.

Vă mulţumesc.

Domnul Adrian Năstase:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Are cuvântul în continuare domnul deputat Mihai Hlinschi, de la PDSR.

Va urma domnul deputat Bălăeţ Dumitru, de la Grupul parlamentar PRM.

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Mihai Hlinschi:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Politica declarată a premierului Radu Vasile, de sprijinire a agriculturii, mie, personal, care am lucrat toată viaţa direct în producţia zootehnică, mi-a dat o mare satisfacţie, cu atât mai mult cu cât vine după politica dezastruoasă şi antinaţională dusă de către fostul premier Victor Ciorbea, fostul şi actualul ministru al agriculturii şi alimentaţiei, politică lipsită de pricepere, care nu a adus nici un leu la bugetul ţării, dar care a dus la creşterea aberantă a preţului la produsele alimentare, la scăderea dramatică a nivelului de trai al populaţiei şi care a contribuit în mod decisiv la căderea fostului premier.

Declaraţia lui Radu Vasile vine în totală contradicţie cu Hotărârea Guvernului nr.3/1997, potrivit căreia s-au prevăzut cote de contribuţie pentru constituirea fondului de pensii şi asigurări sociale ale agricultorilor, astfel: pentru producţia vegetală - 3,5%, pentru producţia animală - 3,5%, pentru industrializarea produselor alimentarea - 2%. Total - 9%. La acestea, se adaugă pentru comercializarea produselor agricole 4%.

Se percep, astfel, pe produse agricole, cote suplimentare de impozitare de circa 10% din venitul societăţilor comerciale cu profil agricol şi de industrie alimentară, atât a celor cu capital privat, cât şi a celor cu capital majoritar de stat, şi mai ales a celor care cresc animale pentru carne.

Eu mă refer cu precădere la societăţile privatizate care, în loc să fie stimulate în dezvoltarea lor, sunt mai degrabă frânate. În acest fel, mare parte din societăţile comerciale nu funcţionează datorită acestei impozitări suplimentare, excesive şi imorale. Or, premierul Radu Vasile vorbeşte de sprijinirea agriculturii.

Ar avea şi am avea cu toţii ocazia să facem un prim pas în acest sens. Foarte multe societăţi comerciale ar putea funcţiona şi ar putea contribui la buget cu celelalte impozite, dacă acest impozit suplimentar, perceput în mod discriminatoriu asupra produselor agricole, ar fi suportat de toată economia, într-o cotă de până la 1%, ceea ce n-ar fi nici prea mult, ar fi mai uşor de suportat, ar fi mai echitabil şi, deci, mai puţin imoral şi ar aduce şi mai mulţi bani la buget.

Dacă s-ar renunţa la această impozitare suplimentară şi excesivă pentru societăţile comerciale agricole, s-ar putea reduce preţul de vânzare cu amănuntul a produselor alimentare cu circa 10-15%, ceea ce ar avea un impact pozitiv asupra populaţiei, s-ar consolida poziţia Guvernului Radu Vasile, care s-ar putea concentra mai mult asupra realizării programului de reforme, ceea ce, în interesul naţiunii române, eu îi doresc şi vreau să mă folosesc de această ocazie pentru a-i ura succese.

De altfel, de la cabinetul ministrului agriculturii şi alimentaţiei, după ştiinţa mea, a plecat către domnul Alexandru Athanasiu, ministrul muncii şi protecţiei sociale, propunerea unui proiect de lege în acest sens, încă de la data de 21.07.1997, dar care a rămas fără finalitate, pentru că fostul prim-ministru era mai preocupat cum să ne servească reforma pe pâine, decât s-o facă în realitate.

Vă mulţumesc.

Domnul Adrian Năstase:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

(Domnul deputat Petru Dugulescu se deplasează la tribună, solicitând să i se dea cuvântul.)

Ce se întâmplă? În cadrul acestui segment de program, nu sunt admise replicile. Fiecare îşi asumă răspunderea pentru declaraţiile pe care le face. (Se adresează domnului deputat Petru Dugulescu.)

Domnul deputat Bălăeţ.

Va urma domnul deputat Lazăr Lădariu.

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Dumitru Bălăeţ:

Stimate domnule preşedinte,

Stimaţi colegi deputaţi,

Ne pare rău să constatăm că, abia instalat, noul Guvern al domnului Radu Vasile intră în stare de incompatibilitate cu prevederile Constituţiei. Aceasta se datorează faptului că noul ministru al privatizării, domnul deputat Sorin Dimitriu, ocupă în acelaşi timp şi o altă funcţie publică de autoritate, şi anume aceea de preşedinte al Consiliului de administraţie al FPS.

Zadarnic încearcă domnul Sorin Dimitriu să escamoteze această problemă în faţa mass-mediei, a opiniei noastre publice. Prevederile Constituţiei sunt extrem de clare în acest sens. Astfel, art.104 al Constituţiei precizează: "Funcţia de membru al Guvernului este incompatibilă cu exercitarea altei funcţii publice de autoritate, cu excepţia celei de deputat sau de senator. De asemenea, ea este incompatibilă cu exercitarea unei funcţii de reprezentare profesională, salarizată în cadrul organizaţiilor cu scop comercial".

Dacă observăm faptul că prin art.5 al Ordonanţei de urgenţă nr.88/1997, transformată în Lege a privatizării, la iniţiativa, bineânţeles, a domnului Dimitriu, care este preşedintele FPS-ului, FPS-ul este definit ca insituţie publică, ceea ce domnului Dimitriu acum nu-i mai place. Iar prin art.8 al aceleiaşi ordonanţe de urgenţă, obiectul de activitate al FPS este precizat pe linia comercializării activelor societăţilor comerciale cu capital de stat, ceea ce domnul Dimitriu acum uită şi se face că nu înţelege.

Observând toate acestea, nu se poate să nu deducem dubla incompatibilitate în care se află domnul Sorin Dimitriu cu prevederile Constituţiei.

Pe de o parte, el ocupă, pe lângă funcţia de ministru al privatizării, o altă funcţie publică de autoritate, aceea de preşedinte al FPS. Dânsul a încercat să numească FPS-ul ca autoritate publică fără importanţă, deci fără autoritate. Dar Ordonanţa de urgenţă nr.88 prevede că numirea preşedintelui FPS se face de către primul-ministru, la propunerea ministrului de finanţe. Or, primul-ministru nu se ocupă cu numirea în funcţii publice fără autoritate. Ar fi şi hazliu, şi absurd, şi periculos.

Pe de altă parte, funcţia de ministru al privatizării în noul Guvern, pe care o ocupă în prezent Sorin Dimitriu, vine în incompatibilitate constituţională şi cu exercitarea funcţiei de reprezentare a organizaţiei cu scop comercial, care este FPS, după cum precizează aceeaşi Ordonanţă de urgenţă nr.88.

De ce n-o fi vrut să renunţe la această funcţie domnul Sorin Dimitriu în momentul în care a fost chemat să devină ministru în noul Guvern? La această gravă întrebare trebuie să răspundă nu numai domnul Sorin Dimitriu, ci şi domnul prim-ministru care a acceptat această situaţie, preşedintele Emil Constantinescu, întregul staff PNŢCD, în care ştim că se află jurişti străluciţi, conducerea Convenţiei Democrate, precum şi întreaga coaliţie guvernamentală.

Situaţia de incompatibilitate constituţională a domnului Sorin Dimitriu este chiar mult mai gravă decât a fostului premier Victor Ciorbea. Pe când acesta din urmă îşi păstra postul de primar general al capitalei, mai mult din orgoliu personal şi poate şi din teama PNŢCD de a pierde în faţa unor alegeri anticipate în capitală, în cazul domnului Sorin Dimitriu, ca nou ministru al privatizării, păstrarea postului de preşedinte al FPS implică ideea de foloase materiale de natură personală, ceea ce este deosebit de scandalos şi de grav pentru prestigiul moral al noului guvern în faţa opiniei publice, a poporului. Cum poate fi admis acest lucru? Domnul Sorin Dimitriu şi cei ce îl susţin vedem că încearcă diverse subterfugii în faţa prevederilor constiţuionale, mergând până la ideea modificării Ordonanţei de urgenţă nr.88, a privatizării, care abia a fost elaborată şi trecută la promulgare, la Preşedinţie, fără să fie discutată în Parlament.

Dar, dacă domnul Ciorbea a încercat să modifice prin ordonanţă de urgenţă Legea administraţiei locale, se vede că Dumnezeu nu l-a ajutat să ducă până la capăt mizeria legislativă în care era implicat. Şi sperăm că nici domnului Sorin Dimitriu, Dumnezeu nu-i va ajuta să-şi desăvârşească mârşăviile sale de la FPS. Deja opinia publică este consternată iar pe urmele domnului Dimitriu curg, în momentul de faţă, blestemele.

Vă mulţumesc.

Domnul Adrian Năstase:

Stimaţi colegi,

Vă rog să respectaţi cu stricteţe cele 3 minute pentru intervenţii.

Are cuvântul domnul Lazăr Lădariu, şi se pregăteşte domnul deputat Nicolae Groza.

Domnul Lazăr Lădariu:

Domnule preşedinte,

Permiteţi-mi să vă spun cu toată sinceritatea că şi eu mă bucur să vă văd acolo, în scaunul în care de fapt vă este locul. Vă mulţumesc.

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Parcă niciodată nu ni s-au oferit dovezi atât de elocvente ca azi, prin care întâmplările vieţii să ilustreze adevărul că realitatea românească postdecembristă este mai dominată ca oricând nu doar de o îngrijorătoare îndepărtare de sentimentul naţional, ci chiar de o dispreţuire a lui. Pentru argumentarea afirmaţiei dovezile le avem la tot pasul. Şi atunci, când în faţa cărţii sfinte şi a Constituţiei, de atingerea cărora fuge ca necuratul de tămâie, "înfocatul" udemerist Baranuy Francisc jura deunăzi la învestira lui ca ministru al sănătăţii, nu pentru integritatea României, ci pentru integrarea ei, dorită de nostalgicii după fostul imperiu cu gândul la denumirile de pe atunci şi la cea de-a doua limbă oficială întru autonomie maghiară.

Şi atunci, când un alt ministru, ca şi cel precedent în ale reformei, de data aceasta Daniel Dăianu, tot cu mâna pe Biblie jura că va milita neobosit nu pentru propăşirea, ci pentru prăbuşirea României, pentru desăvârşirea operei începute de Guvernul Ciorbea.

Şi atunci, când premierul Radu Vasile dând o raită prin Harghita şi Covasna să se convingă cât de fericiţi sunt şi cum zburdă pe câmpii şi prin poieni fraţii noştri români, ademeniţi de gustul palincăi şi al kurtoskalacs-lor, anume pregătiţi de prietenul PNŢCD-ului Verstoy Attila, refuză să vadă o cruntă realitate şi zice, cumplit minţindu-se: "Totul e bine, chiar nagyon jo".

Şi atunci, când la Cleja Bacăului, câţiva apucaţi lunatici în ciuda împotrivirii miilor de români şi ceangăi din localitate, la ordinul UDMR vor acolo şcoală ungurească convinşi că guvernul antinaţional nu are nici ochi să vadă, nici urechi să audă învolburările timpului.

Şi atunci, când în dricul nopţii adus ca oaspete al radioului, deci al unui post public, un fel de altă "gâscă beată, ameţită de chemarea altor zări", într-un dispreţ suveran, vede în România o republică bananieră.

Şi atunci, când membrii filialei Cluj a UDMR cer, nici nu se putea altfel, dublă cetăţenie, pentru maghiarii din România. Ne vom opri aici.

Pentru că Guvernul Vasile a pornit cu stângul, nedând pe respectul pentru demnitatea naţională nici măcar o ceapă degerată, pentru că debandada cu consecinţele ei sumbre şi inacceptabile duc la dezordinea care domneşte în ţară, pentru că tronează ideea nefastă a unei minorităţi bântuite de fixaţia de a avea o a doua limbă oficială într-o autonomie maghiară, se cuvine să le amintim spusele unui mare bărbat al neamului - Alexandru Papiu Ilarian: "Cereţi respectarea limbii noastre româneşti, fiţi naţionalişti, când vă cere cineva să fiţi şi patrioţi, spuneţi-i că naţionalistul şi patriotul tot una şi aceeaşi înseamnă".

Vă mulţumesc.

Domnul Adrian Năstase:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Are cuvântul domnul deputat Nicolae Groza, urmează domnul deputat Gheorghe Ana.

Domnul Nicolae Groza:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Asupra Romsuintest-SA Periş s-au abătut cu furia unui uragan forţele oarbe ale puterii judeţene şi centrale, prefectul de Illfov, directorul FPS - Ilfov, un deputat CDR de Ilfov, un director general executiv al FPS-ului, un director al FPS etc. ca să dărâme marele complex de cercetare şi de producţie din domeniul creşterii porcilor prin doborârea unui falnic director general, care este domnul Constantin Aureliu. Pentru celelalte complexe de creştere a porcilor, nu privatizate, ci sacrificate în anul 1997 s-a invocat ca un leit-motiv: lipsa performanţei şi eficienţei economice. Acum se invocă lipsa performanţei manageriale, a unui conducător care ţine sus steagul celei mai performante unităţi de cercetare zootehnică din ţara românească.

În anul 1997, cu simţul datoriei şi al responsabilităţii de bun român, am angajat un duel cu primarul de la Geoagiu, pentru a salva de la distrugere, din motive obscure, Staţiunea de Cercetare şi Producţie Pomicolă Geoagiu. Acum nu pot să rămân indiferent faţă de aceştia, de marşul în forţă al unor reprezentanţi PNŢCD-işti ai puterii ilfovene asupra Rosuintest-SA Periş.

Domnilor menţionaţi mai sus, nu realizaţi că politica agricolă a Ministerului Agriculturii pe care o susţineţi şi o puneţi în practică ne-a promis carne de porc cu 20% mai ieftină de Sfintele Paşti? Şi ne va promite carne de miel cu 40% mai scumpă pentru Crăciun? Unde este competenţa dumneavoastră de diriguitori ai administraţiei centrale şi locale, când vă căzniţi să faceţi o AGA performantă dintr-un mănunchi de incompetenţi? Performanţa se obţine prin însumarea unor competenţe de talia domnului Constantin Aureliu, nu prin însumarea unor nulităţi şi hrăpăreţi de tipul Claudiu Babiuc.

Domnule ministru Sorin Dimitriu, vă adresez rugămintea ca pe lângă strădania dumneavoastră de privatizare a economiei româneşti, să vegheaţi, că în judeţe, reprezentanţii FPS-ului turnează episoadele noului serial "Memorialul purificării doctrinare a intelectualităţii din România", iar pentru agricultură sunt "harabnicii sfârşitului de secol XX.

Vă mulţumesc. Deputat de Olt - Groza Nicolae.

Domnul Adrian Năstase:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Are cuvântul domnul Gheorghe Ana. Apoi urmează domnul deputat Ilie Neacşu.

Domnul Gheorghe Ana:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Un eveniment fără precedent, cu implicaţii deosebite, ce atestă existenţa corupţiei la niveluri înalte, petrecut în noapte de 16-17 aprilie 1998 la Aeroportul Bucureşti-Otopeni, a demonstrat încă o dată, dacă mai era nevoie, celor care în noiembrie 1996 au crezut în sloganurile actualei puteri, cât de mult s-au înşelat. Cadre cu funcţii important în structurile statului, comandorul Ioan Suciu, comandantul Aeroportului Militar Otopeni, şi colonelul Truţulescu Gheorghe, şef serviciu din cadrul SPP, au participat la introducerea ilegală în ţară a circa 3000 baxuri ţigări LM prin intermediul unei aeronave ucrainene.

La sesizarea presei, acest eveniment a declanaşt controverse nebănuite între instituţiile implicate şi obligă organele abilitate să prezinte opiniei publice răspunsuri la câteva întrebări. Cum poate un avion să intre în spaţiul aerian al ţării fără permisiunea autorităţilor? Cum şi-ar permite echipajul să rişte ca autorităţile române să descopere că transportă altceva decât ce au declarat, printr-o escală tehnică? Pe ce bază au colaborat autorităţile civile de la Otopeni, ca aparatul să ajungă în zona militară, transformând un zbor civil într-unul militar? Unde s-au volatilizat cele 4 persoane care au intrat în ţară la Otopeni, de nu au mai ajuns la hotel? Cine a stat în spatele acestei acţiuni cu ţigări, dacă avem în vedere că cel puţin două transporturi similare s-au desfăşurat în perioada mai 1997 - aprilie 1998, pe aceeaşi filieră bulgaro-ucraineană şi în aceleaşi condiţii? Ca să nu mai vorbim de contrabanda prin porturile Constanţa şi Giurgiu.

Lăsând pe cei în drept să răspundă la aceste întrebări şi să elucideze acest caz, sper, nu pot să nu-mi amintesc de un celebru organism naţional creat cu mare tam-tam de domnul peşedinte Emil Constantinescu, tocmai împotriva corupţiei, denumit CNAICO care a reuşit o "performanţă deosebită", ca într-un an şi jumătate de existenţă să nu condamne nici unul din marii corupţi. Şi atunci, mă întreb şi vă întreb, doamnelor şi domnilor, care a fost sensul declaraţiei domnului preşedinte Emil Constantinescu pe postul naţional de Televiziune, legat de evenimentele din 16-17 aprilie? Şi cel mai simplu cetăţean ştie cine organizează în asemenea situaţii un flagrant şi ce înseamnă acest lucru, dar probabil că singurul mod de a salva ce mai era de salvat din lupta împotriva corupţiei a organismului naţional pe care îl patronează a fost acela de a atribui merite unor organisme, care pe zi ce trece îşi dovedesc neputinţa atâta timp cât nu sunt independente, fiind manevrate după interesul unora.

Prin poziţia precizată, domnul preşedinte Emil Constantinescu ne demonstrează câtă diferenţă există între angajamentele asumate în campania electorală şi la învestitură pe tema corupţiei şi rezultatele obţinute de domnia-sa până în prezent. Permanent, în declaraţiile domniei sale au existat şi există referiri la acte de corupţie nesancţionate în perioada anterioară anului 1996 şi niciodată nu a ratat ocazuia să înfiereze iresponsabilitatea şi chiar complicitatea guvernanţilor de la acea vreme, precum şi neimplicarea preşedintelui ţării în stoparea acestui flagel.

A sosit momentul în care cei care criticau de pe margine să fie în situaţia de a găsi soluţii în stoparea corupţiei. În acest sens, s-au angajat în declaraţii belicoase promiţând că va lua cele mai drastice măsuri şi că va asigura respectarea legilor, astfel încât cetăţenii să trăiască într-un climat de siguranţă şi onestitate.

Ce s-a realizat astăzi vedem cu toţii. Vorbe, vorbe şi iar vorbe, care sunt mai uşor de pronunţat decât să începi cu fapte concrete, în primul rând în propria ogradă, unde atât presa, cât şi partidele din opoziţie i-au adus la cunoştinţă multe aspecte de corupţie. Cetăţenii acestei ţări s-au săturat de declaraţii de genul: "Nimeni nu va fi protejat, indiferent dacă este vorba de preşedinte, de familia preşedintelui, cei aproape de preşedinte, de membri ai Guvernului etc." Ei vor fapte nu vorbe. Or, dacă nici preşedintele ţării nu-şi respectă cuvântul, atunci nu le-a mai rămas decât încrederea că Dumenzeu va plăti fiecăruia după fapte. Dar, până la Dumnezeu ne omoară creştin-democraţii!

De aceea, de la această tribună, ca membru al Comisiei de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională solicit: demiterea imediată a domnului Nicu Anghel, şeful SPP, şi generalului Gheroghe Bucşe, şeful de stat major la aviaţiei şi al apărării antiaeriane, pentru implicarea celor două instituţii în acte de corupţie.

De asemenea, îi solicit domnului preşedinte Emil Constantinescu să-şi ceară scuze naţiunii, întrucât ori a fost dezinformat, ori ascunde ceva poporului, pentru declaraţia făcută pe postul de Televiziune Naţională şi să garanteze cu funcţia pe care o deţine că nimeni şi nimic nu va fi ocrotit din vinovaţii acţiunii de la Otopeni. Sper ca organele de anchetă să aibă verticalitatea şi simţul datoriei şi să nu fie intimidate de nici un nume sau funcţie.

Vă mulţumesc.

Domnul Adrian Năstase:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Are cuvântul domnul deputat Ilie Neacşu şi apoi va urma domnul deputat Nicolae Popa.

Domnul Ilie Neacşu:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

M-am gândit că nu e lipsit de interes să vin în faţa dumneavoastră astăzi cu o retrospectivă aniversară prilejuită de împlinira a 500 d ezile de când România este condusă de un preşedinte monarhist şi de un executiv plămădit din interesele unui algoritm păgubos Şi am mai purces pe acest drum, ştiind că reprezentanţii de marcă ai actualei puteri nu au timp de bilanţuri economice şi sociale, fiind preocupaţi până peste cap de contrabanda cu ţigări, de acoperirea corupţilor, de consolidarea mafiei şi de urmărirea prin orice mijloace a adversarilor politici.

Stimaţi colegi,

Preşedintele Emil Constantinescu şi colaboratorii săi principali au uitat de multă vreme promisiunile mincinoase din campania electorală, peste Contractul cu România s-a aşternut praful, călugărul Vasile a dispărut fără urmă, dezgustat de demagogia celor care s-au folosit de numele său, iar populaţia trăieşte tot mai prost. Reise cu claritate că reprezentanţii PNŢCD, PNL şi sateliţilor lor şi-au dorit să guverneze doar pentru a-şi redobândi pământurile, pădurile, casele, fabricile, hotelurile, aceştia nefiind interesaţi de dezvoltarea economică a ţării, de investiţii, de export, de crearea de locuri de muncă, de creşterea puterii de cumpărare, de îmbunătăţirea nivelului de trai, de viitorul tineretului, de sănătatea bătrânilor etc.

Toate intenţiile actualilor guvernanţi includ aici şi pe unii profitori din PD şi pe cei din UDMR, urmăresc prăbuşirea totală a economiei, prin înstrăinarea sistematică a societăţilor industriale şi prin demolarea capacităţilor de producţie zootehnică. Unităţi economice de vârf sunt vândute la preţuri derizorii de nişte indivizi care n-au construit în viaţa lor un coteţ de găini. Deseori, comisioanele primite pentru intermedierea unor astfel de vânzări sunt mai mari decât valoarea societăţilor înstrăinate. Nesuportând critica, Puterea reacţionează cu ce are la îndemână. Presa aservită, în mod deosebit TVR şi "Prima TV" acţionează ca un resort atunci când liniştea Palatului Cotroceni este tulburată de tromptele adevărului. Nu contează că patronul postului "Prima TV" este unul din capii mafiei din România. Acesta găzduieşte periodic la "Prima TV" "elita intelectualităţii CDR şi PD" în materie de dezbateri politice şi filozofice: Nestor Bădiceanu, Nicolae Dide şi Sorin Roşca Stănescu.

Stimaţi colegi,

Puterea nu se face vinovată doar pentru dezastrul economic şi pentru sărăcirea generală a întregii populaţii. Ea încarcă să-şi menţină poziţiile cu sprijinul poliţiei politice care acţionează azi, precum securitatea din vremea lui Nicolski. Toţi adversarii politici sunt urmăriţi zi şi noapte, sunt timoraţi scriitorii şi ziariştii patrioţi. În Săptămâna Patimilor a fost omorât în bătaie prim-vicepreşedintele PNŢCD Lambru din Timişoara, pentru că şi-a permis să critice puterea actuală. Haidamacii domnului Dejeu i-au făcut o vizită de curtoazie şi scriitorului şi ziaristului Ioan T. Lazăr întorcându-i casa cu susul în jos, pentru că a îndrăznit să publice un interviu referitor la activitatea intelectuală a domnului Ion Diaconescu pe când trudea ca informator la securităţii.

Sunt lucruri grave, stimaţi colegi. Din lipsă de timp, nu pot să prezint şi alte aspecte ale bilanţului glorios al celor 500 de zile de guvernare PNŢCD-USD-UDMR. Vă asigur însă că vom continua monitorizarea - e la modă, nu? - tuturor acţiunilor antinaţionale iniţiate de actuala putere, vom prezenta opiniei publice aspectele de tip mafiot, doar, doar va catadicsi domnul Dejeu să recunoască deschis pe TVR-1 sau "Prima TV" că serviciul secret al PRM a surclasat prin profesionalism şi KGB şi CIA şi Mossadul. Cât despre chemarea a 12 deputaţi PRM la Parchet de către nişte lachei ai preşedintelui Constantinescu mă văd nevoit să-mi exprim un sentiment de milă faţă de gestul ieftin al unei puteri neputincioase.

Vă mulţumesc.

Din sală din partea Grupul parlamentar al PNŢCD:

O să daţi socoteală!

Domnul Ilie Neacşu:

Să vedem cine va da socoteală, la urmă!

Domnul Adrian Năstase:

Are cuvântul domnul deputat Nicolae Popa şi se pregăteşte domnul deputat Ioan Bivolaru.

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Neculai Popa:

Vă mulţumesc.

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Recent ministrul privatizării, domnul Sorin Dimitriu, a emis un ordin prin care societăţile comerciale privatizate sau pentru care procedura de privatizare a fost încheiată până la sfârşitul anului trecut vor beneficia de 60% din fondurile înregistrate din vânzarea acţiunilor. Banii urmează să fie folosiţi pentru retehnologizarea, dezvoltarea sau pentru plata datoriilor. Surprinzătoarea măsură, mult aşteptată şi aproape nesperată, vine ca un balon de oxigen pentru cele 300 de societăţi comerciale care vor beneficia de efectele sale, după cum alte sute de societăţi care au fost privatizate în ultimii ani şi pentru care aceste fonduri cuvenite prin lege au fost blocate, urmează să primească banii de mult aşteptaţi. Pe scurt, suma pe care o vor primit societăţile comerciale este de peste 1000 de miliarde de lei. Curajului de a lua o astfel de decizie este extrem de importantă pentru dinamica privatizării şi pentru succesul acestei acţiuni, i se adaugă şi o altă decizie, care vizează returnarea a 60% din sumele rezultate din privatizare şi societăţilor comerciale care vor recurge la vânzarea acţiunilor deţinute de stat. Nu putem dcât să salutăm fermitatea şi promptitudinea cu care a acţionat ministrul privatizării pentru înlăturarea celei mai serioase piedici care a fost pusă în calea privatizării, o dată cu apariţia năstruşnicei Legi nr.44/1998 impusă prin asumarea răspunderii guvernului. După cum se cuvine, în aceeaşi notă, să apreciem şi reacţia promptă a premierului Radu Vasile care a declarat, fără echivoc, că este întru totul de acord cu măsura luată de ministrul privatizării.

Implicaţiile acestei decizii surprinzătoare sunt foarte serioase. Pe lângă efectul benefic pentru societăţile în cauză, trebuie luat în calcul şi efectul incitant pentru potenţialii participanţi la procesul de privatizare. Cu totul altfel este interesat un cumpărător în adjudecarea unui pachet de acţiuni sau în cumpărarea unor active când ştie că o parte însemnată din fondurile cheltuite sunt returnate pentru capitalizarea societăţii respective.

A fost sesizată, sperăm la timp, cea mai gravă cauză a blocării privatizării în primele 4 luni din acest an, când nici măcar 1/5 din cât s-a stabilit nu s-a privatizat. Nu atât criza politică, ci produsul cel mai stupid, catastrofal al acestei crize, noua Lege a privatizării, impusă în pripă, constituie adevărata cauză a stagnării privatizării. Este şi motivul pentru care apreciem că o revedere rapidă a acestei legi este nu numai oportună, dar şi absolut necesară. Nu peste 5-6 săptămâni, ci în aceste zile. Iar pentru a evita orice tergiversare, chiar cu riscul abdicării de la promisiunile făcute, Guvernul ar trebui să promoveze această lege sub regimul urgenţei, fie prin ordonanţă, fie prin asumarea răspunderii guvernamentale, ştiindu-se că măsurile propuse sunt în esenţa lor agreate şi de Opoziţie. Astfel, este aproape exclus ca procedura parlamentară normală să scoată la liman şirul de modificări necesar al Legii privatizării mai repede decât în toamnă, ceea ce ar însemna compromiterea acestui an în planul privatizării.

Nevoia unei reacţii rapide este determinată şi de implicaţiile pe care modificările proiectate la Legea privatizării le va avea asupra bugetului pe acest an. Deocamdată, dintr-o simplă evaluare, rezultă că, în urma deciziei ministrului Sorin Dimitriu, 1000 de miliarde de lei vor lua calea directă spre societăţile privatizate. Alte sute de miliarde, dacă nu cumva mii de miliarde, ar urma acelaşi drum, potrivit unei măsuri exprese incluse de Ministerul Privatizării în Programul de guvernare. Este vorba de efectele pe care le va avea, cum prevede expres programul: utilizarea fondurilor obţinute din vânzările de active de către societăţile comerciale cu capital majoritar de stat, inclusiv în scopul restructurării, retehnologizării, dezvoltării, societăţilor comerciale respective.

Modificările Legii privatizării, evident, trebuie făcute urgent, înainte de discutarea bugetului, pentru a nu compromite întreaga restructurare a proiectelor bugetare aflate într-un echilibru fragil. Şi alte măsuri din programul de guvernare, de această dată cu posibile efecte benefice asupra bugetului, impun urgentarea procedurii de modificare a Legii privatizării. Iată doar două dintre ele. Susţinerea privatizării unor societăţi comerciale mari, cu datorii importante la bugetul de stat, şi de asigurări sociale, la bănci şi alţi creditori, prin conversia datoriilor în acţiuni, reeaşalonări etc. În acest fel, s-ar putea ca o importantă parte din sumele prevăzute din proiectul de buget pentru dobânzile aferente, datoriile publice preluate de Bancorex şi Banca Agricolă să fie diminuate. Demararea procesului de privatizare în domenii de interes bugetar: învăţământ şi sănătate. Intenţiile spectaculoas în materie de privatizare anunţate de ministrul de resort au nevoie înainte de toate, de un susport legislativ adecvat. Rămâne să vedem ce va urma sau cât de lung şi de consistent va fi şirul unor astfel de iniţiative incitante, dar nu şi lipsite de risc şi de vulnerabilitate.

Vă mulţumesc.

Domnul Adrian Năstase:

Are cuvântul domnul deputat Ioan Bivolaru şi apoi urmează domnul deputat Mihai Drecin.

Aveţi cuvântul, domnule deputat!

Domnul Ioan Bivolaru:

Domnule preşedinte,

A devenit notorie politica antisocială a creştin-democraţiei, precum şi a forţelor politice asociate la guvernările autohtone de după noiembrie 1996. Populaţia României este obligată să suporte consecinţele grave ale politicilor falimentare ale acestei coaliţii, consecinţe care culminează cu scăderea dramatică a nivelului de trai.

După majorările de preţuri la energia electrică, gaze naturale şi carburanţi din noiembrie 1997, opinia publică a semnalat destul de clar Guvernului că aceste costuri vor depăşi cu mult resursele financiare ale unor importante segmente sociale defavorizate, precum şomerii, pensionarii, salariaţii şi alţii.

Începând cu 22 aprilie a.c., în întregul judeţ Neamţ, Romgaz a întrerupt furnizarea gazului metan la toate centralele termice din municipiii şi oraşe lăsând populaţia respectivă, precum şi unităţile bugetare, şcolile, creşele, gădiniţele, căminele, dispensarele în totalitate, fără beneficiul agentului termic. Cauza acestor măsuri în forţă, anunţate cu cinism de către Romgaz în ajunul sărbătorilor Paştelui Ortodox, o constituie datoria regiilor locale faţă de aceasta, datorie acumulată de la populaţie şi de la obiectivele bugetare, în valoare de circa 17 miliarde de lei.

Ponderea acestor datorii rezidă din majorările de preţuri necorelate cu veniturile cetăţenilor, a proastei funcţionări a sistemului de compensare prin cupoane, a cheltuielilor pentru încălzire, precum şi a lipsei fondurilor obiectivelor bugetare care s-au acumulat în perioada previzibilă noiembrie 1997 - martie 1998, pentru care Guvernul, deşi atenţionat, nu a luat nici o măsură.

Prin cupoanele pentru încălzire, regiile Judeţului Neamţ trebuiau să primească în primul trimestru al anului de la buget circa 8 miliarde de lei, în care sunt incluse şi sumele datorate de obiectivele bugetare, dar aceste sume sunt blocate la trezoreria locală din lipsă de fonduri. Aceste guvernări, dovedite ostile societăţii româneşti, se concretizează în Judeţul Neamţ prin represalii globale aplicate de Romgaz, scoţându-se în totalitate din circuit cele 90 de centrale termice care deservesc asociaţiile de proprietari sau locatari, neţinându-se cont că o parte din acestea şi-au plătit în termen datoriile faţă de regiile respective. Un judeţ din Moldova, judeţul Neamţ, puternic afectat de dezindustrializarea forţată, promovată de politica economică a Puterii, în care marile obiective industriale au fost total sau parţial scoase din circuitul economic,unde rata şomajului este una din cele mai ridicate din ţară, unde procesul investiţional nu are nici o şansă să devină realitate, nu poate fi abandonat de Ministerul Industriilor şi Comerţului la discreţia iresponsabilă a unei regii ca Romgaz, care este pe picior de război total cu întreaga populaţie urbană şi aşa greu încercată. Şi aceasta, în condiţiile în care jumătate din datoria faţă de Romgaz este obligaţie bugetară a statului.

Guvernul nu poate trata simplist o astfel de situaţie necăutând soluţii de compensare în cadrul bugetului între datoriile bugetare faţă de Romgaz şi datoriile Romgazului faţă de buget. Romgazul nu poate trece peste obligaţia de a încerca o reeşalonare a acestor datorii acumulate de populaţie în perioada de iarnă, pentru perioada de vară imediat următoare, urmărindu-se o relaxare a efortului acestuia în limite suportabile.

Romgaz nu are voie să sancţioneze global populaţia urbană atâta timp cât aceasta, precum şi regiile locale, deţine monopolul furnizării de gaz metan şi respectiv de agent termic. Romgazul nu poate neglija cererea regiilor locale din Judeţul Neamţ de a găsi împreună soluţii privind decuplarea de la alimentarea cu gaz metan doar acelor centrale termice la care beneficiarii se dovedesc real rău platnici.

În acest sens, Romgazul, Ministerul Industriei şi Comerţului, Guvernul României vor trebui să definească în procedură de urgenţă regimul de "rău-platnic" pentru populaţia urbană defavorizată, ale cărei venituri modeste nu mai pot fi rezonabil împărţite între priorităţile curente. Guvernul României trebuie să înţeleagă că generalizarea categoriei de "rău-platnic" este o stare de fapt şi nu o stare de spirit şi că aceasta nu se poate rezolva prin declaraţii de război total la adresa populaţiei. Cu atât mai mult cu cât scumpirile la energia termică, energia electrică, combustibil, preconizate pentru luna mai, vor transfera majoritatea populaţiei ţării la această categorie de "rău-platnici".

Cer ca Ministerul Industriei şi Comerţului, împreună cu Ministerul Finanţelor, să găsească imediat soluţia relaxării acestei situaţii pe care Romgazul o experimentează în judeţul Neamţ, iar Guvernul să înţeleagă că raţiunea sa de a exista este aceea de a rezolva problemele populaţiei şi nu de a le crea. Cei 5 parlamentari PDSR de Neamţ solicită deplasarea reprezentanţilor Guvernului în judeţul Neamţ pentru a stabili, acolo, care sunt soluţiile rezonabile ce pot fi impuse.

Vă mulţumesc.

Domnul Adrian Năstase:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Are cuvântul domnul deputat Mihai Drecin, se pregăteşte domnul deputat Octavian Bot.

Domnul Mihai Dorin Drecin:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor colegi,

Deşi reprezentanţii puterii au venit la conducerea ţării cu promisiunea impunerii legii şi a combaterii corupţiei la toate nivelurile societăţii româneşti, pozând în justiţiari, actele de corupţie şi de încălcare a legii în societatea românească s-au înmulţit. De cele mai multe ori, ele se fac pe faţă, prin organe ale statului, care prin atribuţiile lor sunt desemnate să apere legea şi nu să o încalce. Acest lucru este extrem de grav pentru cetăţenii de rând ai ţării, pentru credibilitatea instituţiilor statului, dar şi pentru imaginea României în străinătate. Un astfel de caz, ca, de altfel, multe altele întâmplate în ultimul an, este cel al transportului de ţigări de pe Aeroportul militar Otopeni, operaţiune desfăşurată într-un total dispreţ faţă de legislaţia română în vigoare, faţă de regulamentele şi disciplina militară, atentând foarte grav chiar la siguranţa naţională.

În opinia PUNR, o acţiune de amploarea celei de la Otopeni nu s-a putut desfăşura fără implicarea şi cu ştiinţa unora dintre cele mai înalte autorităţi şi funcţionari ai statutului român: Serviciul de Protecţie şi Pază, Ministerul Apării Naţionale, Ministerul Transporturilor. Or, simpla arestare a unor aşa-zişi "ţapi ispăşitori", funcţionari de rang inferior, ca vinovaţi de încălcarea legii nu este decât o diversiune menită să distragă atenţia opiniei publice şi o imensă portiţă de salvare pentru capii acestei afaceri de tip mafiot.

Declaraţia preşedintelui Emil Constantinescu, după ce operaţiunea "Ţigareta-Otopeni" a fost analizată în Consiliul Suprem de Apărare a Ţării, nu face decât să confirme supoziţia de implicare în afacere a unor înalţi funcţionari ai statului. Ea este o încercare de acoperire a adevăraţilor vinovaţi. Iată de ce:

1) "Flagrantul organizat", în concepţia preşeditelui, a devenit flagrant numai după descoperirea afacerii de către mass-media.

2) "Flagrantul", în concepţia noastră şi după lege, ar fi trebuit să fie realizat la faţa locului, pe Aeroportul militar Otopeni, şi nu în depozitele de la Mogoşoaia.

3) Prin realizarea "flagrantului", ar fi trebuit ca azi, în arest, alături de cei reţinuţi până acum, să fie şi echipajul şi însoţitorii mărfii de pe aeronava ucraineană.

4) Prin realizarea "flagrantului", nava care a făcut transportul de contrabandă ar fi trebuit să fie arestată pe Aeroportul Otopeni.

5) Dacă a fost "flagrant organizat", cum explică domnul preşedinte Emil Constantinescu faptul că ministrul transporturilor, al apărării naţionale, cel de interne şi şeful SPP-ului neagă că ar fi avut cunoştinţă de operaţiune?

6) Cum poate explica domnul preşedinte Emil Constantinescu faptul că, de la aeroport la hotel, o parte din echipaj şi din însoţitorii mărfii "s-au pierdut" pe drum?

7) Cum se explică faptul că autorităţile române de pe Aeroportul Otopeni au permis decolarea aeronavei şi schimbarea direcţiei de zbor a acesteia?

PUNR consideră că, prin declaraţia sa, domnul Emil Constantinescu, Preşedintele României, a adus prejudicii imense instituţiei prezidenţiale, devenind, în faţa opiniei publice, apărător al celor care încalcă legile în România. Aceasta nu este prima dată! Am reaminti afirmaţiile domniei sale privind încălcarea embargoului impus Iugoslaviei, cu sacrificarea conducerii Societăţii comerciale "Solventul" S.A. Timişoara şi a conducerii acesteia, implicarea unor consilieri prezidenţiali în procesul de privatizare, lipsa oricărei poziţii a preşedintelui în privinţa încălcării de către justiţie a Legii nr. 112 privind casele naţionalizate, ca şi eliminarea bancrutei frauduloase din legislaţia ţării. Apărarea celor ce au încălcat legea şi aruncarea răspunderii asupra unor funcţionari de rang inferior, precum şi valoarea mărfii aduse ilegal în ţară, ne fac să credem că de această operaţiune erau în temă înalte instituţii ale statului, pe care preşedintele a încercat să le apere prin declaraţia sa.

Sumele mari de bani obţinute din operaţiuni ilicite se utilizează, de multe ori, în scopuri politice, în special pentru campaniile electorale. Încercarea de escamotare a adevărului despre operaţiunea de la Aeroportul militar Otopeni ne face să credem că o parte din bani erau destinaţi unor interese politice.

Faţă de această situaţie, PUNR cere Preşedintelui României şi primului ministru să acţoneze pentru sancţionarea, conform legii, a celor vinovaţi, până la nivelul miniştrilor, departamentelor implicate în această scandaloasă afacere.

Faţă de această situaţie, PUNR cere Preşedintelui României:

1) Să retracteze declaraţia care justifică operaţunea Otopeni, prin ceea ce dumnealui a numit "flagrantul organizat";

2) Demisia şefului S.P.P., acest serviciu find grav şi direct implicat în acţiunea de la Aeroportul militar Otopeni;

3) Demisia de onoare a ministrului transporturilor, în sectorul căruia, nu pentru prima oară, se întâmplă astfel de acţiuni;

4) Demisia de onoare a ministrului apărări naţionale, în timpul mandatului căruia s-a produs încălcarea legii şi a regulamentelor militare, lezându-se astfel onoarea armatei române;

5) PUNR cere Parlamentului să formeze o comisie de anchetă asupra acestei acţiuni ilicite de pe teritorul României. În cazul în care Parlamentul, prin majoritatea parlamentară, se va opune partidului nostru, noi propunem constituirea unei comisii formate din reprezentanţi ai partidelor din opoziţie, pentru elucidarea în principal a acestei operaţiuni ilicite, precum şi analizarea numeroaselor semnale privind desfăşurarea unor acţiuni de contrabandă pe teritoriul României cu ţări, maşini, băuturi, arme, droguri, precum şi traficul de carne vie.

PUNR consideră că a sosit timpul ca cele promise în campania electorală privind apărarea legii şi combaterea corupţiei şi cu care reprezentanţii CDR, USD, UDRM, precum şi Preşedintele României au câştigat alegerile să devină, în sfârşit, realitate în societatea românească.

Vă mulţumesc.

Domnul Adrian Năstase:

Mulţumesc, domnule deputat.

Domnul deputat Bot este în sală? Dacă nu este, are cuvânttul domnul deputat Petru Bejinariu şi se pregăteşte domnul deputat Gavra.

Domnul Petru Bejinariu:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Răpirea Bucovinei în anul 1775 i-a produs peste un veac lui Eminescu atât de mare durere sufletească încât poetul a creat cele mai cutremurătoare poeme în proză de indignare din cultura românească. Trecerea Bucovinei sub dominaţia austro-ungară a însemnat, în primul rând, lupta pentru deznaţionalizarea românilor. Două sunt etniile a căror agresivitate Eminescu le identifica a fi un pericol pentru românii din Bucovina: evreii şi ucrainienii, respectiv, rutenii. Dar, în tot ce a gândit şi a scris, niciodată nu a arătat intoleranţă şi agresivitate, numai stăruinţa de a apăra interesele legitime ale românilor. Poetul a arătat că în Bucovina trăiesc două feluri de slavi: usulii şi rutenii, primii fiind autohtoni, în vreme ce ceilalţi sunt fugiţi din Galiţia şi aşezaţi între Nistru şi Prut, pe teritorii româneşti.

Am venit în faţa dumneavoastră, şi vă sunt recunoscător că mă urmăriţi, deoarece astăzi în literatura şi manifestările culturale şi politice ucrainiene se vorbeşte din nou şi tot mai des de statutul de populaţie autohtonă, băştinaşă a rutenilor din Bucovina, precum în urmă cu 100 de ani. Dar nu numai se vorbeşte, se şi lucrează! Frecvenţa acestor declaraţii şi demersuri a crescut de la aşa-numitul "sacrificiu istoric" făcut de actuala putere prin Tratatul româno-ucrainian, prin care s-a cedat Ucrainei nordul Bucovinei, Ţinutul Herţa şi sudul Basarabiei, fără nici un temei istoric, juridic sau moral.

Aşadar, agresiunile asupra limbii române, asupra bisericii ortodoxe, asupra şcolii româneşti, au reapărut în forme vechi, dar modernizate şi într-un cadru social-istoric nou. De la numele dat nou născuţilor şi până la falsificarea istoriei românilor, sunt parcurse toate formele deznaţionalizării românilor. Acum, însă, procesul este mai activ, cu forme în văzul lumii şi multe ascunse, are o anumită grabă şi curge în numele părerii susţinute de ucrainieni care, chipurile, sunt băştinaşi-autohtoni, cu drepturi asupra acestor teritorii.

Iată o reacţie de nivel înalt! Participarea la Sfânta Înviere la Mănăstirea Putna a domnului preşedinte Emil Constantinescu nu a mai fost agreată de o mare parte din populaţia locală, mai ales din clipa când domnia sa a declarat că a ales Putna "deoarece aici veghează de veacuri spiritul lui Ştefan cel Mare" şi că, în acest an, "vom aniversa 80 de ani de la unirea Bucovinei". Or, spiritul marelui Ştefan cel Mare a fost unul de luptă pentru unitatea şi independenţa Moldovei, şi nu unul de sacrificiu istoric, de împărţire a ei cu vecinii. Iar la aniversare, după evocarea momentelor înălţătoare ale revenirii Bucovinei la România, ce vom mai putea spune? Că mai mult de jumătate a fost cedată?

Guvernele vin şi pleacă, miniştrii vin şi pleacă, în ultima vreme, tot mai des..., evenimente de tipul: grupul de spioni; trecerea prerogativelor de la rege la Prinţesa Margareta, avion străin cu baxuri de ţigări patronate de oameni ai puterii, adică "flagrantul" ş.a., tot trec, însă, ceea ce rămâne şi trebuie să rămână este "Podoaba cea mai aleasă şi mai mândră între podoabele ţării, poporul românesc", cum admirabil spunea Vlahuţă.

Dar eu cred că şi în această nouă realitate, care acum se repetă pentru români în alte condiţii, "De avem sau nu dreptate, Eminescu să ne judece!" Iar dacă e necesar, pentru unii, poate veni chiar şi sentinţa din finalul poemului "Scrisoarea a III-a"!

Mulţumesc.

(Aplauze sporadice.)

Domnul Adrian Năstase:

Domnul deputat Gavra, în încheierea acestei secţiuni din programul de astăzi. Aveţi cuvântul, domnule deputat!

Domnul Ioan Gavra:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Onorat auditoriu, atât cât este prezent la balcoanele Camerei Deputaţilor, ca reprezentare a mass-mediei scrise şi audio-vizuale,

Se pare că, în ultima vreme, România este bântuită de multe stafii! Din păcate, aproape zilnic se petrec evenimente de-a dreptul stranii şi inexplicabile! Contrabanda cu ţigarete de pe Aeroportul militar Otopeni reprezintă, bunăoare, doar unul din şirul lung al acestora.

Cum, însă, niciodată răul nu vine de unul singur, asemenea evenimente au loc şi în viaţa politică a ţării! Despre ce este vorba? Cam tot în acelaşi interval de timp în care se derula "afacerea ţigareta", la Cluj-Napoca, personajul funebru Gheorghe Funar, cunoscut în ţară şi peste hotare, punea la cale o escrocherie politică de proporţii. În termeni strict juridici, el a săvârşit o crasă ilegalitate. Aşadar, contrabanda s-a mutat şi în plan politic! Desigur, mijloacele utilizate sunt cu totul altele: minciuna, diversiunea şi inducerea în eroare a opiniei publice din ţară.

Fireşte, opinia publică din România, şi nu numai aceasta, s-a obişnuit cu extravaganţele şi ieşirile publice deplasate ale "personajului" Gheorghe Funar. Bietul om a rămas fără orchestră, după excluderea sa definitivă din viaţa politică!

Nemaiavând obiectul muncii, din nou, după câteva luni de zile, s-a specializat în spectacole şi reuniuni folclorice gen Caritas. În 1992, organiza lanţuri vii pentru apărarea şi susţinerea binescutei escrocherii naţionale Caritas de la Cluj-Napoca. Hârtia de ziar, banda magnetică radio şi pelicula camerelor de televiziune păstrează încă nealterate rătăcirile şi inepţiile rostite atunci de către Gheorghe Funar.

De la escrocheria Caritas, Gheorghe Funar a trecut la escrocheria politică, denumită ilegal "AUR". Nu se putea o formulă mai bună! Altfel spus, la piraterie şi brigantism politic!

Aventurile de acest gen ale lui Gheorghe Funar au început în urmă cu câteva luni de zile, prin autoproclamarea sa ilegală drept şef de partid. Curat-murdar, vorba lui Caragiale! Sigur, personajul cu pricina suferă de complexul piticului. De data aceasta, însă, se pare că a încurcat rău lucrurile!

A organizat pe 25 aprilie, la Cluj-Napoca, un spectacol folcloric după chipul şi asemănarea sa. Scopul spectacolului a fost unul singur: acela de a se autoproclama din nou şef de partid! Bineînţeles, al unui alt partid! Iată, prin urmare, că doar în câteva luni de zile Gheorghe Funar a atins o performanţă inegalabilă: s-a autoproclamat şef de partid la două partide! În ambele cazuri, în mod ilegal şi abuziv. Ce mai contează, însă, la Gheorghe Funar o ilegalitate, la cele peste 2000 de procese penale şi civile în care este antrenat în momentul de faţă?

Cum spuneam, în momentul de faţă, în inconştienţa sa totală, a săvârşit un sacrilegiu: a atentat la existenţa juridică a unei minorităţi etnice. În mod concret, este vorba despre rromi, adică, etnia pe care cu distincţie şi onoare o reprezintă în Camera Deputaţilor colegul nostru Mădălin Voicu. Iată, aşadar, că "personajul" Gheorghe Funar se află acum în război cu minoritarii de toate rasele şi culorile, inclusiv cu rromii, aşa cum plastic se exprima ieri o binecunoscută ziaristă bucureşteană într-un cotidian central.

În 1992, s-a înfiinţat - atenţie! legal, de această dată - organizaţia denumită "Asociaţiile unite ale rromilor", care a fost înregistrată oficial la Tribunalul municipiului Bucureşti sub denumirea prescurtată de "AUR". Aşadar, "AUR"-ul aparţine de fapt şi de drept Asociaţiei unite a rromilor! În mod ilegal, Gheorghe Funar a încercat sâmbătă, 25 aprilie, la Cluj-Napoca, în cadrul unei reuniuni folclorice de prost-gust, să-şi însuşească "AUR"-ul rromilor. Nici mai mult, nici mai puţin!

Se pare că, de această dată, greşeala lui a fost şi va fi fatală. A uzurpat spaţiul etnic al rromilor. Şi încă ceva: "AUR"-ul rromilor este, totuşi, înregistrat legal la Tribunalul municipiului Bucureşti, pe când "AUR"-ul lui Funar reprezintă o escrocherie politică de proporţii!

În consecinţă, Gheorghe Funar confirmă încă o dată, dacă mai era necesar, că acţiunile sale de acest fel nu au nimic comun cu legea şi că rămâne pe mai departe un impostor politic bine cunoscut în ţară şi peste hotare.

Sunt convins că rromii vor avea câştig de cauză. Soluţia onorabilă pentru Gheorghe Funar este una singură: aceea de a trece împreună cu ucenicii săi la "AUR"-ul rromilor! Poate aşa, va dobândi şi el recunoaştere publică în România! Depinde dacă rromii sunt dispuşi la o asemenea asociere politică. Oricum, după înfăţişare şi după comportament, lui Gheorghe Funar nu i-a mai arămas o altă alternativă!

Vă mulţumesc frumos.

Domnul Adrian Năstase:

Mulţumesc.

Stimaţi colegi,

Cu aceasta, programul de intervenţii ale deputaţilor s-a încheiat şi urmează să trecem la şedinţa propriu-zisă.