Parliamentary debates

Din prezidiu a făcut parte domnul Valer Dorneanu, preşedintele Camerei Deputaţilor.

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Stimaţi colegi,

Doamnelor şi domnilor senatori şi deputaţi,

Vă rog să-mi permiteţi să declar deschisă şedinţa comună a Senatului şi Camerei Deputaţilor, anunţându-vă că din totalul de 483 senatori şi deputaţi şi-au înregistrat prezenţa un număr de 406, 76 sunt absenţi. Deci, avem cvorumul de lucru legal pentru desfăşurarea lucrărilor.

Permiteţi-mi să vă informez că Birourile permanente ale celor două Camere au adoptat proiectul ordinii de zi şi al programului de lucru, în forma pe care dumneavoastră o aveţi în mape.

Vom avea suplimentar şi o notă cu privire la posibilitatea de sesizare a Curţii Constituţionale, în conformitate cu prevederile Legii nr. 47/1992, la o serie de legi.

Supun votului dumneavoastră ordinea de zi. Dacă sunt comentarii sau observaţii la ordinea de zi?

Înţeleg că nu avem comentarii. Supun votului dumneavoastră ordinea de zi.

Domnule senator Bolcaş, vă rog... Domnule deputat Bolcaş, poate în viitor şi senator! Vă dorim succes!

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Daţi-mi voie să mă consider deocamdată tânăr şi să fac parte numai din corpul deputaţilor.

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Vă rog frumos.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Stimaţi domni preşedinţi,

Onoraţi domni colegi,

Problema pe care o ridic în faţa domniilor voastre nu este nouă. Şi atunci are dreptate Păstorel Teodoreanu, care ne spune: "De ce s-o fi repetând istoria, dacă asta nu vă serveşte la nimic?!" Iertaţi-mi parafraza.

În faţa domniilor voastre este pentru a doua oară când se repetă o problemă de procedură privind înscrierea pe ordinea de zi a unor acte ce au fost considerate în succesiunea legislaturilor ca fiind neconstituţionale.

În acelaşi timp, reprezentanţii partidului de guvernământ s-au dovedit la fel de consecvenţi în inconsecvenţa ce-i caracterizează.

Am ridicat o problemă de procedură privind neconstituţionalitatea înscrierii pe ordinea de zi a unui pachet de legi. Prezent, domnul prim-ministru Adrian Năstase, care, în legislatura trecută a criticat anterior această problemă, a replicat: "Noi am avertizat că vom folosi acest precedent parlamentar".

De data aceasta, se ridică în faţa domniilor voastre problema înscrierii pe ordinea de zi a unei hotărâri pe care eu o socotesc cel puţin bizară, dar care este fără nici o discuţie neconstituţională, prin care Parlamentul să se adreseze preşedintelui ţării, ca la solicitarea primului ministru să facă o remaniere guvernamentală.

De data aceasta, în lipsa domnului prim-ministru Adrian Năstase, având memoria monitoarelor oficiale, îmi permit să-i citez replica, după vehementa critică a neconstituţionalităţii unei asemenea hotărâri din decembrie 1998: "Va veni vremea când vom fi la guvernare şi vom folosi aceleaşi proceduri neconstituţionale şi uşoare, de modificare a Guvernului". A venit această vreme, domnilor, dar eu nu cred că alegătorii care au votat această majoritate parlamentară şi care a dat acest Guvern au votat ca să se perpetueze aceleaşi maniere, absolut neconstituţionale, de impunere a unei voinţe unilaterale. Nu pot să dezvolt, pentru că este socoteala dumneavoastră, cinstea dumneavoastră în faţa alegătorilor dumneavoastră şi asta vă priveşte! Dar, pot să comentez un singur lucru, şi anume că ceea ce ni se cere nouă acum este un lucru, evident, neconstituţional, inspirat din gândirea juridică a fostului ministru al justiţiei, Valeriu Stoica, artizanul a nenumărate forme fără fond, care prin educaţia sa spirituală şi mai ales prin interesele pe care le are nu se poate apropia de esenţa dreptului, ci numai de formele pe care le foloseşte aşa cum vrea, pentru a-şi justifica acţiunile.

Or, formele sunt cele care ne permit acţiuni şi nu justifică liberul nostru arbitru! Nu este o teză de drept, este o teză de viaţă!

Acum, sigur că se pot da multiple interpretări juridice şi nu o să vă plictisesc cu ele. Vi le voi cita pe ale unui bun jurist, care este colegul nostru, ministrul Acsinte Gaspar, care şi în 1998 şi 1997 a disecat categoric neconstituţionalitatea unor atari hotărâri. Pe mine mă interesează un singur lucru care este simplu: să respectăm Constituţia şi Constituţia noastră, pentru că este bună, nu permite asemenea interpretări. Un act juridic trebuie aplicat în forma în care să-ţi fie posibilă şi reală aplicarea sa. Avem două instituţii: avem instituţia schimbării Guvernului şi avem instituţia remanierii guvernamentale.

Textul nostru constituţional este clar. Remanierea, ceea ce înseamnă schimbarea unor miniştri (situaţia noastră), se face foarte simplu: la propunerea primului ministru, preşedintele ţării revocă şi numeşte aceşti miniştri. De ce ne complicăm? De ce facem un act neconstituţional, prin interpretări sofisticate? Eu spun: din lipsă de bărbăţie şi din lipsă de curaj. Pentru că cel care operează această modificare răspunde pentru modificarea ce o face. Nu voi intra în nici o problemă de fond, o vom discuta ulterior. Dar, acum, translatând sesizarea preşedintelui, de la primul-ministru la Parlament, răspunderea va reveni Parlamentului, dând o acoperire a ceea ce doreşte domnul prim-ministru să facă.

În acelaşi timp, făcând această sesizare total neconstituţională şi împotriva atributelor preşedintelui, practic Parlamentul nu se substituie prerogativelor, dar nu-şi arată respectul pentru prerogativele pe care preşedintele le are.

Există multe argumente juridice. Am încercat să le folosesc pe cele politice şi pe cele directe şi omeneşti. Este o problemă de constituţionalitate.

Şi acum, vă rog să-mi daţi dreptate în ceea ce susţineam ieri: nu modificarea Constituţiei este problema noastră, doamnelor şi domnilor, ci respectarea ei. Vă invit la respectarea Constituţiei, votând împotriva includerii acestui punct pe ordinea de zi.

Vă mulţumesc. (Aplauze din partea P.R.M.)

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Mulţumesc, domnule deputat Bolcaş.

Are cuvântul doamna senator Norica Nicolai.

Doamna Norica Nicolai:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Cred că ar fi fost foarte util ca subiectul discuţiei noastre, şi anume această remaniere guvernamentală, această investitură, această asumare de răspundere să fie discutat în prezenţa Guvernului. Dar, se pare că nici pentru Guvern această prezenţă în faţa Parlamentului nu constituie un act de responsabilitate, deşi structura puterilor în stat este foarte clar prevăzută de Constituţie.

Cred că primul lucru care trebuie respectat într-o democraţie este Legea fundamentală. Suntem din nou într-o stare de recidivă în ceea ce priveşte nerespectarea Legii fundamentale.

În acest moment, hotărârea pe care dumneavoastră ne propuneţi s-o votăm este în afara principiilor constituţionale.

Noi nu ştim dacă este vorba de o remaniere şi dacă este vorba de o remaniere, de ce domnul prim-ministru nu s-a adresat în limitele prevăzute de Constituţie, art. 85 alin. 2, domnului preşedinte Iliescu, pentru a-şi exercita atribuţiile constituţionale în ceea ce priveşte revocarea miniştrilor.

Dacă este vorba de temeiul prevăzut în art. 37 din Legea nr. 90/2001, suntem în prezenţa unei comasări, unei reorganizări. Domnule preşedinte, aşteptam ca Guvernul să participe la această dezbatere şi să prezinte un program pentru a primi votul de învestitură. Deci, cred că este bine să nu procedăm la dezbaterea ordinii de zi fără prezenţa domnului primului ministru şi domnul prim-ministru să precizeze poziţia faţă de acest act constituţional pe care ni-l cere astăzi. (Aplauze din partea P.R.M.-ului şi P.N.L.-ului)

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Are cuvântul domnul senator Petre Roman.

Domnul Petre Roman:

Domnilor preşedinţi,

Stimate şi stimaţi colegi,

Nu doresc să fac o declaraţie eminamente politică, ci eminamente procedurală.

Cred că argumentele aduse, în legătură cu textele constituţionale sunt clare şi sunt la îndemâna oricăruia dintre noi.

Să privim, însă, la ceea ce pe bună dreptate şi corect s-a amintit a fi un precedent. Este adevărat că în perioada 1996 - 2000 s-a făcut o remaniere guvernamentală, înţelegând prin remaniere schimbarea unor miniştri. S-au făcut mai multe remanieri, nu este nici o problemă, adică remanierea însemnând schimbarea titularului unui portofoliu ministerial cu un altul, o persoană cu alta.

La această procedură, textul constituţional este limpede, el prevede că remanierea se face la propunerea primului ministru, către preşedintele României, printr-o scrisoare care cere revocarea persoanei care este în funcţie şi numirea alteia, pentru acelaşi post ministerial.

În 1998 şi în 1997, de fapt, s-a făcut o remaniere în care coaliţia de atunci, primul-ministru au dorit să vină în faţa Parlamentului cu aceste modificări.

Argumentul pe care l-am invocat atunci a fost acela că nu este bine ca unii miniştri să fie votaţi de Parlament, votul fiind cel obţinut la învestitură, iar alţi miniştri să fie doar trecuţi prin procedura decretului prezidenţial, fără a fi votaţi de Parlament.

Din păcate, acest argument care, la vremea respectivă, nouă ni s-a părut a fi un argument destul de substanţial, să nu existe două tipuri de miniştri, ci un singur tip de ministru, această procedură a fost aspru, foarte aspru criticată de reprezentanţii P.D.S.R., care astăzi sunt ei la putere. Dacă îmi aduc bine aminte, chiar domnul Adrian Năstase, care era vicepreşedintele Camerei Deputaţilor, şi alţi colegi de-ai dumnealui au protestat vehement faţă de procedură, invitându-ne să folosim procedura remanierii indicată de textul constituţional.

Numai că, situaţia de astăzi e alta. Nu mai este vorba de o remaniere, pentru că nu se pune problema ca la un minister sau altul să fie înlocuit titularul actual cu o altă persoană, ci este vorba, aşa cum clar s-a indicat, de o reorganizare, şi încă una din temelii, a Guvernului.

O reorganizare a Guvernului înseamnă o altă situare a Guvernului în raport cu obiectivele sale fundamentale şi bănuiesc că acest lucru va încerca să-l prezinte primul-ministru în faţa noastră.

Prin urmare, avem de-a face cu o schimbare de esenţă fundamentală care nu priveşte, cum spuneam, pur şi simplu schimbarea unei persoane cu alta.

Din acest punct de vedere, această alunecare nouă ni se pare inacceptabilă. Nu numai că ea nu e prevăzută de textul constituţional, dar ea merge foarte departe în ceea ce priveşte îndepărtarea de Constituţie, deşi dreptul Guvernului de a se reorganiza nu poate fi şi nu trebuie să fie contestat.

Prin urmare, Guvernul condus de domnul Adrian Năstase, dacă dorea, şi doreşte această radicală transformare, pentru că este una cu adevărat radicală, se fac o serie întreagă de comasări de ministere, se schimbă, în consecinţă, obiectivele principale ale programului de guvernare, în substanţa sa concretă, miniştrii care ar urma să fie înscăunaţi astăzi, vor avea un cu totul alt pachet, un cu totul alt program fiecare în parte, nu doar continuarea a ceea ce a fost, în mod logic. De aceea, această chestiune nouă ni se pare, cu claritate, că este nepotrivită.

Existau două căi pentru ca lucrul acesta să fie făcut în bună regulă şi ar fi fost, după părerea noastră, chiar în interesul, nu doar al respectării Constituţiei, ci chiar şi în interesul actualului Guvern, ca lucrurile să se desfăşoare altfel. Şi anume, sigur, există posibilitatea de a se forma un nou Guvern, ceea ce înţeleg că nu s-a dorit de către actuala majoritate, dar exista şi posibilitatea asumării răspunderii, nu pentru pachetul acela de legi, la care s-a spus pur şi simplu: vrem să combatem corupţia, ci era vorba...

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Vă rog să vă referiţi numai la procedură, domnule senator. Acesta este subiectul, vă rog foarte mult.

Domnul Petre Roman:

Domnule preşedinte,

Dacă ceea ce spun eu nu este legat de procedură, atunci înseamnă că nu mai avem comunicare.

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Am discutat subiectul legat de asumarea răspunderii.

Domnul Petre Roman:

N-am discutat subiectul acesta, eu am vorbit despre ceea ce se putea face şi s-ar putea face, pentru ca lucrurile să fie în ordine şi aceasta este de procedură. Procedura constă - spuneam - în asumarea răspunderii, pentru că este vorba de o reorganizare de fond a Cabinetului, însoţită de o declaraţie cu privire la noile ţinte, la noile direcţii de acţiune ale Guvernului şi aceasta în mod cert intră sub incidenţa asumării răspunderii.

Dar, a face dintr-o schimbare atât de radicală o simplă procedură şi aceea neprevăzută de textele constituţionale, în mod cert, este greşit şi credem că nu e bine şi credem că nici măcar nu este în interesul actualului Guvern să procedeze aşa şi vă rog să reflectaţi la acest lucru.

Dacă Guvernul îşi propune să iasă întărit din această situaţie, trebuie să o facă de o manieră care trebuie să fie credibilă, convingătoare pentru toată lumea, pentru ţară şi chiar şi pentru străinătate.

De aceea, eu vă propun să mergem pe procedura asumării răspunderii, eventual, sigur, al unei noi învestituri, dar am înţeles că aceasta nu se doreşte şi în felul acesta ne menţinem în limitele textului constituţional.

Mulţumesc.

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Dacă mai sunt luări de cuvânt?

Domnul deputat Boc.

Domnul Emil Boc:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Textul Constituţiei consacră două instituţii cu privire la procedurile pe care noi le discutăm. Este vorba, pe de o parte, de procedura de formare a Guvernului şi de învestitura acestuia şi, pe de altă parte, de procedura remanierii guvernamentale.

În privinţa remanierii guvernamentale, art. 85 alin. 2 din Constituţie menţionează expres: "În caz de remaniere guvernamentală sau de vacanţă a postului, preşedintele revocă şi numeşte, la propunerea primului ministru, pe unii membri ai Guvernului".

Noi nu ne aflăm în prezenţa la nici una dintre cele două situaţii: nici teoretic nu ne aflăm în faţa unui nou Guvern, după procedură, nici în faţa remanierii guvernamentale. Cum se rezolvă această situaţie?

Dumneavoastră, majoritatea parlamentară, aţi iniţiat, şi Parlamentul a adoptat în 2001, Legea nr. 90 privind organizarea şi funcţionarea Guvernului României şi a ministerelor, care rezolvă această problemă care a existat şi în 1997 şi care a fost supusă unor critici ample.

Ce spune această lege, care ne rezolvă, practic, situaţia? În art. 37 se spune aşa: "Primul ministru poate cere Parlamentului modificarea structurii Guvernului prin înfiinţarea, desfiinţarea sau, după caz, divizarea ori comasarea unor ministere". În astfel de situaţii, prevederile art. 36 se aplică în mod corespunzător.

Articolul 36 ne spune: "Ministerele şi miniştrii se aprobă de către Parlament, prin acordarea votului de încredere asupra programului de guvernare şi a întregii liste a Guvernului la învestitură". Deci, soluţia ne-o dă legea.

Dacă Guvernul îşi propune o simplă remaniere guvernamentală, când înlocuieşte pe un ministru cu alt ministru, se aplică textul Constituţiei.

Dacă doreşte mai mult, să divizeze, comaseze, să desfiinţeze, să înfiinţeze alte ministere, aşa cum se procedează acum, atunci trebuie respectat textul legii. Şi, în consecinţă, soluţiile sunt fie cea propusă de domnul senator Petre Roman, să-şi angajeze răspunderea Guvernul pe o declaraţie de politică generală şi să avem posibilitatea iniţierii unei moţiuni de cenzură, sau Cabinetul Adrian Năstase să vină cu un nou program de guvernare, nu o întreagă listă a noilor miniştri şi să o propună plenului celor două Camere ale Parlamentului. De fapt, cred că aceasta a avut în intenţie domnia sa.

Îmi amintesc că eram în faţa televizorului şi la ora 19,00, când toate televiziunile au preluat în direct şedinţa de la sediul P.S.D., domnia sa a început enunţând procesul de restructurare cu "Adrian Năstase - prim-ministru" şi a prezentat întreaga listă a Cabinetului. Deci, este clar că avem de-a face cu un nou Cabinet. Având de-a face cu un nou Cabinet trebuia ca toţi miniştrii să treacă pe la comisiile parlamentare, pentru a fi audiaţi, şi nu numai aceia care au fost noi, şi implicit să se completeze cu un program de guvernare care să corespundă noii strategii guvernamentale de restructurare şi înfiinţarea unor noi ministere.

Iată de ce, având acest suport legal, şi noi suntem de acord cu solicitarea colegilor noştri ca punctul 4, privind hotărârea, să fie completat cu una din cele două solicitări: fie angajarea, fie un nou program de guvernare şi supunerea validării Parlamentului a întregii liste, inclusiv în comisiile de specialitate.

Vă mulţumim.

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Domnul deputat Chiliman.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Domnilor preşedinţi de şedinţă,

Onoraţi colegi,

Avem astăzi, aici, o situaţie cu totul ciudată. Sigur, este o hotărâre care în mod clar încalcă Legea fundamentală a României, procedura, ca atare, este şi ea mai mult decât bizară. Sunt două chestiuni, însă, dacă vreţi, anterioare acestor lucruri pe care vreau să le discut.

Primul dintre ele este faptul că noi discutăm aici despre Guvernul României. Doar doi miniştri au avut curajul să vină aici în faţa Parlamentului. Mă întreb unde sunt restul?!

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Stimate coleg,

Discutăm ordinea de zi.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Domnule preşedinte,

Discutăm ordinea de zi a unei şedinţe care se referă la Guvernul României. Aceşti membri ai Guvernului României, în proporţie de 90% sunt membri ai acestui Parlament. Deci, sau sunt în sală unii dintre ei, sau să vină aici cum e normal.

Prima chestiune: cred că ar trebui să vină şi dânşii în sală şi o să vă rog să facem o pauză, ca să vină şi dânşii în sală.

A doua chestiune este legată de faptul că, probabil ca să nu afle toată populaţia României ce se întâmplă în Parlament şi dezbaterile din Parlament, la TVR 1 nu se transmite la ora actuală această şedinţă.

Or, faptul că TVR-ul este în slujba puterii, am văzut-o, numai că a ajuns să fie un servitor umil în slujba puterii, prin cei care conduc această instituţie.

Ca atare, cred că oamenii din România, cetăţenii României trebuie să ştie nu numai ce spune primul-ministru sau ce spune actuala Putere, trebuie să audă şi cuvântul Opoziţiei, pentru ca să aibă o imagine corectă şi clară a ceea ce se întâmplă efectiv în Parlament şi care sunt poziţiile noastre.

Deci, domnilor preşedinţi, vă rog, cu autoritatea pe care o aveţi, să telefonaţi, să dispuneţi ca TVR-ul să transmită în direct toate dezbaterile de aici, nu numai pe alese, cuvintele frumoase ale unora sau alte altora, care vă convin dumneavoastră. Vă mulţumesc.

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Vă mulţumesc foarte mult.

Vă rog, dacă mai sunt luări de cuvânt? Domnul senator Predescu.

Domnul Ion Predescu:

Domnilor preşedinţi,

Înainte de problema propriu-zisă privind ordinea de zi, o chestiune prealabilă. S-a susţinut aici că trebuie să fie prezent Guvernul, pentru a participa, probabil, la dezbaterea şi adoptarea proiectului ordinii de zi. Este elementar, cunoscut de toată lumea, cred, că proiectul ordinii de zi se alcătuieşte de Biroul Camerei sau Camerelor şi se supune spre dezbatere şi aprobare plenului Camerei sau plenului Camerelor, fără participarea altor subiecţi, interesaţi fie direct, fie indirect.

Voci din Opoziţie:

Ei sunt parlamentari, domnule Predescu! (Rumoare, vociferări.)

Domnul Marcu Tudor (din sală):

Paşcu de ce este aici?

Domnul Ion Predescu:

Nu înţeleg, ce obiecţii aveţi?

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Vă rog să păstraţi liniştea! V-am ascultat cu mare atenţie şi noi!

Domnul Ion Predescu:

Ce este inexact în afirmaţia mea, că e vorba de un proiect al ordinii de zi, alcătuit de Birourile permanente şi supus spre dezbatere şi aprobare plenului Camerelor reunite? Ce este inexact în această afirmaţie? Cu ce temei să participe alţi subiecţi la această...? Hotărăsc? Au cuvântul? Atunci nu vă exercitaţi deplin dreptul de deputaţi sau de senatori!

Voci din Opoziţie:

Sunt şi parlamentari, domnule!

Domnul Ion Predescu:

Domnilor preşedinţi,

Se dezbate ordinea de zi, nu altceva, aprobarea ei. Dacă punctele înscrise în proiectul ordinii de zi pot sau nu pot să fie cuprinse toate, aprobate şi apoi dezbătute, aceasta e problema. Ce dificultate găsiţi aici? Ce complicaţie întrevedeţi aici? Nici una, domnilor, decât de dragul de a crea un prilej pentru a prezenta şi alte consideraţii, aşa cum s-a făcut de către unii din antevorbitori.

Şi acum, la proiectul ordinii de zi. Eu am ascultat cu atenţie luările de cuvânt şi s-au exprimat puncte de vedere personale. Aici, ne aflăm într-un cadru legal, unde punctul de vedere nu poate fi decât de înţelegere şi aplicare a legii, dar nu un punct de vedere care să se substituie legii. Lucrul acesta doresc să fie cât se poate de limpede.

În această privinţă, domnilor preşedinţi, sediul materiei este în art. 85 alin. 1 din Constituţie, care zice, pentru a lua toată lumea cunoştinţă în mod egal şi corespunzător: "Preşedintele României desemnează un candidat pentru funcţia de prim-ministru şi numeşte Guvernul pe baza votului de încredere acordat de Parlament". Numeşte, deci, pe acest temei.

Alin. 2: "În caz de remaniere guvernamentală sau de vacanţă a postului, - e o vacanţă a postului! - Preşedintele revocă şi numeşte, la propunerea primului-ministru, pe unii membri ai Guvernului". Ne găsim în caz de vacanţă a postului? Nu, posturile nu sunt vacante încă, sunt ocupate.

Art. 102 din Constituţie...

Domnul Văsălie Moiş (din sală):

Luaţi toată Constituţia acum, ce faceţi?

Domnul Ion Predescu:

...alin. 3: "Programul şi lista Guvernului se dezbat de Camera Deputaţilor şi de Senat, în şedinţă comună. Parlamentul acordă încredere Guvernului cu votul majorităţii deputaţilor şi senatorilor".

Alte texte, dacă găsiţi, înfăţişaţi-le! Nici la acestea nu v-aţi referit, deci, nu există altele! Vă asigur că nu există altele!

Aceste texte constituţionale îşi găsesc dezvoltarea într-o lege: Legea nr. 90/26 martie 2001 privind organizarea şi funcţionarea Guvernului României şi a ministerelor. Dacă avem lege care dezvoltă cele două texte constituţionale, nu putem vorbi în afara legii sau de pe un punct de vedere care ar trebui să substituie legea. Ne putem permite aşa ceva, dar aceasta nu este bază de rezolvare a unei cereri de către Parlament, e bază de alte aprecieri ale persoanei care îşi permite un asemenea punct de vedere, susţinut pe asemenea temeiuri.

Şi în această lege avem rezolvată problema, la art. 36: "Ministerele şi miniştrii se aprobă de către Parlament prin acordarea votului de încredere asupra programului de guvernare şi a întregii liste a Guvernului la învestitură". Numirea pe fiecare funcţie o face Preşedintele României, lucru foarte bine cunoscut.

Art. 37, textul care rezolvă problema: "Primul-ministru poate - reţineţi, vă rog, "poate"! - cere Parlamentului modificarea structurii Guvernului - prin urmare, nu e obligat să ceară...

Domnul Văsălie Moiş (din sală):

Citeşte până la capăt!

Domnul Ion Predescu:

Aveţi răbdare! Scuzaţi-mă, facem analiza textului, şi analiza nu se face citindu-l în întregime!

Prin urmare, "poate", nu este obligat, şi dacă "poate", are alegerea şi a obiectului cererii, ca oricine care formulează o cerere. Nu vă abateţi de regulile fundamentale, pentru că nu facem cererea nici eu, nici dumneavoastră, oricare am fi, cererea o face primul-ministru, şi nu e obligat să o facă, "poate". Cererea o face în limitele în care poate şi în care crede de cuviinţă. Limpede să fie lucrul acesta!

Dumneavoastră vreţi să-i impuneţi primului-ministru cum să facă cererea! Nu se poate! V-ar conveni, v-ar place, ştiu eu, să asculte, dar nu are această obligaţie!

Deci, poate cere Parlamentului, ce anume? Modificarea structurii Guvernului. Ce a cerut? Lucrul acesta: modificarea structurii Guvernului.

Textul, în continuare, ce arată? Modalităţile prin care poate fi modificată structura Guvernului: prin înfiinţarea sau desfiinţarea, după caz, divizarea ori comasarea unor ministere. Acestea sunt cele patru modalităţi alternative prevăzute de text. Şi punct.

Prin urmare, dreptul primului-ministru, dacă face uz de asemenea cerere, care e prevăzută de lege, degeaba vă opuneţi, dacă legea îi prevede această posibilitate, degeaba îl trimiteţi la angajarea răspunderii, dacă legea îi prevede această posibilitate, acele susţineri în afara textului nu au nici o concludenţă. N-au concludenţă, pentru că e opţiunea dumneavoastră, nu a primului-ministru, şi cererea e a primului-ministru, nu a dumneavoastră, cei care aţi luat cuvântul şi v-aţi exprimat puncte de vedere personale sau de grup.

Acum, soluţia. În astfel de situaţii, prevederile art. 36 se aplică, dar nu tale-quale, în mod corespunzător. Păi, dumneavoastră nu le puneţi în aplicare în mod corespunzător. Domnilor, "în mod corespunzător", înseamnă în măsura în care ceea ce regăsim în art. 37 se încadrează corespunzător în art. 36.

Primul-ministru poate să ceară o modalitate sau alta, pentru unul sau altul, privind modificarea structurii. Îl obligaţi dumneavoastră la modificarea structurii sau cineva? Nu! Îl punem noi obliga, Parlamentul, să prezinte o anume modificare a structurii Guvernului? Nu! Îl putem noi obliga să aleagă una sau alta dintre modalităţi? În nici un caz!

Şi atunci, domnilor, de ce susţineţi că ar fi neconstituţional ceea ce atât Constituţia, cât, mai ales, legea dezvoltătoare a prevederilor constituţionale îi dă dreptul? Primul-ministru şi-a exercitat un drept legal, a făcut o cerere.

Şi mai reţineţi un lucru, esenţial. Domnule Bolcaş, domnule coleg, sunteţi avocat de marcă, o cerere nu poate fi respinsă de plano sau de principiu, decât numai în cazurile în care nu e prevăzută de lege. Or, cererea primului-ministru e prevăzută aici. Nu pledaţi pentru respingerea ei de principiu încă din faza ordinii de zi! Nu! Că e inadmisibil ce susţineţi dumneavoastră, despre inadmisibilitatea pe care o invocaţi! Câtă vreme o cerere e prevăzută de lege nu poate fi respinsă de nimeni, de nici o autoritate, fără să fie discutată, dezbătută şi soluţionată! Aceasta e fundamentarea problemei!

Domnilor preşedinţi,

Ca să nu insist mai mult, problema ridicată, privind alcătuirea ordinii de zi nu ţine, de prezenţa Guvernului, ci numai, exclusiv, de competenţa deputaţilor şi senatorilor întruniţi în şedinţă comună. În al doilea rând, cererea primului-ministru este exprimarea voinţei sale, potrivit legii, în temeiul legii şi în limitele în care a înţeles să o exercite. Noi avem obligaţia să o înscriem pe ordinea de zi şi să o rezolvăm, nu i-o putem respinge, aşa cum se susţine.

Şi chiar mai mult, transgresând prevederile constituţionale, să-l obligăm la o altă modalitate de aducere la îndeplinire a acestui act, prin angajarea răspunderii. Păi, nu se poate aşa ceva! Este inadmisibil a se accepta un asemenea punct de vedere, câtă vreme reglementarea o avem în lege, în Legea nr. 90! Dacă nu exista Legea nr. 90, atunci, adoptăm oricare dintre tezele dumneavoastră, dar atâta vreme cât există lege, numai teza legii este de acceptat.

Vă rog, deci, să constataţi că toate susţinerile sunt în afara Legii nr. 90 pentru organizarea şi funcţionarea Guvernului şi să le respingeţi ca atare. Mulţumesc. (Aplauze ale parlamentarilor din majoritate.)

Domnul Lucian Augustin Bolcaş (din sală):

Am un minut, drept la replică!

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Stimaţi colegi,

Eu vă rog să aveţi răbdare, să vă ocupaţi locurile. V-am dat cuvântul...

Domnul Lucian Augustin Bolcaş (din sală):

Am dreptul la replică!

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Aveţi răbdare, domnule deputat.

Are cuvântul domnul senator Frunda.

Domnul Gheorghe Frunda:

Vă mulţumesc.

Domnilor preşedinţi,

Domnilor miniştri,

Doamnelor şi domnilor deputaţi şi senatori,

Domnul deputat Bolcaş avea dreptate, istoria se repetă şi scopul istoriei şi al practicii parlamentare este de a nu repeta greşelile trecutului. Discuţii pe tema remanierii Guvernului, a schimbării structurii Guvernului, a înfiinţării-desfiinţării unor ministere, începând din 1990 încoace, am avut în repetate rânduri. Ţin cu onoare să vă reamintesc că soluţiile Parlamentului României obţinute în şedinţe comune au fost contradictorii, până în anul 2001. Am avut situaţii când miniştrii au fost schimbaţi la propunerea primului-ministru de către Preşedintele ţării fără consultarea Parlamentului, am avut situaţii când miniştrii au fost schimbaţi cu consultarea şi încuviinţarea Parlamentului.

Tocmai pentru că dispoziţiile art. 85 alin. 1 şi 2 au fost interpretate contradictoriu de către Parlament, am simţit nevoia să clarificăm legătura dintre alin. 1 şi alin. 2 prin legea la care s-a făcut referire, Legea nr. 90/2001. Şi aşa cum am hotărât atunci şi am avut în vedere şi poziţia Curţii Constituţionale, am clarificat că alin. 1 al art. 85 din Constituţie, care este reflectat în art. 36 al Legii nr. 90, este principiul general, este legea generală, vorbim de învestirea Guvernului.

Preşedintele ţării numeşte, desemnează candidatul la funcţia de prim-ministru, iar această persoană vine în faţa Parlamentului, îşi prezintă programul şi echipa. Asupra acestui lucru se pronunţă Parlamentul.

Ce se întâmplă dacă, ulterior, primul-ministru sau Guvernul hotărăşte că trebuie schimbată structura Guvernului, programul acestuia sau anumite persoane din Guvern? Vă rog, cu respect, să observaţi că ne aflăm în situaţii total diferite.

Atunci când este vorba despre structura Guvernului, înfiinţarea unor ministere, desfiinţarea unor ministere, comasarea unor ministere sau restrângerea unor ministere, atunci, primul-ministru este obligat să vină în faţa Parlamentului, nu să-şi asume răspunderea, subliniez, nu să-şi asume răspunderea! ci să propună noua schemă a Guvernului.

Cu această nouă echipă, primul-ministru poate să ducă mai departe acelaşi program de guvernământ sau să prezinte un nou program de guvernământ. În prima alternativă, în situaţia în care programul de guvernământ este acelaşi, Parlamentul se va pronunţa asupra schimbării Guvernului.

Avem acelaşi program guvernamental care va fi dus mai departe cu un nou Guvern, de data aceasta mai restrâns. Este sau nu obligat Guvernul să-şi asume răspunderea pentru acest lucru? Nu, pentru că nu ne aflăm în ipoteza alin. 1 din art. 85, ci a alin. 2, când este vorba despre o restructurare de Guvern.

Ce se întâmplă cu persoanele - miniştrii, care vor fi numiţi noi sau vor fi reconfirmaţi? Răspunsul îl avem într-adevăr la alin. 2 al art. 85 din Constituţie şi în art. 37 din Legea nr. 90, care ne spune că, în această situaţie, la propunerea primului-ministru, se va pronunţa Preşedintele ţării.

Iată, deci, că, din punct de vedere al procedurilor, Guvernul şi Biroul Permanent al Camerelor reunite, au respectat atât Constituţia, cât şi legea, cât şi regulamentul de funcţionare al celor două Camere.

Eu cred că în problema pe care aţi ridicat-o şi politic, aveţi dreptate, Opoziţia acest lucru trebuie să-l facă, dar cred că aţi mers înaintea lucrurilor. Această problemă nu trebuia ridicată la discutarea ordinii de zi, trebuia, eventual, ridicată la discutarea schimbării structurii Guvernului, la pct. 3 de pe ordinea de zi.

Astfel fiind, eu consider, domnilor preşedinţi, domnilor miniştri şi distinse Camere reunite ale Parlamentului, că cererea Guvernului este constituţională şi legală, politic putem fi de acord sau nu ea, dar a o împiedica, a o boicota, a încerca să paralizăm o discuţie democratică de esenţă politică şi juridică nu îşi are rostul aici. De aceea, Grupurile parlamentare reunite ale Uniunii Democrate Maghiare din România votează ordinea de zi şi sunt deschise la dezbaterea pe fond a problemelor în discuţie. Vă mulţumesc că m-aţi ascultat. (Aplauze ale majorităţii.)

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Stimaţi colegi,

Mai avem trei înscrieri la cuvânt: domnul deputat Bolcaş, domnul deputat Chiliman şi domnul deputat Gaspar. Vă propun sistarea discuţiilor legate de ordinea de zi.

Cine este pentru? Vă rog să număraţi!

Voci din partea Grupului parlamentar al PRM:

Nu suntem de acord! Nu putem, domnule! Cine ştie ce apare!

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Am dreptul, conform regulamentului....

Domnul Lucian Augustin Bolcaş (din sală):

Am un drept la replică!

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Vă dau cuvântul, dumneavoastră! Am spus lucrul acesta, n-aţi fost atent!

Vă rog să număraţi!

Vă rog, voturi împotriva sistării dezbaterilor referitoare la ordinea de zi?

Abţineri?

241 de voturi pentru, 102 împotrivă şi nici o abţinere.

Voci din partea PRM:

Când aţi numărat aşa repede, domnule?

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Nu vă faceţi griji, că asta facem, numărăm prezenţa în sală şi ştim fiecare pe ce loc e.

Are cuvântul domnul deputat Bolcaş. Vă rog!

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Vă mulţumesc.

Domnilor preşedinţi,

Domnilor colegi,

Nu voi uza de un minut, pentru că am avut cinstea să fiu amintit şi în luarea de cuvânt a domnului senator Predescu şi a domnului senator Frunda.

Domnul senator Predescu ne-a spus: "Totul este limpede!" Nu ştiu ce obiect este "limpede" pentru domnul senator Predescu, dar după alocuţiunea domniei sale totul a devenit "tulburel". Pentru că textele legale au fost citite trunchiat şi comasat.

Acelaşi lucru l-a făcut şi domnul senator Frunda, pentru care, dintr-o eroare de traducere, textul din legea de organizare a ministerului se opreşte la punct şi nu continuă cu prevederea că în situaţia acestei reorganizări de ministere se aplică art. 36, care cere un nou program de guvernare şi o întreagă listă a Guvernului. Dacă am făcut legi, să le citim şi să le aplicăm aşa cum le-am făcut, pentru că noi le-am votat, şi nu cu o jumătate de mână. Din păcate, însă, nu într-o versiune bilingvă.

Vă mulţumesc. (Aplauze ale parlamentarilor PRM.)

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Are cuvântul domnul deputat Chilimán.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Domnilor preşedinţi,

Numele meu se citeşte Chíliman şi nu Chilimán, pentru că provin dintr-o familie de români ortodocşi care e menţionată încă de prin Evul Mediu.

A doua chestiune. Aş dori să vă spun că un onorat coleg de al nostru din Senat a menţionat faptul, răspunzând intervenţiei mele prin care solicitam prezenţa membrilor Guvernului în băncile destinate, că solicitarea aceasta se referă la nişte "intruşi". Adică, la nişte persoane care pătrund prin fraudă, într-un fel, în această sală.

Or, vreau să spun că vreo 90% dintre membrii fostului Guvern şi probabil 85% din actualul Guvern sunt membri ai acestui Parlament. Şi cer, în numele nostru, ca deputaţi, ca persoana care a făcut această afirmaţie să-şi ceară scuze faţă de nişte membri ai Parlamentului, că i-a tratat drept "intruşi", aici, de la acest microfon! Sunt colegii noştri, nu sunt nişte "intruşi"! (Rumoare, vociferări.)

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Are cuvântul domnul deputat Gaspar.

Domnul Acsinte Gaspar:

Domnilor preşedinţi,

Doamnelor şi domnilor senatori şi deputaţi,

Din tot ce am ascultat aici, am înţeles un singur lucru, că se fac nişte grave confuzii între instituţiile constituţionale, referitoare la: remanierea guvernamentală, restructurare, vot de încredere, angajarea răspunderii, relaţia între Parlament, Preşedinte şi Guvern.

Aprobarea de către Parlament a modificării structurii şi componenţei Guvernului este o procedură democratică, înscrisă în Constituţie şi care trebuie înţeleasă nu numai în litera legii fundamentale, ci şi în spiritul său. Astfel, raporturile dintre primul-ministru, Preşedintele României şi Parlament în materia stabilirii structurii şi componenţei Guvernului au ca suport textele art. 85 şi 102 din Constituţie, în virtutea cărora viitorul prim-ministru cere un vot de încredere Parlamentului asupra programului şi a întregii liste a Guvernului, Preşedintele României numeşte Guvernul pe baza votului de încredere acordat de Parlament printr-o hotărâre.

În virtutea principiului potrivit căruia: "Cine poate mai mult, poate şi mai puţin" şi a principiului simetriei actelor juridice, se impune cu necesitate ideea ca propunerile primului-ministru privitoare la modificarea structurii şi componenţei Guvernului să urmeze aceeaşi cale triunghiulară. Propunerile de reducere a numărului de ministere prin desfiinţare sau comasare, de revocare sau de numire a titularilor noilor ministere trebuie să urmeze regula generală, prevăzută de art. 85, 102 şi 105, privitoare la numirea Guvernului şi la încetarea funcţiei de membru al acestuia.

Pe de altă parte, numirea unor noi miniştri prin modificarea structurii Guvernului reprezintă o modificare a hotărârii iniţiale a Parlamentului, prin care au fost numiţi membrii Guvernului ca titulari ai unor structuri administrative stabilite prin aceeaşi hotărâre, care nu poate fi operată nici de primul-ministru, nici de Preşedintele României, fără intervenţia Parlamentului.

Deci, ne găsim în faţa modificării Hotărârii nr. 39/2000 a Parlamentului, când a fost aprobat programul şi lista Guvernului.

Menţionăm că aprobarea Parlamentului cu privire la modificarea structurii şi componenţei Guvernului are semnificaţia unei operaţiuni intermediare între propunerea primului-ministru şi actul de revocare, respectiv, de numire în funcţie a membrilor Guvernului. Această procedură este, de altfel, expres prevăzută în art. 36 şi 37 din Legea nr. 90/2000 privind organizarea Guvernului României şi a ministerelor, ca o concretizare a regulilor constituţionale. În acest sens, nu am să mai dau citire textelor, având în vedere că au fost lecturate de colegii dinaintea mea.

În concluzie, aprobarea de către Parlament a modificării structurii şi componenţei Guvernului este reglementată de Constituţia României şi de regulile imanente elaborării şi modificării actelor normative prevăzute de Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative. Prin respectarea acestei proceduri constituţionale şi legale, miniştrii numiţi în urma votului de învestitură al Parlamentului au acelaşi statut, sunt supuşi numirii şi revocării în aceleaşi condiţii ca şi cei numiţi în urma modificării structurii şi componenţei echipei guvernamentale.

În sfârşit, ţin să precizez că în hotărârea privitoare la modificarea structurii şi componenţei Guvernului este necesar să se înscrie atât înfiinţarea sau desfiinţarea unor ministere, persoanele supuse revocării, cât şi cele numite în noile funcţii ministeriale, deoarece aprobarea Parlamentului priveşte în egală măsură revocarea şi numirea în funcţia de membru al Guvernului. Cele două operaţiuni trebuie să fie concomitente, altfel, se creează posibilitatea ca pe aceeaşi funcţie să existe două persoane: cea care urmează să fie revocată şi cea care urmează a fi numită, ceea ce contravine oricărei logici instituţionale.

Pentru aceste considerente, domnule preşedinte, v-aş ruga să supuneţi votului plenului celor două Camere ordinea de zi propusă de Birourile permanente şi să începem discuţiile asupra problemelor care fac obiectul ordinii de zi.

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Vă mulţumesc.

Stimaţi colegi,

Am ascultat argumente, şi de o parte, şi de alta, au mai fost dezbateri similare şi în perioada 1996-2000, când au avut loc, după cum ştiţi, patru astfel de hotărâri privind modificarea structurii şi componenţei Guvernului.

Vă propun să trecem la vot. S-a făcut aici propunerea pentru scoaterea de pe ordinea de zi a pct. 3 şi 4, cu referire la modificarea structurii şi componenţei Guvernului.

Domnul Corneliu Vadim Tudor (din sală):

Domnule preşedinte,

Vorbiţi mai tare şi mai clar, pentru că lumea nu a înţeles ce se votează!

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Nu s-a înţeles?

Voci din sală:

Nu!

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Deci, s-au făcut propuneri de scoatere de pe ordinea de zi a pct. 3 şi 4, cu referire la solicitarea primului-ministru de modificare a structurii şi componenţei Guvernului.

Supun votului dumneavoastră această propunere.

Cine este pentru? Vă rog să număraţi! 118 voturi pentru.

Abţineri? Nu sunt.

Voturi împotrivă? Vă rog să număraţi!

Voci din partea PRM:

400!

Domnul Nicolae Văcăroiu:

242 de voturi împotrivă.

Deci, propunerea a fost respinsă.

Supun votului dumneavoastră ordinea de zi.

Cine este pentru? 242 de voturi.

Împotrivă? 118 voturi.

Abţineri?

Ordinea de zi a fost votată.

Programul de lucru este până la epuizarea ordinii de zi.

Supun votului dumneavoastră programul de lucru.

Cine este pentru? Vă mulţumesc. 242.

Împotrivă? 118 voturi.

Abţineri? O abţinere.