Parliamentary debates

Lucrările au fost conduse, în prima parte, de domnul Corneliu Ciontu, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor, şi, în a doua parte, de domnul Constantin Niţă, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor, asistaţi de domnii Gheorghe Albu şi Tudor Mohora, secretari.

Domnul Corneliu Ciontu:

Bună dimineaţa! Vă doresc o zi bună.

Să începem prima parte a şedinţei de astăzi, cu intervenţiile deputaţilor

Are cuvântul domnul Radu Bara.

Domnul Radu Liviu Bara:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.

Titlul intervenţiei mele de astăzi este: "Domnul preşedinte Ion Iliescu şi starea naţiunii".

Aşa cum ne-a obişnuit, lunar domnul Ion Iliescu se prezintă în faţa naţiunii şi, împreună cu doi moderatori serioşi şi bine intenţionaţi, încearcă să abordeze principalele probleme interne sau internaţionale cu care s-a confruntat România în luna respectivă. De asemenea, domnia sa răspunde întrebărilor puse de cetăţeni, abordând de regulă probleme punctuale ale solicitanţilor.

Prima problemă abordată a vizat situaţia actuală din Irak şi în special atacurile localnicilor la adresa trupelor străine americane şi aliate şi dorinţa unor state de a-şi retrage trupele staţionate în Irak. S-a apreciat că România nu are motive să-şi retragă trupele şi se consideră că această retragere tot nu va conduce la normalizarea situaţiei, ba din contră. Relativ la dorinţa americanilor de suplimentare a trupelor, domnul preşedinte a afirmat că noi ne-am respectat angajamentele asumate şi am ajuns la o anumită limită peste care nu putem trece, afirmând clar că "Nu avem de gând să suplimentăm trupele, dar nici să ne retragem."

Referitor la dovezile legate de existenţa armelor de distrugere în masă şi la afirmaţia preşedintelui Poloniei - "Polonia a fost păcălită în privinţa existenţei acestora în Irak", preşedinte a afirmat că nu s-a analizat adevărul argumenelor, ci s-a considerat că este normal să acţionăm solidar şi unitar în faţa unei situaţii date.

În ceea ce priveşte posibilitatea unor acţiuni extremiste în ţara noastră, s-a apreciat că ea există ca în orice altă ţară aliată, dar că, până în prezent, organele de specialitate din România nu au semnalat astfel de informaţii.

A doua problemă abordată a fost depistarea şi distrugerea corupţiei sub orice formă. S-a considerat că toate organismele sunt chemate să facă ordine pentru a stopa fenomenul, dar nu trebuie neglijat nici aspectul social al problemei. Sunt cetăţeni care pur şi simplu se consideră obligaţi să dea ceva atunci când se adresează unor funcţionari publici, sau sunt "şarlatani" care, dându-se prieteni sau colegi cu un anume demnitar, solicită fără jenă avantaje pe care şi le însuşesc dacă rezolvă şi dacă nu rezolvă problema respectivă. Oricum, legea este una pentru toţi şi nimeni nu trebuie să profite de poziţia pe care o are în stat sau în administraţie, iar cei care se folosesc de aşa ceva trebuie stopaţi.

S-a abordat apoi problema utilizării unor zile de sărbătoare - Crăciun sau Paşti - pentru ca unii să-şi etaleze opulenţa, astfel încât de multe ori "caritatea s-a transformat în circ".

Domnul preşdinte consideră că autorităţile care cu aceste ocazii caută să facă daruri sau gesturi în sprijinul celor care au nevoie nu sunt de condamnat. Când însă aceste acte de caritate se transformă în instrumente de faţadă sau de propagandă electorală, ele trebuie dezaprobate. Una este să te duci la o casă de copii sau la o familie în nevoie şi să duci cadouri, şi alta este să provoci adevărate bătăi între oamenii care caută să prindă o bancnotă aruncată în derâdere.

În încheiere, domnul preşedinte a apreciat că sunt şi aspecte pozitive care trebuie remarcate: continua creştere economică; inflaţia în aceste trei luni de zile se situează chiar sub limita prognozată - sub 10%, ceea ce înseamnă un lucru esenţial pentru stimularea proceselor economice; din martie anul trecut şi până în prezent există o creştere de peste 43.000 de locuri de muncă la întreprinderile mici şi mijlocii. Datorită celor ce lucrează în exterior, au intrat în ţară 1.800.000.000 de euro, ceea ce reprezintă cam 3% din p.i.b. De asemenea, investiţiile străine au crescut cu 38%.

Toate acestea reprezintă elemente pozitive, care ne arată că lucrurile se mişcă în ţară şi, indiferent de disputa politică, ele trebuie apreciate ca atare, pentru că aici este înglobată munca românilor, indiferent de culoarea politică.

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc şi eu.

Dau cuvântul domnului Adrian Moisoiu. Va urma domnul Petre Posea.

Domnul Adrian Moisoiu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Intervenţia mea de astăzi dimineaţă este intitulată: "Cu cine te reconciliezi şi pe cine statuezi."

Am trăit să suportăm şi această umilinţă. Dar oare aceasta să fi fost ultima? Ce mai urmează?

Duminică, 25 aprilie a.c., în aşa-zisul "Parc al reconcilierii" din Arad, premierul Ungariei, Peter Medgyessy, împreună cu ministrul român al culturii şi cultelor, Răsvan Theodorescu, cu vicepreşedintele Camerei Deputaţilor, Viorel Hrebenciuc, cu primarul Aradului, Dorel Popa, cu preşedintele UDMR, Markó Béla şi, din păcate, şi cu alţii, au dezvelit monumentul celor 13 generali care la 1848 au trecut prin foc şi sabie peste 300 de sate româneşti, au ars biserici şi au trimis la moarte peste 40.000 de români.

Un singur şef a lipsit de la această festivitate: premierul român Adrian Năstase, omul la picioarele căruia, în acest mod, UDMR-ul s-a hotărât să depună, chiar şi în absenţa sa, voturile comunităţii maghiare pentru preşedinţia României. Dânsul crede că în mod abil s-a eschivat de la a suporta huiduielile şi lozincile antiguvernamentale de tip "Ruşine, ruşine, ruşine", "Trădare, trădare, trădare", "Jos trădătorii!", pe care protestatarii le scandau. Omul care a regizat acest "spectacol" din umbră şi care încă odată a dovedit că nu-i pasă de românii din Transilvania şi pentru care patimile şi suferinţele acestora nu contează! Voturi să iasă şi dânsul să ajună preşedinte!

Dar unde era domnul Năstase? Dând dovadă de intuiţie şi abilitate, domnia sa s-a dat absent, lăsând altora (celor amintiţi) plăcerea (?!) de a fi huiduiţi. Probabil şi-a închipuit că va fi bombardat cu ouă (consumate însă la sărbătorile de Paşti) şi cu roşii (care nu sunt încă de sezon), motiv pentru care nu a mai respectat protocolul care cerea să îl primească dânsul pe premierul maghiar, aşa după cum acesta a fost primit la ambasada României de la Budapesta de Ziua Naţională a României.

Ce căuta şi pe cine reprezenta domnul Viorel Hrebenciuc? Este dânsul membru al Guvernului şi nu ştim noi? Răspunsul este uşor de găsit: monumentul celor 13 generali a fost reamplasat de către PSD, şi care astfel, încă odată, a demonstrat că a abandonat Transilvania.

Ce reconciliere era necesară atâta timp cât românii şi ungurii sunt reconciliaţi de mult, inclusiv la guvernare?

Apostrofările arădenilor, adresate doamnei David Ibolya, vicepreşedintă a Parlamentului Ungar, "Ibolya, Ibolya, du-ţi Statuia în Ungaria", sunt edificatoare asupra modului în care trebuia soluţionată problema monumentului.

Dragi români, Partidul România Mare vă cheamă să nu încetaţi protestele şi să nu uitaţi umilinţa la care v-a supus PSD-ul, şi, atât la alegerile locale din 6 iunie, cât mai ales la cele generale şi prezidenţiale din 28 noiembrie, să-i sancţionaţi pe trădători!

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc.

Dau cuvântul domnului Petre Posea. Va urma domnul Ştefan Baban.

Domnul Petre Posea:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Declaraţia politică de astăzi este intitulată: "Oameni de ieri, dăinuie veşnic în inima şi conştiinţa urmaşilor".

Nu mai constituie o noutate faptul că multe din localităţile judeţului Buzău, ca şi din întreaga ţară, au dat culturii şi ştiinţei noastre oameni de seamă deveniţi peste timp personalităţi marcante ale acestora, iar în semn de preţuire, dar mai ales ca memoria acestora să nu fie uitată, edilii locali, familiile lor, descendenţii au făcut tot posibilul ca, prin diferite iniţiative în care au pus suflet, dăruire şi investiţii, anumite edificii sau aşezăminte de cultură să le poarte numele.

În acest context, Ioan Irineu Mihălcescu se poate situa în catalogul biografiilor de excepţie, el însuşi fiind o personalitate de excepţie pentru cultura, ştiinţa şi biserica româneacă. Iar dacă îl evocăm, prilejul ne-a fost oferit de evenimentul petrecut sâmbătă, 24 aprilie a.c., când în satul său natal, Valea Viei, comuna Pătârlagele, judeţul Buzău, a avut loc sfinţirea şi dezvelirea unui bust comemorativ pe locul în care există casa (reconstruită), devenită cu această ocazie edificiu memorial, în care Ioan Irineu Mihălcescu a văzut lumina zilei la 23 aprilie 1874.

Manifestarea a demarat printr-o slujbă de pomenire la biserica din sat, ţinută de un sobor de preoţi în frunte cu P.S. Epifanie Norocel, episcop al Buzăului, la care au participat personaităţi de marcă ale comunei, judeţului şi nu numai.

A continuat apoi într-o atmosferă deosebită, la casa memorială ce s-a inaugurat şi care îi poartă numele, unde, după dezvelirea bustului comemorativ, alături de familie au fost şi au cuvântat despre viaţa şi opera celui ce a fost Irineu Mihălcescu înalte personalităţi culturale, politice şi ştiinţifice din judeţ şi din ţară.

Este cinstea contemporanilor, descendenţi ai familiei Mihălcescu, fii ai satului Valea Viei, a edililor localităţii şi altor personalităţi locale că nu şi-au uitat înaintaşii care au făcut şi fac cinste satului în care s-au născut. Între aceştia şi Ioan Irineu Mihălcescu, care, după absolvirea şcolii primare, se înscrie la gimnaziul de băieţi din Buzău (1887-1889), coleg în primul an cu viitorul savant C.I. Parhon, iar după doi ani se transferă la seminarul teologic din oraş, dar pe care îl termină la Bucureşti (Seminarul Central).

Remarcat pentru calităţile sale sufleteşti şi inteligenţă, din clasa a VIII-a este admis ca preparator la limba greacă. Între anii 1895-1899 urmează Facultatea de Teologie din Bucureşti şi îşi dă şi licenţa cu teza "Sinodul al treilea ecumenic din Efes". În paralel, a audiat şi cursurile de filosofie susţinute de Titu Maiorescu şi Dumitrescu-Iaşi (la Bucureşti).

Între 1901-1903 se specializează la Berlin şi Leipzig, unde audiază cursurile renumiţilor profesori Paulsen şi Simmel. Îşi ia doctoratul în filosofie la Leipzig cu o teză prin care analiza o serie de probleme teologice de pe poziţiile ortodoxiei, în comparaţie cu gândirea protestantă germană ("Darlung und kritik der religions philosophie Sabatiers"), prin această valoroasă lucrare Biserica Ortodoxă Română descoperindu-şi vocaţia teologică pe care Ioan Irineu Mihălcescu o va afirma timp de peste patru decenii pe plan european şi mondial.

Din 1908 este profesor titular la catedra de Teologie Dogmatică şi Simbolică de la Facultatea de Teologie din Bucureşti, decan al facultăţii (1927-1929), între 1933-1936 decan al Facultăţii de Teologie din Chişinău (1926-1927), perioadă în care a scris cca 600 studii, manuale, traduceri, recenzii (17.500 pagini tipărite şi peste 150.000 pagini de manuscris, între care şi cel al cursului său de teologie dogmatică şi simbolică).

Studiile sale de dogmatică, apologetică şi istoria religiilor, ca şi traducerile din limbile clasice l-au impus ca pe unul din marii teologi români ai timpului său şi ca primul cercetător român al istoriei religiilor, elogiat de tânărul pe atunci Mircea Eliade. În anul 1923, la 49 de ani, Irineu Mihălcescu se preoţeşte, ceea ce i-a permis, după pensionare, o rapidă ascensiune în ierarhia bisericii.

În 1936 este arhiereu - vicar al Arhiepiscopiei Bucureştilor, locţiitor de episcop al Râmnicului Noul Severin (noiembrie 1939) şi mitropolit al Moldovei (17 decembrie 1939 - 16 august 1947), rang ce-i deschide perspectiva alegerii sale, conform tradiţiei, ca Patriarh al României.

De asemenea, Irineu Mihălcescu a fost un remarcabil profesor, pregătind timp de 35 de ani mai multe generaţii de teologi, dar şi un prestigios om de cultură, reuşind să se impună încă de tânăr în faţa elitei culturale a capitalei printr-o lucrare premiată la Universitatea din Bucureşti ("Istoria bisericii române de la 1800 la 1850 şi a literaturii teologice din aceeaşi epocă").

Opera sa este comparabilă cu cea a unui alt titan al culturii noastre, Nicolae Iorga.

După ocuparea ţării de către trupele sovietice, se manifestă ca un adversar de temut al comunismului ateist, atitudine despre care se aminteşte în lucrarea "Cartea de aur a rezistenţei româneşti împotriva comunismului".

Pe 5 aprilie 1948 moare în condiţii suspecte (se pare, intoxicat cu ciuperci) la mănăstirea Agapia, unde fusese obligat să se retragă, victimă a bolşevismului şi marxismului ateu.

Spirit inventiv şi deschis, Irineu Mihălcescu s-a bucurat de elogii din partea Occidentului pentru studiile sale despre gândirea protestantă, iar relaţiile sale cu Masoneria, la care ulterior se va raporta critic, sunt de notorietate publică.

Prin acţiunea de prestigiu la care am făcut referire, dar şi prin faptul că Ioan Irineu Mihălcescu a devenit în urmă cu ceva timp "patron spiritual" al Bibliotecii comunale Pătârlagele, se îndeplineşte şi una din cele mai arzătoare dorinţe ale Marioarei Sburlan, şi anume ca memoria tatălui său nu va fi dată uitării.

Astfel, generaţiile viitoare vor şti cine a fost Ioan Irineu Mihălcescu, ce semnificaţie are numele său pentru localitatea Pătârlagele, respectiv pentru satul natal Valea Viei, fiind în acelaşi timp un exemplu demn de urmat pentru urmaşi.

Vă mulţumesc.

Permiteţi-mi să mai depun o declaraţie politică de-a mea.

Domnul Corneliu Ciontu:

Dau cuvântul domnului Ştefan Baban. Va urma domnul deputat Becsek-Garda Dezideriu.

Domnul Ştefan Baban:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

"Scurtă lecţie de istorie contemporană..."

La aproape un an de la căderea regimului lui Saddam Hussein, bilanţul întregii operaţiuni nu se prezintă deloc încurajator. În Irak se dau lupte grele între forţele coaliţiei şi insurgenţi, haosul domneşte peste tot, iar armata americană eliberatoare este văzută în acest moment de localnici ca fiind principala vinovată pentru dezordinea creată. Înseşi forţele americane sunt confruntate cu un război de gherilă, care nu a fost prevăzut nici în cele mai pesimiste scenarii ale Pentagonului.

Trist este şi faptul că mulţi soldaţi, oameni tineri mor în ambuscade sau atentate, alături de civili nevinovaţi, sau mai tragic este că rebelii au început să ia ostatici din rândul străinilor, fie ei ruşi, canadieni, japonezi sau chinezi. Cuvântul de ordine care pare să exprime realitatea cotidiană în aceste momente este căsăpirea sau măcar intimidarea străinilor, indiferent de zona de provenienţă.

Multă lume nu găseşte o explicaţie logică a acestei situaţii: într-un singur an, după eliberarea de regimul lui Saddam, această ţară se întoarce împotriva eliberatorilor ei, fiind o pradă uşoară pentru fundamentalismul religios, care poate face oricând o masă de manevră din populaţia autohtonă. De ce aceeaşi populaţie, care se bucura acum un an de liberatea adusă de forţele coaliţiei, le consideră acum inamicul numărul 1?

După declararea oficială a victoriei în Irak, foarte multă lume, avizată din punct de vedere politic, a atras atenţia că de abia de acum începe adevăratul război. Euforia primei zile de libertate, descătuşarea energiilor înlănţuite peste 25 de ani au făcut loc rapid nesiguranţei şi fricii în rândurile populaţiei. Şi este normal, deoarece oriunde în acestă lume oamenii vor să se simtă în siguranţă atunci când merg la lucru, când îşi fac cumpărăturile, când funcţionează şcolile sau spitalele. Se pare că tocmai această revenire la normalitate, care presupune trecerea la organizarea vieţii economico-sociale, durează foarte mult, fapt care duce la creşterea neîncrederii populaţiei în actul de dreptate înfăptuit, adică înlăturarea lui Saddam Hussein.

Negocierile nesfârşite pentru preluarea puterii în această ţară, negocieri care urmăresc de fapt supremaţia asupra rezervelor de petrol ale ţării, instaurarea şi funcţionarea instituţiilor administrative ale ţării, reluarea micilor şi marilor afaceri, a transporturilor, exporturilor, vieţii culturale etc., toate au făcut ca, indiferent dacă irakeienii fac parte sau nu dintr-un partid religios care să-i îndoctrineze, aceştia să-şi piardă răbdarea şi să se revolte.

Scena politică din Irak este într-o profundă mişcare şi schimbare: localnicii, când au fraternizat cu americanii şi aliaţii lor, când s-au aliat cu liderii lor radicali, angajându-se într-un război sfânt împotriva ocupanţilor.

Ultimele operaţiuni ale coaliţiei îndreptate împotriva insugenţilor n-au făcut decât să le întărească poziţiile şi să le sporească popularitatea, care, o dată cu trecerea timpului, în defavoarea democratizării ţării, se vor coaliza pentru a alunga duşmanul din ţară.

În acest joc de domino, ţara noastră şi-a plătit tributul: o viaţă omenească a fost sacrificată pe acest teatru de război. Am vrut sau nu, legal sau mai puţin legal, în acest moment nu mai contează, avem şi noi martirul nostru. Poate că doar aşa înţelegem ce simt americanii când tinerii lor soldaţi sunt victimele acestui război, dar şi irakienii, care nu mai întrevăd orizontul liniştit şi pacea mult dorită şi aşteptată.

În aceste momente de rememorare a evenimentelor, măcar cu sufletul şi mintea să fim alături de acei combatanţi care, indiferent de crezul, ambiţia şi coaliţia din care fac parte, se află în acea ţară şi în mijlocul acestor evenimente.

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc.

Domnul invit la microfon pe domnul Becsek-Garda Dezideriu. Va urma domnul deputat Pavel Târpescu.

Domnii deputaţi Napoleon Pop şi Codrin Ştefănescu au depus declaraţiile la secretariat.

Domnul Becsek-Garda Dezideriu Coloman:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

În ziarul "Naţional" din 21 aprilie 2004 a apărut un articol în care s-a relatat că o femeie, disperată de sărăcie, a furat fier vechi în cantitate de 1.400 de kilograme, prejudiciu calculat la valoarea de 5,9 milioane de lei.

Eugenia Gavrilă din Focşani, în vârstă de 35 de ani, trebuia să întreţină cinci copii minori care, din cauza foamei, erau în stare de agonie.

În cazul ei însă legea a fost aplicată, iar femeia era condamnată la şase luni de închisoare pentru furt.

Când însă se fură zeci de miliarde, iar furtul este dovedit cu acte probatorii de către instituţiile aparţinând Autorităţii Naţionale de Control, greutatea actelor doveditoare ridicându-se la 43 de kilograme, cei care au prejudiciat statul şi comunităţile locale sunt protejaţi de către instituţiile statului. Mă refer în primul rând la fosta conducere a Direcţiei silvice Harghita şi Ocolului silvic Gheorgheni, care a fost şi este protejată de către conducerea Regiei Naţionale a Pădurilor "Romsilva", de către unii angajaţi din Ministerul Agriculturii, Departamentul de păduri, ca să nu mai vorbesc de organele abilitate ale statului.

Cercetările sunt blocate atât de către Direcţia generală a Finanţelor Publice Harghita, cât şi de către unii funcţionari ai Parchetului de pe lângă Tribunalul Harghita. În acest caz însă prejudiciul se ridică la 63 de miliarde de lei, care s-a dovedit până în prezent. Aceste persoane care sunt implicate în aceste ilegalităţi sunt menţinute în funcţii importante şi sunt protejate pe linie profesională şi politică.

Domnule ministru Cristian Diaconescu,

Domnule procuror general Ilie Botoş,

Până când veţi tolera ca angajaţii dumneavoastră din teritoriu să aplice legile ţării într-un mod unilateral? Aceasta ar fi esenţa democraţiei originale din România?

Când se vor aplica legile votate în Parlament şi pentru cei care au păgubit statul şi comunitatea cu 63 de miliarde de lei, care reprezintă numai o zecime din valoarea prejudiciilor?

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc.

Dau cuvântul domnului Pavel Târpescu. Va urma domnul Dan Brudaşcu.

Domnul Emil Rădulescu a depus declaraţia la secretariat.

Domnul Pavel Târpescu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Intervenţia mea de astăzi se numeşte "La Paşcani, PSD-ul are prima şansă".

Sunt deputat PSD de Iaşi dar nu în ultimul rând locuiesc de zeci de ani în municipiul Paşcani, un oraş cu o veche tradiţie istorică.

Actualul primar, domnul economist Nicolae Răţoi, este unul dintre cei mai valoroşi primari gospodari la nivel naţional, nu numai prin experinţa administrativă extraordinară acumulată, ci şi prin rezultate complete obţinute.

Colegul meu de partid este în primul rând un om al faptelor, un om cu multă autoritate în Paşcani, o personalitate ambiţioasă, dinamică, plină de iniţiativă.

Pe 6 iunie 2004, el se va confrunta pentru prima dată până 1989 cu un contracandidat redutabil. Este vorba despre domnul Leonard Rusu, reprezentantul PRM-ului, un om de afaceri cu un potenţial logistic şi material deloc de neglijat. Dacă mai adaug la toate acestea şi faptul că Leonard Rusu posedă un organ de presă propriu, ne putem da seama cu toţii că sarcina domnului Nicolae Răţoi nu va fi uşoară. Totuşi, noi, PSD-iştii păşcăneni, suntem încrezători în şansa colegului şi prietenului nostru. Toate sondajele de opinie profesioniste din ultima vreme îl creditează pe Nicolae Răţoi ca fiind posesorul primului loc. Acest lucru şi popularitatea primarului PSD de Paşcani, Nicolae Răţoi, sunt însă argumente suficient de puternice pentru ca el să câştige şi de această dată, spre binele păşcănenilor.

Deşi are peste 60 de ani, Nicolae Răţoi dovedeşte o sănătate şi o vigoare fizică şi intelectuală de invidiat. Întreaga echipă a PSD-ului din judeţul Iaşi va fi alături de domnia sa, iar rezultatul nu poate fi decât cel aşteptat. Victorie pentru PSD şi pentru Nicolae Răţoi!

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc.

Dau cuvântul domnului Dan Brudaşcu. Va urma domnul Dumitru Bentu.

Domnul deputat Ioan Timiş a depus declaraţia la secretariat.

Domnul Dan Brudaşcu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.

Cred că victoria este şi pentru vechii activişti de partid pe care domnul Răţoi îi reprezintă cu cinste.

Declaraţia mea politică de astăzi se intitulează "PSD, samsar al demnităţii româneşti".

Duminică, 25 aprilie anul curent, la Arad a avut loc unul din cele mai ruşinoase şi umilitoare evenimente din istoria postbelică a României - amplasarea unui monument dedicat nu atât celor 13 generali criminali unguri din timpul Revoluţiei de la 1848, cărora le-au căzut victime peste 60.000 de români şi peste 300 de localităţi româneşti distruse, ci a unuia din simbolurile fundamentale ale odioasei monarhii austro-ungare.

Acţiunea nu s-a petrecut la voia întâmplării, ci în prezenţa unor emisari ai actualei Puteri.

De mult nu a mai primit poporul român o palmă mai usturătoare şi mai insultătoare. După ce au vândut sau furat avuţia acestei ţări, Puterea PSD şi acoliţii săi şi-au dat acordul şi la sfidarea şi jignirea demnităţii noastre naţionale. Nicăieri în lume nu ar fi fost posibil aşa ceva. Toate popoarele pun demnitatea lor naţională mai presus de orice. Doar în România subminarea demnităţii şi încălcarea mândriei poporului reprezintă obiective înscrise în programul de guvernare al unui partid politic - al PSD - în mod concret.

Aşa-zisa "Statuie a libertăţii" vrea să readucă mereu în mintea românilor visul etern al ungurilor, de refacere a Ungariei Mari. Cei 13 generali reprezintă în realitate cele 13 provincii ale fostei monarhii bicefale. Ea nu are nimic de-a face cu libertatea pentru că, exemplul singular în istoria Europei, libertatea ungurilor, a însemnat robia tuturor celorlalte neamuri din cadrul Imperiului Austro-Ungar.

Ridicarea acestui monstruos monument s-a făcut şi cu încălcarea legilor româneşti. Guvernul Brătianu a decis prin lege înlăturarea simbolurilor opresiunii maghiare. Guvernul actual al PSD ar fi trebuit să obţină întâi abrogarea legii respective şi abia după aceea să facă încă o dată dovada, cum s-a şi întâmplat, că nu are absolut nimic de-a face cu interesul naţional, cu interesele poporului român.

Fiind amplasată ilegal, sfidând legile acestei ţări, această statuie trebuie demontată, iar cei care au ridicat-o sancţionaţi. N-o faceţi dumneavoastră, o vor face cei care vor veni la Putere foarte curând.

Nu pot să nu îmi exprim surprinderea că la acest eveniment ruşinos au participat, duşi în lesă, şi pretinşi reprezentanţi ai Guvernului român. Cât de mult a putut decade clasa politică românească! Ruşine, ruşine, ruşine!

Domnul Corneliu Ciontu:

Dau cuvântul domnului Dumitru Bentu. Va urma domnul Emil Rus.

Domnul Cristian Sandache a depus declaraţia la secretariat.

Domnul Dumitru Bentu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Declaraţia mea politică se numeşte "Tactician".

Aflat într-un periplu vest-european, premierul Adrian Năstase a reuşit să focalizeze atenţia presei occidentale atât prin puternica sa personalitate, cât şi prin ideile desprinse în cadrul diferitelor tipuri de intervenţii.

Astfel, aflat la Berlin, pentru a participa la seminarul "Rolul statului în secolul al XXI-lea", primul - ministru al României a arătat că procesul de extindere a Uniunii Europene va aduce beneficii de prim ordin atât noilor membri, cât şi celor deja prezenţi în structurile Uniunii Europene.

Extinderea reprezintă şansa Europei de a-şi valorifica pe deplin rolul istoric, asumându-şi în acelaşi timp şi o obligaţie morală. Continentul european poate contribui consistent la reimpunerea legii la nivel mondial într-o lume fragmentată.

La Bruxelles, premierul, în compania socialiştilor şi social-democraţilor europeni, şi-a calat intervenţia pe reliefarea sfidărilor principale care se fac simţite în lumea contemporană.

În opinia sa, Europa are acea capacitate unică de a oferi lumii un model de societate în cadrul căreia să primeze interesul cetăţeanului.

O lume mai sigură, mai justă, mai durabilă are nevoie de o Uniune Europeană aptă să ofere un singur tip de discurs politic, economic şi social.

Ca viitor membru al Uniunii Europene din 2007, România este adepta unei politici comune externe şi de securitate, subliniind totodată că relaţia transatlantică este vitală pentru securitatea mondială.

În ceea ce priveşte lupta împotriva acestui flagel planetar care a devenit terorismul, preşedintele PSD a spus că "Nici o ţară nu-şi poate asigura pe deplin securitatea acţionând individual, de una singură." Combaterea terorismului presupune neapărat solidaritate.

Aceste opinii, ca şi multe altele, în care a fost subliniată contribuţia României sau perspectivele deschise de diferitele sale tipuri de integrare în spaţiul valorilor euroatlantice, au atras aprecierile jurnaliştilor şi ale oamenilor politici occidentali, edificatoare în acest sens fiind observaţia corespondentului pentru Europa de sud-est al publicaţiei "Neue Zurcher Zeitung": "Adrian Năstase este un tactician abil, sub conducerea căruia social-democraţii români s-au poziţionat drept un partener de încredere al Statelor Unite ale Americii şi al Europei".

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc.

Dau cuvântul domnului deputat Emil Rus. Va urma domnul Nicu Spiridon.

Domnii deputaţi Adrian Ionel şi Gheorghe Marcu au depus declaraţiile la secretariat.

Domnul Emil Rus:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Rezultatele unei cercetări recente a Institutului CFK în ţările din Europa Centrală şi de Est, publicate în presă în 22 aprilie anul curent, m-au determinat să fac declaraţia politică de astăzi pe tema corupţiei noastre cea de toate zilele, despre care se vorbeşte, se scrie şi, mai nou, apar cărţi de un gen aparte, cum este "Război total împotriva corupţiei în România", volumele I şi II, ale cărei autor este Comisia pentru cercetarea abuzurilor, corupţiei şi pentru petiţii a Camerei Deputaţilor din Parlamentul României.

Ziarele au titrat pe primele pagini faptul că 86% dintre români consideră că trăiesc într-un stat corupt şi că sănătatea este domeniul în care acest flagel face cele mai multe ravagii. Se vede că, între ţările Europei Centrale şi de Est, România nu numai că se situează pe locurile de frunte, dar are un apreciabil avans.

Cifrele cercetării reflectă o dinamică accelerată a corupţiei, în special în ultimii trei ani ai guvernării Adrian Năstase.

Nu sunt noutăţi toate acestea. Lumea le ştie şi se confruntă zilnic cu doamna "corupţie", care, vorba poetului, stă la masă cu diriguitorii ţării, şi cunoaşteţi dumneavoastră expresia proverbială "Spune-mi cu cine te însoţeşti ca să-ţi spun cine eşti". Prin urmare, pentru omul simplu luat cu atâtea chestionare în primire, atenţia lui se abate de la esenţial şi uneori cade pe aspecte secundare.

Sus şi tare o afirm că nu sănătatea este domeniul cel mai corupt. Este adevărat că acolo se aşteaptă oamenii să nu fie corupţie deloc.

Marea corupţie este mai ales la vârful Puterii care guvernează ţara de la Revoluţia din Decembrie sau de la lovitura de stat încoace.

Reprezentanţii Puterii au devenit marii baroni, greii ce fac legile şi le impun Parlamentului, prin care se ascund bogăţiile acumulate prin fraudă mai ceva ca după război: averi, fie că sunt în ţară, fie că sunt în străinătate, abordând în mod fals transparenţa şi declaraţiile de avere, care nu sunt altceva decât praf în ochii mulţimii.

În sănătate nu se devalizează bănci şi nu se şantajează prin repartiţii bugetare, nu se privatizează fraudulos la modul general, nu sunt firme - căpuşă, nu se face trafic de influenţă etc.

Iată, în prezent se pune problema să se dezbată sau nu raportul Parchetului Naţional Anticorupţie pe 2003.

Sigur, ideea este că această autoritate aparţine Justiţiei şi dă seama acesteia, nu Parlamentului.

Şi ce este rost are? Pentru că informaţiile, dezvăluirile, cazurile de corupţie nu sunt ale marilor grei, ci ale unor de pe linia a şaptea, cum este cazul consilierului guvernamental Fănel Păvălache, revelioanele, balurile şi pomenile lui Vanghelie, ori afacerile unora din baronetul local, cum ar fi Gheorghe Savu din Ialomiţa, Florin Serac din Bihor sau Csibi Istvan din Harghita.

Nimic nu se va spune, în acel raport, despre mafia petrolului, tutunului, zahărului, despre marile unităţi economice ale ţării ruinate, în vreme ce acţionarii acestora sunt baronii baronilor, nu se va spune despre falimentarea băncilor cu scopul vădit de jefuire şi altele. Şi totuşi PSD-ul a făcut multe rele şi totuşi sporeşte în sondaje false. Şi totuşi chiar toată lumea poate fi prostită?!

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc.

Dau cuvântul domnului Nicu Spiridon. Va urma domnul Paul Magheru.

Domnul Vasile Miron va depune la Secretariat.

Domnul Nicu Spiridon:

Domnule preşedinte de şedinţă,

Stimaţi colegi,

Declaraţia mea politică se intitulează "Lipsa structurilor din teritoriu şi neputinţa, acoperite prin declaraţii de-a dreptul penibile".

Simţind lamentabilul eşec pe care îl vor înregistra la alegerile din 6 iunie, acest lucru datorat faptului că nu au structuri puternice în teritoriu şi nici nu pot să prezinte electoratului programe şi echipe credibile, reprezentanţii PNL,PD,PUR,PRM imaginează diferite scenarii, unul mai fantezist decât altul, privind fraudarea alegerilor. Dacă acestea nu ar aduce un mare deserviciu imaginii României, mai ales în exterior, precum şi modului cum se construieşte democraţia la noi, ele ar fi de un comic SF, fără precedent.

Am să vă supun atenţiei două dintre acestea,preluate din presă. Un liberal, domnul Orban, dacă nu mă înşel preşedintele organizaţiei municipale din capitală, s-a lăudat în faţa ziariştilor că a depistat metoda de fraudare cu ajutorul telefonului mobil, fabulând următoarele: "Se închiriază sau se cumpără de către PSD telefoane mobile cu camere digitale şi se dau alegătorilor. Aceştia pozează buletinul pe care au pus ştampila PSD şi, cu dovada în mână, vin să îşi încaseze banii sau favorurile promise".

Un alt politician, umanistul Sereş, vorbeşte de tehnica folosirii buletinelor suplimentare, dovedind o totală ignoranţă privind organizarea alegerilor, şi mai ales de "hacker-it", arătând că se poate fura şi prin spargerea softului de numărare al Institutului Naţional de Statistică. Acelaşi a prezentat şi aşa-zise metode indirecte de furt, respectiv şantajarea alegătorilor cu neplata sau întârzierea ajutoarelor sociale, narcotizarea electoratului prin asfaltări şi renovări în prag de alegeri.

La asemenea bazaconii nu ai ce comentarii să faci. Cei care le-au exprimat, dincolo de disperarea pe care o trăiesc, demonstrează că nu cunosc cum se desfăşoară procesul electoral. Nu poţi să afirmi că s-ar putea fura prin spargerea softului de numărare, atâta timp cât se poate face o numărare paralelă, prin solicitarea de fiecare reprezentant în secţiile de votare a procesului-verbal, care este oglinda rezultatelor din zona respectivă.

Se mai aduce în discuţie, tot la capitolul procedee de fraudare, şi numărarea "de-a valma" a buletinelor. Şi aceasta o problemă falsă, fiindcă dacă ai oameni cu personalitate în biroul secţiei de votare, întregul proces de numărare se va desfăşura conform prevederilor legale.

Dar, adevărul acesta este, partidele respective şi-au făcut organizaţii în multe localităţi, în perioada preelectorală, şi nu pot să acopere cu personal de supraveghere procesul electoral, şi atunci ţipă că se fură, ca astfel să-şi justifice neputinţa lor organizatorică şi lipsa de oameni.

Din aceleaşi motive şi recenta hotărâre a Guvernului - măsură absolut înţeleaptă şi cu impact mare la electorat - ca toţi candidaţii care participă la alegerile pentru autorităţile administraţiei publice locale, să depună declaraţii de avere, le creează coşmaruri, iar declaraţiile de gen că nu trebuie să se schimbe regulile jocului în timpul desfăşurării acestuia sunt fără bază reală, fiindcă jocul nu a început încă, iar timp pentru completarea declaraţiilor respective este. Numai că, neavând structuri care să acţioneze în teritoriu, evident că li se pare foarte greu.

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulţumesc.

Dau cuvântul domnului deputat Paul Magheru. Va urma domnul Florin Iordache.

Domnul Paul Magheru:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Sub deviza "Slăviţi martirii dezrobirii şi ai întregirii Neamului" apare de 10 ani o publicaţie locală, Luna cinstirii, scoasă de Primăria municipiului Beiuş, dedicată eliberării Beiuşului, la 19 aprilie 1919, şi comemorării martirilor Ioan Ciordaş şi Nicolae Bolcaş.

Duminică, 25 aprilie, s-au împlinit 85 de ani de când, pe un afet de tun drapat cu tricolorul Patriei au fost aduse trupurile martirilor Ioan Ciordaş şi Nicolae Bolcaş spre odihnă veşnică în cimitirul din Beiuş. Protopopii bisericilor ortodoxe şi greco-catolice au ţinut o slujbă de pomenire şi veşnică recunoştinţă eroilor dezrobirii şi întregirii neamului românesc. A fost de faţă o delegaţie a PRM, condusă de deputatul Lucian Augustin Bolcaş, vicepreşedinte al PRM, lider al Grupului parlamentar al PRM din Camera Deputaţilor, care a depus o coroană de flori în nume personal, ca vrednic urmaş al acestei ilustre familii, şi alta în numele preşedintelui PRM, Corneliu Vadim Tudor, şi a reprezentanţilor PRM prezenţi la comemorare. Domnul avocat Lucian Augustin Bolcaş a ţinut să precizeze, spre mâhnirea mulţimii prezente, că în aceeaşi zi în care noi depuneam coroane de flori la mormântul martirilor români, PSD, în cârdăşie cu UDMR, a inaugurat la Arad aşa-zisul Parc al "reconcilierii" şi a dezvelit în prezenţa primului-ministru ungur Peter Medgyessy, statuia ruşinii, înfăţişându-i pe cei 13 generali care în timpul revoluţiei maghiare din 1848 au ucis 40.000 de români şi au ras de pe faţa pământului 300 de sate şi biserici ortodoxe.

Luna cinstirii, organizată în jurul datei de 19 aprilie 1919, ziua eliberării Beiuşului, în Sâmbăta Paştelui, este legată de luna patimilor şi de nădejdea învierii. Nu i-a fost dat românului, poate oamenilor în general, să aibă vreodată parte de o bucurie deplină. O spune, în numele tuturor, bătrânul părinte al unui erou naţional: "În veci nu simţi pe lume deplină desfătarea,/ În orice bucurie se-amestecă-ntristarea". Ziua de 19 aprilie este pentru beiuşeni deopotrivă o zi aniversară, dar şi comemorativă, de bucurie a eliberării, dar şi de îndurerare, de reflecţie şi de cinstire a eliberatorilor.

Iată, pentru contemporaneitate, pe scurt cum s-au desfăşurat evenimentele acum 85 de ani: După 1 decembrie 1918, Unirea cerută la Alba Iulia de peste o sută de mii de români, în condiţiile favorabile ale sfârşitului primului război mondial şi începutul tratativelor de pace, trebuia transpusă în realitate prin trecerea efectivă a Ardealului sub administraţia românească. Armata română, cu încuviinţarea regelui Ferdinand I Întregitorul, primeşte ordin să treacă linia de demarcaţie stabilită între Ciucea şi Zam. Trupele secuieşti de sub comanda căpitanului Verböczy, încurajate de guvernul bolşevicilor maghiari al lui Belá Kun, instaurat vremelnic la Budapestea, s-au dedat la atrocităţi, la toate formele de fărădelegi, de la tâlhării până la masacre odioase, ca cele de la Sighiştel, Lunca şi Vaşcău. În noaptea de 3-4 martie sunt ridicaţi de la casele lor avocaţii Ioan Ciordaş şi Nicoale Bolcaş, militanţi activi pentru înfăptuirea României Mari, sfârtecaţi cu bestialitate şi îngropaţi de vii într-o groapă comună. La 25 aprilie, după cum spuneam, pe un afet de tun drapat cu tricolorul Patriei trupurile celor doi martiri sunt depuse pentru odihnă veşnică în cimitirul din Beiuş.

La 19 aprilie 1919, la ora 15,00, trupele române de sub comanda colonelului G. Rascoviceanu îşi făceau intrarea în Beiuş, fiind primite cu entuziasm greu de imaginat de către populaţia oraşului.

Glorificând pe cei doi luptători martiri, pe toţi cei care şi-au dat viaţa pentru întregirea Neamului, Beiuşul, acest vajnic centru de cultură şi conştiinţă naţională, îşi împlineşte o mare şi sfântă datorie. În 1935, în centrul oraşului Beiuş, a fost fixat un monument din bronz, reprezentând Mama România care primeşte la sânul ei eroul jertfit pentru întregirea neamului, învăluit de faldurile patriei, cu care îl ocroteşte ţinându-le desfăşurate cu ambele mâini. În 1944, monumentul a fost "doborât şi topit pentru fabricarea de armament de către armatele horthisto-hitleriste în retragere". După ani şi ani, când speranţele se stinseră de mult, s-a descoperit placa de bronz originală cu chipul celor doi martiri: avocaţii dr. Ioan Ciordaş şi dr. Nicolae Bolcaş. În 1996, colegul nostru sculptorul Cornel Durgheu, cu sprijinul Despărţământului Beiuş al Astrei şi Primăriei oraşului, a dat o replică exactă în bronz a monumentului original ce domină parcul din centrul Beiuşului istoric, cultural şi revoluţionar.

Non omnis moriar. Oamenii nu mor cu totul. Iar ceea ce ne aminteşte de veşnicia eroilor noştri turnată în bronz sunt dragostea de ţară, dragostea de oameni, dragostea de dreptate şi adevăr.

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulţumesc.

Dau cuvântul domnului Florin Iordache. Va urma domnul Gheorghe Dinu.

Domnul Ioan Oltean a depus la Secretariat.

Domnul Florin Iordache:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Intervenţia mea de astăzi se intitulează "Prezenţă românească la adunarea Uniunii Interparlamentare".

În perioada 15 - 23 aprilie 2004, a avut loc, în capitala Mexicului, Mexico-City, cea de a 110-a Adunare a Uniunii Interparlamentare. La această importantă reuniune, România a fost reprezentată de senatori şi deputaţi membri ai Grupului român al Uniunii interparlamentare. Aceşti reprezentanţi ai întregului spectru politic au avut o prestaţie foarte bună, atât în cadrul plenului, dar şi în cadrul Comisiei pentru pace şi securitate internaţională, Comisiei pentru dezvoltare durabilă, finanţe şi comerţ, Comisiei pentru democraţie şi drepturile omului, dar şi în cadrul Reuniunii femeilor parlamentare, membrii delegaţiei române au avut intervenţii de înaltă ţinută. S-a demonstrat, încă o dată, că reprezentanţii României sunt bine pregătiţi, prezintă problemele interne şi internaţionale într-o manieră profesionistă, fiind printre semnatarii documentului reuniunii. Este o dovadă în plus că România este pe un drum bun, iar o dată cu aderarea la Uniunea Europeană parlamentarii români au demonstrat că pot sta la aceeaşi masă cu colegii lor din Uniunea Europeană, în condiţii de competenţă şi egalitate.

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulţumesc.

Dau cuvântul domnului deputat Gheorghe Dinu. Va urma domnul Tamas Sandor.

Domnii deputaţi Ion Bozgă, Anton Miţaru, Nicolae Vasilescu au depus declaraţiile la secretariat.

Domnul Gheorghe Dinu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Domnilor deputaţi,

Declaraţia mea politică se intitulează "România murdară nu va intra în Uniunea Europeană".

Primele vânticele călduţe de început de primăvară au învăluit centrul Braşovului, la fel, suntem siguri, ca şi în alte oraşe, inclusiv capitala, într-un nor de praf condimentat cu hârtii, pungi de plastic şi tot felul de resturi, de parcă te-ai afla într-un sat uitat de lume, undeva la marginea unui deşert african sau asiatic.

La aproape 15 ani de la Revoluţie, ţara arată mai mizerabil ca oricând. Pădurile şi zonele verzi s-au diminuat dramatic, mult sub limita minimă din oricare altă ţară din vestul Europei, fiind decimate prin defrişări haotice. Ca şi cum topoarele şi fierăstraiele celor puşi pe căpătuială rapidă nu au făcut destul rău codrilor carpatini, parcă şi vremea vrea să se răzbune pe inconştienţa noastră.

În ultimii ani, şi chiar în iarna aceasta, furtuni cu putere de uragan au făcut prăpăd în multe locuri din munţii noştri, doborând la pământ sute de mii de arbori. Nu mai departe pe Valea Prahovei, între Comarnic şi Sinaia, se pot vedea, din tren sau de pe şosea, coaste de munte dezgolite, acoperite de cioate, arbori rupţi, căzuţi unul peste altul, putregaiuri, toate într-un infern al distrugerii, oferind un peisaj apocaliptic. Sunt informat că şi în judeţele învecinate, Covasna şi Harghita, sunt foarte multe locuri ce oferă privelişti asemănătoare, semn al dezinteresului şi neputinţei celor ce sunt plătiţi din banul public să aibă grijă de păduri. Toate aceste doborâturi însumând sute de mii de arbori nu pot fi valorificate, nu pot fi exploatate? Este nevoie, oare, numai de pădure tânără şi viguroasă pentru exportul de lemn brut care i-a îmbogăţit peste noapte pe unii? Aceşti arbori doborâţi de furtuni şi zăpezi nu pot fi folosiţi în industria lemnului sau chiar oferiţi gratis populaţiei, realizându-se astfel o igienizare a pădurilor, o eradicare a focarelor de infecţie vegetală? Ce părere au domnii miniştri Ilie Sârbu şi Speranţa Ianculescu?

S-ar putea să mi se răspundă că nu sunt posibilităţi de exploatare, că lipsesc căile de acces, dar, atunci, de ce au fost desfiinţate cea mai mare parte a căilor ferate forestiere şi acum se preconizează şi închiderea unor linii ale CFR-ului, chiar în zonele de munte vizate, cum ar fi liniile forestiere din Covasna şi linia ferată normală Sfântu Gheorghe - Breţcu. Dar şi apele noastre, râurile şi lacurile au devenit bălţi puturoase, canale de scurgere cu malurile sufocate de gunoaie. Chiar şi pe Valea Prahovei, de o parte şi de alta a râului, se înalţă grămezi de tot felul de deşeuri, fiecare aruncă gunoiul unde se nimereşte, peste tot pet-uri şi pungi folosite, ambalaje, gunoaie de tot felul. Chiar nu se poate face nimic, nici măcar în această zonă intens circulată şi de străini?

Nu mai spun cum arată cartierele oraşelor, chiar centrele vechi, care se degradează pe zi ce trece, cu faţadele clădirilor şi blocurilor jupuite şi înnegrite. Până şi locurile de joacă ale copiilor au ajuns periculoase din cauza resturilor ruginite şi ascuţite aruncate la întâmplare. Nu doar în oraşe, dar şi pe câmpuri, acelaşi peisaj dezolant cu gunoaie risipite peste tot, fie de o parte şi de cealaltă a drumului, în funcţie de cum bate vântul. Uneori, foarte rar şi numai într-un an electoral, când premierul Năstase se aventurează în afara traseelor stabilite, mai iese ceva scandal, se mai lasă cu ceva ameninţări la adresa edililor locali, se mai bagă gunoiul sub preş, după care mizeria redevine atotstăpânitoare. Nu mai spun de şoselele care arată ca după bombardament, asfaltul turnat până în toamnă fiind spulberat de primul dezgheţ. Chiar şi drumurile către zonele de o frumuseţe de basm sunt total distruse. Rezervaţiile şi parcurile naţionale sunt agresate de case de vacanţă ale diverşilor îmbogăţiţi de tranziţie, iar foste oraşe muncitoreşti au ajuns adevărate ghetto-uri ale mizeriei.

Se spune că pentru ecologizarea României ar fi necesare acum vreo 20 de miliarde de euro. Este posibil. Dar ce s-a făcut, până în acest moment, pentru a restrânge sau preîntâmpina poluarea agresivă? Cât reprezintă această sumă în comparaţie cu cât se fură, cu cât se iroseşte sau se distruge din cauza indolenţei?

Nu se ţine cont că multe miliarde de euro s-ar putea câştiga anual numai din turism, dacă România ar fi o ţară curată, cu drumuri bine întreţinute şi staţiuni decente. Nu există o viziune coerentă şi complexă de dezvoltare durabilă a localităţilor şi a ţării, în totalitatea ei, dar nu există nici interes pentru aşa ceva, pentru că ordinea ar reduce drastic posibilităţile de jaf şi de căpătuială. Rezultatul este tragic: mizeria propriu-zisă fizică, dublată de cea morală, a cufundat România într-o mlaştină urât mirositoare. Aşa nu vom intra cu fruntea sus în rândul ţărilor civilizate şi dezvoltate, nu vom intra în Uniunea Europeană!

Mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulţumesc.

Dau cuvântul domnului Tamas Sandor. Va urma domnul Virgil Popescu.

Deputaţii Ion Mocioalcă, Marian Motoc, Eugenu Arnăutu, Mihai Tudose, Tiberiu Sbârcea, Rodica Nassar şi Maria Lazăr au depus, la Secretariat, declaraţiile.

Domnul Tamas Sandor:

Vă mulţumesc.

Domnule preşedinte de şedinţă,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Recent, am votat, în plenul Camerei Deputaţilor, modificarea Legii nr.290/2002 privind organizarea şi funcţionarea unităţilor de cercetare-dezvoltare în domeniile agriculturii, silviculturii şi industriei alimentare. Cu satisfacţie, am constatat că suprafeţele de teren agricol necesare desfăşurării activităţii instituţiilor publice de cercetare-dezvoltare aparţin domeniului public al statului şi se dau în administrarea acestora prin Hotărârea Guvernului, iniţiată de ministerul de resort.

Am folosit sintagma "cu satisfacţie am constatat", pentru că, în sfârşit, sper că se vor finaliza, la nivel naţional, retrocedările de terenuri agricole, folosite, în mod nefondat, de unităţile de cercetare-dezvoltare. În speţă, aş vrea să vă atrag atenţia asupra Staţiunii de cercetare şi producţie a cartofului din municipiul Târgu Secuiesc, judeţul Covasna. Această aşa-zisă staţiune de cercetare şi producţie a cartofului, sub masca cercetării, nu face altceva decât produce cartofi de consum pe o suprafaţă de 607 ha, teren revendicat de cetăţenii din oraşul Târgu Secuiesc şi din comunele din regiune, cum ar fi comunele Sânzieni, Turia, Cernat, Cătălina, Mujdula şi altele. 607 ha de teren agricol din prima categorie de folosinţă, folosit abuziv de o instituţie care nu-şi are menirea în zonă. De ce am afirmat acest lucru? Pentru că terenul folosit este revendicat de sute de cetăţeni cu acte în regulă, pentru că staţiunea foloseşte o suprafaţă nejustificat de mare pentru cercetare şi pentru că, la SCPC Târgu Secuiesc se produc cartofi pentru consum şi se vând. Staţiunea nu deserveşte nevoile de cartofi de sămânţă ale cetăţenilor din judeţul Covasna.

De mai bine de un deceniu, atât cetăţenii judeţului Covasna, cât şi autorităţile locale şi judeţene au formulat nenumărate cereri de revendicare a terenului, cereri de diminuare a suprafeţei folosite de staţiune, însă, până acum, ne-am împiedicat de un zid prea puternic. Acum, după modificarea legislaţiei şi deschiderea posibilităţii de revenire la normalitate, fac un apel la ministrul de resort că legislaţia în vigoare prevede posibilitatea ca: "În cazul în care terenurile agricole care fac obiectul reconstituirii dreptului de proprietate se află în administrarea instituţiilor şi staţiunilor de cercetare şi producţie agricole, restituirea în natură", subliniez - "în natură", "se face din suprafeţele de teren agricol care vor fi delimitate pentru producţie din terenurile proprietate privată a statului, prin hotărâre de Guvern". Nemaivorbind de faptul că, în programul Guvernului Adrian Năstase, figurează cu prioritate retrocedarea terenurilor agricole şi celor forestiere.

E de notorietate că UDMR-ul susţine Guvernul PSD şi pot să subliniez că o să fim consecvenţi şi în continuare în problematica retrocedărilor de terenuri. Nu vom lăsa nici autorităţile guvernamentale, cum ar fi Prefectura judeţului Covasna, să se împotrivească voinţei cetăţenilor şi legislaţiei în vigoare.

Vă mulţumesc pentru atenţia acordată.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc şi eu.

Dau cuvântul domnului deputat Virgil Popescu. Va urma domnul Iulian Mincu.

Domnul Virgil Popescu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Subiectul declaraţiei politice pe care o fac astăzi îl constituie "Atacurile concertate asupra imaginii Parlamentului".

Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român şi unica autoritate legiuitoare a ţării, aşa cum statuează Constituţia - legea noastră supremă.

Într-o abordare civilizată a relaţiilor dintre celelalte componente ale societăţii şi Parlament, am putea să ne aşteptăm la analize corecte şi profesioniste asupra activităţilor din Camerele legiuitoare, asupra îndeplinirii atribuţiilor privind natura efectelor determinate de legislaţie în viaţa societăţii, capacitatea de reprezentare, transparenţa acţiunilor.

Constatăm, însă, că spiritul lucid în afirmaţiile care se fac asupra activităţii din Parlament şi, în mod deosebit, asupra Camerei Deputaţilor este absent, aprecierile care se aduc la cunoştinţa publicului sunt cel mai adesea atitudini şi viziuni personale, nelipsite de o tentă negativă, se scot în evidenţă ca semnificative amănunte şi particularităţi absolut fireşti ale acţiunilor parlamentare, se prezintă informaţii incomplete sau trunchiate, care deformează imaginea instituţiei.

Este interesant de analizat care sunt resorturile ce determină atitudini subliminal ostile şi de evaluat efectele pe termen lung la nivel social.

Este evident că nu suntem în faţa unei neînţelegeri a mecanismelor parlamentare, unor interpretări eronate, aprecieri nefundamentate pe analize sau manifestări neprofesioniste, deşi o anumită doză de mimetism al abordărilor se poate observa şi asupra formatorilor de opinie din provincie.

În mod clar, încercările de minimalizare a importanţei activităţilor parlamentare au ca ţintă crearea şi menţinerea unui climat de neîncredere a electoratului. Această atitudine trebuie însă corelată cu faptul că Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român şi, în acelaşi timp, că atitudinile sunt în mare parte aceleaşi, indiferent de legislatură.

Membrii Parlamentului sunt aleşi prin vot universal, egal, direct, secret, aşa cum prevede Constituţia. Negarea eficienţei proceselor electorale pune sub semnul îndoielii cele câteva scrutinuri electorale la care cetăţenii ţării şi-au exprimat convingerile, procedurile democratice prin care s-au desfăşurat, capacitatea de organizare a organismelor corespunzătoare ale statului.

În egală măsură, alegerea Parlamentului se face prin vot liber exprimat. Insistenţa în prezentarea unor situaţii care trezesc îndoiala în seriozitatea activităţii parlamentare induce concluzii privind dirijarea votului către personalităţi necorespunzătoare şi lipsa unei depline libertăţi în exercitarea acestui drept.

Având în vedere depunerea, de către parlamentari, a jurământului faţă de ţară la începutul fiecărei legislaturi, orice observaţie asupra neîndeplinirii activităţilor parlamentare poate fi interpretată drept o acuză privind nerespectarea jurământului, fapt care are evident o influenţă imediată în planul imaginii instituţiei.

Nu trebuie să omitem nici influenţele care pot apărea prin admiterea informaţiilor de acest fel ca reale, în planul imaginii internaţionale pe care o are Parlamentul, caz în care consecinţele sunt multiple şi cu efecte, uneori, neaşteptate.

Desigur că aceste aspecte pot fi analizate în mod profesionist, aprecierile se pot transforma în concluzii beneficiind de fundamentare ştiinţifică, analiza poate fi completă.

În acelaşi timp, trebuie recunoscut, ar putea fi reliefate mai clar anumite disfuncţionalităţi din viaţa parlamentară şi s-ar putea stabili măsuri eficiente de îmbunătăţire.

În acest mod s-ar putea desprinde concluzii utile pentru viitor şi, în mod necesar, pentru oprirea tendinţei de disoluţie a imaginii şi reprezentativităţii Parlamentului, în folosul ţării noastre.

mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc şi eu.

Dau cuvântul domnului Iulian Mincu. Va urma doamna Liana Naum.

Domnii deputaţi Aurel Daraban, Ştefan Ion, Ştefan Lăpădat, Eugen Nicolăescu şi Anton Marin au depus la secretariat declaraţiile.

Domnul Iulian Mincu:

Domnule preşedinte,

Declaraţia mea politică de astăzi are un titlu particular, şi anume: "Cum se explică atitudinea pesimistă a românilor în viziunea mass-media internaţională?"

Sărăcia din România explică pesimismul populaţiei, vizibil transparent în opinia publică internaţională. Românilor le lipsesc multe, de la condiţiile decente de locuit până la medicamente, alimente şi haine. Acest lucru determină pesimismul românilor, dar este pus în discuţie, foarte recent şi sub o formă particulară, de Euro observer, organism creat în 1989 de Comisia Europeană pentru studiul situaţiei economice din Europa.

Din cele 46 de state analizate, România ocupă locul 39, conform studiului acestei comisii. Salariul unui român reprezintă 4% din salariul unui danez. Un danez este plătit cu 27,89 euro/ora de muncă, în timp ce un român primeşte 1,11 euro pentru aceeaşi perioadă de lucru. Din raportul publicat de Banca Mondială la 17 martie 2004, reiese că 1,85 milioane de români, circa 8% din populaţie, trăiesc sub pragul sever de sărăcie. Aceasta se traduce faptic prin imposibilitatea de a-şi asigura mijloacele de supravieţuire. Iar 5,4 milioane persoane se descurcă cu mai puţin de 1,7 milioane lei lunar, ceea ce se traduce prin pragul sărăciei. 25%, nivelul maxim de sărăcie, a fost în anul 2000, când 36% din populaţie se găsea într-o stare de sărăcie generală, iar 13,8% sub pragul sărăciei, fapt ce echivalează cu peste 8.600.000 de persoane. Dar veniturile nu sunt singurul motiv pentru starea de insatisfacţie a românilor, spune Comisia Europeană.

Letonia e mai săracă decât România, dar locuitorii statului baltic sunt mai fericiţi decât populaţia noastră. Unui portughez mediu îi lipsesc adesea cam tot atâtea lucruri cât îi lipsesc unui român şi, totuşi, satisfacţia portughezului este cu 2,5 mai mare decât a românului. Explicaţia acestei stări psihologice de masă, exprimată adesea prin creşterea stărilor depresive, este rapida stratificare socială survenită în România şi greu de suportat.

România nu este o societate aşezată, iar românii nu sunt amnezici. Ei nu au uitat că, înainte de 1989, fiecare avea un apartament şi putea visa la o maşină sau un video. Eurosondajul arată că, în toate ţările estice, oamenii se plâng de inechităţile sociale nou apărute.

Ele sunt însă cu mult mai profunde în România. De ce? Pentru că în Polonia nu vei vedea maşini de lux defilând pe străzile principale, în timp ce majoritatea românilor nu au cu îşi plăti întreţinerea apartamentului. Codurile interne de conduită în aceste ţări interzic afişarea ostentativă a luxului celor care au acumulat averi, adesea, în mod nemeritat. Nu este greu de ghicit deci ce gândeşte un şomer cu 43 euro pe lună la un salariat cu salariul minim pe lună de 68 de euro, cele mai mici din Europa când vede luxul în care trăiesc unii din conaţionalii lor.

Cercetătorii au împărţit veniturile de la vârful piramidei la veniturile celor mai săraci europeni. Raportul este de 2,9 în Cehia, puţin peste 2 în Slovacia, aproape 4 în Polonia, doar 2,7 în Germania. Raportul acesta în România depăşeşte cifra de 7, arătând cât de polarizată este societatea. Este un rezultat care aproape a surprins şi pe experţii europeni şi care arată că populaţia care suferă de insecuritate economică şi deprecierea standardelor de viaţă are toate motivele să se simtă nemulţumită şi nefericită.

Lipsa de căldură, de alimente, de medicamente şi îngrijire medicală, dar mai ales nesiguranţa zilei de mâine pentru cei mai mulţi dintre ei a dus adesea la stări depresive psihice, dar mai ales la o nemulţumire profundă în rândurile marii mase a populaţiei. Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulţumesc.

Doamna Liana Elena Naum:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Declaraţia mea politică de astăzi se intitulează "Femeile social-democrate în competiţie deschisă".

Rolul femeii în societatea românească devine din ce în ce mai important. Ascensiunea pe scara ierarhică a atins nivelul de normalitate. Totuşi, şi în zilele noastre, mai există însă femei care sunt uneori discriminate din cele mai diferite motive, printre care şi politic.

Procentual vorbind, în România, bărbaţii ocupă cel mai mare număr în posturile de conducere ale ţării. Este o problemă care nu a lăsat indiferent Partidul Social Democrat care, prin preşedintele Adrian Năstase, şi-a exprimat încă de la început intenţia de a promova femeile în rândul clasei politice româneşti şi, precum a demonstrat-o întotdeauna partidul de guvernământ, materializarea promisiunilor este unul dintre principiile care generează încrederea cea mai puternică şi care trebuie obligatoriu de finalizat.

În realitate însă, programele de încurajare a femeilor privind implicarea şi accederea acestora în funcţii de decizie, ca şi pregătirea lor pentru ocuparea unor funcţii de conducere au demarat mult înainte.

Organizaţia de femei a Partidului Social Democrat a manifestat o deschidere şi o grijă continuă faţă de egalitatea în drepturi a tuturor cetăţenilor, indiferent de rasă, religie, etnie şi sex. Această idee a fost prezentă tot mai mult în activităţile organizaţiei pe care le-am sprijinit întotdeauna şi le-am considerat binevenite, deoarece depinde doar de noi, femeile, dacă ne prăbuşim sub loviturile soartei sau le suportăm cu mai mult curaj.

Respectarea drepturilor femeilor şi eliminarea totală a discriminării este o miză pentru care trebuie să pledăm în orice situaţie.

Femeile trebuie să demonstreze că acest lucru este posibil, indiferent de conjunctură, deoarece tindem cu toţii spre o lume mai bună, plină de înţelegere şi prosperitate, dar mai ales lipsită de discriminare.

Fenomenul de emancipare a femeilor nu este întotdeauna privit şi apreciat obiectiv, motiv pentru care alte partide din România au întârziat să participe şi să propună legi care să protejeze discriminarea.

Strategiile care se impun trebuie să prevadă măsuri adecvate, inclusiv măsuri temporare speciale, urmând să accelereze instalarea unei egalităţi între sexe, în special cu privire la protecţia drepturilor individuale, participarea la viaţa politică, economică, socială şi culturală, accesul la toate nivelurile funcţiilor publice, accesul la educaţie şi libera alegere a tipului de învăţământ şi a formării profesionale.

Principiul egalităţii femeilor şi bărbaţilor este o condiţie esenţială a democraţiei şi o cerinţă a justiţiei sociale. Prin urmare, trebuie să se opteze pentru realizarea de politici sociale care să încurajeze anihilarea totală a discriminării pe motive de sex, nemarginalizând femeile şi acordându-le mult mai multe perspective de a se forma şi afirma. Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc şi eu.

Domnul Costache Mircea:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Doamnelor şi domnilor,

Am fost plăcut impresionat să constat să ceea ce intenţionam eu să spun astăzi, tema pe care vroiam să o abordez se mai află şi în atenţia altor colegi, şi anume vreau să mă refer la modul de a face presă în România, la prestaţia unor televiziuni şi, în general, la opera de intoxicare şi manipulare a opiniei publice din România pe toate canalele. Mi-am intitulat sau intenţionam, dacă reuşeam să o finalizez, să-mi intitulez intervenţia de astăzi "Un deputat la curtea regelui umilinţa". Dacă voi spune din nou că majoritatea instituţiilor media româneşti comit o adevărată crimă cotidiană împotriva intereselor majore ale poporului român, prin intoxicare, manipulare, minciună perpetuă, prin omisiune în special, nu ar fi o noutate şi nici nu ar mai impresiona pe nimeni.

Este evident faptul că unii au strâns mari averi şi mari sume de bani negri, iar pentru a-şi proteja agoniseala prin jaf, investesc sume uriaşe nu numai în cultivarea imaginii proprii, ci şi în protejarea afacerilor oneroase şi în bombardarea mentalului colectiv cu informaţii contrafăcute, ocult selectate, trunchiate, mixate în fel şi chip pentru a ultragia sensibilitatea noastră tipic latină, pentru a abate atenţia de la adevăratele probleme ale societăţii româneşti.

Presa şi televiziunile asaltează zilnic conştiinţa publică, selectând violenţa, morbidul, sordidul moral, promovând tot ceea ce este macabru, descurajant, demobilizator, ocolind cu premeditare filonul culturii naţionale care încă mai pulsează.

Personal, coborând de la aceste generalităţi arhicunoscute fiecăruia, personal, mă bucur de un tratament cu totul şi cu totul ieşit din comun. Aş da doar câteva exemple. Mi s-au luat pe holurile Parlamentului, cu diferite prilejuri, zeci de interviuri, pe o temă sau alta, unele mai importante, altele mai puţin importante. Nici o secvenţă nu a încăput pe nici unul din posturile de televiziune care mi se adresau cu întrebări. Probabil că nu sunt suficient de interesant şi nici nu doresc să fiu, dar constat că există o unitate de vederi în ceea ce mă priveşte.

Vinerea trecută am participat, la Palatul Şuţu, la lansarea volumului al doilea al lucrării "Război total împotriva corupţiei", un studiu de caz în legătură cu falimentarea premeditată a Băncii Internaţionale a Religiilor şi după acelaşi model se poate demonstra că aşa a fost pulverizat întregul sistem bancar românesc. Au participat importante personalităţi ale vieţii politice, culturale, economice. Nici o televiziune nu a făcut public acest eveniment! Probabil că nu interesează de cetăţenii României, ceea ce lucreză intens Comisia pentru cercetarea abuzurilor, corupţiei şi pentru petiţii, fostul "dormitor", cum era numit în legislaturile anterioare.

În teritoriu există suficient de multe exemple de conferinţe de presă la care ori reprezentanţii presei participă şi nu relatează absolut nimic, nici măcar subiectiv sau trunchiat sau cu rea intenţie, ori nu se prezintă deloc. Particip la evenimente culturale, acord premii la festivaluri naţionale de epigramă, la manifestări ale cântului coral, la fel de fel de manifestări de la festivaluri de teatru, în nici o împrejurare, subsemnatul nu se regăseşte în nici o secvenţă nici de presă, nici de televiziune. Procedeul mi s-a spus că este chinezesc. În Dreptul chinez există condamnarea la moarte civilă; i se iau actele de naştere, se vorbeşte cu rudele, prietenii şi cercul de apropiaţi să nu fie amintit, pomenit niciodată şi omul, realmente, poate să trăiască, dar el nu există.

În ziua de marţi, 6 aprilie, plenul Camerei noastre a avut o ordine de zi destul de încărcată, s-a lucrat continuu 4 ore, după cele 4 ore în plen a urmat la Comisia de abuzuri două audieri a câte 3 ore, deci, încă 6 ore. În cadrul audierilor, în prima parte au fost audiat un grup de membri ai Colegiului Consiliului pentru Studierea Arhivelor Securităţii, în frunte cu preşedintele colegiului, Onişoru, Patatievici şi ceilalţi. După această audiere a urmat audierea unui grup de piloţi de la TAROM aflaţi în grevă într-o situaţie cu totul şi cu totul deosebită.

În acea zi, când am ieşit din această sală, am fost întrebat de reprezentantul televiziunii române, care nu poate avea scuza că îşi face politica proprie de informare sau de dezinformare a opiniei publice, întrucât prestaţia acestui post de televiziune se face pe bani publici, deci şi pe banii mei, reprezentantul televiziunii române mi-a adresat o întrebare, văzând că nişte colegi se grăbesc să plece pentru a-şi pregăti sărbătorile de Sfântul Paşte, m-a întrebat dacă mă simt eliberat de faptul că am terminat cele 4 ore de plen şi de acum încolo dacă zburd şi eu în continuare pentru cele necesare sărbătorilor Paştelui. Am spus că situaţia face că noi avem mult de lucru la comisie, lucrăm intens, avem audierea Consiliului pentru Studierea Arhivelor Securităţii, apoi TAROM-ul, avem un bilanţ, avem un program, un proiect de program pentru perioada de după sărbători care va urma, că lucrăm intens la comisie. Seara, la telejurnal, a apărut imaginea subsemnatului şi pe cuvintele pe care spuneam de fapt cinstit că lucrăm intens la comisie după cele 4 ore de plen, că avem cele două audieri şi că avem un program foarte încărcat, pe aceste cuvinte se filma şi se arăta ţării sala de şedinţe a Comisiei pentru cercetarea abuzurilor, corupţiei şi pentru petiţii, sala goală, filmată probabil într-o altă zi special pentru a face acest montaj criminal.

Eu nu sunt singurul care constat că cineva, undeva, nu ne iubeşte, dar nu ştiu ce are cu întreg poporul român de a-l supune unor asemenea chinuri incalificabile. Pentru că dezinformarea din această zi s-a făcut şi pe banii mei, am să cer forurilor Camerei Deputaţilor, inclusiv preşedintelui Comisiei de abuzuri să includă pe ordinea de zi audierea domnului Valentin Nicolau care primeşte un salariu cât 4 deputaţi sau cât 4 senatori, probabil că aceasta este importanţa socială a muncii domniei sale, aşa este ea evaluată în contrast cu a celorlalţi, să fie audiat la Comisia pentru cercetarea abuzurilor, pentru că stricto-sensu, v-am dat exemplu că s-a comis un abuz incalificabil.

Cine crede că va construi în România un stat democratic, cine mai vorbeşte aici de democraţie, când sculele de intoxicare şi manipulare şi bombardare a opiniei publice se petrec cotidian şi ne duc în cu totul şi cu totul alte direcţii, înseamnă că nu are simţul măsurii.

În ceea ce mă priveşte, nu doresc să fiu nici popularizat, nici luat în atenţie de presă în nici un fel. Doresc ca, pe banii publici, postul naţional să facă ceea ce trebuie. Şi chem şi Comisia pentru cultură şi toţi cei care au atribuţii în această direcţie să reglementeze prestaţia postului naţional de televiziune la care putem vedea tot felul de surprize-surprize, numai imaginea reală a României şi efortul unora care se mai încumetă să creadă că mai putem face ceva pentru reaşezarea ţării pe temelii de stabilitate şi să o îndreptăm spre lumea civilizată, cred că efortul acesta este dinamitat şi prin principalul canal public de televiziune.

Mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Corneliu Ciontu:

Ultimul vorbitor, domnul deputat Dumitru Bălăeţ.

Domnul Dumitru Bălăeţ:

Domnule preşedinte,

Domnilor deputaţi,

Unul din aspectele politico-economice actuale dintre cele mai dureroase este falimentarea ţărănimii române. Am spus nu falimentul, ci falimentarea pentru a face o necesară distincţie. Aceasta constă în faptul că falimentul, principial, oricând şi oriunde, vine din interior, adică din vina celui care o produce, din managementul prost al întreprinderii sale, ceea ce nu este cazul în speţa de care ne ocupăm acum.

Aici este vorba de cu totul altceva, de o falimentare pusă la cale de alţii, adică de o crimă organizată. Rezultatele acestei crime organizate se văd pe toate drumurile ţării şi numai inimile de piatră ale guvernanţilor noştri se fac că nu văd cum ţărănimea noastră, adusă în sapă de lemn, este nevoită să-şi vândă pământurile bucată cu bucată pentru a mai putea trăi. Dar cum să vadă aceşti guvernanţi cu inimă de piatră starea în care a ajuns ţărănimea română când ei sunt principalii vinovaţi de această stare. Ei au adus ţărănimea română la sapă de lemn, adică la cea mai proastă stare economică, adică la imposibilitatea de a-şi mai păstra mijlocul de existenţă tradiţional, pământul pe baza căruia a subzistat mii de ani pe aceste meleaguri, aducându-ne şi nouă salvarea ca popor.

Astăzi, totul, cu o expresie populară, "se duce dracului", ne prăbuşim, ne prăbuşim, devenim culegători de căpşuni în Spania, de când pământul nostru se vinde pe capete sau se concesionează pe 99 de ani, ceea ce este acelaşi lucru dacă nu chiar mai grav că se dă pe degeaba. Şi cui se dă? Se dă la străini, asta-i culmea paradoxului; noi ne trimitem muncitorii şi ţăranii noştri la străini pentru a-i face acolo culegători de căpşuni, mulgători, vidanjori, servitori şi alte ocupaţii de la periferia existenţei umane; pe când străinii sunt aduşi aici pentru a deveni, prin afaceri dubioase, stăpâni de întreprinderi, de magazine, de locuri, de locuinţe, de pământuri şi nu pentru a le înflori, ci pentru a le distruge. Acum sunt urmărite mai ales pământurile.

A ocupa pământ aproape pe degeaba în România a devenit o politică de stat prin alte părţi, un străin care deja ocupă mii de hectare pe undeva pe la periferia Bucureştiului, a avut cinismul să afirme într-o discuţie particulară că el a fost trimis în România să ocupe pământ, nu să-l muncească.

Asta-i domnilor, realitatea, realitatea crudă în care ne aflăm şi noi ne îmbătăm cu apă de ploaie, ascultăm pe cei ce ne sfătuiesc să oferim muncitorilor concediaţi aşa-zisele salarii compensatorii, să dăm ţăranilor pomeni, în loc să le valorificăm produsele şi guvernanţii noştri, darnici cum sunt, le oferă toate acestea din bugetul secătuit al ţării, mai ales în acest an electoral ei se arată deosebit de generoşi, ei au împins deja către agricultură mii de miliarde sub formă de un aşa-zis ajutor pentru înfiinţarea de culturi agricole şi alte ajutoare date ţărănimii. Dar astea sunt pomeni, domnilor! Ţărănimea noastră nu poate trăi, nu trebuie să trăiască din pomeni la drumul mare, ea care a hrănit această ţară prin milenii şi a mai dat şi altora să mănânce.

Interesele ţării şi ale ţărănimii noastre cer cu stăruinţă o mai dreaptă valorificare şi promovare a produselor noastre ţărăneşti pe o piaţă ecologică, internă şi internaţională, sprijinită şi apărată cu cinste şi demnitate de către autorităţile noastre statale; asta până nu este prea târziu. Deci, dacă moare oaia, vor muri cu siguranţă şi căpuşile domnilor.

Mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulţumesc.

(Următoarele intervenţii au fost consemnate conform materialelor depuse de deputaţi la secretariatul de şedinţă.)

Domnul Nicolae Vasilescu:

Declaraţie politică: "Corupţia - emblema generică a guvernării PSD".

Considerăm pertinente şi justificate semnalele critice trase de nenumărate ori de forurile europene cu privire la activităţile Guvernului. Ar trebui acţionat cu toată fermitatea pentru redresarea economiei româneşti, adusă aproape de pragul colapsului şi având ca efect imediat scăderea drastică a nivelului de trai al populaţiei. Prin contrast cu ţările vecine, Bulgaria şi Ungaria, România rămâne cu un handicap regional. Calitatea României de candidat pentru aderarea la Uniunea Europeană a fost pusă de nenumărate ori sub semnul întrebării, existând oricând posibilitatea schimbării calendarului şi atitudinii europene faţă de noi. Cei aflaţi la guvernare s-au folosit de mijloacele puterii de stat, de poziţiile oficiale, pentru dobândirea ilegală de privilegii şi profit personal, uitând de promisiunile deşarte din timpul campaniilor electorale. PSD a devenit o citadelă pentru membrii săi corupţi, neţinându-se cont că banii aduşi la puşculiţa partidului provin din falimentarea economiei. Indolenţa guvernanţilor faţă de susţinerea şi aplicarea reformelor, accentuarea corupţiei, traficul de copii fac ca actuala guvernare să piardă şi bruma de credibilitate pe care o mai avea în faţa Europei (Comisiei şi Parlamentului European). Guvernările din România au arătat, în mod repetat şi consecvent, că ori nu doresc ori nu sunt capabile să lupte cu problema corupţiei. În intervenţia avută la forumul Comisiei Europene la Bucureşti, "Romanian Rediness for the UE", şeful delegaţiei Comisiei Europene, Jonathan Scheele, a accentuat problema corupţiei ca principal obstacol în calea aderării.

Economia stagnează, corupţia evoluează, tot mai mulţi tineri pleacă din ţară pentru a câştiga banii necesari unui trai decent, de multe ori cu preţul pierderii vieţii. Cu toate acestea, Guvernul Năstase se laudă pe toate posturile de radio şi televiziune că în România poţi să trăieşti foarte bine. Sărăcia reprezintă o problemă uriaşă pentru ţara noastră, instaurată datorită comportamentului imoral al celor ce conduc economia ţării. Peste 30% din populaţie este afectată de sărăcie, după cum notează Parlamentul European. Dacă unii copii ai baronilor aflaţi la guvernare merg la şcoală cu Hammer-ul, nu înseamnă că românii sunt bogaţi. Situaţia nu este roz, iar românii nu se sinucid din plictiseală...

În timp ce Năstase afirmă că România este prosperă, în timpul guvernării sale crizele din societatea românească, cauzate de influenţa politicului, continuă să bântuie ţara mai rău ca mitul lui Dracula. Eşecul domnului Năstase în gestionarea economiei româneşti, se va regăsi în rezultatul viitoarelor alegeri. John H.Dunning, profesor la Rutgers University (USA), menţiona într-una din lucrările sale că eşecurile sistemului de piaţă trebuie căutate în trei domenii, din păcate, toate fiind preferatele guvernanţilor noştri: 1) eşecul economiei: o politică economică inadecvată, specula excesivă pe piaţa bursieră, datorii cu termene nerespectate etc.; 2) eşecul instituţiilor: funcţionarea defectuoasă a sistemului de reglementare şi supraveghere a aplicării legilor, lipsa de transparenţă etc.; 3) eşecul moralei: extinderea cazurilor de corupţie şi escrocherie, setea de câştig pe orice cale, lipsa de responsabilitate socială etc. Cauza amplificării corupţiei, în timp ce toate formaţiunile politice interne şi externe cer cu insistenţă stoparea acesteia, o reprezintă în primul rând slăbiciunea instituţiilor chemate să o combată. Atâta timp cât aceste instituţii sunt coordonate sau influenţate de capii lumii politice, care îşi întind tentaculele în toate sferele economicului, corupţia rămâne la stadiul de leit-motiv.

Guvernanţii mizează pe acceptarea României în Uniunea Europeană ca fiind un proces inevitabil şi ireversibil, indiferent de starea ei economică, la fel cum s-a întâmplat şi cu admiterea în NATO. Domnii guvernanţi uită însă că fraze ca: importanţă geo-strategică, poziţia geopolitică bună a României, au fost repetate atât de des, încât s-ar putea ca ele să nu mai însemne mare lucru pentru cei care vor decide integrarea României în UE. Nu trebuie să uităm cuvintele memorabile ale lui Gh.I.Brătianu: "Noi trăim aici la o răspântie de drumuri, la o răspântie de culturi şi, din nefericire, la o răspântie de năvăliri şi imperialisme". Se pare că suntem, paradoxal, prizonierii determinismului geografic, fapt care imprimă celor ce conduc destinele acestei ţări credinţa că Patria poate fi lăsată mereu în mâna destinului istoric...

Mahatma Gandhi arăta care sunt cele şapte păcate sociale ale lumii de azi şi care sunt parcă reguli de viaţă pentru unii guvernanţi PSD: bogăţie fără muncă; plăcere fără conştiinţă; cunoaştere fără caracter; câştig fără morală; ştiinţă fără umanism; religie fără sacrificiu; politică fără principii.

Ne vedem în alegeri!

Domnul Mihai Tudose:

Declaraţie politică: "Frici electorale, din nou despre fraudă"

De două săptămâni, opoziţia românească trăieşte la unison simptomul fricii fraudării alegerilor electorale. Theodor Stolojan se teme că PSD ar putea frauda alegerile din acest an, Corneliu Vadim Tudor se teme şi el de fraudarea alegerilor, dar la el această paranoia e oarecum justificată. Cazul lui Vadim are şi un precedent: în 2000, paranoia electorală a preşedintelui PRM s-a concretizat printr-o scrisoare adresată Consiliului Europei, prin care informa despre aşa-zisul furt ce s-ar fi comis la alegerile prezidenţiale.

Imediat, fruntaşi ai opoziţiei, precum Emil Boc, n-au mai prididit cu exemplificarea modalităţilor de fraudare a alegerilor, fie prin mită electorală, fie prin folosirea abuzivă a urnelor volante.

Dacă este să ne raportăm la ultimele sondaje, PSD nu ar avea de ce să aibă temeri legate de alegeri. De ce crede opoziţia că este nevoie să furi pentru o victorie, când ultimele sondaje arată clar că PSD-ul deţine un scor aproape dublu decât cel al PD-ului şi PNL-ului împreună.

Este oarecum îndreptăţită frica celor din opoziţie, dat fiindcă, până acum, alegerile au fost câştigate prin vot negativ, prin lovirea în partidul aflat la putere şi prin îndemnarea populaţiei să îl sancţioneze la vot.

Această situaţie, fără precedent, sporeşte stările de nelinişte ale unei opoziţii nepregătite pentru o competiţie electorală, lipsită de programe politice, sau de existenţa unor mesaje politice coerente.

Pe de altă parte, apelul premierului Adrian Năstase către forţele politice - la seriozitate şi responsabilitate politică, alăturate avertismentului conform căruia, în cazul în care, afirmaţiile de fraudare a alegerilor, neînsoţite de probe corespunzătoare, vor continua, se va recurge la acţiunea în judecată - au stârnit şi mai tare apele tulburi ale opoziţiei, care se simte de acum şi intimidată.

Dar ofertele pentru statutul de victime încep să fie generoase: Emil Boc, Ludovic Orban se oferă drept victime ale avocaţilor Guvernului. Victimizarea, însă, nu este un lucru străin românilor şi tocmai din această stare se străduieşte actualul guvern să scoată România.

Domnul Ioan Oltean:

Adoptată în toamna anului trecut, Legea de modificare a Constituţiei a fost precedată de discuţii aprinse în cadrul Comisiei însărcinată cu redactarea sa, discuţii iniţiate de opoziţia democrată formată din reprezentanţii PD şi PNL, asupra câtorva articole din Constituţie, prin care se dorea instituirea unei responsabilităţi sporite a celor aleşi faţă de cei care i-au ales. Astfel, reprezentanţii Partidului Democrat au insistat pentru introducerea în Constituţie a unor prevederi care să combată şi să sancţioneze traseismul politic şi migraţia politică a unor politicieni, fenomen ce a cunoscut o amploare deosebită după 2000, însă reprezentanţii PSD, majoritari de altfel, am respins cu vehemenţă introducerea în Constituţie a unor asemenea texte considerate ca nedemocrate.

După ce partidul de guvernământ s-a văzut cu sacii în căruţă, adică după ce, sub ameninţarea şantajului bugetar sau de altă natură, a racolat reprezentanţii opoziţiei atât la nivel local, cât şi parlamentar, brusc a avut revelaţia stopării traseismului politic prin promovarea, săptămâna trecută, a unui proiect de lege privind combaterea migraţiei politice. Potrivit acestui proiect normativ, migraţia politică se sancţionează cu pierderea calităţii de parlamentar sau de ales local, dar, şi mai grav, respectivul este la dispoziţia şefului său pe linie de partid, care ar dobândi, astfel, drepturi nelimitate asupra acestora.

În acest mod, fie el parlamentar, ales local sau primar, devine lesne şantajabil sau la cheremul şefului său politic, legea devenind o adevărată mană cerească pentru corupţia instituţionalizată, demnă de un regim fanariot.

Nu că i-aş acuza pe reprezentanţii partidului de guvernământ sau Guvernul de furt intelectual, deşi nu ar fi pentru prima oară când guvernanţii promovează acte normative ce au îmbrăcat iniţial forma unor propuneri legislative ale parlamentarilor PD, dar promovarea, acum, a unui asemenea proiect normativ este contrar Constituţiei, spre exemplu art.70 care statuează în ce condiţii încetează calitatea de deputat sau de senator, migraţia politică nefiind menţionată drept cauză a pierderii calităţii de parlamentar.

Mă întreb ce Constituţie sau lege occidentală a studiat domnul Adrian Năstase - profesor universitar doctor în drept internaţional public - dacă a admis un asemenea proiect de lege care, pe mine, unul, mă duce cu gândul la plata birului plătit odinioară de Ţările române Înaltei Porţi Otomane.

Dacă la momentul potrivit, majoritatea PSD-istă n-a dorit combaterea şi sancţionarea traseismului politic, prin introducerea ca atare a unor texte constituţionale, acum, nu numai că este prea târziu, dar mai este şi neconstituţional, deoarece Legea fundamentală stabileşte că, pe durata mandatului, parlamentarii sunt în slujba poporului şi orice mandat imperativ este nul.

Domnul Marian Motoc:

Unele lucruri pot fi morale sau imorale, însă întotdeauna contează şi interesează motivul sau modul în care sunt săvârşite.

De trei ani încoace, fără a exagera, Partidul Social Democrat a depus toate eforturile pentru a se respecta şi pentru a întări drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului în societatea românească. În special, presa a fost pe deplin susţinută şi încurajată în eforturile ei de a păstra valorile democraţiei şi libertăţii de exprimare. Dovadă este şi faptul că în România, în prezent, activează câteva zeci de posturi de televiziune independente şi sute de publicaţii naţionale şi teritoriale, care relevă obiectiv şi competent situaţia la zi, fără a se împiedica de barierele cenzurii politice sau de orice altă natură. Încercarea unor partide din ţară, aflate în opoziţie, de a demonstra că libertatea presei este îngrădită a eşuat. Şi acest lucru s-a întâmplat din lipsă de probe.

Partidul Social Democrat şi-a asumat responsabilitatea de a conduce o ţară, de a guverna; drept urmare, şi-a asumat şi riscul de a fi pe deplin criticaţi şi comentaţi de toată mass-media. Pentru opoziţie, criticile sunt mult mai uşor de suportat, atunci când, eventual, mai este băgată în seamă, deoarece nu ia prea multe atitudini elocvente pentru a merita comentarii. Totuşi, se pare că fiecare om are câte o ambiţie, dacă nu pentru înţelepciune, cel puţin pentru nimicuri, căutând să se facă faimos, dacă nu prin bunul simţ, atunci prin orice. Mi se pare că ar fi just ca partidul cu cel mai mare procent în Parlament să capteze mai mult atenţia presei decât orice alte partide nereprezentative.

Consider că dacă Partidul Social Democrat este pe deplin mediatizat, acest lucru se datorează numai activităţii pe care o desfăşoară. Nu cred că vreun membru PNL sau PD sau din orice alt partid ar avea ceva de reproşat posturilor private din România în ceea ce priveşte neprezentarea activităţii lor în cadrul emisiunilor sau articolelor prezentate de media, deoarece... nu au activitate care să trezească interes. În acest caz, se recurge la cea de-a doua regulă a opoziţiei: calomnia. Nu mai interesează regulile presei democratice, nu se mai respectă dreptul la replică, nu sunt citate sursele documentării şi nici nu e respectată regula deontologiei jurnalistice care presupune şi reflectarea punctului de vedere a celui căruia i se aduc acuzaţiile. Mă întreb dacă denigrările la adresa Partidului Social Democrat fac parte din "programul" de acuzaţii ale Partidului Naţional Liberal, deoarece colegii noştri din opoziţie văd ceva normal în "a critica" şi "a comenta" partidul de guvernământ, în lipsa oricărui punct de vedere obiectiv sau cel puţin mediat.

Cu certitudine, imaginea PSD nu se creează şi nici nu se bazează pe minciunile şi acuzaţiile susţinute de liberali. Imaginea partidului de guvernământ se bazează pe acţiunile, pe programele şi pe strategia pe care şi-a propus-o şi care a reuşit, obţinând succes şi menţinându-se în sondaje, constant, de mai mulţi ani.

Mă întreb ce ar avea de spus, în fiecare zi, la ştiri, de exemplu, PNL? Poate tot să comenteze activitatea Partidului Social Democrat sau să continue să denigreze ceea ce se face şi se construieşte productiv în ţară.

Până la urmă, tot la critică se va ajunge din partea partidelor de opoziţie, căci critica este de obicei un fruct al invidiei sau efectul unei ridicole păreri bune despre propria sa capacitate şi această "virtute" a oamenilor însoţeşte toate acţiunile. Însă adevărul obişnuieşte să biruie, iar timpul care supune totul măreşte mereu o înfăptuire frumoase.

Doamna Rodica Nassar:

"Miza pe capitală"

Este binecunoscut faptul că alegerile din Bucureşti reprezintă cele mai importante alegeri din ţară, aici fiind cel mai numeros electorat din România, după cel al preşedintelui ţării. De asemenea, în ţările civilizate, nu de puţine ori, primarul capitalei poate ajunge prim-ministru la alegerile parlamentare următoare.

Totodată, alegerile primarului general al capitalei reprezintă un important moment de percepere a forţei unui partid, încrederea populaţiei în acel partid, ceea ce reprezintă un puternic semnal dat întregii ţări înaintea alegerilor parlamentare şi prezidenţiale.

De cele mai multe ori, la alegerile locale contează mai puţin partidele pe care le reprezintă, contând foarte mult alte calităţi, spre exemplu a fi un bun gospodar. Acest lucru nu este valabil însă în Bucureşti. Bucureşti-ul are un electorat atipic, aşa cum s-a demonstrat în 2000, când au ales Primarul General de o anumită culoare politică şi pe cei 6 primari de sector în general de o altă culoare politică.

Aşadar, votul din Bucureşti este un vot cu un pronunţat caracter politic. Având în vedere importanţa acestui vot, partidele au căutat şi şi-au desemnat candidaţii care consideră că reprezintă cel mai bine partidele respective sau care să poată atrage cât mai mult electorat indecis.

Au fost aleşi ca viitori candidaţi oameni cu charismă, oameni mai gălăgioşi sau mai puţin gălăgioşi, oameni care au reuşit în afaceri, oameni care sunt cunoscuţi electoratului prin faptul că au mai avut funcţii publice sau pur şi simplu oameni care deocamdată nu spun nimic electoratului, dar care ar putea constitui o surpriză.

Unele partide sunt convinse că cei care-i reprezintă nu au şanse reale de a câştiga, dar speră ca, prin prezenţa lor, să realizeze un impact care să le permită obţinerea celor 5%, procente suficiente accederii în consiliile locale şi, de ce nu, dătătoare de speranţe pentru alegerile parlamentare.

Cunoscând o mare parte a candidaţilor lansaţi până în prezent, prevăd o bătălie politică dură, cu multe atacuri la persoană, cu invective, cu vorbe care vor viza mai mult partidele din care fac parte sau interesele personale şi mai puţin programe concrete de gospodărire a oraşului, programe care vor fi abordate de candidaţii ce concurează la funcţia de primar de sector. De altfel, săptămâna trecută, la un post de televiziune, am văzut doi dintre candidaţi care au avut o confruntare - departe de a fi un dialog politic, confruntare presărată cu multe atacuri la persoană.

PSD-ul şi-a desemnat un candidat care nu e gălăgios, nu e om de afaceri, dar care are charismă şi este un intelectual rasat, arhitect de meserie, ceea ce ar putea fi un atu în plus pentru cei care doresc ca într-adevăr Bucureştiul să fie condus de un bun gospodar, şi nu în ultimul rând un om care ştie bine viaţa politică, fiind parlamentar din 1990 până în prezent, iar o anumită perioadă a fost chiar şi ministru.

Eu nu cred în reuşita în alegeri a unei femei, indiferent de eforturile pe care le va face presa sau postul de televiziune ce deservesc partidul respectiv, după cum nu cred în reuşita candidatului unui partid neparlamentar.

Analizând şansele fiecăruia şi partidele care îi susţin, consider că trei pot fi candidaţi serioşi, pentru că au în spate partide puternice, respectiv candidaţii PSD, PD şi PRM.

Având în vedere că sunt convinsă de reuşita candidaţilor PSD la cele 6 sectoare ale Bucureştiului, consider că este bine pentru bucureşteni ca şi primarul general să fie din acelaşi partid, pentru a se face o echipă care să elimine orice disensiuni şi disfuncţionalităţi, astfel încât Bucureşti-ul să redevină cu adevărat "Micul Paris".

Domnul Adrian Ionel:

În ceea ce priveşte complexul şi extrem de important domeniu al agriculturii, numai cei răuvoitori nu doresc a recunoaşte faptul că, în perioada 2001-2003 s-au realizat o serie de incontestabile progrese, astfel încât agricultura românească este mai aproape de agricultura europeană, chiar dacă decalajele sunt încă semnificative. Voi exemplifica apelând la câteva cifre care aparţin statisticilor neutre şi, în nici un caz, cum poate ar crede unii, PSD-ului.

Astfel, producţia agricolă este în prezent cu 25% mai mare decât în anul 2000, în timp ce perioada guvernării CDR-PNL-PD scăzuse cu anii 15%. Reuşim ca în acest an să atingem în sectorul zootehnic nivelul din 1989, desigur, într-o altă structură favorabilă dezvoltării acestui sector şi în condiţii sporite de eficienţă.

În programele de susţinere a agriculturii s-au alocat de la buget 9.175 miliarde în anul 2001; 9.483 miliarde în anul 2002; 13.797 miliarde în anul 2003, iar pentru anul 2004 este prevăzută în buget suma de 20.300 miliarde de lei. Dacă la această sumă adăugăm şi cele peste 8.000 miliarde de lei care sunt prevăzute prin diferite, prgorame comunitare pentru modernizarea agriculturii, suntem convinşi că se va accelera reforma în agricultură, concomitent cu dezvoltarea generală a statului românesc.

S-au creat şi şmodernizat structurile agrare, iar măsurile privind exploataţiile agricole urmăresc sprijinirea organizării de exploataţii performante şi creşterea dimensiunii acestora prin: asociere, arendare, concesiuni şi vânzare-cumpărare. La ora actuală, o suprafaţă de peste 6,3 milioane de ha este exploatată în forme asociative.

Nu în ultimul rând, a fost pus în aplicare un program de îmbunătăţiri funciare în scopul combaterii secetei, eroziunii solului şi inundaţiilor, ţinând cont de protecţia mediului, astfel încât să se diminueze suprafeţele agricole aflate sub influenţa negativă directă a factorilor climatici.

Vă mulţumesc.

Domnul Aurel Daraban:

Stimaţi colegi,

După cum foarte bine cunoaşteţi, în strategia Guvernului Adrian Năstase privind dezvoltarea economică şi socială a României, reforma învăţământului reprezintă o componentă esenţială. Este şi firesc, doarece, în perspectiva integrării ţării noastre în Uniunea Europeană, obiectivele strategice pentru perioada 2000-2010 în domeniul educaţiei şi, cu deosebire, în ceea ce priveşte ridicarea calităţii procesului de învăţământ, reprezintă priorităţi.

Mai mult, suntem conştienţi că reformarea acestui domeniu vital pentru evoluţia societăţii noastre este şi va fi orientată către adoptarea unor măsuri care să asigure îmbunătăţirea învăţământului, în special la nivelul comunităţilor rurale. Deja, faptele vorbesc: în cei trei ani de guvernare, Cabinetul Adrian Năstase a reuşit să promoveze o serie de măsuri care să contureze acest vast proiect.

Şi în judeţul Constanţa au fost modernizare peste 300 de şcoli, în mediul urban şi rural, se construiesc şi se modernizează peste 30 de săli de sport, se desfăşoară cu succes Programul "Cornul şi laptele" în învăţământul preşcolar şi şcolar, au fost dotate aproape trei sferturi din unităţile şcolare cu calculatoare.

Cum este şi firesc, materializarea acestor măsuri a presupus şi presupune un efort financiar sporit, dar necesar, pentru continuitatea procesului de reformă. Orice om de bună credinţă poate constata, repet, pe baza faptelor, că, de când gestionează treburile ţării, Guvernul Adrian Năstase a demonstrat şi demonstrează o preocupare constantă în ceea ce priveşte asigurarea condiţiilor fireşti de desfăşurare a procesului educaţional. De altfel, putem spune că este pentru prima dată în anii care au trecut de la Revoluţie şi până în prezent când există o strategie clară pentru această problemă.

Din perspectiva acestor eforturi, trebuie privite şi actele normative care vizează ratificarea unor acorduri de împrumut dintre România şi diverse organisme financiare internaţionale, adoptate chiar de Parlament. Asemenea acorduri se referă nu numai la continuarea procesului de reabilitare a infrastructurii şcolare, ci şi la finanţarea proiectului privind învăţământul rural.

Având în vedere obiectivele actuale ale sistemului de învăţământ privind necesitatea asigurării egalităţii şanselor de acces la educaţie în mediul urban şi rural, prin desfăşurarea unui proces educaţional de calitate, minisaterul de resort a stabilit activităţi prioritare în domeniul învăţământului rural. Vă reamintesc că întregul cost al acestui proiect se ridică la 91 de milioane de dolari, din care 60 de milioane provin de la BIRD, iar alte 30 de milioane sunt asigurate de Guvernul României, urmând ca şi comunităţile locale să asigure 1 milion de dolari. Programul în sine este destul de generos şi vizează pregătirea profesorilor, asigurarea utilităţilor de bază în şcoli, cumpărarea de mobilier, asigurarea unui minim de materiale didactice pentru unităţile şcolare, dezvoltarea unor activităţi comune, specifice comunităţilor respective, reabilitarea căminelor studenţeşti, modernizarea taberelor şcolare.

Consider că nu mai este nevoie să insist asupra amplitudinii şi importanţei acestor programe, mai ales pentru mediul rural. Faptele vorbesc de la sine.

Doamna Daniela Bartoş:

"Frauda de conştiinţă a Opoziţiei"

Problema pe care Opoziţia a transformat-o în subiect cntral de precampanie electorală - problema fraudării alegerilor de către PSD - cred că trebuie, în mod necesar, citită drept fraudă de conştiinţă. Lideri de partid ai Opoziţiei din partide şi poziţii de conducere diferite au inventat o temă de precampanie şi campanie, prin care să încerce să atenueze eşecul previzibil pe care îl indică toate sondajele de opinie, în alegerile locale şi generale.

Două mi se par motivele care pot explica înverşunarea cu care Opoziţia s-a cramponat de o prezumţie de vinovăţie, fără nici un fel de argument real.

1. Când ai siguranţa eşecului, nu-ţi rămâne decât barca de salvare, pe care copiii o folosesc încă de la grădiniţă: în astfel de situaţii de eşec previzibil, celălalt e vinovat. Nu vreau să spun prin aceasta că liderii din Opoziţie se comportă precum nişte copii de grădiniţă şi vreau să accentuez cât se poate de clar că nu aceasta este problema. Vreau să spun, însă, că înţelegem acuza de fraudă ca fiind parte a unui comportament normal, comportament uman, uşor de prevăzut în situaţii de eşec sigure: nevoia de ţap ispăşitor.
2. Al doilea motiv pentru care Opoziţia s-a cramponat de o idee ce nu-şi găseşte corespondentul în realitate mi se pare a fi legat de eficienţa programului anticorupţie al Guvernului României. Eficienţa acestui program a lăsat Opoziţia fără arma de atac pe care conta în campanie. De aici, nevoia de a inventa şi de a crea false probleme.

În încheiere, aş vrea să folosesc o formulă potrivită pentru o demonstraţie care se bazează pe adevăruri-evidenţă, care ne duc înspre o fraudă de conştiinţă a Opoziţiei: Quod erat demonstradum!

Vă mulţumesc.

Domnul Iosif Armaş:

În fiecare an, la 8 aprilie, se sărbătoreşte Ziua Internaţională a Rromilor. Un scurt istoric al acestei date, importante pentru comunitatea rromă, este, cred, relevant, deşi au trecut mai bine de două săptămâni de atunci.

La Congresul Mondial al Rromilor, desfăşurat la Londra, în anul 1971, s-a luat decizia ca ziua de 8 aprilie să devină Ziua Internaţională a Rromilor din întreaga lume. Tot atunci a fost adoptat, ca imn internaţional al rromilor, cântecul "Gelem, gelem", de cântăreaţa şi actriţa Olivera Vuco, în cunoscutul film iugoslav "Am întâlnit şi ţigani fericiţi", peliculă ce datează din 1967. De asemenea, a fost adoptat şi steagul internaţional al rromilor, având jumătatea de jos verde, simbol al câmpurilor înverzite, şi jumătatea de sus albastră, simbol al cerului senin, iar la mijloc o roată, simbolizând, pe de o parte, soarta, roata succesiunii vieţilor, iar pe de alăt parte nomadismul, în relaţie cu spaţiul originar al Indiei.

Două decenii mai târziu, la Congresul Mondial al Rromilor din aprilie 1990, Comisia Lingvistică a Uniunii Internaţionale a Rromilor a oficializat alfabetul internaţional standardizat al limbii rromani, decizia fiind semnată de 17 specialişti în domeniu, din diferite ţări, în prezenţa unui observator al UNESCO.

În anul 2002, de 8 aprilie, s-a sărbătorit jubileul milenar, reprezentând 1000 de ani de atestare a rromilor în Europa. Cu acest prilej unic, în numeroase ţări de pe toate continentele s-a desfăşurat Ceremonia Râului. Lumânări aprinse şi flori au fost aruncate pe ape, în memoria strămoşilor rromi care şi-au început, acum un mileniu, drumul către Europa, apoi către cele două Americi şi mai departe.

În anul 2003, în semn de solidaritate cu etnia rromilor, însuşi Dalai Lama, liderul spiritual al Tibetului, laureat al Premiului Nobel pentru pace, a ţinut să participe, pe 8 aprilie, la ceremonia aprinderii lumânărilor, la Catedrala Centrală din Dharamsala şi să înalţe rugăciuni pentru pacea şi unitatea rromilor de pretutindeni.

În România, ziua de 8 aprilie 2004 a fost marcată printr-o expoziţie de desen a copiilor rromi şi un concert susţinut de copiii rromi de la Liceul de muzică "Dinu Lipatti", la sediul UNESCO de la Bucureşti.

Schimbarea socială de după 1989, prin combaterea sărăciei rromilor, în contextul socio-economic al României actuale, este un imperativ urgent al viitorului. În asemenea situaţie, viziunea actorilor sociali implicaţi (instituţii internaţionale, instituţii guvernamentale, finanţatori, asociaţii ale rromilor) ar trebui să se axeze pe programe de prevenire şi combatere a rasismului, de atenuare a efectelor discriminării, de reconstrucţie a capitalului cultural rrom, prin revalorizarea patrimoniului de identitate al rromilor, ţinându-se cont de diversitatea şi stratificarea socială a acestora.

Domnul Codrin Ştefănescu:

"Liderul PD, Traian Băsescu, este, într-adevăr, de domeniul trecutului"

Poziţiile sale politice, atât de mult influenţate de noua echipă condusă de Guşă, l-au adus pe Traian Băsescu în postura de marionetă politică, perfect dirijată de către noii săi "păpuşari".

Ultimele sale acuzaţii la adresa premierului Adrian Năstase, prilejuite de lansarea candidatului PD la Primăria Iaşi, dovedesc pe deplin faptul că Băsescu este amorţit de urzelile din interiorul partidului, complet şi iremediabil virusat politic. El se lansează în declaraţii pe cât de nejustificate, pe atât de absurde şi hazardate, care se traduc în calomnie, ofensă şi ".. în final, în ".. sancţiuni electorale.

Dacă până în prezent liderul PD a afişat o imagine malefică, determinată de declaraţii lipsite de scrupule şi pline de ură faţă de rivalii politici, iată că acum asistăm la o imagine jalnică, patetică, a unui lider depresiv, pe care nu îl mai interesează faptul că declaraţiile sale intră sub incidenţa penalului.

Nu putem considera decât că atitudinea bahică a liderului PD este rodul incapacităţii de a mai acţiona individual pe plan politic, prin propria-i personalitate, cedând influenţelor tot mai acaparatoare ale noii echipe de campanie.

Domnul Ioan Timiş:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Timp de aproximativ două săptămâni, Guvernul a fost pus într-o situaţie delicată, după ce ambasada britanică din România a suspendat temporar acordarea tuturor tipurilor de vize, ceea ce a însemnat că accesul cetăţenilor români în Marea Britanie a fost practic interzis, cu excepţia urgenţelor medicale sau a cazurilor de deces.

Hotărârea, fără precedent, identică cu cea luată de ambasada britanică de la Sofia, a fost explicată de ministrul britanic de interne, David Blunkett, ca fiind o măsură absolut necesară în timpul anchetei declanşate în scandalul privind procedurile de verificare a dosarelor de viză depuse de persoane din aceste state. Mai mult, consulul britanic de la Bucureşti, James Cameron, a fost suspendat după ce a dat publicităţii faptul că imigranţilor li se permite şederea pe teritoriul britanic în pofida avertismentelor referitoare la folosirea de documente false în vederea obţinerii vizelor.

Evident, atât Ministerul de Externe, cât şi Preşedinţia şi Guvernul au protestat faţă de acest tratament discriminatoriu, mai ales în condiţiile în care cetăţenilor români le este garantată în momentul de faţă intrarea fără viză pe teritoriul statelor membre ale Uniunii Europene.

Şeful diplomaţiei de la Bucureşti, domnul Mircea Geoană, a declarat că România şi Bulgaria nu merită să fie tratate astfel din moment ce nu au nici o vină. "Este vorba de o problemă a birocraţiei britanice, un scandal politic în această ţară pe tema imigraţiei, o temă mereu sensibilă pentru ţările vest-europene. Este nefiresc şi nedrept ca pentru o problemă de birocraţie să plătească cetăţeni români şi bulgari", a spus domnul Mircea Geoană.

Pornind de la această realitate, presa engleză a lansat o supoziţiei conform căreia între guvernele de la Bucureşti şi Londra există "înţelegeri secrete" privitoare la regimul vizelor în Marea Britanie pentru cetăţenii români şi că premierul Tony Blair i-ar fi promis omologului său Adrian Năstase eliminarea vizelor în primăvara acestui an. Cabinetul de la Londra a recunoscut existenţa unei colaborări cu autorităţile române în acest sens, dar a negat că această măsură ar avea legătură cu o scădere a numărului solicitanţilor de azil, în timp ce guvernanţii de la Bucureşti au infirmat la rândul lor existenţa oricăror astfel de înţelegeri.

În urmă nu cu multe zile, decizia de suspendare a vizelor a fost anulată, serviciile consulare fiind reluate în mod normal.

"Criza vizelor", cum a fost denumită, importantă mai ales în planul imaginii României în exterior, a fost soluţionată destul de repede, însă semnalul de alarmă care a sunat cu acest prilej la Bucureşti nu trebuie trecut cu vederea.

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Eugen Arnăutu:

Declaraţie politică: "Uniunea Europeană şi România".

Alianţa PNL-PD, prin vocea domnului Călin Popescu Tăriceanu, şi-a exprimat neliniştile în ceea ce priveşte momentul integrării României în Uniunea Europeană, solicitând documentul referitor la stadiul negocierilor cu Uniunea Europeană. Conform domnului Călin Popescu Tăriceanu, există semnale puternice externe că România mai are de aşteptat.

Ceea ce pentru Opoziţie nu apare ca evident este că paşii cei mai importanţi au fost deja făcuţi. România nu mai este blocată din cauza vizelor, iar românii au libertatea de a circula şi de a munci în Europa. România, din 2001, are cea mai mare creştere economică din regiune. Aceasta a dus la venituri mai mari, la investiţii mai mari, la posibilităţi mai mari de a finanţa programele sociale şi la scăderea sărăciei. Cornul şi laptele, dublarea pensiilor agricultorilor, introducerea venitului minim garant se pare că nu reprezintă şi pentru Alianţă semne ale unei redresări la nivel social.

Opoziţia, în schimb, nu conteneşte cu lamentările. Începând cu desfăşurarea viitoarelor alegeri electorale şi încheind cu procesul de accesiune în Uniunea Europeană, ea îşi exprimă nemulţumirile şi acuzele nefondate, dar mai ales se simte permanent atacată şi în pericol.

Sigur, criticile aduse de către diverse organizaţii internaţionale îşi au propriul rost, ele reprezintă şi un barometru, iar faptul că România a intrat într-un proces clar de redresare economică şi pe un făgaş normal al negocierilor cu Uniunea Europeană ar trebui să reprezinte un motiv de optimism.

Domnul Marin Anton:

Am ajuns în al patrulea an de guvernare si constatam ca in materie de reforma in zona utilităţilor nu s-a făcut nimic sau ceea ce s-a mai mişcat, pe ici pe colo, se poate chema fără doar si poate "reforma mimata". S-a acţionat doar cat sa nu fie iritaţi irecuperabil votanţii săraci; se pompează ajutoare sociale si tot felul de paliative pe măsură ce preţul utilităţilor a crescut simţitor si apasă tot mai greu chiar si asupra celor cu venituri medii.

Nici pe departe nu putem vorbi de tinerea unor angajamente pe care actualul partid de guvernământ si le-a luat in 2000; optimismul afişat în discursurile primului ministru referitor la îmbunătăţirea vieţii cetăţenilor este total deplasat si dăunător chiar domniei sale, care, în mod sigur, nu are probleme de genul acesta. Sa spui ca, in anul 2000, românii o duceau prost iar acum o duc foarte bine, nu este nimic altceva decât cinism pe socoteala populaţiei care are de suportat un management politic si administrativ neadecvat perioadei de tranziţie pe care o traversam.

In schimb, populaţia trebuie sa facă fata unui delir de informaţii "pozitive" despre cat de bine trăieşte, fără ca ea sa ştie si sa simtă acest lucru; lipsesc deocamdată aplauzele înregistrate pe banda, dar la stilul aproape paranoic al PSD, de a controla totul, in curând vom avea parte si de asta.

Poate ca mai avem o singura speranţa: organismele europene sa ne împingă în continuare de la spate ca sa facem reforma, ca sa eliminam pierderile, sa diminuam risipa in scopuri electorale, sa scăpam cetăţenii sa mai plătească incompetenta guvernamentala si perversitatea unui guvern care nu urmăreşte decât sa se menţină la putere pe banii cetăţenilor.

Anul 2004 va fi probabil anul in care oamenii nu vor mai putea fi minţiţi, mituiţi, manipulaţi pentru ca ei trăiesc zilnic neajunsurile unui trai din ce in ce mai greu, unei vieţi frumoase numai la televizor si in discursurile politicienilor PSD.

Domnul Ion Bozgă:

Dezvoltarea fără precedent a comunităţii de afaceri din municipiul Slatina, reşedinţa judeţului Olt.

Potrivit statisticilor de la Registrul Comerţului de pe lângă Tribunalul Olt, comunitatea de afaceri din Slatina a cunoscut o dezvoltare ritmică fără precedent în ultimii ani.

În prezent, în municipiul Slatina funcţionează 5182 firme, din care 1785 sunt înfiinţate în ultimii ani ca rezultat al intensificării activităţii de privatizare şi a susţinerii sectorului IMM de către Guvernul Adrian Năstase.

În Slatina, pe tipuri de comercianţi, domenii de activitate şi sursa provenienţei capitalului social se prezintă astfel: persoane fizice 1527, din care 541 în ultimii patru ani; societăţi în nume colectiv 643, din care trei în ultimii ani; societăţi cu răspundere limitată 2807, din care 121 înfiinţate în ultimii ani; societăţi pe acţiuni 188, din care 28 înfiinţate în ultimii ani; organizaţii cooperatiste 13, din care, două înfiinţate în perioada 2000-2004. Comunitatea de afaceri slătineană a investit un capital social de peste 24000 miliarde lei, din care marea majoritate sunt investiţii în ultimii patru ani, 96% reprezentând capitalul societăţilor cu răspundere limitată.

Ca surse de provenienţă a capitalului social s-au identificat 2782 miliarde lei, proveniţi de la investitorii străini, prezenţi în 154 firme din Slatina, capitalul social străin provenind din 23 de ţări, Italia clasându-se pe primul loc cu 58 de firme, urmată de Germania cu 25 firme şi alte ţări cu 20 de firme.

În perioada 2001-2004 în Slatina s-au înfiinţat 50% din firmele existente, dovadă că reşedinţa judeţului Olt a devenit mult mai atractivă pentru investitorii străini. Cea mai mare valoare a capitalului social o deţine Germania, urmată de Italia.

Firmele cu profil de construcţii şi confecţii textile au cea mai mare cifră de faceri. La numai şase firme din Slatina, statul mai deţine acţiuni, capitalul privat fiind covârşitor, dată ce atestă amploarea activităţii modului de afaceri slătinean, precum şi faptul că economia de piaţă este în plină efervescenţă.

Toate acestea au loc şi se datorează unei politici propice dezvoltării mediului de afaceri, politică ce caracterizează Guvernul Adrian Năstase.

Domnul Tiberiu Sergius Sbârcea:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Ne cred că este cazul să vă prezint municipiul Sighişoara din judeţul Mureş, traversat de râul Târnava Mare, respectiv Cetatea Sighişoara, aşa cum ne place nouă celor din acea zonă să o numim, cu deosebită satisfacţie, prin faptul că este unul din cele mai bine conservate oraşe medievale din Europa şi nu numai.

Ca o recunoaştere a valorilor europene promovate şi pentru relaţiile pe care Sighişoara le întreţine cu localităţi membre sau nu ale Consiliului Europei (în data de 24 aprilie 2004) au fost prezente personalităţi de seamă în Piaţa Cetăţii ca: domnul parlamentar Arpad Duka Szolony din partea Consiliului Europei; Burchard Arpad - suprepfectul de Mureş; deputaţi şi senatori de Mureş; delegaţi din oraşele Castel Viscardo din Italia şi Kiskunfelegyhazo din Ungaria.

De asemenea, din partea Guvernului României a fost prezent domnul Alexandru Farcaş, ministrul integrării europene.

Ceremonia de înmânare a Plachetei a început cu un marş de întâmpinare, intonarea Imnului de stat al României, un serviciu religios ecumenic, alocuţiuni ale oficialităţilor şi în încheiere un program artistic.

Pentru merite deosebite în intermedierea relaţiilor de prietenie şi colaborării cu localităţi înfrăţite cum sunt Blois - Franţa, sau Citta del Castilio - Italia, au fost medaliaţi: Constantin Ştefănescu; Carmen Gligor, Stelian Larga, Gall Erno, context în care trebuie să amintim şi celelalte oraşe cu care Sighişoara colaborează: Baden, Dinkelsbuhl, Castel Vicard, Wuezburg şi Tabor, deci cu o deschidere deosebită la colaborare.

Putem să afirmăm fără să greşim că Sighişoara a fost o perlă a oraşelor din Transilvania, iar de la această dată a devenit şi o perlă a oraşelor europene.

Mândria sighişorenilor şi a judeţului Mureş este şi mai mare odată cu premierea Sighişoarei cu Placheta de onoare a Consiliului Europei şi că vor urma şi beneficiile.

Sighişoara este recunoscută la nivel European ca model de administrare, model de viaţă comunitară şi spirituală. Să auzim de bine.

Vă mulţumesc.

Domnul Ion Mocioalcă:

În vârtejul vântoaselor politice care, vrând-nevrând, ne marchează existenţele, se cuvine să facem azi un plăcut popas. Iată, parcă pe nesimţite, se insinuează primăvara. Deocamdată - primăvara calendaristică. Să zăbovim o clipă şi să nu uităm că, dincolo de toate, se cuvine azi să dăruim, după bună tradiţie, soţiilor, mamelor, fiicelor, iubitelor, tuturor celor fără de care viaţa noastră ar fi atât de cenuşie, un tandru mărţişor de gânduri. Măcar atât!

Cu sincer regret, pentru că, în locul unui poem în proză sau un vers, meritat de domnişoarele şi doamnele toate, din viaţa noastră, destinaţia prezentei declaraţii ne readuce în vadul aspru al realităţilor. Păcat!

Păcat, pentru că în loc ca atmosfera politică generală să dea măcar semne de înseninare, în acord cu maica natură, ea se încarcă mai puternic cu tensiune electorală. Din când în când, răzbesc şi fulgere. Din păcate, în clipele acestor furioase şi interesate descărcări, ţara şi neamul rămân puternic în umbră. Contează doar lupta directă care, culmea culmilor, ar fi bunăstarea ţării şi a neamului.

Cel care, în repetate rânduri, a îndemnat la o minimă delicateţe şi decenţă, respectiv partidul de guvernământ, este plin de vânătăi produse de adversarii politici ai opoziţiei şi de suporterii nesatisfăcuţi ai acesteia. "Jos Guvernul chiar acum!", se strigă în corul alianţei PNL-PD, reunit cu stridenta fanfară a PRM.

Foloseşte aceasta acum României? Da, de unde! Vede oricine, este doar un nedemn subterfugiu electoral. Nici cei care strigă nu cred, dar aceasta este "vocaţia" lor: pescuitori în ape tulburi! Ei nu pot răzbate fără mâlul confuziei şi al denigrărilor.

Foarte pe scurt, astăzi voi face apel la câteva aspecte - din judeţ şi din ţară, referitor la strădaniile Acţiunii Populare de a ne capta cumva atenţia.

Poate n-ar fi meritat o preocupare anume, dar reprezentanţii acestui partid, în special preşedinţii organizaţiilor din Reşiţa şi din judeţ, ne potopesc, de câtăva vreme, cu frecvente şi căutate "apariţii" şi declaraţii în presa locală. Am spune, deranjant, ca o pendulă care bate la fiecare minut... Ca în cântecul dâmboviţean "Dă-i înainte cu tupeu / şi-ai să vezi că nu e greu..." Pentru că, veţi fi de acord, tot ce au mai mult este tupeul!

Ni se scoate pe post de salvator naţional, un adevărat, "reşapat" politic, iar noi să şi credem că este un neprihănit. Domnul Emil Constantinescu! Evident, trebuie să înţelegem că toţi cei care - în lipsă de altceva - aderă la acest partid, sunt şi ei nişte mucenici, dacă nu chiar un fel de arhangheli - iertată fie-mi expresia.

În zilele acestea, în loc de mărţişoare, domnii de la Acţiunea Populară sunt ocupaţi cu strângerea de semnături pentru demiterea urgentă a Guvernului Năstase, evident. Un apel patetic şi mincinos către toţi cetăţenii României, invocând jaful, minciuna, sărăcirea poporului de către actuala Putere.

Să ne amintim ce spunea Nicolae Iorga: "Cel mai nedrept nu este să-i ceri cuiva să fie umil, pentru că tu eşti obraznic".

Şi ce credeţi că cer ei? Dacă n-ar fi fost , ar fi demn de un text umoristic! Ei cer înlocuirea Guvernului Năstase cu un guvern independent, format din experţi capabili! Adevărată bătaie de joc la adresa memoriei colective a cetăţenilor care, cu aceeaşi găselniţă gogonată au fost ademeniţi şi acum aproape 8 ani: cei 15.000 de specialişti care urmau să ne scoată pe noi, neştiutorii, din ceaţă!

Culmea, apelul cu pricina, de a semna pentru "Jos Guvernul" şi "Sus specialiştii noştri", este adresat tuturor simpatizanţilor partidelor democratic trădaţi de liderii lor. Să vină şi ei, nemulţumiţii de la compromişii Băsescu, Stolojan, Ciorbea şi mulţi alţii, alături de purul Constantinescu! Să credem noi în ei, un fel de haiduci moderni, despre care să se spună, ca despre Iancu Jianu, că "poartă mânie cu anul şi dau banii cu găvanul!"

"Purul" Constantinescu Emil, cel care - credeam - are măcar atât bun simţ încât să rămână acolo, în istoria tristă a anilor 1996-2000, care l-au descalificat definitiv, atât moral cât şi politic.

Să evocăm numai câteva din perlele gândirii şi acţiunilor lui politice:

• În 1992, declară că, dacă va fi ales preşedinte, va fi onorat să predea şefia statului fostului suveran, iar peste 4 ani, când a fost preşedinte, s-a ferit până şi să-i rostească numele! În fond, laşitate.
• Greşeli grave în politica externă, cunoscute prea bine. Când statele lumii întăreau relaţiile economice cu China, el curta Taiwanul.
• Amestecul grosolan şi influenţarea directă a justiţiei ca, de pildă, crearea acelor comitete de luptă anticorupţie sub conducerea, numirea, "omului său" - Sorin Moisescu.
• Să vă mai reamintim cum acelaşi domn Emil declara senin că sub conducerea lui s-a eliminat marea corupţie în România, că tot sub el s-a încheiat perioada de tranziţie în ţara noastră, afirmaţii uşuratice care-i subliniază superficialitatea şi îngâmfarea.

Acesta este omul ce ni se propune. Un intrigant ce nu se dă în lături nici când, în interesul lui, "muşcă" şi pe cei din barca lui, vezi dezvăluirile despre informatorul securist care ar fi fostul lui coleg Băsescu... vezi aprecierile jignitoare la adresa foştilor demnitari cu care a colaborat în defuncta Convenţie Democratică, publicate în memoriile lui. În memorii, i-a defăimat, acum îi vrea aliaţi! Cât despre sinceritatea şi moralitatea liderilor reşiţeni şi din judeţ ai Acţiunii Populare, care ne invadează gălăgios cu răsuflate şi străvechi gogoşi electorale, să-mi fie permis doar să observ: Cum le este şeful aşa sunt şi ei. Sacul şi petecul! Născută din practic defunctul PNŢCD, Acţiunea Populară va apune şi ea după alegeri, ca şi vajnicul ei lider.

Vă mulţumesc.

Domnul Eugen Gheorghe Nicolăescu:

PSD, Ion Iliescu şi Adrian Năstase continuă să promoveze în România o democraţie originală, o democraţie a parului, a ameninţării cu justiţia pesedistă dacă cineva are o altă părere.

După atâţia ani de zbateri pe drumul educării în spiritul valorilor democratice suntem puşi să vedem cu o mare dezamăgire că doi politicieni şi un partid ne întorc din acest drum şi ne împing la marginea istoriei.

Contradicţiile permanente dintre vorbele şi faptele reprezentanţilor cei mai înalţi ai PSD şi mentorului acestui partid au darul să introducă numai propagandă periculoasă şi să le inducă oamenilor aceleaşi sentimente de teamă dacă vor spune ceea ce gândesc.

Aducerea la lumină a practicilor securiste şi ale statului totalitar înseamnă că PSD nu mai are altă alternativă de a se menţine la putere decât utilizând lipsa de argumente, introducând forţa, presiunea psihologică, şantajul, teama şi frica de statul despotic.

Asta înseamnă târârea opoziţiei în justiţia controlată politic de PSD a celor care vor avea curajul să atenţioneze că alegerile din acest an vor putea fi fraudate pentru perpetuarea puterii pesediste.

Din experienţa tristă pe care o trăim de peste trei ani de guvernare pesedistă nu putem să nu luăm în consideraţie o asemenea ipoteză, mai ales că alegerile parţiale locale şi votul pentru modificarea Constituţiei au scos în evidenţă practici care au caracter de fraudă electorală.

Deoarece Uniunea Europeană a reliefat grave deficienţe la îndeplinirea criteriului politic este nevoie să pregătim în România alegeri libere prin care puterea aleasă să reprezinte voinţa poporului şi nu a unei clase politice corupte, oligarhice şi care este tot mai departe de nevoile cetăţenilor.

Actuala putere va căuta orice mijloc pentru a obţine victoria pentru că este conştientă că nu mai aşa poate să scape de închisoare, ţinând cont că este campioană la încălcarea legilor ţării.

Domnul Ion Ştefan:

"Conştiinţa eşecului"

În ultimul timp, cea mai frecventă temă de discuţie în mediul politic al Opoziţiei a fost fraudarea alegerilor de către partidul de guvernământ. Departe de a fi o certitudine, prezumţia de vinovăţie pe care partidele din opoziţie o pun pe seama PSD, este doar o temă de campanie electorală care urmăreşte să suplinescă lipsa de substanţă a mesajului lor.

Atunci când ai certitudinea unui eşec sigur, tinzi să pui nereuşita în cârca unei cauze exterioare, doar pentru că este foarte greu să admiţi o înfrângere. Aşa procedează, în acest moment, şi partidele din opoziţie pentru care un nou eşec reprezintă o certitudine în acest moment.

Opoziţia nu va avea şansa să câştige alegerile, nu din cauză că PSD va frauda alegerile, ci pentru că actuala guvernare va primi votul de încredere al populaţiei care conştientizează că România se îndreaptă într-o direcţie bună şi că numai o continuitate la guvernare va putea să asigure ducerea mai departe a reformelor începute.

Suntem conştienţi că avem forţa de a câştiga din nou alegerile pentru că această şansă ne-am creat-o noi, prin ceea ce s-a făcut în România în ultimii patru ani şi, prin urmare, nu vom fi nevoiţi să recugem la gestul de a frauda alegerile. Campania pe care ne-am propus-o se va axa pe un mesaj pozitiv, ne vom respecta adversarii politici, iar spiritul critic nu se va transforma în denigrare.

Campania pe care PSD şi-o propune va fi de departe una civilizată, bazată pe respect faţă de oponenţii noştri, care demonstrează încă de pe acum că eşecul sigur îi face să acorde prezumţia de vinovăţie actualei guvernări. Acestă atitudine a Opoziţiei nu poate decât să ne determine să fim şi mai încrezători în succesul nostru la scrutinul de anul acesta. Şi spun asta pentru că noi ne bazăm pe votul pe care populaţia îl va acorda direcţiei corecte spre care România s-a îndreptat în timpul guvernării PSD.

Vă mulţumesc.

Doamna Maria Lazăr:

"Fraudarea alegerilor" este sloganul partidelor de opoziţie, care consumă multă energie, ce le-ar putea folosi pentru o cauză mai bună în această perioadă de pregătire şi desfăşurare a alegerilor locale din 6 iunie a.c.

Temerile opoziţiei reprezintă o încercare de justificare anticipată a insuccesului pe care îl intuiesc deja, privind rezultatul votului şi, din timp, caută vinovaţii, nu în propria ogradă, cum ar fi firesc, ci în curtea guvernanţilor.

Dar, scopul unui asemenea demers propagandistic, este încercarea de a induce, prin orice mijloace, în electorat, ideea că, la 6 iunie, votul exercitat, în mod liber, democratic, va fi deturnat, în favoarea partidului aflat la putere. Este o practică, un mod de a face campanie dăunător şi periculos, ceea ce determină Guvernul, principalul organizator al procesului electoral, să ia măsuri pentru respectarea legii, şi pentru sancţionarea, tot pe baza legilor, a celor care, fără dovezi, aduc acuzaţii nefondate şi care perturbă bunul mers al campaniei electorale.

Prevederile cuprinse în legea alegerilor locale, care a fost votată de toate partidele parlamentare, fac inutilă o asemenea atitudine din partea celor menţionaţi. Articolul 99 din legea menţionată prevede sancţiuni drastice pentru oricine ar încerca, sub o formă sau alta, să vicieze rezultatul votului. Este vorba nu doar de aplicarea amenzilor care ajung până la 15 milioane de lei, dar se prevede pedeapsa cu închisoarea de până la 10 ani, pentru faptele deosebit de grave ce ar afecta desfăşurarea în condiţii normale a alegerilor.

Prin urmare, această propagandă gălăgioasă şi agresivă, realizarea unor "înţelegeri" între partidele de opoziţie cu scopul vădit şi declarat de a înlătura de la putere, în viitoarea legislatură, PSD-ul, ne atrage atenţia că este posibil că tocmai opoziţia se pregăteşte, în mod mascat, să pună în pericol integritatea votului. Acest lucru va determina guvernul şi autorităţile publice locale să ia măsuri pentru ca legea să se respecte pentru ca cetăţenii să participe cu încredere la vot, convinşi de asigurarea securităţii depline a opţiunii exprimate.

Domnul Gheorghe Marcu:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor colegi,

Chiar în contextul tot mai agitat al apropierii bătăliilor electorale, mi se pare firesc şi de bun simţ să ne amintim că în jurul nostru s-a instalat ferm şi generos primăvara şi că peste câteva zile intrăm cu toţii, volens-nolens, în luna Florar.

1 Mai simbolizează pregnant triumful începutului de rod, un nou ciclu de vegetaţie şi renaştere, avându-l complice fericit pe Omul care munceşte şi care prin truda sa face posibilă perpetuarea vieţii.

De aceea, sărbătorirea Zilei de 1 Mai depăşeşte cu mult stricta şi hulita conotaţie politică de stânga, devenind aşa cum a fost în vremuri, prilejul de bucurie şi prăznuire nu doar pentru muncitorul din industrie, ci şi pentru oricine vrea să salute victoria deplină a primăverii.

Nu întâmplător, tradiţia populară românească a consemnat şi consfinţit prima zi de mai ca pe un moment de înălţare sufletească.

Mai peste tot, în această zi, românii - ca o formă de comunicare cu Dumnezeu - aşează la porţi sau la ferestre ramuri verzi, amintind pe filieră slavă că arminden înseamnă, de fapt, Ziua Sfântului Ierimia.

Şi, care dintre noi nu şi-a simţit sufletul atins de aripa invizibilă a geniului lui Ciprian Porumbescu, ascultând aproape pios celebrul său cântec închinat Întâiului de Mai?

Acest cântec era compus şi înflăcăra simţirea românească înainte ca Ziua de 1 Mai să fie consacrată ca zi de solidaritate internaţională a muncitorilor.

Aşadar, există un temei puternic ca noi, cei de azi, trăind într-o democraţie care aspiră la performanţe europene, să nu ignorăm o tradiţie cu adânci rădăcini populare naţionale şi să ne bucurăm împreună, omagiind munca fiecăruia şi a tuturor, efortul care creează valoare.

Ce altceva ne trebuie de fapt pentru a fi admişi în structurile europene, decât foarte, foarte multă muncă, transparenţă pe toate planurile în valoarea competitivă?

Vă doresc, stimaţi colegi, dumneavoastră şi, prin dumneavoastră, tuturor cetăţenilor noştri, să trăim curat, în pofida tensiunilor electorale, frumuseţea Zilei de 1 Mai, zi de multiplă renaştere românească. Vă mulţumesc.

Domnul Iosif Armaş:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

S-au împlinit, săptămâna trecută, 175 de ani de la apariţia primelor ziare în limba română: "Albina Românească" şi "Curierul Românesc".

Cu acest prilej, vineri, 16 aprilie, la Palatul Parlamentului, a avut loc o şedinţă festivă, sub înaltul patronaj al preşedintelui Ion Iliescu şi al premierului Adrian Năstase.

Cu o zi în urmă, la Biblioteca Academiei Române, cu ocazia aceleiaşi manifestări, s-a vernisat Expoziţia "175 de ani de presă românească". Un simpozion pe aceeaşi temă s-a desfăşurat la sediul instituţiei de pe Calea Victoriei.

Deşi primele publicaţii au părut pe teritoriul ţării, încă din 1721, promotorii presei româneşti situează naşterea acesteia la începutul anului 1829, odată cu apariţia publicaţiei "Curierul Românesc", la Bucureşti, sub îngrijirea lui Ion Heliade Rădulescu.

"Albina Românească", al cărei prim număr a apărut în acelaşi an, câteva luni mai târziu, sub îngrijirea lui Gheorghe Asachi, a fost urmată de diverse publicaţii, culminând cu "Gazeta de Transilvania" şi "Foaie pentru minte, inimă şi literatură", ambele din 1838, de la Braşov, apărute sub îngrijirea lui Gheorghe Bariţiu.

La şedinţa festivă de la Palatul Parlamentului, organizată de Uniunea Ziariştilor Profesionişti, şi pusă sub semnul dictonului "Cinste şi gramatică", preşedintele României, domnul Ion Iliescu, a făcut o scurtă istorie a presei româneşti şi i-a felicitat pe reprezentanţii presei pentru efortul şi corectitudinea cu care informează marele public.

De asemenea, şeful statului i-a înmânat domnului Corneliu Leu, redactor şef al revistei "Albina Românească", ordinul "Meritul Cultural", cu ocazia aniversării celei mai vechi publicaţii periodice în limba română.

În afara celor două manifestări deja menţionate, expoziţia de la Academie şi şedinţa festivă de la Palatul Parlamentului, proiectul cultural intitulat "175 de ani de presă românească" mai cuprinde o sesiune de comunicări a Comisiei Naţionale pentru UNESCO cu tema "Rolul presei, al informaţiei şi al culturii în dezvoltarea durabilă a satului românesc", sesiuni de comunicări ale organizaţiilor Uniunii Ziariştilor Profesionişti din România, şi instituţiilor culturale din diferite oraşe ale ţării, organizarea unei expoziţii, editarea unui album tematic şi apariţia numerelor festive ale revistei "Albina Românească". Vă mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Anton Miţaru:

Declaraţie politică: "Demagogie şi iar demagogie"

Recentele declaraţii ale reprezentanţilor partidelor din opoziţie pe marginea proiectului de lege privind stoparea migraţiei politice, surprinde şi, în acelaşi timp, şochează opinia publică, oamenii întrebându-se, pe bună dreptate: "ce mai doresc, ăştia, domnilor ?". Până mai ieri prin toate mijloacele de comunicare în masă cereau stoparea acestui fenomen, iar acum când Executivul a propus un astfel de proiect, sunt împotrivă. Preşedintele PNL, domnul Theodor Stolojan, aflat într-un evident con de umbră, încearcă să mai iasă la suprafaţă şi să mai câştige ceva la capitolul vizibilitate, asumându-şi, pentru domnia sa şi PNL, paternitatea acestui proiect de lege. Nimeni nu spune că respectiva formaţiune politică nu a avut o asemenea idee, dar nu a transpus-o în realitate, deşi putea să facă acest lucru, atunci când s-a aflat la guvernare. Dar nu a avut nici un interes fiindcă, în colaborare cu celelalte partide din coaliţia de tristă amintire, CDR, a colectat tot ce a putut din zona migraţiei politice. Liberalii, şi aceasta este marea lor frustrare care-i face să fie atât de vehemenţi împotriva legii, se gândesc că, după adoptarea ei, nu vor mai putea culege, după alegeri, migratorii de la PD, sau de la alte partide din zona centru dreapta. O atitudine similară are şi Traian Băsescu, liderul PD, care contestă cu îndârjire proiectul respectiv, deşi subordonaţii săi anunţaseră că pregătiseră unul pe aceeaşi temă. Modul cum cei doi lideri au abordat subiectul dovedeşte că şi-au însuşit foarte bine tehnica demagogiei, fapt perceput şi de opinia publică din România.

Considerând că o lege care pune capăt migraţiei de la un partid la altul a celor care a obţinut o demnitate publică în urma votului pe liste, este un semn de maturitate politică şi apreciem că proiectul promovat de Guvern răspunde acestui obiectiv, propunând în acelaşi timp soluţii compatibile cu principiile democraţiei şi prevederile constituţionale. Apariţia acestei legi în preajma alegerilor va avea un efect benefic asupra electoratului, fiindcă i va da certitudinea că opţiunea exprimată prin vot, nu va mai fi ignorată şi fenomenul migraţiei politice nu va mai continua în viitorul mandat. Este datoria noastră, a tuturor parlamentarilor responsabili să susţine acest proiect, ca el să devină realitate chiar în această sesiune.

Vă mulţumesc.

Domnul Napoleon Pop:

"Acţiuni guvernamentale de imagine şi fără rezultate în mediul economico-social"

În acest an electoral, Guvernul nu se sfiieşte să utilizeze bani publici, parcă mai mulţi ca în anii precedenţi, în acţiuni de imagine şi care nu au nici o finalitate în mediul economico-social al ţării. Mă refer aici la ultim eveniment organizat de Agenţia Naţională de Ocupare şi Formare Profesională prin care se încearcă a se rezolva problema şomajului şi a celor asistaţi social fără un loc de muncă.

Paleativele însă nu rezolvă pe fond problema şomajului dacă nu se face apel şi la politici economice coerente, care să conducă la crearea de locuri de muncă sustenabile.

Piaţa muncii nu poate fi stimulată numai bani publici cheltuiţi de Guvern organizând întâlniri, chiar şi periodice, între angajatori şi potenţiali angajaţi.

Nu negăm importanţa bursei forţei de muncă şi stimularea funcţionării acesteia în mod permanent şi nu ocazional, dar o adevărată politică de creare de locuri de muncă excede simplul exerciţiu de imagine, aceasta având nevoie de foarte multe răspunsuri care încă întârzie chiar într-un an electoral.

Astfel, Codul Muncii aprobat prin asumarea răspunderii Guvernului rămâne nemodificat la toate insistenţele patronatelor şi investitorilor, rămânând un act departe de a stimula noi locuri de muncă în sectorul privat.

Fiscalitatea rămâne ridicată pe umerii angajatorilor, în ciuda unor mici reduceri ale acesteia, iar cota unică de impozitare a fost tratată din considerente populiste care ar trebui evitate cu desăvârşire atunci când este vorba de necesitatea motivării muncii, modernizării întreprinderii şi creşterii productivităţii muncii.

Nivelul impozitării profitului rămâne şi el nemodificat atât faţă de interesele angajatorilor şi investitorilor, cât şi faţă de nivelurile practicate de către ţările din jur.

Tocmai lipsa de soluţii în domeniile menţionate reduce oferta de produse naţionale, iar responsabilitatea deficitului balanţei comerciale o transferăm cu multă uşurinţă pe spinarea consumatorului român.

Conform modificărilor din Constituţie privind iniţiativa privată şi competiţia, Guvernul trebuia să fie preocupat de realizarea unui nou parteneriat între stat şi mediul de afaceri, parteneriat care să conducă la stimularea creării de noi locuri de muncă bazate pe o convergenţă de interese.

Agenţii economici trebuie stimulaţi să-şi asume rolul lor social important în societate, crearea de locuri de muncă fiind urmată în mod natural de asigurarea veniturilor angajaţilor şi condiţiilor îmbunătăţite de muncă şi de viaţă.

Într-o perioadă în care România se pregăteşte să adere la Uniunea Europeană, politica guvernamentală în ceea ce priveşte scăderea şomajului şi formarea profesională trebuie să fie îndreptată spre stimularea liberei iniţiative, ca motor al dezvoltării economice a României, şi spre formarea unei adevărate pieţe a muncii flexibile şi un mediu de afaceri atractiv, stabil, profitabil şi predictibil este singurul garant pentru investitori de a crea noi locuri de muncă şi de a se implica activ în realizarea politicilor sociale ale guvernului în cadrul unui nou parteneriat.

Un astfel de mediu de afaceri în România nu se poate obţine decât prin îmbinarea democraţiei politice cu democraţia economică în aplicarea principiilor economiei de piaţă funcţionale, garantării proprietăţii private, liberei iniţiative şi competiţiei.

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Grigore Emil Rădulescu:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Potrivit unui raport făcut public în 17 aprilie 2004 privind compatibilitatea cu Agenda de la Lisabona, România mai are multe de făcut pentru a ajunge la stadiul de competitivitate în condiţiile în care nici statele membre ale Uniunii Europene nu au atins acest nivel.

Mediul de afaceri din România a obţinut unul dintre cei mai stabili indicatori privind dezvoltarea social-economică în contextul Agendei de la Lisabona, prezentat de Mircea Geoană, ministrul afacerilor externe, şi Quiton Quayle, ambasadorul britanic la Bucureşti, în cadrul unei întâlniri a Consiliului Economic şi Social (C.E.S.).

Agenda de la Lisabona (introdusă în 2000) urmăreşte ca Uniunea Europeană să devină, până în 2010, cea mai competitivă şi dinamică economie din lume.

Ţintele agendei se referă la consolidarea şi unificarea mediului de afaceri, stimularea creării şi îmbunătăţirea protecţiei şi coeziunii sociale.

Astfel, pe o scală de evaluare de la A (maximum) la E (minimum), mediul românesc de afaceri atinge doar indicativul "D". Nivelurile cele mai ridicate atinse de România sunt în cazurile angajării şi coeziunii sociale şi al dezvoltării sustenabile, amândouă coordonatele obţinând indicele "C".

Aspectele pozitive relevate în raport sunt dublarea numărului utilizatorilor de Internet (4,5% din gospodării au acces la Internet), o mai bună promovare a exporturilor intensive de tehnologie.

Pentru că ne aflăm totuşi departe de ţintele fixate la Lisabona, scorurile României au fost raportate la performanţele Uniunii extinse, adică ţinând cont şi de realizările celor 10 ţări ce vor adera la 1 mai plus Bulgaria.

Din studiul efectuat după o metodologie a Centrului de Reformă Europeană din Londra, reiese că investiţiile în cercetare-dezvoltare sunt extrem de reduse faţă de cele din Uniunea Europeană, fie actuală, fie extinsă.

Astfel, în România, cercetarea, un domeniu prioritar în Agenda de la Lisabona, primeşte doar 23% din pib (faţă de o ţintă de 3 procente fixată în Agendă), cele 15 ţări membre cheltuie 21% din pib în acest domeniu, iar nouă membri se apropie de un procent.

Citând din Raport, ambasadorul Quayle a declarat că "eforturile Guvernului pentru încurajarea antreprenoriatului sunt slabe, progrese fiind realizate doar în ce priveşte facilitarea intrării pe piaţă".

Tot în raport se mai menţionează că "legislaţia trebuie simplificată deoarece încă mai împiedică dezvoltarea afacerilor şi încurajează practicile oficiale".

Aşadar, domeniile în care România mai are multe de făcut sunt: inovare şi cercetare, liberalizare, medii de afaceri, nivelul angajării şi coeziunii sociale şi dezvoltarea durabilă.

Domnul Ştefan Lăpădat:

"Reforma învăţământului şi tradiţia românească"

Reforma învăţământului trebuie efectuată în concordanţă cu interesele culturale, sociale, economice ale ţării, să ţină cont de specificul românesc, dar şi de dezvoltarea învăţământului european, să valorifice tradiţia şi experienţa pozitivă înregistrate de învăţământul nostru în perioada dintre cele două războaie mondiale care devenise unul din cele mai performante în Europa, atât ca organizare, cât şi ca structură.

Deşi învăţământul este declarat, prin lege, "prioritate naţională", s-a făcut prea puţin pentru a avea strălucirea de altă dată.

Pentru a realiza acest deziderat se impune: aprofundarea reformei de învăţământ; restructurarea şi modernmizarea întregului sistem; realizarea concordanţei dintre tradiţia românească şi învăţământul european; alocarea a cel puţin 6% din pib pentru început; renunţarea la şabloane şi improvizaţii de moment; pregătirea managerilor şcolari pe toate treptele; racordarea şcolii la cerinţele pieţei economice interne şi internaţionale; renunţarea la algoritmul politic în promovarea cadrelor de conducere; asigurarea resurselor materiale şi financiare pentru a împrumuta modelul european; eliminarea deosebirilor dintre învăţământul rural şi cel urban; asigurarea unui cadru legislativ adecvat; dublarea salariilor personalului din învăţământ.

Nu pot să fiu de acord cu faptul că în învăţământul românesc, ca de altfel şi în alte domenii, elementele pozitive au fost abandonate sau minimalizate după revoluţia din decembrie 1989.

Faptul că mai puţin de 50% dintre elevi au obţinut note de trecere la simulările de examen, demonstrează dezinteres atât din partea elevilor, cât şi a cadrelor didactice.

Atât timp cât lecţiile de predare-învăţare sunt rupte de nevoile reale ale economiei, elevii nu au nici o şansă de a se integra în societate numai cu volumul mare de cunoştinţe teoretice. Aportul dintre teorie şi practică trebuie schimbat în favoarea ultimei activităţi. O nepăsare generală bântuie în învăţământul preuniversitar de la MECT în jos şi invers.

Domnul Petre Posea:

"Conu Miluţă, între înţelegeri de mucava şi pacturi diabolice"

Încercând să insufle oarece viaţă unui partid născut diform, Acţiunea Populară, Emil Constantinescu se arată deschis celor mai nepotrivite alianţe. Iar cum un sprijin însemnat pentru dimensiunea formaţiunii sale, i-a venit tocmai din Ardeal, din partea unei organizaţii regionaliste, Liga Pro-Europa din Târgu-Mureş, fostul preşedinte nu a stat prea mult pe gânduri şi, în concordanţă cu un vechi proverb, a purces la radicalizarea discursului său politic.

Bunăoară, cu o seninătate îngrijorătoare (aceeaşi seninătate de care a dat dovadă şi cu ocazia unor momente politice dificile), el a început nu doar să cocheteze cu ideea regionalizării (frecând dincolo de limitele acceptării formale, datorate deplasatei alianţe), ci s-a transformat chiar într-un susţinător înfocat al necesităţii acesteia.

Desigur, pentru a nu se aşeza de-a dreptul împotriva firescului (mai ales că se presupune că apărarea unităţii naţionale este literă de lege pentru un om care a fost preşedintele unui Stat Unitar), Constantinescu şi-a nuanţat totuşi opinia, precizând că nu ar fi vorba în mod automat de împărţirea administrativă a ţării, ci doar de acordarea unor autonomii mai largi unităţilor administrative locale, o teză binecunoscută, o capcană în care era cât pe ce să cădem şi noi, din care s-au hrănit vârtos şacalii românismului, care aveau să ceară, în umbra sondajelor politice instaurarea unor autonomii regionale bazate pe criterii "mai largi" de tipul celor etnice.

Oricum, dacă disperarea fostului preşedinte de a se iţi cumva pe eşichierul politic este de înţeles, disponibilitatea sa de a accepta asemenea trocuri nu poate avea nici o scuză. Chiar dacă prin promovarea programului de factură regională, preşedintele Acţiunii Populare speră să recâştige tocmai electoratul ardelean. De fapt, cum tema regionalizării este îmbrăţişată doar de anumiţi (şi presupuşi) intelectuali ardeleni, fiind de departe respinsă de simplii oameni, şansele sale de a se impune printr-o asemenea temă sunt cu adevărat iluzorii.

În plus, uşurinţa preluării discursului proregionalist doar ca urmare a alianţei cu o fantomatică formaţiune (iar alianţă este mult spus, fiind vorba de preluarea unei funcţii din partid de către preşedintele Ligii Pro-Europa), arată cât de lipsită de personalitate este Acţiunea Populară.

În plus, luarea sub aripă a unor asemenea organizaţii (indiferent de reuşita politică proprie) va determina înmulţirea sub un fals caracter oficial a numărului de revendicări anticonstituţionale.

În acest fel, Acţiunea Populară riscă să se transforme într-o locomotivă în spatele căreia formaţiunile anti-româneşti, aflate astăzi în afara legii, să-şi desfăşoare acţiunile antistatale.

Atunci ce mai poţi înţelege, când liderul acesteia spune că "Acţiunea Populară lansează în această campanie cea mai cinstită şi cea mai competentă echipă", Emil Constantinescu uitând că în urmă cu patru ani, cu aceeaşi echipă a ajuns la concluzia că nu şi-a putut respecta promisiunile electorale.

Cu alte cuvinte, conu Miluţă se vrea din nou "locomotiva politicii româneşti" râvnind la postul de preşedinte. A uitat ce-a promis şi pentru el mirajul Cotrocenilor e prea mare. Numai că electoratul nu doarme...

Domnul Vasile Miron:

"Popor de proşti? S-o creadă ei, acei domni care au guvernat ţara în legislatura 1996-2000"

După ce s-au dat şi se mai dau încă în spectacol cu Catedrala mântuirii neamului, constatând că pierd voturile milioanelor de credincioşi ortodocşi, s-au gândit domniile lor că ţara are circa 6 milioane de pensionari şi dintr-odată au zis că acu-i de ei. Au mobilizat rapid la Palatul Parlamentului pe pensionarii formaţiunii lor politice şi prin discursuri ca pe vremea ui "nenea Iancu" au trecut în revistă principii şi iar principii.

Principiul principiilor "la condiţii de muncă egale şi vechime egală, pensii egale". Curat logic, domnule lider P.D. V-au trebuit câţiva ani buni să vă însuşiţi cunoştinţe de logică matematică din moment ce pensiile discriminatorii au apărut în perioada 1996-2000. Când trebuia să fiţi logici, domnilor? În opoziţie sau în perioada în care aţi fost la guvernare? Dacă vă imaginaţi cumva că pensionarii vor mai merge la vot ca în duminica orbului, strigând în stânga şi în dreapta "Schimbare, Schimbare!", vă înşelaţi amarnic.

Tot după logica matematică, oamenii ştiu că cei ce i-au minţit odată, cu neruşinare, îi vor minţi şi în continuare.

Cât despre repararea nedreptăţii făcute milioanelor de pensionari, P.S.D.-ul a trecut de mult la recorelarea pensiilor şi va trece cât de curând la recalcularea lor.

Domnul Cristian Sandache:

Preşedintele P.D., domnul Traian Băsescu, traversează o perioadă extrem de dificilă în ceea ce priveşte capacitatea sa de a gestiona "destinul" propriei formaţiuni politice. Asemenea unui sloi de gheaţă expus brusc unor temperaturi tropicale - Partidul Democrat se micşorează văzând cu ochii, o serie de lideri sau membri ai săi dezertând pur şi simplu.

Din 2001, de când a cucerit şefia formaţiunii trandafirului solitar detronându-l pe "eternul" Petre Roman, domnul Băsescu nu şi-a atins practic nici un obiectiv politic din cele pe care şi le-a propus. Totul ar fi culminat cu o creştere spectaculoasă în sondaje a P.D.-ului, în sensul unor cifre variind între 22-25% în preajma alegerilor locale şi generale.

Iată că nimic nu se leagă, în ciuda mediatizării bune şi a vizibilităţii pe măsură pe care Traian Băsescu le tot trece în contul imaginii proprii. Cu excepţia lui Emil Boc, nici un alt lider al P.D. nu a reuşit să se impună în atenţia opiniei publice.

Preşedintele P.D. cultivă o totală lipsă de tact încercând să conducă prin măsuri de mână forte. Lipsit de cultura unui Vadim Tudor, domnia sa jigneşte adesea prin grimase ori ridicarea vocii. Are atitudini de matroz sovietic, nicidecum de căpitan de vas-altminteri o meserie vrednică de tot respectul.

Deşi se bucură în continuare de prima şansă în opţiunile bucureştenilor în ceea ce priveşte susţinerea pentru primăria generală a Capitalei, nici în această privinţă Băsescu nu mai are susţinerile record de mai ieri. La Iaşi, organizaţia P.D. este desfigurată de plecări şi de atitudini contradictorii. Practic, foştii liberali Mogoş şi Cârlan încearcă să mai salveze ceva din amintirea P.D.-ului de altădată al lui Vasiliu şi Baciu. Partenerii liberali sunt mult mai puternici, ceea ce adaugă noi frustrări subconştientului lui Traian Băsescu.

Acesta seamănă tot mai mult cu un naufragiat care cu vesta de salvare pe corp încearcă să dea indicaţii, să calculeze coordonatele de navigaţie, să mai dinamizeze pe ici pe colo. Numai că, totul e sinonim cu "a cârpi pe ici pe colo". Exemplul lui Băsescu este antologic pentru ce înseamnă portretul unui fals lider sau despre cum nu trebuie să fie un lider politic.

În ciuda dârzeniei, verbiajului şi energiei sale, Traian Băsescu nu are nici tact, nici diplomaţie, nici acea minimă pătrundere psihologică care să-i dea posibilitatea a intui oamenii şi a anticipa evoluţiile evenimentelor. Omul e de o opacitate dezarmantă, trăitor doar în imediat, incapabil de a vedea pădurea din cauza copacilor. Populismul lui, altădată chiar simpatic, s-a decojit aproape total. Nervii îl lasă tot mai mult, discursul îi devine aproape cu fiecare ocazie repetitiv şi tern. Greu de prevăzut cum va evolua. Mai curând, ar putea să involueze. Partidul Democrat e victima pe care o va avea întotdeauna pe conştiinţă...

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulţumesc tuturor pentru participare şi o zi după voia dumneavoastră.