Parliamentary debates

Lucrările au fost conduse de domnul Valer Dorneanu, preşedintele Camerei Deputaţilor, asistat de domnii Nicolae Leonăchescu şi Puiu Haşotti, secretari.

Domnul Valer Dorneanu:

Bună dimineaţa, stimaţi colegi.

Începem partea întâi a şedinţei de astăzi cu prezentarea intervenţiilor politice.

Domnul Florin Iordache:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Intervenţia mea de astăzi se intitulează "Toţi împotriva PSD".

În primul tur al alegerilor locale din 6 iunie 2004, ţinta tuturor partidelor parlamentare sau nu a fost denigrarea şi defăimarea candidaţilor PSD la funcţiile de primar sau consilier. S-au creat alianţe împotriva firii, ad-hoc, cu un singur scop: înlăturarea PSD. S-a distras atenţia populaţiei de la realizările şi faptele concrete cu care PSD s-a prezentat în faţa electoratului şi, prin minciună şi calomnie, s-a încercat câştigarea de voturi. Cu toate că în plan naţional Partidul Social Democrat a câştigat cel mai mare număr de primari şi consilieri, Opoziţia unită vehiculează date nereale, tocmai pentru ca în turul doi să focalizeze atenţia populaţiei pe proprii candidaţi.

Cu toate aceste jocuri murdare, Partidul Social Democrat va câştiga şi în turul doi, împotriva tuturor, un număr mare de primari, astfel încât alegerile locale din 6 şi 20 iunie să reprezinte succesul democraţiei şi raţiunii împotriva minciunii şi inconştienţei, adică al PSD împotriva tuturor.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Vă mulţumesc.

Din partea PRM, poftiţi, domnule profesor.

Domnul deputat Adrian Moisoiu.

Domnul Adrian Moisoiu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

"Singuri în faţa lupilor".

Legea nr.67/2004 pentru alegerea autorităţilor administraţiei publice locale prevede la art.105 alin.1: "Promisiunea, oferirea sau darea de bani, bunuri ori alte foloase în timpul campaniei electorale, precum şi în scopul determinării alegătorului să voteze sau să nu voteze o anumită listă de candidaţi ori un anumit candidat pentru funcţia de primar sau de consilier, precum şi primirea acestora de către alegători constituie infracţiuni şi se pedepsesc cu închisoare de la 6 luni la 5 ani." şi la alin.3 "Tentativa se pedepseşte."

La rândul său, art.106 alin.1 prevede: "Tipărirea şi utilizarea de buletine de vot false, introducerea în urnă a unui număr suplimentar de buletine faţă de cele votate de alegători, falsificarea prin orice mijloace a documentelor de la birourile electorale, precum şi utilizarea unui act de identitate nul sau fals constituie infracţiuni şi se pedepsesc cu închisoare de la 2 la 7 ani. Tentativa se pedepseşte."

Pe valea Mureşului e mare sărbătoare. De vineri, 11 iunie a.c., în câteva baruri din comuna Deda, judeţul Mureş, berea se serveşte din butoi la discreţie şi, ceea ce este cel mai important, pe gratis!

Oare cine este Mecena care dă dovadă de atâta filantropie? Şi mai ales de ce? Dacă este cumva primarul PSD al comunei, care este implicat în turul doi al alegerilor, atunci trebuie să se înţeleagă că are ceva de ascuns, care să merite o asemenea cheltuială?

La Biroul Electoral al Circumscripţiei Electorale nr.5 Iernut, judeţul Mureş, în dimineaţa zilei 7 iunie 2004, la ora 10 şi 25 de minute, s-a depus o cerere, rămasă nesoluţionată până astăzi, prin care se solicita renumărarea voturilor pentru candidaţii de primari exprimate la secţia de votare nr.1 Casa de Cultură deoarece procesele-verbale au fost modificate şi semnate de trei ori, după ultimul dintre ele cei de faţă fiind chiar anunţaţi că primarul ar fi câştigat din primul tur! Ce pasienţă totuşi nu a reuşit, fiindcă, până la urmă, urmează ca primarul să fie ales în turul doi? Să aibă oare vreo legătură cu faptul că, din cauza protestelor, procesul de modificare nu a fost dus până la capăt? Să fie din cauza faptului că preşedintele secţiei de votare, care este magistrat de meserie, posedă slabe cunoştinţe de matematică? De ce Biroul Electoral de Circumscripţie Judeţeană Mureş nu a acceptat nici o contestaţie depusă privind verificarea, interpretarea şi numărarea corectă a voturilor?

S-a dorit traducerea în practică a sloganului "nu contează cu cine votezi, ci cum se numără voturile"?!

Partidul România Mare a dus o campanie electorală de excepţie în ceea ce priveşte acurateţea respectării legilor. Din păcate, mesajul nostru nu a fost înţeles de celelalte partide şi nici de cei care au fost numiţi să constate şi să ia măsuri cum se aplice legile. Câteva exemple au fost prezentate mai înainte.

Ca atare, cu durere în suflet am intitulat prezenta intervenţie "Singuri în faţa lupilor". Sau, domnule ministru al justiţiei, pot să am speranţa că veţi aplica prevederile art.111 din legea mai sus citată: "Pentru toate infracţiunile prevăzute în prezenta lege, săvârşite în legătură cu alegerea consilierilor şi a primarilor, acţiunea penală se pune în mişcare din oficiu."? Că totuşi cineva apără legea în România? Uniunea Europeană ce aşteaptă de la dumneavoastră în particular şi de la România în general?

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Vă mulţumesc.

Domnul deputat Pavel Târpescu.

Domnul Pavel Târpescu:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Declaraţia mea politică de astăzi este intitulată: "La Paşcani, Partidul Social Democrat a învins din nou!".

Sunt Pavel Târpescu, deputat în Circumscripţia Electorală nr.24 Iaşi, şi îmi desfăşor activitatea în municipiul Paşcani, un oraş cu o veche tradiţie istorică.

În intervenţia mea din 27 aprilie 2004 am declarat că Partidul Social Democrat va învinge din primul tur de scrutin. Spusele mele au fost confirmate, astfel că, în urma alegerilor din 6 iunie, colegul meu de partid, economistul Neculai Răţoi, l-a învins din primul tur pe redutabilul om de afaceri Leonard Rusu, reprezentantul Partidului România Mare.

În ciuda faptului că acesta s-a folosit în campania electorală de toate mijloacele posibile pentru a atrage electoratul de partea sa, împrăştiind deasupra oraşului "fluturaşi" cu texte denigratoare la adresa Partidului Social Democrat şi a candidatului nostru, aducând în ziua alegerilor la fiecare secţie de votare zeci de observatori din judeţele Cluj, Mureş, Botoşani, în speranţa că vor descoperi vreo fraudă electorală care îl va ajuta, victoria a fost tot a noastră.

Diferenţa de 20 de procente cu care Leonard Rusu a fost învins este încă o dovadă că nu banii şi promisiunile fără acoperire conving electoratul, ci faptele.

Candidatul nostru a învins datorită modului în care şi-a îndeplinit promisiunile în cei peste 20 de ani de când este primar, datorită experienţei acumulate în administraţia publică şi a rezultatelor obţinute de-a lungul anilor. Fiind o persoană serioasă, ambiţioasă, dinamică şi plină de iniţiativă, păşcănenii au avut convingerea că programul prezentat în campania electorală va fi realizat şi în mandatul 2004-2008.

Aces succes al Partidului Social Democrat la Paşcani se datorează nu în ultimul rând sprijinului concret şi permanent acordat de întreaga echipă a Partidului Social Democrat din judeţul Iaşi.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Vă mulţumesc.

Domnul Garda Dezideriu.

Domnul Becsek-Garda Dezideriu Coloman:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Aplicarea Legii nr.1 din 2000 şi a Legii nr.400 din 2002 privind stabilirea drepturilor de proprietate asupra terenurilor agricole şi forestiere şi punerea în posesie a foştilor proprietari de terenuri forestiere se blochează în continuare, cu toate că în statistici ne lăudăm cu accelerarea împroprietăririlor.

Persoanele care intervin pentru împiedicarea retrocedărilor sunt aceleaşi persoane care în cursul anului 2000 au intervenit pentru blocarea aplicării Legii nr.1 din 2000, iar în anii 2001 şi 2002, prin acţiuni judecătoreşti au reuşit să tergiverseze aplicarea legilor de retrocedare.

Concomitent cu blocarea retrocedărilor, angajaţii ocoalelor silvice din judeţul Harghita şi ai Direcţiei silvice Miercurea-Ciuc au început un adevărat jaf împotriva pădurilor. Astfel, numai la Ocolul Silvic Gheorgheni s-a tăiat pentru 30 de ani posibilitatea de exploatare a masei lemnoase. După tratative lungi, care au ţinut până la 23 aprilie 2002, o mare parte a vegetaţiei forestiere, în special a pădurilor composesorale din judeţul Harghita, a fost retrocedată proprietarilor. Inginerii silvici şi alţi angajaţi ai ocoalelor silvice au blocat însă retrocedarea pădurilor pentru persoanele fizice care în multe cazuri în loc de pădure au fost împroprietărite cu cioturi.

În prezent se încearcă blocarea retrocedării pădurilor bisericeşti. Protopopia romano-catolică şi celelalte culte oficiale din judeţul Harghita se zbat încă din anul 2000 pentru retrocedarea pădurilor ecleziale. După numeroase promisiuni, la sfârşitul lunii martie 2004, Comisia locală pentru aplicarea Legii fondului funciar din comuna Tulgheş a validat dreptul de proprietate a bisericii romano-catolice şi a celorlalte biserici, conform Legii nr.400 din 2002. La şedinţa comisiei din 22 martie 2002 erau prezenţi primarul, viceprimarul, inginerul topograf şi inginerii silvici ai Ocolului silvic Tulgheş. Toţi au acceptat retrocedarea pădurilor pe baza cărţilor funciare actualizate pentru biserica romano-catolică şi celelalte biserici, iar documentaţia a fost trimisă la comisia judeţeană. Între timp, la propunerea doamnei juriste Mateiu Mariana, atât şeful de ocol din Tulgheş, Ilie Duşa, cât şi directorul Cătălin Mutică au refuzat să semneze actele pentru validarea terenurilor forestiere.

Nu înţeleg de ce este susţinut consilierul juridic al Direcţiei silvice Miercurea-Ciuc, în special după demascarea mafiei lemnului din judeţul Harghita pentru că, după nota de control a Autorităţii Naţionale de Control, ea a contribuit la încheierea unor contracte fictive şi ilegale prin care s-au produs mari pagube fondului forestier, implicit Direcţiei Silvice Miercurea-Ciuc. În continuare ea a încercat să deruteze activitatea organelor de urmărire penală, prin răspunsuri tardive prin care s-a încercat derutarea organelor abilitate ale statului.

Nu înţeleg de ce este menţinută în funcţie de către Regia Naţională a Pădurilor. Ceea ce este şi mai grav, consider faptul că ea poate stopa în continuare retrocedarea pădurilor în judeţul Harghita.

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Valer Dorneanu:

Domnul profesor Ciuceanu, şi apoi domnul Dumitru Bentu.

Domnul Radu Ciuceanu:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Urmare scrisorii nr.XII/G/163 din 20 mai 2004, pe care v-a adresat-o Banca Naţională a României, sub semnătura domnului Mugur Isărescu, guvernator, prin care solicita "sancţionarea" subsemnatului pentru faptul că Comisia pentru cercetarea abuzurilor corupţiei şi pentru petiţii "a îndrăznit" să efectueze cercetări, verificări şi expertize asupra unui caz notoriu de crimă organizată şi corupţie instituţionalizată privind falimentul premeditat şi lichidarea prin jaf a Băncii Internaţionale a Religiilor, am onoarea să vă informez că iniţial am avut intenţia de a vă răspunde numai în scris în legătură cu conţinutul scrisorii menţionate, dar, având in vedere aspectele incriminatorii aduse de către domnul Mugur Isărescu, guvernator al BNR, mă simt obligat să fac şi o declaraţie politică în faţa Parlamentului României.

Întrucât materialul de răspuns este mai stufos, permiteţi-mi, domnule preşedinte, să îl depun în scris.

(Declaraţie consemnată conform materialului depus la secretariatul de şedinţă.)

În fond, ce ne reproşează domnul Guvernator? Îndrăzneala că eu şi colegii mei din comisia pe care o conduc, să continuăm efortul nostru constant şi legal de a aduce în faţa Parlamentului României şi organelor abilitate acte infracţionale de o rară gravitate, acte ce demonstrează fără drept de tăgadă că anumite persoane - unele cu funcţii şi responsabilităţi în anumite instituţii - unele chiar din Banca Naţională, condusă de "desemnatul nostru guvernator" Mugur Isărescu - s-au asociat în scopul comiterii de infracţiuni şi au emis acte normative care să le acopere activitatea etc.

Este absolut uimitor cum domnul Mugur Isărescu şi-a pus semnătura şi pe această a doua epistolă trimisă Parlamentului, devenind inchizitor, atribuindu-şi rolul de acuzator al membrilor Comisiei noastre, în loc să cerceteze cu grijă faptele aşa cum sunt prezentate în cele două volume elaborate de noi după îndelungate cercetări şi după obţinerea probelor, dovezilor concrete care incriminează chiar subalterni ai domniei sale.

Şi prin această a doua scrisoare domnul Isărescu cere "condamnarea" subsemnatului pentru că eu şi colegii mei am avut curajul să devoalăm fapte ce constituie în mod cert infracţiuni de gravă corupţie.

Se dovedeşte şi se confirmă astfel încă odată cu prisosinţă că luările de poziţie din anii trecuţi a unor specialişti, în sensul că BNR continuă să se considere şi să-şi aroge prerogative de "supra-parlament" al României, un "stat în stat", un gen de fost CEPEEX, erau întemeiate.

Cum este posibil ca domnul Isărescu să fie determinat acum de subalternii săi să semneze scrisori incrimnatorii la adresa parlamentarilor care l-au desemnat ca guvernator al BNR, într-un dosar bine cunoscut - dosarul falimentului, absolut premeditat al Băncii Religiilor, când însăşi acelaşi domn Isărescu spunea într-un interviu în luna decembrie 2002 că în legătură cu cazul BIR "nu este bine să vorbească dânsul, deoarece nu se afla în BNR când s-a declanşat falimentul acestei bănci, şi că ar fi bine să răspundă cei ce conduceau Banca Naţionala la vremea aceea"?

Ce a intervenit în atitudinea domnului Mugur Isărescu de a refuza să privească realitatea în faţă? Ce îl determină pe domnul Isărescu să ia apărarea unor colaboratori şi subalterni ai săi care se fac vinovaţi de implicarea într-un caz în care s-au comis grave abuzuri şi încălcari flagrante ale legii ?

Pentru care motiv domnul Mugur Isărescu a semnat un material ce sunt sigur i-a fost prezentat nu numai trunchiat, dar şi alterat cu neadevăruri de către colaboratorii săi, care încearcă cu disperare să se apere acum, după ani, pentru implicarea şi complicitatea lor în distrugerea unei bănci româneşti?

Şi acum să intrăm în subiectul problemei, dar nu la modul general în care a făcut-o domnul Isărescu, ci în mod concret, pe bază de documente şi fapte probate, demonstrând încă o dată implicarea cu premeditare a unor colaboratori apropiaţi ai domnului Isărescu în acest caz, care va rămâne în istorie precum cazul Skoda sau Foker.

Deci să luăm faptele în ordine cronologică, demonstrând printr-un calendar exact premeditarea falimentului şi lichidarea prin jaf a numitei bănci, făcând precizarea că, întregul conţinut al celor două volume elaborate de Comisia noastră se bazează pe dovezi, pe documente, pe acte autentice, pe probe indubitabile, toate reprezentând purul adevăr în acest caz, nefiind infirmate, ci confirmate de autorităţile competente.

La 19 noiembrie 1999, în baza unei Note de fundamentare semnată chiar de domnul Mugur Isărescu, fostul premier Radu Vasile semnează Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.186/1999 pentru modificarea şi completarea Legii nr.83/1998 privind falimentul băncilor.

În Nota de fundamentare se sublinia necesitatea investirii lichidatorilor cu atribuţiuni şi competenţe ale judecătorului-sindic, Nota de fundamentare încheindu-se cu stabilirea ordinii de precădere a plăţii onorariilor lichidatorilor, imediat după plata impozitelor şi taxelor de timbru.

Graba emiterii acestui act normativ a fost atât de mare încât chiar în aceeaşi zi de 19 noiembrie 1999 ordonanţa menţionată apare în Monitorul Oficial al României. Spre aducere aminte, precizăm că 19 noiembrie 1999 era vineri - zi scurtă de lucru.

Mai interesant rămâne însă faptul că din site-ul de pe Internet al firmei "Reconversie şi valorificare active" rezultă că autorii OUG nr.186/1999 sunt doi avocaţi, respectiv Arin Stănescu şi Călin Andrei Zamfirescu, patronii acestei societăţi de lichidare.

S-ar putea replica faptul că este o pură întâmplare, BNR facând apel la serviciile celor doi pentru o consultanţă oarecare, în speţă redactarea şi elaborarea unui simplu act normativ. Lucrurile nu stau însă deloc aşa, şi veţi vedea în continuare pentru care motive.

La numai o săptămână după publicarea ordonanţei amintite, adică la 27 noiembrie 1999, cei doi avocaţi, Arin Stănescu şi Călin Andrei Zamfirescu devin "practicieni în reorganizare şi lichidare judiciară" şi se înscriu în Tabloul practicienilor în lichidare şi reorganizare judiciară, ca tot în aceeaşi zi de 27 noiembrie 1999, firma lor, "Reconversie şi valorificare active", să devină "firmă specializată" în activitate de lichidare, înscriindu-se şi ea în Tabloul persoanelor juridice "specializate" în reorganizare şi lichidare judiciară "

Ulterior, "tot datorită unor întâmplări", toate băncile cărora Banca Naţională le-a cerut declanşarea falimentului au fost încredinţate spre lichidare chiar acestei firme.

Şi acum revenim la Banca Religiilor.

Din expertiza efectuată în dosar, în baza datelor existente în documente, la 1 ianuarie 2000, activul net al BIR era un activ pozitiv, ridicându-se la 186,2 miliarde lei, iar lichiditatea imediată a BIR (rezerva la BNR, plasamente la alte bănci, titluri etc.) era de 1.046 miliarde lei.

La 17 ianuarie 2000, Banca Naţională, în cadrul atribuţiilor sale de supraveghere a sistemului bancar, dispune la BIR o "inspecţie la faţa locului", deşi un control de fond asupra acestei bănci se terminase numai cu trei luni în urmă, respectiv în luna octombrie 1999, încheindu-se cu un proces-verbal al inspecţiei şi un punct de vedere al conducătorilor băncii, documente cuprinzând elemente care în nici un caz nu duceau la concluzia că situaţia acestei bănci ar fi impus măsuri radicale.

În cursul anului 1999, în conformitate cu prevederile Codului Comercial şi ale Codului Civil, în cadrul operaţiunilor comerciale de rutină BIR efectuase unele cesiuni de creanţă pe care în luna octombrie 1999, în cadrul controlului BNR, acestea fuseseră acceptate ca atare, nefiind interzise prin nici o reglementare a Băncii centrale.

La 28 ianuarie 2000, tot ca din întâmplare, Banca Naţională emite Circulara nr.6 /2000 privind reflectarea unor operaţiuni în contabilitate, prin care la punctul 7 dispune ca creanţele aferente contractelor de cesiune efectuate de bănci în 1999, pe care în luna octombrie le găsise ca fiind legale, să fie evidenţiate în afara bilanţului şi să fie trecute în contabilitate pe "pierderi". Prevederile pct.7 al numitei Circulare încălcau în mod evident atât prevederile Codului civil şi Codului Comercial, cât şi principiul neretroactivităţii aplicării legilor.

Ce este însă interesant este faptul că singura bancă ce efectuase astfel de operaţiuni în anul 1999 era numai Banca Internaţională a Religiilor. Urmare a acestui fapt, prin aplicarea retroactivă a prevederilor pct.7 din circulara amintită, exerciţiul financiar pe anul 1999 al BIR s-a încheiat cu o "pierdere contabilă" de 101 miliarde lei.

La 31 ianuarie 2000, Banca Naţională dispune ca "inspecţia la faţa locului" începută la BIR la 17 ianuarie să fie continuată prin instituirea "supravegherii speciale". Astfel, începând cu această dată, BIR este condusă prin dispoziţiile şi ordinele viceguvernatorului BNR Mihai Bogza şi prin echipa sa, prezentă la faţa locului în sediul BIR.

Paralel cu "supravegherea specială", prin Ordinul nr.10/2000 al viceguvernatorului Mihai Bogza, Banca Naţională impune măsuri restrictive asupra activităţii BIR, precum: interzicerea atragerii de surse, interzicerea acordării de credite/linii de finanţare, suplimentare/reeşalonare, avalizare de bilete la ordin, emitere de scrisori de garanţie, deschidere de acreditive, cu excepţia celor garantate cu depozite colaterale sau scrisori de garanţie bancară.

Prin aceste măsuri, practic Băncii Internaţionale a Religiilor i se ia obiectul de activitate. Astfel, activul net al băncii începe să devină negativ iar lichiditatea imediată începe să scadă vertiginos.

Aşa se face că la 31 martie 2000, activul net al băncii, din pozitiv - 186,2 miliarde lei, devine negativ - 18 miliarde lei, rezerva minimă obligatorie scăzând pe zi ce trece, resursele băncii neputându-se reface, datorită măsurilor impuse de BNR.

În modul acesta se pregăteau condiţiile de faliment prevăzute în OUG nr. 186/1999, elaborată de BNR cu sprijinul celor doi avocaţi.

Dar tot atunci domnul Mihai Bogza, viceguvernator al BNR, în baza cifrelor existente la 31 martie 2000, având certitudinea declanşării falimentului BIR, redactează o Notă de fundamentare pentru emiterea unei ordonanţe de urgenţă a Guvernului, prin care solicita o linie de credit de 1.500 miliarde lei, necesari despăgubirii deponenţilor Băncii Religiilor, căreia ar urma să i se declanşeze procedura de faliment. Ce vise oraculare o fi avut domnul viceguvernator BNR Mihai Bogza, care i-au anticipat mişcările?

Oare ce poate fi mai evident decât demonstrarea, prin acest fapt, că domnul Mihai Bogza programase falimentul Băncii Internaţionale a Religiilor încă de la luarea măsurilor de interzicere a obiectului de activitate al băncii sau chiar din toamna anului 1999, după emiterea celebrei ordonanţe de urgenţă?

Şi tot în mod întâmplător, în acea perioadă a lunilor martie - aprilie 2000, în presă apar materiale, "din surse demne de încredere din cadrul BNR", referitoare la faptul că prin BIR "se spală bani pentru carteluri de droguri din Columbia, se spală bani pentru mafia rusă, se spală bani însuşi pentru preşedintele Putin" etc. etc. Toate aceste alegaţii nu s-au confirmat niciodată de către organele specializate în materie.

O altă întâmplare este demnă de reţinut: tot în luna aprilie 2000, un viceguvernator al BNR face o vizită la Patriarhia Bisericii Ortodoxe Române, sfătuind un ierarh - membru al Sinodului BOR - "că ar fi înţelept ca unităţile de cult să-şi retragă depozitele de la Banca Religiilor, deoarece aceasta se află în criză".

Şi tot în acelaşi timp, un secretar de stat de la Ministerul Finanţelor (cine o fi oare?), dă indicaţii societăţilor cu capital de stat şi regiilor autonome care aveau depozite şi lucrau cu BIR să-şi lichideze conturile de la această bancă şi să-şi transfere operaţiunile şi depozitele la alte bănci.

La 28 aprilie 2000, prin ordinul nr.29/2000 al aceluiaşi viceguvernator, domnul Mihai Bogza, se hotărăşte ca "supravegherea specială" asupra BIR să fie prelungită până la sfârşitul lunii mai 2000.

În urma tuturor acţiunilor arătate mai sus, ghişeele unităţilor BIR încep să fie luate cu asalt de către deponenţi, care insistă să-şi lichideze depozitele înainte de termenele scadente. După cum se ştie, resursele financiare ale băncilor sunt plasate în credite, în titluri etc., ele nefiind păstrate în tezaurul băncilor. Lichiditatea BIR continuă să scadă în mod vertiginos.

Pentru a face faţă acestui val de retrageri, determinat de însăşi şi prin măsurile impuse de BNR, la 28 aprilie 2000, conducerea BIR, în conformitate cu prevederile art.20 şi 27 din Legea nr.101/1998, Statutul BNR, solicita Băncii Naţionale a României, (în calitatea sa de "împrumutător de ultimă instanţă"), să acorde Băncii Religiilor un "credit-punte" de 300 miliarde lei, pe termen scurt, precizând că prin acest credit s-ar evita plata de către Fondul de garantare al depozitelor bancare a deponenţilor BIR cu suma de cca.1900 miliarde lei.

Dacă nu ar fi existat alte interese sau un alt plan în ceea ce priveşte Banca Religiilor, acest credit putea fi acordat în mod legal pentru protejarea sistemului bancar şi neperturbarea efectuării plăţilor. Dar, din nefericire, aşa cum s-a arătat mai sus, domnul Mihai Bogza solicitase şi el o linie de credit încă de la 31 martie 2000, tocmai pentru plata deponenţilor - persoane fizice - ale BIR. Deci falimentul acestei bănci era în mod evident premeditat.

Tot în aprilie 2000 apar însă la BIR şi binevoitori, care doresc să sprijine banca în momentele sale de restrişte: astfel, chiar soţia domnului viceguvernator BNR Mihai Bogza, împreună cu asociatul său, Nicolae Mihalache, prezintă conducerii BIR grupul de investitori "Jaquilla" care intenţionează să majoreze capitalul BIR cu 20 milioane USD.

Încep tratativele cu acest grup, dar după scurtă vreme negocierile s-au întrerupt deoarece chiar BNR a refuzat o solicitare a grupului "Jaquilla" de a se efectua mai întâi un audit al BIR, ca numai apoi să se depună într-un cont suma de 20 milioane dolari. Ulterior, s-a aflat că grupul nu se înţelesese asupra comisionului cu partenerii români care îl prezentase.

Şi tot în aprilie 2000, conducerea BIR mai primeşte o ofertă: de la administratorul unic al Companiei "Poşta Română", domnul Nicolae Mâzgăreanu, acţionar al BIR, care îşi manifesta şi el intenţia ca Poşta Română, acţionar al BIR cu 1,13%, să majoreze capitalul băncii cu o sumă care să determine ca aceasta (Poşta Română) să devină prin deţinerea a peste 51%, acţionar majoritar.

Legat de demersul lui Nicolae Mâzgăreanu, un mesager al unui partid contactează conducerea BIR, precizând că aceasta "va deveni banca fiefului partidului care are controlul asupra Departamentului Comunicaţiilor ".

Propunerea este primită cu rezerve de conducerea BIR, iar negocierilor nu li se mai dă curs.

BIR continuă şi insistă asupra demersurilor sale referitoare la obţinerea creditului de numai 300 miliarde lei. Astfel, conducerea BIR repetă cu insistenţă şi obstinaţie la 8 mai 2000, la 12 mai 2000, la 15 mai 2000, la 24 mai 2000 aceste demersuri.

Este interesant de subliniat modul "matern de mamă bună" a Băncii Naţionale, privitor la insistenţele BIR. Astfel, la 16 mai 2000, pe o nouă cerere a acesteia, prin care se insista asupra acordării creditului de 300 de miliarde lei, la BNR se pune cu majuscule, rezoluţia "VISE", şi semnează.

La 29 mai 2000, Banca Naţională răspunde demersurilor BIR, arătându-se că s-a hotărât respingerea cererii de acordare a creditului de 300 miliarde lei!!!

Peste exact o lună, respectiv la 29 iunie 2000, BNR emite cererea de declanşare a falimentului BIR - cererea este semnată de viceguvernatorul Mihai Bogza. Pe cerere nu apare nici o ştampilă de înregistrare la Tribunalul Bucureşti!!! A se vedea anexa.

Şi pentru că domnul Isărescu, se pare din necunoştinţă sau din lipsă de informare corectă, comentează în scrisoarea sa date referitoare la această cerere, repunând în discuţie calitatea de "guvernator" a domnului Emil Iota Ghizari, şi la semnăturile acestuia "în calitate de guvernator" al BNR, facem urmatoarele precizări.

Conform prevederilor legale (art.36 din Legea nr.101 - Statutul BNR), domnul Ghizari nu a avut calitatea de guvernator, calitate care, conform dispoziţiilor amintite, este dată de Parlament în mod nominal şi nicidecum printr-o simplă Încheiere a Consiliului de administraţie al BNR. Trebuie reţinut: domnul Emil Iota Ghizari a suplinit pe guvernatorul titular al BNR, care în acea perioadă era suspendat, îndeplinind funcţia de prim-ministru. Prin suplinire nu înseamnă că domnul Ghizari a fost desemnat de Parlament, în calitate de guvernator al BNR!!!

Precizarea de mai sus este confirmată de către Monitorul Oficial al României (anexa) care subliniază cu claritate: nu există nici o hotarâre a Parlamentului prin care domnul Emil Iota Ghizari să fi fost numit în calitate de guvernator al BNR. Şi Consiliul Legislativ face precizarea (anexa) că suplinirea de către domnul Ghizari a guvernatorului titular nu însemna că acesta a fost desemnat în calitate de guvernator de către Parlament.

Avem convingerea că domnul Mugur Isărescu nu poate să accepte faptul că, să prespunem, preşedintele României fiind absent o perioadă sau se află în imposbilitate de a acţiona dintr-un anume motiv, în această perioadă preşedintele Senatului, ţinându-i locul de drept, ar semna documente oficiale în calitate de preşedinte al României.

În concluzie, este clar: domnul Emil Iota Ghizari nu a avut niciodată calitatea de guvernator al BNR, ci a suplinit pe guvernatorul titular, actele emanate de la BNR în acea perioadă necesitând a fi semnate "pentru guvernator", menţionându-se calitatea domnului Ghizari de prim-viceguvernator. De altfel, chiar domnul Isărescu, la pag. 3 alin.2 din scrisoare, arată că, în conformitate cu prevederile art.36 alin.5, guvernatorul este suplinit de către înlocuitorul său. Guvernatorul este deci suplinit de înlocuitor, şi nicidecum înlocuitorul are calitatea de guvernator, calitate care nu-i poate fi atribuită, conform legii, decât de Parlament. Deci, uzurpare de calităţi oficiale, infracţiune prevăzută şi pedepsită de Codul Penal.

În ceea ce priveşte cererea introductivă a BNR, prin care s-a solicitat declanşarea falimentului BIR, cerere emisă la 29 iunie 2000 de Cabinetul Guvernatorului, Banca Naţională fiind reprezentată de "guvernator" Emil Iota Ghizari, arătam, spre regretul nostru, anexând o copie conformă cu originalul, obţinută şi certificată de Tribunalul Bucureşti, că pe aceasta nu figureaza nici o ştampilă a acestei instanţe. Dacă între timp s-a reuşit să se aplice vreo ştampilă - nu cunoaştem în ce împrejurări - acest fapt reprezintă un nou act ilegal, prin care se încearcă acoperirea unor abuzuri şi ilegalităţi.

Interesant însă de reţinut că pe cererea menţionată, chiar în aceeaşi zi de 29 iunie 2000 (data redactării acesteia la Banca Naţională), s-au pus cu o celeritate demnă de apreciat rezoluţiile a două judecătoare: una, a judecătoarei Năvală Maria - şef al biroului judecător-sindic, prin care se dispune înaintarea cererii la preşedintele Tribunalului pentru a desemna judecătorul sindic; cea de a doua rezoluţie, datată în aceeaşi zi de 29 iunie 2000, aparţinând judecatoarei Negru Cristina, prin care dispune citarea debitoarei prin agent procedural.

Deci, a se reţine: în aceeaşi zi, BNR emite cererea prin care se solicita declanşarea falimentului BIR; în aceeaşi zi, cererea ajunge la Tribunal; în aceeaşi zi, şefa biroului judecător sindic pune rezoluţia de înaintare a cererii la preşedintele Tribunalului, pentru desemnarea judecătorului sindic; în aceeaşi zi, judecătorul sindic pune rezoluţia de citare a BIR prin agent procedural. Cine poate crede că principiul celerităţii într-o instanţă de judecată neinteresată sau necomandată, să soluţioneze cu o asemenea rapiditate o cerere depusă la acea instanţă?

Nu cumva devine suspectă această rapiditate? Desigur că este suspectă, deoarece chiar a doua zi, adică la 30 iunie 2000, viceguvernatorul BNR Mihai Bogza, coordonatorul supravegherii bancare şi în acelaşi timp şi preşedinte al Fondului de garantare a depozitelor în sistemul bancar, convins fiind că instanţa va declanşa falimentul BIR, după ce a refuzat cu obstinaţie împrumutul de 300 miliarde lei solicitat de BIR, aceasta subliniind neîncetat că în acest mod s-ar evita plata de către Fond a sumei de cca. 1.900 miliarde lei, obţine el, chiar domnul Bogza, prin semnătura sa, în cele două calităţi ale sale - împrumutator si împrumutat - pentru Fondul de garantare al depozitelor bancare, linia de credit de 1.500 miliarde lei, necesară plaţii deponenţilor - persoane fizice, prin Ordonanţa de urgenţă a guvernului nr.118/2000, de la BNR.

Aşa cum arătam mai sus, Nota de fundamentare a acestei ordonanţe fusese redactată de domnul Mihai Bogza încă de la 31 martie 2000, deoarece falimentul BIR era deci programat. Deci domnul Bogza avea şi certitudinea că instanţa va declanşa falimentul BIR.

În ceea ce priveşte avizul emis de BNR pentru lichidatorul "Reconversie şi valorificare active", adică firma celor doi avocaţi (Arin Stănescu şi Călin Andrei Zamfirescu), colaboratorii şi protejaţii BNR, subliniem urmatoarele.

Faimoasa Ordonanţă de urgenţă nr.186/1999, "opera" celor doi avocaţi-lichidatori, stipulează în art.7 alin.1 că: "În cazul deschiderii procedurii falimentului, judecatorul sindic "..va desemna un lichidator, cu avizul Băncii Naţionale a României. Acesta va trebui să fie persoană juridică specializată, constituită conform legii".

Se întelege clar: deci avizul BNR trebuie să fie anterior desemnării.

Procedura declanşării falimentului BIR a fost pronunţată la 10.07.2000, la numai zece zile de la introducerea cererii de către BNR. Desemnarea lichidatorului "Reconversie si valorificare active" s-a făcut prin sentinţa datată 10 iulie 2000, fară avizul Băncii Naţionale a României, încălcându-se prevederile menţionate mai sus. Magistrata Negru Cristina a solicitat avizul BNR numai ulterior desemnării, respectiv la 14 iulie 2000, iar BNR a acordat acest aviz numai la 19.07.2000.

Legat de acest fapt se pun câteva întrebari: de unde avea convingerea magistrata care a declanşat falimentul BIR că BNR va aviza firma respectivă ca lichidator al BIR? Este clar că avizul BNR trebuia să fie anterior desemnării, şi nicidecum ulterior. Aşa a procedat instanţa când a fost declanşat falimentul Bankcoop. A se vedea sentinţa civilă nr.721 din 08.02.2000 a aceleiaşi instanţe, care la pagina 8 alin. 6 stipulează: "În vederea desemnării lichidatorului şi a obţinerii în acest sens a avizului BNR, acordă termen la 15 februarie 2000, la termenul acordat urmând a se stabili atribuţiile lichidatorului şi retribuţia acestuia".

Aşadar, se confirmă încă odată că avizul BNR trebuia să fie anterior desemnării. Dar aici se mai pune o întrebare: de unde ştiau şi cum de aveau convingerea avocaţii-lichidatori Arin Stănescu şi Călin Andrei Zamfirescu că se va declanşa falimentul BIR, de şi-au oferit serviciile firmei lor de lichidare chiar în acelaşi timp cu cererea BNR de declanşare a falimentului BIR?

Legat de acest fapt, trebuie subliniat că atât Bankcoop, cât şi BIR, precum şi celelalte bănci cărora, la cererea BNR, li s-a declanşat falimentul, toate acestea au fost încredinţate spre lichidare firmei celor doi avocaţi.

Oare să fie străin de toate acestea domnul Mugur Isărescu?

Şi revenind la cazul BIR: oare domnul Isărescu să nu fi fost informat despre faptul ca la 1 ianuarie 2000, deci cu 15 zile înainte de intrarea în sediul băncii a echipei BNR, indicatorii BIR nu duceau la concluzia necesităţii declanşării falimentului?

Să nu fi fost la curent domnul Isărescu că instituirea supravegherii speciale, a impunerii de măsuri restrictive asupra obiectului de activitate al BIR de catre domnul Mihai Bogza, aveau un singur scop? Acela de a crea condiţiile declanşării falimentului?

Dacă s-ar fi impus necesitatea declanşării falimentului, pentru care motiv nu s-a solicitat acest lucru chiar la 15 ianuarie 2000, când în BIR a intrat Comisia BNR?

Conform prevederilor legale, scopul instituirii supravegherii speciale nu este acela de a aduce o bancă în situaţia de a-i declanşa falimentul, ci tocmai pentru a o sprijini în a se evita o astfel de procedură. Deci condiţiile declanşării falimentului BIR au fost pregătite cu minuţiozitate de către Comisia de supraveghere, la ordinele şi dispoziţiile domnului Mihai Bogza.

Cu tot regretul, domnul Isărescu trebuie să reţină aceste fapte, domnia sa aflându-se în perioada aceea la Palatul Victoria.

La 10 iulie 2000, într-o şedinţă de numai 20 de minute, judecatoarea Negru Cristina, minţind cu neruşinare că BNR este creditoarea BIR, fapt absolut nereal, BIR neîmprumutând niciodata un leu de la BNR, respingându-se contestaţia BIR şi insistenţa acesteia de a se efectua o expertiză de specialitate şi de a fi sesizată Curtea Constituţională asupra unor excepţii de neconstituţionalitate, declanşează procedura de faliment "

De reţinut însă faptul că din minuta olografă a judecatoarei şi prin sentinţa nr.4461 din 10 iulie 2000, instanţa, desemnând lichidatorul - aşa cum s-a arătat, firma celor doi avocaţi, a dispus acestuia numai atribuţii prevazute la art.9 din faimoasa Ordonanţa nr.186/1999, respectiv redactarea unui raport cu situaţia financiară a băncii.

Nici la 10 iulie 2000 şi nici ulterior, prin vreo altă hotarâre, nici o instanţă nu a dispus lichidatorului menţionat preluarea atribuţiilor prevazute la art.10 din ordonanţa sus-citată. Lichidarea bunurilor din averea băncii debitoare este prevazută la litera l) a acestui articol, pe care niciodată, nici o instanţă nu l-a dispus lichidatorului, BIR fiind practic lichidată - de necrezut dar adevărat - fară un tilu juridic legal.

La 26 iulie 2000, cei doi avocaţi, patronii firmei "Reconversie şi valorificare active", încălcând prevederile art.246 şi 247 din Legea nr.31/1990, intră în sediul BIR, îndepărtează conducerea, nu mai permite acesteia să intre în sediul băncii, nu ia în primire patrimoniul, nu întocmeşte bilanţul activelor şi pasivelor cu administratorii şi pun stapânire pe bancă.

Din acest moment începe un adevărat jaf asupra patrimoniului şi fondurilor acesteia.

În ceea ce priveşte modul în care instanţele judecătoreşti au gestionat dosarul falimentului BIR, redăm mai întâi concluziile fostului Procuror General al Parchetului de pe lânga Curtea Supremă de Justitie, domnul Joiţa Tănase:

"Hotărârile au fost pronunţate cu încălcarea esenţială a legii, ceea ce a determinat soluţionarea greşită a cauzei pe fond, şi aceste hotarâri sunt vădit netemeinice",

iar doamna Rodica Mihaela Stănoiu, fostul ministru al justiţiei, prin adresa nr.2266/IGAI/M/2003 din 22.07.2003, comunica domnului Dan Lupaşcu, secretar general al Consiliului Superior al Magistraturii şi preşedinte al Curţii de Apel Bucureşti, că:

"În legatură cu instrumentarea dosarului nr.5615/2000 privind falimentul Băncii Internaţionale a Religiilor, s-au materializat constatări şi concluzii care evidenţiază deficienţe privind conducerea judiciară la Sectia VII-a - Falimente, a Tribunalului Bucureşti".

Oare domnul Mugur Isărescu să nu fi fost la curent cu materialele apărute în presă, referitoare la cazul Păvălache, la legăturile unor magistraţi cu firma de lichidare menţionată, cu întâlnirile şi "deliberările" ce aveau loc prin apartamente sau restaurante în dosarul amintit?

Să nu fie la curent domnul Isărescu cu faptul că, cu toate intervenţiile sale la PNA, s-a început urmărirea penală în dosarul declanşării falimentului şi lichidării Băncii Religiilor de către firma menţionată, şi că cele două judecatoare - Negru Cristina şi Năvală Maria (cele ce au gestionat dosarul falimentului BIR) sunt cercetate şi ele penal?

Pentru că vrem să credem că domnul Mugur Isărescu, fiind de bună-credinţă, nu este la curent cu modul în care are loc lichidarea Băncii Religiilor de către firma celor doi avocaţi - lichidatori, colaboratori şi protejaţi ai BNR, aratam că pâna la 31 decembrie 2003 aceştia încasaseră din creanţele BIR şi din valorificarea de active peste 1300 miliarde lei.

Din această sumă lichidatorii au cheltuit şi şi-au încasat "onorarii", şi-au plătit salarii, şi-au acordat "bonusuri de performanţă" etc. peste 550 miliarde lei.

Redăm numai câteva exemple:

• din suma de 580 miliarde lei, încasată din creanţele BIR în perioada 10.07.2000 - 31.08.2001, cei doi avocaţi-lichidatori au cheltuit peste 211 miliarde lei şi şi-au mai încasat un "mic onorariu" de peste 55 miliarde lei - totalizând la cheltuieli peste 266 miliarde lei;
• din suma de peste 84 miliarde lei, încasata în lunile iunie - august 2002, avocaţii-lichidatori au cheltuit şi şi-au însuşit peste 36 miliarde lei;
• din suma de peste 167 miliarde lei, încasată în perioada ianuarie 2003 - martie 2004, avocaţii-lichidatori au cheltuit şi şi-au însuşit peste 104 miliarde lei.

Aceiaşi avocaţi-lichidatori au acordat aşa-zise discont-uri la creanţele BIR, de sute de milarde lei. Desigur, avem convingerea că organele penale, în cadrul cercetărilor ce se efectuează, vor stabili în ce condiţiuni au fost acordate aceste discont-uri din fondurile BIR, fonduri care nu aparţin desigur, ca proprietate, celor doi avocaţi.

Şi tot cei doi iluştri avocaţi-lichidatori au "valorificat" (jefuit) - dacă se poate spune astfel - active ale BIR (bunuri imobile şi mobile) la preţuri derizorii - între 10 - 40% din valoarea lor reală.

Este bine să cunoască domnul Mugur Isărescu că toate aceste cheltuieli şi însuşiri de fonduri s-au făcut cu acordul funcţionarilor desemnaţi de Banca Naţională şi a Fondului de garantare a depozitelor în sistemul bancar, condus de domnul Mihai Bogza, iar, mai recent - după aplicarea reglementărilor referitoare la incompatibilitaţi, de consilierii acestuia, domnul Vulpescu şi domnul Decebal Urdea.

Să nu fie de acord oare domnul Mugur Isărescu că toate acestea reprezintă o devastare, un jaf al patrimoniului şi fondurilor Băncii Religiilor?

În legătură cu "grija" domnului Isărescu că Curtea Europeană pentru Drepturile Omului a fost sesizată cu cazul ce face obiectul prezentei, putem să confirmăm cu date certe că mai mulţi acţionari români şi străini ai BIR s-au adresat acestei instanţe internaţionale cu plângeri, reclamând încălcarea drepturilor lor, hotărârile nedrepte date de instanţele române la comanda şi sub influenţa celor doi avocaţi-lichidatori, solicitând Statului Român, pe baza unor expertize, despăgubiri în sumă de peste 100 milioane dolari.

Este regretabil că prin intervenţiile, prin poziţia şi prin atitudinea domnului Isărescu, rezultă că Banca Naţională sprijină şi apără un grup de interese pe care îl cunoaşte foarte bine, în loc să caute soluţii de rezolvare a acestui dosar, pe plan naţional.

Vrem să credem că domnul Isărescu este de acord cu faptul că în dosarul BIR s-au produs grave abuzuri şi ilegalităţi, că în cazul BIR, măsurile luate de BNR nu au fost numai pripite, dar au fost şi premeditate, toate faptele rezultand cu certitudine din desfăşurarea evenimentelor, care demonstrează existenţa unor interese care numai obscure nu sunt.

Dacă nu ar fi existat complicitatea unor funcţionari chiar din cadrul BNR, acest caz putea fi rezolvat de multă vreme pe plan intern fară a mai pune într-o lumină defavorabilă Statul Român şi fără a mai exista riscul obligării acestuia la plata unor despăgubiri enorme.

În ceea ce priveşte activitatea Comisiei noastre în acest caz, subliniem că, prin sute de informări, sesizări, convorbiri etc., am atenţionat, am informat, am ţinut la curent, am rugat toate autoritaţile abilitate să găsească soluţii de rezolvare a acestui caz în ţară, aplicându-se în mod corect legile, şi nu la comanda unui grup de interese.

Din nefericire, demersurile noastre au rămas fără ecou, iar Banca Naţională, în loc să ia act de situaţia gravă creată, a replicat încercând să determine o atmosferă rău-voitoare, învinovăţindu-ne pe noi, parlamentarii, pentru faptul că am cercetat, am obţinut dovezi şi am scos la lumină gravele abuzuri şi flagrantele ilegalităţi.

Credem că a sosit vremea ca domnul Mugur Isărescu, în calitate de Guvernator al Băncii Naţionale, să renunţe a-şi mai apăra şi acoperi pe colaboratorii săi - vinovaţi direcţi în acest caz - şi să caute soluţii de urgenţă pentru rezolvarea cazului pe plan naţional.

De asemenea, credem că a sosit timpul ca Parchetul Naţional Anticorupţie să treacă din zona documentării la anchetarea directă şi sancţionarea celor vinovaţi de crimă organizată şi corupţie instituţionalizată.

Domnul Valer Dorneanu:

Vă rog.

Domnul Dumitru Bentu:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Titlul declaraţiei politice de astăzi este "16 iunie 2001".

Mâine, 16 iunie 2004, se împlinesc trei ani de la constituirea Partidului Social Democrat. Premisele acestui eveniment deosebit din viaţa politică românească au fost fundamentate prin aderarea Partidului Social Democrat din România la Polul Democrat Social din România, fondat la 8 septembrie 2000, pol format prin Partidul Democraţiei Sociale din România şi partidul Umanist Român la 25 februarie 2000.

La rândul său, PDSR s-a creat prin desprindere de FSN, la Convenţia Naţională din 27-29 martie 1992, a unor parlamentari, miniştri, prefecţi şi a mai multor organizaţii judeţene. Ajuns la guvernare, sub numele de FDSN, a iniţiat programul Strategiei de reformă economico-socială, sprijinit fluctuant de ceilalţi parteneri: PSM, PUNR şi PRM.

Prioritatea programului a fost privatizarea, iar în plan extern iniţiativele privind integrarea europeană şi euroatlantică: Acordul de Asociere a României la Comunităţile Europene - februarie 1993, admiterea în Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei, participarea României la Parteneriatul pentru Pace propus de NATO etc.

Convenţia Naţională a FDNS din 9-10 iulie 1993 a hotărât schimbarea numelui în Partidul Democraţiei Sociale din România şi comasarea prin absorbţie cu Partidul Republican, Partidul Cooperatist şi Partidul Socialist Democratic din România.

Cu acest prilej, domnul Adrian Năstase, preşedintele executiv al PDSR, a susţinut programul "Cum să realizăm schimbarea în bine a României", un proiect social-democrat realist, în care reafirma doctrina social-democrată a partidului.

Cel de-al doilea element structural decisiv în apariţia PSD a fost Partidul Social Democrat Român, cu ascendenţă în mişcarea muncitorească de la sfârşitul secolului trecut şi concretizată organizatoric prin apariţia în 1893 a Partidului Social Democrat al Muncitorilor din România.

În 1910 îşi schimbă denumirea de "Uniunea Socialistă din România", adoptată în 1907, în Partidul Social Democrat din România.

După o evoluţie sinuoasă, în concordanţă cu marile evenimente politice ale vremii, partidul se reînfiinţează la 18 ianuarie 1990.

Revenind la momentul iunie 2001, semnalăm faptul că la 15 iunie 2001 Congresul Extraordinar al PSDR a ratificat protocolul de fuziune cu PDSR, semnat la 25 februarie 2000, iar în 16 iunie 2001 a avut loc Congresul de constituire al Partidului Social Democrat.

În discursul său, preşedintele Adrian Năstase a subliniat faptul că prin fuziunea celor două formaţiuni politice şi crearea Partidului Social Democrat s-a făcut dovada maturizării clasei politice româneşti şi a apărut cel mai puternic partid din România, cu peste 700.000 de membri.

Partidul Social Democrat a preluat programul de guvernare al PDSR, îndeplinind multe din obiectivele acestuia, eşalonate pe perioada 2001-2004, dovedind astfel responsabilitate şi implicare în gestionarea destinului naţional.

Constituirea unei economii de piaţă funcţionale, creşterea standardului de viaţă, combaterea corupţiei, diminuarea şomajului, reformarea justiţiei şi a administraţiei publice sunt obiective majore, cu o largă susţinere şi care vor asigura funcţionalitate şi echilibru tuturor compartimentelor economice şi sociale ale statului român.

Aşadar, 16 iunie 2001 rămâne un moment de referinţă în istoria ţării noastre.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Domnul Ştefan Baban, din partea Partidului România Mare.

Domnul Ştefan Baban:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

"Deficienţele alegerilor locale"

A trecut primul tur al alegerilor locale şi ne pregătim cu nerăbdare pentru cel de-al doilea. Ne-am liniştit cu toţii după aflarea rezultatelor finale care au adus în ţara aceasta numai învingători şi nici un învins. Dar nu despre acest subiect voi dori să prezint azi şi acum impresiile mele personale, deoarece au curs valuri de cerneală pe această temă.

Mă voi referi astăzi doar la perioada premergătoare şi de exercitare propriu-zisă a votului, precum şi la neregulile semnalate în toată ţara.

În primul rând, ceea ce a atras atenţia atât reprezentanţilor partidelor politice, dar şi alegătorilor au fost inexactităţile din lege pe care le-au afişat atât preşedinţii de birouri electorale, cât şi preşedinţii comisiilor de votare. Au fost secţii întregi de votare şi circumscripţii electorale care la anularea voturilor au interpretat după bunul lor plac legea, astfel încât atunci când au fost centralizate s-au descoperit neregulile respective. Şi asta pentru că nimeni nu a fost interesat în a stabili în aceste birouri electorale şi ca preşedinţi de comisii de votare oameni care să aibă cât de cât o pregătire care să le permită însuşirea corectă a articolelor unei legi. Nu ar fi fost rău dacă cu 2-3 zile înainte de data alegerilor li s-ar fi explicat acestora, de către persoane cu pregătirea de specialitate necesară, toată legislaţia în vigoare, pentru ca măcar o dată în ţara aceasta lucrurile să fie bine făcute.

Apoi, meteahna edililor şefi din unele oraşe de a schimba peste noapte numele străzilor şi numerele blocurilor a dat multă bătaie de cap alegătorilor, dar şi celor din secţiile de votare. Pentru că legea în vigoare prevede că pe listele speciale de votare sunt trecute doar persoane care şi-au schimbat domiciliul cu cel puţin trei luni înainte de data votului, au apărut diferite situaţii hilare: unii alegători s-au trezit că nu pot vota pentru că datele de pe buletin nu corespund cu cele din listele comisiei de votare - mă refer la adresa de domiciliu - şi au avut două variante - ori merg la serviciul de evidenţă informatizată a populaţiei pentru efectuarea corecţiilor, ori renunţă, ceea ce mulţi dintre cei aflaţi în această situaţie au făcut. Tot hilar a fost şi faptul că, în numeroase familii, soţul a votat la o secţie de votare iar soţia la alta, deşi locuiesc în acelaşi apartament, dar au avut neşansa de a-şi schimba în ani diferiţi actele de identitate. Ca să nu mai vorbim de zelul unor membri ai comisiilor de votare, care le-au cerut alegătorilor şi buletinul sau cartea de identitate şi cartea de alegător, deşi datele de pe ambele documente sunt identice, iar la aceste alegeri nu a fost permisă utilizarea cărţii de alegător. Tot aici trebuie să menţionăm şi situaţia de la Snagov, unde peste 200 de persoane nu s-au regăsit pe listele de votare, neputând să-şi exercite un drept democratic, deşi autorităţile locale au încercat să dea vina pe aglomeraţia creată după ora 19,00.

Au fost localităţi în această ţară unde urnele nu au fost suficiente, iar în cabinele de vot alegătorii au avut sfătuitori care i-au îndemnat unde să pună ştampila şi cu cine să voteze. Şi asta de faţă cu preşedinţii comisiilor de votare, care nici măcar n-au încercat să rezolve această problemă. Tot preşedinţii secţiilor de votare au fost aceia care au trimis la ora 19,00 urnele de votare mobile, pentru a reuşi să mai acopere din absenteismul la vot, astfel că mulţi alegători valizi şi-au exercitat dreptul democratic de a vota pe cine vor ei şi de a regăsi pe buletinul de vot pe cine vor alţii.

Un alt aspect în neregulă şi deloc de neglijat a fost proasta calitate de hârtie folosite la buletinele de vot, a tuşului de ştampilă, precum şi a autocolantelor, lucrurile acestea ducând la anularea unor buletine de vot, dar şi la aflarea opţiunii de vot până la introducerea acestora în urne. Şi asta pentru că acele firme care au tipărit buletinele de vot au fost nevoite, pentru a răsplăti facilitatea acordată de mai marii judeţelor, să-şi reducă cheltuielile la nivelul minim pentru a se încadra în ofertele prezentate şi pentru a putea acoperi comisionul datorat pentru acest favor.

Tot în zona votului, în unele circumscripţii electorale campania a continuat, cetăţenii fiind îndemnaţi să voteze un candidat sau altul, sau chiar pe cel aflat în funcţie, pentru că, vezi Doamne, dacă aceştia nu s-ar menţine la putere nu s-ar mai moderniza drumul naţional sau local, nu s-ar mai continua aducţiunea de apă, nu s-ar mai prelungi conducta de gaz metan şi în cartierele mărginaşe etc. Unii dintre candidaţi, înarmaţi cu tupeu şi bani, au încântat alegătorul înainte de a păşi pragul secţiilor de votare cu mici, bere şi bani, pentru că, în definitiv, în război, totul este permis.

Dintre neregulile preelectorale, aş dori să menţionez împiedicarea unor candidaţi de a-şi afişa propriile bannere şi materiale electorale pe motive puerile şi ilegale, inventate de primarii în funcţie, de genul mărimii afişelor şi a bannerelor, a stâlpilor şi a panourilor publicitare, deşi cu doar ceva timp înainte îşi dăduseră consimţământul, acceptând că toate acestea sunt legale, conform contractelor de reclamă şi publicitate încheiate de partidele politice. Să ne mai aducem aminte şi de bătăile încasate de unii candidaţi, indiferent de funcţiile pentru care urmau să candideze, de controalele la sânge făcute de primării la firmele concurenţei politice sau chiar de şicanele făcute cetăţenilor care şi-au exprimat simpatiile politice faţă de opoziţie.

În concluzie, alegerile locale electorale au fost mai prost organizate decât în anul 2000. Poate în turul al doilea aceste situaţii să fie rezolvate, pentru că, nu-i aşa?, din orice greşeală se învaţă. Dar asta se poate întâmpla doar în cazul în care se doreşte ca procesul electoral să fie unul de nivel european, care să permită şi cetăţeanului român să-şi exercite un drept democratic obţinut cu sânge în Decembrie 1989.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Doamna Liana Naum.

Doamna Liana Elena Naum:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Declaraţia mea politică de astăzi se intitulează "Mangalia, poarta de intrare în Europa".

Mangalia, oraş-port cu vechi tradiţii culturale, este locul în care de 2500 de ani demonstrăm binecuvântarea acestui lăcaş de toleranţă pentru civilizaţiile şi etniile care l-au populat de-a lungul timpului.

Cei 41 de mii de locuitori de diverse etnii şi religii trăiesc în ritmul unui oraş cu o economie puternică. După 1990, investiţiile străine au consolidat baza industrială existentă: cea mai mare investiţie a concernului coreean "Daewoo" - "Daewoo Mangalia Heavy Industries", fabricile de confecţii cu capital majoritar german, alte investiţii din Belgia, Grecia, Turcia, Italia şi Olanda.

Industria alimentară, transportul naval, marile societăţi de turism, întreprinderile mici şi mijlocii completează imaginea unui oraş cu o economie dezvoltată.

Rolul administraţiei locale, prin instituţia primăriei municipiului Mangalia, este esenţial pentru buna administrare şi valorificare a potenţialului social, economic şi cultural al oraşului.

Primăria Mangalia este de altfel prima instituţie publică din România ale cărei servicii au fost certificate ISO 9001, document ce atestă calitatea serviciilor oferite cetăţenilor, primăria municipiului Mangalia primind şi premiul român pentru calitate "j.M. Juran", pe 2001.

O preocupare primordială a administraţiei locale, cu impact direct asupra cetăţenilor, este schimbarea înfăţişării oraşului. Mangalia este astăzi recunoscut ca unul dintre cele mai curate oraşe din România, cu cea mai mare parte a străzilor complet reabilitate.

Siguranţa circulaţiei, ordinea şi liniştea publică sunt asigurate prin funcţionarea primului sistem de monitorizare a circulaţiei şi ordinii publice din România, Mangalia devenind astfel şi prima prezenţă în direct pe internet a unui oraş din România.

Nota specifică de alb ce caracterizează oraşul este conferită de aspectul îngrijit al faţadelor clădirilor şi locuinţelor particulare, renovate şi zugrăvite prin contribuţia agenţilor economici locali.

Tinerii sunt privilegiaţi în Mangalia, oraşul cu cel mai mare număr de locuinţe pe cap de locuitor construite în România după '89.

Facilităţile acordate de altfel de administraţia locală investitorilor şi agenţilor economici - scutiri de taxe, concesionare de teren - reprezintă unul din secretele prin care reprezentanţii comunităţii de afaceri sunt atraşi în investiţiile sau acţiunile sociale ale oraşului.

Prima emisiune de obligaţiuni municipale după cel de-al doilea război mondial a permis primăriei Mangalia să investească în repararea falezei şi în construcţia unei săli de sport olimpice.

Abordarea problemelor sociale se face la Mangalia din perspectiva colaborării reciproce. Familiile sărace sau persoanele cu venituri mici beneficiază de reduceri la impozitele şi taxele locale, iar problema locuinţelor familiilor fără case se rezolvă prin proiectele susţinute de municipalitate.

Unul dintre cele mai reuşite proiecte la nivel naţional este proiectul de integrare socială a rromilor - spaţii de locuit, terenuri agricole, program de alfabetizare.

Schimbarea imaginii municipiului Mangalia s-a realizat nu numai la nivel naţional. Deschiderea către lume, stabilirea de relaţii strânse de colaborare cu instituţii, firme, organizaţii guvernamentale şi neguvernamentale din ţările Comunităţii Europene şi nu numai au contribuit esenţial la impunerea imaginii oraşului Mangalia la nivel internaţional.

Viaţa culturală este puternic reprezentată de numeroase activităţi culturale - spectacole de muzică, poezie, lansări de carte, vernisaje şi expoziţii.

Mangalia înseamnă însă în ultimii ani manifestările Festivalului Callattis, Gala tânărului actor şi Festivalul Internţional "Zile şi nopţi de literatură".

Aşezarea privilegiată, atributele naturale, implicarea directă a cetăţenilor şi preocuparea administraţiei locale pentru valorificarea potenţialului şi oportunităţilor zonei sunt factori ce au transformat Mangalia în unul dintre cele mai frumoase oraşe din România, de fapt poarta de intrare în Europa.

Şi, pentru că mâine va fi validat Consiliul local şi primarul ales pentru a treia oară, doresc să le urez succes şi de la această tribună.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Domnul deputat Antal Istvan.

Domnul Antal István:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor colegi,

Intervenţia mea se numeşte "Aplicarea legislaţiei în vigoare pentru infractorii de drept comun".

Biroul meu parlamentar din teritoriu a fost sesizat în legătură cu creşterea fenomenului infracţional pe raza localităţii comunei Racoş din judeţul Braşov. Menţionez că eu sunt deputat de Harghita, dar m-am născut în judeţul Braşov şi este vorba chiar de satul meu natal, de care mă simt ataşat şi pentru care, în calitatea mea de deputat, mă simt responsabil, unde trăieşte şi astăzi mama mea în vârstă de 78 de ani.

Aceste fenomen din comuna Racoş a început la mijlocul anilor '90. Relatări despre infractorii din comună au fost numeroase dar intervenţiile oamenilor de ordine nu au avut rezultatul scontat.

În ultima perioadă, întreaga comunitate trăieşte în incertitudine pentru că infractorii au început să acţioneze şi la lumina zilei, drept dovadă este evenimentul care s-a petrecut recent, la data de 8 iunie, când, în plină zi, a avut loc un jaf calificat. IPJ Braşov a reacţionat prompt, a făcut cercetările necesare şi a identificat infractorii, conform dosarului nr.47 IPJ, dar stupoare în rândul localităţilor comunei: la două zile după identificarea lor, datorită deciziei procuraturii, infractorii se plimbă în continuare prin localitate şi ameninţă în continuare populaţia paşnică.

Atrag atenţia asupra faptului că unul dintre infractorii identificaţi are la activ peste 40 de dosare, fără să fie condamnat.

Evenimentele relatate prezintă o agravare îngrijorătoare, având în vedere faptul că, până acum, spargerile de case se petreceau noaptea şi vizau locuinţele bătrânilor care locuiau singuri într-un imobil, iar mai nou teroarea este prezentă şi în timpul zilei.

Cu câţiva ani în urmă, un bătrân din localitate a fost lovit cu toporul şi a decedat, în urma loviturii primite, după câteva zile, într-un spital din Braşov, iar expertiza a făcut tot posibilul să muşamalizeze cazul.

Domnule ministru de interne,

Având în vedere cele relatate, vă rog respectuos să analizaţi, în modul cel mai serios, starea de fapt existentă, în prezent, pe raza localităţii Racoş şi să dispuneţi luarea măsurilor în vederea stopării acestui val de violenţe care riscă să degenereze într-un conflict între locuitorii din localitate.

Personal, v-aş sugera să organizaţi o dezbatere publică, în prezenţa tuturor organelor responsabile pentru restabilirea liniştii în rândul populaţiei din Racoş, garantarea siguranţei de zi cu zi, garantarea aplicării legii pentru toţi cei care comit infracţiuni, la care să invitaţi consiliul local, reprezentantul primăriei, al procuraturii din judeţ, reprezentanţii ONG-urilor şi ai partidelor politice din judeţ, pentru a încerca stoparea acestui val de violenţe.

A fost de datoria mea, doamnelor şi domnilor, să vă relatez acest eveniment nefericit pentru a preveni declanşarea unui conflict din cauza neglijenţei organelor abilitate, prin nerespectarea obligaţiilor care le revin acestora conform legislaţiei în vigoare. Nimeni nu are dreptul să terorizeze o comunitate, iar cine o face trebuie să fie pedepsit prompt de forţa legii.

Menţionez că m-am adresat în scris şi domnului ministru de interne şi domnului ministru al justiţiei pentru a soluţiona cazul cât mai urgent posibil.

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Valer Dorneanu:

Mulţumesc.

Doamna deputat Maria Lazăr.

Doamna Maria Lazăr:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

În aceste zile, relaţiile româno-chineze marchează un nou moment de importanţă istorică, prin vizita în ţara noastră a preşedintelui Republicii Populare Chineze, Hu Jintao.

Remarcabil este faptul că, în programul său, înaltul oaspete, însoţit de o numeroasă delegaţie, a fost oaspetele Parlamentului României, fiind primit de preşedinţii celor două Camere. Cu acest prilej, preşedintele Republicii Populare Chineze a rostit un discurs excelent, în faţa senatorilor şi deputaţilor, a reprezentanţilor unor importante instituţii de interes naţional. Marcând împlinirea a 55 de ani de la stabilirea relaţiilor diplomatice dintre România şi Republica Populară Chineză, preşedintele Chinei a făcut un succint bilanţ al relaţiilor reciproce, subliniind prietenia strânsă care leagă cele două popoare, din vremuri îndepărtate şi care s-au consolidat până în zilele noastre. Această durabilitate a fost susţinută de relaţiile prieteneşti şi sprijinul reciproc pe multiple planuri. La consolidarea acestui proces, un aport deosebit şi l-au adus şi Parlamentele celor două ţări.

Semnificativ este faptul că, în momentele grele pe care le-au traversat, cele două ţări şi-au dovedit fidelitatea şi mai ales sprijinul reciproc. Chiar dacă, în prezent, sistemele politice din cele două ţări sunt diferite, acest lucru nu reprezintă un obstacol în calea dezvoltării unor relaţii foarte bune, acum şi în viitor, dimpotrivă s-a creat o bază mai largă de cooperare, mai ales în perspectiva aderării şi integrării României în structurile euroatlantice.

Aşa cum a afirmat preşedintele Hu Jintao, aceste raporturi foarte bune se vor materializa în continuare, prin extinderea cooperării economice şi comerciale, în special dezvoltarea investiţiilor şi a tehnicii, lărgirea colaborării culturale în domeniul învăţământului şi al sănătăţii.

De comun acord, conducerile de stat din România şi China au hotărât consolidarea cooperării pe plan internaţional, lupta comună împotriva terorismului, a pericolului conflictelor şi războaielor ce ameninţă popoarele, militând pentru pacea şi securitatea internaţională.

Prin vizita efectuată în România, preşedintele Republicii Populare Chineze a dovedit că poporul din cea mai mare ţară a lumii nutreşte sentimente de prietenie şi apreciere solide faţă de poporul român, că avem în China un prieten de nădejde sincer şi loial pe care ne putem baza.

Şi în final aş vrea să-mi declar nemulţumirea pentru faptul că, în presa din România, s-a arătat că sala Parlamentului, în faţa căreia înaltul oaspete a ţinut acel discurs excelent, a fost o sală de umplutură, ceea ce nu este adevărat, şi îmi exprim regretul pentru acest mod de a trata un eveniment de o asemenea importanţă şi poate că cei care au arătat acest lucru nu au ştiut că, pe lângă deputaţi şi senatori, în sală, au fost invitaţi reprezentanţi ai instituţiilor de bază ale statului nostru, din organizaţii neguvernamentale. Deci îmi exprim acest protest de la tribuna Parlamentului.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Mulţumesc.

Doamna Amalia Bălăşoiu.

Doamna Amalia Bălăşoiu:

Domnule preşedinte,

Stimate colege, stimaţi colegi,

Declaraţia mea politică de astăzi se intitulează "5 iunie - Ziua Mondială a Mediului".

În ultimele decenii, introducerea şi răspândirea diverselor procese entropice au condus la o reală criză a mediului. În fostele ţări socialiste, proprietatea colectivă asupra mijloacelor de producţie, planificarea centralizată şi respingerea profitului drept mobil al acţiunii economice au condus la instalarea unui adevărat dezastru ecologic în regiuni ce au devenit deja notorii. "Triunghiul negru" format din Silezia de Sus, Estul Germaniei şi Boemia este foarte cunoscut din acest punct de vedere. La fel de cunoscute sunt şi fenomenele ireversibile petrecute în Marea de Aral. La toate aceste realităţi negative, se adaugă centralele nucleare de tipul celei de la Cernobâl, care reprezintă permanente ameninţări ale mediului.

În ţările cu economie de piaţă, dezastrul ecologic este mai puţin evident. Aceasta nu înseamnă însă că aerul, apa şi solurile - triunghiul vieţii - ar fi într-o stare mult mai bună. Începând cu anul 1972, anul în care a avut loc Conferinţa asupra mediului de la Stockholm, şi până în prezent, au fost puse în circulaţie peste 60 de interpretări ale conceptului de dezvoltare economică durabilă. Punctul de vedere larg acceptat este cel de dezvoltare durabilă, în cadrul căreia se urmăreşte interacţiunea şi compatibilitatea a patru sisteme: economic, uman, ambiental şi tehnologic. Pentru realizarea condiţiilor de compatibilitate a celor patru sisteme, strategia dezvoltării durabile include, ca un element esenţial, simultaneitatea progresului în toate cele patru dimensiuni. În ţara noastră, o asemenea viziune asupra problematicii mediului a fost susţinută, încă din anul 1976, de către academicianul N.N. Constantinescu.

Luând în considerare legătura indisolubilă dintre economie şi mediu, trebuie arătat faptul că evenimentele se derulează în condiţiile în care oamenii par să descopere acum, după ani de indiferenţă, că activitatea lor se desfăşoară într-un mediu plin de viaţă pe care aceştia îl transformă. Până acum câteva decenii, sfera economică funcţiona sau mai bine zis dorea să funcţioneze ca un tot independent de biosferă, iar legile sale le ignorau pe cele ale naturii.

Ameninţările ecologice de natură globală, care alterează în prezent mediul, reamintesc realităţi foarte simple, ce au fost multă vreme uitate, şi anume că atingerea bunăstării sociale nu se reduce la o simplă acumulare de bunuri şi servicii.

Principala mutaţie care trebuie să se producă în mentalitatea curentă ar fi aceea de substituire a interesului economic imediat noţiunii de interes privind conservarea patrimoniului generaţiilor viitoare. Pe această linie de gândire, trebuie încercată conceperea unei politici economice care, în loc să supună biosfera constrângerilor furnizate de logica profitului imediat şi a lucrurilor neînsufleţite ce trebuie să primeze, să încerce să organizeze, în primul rând, gestionarea corespunzătoare a fiinţelor vii şi a resurselor naturale, pe baza cărora să se fundamenteze politici de mediu realiste.

Principalele elemente de departajare a trăsăturilor politicilor de mediu de cele ale politicilor social-economice le reprezintă zonele de operare, întinderea temporală, capacitatea de a influenţa prin factorii interesaţi şi zona juridică de acţiune.

În prezent, în cadrul strategiei de ansamblu privind politicile de protecţie a mediului, se disting două orientări caracteristici: strategia cu caracter anticipativ şi strategia de integrare.

Strategia cu caracter anticipativ s-a realizat, în mod progresiv, în cursul ultimilor două decenii, prin aplicarea unor metode diferite. Aceste metode au inclus studii de previziune (prognoze) privind creşterea economică şi progresul tehnic în anumite sectoare ce pot influenţa calitatea mediului, precum şi evoluţia consumului de resurse naturale şi a nivelului producţiei de deşeuri; extinderea utilizării principiului "cine poluează plăteşte" şi a stabilirii preţului resurselor; întrebuinţarea pe scară mai largă a studiilor de impact asupra mediului în cadrul concepţiei şi planificării proiectelor; controlul tot mai puternic al producţiei şi folosirii produselor chimice.

Strategia de integrare este adesea strâns legată de strategia cu caracter anticipativ, acestea completându-se reciproc. După declaraţia din 1985, ţările membre ale OECD acordă o importanţă deosebită integrării. În acest context, integrarea se poate manifesta sub două forme: a) în domeniul formulării obiectivelor politicilor de protecţie a mediului; b) în domeniul perfecţionării mijloacelor pentru a atinge aceste obiective, atât în interiorul mediului, cât şi între mediu şi celelalte sectoare ale economiei.

În general, în România, prin sistemul politicilor de mediu se defineşte ansamblul de politici privind regimul substanţelor şi al deşeurilor periculoase, al îngrăşămintelor chimice şi al pesticidelor, al asigurării protecţiei împotriva radiaţiilor ionizante şi securităţii surselor de radiaţii, al protecţiei resurselor naturale şi conservării biodiversităţii, regimul protecţiei apelor şi a ecosistemelor acvatice, regimul protecţiei atmosferei, regimul protecţiei solului, subsolului şi al ecosistemelor terestre, regimul ariilor protejate şi al monumentelor naturii, regimul protecţiei aşezărilor umane şi alte activităţi care constituie tot atâtea subsisteme ale activităţii generale intitulată politica de mediu.

În fundamentarea şi elaborarea unei politici economice eficiente...

Domnul Valer Dorneanu:

Stimată colegă,

Văd că prezentaţi o dizertaţie pentru licenţă. Totuşi...

Doamna Amalia Bălăşoiu:

Închei acum.

Domnul Valer Dorneanu:

Vă rog frumos.

Doamna Amalia Bălăşoiu:

E ziua mediului şi am considerat...

Domnul Valer Dorneanu:

E foarte frumoasă lucrarea, dar chiar vă puteţi înscrie la doctorat cu ea.

Doamna Amalia Bălăşoiu:

Mulţumesc. Am doctoratele în alte domenii. Dar o să ţin cont.

În fundamentarea şi elaborarea unei politici economice eficiente, care ia în considerare componenta ecologică, este evident rolul crucial al activităţii de cercetare şi dezvoltare şi al tehnologiilor utilizate. Acestea determină atât caracteristicile capacităţii de producţie ale economiei, cât şi măsura în care obiectivele privind dezvoltarea durabilă sunt realizabile şi cu ce preţ. Este evident că guvernul joacă un rol major în asigurarea tranziţiei spre paradigma tehnologică, care susţine faptul că este necesar tot mai mult capital creat şi acumulat de om pe măsură ce resursele naturale scad. Pe de altă parte, este necesar să se plaseze bani în domeniul unei cercetări competitive în aceste domenii, îndepărtându-se barierele de piaţă privind introducerea unor astfel de tehnologii şi asistarea în programele demonstrative. Totuşi, este clar că numai Guvernul poate promova direct tehnologiile "curate", iar majoritatea acţiunilor vor trebui să fie realizate de sectorul privat.

Necesitatea cadrului instituţional capabil să permită conceperea unei politici eficiente este cu atât mai presantă cu cât diferenţele de cost presupuse de utilizarea diverselor strategii politice sunt tot mai mari pe măsură ce timpul trece. În vreme ce în perioada de început a utilizării politicii de protecţie erau realizabile îmbunătăţiri semnificative ale calităţii mediului, cu costuri relativ scăzute, aproape indiferent de instrumentul de politică utilizat, în prezent apare tot mai clar, în special în domeniile unde progresul n-a fost prea semnificativ, că problema costurilor ar putea deveni tot mai acută dacă instrumentele nu sunt selectate cu grijă. de aceea consider că trebuie să avem grijă să conservăm patrimoniul natural pentru generaţiile viitoare.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Mulţumesc celor care au înţeles că se apropie şedinţa dezbaterilor actelor normative şi au depus în scris. Totuşi, pentru o ultimă intervenţie, dau cuvântul domnului Ráduly Róbert, care probabil va avea o ultimă intervenţie în Parlament, după ce a fost ales primar al municipiului Miercurea Ciuc.

Domnul Ráduly Róbert-Kálmán:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Eu nu aş fi aşa de optimist ca dumneavoastră că e o ultimă intervenţie. Este una dintre ultimele intervenţii înainte de a-mi da demisia din Parlamentul României, al cărui membru am fost cu onoare timp de aproape 8 ani.

Revenind la intervenţia mea de astăzi, domnule preşedinte, doamnelor şi domnilor deputaţi, aş vrea să mă refer la două aspecte pe care le-am constatat în ceea ce priveşte aplicarea în practică a Legii privind alegerile locale. Biroul electoral ar fi trebuit, conform acestei legi, ca să asigure interpretarea unitară a prevederilor legii pe teritoriul administrativ-teritorial al României. Din nefericire, am două exemple în care acest lucru nu s-a întâmplat. Pe de o parte, la noi, în judeţul Harghita, în ceea ce priveşte numărul de susţinători pentru candidaţii independenţi, doi eminenţi jurişti, preşedintele judecătoriei locale, respectiv vicepreşedinte al tribunalului judeţean, au găsit o interpretare foarte originală: înşişi dânşii au spus că trebuie interpretat textul de lege în spirit democratic, astfel încât să se asigure un acces cât mai lesnicios candidaţilor independenţi la alegerile locale. Drept urmare, textul care era de genul "1%, dar nu mai puţin de" şi se stabilea un număr, dânşii au spus că, în legislaţia românească, "dar nu mai puţin" se interpretează "sau" şi au acceptat aceste candidaturi şi cu mai puţine semnături, decât acest text de lege prevedea foarte clar. Deci au fost singurul judeţ şi singurele situaţii din România în care m-am documentat, a fost o interpretare extraordinar de democratică a acestei legi.

Al doilea aspect este unul şi mai neplăcut, pentru că, aici, pe de o parte, eu am solicitat şi un punct de vedere, o hotărâre de interpretare din partea Biroului Electoral Central, ceea ce nu am primit nici până în ziua de astăzi: este legat de faptul că au fost persoane care au candidat deopotrivă ca independenţi şi pe liste ale unor partide, de exemplu ca independent pentru primar şi pe lista UDMR sau pe lista Forumului Democrat German pentru consilieri locali. În aceste situaţii, lucru nu neapărat fără precedent în România, judecătoriile în cauză, respectiv Judecătoria din Miercurea Ciuc şi Tribunalul din Tg.Mureş au dat soluţii diferite. La Miercurea Ciuc, în conformitate cu voinţa legiuitorului, pentru că eu personal am întrebat câţiva colegi jurişti din Comisia juridică, dânşii mi-au spus foarte clar că voinţa legiuitorului în ceea ce ne priveşte a fost ca să nu poată să candideze o persoană ca independent şi ca membru de partid în acelaşi timp. Deci în Harghita s-a dat o soluţie în această în speţă, aşa cum a fost voinţa legiuitorului şi a fost constatată nulitatea de drept a ambelor candidaturi. În schimb, în Mureş, s-a dat o soluţie contrarie şi au spus că poţi să candidezi ca independent pentru funcţia de primar şi pe listele unui partid, în speţă a fost lista UDMR în ceea ce priveşte consiliul local, ceea ce spun că este contrar voinţei legiuitorului.

Iată că, orice lege fiind perfectibilă, eu am ţinut neapărat ca să precizez aceste aspecte, aici, de la tribuna Parlamentului, în naivitatea mea că cei care vor veni după noi, în următorul mandat, în această Cameră, o să citească şi stenogramele, şi intervenţiile noastre, inclusiv cea de astăzi şi o să găsească soluţii juridice şi pentru aceste speţe, ca să fie, într-adevăr, legislaţia privind alegerile locale unitară în România.

Vă mulţumesc, domnule preşedinte, pentru răbdare şi pentru înţelepciune.

Domnul Valer Dorneanu:

Vă mulţumesc.

Domnul Eugen Pleşa depune intervenţia în scris, aşa cum au depus şi domnii Ion Bozgă, Gheorghe Popescu, Vasile Miron, Victor Bercăroiu, Mihai Tudose, Ionel Marineci.

(Următoarele intervenţii au fost consemnate conform materialelor depuse de deputaţi la secretariatul de şedinţă.)

Domnul Alexandru Mocanu:

"Alegere cu dar şi comportamentul stalinist al prefectului Niţulescu!"

În pofida sondajelor mincinoase, dar plătite cu bani grei din bugetul judeţului, la 6 iunie a.c., în Teleorman, altădată judeţ considerat eminamente "roşu", PSD nu a obţinut decât 38%, iar restul de 62% din voturi a revenit partidelor din opoziţie. Astfel, cele 33 de mandate de consilieri judeţeni au fost alocate după cum urmează: 15 mandate PSD, 15 mandate Alianţa D.A., PNL-PD şi 3 mandate PRM. Conducerile celor 3 partide de opoziţie, PNL-PD-PRM, au convenit o înţelegere politică prin care acestea să-şi asume răspunderea conducerii autorităţii judeţene deliberative în următorii 4 ani.

Înţelegând că nimic nu poate fi mai păgubos pentru Teleorman şi teleormăneni decât a-l lăsa încă 4 ani pe "vătaful" Liviu Nicolae Dragnea cu mâna în banii publici, conducerea Alianţei a mers până acolo încât a invitat PRM Teleorman să preia funcţia de preşedinte al consiliului judeţean (deşi avea numai 3 mandate din totalul de 33!), cu sprijinul celor 15 consilieri ai PNL şi PD. În plus, PRM primea şi un pot de vice-primar în municipiul Alexandria.

Numai că, aşa cum a relatat toată presa locală şi centrală, preşedintele Organizaţiei judeţene Teleorman a PRM, domnul Doru Tudor Lucian, "Florea Buga, a jucat strâmb!" El a fost un fel de "cal troian" pentru reprezentanţii Alianţei, în sensul că s-a dovedit a fi un perfid, lipsit de bărbăţie, care una spune şi alta face, după care face pe nisnaiul la televizor! La fel ca el au procedat şi consilierii judeţeni aleşi ai PRM, Ion Putineanu, Viorel Muşat Ştefănescu şi Romeo Ianculescu, care au ales să-l sprijine pe "vătaful" Dragnea pentru înca 4 ani în funcţia de preşedinte al consiliului judeţean.

Care să fi fost motivele reale pentru care consilierii PRM - mânuiţi cu dibăcie de păpuşarul Florea Buga - au refuzat ca funcţia de preşedinte al consiliului judeţean să revină organizaţiei judeţene a PRM, în fapt, unuia dintre ei? În acelaşi timp, pentru a-l susţine pe Dragnea, au consimţit cu prezenţa lor la simulacrul de şedinţă de constituire a noului consiliu, încălcând astfel dispoziţia conducerii centrale a PRM, care, încă din 9 iunie a.c., interzisese consilierilor PRM aleşi să participe la astfel de şedinţe înainte de 20 iunie a.c.! Ce a fost atât de important pentru organizaţia judeţean a PRM, spre a-şi asuma acest risc? În ce oare a constat câştigul organizaţiei judeţene a PRM, încât domnul Buga şi cei 3 consilieri aleşi şi-au permis să refuze postul de preşedinte al consiliului judeţean, ca şi pe cel ce viceprimar al municipiului Alexandria şi, în acelaşi timp, să nesocotească dispoziţia preşedintelui C.V. Tudor?

Personal, nu pot înţelege gestul lor. Să fi considerat Florea Buga că PRM nu are oameni capabili pentru a ocupa asemenea funcţii? Dacă-i aşa, atunci ce va face PRM în eventualitatea unei participări la o viitoare guvernare, pe care anunţă că şi-o doreşte atât de mult? O organizaţie judeţeană ca cea a PRM nu se va mai întâlni cu o astfel de oportunitate, cel puţin în viitorul previzibil. Am fost sunat de mai mulţi lideri judeţeni ai PRM din Alexandria, Roşiorii de Vede, Zimnicea şi câteva comune mari, care, întrebându-mă ce s-a întâmplat, şi-au exprimat stupefacţia faţă de refuzul preşedintelui Buga de a prelua preşedinţia consiliului judeţean. În plus, aceştia susţin că despre acest refuz nu s-a ştiut şi nu s-a discutat nimic în organismele lor judeţene de conducere!

Şi atunci, în mod obsesiv, revine întrebarea: De ce au procedat astfel? De ce au dat cu piciorul unei astfel de oferte certe? Înclin să cred că teleormănenii au dreptate. Mă refer la teleormănenii, care, de 5 zile, vorbesc deschis despre faptul că domnul Doru Tudor Lucian, Buga şi cei 3 consilieri PRM s-au "vândut" pe bani grei şi asta numai pentru interesele lor personale!

Negăsit o motivaţie credibilă, cu toate că mi-e greu să admit, înclin să dau crezare informaţiilor din presa centrală, potrivit cărora domnii Buga, Putineanu, Ştefănescu şi Ianculescu ar fi primit 250.000 de euro de la Dragnea în schimbul votului acordat pentru preşedinţia consiliului judeţean! Adică, 10 (zece) miliarde de lei!

Dacă domnul Buga nu va aduce rapid argumente sau probe solide, de netăgăduit şi verificabile, prin care să justifice credibil decizia de a refuza preşedinţia consiliului judeţean, mă tem că la Teleorman PRM va înregistra o pierdere masivă de electorat. Degeaba dai din gură, că: "PSD este corupt!", că: "PSD este un partid de tip mafiot!" sau că: "PSD este un partid clientelar!" etc., dacă atunci când ai ocazia să-l dai jos din jilţurile puterii şi să-i scoţi mâinile hrăpăreţe din banul public, tu, reprezentantul unui partid justiţiar... "te faci că plouă!" Ba, mai mult, te aşezi la masă cu hoţii şi, ca partid, te mulţumeşti numai cu o ciozvârtă! După părerea mea, un lucru este sigur: în 28 noiembrie a.c., PRM Teleorman va plăti scump această opţiune!

Dar şedinţa de constituire a noului consiliu judeţean a avut şi multe elemente de nelegalitate procedurală sau de forţare a legii, printre care chiar ordinul de convocare semnat de prefect. Contrar legii, consilierii aleşi nu au primit ordinul de convocare în scris şi cu precizarea ordinii de zi. De conţinutul acestuia au luat cunoştinţă din presa locală abia în dimineaţa zilei de 10.06.2004, când urma să aibă loc şedinţa. De reţinut că la acea dată şi oră nu se comunicase încă rezultatul oficial al scrutinului din 6 iunie, şi nici nu erau depuse la Curtea de Conturi, conform legii, rapoartele mandatarilor financiari, fără de care nu se poate face vaidarea mandatelor.

Dar pentru prefectul Niţulescu Teodor, "micul Stalin", cum îl "alintă" teleormănenii, sau "baron de Teleorman", cum îl numeşte presa, aceste amănunte nu au nici o importanţă. Oricum, pentru el respectarea legii este ultimul lucru care îl preocupă. Drept dovadă este implicarea sa directă şi la vedere în campania electorală, unde a însoţit şi a susţinut candidaţii PSD din Alexandria, Roşiorii de Vede, Videle, Zimnicea, Vârtoape, Dobroteşti şi Obreasca, ca să dau numai câteva exemple.

Acum, după ce şi-a văzut colegul de "ciordeală" înscăunat ca preşedinte al consiliului judeţean pentru încă 4 ani, "baronul de Teleorman", Teodor Niţulescu, iese în conferinţa de presă din 11 iunie a.c. şi, ca un adevărat discipol al "marelui Talin", trece direct la ameninţări: "Primaii altor partide vor avea probleme în a-şi realiza platforma-program din campania electorală, deoarece din partea consiliului judeţean sprijinul va fi, clar, numai pentru primarii partidului nostru!"

Atrag atenţia Biroului Electoral Central ca şi domnului prim-ministru Adrian Năstase că această declaraţie este de o gravitate extremă, pentru: este făcută în plină campanie electorală (înainte de turul II) de către prefect, persoană căreia îi este interzisă prin lege orice manifestare în favoarea sau defavoarea unuia sau altuia dintre candidaţi, or, această declaraţie este făcută cu scopul evident de a influenţa alegătorii ca în turul II să voteze numai candidaţii PSD, pentru că altfel localitatea respectivă nu va beneficia de fonduri de la consiliul judeţean; trădează un anume "mecanism" transmis de la centru către liderii PSD din teritoriu privind cum anume să se împartă banii publici, dacă doriţi, aceasta este identică cu de-acum celebre declaraţie cu "pixul lui Mischie": "Începând din acest moment, politic vorbind, PNL nu mai există în Teleorman şi nu va mai exista, iar, tot din punct de vedere politic, PD-ul şi ce a mai rămas din el se va desfiinţa!"

Omul politic Niţulescu nici nu a observat (sau poate a observat şi de aceea se comportă ca un disperat!?) că Alianţa D.A., în Teleorman, a obţinut acelaşi scor ca şi PSD-ul! Şi atunci, cum îşi permite să jignească în asemenea mod pe cei peste 75.000 de teleormăneni care au votat Alianţa?

Acestea fiind spuse, cer domnului prim-ministru Adrian Năstase să-l demită de urgenţă pe acest politician care încalcă grosolan legea şi, de la o vreme încoace, are un comportament din ce în ce mai dictatorial şi, oricum, în dispreţul total al legii. Dacă e să dăm crezare zvonurilor din preajma sa, acest comportament ilegal şi abuziv este premeditat, pentru că individul se vrea imediat afară din funcţie, spre a putea candida la toamnă pentru niţică... imunitate parlamentară! Ce părere au despre această ipoteză domnii Adrian Năstase şi Ion Iliescu?

Domnul Dan Brudaşcu:

"Presa şi democraţia"

Recenta campanie electorală pentru alegerile din 6 iunie a.c. a scos în evidenţă, încă o dată, faptul că o bună parte a presei româneşti manifestă, în continuare, partizanat politic. Amintesc, în acest sens, faptul că atât la nivel judeţean, cât şi în presa centrală acest lucru este tot mai evident. Astfel, atât unele publicaţii, cât şi unele posturi de radio şi televiziune fie au marginalizat constant anumite partide politice, îndeosebi P.R.M., anagajându-se în autentice campanii de linşaj mediatic, fie nu au mai făcut nici un secret din opţiunea lor favorabilă Puterii sau unora dintre partidele înscrise în cursa electorală.

Ceea ce este şi mai frapant este faptul că o parte a acestor publicaţii sau posturi de radio şi TV se consideră independente. În aceste condiţii, se pune întrebarea, firească, în ce constă independenţa pe care acestea o reclamă atât vreme cât, aşa cum s-a întâmplat şi pe parcursul recentei campanii, materialele publicate sau difuzate au avut un caracter de evident angajament politic?

În general, în orice economie de piaţă, producătorii de mărfuri sau servicii sunt obligaţi, prin lege, să aducă la cunoştinţa potenţialilor beneficiari, prin etichete lipite pe ele, caracteristicile acestor produse sau servicii pentru ca toţi cei interesaţi să poată alege în deplină cunoştinţă de cauză. Din acest punct de vedere consider nepotrivit ca pe manşeta unui ziar sau din declaraţiile unor redactori de radio şi TV să rezulte o aşa-zisă independenţă, iar din materialele publicate sau difuzate să reiasă un incontesatabil partizanat politic.

Făcând afirmaţiile de mai sus, vrem să se înţeleagă că nu ne opunem libertăţii totale a presei, dar solicităm, cum e şi firesc, onestitate şi din partea reprezentanţilor acesteia. Credem că ar fi mult mai cinstit ca publicaţiile sau posturile de radio şi TV să nu inducă în eroare pe cititori, ascultători sau telespectatori pretinzând că sunt independente. Mai cinstit ar fi ca pe manşetele publicaţiilor să apară, după caz, precizarea: "Publicaţie pro-guvernametnală" sau "Publicaţie anti-guvernamentală", iar la începutul fiecărei emisiuni de ştiri pe posturile de radio şi TV să se facă aceleaşi precizări. Cititorii, ascultătorii sau telespectatorii ar avea, astfel, posibilitatea de a citi sau urmări, în raport cu propriile opţiuni politice sau din curiozitate, materialele de presă scrisă sau audio-vizuală care îi interesează. Nu mi se pare onest să se afirme că este vorba de o publicaţie sau un post audio-vizual independent(ă) atâta vreme cât numai cei care au orbul găinilor nu se pot convinge de contrariu.

Cred că, într-un stat de drept, nimeni nu poate fi mai presus de lege, iar presa trebuie să admită şi ea acest principiu democratic.

Având în vedere cele întâmplate, ca şi folosirea presei în scopuri politice şi nu de informare, aşa cum se petrece în ţările lumii civilizate, voi propune Parlamentului României un proiect legislativ pentru clarificarea statutului presei scrise şi audio-vizuale din România şi a raportului acesteia cu partidele politice.

Domnul Ioan Timiş:

Domnule presedinte,

Doamnelor si domnilor colegi

In fiecare an, la data de 26 iunie, se sarbatoreste in Romania "Ziua Drapelului National". Cu acest prilej, ma simt deosebit de onorat de a ma adresa domniilor voastre in incercarea de a rememora momentele solemne care au marcat instituirea acestei sarbatori de suflet pentru poporul roman.

La 14/26 iunie 1848, pentru prima data, drapelul national, albastru, galben, rosu, a fost decretat ca simbol national de Guvernul revolutionar provizoriu din Tara Romaneasca. De asemenea, Constitutia din 1991 prevede ca drapelul tricolor este un simbol national alaturi de stema, sigiliu si imn.

Atribut si simbol al patriei, drapelul tricolor a fost onorat permanent, in el fiecare generatie identificandu-si trecutul, prezentul si viitorul neamului. Este acel simbol care le-a dat romanilor taria florii de piatra, taria de a fi ei insisi si intelepciunea de a nu se teme de ploi si furtuni ci de a cauta mereu sa mearga inainte in intampinarea vremurilor bune.

Tricolorul romanesc - rosu, galben si albastru - se constituie astfel intr-un arc peste timp, intr-un curcubeu al unitatii si sufletului romanesc.

Drapelul a fost, este si nu va inceta sa fie simbolul romanismului si al Romaniei. El reprezinta Unitatea, Independenta si Taria romanilor alaturi de istoria, limba si credinta lor. Pentru toate acestea, tricolorului trebuie sa I se acorde onorul permanent si sa fie pastrat cu sfintenie.

Va multumesc pentru atentie.

Domnul Iosif Armaş:

Domnule presedinte,

Stimati colegi

In timpul care-mi este alocat pentru interventia mea politica de astazi vreau sa aduc un omagiu celui care a fost supranumit "Luceafarul poeziei romanesti", poetul nostru national Mihai Eminescu.

Comemoram astazi 115 ani de la trecerea in nefiinta a celui care a marcat, prin frumusetea versurilor sale, generatii intregi de iubitori de frumos.

Mihai Eminescu s-a nascut la Ipotesti, judetul Botosani, la 15 ianuarie 1850, fiind al saptelea din cei 11 copii ai caminarului Gheorghe Eminovici.

Primele incercari de poezie ale lui Mihai Eminescu dateaza din ianuarie 1866, cand a debutat cu poezia "La mormantul lui Aron Pumnul", pe care a semnat-o M. Eminovici. In acelasi an incepe colaborarea la revista "Familia" a lui Iosif Vulcan, care are meritul de a-l fi descoperit pe viitorul mare poet.

Dupa apropierea de societatea literara "Junimea", in care creatiile sale sunt primite cu entuziasm, in 1870 incepe sa colaboreze la revista ieseana "Convorbiri literare". Diversitatea, profunzimea si expresia artistica a liricii eminesciene sunt remarcate de critical Titu Maiorescu, mentorul spiritual al "Junimii", care se va servi de poezia marelui poet pentru a argumenta definirea "directiei noi" aparute in literature romaneasca dupa perioada pasoptista.

Importanta ramane si activitatea sa jurnalistica. Dupa ce in 1876 este redactor-administrativ la "Curierul de Iasi", pasiunea pentru acesta meserie il va face sa-si schimbe statutul in acela de ziarist profesionist. In 1880 devine redactor-sef al al ziarului "Timpul", in paginile caruia a publicat peste 300 de articole referitoare la problemele vietii contemporane.

Prima culegere din opera poetica eminesciana si singurul volum de poezii tiparit in timpul vietii lui M. Eminescu, si care a marcat consacrarea sa definitive ca mare poet, a aparut la 21 decembrie 1883. Volumul "Poesii" a fost tiparit intr-o frumoasa tinuta grafica, cu un portret al poetului si cu o scurta prefata a lui Titu Maiorescu, cel care a ingrijit aceasta prima editie a poeziilor eminesciene.

Grav bolnav, se stinge din viata la 15 iunie 1889, fiind inmormantat la Cimitirul Bellu. La 28 octombrie 1948 devine membru de onoare post-mortem al Academiei Romane.

Stimati colegi, cinstirea marilor personalitati ale culturii si istoriei romanesti este o datorie de onoare pe care noi, autoritatile statului, trebuie sa ne-o asumam ori de cate ori este necesar. Doar in acest mod ne vom putea pastra intacte valorile care ne-au reprezentat cu demnitate si datorita carora natiunea romana a prosperat atat economic cat mai ales spiritual.

Va multumesc pentru atentie.

Domnul Ioan Miclea:

"Există, mai nou, o zonă maghiară a Ungariei în România !"

Funcţionează în Bucureşti o Societate Comercială denumită CREATON SRL, care este o sucursală a unei firme germane producătoare de calorifere.

Scopul şi rostul firmei bucureştene este acela de a căuta comenzi pentru calorifere în România şi a le transmite firmei mamă din Germania, care apoi face livrarea către beneficiari. Firma germană nu face nici o livrare fără acordul sucursalei din Bucureşti, deoarece aceasta din urmă face încasarea şi asigură descărcarea mărfii la beneficiar.

Cu toate acestea, zilele trecute, firma din Germania a făcut o livrare de calorifere la Târgu Mureş, fără acordul sucursalei bucureştene. Nimic deosebit în acest lucru, atâta timp cât firma din capitala noastră este una subordonată. Dar, veţi vedea că lucrurile nu stau aşa de simplu. Ele au conotaţii politice grave, care sunt urmarea unei politici de veşnică cedare a Guvernului României în faţa iredentismului maghiar.

Societatea din Bucureşti, aflând despre această livrare, şi-a contactat şefii din Germania ca să afle ce este cu acest transport, cum se încasează banii şi cine a comandat marfa.

Nemţii au dat un răspuns stupefiant pentru firma românească: comanda a fost făcută de sucursala de la Budapesta a firmei germane, iar atunci când ungurii au fost întrebaţi cum de fac o comandă pentru un beneficiar dintr-o altă tară, au răspuns tranşant: "Târgu Mureşul face parte din partea maghiara a României !"

Ce comentarii mai putem face?

Cazul pe care vi l-am relatat ar pute fi trecut cu vederea dacă nu ar fi fost generat, cum arătam, de o anume politică a Guvernului României.

Am atras atenţia de la acest microfon, în nenumărate rânduri, despre aşa zisa politică a "paşilor mărunţi" pe care o promovează UDMR şi politicienii maghiari pentru cucerirea (mai nou, economică) a Transilvaniei şi maghiarizarea acestei provincii româneşti.

Dacă această politică ar rămâne la nivelul declarativ al partidelor sau organizaţiilor iredentiste, nu ne-am face nici un fel de probleme. Dar, iată, această politică iredentistă a devenit deja un reflex al populaţiei maghiare din Ungaria şi al celei din România.

Comercianţii din Târgu Mureş ( de etnie maghiară), care au comandat marfa la sucursala din Budapesta şi nu la cea din Bucureşti, au conştiinţa faptului că ei ţin de această capitală şi nu de cea românească.

Legaţi acest fenomen, izolat şi insignifiant, de fenomenul declarării independentei Ţinutului Secuiesc, de atât de mult trâmbiţata autonomie pe criterii etnice a judeţelor cu populaţie maghiară, de solicitarea insistentă de segregare a elevilor maghiari în şcoli, de continua hărţuire a populaţiei româneşti din judeţele secuieşti şi veţi avea o explicaţie clară a ceea ce se întâmplă in Transilvania.

In Transilvania circulă o vorbă: "Bucureştenii nu cunosc şi n-au cunoscut niciodată nevoile noastre şi problemele pe care le avem aici, în Ardeal !"

Să fie oare adevărat ? Dacă da, atunci lucrurile sunt foarte grave şi ar trebui să ne dea de gândit până nu este prea târziu. Va mulţumesc.

Domnul Tiberiu Sergius Sbârcea:

Declaraţie politică: "Activitatea de consultanţă agricolă în sprijinul producătorului agricol".

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Specialiştii consultanţi desfăşoară o permanentă campanie de informare privind integrarea în Uniunea Europeană, mai ales acum când, de curând, s-a încheiat de negociat Capitolul 7 - Agricultură - cerinţe şi facilităţi; codul de bune practici agricole, noutăţi în legislaţia din agricultură; subvenţiile; rolul şi importanţa respectării tehnologiilor din culturile agricole şi creşterea animalelor.

Obiectivul principal care este urmărit de consultanţa agricolă este îmbunătăţirea cunoştinţelor şi aptitudinilor producătorilor agricoli privaţi, pentru a-i face capabili să ia decizii eficiente într-un context de concurenţă economică.

Producătorii agricoli au nevoie de cunoştinţe şi deprinderi corespunzătoare etapei actuale, pentru trecerea de la ferma de subzistenţă la o structură cu exploataţii agricole performante şi profitabile, din care cauză trebuie să beneficieze în continuare de serviciile de extensie şi consultanţă.

Consultanţa agricolă are menirea de a realiza transferul cunoştinţelor şi al rezultatelor din cercetarea ştiinţifică din agricultură în contextul integrării în Uniunea Europeană, obiectiv axat pe necesităţile stringente de limitare a efectelor schimbării climatice, conservare a biodiversităţii şi utilizarea durabilă a celorlalte resurse naturale, precum:

• realizarea de sisteme de cultură a plantelor de câmp cu imput-uri tehnologie reduse;
• elaborarea de sisteme pedoameliorative şi hidroameliorative;
• perfecţionarea sistemului de monitorizare a calităţii solului;
• dezvoltarea biotehnologiilor şi perfecţionarea sistemului de producere de seminţe din categorii biologice superioare noilor creaţii solicitate pe piaţă;
• elaborarea de tehnologii agricole ecologice;
• introducerea în cultură a noi sortimente horticole şi elaborarea de tehnologii moderne, performante, în funcţie de structura de proprietate şi de cerinţele diversificate ale pieţei;
• îmbunătăţirea şi valorificarea superioară a fondului genetic la animale, acvacultură;
• eficientizarea conversiei furajelor;
• elaborarea de tehnologii eficiente de depistare, prevenire şi combatere a bolilor şi dăunătorilor;
• valorificarea complexă a resurselor agricole;
• formarea structurilor agrare de producţie, organizare. management şi marketing viabil şi eficient;
• realizarea de tehnologii şi sisteme de echipamente tehnice destinate mecanizării lucrărilor din agricultură şi industria alimentară;
• evaluarea, monitorizarea şi managementul ecosistemelor forestiere.

Obiectivele propuse sunt destinate să promoveze sistemele de agricultură modernă, raţională, precum şi sistemele de agricultură ecologică, care cunosc o extindere europeană şi mondială din ce în ce mai pronunţată.

Activitatea consultanţei agricole se desfăşoară după un program cu acţiuni şi activităţi concrete în sprijinul producătorilor agricoli, ca de exemplu:

• loturi demonstrative la diferite culturi;
• târguri şi expoziţii agrozootehnice;
• asistenţă tehnică de specialitate;
• seminarii, simpozioane, mese rotunde, schimburi de experienţă;
• vizite de documentare la staţiuni de cercetare, ferme pilot, unităţi de prelucrare şi valorificare a produselor agricole;
• cursuri de calificare în diferite meserii.

Producătorul agricol trebuie să cunoască şi să aplice tehnologiile moderne de cultură a plantelor, de creştere a animalelor, să producă de calitate, să prelucreze şi să valorifice eficient produsele, acest lucru fiind posibil numai cu acumularea de cunoştinţe minime. Vă mulţumesc.

Domnul Virgil Popescu:

"Democraţia în Uniunea Europeană şi democrato-liberalii de Dâmboviţa"

Fiecare din cele 25 de state membre ale UE posedă instituţii democratice viabile, validate de către cetăţeni şi acceptate ca surse legitime de putere şi autoritare.

UE în dorinţa de a da o legitimitate democratică sistemului de suveranitate comună, de a asigura reprezentarea cetăţenească în deciziile care influenţează viaţa cotidiană, a instituţionalizat Parlamentul European la a cărui alegere se procedează în aceste zile.

În spiritul aceluiaşi demers democratic este abordat şi proiectul Constituţiei Europene, pentru care comunităţile economice, sindicale, organizaţiile societăţii civile îşi exprimă consideraţiile pentru a răspunde mai bine nevoilor comunităţii de 450 milioane de cetăţeni şi ţărilor acestora, dorinţelor de liberă circulaţie, comerţ şi comunicare liberă.

Tot acest proces denotă preocuparea tuturor cetăţenilor de a participa, contribui şi a se implica în transformările europene conştienţi că este în folosul comun. Spiritul de participare al cetăţenilor europeni la alegerea Parlamentului European este dominat de cinste, de corectitudine, responsabilitate, seriozitate şi conştiinţă civică.

Recentul tur al alegerilor pentru autorităţile publice locale desfăşurat la noi în ţară dovedeşte, prin comparaţie, că participarea partidelor din alianţa D.A. la campania electorală este departe de spiritul democratic existent în UE, dar este departe şi de comportamentul normal recunoscut în mod obişnuit.

P.N.L. şi P.D. au clamat aprioric campaniei, o presupusă dar sigură fraudă electorală pregătită în defavoarea lor de către partidul majoritar; în urma publicării rezultatelor, " politica" acestor două partide s-a schimbat subit acolo unde au fost în avantaj şi a continuat în mod penibil în circumscripţiile unde nu au câştigat.

Entuziasmul nefondat, precipitat şi timpuriu trâmbiţat le-a făcut să declare că luptă pentru eliminarea din cursa electorală a partidului majoritar, care, de altfel, a obţinut şi cele mai multe mandate de primari în ţară; la atâta se reduc principiile şi platformele electorale ale PNL-PD; asta este tot ce pot promite electoratului.

PNL-PD au adoptat o atitudine de negare a tuturor realizărilor PSD în perioada 2001 - 2004, deşi acestea sunt evidente fie şi numai prin notorietatea lor, uitând că electoratul a exclus cele două partide de la guvernare în anul 2000 tocmai pentru incapacitatea de care au dat dovadă în gestionarea celor mai simple probleme ale ţării şi pentru lipsa măsurilor împotriva corupţiei generalizate.

PNL-PD doresc să se impună şi să se ridice la nivelul european de exprimare a opiniilor politice, cu mesaje electorale precum ardeiul şi râsul grobian, care le caracterizează într-adevăr pentru nivelul de civilizaţie şi cultură pe care îl proiectează pentru cetăţeni.

Electoratul trebuie să facă deosebirea între PSD şi PNL-PD, între pragmatism şi amatorism, între seriozitate şi impostură, între concepţiile moderne şi vidul de strategii, între acţiunea hotărâtă şi promisiuni iresponsabile, între realizări concrete pentru ţară şi nimicul guvernării PNL-PD.

Avem încredere în judecata finală a electoratului.

Domnul Mircea Costache:

"Telenovela disperării pesediste"

Disperare, numele tău e PSD ! Din alegerile din 6 iunie a.c. puterea abuzivă şi totalitară a ieşit şifonată rău. Şandramaua baroniadei din administraţia locală pârâie din toate încheieturile. Din nefericire, în multe situaţii, în fruntea bucatelor se înghesuie campionii dezastrului altor guvernări. Se pare că românii au parte de schimbare numai prin înlocuirea unor borfaşi cu alţii, mai mari sau mai mici. Singura alternanţă la cârma treburilor publice în cei 15 ani de pseudo-democraţie, de acumulare sălbatică de averi prin distrugerea economiei, prin masacrarea patrimoniului public şi prin dijmuirea discreţionară a fondurilor publice este schimbarea cremei hoţilor unei guvernări cu spuma înveninată a altor guvernări. Sarabanda rulării haitelor de jefuitori reprezintă, azi, cea mai sinistră prin care trece Ţara. Au pierdut pesediştii şi au câştigat penele-pediştii. La Buzău, după un mandat îmbelşugat în care preşedintele PSD-ului şi clientela proprie au acumulat averi imense: păduri, podgorii, livezi, terenuri agricole, conace boiereşti, vile, limuzine şi conturi grase, au pierdut puterea şi în Consiliul municipal (cu 9 consilieri din 23) şi în Consiliul judeţean (cu 16 mandate din 33).

Actualul prefect, care reprezintă Statul, una şi aceeaşi persoană cu actualul preşedinte al PSD, care reprezintă Partidul, şeful suprem al administraţiei judeţene, care împarte după bunul plac "dreptatea", chilipirurile, subordonându-şi tot ce mişcă în judeţ, inclusiv presa, a intrat în mare panică. Având nevoie de un singur vot în plus pe lângă cele 16 mandate de consilieri obţinute, ştie toată lumea cum, pentru a constitui majoritatea necesară menţinerii postului de preşedinte al Consiliului Judeţean în grădina cu trandafiri exfoliaţi de corupţie, prefectul şi camarila sa aplică scenarii cinematografice aiuritoare pentru cei cu mai puţină imaginaţie la furat. Astfel, în seara zilei de joi, 10 iunie, la orele 20⁰⁰, Tudorache Cristian, în vârstă de 32 de ani, inspector fiscal în Râmnicu-Sărat, consilier judeţean PD după recentele alegeri, a fost chemat de unchiul sau, Tudorache Fănel, şeful finanţelor publice din Râmnicu-Sărat, să facă împreună o vizită Prefectului de Buzău. La ora 21³⁰, au fost întâmpinaţi la intrarea în Municipiul Buzău de către Dan Morişcă, Secretarul Direcţiei Finanţelor Publice Buzău. Cei doi râmniceni au fost luaţi în maşina lui Dan Morişcă, pilotată de soţia acestuia, şi au fost duşi la unul din conacele latifundiarului-prefect în localitatea Verneşti. Aici i-a primit Prefectul Ion Vasile, în livingul impozantei vile şi i-a promis tânărului Tudorache Cristian să voteze alături de PSD la constituirea Consiliului Judeţean, în schimbul funcţiei de vicepreşedinte, funcţia de preşedinte urmând să rămână în continuare tot PSD-ului.

A doua zi, Tudorache Cristian a informat opoziţia buzoiană, iar scenariul pesedist eşuând la prima încercare de constituire a Consiliului Judeţean de vineri, 11 iunie 2004, ora 14⁰⁰, amânându-se până luni, 14 iunie, ora 14⁰⁰. Întrucât grupul consilierilor PSD nu s-a prezentat nici de această dată, şedinţa a fost reprogramată pentru joi, 17 iunie 2004, ora 14⁰⁰. Dacă nici până atunci scenariştii panicaţi nu vor găsi măcar un trădător în rândurile opoziţiei buzoiene, partidul-stat va pierde puterea în Consiliul judeţean. În Consiliul municipal e deja pierdută. Rămâne să vedem cum se va mai derula telenovela pesedistă a cramponării de putere, adică de sacul cu bani publici, de licitaţii, concesionări, programe de finanţare externă, etc.

Până atunci, cetăţenii aşteaptă să vadă câtă ingeniozitate regizorală mai emană capetele marilor bogătaşi care se agaţă ca înecaţii de orice pai.

Colacul de salvare este, deocamdată, dezumflat. Vor găsi altul sau se vor opinti până la ultima suflare să se salveze de la dezastru? Caricaturizarea democraţiei şi schimonosirea managementului politic ne scufundă necontenit în mizerie. Oricum, sărman popor, încurcate sunt meandrele politicii la români!

Domnul Marian Motoc:

Alianţa D.A. P.N.L.-P.D. îşi arată abia acum adevărata faţă. Practicând o strategie electorală bazată pe muşchi şi bâte, Alianţa crede că rezolvă problemele sectorului 6. De trei zile, cetăţenii sectorului sunt terorizaţi cu ameninţări şi intimidări, lucrurile fiind împinse până la agresiunea fizică.

Astfel, agenţii comerciali din pieţele sectorului 6 au primit "vizita" unor posesori de muşchi care i-au ameninţat că, dacă mai votează în turul doi cu Dan Darabonţ, spaţiile pe care le deţin vor fi devastate, iar ei şi familiile lor vor ajunge în stradă.

De asemenea, afişele electorale pe care unii dintre comercianţi, simpatizanţi ai primarului Darabonţ, le aveau expuse în vitrine, au fost smulse, rupte şi înlocuite fără acordul acestora cu materiale electorale reprezentându-l pe candidatul Alianţei D.A.

Persistenţa cu care Alianţa P.N.L.-P.D. a înţeles să transforme lupta politică în circ electoral, antrenând chiar şi o instituţie a statului, precum ce a Biroului Electoral Central, în scandaluri de mahala, este cel puţin deplorabilă. Reprezentanţii P.N.L. şi P.D. au înţeles să îşi desfăşoare activitatea la BEC făcând zilnic contestaţii în bătaie de joc, fără argumente, fără temei legal şi alimentând o permanentă stare de haos în şedinţele Biroului Electoral Central.

Dezinteresul şi batjocura pe care le-au arătat liberalii şi democraţii faţă de şedinţele BEC au demonstrat încă o dată că P.N.L. & Asociaţii confundă scena politică cu tejgheua.

Cel care a dat tonul scandalurilor în BEC a fost reprezentantul P.D., Corneliu Turianu, care a alternat injuriile la adresa magistraţilor din BEC cu glumiţe ieftine. Mai mult, P.D., împreună cu aliaţii din P.N.L., a depus zeci de contestaţii prin care se solicita constatarea fraudei electorale şi anularea alegerilor în mai multe localităţi.

Plângerile depuse erau, în realitate, simple "jalbe" ale preşedinţilor de organizaţii P.D., fără probe de susţinere, fără procese verbale ale birourilor de circumscripţie şi fără dovezi care să ateste aşa-zisele fraude.

Pseudo-probele cu care îşi întăreau acuzaţiile erau copii xerox după declaraţii olografe, fără autentificare şi fără menţiunea că aceia care le-au semnalat răspund pentru afirmaţiile făcute.

În consecinţă, BEC a respins cu majoritate de voturi toate aceste contestaţii şi a dispus trimiterea la Parchet, pentru verificări, a declaraţiilor aşa-zişilor martori oculari, care riscă să răspundă penal pentru mărturii mincinoase.

Nu putem decât să ne exprimăm consternarea faţă de lipsa de profesionalism şi modul tendenţios în care reprezentanţii Alianţei "Demagogie şi Amatorism" au susţinut aceste contestaţii. Înţeleg, însă, disperarea liberalilor şi democraţilor, care încearcă să ascundă, cu orice preţ, realitatea înfrângerii la alegerile locale.

Dacă ne amintim bine, P.N.L. şi P.D. protestează mai la orice, indiferent de conjunctură şi de interesul care este urmărit. Chiar şi atunci când era vorba de interese naţional precum votarea Constituţiei, P.N.L.-P.D. a protestat.

Ce să mai spunem în cazul de faţă, când aceştia s-au clasat net inferior faţă de P.S.D. în alegerile locale. Este evident faptul că o să protesteze şi o să promoveze o campanie plină de mizerie, aşa cum este, de altfel şi stilul acestor aşa-numite alianţe ale adevărului.

Domnul Ion Bozgă:

"România a închis Capitolul 7 - Agricultura"

România este una din puţinele ţări care a reuşit să închidă negocierile privind Capitolul Agricultura. cele mai grele negocieri au cuprins sectorul sanitar veterinar şi fitosanitar împreună cu aspectele financiare.

În ultima perioadă, reprezentanţii Comisiei Europene au avut întâlniri la Bruxelles, cu reprezentanţii statelor membre, unde au fost prezentate realizările României din cursul ultimelor luni, fapt ce a determinat alocarea sumei de 4,7 miliarde euro, în primii trei ani după momentul integrării. Menţionez că, pentru majoritatea sectoarelor, perioadele de tranziţie negociate sunt până la sfârşitul anului 2009.

Referitor la cota de procesare negociată pe zahăr, România este prima din cele 12 ţări candidate, care a obţinut 329.000 de tone, alături de cota de producţie de 109.000 tone, ajungând astfel la un total de aproximativ 440.000 de tone.

O altă cotă importantă obţinută în urma negocierilor este cea de izoglucoză, respectiv 9.900 tone.

Referitor la sectorul laptelui, unde aspectele se află pe două direcţii, aceea a calităţii şi a cantităţii, cota este de 3,3 milioane litri. De asemenea, suprafaţa de plăţi directe obţinută în negocieri este de aproximativ 7 milioane de hectare. Această suprafaţă va putea fi cultivată din anul 2007 cu toate culturile agricole.

Pentru aceste realizări, felicit pe ministrul agriculturii, silviculturii şi dezvoltării rurale, domnul Ilie Sârbu, pe ministrul secretar de stat, domnul Valeriu Steriu, pe secretarul de stat Liviu Harbuz.

Felicit Guvernul României pentru succesul obţinut.

Domnul Codrin Ştefănescu:

Declaraţie politică

Negocieri, protocoale, alianţe, promisiuni şi trocuri... toate purtate de către opoziţie în atingerea aceluiaşi scop: obţinerea puterii. Fără a mai ţine seama de opinia electoratului sau de ideologiile diriguitoare ale formaţiunilor politice, opoziţia recurge la meschinării de tot soiul pentru a câştiga voturile alegătorilor.

Alianţe făcute contrar oricăror legi politice, născute doar din sentimente de ură faţă de PSD sau negocieri care merg până la ameninţări cu excluderea din partid, sunt comportamente care nu mai au nimic de a face cu politica. Este doar "incest politic" ori manifestarea devizei lor din această campanie, "a te face frate cu dracul până treci puntea".

Tot acest comportament arbitrar al opoziţiei, otrăvitor pentru politica românească, ne întăreşte însă convingerea că un eventual câştig al acesteia în alegeri ar însemna regres şi anulare a tot ceea ce s-a făcut bun în această ţară. Cu alte cuvinte, am lua-o, din nou, de la capăt.

PSD îşi consfinţeşte însă atitudinea constantă a unui partid serios, care preferă deciziile responsabile în locul ipocriziei ca manieră de abordare politică. Vom continua să promovăm femeile şi generaţia tânără în structurile administrative, demonstrând că suntem un partid al maselor şi al oamenilor obişnuiţi.

Şi este bine ca opoziţia să ştie că pentru PSD există o singură alternativă: PSD.

Domnul Petre Posea:

"Unele genuri muzicale, între decenţă şi vulgaritate!"

Una dintre pierderile irecuperabile suferite după 1989, despre care am mai scris şi cu alte prilejuri, este simţul moral şi estetic în modul în care se exprimă interpreţii de muzică uşoară, pop, dance şi nu în ultimul rând maneliştii.

Nu toţi, ci mai ales tinerii, fiindcă cei mai recunoscuţi ca reale talente dinainte de păgubitoarea tranziţie au în sânge bunul simţ şi respectul pentru ei înşişi şi pentru publicul căruia i se adresează. Din nevoia sufletească de muzică, fiecare dintre noi deschide televizorul pentru a urmări vreo emisiune. De cele mai multe ori la întâmplare, fără program sau altă informaţie prealabilă.

Când ai "fericirea" să nimereşti un program de muzică uşoară, cu muzică interpretată de tinerele noastre talente care au "explodat" în ultimul deceniu în muzică în DVD-uri sau videoclipuri, susţinute de diverse case de înregistrări, nu mică ţi-e surpriza să vezi nu de puţine ori că ceea ce impresionează este nu muzica, melodia, ci mişcarea, freamătul, chiar zbuciumul fizic al interpretului, mutând brusc accentul de la ceea ce te interesează.

Şi n-ar fi nimic dacă mişcarea aceasta ar fi elegantă, plăcută, dar din păcate este dominată de cel mai prost gust, vulgară, uneori exhibiţionistă, astfel încât nedumerirea vine când te întrebi care a fost muzica lor; să ne încânte sufletul dacă au cu ce sau să-şi facă exerciţiile de dat într-un anumit fel, în colectiv sau de unul singur.

Nici ţinuta fizică, vestimentară nu face excepţie de la vulgaritatea şi extremismul prostului gust. Dacă tinerii, băieţii, excelează în îmbrăcăminte cât mai deşucheată sau "schocking" în termenii lor "hiperengleziţi", tinerele se întrec în decolteuri şi mini-uri, care până la un punct nu ar deranja, dar care, când depăşesc măsura, sunt supărătoare, sau reluând remarca de mai sus, mută accentul, iar cea care pierde este muzica.

Ştim cu toţii că în numele drepturilor omului fiecare poate să se exprime cum vrea fizic, vestimentar, verbal, dar la noi libertatea de expresie adeseori a fost greşit înţeleasă, transformându-se în "libertinaj" în cele mai diferite sensuri, exhibiţionism şi sexism, indecenţă şi vulgaritate vestimentară şi verbală.

Coordonatorii şi cei care supervizează spectacolele sau înregistrările, nu mai au în vedere şi criteriul estetic şi moral, ca şi cum acesta n-ar mai conta în vieţile oamenilor. Un dezmăţ general, fără nici o cauză, este considerat binevenit pentru creşterea "raitingului" sau succesul la public.

Nenorocirea este că dacă ne căutăm succesul prin intermediul vulgarităţii şi al lipsei de respect de sine, de altul, de limbă, de ţinută nu putem avea nici o pretenţie asupra publicului, acesta fiind pe măsura ofertei.

Benefic ar fi ca, până nu este prea târziu, să fie limitate aceste tendinţe inestetice, nemorale, să orientăm cu tact şi delicateţe publicul, mai ales cel tânăr spre frumos, decenţă şi bun simţ.

Haideţi să urmărim, în contrast cu ce am evidenţiat până acum, emisiunile de muzică populară. Câtă măsură, câtă nobleţe exprimă interpreţii lor, ceea ce poate constitui oricând un model demn de preluat şi de tinerii din muzica uşoară, model de modul cum trebuie să se prezinte pe scenă, să se îmbrace, inclusiv să-şi aleagă cuvintele pentru a exprima cele mai alese gânduri şi sentimente ale omului.

Muzica populară, mult preţuită de toţi iubitorii de muzică autentică, este în fapt expresia caracterului şi sufletului poporului român. Ea îl defineşte în esenţa lui morală şi estetică cea mai profundă. Şi tot ea reuşeşte să cucerească fără echivoc spectatorii şi ascultătorii români şi de pretutindeni. Ea aduce publicului nu numai armoniile fără egal ce au constituit motive şi în muzica cultă, dar şi frumuseţea seducătoare a vestimentaţiei, a ţinutei şi gestului calm, elegant, nobil.

Plecând de la aceste lecţii de înaltă clasă date de interpreţii de muzică populară, reali promotori ai frumosului şi decenţei, ne dorim ca şi tinerii din celelalte genuri ale muzicii practicate de ei să ne ofere spectacole şi videoclipuri în care să ne regăsim în esenţa noastră de popor frumos, sănătos şi bine alcătuit din punct de vedere estetic, fizic şi moral.

În acest fel am modela o altă generaţie, post-tranziţie, mai apropiată de caracterul şi modul de a fi al poporului nostru, înzestrat cu hazul de a cânta, dar şi cu bun simţ şi nobleţe.

Domnul Valer Dorneanu:

Cu aceasta, declar închisă prima parte a şedinţei de astăzi.

Vom începe, în trei minute, şedinţa în plen. Vă rog să vă chemaţi colegii în sală şi rog şi secretarii de şedinţă să poftească!