Parliamentary debates

Lucrările au fost conduse, în prima parte, de domnul Corneliu Ciontu, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor, şi, în a doua parte, de domnul Valer Dorneanu, preşedintele Camerei Deputaţilor, asistaţi de domnii Tudor Mohora şi Nicolae Leonăchescu, secretari.

Domnul Corneliu Ciontu:

Începem şedinţa noastră de declaraţii politice. Pentru început, îi dau cuvântul domnului Nicolae Leonăchescu.

Domnul Nicolae Leonăchescu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Onorat auditoriu,

În ziua de 24 octombrie 2004, în compania remarcabilului om politic Mircea Druc, am străbătut o serie de localităţi botoşănene printre care: Podriga, Mihail Kogălniceanu, Săveni, Drăguşeni, Nichiteni, Coţuşca, Rădăuţi - Prut, Rediu, Horodiştea, Păltiniş, Darabani, Hudeşti, Mlencăuţi, Smârdan, Dragalina, Dumbrăviţa, Trestiana, Dorohoi, Dealu Mare, Văculeşti, Brăeşti, Cerviceşti etc.

Oameni şi locuri, etnonime şi toponime, istorie şi realităţi, cultură şi civilizaţie, tristeţe şi speranţe etc. toate ne-au incitat spiritele şi ne-au îndemnat la efort de ideaţie.

Dealurile cu sulf de la Păltiniş, nisipul fin de la balastiera din Hudeşti, frumosul iaz de la Dragalina etc. sunt tot atâtea ţinte pentru viitoare investiţii care să trezească la viaţă forţele creatoare ale judeţului Botoşani. Trei elemente am reţinut pentru comentariul nostru de astăzi pe care ne permitem să le facem publice:

1) În cartea "Oameni politici şi de stat din judeţul Neamţ (1864 - 2003)" scrisă de talentatul cercetător Constantin Prangati din Piatra - Neamţ, printre cele 398 personalităţi menţionate se află şi oameni care s-au născut pe meleaguri botoşănene şi anume: Alexandru Cantacuzino - Paşcanu, Constantin Prâsnea şi Theodor Ivaşcu din Botoşani; Mihail I. Adamescu din Godineşti; Vasile Oroşanu din Burleşti comuna Unţeni; muncitorul Florin Lupu din Izvoare comuna Suharău şi primarul Serafim Lungu din comuna George Enescu.

Aceşti oameni au plecat din judeţul Botoşani şi prin mecanismul vieţii s-au realizat exemplar într-un judeţ vecin intrând în rândul performerilor reţinuţi de dicţionare. Este timpul ca acest exod de valori să fie redus la proporţii naturale prin asigurarea condiţiilor de exprimare pe care administraţia este obligată să le asigure.

2) O serie de localităţi au topice noi: Dragalina, George Enescu, Mihai Kogălniceanu, Smârdan, Nicolae Bălcescu, Mihai Eminescu etc.

Sunt nume care fac cinste panteonului de personalităţi al României sau reamintesc un eveniment crucial din istoria recentă a noastră.

Pe termen lung, metoda se dovedeşte neproductivă. Să admitem că, în mod tenace, metoda se va aplica timp îndelungat. Peste sute de ani, peisajul topicelor va fi descurajant: Popescu 1, Popescu 2, Popescu 3, Ionescu 1, Ionescu 2 etc.

Se vor şterge din peisaj topicele vechi al căror mesaj istoric se va pierde. Dintr-o lume diversă, de mare frumuseţe, cu o eflorescenţă de topice care descrie istoria locurilor vom obţine o lume monotonă fără atractivitate, de entropie zero!

În Văculeşti s-a născut Emil Bobu; să-i zicem, de acum, Bobuleşti?

În Talpa, comuna Lozna, s-a născut domnul Octav Cozmâncă; să-i schimbăm numele în Cozmâncăuţi?! Probabil că, supuse la vot în anumite condiţii, asemenea propuneri ar fi şi adoptate! Experimentul cu schimbarea numelui oraşului Braşov în oraşul Stalin a arătat că putem fi şi ridicoli!

Franţa a practicat metoda, înlocuind vechile topice cu nume de sfinţi, călugări şi călugăriţe într-o acerbă campanie de creştinare a peisajului construit. Astăzi, Franţa regretă că a pierdut mesajele arhaice ale topicelor pe care le-a şters din cărţi şi din hărţi!

Tot respectul pentru marile şi numeroasele personalităţi de dimensiuni demiurgice pe care judeţul Botoşani le-a dat aşa cum şi pe alte meleaguri "nasc oameni"!

Acest respect îl putem exprima în forme adecvate: case memoriale, fundaţii, case de cultură, simpozioane, festivaluri, studii etc. cu proiecţia în eternitate şi în universal!

3) În judeţul Botoşani, pericolul de deşertificare este evident. Terenuri nelucrate, straturi fertile spălate de ape, ravene, răni ale pământului etc., toate acestea prevestesc lumea unor mari probleme dacă nu se intervine energic.

Pădurile din judeţul Botoşani s-au împuţinat şi de aici suita de fenomene negative constatate pe teren. Fără păduri n-avem nici o şansă!

Cine le-a distrus?! De ce gestionarea lor este scăpată de sub control?!

Îmi amintesc de un vechi cântec bătrânesc din zonă legat de numele unei vechi familii sucevene, Guranda:

"În pădurea lui Guranda
Stă Coroi cu toată banda!"

Un personaj, Coroi, aflat la limita dintre lege şi fărădelege, a "haiducit" în zonă înaintea celui de-al doilea război mondial când haiducia ca formă de redistribuire a averilor devenise anacronică.

Banda lui Coroi n-a distrus pădurea care-l proteja de abuzurile administraţiei locale nedrepte, din cauza căreia luase calea codrului.

"Codru-i frate cu românul" spune o veche zicală românească. De ce ne ucidem "fratele" - codrul - care ne protejează vieţile, nouă şi celor care vin?!

Care bandă şi-a propus să distrugă pădurea judeţului Botoşani?

Este timpul atitudinilor ferme în protecţia mediului şi candidaţii Partidului România Mare îşi propun să slujească acest ideal!

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulţumesc.

Îl invit la microfon pe domnul deputat Becsek-Garda Dezideriu.

Domnul Becsek-Garda Dezideriu Coloman:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Autonomia ţinutului secuiesc, ca parte integrantă a istoriei poporului maghiar din depresiunile Carpaţilor Orientali a influenţat gândirea politică şi mentalitatea secuimii, atât în evul mediu, cât şi în primele secole ale epocii moderne.

Primele menţiuni în documentele istorice care se referă la libertăţile comunităţii secuieşti le avem din sec. al XII-lea. Izvoarele istorice ne dovedesc clar că în aceste teritorii s-au creat zone sau aşa-zise "graniţe militare" cu o populaţie organizată în regimente de graniţă, eliberată de obligaţii feudale şi fiscale, supusă, în schimb, unor obligaţii militare permanente.

În conscripţiile militare efectuate din iniţiativa principilor transilvani sunt descrise elementele autonomiei secuieşti până la sfârşitul sec. al XVII-lea.

Un alt gen de izvoare îl reprezintă statutele obştilor săteşti şi scaunale, care prezintă autoguvernarea comunităţilor secuieşti până la mijlocul sec. al XIX-lea.

În sec. al XX-lea, în anul 1919, s-a formulat pentru prima dată ideea autonomiei ţinutului secuiesc, la Odorheiul Secuiesc. Regiunea autonomă maghiară înfiinţată în anul 1952 reprezenta, de fapt, o semiautonomie, pentru că interesele populaţiei maghiare nu erau reprezentate de conducerea acestei regiuni.

De ce iniţiază câţiva deputaţi din UDMR legi, cum ar fi: autonomia ţinutului secuiesc sau statutul autonomiei personale a comunităţii maghiare din România? Pentru că principalele funcţii din direcţiile judeţene din judeţele Covasna, Harghita şi Mureş nu sunt ocupate de reprezentanţii populaţiei maghiare şi nu se ia în seamnă criterul profesionalismului. De multe ori, situaţia adjuncţilor este similară. Astfel, la direcţia de cadastru din judeţul Harghita, de patru ani, ne zbatem ca doamna Marton Edit, un specialist deosebit, să fie numită în funcţia de director adjunct. La arhivele statului nu se angajează specialişti din rândul comunităţii maghiare. Comunitatea maghiară din aceste judeţe doreşte să se ia în considerare competenţa şi nu criteriul etnic.

Autonomia ţinutului secuiesc nu e susţinută numai de parlamentarii UDMR-ului, ci şi de unii politicieni care apar pe listele altor partide, mă refer la domnul Kis Cálman, care se află pe listele de deputaţi ai PRM-ului din judeţul Mureş. Oare preşedintele Partidului România Mare, domnul Vadim Tudor, şi-o fi schimbat chiar atât de radical punctul de vedere?

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulţumesc.

Mai aşteptăm.

Îi dau cuvântul domnului Mircea Ifrim. După cum vedeţi, şomam.

Domnul Mircea Ifrim:

Îmi cer scuze, dar mi s-a întâmplat ceva şi am întârziat.

Domnul Corneliu Ciontu:

Nici o problemă, până la 9,20, aşteptăm.

Domnul Mircea Ifrim:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Declaraţia mea are ca obiect unele nereguli, cu încălcarea Legii finanţelor, care au dus la situaţia de gravă criză din sistemul sanitar.

România a adoptat în anul 1997 Legea asigurărilor sociale de sănătate, care a constituit baza reformei sanitare, prin transformarea sistemului de sănătate finanţat şi controlat de către stat într-un sistem de asigurări de sănătate adaptat nevoilor pacienţilor, prin eficientizarea alocării resurselor financiare. Deşi legea a devenit operaţională în totalitate din anul 1999, în practică, sistemul a funcţionat ca un hibrid, mai ales după numeroasele modificări adoptate prin ordonanţe de urgenţă.

Astfel, cu toate că legea iniţială stipulează autonomia Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate, la ora actuală, Guvernul are mare libertate în ceea ce priveşte atât colectarea fondurilor cât şi alocarea bugetelor, lucruri care au permis deturnarea Fondului de Asigurări de Sănătate spre alte domenii, cu repercusiuni negative asupra sănătăţii populaţiei.

Cele afirmate mai sus reies cu claritate din raportul privind controlul efectuat de Curtea de Conturi a României asupra modului de fundamentare şi realizare a veniturilor şi cheltuielilor înscrise în bugetul de venituri şi cheltuieli întocmit de Casa Naţională în anul 2003 şi 2004. În urma controlului, s-a constat că bugetul de venituri şi cheltuieli întocmit de Casa Naţională de Asigurări nu a fost construit în mod real, deoarece nu s-a ţinut seama de faptul că Fondul Naţional Unic de Asigurări este un fond special. Principala caracteristică a acestui fond special constă în utilizarea lui exclusiv pentru destinaţia pentru care a fost colectat, respectiv, asigurarea stării de sănătate a României, fapt stipulat şi în Constituţie, privind aceste fonduri.

Aceste sume, având ca destinaţie specială sănătatea, au fost folosite pentru a acoperi alte deficite bugetare, lucru menţionat şi în cap. III - "îmbunătăţirea alocării resurselor în sectorul de sănătate" al Raportului Băncii Mondiale, unde se arată că: "Guvernul, în etapa de aprobare a bugetului, defineşte limitele de cheltuieli totale pentru Fondul Naţional al Asigurărilor de Sănătate. Acest lucru are ca scop prevenirea sistemului de sănătate de la cheltuirea întregului venit rezultat din contribuţiile la asigurările de sănătate, astfel încât surplusurile care rezultă să fie folosite pentru a stabili deficitele necesare pentru alte bugete de asigurări naţionale, şi anume, pentru Fondul de Pensii". Apare clar faptul că banii colectaţi pentru sănătate au fost deturnaţi pentru a acoperi găurile negre din economie, încălcându-se flagrant prevederile art. 139 alin. 3 din Constituţia României, republicată. De asemenea, excedentul rezultat la sfârşitul anului ar fi trebuit reportat în anul următor numai cu aceeaşi destinaţie, dar a fost folosit şi în alte scopuri.

O altă problemă gravă semnalată în raportul Curţii de Conturi a României este aceea a respingerii în mod sistematic, de către Ministerul Finanţelor Publice, a propunerilor privind bugetul de venituri şi cheltuieli înaintate de către Casa Naţională şi aprobarea, prin încălcarea prevederii Legii finanţelor publice, a unor bugete dezechilibrate, care prezintă mari deficite. Deficitul s-a datorat neincluderii la capitolul "venituri totale" a soldului disponibilităţilor din anii precedenţi, respectiv: 15.267 de miliarde lei la sfârşitul anului 2002 şi 7.071 de miliarde lei la finalul anului 2003. Cu aceste disponibilităţi, Casa Naţională de Asigurări de Sănătate ar fi putut să lichideze arieratele unităţilor sanitare, care, la sfârşitul anului 2003, înregistrau 6.086,9 miliarde, iar în prezent înregistrează 5.700 de miliarde.

Deşi s-a demonstrat cu claritate că banii pentru sănătate există, dar sunt blocaţi prin diverse inginerii financiare de către Ministerul Finanţelor Publice, s-a propus acoperirea deficitului prin subvenţii de la bugetul de stat.

Tot ca o consecinţă a neincluderii în bugetul Casei pe anul 2004 a disponibilităţilor financiare, s-a emis Ordonanţa nr. 32/2004 privind repartizarea sumelor reţinute în proporţie de 10% în bugetul Fondului Naţional Unic de Asigurări Sociale de Sănătate, prin încălcarea deliberată a prevederilor art. 21 alin. 4 din Legea finanţelor publice. Conform legii, eliberarea cotei de 10% se face numai în semestrul al doilea şi numai după ce se analizează contul de execuţie pe primul trimestru. Or, contul de execuţie nu poate fi examinat întrucât Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, care a preluat colectarea Fondului Naţional Unic de Asigurări Sociale de Sănătate la 1 ianuarie 2004, nu a raportat Casei Naţionale de Asigurări valoarea totală a sumelor colectate.

În aceste condiţii, rezultă cu claritate încălcarea legilor statului, încălcarea Legii finanţelor şi nerespectarea acestora de către Ministerul Finanţelor, în fapt, de către Guvern, care, în felul acesta, face şi realizează un atentat la sănătatea naţiunii române. Situaţia prezentă este deosebit de gravă, prin indicatorii de sănătate care există şi care ne situează pe ultimul loc în Europa ca stare de sănătate a populaţiei.

Îmi permit, cu tot respectul, să atrag atenţia şi să rog Guvernul şi primul ministru să oprească aceste încălcări abuzive ale legii, încălcări care au dus la situaţia gravă din sănătate.

Îmi permit de asemenea, cu toată răspunderea, să spun că bugetul pe 2005 este cel mai slab buget şi cel mai sărac buget, de la 1990 până în prezent, şi, în ciuda faptului că s-au prezentat amendamente în plenul Parlamentului, acestea au fost respinse, continuându-se cu menţinerea stării de gravă criză a sistemului de sănătate, a modului în care se asigură sănătatea, se asigură măsurile profilactice pentru naţiunea română. Este al doisprezecelea ceas în care se mai pot lua nişte măsuri, în care trebuie să revenim la a fi un stat de drept şi nu un stat care atentează la însăşi esenţa biologică a naţiunii.

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulţumesc şi eu.

(Următoarele intervenţii au fost consemnate conform materialelor depuse de deputaţi la secretariatul de şedinţă)

Domnul Dan Brudaşcu:

Declaraţie politică: "Puterea distruge Munţii apuseni".

Aş dori să mă refer la situaţia social-economică a Apusenilor. Potrivit datelor statistice oficiale, cel puţin în judeţul Cluj, localităţile din z ona Munţilor Apuseni oferă cel mai redus nivel de trai. Tot aici, potrivit aceloraşi surse, situaţia şomerilor a atins cote alarmante, în unele localităţi depăşind 40-45% din totalul populaţiei active.

În ultimii 15 ani, guvernanţii au uitat că şi în Apuseni locuiesc oameni. Că şi aici se plătesc taxe şi impozite. Că şi moţii sau mocanii aşteaptă binefacerile Revoluţiei din decembrie 1989.

Cu siguranţă că aparatul de diversiune şi propagandă al actualei Puteri sau cel al Guvernării CDR, inclusiv al PNL şi PD, este pregătit să conteste aceste adevăruri dureroase. Dar, din fericire, nu poate ascunde la nesfârşit realitatea. adică nu poate trece cu vederea faptul că foarte multe exploatări miniere din Apuseni fie că au fost închise complet, fie că şi-au redus activitatea, aruncând pe drumuri zeci de mii de persoane. La fel, puţinele societăţi comerciale ce mai funcţionau la începutul anilor '90 ai secolului trecut au fost privatizate fraudulos şi, treptat, au dispărut, lăsând şi ele pe drumuri alţi zeci de mii de foşti angajaţi.

În localităţile din Apuseni, valoarea investiţiilor făcute după 1990 este cea mai mică din întreaga ţară, în comparaţie cu celelalte zone ale României. Prin taxe şi impozite, dar şi prin afaceri oneroase, Puterea, atât cea a PSD, cât şi cea reprezentată de PNL-PD, a încercat să secătuiască avuţiile Apusenilor. Cu implicarea directă a actualilor baroni ai PSD sau a talibanilor PNL-PD, are loc, de câţiva ani, fără nici un fel de măsuri din partea factorilor responsabili, tăierea sălbatică a pădurilor, exploatarea iraţională a masei lemnoase. Rămân în urmă suprafeţe uriaşe defrişate complet, fapt ce are implicaţii nu doar ecologice, dar şi în privinţa eroziunii solului. Din acest punct de vedere, judeţul Cluj, în zona montană, înregistrează cea mai gravă eroziune a solului.

La fel de gravă este şi lipsa de răspundere a Guvernelor CDR, respectiv PSD-UDMR şi în ceea ce priveşte exploatarea resurselor argintifere şi aurifere. Cazul Roşia Montană şi afacerile murdare de care nu sunt străine guvernele menţionate a făcut înconjurul lumii, stârnind proteste vehemente. Comisioanele şi "sponsorizările" de milioane de dolari obţinute de Putere permit, însă, unor afacerişti dubioşi continuarea unui proiect care va face poporul român mai sărac şi va transforma Apusenii într-o zonă cu aspect selenar, distrugând flora, fauna şi dovezile etnogenezei noastre.

În cei patru ani de mandat ca deputat de Cluj, eu însumi originar din Apuseni, am fost permanent în contact cu locuitorii comunelor şi satelor din zona de munte. În felul acesta, îmi sunt cunoscute toate nevoile şi neajunsurile lor. Am constatat personal starea jalnică a drumurilor, dar şi faptul că în perioada de toamnă-iarnă multe aşezări moţeşti rămân izolate în voia sorţii. Oricum, datorită lipsei cvasi-generalizate a mijloacelor de transport, deşi la mică distanţă de centre urbane ca Huedinul, Turda sau Cluj-Napoca, moţii se deplasează cu foarte mare dificultate. Starea deplorabilă a drumurilor, corupţia şi birocraţia de nestăpânit nu încurajează nici investitorii particulari. Este inimaginabil de greu până şi salvărilor, maşinilor pompierilor sau ale poliţiei să pătrunde în unele din satele şi cătunele zonei montane.

Cu foarte puţine excepţii, aici lipsesc marea majoritate a utilităţilor care pot asigura un trai decent. Mă refer, în primul rând, la alimentarea cu apă şi canalizare, că despre gaz metan nici nu poate fi vorba. Mai există, numai în judeţul Cluj, peste 1000 de gospodării neelectrificate, din care circa 60% sunt situate în Apuseni. După 1990, s-a trecut la extinderea telefoniei, dar, în general, doar satele reşedinţă de comună beneficiază de telefoane. Ele lipsesc cu desăvârşire în majortatea satelor sau cătunelor componente.

Un alt neajuns major priveşte asistenţa medicală. Numărul cadrelor medicale şi al medicilor specialişti este în continuă scădere, medicii de familie se confruntă, la rândul lor, cu mari greutăţi, autorităţile locale rămânând surde faţă de nevoia de a asigura spaţii adecvate desfăşurării activităţii, lipsesc aproape cu desăvârşire cabinetele stomatologice, dar şi farmaciile sau punctele farmaceutice.

Nici şcoala nu se află într-o situaţie mai bună. Peste 35-40% din şcolile din apuseni funcţionează fără autorizaţie din partea forurilor competente. Acest fapt se datorează condiţiilor improprii în care îşi desfăşoară activitatea, dotărilor făcute pe la începutul anilor '50 ai secolului trecut, dificultăţilor cu care se confruntă cadrele didactice etc. Ca urmare a comasării unor unităţi de învăţământ, sute de copii de moţ se deplasează, cel mai adesea pe jos, la mulţi kilometri distanţă. Nici autorităţile judeţene, nici Ministerul Educaţiei şi Cercetării n-au reuşit, în ultimii patru ani, să asigure mijloacele necesare pentru transportul elevilor. În timpul sezonului rece, aceştia se confruntă şi cu riscul de a fi atacaţi şi sfâşiaţi de fiarele pădurii.

Actualul preşedinte al României a recunoscut că în ţară persistă sărăcia. Dar nicăieri ea nu este mai lucie, mai hidoasă şi mai prezentă ca în Apuseni. Sunt mii de persoane, cel puţin în judeţul Cluj, pentru care este o problemă majoră cumpărarea unei bucăţi de pâine. Aici a redevenit o realitate sintagma: "Munţii noştri aur poartă/ Noi cerşim din poartă-n poartă". Implicit, el a confirmat eşecul guvernelor postdecembriste, inclusiv al celor pesediste.

Constatând starea dezastruoasă, procentul ridicat al şomajului, absenţa unui program coerent pentru dezvoltarea acestei zone, valorificarea resurselor şi potenţialului său, am avut mai multe propuneri legislative. Astfel, în anul 2001 am promovat Propunerea legislativă privind organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Dezvoltare Economico-Socială şi de Reconversie Profesională a Zonelor din Munţii Apuseni. Această propunere, neînsuşită, din păcate, de Guvern, viza măsuri unitare pentru întreaga zonă a Apusenilor şi asigura posibilitatea soluţionării crizei economice şi ridicarea nivelului de trai al moţilor. În anul 2002, am propus o nouă iniţiativă, devenită Legea nr. 229/2002, privind modificarea şi completarea Legii nr. 33/1996 privind repunerea în unele drepturi economice a locuitorilor Munţilor Apuseni.

De asemenea, răspunzând solicitărilor locuitorilor din Roşia Montană, am cerut Grupului parlamentar al PRM din Camera Deputaţilor să iniţieze Moţiunea simplă Roşia Montană, iar ulterior am susţinut toate măsurile şi iniţiativele legislative legate de acest proiect.

Tot pe linie parlamentară, am susţinut, prin întrebări, interpelări şi declaraţii politice, restituirea, conform legii, a terenurilor şi pădurilor pentru locuitorii din Apuseni, precum şi pentru composesoratele din zonă. Nu în ultimul rând, am sprijinit sute de moţi din judeţul Cluj pentru rezolvarea unor probleme sociale şi economice, pensii, ajutoare sociale, obţinerea de drepturi ca refugiaţi şi condamnaţi politici etc.

Pe durata actualului mandat, am distribuit unor unităţi şcolare, medicale şi instituţii de cultură ajutoare materiale în valoare de 11 miliarde de lei. În cadrul acestora, am donat şi şcolilor din z ona de munte mobilier şcolar, aparatură pentru laboratoare de fizică şi chimie, peste 50 de calculatoare, cărţi, inclusiv cărţi de premii pentru cei mai merituoşi copii de moţi.

În cazul alegerii mele ca deputat de Cluj îmi voi continua şi intensifica eforturile în viitorul mandat pentru a contribui la ameliorarea traiului moţilor, pentru a readuce la viaţă această zonă importantă a ţării.

Votând candidaţii PRM la Preşedinţia României, Camera Deputaţilor şi Senat, moţii vor avea cine să-i apere şi să le reprezinte cauza. PRM, prin programul său economico-social, poate transforma Munţii Apuseni într-o adevărată Elveţie a bunăstării, a progresului.

Domnul Iosif Armaş:

"George W. Bush - învingătorul"

Victoria răsunătoare a preşedintelui George W. Bush în alegerile din 2 noiembrie 2004 a demonstrat adevărul exprimat în cugetarea următoare: "Poporul se pricepe de minune să aleagă pe cei cărora el trebuie să le încredinţeze o parte oarecare din puterea sa" (Montesquieu). Atât campania electorală, cât mai ales desfăşurarea scrutinului din America au fost urmărite cu mult interes de întreaga omenire pentru a vedea cât mai repede care va fi cel mai puternic preşedinte din lume. După dorinţa milioanelor de americani a fost să fie tot George W. Bush, reconfirmat în mod categoric şi fără ezitare, pentru îndeplinirea celui de-al doilea mandat prezidenţial. In anul 2000, la începutul primului său mandat, preşedintele Bush s-a prezentat americanilor ca un îndârjit apărător al valorilor morale tradiţionale, profunde şi generoase.

Dar aveau să se întâmple tragicele evenimente din 11 septembrie 2001, când firul normalităţii vieţii americane s-a rupt, când sângele nevinovat şi lacrimile de suferinţă au curs şiroaie, când întreaga lume s-a înspăimântat de cruzimea teroriştilor, când mii de vieţi au fost curmate, când numeroase pagube materiale s-au produs. Atunci întreaga politică americană s-a schimbat, preşedintele a înţeles rapid că viaţa şi menirea sa vor merge împreună cu lupta antiteroristă, devenind un simbol al reponsabilităţii faţă de poporul său greu încercat, a cărui libertate fusese puternic lovită. Preşedintele Bush a pornit necondiţionat războiul împotriva teroriştilor aşezaţi pe acea tristă "axă a răului", iar credinţa neclintită în izbândă a constituit liantul ce l-a unit de armata americană, cea mai instruită şi dotată, care i-a urmat comenzile, acceptând jertfe imense. Dar treptat, o parte a elitei americane, chiar şi unii aliaţi din NATO, precum şi numeroşi oameni de pe planetă au dezaprobat politica administraţiei Bush, începând cu refuzul acţiunilor militare din Irak şi continuând cu numeroase şi dese manifestaţii în marile oraşe ale lumii. Oameni politici importanţi nu l-au urmat, ziarişti celebri l-au criticat, mai ales pentru intervenţia din Irak, staruri de la Hollywood au strigat şi l-au filmat ironic, muzicieni au compus cântece împotriva sa, mulţi au dorit să nu mai fie reales, iar Osama bin Laden l-a ameninţat mereu.

In conştiinţa poporului american însă, libertatea, democraţia şi dreptatea sunt principii care stau la temelia existenţei, prosperităţii şi înaltului grad de civilizaţie, astfel încât să muncească şi să trăiască în libertate înseamnă să înalţe vieţii cel mai frumos imn de slavă. Ca urmare a unei asemenea atitudini optimiste, o caldă şi nevăzută comuniune s-a stabilit între oameni şi preşedintele Bush pe care l-au perceput a fi o personalitate puternică, totdeauna drept şi neînduplecat cu duşmanul, conducătorul care judecă destinul ţării cu luciditate, cu intuiţie politică şi cu răspundere majoră. Trecând prin momente crude şi sângeroase împreună cu ţara sa mare şi puternică, personalitatea preşedintelui Bush a dobândit forţa, complexitate, încredere şi iubire de la oamenii obişnuiţi ai Americii care l-au dorit iarăşi în fruntea celei mai mari Puteri a Lumii. Toate zgomotele denigratoare, toată acea imensă campanie împotriva sa, au pălit subit în ziua scrutinului, devenind un fel de "ce e val ca valul trece", când milioanele de americani au ieşit puhoi la vot să-şi reconfirme preşedintele reprezentativ pentru spiritul american cel mai profund, mai optimist şi mai durabil, acela al promovării valorilor de moralitate luminoasă a vieţii. După închiderea urnelor, a urmat noaptea albă pentru cele două echipe de campanie electorală aflate în confruntare, urmărind cu înfrigurare numărătoarea voturilor, care i-a adus lui George W. Bush un câştig de 8,7 milioane faţă de anul 2000 şi totodată cel de-al doilea mandat de preşedinte al SUA. După cum apreciază analiştii, preşedintele George W. Bush a obţinut 59 de milioane de voturi, devenind candidatul care a primit cele mai multe voturi din istoria SUA, situându-se pe o poziţie mult mai avantajoasă decât în urmă cu 4 ani. Imediat după victoria în alegeri, au urmat felicitări de pretutindeni şi a început deja să se vorbească despre schimbări posibile în cadrul noii administraţii, dar americanii cei mulţi care l-au ales pe preşedintele George W. Bush aşteaptă ca libertatea şi prosperitatea să triumfe în cea mai puternică ţară de pe mapamond.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc, vă doresc succces în continuare.