Parliamentary debates

Lucrările au fost conduse, în prima parte, de doamna Daniela Popa, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor, şi, în a doua parte, de domnul Bogdan Olteanu, preşedintele Camerei Deputaţilor, asistat de domnii Dan Radu Ruşanu şi Victor-Viorel Ponta, secretari.

Doamna Daniela Popa:

Bună dimineaţa!

Stimaţi colegi,

Deschidem şedinţa de astăzi cu declaraţiile politice.

Începem cu Grupul parlamentar al Partidului Naţional Liberal, domnul deputat Ioan Ghişe.

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Ioan Ghişe:

Mulţumesc, doamna preşedintă de şedinţă.

Declaraţia politică se intitulează "Promovarea managementului de proiect şi a managerilor de proiect în administraţia publică este o condiţie esenţială pentru progresul rapid al României".

În perioada anilor 2007-1013, România va avea la dispoziţie de la Uniunea Europeană fonduri de peste 29 de miliarde euro, pentru aplicarea politicilor sale de dezvoltare.

Aceasta reprezintă cel mai mare fond financiar din istoria României care ar putea fi utilizat pentru aplicarea de politici de dezvoltare rapidă şi durabilă a ţării noastre.

Experienţele altor ţări care au aderat la Uniunea Europeană în diferite perioade de timp au demonstrat capacitatea redusă a acestora de a reuşi să acceseze în intervale scurte de timp fonduri mari de bani care le-au stat la dispoziţie.

Ţările central şi est europene, care sunt acum membre ale Uniunii Europene, aflate în situaţii politice, economice şi sociale comparabile cu România, au reuşit, în primii ani de după aderare, să acceseze fonduri care reprezintă sub 15-20 % din sumele care le-au fost puse la dispoziţie.

Principalele cauze ale acestui fenomen le constituie nepregătirea din timp a acestor ţări în privinţa cadrului legal, instituţional şi de resurse umane specializate în domeniul managementului de proiect, astfel încât să se realizeze şi să se aplice programe şi proiecte conform criteriilor şi standardelor impuse de finanţatori.

România se află, în prezent, cu mult în urma ţărilor care au aderat, în ultimii ani, la Uniunea Europeană, în privinţa nivelului de pregătire pentru a accesa fondurile europene care îi vor fi puse la dispoziţie în curând.

De aici apare riscul major, de interes naţional, ca ţara noastră să nu reuşească să acceseze rapid fondurile europene care îi vor sta la dispoziţie pentru programe şi proiecte de dezvoltare.

Este foarte probabil ca suma anuală care va reprezenta contribuţia ţării noastre la bugetul anual al Uniunii Europene să nu fie recuperată şi astfel să devenim ţară donatoare pentru dezvoltarea altor ţări membre ale Uniunii Europene, aproape toate cu un nivel de dezvoltare superior nouă.

Mai mult, fondurile mari care ne vor fi puse la dispoziţie, dacă nu le vom accesa, vor fi distribuite celor capabili ca, în timp scurt, să realizeze proiecte la nivelul criteriilor şi standardelor proiectelor internaţionale.

Managementul de proiect este domeniul cheie prin care azi, în întreaga lume, se desfăşoară activităţile politice, economice, sociale şi culturale.

Azi, în lume, este de neconceput dezvoltare fără management de proiect. La nivel mondial, proiectele de succes au, în mod obligatoriu, la bază, o echipă de proiect ce stăpâneşte, la nivel profesional, tehnicile şi metodele de management de proiect şi are capacitatea de a le aplica cu succes ori de câte ori este nevoie, pe parcursul derulării proiectului.

Lipsa unor astfel de specialişti în domeniul managementului de proiect sau insuficienta valorificare a acestora are ca efect direct eşuarea proiectelor în etapa de implementare a acestora, conducând în final la neatragerea fondurilor atât de necesare dezvoltării economice a organizaţiilor şi a ratării obiectivelor estimate pe termen mediu şi lung la nivel organizaţional şi macrostructural.

Ţara noastră are mari handicapuri din acest punct de vedere. A întârzia în continuare în dezvoltarea pe o astfel de direcţie reprezintă de-a dreptul sinucidere economică de nivel naţional.

Din cele prezentate mai sus, apare ca importantă, necesară, urgentă şi utilă dezvoltarea cadrului legal, instituţional şi cultural pentru promovarea rapidă a managementului de proiect, în scopul accesării fondurilor externe şi a derulării proiectelor cu finanţare internaţională la nivelul comunităţilor judeţene şi locale.

Mai devreme sau mai târziu, prevederi legale precum cele pe care le propunem într-un proiect de lege, oricum vor fi adoptate pentru că sunt necesare.

Orice întârziere în crearea unui astfel este cadru legislativ şi instituţional înseamnă mari pierderi de bani pentru dezvoltarea comunităţilor locale din România.

Dacă aşa stau lucrurile, apare firesc întrebarea de ce să nu se promoveze o astfel de lege acum? Răspunsul este evident: cu cât se va face mai rapid acest lucru va fi cu atât mai bine.

De aceea merită promovat un astfel de proiect de lege. Întreaga ţară ar avea doar de câştigat bani, competenţă şi bunăstare.

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Doamna Daniela Popa:

Şi eu vă mulţumesc, domnule deputat.

Din partea Grupului parlamentar al PSD, domnul deputat Vasile Mocanu.

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Vasile Mocanu:

Mulţumesc, doamna preşedintă.

Stimaţi colegi,

Declaraţia politică de astăzi am intitulat-o "Gripa aviară l-a bătut măr pe ministrul Flutur".

Pe toate fronturile de luptă contra gripei aviare, autorităţile române dau înapoi. Din păcate, asistăm la o retragere dezordonată, care denotă lipsa oricărei strategii de recâştigare a terenului pierdut. Adversarul se dovedeşte prea virulent pentru ministrul Gheorghe Flutur.

În fiecare zi, numărul focarelor de gripă aviară creşte. Tot mai multe localităţi intră în carantină spre disperarea populaţiei. Sunt sacrificate zeci de mii de păsări, care, de multe ori, reprezintă singura sursă de hrană a oamenilor. În plus, carantina blochează deplasarea spre locurile de muncă - un alt motiv serios de îngrijorare pentru familiile sărace. Statul promite despăgubiri, dar nu mai poţi despăgubi lipsa de încredere a populaţiei.

Criza din această primăvara este efectul normal al greşelilor de anul trecut. Când primul atac al gripei aviare a lovit România, autorităţile s-au limitat la o poziţie defensivă. Nici până astăzi nu se ştie care a fost cauza declanşării şi răspândirii acestei boli. Au lipsit, de asemenea, controalele la fermele de găini, unde prezenţa a zeci de mii de păsări reprezenta un risc imens pentru recrudescenţa acestei boli.

Tocmai această pasivitate a autorităţilor merită condamnată. Ea denotă debandada care există acum în agricultura românească. După cum decurg lucrurile, s-ar putea ca găina - numită în latină gallus bankiva - să devină o specie dispărută în România.

În acest moment, gripa aviară a ajuns în Bucureşti. Când adversarul pătrunde în chiar cartierul general al propriei armate, comandantul nu mai are decât o singură soluţie de onoare.

Ce mai aşteptaţi, domnule Flutur?

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Din partea Grupului parlamentar al UDMR, domnul deputat Garda Dezideriu.

Vă rog, domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Becsek-Garda Dezsö Kálman:

Doamna preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Adoptarea Legii 247/2005 reprezenta o speranţă pentru foştii proprietari de păduri, a căror punere în posesie de către Comisiile locale de fond funciar şi ocoalele silvice de stat se tergiversează, începând cu anul 2000. Moştenitorii de drept ai acestor terenuri cu vegetaţie forestieră au avut încredere în promisiunile Guvernului Tăriceanu privind retrocedarea averilor ilegal confiscate de regimul comunist.

În realitate, însă, trebuie să constatăm că aceste comisii şi în prezent obstrucţionează aplicarea Legii nr. 247/2005. Mai mult chiar, în majoritatea cazurilor, comisiile locale şi judeţene, în colaborare cu ocoalele de stat, în loc să-şi facă datoria faţă de cetăţeni care au depus cereri până la 30 noiembrie 2005 pentru retrocedarea pădurilor, tergiversează atât validările cât şi punerile în posesie, pentru a permite personalului silvic de stat să exploateze, în mod "legal" sau ilegal, masa lemnoasă din pădurile pe care ar urma să se retrocedeze moştenitorilor de drept. Am sperat că, odată, prin adoptarea hotărârii de Guvern privind procedura de constituire atribuţiile şi funcţionarea comisiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate privată şi punerea în posesie a proprietarilor, se va accelera aplicarea legii de retrocedare. Din păcate, Regia Naţională a Pădurilor Romsilva, Direcţiile Silvice şi Ocoalele Silvice de Stat şi în prezent refuză identificarea terenurilor forestiere pentru care au fost depuse cereri, iar comisiile locale tergiversează atât validarea, cât şi stabilirea dreptului de proprietate pentru persoanele fizice sau juridice.

Astfel, protopopii Gergely Ştefan şi Boros Carol de la Parohia romano-catolică Sfântu Petru din Şumuleu Ciuc au depus cerere pentru retrocedarea pădurilor la Consiliul Local Tarcău, pentru că această parohie numai la Fundul Brateşului are de reprimit 1216 de hectare de teren forestier, pădure care se întinde de la parcela nr. 72 până la parcela nr. 116.

Prin urmare, terenul cu vegetaţie forestieră este identificat de către specialişti. Cu toate acestea, atât Comisia Locală din Tarcău, cât şi reprezentanţii Ocolului de Stat refuză validarea şi punerea efectiv în posesie a acestor terenuri cu vegetaţie forestieră, pentru a defrişa pădurile, cu toate că Hotărârea de Guvern nr. 112/1998 interzice exploatarea masei lemnoase din acele păduri care urmează să fie retrocedate proprietarilor de drept. Mai mult chiar, se pare că, începând cu luna iunie, există un proiect de a defrişa 6000 de metri cubi de masă lemnoasă de pe aceste terenuri forestiere.

Ocolul Silvic de Stat nici până în prezent nu a respectat art. 35 din Legea 1/2000 şi prevederile asemănătoare ale Legii 247/2005 privind răspunderea personalului silvic pentru paza pădurilor, care urmează să fie retrocedate proprietarilor. Am cunoştinţă că şi în prezent au loc exploatări masive, chiar de ordinul miilor de metri cubi din aceste păduri.

Stimate domnule ministru Vasile Blaga,

Comisia Locală din Tarcău de ce tergiversează aplicarea Legii 247/2005, când toate documentele privind dreptul de proprietate au fost depuse de peste şase luni?

Stimate domnule ministru Gheorghe Flutur,

Personalul silvic de la Ocolul de Stat Bicaz de ce tergiversează punerea efectivă în posesie a Parohiei romano-catolice Sfântul Petru din Şumuleu Ciuc? Personalul silvic de la Ocolul de Stat Bicaz de ce nu are grijă de integritatea pădurii înainte de retrocedare? De ce se organizează exploatări masive pe aceste terenuri forestiere de către personalul aflat în subordinea dumneavoastră?

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Doamna Daniela Popa:

Mulţumesc, domnule deputat.

Din partea Grupului parlamentar al PSD, domnul deputat Ioan Munteanu. Aveţi cuvântul.

Domnul Ioan Munteanu:

Mulţumesc, doamna preşedintă.

Stimaţi colegi,

Tema declaraţiei mele este "Neglijenţă şi incompetenţă"

Încă nu fuseseră date uitării imaginile de coşmar cu păsări arzând de vii, imagini care au şocat întreaga Europă, că un nou val de îmbolnăviri a lovit şi mai brutal România.

Gripa aviară a devenit un fenomen naţional care se extinde cu repeziciune, scăpat de sub control şi care dovedeşte incapacitatea autorităţilor abilitate de a gestiona criza. Nu trece o zi fără ca noi focare să apară, fără ca oamenii afectaţi să-şi exprime revolta faţă de măsurile care se iau la întâmplare.

S-a instalat o stare de confuzie în toată ţară. Se spune că, în componenţa comandamentului antiepizootic naţional, sunt nu mai puţin de 13 ministere (alţii vorbesc de 16), practic aproape întreg Guvernul. Ce atribuţii precise a revenit fiecăruia dintre ele şi cum s-au implicat efectiv în aplicarea măsurilor de carantină? Crede domnul ministru Flutur că s-a rezolvat situaţia dacă s-a sechestrat întreaga cantitate de carne de pasăre (deşi pungi cu respectiva carne mai circulă încă prin ţară) sau dacă a primit informările în legătură cu cei care şi-au procurat pui din zona Braşovului?

Trebuia să se ajungă la un carnagiu naţional pentru ca Guvernul să dispună controale de urgenţă la fermele avicole ?

De ce nu au fost emise avize sanitar-veterinare pentru intermediarii care au vândut păsări vii şi cine trebuia să elibereze aceste documente?

Au fost avertizaţi cetăţenii din zonele calamitate în legătură cu interzicerea consumului de ouă şi de carne şi că acestea trebuiau distruse prin ardere?

S-au cheltuit miliarde de lei pentru dezinfecţii. Cu ce rost? Probabil că timpul ne va arăta că, de fapt, s-a folosit doar o apă colorată.

Faptul că acum se caută vinovaţi şi se întocmesc dosare penale nu înseamnă că autorităţile stăpânesc situaţia, dimpotrivă se dovedeşte amatorismul şi nepriceperea celor cu atribuţii în domeniu cât şi viteza de reacţie extrem de redusă a acestora.

În consecinţă, s-a ajuns la o stare de haos şi de panică nemaiîntâlnită, la răzmeriţa crescătorilor de păsări, chiar la refuzul de a declara păsările moarte de teama uciderii celor sănătoase. Consumul de carne de pui a scăzut în medie cu 80% doar în câteva zile.

În concluzie, securitatea vieţii oamenilor şi a păsărilor este ameninţată pentru nu se ştie câtă vreme. De fapt, declaraţiile explozive, de ieri, ale directorului Serviciului Român de Informaţii deja deschid alte şi alte scenarii privind gripa aviară în România.

Cu ceva timp în urmă, domnul ministru Flutur afirma în mod solemn, cu nonşalanţa care-l caracterizează: "voi demisiona dacă agricultura va determina amânarea aderării în UE". Cred că momentul a sosit, nu-i nevoie de nici o amânare, argumente sunt destule, pentru a se ţine de promisiunea făcută !

Vă mulţumesc, doamna preşedintă.

Doamna Daniela Popa:

Mulţumesc şi eu, domnule deputat.

Din partea Grupului parlamentar al Partidului Conservator, domnul deputat Andrian Mihei.

Domnul Andrian-Sirojea Mihei:

Mulţumesc, doamna preşedintă.

Declaraţia politică de astăzi se intitulează "Moartea celor bătrâni îmbătrâneşte pe cei tineri". (Vasile Pârvan)

Stimaţi domni,

Mâine, pe 24 mai, e anunţat să se desfăşoare un amplu protest de stradă, la care se alătură şi pensionari din întreaga ţară. Acum aproximativ o lună, în Constanţa, pensionarii au ieşit în stradă, în faţa prefecturii, cerându-şi dreptul la o viaţă decentă, încercând să demonstreze faptul că această categorie socială a fost defavorizată de-a lungul anilor, fiind pe ultimul loc în preocupările clasei politice. Parcă pentru a-şi confirma nepăsarea, nici unul dintre ceilalţi deputaţi şi senatori, autorităţile locale sau alţi factori responsabili, în afară de mine şi de prefect - deşi toţi fuseseră invitaţi - nu au fost prezenţi la această manifestare.

Şi vă întreb de ce?

Gândiţi-vă pentru o clipă că oamenii aceştia care ies în stradă sunt ca şi părinţii noştri, sunt oameni care au muncit o viaţă întreagă, sunt oameni care au suportat vremurile grele ale comunismului şi, deşi cu teama în suflete, s-au bucurat, totuşi, la Revolutie, alături de noi, sperând că vor apuca să trăiască vremuri mai bune şi mai frumoase. Şi cum au ajuns?

Nu are de ce să vă mire când îi auziţi că deplâng fostul regim. Şi nu îi judecaţi critic. Sunt oameni care atunci aveau un salariu şi o poziţie, un salariu care nu se devaloriza aşa cum se întâmplă acum cu pensiile cu care au ieşit acum 3, 5 sau 15 ani. Sunt oameni care şi-au văzut părinţii la pensie şi care au văzut că se putea, totuşi, trăi din respectivii bani.

În judeţul Constanţa sunt aproximativ 150.000 de pensionari şi o mare parte dintre ei au o pensie de sub 3 milioane de lei, bani care de-abia le ajung să-şi achite datoriile ce le revin pentru întreţinerea locuinţelor şi pentru medicamentele compensate sau nu, după cum dictează plafonul domnului Nicolăescu. Imaginaţi-vă o lună de iarnă, când la orice apartament de două camere întreţinerea este peste 1.500.000. Plus energie electrică, plus telefon, plus alte mici cheltuieli ale casei. Se ajunge la 2.000.000 de lei. Şi le rămân mai puţin de 1 milion pentru medicamente şi mâncare, căci despre haine, deodorante, creme sau orice alte produse de acest gen nici nu poate fi vorba - sunt la categoria "lux". Dumneavoastră în cât timp cheltuiţi un milion? Credeţi că se poate trăi 30 de zile cu nici 30.000 de lei pe zi?

Trebuie să ne pese de ei! Trebuie să găsim o soluţie pentru a le răsplăti munca de o viaţă!

Aceşti oameni nu cer mari averi, nu cer lucruri imposibile, ci cer dreptul la decenţă. Cer să nu fie condamnaţi la moarte în ţara în care au muncit şi au făcut tot ce au putut, atunci când au putut. Iar acum sunt daţi deoparte şi lăsaţi în coada listei de priorităţi a autorităţilor, amânându-i şi amăgindu-i mereu. Sunt convins că se poate găsi o variantă prin care problemele pensionarilor să se rezolve. Trebuie doar dorinţa de a face acest lucru!

Euripide spunea "Puterea celor tineri stă în faptă, a celor bătrâni în chibzuinţă". Haideţi să ascultăm păsurile acestor oameni, variantele şi soluţiile propuse şi să facem tot ce ne stă în putere ca, prin faptă, să le rezolvăm problemele!

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Din partea Grupului parlamentar al PNL, domnul deputat Dan Mihai Marian. Este numărul 2 pe lista dumneavoastră.

Vă rog, domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Dan Mihai Marian:

Vă mulţumesc, doamna preşedintă.

Stimaţi colegi,

Declaraţia politică de astăzi am intitulat-o "PSD, politizarea aviarei şi joaca de-a moţiunea".

Strategia de imagine a PSD din ultima vreme este de a distrage atenţia electoratului propriu, atât cât a mai rămas, de la problemele de credibilitate cu care se confruntă proprii lideri şi de a declanşa campanii negative împotriva actualilor guvernanţi ori de câte ori se ivesc crize provocate de catastrofe naturale, cum sunt inundaţiile sau gripa aviară.

În loc să contribuie în mod constructiv la rezolvarea crizei provocate de "misterioasa" gripă aviară, politicienii PSD se întrec unii pe alţii în declaraţii publice care mai de care mai sforăitoare care se sfârşesc cu solicitarea demisiei ministrului agriculturii, domnul Gheorghe Flutur. Faptul că demersurile pesediştilor sunt politicianiste nu mai încape îndoială. N-am văzut nici un lider PSD, specialist în agricultură sau medicină veterinară, care să prezinte în mod obiectiv situaţia de criză în care se află ţara noastră. Nimeni nu se întreabă care sunt cauzele care au dus la producerea acestei crize, factorii care au contribuit la amplificarea acesteia. De asemenea, nimeni de la PSD nu se întreabă cum de este posibil ca numai România să fie afectată de această gripă aviară iar celelalte ţări vecine să nu aibă nici măcar un focar de infecţie?

În timp ce stimabilii liderii ai PSD bat toba şi fac gargară doar-doar vor păcăli populaţia cu acuzaţiile lor nefondate, să încercăm să răspundem noi, cei care sprijinim Guvernul Tăriceanu şi pe ministrul Flutur în Parlament, la aceste întrebări.

Astăzi, când vă prezint această declaraţie politică, au apărut în presă informaţii dintr-un raport al Serviciului Român de Informaţii, care confirmă faptul că proprietarii firmelor Dracom şi Patiprod de la Codomnulea au cumpărat pui vii, infectaţi cu virusul gripei aviare, din Ungaria şi Slovacia. Iresponsabilii patroni, în dispreţ faţă de legile siguranţei naţionale, au importat peste 10.000 de pui vii pentru popularea fermelor proprii şi pentru vânzare, periclitând în acest fel securitatea alimentară a cetăţenilor români. Prin urmare, cauzele producerii acestei epidemii de gripă aviară nu aparţin ministrului Gheorghe Flutur, ci se datorează prostiei sau inconştienţei unor afacerişti români. Probabil că Justiţia română îşi va face cu prisosinţă datoria şi-i va condamna pe cei responsabili de acest atac la adresa siguranţei naţionale la ani grei de puşcărie.

Factorii care au influenţat răspândirea focarelor de gripă aviară se datorează autorităţilor sanitar-veterinare din judeţul Braşov care, prin teste corespunzătoare, ar fi trebuit să depisteze la timp prezenţa virusului H5N1 la respectivele păsări importate. Nu şi-au făcut datoria şi pentru acest lucru au plătit cu posturile lor şi, probabil, vor putea fi cercetaţi şi ei pentru grave atingeri aduse siguranţei naţionale.

Ce putea să facă ministrul Flutur în această situaţie, altfel decât să procedeze conform legislaţiei în vigoare? A sesizat organele competente pentru a lua măsuri pentru pedepsirea celor care au importat păsările infectate cu virusul gripei aviare. I-a demis pe toţi cei care s-au făcut vinovaţi de răspândirea focarelor de gripă aviară. A constituit un comandament de urgenţă care a luat deja măsurile de urgenţă pentru prevenirea şi combaterea răspândirii gripei aviare în alte zone. S-a consultat cu oficialii şi specialiştii europeni competenţi în a oferi soluţii pentru rezolvarea acestei crize fără precedent.

Să ne fie clar! Responsabilitatea pentru producerea acestei crize aviare aparţine, în primul rând, celor care au importat păsările infectate cu virusul H5N1 şi care le-au vândut în zonele în care s-au declanşat focare aviare. În al doilea rând, responsabilitatea aparţine şi autorităţilor veterinare care aveau atribuţii pe linia prevenirii şi combaterii răspândirii gripei aviare.

Aşa cum domnul ministru Gheorghe Flutur a ştiut să gestioneze eficient crizele anterioare de gripă aviară, suntem încredinţaţi că domnia sa va rezolva cu succes şi situaţia delicată în care ne aflăm. În loc să-l atacăm cu toate mijloacele, în special în mass-media, mai bine i-am acorda tot sprijinul de care are nevoie pentru a rezolva cu succes actuala criză a gripei aviare. Şi sperăm că, până la momentul soluţionării acestei crize, Serviciul Român de Informaţii ne va informa şi pe noi despre tabloul complet care a precedat producerea gripei aviare. Este momentul ca domnul Radu Timofte, reprezentantul PSD în conducerea Serviciului Român de Informaţii, să dea seamă despre modul în care angajaţii săi cheltuiesc banii contribuabililor români.

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Mulţumesc, domnule deputat.

Din partea Grupului parlamentar al PRM, domnul deputat Ştefan Baban.

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Ştefan Baban:

Vă mulţumesc, doamna preşedintă.

Doamna preşedintă,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

"Moldova - ţinut al nimănui"

La sfârşitul lunii aprilie a.c. parlamentarii dar şi oficialităţile locale din judeţele Moldovei au participat la o masă rotundă privind dezvoltarea economică a acestei regiuni. S-a discutat mult, dezbaterile au fost aprinse, pentru că influenţa politică şi-a pus amprenta, patosul şi orgoliile făcând uneori loc viziunii de ansamblu şi mai ales raţiunii. În final, cu toţii, indiferent de doctrina politică şi mai ales de convingerile politice, am ajuns la trista concluzie că Moldova a fost, este şi va rămâne o regiune cu un nivel slab de dezvoltare economică.

Atât în anii socialismului, cât şi ai perioadei de tranziţie, indiferent cine a fost la putere a urmărit dezvoltarea industrială şi financiară, economică în ansamblu a celorlalte regiuni istorice şi, în special, a Banatului şi Transilvaniei. Veţi spune poate că şi influenţa Vestului a fost mult mai puternică aici decât în alte părţi ale ţării, că ele au dispus şi de resurse dar şi de alte mentalităţi, dar trebuie să fim cinstiţi şi să recunoaştem că încă din perioada timpurie a socialismului, pentru a demonstra superioritatea acestei orânduiri, dar şi pentru a potoli nemulţumirile cetăţenilor, investiţiile au fost duble sau chiar triple faţă de celelalte zone din România.

Moldova, în schimb, a fost o regiune vitregită din cele mai vechi timpuri. Primul ţinut al ţării aflat în faţa hoardelor de turci şi tătari, primul ţinut în faţa ciumei, primul ţinut în faţa fraţilor şi prietenilor ruşi, dar periculoşi. Această străveche zonă a României a fost dintotdeauna vitregită sau chiar uitată în planurile de dezvoltare, modernizare şi eficientizare economică. Nici un guvern, nici un conducător, oricât de tiranic şi despotic ar fi fost, sau incult, nu s-a hazardat să dezvolte o industrie care să devină vulnerabilă în orice moment sau o agricultură modernă care să aţintească privirile altora asupra acestor pământuri.

Ce a fost până în 1989, a fost şi nu putem schimba, pentru că am fost doar pioni pe tabla de şah a marilor puteri mondiale. În schimb, odată cu Revoluţia (dacă într-adevăr asta a fost) cetăţenii acestei zone au sperat că viaţa lor va deveni puţin mai bună. Doar atât au sperat: puţin... Dezamăgirea a fost crâncenă: perioada de tranziţie, care nu se ştie cât va mai dura, nu a făcut altceva decât să ducă la închiderea coloşilor industriali, care nu aveau nici o credibilitate şi funcţionalitate nici înainte de 1989, darămite în economia de piaţă, la practicarea unei agriculturi rudimentare, la descoperirea unui adevărat paradis al industriei textile (confecţiilor) cu mână de lucru ieftină, calificată şi supusă şi în special, trist, la o migraţiune a forţei de muncă către străinătate, pentru că indiferent cât de greu le-ar fi, tot mai bine este decât în ţară.

Indiferent de guvernele care s-au succedat la conducerea ţării, nimic şi nimeni nu a contribuit la dezvoltarea Moldovei. Ba din contră, pentru că au votat altfel decât restul ţării, cetăţenii acestei zone au fost sancţionaţi drastic.

Industria confecţiilor, în special cea italiană a înflorit pe acest pământ. Sărăcia a făcut ca forţa de muncă ce era calificată să se mulţumească cu un salariu minim pe economie pentru oraşe, cu foarte puţin în esenţă faţă de celelalte zone. Despre altfel de industrie nu poate fi vorba. Agricultura, prestări servicii, sănătate, învăţământ, toate sunt la un nivel minim, mediocru pentru multe judeţe, excepţie făcând cele care dintotdeauna au fost considerate de importanţă strategică sau care din cele mai vechi timpuri au adus o zestre istorică. Infrastructura la pământ, nivelul de cultură şi civilizaţiei foarte slab, excepţie făcând judeţul Iaşi, vechiul centru cultural şi istoric, şi încă alte două. Dacă e să ne referim la spaţiul rural, şi începem să colindăm la pas satele Moldovei, descoperim locuri, idei, mod de trai şi mentalităţi la nivelul secolului XX. Trist, dar adevărat. Şi cu aceste perspective vrem să facem parte din marea familie europeană.

Nu e de mirare că puţini dintre cei plecaţi să înveţe sau să muncească în străinătate se mai întorc acasă. La ce să se întoarcă? La sărăcie, necazuri şi indolenţă? Nici într-un caz!

De peste 16 ani nimeni nu se gândeşte la aceşti oameni decât în timpul campaniei electorale. De exemplu, actualii guvernanţi au promis un program special de dezvoltare a Moldovei, în special pentru judeţele Botoşani şi Vaslui, cu investiţii în domenii de strictă necesitate, în infrastructură etc. Nici după aproape doi ani de la câştigarea alegerilor, culoarea portocalie nu a ridicat un deget pentru a-şi onora măcar un sfert din promisiunile electorale, mulţi dintre oamenii politici ai acestei alianţe recunoscând că de fapt nu se poate face prea mult din cauza condiţiilor impuse de Uniunea Europeană (iarăşi acelaşi motiv), sau a decalajelor imense existente faţă de celelalte zone. Nici măcar o autostradă nu va străbate Moldova, pentru că din punct de vedere economic nu prezintă nici o importanţă. Dar din punct de vedere turistic, agrar?

Domnilor colegi,

Deşi sunt oameni muncitori, ospitalieri şi molcomi, moldovenii sunt îngrădiţi din cele mai vechi timpuri. Fără a-şi putea asigura un trai decent, au luat calea pribegiei, ca în timpuri imemoriale, lăsând în urmă jale, dor şi suferinţă, iar mulţi dintre ei, copii care, nesuportând despărţirea de părinţi, ajung să-şi pună capăt zilelor chiar de la 10-13 ani.

Nu există nimic în lume care să-ţi umple sufletul de bucurie decât dragostea pentru ţară şi pentru cei apropiaţi sufletului. Dar această dragoste nu ţine loc nici de foame, nici de bani şi nici de o viaţă decentă.

Oare mai pot spera moldovenii noştri, că după atâtea secole de amar şi obidă, va mai apărea soarele şi pe cerul lor?

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Doamna Daniela Popa:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Din partea Grupului parlamentar al PD, domnul deputat Dumitru Ioan Puchianu.

Vă rog, domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Dumitru Ioan Puchianu:

Mulţumesc, doamna preşedintă.

Am intitulat declaraţia mea de astăzi "Incompetenţa şi neputinţa unor miniştri, transformate într-un succes al guvernării".

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

De luni de zile eu şi alţi colegi parlamentari am încercat ca de la această tribună să atragem atenţia Guvernului asupra stării reale de lucru care există în regiunile ţării pe care le reprezentăm. Fiecare am adus semnale clare asupra nemulţumirii populaţiei privind felul cum sunt percepute şi aplicate măsurile Guvernului, precum şi faptul că alegătorii se declară tot mai nemulţumiţi de promisiunile electorale care nu îşi găsesc finalitatea economică şi socială sperată.

În fond, nimic nu ar trebui să ne mai mire atâta timp cât însuşi primul-ministru al României a venit la această tribună şi a încercat să ne convingă despre progresele Guvernului, şi asta la o zi după ce Uniunea Europeană ne comunicase punctul său de vedere privitor la aderarea de la 1 ianuarie 2007. Doar atitudinea de maximă bunăvoinţă a politicienilor europeni a făcut ca raportul să nu sune categoric negativ, ci să aducă doar cu o dojană făcută unui copil care nu şi-a făcut temele la şcoală, dar, printre rânduri, esenţa documentului era aceeaşi: mai avem cale lungă până la o integrare în Europa! Şi de ce să nu o recunoaştem că aşa şi este!

Cu o reformă în domeniul sănătăţii care a bulversat şi mai mult structura fragilă a lanţului pacient-medic-farmacie, cu invariabile cozi la farmacii pentru a găsi medicamentele înainte ca plafonul să fie epuizat, cu banii care trebuie plătiţi în spitale, de la portar la medic, cum pot oare, toate acestea, să convingă un bolnav că sistemul sanitar funcţionează bine şi că el plăteşte îndreptăţit taxe lunare pentru îngrijirea sa, mai ales că acesta este modelul european.

Cum poate cetăţeanul de rând să înţeleagă felul în care sunt cheltuiţi anual banii alocaţi de la buget pentru infrastructură când drumurile carată ca după război? Cum poate să creadă în transparenţa unei licitaţii publice când după şase luni aceleaşi şosele reparate arată la fel ca înainte şi din nou se cheltuiesc bani publici pentru reparaţii?

Dar cel care îşi vede agoniseala de o viaţă luată de ape pentru că banii alocaţi la consolidarea digurilor sau pentru canale menite să deverseze apele au fost cheltuiţi pe alte lucrări fără importanţă? Am moştenit o agricultură arhaică şi fărâmiţată în mici loturi ceea ce a redus aproape la zero rentabilitatea. Ministerul
Agriculturii a promis, la insistenţele Uniunii Europene, că, prin programe specifice, să modernizeze şi să sprijine dezvoltarea agriculturii. Totul a rămas pe hârtie, mai mult chiar, o parte importantă din fondurile oferite de Uniunea Europeană în acest scop, s-au pierdut şi continuă să se piardă din lipsă de proiecte viabile. Să nu uităm nici modul în care Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale a gestionat problema apariţiei şi extinderii gripei aviare în România.

Nici în domeniul industrial politica Guvernului nu dă roadele promise şi mult aşteptate. Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, organismul guvernamental înfiinţat în scopul declarat de a valorifica cât mai bine şi în folosul naţional, întreprinderile şi societăţile unde statul avea o participare majoritară, s-a dovedit unul dintre cei mai proşti gestionari. AVAS-ul a reuşit performanţa ca în cei 14 ani de existenţă să aducă la bugetul statului, din valorificarea fostelor întreprinderi socialiste, suma de 4,5 miliarde de euro. Asta în comparaţie cu valoarea obţinută, de curând, din tranzacţia dintre doi operatori de telefonie mobilă: Connex a fost achiziţionat de Vodafone pentru 3,8 miliarde euro. Deci, datorită profesionalismului cu care guvernele post-decembriste au tratat problema activelor statului, toată avuţia naţională a României înainte de 1989 s-a vândut cu puţin mai mult decât o companie de telefonie mobilă în anul 2006.

Să nu mai vorbim de birocraţie, de zecile de instituţii fără nici o utilitate, de numărul de taxe şi impozite, de ordonanţele, hotărârile şi ordinele emise de Guvern, făcute mai mult să încurce decât să reglementeze un sector sau altul. Sunt adevăruri pe care le vedem şi trăim cu toţii.

Dar primul-ministru are cinismul să ceară populaţiei să aclame măsurile sale şi, în numele unui fals patriotism, să se declare de acord cu politica sa numai pentru ca imaginea României să rămână intactă în lume. În orice ţară civilizată cu care România are pretenţia să se compare, o astfel de politică ar fi dus la demisia Guvernului sau cel puţin la remanierea profundă a acestuia, în scopul schimbării strategiei economico-sociale şi accelerării reformelor.

Dar la noi, în numele unei false pretenţii de stabilitate, o stabilitate în mizerie, se preferă continuarea unui exerciţiu guvernamental lamentabil, numai pentru că orgoliile personale sunt mai presus de binele celor mulţi. Şi cel mai jenant este felul absolut senin în care Guvernul minte şi susţine că acesta este drumul corect de urmat, în timp ce milioane de cetăţeni ai acestei ţări simt direct pe pielea lor exact contrariul.

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Din partea Grupului parlamentar al minorităţilor naţionale, domnul deputat Aurel Vainer.

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Aurel Vainer:

Doamnă preşedinte,

Doamnelor deputate,

Domnilor deputaţi,

După cum vă este cunoscut, recent, în Monitorul Oficial al României s-a dat publicităţii Legea pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 31/2002 privind interzicerea organizaţiilor şi simbolurilor cu caracter fascist, rasist sau xenofob şi a promovării cultului persoanelor vinovate de săvârşirea unor infracţiuni contra păcii şi omenirii.

În calitate de reprezentant în Parlament al populaţiei evreieşti din România mi-am luat îngăduinţa să vă supun atenţiei prezenta declaraţie politică, pe care am intitulat-o "Parlamentul României contribuie constant la promovarea principiilor unui stat democratic, pluralist, care respectă drepturile omului".

Este adevărat că legea la care fac referire s-a născut şi s-a adoptat într-un proces parlamentar care a durat aproape patru ani, Ordonanţa de urgenţă Guvernului pe care o aprobă această lege datând de la 13 martie 2002.

Legea adoptată recent se constituie ca un act juridic de mare relevanţă, ţinând seama de natura problemei pe care o reglementează dar şi de modul în care, prin diferitele sale articole, sunt date soluţii juridice adecvate.

Folosesc acest prilej pentru ca, în numele alegătorilor mei, evrei şi neevrei, să aduc Parlamentului României, distinşilor senatori şi deputaţi, sincere mulţumiri pentru munca desfăşurată la elaborarea acestei legi, ca şi pentru votul cvasiunanim pe care l-a întrunit în faza sa finală.

Totodată, adresez mulţumirile cuvenite preşedintelui României pentru aportul său la completarea unor prevederi din textul iniţial, care i-a fost supus spre promulgare.

Stimaţi colegi deputaţi,

Consider de datoria mea să pun în evidenţă câteva elemente esenţiale privind legea la care mă refer şi anume.

Ca urmare a adoptării sale, România se înscrie în rândul ţărilor din Europa care au creat un cadru legislativ specific pentru ceea ce înseamnă lupta împotriva rasismului, xenofobiei şi antisemitismului, problemă regăsită în importante documente ale Organizaţiei Naţiunilor Unite, Consiliului Europei şi ale Uniunii Europene.

În forma sa finală, legea, publicată în Monitorul Oficial nr. 377/3 mai 2006, aduce câteva prevederi noi, de o deosebită însemnătate pentru reducerea la maximum a echivocului unor interpretări care să facă neaplicabile prevederi de substanţă ale legii. În acest sens, mă refer la definiţiile incluse în textul final, privind simboluri fasciste, rasiste sau xenofobe, persoană vinovată de săvârşirea unor infracţiuni contra păcii şi omenirii, holocaustul împotriva evreilor, cu precizarea că "De asemenea, în perioada celui de-al doilea război mondial, o parte din populaţia rromă a fost supusă deportării şi anihilării".

Stimaţi colegi,

Exprimându-mi din nou respectul şi consideraţia pentru Parlamentul României, pentru autorităţile publice ale statului nostru, nu pot să nu aduc în atenţia dumneavoastră şi fapte nedorite, care contravin flagrant prevederilor din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 31/2002, devenită de curând lege, regăsite în esenţă sub forma vânzării de publicaţii şi lucrări cu caracter fascist, rasist, xenofob şi antisemit. De asemenea, sporadic, dar nu de neglijat, se dau publicităţii sau se exprimă în media audio sau video, unele idei, opinii şi chiar teorii profund jignitoare pentru cetăţenii români fiind, de fapt, vorba de contestarea sau negarea holocaustului şi altele. În plus, este de semnalat şi apariţia de inscripţii cu caracter fascist şi antisemit, localizate pe sinagogi, cimitire evreieşti etc.

În final, stimaţi colegi, doresc să exprim convingerea că organele abilitate ale statului vor acţiona cu adevărat în spiritul legii, declanşând fără tărăgănare, procedurile cuvenite pentru sancţionarea de către justiţie a celor care încalcă legea.

În fond, democraţia înseamnă un cadru legislativ bine elaborat, în concordanţă cu cerinţele vieţii şi ale timpului, însoţit de un grad ridicat de aplicare a spiritului şi literei legii.

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Doamna Daniela Popa:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Din partea Grupului parlamentar al PSD, domnul deputat Valeriu Alexandru Ungureanu. Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Valeriu Alexandru Ungureanu:

Mulţumesc, doamna preşedintă.

Stimaţi colegi,

Declaraţia politică poartă titlul "Tot despre Alianţa D.A."

Viaţa politică de după alegerile generale din 2004 nu a cunoscut o mai penibilă guvernare decât cea a domnului Tăriceanu.

Au fost, desigur, după 1990, guvernări succesive, iar unele destul de grele, precum cea din perioada 1996-2000, cunoscută pe scurt ca Guvernarea CDR, dar cea prezentă, sub culoarea portocalie a Alianţei D.A., reprezintă un adevărat regim de lichidare.

De la preluarea guvernării, Alianţa D.A. trâmbiţa alegerea noului curs pe care toată ţara îl dorea şi pentru care atâţia se înhămaseră la carul domnului Tăriceanu.

Şi, în loc de noul curs, am avut şi mai avem încă o guvernare care se târăşte de pe o zi pe alta, izbită la fiecare cotitură de drum, ameninţând la fiecare pas să sucombe sub o nouă dificultate.

Au fost vremuri grele? Desigur! Nu însă sub marile probleme suferă Guvernul Tăriceanu, ci sub cele mărunte, pe care şi le produce singur, sau pe care, îndemânatici şi le creează chiar în parte partenerii de coaliţie.

Este clar că guvernarea aceasta nu îşi poate găsi drumul logic pentru că lipseşte elementul de echilibru al vieţii politice a partidelor din coaliţie.

Voinţa năpraznică a domnilor Tăriceanu şi Boc de a strânge laolaltă toţi membrii PNL, şi respectiv PD, pentru susţinerea guvernării, nu dovedeşte decât că aceasta nu reprezintă decât ca structură şi ca ideologie ceva foarte anacronic; loviturile sub centură fac ca Alianţa D.A. să pârâie din încheieturi, întocmai ca o corabie veche de lemn sub o furtună năpraznică.

În astfel de situaţie putem spune că modul tragic al acestei stranii guvernări nu este decât imaginea unei neputinţe creatoare de a rezolva problemele cetăţenilor României.

Actuala echipă ce guvernează este în schimb biciuită de o ambiţie bolnăvicioasă care îi depăşeşte cu mult posibilităţile şi care o obligă să recurgă la orice - fie chiar şi la sugrumarea vieţii - numai ca să-şi ostoiască setea de stăpânire.

Aceasta este, într-adevăr, o tragedie pentru România!

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Din partea Grupului parlamentar al PNL domnul deputat Corneliu Momanu. Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Corneliu Momanu:

Mulţumesc, doamna preşedintă.

Stimaţi colegi,

Recidiva gripei aviare pune România în faţa unei probleme pe care nimeni nu are dreptul să o ignore. Este o situaţie gravă, pe care autorităţile române, ca şi experţii în domeniu, o gestionează făcând eforturi considerabile.

Din păcate, avertismentele de anul trecut ale Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii par să se adeverească. Pericolul este unul global şi ar fi o naivitate să credem că, eradicând acum focarele interne ale gripei aviare, vom îndepărta pentru totdeauna riscul unei pandemii.

Tocmai din acest motiv, concomitente acţiunii ferme a autorităţilor, devin extrem de importante informarea şi educarea populaţiei. În Vrancea, judeţ pe care îl reprezint, aceasta lipsă de informare a dus, în acţiunea de eradicare a focarelor de boală, la episoade tensionate între cetăţeni şi specialiştii care aveau ca sarcină eutanasierea păsărilor din zonele de risc. Pe această schimbare a mentalităţii trebuie să punem accent în viitorul apropiat.

Cetăţenii nu vor mai interpreta acţiunile autorităţilor ca pe o agresiune la adresa propriei bunăstări, atunci când toţi actorii politici se vor dovedi pe deplin responsabili. Populismul şi demagogia ieftină, inconştienţa cu care aleşii locali ai PSD au transmis în aceste zile, către localnici din judeţul Vrancea, mesaje «subtile» de nesupunere, arătatul cu degetul spre autorităţile centrale, îngreunează acţiunile comandamentelor antiepizootice locale.

E cel mai uşor să atragi capital politic speculând o problemă a cărei rezolvare naşte, în rândul cetăţenilor, iritare, teamă sau reacţii violente la adresa autorităţilor.

Este de domeniul evidenţei faptul că PSD se afla într-o criză profundă. Dar iresponsabilitatea cu care, într-un asemenea moment, speculează populist temerile populaţiei cu privire la gripa aviară frizează absurdul. PSD este infestat fără leac cu virusul populismului şi al formei fără fond. În această categorie de simptome intră şi ultima sa «performanţă», strângerea de semnături pentru demiterea miniştrilor Gheorghe Flutur si Eugen Nicolăescu.

O acţiune nu numai inutilă, dar şi antisocială, într-un moment în care este nevoie, mai mult ca oricând, de o gestionare eficientă şi fermă a crizei aviare.

Vă mulţumesc,

Doamna Daniela Popa:

Vă mulţumesc.

Din partea Grupului parlamentar al PRM, domnul deputat Adrian Moisoiu. Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Adrian Moisoiu:

Mulţumesc, doamna preşedintă.

Bună dimineaţa, dragi colegi.

Intervenţia mea de astăzi este intitulată: "Tinerii maghiari şi cunoaşterea limbii române".

La sărbătorirea zilei de 15 martie de anul acesta, de la Târgu-Secuiesc, preşedintele U.D.M.R., Markó Belá, şi-a exprimat părerea că prefecţii judeţelor secuieşti este necesar să vorbească maghiara: "Trebuie să facem o distincţie între a fi maghiar şi a fi vorbitor de limbă maghiară. În judeţele secuieşti cred că ar fi absolut normal ca toţi funcţionarii, pentru că toţi au relaţii cu populaţia, să cunoască limba maghiară, inclusiv prefecţii." Totodată, el a precizat că prin judeţe secuieşti înţelege Harghita, Covasna şi jumătate din judeţul Mureş.

S-ar părea însă, că tinerii dau dovadă de mai multă înţelepciune decât cei mai în vârstă şi au înţeles înaintea altora, de rea-credinţă, că într-o Românie europeană, trebuie să cunoşti limba ţării în care trăieşti, fiindcă altfel rişti să nu ai un loc de muncă.

De altfel, Constituţia României, la art.13 este cât se poate de clară: "În România, limba oficială este limba română."

De acest adevăr s-au convins mulţi tineri din Ardeal, care din cauză că nu cunosc corespunzător limba română, la terminarea facultăţii, nu-şi găsesc un loc de muncă nici măcar la reprezentanţele firmelor din Ungaria(!?) Din cei 6.500 de studenţi la linia maghiară (cursuri de zi, frecvenţă redusă, I.D. sau postuniversitare), mulţi dintre ei, la absolvire, nu se pot angaja, deoarece nu cunosc limba română cât să scrie un C.V.

Astfel, Szabó Lehel, de la o organizaţie din Cluj-Napoca care recrutează personal, explică: "Este vorba, mai ales, despre tineri care vin din zone unde nu se vorbeşte româna, din secuime, Covasna, Harghita. Ei cunosc, poate, termeni uzuali, cât să poată vorbi la magazin sau la piaţă, dar nu cunosc termeni legaţi de profesie, nici cât să scrie o scrisoare de intenţie în limba română." Iar Barna Katalin, de la aceeaşi organizaţie, spunea: "Dintre tinerii care vin la noi, cam 20% nu se pot descurca în limba română. Noi îi îndrumăm către fundaţii care fac cursuri şi încercăm să le explicăm că, pentru angajare în România, limba română este de bază".

În timp ce Fülöp Emese, de la o altă firmă, a remarcat: "Cunoaşterea limbii maghiare poate constitui un avantaj, însă nu e un criteriu de bază".

La rândul lui, un tânăr din Covasna, care a făcut facultatea în limba maghiară, a declarat: "Am vrut să merg în Ungaria, să muncesc acolo. Am făcut master acolo, dar nu m-am putut angaja. Când m-am întors în România, nu ştiam cum se face profesia mea în româneşte". Aşa că a învăţat limba română şi acum a reuşit să se angajeze. "...Dacă vrei să rămâi aici, aşa e bine, să ştii şi limba română!"

Spre deosebire de aceştia, Hantz Peter, reprezentant al Comitetului de Iniţiativă "Bolyai" din Cluj, care susţine reînfiinţarea Universităţii "Bolyai" în limba maghiară, crede că limba română ar trebui studiată după o programă destinată învăţării limbilor străine, fiindcă este foarte greu să le ceri maghiarilor să înveţe limba română ca şi când ar fi limba lor maternă (?!)

Discuţia fiind lansată pe Internet, voi prezenta câteva păreri ale altor tineri:

"...O limbă care nu se învaţă în şcoală, se poate învăţa mai târziu, dar cu greutăţi în plus ..."

"...5 ore săptămânal de limba română la şcoală, nu este suficient pentru a vorbi fluent limba română."

"...În ce limbă vorbeşte acasă sau îşi face studiile este problema lui, dar în România trebuie să ştie să vorbească limba română ..."

"...Vina că nu ştiu româneşte e problema lor, din moment ce limba română se predă în şcoli cu limbă de predare maghiară, ce au acces la manuale şi cărţi în limba română în orice colţ al ţării ar trăi, iar emisiunile de radio şi TV se recepţionează peste tot, inclusiv în Harghita şi Covasna..."

"...Cum ar fi ca în S.U.A., mexicanul, francezul, chinezul sau românul să nu ştie limba engleză?..."

"...Majoritatea tinerilor maghiari care au probleme de exprimare în limba română se datorează faptului că în zonele respective din care provin nu s-a pus accent pe învăţarea limbii române..."

Din toate aceste discuţii, se poate concluziona că limba română se poate şi trebuie însuşită. Fiindcă din tinerii care absolvă cursurile şcolare fără a cunoaşte limba română se recrutează toţi cei care se consideră frustraţi de dreptul de a se exprima, toţi amatorii de autonomii teritoriale şi culturale. Întrebarea este: inspectorii şcolari, directorii unităţilor şcolare, verifică modul în care îşi fac profesorii datoria la clasă?

Ministerul Educaţiei şi Cercetării se preocupă de modul de însuşire a limbii statului? Fiindcă el trebuie şi poate să fie un artizan important al construcţiei europene. Pentru aceasta se cere însă implicare, fermitate şi consecvenţă!

U.D.M.R. -ul, prin politica sa de separare şcolară şi de îndemn la a nu se învăţa limba oficială a statului român, îşi alungă copiii din România! Vă invit pe dumneavoastră să găsiţi răspunsul la întrebarea: Care este motivul ascuns pentru care promovează această politică?

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Din partea Grupului parlamentar al Partidului Conservator, domnul deputat Petru Călian.

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Petru Călian:

Vă mulţumesc.

Declaraţia mea politică de astăzi are titlul "România în Uniunea Europeană - aderare ori amânare".

Rezultatul Raportului de monitorizare trebuie să ne dea motive de îngrijorare şi, în acelaşi timp, de speranţă în egală măsură fiind expresia recunoaşterii eforturilor de realizare a angajamentelor asumate, dar şi motivaţia găsirii celor mai bune strategii de respectare în totalitate a acestora, în vederea aderării la Uniunea Europeană.

Aceste strategii trebuie să asigure integrarea în structurile complexe ale Uniunii Europene, ca singură cale ce poate oferi României şanse reale de potenţare a reformei în direcţia modernizării şi a reconectării la sistemul valorilor europene.

În acest context trebuie să fim conştienţi de ideea noastră, în ansamblul popoarelor europene, motiv care ne obligă să concretizăm punerea în practică, în integralitatea lor, a prevederilor Acordului de aderare, prin instituirea unui dialog politic intens cu Uniunea Europeană, a realizării liberei circulaţii a mărfurilor, serviciilor, capitalurilor şi forţei de muncă, în scopul consolidării demoracţiei şi economiei de piaţă în ţara noastră.

România, în lunile ce vor urma până la noul raport, urmează să parcurgă o etapă definitorie, deosebită ca semnificaţie, în procesul integrării sale europene, iar acest lucru ne priveşte pe toţi, înţelegând, prin aceasta, asumarea sporită a răspunderilor în ceea ce priveşte stimularea şi urmărirea acestui proces, îndeosebi în ceea ce priveşte armonizarea legislaţiei ţării noastre cu legislaţia europeană.

De asemenea, aşteptăm cu toţii din partea Guvernului un efort de organizare pentru menţinerea stabilităţii şi continuităţii reformei democratice, pentru accelerarea realizării obiectivelor operaţionale, cât şi a măsurilor de coordonare instituţională în scopul eliminării în totalitate a steguleţelor roşii în domeniile ce privesc funcţionarea agenţiilor acreditate pentru plata subsidiilor din agricultură şi a înfiinţării sistemului integrat de administrare şi control în agricultură, precum şi crearea facilităţilor de colectare şi tratare a produselor animaliere secundare pentru combaterea vacii nebune şi, totodată, avem nevoie de un sistem I.T. pentru urmărirea şi colectarea T.V.A. interconectat cu cele din Uniunea Europeană.

Apreciez, astfel, că Guvernul, în perioada care a mai rămas, trebuie să orienteze evoluţia social-politică şi economică a ţării cât mai aproape de standardele de integrare, cu sprijinul tuturor forţelor politice din ţară, pe atingerea şi respectarea standardelor europene în toate domeniile.

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Din partea Grupului parlamentar al minorităţilor naţionale, domnul deputat Aledin Amet.

Vă rog, domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Aledin Amet:

Într-o societate, cel mai important domeniu, cu siguranţă, este cel al sănătăţii, aşa cum în viaţă lucrul cel mai de preţ este sănătatea.

Progresul în naţiuni se bazează în primul rând pe o calitate deosebită a bazei materiale de specialitate şi a actului medical.

Punerea acentului pe astfel de priorităţi reprezintă, indiscutabil, o necesitate, dezvoltarea sistemului contribuind decisiv la dezvoltarea nivelului de civilizaţie.

Personalul medical din România este unul extrem de pregătit. Personalul medical din România este unul extrem de cunoscut în lume. Şcoala de medicină din România poate concura cu orice şcoală similară din lume. Toate aceste aspecte înseamnă adevăruri de necontestat.

În acelaşi timp, însă, este nevoie şi de o redimensionare a infrastructurii domeniului. Investiţiile în renovarea spitalelor sunt de dorit, aşa cum şi modul de distribuire a medicamentelor, mai ales pentru bolnavi şi pensionari, trebuie reglementat.

În cazul operaţiilor importante, costul unor materiale necesare este foarte mare, făcând, de multe ori, imposibilă achiziţionarea lor.

În municipiul Constanţa, Spitalul judeţean are nevoie de sprijin din partea autorităţilor în vederea modernizării. Dacă ţinem seama de faptul că acest judeţ, din punct de vedere economic, este unul deosebit de important, demersul nu trebuie întârziat. Exemplele sunt numeroase şi concrete.

În domeniul sănătăţii, primordială este doar politica pentru omul suferind.

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Din partea deputaţilor fără apartenenţă la grup parlamentar, domnul deputat Mircia Giurgiu.

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Mircia Giurgiu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Titlul declaraţiei mele politice de astăzi este "Centrul de diagnostic şi tratament Cluj, în pragul dezastrului".

Aşadar, săptămâna trecută, după mai multe încercări de a obţine câteva fonduri în plus pentru acest centru, directorul centrului, Iulian Opincaru, şi-a dat demisia, motivând că nu vrea să se facă părtaş la distrugerea acestui centru, fiindcă au fost alocate doar un sfert din fondurile care erau anul trecut.

Cu toate insistenţele noastre şi ale autorităţilor locale, Ministerul Sănătăţii şi Casa de Sănătate nu au alocat fondurile necesare pentru funcţionarea acestui centru.

Cu toate că în fiecare zi sunt peste 2.500 de oameni care nu pot să-şi permită, din cauza mijloacelor financiare reduse de care dispun, să-şi facă analizele şi să se consulte la alte unităţi spitaliceşti din judeţ, acest centru era singura lor posibilitate pentru a se putea trata.

Fac un apel, încă o dată, către ministrul sănătăţii, către conducerea Casei de Sănătate, să ia în vedere problema desoebită cu care se confruntă acest centru şi să rezolve, să finanţeze, astfel încât să poată funcţiona la întreaga capacitate.

Mai multe amănunte despre situaţia din acest centru, în materialul pe care îl depun în scris.

(În continuare, este consemnat în întregime materialul depus la secretariatul de şedinţă)

La sfârşitul anului trecut, ministrul sănătăţii, domnul Eugen Nicolăescu, a demis o serie de directori de spitale şi consilii de administraţie. Motivul: proasta gestionare a fondurilor pentru unităţile din care aceştia făceau parte. În plus, pachetul de legi privind sănătatea a fost intens dezbătut atât în Parlament, cât şi de cei direct interesaţi, respectiv de către medici. Una dintre problemele cu care se confruntă sistemul sanitar românesc este lipsa fondurilor pentru o bună funcţionare. Avem specialişti, dar nu avem bani pentru achiziţionarea de aparatură performantă şi pentru salarii decente.

Pentru a sublinia această lipsă acută, la Cluj-Napoca, directorul singurului Centru de diagnostic şi tratament, directorul dr. Iulian Opincariu, a demisionat din funcţia pe care o deţinea. Motivul principal pentru care dr. Opincariu şi-a înaintat demisia se referă la lipsa fondurilor. Mai exact, în cadrul Centrului de diagnostic şi tratament Cluj s-a constatat starea de uzură accentuată a aparatelor din Compartimentul de Radiologie. Astfel, un aparat Diagnomax MS-125 are o vechime de peste 35 de ani, un aparat Neodiagnomax este vechi de peste 17 ani, iar aparatul Eltex "şi-a început activitatea" în urma cu peste 26 de ani.

Din cele prezentate mai sus rezultă faptul că aparatele din dotarea Centrului de diagnostic şi tratament Cluj şi-au îndeplinit cu vârf şi îndesat misiunea pentru care au fost proiectate. Defectarea frecventă şi durata reparaţiilor duc la imposibilitatea servirii prompte a pacienţilor care se adresează Centrului de diagnostic şi tratament Cluj-Napoca, aceştia neavând posibilitatea să se adreseze altor ambulatorii din localitate, fiindcă nu exista.

Performantele scăzute ale acestor aparate uzate implică o serie de riscuri: eliberarea unor diagnostice eronate sau incomplete, ce pot fi infirmate în alte centre dotate corespunzător, ceea ce ar conduce la grave implicaţii medico-legale şi juridice şi ar diminua probitatea profesionala a personalului medical; risc de accidente grave, în care să fie implicaţi atât pacienţii, cât şi personalul medical.

Mai trebuie precizat faptul ca Centrul de diagnostic şi tratament Cluj este o importantî instituţie de învăţământ universitar, prin catedra de Medicina de familie din cadrul Universităţii de Medicină şi Farmacie "Iuliu Haţieganu" din Cluj

Starea de sănătate a sistemului sanitar românesc se înrăutăţeşte de la zi la zi şi se pare că nimeni nu pare interesat de un proces real de vindecare.

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Vă mulţumesc şi eu, domnule deputat.

Din partea Grupului parlamentar al P.S.D., domnul deputat Viorel Pupeză.

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Viorel Pupeză:

Declaraţia politică de astăzi se intitulează "Administraţia judeţului Bistriţa-Năsăud, sedusă şi abandonată de Alianţa D.A.".

Trăim într-un sistem politic în care fuga de răspundere faţă de consecinţele deciziilor individuale sau de partid reprezintă modelul de comportament în ierarhiile politice şi administrative. Fuga de răspundere, pentru că a-ţi prezenta demisia dintr-o funcţie în care ai fost ales este fugă de răspundere instituţională, apare de obicei la acele partide aflate la putere care sunt deja epuizate de guvernare, ori incompetente, lipsite de soluţii la problemele concrete ale oamenilor.

Situaţia este cel mai bine reprezentată la nivelul Consiliului judeţean Bistriţa-Năsăud, unde Alianţa "Departe de Adevăr", după ce a sedus cu bani şi funcţii de conducere câţiva consilieri independenţi, pentru a-şi asigura majoritatea, a abandonat, totuşi administraţia judeţului. Din interese meschine, din lipsă de curaj, simplă nepăsare sau lene curată - pentru care nu există nici o scuză -, liderii P.D. şi P.N.L. au substituit agenda populaţiei cu agenda personală.

Într-un an decisiv pentru aderarea României la structurile europene, când mai toată clasa politică face apel la stabilitate, la unirea eforturilor pentru un interes naţional de prim rang, la Bistriţa-Năsud, 12 consilieri judeţeni şi supleanţii lor îşi permit să renunţe la statutul cu care i-a mandatat electoratul.

Au dovedit încă odată că sunt neîntrecuţi, în competiţia democratică, la probele de genul fuga de răspundere, fuga de şedinţe, fuga după profituri personale. Demisia în bloc, din dorinţa de a declanşa alegeri parţiale, devine o scuză pentru lipsa de luciditate şi de pragmatism a celor ce ar trebui să-şi asume un aşa-zis program de guvernare şi responsabilitatea unei promisiuni deşarte - "Să trăiţi bine!" Abandonarea electoratului şi întoarcerea spatelui sunt adevăratele elemente de identificare pentru Alianţă în profil teritorial, dar caracterizarea poate fi extinsă şi la nivel central, din mement ce acţiunea portocaliilor de la Bistriţa a fost supervizată de tocmai ministrul Vasile Blaga şi premierul Călin Popescu Tăriceanu.

"Divorţul" de interesele cetăţeanului nu înseamnă numai renunţarea la funcţii. În municipiul Bistriţa, electoratul a fost abandonat de autorităţile locale prin derularea unor investiţii fanteziste, în timp ce adevăratele probleme edilitare sunt infrastructura dezastruoasă, curăţenia oraşului, parcări, problemele sociale etc. au fost lăsate de izbelişte. Tot abandon se numeşte şi organizarea petrecerilor cu mici şi bere, în locul promovării unor proiecte de interes comunitar.

Administraţia "sedusă şi abandonată" din judeţul Bistriţa-Năsăud are un model naţional - Guvernul Tăriceanu, care i-a uitat pe agricultori, pe pensionari, pe dascăli, pe cei din sistemul de sănătate, pe funcţionarii publici, de fapt, pe toţi cetăţenii României. Alianţa uită că, mai devreme sau mai târziu, totul se plăteşte în această viaţă.

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Din partea Grupului parlamentar al P.N.L., domnul deputat Grigore Crăciunescu.

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Grigore Crăciunescu:

Vă mulţumesc, doamnă preşedinte.

Stimaţi colegi,

Comentariile pe seama Raportului de ţară privind aderarea la Uniunea Europeană sunt la ordinea zilei. Membrii Guvernului, parlamentari din arcul guvernamental sau din opoziţie, analişti şi comentatori cu anumite simpatii politice analizează acest raport în funcţie de interese şi de apartenenţa la o grupare sau alta. Fac această afirmaţie deoarece, dacă putem spune că raportul poate fi privit din unghiuri diferite, faptul că pentru ceea ce urmează să facem în continuare nu există un consens, arată clar că cei care îşi exprimă punctul de vedere sunt mai mult sau mai puţin subiectivi.

Amânarea reformelor necesare pentru integrarea României în Uniunea Europeană, ani de-a rândul, din diverse motive, face ca la ora actuală să mai avem o serie de probleme punctuale de rezovlat. Este clar pentru orice om de bună-credinţă că România va intra în Uniunea Europeană la 1 ianuarie 2007. Eliminarea steguleţelor roşii care puteau activa clauza de salvgardare ne arată că s-a muncit mult şi că există realizări.

Datorită acestei situaţii, raportul comisiei europene este unul obiectiv, dar dur în acelaşi timp. Acesta nu se rezumă doar la a face constatări, ci scoate în evidenţă punctual ceea ce mai avem de făcut pe anumite domenii. Este evident că am obţinut rezultate bune într-un interval scurt de timp, dar trebuie ca aceste rezultate să fie consolidate pentru ca nu cumva să păţim ceea ce au păţit colegii de la sud de Dunăre, bulgarii, care, în urma instabilităţii politice de după alegeri, au acum de suferit.

În acest context, cred ar trebui să facem front comun, Putere şi Opoziţie, pentru a rezolva ceea ce este de rezolvat, iar noi, dimpotrivă, reacţionăm exact pe dos. Opoziţia susţine că raportul este cel mai slab pe care l-a primit România până acum, afirmaţie total neadevărată, şi cere demisii. Doreşte să vadă capete tăiate şi, pentru asta, s-au apucat de strâns semnături de la cetăţeni, pe stradă. Voiesc, domniile lor, să arate cât de mult îşi iubesc poporul pe care l-au păstorit mulţi ani, dar uită că ei sunt cei care l-au adus la sapă de lemn. Probabil că doresc ca noi, românii, să mai stăm în afara Uniunii încă un an, pentru a rezolva ce mai est de rezolvat prin ţară în interes propriu, sau de partid, ştiut fiind că, odată intraţi în Uniunea Europeană, se schimbă regulile jocului.

Eu asta înţeleg că doreşte P.S.D.-ul în urma acestei acţiuni. Nu trebuie să fii prea înţelept ca să-ţi dai seama că a schimba oameni din funcţii-cheie, oameni care cunosc bine problemele ce le au în subordine în acest moment, este sinucidere curată, având în vedere că, până la decizia finală, mai sunt doar 5 luni de zile. Orice nou ministru pus în funcţie are nevoie de cel puţin o lună, o lună şi jumătate, pentru a cunoaşte problemele din sector, pentru a cunoaşte oamenii cu care lucrează şi pentru a face anumite schimbări, dacă le consideră necesare.

Mă întreb şi vă întreb dacă ceea ce am afirmat este logic şi adevărat şi dacă trebuie şi merită să ne apucăm să schimbăm miniştri sau să restructurăm guverne. Au ajuns unii prin a afirma că, inclusiv schimbarea primului-ministru nu ar fi nici o problemă, dacă o facem în cadrul Coaliţiei. Oare, aceşti oameni chiar nu văd dincolo de interesele de partid? Ce ne trebuie nouă acum? Remaniere guvernamentală, ne trebuie restructurare guvernamentală, trebuie să reducem ministere sau agenţii, să înfiinţăm altele? Hai, să facem toate astea şi, poate, până la toamnă, îşi găseşte fiecare biroul. Vedem ce miniştri dăm jos, pe cine punem în loc, instalăm noi titulari la agenţii, aşteptăm ca toţi să se acomodeze cu noile funcţii şi problematica la zi, să facă schimbările necesare, că aşa se obişnuieşte la noi, şi apoi ne apucăm de treabă, să rezolvăm problemele pe care le ridică Raportul de ţară. În aceste condiţii, sigur ne integrăm în 2008.

Stimaţi colegi, haideţi să privim lucrurile aşa cum sunt, cu obiectivitate. Este adevărat, nu totul este perfect, nu totul este bine, lucrurile mai scârţâie pe ici, pe colo, dar acum nu avem timp de schimbări şi de restructurări. Timpul ne presează. Trebuie rezolvate probleme punctuale pe care le cunoaştem. Să luăm măsurile ce se impun, în timp util, pentru a ne atinge obiectivul pe care îl are naţiunea română, şi anume de a reveni în marea familie europeană de unde a lipsit mai mult de jumătate de secol. După aderare, avem timp să judecăm cumpătat, să remaniem, să restructurăm şi aşa mai departe.

Este momentul să facem toate eforturile pentru a ne atinge acest ţel. În acest sens, sunt de acord să trecem prin Parlament toate legile care sunt necesare pentru integrare. Putem şi trebuie să renunţăm, dacă este nevoie, la această vacanţă parlamentară, pentru a reuşi să facem ceea ce este necesar în această perioadă scurtă de timp ce o mai avem la dispoziţie, pentru a ne atinge dezideratul.

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Din partea Grupului parlamentar al P.R.M, domnul deputat Costache Mircea.

Vă rog, domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Costache Mircea:

Vă mulţumesc, doamnă preşedinte.

Eu, de regulă, nu depăşesc timpul. Vreau să vorbesc astăzi despre o temă de actualitate, pe care ne-o propune însăşi conducerea Camerei Deputaţilor, prin semnătura domnului Bogdan Olteanu, care ne-a introdus la casetă, printre alte documente de lucru, şi o generoasă invitaţie la o dezbatere publică, o dezbatere despre necesitatea lustraţiei, despre necesitatea de a face curăţenie în societatea românească, idee generoasă, pe care aş saluta-o, dacă ea ar atinge adevăratele probleme ale societăţii româneşti, dacă ar coincide cu adevărata agendă a cetăţeanului român, dacă ea ne-ar solicita colaborarea, dacă ne-ar atrage în sfera unei dezbateri publice, care să însemne, cu adevărat, o încercare de a contura un proiect sănătos, viabil, de readucere pe ordinea de zi a instituţiilor Statului Român a interesului naţional. Pentru că, dacă lipseşte ceva din demersul cotidian al autorităţilor româneşti ale ultimilor 16 ani, dacă lipseşte ceva din dialogul intern şi internaţional al puterilor care s-au perindat din 1990 încoace, nu lipseşte o anumită concepţie economică, nu lipsesc încercări de rezolvare a problemelor sociale, într-un fel sau altul de unii văzute lucrurile, de alţii diferit, dar preocupări există. Există şi preocupări pentru modernizarea în viziune post-modernă a apărării naţionale, a siguranţei naţionale, a ordinii publice.

Ce nu există pe agenda nici unei puteri şi a nici unei autorităţi româneşti? Apărarea şi promovarea interesului naţional. Dacă ar fi existat şi o asemenea preocupare, bineînţeles că, la ora aceasta, am fi avut o cu totul altă forţă economică, am fi avut o cu totul altă poziţie faţă de valorificarea patrimoniului public acumulat cu trudă şi cu sudoare până în 1989, am fi avut o industrie reaşezată, o agricultură cu păstrarea marilor suprafeţe, cu marile exploataţii pe suprafeţe extinse, şi nu prin fărâmiţarea şi prin transformarea, în fâşii impracticabile, a fondului funciar românesc. Am fi avut cercetare ştiinţifică în continuare, am fi avut un învăţământ performant în continuare, am fi avut multe lucruri pe care, cu înţelepciune şi cu seriozitate, le-am fi readaptat, reaşezat în noile condiţii create de după 1989. Nu s-a putut. Nu avem o economie funcţională de piaţă, pentru că a lipsit şi lipseşte încă, de pe agenda publică, interesul naţional.

Toate ţările care s-au integrat în Uniunea Europeană au avut conduceri care, unde nu au putut rezista şi a trebuit să facă cedări, anumite cedări, totuşi, nu au abandonat întru totul interesul naţional.

Mă întreb, în atenţia celor 20 de găini zăpăcite, atinse, cum se vede, de gripa aviară care se autointitulează "Societatea civilă", în numele căreia se comit tot felul de abuzuri şi de agresiuni asupra spiritului românesc actual şi asupra istoriei, în general, cine şi ce îi îndreptăţeşte să se autointituleze cenzori ai noii societăţi, cerberi ai aşa-zisei democraţii, să vină să ne ceară nouă să fim de acord cu readucerea în prim-planul vieţii publice a tenebrelor istoriei, de care ar fi trebuit să ne debarasăm mai demult?

Cine n-a înţeles şi, datorită perioadei în care a trăit, n-a avut parte să priceapă pe propria piele, ce a însemnat stalinismul, îl poate vedea acum, uşor remaniat, uşor întors pe dos, în viziunea actualilor lustragii ai societăţii româneşti. Dacă pe lista aceea n-ar fi figurat şi nume ca Ion Mihai Pacepa, poate unii n-ar fi înţeles foarte uşor cu cine avem de-a face.

Eu atrag atenţia că nu suntem cu toţii chiar reduşi şi nu suntem cu toţii chiar lipsiţi deloc de duh naţional, ca să mai înghiţim asemenea provocări dubioase ale neostaliniştilor epocii de azi.

Eu le doresc să se întoarcă la rosturile lor, să ne arate carierele lor, să ne arate ce produc şi cum înţeleg ei să contribuie la noul mers al treburilor publice din România, fără să mai zgândăre trecutul şi să mai aducă mucegaiurile istoriei, de care unii dintre noi s-au străduit să se debaraseze, pentru că nu contribuie cu nimic la îmbunătăţirea traiului cotidian al românilor.

Mă număr printre aceia care n-am făcut parte din nici un fel de structură, n-am avut treabă cu nici un fel de nomenclatură şi ce-i mai obsedează pe domniile lor, dar demersul lor este cu totul şi cu totul desuet, anacronic şi arată că un mic viespar, întreţinut de pe nu ştiu unde cu nişte bani, încearcă să învenineze, şi aşa destul de tulbure, spirititul din această ţară.

Le doresc lustragiilor noştri să găsească o cauză mai nobilă şi să încerce să contribuie şi ei cu ceva concret la bunul mers al lucrurilor şi, mai ales, la promovarea şi la apărarea interesului naţional, pe care, cu sau fără voie, îl subminează cotidian.

Doamna Daniela Popa:

Din partea Grupului parlamentar al U.D.M.R., domnul deputat Antan István.

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Antal István:

Doamnă preşedinte de şedinţă,

Doamnelor şi domnilor colegi,

Intervenţia mea de astăzi poartă titlul "O posibilă resursă pentru suplimentarea pensiilor".

Având în vedere faptul că, în ultima perioadă, protestele pensionarilor s-au înmulţit şi, pe data de 25 mai, după cunoştinţele mele, are loc un nou protest, cred că este momentul potrivit ca să vă atrag atenţia asupra unor fapte petrecute după anul 1989, fapte care, în mai mică sau în mai mare măsură, au contribuit la apariţia situaţiei actuale, din rândul pensionarilor.

Toţi ştim foarte bine cum este situaţia pensionarilor din România, dar suntem mai puţini care ştim ce s-a întâmplat cu cei peste 150 de mii de pensionari care şi-au plătit contribuţia la Casa de asigurări sociale şi pensii din cooperaţia meşteşugărească, numită CASCOM.

Până în finele anului 1989, s-a reuşit nu numai să se achite de către CASCOM, la termen, toate drepturile de asigurări sociale cuvenite şi asiguraţilor, ci să rămână importante disponibilităţi care au fost utilizate cu precădere în domeniul investiţional, fiind construite patru complexe balneare cu 931 de locuri de odihnă şi tratament în staţiuni renumite ca: Mamaia, Eforie Nord, Covasna şi Sovata, iar alte şapte obiective erau în diferite faze de execuţie la momentul respectiv: hotel cu 200 de locuri în Bucureşti, complex balnear cu 177 de locuri în Vatra Dornei şi 170 de locuri în Olăneşti, extinderea cu 150 de locuri a Complexului Mamaia, două fabrici de pâine la Vatra Dornei şi Topoloveni, o unitate de alimentaţie la Năvodari.

Începând cu anul 1990, persoanele care au condus activitatea CASCOM şi au gestionat fondurile avute la dispoziţie, peste 32 de miliarde de lei la vremea respectivă, au angajat fondurile de asigurări sociale ale cooperaţiei meşteşugăreşti în diverse "afaceri" şi au dezavantajat în mod evident CASCOM, ajungându-se ca, la finele anului 1992, disponibilităţile să fie epuizate, iar drepturile de asigurări sociale ale pensionarilor - peste 150 de mii din acest sistem - şi ale asiguraţilor, să nu mai poată fi achitate.

În situaţia creată, sub presiunea pensionarilor care nu-şi primeau pensiile, CASCOM a intervenit, la vremea respectivă, la Guvern, solicitând, cu insistenţă, elaborarea unui act normativ prin care sistemul asigurărilor sociale ale cooperaţiei merştgeşugăreşti să fie integrat în sistemul de stat. Şi, într-adevăr, în trimestrul I/1993, Guvernul, la iniţiativa Ministerului Muncii şi Protecţiei Sociale de atunci, a promovat către Parlament un proiect de lege, prin care sistemul de asigurări sociale a cooperaţiei meşteşugăreşti să fie integrat în sistemul asigurărilor sociale de stat, proiect de lege care, în urma analizării de către Parlament, s-a materializat în prevederile Legii nr.34 din 1993.

UCECOM, în calitate de organ ierarhic superior, sesizând faptul că nu există soluţie pentru plata drepturilor celor peste 150 de mii de pensionari din sistem, decât integrarea sistemnului în sistemul de stat, a trecut la deposedarea CASCOM-ului de patrimoniu, dispunând, în mod abuziv, transferarea complexelor balneare, obiectivelor în curs de execuţie şi altor proprietăţi din patrimoniul CASCOM, în patrimoniul administraţiei centrale a UCECOM, astfel încât organismul ce va prelua sistemul de asigurări sociale ale CASCOM să-l preia cu datorii şi un mare volum de încurcături financiare.

Acest patrimoniu al anului 1996 a fost evaluat de către Curtea de Conturi a României la valoarea de 49 de miliarde de lei în 1996, repet, iar UCECOM a preluat, în mod ilegal, acest patrimoniu la valoarea de circa un miliard de lei.

Oare, ce s-a întâmplat cu această mare avere? Oare, cât ar fi valoarea ei actuală?

Din datele Registrului naţional al persoanelor judicice, fără scop patrimonial, s-a constatat că trei membri ai Biroului executiv al UCECOM sunt membri fondatori ai Fundaţiei tehnico-ştiinţifice şi social-culturale ARTIFEX, iar, în baza unui Protocol de predare-preluare a patrimoniului Fundaţiei ARTIFEX a cooperaţiei meşteşugăreşti către Universitatea ARTIFEX din Bucureşti, au fost transferate bunuri mobile şi imobile în valoare de 117 miliarde lei, bunuri care au aparţinut patrimoniului UCECOM. Prin acest transfer, a fost diminuat patrimoniul persoanei juridice UCECOM, decizia aparţinând unor persoane care aveau dublă calitate - de membri ai Biorului executiv UCECOM şi membri fondatori ai fundaţiei amintite.

Doamna Daniela Popa:

Vă rog să vă pregătiţi să încheiaţi, domnule deputat.

Domnul Antal István:

Şi, cu asta, nu s-a terminat deloc şirul faptelor. Mai există şi fondul de interes general, constituit la nivelul UCECOM, prin contribuţia, până în anul 1990, de către toate orgnizaţiile cooperaţiei meşteşugăreşti, Fondul de solidaritate care, la vremea respectivă, era în valoare de 2,6 miliarde lei, iar, la ora actuală, în 2004, are doar 1,9 miliarde lei.

Pun din nou întrebarea: oare, cât este valoarea actuală a fondului, dacă la nivelul anului 1991 a fost de aproape 2,7 miliarde lei?

Revin la tema de unde am pornit, respectiv situaţia pensionarilor, şi pun întrebarea: dacă bunurile imobile şi fondurile ar fi exploatate în scopul pentru care au fost create, nu ar putea însemna o creştere a pensiilor de 1, 2 sau chiar 3%?

Aş ruga Ministerul Justiţiei, Agenţia Naţională pentru întreprinderile mici şi mijlocii şi cooperaţie, împreună cu Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei să analizeze situaţia cu seriozitatea cuvenită şi să găsească soluţia ca cei neîndreptăţiţi, respectiv acei peste 150 de mii de pensionari din sistemul cooperatist, să beneficieze de o suplimentare cuvenită, în urma punerii la dispoziţie a Ministerului Muncii, a acestor fonduri.

Personal, consider că este nevoie de o voinţă politică pentru soluţionarea celor prezentate.

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Doamna Daniela Popa:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Din partea Grupului parlamentar al PSD, doamna deputat Gabriela Creţu.

Doamna Gabriela Creţu:

Stimate colegi,

Stimaţi colegi,

Trăim într-o ţară în care cea mai plicticoasă atitudine este să te iei în serios şi cea mai plicticoasă dintre activităţi este munca. Am citit cu mare atenţie, pentru că n-am fost în ţară la momentul respectiv, discursul pe care primul-ministru l-a ţinut a doua zi după raportul de monitorizare al Comisiei Europene. Am ascultat, de asemenea, cu mare atenţie, intervenţiile din această dimineaţă pe care unii colegi din partea dreaptă a sălii le-au ţinut şi n-am înţeles ceva. Dacă optimismul pe care îl exprimă aceste discursuri se referă la aderare sau la integrare, pentru că ar trebui să ştie şi cei care se află acum la putere că lucrurile sunt diferite.

Dacă îmi permiteţi o figură de stil, aderarea este precum nunta. Acolo important este să-şi găseşti un naş. Iar integrarea precum o căsnicie. E un proces lung, greu şi care se poate solda, la urma urmei, şi cu un eşec. Avem un tratat semnat, mai trebuie într-adevăr ratificat de 10 state, mai trebuie să fim monitorizaţi pe vreo 44 de domenii pentru a fi compatibili instituţional şi legislativ. Dar dacă ne-am lua în serios, am vedea că trebuie să facem multe alte lucruri. Ar trebui să nu mai vorbim păsăreşte cu oamenii, să nu le trimitem poze zâmbitoare, ci instrucţiuni clare despre ceea ce trebuie să facă, să nu mai cârtim, şi să cârâim precum mult prea sacrificata pasăre, la adresa Uniunii Europene.

Cred că trebuie cu toţii să nu ne mai dorim să vină reprezentanţii Guvernului la acest microfon şi să ne spună ce ar trebui să se facă, ci să se facă ceea ce trebuie. Cred că trebuie să nu ne mai minţim. Instituţiile europene, cele tehnocratice mai ales, poate vor putea fi convinse să ne fie naşi, cetăţenii Europei vor fi convinşi mai greu. Să nu ne mai minţim nici din alt punct de vedere, că toţi românii sunt proeuropeni. Eu îmi pun problema chiar dacă Guvernul se manifestă ca proeuropean, atunci când dacă e vorba de a respecta reguli, de a ne asuma obligaţii, totdeauna e de vină Uniunea Europeană. Dacă e vorba însă de a utiliza bani, atunci meritul este al Guvernului. O asemenea atitudine nu este totdeauna foarte proeuropeană. Pot să pun pariu că dacă vor veni banii din fondul de solidaritate europeană pentru inundaţiile de anul trecut, guvernanţii se vor lăuda că e meritul lor, şi nu al ţărilor Uniunii Europene care sunt solidare cu cele care la un moment dat au o problemă.

Deci, stimaţi colegi, am, dacă doriţi, un îndemn, haideţi să devenim plicticoşi, haideţi să ne luăm în serios. Dacă vrem să ne integrăm în Uniunea Europeană trebuie să renunţăm la politica care face bucuria tabloidelor. În caz contrar, pentru că noi nu suntem capabili să avem un control la frontieră asupra animalelor vii importate, pentru că autoritatea veterinară nu-şi face treaba va plăti vreun moş Teacă pentru că, stând el la graniţă cu puşca în mână, a strigat la păsări: "Pasăre bolnavă, stai pe loc, pasăre sănătoasă, treci", dar păsările, fiind surde, nu i-au ascultat îndemnul şi, din păcate, se va întâmpla altceva, pentru greşelile guvernanţilor vor plăti românii.

Doamna Daniela Popa:

Din partea Grupului parlamentar al PNL, domnul deputat Ionel Palăr.

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Ionel Palăr:

Vă mulţumesc mult, doamna preşedinte.

Declaraţia politică de astăzi se intitulează: "Despre responsabilitatea gestionării situaţiilor de criză".

Doamnelor şi domnilor parlamentari,

Încă de la izbucnirea noilor focare în România, gripa aviară a reprezentat un prilej excelent pentru cele mai josnice atacuri la adresa ministrului agriculturii, din partea adversarilor politici. Atacuri nefondate, viscerale, josnice tocmai prin arborarea apelului la onoare, cu care astăzi defilează, paradoxal, tocmai PSD-ul, care îl acuză pe Gheorghe Flutur de ascunderea bolii. Mai mult decât atât, Comandamentul Central Antiepizootic Vrancea a fost informat, în scris, de faptul că însuşi preşedintele Consiliului Judeţean Vrancea, Marian Oprişan, împreună cu alţi primari au incitat populaţia la nepredarea păsărilor pentru eutanasiere.

Contrar curentului de opinie care a fost lansat de la izbucnirea noului val de gripă aviară, conform căruia Ministerul Agriculturii este principalul vinovat al crizei, faptele contrazic lozincile mincinoase. Ancheta epidemiologică, precum şi măsurile de eutanasiere şi dezinfecţie au fost demarate exact în momentul în care a apărut prima suspiciune de gripă aviară, în satul Hurez, comuna Beclean din judeţul Braşov. Ulterior, la fiecare suspiciune de gripă aviară apărută, autorităţile au acţionat cu promptitudine, menţinând totodată, în permanenţă, comunicarea cu presa.

Trebuie subliniat faptul că Ministerul Agriculturii nu are în subordine Autoritatea Naţională Sanitar - Veterinară, Gheorghe Flutur solicitând premierului trecerea ANSV în subordinea Ministerului. În paralel, va fi înfiinţată o Direcţie de Control pentru Siguranţă Alimentară în cadrul Corpului de Control al Ministrului.

Este nedrept şi iresponsabil să ceri demisia unuia dintre cei mai capabili miniştri ai cabinetului actual, într-un moment de criză, a unui profesionist care a dovedit în nenumărate rânduri că ştie să gestioneze astfel de crize, mai cu seamă cu cât focarele de infecţie încep să fie închise unul după altul.

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Ultima luare de cuvânt de astăzi, din partea Grupului parlamentar al PSD, domnul deputat Emil Radu Moldovan.

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Emil Radu Moldovan:

Vă mulţumesc, doamna preşedinte.

Declaraţia mea politică de astăzi este intitulată "Indiferenţa lor - consecinţe apocaliptice".

Da parcă nu avea România suficiente probleme a trebuit să apară şi dezastrul provocat de apariţia virusului gripei aviare în cadrul unor ferme de păsări.

Înţeleg apariţia virusului în gospodăriile private sau pe malul Dunării, unde nu poţi opri trecerea păsărilor migratoare, dar să îl laşi să pătrundă într-un loc unde, conform legii, e respectată securitatea alimentară, e mai mult decât îngrijorător.

Nu vorbesc doar din perspectiva integrării europene, care după raportul de marţi e încă incertă, ci în primul rând pentru românii care se simt din nou înşelaţi şi trataţi fără consideraţie.

După declaraţia triumfalistă a domnului ministru Flutur, care anunţa că România a reluat exportul de carne de pasăre, pericolul gripei aviare fiind depăşit, ne trezim lipsiţi de pasăre în faţa unui dezastru cu consecinţe apocaliptice pentru cetăţeni.

Din nou autorităţile sunt depăşite de situaţie, din nou nu există vinovaţi, iar măsurile aplicate se dovedesc lipsite de eficienţă.

Mă întreb cum a fost posibilă îngroparea a peste 4 tone de pui morţi fără ca autorităţile responsabile să se sesizeze. Asta arată pe ce criterii au fost alese conducerile ANSV, cel al competenţei fiind înlocuit de simpla apartenenţă la un partid politic.

La o asemenea situaţie, în orice ţară responsabilă, începând cu ministrul până la ultima persoană responsabilă şi-ar fi prezentat cu toţii demisiile, însă ai noştri nici nu se sinchisesc să îşi asume o răspundere elementară faţă de situaţia dramatică spre care indirect au condus milioanele de români.

Cer măsuri urgente şi prompte pentru stoparea efectelor extrem de dezastruoase la care aţi expus România atât în plan intern, cât şi la nivelul imaginii în plan internaţional.

Joaca de-a guvernarea s-a încheiat, iar realităţile pe care ar trebui să ştiţi să le înfruntaţi nu pot fi depăşite cu vorbe frumoase, ci cu fapte concrete.

Domnule ministru Flutur, se dovedeşte încă o dată, că în spatele discursurilor pompoase nu se ascund decât incompetenţa şi lipsa de acţiune pentru care e obligată să plătească populaţia.

Nu e de ajuns că aţi condus agricultura spre faliment, acum ne puneţi şi în situaţia de a mânca cu teama pentru propria viaţă.

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Vă anunţ că un număr de colegi au depus în scris declaraţiile politice, şi anume din partea Grupului parlamentar al PSD: doamna deputat Manuela Mitrea, doamna deputat Monalisa Găleteanu, domnul deputat Dumitru Bentu, domnul deputat Constantin Amariei, domnul deputat Titus Corlăţean, domnul deputat Mihai Dumitriu, domnul deputat Vasile Filip Soporan, domnul deputat Gheorghe Chiper, domnul deputat Marian Săniuţă, domnul deputat Aurel Gubandru, domnul deputat Aurel Vlădoiu şi domnul deputat Ion Stan.

Din partea Grupului parlamentar al PNL au depus în scris declaraţiile domnul deputat Mircea Ciopraga, Gheorghe Gabor şi Claudius Zaharia.

Din partea Grupului parlamentar al PD domnii deputaţi Aurel Olărean, Constantin Traian Igaş, Marius Rogin, Petru Movilă şi Anca Constantinescu.

Din partea Grupului parlamentar al PRM doamna deputat Angela Buciu.

Din partea Grupului parlamentar al Partidului Conservator domnul deputat Nicolae Popa.

Cu aceasta, şedinţa consacrată declaraţiilor politice s-a încheiat.

(Următoarele declaraţii politice au fost consemnate conform materialelor depuse de deputaţi la secretariatul de şedinţă.)

Domnul Alecsandru Ştiucă:

«Cultura - prioritate " zero" a actualei Guvernări»

Într-un moment în care România se confruntă cu dificultăţi fără precedent (inundaţii, gripa aviară, criza medicamentelor, situaţia grea a pensionarilor), aducerea în discuţie a situaţiei caselor de cultură şi a activităţilor culturale poate părea nepotrivită. Considerăm că problema este insidioasă, cu efecte extrem de grave pe termen lung.

Hrana spirituală a unei naţiuni este la fel de importantă ca şi existenţa fizică a acesteia. Cum altfel ne-am putea menţine şi dezvolta identitatea naţională şi lingvistică în contextul actual al globalizării şi în preajma momentului integrării în Uniunea Europeană, decât prin cultură, prin limba română, prin promovarea tradiţiilor şi creaţiilor folclorice româneşti ?

Considerăm că, în acest moment, interesul pentru cultura naţională, pentru instituţia casei de cultură (aceeaşi situaţie o au şi căminele culturale) se reflectă în faptul că aceste aşezăminte au fost complet neglijate. Casele de cultură găzduiesc baruri, discoteci, jocuri mecanice, biliard, orice altceva, numai activităţile culturale lipsesc cu desăvârşire.

În cazurile fericite, când în casele de cultură se mai organizează spectacole sau alte activităţi de divertisment, în marea lor majoritate acestea nu promovează cultura autentică, de calitate, fiind mai degrabă nişte kitsch-uri.

Ministerul Culturii nu mai are, se pare, nici o răspundere în domeniul activităţilor culturale desfăşurate în casele de cultură, prin urmare, se poate observa că acest sector este pentru actualul Guvern o prioritate egală cu "zero".

Doamna Anca Constantinescu:

"Raportul de monitorizare - o oglindă a realizărilor"

Raportul de monitorizare al Comisiei Europene de săptămâna trecută asupra progreselor pe care România le-a realizat reprezintă o încununare a eforturilor noastre. Într-adevăr, mai sunt multe domenii unde trebuie înregistrate progrese, dar vă invit să facem o retrospectivă.

Începând cu luna decembrie a anului 2004 s-au făcut eforturi importante pentru a recupera poziţia de ofsaid în care se afla România datorita "performantului" guvern PSD. A face declaraţii conform cărora un mare merit revine şi PSD-ului pentru managementul său strălucit mi se pare o dovada crasa de ipocrizie. Să nu uităm că reformele făcute în perioada 2000-2004 au fost realizate în condiţiile unor presiuni externe puternice pentru a nu lăsa România să alunece pe o pantă pe care nu o va putea urca prea curând. România a fost în toată această perioadă împinsă de la spate, iar motto-ul care a însoţit întregul proces a fost: "aşa nu se face".

Progresele consemnate în raporturile Comisiei Europene, precum şi semnalele primite de la Bruxelles ne fac să credem că am reuşit să repunem România pe o poziţie câştigătoare care ne dă dreptul să credem că acum şi aici facem ceea ce trebuie.

Ţara noastră îndeplineşte criteriul politic pentru a deveni membru al Uniunii Europene. Progresele importante au fost realizate în special în ceea ce priveşte capacitatea administrativă a tribunalelor care a crescut în mod constant. DNA lucrează în mod eficient, iar numărul şi calitatea investigaţiilor independente cu privire la acuzaţiile de corupţie la nivel înalt au crescut în mod substanţial. Au fost puşi sub acuzaţie de aceeaşi Direcţie judecători, avocaţi, ofiţeri de poliţie, înalţi funcţionari publici din administraţia centrală şi locală, precum şi directori din întreprinderile private.

S-au înregistrat progrese şi în domeniul protecţiei copilului, iar examinarea cazurilor de adopţie internaţională rămase în suspensie s-a finalizat conform programului stabilit.

Din punct de vedere economic, politica fiscală a Guvernului României a devenit mai prudenta, asigurând scăderea deficitului guvernamental. S-au realizat progrese în îmbunătăţirea sistemului de colectare a taxelor şi putem spune că economia este una robustă.

În ceea ce priveşte previziunile sumbre înaintate de membrii opoziţiei în legătură cu viitorul României în Uniunea Europeana, nu am să vă spun decât un singur lucru: suntem în faţa şi în posesia unui raport al Comisiei Europene privind progresele ţărilor care au aderat la Uniunea Europeana la 1 mai 2004, care precizează că această lărgire a reprezentat un real succes cel puţin din punct de vedere economic. Majoritatea indicatorilor au înregistrat o creştere semnificativă şi sănătoasă ca urmare a participării ţărilor la spaţiul unic european.

Întreaga grilă de performanţe se datorează unei puternice voinţe naţionale a fiecărui stat. De ce nu ar putea şi România să facă acelaşi lucru? Este doar o problemă de solidaritate care ar trebui împărtăşită de întreaga clasă politică. Trebuie să înţelegem că tot ceea ce putem face trebuie realizat pentru ca la 1 ianuarie 2007 să fim un membru demn de Uniunea Europeana. Restul este demagogie.

Doamna Angela Buciu:

În baza datelor statistice, agricultura din România este, în mare măsură, de subzistenţă.

Deşi în mediul rural trăieşte mai bine din 35 % din populaţia ţării, contribuţia agriculturii la p.i.b. este de cca. 12 - 13%, iar aportul agriculturii la bugetul public este insignifiant. Forţa de muncă tânără de la sate îşi caută şansele migrând spre mediul urban, în vederea calificării superioare, există şi alternativa plecării la muncă în străinătate, motivată de diferenţele foarte mari de salariu.

La noi se vorbeşte mult despre modernizarea agriculturii, despre dotarea mai bună cu echipamente şi maşini agricole performante, modernizări care ar trebui să amelioreze viaţa oamenilor, să le asigure venituri mai mari. Toate acestea se pot realiza prin creşterea productivităţii muncii în agricultură, fapt ce presupune comasarea terenurilor şi înfiinţarea exploataţiilor, încurajarea producţiei pentru export, acţiuni care presupun o instruire a forţei de muncă şi o finanţare adecvată.

La ora actuală, în mare majoritate, cei care fac agricultură, sunt foştii membri cooperatori, majoritatea în vârstă, care practică o agricultură înapoiată, care realizează producţii mici, iar ca o soluţie din partea autorităţilor pentru modernizarea fermelor este încercarea de a forţa ţăranii să-şi vândă terenurile, fapt care ar accentua sărăcirea lor.

Ţăranul român face parte din categoria celor mai nedreptăţiţi în toate orânduirile sociale. În perioada dictaturii comuniste, cooperativizarea agriculturii a reprezentat un proces abuziv prin care milioane de ţărani au fost deposedaţi de folosinţa terenurilor agricole şi silvice, de animalele de muncă, atelaje, unelte şi maşini agricole fără nici o despăgubire, iar în perioada postrevoluţionară, deşi suntem într-o situaţie avansată cu reconstituirea dreptului de proprietate, sprijinul acordat de către autorităţi este nesemnificativ, materializat în: lipsa creditelor pentru înfiinţarea de exploataţii, pentru procurarea de maşini performante, pensii foarte mici, oscilând între 500.000 - 1.000.000 lei vechi.

Pentru ţărani au rămas simple lozinci electorale ale Alianţei D.A. promisiunile privind creşterea reală a pensiilor cu 30%, indexarea trimestrială corelată cu indicele de creştere a preţului de cost, ca şi asigurarea pentru pensionari din fonduri sociale a costului medicamentelor.

O altă nedreptate făcută recent foştilor cooperatori este Legea 247/2005 privind reforma în domeniul proprietăţii şi justiţiei. Prin înfiinţarea Fondului "Proprietatea" s-a găsit soluţia pentru despăgubirea beneficiarilor Legii 18/1991, Legii 1/2000 şi Legii 169/1997 pentru confiscarea abuzivă a imobilelor şi terenurilor agricole şi silvice trecute în domeniul statului, în schimb pentru foştii membri cooperatori care au fost victime ale deposedării abuzive de folosinţa terenului agricol şi silvic timp de 40 de ani, de animalele de muncă, atelaje, inventarul agricol, maşini etc, au fost omişi de la despăgubiri.

Consider imperios necesar ca Statul Român să despăgubească pe foştii membri cooperatori pentru folosinţa terenului agricol şi silvic prin Fondul "Proprietatea", iar sumele ce se vor stabili să fie destinate beneficiarilor titlului de proprietate şi acordate sub formă de pensie viageră.

De asemenea, consider necesară instituirea pentru pensionarii CAP a pensiei minim garantate, în echivalenţă cu 70% din salarul minim net pe economie, prin Fondul "Proprietatea" "

Domnul Aurel Gubandru:

Data de 9 mai a devenit, începând din anul 1945, Ziua Europei, ca un simbol al eliberării bătrânului continent de sub dominaţia nazistă.

Această zi are pentru români o triplă rezonanţă:

• declararea Independenţei de stat a României prin vocea lui Mihail Kogălniceanu în 9 mai 1877;
• semnarea capitulării şi încetarea oficială a celui de-al doilea război mondial - 9 mai 1945;
• Ziua Europei, la care vrem să aderăm şi politic, nu numai geografic.

Buzăul a rememorat acest eveniment în prezenţa Principelui Radu de Hohenzolern-Veringen care a reprezentat Casa regală a României, precum şi a unor oficialităţi judeţene şi locale. Principele Radu, îmbrăcat în uniformă militară, cu grade de colonel, a salutat drapelul de luptă al Garnizoanei Buzău şi garda de onoare.

Ceremonialul religios a fost oficiat de preoţi militari din Garnizoana Buzău, după care a început un moment important al festivităţii, depunerea coroanelor de flori la Monumentul Eroilor Neamului.

În încheiere, plutoanele de militari, jandarmi şi elevi ai Liceului de Poliţie "Neagoe Basarab", acompaniaţi de fanfara militară a comandamentului 2 operaţional întrunit, au defilat prin faţa asistenţei.

Tot în această zi importantă, buzoienii au sfinţit podul de la Mărăcineni, obiectiv de interes european, care a împlinit un an de când o viitură uriaşă l-a doborât.

Binecuvântarea podului european 85 a fost adusă de preotul Mihai Milea care a marcat şi legătura dintre acesta şi Sfântul Sava, ocrotitorul oraşului, cel care a fost înecat în apele Buzăului.

Ziua Europei a continuat cu o serie de acţiuni organizate de diverse instituţii (mese deschise cu elevi din licee, manifestări sportive ş.a.).

Apreciez că manifestările organizate cu ocazia "Zilei Europei" la Buzău au creat o emulaţie puternică în rândul participanţilor şi, mai ales, a celor tineri, dovedindu-se încă o dată importanţa istorică a zilei de 9 mai şi răspunderea oficialităţilor în a celebra corespunzător şi în anii următori.

Domnul Nini Săpunaru:

Stimaţi colegi,

În ultimele zile, judeţul Vrancea pe care îl reprezint în Parlamentul României, se află din nou în mijlocul unei crize de proporţii după ce în vara anului trecut a fost judeţul cel mai afectat de inundaţii. Şi atunci, ca şi acum, o parte a autorităţilor locale a făcut eforturi susţinute pentru gestionarea situaţiei de criză.

Din păcate, unii reprezentanţi ai autorităţilor locale nu înţeleg că în administrarea treburilor publice şi, în special a unei crize de proporţii, lupta politică şi interesul de partid nu au ce căuta. În asemenea împrejurări, vieţile omeneşti, sănătatea publică, salvarea bunurilor cetăţenilor au prioritate maximă.

Din păcate, preşedintele Consiliului judeţean Vrancea, Marian Oprişan, ca şi anul trecut, nu numai că nu a ajutat la soluţionarea crizei, dar a făcut eforturi în sensul împiedicării măsurilor luate de organele abilitate ale statului.

Astfel, în timp ce Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale, împreună cu organele de Jandarmerie încercau să ia măsurile necesare de izolare a gripei aviare într-o serie de localităţi vrâncene, Oprişan ordona subordonaţilor săi pe linie de partid - primari PSD din localităţile calamitate - să boicoteze activitatea autorităţilor de stat în efortul de izolare a virusului aviar.

Astfel, în localitatea Boloteşti, Marian Oprişan personal a îndemnat populaţia să ascundă păsările bolnave şi să nu respecte măsurile de carantină impuse de autorităţi. Mai mult, preşedintele PSD Vrancea a chemat cetăţenii la nesupunere faţă de autorităţi, determinând astfel apariţia unor adevărate revolte ale cetăţenilor.

Dincolo de aspectul total imoral şi incorect al liderului local PSD, faptele sale intră deja sub incidenţa legii penale. Avem în vedere aici o serie de infracţiuni precum: perturbarea ordinii publice, ofensă adusă autorităţii, nerespectarea măsurilor speciale de carantină, instigarea la violenţă şi revoltă, atentat la sănătatea publică.

Simplul fapt al prezenţei sale în localităţile respective aflate în carantină, fără a avea vreo atribuţie în activităţile derulate în zonă, constituie infracţiune.

Toate acestea în timp ce liderii PSD de la Bucureşti cereau demisia ministrului Gheorghe Flutur, aflat în linia întâi a luptei contra infecţiei aviare, într-un demers politicianist ieftin, fără însă a încerca măcar să tempereze "avântul revoluţionar al anarhistului de la Focşani".

Vă mulţumesc.

Domnul Gabriel Sandu:

"De ce se vrea înlăturarea miniştrilor Flutur şi Nicolăescu?

Ne confruntăm, în ultimul timp, cu o avalanşă de cereri, mai mult sau mai puţin aberante, de demitere a celor mai reformatori miniştri pe care România i-a avut în ultimii ani.

Mă aşteptam la acest tip de atac din partea celor de la PSD care aleg să facă opoziţie la normă, la fel cu am guvernat de altfel. Mi-aş fi dorit totuşi ca după mult anunţata schimbare la faţă a PSD ceva să se schimbe.

Limbajul de lemn, mentalităţile şi reflexele comuniste mor extrem de greu. Chiar şi cea mai mică schimbare în sistem provoacă panică în rândul celor care vor, cu orice preţ, ca lucrurile să rămână la fel pentru că pur şi simplu sistemul lor de gândire nu le permite să se adapteze schimbărilor.

Agricultura a fost mult timp domeniul cel mai criticat în rapoartele Comisiei Europene. În raportul Comisiei Europene din octombrie 2004 se spunea că România a înregistrat progrese limitate. Era an electoral şi guvernarea de la acea vreme se ocupa cu politica populistă care acorda cadouri electorale finanţate de la bugetul de stat.

Ministrul agriculturii, domnul Gheorghe Flutur, a trebuit să se bată să pună pe picioare un sector care la acea vreme ocupa majoritatea forţei de muncă din România. Pentru prima oară, politica dusă în domeniul agriculturii avea coerenţă prin programele pe care le propunea.

Programul "Fermierul" este unul din proiectele de bază care a impulsionat industria cărnii şi creşterea productivităţii în rândul fermierilor. Guvernul, în colaborare cu Agenţia Sapard, acorda fonduri de până la 1,5 milioane de euro cu perioada de graţie de până la 5 ani.

A doua problemă mare care a fost, deblocarea suprafeţelor de teren agricol care nu produceau absolut nimic şi care erau practic în afara circuitului agricol, prin măsura care acorda rente viagere pentru arendarea sau vânzarea acestor terenuri.

Din estimările făcute de Ministerul Agriculturii, într-un singur an se vor compensa aproximativ 200-250 de mii de hectare.

Nu în ultimul rând, doresc să amintesc rolul pe care domnul Flutur l-a jucat în gestionarea gripei aviare. Şi aceste aprecieri au venit din partea oficialilor europeni care au apreciat ca extrem de eficient modul în care România a ţinut sub control acest fenomen. Să nu uităm că până în acest moment în România, nu s-a înregistrat nici măcar un caz de gripă aviară la om.

Al doilea domeniu la care doresc să mă refer este sănătatea. Consider că singurul motiv din care ministrul Nicolăescu este contestat, este acela că a început să facă reforma adevărată şi rapidă în sistem.

Într-adevăr, domnul Nicolăescu are marea vină de a pune pe primul loc pe cetăţeanul care are nevoie de acest sistem, pentru care plăteşte, dar de la care până acum nu a primit nimic.

Sistemul sanitar suferă, în primul rând, de management defectuos şi oricine trebuie să realizeze că în contextul integrării europene nu ne mai putem permite să lucrăm pe nici un alt principiu în afară de performanţă.

Rezistenţa vine din partea celor care au ţinut, cu orice preţ, la poziţiile privilegiate pe care le deţineau în sistem şi de care se foloseau pentru a-şi asigura foloase de la diferite firme care le înlesneau contracte.

Să nu uităm că până nu de mult a existat o vreme în care nimeni nu putea beneficia de serviciile medicale la care avea tot dreptul fără a avea asupra sa binecunoscutul plic din care trebuia să împartă în stânga şi în dreapta.

În concluzie, doresc să reafirm faptul că aceşti doi miniştri sunt oameni de care România are nevoie şi care au ştiut să renunţe la orgolii, care şi-au riscat imaginea şi care au făcut cu adevărat lucruri concrete în direcţia rezolvării problemelor pe care în mare parte le-au moştenit.

Aceşti oameni trebuie să fie lăsaţi să-şi ducă mandatele până la capăt, pentru că până acum nu avem nici un motiv punctual sau concret pentru a se îndoi de capacităţile domniilor lor.

Domnul Aurel Olărean:

Declaraţie politică: «Spitalele de psihiatrie din Suceava - o "bila neagră" din partea observatorilor europeni. »

Domnule preşedinte

Stimaţi colegi

Ne-am convins cu toţii, cred, că în pofida declaraţiilor încurajatoare ale ministrului sănătăţii, sistemul sanitar din România este bolnav incurabil. Probabil că numai o intervenţie energică şi radicală ar mai putea schimba ceva dintr-un sistem organizat arhaic şi plin de corupţie, perpetuând, de la guvern la guvern, indiferent de coloratura politică, aceeaşi stare de neputinţă în faţa suferinţelor populaţiei.

Nu aş vrea să generalizez, aşa că, în calitatea mea de deputat de Suceava, mă voi limita la starea sistemului sanitar din această zonă, unde absolut toate unităţile de profil mai au mult de lucru până la atingerea standardelor europene. O situaţie absolut alarmantă se întâlneşte însă în cazul spitalelor de psihiatrie, fapt ce a ajuns să atragă atenţia experţilor europeni. Raportul întocmit de aceştia arată că, în general, spitalele din acest sector medical sunt supraaglomerate, pline de mizerie, mâncarea este proastă şi medicamentaţia aproape că lipseşte. Mai mult chiar, daca în cazul bolnavilor psihici, pentru recuperarea lor, este necesară o terapie individualizată de la caz la caz, în spitalele psihiatrice din Suceava recuperarea se face "la grămadă" şi cu personal nespecializat în domeniu.

Alinierea României la normele europene a impus autorităţilor să implementeze un program de modernizare şi reformă a sistemului medical psihiatric, iar Suceava a fost aleasă ca judeţ pilot în cadrul acestui program. Experţi europeni în domeniu au fost cooptaţi pentru a ajuta autorităţile locale, dar starea de fapt existentă în unităţile medicale sucevene a zădărnicit toate eforturile acestora. Toate clădirile care adăpostesc aici spitale de psihiatrie sunt într-o stare fizică mizeră şi necesită, de urgenţă, reparaţii capitale. Spaţiile sunt supraaglomerate, murdare şi mobilate inadecvat scopului medical, apa curentă lipseşte iar, în perioada de iarnă, sunt neîncălzite. Mâncarea este insuficientă iar medicamentaţia improvizată în funcţie de medicamentele ce pot fi procurate pe moment. Observatorii europeni au observat chiar situaţii în care, în lipsa sedativelor, bolnavii au fost legaţi de patul de spital. Asta în secolul XXI, într-un spital dintr-o ţară care se vrea europeană!

In toată această reformă furibundă din domeniul sanitar, datorită acestor exemple concrete, România va încasa din nou o "bilă neagră" pentru că voinţa unor specialişti medicali europeni de a ajuta la îmbunătăţirea sistemului de asistenţă psihiatrică românească, s-a blocat de lipsa bazei materiale elementare în astfel de situaţii. Despre starea fizică a bolnavilor angrenaţi în acest sistem împotriva voinţei lor, nu pot decât sa spun că sunt victimele unui sistem bolnav la rândul lui, şi că până când sistemul nu se va însănătoşii starea lor nu se va schimba în bine.

Domnul Bogdan Liviu Ciucă:

"Comentarii privind raportul Comisiei Europene".

Pe data de 16 mai 2006, la Bruxelles, Comisia Europeană a prezentat raportul de monitorizare a României, prin care s-au adus în discuţie progresele înregistrate de la ultimul raport, dar şi ceea ce mai avem de făcut pentru intrarea în marea familie europeana, la 1 ianuarie 2007.

De la raportul din octombrie 2005 au fost înregistrate progrese în diverse domenii. Astfel, progrese semnificative au fost făcute în reforma justiţiei, fiind adoptate măsuri de implementare în ceea ce priveşte secţiile şi completele specializate din instanţe, procesul de alocare aleatorie a cazurilor către judecători, aceasta contribuind la întărirea imparţialităţii sistemului juridic, resursele sistemului de justiţie au fost sporite, inclusiv cele ale C.S.M, iar condiţiile de lucru în instanţe s-au îmbunătăţit.

România a făcut progrese în cadrul luptei anticorupţie, prin instituirea unor structuri sănătoase şi prin lansarea de investigaţii în cazuri de mare corupţie.

În ceea ce priveşte reforma administraţiei publice, statutul funcţionarilor publici a fost revizuit şi a fost adoptată legislaţia privind descentralizarea.

Anumite progrese s-au făcut în lupta împotriva traficului de persoane, precum şi în reforma sistemului de îngrijire a persoanelor cu handicap şi a persoanelor cu dizabilităţi mintale.

România a făcut progrese semnificative în domeniul protecţiei copilului, unde situaţia generala s-a îmbunătăţit.

Totuşi, anumite probleme mai sunt de rezolvat. În ceea ce priveşte sistemul judiciar, trebuie sa continuăm armonizarea legislaţiei cu legislaţia comunitară, iar CSM ar trebui să-şi mărească şi intensifice activităţile sale de promovare a interpretării uniforme ale legii. Instanţele şi parchetele trebuie să-şi folosească mai eficient şi mai mult resursele existente. În lupta contra corupţiei la nivel înalt, ţara noastră trebuia să continue eforturile, iar reformele conduse de Ministerul Justiţiei şi de către D.N.A trebuie urmate de eforturi substanţiale ale tuturor instituţiilor statului, astfel încât progresele făcute să devină ireversibile.

În domeniul administraţiei publice, Guvernul trebuie să facă apel la ordonanţe de urgenţă şi să traseze atribuţii bine definite structurilor din subordinea sa. Revizuirea schemei de salarizare din sectorul public rămâne ca una din activităţile de mare importanţă pentru etica profesională din serviciul public.

Şi agricultura este pentru experţii europeni «calcâiul lui Ahile», în acest domeniu ni s-a recomandat continuarea reformelor în special în ceea ce priveşte funcţionarea operaţională a agenţiilor de plăţi şi sistemul integrat de administrare şi control, din acelaşi domeniu. Colectarea taxelor şi construirea de facilităţi care să respecte legislaţia comunitară în domeniul veterinar rămân «zone gri» ale aderării.

Dacă aceste recomandări nu se aplică şi nu se înregistrează progrese mulţumitoare până în octombrie, Comisia va apela, fără îndoiala, la clauza de salvgardare prevăzută în Tratatul de Aderare, dar cu siguranţă mesajul a fost înţeles, iar cei care se ocupă de sectoarele cu probleme vor depune toate diligenţele pentru ca la 1 ianuarie să putem inspira aerul european al aderării.

Domnul Claudius Mihail Zaharia:

Domnule preşedinte, stimaţi colegi,

Zilele acestea au făcut să iasă la iveală din nou o mare problemă cu care ţara noastră se confruntă în perioada premergătoare integrării în Uniunea Europeană: mentalitatea românească, iar cel mai edificator studiu de caz nu este altul decât starea actuală de punere sub acuzare continuă a ministrului Gheorghe Flutur în gestionarea măsurilor de combatere a gripei aviare.

Cu toate că ministrul Gheorghe Flutur şi-a făcut datoria, fapt apreciat de specialişti din Uniunea Europeană, care s-au declarat mulţumiţi de modul în care a fost gestionată epidemia de gripă aviară, toată lumea pare a fi preocupată de a căuta nod în papură fiecărei etape a procesului de combatere a gripei aviare în plin proces de luptă împotriva acestui virus şi bineînţeles la etape abia încheiate, în care nu se mai poate interveni.

Am putut vedea zilele acestea în mass-media oameni care se întrebau de ce se dezinfectează doar roţile şi nu întreg autovehiculul sau de ce sunt sacrificate toate păsările din localităţile aflate în carantină, de parcă noi, românii, am fi reinventat roata în combaterea virusului H5N1, iar prin intermediul autorităţilor publice locale şi ministeriale încercăm tehnici şi metode noi, revoluţionare, în lupta cu acesta.

Mai mult, în timp ce aceste persoane, mai sus menţionate, sunt preocupate cu a comenta metodele folosite de autorităţi, gripa aviară a devenit pentru Mircea Geoană şi PSD un pretext perfect să îşi aducă aminte de români. Încercând să apară cu orice preţ în mass-media, PSD repetă obsesiv aceleaşi acuzaţii nefondate la adresa ministrului agriculturii, transformând această epidemie în singurul lucru în care ştiu să transpună orice problemă majoră cu care se confruntă ţara noastră, şi anume: un subiect electoral.

Dacă ar fi fost cu adevărat interesaţi de soarta cetăţenilor, PSD şi toţi cei care îşi umplu timpul cu analize şi critici, şi-ar fi mobilizat oamenii şi ar fi contribuit, în cazul PSD prin intermediul reprezentanţilor săi din administraţia locală, la rezolvarea crizei declanşate de gripa aviară, iar ulterior, când toţi cetăţenii României ar fi fost în siguranţă ar fi putut începe în mod corect criticile la greşelile comise de cei responsabili în gestionarea acestei crize.

"Marii specialişti în agricultură" se fac că uită că datorită ministrului Gheorghe Flutur, ţara noastră a fost lăudată de oficialii europeni pentru modul cum a gestionat până în prezent această problemă, problemă cu care ţara noastră nu s-a mai confruntat de la Revoluţie - ca moment al schimbării sistemului administrativ din România. În acest context, raportul dintre persoanele care se implică în rezolvarea acestei probleme şi cele care doar comentează şi arată cu degetul este de departe în favoarea celei de-a doua categorii.

În municipiul Bucureşti, unde mediatizarea acestui fenomen a fost direct proporţională cu importanţa unei capitale, spectacolul a atins cote maxime, transformându-se într-o confruntare directă între autorităţi. Astfel, din dorinţa de a câştiga cât mai mult capital electoral, angajaţii primăriilor par mult mai interesaţi să-şi impună autoritatea în faţa angajaţilor ministerului agriculturii decât să coopereze, iar oamenii din zonele de carantină rămân spectatori neinformaţi ai acestui spectacol macabru.

Cumularea tuturor acestor factori într-un timp atât de scurt asupra unei probleme atât de importante, mă determină să solicit tuturor actorilor implicaţi în gestionarea acestei crize să renunţe, măcar până la înlăturarea acestei primejdii, la mentalitatea românească pentru ca efectele acesteia să fie diminuate pe cât mai mult posibil.

Vă mulţumesc,

Domnul Constantin Amarie:

"Guvernul nu are o strategie pentru valorificarea rezultatelor muncii românilor angajaţi în străinătate"

Orice absolvent al cursului inferior de liceu ştie că trei factori, triadă sfântă, dau măsura potenţialului unei naţiuni: munca, pământul şi capitalul.

Dacă ultimul vine în ecuaţie mai târziu, primele două elemente există dintotdeauna. Asemenea Sf. Apostol Pavel, dacă ne-am întreba, dintre acestea trei, care este mai importantă, aş opta pentru muncă. Fără ea, pământul rămâne în starea sa naturală iar capitalul nici n-ar avea cum să se nască.

Înţelepciunea populară a creat o întreagă filosofie şi literatură cu privire la muncă şi rostul ei.

Şi Cartea sfântă dă poruncă să nu mănânce cel ce nu munceşte. Chiar dacă s-au exprimat deseori opinii cu privire la atitudinea românilor faţă de muncă, istoria noastră o dovedeşte că acest popor a fost întotdeauna unul care a trudit din greu şi mai ales la munca pământului din care a făcut un titlu de nobleţe, chiar dacă nu întotdeauna a fost răsplătit corespunzător.

Dar, cum nimeni nu învaţă nimic din istorie şi astăzi, noi, românii, suntem foarte neglijenţi cu una din cele mai bogate resurse ale noastre; capacitatea şi forţa de muncă a naţiunii.

Nu există în prezent o strategie de exploatare a uriaşei resurse pe care o reprezintă exodul cetăţenilor români aflaţi la muncă în străinătate.

Aparatul politico-administrativ nu are idee decât de faptul că în ţară intră anual miliarde de euro de pe urma muncii, cel mai adesea chinuite şi nepreţuite a conaţionalilor noştri.

Aceşti bani stimulează economia românească, dar efectele de durată ale acestui fenomen nu sunt cunoscute în contextul complex al economiei globale.

Factorii politico-administrativi care gestionează puterea temporară ar trebui să tragă învăţăminte din experienţa altor ţări şi să vadă că dacă nu există o gestiune corectă a uriaşelor sume, redresarea atât de aşteptată a economiei româneşti nu se va produce.

Un exemplu istoric: de pe urma fabuloaselor bogăţii intrate în Spania după marea Conquista n-a profitat economia acestei ţări, ci oraşele de la Marea Nordului, din Ţările de Jos şi Hansa Germană. Spania a rămas închistată într-o ideologie catolică fundamentalistă şi o economie medievală dominată de monarhia absolută.

Banii care vin azi din afară în România se traduc în vile, maşini, bunuri de consum, precum şi în aglomerarea hipermarket-urilor care înfloresc peste noapte.

Deşi se vorbeşte de 16 ani de formarea clasei de mijloc, ea nu există şi deci nici beneficiile de pe urma activităţii sale; guvernul nu investeşte decât sume la limită în învăţământ, sănătate, cultură.

Împreună cu forţa de muncă necalificată, exodul creierelor este şi mai îngrijorător: deja spitalele duc lipsă de medici, în învăţământ de la an la an sunt tot mai mulţi necalificaţi, şcoala rurală nu s-a reabilitat, familiile se destramă, copiii sunt crescuţi în cel mai bun caz de bunici, dacă nu sunt lăsaţi aiurea, violenţa juvenilă, consumul de droguri cunoaşte creşteri alarmante şi întreaga fibră a naţiunii este în pericol.

Din nefericire nu putem decela la actualul guvern nici o strategie economică, nici o viziune de rezolvare a problemei migraţiei forţei de muncă, manifestându-se mulţumirea pentru scăderea presiunii sociale, fără a se estima consecinţele în timp.

În definitiv, pleacă segmentul cel mai productiv al forţei de muncă ce acceptă toate umilinţele din afară, decât actuala lipsă de perspectivă şi oportunitate din ţară.

Guvernul a stabilit un orizont de aşteptare pentru 1 ianuarie 2007 ca şi cum începând de atunci toate cerinţele societăţii noastre îşi vor găsi o rezolvare automată.

Deja, însă, au intrat suficienţi bani în ţară de la UE pe care nu i-am putut cheltui. Cum îi vom cheltui pe cei care vor veni?

Pentru că, la nivelul larg al populaţiei există o anume mentalitate, aceea că societatea de consum înseamnă consumism, fără să ne mai uităm în urmă dacă această atitudine e susţinută şi de efortul de a produce.

Ca să nu ne transformăm într-o naţiune care suportă istoria şi o acceptă ca pe o fatalitate, trebuie să adoptăm o strategie de viitor începând cu valorizarea cultului pentru muncă şi creaţie proprie prin protejarea în ţară a forţei de muncă recompensată corespunzător.

Nici un program politic nu mai are credibilitate în viitor dacă nu prevede salarii corespunzătoare, la nivelul ţărilor Uniunii Europene.

Domnul Constantin Traian Igaş:

"Cui datorăm steguleţul roşu de la agricultură ?"

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Uniunea Europeană s-a bazat de la început pe principiul conform căruia fiecare ţară europeană poate fi o posibilă candidată la integrarea în marea familie europeană. Începând cu anul 1990, relaţia dintre România şi Uniunea Europeană a început să evolueze într-un ritm mai rapid, mai ales după momentul 1995, când România şi-a exprimat dorinţa de a adera la Uniunea Europeană.

S-a dovedit însă, zilele trecute, la prezentarea ultimului raport pe ţară al comisarilor europeni, că unul dintre domeniile în care mai sunt încă multe probleme de rezolvat este cel al agriculturii. În ceea ce priveşte Capitolul 7 al negocierii cu U.E., "Agricultura", acesta este structurat pe şase mari subcapitole: Prevederi generale - măsuri orizontale, Organizarea comună de piaţă, Dezvoltarea rurală şi silvicultură, Sectorul sanitar - veterinar, Sectorul fitosanitar, Acorduri internaţionale bilaterale în domeniul veterinar şi fitosanitar. Dacă în perioada interbelică, România era cunoscută drept "Grânarul Europei", iată-ne ajunşi după câteva decenii în situaţia de a fi penalizaţi tocmai acolo unde nu trebuia să ajungem. Fiecare român îşi pune însă o întrebare: Cui datorăm această situaţie? Cine se face vinovat de situaţia gravă din agricultură?

N-aş vrea să se creadă că "arunc mâţa moartă în grădina vecinului", dar nici nu pot să trec peste faptul că politica aplicată de PSD în anii de guvernare pe care i-a avut la dispoziţie, n-a fost una în interesul cetăţeanului, al ţăranului, ci mai degrabă una a clientelismului politic.

Putem astăzi, în primul rând, să le "mulţumim" colegilor pesedişti pentru steguleţul roşu primit pentru situaţia din agricultură. De altfel, o culoare care dânşilor le place mult şi pe care o slujesc cu credinţă.

Politica agrară cuprinsă în Programul de guvernare PSD a fost una de ignorare a intereselor gospodăriei agricole familiale şi sprijinirea exclusivă a marilor latifundiari în calitatea lor de clientelă politică a PSD. Decalajul dintre evoluţia preţurilor industriale şi cea a preţurilor agricole, efect al subdezvoltării în agricultură, a continuat să se adâncească, în contextul în care ajutoarele financiare primite pentru dezvoltare de către agricultori, de la bugetul statului, s-au dovedit insuficiente, descurajând modernizarea şi mecanizarea agriculturii. Eliminarea creditelor cu dobândă subvenţionată, care a trimis agricultura în circuitul bancar, a limitat aproape către zero accesul producătorilor agricoli la credite.

Cu toate că guvernarea PSD s-a lăudat permanent cu volumul ridicat al subvenţiilor agricole, acestea au fost acordate în mod haotic, în funcţie de interesele electorale ale PSD. Astfel, până în 2003, subvenţiile au fost îndreptate în cea mai mare parte către exploataţiile agricole de peste 10 ha, aflate în proprietatea clienţilor partidului de guvernământ. O dată cu apropierea anului electoral, guvernanţii PSD au reorientat politica de subvenţionare către micii proprietari, deţinători ai unor suprafeţe de până la 5 hectare. Din păcate, politica agrară este o componentă care a lipsit cu desăvârşire guvernării PSD. Retrocedarea în "rate electorale" a proprietăţii funciare a creat o tranziţie nepermis de lungă. Instabilitatea şi lacunele legislative au creat confuzii care au dus la numeroase litigii.

Guvernul PSD se lăuda că a emis titluri de proprietate pentru 92,6 % din numărul cererilor de retrocedare a terenurilor agricole şi silvice. Dincolo de situaţia statistică cu care se laudă, s-a omis însă fondul problemei: sporirea numărului de procese funciare aflate pe rolul instanţelor de judecată. Spre exemplu, cel mai adesea, celor care au solicitat 10 ha li s-au acordat de către o comisie de validare doar 6 ha şi din acestea au primit în final 4 ha. Sunt sute de astfel de procese în România. Terenurile foştilor sau actualilor proprietari s-au teleportat. Aplicarea coeficienţilor a făcut ca cei care au terenuri în Bărăgan să le primească pe litoral sau cei care aveau în Moldova să le primească la Snagov. Printre cele mai grave consecinţe ale acestei stări de fapt se numără neintroducerea terenurilor în circuitul civil, imposibilitatea de a stabili masa succesorală către moştenitor, imposibilitatea de a obţine credite bancare prin ipotecarea terenurilor precum şi imposibilitatea organizării unor exploataţii agricole performante.

Din punctul de vedere al mecanizării, agricultura românească a rămas una arhaică. În România, 18 tractoare lucrează pe o suprafaţă medie de 1000 ha, în timp ce în UE pe aceeaşi suprafaţă lucrează 42 de tractoare. La începutul 2004, România dispunea de un parc de circa 169 000 de tractoare, din care peste 70% au depăşit perioada de utilizare. Astfel, tehnic vorbind, este imposibil ca în perioada optimă să fie însămânţate în această primăvară peste 6 300 mii ha, mai ales că aproape 2 000 mii de ha nu au avut efectuată arătură de toamnă.

Majoritatea actelor normative prin care s-au reglementat diferite aspecte în domeniul cerealier au favorizat economia subterană. Din păcate, după anii de guvernare PSD, ţăranul a rămas în continuare, victima tranziţiei româneşti, pe care zbârnâie foarfecele preţurilor, căruia îi şuieră la urechi demagogia şi căruia îi ademenesc nările parfumul mititeilor aburinzi din campaniile electorale.

Acordarea de steguleţe agriculturii se datorează şi acestor cauze şi este considerată drept o atenţionare că monitorizarea României de la Bruxelles continuă. Cum nimic nu merge perfect de la început, am însă speranţa că începuturile pe care noi le-am făcut vor fi continuate şi vor duce către o altă finalizare în octombrie 2006.

Vă mulţumesc.

Doamna Cornelia Ardelean:

Stimaţi colegi,

Sunteţi cu toţii la curent, desigur, cu conflictul de muncă declanşat de comisarii Gărzii Financiare. Este o grevă specială, care se anunţă cu urmări nefaste. Aflat într-o vizită la Arad, preşedintele ANAF, domnul Sebastian Bodu, a estimat că această grevă aduce prejudicii zilnice de 350 000 de euro numai din media cuantumului amenzilor aplicate. De asemenea, tot o estimare medie arată că zilnic erau semnalate evaziuni fiscale de aproximativ 650 000 de euro. Dacă adăugăm la asta şi haosul creat prin faptul că cei care doresc să încalce legea ştiu că nu vor avea controale, avem o imagine foarte îngrijorătoare legată de efectele acestui conflict de muncă.

Ştiu că opinia publică nu priveşte favorabil protestul comisarilor Gărzii Financiare, prin care solicită condiţii mai bune de muncă, pe considerentul încetăţenit de ani buni că aceştia ştiu "să îşi facă parte" prin valorificarea poziţiei pe care o au. Este însă o optică greşită, care trebuie corectată. Este important să separăm două aspecte diferite: condiţiile de muncă şi protecţia de care trebuie să beneficieze organele de control ale statului şi posibilele acte de corupţie în rândul acestor funcţionari.

Este cu siguranţă nevoie de un statut special pentru comisarii Gărzii Financiare, care să le asigure acestora condiţii bune de muncă, o salarizare corespunzătoare responsabilităţii pe care o au, protecţie în situaţii deosebite. În acelaşi timp, este nevoie de un statut care să stabilească un cadru care să permită combaterea corupţiei în rândul comisarilor Gărzii Financiare, atunci când este cazul. Inclusiv prin stabilirea unor incompatibilităţi pentru comisari şi pentru membrii familiilor acestora, care să prevadă conflictul de interese. Sunt convinsă că cele două aspecte nu se exclud unul pe celălalt, ci se completează. În domeniul controlului fiscal mai sunt multe lucruri de făcut şi în ceea ce priveşte crearea unei structuri mai performante şi mai eficiente, şi în ceea ce priveşte creşterea gradului de corectitudine.

Consider că ministrul de finanţe, domnul Sebastian Vlădescu, trebuie să facă mai multe eforturi pentru a soluţiona acest conflict de muncă. Nu înţeleg de ce domnia sa refuză să se întâlnească, pentru o discuţie, cu comisarii Gărzii Financiare aflaţi în grevă. Astfel de discuţii şi consultări dau rezultate extrem de pozitive şi nu fac altceva decât să ducă la cele mai bune decizii.

Domnul Costică Macaleţi:

Declaraţie politică: «De la ministrul Hârdău citire: "Învăţământul românesc nu are profesori de calitate!" »

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Despre declaraţiile deocheate ale membrilor Guvernului Alianţei D.A. a curs multă cerneală în presa românească. Ultima "perlă" a unui ministru membru al Cabinetului Tăriceanu - primul-ministru care ne zâmbeşte larg din poza de pe fluturaşii în care se proclamă succesul aderării României la Uniunea Europeană - este cea rostită la Craiova de către nimeni altul decât ministrul educaţiei şi cercetării, Mihai Hârdău, care într-o conferinţă de presă i-a criticat pe dascăli declarând, printre alte asemenea aberaţii, că învăţământul românesc nu are profesori de calitate.

Aceste declaraţii vin pe fondul a două alte evenimente, aparent fără legătură unul cu celălalt.

Pe de o parte, mii de studenţi din întreaga ţară derulează o campanie de strângere de semnături pentru aducerea la minister a unei persoane capabile, care să-l înlocuiască pe Hârdău, făcut responsabil pentru că nu şi-a respectat promisiunile făcute studenţilor în toamna trecută -printre altele subvenţia pentru căminişti reducându-se de la 96 RON la numai 22 RON- demonstrându-le încă o dată acestora că nu-i pasă de problemele tinerilor.

Pe de altă parte, revenind la subiectul fluturaşilor buclucaşi, Emil Boc, preşedintele PD, s-a declarat nemulţumit că numai poza drăgălaşă a premierului a apărut imprimată pe aceştia şi nu şi pozele miniştrilor democraţi din guvern.

Ei bine, ce am putea să mai spunem în aceste condiţii? Cine îşi permite să-i acuze pe profesorii români de incompetenţă? Tocmai ministrul Hârdău, cel atât de contestat de o categorie socială de elită, studenţii? Cum se interpretează aşa ceva? Vine un ministru şi spune că cei care ies de pe băncile facultăţilor sunt incompetenţi şi nu pot preda elevilor în condiţii optime. Aceeaşi persoană care se dovedeşte insensibilă la problemele tinerilor intelectuali români este şi cea care îi critică şi-i acuză de incompetenţă? Este mai mult decât ridicol, este de-a dreptul strigător la cer!!

Cerem prin prezenta primului-ministru Călin Popescu-Tăriceanu să coboare de pe fluturaşii cu iz electoral şi să-l ia puţin la întrebări pe ministrul său. Sau, în caz că nu poate, să dispună aşa cum i-a cerut colegul său de Alianţă, Emil Boc, ca şi poza ministrului Hârdău să fie imprimată pe fluturaşi iar aceste imprimate să fie împărţite studenţilor care să le folosească pe post de bonuri valorice pentru plata regiei de cămin. Sau pentru ce vor considera ei că sunt bune!

Domnul Cristian Adomniţei:

"Adevărul despre agricultura românească"

Se vorbeşte zilele acestea despre o eventuală moţiune pe care PSD intenţionează să o depună şi care să vizeze în principal Ministerul Agriculturii. Vă întreb, stimaţi domni: este un exerciţiu democratic sau o autocritică tardivă?

Aţi realizat ce aţi distrus în ani lungi de guvernare, când aţi transformat conceptul de agricultură în concept de subzistenţă? Aţi realizat că ceea ce atârnă greu în Raportul de ţară sunt noţiuni complet noi pentru dumneavoastră, datorită implicării zero pe care aţi avut-o în reglementarea agriculturii în România?

60% din legislaţia europeană este pe domeniile gestionate de Ministerul Agriculturii şi 40% din bugetul UE este destinat agriculturii, ceea ce impune un control extrem de riguros în acest domeniu. Toate ţările care au aderat la UE au fost nevoite să facă eforturi uriaşe pentru a reglementa domeniul agriculturii, dar nici o altă ţară în afară de România nu a trebuit să le facă într-un an şi jumătate.

Un an şi jumătate în care Ministerul Agriculturii a elaborat cel mai amplu pachet legislativ cu privire la proprietate, a introdus sistemul de rentă viageră în agricultură, a reformat instituţii şi a înfiinţat altele noi, absolut necesare, a reformat sistemul de subvenţii, a lansat Programul Fermierul şi are cel mai mare volum de fonduri europene absorbite vreodată în România, are ca obiectiv primordial informarea celor din mediul rural, în sensul acesta existând cea mai amplă şi mai susţinută campanie de informare, a reglementat strict o serie de capitole agricole şi a gestionat situaţii de criză fără precedent, inundaţii, gripa aviară etc. Toţi oficialii europeni, inclusiv comisarul UE pentru agricultură, Mariann Fischer Boel, au apreciat evoluţiile extrem de bune pe care România le are în domeniul agriculturii, elementul principal de comparaţie fiind raportul de ţară din octombrie 2005.

Deci, stimaţi domni şi doamne din PSD, dumneavoastră despre ce credeţi că veţi putea vorbi în cadrul unei moţiuni de cenzură pe probleme de agricultură? Singurul răspuns plauzibil este că doriţi să vă faceţi autocritica, dar aşteptăm să nu o faceţi numai la nivel declarativ, ci să vă asumaţi responsabilitatea. Este de blamat faptul că deja aţi început campania electorală profitând de necazurile cu care se confruntă ţara.

Domnul Cristian Stănescu:

"Demisia, domnule Flutur!"

În urma cu vreo două săptămâni anunţaţi cu emfază faptul că ultimul focar de infecţie cu gripa aviară a fost stins. Ne-aţi indus în eroare! La câteva ore de la declaraţia dvs., din care trebuia probabil să trageţi foloase mediatice în stilul consacrat de preşedintele Traian Băsescu, s-a anunţat descoperirea a noi focare, din păcate, localizate în zonele urbane, aglomerate din judeţul Braşov şi care s-au extins cu repeziciune în alte judeţe ale ţări.

Sigur că măsurile luate faţă de descoperirea virusului H5 la păsările din judeţul Braşov au rolul de a feri oamenii de la dezastrul provocat de răspândirea acestuia la om. Ce ne facem însă cu modul dezastruos în care s-a făcut informarea cetăţenilor şi mai ales cu condiţiile de carantină impuse în totală necunoştinţă de cauză?

Locuitorii unui cartier din Codomnulea, aflaţi în carantina impusă de autoritatea statului, au fost la un pas de revoltă, datorită situaţiei neaşteptate în care au fost puşi, fiind trataţi ca nişte ciumaţi şi lăsaţi fără medicamente, alimente, apă etc.

Cine suportă discriminările îndurate de cetăţenii localităţilor calamitate cu virusul H5, în condiţiile în care aţi decretat că acestea nu mai există?

Cu respect vă informez de faptul că, deşi aţi ales să înfulecaţi produse din carne de pasăre pe la toate emisiunile de ştiri ale posturilor de televiziune, informaţiile cu privire la prevenirea apariţiei bolii la om sunt contradictorii, se bat cap în cap, nu au logică şi nu fac decât sa adâncească neîncrederea oamenilor în măsurile impuse de către stat.

De altfel, sunt convins că atât gripa aviară, cât şi alte boli de acest gen, cum ar fi sindromul vacii nebune sau o epidemie de pestă la porci, care ar putea să urmeze, sunt premeditate ca să distrugă crescătorii de păsări autohtoni şi să consumăm, cu încredere, carnea de pui, porc sau vită din import. Să vedem ce ni se pregăteşte cu peştele. Dacă şi acesta va fi vreun purtător de virus, vom deveni o naţiune de vegetarieni sau vom servi fluturi comestibili! Nu avem de ales!

Tot acest spectacol sinistru la care este supus judeţul Braşov şi celelalte judeţe ale ţării, vi se datorează, domnule ministru. Sunteţi direct responsabil de proasta gestionare a acestei crize, de la începutul ei şi până în prezent şi, de aceea, cel mai onorabil gest din partea dumneavoastră este demisia din funcţia de ministru.

Oricum, cetăţenii judeţului Braşov o aşteaptă cu mare drag!

În altă ordine de idei, ca reprezentant al judeţului Braşov în Camera Deputaţilor, ţin să laud şi să felicit echipa feminină de handbal, "Rulmentul" Braşov pentru extraordinara performanţă sportivă din acest an, câştigând totodată campionatul şi cupa României, dar şi Cupa "Challenge" a Europei.

Aceste sportive merită din plin respectul nostru şi sunt fericit să le rostesc performanţa în plenul Parlamentului României.

Domnul Dan Dumitru Zamfirescu:

Declaraţie politică: "Interese personale sub umbrelă politică mai presus decât interesele economico-sociale ale locuitorilor judeţului Călăraşi"

Doamnelor şi domnilor deputaţi, doresc să pun în discuţie o situaţie gravă ce afectează stabilitatea economică şi socială atât a oraşului Călăraşi, cât şi a localităţilor din jurul acestuia. Este cunoscut deja faptul că interese străine au condus la falimentarea SC SIDERCA SA Călăraşi, ceea ce a generat aducerea în şomaj a peste 8.000 de salariaţi. Nici un guvern, de 16 ani încoace, nu a încercat să rezolve situaţia acestui obiectiv economic, foarte important, de altfel, şi pentru economia naţională, dar care a intrat sub incidenţa jocurilor de interese personale ale unora sau altora dintre guvernanţi, aceştia încălcând grav legislaţia românească prin aruncarea fluxului viabil al societăţii în braţele unor firme străine dezinteresate de punerea acestuia în valoare, dar foarte interesate în distrugerea a ceea ce mai rămăsese bun din combinat şi în comercializarea ca fier vechi.

Cu toate acestea, o firmă românească, SC LEMTRANS INTERNATIONAL PROD COM SA, condusă de un om cu suflet românesc, a preluat o parte din activele fostului combinat şi, în pofida greutăţilor pe care le-a întâmpinat, a reuşit să le repare şi să le completeze tehnologic, acestea fiind în prezent în situaţia de a fi repornite. A reuşit, totodată, să creeze şi 500 de locuri de muncă, dând astfel o bucată de pâine la cel puţin tot atâtea familii. Din păcate, acţiunile întreprinse de guvernanţii români împotriva acestui întreprinzător se manifestă din ce în ce mai puternic şi nu fac altceva decât să favorizeze aşa-zisul investitor strategic care a preluat SC DONASID SA, respectiv SC TENARIS SILCOTUB SA. Cu toate că încă din anul 2004 SC LEMTRANS INTERNATIONAL PROD COM SA a încheiat contractul de furnizare energie electrică nr.1/20.10.2004 cu SC SIDERCA SA, după preluarea fluxului viabil al acesteia şi, implicit, a staţiei electrice de redistribuire a energiei electrice, noul proprietar - SC TENARIS SILCOTUB SA. - a refuzat vehement să mai furnizeze energie electrică societăţii româneşti amintite. Pusă în faţa faptului împlinit, SC LEMTRANS INTERNATIONAL PROD COM SA, cunoscând prevederile Legii 318/08.07.2003, s-a adresat la data de 17.11.2005 Autorităţii Naţionale de Reglementare în Energetică (ANRE), care, în conformitate cu prevederile art.11 lit. K, avea obligaţia de a media conflictul apărut şi să comunice răspunsul în termen de 30 de zile. Încălcând prevederile din legea menţionată, ANRE nu a răspuns nici în ziua de astăzi solicitării firmei româneşti. Din informaţiile obţinute, rezultă că un rol important în tergiversarea răspunsului ANRE îl are d-na Carmen Filipescu, vicepreşedintele ANRE. Cu atât mai surprinzător este faptul că doamna respectivă nu este altcineva decât soţia preşedintelui Consiliului Judeţean Călăraşi, Răducu Filipescu, membru PNL. Oare să nu cunoască oficialul respectiv situaţia economică a judeţului şi a obiectivului economic în discuţie? Este foarte puţin probabil. Mai sigur este faptul că, aşa cum se comentează pe plan local, acesta nu face decât să promoveze interesele părţii străine în defavoarea capitalului autohton.

Domnul Dan Ştefan Motreanu:

"PSD uită că a generat 14 steguleţe roşii"

Joi 17 mai, Jose Manuel Barroso şi cu comisarul pentru extindere, Olli Rehn, s-au întâlnit cu liderii partidelor politice parlamentare. Cu această ocazie, liderii PSD le-a spus oficialilor europeni că integrarea nu este doar scopul actualului guvern şi că, pentru lucrurile pe care trebuie să fie rezolvate până în octombrie, şi PSD va pune umărul în Parlament. "PSD este dispus să intre într-un acord - al ultimului efort pentru integrare - pentru cele 150 de zile care au rămas. Ar trebui ca, până în octombrie, să avem un astfel de pact politic", a declarat Mircea Geoană. Recunosc, sunt declaraţii foarte frumoase. Numai că aceste declaraţii sunt făcute, ca şi pe vremea în care PSD s-a aflat la guvernare, pentru uz extern. Sau, în cazul de faţă, pentru urechile şi impresionarea domnilor Barroso şi Rehn.

Pentru uz intern, PSD şi liderii acestui partid se menţin pe linia distructivă şi ameninţă cu o moţiune de cenzură deşi chiar mesajul oficialilor europeni de la întâlnirea din 17 mai a fost clar: stabilitate politică. Nimănui din PNL şi sunt convins că situaţia este similară şi la celelalte partid din Coaliţie nu se teme de o moţiune de cenzură. În schimb, ne temem de altceva, de modul în care va fi receptată această moţiune de cenzură de oficialii Uniunii Europene. Pentru că, totuşi, PSD nu este PNG, iar Mircea Geoană nu este Gigi Becali. Este principalul partid de opoziţie. Cum vor reacţiona oare domnii Barroso şi Rehn când vor vedea că respectiva moţiune de cenzură va avea ca obiect, şi aici îl citez pe purtătorul de cuvânt al PSD, "situaţia României pe o serie de criterii şi standarde care nu au fost îndeplinite..." ? Spun aceasta pentru că oficialii europeni au reliefat progresele în toate domeniile făcute de România, iar obiectul moţiunii, în mare parte, îi contrazice tocmai pe judecătorii noştri europeni. Şi îi contrazice şi domnul Diaconescu care afirmă: "Am spus-o de la bun început, din punctul nostru de vedere, situaţia României este gravă în acest moment în planul integrării europene..."

Să presupunem, prin absurd, că domnul Diaconescu are dreptate şi că în acest moment situaţia este gravă. Îmi pun şi îi pun şi domniei sale o întrebare simplă: această situaţie a apărut din neant? Sau, mai concret, actualul cabinet a generat-o? Din câte ştiu, în 2005, deci imediat după preluarea guvernării, existau 14 steguleţe roşii. Acum au rămas doar 4. Deci cu 10 mai puţin. Tot sub guvernarea Tăriceanu, nu se mai pune, pentru patru capitole de negociere, introducerea clauzei de salvgardare. Dacă aceste elemente generează o situaţie gravă, logic, oricine poate afirma, fără să greşească, că la preluarea guvernării, situaţia era catastrofală. Un adevărat dezastru. Şi atunci, responsabilii trebuie căutaţi la fosta guvernare, cea din care şi domnul Cristian Diaconescu a făcut parte. Practic, dacă prin absurd, cele afirmate de domnul Diaconescu ar fi adevărate, înseamnă că domnia sa aduce acuzaţii grave propriului partid şi fostului cabinet Năstase.

Dacă domnul Diaconescu şi şeful său de partid, Mircea Geoană, nu vor să vadă progresele realizate şi nu vor să recunoască un adevăr elementar, că actualul guvern a rezolvat multe aspecte pe care cel precedent nu a reuşit să le rezolve, îi reamintesc o afirmaţie din interviul de săptămâna trecută a fostului ambasador al Marii Britanii, care spunea că există " oameni care ar prefera ca România să rămână în afara Uniunii Europene şi o ţară coruptă, mai degrabă decât un stat modern, membru UE. Şi, în mod regretabil, există destui astfel de oameni care au avut poziţii importante în administraţie sau în politică". Cred că nu mai este nevoie de nici un comentariu.

PS O dovadă a duplicităţii de care dă dovadă PSD este demonstrată şi de modul în care liderii acestui partid prezintă cetăţenilor unele aspecte din parlament. Astfel, în mai multe pieţe agroalimentare, pensionarilor şi precupeţilor le-au fost arătate fluturaşe în care apărea colegul nostru din PD, Daniel Buda, vorbind la telefon în plen. "Trezeşte-i şi nu-i lăsa să doarmă", îndemna fluturaşul respective. Din păcate, fluturaşul nu făcea absolut nici o referire la o altă imagine care a făcut carieră, şi anume la somnul din plen al senatorului PSD Adrian Păunescu. Îl întreb pe Mircea Geoană: ce este mai grav, să vorbeşti la telefon, sau să dormi în plen?

Domnul Dorinel Ursărescu:

"16 mai 2006 - o zi extrem de importanta" pentru viitorul european al României".

După ce în decembrie 2004, România a încheiat negocierile privind aderarea la Uniunea Europeana, iar în aprilie 2005 a fost semnat Tratatul de Aderare, săptămâna trecută am asistat la recunoaşterea de către Comisia Europeana a progreselor făcute de ţara noastră în vederea aderării.

Raportul de Monitorizare al Comisiei Europene vine să confirme faptul că România se află pe drumul cel bun către integrarea la 1 ianuarie 2006, să ne reconfirme credibilitatea în faţa partenerilor europeni. Lupta împotriva corupţiei, afirmată drept prioritate a politicii guvernamentale, măsurile adoptate în ceea ce priveşte elaborarea politicilor în domeniul administraţiei publice, adoptarea legislaţiei comunitare privind descentralizarea, punerea în aplicare a pachetului legislativ privind protecţia copilului sunt numai câteva dintre progresele evidente făcute de ţara noastră.

De la precedentul raport de monitorizare din 2005, şi pana în prezent, Guvernul a reuşit să elibereze umerii ţării de povara ultimelor doua clauze de salvgardare, moştenire pesedistă.

Dezvoltarea unui sistem juridic imparţial şi independent reprezenta o utopie în perioada guvernării 2000 - 2004. Astăzi, acesta este un fapt concret, rezultatul reformelor şi masurilor asumate prin programul de guvernare, modului de lucru profesionist, obiectiv şi exigent al Coaliţiei de guvernământ.

În ciuda declaraţiilor liderilor marcanţi ai opoziţiei de sprijinire a demersurilor îndreptate către îndeplinirea condiţiilor din raport, prin care se propune chiar un pact pro-Europa, atitudinile meschine şi lipsite de coerenţă le marchează încă activitatea politică. Preşedintele PSD, Mircea Geoană, a anunţat că moţiunea de cenzură pregătită de partidul sau va fi depusa în Parlament imediat după reuniunea Consiliului European din luna iunie.

Să fie oare un demers al opoziţiei în vederea consolidării climatului de stabilitate politica interna, ca îndeplinire a cerinţelor Uniunii Europene, sau doar transpunerea în practica a frustrărilor opoziţiei?

Domnul Dumitru Avram:

"A doua bătălie dintre PCR şi Securitate"

În plină criză politică şi în plin dezastru economic a fost scos de la naftalină, ca o nălucă, aberantul proiect de lege al aşa-zisei lustraţii. Neaplicabilă şi neaplicată nicăieri în lume, această încercare de apartheid politic este rodul unor interese tulburi, agresive, ce urmăresc eliminarea din competiţie a unor adversari redutabili, buni profesionişti, care au reuşit să realizeze lucruri notabile pentru România într-o societate încorsetată, dar cu vocaţie constructivă certă.

Ca o ironie a sorţii, cel puţin unii dintre iniţiatorii şi susţinători ruşinoasei legi vor avea de răspuns la o serie de întrebări nu tocmai comode legate, de exemplu, de asaltul gripei aviare până în inima Capitalei, sau de incapacitatea de a gestiona treburile curente ale ţării. Există o generaţie ce vrea să ardă etapele, să ajungă cât mai repede şi cât mai comod în jilţul puterii, după cum există politicienii refuzaţi de urne, care cred că prin crearea unui asemenea vid discriminatoriu şi-ar putea forţa destinul. Şi unii, şi alţii, recurgând la asemenea instrumente neconstituţionale şi nedemocratice, nu fac decât să-şi dovedească lipsa de adaptare la vremurile pe care le trăim. Este pentru prima dată când se încearcă nu numai înlăturarea unor oameni pentru vinovăţiile lor inventate, ci şi a unor categorii întregi încadrate în imensul izolator al foştilor lucrători cu munca politică.

Au apărut, de altfel, o serie de impostori - probabil, informatorii de astăzi - care pretind că ştiu ei despre unul sau altul că ar fi fost colaboratori activi ai Securităţii, numai şi numai pentru că ar fi lucrat într-un anumit loc. De unde au aflat ei asemenea lucruri? Pot dovedi aceşti colportori calomnioşi, transformaţi în negustori de dosare fantomă, că adversarii lor de astăzi au fost cândva delatori de cea mai joasă speţă? Ca să nu mai vorbim de faptul că pentru tot ceea ce s-a comis înainte de 1986 funcţionează o prescripţie clară şi că peste numai câţiva ani cercul se va închide. Au ei angajamentele făcute la Securitate de aceia pe care îi învinovăţesc cu atâta cruzime şi lipsă de responsabilitate? Rămâne s-o dovedească, iar dacă n-o pot face, să plătească pentru nechibzuinţa lor. Ştiu ei că în anumite documente ale Securităţii au figurat numele unor persoane care nu au avut vreo legătură cu aceasta, că, încă de acum aproape 3 decenii şi jumătate, ar fi existat o hotărâre semiconfidenţială a puterii de atunci prin care membrii de partid puteau fi folosiţi ca informatori numai în anumite condiţii speciale? Legaţi, unii dintre adepţii lustraţiei, prin fibre afective puternice de perioada kominternistă, ei continuă să identifice PCR-ul cu Securitatea din vremea lui Nikolschi sau a lui Alexandru Drăghici. Adevărul este că, începând cu anii '70, cele două instituţii au funcţionat ca nişte entităţi separate, fiecare cu partea ei de contribuţie constructivă sau nu întotdeauna în acord cu interesele celor mulţi.

Ei bine, despre acea generaţie este vorba aici, despre oameni care s-au afirmat atunci, încă în putere astăzi şi care trebuie eliminaţi cu orice preţ. Pe categorii, pentru că este mai simplu, şi nu în funcţie de fapte concrete, îndreptate împotriva unor oameni nevinovaţi, pentru că acestea sunt mai greu de probat. S-a ajuns până acolo încât şi cel mai mare poet pe care îl au azi românii trebuie dat la o parte, ca să nu mai vorbim de o serie de gazetari atât de îndrăgiţi pentru acurateţea analizelor şi sentinţelor la adresa unei societăţi în continuă degringoladă. Nici măcar membrii fostului Comitet Politic Executiv nu pot fi judecaţi laolaltă, şi atunci cum ne putem lega de miile de "activişti" care nu erau altceva decât simpli slujbaşi, angajaţi şi plătiţi din banul public, aşa cum se întâmplă şi astăzi cu nişte haidamaci care nu fac nimic.

Îşi poate imagina cineva un lucrător la fostul Comitet Central trăind, împreună cu familia (cu un copil mic), în nici 30 de metri pătraţi locuibili şi care, şi acum, se află tot acolo? Îşi poate cineva imagina că un asemenea "activist" putea telefona atunci unui procuror sau miliţian de rang înalt pentru a le influenţa deciziile? Cei ce cunosc bine această perioadă ştiu că aşa ceva era de neimaginat. Trimiterile la tot ceea ce se întâmplă astăzi, comparaţiile pe această temă, şi pe multe altele, sunt de prisos. Neruşinarea merge atât de departe, încât li se refuză acelor oameni de bine orice merit din partea unor indivizi care trebuiau să se afle de mult după gratii pentru tot ceea ce a pătimit şi pătimeşte acest nefericit popor de vreo 16 ani încoace.

Toate guvernările de după '89 şi toţi cei ce le-au slujit poartă, în egală măsură, vina pentru acest dezastru! Nimeni nu le-a cerut vreodată acestora să plece din viaţa publică. Li se cere numai să plătească pentru faptele lor. Atât de hulita sistematizare făcută de Ceauşescu, deşi brutală, a avut, probabil, şi partea ei pozitivă, altfel gripa aviară şi pesta porcină ar fi pus stăpânire astăzi pe întreg acel Bucureşti sufocat, până în centrul său, de mirosuri pestilenţiale. Din păcate, amărâţii de români şi-au mutat cuştile de păsări prin balcoanele blocurilor, iar şobolanii, purtători ai ciumei, circulă în voie printre pietonii oraşelor...

Rivalitatea dintre PCR şi Securitate a fost dintotdeauna un fapt evident. După 2 ani de la instalarea în funcţie, unul dintre şefii fostului serviciu secret socialist - era numai un singur asemenea serviciu, nu 16, câte se pare că există astăzi! - nu ştia unde se afla biroul secretarului CC al PCR care-i "îndruma" activitatea. Asta pentru pescuitorii în ape tulburi care încearcă să declanşeze cel de-al doilea război dintre cele două instituţii de dinainte de aşa-zisa revoluţie din decembrie. Ultima lor diversiune se referă la faptul dacă securiştii au fost mai buni (ori mai răi) decât "activiştii", şi invers, încercând astfel - firav - să declanşeze cea de-a doua bătălie dintre PCR şi serviciul secret al României socialiste. Un lucru e clar: şi "activist" şi informator, chiar că nu se putea!

Europa ne-a urecheat nu pentru că nu am desluşit dedesubturile acelor vremuri, ci pentru corupţie, pentru sărăcie şi injustiţie, pentru discuţiile sterile şi rivalităţile politice nesfârşite care le-au făcut posibile. În Europa civilizată este un fapt normal ca un fost comunist să ajungă preşedinte al Italiei, iar un conducător al organizaţiei de tineret dintr-o fostă ţară socialistă să devină astăzi, pentru a doua oară, prim-ministru. De la drama lui Mihail Kogălniceanu - al cărui loc în Parlament era contestat, pentru apartenenţa la "vechiul regim" al lui Alexandru Ioan Cuza, de un anume Blaremberg - au trecut exact 140 de ani. Între timp, istoria a consemnat răfuiala lui Carol al II-lea cu legionarii lui Codreanu şi a acestora din urmă cu adversarii lor. Generalul Ion Antonescu se va război cu adepţii lui Horia Sima, iar după 23 august 1944 comuniştii, ţărăniştii, liberalii şi social-democraţii cereau într-un glas purificarea administraţiei publice. Ultimele documente care au consacrat o asemenea discriminare halucinantă au fost Decretul - lege nr. 1701 al Guvernului Sănătescu, Legea nr. 217 din 30 martie 1945, cele două legi din ianuarie 1945 şi Legea 312 din 24 aprilie 1945. Au trecut, totuşi, mai bine de 6 decenii de atunci...

Domnul Dumitru Bentu:

"Curajul"

Cunoscutul politolog Roland Cayrel a interpretat fără menajamente clasa politică din hexagon, reproşându-i "pêle-mêle" lipsa curajului, decalajul abisal între ea şi societate, absenşa răspunsurilor faţă de preocupările curente ale cetăţenilor.

Parcă ar fi cunoscut şlagărul "Zi-le d'alea d'ale noastre"!

Sunt oameni politici curajoşi? Sună direct şi fără menajamente întrebarea de tip generic. Şi iată câteva răspunsuri primite de la deputaţi aparţinând întregului spectru politic.

"Ceea ce resimt cetăţenii nu este faptul că alesul lor este lipsit de curaj, ci politicii îi lipseşte voinţa". "Nu trebuie confundat curajul politic cu prezenţa în mass-media, nici politica cu marketingul" (deputat Partidul Socialist).

"Cetăţenii cer oamenilor politici să aibă curaj, dar reclamă în acelaşi timp şi consens. Cultura compromisului este compatibilă cu curajul? Înainte de curaj în ierarhia calităţilor unui politician eu plasez integritatea, inteligenţa şi capacitatea de a asculta. Sunt calităţile unei guvernări moderne" (deputat Uniunea pentru o Mişcare Populară).

"Demagogia şi populismul câştigă fără încetare teren. Multor oameni politici le e frică de propria lor umbră. Ceasul lor este fixat după agenda electorală şi preferă să se concentreze asupra acelor elemente care le aduc în mod sigur câştiguri electorale". (deputat ecologist).

"Sunt numeroşi oameni politici cărora le lipseşte curajul. Mulţi au ochii aţintiţi asupra sondajelor şi îşi concep discursurile în funcţie de anchetele de opinie" (deputat Partidul Comunist).

Oamenilor politici le lipseşte cunoaşterea sensurilor pedagogiei şi ale deciziei.

"Mulţi preferă confortul celui care ascultă pe toată lumea şi le spune tuturor "aveţi dreptate". (deputat Uniunea pentru o Mişcare Populară).

"Curajul înseamnă asumarea responsabilităţii, este capacitatea de a dialoga, de a depăşi limitele. Puţin oameni politici au acest curaj" (deputat Uniunea pentru Democraţie Franceză).

"Sinonimul curajului în politică este recunoaşterea interesului general" (deputat Partidul Socialist).

Ce am putea comenta vizavi de problema aflată în discuţie? - în primul rând, seriozitatea temei, tonul aspru necruţător, dar elegant, şi în care este chestionată clasa politică; şi similitudini axiomatice cu activitatea politică din România.

O astfel de abordare ar fi utilă, relevantă şi în spaţiul carpato-pontic ale cărui repere au devenit herniara prezidenţială şi aviara ministerială.

Poate aşa vom afla de ce politica dâmboviţeană "se duce", în timp ce politica de pe Sena "te seduce".

Domnul Cornel Popa:

În ultimele zile am ascultat, ca şi dumneavoastră, nenumărate voci care au vorbit despre Raportul de ţară, care l-au dezbătut, uneori chiar înainte ca el să fi fost prezentat, şi am ascultat, ca şi mulţi dintre români, nenumăratele poziţii care s-au exprimat. Unii dintre comentatori au afirmat că se face foarte mult zgomot pentru un document care nu are încă valoare de lege şi că festivismul faţă de acest eveniment este unul exagerat. Poate că presa, analiştii şi noi toţi am exagerat în comentarii şi, mai ales, în încercarea de a prezenta şi explica Raportul de ţară prezentat de Comisia Europeană. Poate că, într-adevăr, ar trebui să ne concentrăm mai mult pe ce mai avem de făcut, că ar trebui să vedem neajunsurile pe care acesta le consemnează.

Cred, cu toată convingerea, că avem motive să punem în paranteze atitudinea critică şi nihilistă, şi să încercăm să punem în valoare adevărul, care ne este tuturor referinţă. Acest raport este cel mai bun pe care România l-a avut până în prezent şi aceasta nu dintr-un motiv politic, ci dintr-o realitate românească, ce s-a transformat radical în ultima vreme. România a făcut progrese extraordinare şi acest lucru a fost subliniat de partenerii noştri europeni. Trebuie să fim cu toţii mândri de aceasta şi să recunoaştem meritele incontestabile ale tuturor celor care s-au străduit ca România să se afle acum, mai aproape ca niciodată, de aderarea la Uniunea Europeană. Acum nu este momentul unor dispute şi nici al unor mesaje triumfaliste. Se cuvine să mulţumim tuturor celor care au muncit la procesul reconstrucţiei europene a României, la eforturile mai vechi ale foştilor preşedinţi ai României şi multor politicieni ai ultimilor ani, care indiferent de culoarea politică, au crezut că România trebuie să se apropie de Uniunea Europeană. Am toată convingerea, însă, că marele efort s-a depus în aceste ultime cincisprezece luni, când România s-a aflat în faţa unei presiuni fantastice, legată de numeroasele probleme cu care am intrat pe linia dreaptă a aderării.

Ţin să mulţumesc miniştrilor cabinetului, care au depus eforturi deosebite pentru ca să ajungem astăzi la situaţia în care clauza de salvgardare nu mai reprezintă un pericol. Am bucuria şi, totodată, onoarea să transmit felicitările mele celui care a condus această echipă, celui care a reuşit să găsească armonia şi funcţionalitatea acolo unde nimeni nu credea că este posibil, celui care a trecut peste ambiţiile şi orgoliile politice, ale noastre ale tuturor, şi a reuşit să demonstreze cu multă încăpăţânare, că Alianţa şi Coaliţia pot să guverneze, domnului prim ministru Călin Popescu Tăriceanu.

Stimaţi colegi din cabinet, ţin să vă asigur că acestea au fost toate mulţumirile şi laudele mele. De mâine, atacul meu şi al nostru asupra dumneavoastră va reîncepe. Aveţi de făcut încă multe lucruri şi cred că ar trebui să începeţi imediat să corijaţi multele probleme ce stau în faţa aderării şi integrării. Consider că ziua de 16 mai nu este o dată terminus, de la care putem răsufla uşuraţi, ci, dimpotrivă, doar un moment al unui start reuşit în cursa aderării şi, mai ales, a integrării noastre europene.

Dacă cineva îmi spunea în ianuarie 2005, că în România vor fi doi ani consecutivi de inundaţii şi atâtea calamităţi catastrofale, că va ajunge şi la noi epidemia mondială a gripei aviare, ca şi multe alte probleme majore şi că, în acest context negativ, pe care România nu l-a mai avut niciodată după 1990, Guvernul Tăriceanu va reuşi nu doar să rezolve problemele şi să anuleze decalajele, ci să îşi îndeplinească şi obiectivele din calendarul aderării, trebuie să vă mărturisesc, sincer, că aş fi spus că eu cred în această echipă, dar aveam, sigur, inima strânsă că aşa ceva va fi şi posibil.

Nu este şansa noastră, nici a clasei politice actuale sau viitoare, ci a României. Noi nu avem dreptul să ratăm această şansă pentru România. Nu avem dreptul să negociem în numele nostru, sau al unui grup oarecare, viitorul copiilor noştri. Nu avem voie să lăsăm oamenii de lângă noi să rămână spectatori la destinul lor. Nu avem voie decât un singur lucru: să facem tot ceea ce depinde de noi pentru a reuşi la acest examen al istoriei.

Prin noi toţi se construieşte viitorul acestei ţări. Avem responsabilitatea de a ne asuma, fără echivoc, această datorie. Sunt sigur că vom reuşi pentru că, astăzi, suntem mai aproape ca oricând de obiectivele noastre, pentru că astăzi avem mai mult ca oricând competenţă, voinţă politică şi curaj.

Domnul Adrian Semcu:

"Revenirea gripei aviare"

În data de 12 mai 2006, Institutul de Diagnostic şi Sănătate Animală din Bucureşti semnala identificarea suspiciunii de gripă aviară în două gospodării din satul Hurez, comuna Beclean, judeţul Braşov. A doua zi după această semnalare se anunţă suspiciune de gripă aviară şi în oraşul Făgăraş, judeţul Braşov. Astfel a debutat revenirea gripei aviare în România.

În momentul de faţă sunt mult mai multe judeţe în care există suspiciunea de gripă aviară, precum Braşov, Covasna, Vrancea, Bacău, Buzău, Sibiu, Bucureşti, Prahova etc.

În judeţul Prahova există suspiciunea de girpă aviară în 19 localităţi, existând 34 de focare, dintre care 7 sunt în municipiul Ploieşti. Situaţia este cu atât mai gravă cu cât însuşi directorul DSV Prahova, Marius Tăut, a ştiut despre această situaţie şi nu a luat măsurile necesare.

În schimb, Ministerul Agriculturii a făcut, cu responsabilitate, tot ceea ce trebuia făcut. În ciuda acuzelor permanente cu care se confruntă, ministrul Gheorghe Flutur gestionează criza cu profesionalism, drept dovadă fiind închiderea consecutivă a focarelor de infecţie.

Opoziţia, prin vocea isterică a PSD-ului, a mai acuzat ministrul agriculturii de tăinuirea bolii. Nimic mai fals. Încă din prima zi a crizei, Gheorghe Flutur a comunicat permanent presei şi, drept urmare, întregii opinii publice, măsurile care se luau cu fiecare oră.

Acestea fiind spuse, consider că ministrul trebuie susţinut în lupta sa şi că atacurile nefondate emise de oponenţii politici trebuie să înceteze.

Domnul Filonaş Chiş:

"Prognoze economice îngrijorătoare pentru România"

Aflată de aproape un an şi jumătate sub guvernarea portocalie, România se afundă tot mai mult într-o gravă criză economică şi socială.

Tot mai mulţi experţi internaţionali, inclusiv de la Fondul Monetar Internaţional, exprimă temeri în legătură cu dezvoltarea economiei româneşti şi susţin criticile lansate la adresa Guvernului Tăriceanu. Elementul central al analizei este creşterea economică pe anul 2006 care va înregistra şi anul acesta o scădere accentuată faţă de prognozele guvernamentale şi faţă de ţintele aprobate prin bugetul de stat pentru acest an.

Încetinirea dramatică a ritmului de creştere economică se explică, în primul rând, prin nivelul redus al investiţiilor şi al exporturilor, ceea ce face ca şi în acest an politicile publice să nu poată satisface aşteptările populaţiei României.

Potrivit prognozelor instituţiilor publice internaţionale, toţi indicatorii macro-economici vor fi rataţi, deficitul de cont curent se va ridica anul acesta al9 miliarde euro, aproape de 10 % din p.i.b., în timp ce bugetul general consolidat va înregistra un deficit este 1,2 - 1,3 % din p.i.b., spre deosebire de obiectivul guvernamental de 0,9 %, iar BNR va superi pierderi consistente din cauza ineficienţei politicilor Guvernului.

Rata inflaţiei rămâne, însă, indicatorul cel mai important şi cu evoluţia cea mai îngrijorătoare.

Motivele acestei îngrijorări sunt generate de inconsistenţa politicilor fiscale implementate de Guvernul Tăriceanu, adoptarea recentă a unei noi taxe, şi anume taxa pe viciu, fiind un bun exemplu în acest sens.

Potrivit prognozelor specialiştilor, rata inflaţiei pe acest an se va situa între 7,5 - 8 %, ceea ce va îngreuna, în mod evident, problematica restructurării şi modernizării economiei româneşti.

Creşterea deficienţelor bugetare transformă bugetul de stat dintr-un instrument anti-inflaţionist, într-un factor generator de inflaţie.

În numele unei presupuse relaxări fiscale, prin introducerea taxei unice de impozitare de 16 %, Guvernul Tăriceanu a renunţat la consolidarea finanţelor publice, iar consecinţele se regăsesc dramatic în capacitatea redusă de susţinere a cheltuielilor publice, cu deosebire cele din domeniul sănătăţii, învăţământului, a finanţării sistemului public de pensii şi creşterea salariilor pentru toţi cei care lucrează în sectoarele publice.

Recentul sondaj de opinie publicat de INSOMAR (ziarul Gândul din 15 mai a.c.) relevă faptul că 64 % dintre români, aproape două treimi, se declară nemulţumiţi de prestaţia Guvernului Tăriceanu, ceea ce cred că trebuie să constituie un serios semnal de alarmă în legătură cu politicile economice şi sociale pe c actualul cabinet le promovează.

În calitatea mea de parlamentar şi membru al PSD, doresc să atrag atenţia guvernanţilor că au datoria să adopte măsuri urgente pentru corectarea marilor dezechilibre economice cu care se confruntă România şi să asigure ridicarea nivelului de trai al populaţiei.

Domnul Ion Preda:

"Pe cine slujeşte domnul Theodor Stolojan?"

În mod normal, o astfel de problemă nu poate fi subiectul unei declaraţii rostite la tribuna Parlamentului României. La prima vedere, este vorba de o problemă internă a Partidului Naţional Liberal. Din păcate, lucrurile nu stau chiar aşa: problema Stolojan, pentru că de domnia sa este vorba, nu este numai a Partidului Naţional Liberal, este o problemă naţională. Aş îndrăzni să spun că ţine chiar de siguranţa naţională, dacă avem în vedere procesul de integrare europeană şi condiţia sine qua non în această direcţie - stabilitatea politică.

Spre deosebire de mulţi liberali, noi, prahovenii, nu am avut încredere în domnul Stolojan încă de la aterizarea domniei sale în cadrul Partidului Naţional Liberal, dovadă că nu l-am votat atunci când a candidat la preşedinţia Partidului Naţional Liberal. Personal, nu l-am acceptat în nici un moment ca un liberal convins, ci mai curând ca un cal troian în mişcarea liberală.

Nu contest faptul că a adus un plus de stabilitate prin fermitatea sa proverbială, dar statutul impus partidului, statut pe care îl moştenim şi azi, este un statut bolşevic, iar consecinţele nefaste abia acum se fac simţite. Lideri aleşi la pachet şi prea multe voci importante rămase în afara structurilor de conducere. Şi totuşi, un om în care, la un moment dat, am avut mari speranţe.

Am fost, pur şi simplu, copleşiţi atunci când a abandonat cursa pentru preşedinţie şi, vrând-nevrând, a trebuit să acceptăm schimbarea. Nu ne-a fost uşor. Când, peste câteva luni, refăcut, domnul Stolojan revine în calitatea sa de consilier prezidenţial, totul era clar. Pentru noi, liberalii, ocuparea acestei poziţii de către un fost preşedinte este mai mult decât un afront.

Am fost convinşi că domnul Teodor Stolojan şi-a dat demisia din Partidul Naţional Liberal pentru a deveni consilier prezidenţial. Nu ar fi fost normal, măcar în numele unui bun simţ de care domnia sa face atâta caz. Nu mică ne-a fost mirarea când, deunăzi, am aflat că domnul Theodor Stolojan este, totuşi, membru al Partidului Naţional Liberal şi, mai mult, doreşte să revină în forţă în viaţa politică, dacă se poate chiar în poziţia de prim ministru. Iată salvatorul providenţial al Partidului Naţional Liberal, care doreşte să testeze starea de spirit a filialelor partidului şi direcţionarea sa spre mult mediatizata fuziune cu Partidul Democrat. Doreşte domnul Stolojan dispariţia PNL? Cu siguranţă, da. Abia atunci şi-ar îndeplini misiunea pentru care a fost paraşutat în PNL. Este acţiunea domnului Theodor Stolojan destabilizatoare pentru cel mai puternic partid politic din România? Cu siguranţă, da. Dar şi pentru România aflată în plină desfăşurare a procesului de integrare în Uniunea Europeană. Pe cine slujeşte domnul Theodor Stolojan? Dumnezeu ştie.

Partidul Naţional Liberal nu este un partid oarecare. Este un partid adânc înrădăcinat în glia acestei ţări, un partid mult prea greu pentru puterile domnului Stolojan şi ale altora ca dânsul.

Oricum, ieşirea la rampă, din ultima vreme, a domnului Stolojan este, din punct de vedere politic, un gest necugetat, dăunător interesului naţional - intrarea României în Uniunea Europeană la 1 ianuarie 2007.

Domnul Florin Iordache:

"Demisia domnului ministru Flutur, imperios necesară"

După numeroasele eşecuri care le-au ghidat cariera politică domnilor colegi de la putere, acum a venit momentul să-şi dovedească adevărata capacitate în luarea deciziilor.

Gripa aviară a venit ca un val şi, ca de fiecare dată, a reuşit să-i ia prin surprindere şi să fie depăşiţi de împrejurări.

Domnul ministru Gheorghe Flutur apare pe micile ecrane şi ne garantează că acest pericol este pe cale de a fi anihilat, iar situaţia grea în care ne aflăm este doar din vina autorităţilor direct implicate în supravegherea activităţii. Este stilul tipic al puterii, de a arunca pisica moartă în curtea vecinilor şi a se spăla pe mâini în faţa mulţimii plimbându-ne de la Ana la Caiafa. După părerea domniei sale, ar trebui ucise toate păsările din zonele infectate cu virusul H₅N₁, precum şi pe cele migratoare care sunt pasibile de transmiterea virusului. În aceste condiţii se pune o întrebare retorică, aş putea spune: "De ce numai în România se întâmplă astfel de nenorociri şi nu şi în alte ţări? Oare păsările migratoare nu traversează, prin definiţie, mai multe ţări? Şi, totuşi, de ce România?"

Probabil că cine l-a sfătuit pe domnul ministru Gheorghe Flutur nu îi doreşte binele. De ce ? Pentru că studiile efectuate în străinătate au stabilit că această gripă aviară nu se transmite prin mâncarea preparatelor din carnea de pui.

Aşa cum atestă studiile efectuate, virusul ajunge mai întâi în excrementele păsărilor bolnave şi se transmite la om pe calea aerului, deci cei mai expuşi sunt crescătorii de păsări.

La început, experţii britanici au afirmat că virusul de infectare este foarte mic. Însă cum era de aşteptat gripa aviară nu a putut fi controlată de un ministru incapabil a gestiona situaţii de criză indiferent de natura lor.

Domnilor de la putere, aţi putea să nu mai alarmaţi populaţia, inoculându-le ideea existenţei unor situaţii de criză întrucât aceşti oameni necăjiţi nu mai pot selecta adevărul de minciună, dar mai ales nu mai pot deosebi adevărul de incompetenţă.

Deci, în loc să îi alarmaţi, aţi putea să găsiţi soluţii pentru prevenirea situaţiilor de criză.

Nu mai daţi vina pe natură şi pe neşansă pentru a vă putea masca incompetenţa. Daţi dovadă de decenţă şi recunoaşteţi că sunteţi mereu depăşiţi de situaţie.

Vreau să cred că pe lângă doamna Elena Udrea, care părea să fie singura blondă de la putere care dă dovadă de decenţă, mai există un minim de decenţă şi în rândul celor care trec din greşeală în greşeală.

Fiţi dumneavoastră primul care face acest pas! Arătaţi lumii că nu puteţi face faţă unei situaţii de criză de amploarea acesteia.

Ştim că este deosebit de frumos şi confortabil să ajungi la putere, dar este foarte greu să dovedeşti că meriţi să fii acolo.

Deci, dintr-o minimă decenţă, care sperăm că v-a rămas, părăsiţi corabia puterii înainte de a se scufunda vasul.

Vă mulţumesc.

Domnul Gheorghe Dragomir:

Stimaţi colegi,

În urma Raportului de ţară din data de 16 mai, şi mai ales prin prisma faptului că noi, liberalii, considerăm că este cel mai bun raport de monitorizare prezentat de Comisia Europeană, au devenit evidente următoarele chestiuni:

Raportul demonstrează faptul că România îndeplineşte criteriile de aderare (politic, economic, şi de implementare a acquis - ului comunitar)

A fost atins un nivel considerabil în alinierea la standardele comunitare în majoritatea domeniilor

Prin faptul că din 14 steguleţe roşii au mai rămas 4 se demonstrează voinţa României de a - şi realiza angajamentele asumate pentru a deveni stat membru cu drepturi depline al UE iar cele patru domenii sunt în curs de remediere conform unui calendar precis ele reprezentând probleme tehnice şi nu de substanţă.

Putem considera că cele 4 steguleţe vor fi rezolvate în timp util pentru ca România să adere la 1 ianuarie 2007. Pot să afirm că întreaga clasă politică este conştientă de faptul că este esenţial să se continue pregătirea pentru aderare în acelaşi program susţinut, într-un climat de stabilitate politică internă, iar activitatea Guvernului în acest domeniu trebuie să fie sprijinită de întregul Parlament, dar şi de societatea civilă, dar mai ales este nevoie de ajutorul mass-media care are datoria să informeze cât mai corect şi susţinut opinia publică despre tot ceea ce impune procesul de integrare.

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Hoban:

Declaraţie politică: "Proprietatea industrială, un bun care trebuie protejat".

Întâlnirile cu cetăţenii sunt un bun prilej pentru a vedea problemele cu care aceştia se confruntă. La ultima deplasare în teren, raportul de ţară a fost subiectul principal al discuţiilor. Ne apropiem tot mai mult de Uniunea Europeană, o piaţă liberă, atât pentru produse, cât şi pentru muncă şi competiţia valorilor.

În această lume a concurenţei, apărarea proprietăţii intelectuale este mai mult decât o necesitate. Acest lucru presupune informaţie multă şi la zi. Din păcate, acest lucru lipseşte din abilităţile manageriale, care se capătă învăţând şi exersând.

Dacă acceptăm că ideile generează creştere economică, atunci trebuie să avem grijă să le protejăm, pentru a fi ale României. Spun acest lucru pornind tot de la realitate: cercetarea beneficiază din ce în ce mai de puţine fonduri, oamenii cu idei nu sunt stimulaţi să inoveze şi să creeze şi, ce e mai rău, de multe ori ideile românilor sunt preluate şi folosite de alţii.

Aceste aspecte mă determină să trag un semnal de alarmă, convins fiind că ideile sunt materia primă de care depind prosperitatea şi moştenirea noastră viitoare. Este, deci, important ca statul să asigure climatul în care ideile inovatoare să fie încurajate şi răsplătite. La fel de convins fiind că ideile pot fi o nouă monedă de schimb.

Suntem în pragul intrării în Uniunea Europeană, iar problema cea mai mare a acestei perioade este nu că proprietatea a fost distrusă, ci că ideea de proprietate, mentalitatea faţă de acest bun au fost alterate în timp.

Peste tot în lume, invenţia este rezultatul unei activităţi de cercetare. Invenţia înseamnă timp, efort şi cheltuială şi nu ştii dacă va fi finalizată. Nu-i suficient să ai idei, e foarte important ca acestea să fie transpuse în practică, reticenţa agenţilor economici îngreunând foarte mult realizarea practică a ideilor.

Sunt argumente în plus care arată cât de important este să înveţi şi să ştii să-ţi protejezi proprietatea, într-o lume a concurenţei şi chiar a contrafacerii de produse.

Agenţii economici sunt îngrijoraţi de impactul integrării europene, dar la fel de mult ar trebui să fie conştientizaţi de importanţa creşterii abilităţilor manageriale într-o competiţie a muncii şi valorilor, pentru administrarea afacerilor în context european.

Ideile - fie că sunt invenţii, inovaţii, mărci, desene etc. -, într-o lume a globalizării, unde concurenţa este deosebită şi unde titlul de proprietate reprezintă într-adevăr o valoare, trebuie protejate. Instituţiile abilitate trebuie să facă mai mult pentru pregătirea întreprinzătorilor în vederea aderării la Uniunea Europeană, deoarece nu toată lumea conştientizează conceptul şi regulile pieţei interne europene.

Întreprinzătorii au nevoie de informaţii care să releve importanţa protecţiei mărcilor, invenţiilor, desenelor sau modelelor industriale. Din păcate, din discuţiile cu oamenii, constaţi că mulţi nici n-au auzit de marca comunitară, designul comunitar, brevetul comunitar sau brevetul european.

Dar ignoranţa şi necunoaşterea nu sunt circumstanţe atenuante atunci când ai intrat în conflict cu legea care apără proprietatea industrială.

Doamna Minodora Cliveti:

"Violenţa în familie îndreptată împotriva femeilor."

Fenomen extrem de frecvent, adevărat flagel al timpului nostru, care nu ocoleşte nici o ţară, nici un mediu social ori profesional, violenţa domestică este în atenţia specială a instituţiilor europene.

Consiliul Europei, de pildă, a decis, cu prilejul summit-ului de la Varşovia de anul trecut, ca lupta împotriva acestui flagel social să constituie unul din obiectivele cele mai importante ale acestei organizaţii. În noiembrie 2006, va fi lansată campania paneuropeană de combatere a violenţei îndreptate împotriva femeilor, inclusiv a violenţei domestice.

La reuniunea recentă a Comisiei pentru egalitate de şanse a Adunării Parlamentare a Consiliului Europei, raportul pe care l-am întocmit, având ca temă: "Parlamentele unite pentru combaterea violenţei în familie", a fost aprobat şi urmează să fie supus Adunării în sesiunea acesteia din luna iunie.

Uniunea Europeană, la rândul său, acordă tot atât de multă atenţie fenomenului, desfăşurând programe multiple de prevenire şi combatere a violenţei în familie, precum "Daphne". De altfel, prima comisie europeană care a vizitat România în această legislatură a Parlamentului a fost Comisia pentru egalitate de şanse pentru femei şi bărbaţi a Parlamentului European, care a ţinut să se informeze despre felul în care Legea de prevenire şi combatere a violenţei în familie nr. 217/2003 este implementată.

În aceste condiţii, când România ar trebui să facă eforturi maxime pentru a îndeplini în detaliu directivele Uniunii Europene, inclusiv în domeniul familiei, constat din analizeze făcute de Centrul Parteneriat pentru Egalitate că în România actuală sute de persoane sunt ucise, un sfert din decese fiind datorate conflictelor de familie. Şi acestea sunt situaţiile de maximă gravitate, când victima îşi pierde viaţa, dar incidenţa fenomenului trebuie stabilită şi după numărul de plângeri depuse la diferite organe de specialitate: 3.621 de cazuri în 2005.

Luându-şi extrem de în serios sarcinile de aderare, Guvernul Năstase a întocmit proiecte legilor în domeniu care astăzi sunt în vigoare şi care au adus notele bune pentru România. Din păcate, implementarea acestora, care revine actualului Guvern, se face într-un mod formal, pentru "bifarea" unor teme, fără să existe o preocupare serioasă pentru înlăturarea cauzelor şi diminuarea efectelor violenţei în familie.

Astfel, Guvernul nu acordă bani pentru adăposturi şi pentru servicii sociale necesare: 29 de centre de adăpost, unele improvizate, altele oferind servicii insuficient, aproape toate construite cu sprijinul organizaţiilor neguvernamentale, centrele de reeducare pentru făptuitorii acestor violenţe lipsind cu desăvârşire.

Şi cum se explică amânarea nejustificată a intrării în vigoare a Legii nr. 301/2004 de modificare a Codului Penal, în care se prevede posibilitatea ca judecătorul să decidă preventiv, deci, înainte de a se pronunţa o decizie de condamnare, îndepărtarea agresorului din domiciliu, prevedere adoptată în 29 iunie 2004 şi neoperabilă, din cauza Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 58/2005?

În acest timp, victimele femei se înmulţesc: în 2005, din 107 omoruri, 43 au drept victime femei, în timp ce de loviri şi alte violenţe "beneficiază" peste 450. Tot în 2005, au fost cercetate 1.275 de persoane pentru infracţiuni de violenţă în familie şi au fost învinuite 1.026! Aproape toate!

Mă întreb care ar fi proporţiile fenomenului dacă victimele ar depune plângeri, dacă nu şi-ar retrage plângerile, la insistenţele agresorilor sau ale organelor judiciare, care încă mai consideră aceste probleme ca fiind "ale familiei" şi nu ale întregii societăţi.

Legislaţia corectă nu este suficientă! Combaterea violenţei în familie interesează întreaga societate, pentru că violenţa privată face victime directe, cele efectiv agresate, dar influenţează formarea personalităţii copiilor care asistă la asemenea scene. Şi aceşti copii devin adulţii violenţi sau complexaţi de mai târziu.

Domnul Romică Andreica:

Declaraţie politică: "Aviara politică"

Nu aş fi crezut niciodată că probleme atât de grave, precum gripa aviară şi pericolul prin care trec judeţe întregi, vor fi folosite de Opoziţie drept veritabile arme politice. Partidul Comunist, modificat genetic şi transformat în Partidul Social Democrat, tuşeşte de câteva săptămâni zgomote şi purulent înspre ministrul agriculturii, un om cu adevărat pregătit, un profesionist şi cel mai bun manager pe care îl poate avea un domeniu atât de sensibil cum este agricultura.

PSD, probabil, după o amplă consultare cu fostul întâi specialist în păsări al ţării, pe numele său Adrian Năstase, a considerat de cuviinţă să ceară demisia ministrului Gheorghe Flutur. S-au gândit ei că demisia, chipurile, "de onoare", ar stinge focarele de infecţie ca prin minune şi ar rezolva criza. Toate acestea, în condiţiile în care Jonathan Scheele îl laudă pe ministru şi-l încurajează în demersurile sale!

Oponenţii trec cu vederea faptele, care, ele însele vorbesc despre performanţele acestui ministru. Se trece cu vederea faptul că instituţia care purta responsabilitatea tuturor evenimentelor, Autoritatea Naţională Sanitar Veterinară, nu este în subordinea Ministerului Agriculturii, fiind un caz tipic de stat în stat. Se trece cu vederea faptul că motivul pentru care o ţară întreagă stă acum pe ghimpi este lipsa de responsabilitate a unui agent economic, care, în goana după profit, a preferat să pună mii de vieţi în pericol. În fine, se trece voit cu vederea peste modul în care această criză a fost şi este gestionată, peste faptul că ministerul şi Comandamentul central antiepizootic au respectat toate procedurile şi au luat la timp toate măsurile pentru stingerea focarelor de gripă aviară.

Toate aceste fapte îl recomandă pe ministrul Gheorghe Flutur, iar cotcodăcelile politice lipsite de un minim simţ al realităţii vor fi, în cele din urmă, aduse la tăcere. Păcat că oratorii de circumstanţă nu pot intra în carantină.

Domnul Horea Dorin Uioreanu:

"PSD- puiul-santinelă al politicii româneşti"

Am asistat cu uimire, ieri, la dezbaterile în cadrul cărora PSD a încercat încă o dată să profite de necazul ce se abate asupra unor comunităţi rurale (şi nu numai), pentru a recrea o serie de discuţii inutile şi timp pierdut. Altfel, nu văd de ce reprezentanţii acestui partid au susţinut cu atâta îndârjire crearea unei comisii de anchetă asupra gripei aviare.

Stimaţi domni, nu suntem sătui de România "comitetelor şi comiţiilor" fără finalitate? Ce rost are să politizăm o tragedie ce se abate asupra României, prin numiri algoritmice într-o comisie? Ce poate aduce nou o comisie de investigare a gripei aviare? Ştim cu toţii că în cadrul Comisiei de Agricultură a Camerei Deputaţilor avem specialişti în acest domeniu şi consider că ei sunt cei mai îndreptăţiţi să cerceteze ce s-a întâmplat. După cum şi plenul a hotărât, Comisia de agricultură este cea abilitată, din punct de vedere profesional, să dea un verdict.

În altă ordine de idei, sunt de părere că a crea o fobie naţională pe această temă nu ne ajută la nimic. Virusul H5N1 a mai fost detectat, pe teritoriul Europei, şi în Franţa, Grecia, Germania, Slovenia, Bulgaria, Ucraina şi Croaţia. Este evident că avem nu avem de-a face cu un simplu focar şi a panica populaţia nu va aduce nimic pozitiv. Iar a politiza această tragedie de către PSD mi se pare încă un gest lipsit de fair-play politic şi un joc de imagine meschin.

Cine nu a realizat faptul că ministrul Flutur a gestionat criza în cel mai bun mod posibil înseamnă că nu a avut ochi să vadă. A direcţiona în acest moment discuţia către o eventuală demitere sau a spune că se putea face mai mult cred că este o atitudine iresponsabilă. Ministrul Agriculturii nu are cum să răspundă de inconştienţa unor patroni de crescătorii puşi pe îmbogăţire cu orice preţ şi cu orice risc. De asemenea, Ministrul Flutur nu este responsabil că Agenţia Sanitar-Veterinară (care nici măcar nu era în subordinea domniei sale) nu a verificat sau a trecut cu vederea nereguli crase de igienă la respectivele crescătorii de păsări.

Domeniul agriculturii este, cu siguranţă, o temă preferată a PSD, deşi este o ramură pe care această formaţiune politică a dus-o la faliment în perioada în care a guvernat ţara. A încerca precum domnul Geoană să plângă de grija oamenilor de la ţară, intrând în rolul tătucăi Iliescu, este foarte josnic. Probabil este vremea ca PSD să se trezească din euforia mesajelor fără fond, pentru că, în această continuă căutare de identitate, ar putea deveni un partid santinelă al scenei politice româneşti. Şi, Doamne-fereşte de o gripă aviară atunci!

Domnul Horia Victor Toma:

Unul dintre cele mai mediatizate subiecte din ultima vreme este cel legat de extinderea focarului de gripa aviară în România.

La şedinţa Comandamentului experţilor ştiinţifici, la care a participat şi premierul Călin Popescu-Tăriceanu s-a putut afla faptul că în ţară au fost confirmate 25 de focare, că sunt 26 de suspiciuni şi că situaţia se stabilizează, populaţia este alertată, iar presa este nemulţumită că nu se dau mai multe explicaţii.

Din toată această alertă generală foarte puţine persoane se gândesc la dificultăţile pe care le întâmpină în acest moment Ministerul Agriculturii privind atât resursele umane, dar şi costurile imense pe care această întreagă campanie de combatere a virusului H5N1 le presupune.

Am ascultat lungi dezbateri şi critici la adresa ministrului Gheorghe Flutur, acuzat ca fiind vinovat de lipsa de coordonare a acestei situaţii de criză.

În acest context, doresc să îmi exprim admiraţia faţă de modul în care această situaţie este administrată de către Guvernul României, cu precizarea că trebuie avute în vedere în acest moment pierderile care se vor înregistra la bugetul de stat, situaţia exportului de produse din pui care s-a stopat, dar şi pierderile înregistrate în domeniul turismului, domeniu care în această perioadă trebuia să se afle în plină înflorire.

Domnul Ioan Ţundrea:

"Conservatorii spun NU neobarbarismului architectural"

Duminică, la Sala Atelier, scriitorul Octavian Paler ne-a conferenţiat nouă, ascultătorilor invitaţi la reflecţie, despre neobarbarism.

Distinsul scriitor afirma că vechiul barbarism în istorie se manifesta printr-o agresiune venită din exteriorul cetăţii, în timp ce astăzi asistăm la forme de distrugere care vin din interiorul acesteia.

În absenţa opiniei bucureştenilor, care trebuie să îşi exprime acordul sau neacordul despre proiectele Primăriei Capitalei de modificare a esteticii patrimoniului din centrul cetăţii lor, gestul amintit poate părea un neobarbarism.

Consilierii conservatori au utilizat termenul de violare arhitecturală referindu-se la intenţia de modificare a ansamblului de monumente din Piaţa Operei din capitală.

Conservatorii au utilizat un termen blând, ţinând cont de faptul că în ultimii 50 de ani, bucureştenii au asistat cu mâhnire şi resemnare impusă la neobarbarismele comuniştilor, care au demolat biserici, monumente şi statui, distrugând splendori arhitecturale pe care ei erau incapabili să le zidească.

Se pare că noii edili ai capitalei devin continuatorii practicilor sistemului dinainte de 89, nu doar în atitudini, ci şi în proiecte.

Cu toată absenţa exerciţiului de reflecţie al acestor aşa-zişi edili, noi, conservatorii, le amintim acestora că în urmă cu doar câteva zile, la manifestarea dedicată muzeelor, bucureştenii au dovedit că au un exemplar spirit civic european, aşteptând ore în şir în noapte, în faţa fostului Palat Regal, pentru a vedea expoziţia Rembrandt.

Noi, conservatorii, sperăm ca aceste autorităţi, înainte de a-şi pune în aplicare zidirea bijuteriilor arhitecturale din centrul cultural al capitalei între sticle şi betoane, să acorde un minimum de respect bucureştenilor, oferindu-le şansa de a-şi exprima cel puţin opinia.

Altfel, se va demonstra încă o dată că partidele fără istorie şi ideologie, ajunse efemer la putere, au predispoziţia permanentă de a demola neobarbar construcţiile din cetate care le amintesc de trecutul lor absent.

Domnul Ion Luchian:

Raportul de ţară al României, prezentat săptămâna trecută Parlamentului European de către preşedintele Comisiei Europene, consider eu că este unul care ne face să fim foarte încrezători în posibilitatea aderării noastre la Uniune la 1 ianuarie 2007.

Este adevărat că raportul nu menţionează direct data de 1 ianuarie 2007, ci menţionează necesitatea unui alt raport final, în luna octombrie, însă conţinutul raportului este unul care ne dă speranţe.

Acest raport remarcă marile progrese pe care le-a făcut Guvernul României în lupta anticorupţie, în securizarea frontierelor, acestea fiind două din domeniile pentru care, la precedentul raport de ţară, putea fi activată clauza de salvgardare şi care acum au fost scoase de sub incidenţa acelor aşa-numite "steguleţe roşii".

De asemenea, raportul menţionează ritmul bun de realizare a reformelor, de către actualul guvern, subliniindu-se faptul că, dacă se va menţine acest ritm şi în următoarele 5 luni, România va fi gata cu siguranţă pentru aderare la 1 ianuarie 2007.

Mai mult, dacă în octombrie 2005, la precedentul raport, România avea 14 steguleţe roşii, acum au mai rămas numai patru, care pot activa doar clauze de salvgardare sectoriale, deci nu pot amâna aderarea ţării noastre.

Un lucru mai interesant însă, consider eu este faptul că liderii tuturor grupurilor parlamentare europene, cu excepţia ecologiştilor au remarcat progresele făcute de România şi posibilitatea noastră reală de aderare la termenul propus. Ţara noastră a primit păreri favorabile chiar şi din partea unor adversari declaraţi, până acum, ai capacităţii noastre de aderare, cum ar fi deputatul olandez Joost Lagendjik care, în plenul Parlamentului European a cerut decuplarea României de Bulgaria, afirmând că aceasta din urmă nu poate fi pregătită să adere la Uniune decât în 2008.

În final, eu consider că acest raport este unul favorabil, cel mai bun primit până acum de România cel puţin, indiferent de anumite opinii ale unor politicieni şi "lideri de opinie" care au încercat să-l portretizeze ca pe un eşec şi sunt convins că, graţie eforturilor susţinute ale guvernului Tăriceanu şi ale tuturor politicienilor responsabili, vom fi membri ai Uniunii Europene la 1 ianuarie 2007. Însă, aşa cum a remarcat şi comisarul pentru aderare Olli Rehn, este nevoie de stabilitate politică pentru a putea continua reformele necesare pentru aderare şi, din acest punct de vedere, este poate un lucru pozitiv faptul că acest raport nu menţionează clar data aderării, în acest fel dându-se peste cap planurile anumitor oameni politici, care după raport visau la crearea unei crize politice care să ducă la răsturnarea actualului guvern.

Domnul Ion Stan:

"România - ţara cu două coduri penale şi două strategii naţionale anticorupţie. Fostul preşedinte al APADOR-CH, ajuns ministru al justiţiei, propune legiferarea atentatelor la adresa drepturilor omului şi cetăţeanului".

Ne aflăm în faţa unei situaţii greu de apreciat şi imposibil de calificat. România are două coduri penale. Cel în vigoare, adoptat în 1968 şi repetat modificat, fără însă a fi legea penală necesară momentului, şi noul Cod penal adoptat prin Legea nr.301/2004, a cărui intrare în vigoare a fost prorogată pentru data de 1 septembrie 2006.

Proiectul supus astăzi Camerei Deputaţilor pentru dezbatere pe fond nu are nici o legătură cu noul Cod penal, ci cu cel în vigoare, a cărui aplicare încetează peste 3 luni şi jumătate. Aşadar, de ce mai avem nevoie de modificarea pentru trei luni şi jumătate a Codului de procedură penală, care, "expresis verbis", vizează aplicarea vechiului Cod penal? Cum va deveni operant, la 1 septembrie a.c., noul Cod penal, fără un nou Cod de procedură penală?

Trebuie, de asemenea, observat că adoptarea de către Senat a Proiectului de lege pentru modificarea şi completarea Codului de procedură penală s-a realizat, la 2 martie 2006, fără avizele Comisiei pentru drepturile omului şi ale Consiliului Suprem al Magistraturii, care sunt ulterioare adoptării, respectiv din 22 şi 30 martie 2006.

În altă ordine de idei, după cum reiese din Raportul Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi a Camerei Deputaţilor nr.136/2006, onor Ministerul Justiţiei a revenit asupra proiectului cu numeroase amendamente, după ce acesta a fost adoptat de Senat, ceea ce înseamnă nu numai o eludare a competenţelor Camerei Superioare de a se pronunţa asupra integralităţii proiectului, ci un abuz de nepermis pentru deţinătoarea portofoliului Ministerului Justiţiei, care, în acest fel, ţine să arate naţiunii genul lecţiilor de democraţie pe care le-a deprins ca fost preşedinte al "Asociaţiei Drepturilor Omului din România - Comitetul Helsinki".

Din examinarea propunerilor de modificare şi completare a Codului de procedură penală, cu excepţia celor ce privesc art.91¹-91⁷, referitoare la interceptările şi înregistrările comunicaţiilor cu mijloace de probă - nu rezultă elemente de noutate substanţiale, care să justifice, iarăşi, "cârpeala" unei legi ruginite a cărei aplicare nu mai este posibilă - aşa cum menţionam - după 1 septembrie a.c.

În ceea ce priveşte modificările şi completările aduse articolelor referitoare la mijlocul de probă constând în procesul-verbal de redare a înregistrării comunicaţiilor, în pofida unui ambalaj ispititor, sunt evidente - pentru orice observator avizat - tentativele de a se legifera ca practică permanentă, atentatele la drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului şi cetăţeanului, fapt fără precedent, nici chiar în istoria regimurilor totalitare din România şi, de asemenea, nemaiîntâlnite în legislaţia şi jurisprudenţa existente, în prezent, în plan mondial.

Argumentele:

Interceptările ar putea fi realizate pentru dovedirea pregătirii şi săvârşirii oricărei infracţiuni pentru care urmărirea penală se dispune din oficiu.

(1) Situaţiile care privesc pregătirea sau săvârşirea unei infracţiuni pentru care urmărirea penală se efectuează din oficiu acoperă, practic, întreg spectrul de infracţiuni prevăzute de Codul penal, respectiv, 189 din totalul de 207 infracţiuni incriminate de legea penală a regimului politic abolit în decembrie 1989.

Este de-a dreptul incredibil şi halucinant, cum posibilităţile şi condiţiile de restrângere a drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor români se propun a fi reglementate având ca referinţă Codul penal al Republicii Socialiste România!

Prin această propunere de "lege ferenda" se deschid posibilităţi nelimitate de a se utiliza, fără discernământ şi într-un total dispreţ faţă de drepturile şi libertăţile fundamentale, mijloacele de investigare cele mai intruzive, care constituie grave atentate la valorile constituţionale, supreme de libertate şi demnitate a omului, reprezentate de viaţa intimă, familială şi privată şi de inviolabilitatea comunicaţiilor persoanei.

Trebuie observat şi sever sancţionat acest atentat flagrant la drepturile şi libertăţile fundamentale prin care se încearcă a se legifera, în premieră mondială, posibilitatea utilizării interceptărilor pentru cvasitotalitatea infracţiunilor prevăzute de Codul penal, pe o durată de şase luni.

În ceea ce priveşte durata de valabilitate a autorizaţiei de supraveghere prin interceptare, ca preşedinte al APADOR-CH, doamna ministru ne atrăgea atenţia: "recomandarea 1402 precizează clar la lib."B" alin.(2) că durata de valabilitate poate fi de maximum trei luni, fără menţionarea vreunei posibilităţi de prelungire".

Nu pot, însă, să nu menţionez faptul că n-a fost remarcată şi apreciată propunerea prin care "dacă în primele două luni de interceptare, denumite perioada relevantă, nu se obţin elemente informative relevante, interceptarea încetează (...)"

Pe cale de consecinţă, devine extrem de suspectă această schimbare de atitudine a doamnei ministru, dovadă că, în acest caz, nu mai primează concepţia şi principiile juridice, ci interesele politicii partidului care a propulsat-o să conducă programarea dezordinii juridice naţionale.

Posibilitatea reînnoirii judecătoreşti a termenului trebuie strict condiţionată de elementele informative cu valoare probatorie obţinute în interiorul termenului anterior.

Pe cale de consecinţă, reamintindu-i doamnei ministru că, în luna aprilie 2003, ca fost preşedinte al "Asociaţiei pentru Apărarea Drepturilor Omului în România - Comitetul Helsinki" mi-a criticat propunerea de iniţiativă legislativă privind interceptărilor, folosindu-se tocmai de argumentul că sfera infracţiunilor pentru care se viza interceptarea ar fi mult prea largă, în condiţiile în care, pe baza a numeroase argumente de drept comparat, erau avute în vedere strict numai acele infracţiuni care, prin gravitate, mod de operare ori iminenţa pericolului pentru valori supreme, definite constituţional, impun utilizarea interceptărilor ca măsură rezonabilă şi acceptată într-o societate democratică, îi cerem imperativ enumerarea restrictivă a faptelor, pentru a căror dovedire se vor utiliza interceptările ca mijloc de probă. Asemenea mijloace de probă nu erau permise nici de Codul de procedură penală ceauşist.

(2) Înregistrarea convorbirilor dintre avocat şi partea reprezentată, care nu se admite ca probă în justiţie, decât de către legislaţia unui număr foarte mic de state şi pentru situaţii cu totul excepţionale şi strict la aprecierea pe fiecare speţă de către preşedintele instanţei, ar urma să poată fi folosită ca mijloc de probă în situaţia a 189 infracţiuni din totalul de 207 incriminate de "Codul penal - Nicolae Ceauşescu", care a succedat "Codului penal - Carol al II-lea", un alt dictator al României secolului al XX-lea.

Este incredibil, dar aşa scrie, negru pe alb, în amendamentele cu care doamna ministru a venit - în Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi - la propriile propuneri.

(3) Dacă, în prezent, legea permite, în cazuri excepţionale, efectuarea interceptării de către procuror, fără autorizarea judecătorului, pe o durată de cel mult 24 de ore, în noua reglementare termenul ar urma să fie de trei zile, iar confirmarea judecătorului să se solicite după alte trei zile, acesta urmând a se pronunţa în 24 de ore. Deci, dacă judecătorul va constata nelegalitatea şi netemeinicia interceptării "va dispune încetarea de îndată" după o săptămână!

Aceasta, în condiţiile în care doamna ministru, în calitatea deţinută în 2003, ne atrăgea atenţia: "recomandarea 1402 (...) precizează că judecătorii trebuie să fie disponibili "24 de ore din 24" pentru emiterea autorizărilor (...)".

(4) Convorbirile sau comunicările interceptate ar urma să poată fi folosite şi în orice altă cauză penală, chiar dacă, iniţial, autorizarea este emisă pe o motivaţie strict circumscrisă unor indicii temeinice, în directă relaţie cu o sarcină de probaţiuni determinată.

Este în afara oricărei imaginaţii sănătoase!

Nicăieri în lume nu este posibilă o asemenea lipsă de limite. Dimpotrivă, strict enumerativ, se prevăd doar cazurile de pericol grav şi iminent pentru viaţa cuiva sau pentru securitatea naţională.

Personal, în propunerile noastre de "lege ferenda", am fost extrem de parcimonios sub acest aspect, având în vedere nu orice alte infracţiuni, ci cele care privesc viaţa cuiva, terorismul, securitatea naţională, crima organizată, secretele de stat sau "secret N.A.T.O.".

Doamna ministru propune ca autorizarea să se ceară pe o anumită faptă, dar rezultatele interceptării să poată fi folosite pentru oricare din alte 197 infracţiuni!

Este şi greu de închipuit ce porţi largi, spre nemărginite abuzuri şi incomensurabile ileglităţi doreşte să deschidă ministrul justiţiei!

(5) "Amendamentele" aduse de doamna ministru propriei iniţiative legislative, contravin, pe fond, şi reglementărilor europene privind protecţia datelor personale.

Aşa, de exemplu, se vine cu propunerea aberantă ca în acele cazuri în care datele rezultate din interceptări nu pot susţine trimiterea în judecată, acestea să se păstreze până la expirarea termenului de prescripţie a răspunderii penale pentru fapta ce nu a fost constatată.

Halal prezumţie de nevinovăţie!

Halal protecţie a datelor personale!

Compasiune ţie, popor român, pentru excesul de zel cu care ministrul justiţiei îţi declară decesul speranţei în dreptul la justiţie!

(6) În altă ordine de idei, tot în ceea ce priveşte protecţia datelor personale şi obligaţia autorităţilor publice de a respecta viaţa intimă, familială şi privată a cetăţenilor, iniţiativa legislativă a ministrului justiţiei nu are în vedere procedurile de anonimizare şi neincludere în transcrieri a aspectelor care exced scopului interceptării şi care, menţinute şi arhivate, devin baze de date personale speciale referitoare la convingeri, obiceiuri, viaţa intimă, relaţiile familiale, sănătate şi altele asemenea, în legătură cu care este interzisă, în primul rând, culegerea şi, cu atât mai puţin, stocarea.

(7) Este neechivocă intenţia multiplicării centrelor de supraveghere electronică, audio, foto-video şi G.S.M. a populaţiei, fiind prevăzută dotarea în acest scop şi a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, iar cum acesta nu va putea fi operaţional în ariile de competenţă teritorială ale parchetelor de pe lângă curţile de apel, urmează ca şi acestea să fie dotate corespunzător.

Dar, până când va fi realizată această reţea naţională de interceptare, înregistrare şi redare a comunicaţiilor interceptate, acest mijloc de probă nu va mai fi utilizat cel puţin 1-2 ani, perioada minimă de creare a infrastructurii necesare şi a specializării personalului deservent.

Este tocmai perioada de timp necesară ca, prin temporizarea cauzelor penale de corupţie aflate pe rol sau pe cale de a se instrumenta, marii corupători şi corupţi să valorifice învăţămintele cazurilor "Rompetrol", "Rafo" ş.a.

În concluzie, propunerile de modificare şi completare a Codului de procedură penală nu urmăresc, în fapt, aplicarea lor, ci eliminarea posibilităţii realizării probaţiunii prin interceptarea comunicaţiilor, motiv pentru care propun:

(1) Respingerea proiectului de lege;

(2) Prezentarea, de către Ministerul Justiţiei, a proiectului noului Cod de procedură penală, astfel ca la 1 septembrie 2006 să poată deveni operant noul Cod penal, iar România să nu mai fie ţara-unicat, cu două Coduri penale.

Pentru a acoperi titlul declaraţiei politice, îi aduc la cunoştinţă doamnei ministru al justiţiei că România are nu numai două Coduri penale, ci şi două Strategii Naţionale Anticorupţie pe perioada 2005-2007, prima - adoptată prin Hotărârea Guvernului nr.1944 din 10 noiembrie 2004 (neabrogată), iar a doua - prin Hotărârea de Guvern nr.231 din 30 martie 2005.

Cu aşa ministru, aşa justiţie!

Domnul Aurel Vlădoiu:

"Transformarea României în stat poliţienesc multilateral dezvoltat"

În aceste vremuri triste, pentru agenţii economici, acţiunile de control întreprinse de diverse organe ale statului cu o frecvenţă lunară au devenit normalitate. Şi dacă sancţiunea aplicată respectivului agent economic nu sare de 20 milioane ROL, se cheamă că ori absolut totul este în ordine la acea firmă, ori, mai probabil, legătura dintre patronul ei şi reprezentanţii statului este ciudat de trainică.

Este îndeobşte cunoscut că, potrivit normelor interne ale instituţiilor abilitate să controleze agenţii economici, comisarii gărzilor financiare şi de mediu sunt recompensaţi corelativ cu sancţiunile administrate respectivelor societăţi comerciale.

Situaţia ar putea părea normală celor care tocmai au parcurs vreun raport, întocmit de organizaţii neguvernamentale, pe banii câştigaţi cu sudoare de domnul George Soros, care reliefează criminalitatea economică românească.

Dar, pentru cei care sunt preocupaţi cu adevărat de bunul mers al lucrurilor, este clar că măsurile guvernamentale, care au condus spre această stare de fapt, sunt proprii organizării statului poliţienesc. La fel de clară este şi fundătura spre care aceste măsuri conduc societatea românească, pentru că, lovind atât de consecvent în agenţii economici, se distruge, practic, sistemul de propulsie al societăţii.

Noi, Partidul Social Democrat, cerem stoparea prigoanei la care sunt supuşi agenţii economici, încetarea acestor acţiuni de resuscitare a bugetului, întreprinse sub masca eradicării criminalităţii financiare.

În lumea agenţilor economici, adică a celei din care trăim şi noi - guvernanţi şi parlamentari - câştigă teren suspiciunea că anului electoral 2008 nu-i vor supravieţui decât firmele cu felinar portocaliu la fereastră, după cum gripa aviară nu s-ar atinge de găinile cu pene portocalii.

Doamna Ionica Constanţa Popescu:

Unsprezece familii din Aninoasa, judeţul Hunedoara, locuiesc de mai bine de o săptămâna la rude şi prieteni. Nu pentru că părinţii, copiii şi bunicii din localitate au simţit nevoia unei vacanţe în luna mai, ci pentru ca nu mai au unde locui.

Pavilionul B din strada Vuculeşti din localitatea hunedoreană Aninoasaa fost, în urmă cu o săptămână şi jumătate, cuprins de un incendiu provocat de un scurtcircuit electric.

Dacă locuinţele de la parter au scăpat doar avariate, cele de la etajul I au fost distruse în întregime. Cele 11 familii care locuiau în aceste apartamente sociale au rămas fără acoperiş deasupra capului.

Reprezentanţii administraţiei publice locale şi-au făcut datoria oferindu-le celor năpăstuiţi varianta locuirii temporare în Clubul Sportiv Arena. Locatarii etajului I din pavilionul B au refuzat propunerea, optând pentru prieteni şi rude.

Încă din prima secundă de la nefastul eveniment, întâlnirea de urgenţă a forurilor decizionale a avut ca obiectiv demararea unor proiecte care să vină în ajutorul celor care au rămas pe drumuri.

La această oră, proiectul nu aajuns încă pe masa Guvernului, primarul oraşului Aninoasa Ilie Botgros, declarând că se lucrează la un proiect şi cu sprijinulConsiliului Judeţean Hunedoara şi al Instituţiei Prefectului se vapropune o ordonanţă de urgenţă în acest sens. Domnia sa crede ca în aproximativ o lună şi jumătate locuinţele avariate vor putea fi date din nou în circuit.

Fac un apel către Guvern, pe această cale, să analizeze cu prioritate propunerile ce îi vor fi înaintate de către administraţia judeţului Hunedoara şi să ia măsurile care se impun pentru ca aceşti oameni să revină în mediul lor familial, să-şi recapete ritmul propriu de viaţă şi să li se ofere şansa sa gândească liber, democratic ce vor face cu viaţa lor de acum înainte.

Dacă vor să părăsească imobilul sau chiar zona, e alegerea lor, dar nu putem permite să fie aruncaţi la coşul uitării. Să nu fie trataţi doar ca nişte subiecte de presă senzaţională, ci să impună o doză de responsabilitate şi colaborarea eficientă între toate organele abilitate ale statului.

După cum indică datele din teren, cel puţin 90 de zile de acum încolo, aceşti oameni vor fi călători în propria lor viaţă. Vor pribegi pe la prieteni, rude sau vecini sperând la o zi mai bună.

Conservatori din fire, aninoşenii nu agreează prea tare ideea de inedit, ideea de a fi mutaţi într-o altă locaţie, ei dorind să-şi recapete vechile locuinţe.

Şi pentru atingerea acestui obiectiv trebuie ajutaţi.

Domnul Liviu Câmpanu:

"Starea de normalitate"

Dacă ne ajută Bunul Dumnezeu să fim sănătoşi (nu de alta, dar gripa aviară, inundaţiile şi alte calamităţi parcă s-au statornicit în România) în câteva luni devenim cetăţeni europeni cu acte în regulă. Referirea la divinitate nu e întâmplătoare, având în vedere că dintre toate instituţiile statului Biserica are cea mai mare credibilitate printre români.

Speranţa se spune că moare ultima şi poate că începând de atunci normalul nostru cel de toate zilele va deveni excepţie.

Poate vom avea un preşedinte de ţară care respectă legea şi, după un chef notoriu, omenesc, îşi trimite SPP-iştii după un taxi, spre a nu conduce - cine ştie ce - într-o stare mai mult sau mai puţin euforică.

Să sperăm că vom vedea comandanţi de poliţie, procurori, judecători sau demnitari stând la rând, la circumscripţiile financiare pentru a-şi plăti amenzile primite ca urmare a nerespectării regulilor de circulaţie sau pentru alte abateri, ca orice cetăţean obişnuit şi nu bătându-se în piept cu funcţii intangibile.

Vom vedea poate pensionari stând la rând la bănci spre a-şi depune veniturile (pensiile) excedentare sau făcând cozi la agenţiile de turism spre a-şi odihni bătrâneţile în ţinuturi exotice.

Demnitarii vor fi priviţi ca oameni obişnuiţi, cu bunele şi relele lor, dar fiind cu adevărat în serviciul celor ce i-au ales; legislativul nu va fi subordonat executivului; funcţionarii publici vor fi, cu adevărat, în slujba cetăţeanului.

Mass-media va fi cât de cât independentă iar jurnaliştii şi redactorii dispuşi să-şi recunoască şi propriile greşeli. Vom vedea agricultori şi fermieri trăind din munca câmpului şi creşterea animalelor şi nu supravieţuind din aceste activităţi, oameni retribuiţi decent, muncind dar ştiind pentru ce, şi nelăsându-se bântuiţi de acele cuvinte care spun că: "ei se fac că ne plătesc, noi ne facem că muncim!".

Cauzele din justiţie se vor judeca mai repede şi se va face dreptatea legii şi nu aceea a "bunului plac".

Personalul medical îşi va face pur şi simplu datoria, fiind bine plătit "necătând", ghiduş sau temător, cu coada ochiului la mâinile sau buzunarele pacienţilor.

Şi aş putea continua astfel la nesfârşit, făcând un joc al antagonismelor, dar o întrebare năstruşnică ca un fior rece îmi şfichiuie gândurile: "oare nu ne liniştim şi suntem încrezători, spunându-ne că europenii ăştia sunt şi ei oameni, la urma urmei, şi ne-om "descurca" noi cumva "?

Acum, nu-mi rămâne decât să închei "în dulcele grai moldovenesc ...om reuşi să-i pervertim?...

Doamna Manuela Mitrea:

"Castrul roman de la Hinova, uitat printre buruieni!"

"Numai prin cunoştinţa exactă a istoriei sale, prin punerea adevărului asupra trecutului său, va putea un popor să găsească mijlocul de a învinge greutăţile ce le va întâlni în cale" - spunea marele istoric A.D.Xenopol.

O mărturie a lumii antice pe teritoriul judeţului Mehedinţi este şi Castrul roman de la Hinova. Arheologii au descoperit aici, în 1976, cel mai mare tezaur tracic de pe malul stâng al Dunării.

Obiectele de podoabă, cântărind în jur de cinci kilograme, pot fi văzute astăzi, o parte la Muzeul Regiunii Porţilor de Fier din Drobeta Turnu-Severin, iar o parte la Muzeul Naţional de Istorie din Bucureşti.

Castrul de la Hinova reprezenta o fortificaţie romană târzie în care activitatea a continuat şi după retragerea aureliană, în jurul anului 274 î.Hr., aceasta dovedind încă o dată că romanii nu au considerat Dacia o provincie pierdută, având în vedere şi menţinerea capetelor de pod pe ambele maluri dunărene.

În 1980, cercetările arheologice de la castru au scos la lumină o necropolă datând din perioada hallstatiană (cca. 1200 de ani î.Hr.).

Din cele 60 de necropole descoperite, un singur mormânt a intrat în istorie, prin cel mai mare tezaur tracic descoperit în incinta sa, acesta fiind al doilea după Cloşca cu puii de aur de la Pietroasa.

Din păcate, din 1980, şantierul arheologic nu a mai cunoscut nici un fel de transformări chiar dacă acest castru se găseşte pe lista monumentelor muzeale, patronată de către Ministerul Culturii şi Cultelor.

Ruinele castrului roman de la Hinova sunt amplasate pe malul Dunării, aflându-se la cca. 700 de metri de sediul primăriei, chiar deasupra unei unităţi militare de grăniceri care a fost dezafectată.

Chiar dacă în zonă există o tăbliţă care menţionează existenţa castrului, cei interesaţi nu pot ajunge la acest obiectiv istoric deoarece nu există o cale de acces, doar bălării şi terenuri cultivate cu porumb.

Astfel, retrocedarea terenurilor agricole, dezafectarea unităţii militare şi dezinteresul Ministerului Culturii şi Cultelor au făcut ca la Hinova, castrul roman să se afle astăzi în paragină.

Primăria Hinova, în gestiunea căreia se găseşte acest monument istoric, nu are fonduri - singura soluţie fiind tot Ministerul Culturii şi Cultelor.

Domnule ministru, este inadmisibil că istoria tracilor a fost îngropată, la Hinova, de buruieni!

Apreciez că păstrarea şi conservarea vestigiilor istorice trebuie să fie o prioritate pentru Ministerul Culturii şi Cultelor.

Un popor fără cultură, identitate, limbă, tradiţii şi istorie nu poate exista în timp iar noi avem datoria de a facilita scrierea şi în mileniile următoare a numelui ţării noastre în spaţiul carpato-dunăreano-pontic, lăsat moştenire de strămoşii noştri traci nord-dunăreni, daco-geţii.

Domnule ministru Iorgulescu, ceea ce se întâmplă la Hinova este inadmisibil!

Cu toate acestea, îmi exprim speranţa că veţi găsi în cel mai scurt timp soluţiile necesare în vederea reabilitării acestui obiectiv istoric de importanţă naţională!

Istoria neamului românesc s-a scris şi la Hinova, iar acest fapt nu trebuie uitat!

Domnul Marian Florian Săniuţă:

În ultima perioadă de timp, Cabinetul "Tăriceanu" ne readuce în atenţie un proiect atât de necesar nouă, prahovenilor: autostrada Bucureşti-Braşov.

Iniţiativă a Cabinetului "Năstase", această cale rutieră modernă ar urma să asigure judeţului Prahova o nouă şansă pentru dezvoltarea economică în epoca post-petrolieră.

De ce această cale rutieră este necesară judeţului? Simplu: pentru că urmează să asigure noi locuri de muncă prin implicarea, în primul rând, a celor rămaşi fără slujbă în lucrările de construcţie, pentru că vor fi atraşi noi investitori în judeţ, care la rândul lor vor crea noi locuri de muncă şi îşi vor putea transporta rapid produsele finite, pentru că turismul de pe Valea Prahovei va cunoaşte în acest fel o nouă etapă de dezvoltare.

După anul 2004, acest proiect, atât de necesar judeţului Prahova, dar şi României, a fost stopat de actuala guvernare portocalie, din motive numai de ea ştiute, deoarece nu au existat motive serioase, ca şi în cazul contractului Bechtel, de altfel, să se întârzie aceste lucrări, cu atât mai mult cu cât se puteau aduce corecţii pe parcursul derulării contractului şi, implicit, a lucrărilor.

În schimb, ce ne-a adus guvernarea portocalie? Cozi interminabile la sfârşit de săptămână, lipsa unor locuri de parcare de-a lungul DN1, timpi record de parcurs între Sinaia, Buşteni şi Azuga. Într-un cuvânt, lipsa de respect pentru cetăţean.

În schimb, lucrările ce vor demara probabil, în 2008, vor fi executate la preţuri superioare de firme prietene şi "prietenoase", pentru că realităţile economice româneşti sunt în schimbare. Însă, Cabinetul "Tăriceanu" nu realizează că, de fapt, România va intra în Uniunea Europeană cu o zestre săracă de kilometri de autostradă. Iar această realitate tristă nu face decât să ne îndepărteze de Europa.

Iată încă un motiv, stimaţi guvernanţi, de a vă acorda un steguleţ roşu!

Domnul Gheorghe Chiper:

Declaraţie politică "Steguleţe roşii pentru nepăsare şi aroganţă".

În urma raportului de ţară din 16 mai a.c., am putut cu toţii afla că România a fost "reprogramată" pentru stabilirea datei exacte a aderării la toamnă, în octombrie, având de rezolvat până atunci patru probleme tehnice, pentru care s-au acordat patru steguleţe roşii, semnul pretutindeni al avariilor de orice fel.

Important (şi alarmant) este faptul că trei astfel de avarii sunt localizate în agricultură, pentru nerezolvarea scadenţelor din acest sector. Care scadenţe nu ţin de înapoierea agriculturii ca sistem productiv, de situaţiile grele moştenite, de faptul că se practică o agricultură de subzistenţă, aproape incompatibilă cu structurile similare din Uniunea Europeană. Ele ţin de nepăsarea manifestată de aparatul Ministerului Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale pentru rezolvarea unor sarcini administrative pentru care nu este nevoie de mecanizare avansată şi pământ fertil.

Nici măcar lipsa de sprijin financiar nu poate fi invocată în acest caz, pentru că fonduri au existat chiar de la Uniunea Europeană, care ne-a cerut - demult, e drept - să avem pentru momentul când intrăm în Uniunea Europeană un sistem integrat de administrare şi control pentru identificarea tuturor suprafeţelor agricole pe hărţi digitalizate; ni s-a impus, de asemenea, să terminăm înregistrarea animalelor şi îndeplinirea normelor privind siguranţa alimentară a populaţiei; au fost, de asemenea, cerute măsuri pentru folosirea mai bună a fondurilor europene, îndeosebi în domeniul infrastructurii rurale şi protecţiei mediului.

Faţă de toate acestea, ministerul de resort, ministrul său, au avut o atitudine de nepăsare şi chiar de aroganţă.

Susţin această afirmaţie prin faptul că au fost destule cazurile în care semnalarea lor a fost considerată drept ostilitate sau denigrare venită de la P.S.D.

Eu, personal, am interpelat pe aceste probleme în Camera Deputaţilor pe domnul Cristian David, ministrul-delegat pentru controlul implementării programelor de finanţare internaţională şi urmărirea acquis-ului comunitar.

Am arătat cu acel prilej că domnul Flutur obişnuieşte să-şi acopere propriile limite şi neîmpliniri, invocând vechile structuri şi moştenirea P.S.D.-ului.

Răspunsul primit n-a fost de natură să clarifice situaţia şi nici să se constate faptul că au existat neajunsuri în sector. Unele aspecte au fost chiar omise din textul răspunsului. Fapt pentru care, revin cu actuala declaraţie politică, cu convingerea că prin cele menţionate, reluate şi subliniate, se va putea schimba ceva în această privinţă.

Se va recupera, parţial, firesc, ceea ce figurează ca nerezolvat în procesul de aderare, iar aceasta nu este puţin lucru.

Domnul Marius Iriza:

După aproape 90 de ani de când tezaurul României se află în Rusia, Eugen Anca, administratorul firmei Profact S.R.L. susţine că îl poate recupera. Dacă omul nu e nebun sau escroc, el ar trebui să fie decorat de Preşedintele României, cel puţin pentru iniţiativa sa curajoasă.

Domnul Eugen Anca, reprezentantul unui grup format din ruşi, elveţieni, germani, olandezi şi români susţine că autorităţile ruse aşteaptă să retrocedeze României în proporţie de 100%, cantitatea de 93 de tone de aur în format lingouri şi monede istorice, în două etape: 50% în cel mai scurt timp după semnarea protocolului cu Rusia, iar cealaltă jumătate în termen de şase luni de la data semnării acestuia. Imediat după ce prima jumătate a celor 93 de tone de aur au ajuns pe teritoriul României, ar urma să fie începute negocierile pentru retrocedarea restului de obiecte ce fac parte din inventarul Tezaurului Român (statuete, covoare, sculpturi etc.).

Temerarul om de afaceri spune însă că autorităţile române, reprezentante de guvernatorul B.N.R. Mugur Isărescu, foşti şi actuali oameni politici, Ion Iliescu, Traian Băsescu, Adrian Năstase sau Călin Popescu Tăriceanu se opun acestei retrocedări.

În 15 noiembrie 2005, Eugen Anca cere o audienţă premierului Tăriceanu pentru a-i detalia aspectele legate de atitudinea neglijentă, indiferentă şi superficială de care au dat dovadă "cei desemnaţi să păzească interesul naţional al României".

Din câte ştiu, nici până astăzi Eugen Anca nu a primit nici un răspuns. Aşteptăm în continuare să se facă lumină în cazul Tezaurului Românesc.

Domnul Marius Rogin:

"Abuzurile autorităţilor sârbeşti asupra românilor timoceni continuă"

M-am alăturat şi eu colegilor mei, care au început să tragă câteva semnale de alarmă, date fiind nenumăratele abuzuri pe care autorităţile din Serbia le săvârşesc asupra unor minorităţi, în aceste vremuri în care nu credeam că se mai pot întâmpla astfel de fapte, indiferent de originile pe care le-ar avea. Am luat atunci decizia de a continua prezentarea acestor abuzuri şi, întrucât se pare că ele continuă, mă văd nevoit a le face cunoscute mai departe.

Nu pot şi nu putem să rămânem nepăsători, atâta timp cât nu sunt respectate drepturi elementare ale omului, cum ar fi acelea de a putea vorbi româneşte, de a studia limba originilor tale, de a asculta o slujbă religioasă în limba strămoşilor tăi, cei care ţi-au transmis-o şi ţie mai departe.

N-aş vrea să fac din nou o înşiruire a tuturor abuzurilor care au fost săvârşite asupra fraţilor noştri români care trăiesc în Serbia, pentru că v-aş reţine prea mult din timpul dumneavoastră. Nu pot însă să nu prezint situaţia preotului român Bojan Aleksandrovic. Acesta este judecat în prezent pentru "îndrăzneala" pe care a avut-o de a ridica în curtea propriei case un lăcaş de cult, mai exact o bisericuţă, unde românii timoceni să poată asculta slujba în limba strămoşească: limba română.

La judecătoria din Nogotin, în data de 17.05.2006, a avut loc înfăţişarea hotărâtoare în procesul de judecare a preotului Bojan Aleksandrovic, slujitor al Bisericii Ortodoxe Române, la propunerea de judecată a Judecătoriei din Nogotin din data de 13.10.2005. Un fapt interesant care mi-a fost adus la cunoştinţă şi peste care nu pot să trec şi care a fost remarcat de cei prezenţi cu acest prilej este faptul că toţi martorii prezenţi au fost ai Procuraturii şi că procurorul general al localităţii Nogotin, Vojislav Trokic, nu a adresat nici o întrebare martorilor prezenţi. Din declaraţiile celor prezenţi remarcăm faptul că aceşti martori ai acuzării "dădeau răspunsuri care te făceau să râzi" şi care se vedeau că erau pregătite dinainte.

Hotărârea de dărâmare a unui lăcaş al Bisericii Ortodoxe Române (biserica, clopotul şi casa), hotărâre pe care administraţia locală din Nogotin a dat-o prin procedură de urgenţă încă din ianuarie 2005, a fost luată pe baza controlului din 29.12.2004. În ciuda faptului că a cerut aprobările necesare, preotul Bojan Aleksandrovic nu a primit răspuns la cererea de eliberare a documentelor cu privire la condiţiile de construire din 04.11.2003, în fapt fiind vorba de o simplă cerere de legalizare.

Deşi ministerul de resort a hotărât să se renunţe la dărâmare printr-o scrisoare ce a fost trimisă şi organelor locale din Nogotin, se pare că autorităţile centrale nu au prea mare influenţă asupra exceselor naţionaliste ale primăriei din Nogotin, care a dat ascultare Episcopului ultranaţionalist, Iustin al Timocului, cunoscut pentru fobia sa antiromânească, din moment ce continuă hărţuirea părintelui Bojan şi insistă în tribunal pentru dărâmarea bisericii din Malainiţa.

Mai mult decât atât, în presa sârbească, care apare la Zaicear, românii, şi, ceea ce este mai grav, România, sunt atacaţi dur de către extremiştii naţionalişti sârbi. Se pare că scopul articolelor este acela de aruncare pe piaţă a unor dezinformări evidente ce urmăresc crearea de tensiuni între sârbii şi românii din Timoc, influenţarea sinoadelor Bisericii Ortodoxe Sârbe şi Bisericii Ortodoxe Române de a lua o hotărâre în sensul eliminării jurisdicţiei BOR asupra românilor din Timoc, în general, şi a protopopiatului Ortodox Român "Dacia Ripensis" cu sediul la Malainiţa, în special.

Ceea ce este şi mai grav este poziţia unor înalţi ierarhi români, una prorusă şi în problema Mitropoliei Basarabiei. Trebuie să spun că în 1830, atunci când sârbii au intrat în zona Timocului, acolo existau deja 88 de biserici şi 17 mănăstiri româneşti care ţineau de Râmnicu Vâlcea. Ca cetăţeni sârbi, etnicii români din Timoc şi-au dat viaţa pentru Serbia şi pe fronturile din Croaţia şi Bosnia, dar şi din Kosovo. Ce-au primit în schimb? Asimilare şi nerecunoaşterea dreptului de a-şi vorbi limba maternă în Şcoală şi Biserică. Dreptul de a nu reveni la Biserica Mamă. Dreptul de a nu-şi construi biserici sau reconstrui bisericile.

Domnul Mihai Dumitriu:

"Educaţia publică şi guvernarea portocalie"

Gestionarea sistemului de învăţământ în cele peste 500 de zile, practic nu are nici o legătură cu Programul de guvernare al Coaliţiei PNL-PD-PC-UDMR şi a adus învăţământul preuniversitar într-o criză fără precedent.

Este de remarcat lipsa unei strategii şi a unei viziuni pentru învăţământul românesc în contextul apropierii integrării României în UE.

Foarte multe domenii, structuri, programe şcolare, metode nu sunt armonizate cu cerinţele Consiliului Europei. Schimbările pe criterii politice ale funcţionarilor din MEC, a inspectorilor şcolari generali, a inspectorilor şcolari, a directorilor de licee, grupuri şcolare şi şcoli generale, a şefilor de catedră şi comisiilor de specialitate înlocuind profesioniştii cu actorii politici, lipitori de afişe, distribuitori de fluturaşi, incapabili şi incompetenţi au bulversat învăţământul românesc.

"Depolitizarea învăţământului" din programul D.A. s-a transformat într-o politizare cu performanţe maxime, de la cea mai înaltă funcţie până la femeia de serviciu şi portar.

Şcoala, instituţie publică finanţată din bani publici, este folosită de cei care au fost puşi în funcţie, prin manipularea preşcolarilor, elevilor şi a cadrelor didactice ca tribună de propagandă politică a Alianţei Portocalii D.A.

Promisiunile electorale ale guvernanţilor PNL-PD de a dubla salariile celor din învăţământ a fost o cacealma şi s-a transformat într-o blocare a creşterii acestora, corpul profesoral fiind desconsiderat de prim-ministrul Tăriceanu şi preşedintele Băsescu.

Plata diferenţelor salariale din perioada 2001-2004 se realizează discriminatoriu fără a respecta drepturile omului şi munca cadrelor didactice. Pentru membrii de sindicat, plata s-a realizat într-o singură tranşă, iar pentru ne-membrii de sindicat, pentru cei care nu şi-au căutat dreptatea în justiţie, pentru cei care au pus interesele învăţământului mai presus de interesele personale, plata se realizează în 35 luni (aproape 3 ani). De aici rezultă incapacitatea Federaţilor Sindicale care sunt politizate şi a MEC de a gestiona plata unor drepturi salariale pentru tot personalul din învăţământ.

Suma promisă de Guvern, de 1,1 miliarde euro pentru dezvoltarea infrastructurii, a fost o minciună, deoarece această sumă reprezintă finanţarea Băncii Mondiale pentru derularea programelor: "Şcoli din chirpici", "Şcoli din zidărie", "Programul de dezvoltare a învăţământului rural", "Programul de informatizare a şcolilor gimnaziale", programe începute şi puse în practică pe timpul Guvernării PSD.

Actualele conduceri ale structurilor din învăţământ nu sunt capabile să gestioneze programele începute în timpul Guvernării Năstase.

În judeţul Iaşi: - programul "şcoli din chirpici" trebuia finalizat în data de 21 decembrie 2005, iar în prezent, mai 2006, sunt date în folosinţă maxim 6 şcoli din 51; - programul "şcoli din zidărie" în care s-a planificat a fi reparate şi modernizate 52 de şcoli aprobate de Banca Mondială în anul 2004, însă în urma deciziilor Ministerului şi Inspectoratului şcolar, pentru judeţul Iaşi s-au aprobat numai 27 şcoli; - şcolile din Programul PRIR - 125 au fost aprobate pentru Iaşi, dar sunt în curs de finalizare numai 88. Unde sunt restul ?

În documentele ISJ Iaşi, listele cu aceste şcoli care au fost aprobate de experţii Băncii Mondiale şi de Consiliul Judeţean Iaşi sunt colorate în trei culori: Galbene - şcolile cu directori liberali din localităţile cu primari liberali; Portocalii - şcolile cu directori membri PD din comunele cu primari PD sau PNL; Albastre - restul şcolilor din listă din comunele cu primari PSD.

Reţelele de calculatoare pentru şcolile gimnaziale şi-au redus numărul de calculatoare de la 15 la 10 şi nu au fost distribuite în toate şcolile gimnaziale de la centrul comunei. şi aici tabelul şcolilor gimnaziale sub condeiul inspectorilor generali, politicieni activi ai Partidelor PNL, respectiv PD s-a "îngălbenit", iar prin anumite locuri a devenit "portocaliu".

Finanţarea pe elev şi procesul descentralizării învăţământului preuniversitar care la finele anului 2004 era implementat în proporţie de peste 90% în toate şcolile judeţului s-a aplicat în anul şcolar 2005-2006 numai în 16 unităţi.

Foarte grav este că în mediul rural, în aceeaşi comună, finanţarea este tradiţională pentru anumite şcoli şi finanţarea pe elev pentru alte şcoli.

La nivelul municipiului Iaşi, unităţile şcolare au fost alese preferenţial, deoarece în aceste unităţi şcolare vacantarea posturilor şi încadrarea cadrelor didactice este realizată de conducerea şcolii fără intervenţia Inspectoratului şcolar.

Vacantarea posturilor şi catedrelor din celelalte unităţi şcolare şi încadrarea cu personal didactic sunt gestionate de Inspectoratul şcolar care prin serviciile de resort pun în dificultate şi umilesc persoanele care doresc să ocupe un post, fiindu-le solicitată de mai multe ori prezenţa la ISJ până intră în posesia unei decizii de încadrare.

Ultimul Raport al MEC din mai 2006 concluzionează: politicul se amestecă nepermis de mult în şcolile ieşene, fiind daţi ca exemplu chiar inspectorii generali; influenţa anormală pe care o exercită politicul în viaţa şcolii, chiar în şedinţele cu directorii; şcolile ieşene în proiectul descentralizării nu au fost corect selectate; factorul politic intervine perturbator în descentralizarea învăţământului preuniversitar; inspectorii generali au fost acuzaţi de conflict de interese.

Când totul s-a politizat, când funcţiile cu responsabilităţi din învăţământ au fost ocupate de membrii activi ai PNL, PD, PC, UDMR, dar din nefericire nu sunt profesionişti, concluzionez că învăţământul românesc a stagnat în cele 500 de zile de Guvernare Portocalie.

Mai mult, prin acţiunile întreprinse se distruge şi ce este mai bun, sufletul şi speranţa copilului, viitorul ţării.

Vă mulţumesc.

Domnul Mihai Sandu-Capră:

Aşa cum ne-a obişnuit, opoziţia social-democrată e măcinată de activitatea Executivului, asemenea proverbului "câinele moare de drum lung şi ... prostul de grija altuia". Mai nou, PSD-ul s-a apucat să ceară demisia sau demiterea ministrului agriculturii, Gheorghe Flutur, pe care îl consideră "vinovat" de criza provocată de gripa aviară.

Este penibil să acuzi ministrul agriculturii pentru iresponsabilitatea unor oameni care nici măcar nu se află în subordinea sa. Urmează, probabil, ca în viitor, PSD-ul să spună că ministrul Flutur este cauza principală a inundaţiilor, sau, după caz, a lipsei precipitaţiilor.

Stimaţi domni, pe lângă discursuri populiste şi pline de patriotism în care vă cântaţi eforturile pe care le depuneţi pentru integrarea României în Uniunea Europeană, sprijinind orice demers al actualei Coaliţii de guvernământ, este nevoie şi de fapte. Astfel de atitudini defăimătoare şi lipsite de substanţă nu fac decât să reliefeze dorinţa de obstrucţionare a activităţii executivului, să vă potolească foamea de luptă politică, indiferent care ar fi urmările.

Treceţi mult prea uşor peste realizările ministrului agriculturii, un ministru care a declarat război sistemului ce se opune vehement aplicării legii în domeniul retrocedării proprietăţilor agricole, ceea ce dumneavoastră nici nu v-a trecut prin gând sau v-a trecut, într-adevăr, însă şi-a continuat drumul.

Programul "Fermierul", program liberal, iniţiativă a aceluiaşi ministru pe care dumneavoastră îl huliţi acum, este primul program cu adevărat european de sprijinire a celor care vor să facă o afacere, mai mică sau mai mare, în domeniul agriculturii şi care nu dispun de cofinanţarea necesară accesării fondurilor SAPARD.

De asemenea, aş dori să nu omiteţi faptul că Ministerul Agriculturii condus de Gheorghe Flutur a gestionat cele mai mari crize cu care s-a confruntat România în perioada postdecembristă, iar volumul de muncă în ceea ce priveşte armonizarea legislativă în domeniul agriculturii este imens.

Astfel, stimaţi domni, stimată opoziţie, încercaţi să vedeţi ce s-a făcut în acest domeniu sensibil şi încercaţi să dublaţi cu fapte declaraţiile dumneavoastră referitoare la susţinerea demersurilor Guvernului având ca scop aderarea României la Uniunea Europeană la 1 ianuarie 2007.

Domnul Mircea Ciopraga:

"Situaţia actuală a turismului românesc impune reînfiinţarea Ministerului Turismului"

Turismul a rămas una din nereuşitele României de după 1989, strategiile de dezvoltare în domeniu fiind susţinute insuficient din punct de vedere instituţional şi economic. Evaluările au pus întotdeauna în evidenţă lipsa de progres, încât turismul din România a ajuns să fie definit de trei aspecte de bază: servicii proaste, preţuri mari, clienţi puţini, mai ales în cazul turiştilor străini.

Situaţia s-a degradat în aşa măsură, încât România a ajuns să încaseze din turism mult mai puţin faţă de ţările vecine, ca Bulgaria sau Ungaria, în condiţiile în care potenţialul turistic al acestor ţări este inferior. Anul trecut, spre exemplu, numărul total al turiştilor străini cazaţi în România a fost sub 1,5 milioane de persoane, iar încasările din turism au reprezentat doar 23% din cât a câştigat Bulgaria.

În absenţa aplicării eficiente a unui program naţional de reformare a sistemului turistic, domeniul a cunoscut o dezvoltare haotică, neprofesionistă, marcată vizibil de amatorism, improvizaţie şi practica unor tarife mult peste posibilităţile limitate ale populaţiei. Domină încă unităţile de cazare de rang inferior, cele de 2 stele în proporţie de 64%, urmate de unităţile de cazare de 1 stea, în proporţie de 22%. La neaplicarea uniformă şi extinsă a unor standarde calitative superioare, s-a adăugat şi obstacolul unei infrastructuri naţionale degradate, care a îngreunat accesul spre zonele şi localităţile turistice.

Din cauza tuturor acestor probleme, România nu poate oferi un produs turistic de mare atractivitate, cum este cazul multor altor destinaţii turistice europene şi internaţionale.

De trei ani de zile, lipsa unei minister unic, specializat pe dezvoltarea unei strategii coerente de dezvoltare a turismului, a condus practic la imposibilitatea atingerii obiectivelor de creştere a circulaţiei turistice şi a calităţii serviciilor, precum şi de diversificare a ofertelor turistice, obiective prevăzute în actualul Program de guvernare.

Date fiind aceste condiţii, reînfiinţarea unui Minister al Turismului se impune ca necesitate, prezentând următoarele avantaje esenţiale: oportunitatea creşterii capacităţii de absorbţie şi valorificare a fondurilor europene, posibilitatea realizării unui brand de ţară sau de produs, facilitarea urmăririi evaziunii fiscale din diferitele segmente de activitate, creşterea vizibilităţii şi reprezentativităţii organismului guvernamental specializat şi, implicit, creşterea investiţiilor în turism.

În concluzie, o eventuală remaniere guvernamentală trebuie să vizeze crearea Ministerului Turismului, o structură specifică, care odată cu aderarea la Uniunea Europeană să reuşească să ducă la îndeplinire obiectivele Programului de guvernare, să atragă fonduri şi să introducă România în circuitul turistic mondial.

Domnul Mircea Valer Puşcă:

"A VIII-a Conferinţă Interministerială Europeană privind Spaţiul"

Între 12 şi 14 mai a.c. se va desfăşura la Bruxelles a VIII-a Conferinţă Interministerială Europeană privind Spaţiul. În cadrul acestei manifestări, găzduite de Belgia, care deţine preşedinţia anuală a Conferinţei Interministeriale Europeane privind Spaţiul, vor fi analizate progresele a două dintre proiecte ale Uniunii Europene: Galileo (sistemul european de radionavigaţie) şi GMES (sistemul de monitorizare globală pentru mediu şi securitate), dar vor fi abordate şi teme de interes general privind: Politica europeană în domeniul spaţiului şi cooperarea industrială; Folosirea spaţiului şi zborurile spaţiale şi Spaţiul şi învăţământul.

Urmare a invitaţiei de participare, adresată Parlamentului României, Comisia pentru învăţământ, ştiinţă, tineret şi sport m-a desemnat ca reprezentant al acesteia. Cu siguranţă, decizia a avut în vedere competenţele şi contribuţiile avute de-a lungul timpului: faptul că în calitate de secretar de stat în cadrul Ministerului Cercetării şi Tehnologiei (1997-1999) şi vicepreşedinte al Agenţiei Naţionale pentru Ştiinţă, Tehnologie şi Inovare (1999-2001), am avut în subordine Agenţia Spaţială Română, afiliată la Agenţia Spaţială Europeană. Cu siguranţă, cunoaşterea reglementărilor din domeniu a fost un alt motiv care a fundamentat decizia de desemnare a persoanei care va participa la importantul eveniment găzduit de Parlamentul Belgiei.

Agenţia Spaţială Română are între proiectele sale inclusiv construcţia şi plasarea pe orbită a unui microsatelit destinat monitorizării dezastrelor şi mediului, teledetecţiei (asigurând o rezoluţie de 25 m). Microsatelitul va putea asigura facilităţi de procesare a datelor, va asigura un control al comunicaţiilor spaţiale şi poate deveni un instrument util cercetării-dezvoltării şi sistemului educaţional naţional. România poate juca, deci, un rol activ în politicile europene privind spaţiul.

Doamna Monalisa Găleteanu:

Declaraţie politică intitulată "România, amânată până la toamnă".

Raportul de ţară din 16 mai, care ar fi trebuit să ne ofere un răspuns ferm în ceea ce priveşte aderarea României la Uniunea Europeană, ne-a adus amânarea şi incertitudinea momentului mult aşteptat.

În continuare România a primit steguleţe roşii şi galbene, care ne atrag atenţia asupra incompetenţei actualei Puteri de a rezolva problemele grave cu care ne confruntăm.

Deşi a avut o susţinere puternică din partea PSD privind adoptarea în Parlament a legilor care reprezentau priorităţi privind aderarea României la UE, actuala Putere nu şi-a respectat promisiunea de a obţine la această dată un răspuns ferm privind data integrării.

Preocupat prea mult de spectacolul mediatic şi de show-urile politice, afişând doar demagogie şi propagandă electorală, Guvernul României a neglijat interesul cetăţenilor, lăsând într-un plan secund probleme de o importanţă majoră. Atâta vreme cât actuala Putere nu este capabilă de acţiuni concrete, care să ducă la finalizarea programelor începute, optimismul de care aceasta dă dovadă reprezintă praf în ochii cetăţenilor. Rând pe rând, gustul amar lăsat de promisiunile neonorate, nesiguranţa şi dezamăgirea au luat locul speranţei oamenilor într-o viaţă mai bună, al siguranţei şi încrederii într-o guvernare îndreptată către interesul lor.

PSD este de părere că în perioada imediat următoare este iminent un comportament responsabil al Executivului, în colaborare cu celelalte forţe politice, în vederea canalizării tuturor eforturilor spre realizarea obiectivului final: acceptarea României ca membru cu drepturi depline al Uniunii Europene, la 1 ianuarie 2007.

În acest sens, Partidul Social Democrat va da dovadă, ca şi până acum, de bună-credinţă şi va sprijini toate acţiunile menite să ne conducă pe calea aderării, dar îşi rezervă dreptul, ca partid de opoziţie, de a înainta o moţiune de cenzură, care să îndrepte atenţia şi interesul actualei Puteri către problemele reale, urgente şi importante ale ţării.

Doamna Monica Maria Iacob-Ridzi:

Declaraţie politică intitulată "Raportul Comisiei Europene subliniază consolidarea statului de drept în România"

Raportul Comisiei Europene cu privire la stadiul pregătirii aderării României la Uniunea Europeană începând cu data de 1 ianuarie 2007 a fost deja prezentat. El reprezintă o radiografie obiectivă a realităţii româneşti contemporane, din care, desigur, nu pot să lipsească anumite accente critice. Concluzia generală a Raportului este că România a făcut paşi enormi pe drumul integrării. Este, fără îndoială, cel mai bun Raport din toate câte s-au prezentat.

Opoziţia noastră "constructivă" simte că integrarea României este inevitabilă şi iminentă. Ea face eforturi mari, demne de o cauză mai nobilă, pentru a minimaliza succesul actualei guvernări, inventând fel şi fel de inconveniente ale aderării. Ba că nu suntem suficient de pregătiţi, ba că nu vom putea cheltui banii ce vor veni de la Uniunea Europeană, ba că dispariţia barierelor vamale va ruina o parte din producătorii interni.

Desigur, integrarea are reversul ei, mai puţin spectaculos, dar extrem de util pentru viitoarea disciplină economică şi financiară a României. Unii producători interni, monopolişti obişnuiţi cu atitudinea paternalistă a statului, vor avea de înfruntat rigorile unei pieţe libere. Dacă nu se vor putea ridica la exigenţele economiei concurenţiale, la pretenţiile legitime, în continuă creştere, ale consumatorului român, aceşti producători vor fi eliminaţi, ca necompetitivi.

Dar locul lor va fi luat de alţi producători interni, superiori ca organizare şi performanţă. Acest aspect, benefic pentru bunul mers al vieţii, ar trebui să fie semnalat de Opoziţie. Aderarea României nu poate fi pusă în balanţă cu decesul potenţial al unor firme interne, aflate de multă vreme într-o stare de faliment cronic.

Înţelegem disperarea Opoziţiei, dar nu putem împărtăşi punctul ei de vedere. Raportul Comisiei Europene arată că economia de piaţă a devenit funcţională în România. Or, în acest context, moartea unor firme şi naşterea altora reprezintă fenomene fireşti. A speria populaţia cu falimentul economiei naţionale este un act iresponsabil, de un populism jalnic şi ieftin.

Opoziţia nu-şi ascunde îngrijorarea faţă de o altă realitate consemnată de Raport: funcţionalitatea statului de drept. Instituţiile fundamentale, scăpate de sub teroarea partidului-stat, încep să-şi facă datoria. Marii corupţi, indiferent de culoarea lor politică, sunt chemaţi în instanţă. Procurorii români par a fi scăpat de complexele pe care le aveau în faţa unor oameni politici specializaţi în afaceri dubioase. Lipsiţi de imunitatea conferită până acum doi ani de funcţiile înalte, marii corupţi au început să frecventeze sistematic Parchetul General.

Justiţia română a câştigat un plus de credibilitate în ochii parlamentarilor europeni. Ea a dovedit că poate ancheta chiar şi nume celebre, în mare parte legate de culorile Opoziţiei. Rămâne ca justiţia noastră să dovedească, până la 1 ianuarie 2007, şi mai ales după această dată, că are puterea de a condamna pe cei vinovaţi, indiferent de rangul lor politic sau social. Principiul "Nimeni nu este mai presus de lege" nu trebuie să rămână o podoabă stilistică a Constituţiei: trebuie pus în practică!

În calitatea mea de euro-observator am fost întrebată de parlamentari europeni, în repetate rânduri, despre evoluţia proceselor penale ale unor mari personalităţi din viaţa politică românească. Le-am dat asigurări că aceste procese îşi urmează calea prevăzută de lege. În curând, sper să am ocazia să le comunic unele sentinţe, astfel încât Europa să înţeleagă că în România legea a început să funcţioneze şi pentru cei mari.

Domnul Nicolae Popa:

Declaraţie politică intitulată "Greva comisarilor Gărzii Financiare - un avertisment dur pentru ministrul finanţelor, Sebastian Vlădescu".

Greva comisarilor Gărzii Financiare din toata ţara trebuie să constituie un serios semnal de alarmă pentru mai marii responsabili din acest domeniu, în special pentru ministrul finanţelor, Sebastian Vladescu. În ultima vreme, acesta face gafe după gafe, care afectează mediul de afaceri din România, prin propuneri stupide şi rupte de realitate, aşa cum sunt şi cele din noul Cod fiscal. P.C. consideră că Garda Financiara are nevoie de un statut clar şi fără echivoc, cu obligaţii şi responsabilităţi, dar şi cu drepturi, aşa cum se practică în Italia sau Germania.

Este aberant ca în ceea ce priveşte acordarea de amenzi, comisarii Gărzii Financiare să fie puşi în situaţia unei permanente întreceri socialiste, să le fie cerute îndeplinirea unor "planuri cincinale" din vremurile de mult apuse, fiecare dintre ei fiind obligat să dea şi să raporteze amenzi de circa 50 milioane lunar. În caz contrar, activitatea lor este catalogată drept nesatisfăcătoare şi, mai mult, se trezesc că nu îşi iau nici lefurile, oricum ridicole. Este foarte grav că în România încă există asemenea mentalităţi păguboase, şi ne zbatem într-un sistem învechit, cu tare ale trecutului. Pentru că suspectarea oricărui întreprinzător, oricărui fermier sau om de afaceri, oameni oneşti, care sunt consideraţi din start duşmani ai poporului, ba chiar infractori, nu demonstrează altceva decât faptul că în domeniul controlului fiscal avem mari lacune şi foarte multe lucruri de îndreptat.

Nu este corect ca ei să se ocupe de aceasta vânătoare de vrăjitoare, pentru că ne confruntam cu o situaţie anormală, şi, ca atare, ei ar trebui să se ocupe de operaţiuni importante, de crima organizată şi de cazuri de evaziuni fiscale de anvergură. Aşa cum nu este corect ca ei sa fie recompensaţi procentual din cuantumul amenzilor aplicate, deoarece este jignitor şi antieconomic ca salariaţii Gărzii Financiare să fie retribuiţi în acest mod, ca să nu mai spunem că este o aberaţie să apreciezi munca şi calificativele după cât de mari sunt amenzile aplicate.

Toate acestea trebuie să constituie motive cât se poate de obiective pentru adoptarea unui proiect de lege pe care P.C. intenţionează să-l depună în Parlament, în vederea reglementării acestei situaţii neclare şi discriminatorii pentru acest sector vital al activităţii de control fiscal.

Domnul Ovidiu Victor Ganţ:

"Progrese importante"

Ultimul raport prezentat de către Comisia Europeană privind situaţia aderării ţării noastre la Uniunea Europeană, în cadrul plenului Parlamentului European, constată progrese importante în mai toate domeniile supuse monitorizării.

Acest raport este rezultatul însumării punctelor de vedere ale comisiilor sectoriale de monitorizare care au vizitat Bucureştiul în această primăvară, fiecare consemnând progresele din domeniul gestionat.

Toate sunt importante, dar un impact deosebit l-au avut cele care privesc combaterea corupţiei şi reformarea justiţiei din România. Acestea au fost trecute din categoria steguleţe roşii la cea de steguleţe galbene. Aceasta înseamnă că e mai bine decât în toamna anului trecut, dar că mai sunt multe aspecte de îmbunătăţit.

Deci, nu se justifică nici o atitudine de relaxare bazată pe principiul că am terminat treaba, ne putem odihni. Din contră, aşa cum spunea atât comisarul Olli Rehn, cât şi parlamentarii prezenţi la dezbateri, este începutul unui drum, început făcut bine, dar insuficient. Această evoluţie pozitivă a determinat Comisia Europeană să nu recomande activarea clauzei de salvgardare, care ar fi determinat o amânare a datei aderării.

Mai mult, sectoarele indicate ca ridicând probleme serioase şi în continuare pot fi rezolvate, cel puţin parţial, până în octombrie, prin eforturi financiare şi administrative.

Aşa cum se prezintă raportul am certitudinea că mergând mai departe în această direcţie România va adera la Uniunea Europeană la începutul anului 2007.

Acest raport nu trebuie să fie pretext pentru lupte politice sterile, motiv de lamentări şi insatisfacţie. Corect este să privim lucrurile în evoluţia lor, şi dacă suntem cinstiţi, vom recunoaşte că acum un an aveam îndoieli mari că vom reuşi să reducem atât de mult deficitele existente la acea vreme încât să nu se pună problema unei amânări.

Rezultatele obţinute de România în ultimul an au determinat şi o schimbare radicală de atitudine a membrilor Parlamentului European care susţineau ideea unei amânări. Vocile care au solicitat acest lucru au fost extrem de reduse numeric şi suficient de firave din punct de vedere politic pentru a ne pune în dificultate.

Este momentul să ne concentrăm eforturile pe ce a mai rămas de făcut şi să începem să ne formulăm priorităţile şi strategiile post-aderare.

Închei citându-l pe liderul grupului CDU/CSU din Parlamentul European, domnul Hartmut Nassauer care, printre altele, a afirmat: "România este o ţară eminamente europeană. Ne va fi un bun aliat în Uniunea Europeană".

Domnul Ovidiu Ioan Silaghi:

"Evitaţi turbulenţele politice"

Nu de puţine ori, în cadrul unor declaraţii politice am prezentat unele puncte de vedere, aprecieri sau luări de poziţie referitoare la România ale unor membri ai Parlamentului European. Şi de această dată mă voi referi la o luare de poziţie făcută de un reprezentant al unui stat membru al Uniunii Europene. Săptămâna trecută a trecut aproape neobservat atât de către mass-media, cât şi de către clasa politică - cu excepţia unor colegi din PNL - un extraordinar interviu dat postului public de radio de către Excelenţa Sa, domnul Quinton Quayle, fostul ambasador al Marii Britanii.

Domnia sa face o radiografie obiectivă scenei politice de la Bucureşti şi spune: " Faptul că oamenii compară favorabil România şi Bulgaria este remarcabil, ţinând cont că acum un an sau chiar câteva luni se spunea că România este în urma Bulgariei. Deci ceva bun se întâmplă." Nimeni nu-l poate bănui pe un diplomat al unei ţări ca Marea Britanie că ar da dovadă de subiectivism şi că ar avea intenţia de a părtini actuala Putere. Pentru că toată lumea ştie că mai bine de doi ani de zile, Bulgaria se afla în faţa României în cursa aderării. Adică pe timpul guvernării P.S.D. Numai că acum, foştii guvernanţi, în loc să recunoască meritele Cabinetului Tăriceanu, ţipă pe toate canalele media şi prin pieţe agro-alimentare că aderarea este compromisă. Dacă, Doamne fereşte!, se va ajunge la o amânare, atunci va însemna că actualul Guvern nu a reuşit să repare în totalitate ceea ce a stricat PSD. Îi rog pe colegii din PSD să fie atenţi la următorul pasaj din interviu: "Cred că o problemă de care a suferit Guvernul este că prezentarea performanţelor sale a fost deseori sub nivelul realităţii. A suferit de o imagine proastă, în modul de prezentare a politicilor sale. Un PR slab. Este mai bine ca realitatea să fie mai bună decât prezentarea. Unii oameni au făcut comentarii despre prezentări foarte bune ale unor precedente Guverne ale României şi o realitate mult mai slabă". Cred că aceste aprecieri spun totul. Şi, repet, nu cred că fostul ambasador al Marii Britanii poate fi bănuit de subiectivism sau că ar avea ceva împotriva PSD. Excelenţa Sa domnul Quinton Quayle nu are nimic de câştigat dacă laudă vreun partid sau critică pe un altul. Şi numai faptul că afirmă un lucru pe care îl ştim şi noi, acela că actualul Guvern nu ştie să-şi vândă marfa, spune de asemenea multe.

La fel ca şi oficialii europeni care au fost săptămâna trecută la Bucureşti, domnii Jose Manuel Barroso şi Olli Rehn, şi fostul ambasador recomandă că "Trebuie o eliberare a atmosferei de senzaţia de certuri între partidele din coaliţie. Asta se întâmplă în toate Guvernele, în toate ţările. Rivalitatea există şi la noi în ţară şi poate fi observată în întreaga Europă. Cel mai important este că nu ar trebui să afecteze momentul către aderarea la UE la 1 ianuarie 2007, care este prioritatea numărul unu. Dacă oamenii sunt dispuşi să lucreze ca o echipă, chiar dacă poate nu se plac, chiar dacă există rivalitate politică, dacă lasă diferendele la o parte şi merg către acelaşi scop nu cred că e o problemă (...) procesul aderării nu trebuie afectat de turbulenţele politice". Un apel mai clar pentru stabilitate politică, stabilitate necesară ca aerul, în acest moment, nici nu poate exista. Şi, după cum se vede, acest apel este adresat deopotrivă celor aflaţi la guvernare, cât şi celor aflaţi în Opoziţie.

Plecând de la aceste interviu, de la constatările şi sfaturile prezentate de fostul ambasador al Marii Britanii, care practic reprezintă o sinteză asupra modului cum este privită din exterior, atrag atenţia tuturor celor care intenţionează să provoace "turbulenţe politice" că nu numai un fost diplomat, ci întreaga Europă stă cu ochii pe noi. Şi că greşelile intenţionate costă foarte mult.

Domnul Petru Movilă:

"O fantomă bântuieşte România: gripa aviară"

Mai întâi Dobrogea, apoi Sudul Moldovei, Estul Munteniei, iar în ultimele două săptămâni multe alte părţi ale ţării sunt ameninţate de cumplitul flagel.

Cel puţin aşa relatează presa de toate tipurile şi de toate orientările; nici autorităţile nu adoptă un ton mai optimist.

În consecinţă, multe localităţi au fost puse sub carantină, drumurile sunt presărate cu filtre de dezinfecţie, iar fumul grămezilor de păsări incinerate ne aminteşte de epidemiile catastrofale de ciumă şi holeră ale Evului Mediu. Combinate avicole importante sunt închise, oamenii nu mai cumpără carne de pasăre din producţia internă, importul creşte, banii merg în afara ţării iar autorităţile, care par depăşite de situaţie, încep să aresteze presupuşi vinovaţi.

Pe scurt, panica sporeşte în toată ţara, pierderile economice cresc, presiunea asupra autorităţilor se amplifică, iar o parte a clasei politice se gândeşte deja cum să profite electoral de pe urma acestei drame naţionale.

Dar oare chiar ne aflăm în faţa unei drame naţionale? Oare România este un focar de infecţie care ameninţă Europa chiar în momentul în care mai avem un pas şi ne integrăm în Uniune?

Eu cred că lucrurile nu stau chiar aşa cum încearcă să le prezinte o parte a presei şi - de ce să nu recunoaştem - unele medii interesate politic.

Departe de mine de a nega pericolul pentru noi, oamenii, al acestei boli ai căror purtători sunt păsările; departe de mine ideea că ar trebui să nu acordăm atenţie acestui pericol şi să nu adoptăm măsurile adecvate.

Dimpotrivă, ca om al secolului 21 cred că orice epidemie - nemaivorbind de o pandemie - ar fi o ruşine pentru ştiinţa şi civilizaţia noastră şi, ca atare, trebuie să acţionăm.

Dar sunt total împotriva unei atitudini catastrofice faţă de acest fenomen, împotriva unei atitudini panicarde care - aşa cum se ştie din lunga experienţă istorică - sporeşte cauzele de a pierde războiul.

Iată, de exemplu, se spune că au apărut focare de gripa aviară în multe părţi ale ţării dar, după cunoştinţa mea, nu a fost nici măcar un singur om depistat cu această boală. Oare acest virus cu nume de film science-fiction, H5N1, să fie mai timid în România ca în altă parte şi să nu îndrăznească să se ia de oameni?

De aceea, eu cred că autorităţile în drept ar trebui să iniţieze o campanie - utilizând toate mijloacele de care dispun - de informare clară şi limpede, pe înţelesul tuturor, ce este cu această boală, cum se transmite de la păsări la om şi cum poate fi combătută. Eu, cel puţin, am înţeles din unele spuse ale specialiştilor că temutul virus moare la o temperatură de peste 80 grade Celsius. Aşadar, o populaţie informată, poate destul de uşor să evite boala, la care se adaugă, bineînţeles, alte măsuri, cum ar fi: carantina, dezinfecţia, vaccinarea etc.

La noi, însă, prima măsură este suprimarea păsărilor, incinerarea lor - exact ca în Evul Mediu - închiderea combinatelor avicole şi interzicerea transportului păsărilor din orice parte a ţării în oricare alta.

Pierderile economice sunt uriaşe, este distrus însuşi fondul biologic avicol, unităţi avicole importante sunt în pragul falimentului, cresc importurile de carne de pasăre, sporind hemoragia valutară a ţării. Toate acestea, pe fondul unei economii deja subminată de inundaţii şi slăbită de unele politici în domeniu nu prea inspirate.

Ca o încununare a tuturor acestor fenomene a apărut şi ameninţarea răscoalei: locuitorii unor sate şi comune supuse carantinei, dar mai ales măsurilor radicale de suprimare a păsărilor, refuză să se supună şi recurg, pentru început, la metoda verificată, a blocării drumurilor.

Pentru mulţi din aceşti oameni păsările de curte reprezintă o sursă importantă de trai.

De aceea, repet: oare nu s-ar putea găsi metode mai civilizate şi mai puţin costisitoare de luptă împotriva acestui duşman fantomatic?

Guvernul, ministerele de resort, trebuie să găsească mijloace de a diminua panica răspândită deja în toată ţara şi mai ales să identifice căi de diminuare a pagubelor economice care pot ameninţa însăşi creşterea economică a ţării, nemaivorbind de ţintele asumate prin tratatul de Aderare.

Dar eu mă gândesc, înainte de orice, la oamenii care suferă şi la acei întreprinzători din domeniul industriei avicole ameninţate de faliment.

Ca deputat de Iaşi, nu pot să nu mă gândesc ce dramă ar fi pentru judeţul nostru diminuarea, nemaivorbind de suprimarea producţiei unor combinate avicole ca AVITOP, AVICOLA şi altele, care asigură consumul oraşului şi al judeţului cu produse de calitate, cu respectarea celor mai exigente norme europene.

Oare nu avem destule falimente în economia noastră aflată în veşnică tranziţie?

Domnul Rareş Şerban Mănescu:

Comisia Europeană a confirmat progresul continuu al României şi faptul că ţara noastră este pregătită pentru aderare la 1 ianuarie 2007, cu condiţia să se ocupe de unele probleme rămase încă nerezolvate.

În primul rând, România trebuie să continue sarcina complexă a luptei împotriva corupţiei şi să demonstreze că obţine noi rezultate, în special prin noi investigaţii şi proceduri penale corespunzătoare. Bazându-se pe progresele deja înregistrate, România trebuie să consolideze implementarea reformelor juridice în derulare şi să întărească transparenţa, eficienţa şi imparţialitate justiţiei. În acelaşi timp, România trebuie să-şi mărească şi capacitatea de colectare a taxelor de la contribuabili şi să coopereze cu autorităţile fiscale din alte state membre.

La capitolul justiţie, trebuie de asemenea îmbunătăţite lupta împotriva traficului cu fiinţe umane, situaţia persoanelor cu dizabilităţi, condiţiile de viaţă din instituţiile de psihiatrie şi incluziunea socială a minorităţii rrome.

Din punct de vedere al criteriilor economice, România continuă să aibă o economie de piaţă funcţională. Aplicarea viguroasă a programului de reformă structurală ar trebui să ducă la îndeplinirea criteriilor economice în întregime în viitorul apropiat. România şi-a menţinut stabilitatea macroeconomică şi a înaintat în domeniul reformelor structurale. Totuşi, sunt necesare continuarea reformei în domeniul cheltuielilor publice şi consolidarea sistemului de colectare a impozitului pe venit.

În ceea ce priveşte alinierea legislativă, România a atins, în ansamblu, un nivel considerabil şi a continuat să progreseze şi după octombrie 2005. România ar trebui să-şi intensifice totuşi eforturile în acest scop într-un număr de domenii şi să se concentreze pe consolidarea capacităţii administrative în general.

Din octombrie 2005 şi până în prezent, numărul domeniilor care ridicau serioase semne de întrebare în contextul pregătirii României pentru aderare a scăzut în mod semnificativ de la 14 la 4.

Comisia va reanaliza progresele României nu mai târziu de începutul lunii octombrie 2006.

Suntem siguri că aceste progrese vor fi continue şi că 1 ianuarie 2007 este data la care ţara noastră va adera la Uniunea Europeană.

Domnul Relu Fenechiu:

Declaraţie politică "Mizerie politică marca P.S.D. Exploatarea politico-electorală a gripei aviare"

Toată lumea este convinsă că reapariţia gripei aviare reprezintă unul dintre cele mai mari necazuri ale României din ultimii 45 de ani. Şi cred că aproape toată lumea este convinsă că autorităţile, atât cele centrale, cât şi cele locale fac eforturi pentru a limita efectele negative ale acestui flagel. Pentru mulţi dintre cei care se află angrenaţi în lupta împotriva gripei aviare, această activitate reprezintă o premieră. De aici poate şi unele stângăcii în acţiunile unora. Dar, atenţie, ţin să precizez, şi acest aspect l-am aflat de la persoane care au trăit respectivele vremuri, într-o situaţie similară, în 1958, când în România a bântuit aşa numita gripă Hong-Kong, în fapt, tot o variantă a gripei aviare, au murit mii de români şi alte mii au rămas cu sechele pe viaţă. Atunci se poate spune că autorităţile au acţionat deficitar, iar în prima fază a gripei chiar s-a încercat să se ascundă existenţa ei, pentru a nu strica imaginea conducerii de partid şi de stat. Acum lucrurile stau complet altfel, dar observ că există voci care, în loc să contribuie cu eventuale soluţii, nu fac altceva decât să exploateze politic situaţia. Mă refer în primul rând la reprezentanţii PSD. În toate statele civilizate, a exploata politic o calamitate naturală reprezintă o josnicie fără margini. Dar aşa ştie PSD să facă politică. PSD cere capul miniştrilor Flutur şi Nicolăescu. Este o aberaţie. Nu îi apăr pentru că îmi sunt colegi de partid. Aş fi avut aceeaşi atitudine indiferent din ce partid făceau parte miniştrii sănătăţii şi agriculturii.

Credeam, dar m-am înşelat amarnic, că PSD este preocupat - chiar şi atacând murdar pe cei ce coordonează activitatea - de flagelul aviarei. Nu, PSD este preocupat să-şi facă imagine şi campanie electorală şi profită de orice calamitate naturală, creându-şi suport din aceasta.

Şi acest lucru este dovedit de faptul că pe lângă strângerea de semnături pentru demiterea celor doi miniştri, s-au strâns semnături pentru introducerea votului uninominal şi reintroducerea subvenţiilor în agricultură. În plus, prin diferite pieţe agro-alimentare din Bucureşti, liderul PSD, Mircea Geoană a promis mărirea pensiilor şi alte măsuri sociale, iar în zonele sinistrate din Tulcea a promis că va construi locuinţe.

Populism 100%, campanie electorală 100% şi, ceea ce este mai grav, prostirea cetăţenilor, asta face PSD. De ce spun toate acestea? Simplu. Ce semnificaţie poate avea strângerea de semnături pentru introducerea votului uninominal? Să nu ştie domnul Geoană că în Parlament există înregistrate cel puţin trei propuneri legislative care vizează introducerea votului uninominal? Să nu ştie că una dintre acestea aparţine chiar partidului pe care, scriptic, îl conduce? Greu de crezut. Să nu ştie oare domnul Geoană că Uniunea Europeană nu agreează subvenţiile de orice gen şi implicit cele din agricultură? Iarăşi greu de crezut. Dar, la cetăţenii mai puţin informaţi, populismul şi demagogia pot să prindă şi acest aspect intră în calculele politice ale PSD. Un singur lucru nu este luat în calcul de liderii PSD. Tot ce mişcă pe scena politică din România este monitorizat cu atenţie de cei care trebuie să aprobe aderarea României. Şi judecătorii noştri vor observa că un partid care potenţial mai poate guverna România, iese cu propuneri care induc în eroare populaţia şi cu propuneri contrare perceptelor europene. Şi Doamne fereşte să îi ia în serios pe liderii PSD, pentru că, în această situaţie, reticenţele europenilor faţă de noi vor creşte. Eu sper totuşi că oficialii UE nu vor lua în serios demersurile PSD.

Domnul Tiberiu Bărbuleţiu:

După mai bine de 7 luni petrecute la Parlamentul European în calitate de euro-observator, la care adaug încă 6 ani în care am urmărit cum s-au succedat Rapoartele anuale de monitorizare ale Comisiei Europene, m-am obişnuit cu reacţiile diverse emanate de mediul politic românesc.

În preajma fiecărui Raport de acest gen ni se dezvăluie stări de spirit care ascund tactici şi obiective politice divergente. Pentru mulţi politicieni, Raportul din 16 mai devenise piatră de hotar, reducând problema la «acum ori niciodată», uitând de varianta demult vehiculată, a raportului decisiv din toamna acestui an.

Totul părea simplu. Uniunea Europeană urma să ne dea undă verde, fixând 1 ianuarie 2007 ca dată sigură pentru aderarea României, recunoscându-ne astfel progresele ultimelor 7 luni şi ignorând semnalele declanşării unei crize politice interne.

Marţi seara, după citirea Raportului în plenul Parlamentului European, viziunea aceasta s-a spulberat, locul ei fiind luat de interpretările date deciziei anunţate, a Comisiei, de confirmare a datei de 1 ianuarie 2007, într-un nou Raport în toamna acestui an.

Indiferent de variantele vehiculate, posibil sau parţial adevărate, eu cred că România a pierdut menţionarea unei date certe din cauza evoluţiei politice interne din ultimele săptămâni, când se prefigura o criză politică post-raport. Se pare că mişcările de pe scena politică internă nu i-au lăsat indiferenţi pe tehnocraţii europeni, care «au aflat» că vrem să înlocuim un Guvern care a creat structuri statale solide şi funcţionale, precum DNA, şi care riscau să se prăbuşească odată cu el.

Chiar dacă Raportul nu ne oferă o certitudine asupra datei, ipoteza de lucru a Comisiei Europene pentru România rămâne 1 ianuarie 2007. Ceea ce este şi mai important e că Raportul e unul bun pentru Guvern, unul realist pentru România, care consemnează progresele şi ne invită la continuarea eforturilor. Ministrul britanic al Afacerilor Externe, Geoff Hoon, a exprimat cel mai bine calea pe care o avem de urmat până la toamnă, spunândcă: «Reformele pe care le solicităm vor fi în cele din urmă utile atât pentru Bulgaria şi România, dar mai ales pentru întreaga Europă». De aceea, nesoluţionarea la timp a celor 4 steguleţe roşii ar putea avea efecte dramatice pentru România. De pildă, unul din cele trei steguleţe de la agricultură, cel privitor la agenţiile de plăţi, ar însemna incapacitatea de a primi banii comunitari pentru agricultură, România aflându-se în situaţia de a deveni membră a Uniunii Europene, dar fără a beneficia pe deplin de drepturile sale.

În aceste condiţii, putem spune că noi, în mare, am soluţionat acele probleme care pot afecta Uniunea Europeană la momentul aderării noastre (corupţia, securizarea frontierelor) rămânând-ne doar acelea care ne pot afecta pe noi. În această ultimă categorie intră, pe lângă problemele semnalate cu steguleţe roşii, unul la care Raportul nu se referă explicit, ci face doar o trimitere indirectă - criza politică.

Dacă pentru cele 4 steguleţe roşii avem ministere responsabile, pentru acesta din urmă suntem responsabili cu toţii. Rămâne de văzut dacă suntem suficient de capabili şi maturi să armonizăm poziţiile divergente, spre a elimina tensiunile generatoare de instabilitate politică.

Pot spune că realismulacestui Raport este unul foarte subtil, vizând, pe fond, perspectiva de stabilitate politică, fără de care riscăm să compromitem chiar şi soluţionarea celor 4 steguleţe roşii.

Domnul Titus Corlăţean:

"Gheorghe Flutur - pompierul cu grimasă de om serios"

Situaţia alarmantă a focarelor de gripă aviară din judeţul Braşov îl obligă pe ministrul agriculturii şi pe subordonaţii lui de la Autoritatea Naţională Sanitar-Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor să răspundă în faţa românilor şi a cetăţenilor judeţului Braşov pentru modul deficitar în care au gestionat situaţia gripei aviare.

Cum explică ministrul agriculturii faptul că virusul gripei aviare a intrat în sistemul industrial? Vorbim de ferme de pui, nu este vorba de curţile neacoperite ale ţăranilor, în care aterizează raţe sălbatice aviare venite din Africa.

Autoritatea Naţională Sanitar-Veterinară trebuia să monitorizeze şi să controleze modul în care fermele avicole realizează dezinfecţia specifică, dezinfecţia propriilor angajaţi, având în vedere riscul latent al virusul aviar în România. Virusul a intrat în fermă purtat fie de angajaţi, fie datorită unor deficienţe grave, iar pentru acest fapt, reprezentanţii Autorităţii Naţionale Sanitar-Veterinară se fac vinovaţi de neglijenţă cu efecte devastatoare.

Dacă virusul gripei aviare era, cumva, firesc să lovească în Delta Dunării, popas pentru păsările migratoare, dacă era, cumva, de înţeles faptul că în curtea ţăranului găina mioritică putea sta lângă raţa sălbatică, cum este posibil ca fermele avicole din sistem industrial din judeţul Braşov să fie contaminate de virusul aviar altcumva decât cu largul concurs al incompetenţei şi indolenţei subordonaţilor ministrului Flutur?

Firma respectivă fusese amendată în luna octombrie 2005 pentru deficienţe majore. A monitorizat Autoritatea Naţională Sanitar-Veterinară evoluţia ulterioară a fermei?

Faptul că ministrul agriculturii îşi ia o mină serioasă în conferinţa de presă în care anunţă că ferma agricolă unde virusul gripei aviare este prezent nu are medic veterinar nu îl scuteşte de responsabilitate pe el şi pe subordonaţii lui, care sunt plătiţi din bani publici ca să verifice siguranţa produselor alimentare.

În stilul pompieristic cu ajutorul căruia încearcă să puncteze la capitolul imagine, ministru agriculturii vorbeşte în conferinţe de presă foarte grav, face declaraţii publice de demnitar afectat, acţionează pentru a minimaliza gravitatea faptelor, nu pentru a le preveni.

Îl întreb pe domnul ministru al agriculturii: în afară de programul "Fermierul", prin care ministerul agriculturii oferă, oricum, facilităţi net dezavantajoase faţă de sistemul bancar de creditare, în afară de declaraţii publice pompieristice şi atacuri politice ieftine, în afară de conferinţele de presă şi deplasările în zonele afectate de gripa aviară, ce lucruri concrete aţi realizat ?

Uniunea Europeană vă flutură steguleţe roşii prin faţă - agricultură, sistemul sanitar-veterinar.

Dacă invocaţi din nou "greaua moştenire", fiţi convins că doar cumnaţii electricieni care vă aduc limuzine din Germania vă mai cred.

Incapacitatea dumneavoastră, domnule ministru Gheorghe Flutur, va duce cel mai probabil la activarea clauzelor de salvgardare sectorială în domeniul agriculturii, iar de plătit vor plăti toţi cetăţenii româniei, din propriul buzunar, dacă nu cumva veţi decide, în ceasul al 12-lea, să lăsaţi rapid locul altuia. Mai puţin populist, dar mai priceput.

Domnul Tudor Mohora:

Intervenţia mea de astăzi se referă la tema: "Absorbţia defectuoasă a fondurilor structurale şi de coeziune alocate României de Uniunea Europeană - o bilă neagră pentru Guvernul Tăriceanu"

România se află la periferia ţărilor membre ale Uniunii Europene atât ca nivel al dezvoltării economice, cât şi ca nivel de trai.

Uniunea Europeană a sprijinit România pentru depăşirea stării sale de rămânere în urmă economică şi socială prin alocarea unor importante fonduri nerambursabile. Aceste fonduri vor creşte considerabil după aderarea ca ţară membră la U.E. de la 1 ianuarie 2007. Suma lor totală se va ridica, în perioada 2007 - 2013, la circa 30 miliarde euro, respectiv circa 4,3 miliarde euro în medie pe an, ceea ce înseamnă de 3-4 ori mai mult decât în prezent. Totodată, cotizaţia României la bugetul U.E., începând din 2007, va fi de circa 1,2 miliarde euro.

Din păcate, modul în care au fost absorbite fondurile alocate constituie o adevărată bilă neagră pentru Guvernul Tăriceanu. Un exemplu semnificativ îl reprezintă modul de gestionare şi de utilizare a fondurilor acordate de U.E. prin programul SAPARD, care a avut la dispoziţie circa 1,4 miliarde euro. Astfel, până în prezent au fost depuse proiecte în valoare totală de numai 760 milioane euro, respectiv 54,3% din totalul sumei alocate. Ceea ce este însă mult mai grav, constă în efectuarea de plăţi de numai 450 milioane euro, reprezentând 32,1%, respectiv mai puţin de o treime din totalul fondurilor alocate.

În mod firesc, se pune întrebarea: cine răspunde pentru monitorizarea şi gestionarea necorespunzătoare a fondurilor alocate, care se finalizează prin pierderea a sute de milioane de euro şi efecte negative privind dezvoltarea economică şi socială a ţării noastre ?

Menţinerea sau chiar perpetuarea unor astfel de fenomene negative în viitor ar conduce la situaţii şi mai grave, ţinând seama că pe lângă pierderea unor fonduri importante, România va avea de plătit o cotizaţie semnificativă la bugetul U.E.

Principalele carenţe în gestionarea fondurilor acordate de comunitatea europeană, potrivit unui studiu elaborat de Institutul European din România, se referă la: managementul ciclului de proiect şi portofoliul de proiecte; tehnicile de selecţie şi evaluare; modalităţile de aprobare a proiectelor; utilizarea sistemelor informatice în implementarea proiectelor; mecanismele de monitorizare a rezultatelor.

O problemă deosebită, care nu este soluţionată până în prezent, se referă la numărul suplimentar de specialişti necesar, faţă de cel existent, pentru elaborarea şi aprobarea proiectelor eligibile, precum şi pentru urmărirea şi sprijinirea implementării lor în termenele stabilite. După unele aprecieri, deficitul numărului de astfel de specialişti ar fi de circa 20.000. Realizarea planurilor de recrutare şi de formare profesională cere măsuri ferme organizatorice şi de monitorizare.

Ţinând seama de complexitatea problemei absorbţiei fondurilor structurale şi de coeziune alocate României, precum şi de deficienţele semnalate în Raportul Comisiei Europene, premierul Călin Popescu-Tăriceanu a luat decizia să organizeze o reuniune consultativă la care să participe reprezentanţii tuturor partidelor parlamentare, ai administraţiei locale şi ai societăţii civile, pentru a ajunge la un consens asupra direcţiilor strategice de utilizare a acestor fonduri.

Se pune întrebarea firească: de ce abia acum s-a luat o astfel de decizie, când se ştia de mult că rezultatele obţinute în acest domeniu au fost nesatisfăcătoare? Important este însă ca o astfel de reuniune, pozitivă în esenţa ei, să nu se transforme într-o manifestare cu caracter festivist, în locul unei oportunităţi de dialog concret şi de analiză la obiect cu oficialităţile care poartă răspunderea pentru aceste probleme complexe. Oricum, astfel de probleme nu pot fi soluţionate satisfăcător printr-o şedinţă de câteva ore, cu foarte mulţi participanţi. De aceea, s-ar impune dezbateri pe probleme de strictă specialitate şi cu un fond de timp adecvat.

În urma reuniunii preconizate ar fi necesar ca pe lângă stabilirea procedurilor de aplicare şi consolidare a capacităţii administrative cerute de U.E., să se obţină răspunsuri pertinente şi consens în legătură cu probleme cum sunt:

• pregătirea rezervei de proiecte şi formarea beneficiarilor finali; stabilirea numărului de proiecte eligibile, eşalonat pe ani, în măsură să asigure utilizarea integrală a fondurilor alocate de U.E. în perioada 2007-2013, defalcat pe ministere şi alte autorităţi publice centrale sau locale;
• necesarul suplimentar de specialişti şi alte categorii de personal, faţă de cel existent, pentru elaborarea şi aprobarea proiectelor eligibile, precum şi pentru urmărirea şi sprijinirea implementării lor în termenele prevăzute în perioada 2007-2013;
• modalităţile de asigurare a recrutării şi formarii profesionale a numărului suplimentar de specialişti şi a altor categorii de personal;
• asigurarea cu operativitate a co-finanţării proiectelor eligibile, aprobate cu fonduri alocate de la bugetul de stat, precum şi a unui sistem eficient de gestiune şi control financiar;
• stabilirea concretă a persoanei din conducerea Guvernului care răspunde pentru coordonarea pe plan naţional a acţiunilor privind utilizarea integrală a fondurilor structurale şi de coeziune alocate de U.E.; la nivelul ministerelor şi al celorlalte autorităţi publice centrale sau locale, răspunderea pentru coordonarea acestor acţiuni să revină şefilor acestor instituţii.

Folosirea integrală a fondurilor alocate României de U.E. trebuie să constituie un obiectiv prioritar pentru administraţia publică centrală şi locală. De îndeplinirea corectă şi cu răspundere a acestui obiectiv depinde într-o măsură însemnată reducerea şi eliminarea decalajelor economice mari, care ne despart de ţările membre ale U.E., prin accelerarea creşterii economice peste ritmul mediu anual de 5%, care ar necesita 40-60 de ani. Obţinerea unui ritm mediu anual al creşterii economice de 8% ar contribui la reducerea acestei perioade la circa 20 ani, ceea ce ar fi, evident, mai suportabil pentru răbdarea populaţiei.

Totodată, trebuie să se reţină avertismentul comisarului european Olli Rehn făcut cu ocazia dezbaterii Raportului de monitorizare la Parlamentul European din 16 mai anul curent, în legătură cu utilizarea corectă a fondurilor alocate de U.E. şi anume "Suspendarea plăţilor în cazul unor probleme serioase. În agricultură ne propunem măsuri neobişnuite, mai stricte, bazate pe Tratatul de Aderare. Acestea transmit un semnal puternic, că noi suntem grijulii faţă de banii noştri".

Acest avertisment trebuie avut în vedere permanent, întrucât, în cazul nerespectării sale, România ar putea să piardă sute de milioane, dacă nu miliarde de euro din fondurile alocate de Uniunea Europeană, urmate de consecinţele negative privind creşterea economică şi a nivelului de trai.

Domnul Vasile Filip Soporan:

Doresc să fac o declaraţie politică cu titlul "Pensiile- bătaia de joc a Guvernării portocalii ".

Programul de guvernare al Alianţei DA PNL-PD prevede, printre altele, în cadrul protecţiei sociale, particular în domeniul pensiilor, următorul principiu: "... reaşezarea pe baze echitabile a sistemului de asigurări sociale, în principal, prin reformarea sistemului public de pensii."

Pentru realizarea acestui obiectiv, Guvernul României, conform programului de guvernare, va asigura eliminarea inechităţilor din sistemul public de pensii, astfel încât principiul "la condiţii egale de pensionare, pensii egale, indiferent de anul ieşirii la pensie" să fie respectat.

Pe hârtie, acest principiu sună bine! Însă, aplicarea lui în manieră portocalie creează grave probleme. Tot mai mulţi cetăţeni sunt nemulţumiţi de modul în care se aplică legile şi de felul în care funcţionari din instituţiile statului, plătiţi din banii contribuabililor, îşi îndeplinesc obligaţiile de serviciu.

Printre aceştia se numără şi domnii Tehei Vasile şi Bocan Ignat, cetăţeni din judeţul Cluj, pentru care principiul enunţat electoral nu se aplică. Ambii au lucrat în subteran şi au fost pensionaţi înainte de 1 februarie 1990. Ambilor le-a fost calculat punctajul prin împărţirea punctelor din anii lucraţi efectiv la 30 de ani, ani obţinuţi şi ca spor de muncă la grupa I de muncă.

În aceleaşi condiţii, o altă persoană, care s-a pensionat la 1 februarie 1990, beneficiază de prevederile Normelor Tehnice nr.5388/2004. Astfel, celor pensionaţi după 1 februarie 1990, punctajul mediu anual li se calculează prin împărţire la 20 (anii efectiv lucraţi). Faţă de cei care au ieşit la pensie după 1 februarie 1990, cei doi cetăţeni aflaţi în situaţia prezentată au o pensie cu aproximativ 50% mai mică.

Vă întreb, domnilor guvernanţi, unde este acel principiu generos "la condiţii egale de pensionare, pensii egale, indiferent de anul ieşirii la pensie", la care faceţi referire?

În urma memoriilor făcute de domnii Tehei Vasile şi Bocan Ignat şi adresate primului-ministru Călin Popescu-Tăriceanu, aceştia au primit răspunsuri în care se face o întreagă apologie a legislaţiei şi nu se răspunde la obiect solicitărilor celor doi petenţi.

În plus, adresele transmise celor doi petenţi, sub antetul Casei Naţionale de Pensii şi Alte Drepturi de Asigurări Sociale, semnate de doamna director Doina Păuna, cu numerele de înregistrare 1310 şi 1311/20.04.2006 sunt identice. Cel/cea care a întocmit răspunsurile stăpâneşte foarte bine tastele "copy" şi "paste".

Vă întreb, domnilor guvernanţi, acesta este profesionalismul funcţionarilor plătiţi din bani publici? Cum pot petenţii să fie mulţumiţi cu aceste răspunsuri?

În concluzia trasă de doamna director se spune: " Dacă pentru personalul care a lucrat în domeniul minier, la stabilirea punctajului mediu anual s-ar utiliza stagiul complet de cotizare de 20 de ani şi pentru persoanele pensionate înainte de 01.02.1990 s-ar crea discriminare faţă de toate celelalte persoane care au realizat vechime în grupa I de muncă.

Vă asigurăm de preocuparea permanentă a M.M.S.S.F şi a C.N.P.A.S pentru realizarea sarcinilor asumate prin Programul de Guvernare şi pentru găsirea celor mai adecvate şi eficiente măsuri care să vină în sprijinul pensionarilor."

Ce aţi înţeles? Ce au înţeles petenţii? Cu siguranţă, acest răspuns îndeplineşte întru totul principiul "la condiţii egale de pensionare, pensii egale, indiferent de anul ieşirii la pensie".

Acesta este profesionalismul şi buna guvernare a Guvernului Tăriceanu, bătaia de joc şi indiferenţa faţă de cetăţean şi problemele lui. Am sperat că vă deosebiţi de guvernarea 1997-2000, dar constat că nu sunteţi cu nimic mai prejos decât aceia.

Din păcate, s-a ajuns nu la o tipizare a procedurilor, ci la o tipizare a răspunsurilor, care determină, de cele mai multe ori, pentru petent, noi drumuri, noi întrebări, timp şi multă cheltuială, care, de obicei, conduc la renunţare.

Unde este egalitatea de şanse, grija faţă de cetăţean, întărirea libertăţilor individuale, de care faceţi amintire, stimaţi guvernanţi, în cadrul Programului de Guvernare?

Vă solicit, domnule prim-ministru, să răspundeţi la toate aceste întrebări şi să analizaţi serios şi cu responsabilitate aceste situaţii importante pentru cetăţean.

Domnul Gheorghe Gabor:

"Gripa aviară şi politică"

Trebuie să subliniez de la început că dacă gripa aviară este o boală a păsărilor, unii politicieni încearcă să transforme acest flagel în gripă politică. Acest lucru îi priveşte personal, ei trebuind să-şi caute singuri remediul, iar dacă nu reuşesc, vor trebui să se lase de politica care îi îmbolnăveşte.

Cert este faptul că gripa aviară este un flagel care afectează la propriu nu numai viaţa păsărilor, ci, în foarte mare măsură, viaţa zilnică a oamenilor din zonele lovite de virus: carantină ce are ca efect stoparea sau reducerea afacerilor, imposibilitatea de a părăsi localitatea intrată în carantină etc.

Întrebarea care se pune este aceea de a afla în ce condiţii virusul gripei aviare a lovit în localităţile situate în inima ţării şi în special de a lămuri împrejurările în care flagelul s-a manifestat iniţial într-o fermă privată de creştere a păsărilor şi abia apoi în gospodăriile ţăranilor care au cumpărat pui vii de la ferma infestată.

Răspunsul la această întrebare nu poate să fie dat decât de organele de cercetare penală. Cum ancheta este în curs, şi o parte din vinovaţi sunt arestaţi, va trebui să aşteptăm concluziile ce vor fi trase de organele de anchetă.

Cererea formulată de colegii din PSD, de a se înfiinţa o comisie specială de anchetă parlamentară privind cercetarea modului în care au fost aplicate şi respectate măsurile de prevenire şi combatere a gripei aviare pe teritoriul României, este prematură şi ineficientă, ea având în mod evident un caracter politicianist şi demagogic.

Am afirmat că înfiinţarea unei asemenea comisii este prematură deoarece se solicită înfiinţarea ei înainte de a avea concluziile unor profesionişti, adică a celor care au început urmărirea penală, şi ignorându-se afirmaţiile unor oameni de ştiinţă cu o competenţă deosebită în această materie. Astfel, prof. dr. ing. biolog Victor Ciochia, membru în numeroase foruri ştiinţifice naţionale şi internaţionale, a arătat că este convins că virusul gripei aviare nu a fost adus la Codomnulea de păsările migratoare, ci de mâna omului, cu bună ştiinţă sau din neglijenţă.

Pe de altă parte, consider că este necesar să lăsăm suficient timp ofiţerilor din SRI, să stabilească dacă virusul a fost implantat în fermele de la Codomnulea de o mână criminală sau dacă el a ajuns acolo accidental, prin neglijenţa criminală a patronilor fermelor avicole, patroni care apoi au acţionat tot în mod criminal, încercând să ascundă faptul că au un asemenea virus în fermă, vânzând păsări vii bolnave în toată ţara, în scopul de a diminua paguba produsă prin mortalitatea păsărilor din fermă.

Pentru toate aceste motive consider că cererea de înfiinţare a Comisiei parlamentare de anchetă este prematură.

Am afirmat că înfiinţarea unei asemenea comisii parlamentare este ineficientă, deoarece ea nu va avea nici mijloacele şi nici timpul necesar pentru a face cercetări eficiente şi a stabili vinovaţii. Cele câteva întruniri ale parlamentarilor ce vor forma comisia (de regulă specialişti în materia în discuţie) nu vor face altceva decât să consume timpul pe care parlamentarii respectivi l-ar putea folosi cu mai mult folos în comisiile de specialitate. De asemenea, ar fi economisite sume importante de bani, ce ar putea fi folosite mai eficient pentru combaterea gripei aviare sau pentru sinistraţi. În acest fel va fi evitată o luptă politică sterilă, iar energiile vor putea fi canalizate pentru realizarea unor scopuri mai nobile.

Desigur, admiterea unui asemenea punct de vedere nu ar mai da prilejul unor politicieni să apară pe toate canalele de televiziune şi să incrimineze, în mod nejustificat, un ministru care munceşte fără odihnă pentru rezolvarea crizei provocate de virusul gripei aviare.

Este evident că cererea de înfiinţare a unei comisii parlamentare de anchetă are un caracter demagogic, politicianist, iar ţinta urmărită este ministrul Flutur, adică tocmai omul care, prin munca sa neobosită, a dus la stingerea primului val al gripei aviare.

Virusul gripei aviare nu are culoare politică. Dacă PSD-ul vrea să-i împrumute culorile sale, noi nu avem nimic împotrivă, şi le pot însuşi.

Nu putem fi de acord cu ideea propagată de PSD, că ministrul Flutur se face vinovat de noua apariţie a virusului gripei la fermele avicole din Codomnulea, ferme pe care ei le-au privatizat şi care au fost preluate de oameni de ei agreaţi.

Acestea sunt motivele pentru care am votat împotriva formării unei asemenea comisii parlamentare de anchetă.