Parliamentary debates

Din prezidiu au făcut parte doamna Daniela Popa, vicepreşedintă a Camerei Deputaţilor, şi domnul Teodor Viorel Meleşcanu, vicepreşedinte al Senatului.

Doamna Daniela Popa:

Bună dimineaţa, stimaţi colegi.

Până să declar deschisă şedinţa noastră de astăzi, vreau să vă cer acordul ca prima parte a şedinţei să se desfăşoare numai în prezenţa reprezentantului Camerei Deputaţilor, neexistând nici un reprezentant, ca preşedinte şi ca vicepreşedinţi, din partea Senatului. În afară de secretari, trebuia cel puţin un vicepreşedinte din partea Senatului.

Vă cer acordul dacă putem începe fără Senat şedinţa de astăzi? Vă rog să vă exprimaţi prin vot cu mâna ridicată.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Cine este împotrivă?

Domnul Anghel Stanciu (din sală):

Doamnă preşedintă, procedură!

Doamna Daniela Popa:

Vă rog, domnule deputat.

Domnul Anghel Stanciu:

Doamnă preşedintă,

Onorat prezidiu,

Este drept că noi putem vota, toată chestiunea este dacă Regulamentul, atât al Senatului, cât şi al Camerei, şi Regulamentul comun prevăd o anumită modalitate de desfăşurare a şedinţelor, noi am putea să supunem la vot. Dacă supunem la vot că putem desfăşura lucrările fără prezenţa unui domn copreşedinte din partea Senatului, atunci ne putem trezi că supunem la vot, ca procedură, şi alte articole din regulament.

De aceea, cred că, cu toată disponibilitatea noastră de a începe lucrările, nu ştiu dacă e posibil. Pentru că creăm un precedent pe care, apoi, nu mai putem să-l stăpânim. Aici e toată chestiunea şi o transformăm în cutumă.

Doamna Daniela Popa:

Aveţi dreptate, domnule deputat. Atunci, aşteptăm reprezentantul Senatului. (Domnul Alexandru Pereş, vicepreşedinte al Senatului, ia loc în prezidiu.)

Doamna Daniela Popa:

Doamnelor şi domnilor senatori şi deputaţi,

Stimaţi invitaţi,

Declar deschisă şedinţa comună a Camerei Deputaţilor şi Senatului şi vă informez că din totalul de 467 de deputaţi şi senatori şi-au înregistrat prezenţa 304, 163 fiind absenţi. Cvorumul legal de lucru este îndeplinit.

La primul punct de lucru de pe ordinea de zi avem Declaraţia privind implicarea Parlamentului României în susţinerea campaniei paneuropene de combatere a violenţei împotriva femeilor, inclusiv a violenţei domestice.

Acest proiect v-a fost distribuit la casetă.

Procedură? Vă rog, domnule senator. Domnul senator Gheorghe Funar.

Voci din sală:

Nu stricaţi momentul!

Domnul Gheorghe Funar:

Vă mulţumesc, doamnă preşedintă de şedinţă.

Onorat prezidiu,

Stimate şi stimaţi senatori şi deputat prezenţi în sală,

Dacă ne uităm, stânga, dreapta şi prezidiul vede şi mai bine sala, suntem sub 100 în sală. Vă rog, doamnă preşedintă, să respectaţi Regulamentul, să asiguraţi cvorumul şi, probabil, vom fi nevoiţi să începem cu violenţa împotriva celor absenţi prin citirea catalogului.

Mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Domnul deputat Tabără. Tot pe procedură? Poftiţi, aveţi cuvântul.

Domnul Valeriu Tabără:

Ştiu că pe ordinea de zi avem altceva, în care nu votăm, şi, ca atare, putem să ne desfăşurăm lucrările chiar fără un cvorum, la această oră.

Doamna Daniela Popa:

Aveţi dreptate, mulţumesc.

Alte înscrieri la cuvânt? Nu.

La şedinţa noastră de astăzi avem o serie de invitaţi.

Vă rog, din partea grupurilor parlamentare, să-mi aduceţi înscrierile la cuvânt, pe baza declaraţiei pe care v-am citit-o mai devreme. Avem înscrişi din partea grupurilor parlamentar ale PSD, UDMR, Partidului Conservator.

Din partea Grupului parlamentar al PNL există înscrieri la cuvânt? Încă nu.

Din partea Grupului parlamentar al PD, bănuiesc că preşedinta comisiei, doamna senator Cazacu.

Din partea Grupului PRM? Avem şi din partea Grupului parlamentar al PRM.

Conform deciziei Biroului permanent de ieri, există câte un cuvânt de deschidere din partea Biroului permanent al Senatului şi din partea Biroului permanent al Camerei Deputaţilor pe acest subiect.

Din partea Biroului permanent al Senatului, cine trebuia să ia cuvântul? Nu se ştie.

Vă rog să-mi permiteţi, din partea Camerei Deputaţilor, să vă adresez câteva cuvinte pe această temă.

Doamna Daniela Popa: (Vorbind de la tribuna vorbitorilor)

Stimaţi colegi,

Stimaţi invitaţi,

Fenomenul violenţei în familie există în toate ţările şi se manifestă în toate categoriile sociale. Deşi, de cele mai multe ori, informaţiile referitoare la actele de violenţă sunt ascunse, este clar că este o problemă a întregii societăţi.

În ultimii ani, politicile naţionale privind combaterea acestui flagel au căpătat o mai mare consistenţă odată cu punerea în practică a politicilor iniţiate de instituţiile europene. Campaniile europene împotriva violenţei contra femeilor au relevat voinţa politică a Uniunii Europene de stopare a acestui fenomen.

Faptul care a determinat o viziune diferită a fost mediatizarea lui. Până de curând, era un fenomen care se petrecea mai mult în sfera intimă a familiei. Acum, el este intens dezbătut şi analizat în mod deschis, creându-se condiţiile de conştientizare, în mai mare măsură, a gravităţii violenţei domestice şi crescând şansele de reuşită în combaterea şi prevenirea cazurilor de acest gen.

La nivelul Uniunii Europene, datele statistice sunt îngrijorătoare. O femeie din cinci, măcar o dată în viaţă, a fost victimă a violenţei domestice.

Un fapt şi mai cutremurător: 25% din actele de violenţă gravă sunt săvârşite de către un bărbat asupra partenerei sau soţiei. În fiecare an, mii de femei şi copii abandonează căminul din cauza abuzurilor la care sunt supuşi.

Aceste statistici cutremurătoare au determinat măsuri care au fost luate atât la nivelul comunitar, cât şi la nivelul fiecărui stat membru al Uniunii. La nivel naţional s-au creat linii telefonice Help Line sau au fost derulate campanii de prevenire a violenţei domestice.

Aceste demersuri la nivel naţional sunt susţinute de cele în plan european, care pun accent mai ales pe întărirea mesajului că violenţa în familie este un fenomen care implică nu doar victimele şi agresorii, ci şi pe cei care sunt martori la asemenea evenimente, inclusiv poliţia, autorităţile judiciare, profesorii, care au rol în educarea şi formarea civică, precum şi asistenţii sociali.

Un studiu realizat arată faptul că în România un procent semnificativ din populaţia adultă a României a avut o experienţă de violenţă în familie de-a lungul vieţii, sub una sau mai multe forme. Violenţa în familie, în România, are drept factori determinativi, semnificativi, alcoolismul, sărăcia, socializarea într-un mediu marcat de violenţă şi modelul patriarhal de organizare a familiei.

Iată de ce este atât de important faptul că România a luat act de acest fenomen. Avem în vedere adaptarea legislaţiei în domeniu şi înfiinţarea acelor instituţii cu atribuţii de combatere şi ameliorare.

În România funcţionează, în subordinea Ministerului Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei, Agenţia Naţională pentru Protecţia Familiei care are atribuţii în domeniul prevenirii şi combatere fenomenului de violenţă în familie. Această agenţie elaborează programe şi planuri de acţiune care să fundamenteze strategia naţională, colaborează cu instituţiile din domeniul social în vederea îmbinării şi completării strategiilor naţionale din domeniile specializate.

Această agenţie contribuie la armonizarea cadrului legislativ necesar organizării şi funcţionării sistemului de servicii din domeniul prevenirii şi combaterii violenţei în familie, în conformitate cu standardele prevăzute de normele şi tratatele internaţionale în domeniu la care România este parte, elaborează instrumentele de monitorizare şi evaluare pentru coordonarea politicilor şi programelor naţionale în domeniul prevenirii şi combaterii violenţei în familie, derulează programe de instruire a asistenţilor familiali, identifică şi mobilizează resursele alternative de finanţare, cofinanţare sau dezvoltare de parteneriate în vederea susţinerii programelor şi activităţilor din domeniul prevenirii şi combaterii violenţei în familie.

Salutăm iniţiativa celor două Comisii pentru egalitate de şanse şi a Biroului permanent, de a supune spre dezbaterea Parlamentului elementele privind campania paneuropeaneă de combatere a violenţei împotriva femeilor. Menţionez că a mai existat o asemenea iniţiativă în prima legislatură, în anul 1992, la propunerea deputatelor Agatha Nicolau Iliescu şi Daniela Popa, iniţiativă respinsă de Birourile permanente de la acea dată. Iată că, astăzi, Parlamentul României se implică în susţinerea acestei campanii şi pentru că violenţa în familie reprezintă o realitate socială, ale cărei consecinţe nu pot fi ignorate la nivelul deciziei politice în perspectiva aderării ţării noastre la structurile Uniunii Europene.

Vă mulţumesc. (Aplauze.)

Din partea Comisiilor pentru egalitate de şanse, invit la microfon pe doamna senator Cornelia Cazacu, preşedinta Comisiei de egalitate de şanse din Senat şi vorbitor din partea Grupului parlamentar al PD.

Vă rog, aveţi cuvântul.

Doamna Cornelia Cazacu:

Vă mulţumesc, doamnă preşedintă de şedinţă.

Onorat prezidiu,

Doamnelor şi domnilor colegi,

Doamnelor şi domnilor invitaţi,

Mi-am început, de fiecare dată, alocuţiunea adresându-mă dumneavoastră în calitate de persoane oficiale, de parlamentari, politicieni, oameni de decizie. Astăzi, permiteţi-mi să mă adresez dumneavoastră şi în calitate de semeni ai mei, în calitate de părinţi care au o fiică, în calitate de copii care au o mamă, în calitate de membri de familie care au o soră sau o altă rudă preferată, în calitate de martori fără voie la violenţa în familie.

Sub o formă sau alta, violenţa în familie, orientată frecvent împotriva femeii, este realitatea de lângă noi, o realitate dură, lăsată la voia întâmplării, o realitate pe care şcoala nu ne învaţă să o gestionăm. Violenţa în familie nu ţine seamă de gradul de cultură sau de studiile academice, nu ţine seamă de apartenenţa la o anumită clasă socială sau la un partid politic şi străbate ca un fir roşu, ca un fir însângerat, de cele mai multe ori, toate nivelele societăţii româneşti.

În faţa violenţei în familie suntem egali. În faţa violenţei în familie vă cer să fim uniţi. În faţa violenţei în familie vă cer astăzi să uităm de diferenţe.

Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei a constatat şi a reafirmat cu regret şi îngrijorare faptul că violenţa împotriva femeilor, inclusiv violenţa domestică, constituie o încălcare a drepturilor omului, se produce în fiecare dintre statele membre, fără să cunoască nici limite geografice, nici limite de vârstă, nici de origine etnică şi atinge toate tipurile de relaţii familiale şi toate mediile sociale.

S-a spus cândva că după situaţia femeii se poate judeca stadiul de civilizaţie al unui stat. Vă întrebaţi, poate, cum se vede ţara noastră în lume din perspectiva abordării problematicii violenţei în familie? Organizaţia Mondială a Sănătăţii a stabilit că numărul cazurilor de violenţă împotriva femeilor este în creştere în România. O problemă care se manifestă la nivel microsocial are consecinţe devastatoare la nivel macrosocial.

Astfel, după cum rezultă din statisticile elaborate de Agenţia Naţională pentru Protecţia Familiei, în ţara noastră, în anul 2005, a fost înregistrat un număr de 9.537 de cazuri de violenţă. (Se opreşte, deoarece în sală rumoarea este din ce în ce mai puternică.) Pot să spun că şi eu suport acum o violenţă din partea dumneavoastră! (Aplauze.)

Şi, repet, în 2005, a fost înregistrat un număr de 9.537 de cazuri de violenţă domestică, iar în primele două trimestre ale anului 2006, au fost 4.899 de victime ale violenţei în familie.

Aceste cifre nu reflectă în totalitate realitate, noi fiind conştienţi că sunt mai multe cazuri, în care victimele, din diverse cauze sau motive, nu apelează la sprijinul autorităţilor. De asemenea, nu trebuie să uităm faptul că în aceste statistici nu se regăsesc victimele colaterale ale violenţei în familie al căror număr nu poate fi cuantificat.

Violul, violenţa casnică şi abuzul sexual reprezintă o problemă fundamentală pentru femeile de pretutindeni. Mai mult, s-a stabilit că violenţa împotriva femeilor reprezintă un obstacol ascuns în calea dezvoltării economice şi sociale, secătuindu-le energia, subminându-le încrederea şi compromiţându-le sănătatea. Violenţa privează societatea de participarea integrală a femeilor la viaţa socială.

Pentru conştientizarea şi identificarea soluţiilor optime care să conducă la stoparea acestui fenomen şi a urmărilor sale pe multiple planuri, şefii de state şi de guverne din cele 46 de state membre ale Consiliului Europei au decis lansarea, în data de 27 noiembrie 2006, la Madrid, a campaniei paneuropene de combatere a violenţei împotriva femeilor, inclusiv a violenţei domestice, care se desfăşoare în perioada noiembrie 2006-martie 2008.

Adoptarea Rezoluţiei 1.512/2006 de către Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei a constituit momentul lansării dimensiunii parlamentare a campaniei paneuropene intitulată "Parlamentele unite pentru combaterea violenţei împotriva femeilor".

În mod greşit se crede că violenţa împotriva femeilor este o problemă a femeilor. Stimaţi participanţi, v-aţi văzut vreodată mama suferind? V-aţi făcut vreodată soţia să sufere? V-aţi pedepsit vreodată fiica? Aţi asistat neputincioşi la suferinţa unei persoane dragi de sex feminin? Nu sunt întrebări la care aştept răspuns, dar sunt întrebări la care sunt sigură că fiecare dintre dumneavoastră aveţi, în sinea dumneavoastră, un răspuns, un răspuns care, poate, vă face să lăsaţi ochii în jos. Şi mai sunt sigură că fiecare dintre dumneavoastră consideră că trebuie să ia măsuri în această direcţie.

În calitate de parlamentar de referinţă, desemnat de Parlamentul României în campania desfăşurată de Adunarea Parlamentară sub înaltul patronaj al Consiliului Europei, îmi revine misiunea de a asigura comunicarea şi legătura coerentă cu parlamentele celorlalte state participante la acest proiect amplu şi generos.

Sunt convinsă că sunt în asentimentul dumneavoastră, al tuturor, atunci când afirm că reuşita acestei campanii, pentru care este nevoie de coeziune şi colaborare efectivă între toate forţele politice şi toţi factorii implicaţi în prevenirea şi combaterea violenţei domestice împotriva femeilor, va fi o reuşită a noastră, a tuturor cetăţenilor României, întreaga societate având şansa să devină mai dreaptă şi mai sigură.

În final, vă adresez rugămintea de a vă implica alături de mine, nu cu ambiţia de a obţine un calificativ pozitiv la un examen dat în faţa Uniunii Europene, ci cu gândul împăcat că, acţionând în combaterea violenţei în familie, vă veţi putea privi altfel în ochi mamele şi fiicele, transmiţându-le mai multă siguranţă şi încredere în adevăratele valori ale familiei.

Vă mulţumesc foarte mult. (Aplauze.)

Doamna Daniela Popa:

Vă mulţumesc, doamnă senator.

Urmează la cuvânt doamna deputat Minodora Cliveti, preşedinta Comisiei pentru egalitatea de şanse de la Camera Deputaţilor, vorbitor şi din partea Grupurilor parlamentare ale PSD. Aveţi cuvântul, doamnă deputat.

Doamna Minodora Cliveti:

Vă mulţumesc.

Doamnelor şi domnilor,

Parlamentul României organizează această şedinţă comună solemnă pentru a marca lansarea campaniei paneuropene de combatere a violenţei împotriva femeilor, inclusiv a violenţei în familie, ca urmare a deciziei luate în 2005 cu prilejul Sommet-ului Consiliului Europei de la Varşovia. Şi ţin să mulţumesc conducerilor celor două Camere pentru sprijinul şi pentru organizarea promptă a acestei şedinţe solemne.

În cei 13 ani de când este membră a Consiliului Europei, România a parcurs etape importante de ameliorare a legislaţiei referitoare la drepturile omului, începând cu Constituţia, care consfinţeşte egalitatea în drepturi a persoanelor, dreptul la viaţă şi la integritate fizică şi psihică, ocrotirea familiei.

România este una dintre puţinele ţări europene care are o lege specială de prevenire şi combatere a violenţei în familie, Legea nr. 217/2003, precum şi prevederi distincte ale Codului penal de incriminare a violenţelor de orice tip îndreptate împotriva membrilor familiei, acte normative elaborate în perioada 2000-2004. Tot de atunci, sunt în vigoare prevederi speciale ale Codului de procedură penală, prin care agresorul poate fi îndepărtat din locuinţa în care a comis violenţele, precum şi obligarea acestuia la tratamente medicale, atunci când violenţa este determinată de consumul de alcool sau de drog.

În ciuda acestei legislaţii la standarde europene, România este o ţară în care implementarea prevederilor legale face legile aproape inoperante. Statisticile sunt cutremurătoare şi demonstrează gradul de violenţă manifestată în familia românească, urbană sau rurală, bogată sau nevoiaşă, şcolită superior sau mai puţin.

În 2005, 113 femei au fost ucise, dintre care 34 au fost victimele violenţei în familie, 51 de femei au fost victime ale tentativelor de omor, 78 au suferit vătămări corporale grave, iar 544 au fost violate, 33 reclamând violuri conjugale. Din raportul Agenţiei Naţionale pentru Protecţia Familiei, aflăm că, în 2005, 9.537 de cazuri de violenţă în familie, dintre care 169 de decese a înregistrat România, majoritatea fiind femei. În 2006, 1.856 de victime ale violenţei în familie, dintre care 1.311 femei, în trimestrul I, şi 2.357 de cazuri în trimestrul II, dintre care 73% femei.

În toată ţara, există circa 30 de adăposturi pentru victime, cele mai multe fiind organizate de organizaţii nonguvernamentale, atunci când ar fi nevoie de adăposturi pentru cel puţin 10 mii de victime.

Şi să nu uităm faptul că statisticile înregistrează numai violenţa fizică, dar există violenţa psihică, economică, socială ori structurală, care se exercită cu precădere împotriva femeilor.

Trăim într-o lume violentă. Ţările europene cunosc, de asemenea, o proliferare fără precedent a violenţei de toate tipurile. În Franţa, la fiecare două zile, moare o femeie, violenţa stradală, violenţa în şcoli punând probleme extreme guvernanţilor de pretutindeni.

Dar forma cea mai gravă de violenţă este cea care se exercită în familie, în privat, în spatele perdelelor, pe tăcute, lăsând urme pe care victimelor le este ruşine să le arate unui medic sau să le reclame unui poliţist.

Din Parlament poate pleca astăzi un mesaj important. Membrii Legislativului sunt oameni care trăiesc printre oameni, elaborarea unor legi împotriva violenţei este uneori un proces impersonal, e nevoie de implicarea noastră directă, a tuturor, în informarea tuturor oamenilor despre existenţa acestor legi, în exercitarea controlului parlamentar asupra felului în care aceste legi se aplică, în încurajarea victimelor de a rupe tăcerea.

Dragi colegi, dragi colege,

Vă invit să susţinem împreună această campanie, să decidem că violenţa îndreptată împotriva femeilor nu este o problemă a femeilor, ci una socială, de maxim interes, o formă gravă de violare a drepturilor omului, o mutilare a dreptului persoanei umane la demnitate, un flagel al epocii actuale, pe care, prin poziţia noastră, mai vizibilă şi mai de impact decât a altor categorii sociale, putem să-l prevenim şi să-l combatem.

"Totul începe cu un ţipăt şi nu trebuie niciodată să se termine printr-o mare tăcere!", scrie pe afişul campaniei. Să acţionăm, aşadar, împotriva ţipătului şi a tăcerii, deopotrivă.

Vă mulţumesc. (Aplauze.)

Doamna Daniela Popa:

Mulţumesc, doamnă deputat.

Din partea PNL, doamna senator Norica Nicolai. Vă rog, doamnă senator, aveţi cuvântul.

Doamna Norica Nicolai:

Bună dimineaţa, domnilor!

Finalul acestei campanii va fi că, atunci când îl vom evalua, veţi vorbi dumneavoastră, domnii, şi nu exclusiv doamnele care reprezintă partidele politice. Atunci va fi o campanie de succes împotriva violenţei în familie.

Nu am de gând să reiterez profilul acestui eveniment, profil desemnat de Consiliului Europei, desemnat de ONU, desemnat de toate organismele politice relevante ale planetei. Am de gând să vă adresez câteva cuvinte referitoare la acest fenomen, pe care eu nu îl consider nici pe departe un fenomen exclusiv de natură socială.

Din punctul meu de vedere, violenţa în familie, în forma ei specifică, constituie un standard de evaluare democratică. Ea este, de fapt, cea mai răspândită formă de violare a drepturilor omului. Şi, în această abordare, campania care a fost declanşată şi la care Parlamentul României subscrie prin crearea evenimentului de astăzi, este o campanie semnificativă în plan politic.

Am participat la evenimentele organizate de ONU pentru combaterea fenomenelor în familie. Anul trecut, la Beijing, spuneam, alături de André Malraux, că "dacă secolul XXI nu va fi creştin, atunci nu va fi deloc", spuneam că fenomenul care bântuie creştinismul secolului XXI este violenţa totală, violenţa globală.

Această formă de violenţă domestică, această formă de violenţă în familie, împotriva, deopotrivă, împotriva femeii şi a bărbatului (pentru că acest fenomen trebuie recunoscut, există o recrudescenţă de violenţă conjugală comună, nu numai în forma tradiţională a victimei femeie), această formă constituie un standard de civilizaţie împotriva căruia trebuie să ne batem. Este, de fapt, un model cultural, pe care anumite societăţi îl perpetuează, altele reuşesc să se delimiteze de el şi să pornească pe un model cultural de abordare de înalţi parametri, de altă calitate şi, cu siguranţă, cu altă finalitate.

Pentru că singurul lucru care se poate face împotriva acestui fenomen este cultivarea discursului de toleranţă, cultivarea discursului de comunicare, de înţelegere, de soluţionare, dacă vreţi, a ceea ce se cheamă "cale paşnică" a oricărui conflict. Şi nu dau foarte multă eficienţă formulelor legislative. Pe care România, în mod tradiţional, le-a adoptat. România are un acquis consolidat din acest punct de vedere. Este, poate, printre puţinele ţări europene care au adoptat o legislaţie specifică. Prin modificările Codului penal şi introducerea ordinului de restricţie împotriva autorilor fenomenelor de violenţă în familie, a făcut un pas semnificativ în plan legal pentru a diminua acest fenomen.

Dar paşii semnificativi se pot face doar prin cultivarea unui comportament de altă natură, unui alt standard de comportament. Spre acest demers de tip intelectual, de tip uman trebuie să mergem ca parlamentari. Să încercăm să educăm deopotrivă bărbaţi şi femei spre un alt model de comportare. Aceasta este cheia succesului unei campanii, din punctul meu de vedere, care este, de fapt, o campanie de conştientizare publică.

Citeam în pliantele acestei campanii o mărturie a unei femei care a fost timp îndelungat victima violenţei şi am să vă citesc şi dumneavoastră: "Trebuie să stai cu el, aşa bun, rău, trebuie să ai bărbatul tău. Totdeauna am ştiut asta de la părinţi, de acasă şi de aia am stat 30 de ani, să nu mă fac de ruşine şi să nu îmi fac copiii de ruşine".

Stimaţi colegi,

Când vom avea o altfel de mărturie, când vom fi capabile să spunem: "N-am stat cu el, pentru că aşa am învăţat de la părinţi! N-am stat cu el, ca să-mi înfrâng demnitatea umană, ca om şi ca femeie!", atunci vom avea o campanie de succes.

Sper că toţi, pentru că toţi suntem oameni care cultivăm, din punctul meu de vedere, un alt tip de comportament moral, sper că toţi vom reuşi să facem lucrurile să meargă normal, spre o finalitate care va fi benefică tuturor, şi mai ales societăţii în care trăim.

(Aplauze)

Doamna Daniela Popa:

Vă mulţumim, doamna senator. Aşa cum aţi spus şi dumneavoastră la începutul alocuţiunii, considerăm că această campanie poate avea succes, pentru că avem înscrişi la cuvânt şi bărbaţi, din partea Grupurilor parlamentare ale P.R.M. şi U.D.M.R.

Dau cuvântul, în continuare, domnului deputat Ioan Aurel Rus, din partea Grupurilor parlamentare ale P.R.M.

Domnul Ioan Aurel Rus:

Vă mulţumesc, doamnă preşedinte.

În campania pentru combaterea violenţei împotriva femeilor, a violenţei în familie şi în general a violenţei domestice, sigur că şi bărbaţii trebuie să fie sensibili şi trebuie să-şi aducă aportul lor pentru a stopa cele ce se întâmplă atât de frecvent, sub ochii noştri, şi atât de nepăsători trecem pe lângă ele.

Şi, pentru că provin dintr-o categorie profesională mai deosebită, o să citez din Sfânta Scriptură: "Aşadar, bărbaţii sunt datori să-şi iubească femeile ca pe înseşi trupurile lor. Cel ce-şi iubeşte femeia, pe sine se iubeşte. Astfel, şi voi, fiecare să-şi iubească femeia ca pe sine însuşi, iar femeia să se teamă de bărbat". Din Epistola către Epesenia Sfântului Apostol Pavel, Cap.V, Versetul 28-33.

"Să se teamă de bărbat", nu în înţelesul larg al cuvântului; să se teamă de a nu-l supăra, de a nu-i greşi, de a nu-i înşela aşteptările. Dar, mai ales, de a nu-i trăda dragostea arătată în faţa Sfântului Altar.

Şi tot atât de adevărat este că şi soţul are aceeaşi obligaţie. Atunci când tinerii se îndreaptă să-şi întemeieze familia, fiecare dintre ei îşi pune întrebarea: oare pentru ce l-am ales? Sau de ce am ales-o? Am ales-o ca să ne împlinim, am ales-o ca să ne facem fericiţi. Dumnezeu, când l-a creat pe om, l-a creat din dragoste şi l-a împlinit atunci când din coasta lui a făcut-o şi pe Eva.

În viaţa de fiecare zi, sub greutăţile împovărătoare, sociale şi economice, de multe ori viciile au pătruns în sufletul bărbaţilor şi, ca o refulare, au găsit neapărat să-şi arate muşchii, vorba poporului. Este cea mai gravă greşeală şi cel mai mare atentat la lucrarea lui Dumnezeu. Dumnezeu i-a făcut egali, nu pe unul mai puternic decât celălalt. Şi, de aceea, am vrut eu să vorbesc din partea grupului parlamentar, că şi bărbaţii sunt datori să înţeleagă lucrarea, precum femeile sunt datoare să-şi iubească soţii, spre a se împlini.

Iubim femeia din faşă, de când s-a născut. O iubim în şcoală, o iubim în adolescenţă. Ne împlinim în dragostea familiei şi, pe urmă, mai departe, mergem cu această dragoste până la mormânt.

E ziua triumfului astăzi. E ziua în care Parlamentul României a hotărât să aloce această sesiune specială, tocmai ca să ne aliniem şi noi parlamentelor europene. Voi putea să spun: e ziua voastră, dragi femei! Noi vă dorim tot binele de pe pământ. Dar, nu uitaţi, alături de voi, suntem şi noi, bărbaţii, cu care aţi făcut un legământ. Mergem mai departe în această campanie. Urăm succes acestei campanii. Haideţi, de aici, din Parlament, să punem un început bun şi să taxăm toate nelegiuirile şi toate nedreptăţile care se întâmplă lângă noi, în casă la noi, - probabil, ne este ruşine să recunoaştem, de multe ori, dar ăsta este adevărul -, pe stradă, în societate, în birou şi în alte locuri.

Vă mulţumesc. (Aplauze)

Doamna Daniela Popa:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Din partea Grupului parlamentar al U.D.M.R., domnul Tamás Sándor.

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Tamás Sándor:

Doamnă preşedinte de şedinţă,

Sărut mâinile, frumoase şi stimate doamne!

Bună dimineaţa, colegilor mei bărbaţi!

Uniunea Democrată Maghiară din România, nu numai în programul său, nu numai în discursurile politice susţinute de politicienii săi, dar şi cu fapte, a susţinut, a militat întotdeauna împotriva violenţei de orice tip. A militat împotriva violenţei adresate împotriva celor cu altă religie, altă naţionalitate, altă convingere politică.

Desigur, a militat împotriva violenţei domestice şi în special violenţei împotriva femeilor. Sunt unul care nu pot să concep că un bărbat poate să-şi ridice mâna împotriva unei femei. Nu pot să concep că un bărbat să-şi bată nevasta. Sunt conştient, însă, că există şi în România, chiar şi în circumscripţia mea electorală, familii unde bărbaţii sunt agresivi, violenţi. Sunt familii unde bărbaţii îşi bat nevestele, copiii, surorile, chiar şi mama lor. Exemple, regretabile, cunoaştem cu toţii. Nu trebuie să navigăm pe Internet vânând poze sperietoare despre femei bătute. Este de ajuns să ne uităm atenţi şi în jur, pe stradă şi să ne izbim de victime ale brutalismului uman.

În calitate de reprezentant al Uniunii Democrate Maghiare din România, ca membru supleant în Consiliul Europei, organism care este activ în organizarea campaniei, sprijin campania paneuropeană împotriva violenţei împotriva femeii.

Domnilor senatori şi deputaţi, mă adresez în special domniilor voastre, cu rugămintea să fim primii în susţinerea campaniei paneuropene de activism împotriva violenţei asupra femeii.

Stimată doamnă preşedinte de şedinţă, vă mulţumesc pentru posibilitate.

Stimate doamne şi stimaţi domni, vă mulţumesc pentru atenţia acordată. (Aplauze)

Doamna Daniela Popa:

Vă mulţumim, domnule deputat.

Din partea Grupurilor parlamentare al Partidului Conservator, doamna deputat Cornelia Ardelean.

Aveţi cuvântul, doamnă deputat.

Doamna Cornelia Ardelean:

Doamnă preşedinte,

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor senatori şi deputaţi,

Implicarea Parlamentului României în susţinerea campaniei paneuropene de combatere a violenţei împotriva femeilor, inclusiv a violenţei domestice, este mult mai importantă decât ar părea la prima vedere.

Aş dori, totodată, să amintesc şi o Rezoluţie a Parlamentului European din 11 iunie 1986, potrivit căreia: "respectarea drepturilor omului trebuie să facă parte din educaţia globală şi din demnitatea omului, iar toate aspectele violenţei fizice sau mintale împotriva persoanei umane constituie o violare a drepturilor sale".

Este evident că, în acest moment, cadrul legislativ în domeniul prevenirii şi combaterii violenţei în familie are numeroase lacune; că trebuie corectat şi îmbunătăţit, iar la acest capitol Parlamentul are un rol substanţial.

După cum ştiţi, practic, până la apariţia Legii nr. 217/2003 pentru prevenirea şi combaterea violenţei în familie, care stabileşte cadrul dezvoltării politicilor naţionale de prevenire şi combatere a acestui fenomen, în România nu au existat acte normative care să se refere la acest subiect delicat.

Un moment important l-a reprezentat înfiinţarea Agenţiei Naţionale pentru Protecţia Familiei, ca instituţie de specialitate aflată în subordinea Ministerului Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei, prima agenţie de profil din Europa de Est, care coordonează punerea în aplicare a măsurilor de prevenire şi combatere a violenţei în familie, la nivel naţional.

Fără îndoială, eforturile Agenţiei Naţionale pentru Protecţia Familiei trebuie dublate şi completate de o mai mare implicare a parlamentarilor, în armonizarea legislaţiei în domeniul prevenirii şi combaterii violenţei, în perspectiva apropiatei aderări la Uniunea Europeană.

Trebuie să insistăm pe îmbunătăţirea cadrului legal privind măsurile de protecţie a drepturilor victimelor violenţei în familie, pentru a elabora o gândire unitară, îndeosebi prin identificarea dificultăţilor din domeniul prevenirii şi combaterii violenţei în familie, din partea fie a reprezentanţilor instituţiilor centrale, instituţiilor locale, sau ai societăţii civile.

Parlamentul trebuie să insiste pe necesitatea elaborării unui cadru legal adecvat, care să asigure victimelor violenţei o modalitate eficientă de protecţie împotriva agresorului, cu atât mai mult cu cât dispoziţiile actuale ale Codului penal nu sunt de natură să ofere o protecţie reală victimelor violenţei în familie.

Bineînţeles că o nouă abordare în acest domeniu presupune şi găsirea resurselor financiare prin instituirea unui buget alocat exclusiv violenţei, dar şi umane şi instituţionale.

Legislativul trebuie să creioneze responsabilităţile concrete de acţiune pe fiecare nivel administrativ într-o abordare de jos în sus, pornind de la structurile de la nivelul comunităţii locale la nivel judeţean, la nivelul instituţiilor responsabile de la nivel central. (Rumoare)

Doamna Daniela Popa:

Vă rog să păstraţi liniştea, stimaţi colegi!

Doamna Cornelia Ardelean:

Stimaţi colegi,

Cred că şi noi, noi care nu facem diferenţă şi nu împărţim Parlamentul în femei şi bărbaţi, stăm zilnic şi asistăm la şedinţele noastre, chiar dacă, de multe ori, colegii noştri vorbesc despre subiecte care nu sunt la subiectul ordinii noastre de zi. Şi, totuşi, vocile noastre nu se aud în sală.

Aş dori ca să faceţi şi dumneavoastră un mic efort şi să încercaţi să mai aveţi răbdare câteva minute.

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Continuaţi, doamna deputat.

Doamna Cornelia Ardelean:

"Familia este celula de bază a societăţii" a devenit un simplu slogan. Atât autorităţile, cât şi oamenii obişnuiţi trec impasibili pe lângă exacerbarea violenţei în familie, considerând, în mod fals, că nimeni nu are voie să se amestece în viaţa de cuplu.

Sintagma mai sus amintită conţine, finalmente, mult adevăr, deoarece situaţia familială, în general, aşa cum ea este prinsă în statistici, oferă imaginea, la scară redusă, a societăţii în care trăim, dominată, din păcate, de violenţă, certuri, multe compromisuri.

Este pentru prima dată când în România se pune această problemă la modul foarte serios şi când se încearcă monitorizarea cazurilor de violenţă în familie. Ideal ar fi să reuşim adaptarea legislaţiei la această realitate tristă.

În aceste condiţii, demersurile Comisiei pentru egalitatea de şanse între femei şi bărbaţi, de constituire a Grupului femeilor parlamentari, în special prin solidarizarea femeilor parlamentari, sunt foarte importante pentru susţinerea legislaţiei şi politicilor publice în domeniul drepturilor femeilor, promovarea statutului acestora, inclusiv pentru prevenirea violenţei.

Consider extrem de benefică reunirea tuturor forţelor femeilor din Parlament, evident, fără a exclude bărbaţii, în scopul susţinerii propunerilor şi iniţiativelor legislative care au impact asupra condiţiei femeilor în familie şi societate.

Familia este una dintre valorile fundamentale ce stau la baza doctrinei Partidului Conservator, alături de manifestarea liberă a personalităţii umane, prin exercitarea deplină a drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Din aceste considerente şi plecând de la premisa că familia este cel mai important lucru pentru oameni, la fel şi atmosfera în care trăieşte familia, Partidul Conservator se pronunţă în mod direct pentru stoparea oricăror forme de violenţă împotriva femeilor.

Vă mulţumesc. (Aplauze)

Doamna Daniela Popa:

Vă mulţumesc, doamnă deputat.

Cu aceasta, am încheiat dezbaterile şi vă supun atenţiei şi votului dumneavoastră Declaraţia privind implicarea Parlamentului României în susţinerea campaniei paneuropene de combatere a violenţei împotriva femeilor, inclusiv a violenţei domestice, cu eventualele propuneri de modificări pe care le vor face grupurile parlamentare.

Vă rog să-mi permiteţi, stimaţi colegi, să dau citire acestei declaraţii.

Doamna Daniela Popa: (luând cuvântul de la tribună.)

"Declaraţie

Noi, membrii Parlamentului României, am jurat la preluarea mandatului să apărăm democraţia, drepturile şi libertăţile fundamentale ale cetăţenilor. Condamnăm în mod public şi fără rezerve violenţa împotriva femeilor, inclusiv violenţa în familie.

Acest tip de violenţă nu cunoaşte limite geografice, de vârstă, sau de natură etnică şi poate să apară în orice tip de relaţie familială şi în orice mediu social.

Violenţa împotriva femeilor implică costuri uriaşe pentru societate: cele care decurg din creşterea cheltuielilor cu îngrijirile medicale, cu protecţia, cu sistemul de justiţie şi poliţie şi cu serviciile sociale, un cost individual suportat de femeile victime ale acestui gen de violenţă, prin lezarea integrităţii fizice şi demnităţii lor, ca fiinţe umane; cele care privesc copiii, victimele colaterale ale acestui tip de violenţă.

Avem convingerea că succesul luptei împotriva violenţei asupra femeilor, inclusiv a violenţei în familie, contribuie la construirea unei societăţi în care drepturile fundamentale ale tuturor cetăţenilor - femei şi bărbaţi, deopotrivă - sunt respectate.

Noi, senatorii şi deputaţii, reprezentanţii aleşi ai poporului, afirmăm că lupta pentru prevenire şi combatere a violenţei împotriva femeilor constituie o prioritate pe agenda noastră de lucru, atât în forul legislativ, cât şi în teritoriu, în circumscripţiile noastre electorale.

Parlamentul României sprijină şi contribuie, prin toate mijloacele de care dispune, la buna desfăşurare a campaniei de combatere a violenţei împotriva femeilor, inclusiv a violenţei în familie, iniţiată de Consiliul Europei, a cărei lansare va avea loc la data de 27 noiembrie 2006, la Madrid.

Adoptată în şedinţa comună din data de 23 noiembrie 2006, de Senat şi Camera Deputaţilor, potrivit prevederilor art.1 pct.22 din Regulamentul şedinţelor comune."

Vă mulţumesc. (Aplauze)

(În continuare, şedinţa este condusă de domnul Teodor Viorel Meleşcanu, vicepreşedinte al Senatului.)

Domnul Teodor Viorel Meleşcanu:

Îi mulţumesc doamnei deputat Popa pentru declaraţie.

Stimaţi colegi,

La acest moment vă întreb dacă sunt observaţii, propuneri, amendamente la text?

Domnul senator Funar. Vă rog.

Domnul Gheorghe Funar:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Doamnelor şi domnilor parlamentari,

Mă bucur că preşedintele de şedinţă a ajuns în sală cu o oră şi un sfert întârziere. Sperăm să nu se mai repete. Fiind o declaraţie despre nonviolenţă, nu continui, domnule preşedinte, pe această temă.

Aş vrea să le mulţumesc doamnelor care au redactat această declaraţie, pentru faptul că au acceptat vreo 3-4 amendamente pe care le-am făcut şi să-mi exprim regretul că la alte amendamente, la alte proiecte de lege constat o violenţă a bărbaţilor împotriva mea. Sper să nu continue şi astăzi la buget.

Vă mulţumesc.

Domnul Teodor Viorel Meleşcanu:

Îi mulţumesc domnului senator pentru importanta declaraţie pe care a făcut-o.

Dacă nu sunt alte observaţii sau propuneri de amendare, vă supun la vot adoptarea Declaraţiei privind implicarea Parlamentului României în susţinerea campaniei paneuropene de combatere a violenţei împotriva femeilor, inclusiv a violenţei domestice, cu rugămintea să luaţi loc în sală şi să vă exprimaţi prin vot.

Supun votului proiectului de declaraţie, astfel cum a fost prezentată de doamna deputat Daniela Popa, cu amendamentele introduse.

Cine este pentru, vă rog? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri? Nici una.

În unanimitate, a fost adoptată Declaraţia privind implicarea Parlamentului României în susţinerea campaniei paneuropene de combatere a violenţei împotriva femeilor, inclusiv a violenţei domestice.

Vă mulţumesc.