Parliamentary debates

(Se intonează imnul naţional al României; Se intonează imnul Uniunii Europene).

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Doamnelor şi domnilor,

Stimaţi invitaţi,

Preşedintele României, domnul Traian Băsescu. (Aplauze)

Domnule preşedinte al României, Traian Băsescu,

Domnule prim-ministru,

Vreau să anunţ şi invitaţii noştri de astăzi.

Permiteţi-mi să-i prezint: Majestatea Sa - fostul suveran al României - Regele Mihai I (Aplauze),

Domnul Ion Iliescu, fost preşedinte al României (Aplauze),

Domnul Emil Constantinescu, fost preşedinte al României (Aplauze),

Reprezentanţii, la nivel de preşedinţi, ai Curţii Constituţionale, Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Curţii de Conturi, Consiliul Legislativ, Avocatul Poporului, conducători ai altor autorităţi şi instituţii, preşedinţi ai partidelor parlamentare, reprezentanţi ai cultelor religioase, Prea Fericitul Patriarh Teoctist (Aplauze), Eminenţa Sa, Emil Robu, (Aplauze), şefi ai misiunilor diplomatice reprezentante în România (Aplauze).

Doamnelor şi domnilor,

Şedinţa solemnă de astăzi a Parlamentului României este consacrată unui eveniment politic major din viaţa poporului român: aderarea la Uniunea Europeană, începând cu 1 ianuarie 2007.

Este un moment istoric care încununează voinţa politică şi eforturile desfăşurate de naţiunea română de-a lungul întregii perioade de după Revoluţia din Decembrie 1989.

Cu prilejul acestui moment festiv se cuvine să aducem un omagiu fierbinte întregului popor român, care a suportat rigorile reformei, pentru a ne compatibiliza cu valorile şi normele europene, clasei politice, care a înţeles mersul istoriei şi interesul nostru naţional, societăţii civile, care a sprijinit cu toată puterea înfăptuirea acestui obiectiv strategic.

Este, totodată, un bun prilej pentru a sublinia faptul că Parlamentul - ca expresie a voinţei naţionale şi ca principal for legislativ al ţării - a avut şi el un rol important, pe care cred că l-a îndeplinit în mod onorabil.

Armonizarea legislaţiei româneşti cu legislaţia comunitară şi preluarea acquis-ului comunitar au reprezentat pentru noi obiective prioritare pe care le-am realizat şi care au cântărit greu în decizia favorabilă a forurilor europene.

Vreau să afirm aici, cu toată responsabilitatea, că aderarea la Uniunea Europeană n-a fost opera doar a unui partid, a unui Guvern sau a unei personalităţi. Ea a fost opera tuturor celor care au muncit pentru realizarea acestui obiectiv. Cu toţii trebuie să fim mândri că am pus câte o cărămidă la noua arhitectură europeană, în care România ocupă locul pe care şi l-a dorit şi pe care-l merită.

Doamnelor şi domnilor,

Prezenţa la şedinţa noastră solemnă a membrilor Corpului diplomatic, îmi oferă prilejul de a mulţumi celor 25 de ţări membre ale Uniunii, parlamentelor acestor ţări şi Parlamentului European, pentru ratificarea Tratatului de aderare, precum şi Comisiei Europene pentru sprijinul dat, dar şi pentru exigenţa manifestată în întregul proces de pregătire a aderării.

Aş vrea să-i asigur pe toţi că Parlamentul României va fi un partener activ şi responsabil în consolidarea Uniunii şi a rolului său în promovarea păcii, democraţiei, stabilităţii şi prosperităţii în Europa şi în lume.

Cu aceste gânduri, declar deschisă şedinţa solemnă comună a Senatului şi Camerei Deputaţilor consacrată apropiatei noastre aderări la Uniunea Europeană.

Vă rog să-mi permiteţi să dau cuvântul domnului Traian Băsescu, preşedintele României. (Aplauze).

Domnul Traian Băsescu:

Domnilor preşedinţi ai Camerelor Parlamentului României,

Domnule prim-ministru,

Onoraţi membri ai Parlamentului României,

Distinşi invitaţi,

Membri ai Corpului Diplomatic,

Cetăţeni ai României,

Acum doi ani, pe 20 decembrie 2004, în faţa acestui înalt for politic depuneam jurământul în calitate de preşedinte al României, şi-mi propuneam ca integrarea în Uniunea Europeană să constituie o prioritate majoră de politică externă, dar şi de evoluţie pozitivă a României.

Zilele trecute, la Bruxelles, Consiliul European a consemnat la cel mai înalt nivel politic încheierea procesului care marchează aderarea României la Uniunea Europeană.

Două fraze concise, dar de o excepţională valoare politică, vor rămâne de acum înainte în istoria României, dar şi în istoria Uniunii Europene: "Consiliul European salută călduros aderarea României şi Bulgariei, ca state-membre cu drepturi depline ale Uniunii, de la 1 ianuarie 2007. Aderarea celor două state va marca finalizarea celui de-al 5-lea proces de extindere".

Dragi români,

De la această tribună mă adresez dumneavoastră, celor care, cu răbdare şi tenacitate extraordinare, aţi acceptat efortul, adesea uriaş, pentru ca România să-şi reia locul în familia de care este legată prin valori şi principii.

Graţie dumneavoastră, data de 1 ianuarie 2007 va intra în istoria poporului român ca un moment de cotitură ireversibilă spre un viitor mai sigur şi mai prosper.

Permiteţi-mi să folosesc acest prilej pentru a aduce totodată un omagiu celor care, în 1989, au plătit cu preţul vieţii dorinţa ca România să fie astăzi aici.

Acest drum nu puteam să-l parcurgem singuri. Am avut nevoie de sprijin şi încurajare, dar mai ales de solidaritatea partenerilor noştri europeni. Mă refer, deopotrivă, la instituţiile europene, Comisia şi Parlamentul, dar şi la statele-membre ale Uniunii Europene. Le-am avut în permanenţă alături şi pentru aceasta le mulţumesc şi le suntem recunoscători.

În acelaşi timp, însă, consider că meritul aderării României la Uniunea Europeană este în primul rând meritul poporului român. Nimeni nu ar fi putut să aducă România în Uniunea Europeană, dacă românii nu ar fi crezut în acest obiectiv.

Aderarea României la Uniunea Europeană a fost obiectivul care a unit în jurul lui întreaga societate românească. A fost obiectivul care s-a ridicat deasupra intereselor politice, de grup sau individuale. De la data depunerii cererii de aderare a României la Uniunea Europeană, în luna iunie 1995, toate guvernele aflate la putere, toate formaţiunile politice care au trecut prin Parlamentul României, toţi liderii politici şi formatorii de opinie au promovat constant şi consecvent acest obiectiv. Din acest punct de vedere, consider că meritul aderării României la Uniunea Europeană este un merit colectiv.

Principala beneficiară a aderării este în primul rând generaţia tânără a României. Avem tineri talentaţi, care s-au format deja în spiritul şi în valorile democraţiei. Sunt încrezător că ei vor avea energia, dinamismul şi entuziasmul de a prelua de la noi această îndatorire, de a o duce mai departe. De aceea, ei sunt cei spre care se îndreaptă, în primul rând, gândul meu. Pe ei îi încurajez să valorifice oportunitatea apartenenţei noastre la Uniunea Europeană, pentru că o fac în primul rând pentru ei, pentru viitorul lor. Sunt sigur că ei vor reuşi să recupereze decalajele care ne despart în acest moment de Uniunea Europeană, şi că vor transforma România într-o ţară prosperă, un exemplu de reuşită pentru construcţia europeană.

Doamnelor şi domnilor,

Tocmai pentru că ne pregătim să începem o nouă pagină a istoriei României, şi pentru că purtăm o amprentă istorică dificilă, este momentul să ne încheiem socotelile cu trecutul comunist, iar declaraţia prezentată în şedinţa comună din 18 decembrie a avut menirea tocmai de a arunca o privire lucidă asupra a ceea ce a însemnat regimul comunist.

Pentru a putea merge înainte, am considerat că trebuie să judecăm corect şi ferm trecutul nostru. Trebuie să ne eliberăm definitiv de tarele trecutului şi să ne mobilizăm pentru aceea ce urmează de acum încolo.

Spiritul european, modul de a gândi şi regulile europene se instalează treptat în viaţa românilor, iar din acest punct de vedere suntem gata pentru momentul 1 ianuarie 2007. Felul în care vom începe această nouă pagină a istoriei noastre depinde în bună măsură de noi.

Consiliul European de la Bruxelles a consfinţit intrarea României în Uniunea Europeană, dar s-a pus doar prima cărămidă la temelia integrării pe deplin a României în această structură. Aderarea nu este sinonimă cu integrarea, şi nici cu modernizarea deplină a României, obiectivul nostru final.

Adevărata noastră provocare, începând din acest moment, constă în valorificarea deplină a şanselor pe care ni le oferă aderarea la Uniunea Europeană. Depinde numai de noi să transformăm statutul de membru al Uniunii Europene, într-un succes, atât pentru România, cât şi pentru proiectul european.

Pentru a reuşi şi de această dată, obiectivul integrării va avea nevoie, poate chiar mai mult decât aderarea, de sprijinul întregii societăţi româneşti şi de consensul întregului spectru politic.

Nu trebuie să uităm nici un moment că adevărata miză a perioadei postaderare o reprezintă binele românilor şi modernizarea României.

Şi când spun români, mă gândesc la toţi cei care se consideră români, indiferent unde se află ei acum. Europa nu separă, Europa uneşte. Spiritul european şi dorinţa de a-i fi bine României ne vor ţine pe toţi aproape.

Stimaţi parlamentari,

Dragi compatrioţi,

Sărbătorim acum un moment important pentru România, şi este firesc să ne bucurăm. Trebuie, însă, să evităm riscul de a cădea în capcana unei relaxări după aderarea propriu-zisă. Relaxarea s-ar putea instala cu mare uşurinţă, prin simplul fapt că vor dispărea presiunile existente din perioada de preaderare.

Trebuie să dăm dovadă de realism şi responsabilitate în continuare. Ne-am asumat o serie de angajamente pe care acum trebuie să ni le respectăm. Acum, mai mult ca niciodată, avem nevoie de instituţii ale statului funcţionale şi performante, în care cetăţenii să se simtă pe deplin reprezentaţi şi în care cetăţenii români să aibă încredere.

Trebuie să fim competitivi, să recuperăm decalajele faţă de media Uniunii Europene, şi să oferim tuturor cetăţenilor noştri şanse egale şi un nivel de trai aşa cum şi-l doresc.

Pentru a privi cu claritate dincolo de 1 ianuarie 2007 şi pentru a folosi la maximum oportunităţile oferite de apartenenţa la Uniunea Europeană, trebuie să ne concentrăm întreaga atenţie asupra strategiei postaderare, care să aducă coerenţă acţiunii noastre interne şi o viziune clară despre modernizarea României.

Vocaţia noastră europeană trebuie să rezulte şi din maniera în care dorim să configurăm şi să construim identitatea şi obiectivele României în etapa postaderare.

Absorbiţi până acum de grija de a îndeplini la timp criteriile aderării, trebuie să recunoaştem că am pus în plan secund dezbaterea publică pe marginea acestor teme care afectează direct viaţa cotidiană a cetăţeanului român.

Intrăm într-o Europă cu cetăţeni tot mai eurosceptici, cetăţeni care au sentimentul că proiectul european nu răspunde neapărat preocupările lor directe.

Acei politicieni din statele -membre, care nu au acordat timp şi disponibilitate pentru dialogul cu cetăţenii, au plătit un preţ politic important.

E cazul să învăţăm din eşecul altora şi să nu fim indiferenţi şi surzi la temerile cetăţenilor. Trebuie să le explicăm, trebuie să ne pregătim pentru a face faţă întrebărilor absolut fireşti şi justificate. Trebuie să-i familiarizăm cu instituţiile europene şi să îi implicăm în temele de interes european.

Doamnelor şi domnilor,

Intrăm într-o Europă aflată în plin proces de recalibrare a instituţiilor sale şi de reevaluare a proceselor de perspectivă.

În ceea ce ne priveşte, aş spune că această realitate are şi părţi bune şi părţi mai puţin bune. Partea bună este că vom fi participanţi direcţi la reconfigurarea viitorului Europei, iar partea mai puţin bună este că unele procese vor avansa mult mai lent decât ne-am dori.

Aş vrea, însă, să fiu foarte bine înţeles. Nu sunt un eurosceptic. Europa şi-a găsit întotdeauna resursele şi voinţa pentru a-şi construi propria relansare, iar aceste resurse au venit tocmai din solidaritatea şi forţa politică, economică şi socială a statelor care o compun.

România nu şi-a propus să adere pentru a fi doar un alt stat-membru al Uniunii Europene. Este important ca intrarea noastră în Uniune să se facă cu demnitate. Este de datoria noastră să convingem partenerii europeni că primirea României în Uniunea Europeană se realizează nu numai în beneficiul nostru, dar şi al construcţiei comune.

Uniunea Europeană are nevoie de o capacitate întărită de a acţiona într-un mediu politic, economic şi social globalizat. România nu va fi un spectator pasiv, ci din contră, îşi va asuma partea de solidaritate şi responsabilitate europeană.

România trebuie să arate Europei că se poate conta pe ea, şi că familia europeană a primit nu numai un nou stat-membru, dar şi un plus de sprijin pentru proiectele sale. Să ne impunem să fim surpriza plăcută a Uniunii Europene.

Doamnelor şi domnilor,

Suntem a şaptea ţară din Uniunea Europeană sub raport demografic şi a doua ca mărime dintre noile state-membre, după Polonia.

Este un argument important pentru viitorul nostru rol în interiorul Uniunii, dar nu suficient pentru a ne impune.

Prestigiul nostru şi recunoaşterea contribuţiei pe care o aducem Uniunii, trebuie să vină din capacitatea noastră de a genera creştere economică, din instituţii necorupte, privatizări transparente, adjudecări corecte de contracte, o infrastructură la standarde europene, un mediu curat, spitale bine dotate, învăţământ reformat.

Pe scurt, din aportul real la competitivitate, securitatea şi coeziunea ei internă la consolidarea unui rol internaţional pe măsura potenţialului şi viziunii sale, este contribuţia esenţială pe care România o poate aduce Uniunii Europene.

Rezultatele economice încep să fie în favoarea noastră. Avem o forţă de muncă relativ tânără şi suficient de bine calificată. Suntem un stat cu importante conexiuni, atât în sud-estul Europei, cât şi la est de graniţa externă a Uniunii. Marea Neagră se va învecina direct cu Uniunea Europeană. Este un câştig geostrategic, dar şi o responsabilitate sporită pentru noi, în securizarea spaţiului european.

Stimaţi parlamentari,

Dragi români,

Împreună am parcurs un drum important. Suntem parte a Uniunii Europene. Împreună trebuie să mergem mai departe şi să contribuim la construcţia Europei unificate şi puternice.

Ceea ce nu trebuie să uităm nici un moment este că Europa şi viitorul nostru european se construiesc în primul rând în România. Aşa cum spuneam acum doi ani, lupta pentru integrare se dă şi se câştigă în România.

Dacă vom reuşi acasă, putem să ne alăturăm, fără ezitare, celor care împărtăşesc viziunea unei Uniuni puternice, prospere şi prezente pe scena mondială, o Uniune care atrage şi inspiră, o Uniune care este respectată şi ascultată, un model de democraţie, prosperitate economică, securitate şi bună vecinătate, în care fiecare dintre noi, cetăţean sau stat-membru, contează.

Vă mulţumesc şi vă urez tuturor "La mulţi ani!" în familia europeană. "Sărbători fericite!" (Aplauze)

Domnule preşedinte,

Aş avea o mare rugăminte la dumneavoastră şi la plenul celor două Camere ale Parlamentului României. noi toţi spunem că vom fi un partener, o ţară membră a Uniunii Europene care-şi va respecta angajamentele.

Vreau să vă spun, fără a intra în nici un fel de detaliu, că am auzit în timpul Consiliului European de la Bruxelles, următoarea remarcă: "Se vede că am fost de acord să intre România în Uniune, şi România a făcut slow down. Nu şi-a respectat angajamentul legat de Agenţia Naţională de Integritate."

Am marea rugăminte: în cele câteva zile care au mai rămas, să dăm o probă a seriozităţii noastre, cu total respect pentru punctul de vedere al Parlamentului, pentru forma pe care această lege trebuie s-o aibă.

Vă mulţumesc mult.

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Dau cuvântul domnului Călin Popescu-Tăriceanu, prim-ministru al Guvernului României. (Aplauze)

Domnul Călin Popescu-Tăriceanu:

Domnule preşedinte al României,

Domnule preşedinte al Senatului,

Domnule preşedinte al Camerei Deputaţilor,

Doamnelor şi domnilor senatori şi deputaţi,

Doamnelor şi domnilor miniştri,

Distinşi invitaţi,

Stimaţi membri ai Corpului diplomatic,

Marcăm astăzi, prin această sesiune festivă, un moment de uriaşă bucurie pentru toţi românii şi un moment istoric pentru România: aderarea la Uniunea Europeană pe 1 ianuarie 2007.

Se spune în popor, însă, că bucuria mai ia şi minţile. Ar fi o eroare pentru România ca această vorbă să se adeverească acum. Poate unii vor fi dezamăgiţi de ce voi spune. Este, însă, de datoria mea, ca prim-ministru, să atrag atenţia că aderarea la Uniunea Europeană nu este biletul câştigător la loterie, care ne face pe toţi, instantaneu, bogaţi, celebri şi fără griji.

Dar aderarea la Uniunea Europeană deschide pentru noi toţi, cetăţeni, comunităţi locale, întreprinderi, instituţii, posibilităţi uriaşe pentru viitor asemenea celor din Uniunea Europeană.

Peste 12 zile, România va fi stat cu drepturi depline al Uniunii Europene. Şi, totuşi, pe 1 ianuarie nu ni se va rezolva toate problemele. Vom avea, însă, acces la soluţii mai multe şi mai eficiente, pentru a rezolva aceste probleme şi pentru a ne construi viaţa pe care o dorim.

În perioada 2007-2013 vom beneficia de fonduri europene în valoare de aproape 32 miliarde de euro. Vom investi aceşti bani în domenii strategice pentru a ne moderniza. Vom lua parte la procesul de decizie în cadrul instituţiilor europene. Aceasta ne va permite să ne promovăm activ interesul naţional şi să nu mai suportăm pasivi consecinţele deciziilor luate de alţii pentru ei şi pentru noi.

Evident, schimburile comerciale şi investiţiile vor creşte. Acestea vor aduce cu sine locuri de muncă mai multe şi mai bine plătite. Cetăţenii români vor putea călători liber în Europa, iar, în timp, libertatea forţei de muncă româneşti va fi deplină. Statul român se va moderniza prin preluarea normelor şi procedurilor europene şi prin finalizarea reformelor instituţionale. Asta înseamnă că statul român va putea răspunde mai eficient nevoilor cetăţenilor săi.

Aţi observat, poate, că am vorbit la viitor. Aşa cum am spus, acest viitor nu se va împlini pe 1 ianuarie 2007, dar nici nu intră într-un orizont de timp nelimitat.

Avem angajamente cu termene clare faţă de Uniunea Europeană, care trebuie respectate. Ultimul raport de monitorizare al Comisiei Europene stabileşte termene de acţiune pentru prima parte a anului 2007, în diferite domenii, din care citez: justiţie, combaterea corupţiei, agricultură, domeniul sanitar-veterinar.

Avem, de asemenea, termene pentru finalizarea procesului de aliniere la acquis-ul comunitar şi perioade de tranziţie strict delimitate în domenii ca: libera circulaţie a serviciilor, libera circulaţie a capitalurilor, concurenţă, agricultură, energie, impozitare, protecţia mediului înconjurător. Toate acestea ne obligă.

Dacă am reuşit să îndeplinim obiectivul strategic de a adera la Uniunea Europeană la 1 ianuarie 2007, secretul succesului este simplu: onestitatea şi munca.

Spun onestitate, pentru că nu am făcut promisiuni lipsite de acoperire şi am crezut sincer în valorile şi normele europene.

Angajamentul meu personal, ca prim-ministru, este să continuăm să ne respectăm ceea ce ne-am asumat. Spun muncă, al doilea element de care vorbeam, pentru că Uniunea Europeană nu dă nimic nimănui, nici măcar statelor-membre.

De oportunităţile pe care le oferă Uniunea Europeană beneficiază toţi cei care îndeplinesc criteriile pentru a fi membri şi respectă regulile jocului european în interiorul Uniunii. Iar aceasta înseamnă muncă susţinută, implicare şi viziune, atât în timpul procesului de pregătire pentru aderare, cât şi în noua calitate, în cadrul Uniunii Europene.

Întrucât suntem în perioada în care celebrăm căderea dictaturii, să ne reamintim acum, cum timp de 45 de ani comunismul a încercat să ne inducă ideea că statul dă cetăţenilor, după cum vede el nevoile lor şi după aşa-zisa sa mărinimie, indiferent de cât ar munci oamenii.

Acum, una din primele lecţii pe care ni le-a predat Uniunea Europeană a fost la antipozi: nimic nu se dă, totul se câştigă prin muncă, prin onestitate, prin implicare, prin acţiune, prin loialitate faţă de valorile şi principiile europene.

Pentru România, o ţară pe care comunismul a încercat să o golească de valori fundamentale, aceasta este cea dintâi lecţie pe care ne-o oferă integrarea europeană.

Munca, onestitatea, seriozitatea, acţiunea, respectarea unor valori şi principii sunt instrumentele succesului în viaţa Uniunii Europene, nu şmecheria, nu pasivitatea şi nepăsarea. De aceea, în Europa succesul este solid şi pe termen lung.

Doamnelor şi domnilor,

Cred cu sinceritate că toţi cei care suntem în această sală avem de învăţat din această lecţie europeană, indiferent de instituţia pe care o reprezentăm, de culoarea politică pe care o avem, de mediul social din care facem parte, de ambiţiile politice sau sociale, sau personale, pe care le avem.

Niciunul dintre noi nu este deasupra valorilor şi principiilor care stau la baza proiectului european, la fel cum nici unul dintre noi nu poate ignora regulile şi normele europene, dacă vrem cu adevărat să transformăm integrarea europeană în beneficii concrete pentru cetăţenii români.

Am spus că Uniunea Europeană nu ne dă succesul pe tavă, dar Uniunea Europeană ne provoacă la succes, adică ne îndeamnă la muncă, dar ne arată şi ce avem de câştigat dacă ne facem treaba corect.

Tocmai pentru că mai avem atât de mult de lucru, a venit momentul şi pentru clasa politică românească să iasă din tiparul sau specificul dâmboviţean, a venit momentul să punem punct discursurilor goale de conţinut şi declaraţiilor fierbinţi. Desigur, poate, atunci, unii din cei care s-au obişnuit să fie pe prima pagină a ziarelor, îşi vor pierde acest loc de onoare. Dar clasa politică, sunt convins, va câştiga în respectabilitate şi credibilitate în faţa cetăţenilor. Românii ştiu foarte bine că sunetul săbiilor de pe scena politică nu creează nici locuri de muncă şi nici nu dă căldură în case. Cel mult, umple rubrica de divertisment din viaţa lor, ceea ce este, după părerea mea, totuşi, trist. Rolul unui om politic nu este să se distreze, ci să vină cu soluţii pentru oameni, să fie eficient, să facă ceea ce promite.

În aceste condiţii, vă provoc şi eu să facem împreună un exerciţiu care să ne pregătească pentru politica de nivel european. Vă invit la o dezbatere onestă asupra strategiei României, pentru perioada postaderare.

La nivelul Guvernului am elaborat deja acest document, dar vrem să-l promovăm doar după ce-l supunem unei dezbateri publice, la care să participe şi să-şi aducă contribuţia puterea, opoziţia şi societatea civilă. Documentul a fost transmis liderilor partidelor parlamentare, spre analiză, în această săptămână, mai exact chiar astăzi.

Sper să începem anul 2007 printr-un consens asupra direcţiei strategice pe care o va urma România în Uniunea Europeană.

Responsabilităţile nu se opresc aici pentru clasa politică. Este obligatoriu ca reformele demarate în perioada de preaderare să continue în ritm susţinut.

Am acţionat pe numeroase paliere: reforma justiţiei, reforma proprietăţii, lupta împotriva corupţiei, reforma administraţiei publice, reforma sănătăţii, reforma agriculturii, reforma educaţiei. Mai sunt legi de adoptat, sunt acte normative de aplicat, sunt bune practici de respectat.

Sunt tentaţii care ar trebui înfrânte, mai ales în condiţiile în care în următorii şase ani România va putea accesa cele aproape 32 de miliarde de euro.

Poate unii din administraţie se gândesc că pot drena din aceşti bani în buzunarele proprii. Eu le atrag atenţia că se înşală şi mai bine să renunţe dinainte de a încerca, pentru a nu face mai mult rău cetăţenilor români.

Pe scurt, avem de muncă. Clasa politică poate şi să accelereze, dar şi să încetinească reformele. Eu vă provoc să mergem până la capăt, tocmai pentru a avea succes şi a ne fructifica oportunităţile europene.

Doamnelor şi domnilor,

Responsabilităţile nu se opresc, evident, doar la clasa politică. Toate instituţiile publice româneşti se găsesc în faţa unui examen major. În Uniunea Europeană criteriul de evaluare a instituţiilor este eficient. A venit momentul ca şi la noi să fie aşa. În unele cazuri, avem deja un cadru legal care permite instituţiilor statului să-şi îndeplinească atribuţiile eficient, cum ar fi: independenţa şi profesionalizarea justiţiei, reforma administraţiei publice, introducerea unui sistem bazat pe calitate în educaţie. Mai avem încă unele măsuri de luat, precum încheierea procesului de descentralizare, astfel încât să aducem decizii aproape de cetăţean sau, în alt plan, consolidarea reformei justiţiei. Cât priveşte Guvernul, vă asigur că noi vom merge mai departe şi vom lua măsurile ce se impun.

Succesul acestor măsuri depinde nu numai de sprijinul Parlamentului, de care este evident că avem nevoie, ci şi de modul în care ele sunt puse în practică de cei care lucrează efectiv în aceste instituţii. Cu alte cuvinte, responsabilitatea pentru succesul european al României există nu numai la nivelul Executivului şi al clasei politice, ci şi în administraţia locală, în tribunale, în şcoli, în absolut toate instituţiile ce sunt în slujba cetăţeanului.

Doamnelor şi domnilor,

Succesul integrării se va măsura şi în micile succese pe care fiecare dintre români le va repurta în viaţa sa de zi cu zi.

Aş vrea să dăm jos integrarea europeană de pe piedestalul pe care, prin discursurile noastre publice, se pare că am pus-o. Integrarea europeană nu este ceva abstract, un obiectiv în sine sau o acţiune de bifat. Integrarea europeană este un fapt de viaţă cotidiană, pentru fiecare român.

Dacă ne integrăm cu succes, adică ne respectăm angajamentele asumate faţă de partenerii noştri europeni, facem reformele, muncim şi respectăm valorile europene, acest lucru se va vedea în viaţa noastră de zi cu zi. Vom avea slujbe mai bune, vom avea salarii mai mari, vom putea să călătorim în ţări la care mulţi doar visau, copiii noştri vor putea să înveţe la şcoli şi la facultăţi mai bune.

De aceea, cred cu sinceritate că dincolo de evaluările ce vor veni în timp de la Comisia Europeană, succesul integrării europene a României se va măsura în lucruri simple: realizările din viaţa fiecărui cetăţean, acele bucurii ce ţin de familie, de carieră, de timp liber şi de bunăstare personală. Cu alte cuvinte, adevărata unitate de măsură a succesului integrării va fi normalitatea din viaţa românilor.

Aderarea la Uniunea Europeană este o realizare la care întreaga societate românească a contribuit şi pentru care doresc să mulţumesc tuturor cetăţenilor noştri, pentru eforturile şi încrederea lor.

Am convingerea că aderarea la Uniunea Europeană va fi benefică României şi tuturor cetăţenilor săi.

Privesc spre România europeană cu încredere. Românii ştiu să-şi obţină succesul prin muncă, au demonstrat-o şi vor fi adevăraţi cetăţeni europeni.

La mulţi ani, România! La mulţi ani, Europa!

Vă mulţumesc. (Aplauze)

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Mulţumesc, domnule prim-ministru.

Invit la cuvânt pe domnul senator Haşotti Puiu, reprezentantul Grupului parlamentar al P.N.L.-P.D. din Senat.

Domnule senator, aveţi cuvântul.

Domnul Puiu Haşotti:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Majestate,

Prea Fericite Părinte Patriarh,

Domnule preşedinte al României,

Domnule prim-ministru,

Domnilor preşedinţi ai Senatului şi Camerei Deputaţilor,

Distinşi invitaţi,

Doamnelor şi domnilor miniştri,

Doamnelor şi domnilor senatori şi deputaţi,

Să-mi daţi voie, din capul locului, să fiu convins că astăzi şi aici, în această şedinţă solemnă a Camerelor reunite ale Parlamentului, cu toţii suntem stăpâniţi de o profundă emoţie.

Această stare de spirit vine din însuşi faptul că reuniunea senatorilor şi deputaţilor, reprezentanţi legitimi ai cetăţenilor acestei ţări, este ultima care are loc într-o Românie aflată în afara Uniunii Europene. Pragul istoric pe care cu toţii îl vom trece la 1 ianuarie 2007 este, fără nici o îndoială, o dată memorabilă în destinul poporului şi al ţării noastre.

Semnificaţiile profunde ale evenimentului nu pot lăsa indiferent pe nici unul dintre compatrioţii noştri. Este, cu siguranţă, motivul pentru care recurgerea la cuvinte mari devine aproape irepresibilă. Numai că, de această dată, cuvintele mari sunt într-o perfectă concordanţă cu realitatea.

Drept pentru care, nu mă sfiesc a spune că intrarea României în Uniunea Europeană este rodul unei opere naţionale colective, pentru a cărei împlinire se cuvine a omagia, fără nici o reţinere, toate energiile individuale şi colective ale cetăţenilor României şi ale tuturor instituţiilor statului, care au contribuit într-o măsură sau alta, la fericitul deznodământ de care ne mai despart nici două săptămâni.

Am convingerea că, dincolo de disputele şi divergenţele, altfel absolut fireşti într-o democraţie autentică, dintre forţele politice de la noi, care din 1990 încoace s-au aflat la putere sau în opoziţie, românii şi-au demonstrat lor înşişi, dar şi comunităţii internaţionale, că îşi pot da mâna şi pot conlucra cu folos, cum au făcut-o de atâtea ori de-a lungul istoriei lor, în numele interesului naţional fundamental.

Nu fără ezitări şi reculuri, nu fără controverse acerbe într-o privinţă sau alta, nu fără exasperante şi pe termen lung, inutile ciocniri de idei şi viziuni teoretice.

Nu! Nimic din toate acestea şi încă multe asemenea nu au lipsit din mersul nostru ca stat şi ca naţiune către Europa, cel puţin de la 1 februarie 1993 încoace, dată la care România a încheiat la Bruxelles Acordul de asociere, document care a devenit din acel moment baza legală a relaţiilor dintre Uniunea Europeană şi România.

Doamnelor şi domnilor,

Apartenenţa şi vechimea spaţiului nostru de cultură şi civilizaţie la Europa propriu-zisă este o realitate istorică incontestabilă. De altfel, acesta a fost şi fundamentul pe care statul român modern, elitele sale politice şi culturale, formate, să nu uităm, majoritar în marile centre de civilizaţie ale Occidentului, au putut aşeza eforturile naţionale în direcţia sincronizării românilor cu tendinţele, cerinţele şi ritmul Europei dezvoltate.

O vastă şi temeinică literatură, la care au contribuit personalităţi de primă mână în domeniul istoriei, filozofiei, politologiei, sociologiei, literaturii şi artei, ne stă la dispoziţie pentru a ne ajuta să înţelegem trăsăturile de căpătâi ale epocii modernizării României, modernizare, repet, întreprinsă cât şi cum s-a putut în fiecare etapă din acest îndelungat proces istoric, cu ochii şi cu mintea aţintite asupra Europei civilizate.

Desigur, au existat, din această perspectivă, şi mult discutate forme fără fond, dar per total se poate afirma că în special după Marea Unire, România a avut de câştigat de pe urma strădaniilor, nici puţine şi nici uşoare, de racordare la Europa.

Reluând concluzia unui recent studiu privind raportul dintre noi, ca ţară şi popor, cu Europa, subliniez că modernizarea României în perioada 1859-1939 a reprezentat cu toate limitele, neîmplinirile şi stagnările provocate de crize, un succes.

Declanşarea celui de-al doilea război mondial a întrerupt un proces care conducea România spre integrarea reală şi definitivă în Europa civilizată.

După cum bine se ştie, sfârşitul marii conflagraţii mondiale nu a adus cu sine, nici românilor şi nici altor popoare din Europa centrală şi de sud-est, căzute în sfera de dominaţie sovietică, reluarea cursului firesc de evoluţie organică spre modernizare, în consonanţă cu Europa liberă şi democratică.

Nu mă voi opri asupra perioadei 1945-1989, întrucât, cu numai două zile în urmă, şi tot în acest loc, raportul Comisiei prezidenţiale ne-a înfăţişat tabloul binefacerilor regimului comunist, după cum nu mi-am propus să întreprind nici măcar un inventar al acţiunilor concrete ale diferitelor guverne pe care România le-a cunoscut din 1990 încoace, acţiuni menite a aşeza România democratică în rând cu Europa.

Remarc, însă, un singur şi grăitor fapt: etapa inaugurată de momentul 1989 poate fi caracterizată prin interdependenţa dintre modernizarea economică instituţională a ţării şi integrarea europeană a acesteia.

Procesul de modernizare creează fără îndoială condiţiile necesare şi impune pentru integrare, iar integrarea în structurile europene va accelera cu siguranţă modernizarea României, în consonanţă cu Europa şi lumea noului mileniu. Numai că, şi aici reiau o idee a ceea ce am spus cu ocazia Zilei naţionale, pentru România şi pentru toţi cetăţenii ei momentul 1 ianuarie 2007, doar la o primă vedere capătul unui drum, este, în realitate, abia începutul aşteptatului şi necesarului efort individual şi colectiv, care trebuie să ne plaseze definitiv în concertul naţiunilor europene, prospere şi democratice.

Altfel spus, de la începutul anului viitor, României i se oferă şansa istorică de a contribui la o operă de dimensiuni continentale, ale cărei beneficii nu au cum să nu se întoarcă fiecărui membru al familiei europene, inclusiv nouă, cetăţenilor României.

Doamnelor şi domnilor,

Situaţia geopolitică, raportul dintre factorii interni şi cei externi, conjuncturile istorice, au influenţat decisiv procesul de modernizare al României, nu mai puţin cel de integrare europeană a ţării noastre.

Trebuie subliniat că atunci când condiţiile istorice au fost favorabile, la începutul secolului XX, primul deceniu interbelic, românii şi elita lor politică au demonstrat că pot trăi de la egal la egal în Europa şi cu Europa.

Am convingerea că lecţia istorică a antecesorilor noştri ne va da şi mai multă energie, pentru a împlini opera de importanţă naţională ce ne stă în faţă.

În acest spirit închei, citând vorbele lui Vasile Lascăr, reprezentant de vază al Partidului Naţional Liberal, rostite în urmă cu exact un secol în şedinţa Senatului din 15 februarie 1906, dar perfect valabile şi astăzi: "Nu trebuie să ne facem iluzii. Trebuie să dublăm această energie, ca să ajungem în lumea civilizată. Trebuie, cu orice preţ, să ne punem pe picior de egalitate cu celelalte ţări europene".

Vă mulţumesc pentru atenţie. (Aplauze).

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Mulţumesc, domnule senator.

Dau cuvântul domnului senator Mircea Geoană, preşedintele Partidului Social Democrat.

Aveţi cuvântul.

Domnul Mircea Dan Geoană:

Mulţumesc foarte mult, domnule preşedinte.

Domnilor preşedinţi,

Domnule prim-ministru,

Prea Fericirea Voastră,

Eminenţa Voastră,

Dragi colegi,

La început, un cuvânt pentru prietenii noştri care reprezintă statele care au crezut în România. Şi aş vrea să aplaudăm din aula Parlamentului României ambasadorii statelor europene şi ai aliaţilor noştri NATO, care au făcut ca România să fie astăzi un mândru membru al Uniunii Europene. Cred că merită aplauzele şi felicitările noastre. (Aplauze).

Stimaţi colegi,

Mai sunt câteva zile şi România şi românii îşi vor vedea visul milenar împlinit. Generaţii de români au visat şi au sperat la momentul în care ţara noastră va redeveni parte a Occidentului.

Suntem astăzi în Parlamentul României pentru a spune, în numele opoziţiei, că suntem gata să contribuim în mod onest la proiectarea unui proiect naţional pentru faza post aderare şi vă propun, în numele Partidului Social Democrat să lucrăm cu toţii la un plan pentru următorii şapte ani de zile, pentru că pentru şapte ani de zile cunoaştem deja care este bugetul european, pentru şapte ani de zile am primit din partea Băncii Naţionale a României un cadru de convergenţă monetară şi un plan de aderare şi de adoptare a monedei euro. Cred că nu ne împiedică nimic să putem să avem, dincolo de diferenţele noastre, un plan comun pentru următorii şapte ani de zile, din 2007 până în 2013, se vor schimba guverne, dar acest plan trebuie să ne unească. Şi mesajul nostru, al opoziţiei şi al P.S.D.-ului este că avem şi lucruri care ne unesc, dragi colegi şi dragi români, nu numai lucruri care ne dezbină. Şi măcar în acest moment să dăm dovadă de înţelepciune şi de dragoste faţă de această ţară şi faţă de cei care ne-au trimis în Parlament.

Da, domnule prim-ministru, o spun şi acum, aşa cum am spus-o în repetate rânduri de la tribuna Parlamentului. Suntem dispuşi să intrăm într-un efort onest, de creare a unui proiect naţional pentru faza post aderare. Dar, în acelaşi timp, vă spun, domnule prim-ministru, că vom intra în acest proiect numai cu un cadru structurat de colaborare între putere şi opoziţie. Nu mai putem accepta să facem consultări pe teme europene, atunci când apare o nevoie politică.

De aceea, vă supun atenţiei şi sper că Parlamentul se va apleca în februarie, când venim din vacanţa parlamentară, asupra unui cadru legislativ care să reglementeze relaţia între Executiv şi Parlament, inclusiv relaţia între putere şi opoziţie, pe temele fundamentale de concertare politică, pentru acest proiect naţional pentru următorii şapte ani de zile.

Mă gândesc la obligaţia ca Executivul să vină în faţa Parlamentului, semestrial, pentru a raporta progresul îndeplinirii sarcinilor de două ori pe an.

Toate ţările Uniunii Europene au obligaţia ca Guvernul, înainte de prezentarea bugetului naţional, să vină cu prezentarea agendei Lisabona, agenda de competitivitate, în faţa Parlamentului, pentru a putea să vedem dacă aceste elemente sunt întrunite. Mă gândesc şi la strategia de energie, mă gândesc şi la planul naţional de dezvoltare şi, da, am citit, n-aş vrea să fiu foarte critic faţă de proiectul care ne-a fost înaintat acum câteva zile din partea Guvernului, am înţeles, această strategie post aderare.

Înţeleg că nu este un documente convenit între toate ministerele care se ocupă de acest subiect, dar iarăşi cu modestie şi cu onestitate, toţi parlamentarii, inclusiv preşedintele României, primul ministru, membrii Guvernului, v-am prezentat, repet, cu bună credinţă şi cu onestitate ceea ce am lucrat noi, sub coordonarea lui Vasile Puşcaş, acesta este proiectul P.S.D. pentru o România posteuropeană, suntem gata să lucrăm împreună, pentru a avea o strategie pentru România, nu pentru un partid sau pentru altul, nu pentru un guvern sau pentru altul, nu pentru un preşedinte sau pentru altul, ci pentru oamenii acestei ţări, pentru că oamenii merită mai mult. (Aplauze).

În al doilea rând, un mesaj pentru primul ministru şi pentru Guvernul pe care-l conduce.

Domnule prim-ministru, veniţi fără teamă în faţa Parlamentului, la sesiunea următoare, cu o propunere de restructurare a Guvernului, a cabinetului pe care-l conduceţi. Nu vă fie teamă să veniţi cu un proiect de restructurare coerent în faţa noastră! Nu avem în acest moment, datorită blocajului politic, un minister al dezvoltării regionale. Nu avem, datorită crizei politice, un mecanism de coordonare şi de arbitraj interinstituţional, pentru că în Europa, dragi prieteni şi dragi colegi, se negociază în fiecare zi sute de teme care privesc interesele economice şi sociale ale României.

Nu vă fie teamă, veniţi în Parlament, o să avem ocazii să discutăm şi, dacă va fi nevoie să introducem alte moţiuni de cenzură, o vom face la momentul potrivit, nu vă fie teamă, veniţi cu o propunere de Guvern restructurat. Nu putem să intrăm în Europa cu un guvern care este pe structura Guvernului P.S.D. din 2004. Veniţi cu îndrăzneală şi cred că vă vom primi, dacă este o propunere coerentă, cu înţelepciune şi cu deschidere.

În al doilea rând, cred că a venit clipa să stabilim şi modul în care suntem reprezentaţi la nivel înalt în Europa. Eu vă spun că pe mine a început să mă deranjeze să văd cum la Consiliile europene nu ştim care este diviziunea muncii între preşedintele statului şi între primul ministru al Guvernului României.

Şi poate a venit clipa să stabilim, poate prin lege a parlamentului, poate printr-o discuţie, dacă mai este posibilă între cei doi poli de putere executivă, cine unde merge şi pe ce voce vorbeşte România la Bruxelles sau la Strasbourg.

Nu este normal să venim cu două echipaje diferite, nu este normal să ne dăm microfonul la o parte unul altuia. Începând cu 1 ianuarie 2007 Uniunea Europeană nu mai este politică externă, ci este de-a dreptul politică internă a statului român.

Acest bicefalism al puterii executive în România, această criză politică care suprapune un Guvern minoritar, cu o coabitare între un preşedinte şi un prim-ministru, care nu mai sunt parteneri politici, este cea mai proastă reţetă pentru startul României în Europa şi acest lucru trebuie clarificat o dată pentru totdeauna, ca regulă pentru executivul român şi repezentarea noastră în Europa. (Aplauze).

Şi, da, avem nevoie de lideri care nu numai să nu fie eurosceptici, ci avem nevoie de lideri care să creadă şi să se investească în proiectul european.

Avem nevoie de oameni care să creadă în proiectul politic european şi sunt convins că sunt suficient de mulţi oameni, în toate familiile politice din Parlament, pentru a putea face o echipă puternică care să ne aducă acolo unde dorim.

Citeam acum câteva zile un comentariu al Agenţiei Reuters, legat de problemele pe care România le va avea de înfruntat, ca şi colegii noştri din Bulgaria, pe care îi salut, dacă ambasadorul Bulgariei este aici, să-i felicităm şi pe dânşii. Sunt, până la urmă, vecinii şi colegii noştri de drum. Dar Agenţia Reuters spune că există o problemă importantă cu absorbţia fondurilor comunitare şi ştim acest lucru.

Degeaba ne lăudăm că vom avea de luat 32 de miliarde de euro şi că avem de primit 9 milioane de euro pe zi de acum până în 2013, pentru că tristul adevăr, dragi colegi, este că vom pierde 8 milioane de euro pe zi pentru că nu vom şti să aborbim mai mult de 10-15% din banii europeni. Deci, în fiecare zi 8 milioane de euro pe care ţara aceasta îi pierde, pentru că nu avem suficient de multă capacitate administrativă şi de absorbţie. Şi este nevoie de noi toţi pentru a răspunde la această imensă provocare.

Este păcat să ratăm startul în Europa! Naţiunea română are tot ce-i trebuie şi avem tot ce trebuie ca ingredient pentru a reuşi şi România poate şi trebuie să fie nu doar o surpriză plăcută pentru Europa, ci o certitudine pentru Europa, pentru că reprezentăm o naţiune mândră şi care dacă ştim să ne adunăm şi să facem lucruri în comun, nu ne stă nimeni în cale şi nimeni nu ne poate opri.

Mai există şi un alt risc, pe care sunt convins că, indiferent de animozităţile care mai apar între noi, suntem cu toţii conştienţi, este că, dacă românii, în următorii câţiva ani de zile nu îşi vor vedea visul şi speranţa de un trai mai bun, pe care l-au asociat de 16 ani de zile cu intrarea în Europa, riscăm să dăm drumul demonilor populismului şi demagogiei în România.

Avem o obligaţie faţă de această ţară, să facem ca proiectul european să rodească pentru toţi românii!

Avem o obligaţie să construim pentru această ţară un trai decent şi pentru cei care trăiesc la ţară sau în oraşele mici, nu doar în marile urbe, unde de bine, de rău, lucrurile merg ceva mai bine.

Avem o obligaţie să continuăm ceea ce s-a propus în cadrul preşedinţiei domnului Iliescu, şi pe care sper ca preşedinţia domnului Băsescu să o continue, o strategie de dezvoltare durabilă şi de reducere a decalajelor, pentru că sunt decalaje profunde şi inechităţi profunde în societatea românească. Şi cât de bucuroşi am fi şi suntem şi, ca oameni care am muncit atâţia ani de zile la succesul nostru comun, vreau să vă spun că sunt preocupat şi suntem preocupaţi de riscul ca românii să devină dezamăgiţi şi de proiectul european.

Domnule prim-ministru, închei spunând ceea ce am spus şi la început. Dacă veţi veni cu o propunere coerentă, dacă veţi veni în faţa Parlamentului şi a opoziţiei cu un mecanism de consultare şi de concertare obligatorie pe temele europene, dacă vom da Comisiei de afaceri europene pe care o avem propusă, rolul de supervizare a legislativului român faţă de actele Executivului, aşa cum se întâmplă în toată Europa civilizată, veţi avea în noi, pe temele europene, aşa cum a fost şi până acum, un partener serios şi un partid responsabil faţă de interesul României.

Dar nu vreau să plecăm din această şedinţă solemnă cu teme pe care le primim în ultimele ore ale legislaturii pe care o închidem în cursul zilei de mâine şi vreau să vă spun că sunt multe lucruri pe care trebuie să le facem şi pe care Executivul pe care-l vedem aici, în banca ministerială, le are de îndeplinit pentru România.

Este un moment prea frumos ca să cădem în păcatul de a perpetua cearta dintre noi. Şi fac un apel la toţi oamenii care au credinţă în această ţară, credinţă într-un trai mai bun pentru România, credinţă în decenţa în politică şi credinţa în destinul naţiunii române, ca din proiectul european să facem pentru următorii ani de zile lucrul care ne uneşte, nu lucrul care ne dezbină.

Suntem parteneri loiali şi oameni serioşi la Partidul Social Democrat. Orice temă care este în interesul integrării de succes a României în Europa va fi primită cu deschidere de către noi.

Tot ce înseamnă giumbuşliuc politic sau tertipuri sau perdele de fum care încearcă să ne dezbine şi să ne arunce în trecut, în loc să ne proiecteze un viitor mai bun, vom respinge cu aceeaşi fermitate.

Românii privesc cu speranţă 1 ianuarie 2007. Să nu-i dezamăgim! Şi fac un apel la toţi cei care sunt oameni politici responsabili, cu mulţumiri pentru toate guvernele şi toţi şefii de stat care au condus această ţară în anii de după revoluţie şi în anii de dinainte de dictatura comunistă.

Vreau să mulţumesc tuturor primilor-miniştri care au avut un rol important şi au contribuit la acest succes comun al naţiunii noastre. Este un succes al României, este un succes al speranţelor noastre într-un trai mai bun şi vreau ca cei care sunt încă la poarta Europei, vecinii din Balcani, fraţii din Moldova, cei din Ucraina sau cei din zona Mării Negre să ştie că vor avea în România un aliat care nu va lăsa ca uşa Europei sau Alianţei Atlantice să se închidă după noi. Avem o obligaţie pentru toţi cei care sunt vecinii noştri, de a-i avea alături de noi în marea familie europeană.

La mulţi ani, România! La mulţi ani, vis european al naţiunii române! Vă asigur de onestitatea şi de interesul naţional bipartizan pe care Opoziţia îl împărtăşeşte cu toţi cei care sunt de bună-credinţă. Şi sunt mulţi oameni, chiar în arcul de dincolo, care sunt oameni de bună-credinţă şi cu care putem să facem o treabă bună. Să ne ajute Dumnezeu, să ne dea înţelepciunea să vedem lucrurile importante! Iar lucrurile celelalte să le rezolvăm la momentul potrivit.

Vă mulţumesc şi la mulţi ani! (Aplauze.)

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Fac apel la următorii vorbitori din partea Parlamentului, să ne limităm la 10 minute, cât am stabilit la Birourile permanente.

Are cuvântul domnul deputat Bolcaş Lucian, reprezentantul Grupurilor PRM din cele două Camere ale Parlamentului. Domnule deputat, vă rog, aveţi cuvântul.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Domnule preşedinte al României,

Prea Fericirea Voastră,

Eminenţa Voastră,

Domnilor preşedinţi ai Camerelor,

Domnule prim-ministru,

Onoraţi reprezentanţi ai Guvernului,

Stimaţi invitaţi,

Este într-adevăr un moment emoţionant, după ce, în aceste bănci, ne-am frământat şi am încercat să votăm cadrele juridice cele mai bune ale unui proces dinamic, care a fost în plină desfăşurare, să ajungem la concluzia că eforturile noastre, ale tuturor, nu au fost zadarnice.

Este un moment emoţionant, în care trebuie, cu toţii, să mulţumim, ca în toate evenimentele istorice de importanţă ale României, poporului român, în faţa căruia ne închinăm.

Au fost greutăţi, au fost eforturi, au fost sacrificii şi, daţi-mi voie să spun, au fost prea multe sacrificii şi de prea multe ori inutile! Toate aceste meandre ale procesului nostru de aderare, lungimea drumului putea demult să fie scurtată.

Sunt momente în care trebuie să ne gândim totuşi înspre ce ne îndreptăm. Şi nu am găsit un lucru mai bun decât să răsfoiesc din nou o carte a ideii europene, fundamentală, aparţinând celui care este întemeietorul ideii europene moderne, Robert Schuman. Acesta a dat câteva cadre generale, călăuzitoare şi acum, pe care trebuie să ni le reamintim: "Această idee - Europa - va dezvălui tuturor bazele comune ale civilizaţiei noastre. ea va fi forţa de care se vor sfărâma toate obstacolele".

Şi, dacă îmi permiteţi să continuu, o idee, care, iarăşi, poate ne-a scăpat, poate nu am fost destul e atenţi cu ea: "Europa, înainte de a fi o alianţă militară sau o entitate economică, trebuie să fie o comunitate culturală în sensul cel mai înalt al acestui termen".

Într-adevăr, România nu are o vocaţie europeană, România este şi rămâne europeană prin naşterea sa, prin geneza poporului român. România are o vocaţie spre progres, are o vocaţie spre structurile constituite în vederea realizării acestui progres pe bătrânul nostru continent, care este bătrân ca şi existenţa noastră.

România a făcut aceşti paşi, uneori voluntar, alteori instinctiv, şi să nu uităm că prima ţară din această parte a Europei care a încheiat tratative cu reprezentanţi ai Comunităţii Europene a fost România, încă din 1967. Desigur, procesul de aderare este altceva, este mult mai profund, este mult mai important şi a fost suficient de greu.

Ne-am respectat condiţia noastră de cetăţeni ai României şi în activitatea politică. Pornind de la celebrul Pact de la Snagov, continuând cu forumurile care au consfinţit consensul partidelor politice cu privire la procesul de aderare a României, vă rog să observaţi că ele poartă nu numai semnătura preşedintelui partidului nostru, ci poartă şi frazele pe care domnia sa le-a formulat.

Contribuţia noastră, ca partid, la alcătuirea unei legislaţii compatibil europene, spun că a însemnat şi din partea noastră muncă şi efort. Ne-am opus categoric acelor legi care treceau de limitele unor fantezii de moment, ale unor ambiţii mai mult personale decât profesionale, pentru a realiza legi bune, chiar dacă pentru aceasta a fost nevoie de intervenţia directă a preşedintelui statului, ca în cunoscutul caz al PNA-DNA.

În acelaşi timp, am votat - fără discuţie - toate acele legi care reprezentau o compatibilizare a legislaţiei României. Este activitatea unui partid conştient şi responsabil şi care îşi asumă în continuare această responsabilitate.

Pentru că, doamnelor şi domnilor, nu suntem la un capăt de drum al procesului de aderare, nu suntem la un început de drum într-o Europă instituţională, suntem pe drumul istoriei noastre fireşti şi trebuie să o ducem mai departe, în matca noastră firească. Am avut sincope în cadrul acestui proces. putem spune acum, cu mâhnire, că nu toate negocierile de preaderare au fost duse în condiţiile cele mai bune. Putem spune acum că avem întârzieri mari în realizarea unor obiective în agricultură, în protecţia mediului, în materia concurenţei, dar putem spune, în primul rând, că avem întârzieri mari în ceea ce priveşte nivelul de trai al oamenilor, şi asta este foarte important.

Va trebui să continuăm procesul şi eu nu aş mai folosi termenul de "reformă", care, prin prea frecventă utilizare, a ajuns să se demonetizeze. Noi construim şi avem obligaţia să construim bine. Din punctul acesta de vedere, avem corijenţe, avem corijenţe parlamentare. Am compatibilizat o serie de prevederi legislative, multe utile, foarte multe inutile, şi această compatibilizare ne-a lăsat, la ora la care ne întâlnim într-un moment festiv, un balast, un hăţiş al legislaţiei care nu este compatibilă cu nimic în Europa. Suntem singura ţară europeană care intrăm în structurile Uniunii Europene cu două coduri penale! Suntem singura ţară europeană care intrăm în structurile Uniunii Europene cu grave carenţe în desfăşurarea procesului judiciar!

Îmi aduc aminte, în urmă cu un an de zile, domnul preşedinte al României, la o întâlnire cu Ministerul Justiţiei, cu CSM-ul, nu ştiu exact, a vorbit de "proceduri judiciare". A fost o vorbă bună, dar, din păcate, aşa a rămas!

M-am aplecat mai mult asupra acestui domeniu pentru că mă doare în mod deosebit, pentru că el este dureros în mod deosebit pentru cetăţeni. Nu cu inovaţii juridice, propuse de noi şi acceptate de alţii, vom reuşi să rezolvăm problemele României europene, de data aceasta. Există, la ora actuală, pentru că tot s-a vorbit de discordanţe, există o discordanţă pe care trebuie să ne-o explicăm odată şi odată, între percepţia externă cu privire la sistemul nostru judiciar şi percepţia reală pe care o avem cu toţii, cei care îl votăm, îl construim sau îl practicăm. Asta este ce trebuie lămurit în acest domeniu.

Daţi-mi voie să mă mai gândesc la un aspect extraordinar de important al identităţii noastre naţionale, în cadrul Uniunii Europene. Nu ne gândim acum ce ne dă Uniunea Europeană, ci ce trebuie să-i dăm noi ei. Ne aflăm într-un moment delicat al construcţiei europene. respingerea Constituţiei Europene de către marea Franţă, autoarea ideii europene, este un grav semnal de alarmă. Toată lumea se preocupă de regândirea acestei construcţii, nu numai instituţional, dar şi politic. Şi noi trebuie să ne aducem aportul nostru de gândire şi de încercare de a pune bazele definitive şi solide ale unei constituţionalităţi europene, care să nu reprezinte o artă a compromisului, ci să fie fundamentată pe realismul existenţei naţiunilor şi a doctrinelor creştine care ne unesc pe toţi.

În acest context...

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Domnule deputat, vă rog să încheiaţi! Vă rog frumos!

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

..., voi încheia, domnule preşedinte, cu o simplă reîntoarcere la Robert Schuman. Domnia sa vorbeşte de existenţa unui "bun comun", această "idee europeană, care se creează şi se contopeşte", dar spune, şi daţi-mi voie să spun alături de dânsul: "Nu ne vom renega niciodată patria, uitând datoriile pe care le avem faţă de ea." Este crezul nostru într-o Europă unită!

Vă mulţumesc. (Aplauze).

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Dau cuvântul doamnei deputat Anca Boagiu, reprezentând Grupul PD din Camera Deputaţilor, ministrul integrării, bineînţeles. Doamnă deputat, aveţi cuvântul.

Doamna Anca-Daniela Boagiu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Prea Fericirea Voastră,

Eminenţa Voastră,

Domnule preşedinte al României,

Domnilor preşedinţi ai Camerelor Parlamentului,

Domnule prim-ministru,

Doamnelor şi domnilor miniştri,

Domnilor parlamentari,

Distinşi reprezentanţi ai corpului diplomatic,

Distinşi invitaţi,

Este o onoare şi un privilegiu pentru mine să mă adresez dumneavoastră în acest moment unic în istoria României. 1 ianuarie 2007 este o zi a împlinirii unei răspunderi pe care ne-am asumat-o în faţa naţiunii. Nu a fost o răspundere numai a noastră, a celor care astăzi suntem în Guvern şi în Parlament, dar şi a celor care au contribuit pe parcursul ultimilor ani, fie că discutăm despre foşti preşedinţi, foşti prim-miniştri, foşti miniştri, parlamentari şi, în egală, măsură cetăţeni ai României, pentru ca această zi să poată să fie posibilă.

În numele Partidului Democrat, doresc să aduc sincere mulţumiri tuturor celor care au contribuit, prin efortul domniilor lor, la realizarea acestui deziderat: 1 ianuarie 2007, data aderării României la Uniunea Europeană.

Nu trebuie să uităm, stimaţi colegi, că astăzi, 20 decembrie, se împlinesc 17 ani de când Timişoara devenea primul oraş liber de comunism. Pe străzile sale se striga nu numai împotriva tiraniei opresive, dar se striga şi: "Europa! Europa!"

Ei, bine, iată că astăzi suntem în Europa. Astăzi suntem într-o România democrată, datorită curajului românilor din acel atât de zbuciumat an 1989, şi datorăm respectul etern celor care şi-au sacrificat vieţile pentru libertatea noastră.

Sublinierea, în această zi, a diferenţelor partinice, a meritelor pe care fiecare dintre noi în parte le-a avut de-a lungul acestui proces, n-ar face altceva decât să pună în umbră efortul comun pe care cu toţii l-am făcut, efortul comun pe care l-am făcut împreună cu cetăţenii României, principalii promotori ai acestui proces.

"Aderarea la Uniunea Europeană" şi "integrarea europeană" sunt exprimări pe care le-am auzit zilnic, de mai bine de zece ani. Începând cu 1 ianuarie, am depăşit stadiul vorbelor lipsite de conţinut şi ne aflăm în faţa faptului împlinit. În 2004, ne-am asumat finalizarea procesului de aderare, un răspuns convingător al consecvenţei cu care am urmărit realizarea acestui scop, realizarea unui scop care fusese început cu multă vreme înainte, un scop care avea un unic obiectiv: promovarea României. El a fost recunoscut şi în plan internaţional, prin ratificarea Tratatului de aderare de către toate statele membre ale Uniunii Europene. Astfel, cel mai important obiectiv pe care noi l-am avut s-a realizat.

Atenţia acordată demersurilor României şi încrederea cu care partenerii noştri europeni au privit progresele românilor, evaluările pozitive ale instituţiilor europene, multiplele contacte politice şi diplomatice au arătat determinarea şi consecvenţa cu care am acţionat pentru accelerarea procesului de aderare. Ne-am asumat, la sfârşitul lui 2004, o sarcină care părea imposibilă la acel moment: obiectivul nostru era ducerea la bun sfârşit a procesului de aderare la Uniunea Europeană, împreună cu toţi partenerii noştri politici, împreună cu tot spectrul politic.

Au fost domenii problematice, ca justiţie, afaceri interne, mediu, concurenţă, agricultură, de ce nu, coordonarea întregului proces de pregătire internă şi, în egală măsură, promovarea în plan extern a progreselor continue pe care România le realiza pe drumul aderării. Am demonstrat că atunci când există voinţă politică şi oameni competenţi, putem parcurge fără ocolişuri drumul european al României.

Ca partid pragmatic şi dedicat intereselor cetăţenilor români, Partidul Democrat a jucat şi va juca şi în continuare un rol activ în gestionarea viitorului României. Trebuie să fim conştienţi că s-a încheiat, practic, o etapă din istoria României. Încă de la începutul anilor '90, era evident că Uniunea Europeană reprezenta atât destinul, cât şi marele proiect de progres al României.

Din acest punct de vedere, a existat o extraordinară canalizare a energiilor şi a eforturilor, un remarcabil consens şi solidaritate, împărtăşind şi îmbrăţişând întreaga societate românească, de la un capăt la altul. Am obţinut decizii favorabile din partea statelor membre şi a instituţiilor europene.

Va trebui, în viitor, să ne concentrăm în mult mai mare măsură pe strategiile de dezvoltare a problemelor interne. Trebuie să arătăm Uniunii Europene că putem aduce stabilitate, dezvoltare şi o viziune pozitivă şi originală cu privire la construcţia europeană. Forţa noastră în Europa este cel puţin egală cu cea a celorlalte ţări, fie că sunt ele mai mari sau mai mici decât România, fie că sunt ele mai noi sau mai vechi state membre ale Uniunii Europene.

Doamnelor şi domnilor,

Suntem o ţară care a cunoscut şi strânsul curelei, dar şi privaţiunile dictate de comandamente politice absurde şi totalitare. Intrăm într-un spaţiu al oportunităţilor şi sunt convinsă că vom şti să valorificăm cu înţelepciune acest lucru. Vor exista provocări mari pentru întreaga societate românească.

Integrarea presupune mai mult decât adoptarea unor legi, ea presupune în sine un întreg proces de schimbări sociale majore, probabil cele mai mari transformări care s-au produs în România în ultima jumătate de secol. Noi, ca şi politicieni, va trebui să privim mai mult spre viitor, şi nu exclusiv spre prezent.

Am ascultat şi vom asculta probabil şi în continuare discursuri prin care unii vor profita şi vor încerca să lanseze mesaje populiste, sperând în obţinerea unui sprijin electoral mai mare. Indiferent de partidele în care activează, adevăraţii politicieni, adevăraţii români vor şti să sprijine reforma şi modernizarea României, vor şti să sprijine aşezarea României acolo unde îi este locul: a şaptea putere în Uniunea Europeană.

Pregătirea şi finalizarea procesului României de aderare la Uniunea Europeană a avut nevoie de un proces de remodelare instituţională şi legislativă, un proces de coordonare şi execuţie, precum şi de un dialog eficient cu instituţiile comunitare. În realizarea acestui parcurs trebuie apreciate eforturile considerabile depuse de Parlamentul României, eforturile depuse de Comisia de integrare europeană şi de către celelalte comisii parlamentare, şi nu în ultimul rând de către euroobservatorii români.

Uneori, am atras atenţia atunci când am avut probleme şi încă mai avem câte ceva de rezolvat. Şi, aici, ar trebui să ne uităm cu maximă atenţie şi cu seriozitate la cele două restanţe legislative: Agenţia de Integritate şi Legea Curţii de Conturi, care nu pot fi obstacole, dacă există voinţă.

Pentru mine este o datorie de onoare să mulţumesc în numele Partidului Democrat, în primul rând, poporului român. Este o datorie de onoare să mulţumesc Parlamentului, pentru modul în care a înţeles să acorde prioritate procesului de aderare, precum şi pentru sprijinul pe care, sunt sigură, îl va acorda în continuare, atât dezvoltării cadrului legislativ şi instituţional, cât şi viitorului statut pe care România, iată, tocmai îl dobândeşte, de stat membru al Uniunii Europene.

Începând cu 1 ianuarie 2007, România intră într-o nouă logică instituţională. Aşa cum ştim, instituţiile sunt create pentru servirea intereselor cetăţenilor, iar aderarea la Uniunea Europeană lansează noi provocări şi din aceste puncte de vedere. Un mecanism coerent de gestionare a afacerilor europene trebuie să intre în funcţiune chiar din primele zile după aderare. Parlamentul, ca for reprezentativ al voinţei cetăţenilor, trebuie să deţină un rol important în acest mecanism.

Nu începem această muncă de la zero, pentru că în ultimul an de zile România s-a confruntat deja cu această provocare, din postura sa de observator al Uniunii Europene. Parlamentul, în special, prin Comisia de integrare, a jucat un rol major în acest proces, şi amintesc aici şi rolul pe care l-a jucat Comitetul mixt România-Uniunea Europeană. Este, însă, timpul pentru adaptarea acestor instituţii la realităţile care decurg din noul statut, şi sunt convinsă că România are nevoie în acest moment de o comisie comună a celor două Camere, care să asigure, pe de o parte, eficienţa comunicării cu Guvernul, şi, pe de altă parte, punctul de vedere unitar, într-un singur organism, al celor două Camere ale Parlamentului.

De asemenea, avem nevoie să stabilim clar mecanismul de comunicare între comisiile de specialitate, între Comisia de afaceri europene, plenul Parlamentului şi nu în ultimul rând Guvernul. Instituţia parlamentară este forul legislativ care reprezintă interesul cetăţenilor, care reprezintă interesul românilor şi este instituţia prin care va trebui să treacă în mod obligatoriu şi această decizie, în ceea ce priveşte poziţia României ca şi nou stat membru al Uniunii Europene.

Dacă mi s-ar pune o întrebare legată de ce a produs bun Europa în ultima jumătate de secol, răspunsul imediat ar fi pacea şi prosperitatea. Din această perspectivă, sunt sigură că vom fi buni cetăţeni ai Europei, pentru că vom şti să aducem un plus de valoare acestei construcţii, promovând cooperarea, promovând stabilitatea. În acest moment, Uniunea Europeană reprezintă cea mai modernă dintre structurile politice existente, îmbinând eficient atât guvernarea locală, cât şi cea regională, guvernarea statală şi guvernarea globală.

Doamnelor şi domnilor,

În 1989 am crezut în libertatea noastră. Acum, trebuie să avem încredere în noi şi în progres. Ideea unei Europe care face totul pentru noi, care ne va ajuta ori de câte ori vom înregistra eşecuri este imaginea pe care şi-o poate construi o naţiune cu complexe de inferioritate. Această naţiune nu suntem noi! Viziunea noastră despre România este aceea a unei naţiuni încrezătoare nu numai în istoria sa, ci şi în forţa sa, pentru a construi o Europă prosperă şi dinamică.

Stimaţi colegi,

Astăzi, în această zi festivă, cred că nu mai sunt multe lucruri de spus despre ceea ce am făcut şi ceea ce mai avem de făcut. Sunt, însă, două lucruri esenţiale care trebuie spuse.

În primul rând, felicitări români!

În al doilea rând, succes România!

Vă mulţumesc. (Aplauze).

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Mulţumesc.

Îl invit la cuvânt pe domnul senator Marko Bela, reprezentând Grupurile parlamentare ale UDMR-ului. Domnule senator, aveţi cuvântul.

Domnul Marko Bela:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Domnule preşedinte al României,

Domnule prim-ministru,

Stimaţi invitaţi,

Doamnelor şi domnilor senatori şi deputaţi,

Secolul XXI va începe la noi, probabil, la 1 ianuarie 2007. Numai atunci, peste zece zile, vom reuşi să închidem cu toţii istoria unui secol zbuciumat, bântuit de stafia fascismului, a comunismului şi a ultranaţionalismului. Cel puţin ne-am creat şansa de a depăşi aceste ideologii şi de a construi o societate deschisă, democratică, imună la orice tentativă de a impune un sistem totalitar.

Intrarea noastră în Uniunea Europeană nu înseamnă că am şi schimbat deja mentalităţile şi că ne-am şi integrat într-un alt sistem. S-a terminat perioada de tranziţie, dar integrarea noastră continuă. Oricum, au dreptate cei care sărbătoresc acest eveniment ca o adevărată victorie. O victorie asupra izolării şi a intoleranţei, o înfrângere a multor prejudecăţi care au ghidat până acum viaţa noastră.

O astfel de prejudecată, gravă şi dureroasă, care a adus multă suferinţă în secolul trecut, se referă la relaţiile româno-maghiare, la ideea unor presupuse interese fundamentale, care ne contrapun şi care ne obligă la o permanentă confruntare pe noi, români şi maghiari care trăim în acelaşi spaţiu. Istoria ne-a condamnat la un joc stupid, în care, dacă unul iese câştigător, celălalt va pierde în mod obligatoriu.

Până la 21 decembrie 1989, noi nu am cunoscut sentimentul colaborării, nu am avut experienţa unui astfel de joc, prin care toţi participanţii vor putea ieşi învingători. În zilele fierbinţi de decembrie '89, pentru un moment ni s-a arătat această cale a solidarităţii, prin contribuţia unui preot reformat din Timişoara şi, după aceea, prin participarea multor maghiari în revoluţie.

Dar această solidaritate a dispărut foarte repede şi în câteva luni ne-am întors acolo de unde am plecat, la ideea unor interese contradictorii. Mai mult, conflictul de la Târgu-Mureş a fost menit să spulbere speranţa reconcilierii.

Şi, totuşi, după o perioadă de căutări, am reuşit să identificăm un interes comun, puternic şi primordial, care ne-a pus laolaltă din nou pe noi, români şi maghiari, majoritari şi minoritari, revenirea în Europa.

Să fim corecţi şi sinceri cu noi înşine! Până atunci, mulţi maghiari au trăit cu convingerea că, dacă serveşti intereselor românilor, faci un deserviciu cauzei maghiarilor, iar mulţi români au crezut că, dacă militezi pentru drepturile minorităţilor, faci un rău României.

Prima dată în istoria noastră - repet, prima dată -, am reuşit să identificăm un proiect comun, care ne-a impus o colaborare pe termen relativ lung - integrarea.

Maghiarii şi-au dat seama că Uniunea Europeană ne oferă şansa de a ne apropia de Ungaria şi, totodată, să construim un sistem democratic, stabil, prin care şi drepturile individuale şi colective ale lor să fie garantate.

În schimb, şi românii au ştiut că o politică de colaborare ne ajută foarte mult, eventual poate fi decisivă în procesul de intrare în Uniunea Europeană, în timp ce o situaţie conflictuală ar putea să ne blocheze calea spre o Europă comună, bazată pe spiritul toleranţei. Iată că, astfel, am realizat cea mai radicală schimbare în relaţiile româno-maghiare.

Uniunea Democrată Maghiară din România a avut curajul să rupă cercul vicios al unei dispute îndelungate între români şi maghiari şi, la fel, unele partide româneşti au avut înţelepciunea de a accepta un parteneriat cu reprezentanţii maghiarilor care, nu demult, au fost consideraţi de unii vechi duşmani ai naţiunii române. Prin curaj şi prin înţelepciune, am construit această comuniune a intereselor. Astfel, am guvernat în comun şi am făcut demersuri împreună la Bruxelles. Nu a fost uşor. Am fost contestaţi cu toţii. Am fost acuzaţi de foarte multe ori că am renunţat la interesul naţional. Orice vot pozitiv al românilor pentru utilizarea limbii materne sau pentru alte drepturi ale minorităţilor, a avut şi o astfel de reacţie din partea unor ultranaţionalişti. Iar, orice demers al U.D.M.R. la forurile internaţionale pentru accelerarea integrării României a fost atacat de unii maghiari ultraradicali.

Şi, totuşi, am făurit ceea ce am vrut. România va fi membru în Uniunea Europeană. Românii nu puteau să intre fără maghiari şi nici maghiarii fără români. Spun acest lucru cu toată convingerea şi cu satisfacţia unei contribuţii reale la o astfel de schimbare temeinică.

Dar, trebuie să pun în încheiere şi o întrebare: este, într-adevăr, ireversibilă această schimbare? Suntem, oare, conştienţi că în continuare vom avea nevoie unii de alţii? Bănuiesc că foarte repede unii vor încerca să-şi asume în totalitate meritul integrării, cu toate că integrarea noastră a fost posibilă numai printr-un efort solidar al mai multor partide politice, al societăţii civile, al întregii societăţi.

Construcţia pe care am început-o trebuie continuată. Fiindcă, din păcate, încă se mai poate distruge, încă se mai poate demola ceea ce am clădit, inclusiv în privinţa relaţiilor interetnice.

Suntem încă la început de drum. Avem încă foarte multe de făcut împreună. Românii trebuie să ştie că au nevoie de solidaritatea maghiarilor şi în viitor şi că, pentru acest scop, trebuie continuat procesul de soluţionare a problemelor etnice, iar maghiarii trebuie să ştie că numai printr-un dialog şi o cooperare cu majoritatea, vor reuşi să-şi asigure şanse egale într-o competiţie europeană.

Doamnelor şi domnilor senatori şi deputaţi,

Îi felicit pe toţi cei care au contribuit la intrarea ţării în Uniunea Europeană.

Vă urez "Sărbători fericite!"

Vă mulţumesc. (Aplauze)

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Vă mulţumesc.

Invit la cuvânt pe doamna deputat Daniela Popa, din partea Grupurilor parlamentare ale Partidului Conservator.

Aveţi cuvântul.

Doamna Daniela Popa:

Domnule Preşedinte al României,

Prea Fericirea Voastră,

Eminenţă,

Domnule prim-ministru,

Domnilor preşedinţi ai Parlamentului României,

Domnilor miniştri,

Stimaţi colegi,

Doamnelor şi domnilor,

Astăzi este o zi istorică, în care aniversăm aderarea României la Uniunea Europeană.

Este finalul unei competiţii. O competiţie cu noi înşine, iar victoria de acum nu a fost posibilă fără sprijinul întregii societăţi româneşti. În urmă cu 16 ani, România vedea în Uniunea Europeană un punct de sprijin şi o şansă pentru relansarea economică. Iată că naţiunea română intră în marea familie europeană - un vis pe care mulţi îl vedeau foarte greu de atins.

Ţara noastră, ca stat membru, va trebui să facă faţă noilor provocări de funcţionalitate şi structură economică. Doar prin realizarea indicatorilor macro-economici de performanţă înregistraţi în rândul statelor membre ale uniunii, ne vom crea condiţiile de a fi un factor activ în viitorul Europei.

Extrem de importantă şi determinantă pentru viitorul nostru în Europa va fi creşterea capacităţii de administrare a fondurilor care vin de la Uniunea Europeană.

Fără o economie de piaţă funcţională şi capabilă să reziste presiunilor exercitate de libera concurenţă din cadrul pieţei unice, România nu-şi va putea exploata la maximum calitatea de stat membru al Uniunii Europene.

Începând cu anul 2007, sunt şi mai multe de făcut, pentru ca ţara noastră să poată face faţă cu brio provocărilor concurenţiale de pe piaţa uniunii. Dorim să subliniem locul central pe care implementarea Strategiei Lisabona, revizuită, pentru creşterea economică şi locuri de muncă, ar trebui să-l ocupe atât la nivel comunitar, cât şi la nivelul ţărilor membre.

Atingerea obiectivelor Strategiei Lisabona ar întări, printre alţi factori, bazele economiei şi ar diminua riscurile, deoarece ar duce România într-un stadiu diferit de dezvoltare economică: de la o economie intensivă în factori, la o economie intensivă în inovare. Până atunci, România trebuie să-şi consolideze economia de piaţă şi să creeze un mediu de afaceri prietenos, care să promoveze cercetarea, dezvoltarea şi inovarea.

Desigur că a fi stat membru implică şi o serie de eforturi, pe care orice român trebuie să le cunoască. Dar, indiferent de eforturile integrării, politica României trebuie să se axeze pe consolidarea economiei de piaţă prin introducerea reglementărilor privind piaţa internă europeană, prin restructurarea şi modernizarea industriilor, precum şi prin dezvoltarea unei agriculturi moderne.

Dacă aceste sectoare şi activităţi vor deveni compatibile cu reglementările uniunii, consumatorii români vor fi câştigători. În plus, vom participa în mod activ la politicile comunitare, care au ca principal scop bunăstarea cetăţeanului.

România va beneficia de posibilitatea de a participa în cadrul uniunii la complexele procese decizionale colective, putând astfel să-şi promoveze şi să-şi apere mai bine interesele.

Stimaţi colegi,

După intrarea României în Uniunea Europeană, majoritatea legislaţiei ce se va aplica pe teritoriul ţării noastre va fi adoptată la nivel european. Pentru Parlamentul României acest lucru înseamnă o provocare, dar şi o oportunitate.

Procesul de armonizare a legislaţiei naţionale cu acquis-ul comunitar care, în ultimii ani, s-a derulat cu intensitate, trebuie continuat. Forul legislativ al ţării va trebui să asigure legătura între cetăţenii României şi deciziile politice de la nivelul Uniunii Europene, acordând, prin votul său, legitimitate deciziilor politice de la nivel european.

Eficacitatea realizării controlului parlamentar în domeniul afacerilor europene va presupune o nouă bază juridică pentru cooperarea între Parlament şi Guvern.

Pentru îndeplinirea noilor atribuţii, sunt necesare o serie de măsuri ca: punerea la punct a unui nou sistem de control parlamentar al afacerilor europene, având ca obiectiv asigurarea participării active a Parlamentului României la pregătirea poziţiei naţionale pentru întâlnirile din Consiliul de Miniştri European, creşterea conştientizării parlamentarilor români în domeniul politicilor europene, asigurarea unui staff specializat în scopul îmbunătăţirii expertizei parlamentare în afaceri europene şi realizarea unei baze de date care să permită un schimb prompt şi eficient de informaţii şi consultare reciprocă Parlament-Guvern, Parlament-societate civilă.

Este momentul să apreciem şi să mulţumim tuturor partidelor politice şi guvernelor care s-au aflat la conducerea ţării pentru fermitatea şi devotamentul demonstrate în negocierile purtate în nenumăratele întâlniri între oficialii români şi europeni.

Mulţumim şi reprezentanţilor societăţii civile, reprezentanţilor mass-media, formatorilor de opinie şi românilor din străinătate pentru activitatea de lobby. Toate acestea sunt, în final, demersurile unei naţiuni întregi, aducând visul european atât de aproape de noi.

Este necesar să mulţumim acum şi partenerilor noştri europeni pentru sprijinul continuu acordat în procesul de aderare. În toată această perioadă, Uniunea Europeană a fost un adevărat partener, oferind României sprijinul său de-a lungul întregului proces de reformă.

Programele sale de asistenţă au fost gândite astfel încât să pregătească ţara noastră pentru asumarea, în bune condiţii, a calităţii de stat membru.

Totodată, sprijinul uniunii şi-a propus să pregătească ţara noastră pentru utilizarea optimă a beneficiilor decurgând din această calitate, cât şi ca modalitate de transfer al cunoştinţelor necesare privind modul în care funcţionează uniunea.

Stimaţi colegi şi invitaţi,

Europa pare, în prezent, a fi în impas. Constituţia sa a făcut un pas înapoi, iar cetăţenii europeni nu mai văd în Uniunea Europeană un mijloc de soluţionare a problemelor cu care ei se confruntă.

În acest context, îndrăznim să apreciem că, acum, mai mult ca niciodată, instituţiile europene, dar şi parlamentele naţionale trebuie să lucreze împreună, pentru a salva proiectul european, pentru a unifica uniunea.

Considerăm la fel de importante acţiunile menite să garanteze continuitatea forţei şi coeziunii uniunii, conform principiilor sale de natură politică, economică şi socială, care să combine armonios un spaţiu economic şi social comun, cu o uniune politică mai vizibilă şi mai puternică pe scena internaţională.

Considerăm că tuturor statelor membre, inclusiv României, trebuie să li se garanteze păstrarea şi posibilitatea afirmării identităţii naţionale, certitudinea că aceasta nu se va dizolva într-o entitate suprastatală.

Trebuie avut în vedere faptul că exerciţiul identităţii naţionale este principalul factor de mobilizare a energiilor naţionale în realizarea unor obiective strategice fundamentale, în contextul procesului de integrare europeană. Cetăţenii tuturor statelor constitutive trebuie să aibă sentimentul apartenenţei la o entitate cu valori comune.

Partidul Conservator este pe deplin de acord că cel mai bun mod ca Europa să-şi atingă obiectivele strategice şi să răspundă provocărilor globalizării este să-şi pună mai bine în valoare întregul său potenţial şi să promoveze valorile sale comune atât în interiorul Europei, cât şi în afara ei.

Şi, în acest context, ne dorim ca România să fie o voce puternică în noile obiective strategice ale uniunii, stabilite pentru anul 2007: sporirea prosperităţii Europei, întărirea solidarităţii, intensificarea măsurilor privind securitatea cetăţenilor şi consolidarea rolului Europei în lume.

Vă mulţumesc. (Aplauze)

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Domnul deputat Vainer Aurel are cuvântul, reprezentând Grupul parlamentar al minorităţilor naţionale.

Aveţi cuvântul.

Domnul Aurel Vainer:

Domnule Preşedinte al României,

Domnule prim-ministru,

Domnilor preşedinţi ai Parlamentului,

Majestate,

Domnilor foşti Preşedinţi ai României,

Eminenţele Voastre,

Prea Fericite Patriarh Teoctist al Bisericii Ortodoxe Române,

Prea Fericite Mitropolit al Bisericii Romano-Catolice, (e greu să le pun pe toate, mă scuzaţi)

Stimaţi colegi, membri ai Parlamentului,

Distinşi membri ai Corpului diplomatic,

Aş dori să evoc un moment important din viaţa mea, din viaţa noastră.

Acum doi ani, la o distanţă de aproape o săptămână faţă de data în care ne aflăm astăzi, deschideam lucrările Camerei Deputaţilor, în noua legislatură. Şi, uitându-mă pe pagina de pe care am rostit un discurs, am văzut că al doilea obiectiv, pe care-l gândeam eu atunci că este important de realizat de Parlamentul României în noua legislatură, era acesta, al creării cadrului legislativ necesar pentru asigurarea condiţiilor de intrare a României în Uniunea Europeană, la un orizont de timp cât mai apropiat.

Ei, bine, constat astăzi cu bucurie două lucruri: că s-a întâmplat acest mare eveniment din istoria României. Intrăm într-o nouă pagină, în care România calcă cu dreptul începând cu 1 ianuarie 2007 în Uniunea Europeană. Şi am constatat că Parlamentul nostru - îngăduiţi-mi s-o spun eu, poate ar trebui ca alţii s-o spună - a adus o contribuţie majoră la realizarea acestui lucru. Şi, când spun Parlamentul României, mă gândesc la membrii Senatului, membrii Camerei Deputaţilor, indiferent de orientare politică şi, hai să spunem şi noi, de etniile cărora le aparţinem.

Este un mare succes. Îmi iau îngăduinţa să ne felicităm pe noi, poporul român, în totalitatea sa, pentru acest moment cu totul şi cu totul remarcabil. Pentru că România stă pe harta Europei de milenii, dar, din punct de vedere politic, intră de la 1 ianuarie în Uniunea Europeană.

Şi mesajul meu şi al colegilor mei de la Grupul minorităţilor naţionale, care au contribuit cu părticica lor modestă la acest moment, au fost colegii mei care au lucrat pe această temă cu ţările unde îşi au obârşia: cu Germania, cu Italia, cu ţările nou intrate în Uniunea Europeană - Cehia, Slovacia, Polonia. Iar eu, prin modesta mea contribuţie, am sensibilizat un organism evreiesc european să lanseze o rezoluţie de sprijin pentru România, în sensul favorizării intrării la 1 ianuarie 2007.

Dar, de ce este un mesaj optimist? Pentru că eu am certitudinea că intrarea în această Uniune Europeană înseamnă că intrăm într-o uniune de state unde prevalează câteva elemente esenţiale: progres, bunăstare, dezvoltare, competitivitate. Şi toate acestea, într-un climat şi într-un sistem de existenţă autentic democratic, plurivalent, plurinaţional şi, de ce nu, în mod cert, pluricultural.

Iată că avem toate motivele, stimaţi colegi, doamnelor şi domnilor membri ai Parlamentului României, să ne bucurăm de acest moment, să ne bucurăm că deschidem o nouă filă în frumoasa şi încrâncenata istorie a poporului român, cu convingerea că anul ce va să vină ne va aduce mai bine.

Şi aş vrea să mai adaug ceva. Pentru mine, dar cred că şi pentru celelalte minorităţi naţionale din România, stau mereu în faţă zisele unui profet biblic, Ieremia, care sunau cam aşa, din memorie: de binele cetăţii în care trăieşti atârnă binele tău.

Aşadar, binele nostru, al minorităţilor naţionale române, atârnă de binele României. Iar România, intrând în Uniunea Europeană, nu poate fi decât pe un drum spre mai bine, spre mai frumos şi spre mai bucuros.

Vă mulţumesc şi vă doresc un an bun, cu multă fericire. (Aplauze)

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Am finalizat intervenţiile reprezentanţilor grupurilor parlamentare.