Parliamentary debates

Şedinţa a început la ora 8,30.

Lucrările au fost conduse, în prima parte, de doamna Daniela Popa, şi, în a doua parte, de domnul Eugen Nicolicea vicepreşedinţi ai Camerei Deputaţilor, asistaţi de domnii Gheorghe Albu şi Ioan Munteanu, secretari.

Doamna Daniela Popa:

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Deschidem şedinţa consacrată declaraţiilor politice, prima din această sesiune.

Începem cu Grupul parlamentar al P.S.D.

Domnul deputat Ion Stan am înţeles că a depus declaraţia în scris.

Domnul deputat Ion Dumitru. Nu este.

Domnul deputat Dumitru Bentu.

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Dumitru Bentu:

Vă mulţumesc, doamnă preşedinte.

Stimaţi colegi,

Declaraţia politică de astăzi am intitulat-o "Insul".

În urmă cu două-trei decenii, poate mai mult, rula un film cu un titlu inspirat şi sugestiv: "Leul în iarnă". Parafrazându-l, am putea vorbi despre "Preşedintele în iarnă". Continuând să facă rabat de la prestanţa pe care i-o conferă funcţia obţinută prin fraudă morală, domnul Băsescu recurge la gesturi care, în opinia domniei sale, sunt fireşti.

Nepregetând nici o clipă să se lamenteze de inadecvarea la încăperile Cotrocenilor, aidoma predecesorului său care a luat calea Târgoviştei (al cărui cabinet de lucru era "însăşi ţara"), dă frâu pasiunii sale pentru aruncat.

Dacă acum două "revelioane" (unitatea de măsură a performanţei prezidenţiale), arunca o sticlă de şi cu şampanie în mulţimea cu care se afla în deplină rezonanţă, anul acesta, pe care l-a întâmpinat cu o numărătoare inversă, demnă de elevul care a fost, şi-a aruncat paltonul în sibienii consternaţi de gratuitatea gestului.

Nu era nimic nou sub soare, sau sub reflectoare. Aruncase tot anul cu vorbe grele asupra premierului, asupra unor miniştri, asupra ziariştilor, maigstraţilor. Aşa că, un act spontan având acelaşi conţinut ideatic, nu era un capăt de ţară.

Băile de mulţime, atât de dragi preşedintelui, au scos în evidenţă nivelul de intimitate pe care l-a atins relaţia sa cu cetăţenii.

Fotografiile "la minut", pe care le acceptă fără ezitare, evidenţiază, la modul concret, "corniţele" pe care i le punea între pavilioanele urechilor un vajnic admirator.

Snowmobilul, lopăţica, scufiţa, steagurile luate unui soldat din Regimentul de gardă, siderat de "atenţia" prezidenţială, câteva restaurante, au fost repere semnificative ale "jocului de-a vacanţa".

Singurul remediu care se vrea respectarea promisiunilor electorale este repetarea obsesivă a perimatului şi neacoperitorului "Să trăiţi bine!"

Alte probleme ţara nu are! "Viaţa ca un spectacol" este tot ce oferă poporului. Preşedintele, cu voia sa, alunecă graţios, de la statutul unui "ins" aflat în fruntea ţării, la statutul unui "ics", aflat în fruntea a orice. Tragică evoluţie!

P.S. Îmbătat de soarele unui februarie primăvăratic, cel mai presus de Constituţie, de partidele politice, de Guvern, a redeschis o mai veche arie de conflict cu Parlamentul, acuzându-l că promovează legi care servesc interesului imediat al unor senatori şi deputaţi. "Singur împotriva tuturor" este banner-ul său mental.

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Vă mulţumesc, doamna deputat.

Din partea Grupului parlamentar al P.N.L., domnul deputat Emil Strungă.

Vă rog, domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Emil Strungă:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Bună dimineaţa, stimaţi colegi!

"Despărţirea apelor" este declaraţia politică pe care o prezint astăzi în faţa dumneavoastră şi ea se vrea o concluzie la evenimentul petrecut în Parlamentul României, în data de 18 decembrie 2006.

În afara rolului său simbolic şi istoric de condamnare oficială a regimului comunist, această manifestare a avut un efect interesant în ceea ce priveşte clarificarea situaţiei scenei politice.

Citirea raportului Tismăneanu, ale cărui concluzii califică regimul comunist drept unul "nelegitim şi criminal", de către Preşedintele Traian Băsescu, a provocat reacţii şocante pentru o ţară ce se pretinde democratică şi europeană. Strigăte, fluierături, insulte, scenete demne de circul ambulant, chipuri indiferente, aplauze, toate au fost auzite în plenul Parlamentului.

Felul în care a fost primit acest raport denotă starea morală a clasei politice româneşti. Deşi spectacolul din Parlament a fost deplorabil, el a avut virtutea de a despărţi apele politice şi de a arăta alegătorilor poziţionarea fiecărei formaţiuni politice în raport cu trecutul României şi chiar cu viitorul ei.

Cel care s-a remarcat prin "rinocerizarea" maximă a fost P.R.M. şi conducătorul său, Corneliu Vadim Tudor. Atitudinea acestui partid a fost mai mult decât ostilă condamnării unui regim care i-a promovat majoritatea liderilor şi s-a dovedit tributară modalităţilor comuniste nedemocratice de împiedicare a dreptului la exprimare.

Un alt partid care datorează prea mult fostului P.C.R. şi care s-a manifestat prin indiferenţa cu care a primit acest gest reparator este P.S.D., din rândurile căruia doi membri sunt menţionaţi în raport: Ion Iliescu şi Adrian Păunescu, ambii absenţi.

Preşedintele Senatului, Nicolae Văcăroiu, într-un gest de sfidare, a refuzat să îi tempereze pe cei de la P.R.M., care făceau dificilă citirea concluziilor raportului, sau să îi evacueze, conform Regulamentului şedinţelor comune ale Camerei Deputaţilor şi Senatului. Considerăm acest fapt ca pe un semn de complicitate între partidele care nu doresc cunoaşterea şi condamnarea crimelor regimului comunist.

Salutăm concluziile raportului Tismăneanu şi suntem siguri că electoratul a putut distinge, din acest eveniment, partidele care sunt gata de a redeveni europene şi partidele care s-au osificat sub povara moştenirii comuniste.

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Din partea Grupului parlamentar al P.D., încă nu au sosit colegii noştri.

Grupul parlamentar al P.R.M., domnul deputat Ştefan Baban.

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Ştefan Baban:

Vă mulţumesc, doamnă preşedinte.

"La vremuri noi ... aceleaşi obiceiuri"

Doamnă preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Anul 2007 va reprezenta pentru România un an de cotitură şi de o importanţă capitală ca urmare a integrării în Uniunea Europeană. Toţi românii au sperat ca acest eveniment, de care nu am fost siguri decât în momentul în care oficialităţile europene ne-au primit în mijlocul lor, va aduce un nou suflu atât politic, cât şi economic, ca să nu mai vorbim de segmentul social.

Vise deşarte şi iluzii amare! După euforia începutului de an, reîntoarcerea la cotidian a marcat exact continuitatea politicii balcaniste cu care am fost obişnuiţi în cei 18 ani de autentică democraţie. Preşedintele, premierul, şefii partidelor din faimoasa alianţă, foşti consilieri de la Cotroceni, toţi au considerat nimerit să apară la diferite posturi TV, pentru a relua atacurile dure şi, în fond, lipsite de sens, care erau în staţionare din luna decembrie. Astfel, preşedintele l-a luat în colimator din nou pe premier şi întregul partid pe care-l reprezintă, premierul a uitat de îmbrăţişările publice cu preşedintele, din decembrie 2004, iar şefii de partide din Alianţa "Departe de Adevăr", eu i-am spus Alianţa "Dreptate de adevăr", se întrec în laude şi realizări, uitând că, de fapt, şi-au urmărit propriile interese şi afaceri.

Nimic nu s-a schimbat în 2007 în politica românească, nimic nu au învăţat oamenii noştri politici de la cei europeni, cu care au dat mâna, dar nu le-a preluat şi fair-play-ul politic.

Astfel, în locul demnităţii bărbăteşti şi al curajului de a avea o discuţie faţă în faţă, atât preşedintele, cât şi premierul, găsesc tot felul de găselniţe pe a se faulta, procedând prin intermediare, mai mult sau mai puţin blonde!, ca să arate cetăţeanului de rând care dintre cei doi sunt mai corecţi şi mai oneşti. Nu este normal ca, după atât timp, să aflăm că, până şi la cel mai înalt nivel, la statul român a existat trafic de influenţă pentru interesele proprii, deşi unul din sloganurile campaniei politice din 2004 a acestor actori era eradicarea corupţiei şi a traficului de influenţă practicat de vechea guvernare.

Nu este nici normal, după atât timp, de la acele evenimente, garantul corectitudinii şi a onestităţii politice, recte preşedintele ţării, să-şi aducă aminte, dintr-odată şi cu un ajutor benefic de la o fostă subalternă, de un bileţel, roz, galben, portocaliu etc. şi să trateze această problemă ca pe una banală, cotidiană, deşi normal ar fi fost să reacţioneze din momentul primirii acelui bileţel. Dar, dacă acesta poate fi folosit pentru a se plăti o poliţă politică, de ce să piardă domnul Băsescu ocazia?

Cum tot normal nu este ca un preşedinte de ţară să uite că are cetăţeni care lucrază în străinătate şi care sunt arestaţi pentru motive puerile, dar să-şi aducă aminte doar atunci când mass-media demonstrează că a fost informat chiar din momentul producerii acelui eveniment.

Cum nici normal nu este ca premierul unei ţări să afle ultimul ce se petrece cu românii aflaţi în Irak, pentru că cel care are acces nelimitat la informaţiile serviciilor secrete trunchiază informaţiile, în funcţie de propriile interese politice.

Stimaţi colegi,

Luna ianuarie 2007 a demonstrat, dacă mai era cazul, că nimic nu s-a schimbat în România după integrare. Nu că am fi gândit noi că aşa repede vom trece la obiceiuri europene şi ne vom lăsa de balcanisme, dar cred că am sperat cu toţii că oamenii politici din această ţară vor avea alte priorităţi şi interese, dacă nu pentru ei, atunci pentru cei mulţi şi de rând. Poate această lună a fost doar un accident, poate că cele ce vor veni vor aduce pace şi bună înţelegere între principalii actori ai scenei politice. Dacă se va continua, însă, această bălăcăreală, cred că doar ei vor rămâne în această ţară şi vor continua să se dueleze pentru nimicuri, în timp ce problemele esenţiale nu vor fi niciodată rezolvate.

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Doamna Daniela Popa:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Din partea Grupului parlamentar al minorităţilor naţionale, domnul deputat Aledin Amet.

Vă rog, domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Aledin Amet:

Vă mulţumesc.

Stimaţi colegi,

Declaraţia mea politică de astăzi se intitulează "Sistemul de sănătate are nevoie de investiţii mai consistente".

În orice societate, primordial este sistemul de sănătate. În orice societate, cerinţele locuitorilor au întâietate. Nu se poate vorbi de un progres real, dacă la bază nu se găseşte conceptul benefic de respect pentru om şi grijă faţă de sănătatea acestuia.

Pentru a se produce progresul este nevoie, însă, în primul rând, de revigorarea actului medical şi, implicit, de ridicarea standardului de salarizare a personalului de specialitate.

Cu siguranţă, cele mai multe investiţii trebuie realizate în sistemul sanitar. Spitalele din România sunt, în acest sens, deficitare. Lipsa aparatelor de generaţie nouă sau, acolo unde este cazul, insuficienţa numărului lor, se resimte în calitatea actului medical.

Mai mult decât în alte domenii, competiţia la nivel mondial înseamnă mult, iar, pentru ca ţara noastră să participe cu succes este nevoie de redimensionarea priorităţilor investiţionale.

În egală măsură, salariile nemulţumitoare conduc, cel mai probabil, la stagnare. Nu poţi performa dacă nu există şi satisfacţia materială. Din acest motiv, în ultimii ani, numeroase cadre medicale cu studii medii, dar şi cu studii superioare, au preferat să profeseze în alte zone ale Europei.

Tendinţa de creştere a numărului acestora produce îngrijorare, stoparea putându-se realiza atât prin asigurarea unei baze materiale de apreciat, cât şi prin creşterea semnificativă a nivelului de salarizare.

Sistemul de sănătate are nevoie de investiţii mai consistente.

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Vă mulţumesc.

Din partea Grupului parlamentar al P.S.D., domnul deputat Liviu Timar.

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Liviu Timar:

Doamnă preşedinte,

Domnilor colegi,

Tema declaraţiei mele politice de astăzi se intitulează "Nu neglijaţi agricultura!"

Agricultura a reprezentat şi trebuie să fie şi acum, după aderarea României în Uniunea Europeană, un domeniu de bază al economiei naţionale, având în vedere potenţialul natural de care dispune, numărul mare al celor care lucrează în această ramură, 36%, şi al celor peste 45%, care locuiesc în mediul rural.

După sărbătorile de iarnă, producătorii agricoli încep să-şi facă calcule privind culturile ce urmează să le însămânţeze în primăvară, ce culturi sunt mai rentabile, unde să vândă producţia, ce animale şi câte să crească, cât este litrul de motorină, kilogramul de îngrăşăminte şi seminţe, preţul pesticidelor şi lucrărilor agricole, iar acum, după aderare, care sunt normele şi cerinţele impuse de Uniunea Europeană.

Discutând cu mulţi producători agricoli, am constatat că, la această dată, sunt foarte derutaţi şi neîncrezători în viitorul ce-i aşteaptă. Faptul că sunt puşi în faţa unor lucruri nepregătite din timp cum ar fi: imposibilitatea vânzării porcilor în pieţe, a păsărilor, a brânzei, legumelor şi fructelor, precum şi lipsa de informare privind modul de autorizare a fermelor de porci şi bovine, transportul animalelor, vânzarea produselor, demonstrează încă o dată lipsa de preocupare a actualului Guvern faţă de problemele reale din agricultura românească.

În urma negocierii Cap.VII "Agricultura", încheiat în anul 2004, privind nivelul cotelor de producţie, perioade de tranziţie, denumiri de origine protejate, pachet financiar, România va primi în perioada 2007-2013 aproximativ 12 miliarde de euro pentru agricultură şi dezvoltare rurală. Această sumă reprezintă 40% din fondurile acordate României de către Uniunea Europeană pentru următorii 7 ani.

Cu toate că nevoile şi necazurile celor care lucrează în agricultură sunt foarte mari în această perioadă, deşi au fost patru şedinţe de Guvern în acest an - în datele de 10, 17, 24, 31 ianuarie şi a mai fost una, în luna februarie -, nu s-a emis nici un act normativ privind sprijinul ce urmează să-l primească producătorii agricoli în anul 2007, aşa cum prevede Ordonanţa de urgenţă pentru aprobarea acordării sprijinului financiar producătorilor agricoli din sectorul vegetal, zootehnic, al îmbunătăţirilor funciare şi al organizării şi sistematizării teritoriului nr. 123 din 21 decembrie 2006, Cap.VI "Dispoziţii finale", la art. 16: ,,Lista activităţilor pentru care se acordă sprijin financiar, precum şi suma totală alocată fiecărei activităţi, se aprobă anual, prin hotărâre de Guvern".

Elaborarea actelor normative privind agricultura cu întârziere şi având în vedere că acestea vor fi tot mai complexe poate duce ca fondurile alocate să nu ajungă la producătorii agricoli şi sume mari să rămână neutilizate.

Faptul că România, în anul 2007, trebuie să importe grâu pentru pâine din luna februarie, până la noua recoltă, demonstrează gestionarea greşită de către actualul Guvern a problemelor din agricultură.

Pentru a da încredere şi speranţă producătorilor agricoli şi a evita greşelile făcute în anii 2005-2006 de către actualul Guvern, cer public să se acorde atenţia cuvenită celor care vor duce în această perioadă greul integrării României în Uniunea Europeană.

Doamna Daniela Popa:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Din partea Grupului parlamentar al P.N.L., domnul deputat Ioan Ghişe.

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Ioan Ghişe:

Vă mulţumesc, doamnă preşedinte de şedinţă.

Stimaţi colegi,

Declaraţia politică se intitulează "Dezvoltarea României şi fondurile europene".

Suma de peste 30 de miliarde de euro care va fi pusă la dispoziţia României în perioada 2007-2013, în calitatea de ţară membru al Uniunii Europene, reprezintă cea mai mare şansă din istorie pentru dezvoltarea ţării noastre prin sprijin extern.

Dacă se adaugă şi cofinanţările posibile din alte surse externe decât fondurile europene, se poate uşor găsi că suma pe care ar putea să o folosească ţara noastră pentru dezvoltare în următorii ani va fi de peste 40 de miliarde de euro.

Această oportunitate fără precedent poate fi valorificată dacă deciziile politice şi acţiunile rezultate din acestea vor urmări cu consecvenţă atingerea unui scop naţional suprem: "absorbţia integrală a fondurilor externe destinate României".

Acest scop este unul dintre cele mai provocatoare şi grandioase proiecte de interes naţional. Experienţele parcurse de ţări din zona central şi est-europeană demonstrează că este foarte mare probabilitatea ca absorbţia fondurilor la dispoziţie pentru o ţară să se facă în procente mici, de sub 20% în primii ani şi chiar de sub 70% după 20 de ani, în calitate de ţară membră a Uniunii Europene.

Ţinând cont de condiţiile concrete de la noi din ţară, cum ar fi: dezvoltarea şi capacitatea instituţională, pregătirea resursei umane şi tradiţiile culturale sau eficacitatea actuală a instituţiilor şi organizaţiilor, există toate premisele ca absorbţia fondurilor să se facă în proporţie scăzută.

Fondurile europene se pun la dispsoziţia statelor membre, pe baza unor politici care se împlinesc prin proiecte. La rândul ei, asigurarea finanţărilor externe se face prin competiţie de proiecte. Proiectele trebuie însă scrise, manageriate şi aplicate de specialişti care trebuie să cunoască metodologiile şi standardele europene, care sunt mult superioare tradiţiilor de la noi.

Rezultă, pe cale de consecinţă, importanţa de a acţiona în ţara noastră un număr suficient de specialişti competenţi pentru iniţierea, câştigarea şi aplicarea proiectelor cu finanţare externă.

Este o realitate că puţinii şi cei mai buni specialişti în management de proiect lucrează aproape exclusiv în mediul privat, datorită salarizării nemotivante din administraţia publică.

Necesitatea unei strategii naţionale pentru formarea, atragerea şi stimularea resursei umane, pentru a lucra în sectorul public pentru proiecte cu finanaţare externă devine obligaţie, dacă ţinem cont de interesul naţional pentru dezvoltare accelerată.

În aceste condiţii, apare ca şi condiţie esenţială realizarea şi aplicarea unei politici de salarizare în sectorul public, în mod special în administraţie, pentru ca specialiştii necesari pentru munca în proiecte cu finanţare externă să fie interesaţi să vină şi să lucreze în administraţia publică.

Mai mult, formarea şi absorbţia în sectorul public a tinerilor competenţi care ştiu să lucreze în proiecte cu finanţări externe ar trebui să devină o prioritate politică de prim rang a ţării noastre.

Şansa României este ca tinerii valoroşi să muncească şi să se împlinească profesional, familial şi material aici, la noi acasă. Pentru aceasta, însă, este obligatoriu să li se asigure tinerilor specialişti perspective concrete pentru aceste împliniri personale fireşti.

O socoteală simplă arată că merită ca o ţară în situaţia României să investească 7 miliarde de euro, ca să câştige proiecte cofinanţate extern în valoare de peste 40 de miliarde de euro într-o perioadă de 7 ani. Orice mare investitor strategic ar fi atras de o astfel de afacere. Altfel spus, merită să investeşti în formarea şi atragerea resursei umane în sumă de peste un miliard de euro anual, pentru a fi sigur că vei găsi şi vei valorifica investiţii de dezvoltare de peste 40 miliarde de euro.

Dacă analiza s-ar extinde, pentru a vedea ce anume premise de dezvoltare s-ar crea în mod sinergic, după o posibilă dezvoltare accelerată care ar valorifica pentru România 40 miliarde de euro în următorii şapte-opt ani, s-ar descoperi uşor cu investiţia propusă ar fi mult mai mult decât rentabilă, ar fi un adevărat boom economic. Adică, s-ar reuşi cu un miliard de euro pe an, alocat din bugetul de stat pentru dezvoltarea şi absorbţia resursei umane superior calificate pentru proiecte cu finanţare externă, să se obţină o dezvoltare de neimaginat în prezent.

O astfel de perspectivă reprezintă, cu adevărat, ceea ce s-ar putea numi împliniarea unei datorii istorice de credinţă a actualei generaţii faţă de viitoarele gneraţii ale României.

Din considerentele de mai sus, propunem următoarele: l. Guvernul să iniţieze realizarea unui acord politic naţional pentru absorbţia integrală a fondurilor externe alocate României de către Uniunea Europeană; 2. adoptarea unei legi care să consfinţească înfiinaţarea unui Fond Naţional pentru resurse umane, care să stimuleze activitatea în şi pentru sectorul public, în mod special administraţia publică, a celor mai buni specialişti în proiecte cu finanţare externă; 3. Guvernul să iniţieze şi Parlamentul să susţină adoptarea unei legislaţii de salarizare specifice şi stimulatoare pentru tinerii specialişti în activitatea pentru proiecte cu finanţare externă.

Pentru România şi români, fondurile europene vor fi puse la dispoziţie doar dacă se vor împlini şi condiţiile prezentate mai sus.

Este de răspunderea Guvernului şi a partidelor parlamentare ca această extraordinară oportunitate istorică a fondurilor externe să poată fi valorificată integral pentru destinul de dezvoltare al României, pentru generaţiile de azi şi de mâine.

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Doamna Daniela Popa:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Din partea Grupului parlamentar al P.R.M., domnul deputat Adrian Moisoiu.

Vă rog, domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Adrian Moisoiu:

Vă mulţumesc, doamnă preşedinte.

Permiteţi-mi să vă urez un an nou cu bucurie şi cu împliniri! Sănătatea, înainte de toate!

"România, sat fără câini?!"

"Markó Béla, referendumul privind Ţinutul Secuiesc şi Solyom László".

La o interpelare adresată primului-ministru, referitoare la fidelitatea faţă de ţară, a vice-premierului Marko Béla, făcută la 23 octombrie 2006, profitându-se de faptul că Parlamentul a dezbătut Legea bugetului, mi s-a răspuns în scris, în loc de răspuns "scris şi oral", după cum cerusem, abia la 20 decembrie.

Astfel am aflat că domnul Markó Béla, potrivit art.30 din Constituţia României, are dreptul ca să fie duplicitar, adică să aibă două patrii, altfel spus două mame, adică să ocupe funcţia de vicepremier al României, dar să facă politica Ungariei.

Cuvântarea dânsului de Anul Nou 2007, la postul de televiziune DUNA T.V., referendumul privind autonomia Ţinutului Secuiesc, cât şi vizita din aceste zile ale preşedintelui Ungariei, Solyom László, la Bucureşti şi Târgu Mureş, m-au determinat să fac prezenta declaraţie politică. Sunt subiecte strâns legate între ele.

Numai o crasă rea-voinţă îl fac pe premierul Călin Anton Popescu Tăriceanu să nu observe făţărnicia vicepremierului Markó Béla care, în mesajul său de Anul Nou 2007, făcut la postul de televiziune DUNA T.V., prin modul în care s-a adresat "Dragă Ardeal! Dragă Ungarie!", acesta s-a poziţionat drept conducător de popor, a uitat că Ardealul face parte integrantă din România, că, în Ardeal, majoritatea zdrobitoare a populaţiei sunt românii, iar prin faptul că nu le-a adresat nici un cuvânt acestora, a vrut să lase impresia, adică să sugereze, că Ardealul este unguresc.

Dacă nu aş fi din acelaşi judeţ cu el, dacă nu l-aş cunoaşte, aş spune că domnul Markó Béla "a uitat" că trăieşte în România. Aşa, însă, ştiu că această "amnezie" a fost intenţionată.

Am să citez câteva fragmente din acest mesaj, fiindcă textul integral am să-l anexez prezentei declaraţii politice: "Peste puţin timp vom fi iarăşi împreună. S-a terminat cu separarea aceasta seculară, s-a sfârşit o nedreptate istorică, vor fi şterse graniţele dintre noi."

Este cât se poate de clar că se referă la Tratatul de la Trianon, a cărui nostalgie a reprezentat politica de căpătâi a tuturor guvernelor maghiare de după 1920 şi la bucuria că în viziunea sa, după 86 de ani, urmările acestuia vor dispărea. "La Trianon, destrămarea noastră a fost o decizie a omului, după cum tot una omenească este şi aceea în urma căreia vom fi din nou împreună".

Relevantă este declaraţia pe care o face, în continuare, privind politica "paşilor mărunţi" pe care a dus-o şi o va duce în continuare U.D.M.R.-ul: "Atâta doar că dacă înaintaşii noştri nu au putut să-şi spună cuvântul în cele întâmplate după primul război mondial, nouă ne-a revenit în schimb îndatorirea să influenţăm mersul istoriei. Noi nu puteam să decidem, să grăbim o asemenea clipă sau să o împiedecăm. Nu a fost uşor să spunem cum anume este corect, pentru că, nu-i aşa, ştiam că tot nu suntem egali, nu suntem încă independenţi şi că, după intrarea în Uniunea Europeană, va trebui să ne continuăm lupta pentru drepturile noastre. Dar am zis aşa: cel mai important lucru este să fim toţi împreună în Europa comună, să fie împreună maghiarul cu maghiarul.""Şi aşa ceva este posibil pentru că noi, maghiarii din România, am ştiut întotdeauna ce vrem, am avut întotdeauna putere în noi, am fost disciplinaţi, am avut spirit de sacrificiu, încât să ne înăbuşim în faşă unele porniri, am avut capacitatea să ne unim în interesul unui ţel comun. Datorită nouă a fost stabilitate în ţara aceasta, ceea ce fără sprijinul nostru, fără consecvenţa noastră, aceasta nu s-ar fi întâmplat."

Totodată, "scumpul" nostru vicepremier, încearcă să inducă ideea că, odată cu intrarea în Uniunea Europeană, dispare apartenenţa la naţiunea română, ceea ce, e drept, îl deranjează foarte tare, declarând: "Începând de acum, suntem cetăţeni europeni."

În finalul mesajului, el se adresează direct numai maghiarilor: "Dumnezeu să-l ocrotească pe fiecare ungur, Dumnezeu să-l ocrotească pe tot europeanul!"

Cât priveşte referendumul, acesta reprezintă o încălcare flagrantă a Constituţiei, a legislaţiei româneşti, o nouă incitare la separatism teritorial pe criteriu etnic şi o sursă de înveninare politicianistă a relaţiilor interetnice.

El a fost declanşat în unele localităţi încă din luna decembrie şi nu trebuia să aibă loc, adică, juridic exprimând, actul nu trebuia să se consume, dacă guvernanţii nu tratau cu superficialitate pretenţiile U.D.M.R.-ului.

Locuitorii maghiari din cele trei judeţe - Harghita, Covasna şi parţial Mureş - au fost minţiţi, spunându-li-se că astfel vor scăpa de sărăcie, judeţele lor fiind prea sărace ca să se poată autofinanţa. În acest fel se urmăreşte, de fapt, subordonarea faţă de Ungaria.

Rezultatele lui, această adeziune masivă a populaţiei maghiare la autonomia teritorială, va fi folosită în relaţiile viitoare cu diverse foruri europene, la un moment care se va considera potrivit.

România este un stat în care, potrivit art.3 din Constituţie, nimeni nu are dreptul să atenteze la dislocarea ei. Nimeni nu are dreptul să pună sub semnul întrebării integritatea teritorială a României.

Răspunderea pentru acest referendum, cât şi pentru eventualele urmări, revine preşedintelui Traian Băsescu, cât şi premierului Călin Anton Popescu Tăriceanu.

Cât priveşte vizita preşedintelui Ungariei la Bucureşti, domnul Solyom László la Bucureşti şi Târgu Mureş, exact în aceste zile, aceasta a fost aleasă cu bună ştiinţă, profitându-se de păguboasa şi liber acceptata miopie politică de care dau dovadă mai marii noştri, care nu vor să vadă şi trec sub tăcere, printr-un gest de ticăloasă complicitate, focul concentrat îndreptat asupra României de o serie de persoane din Ungaria şi de la noi, dornice de autonomii teritoriale pe criterii etnice.

În această idee, trebuie amintită vizita de acum câteva luni a doamnei Szilli Katalin, preşedintele Parlamentului ungar, (ce a căutat dânsa în Harghita şi Covasna?) a diverşi membri din conducerea F.I.D.E.S.Z., a istoricului istoricul maghiar din Ungaria Raffai Ernõ, coautor al filmului "Trianon", în care Horty Miklós este glorificat, cât şi a numeroase cărţi, în care se ocupă de istoria Ardealului, a avocatei austriece Eva Maria Barki, cea declarată cândva "persona non grata" şi atâtea şi atâtea persoane. După cum şi loialitatea liderilor maghiari cu buletine de identitate româneşti faţă de ţara care le-a dat identitatea, este mai mult decât discutabilă.

Încercarea de amestec în treburile interne ale României privind politica dusă faţă de minorităţi, făcută de Preşedintele Ungariei, ţara în care minorităţile nu sunt reprezentate în Parlament, se poate aprecia drept un amestec obraznic în treburile interne ale unui stat suveran şi independent, care încalcă toate uzanţele diplomatice, şi se explică prin faptul că toţi guvernanţii pe care i-am avut şi îi avem după decembrie 1989, au fost şi sunt obedienţi Ungariei!

După mesajul de Anul Nou de la Duna T.V. demiterea vicepremierului Markó Béla era obligatorie. Dar cine să o facă, dacă România este un sat/stat fără câini?

Vă mulţumesc.

Anexa

Cuvântul de Anul Nou al preşedintelui U.D.M.R., Markó Béla

Dragă Ardeal!

Dragă Ungarie!

Peste puţin timp, vom fi iarăşi împreună. S-a terminat cu separarea această seculară, s-a sfârşit o nedreptate istorică, vor fi şterse graniţele trasate între noi. Mult aşteptata modificare a graniţelor va fi reală: graniţele politice ale Europei se vor schimba.

Natura nu recunoaşte asemenea hotare, nu se modifică pământul, nici zăpada, nici culoarea cerului, ci doar omul numără minutele, orele, graniţelor dintre ţări. La Trianon, destrămarea noastră a fost o decizie a omului şi tot una omenească a fost şi aceea în urma căreia vom fi din nou împreună.

Atâta doar că dacă înaintaşii noştri nu au putut să-şi spună cuvântul în cele ce s-au întâmplat după primul război mondial, nouă ne-a revenit în schimb îndatorirea să influenţăm mersul istoriei.

Noi puteam să hotărâm să grăbim o asemenea clipă sau să o împiedicăm. N-a fost uşor să spunem cum anume este corect, pentru că, nu-i aşa, ştiam că încă tot nu suntem egali, nu suntem încă independenţi şi că şi după intrarea în Uniunea Europeană va trebui să ne continuăm lupta pentru drepturile noastre. Dar am zis aşa: cel mai important lucru este să fim toţi împreună în Europa comună, să fie împreună maghiarul cu maghiarul. Am vrut să se termine odată şi odată cu acele vorbe scârboase, adică "maghiar de dincolo de garniţă". Noi nu am vrut să rămânem "maghiari de dincolo de garniţă", noi am vrut să scuturăm de pe noi eticheta asta urâtă şi stupidă, noi am vrut să fim pur şi simplu doar maghiari.

Or, aşa va fi şi în curând. Numai de s-ar putea întâmpla tot aşa, cât mai repede posibil, şi cu maghiarii din Voivodina, Croaţia, din Ucraina Subcarpatică.

Este un obicei ca la despărţirea de un an să promiţi că de mâine se va schimba totul. După aceea însă, promisiunea rămâne promisiune. De data aceasta însă, de mâine totul se va schimba într-adevăr. Şi aşa ceva este posibil pentru că noi, maghiarii din România, am ştiut întotdeauna ce vrem, am avut întotdeauna putere în noi, am fost disciplinaţi, am avut spirit de sacrificiu, încât să ne înăbuşim în faşă unele porniri, am avut capacitatea să ne unim în interesul unui ţel comun. Datorită nouă a fost stabilitate în ţara aceasta, ceea ce fără lucrarea noastră, fără consecvenţa noastră aceasta nu s-ar fi întâmplat.

Începând de acum, suntem cetăţeni europeni.

Dacă vom putea uita vechiul nostru blestem, diferendele maghiaro-maghiare, dacă vom înţelege că acum este mai important decât oricând ca în baza noii uniuni europene a naţiunii maghiare să conlucrăm şi, dacă vom fi conştienţi şi de faptul că toate acestea nu trebuie să le facem îndreptându-le împotriva românilor, slovacilor, sârbilor, croaţilor, ucrainenilor, că doar la fel îşi doresc şi ei, să fie împreună, atunci toţi vom fi în câştig.

Dragă Ardeal!

Dragă Ungarie!

Iată, istoria ne acordă şi nouă compensaţii, cu condiţia să luptăm pentru ele!

Sar acum un pic arătătoarele ceasului şi tot acum face un salt uriaş de la vest spre est hotarul Uniunii Europene, şi trece uşor, strălucind puternic, şi pe deasupra capetelor noastre, ale celor de aici, de pe Pământul Secuiesc, unde cei care mai adineauri eram în afara ei, acuma suntem în Ea.

Dumnezeu să-l ocrotească pe fiecare ungur, Dumnezeu să-l ocrotească pe tot europeanul!

Vă doresc anul nou fericit!

Sf. Gheorghe, 31 decembrie 2006
(Transmis în 31 decembrie 2006, de DUNA TV)
(Nepujsag nr. 1 din 04.01.2007)

Doamna Daniela Popa:

Mulţumesc, domnule deputat.

Din partea Grupului parlamentar al UDMR, domnul deputat Garda Derizeriu.

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Becsek-Garda Dezso-Kalman:

Doamnă preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Susţinerea mafiei lemnului din partea Regiei Naţionale a Pădurilor şi a Direcţiei Silvice Harghita, am constatat, atât la sfârşitul anului 2003, cât şi la începutul anului 2004, când s-au făcut eforturi deosebite pentru muşamalizarea infracţiunilor promovate de către domnul director Ion Micu, împreună cu domnişoara Laczkó Terézia.

Susţinătorii lor, din cadrul Ministerului Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale, la începutul anului 2004, nu au mai putut menţine în funcţii de conducere pe demolatorii pădurilor harghitene, fiind nevoiţi să impună destituirea din funcţie a acestora şi numirea în fruntea Direcţiei Silvice a domnului Cătălin Mutică.

Am sperat că noua conducere va stopa fenomenul infracţional, însă sunt nevoit să constat că, în aceşti trei ani de când inginerul silvic de la ocolul silvic de la Topliţa este în fruntea Direcţiei Silvice Harghita, că şi el susţine exploatările ilegale în pădurile judeţului, având o contribuţie deosebită în distrugerea fondului forestier naţional de stat şi privat.

Cazul cel mai concret îl reprezintă punerea în valoare, exploatarea şi valorificarea în mod fraudulos a unei cantităţi de 10.000 de metri cubi material lemnos din păşunea împădurită din zona Astalos, teren aparţinând comunei Voşlobeni, Suseni, de către domnul Zerkula Ladislau, în calitate de inspector de pază la Direcţia Silvică Miercurea-Ciuc, cu complicitatea pădurarului Marius, de la Ocolul Silvic de Stat Miercurea-Ciuc.

La sesizarea acestei ilegalităţi, în care era menţionată implicarea inspectorului de pază Zerkula Ladislau, s-a cerut să fie delegată o altă persoană pentru efectuarea verificărilor. În ciuda acestei solicitări de bun simţ, domnul director Mutică Cătălin a trimis persoana în cauză, adică pe autorul infracţiunii, pentru verificarea furtului.

O altă ilegalitate prin care domnul Cătălin Mutică a prejudiciat instituţia pe care o conduce, a avut loc la Centrul de producţie din Gheorgheni, din subordinea Direcţiei Silvice Mircurea-Ciuc, Secţia "Abator carne", unde s-a constat un prejudiciu lipsă în valoare de 4 miliarde de lei vechi. Acest prejudiciu se datorează directorului Direcţiei Silvice Miercurea-Ciuc, care a dat dispoziţii prin bileţele, după care s-au eliberat salam sau alte produse de carne a căror valoare nu a fost achitată nici până la data prezentă. Beneficiarii acestor bileţele erau în special cei care controlau furturile de masă lemnoasă din judeţul Harghita.

Stimate domnule ministru Dan Motreanu, ar fi bine să fie cercetate, în mod corect, aceste două infracţiuni şi n-aş dori ca controlorii ministerului să beneficieze din salamul de mistreţ pe baza unor bileţele, de la Abatorul de carne din Gheorgheni, aflat în subordinea Direcţiei Silvice Miercurea-Ciuc.

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Doamna Daniela Popa:

Mulţumesc.

Din partea Grupului parlamentar al Partidului Conservator, domnul deputat Nicolae Popa.

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Nicolae Popa:

Mulţumesc, doamna preşedintă.

Doamnelor şi domnilor colegi,

Văd că moda bileţelelor a atins şi judeţul Harghita. E bine! Până mâine-poimâine, toată ţara.

Doamnelor şi domnilor colegi,

Declaraţia mea politică se intitulează: "Referendumul pentru autonomia Ţinutului Secuiesc s-a organizat cu complicitatea statului român!"

Avertismentele lansate anul trecut de Partidul Conservator, care a atenţionat, în repetate rânduri, că minoritatea maghiară pune la cale organizarea unor referendumuri în scopul declarării autonomiei Ţinutului Secuiesc, s-au adeverit în cele din urmă. Declaraţiile de enclavizare ale Ţinutului Secuiesc, demersurile neconstituţionale, antinaţionale şi antistatale, care trebuiau să dea de gândit întregii clase politice, s-au materializat în ultima duminică, odată cu organizarea de referendumuri în mai multe localităţi din judeţele Mureş, Covasna şi Harghita. Doresc să vă reamintesc declaraţia liderului UDMR, în cadrul Adunării secuilor de la Lutiţa, care spunea că "Nici Bucureştiul, nici Budapesta, nici Bruxelles-ul nu vor oferi secuilor o viaţă mai bună, numai maghiarii din Transilvania pot înfăptui acest lucru, prin autonomie". După cum am mai avertizat, principalul artizan al acestor instigări la nerespectarea legilor şi Constituţiei României este însuşi preşedintele UDMR, Markó Béla care, ignorându-şi funcţia de ministru de stat în Guvernul României, a "binecuvântat" autonomia administrativă şi culturală a secuimii.

Partidul Conservator a atras atenţia asupra acestor grave derapaje de la lege în toamna trecută, odată cu depunerea moţiunii simple cu tema "Autonomia teritorială solicitată de vicepremierul Markó Béla, liderul UDMR, sfidează Constituţia României", unde am solicitat demiterea acestuia care, însă, nu s-a mai dezbătut, cu concursul răzgândirii de ultim moment a unor parlamentari PSD. Noi am cerut atunci să nu permitem nimănui să agreseze interesul naţional, să atenteze la suveranitatea şi integritatea teritorială sau să sugereze federalizarea şi o nouă concepţie administrativă, contrară legilor în vigoare.

Deşi Guvernul şi Administraţia Prezidenţială au fost sesizate faţă de încercările extrem de periculoase ale minorităţii maghiare de a proclama autonomia Ţinutului Secuiesc, precum şi de comportamentul şi ieşirile anticonstituţionale ale domnului Marko Bela, niciun român nu a constat niciun fel de atitudine din partea celor abilitaţi să intervină, atât politic, cât şi guvernamental. Acum însă, când situaţia a scăpat de sub control, aşa cum de altfel Partidul Conservator a anticipat, mai toţi liderii politici, în frunte cu Boc, preşedintele Băsescu şi Mircea Geoană, ţipă ca din gură de şarpe că se încalcă Constituţia. Halal să le fie!

Dacă toţi aceşti domni realizau la timp pericolul şi s-ar fi pronunţat pentru dezbaterea moţiunii simple a Partidul Conservator, fără îndoială că nu am mai fi asistat, astăzi, la asemenea referendumuri ruşinoase pentru România integrată în Uniunea Europeană. Partidul Conservator a atras, de asemenea, atenţia că Statutul de autonomie al Ţinutului Secuiesc reprezintă un atentat grav la adresa siguranţei naţionale a României, documentul precizând: "Ca expresie a identităţii sale istorice, în scopul asigurării egalităţii de şanse a cetăţenilor şi protecţiei identităţii naţionale maghiare, locuitorii Ţinutului Secuiesc se constituie în comunitate autonomă", şi că "Ţinutul Secuiesc devine o regiune autonomă cu personalitate juridică în cadrul României."

În fapt, statutul prezintă teritoriul regiunii autonome, formată din actualele judeţe Covasna şi Harghita, precum şi scaunul istoric Mureş, care aparţine judeţului Mureş, ca fiind o regiune care are dreptul de decizie şi de gestionare în domeniile care aparţin competenţelor sale specifice, inclusiv exercitarea unei politici proprii regiunii, precum şi cu o autoritate administrativă autonomă, respectiv Consiliul de Autoadministrare. Extrem de grav este şi art. 10 din acest statut, în care se afirmă că "În Ţinutul Secuiesc limba maghiară are acelaşi statut ca şi limba oficială a statului", care intră în contradicţie flagrantă cu art. 13 din Constituţia României, potrivit căruia "În România, limba oficială este limba română".

Partidul Conservator dezavuează lipsa de reacţie de până acum a autorităţilor statului, în frunte cu preşedintele şi premierul, în legătură cu acest caz deosebit de periculos de forţare a autonomiei pe criterii etnice. În loc să se ocupe de escaladările legii din aşa-zisul Ţinut Secuiesc şi să ia măsuri de prevenţie din timp, mai marii ţării au preferat să se bălăcărească reciproc în tot felul de scandaluri, scenarii şi bileţele.

Întrucât autorităţile îndrituite ale statului au fost sesizate, dar nu au reacţionat în nici un fel, Partidul Conservator a cerut, încă din noiembrie anul trecut, directorului Serviciului Român de Informaţii, George Maior, să prezinte în faţa Camerei Deputaţilor situaţia reală cu privire la aceste manifestări antiromâneşti care se perpetuează în aşa-numitul Ţinut Secuiesc, fapt care nu s-a întâmplat, iar acum nu avem decât să ne luăm cu mâinile de cap în faţa acestor manifestări.

Ca o concluzie, situaţia în care ne aflăm astăzi este rezultatul guvernărilor falimentare şi ipocrite în ceea ce priveşte problema românilor şi românismului.

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Mulţumesc, domnule deputat.

Din partea deputaţilor fără apartenenţă la un grup parlamentar, domnul deputat Corneliu... scuzaţi-mă, Corneliu Ciontu a depus în scris declaraţia.

Domnul Cornel Ştirbeţ. Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Cornel Ştirbeţ:

Bună ziua!

Mulţumesc, doamnă preşedinte.

Am să mă adresez, în declaraţia mea politică, domnului preşedinte al Camerei Deputaţilor, Bogdan Olteanu.

Domnule preşedinte Bogdan Olteanu,

Am fost unul dintre cei mai vehemenţi critici ai fostului preşedinte al Camerei Deputaţilor, domnul Adrian Năstase. Am apreciat că, în multe situaţii, domnia sa a avut un comportament care sfida legea şi Regulamentul, afişând chiar un anumit dispreţ faţă de colegii săi simpli deputaţi. Sper să nu am motive să regret această atitudine.

Dumneavoastră, domnule preşedinte, sunteţi succesorul ales în această importantă demnitate publică. Sunt convins că nu doriţi să repetaţi greşelile predecesorului, din mai multe motive, unul fiind acela de a nu-i împărtăşi soarta. De aceea, vă atrag atenţia că aveţi obligaţia să respectaţi întocmai prevederile Constituţiei şi ale Regulamentului Camerei Deputaţilor, lăsând la o parte orgoliile şi pasiunile politice.

Concret, mă refer la solicitarea celor 24 de deputaţi, care s-au constituit în Grupul parlamentar al deputaţilor independenţi.

Conform Regulamentului, art. 19 alin (1) şi (2), numai dumneavoastră, domnule preşedinte, în această calitate, aveţi competenţa să interveniţi în constituirea grupului, nu Biroul permanent şi nu plenul Camerei Deputaţilor.

De aceea, este surprinzător şi complet neavenit răspunsul primit de deputaţi din partea secretarului general al Camerei Deputaţilor, care, pe un ton autoritar, nepotrivit, ne trimite să ne afiliem la un grup al independenţilor care nu există. Pare a fi un fel de pedeapsă aplicată deputaţilor de înaltul funcţionar al Camerei Deputaţilor. Nu este normal!

După cum cunoaşteţi, actual, deputaţii independenţi îşi desfăşoară activitatea în baza excepţiei prevăzute de art. 13 alin (1) din Regulament şi nu sunt constituiţi într-un grup parlamentar. Ei sunt în număr de 33 deputaţi. Ei trebuie să-şi îndeplinească mandatul încredinţat în condiţii egale, fără discriminare comparativ cu fiecare alt deputat în parte. Ei nu sunt deputaţi de rangul 2 şi nu există prevedere constituţională, legală sau regulamentară care să-i pedepsească pentru statutul lor.

Regulamentul Camerei Deputaţilo, prevede posibilitatea constituirii grupului de deputaţi independenţi, fără intervenţia unui alt for de conducere, cu excepţia obligaţiei ce vă revine dumneavoastră personal, domnule preşedinte Bogdan Olteanu, prevăzută în art. 19 din Regulament.

Această obligaţie vă rugăm să o îndepliniţi, sau, în caz contrar, să răspundeţi în scris cu privire la refuzul îndeplinirii ei şi la poziţia dumneavoastră faţă de problema ridicată.

Suntem convinşi, domnule preşedinte, că veţi reanaliza solicitarea noastră, luând în considerare toate efectele politice şi juridice ale deciziei pe care v-o asumaţi, în spiritul respectării principiilor democratice normelor constituţionale şi legale. În aceste condiţii, problema răspunsului primit din partea secretarului general al Camerei Deputaţilor ar putea fi tratat ca un incident minor.

Cu deosebită consideraţie,

Deputat Cornel Ştirbeţ

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Mulţumesc, domnule deputat.

Din partea Grupului parlamentar al PSD, domnul deputat Mihai Dumitriu.

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Mihai Dumitriu:

Vă mulţumesc frumos, doamna preşedinte.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Declaraţia politică de astăzi se intitulează: "România, ţara birurilor".

România devine ţara birurilor, a taxelor mărite la nesfârşit, a comportamentului bizantin din partea celor aflaţi la putere. Cetăţeanul nu contează. El bântuie, debusolat şi sărac, după ce a dat votul Puterii Galbene - PNL şi a Puterii Portocalii - PD.

De la 1 ianuarie 2007 au intrat în vigoare noile prevederi ale Codului Fiscal - al 3-lea Cod Fiscal în ultimii 2 ani -, legate de taxe şi impozite. Cotele sunt mult mai mari şi privesc deopotrivă persoanele fizice, cât şi cele juridice. Vor fi majorate impozitele pentru locuinţe şi terenuri cu mult peste cele din 2006. Populaţia va mai plăti aceiaşi rată de impozit de 0,1% din valoarea impozabilă a clădirii, indiferent de rangul localităţii. Mai mult, companiile vor fi obligate să-şi reevalueze clădirile din 3 în 3 ani, în caz contrar vor plăti o cotă de impozit între 5-10% din valoarea de inventar. Nu sunt omise nici tranzacţiile imobiliare, care vor fi impozitate prin cote de 1% sau 3% asupra valorii.

Codul Fiscal PNL - PD prevede pentru 2007 majorări semnificative de impozit pentru maşini, acesta fiind dublat faţă de 2006. Taxa de primă înmatriculare, Taxa lui Vlădescu şi a Sulfinei Barbu, pentru maşinile second-hand atinge valoarea de 5000-7000 de euro, pe motiv de protecţie a pieţei interne de automobile, cât şi împotriva pericolului pe care îl reprezintă intrarea în ţară a maşinilor vechi. Mai mult, Sulfina Barbu, "mama taxei de primă înmatriculare" acuză Parlamentul, în special deputaţii din Opoziţie, că au dus valoarea taxei la un nivel "mai mult decât dublu" faţă de ce se stabilise iniţial, dar tot domnia sa afirmă că "în esenţă, impozitul este legal". Doamna ministru Sulfina Barbu consideră această taxă un stimulent pentru ca oamenii să-şi cumpere maşini mai bune. Din păcate, taxa de primă înmatriculare vizează preponderent regimul concurenţial, protejând firmele PNL-iştilor şi PD-iştilor. Însă taxa de primă înmatriculare se aplică şi maşinilor noi importate, ca taxă de import, ce reprezintă 1% din valoarea maşinii. Ne întrebăm, suntem în Uniunea Europeană?

Stimaţi colegi,

Câştigurile obţinute din tranzacţii, piaţa de capital sunt taxate în cote între 1% şi 16%. O mare anomalie Galbenă şi Portocalie este faptul că se impozitează şi paguba. De asemenea populaţia va plăti pentru venituri sub formă de dividende, dobânzi, şi respectiv, pentru câştiguri din operaţiuni de vânzare-cumpărare de valută cota de 16%.

Plafonul de înregistrare în scopul de TVA scade de la 200.000 RON la 118.000 RON, echivalentul a 35.000 Euro. Nu a fost uitată nici cota de impunere pe veniturile microîntreprinderilor, care va creşte progresiv, de la 2% la 3%, până în 2009. Au fost introduse taxele şi pe producţia casnică. Ţăranii care produc ţuică şi rachiuri naturale, chiar pentru consum propriu, vor trebui să plătească o acciză de 8,75 RON/l. (87.500 lei vechi) dacă produc o cantitate sub 50 l. şi 17,5 RON/l. (175.000 lei vechi), dacă produc o cantitate mai mare de 50 l.

Miniştrii din Guvernul Tăriceanu, Galbeni şi Portocalii, au mai "produs" 2 (două) taxe: taxa pe viciu şi taxa cadastrală de urgenţă, ambele având menirea de a condiţiona şi dezvolta specula şi şpaga, adică corupţia.

Deci, stimaţi colegi, la fel ca şi sub dominaţia otomană, acum câteva sute de ani, România redevine ţara birurilor. Boierii de atunc, care umileau populaţia pentru a stoarce ultimul ban, sunt astăzi înlocuiţi de oamenii politici Portocalii şi Galbeni, aleşi în mod democratic. Atunci, banii se duceau spre Marea Poartă, acum banii rămân aici, pentru a fi împărţiţi la masa complicităţii între firmele deţinute sau controlate de Mai Marii Puterii Galbene (PNL) şi Portocalii (PD).

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Din partea Grupului parlamentar al PNL, domnul deputat Andrian Mihei.

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Andrian-Sirojea Mihei:

Mulţumesc, doamna preşedinte.

Declaraţie politică: "Fidelitatea faţă de ţară este sacră", art. 54 - Constituţia României.

Stimaţi colegi, stimaţi concetăţeni,

Dincolo de funcţii, de venituri, de averi, de interese, dincolo de orice altceva, noi, toţi, suntem cetăţeni ai României. Astăzi, suntem aici, factori de decizie în ceea ce priveşte destinele sale, mâine, putem fi tot aici sau nu. Dar în orice moment, noi şi familiile, copiii noştri, suntem şi vom fi în continuare cetăţeni ai României. Nu se poate să ne fie indiferent că legile siguranţei naţionale sunt subiect de dispută şi sunt tergiversate şi amânate, ca şi când ar viza vreun aspect minor. Trebuie să ne mobilizăm şi să găsim forma în care aceste legi să fie votate, iar ele, prin conţinutul lor, să servească interesului public, nu unor orgolii sau interese partinice.

Pornind de la libertatea de exprimare şi până la protejarea securităţii naţionale şi a informaţiilor clasificate, toate aceste aspecte trebuiesc reglementate şi legiferate. În Principiile de la Johannesburg privind siguranţa naţională, libertatea de exprimare şi accesul la informaţie, adoptate la 1 octombrie 1995 de către un grup de experţi în drept internaţional, siguranţă naţională şi drepturile omului, este prevăzut în cadrul principiului 1 că: "Nu se pot impune restricţii ale libertăţii de exprimare sau de informare pe motive de siguranţă naţională decât dacă guvernul poate demonstra că restricţia este codificată prin lege şi necesară într-o societate democratică, pentru apărarea intereselor legitime referitoare la siguranţa naţională.", precum şi că "Orice restrângere a libertăţii de exprimare sau a informaţiei trebuie sa fie codificată prin lege.", iar "Legea trebuie să fie accesibilă, să nu conţină ambiguităţi, să fie redactată pe un domeniu clar delimitat şi cu precizie, astfel încât să ofere persoanelor posibilitatea de a prevedea dacă o anumită acţiune a lor este ilegală.". Totodată, principiile respective prevăd că "Legea trebuie sa prevadă mijloace de protecţie eficiente împotriva abuzurilor."

În primul rând, reiese din aceste principii că nu poţi impune restricţii nici chiar în libertatea de exprimare, fără a avea o lege clară şi lipsită de ambiguităţi. În al doilea rând, dată fiind necesitatea evidentă de a avea aceste legi, dacă - pornind de la aceste principii şi respectându-le - am privi fiecare cu obiectivitate propunerile legislative existente, am reuşi să votăm un pachet de legi pertinent, fără a exista aceste "lupte" pentru cine preia controlul cui. Aceste legi protejează securitatea naţională sau informaţiile clasificate, nu în sine, ci le protejează pentru că interesul general, naţional o cere. Tot în numele interesului naţional însă, în unele cazuri, anumite informaţii pot fi declasificate, anumite astfel de protecţii speciale pot înceta. Totodată, legile trebuie să aibă definite competenţe foarte clare şi să aibă prevăzute explicit limitările vizând activitatea serviciilor informative, astfel încât să fie conferite garanţii împotriva abuzurilor autorităţilor.

Şi Constituţia României garantează cetăţeanului, prin articolul 53, că "Exerciţiul unor drepturi sau al unor libertăţi poate fi restrâns numai prin lege şi numai dacă se impune, după caz, pentru apărarea securităţii naţionale, a ordinii, a sănătăţii ori a moralei publice, a drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor; desfăşurarea instrucţiei penale; prevenirea consecinţelor unei calamităţi naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav". Este evident şi orice cetăţean înţelege, consider, că libertatea individuală nu este şi nu poate fi absolută. Aceasta, deci, poate exista doar în coordonatele impuse de prevederile Constituţiei şi ale celorlalte acte normative existente. Teoretic, libertatea individuală este intrinsec apărată de securitatea naţională. Încălcarea ei prin strategia sau mijloacele folosite constituie un abuz şi nu trebuie permisă. Liniştea şi siguranţa într-o societate sunt date de ordinea publică şi de o justiţie funcţională, practic, de o bună guvernare şi nu în ultimul rând de serviciile secrete, însă doar dacă acestea nu au puteri discreţionare şi dacă există mecanisme concrete şi funcţionale care să nu le permită să abuzeze de poziţia lor.

Fac astăzi un apel către dumneavoastră, stimaţi colegi, să priviţi această problemă cu luciditate, cu maturitate politică şi cu gândul la această naţiune şi să încercăm toţi să găsim soluţia optimă pentru această ţară. Pentru că ţin să menţionez că avem o dublă datorie, una faţă de toţi cetăţenii care au trăit ani la rând în opresiune şi una faţă de tinerii care şi-au jertfit viaţa pentru nişte idealuri. În ambele cazuri, cei în cauză au sperat că vor trăi într-o ţară liberă, pentru care, libertatea lor şi starea lor de bine să fie determinantul deciziilor luate.

Vă mulţumesc!

Doamna Daniela Popa:

Mulţumesc, domnule deputat.

Doamna Daniela Popa:

Din partea Grupului parlamentar al PRM, domnul deputat Costache Mircea.

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Costache Mircea:

Mulţumesc, doamna preşedinte.

Mă adresez, astăzi, cu o scrisoare deschisă domnului preşedinte al Academiei Române, Ionel Haiduc.

Domnule preşedinte,

Problema existenţei sau nonexistenţei unor minorităţi etnice în România este o chestiune sensibilă, de maximă importanţă, a cărei reglementare trebuie făcută, în opinia noastră, cu ajutorul Academiei Române. Numai principalul for ştiinţific al ţării, printr-un studiu ştiinţific temeinic, poate stabili ce grupuri etnice convieţuiesc alături de români, care este ponderea lor şi care ar trebui să fie regimul juridic şi cadrul legal de desfăşurare a activităţii asociaţiilor cetăţenilor aparţinând minorităţilor etnice.

Actuala stare de lucruri, iraţională, scăpată oricărui control, pune sub semnul întrebării existenţa statului naţional unitar român, degenerând în iniţiative periculoase şi anacronice, precum recentul referendum pentru autonomia aşa-zisei Ţări a Secuilor.

Având în vedere că recensământul populaţiei permite cetăţenilor să se declare aparţinători oricărei etnii, fără nici un suport real, în funcţie de momentul în care se află, de ipostaza, de starea de spirit în care repondentul este surprins de către recenzorii de teren, precum şi în funcţie de interesele unor partide de a-şi asigura majoritatea parlamentară cu sprijinul reprezentanţilor minorităţilor, credem că veţi fi de acord cu punctul nostru de vedere, conform căruia, problema minorităţilor etnice din România trebuie reevaluată şi rezolvată pe baze ştiinţifice, şi nu după conjuncturi politicianiste, politico-economice, ori prin demersuri administrative, cu o mare doză de subiectivism şi cu rezultate aleatorii. Este cunoscut faptul că, la recensământ, unii se declară de o anumită etnie şi din teribilism, ori din neştiinţă, amintindu-şi că străbuni de-ai lor era porecliţi "turcu'", "bulgaru'", "tătaru'", "albanezu'", "italianu'". Alţii au ajuns să-şi declare apartenenţa la o anume minoritate pentru a-şi păstra locul de muncă, pentru a căpăta un loc de muncă, pentru avantaje materiale, pentru protecţie în diverse situaţii, mai ales cei din Ardeal. Pentru că la adăpostul principiului abuziv al discriminării pozitive, în foarte multe situaţii, cetăţenii aparţinând unor grupuri etnice minoritare sunt favorizaţi în faţa cetăţenilor aparţinând majorităţii.

După ştiinţa noastră, din 1990 încoace, au fost adoptate aproximativ 170 de acte normative care acordă privilegii minorităţilor etnice, faţă de majoritari.

În timp ce majoritarii au desfiinţat formaţii camerale, ansambluri folclorice, trupe de teatru, cenacluri literal-muzicale şi de arte plastice, fotocinecluburi etc., minorităţile îşi sporesc necontenit numărul de formaţii artistice, îşi procură costume şi instrumente, deoarece asociaţiile cetăţenilor aparţinând minorităţilor etnice primesc, de regulă, dublă finanţare, din fonduri publice, ca asociaţii culturale, ca formaţiuni politice şi ca reprezentanţi ai minorităţilor în Parlamentul României. Uneori cu sume importante.

La întrebarea noastră, adresată ministrului finanţelor pe această temă, mi s-a răspuns că societatea culturală "Vatra Românească", de pildă, nu primeşte nici un leu fiindcă nu îndeplineşte condiţiile legale.

În Parlament există aproximativ 60 de deputaţi şi senatori, reprezentanţi ai celor 19 minorităţi etnice cu reprezentare parlamentară. Noi considerăm abuzivă şi ilegitimă reprezentarea parlamentară cu câte un deputat pentru etnii precum rutenii sau macedonenii-slavi, de pildă. Dacă un deputat român are nevoie de 30 - 40.000 de voturi, iar un senator român de 60 - 70.000 de voturi, colegii lor, reprezentanţi ai minorităţilor, pot veni în Parlament în numele a 200 de rătăciţi care s-au declarat ruteni sau altceva, fără nici o legătură cu realitatea obiectivă pe care o trăim. Mai nou, unii vor să-şi facă o Ţară a Secuilor cu vreo 180 de cetăţeni care s-au declarat, la recensământul din anul 2002, secui.

Prin urmare, vă rog, domnule preşedinte al Academiei Române, să dispuneţi realizarea unui studiu pentru determinarea pe baze ştiinţifice, lingvistice, arheologice, istorice, etnografice, folclorice etc. a existenţei minorităţilor etnice din România şi a ponderii lor. Acest studiu poate sta la baza reevaluării obiective a problematicii minorităţilor etnice în ţara noastră şi la asigurarea echilibrului social şi al egalităţii de şanse şi de tratament a reprezentării parlamentare, precum şi la refacerea minimei coeziuni şi solidarităţi a societăţii româneşti contemporane.

Vom cere Birourilor permanente ale Senatului şi Camerei Deputaţilor să solicite Guvernului României finanţarea acestui proiect.

Cu speranţa că veţi aprecia drept juste prezentele aserţiuni, vă doresc sănătate şi succese dumneavoastră şi tuturor oamenilor de ştiinţă români reuniţi sub prestigioasa cupolă a Academiei Române.

Cu mulţumiri anticipate,

Profesor Mircea Costache, deputat PRM de Buzău.

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Din partea Grupului parlamentar al Partidului Conservator, doamna deputat Ionica Popescu.

Aveţi cuvântul, doamna deputat.

Doamna Ionica Constanţa Popescu:

Bună dimineaţa!

Vă mulţumesc, doamna preşedintă.

Vreau să fac astăzi o "Pledoarie pentru Oameni, nu pentru alegători"

În calitate de reprezentant al noii generaţii de oameni politici, am avut neşansa de a vedea lumea împărţită în alegători, infractori şi persoane care fac legi pentru infractori, în lichele şi alegători.

Catalogările aparţin unor politicieni pentru care Oamenii despre care mi-a vorbit bunica mea, oamenii pe care să-i respecţi, să-iubeşti şi să-i ajuţi par a numai exista.

A spune despre oamenii de afaceri că sunt nişte infractori este o grosolănie fără margini. Este o ruşine dacă, pentru a face credibilă afirmaţia dai un singur exemplu, şi acela neconcludent, având în vedere că nici o instanţă nu s-a pronunţat în privinţa vreunei fapte de infracţionalitate a celor menţionaţi.

A nu folosi sintagma "unii oameni de afaceri", în locul aceleia de "oameni de afaceri", echivalează cu acuzarea în bloc a acestei categorii de persoane.

După birocraţia la care sunt supuşi, după instabilitatea legislativă oferită de statul român acestora, nu mai rămăsese decât bătaia de joc din partea şefului statului, la adresa celor care produc plusvaloare în România.

În alt context, la finele anului trecut am avut lipsa de inspiraţie de a mă adresa Ministerului Administraţiei şi Internelor cu o rugăminte. Aceea de a analiza situaţia oamenilor care locuiesc în oraşul Uricani din Valea Jiului, oameni care, în lipsa racordării locuinţelor la sistemul de gaze, nu se pot încălzi peste iarnă în propriile apartamente.

Am primit un răspuns dezarmant, din care rezulta că nu este treaba Ministerului Administraţiei ce se întâmplă în administraţia din România.

Am căutat să văd unde este greşeala. M-am adresat şi Ministerului Economiei, deşi de acolo aveam informaţia că această instituţie nu mai are căile legale de a interveni în cazul prezentat. Dar, dacă onor MAI m-a trimis către Ministerul Educaţiei şi Cercetării, mi-am spus, de ce să nu o încerc şi pe asta? Răspunsul a fost cel intuit. Nici Ministerul Economiei nu poate face nimic pentru oamenii din Uricani.

Peste 10 000 de suflete de copii, bătrâni şi adulţi.

M-am întrebat din nou unde este greşeala. Răspunsul l-am primit întâmplător, într-o discuţie pe care o purtam cu un coleg de Parlament, când acesta mi-a relatat povestea unui alegător din judeţul său. Alegător, în discuţia noastră, înlocuia termenul de om.

Atunci m-am luminat. Greşeala mea a constat în faptul că m-am adresat Ministerului Administraţiei şi l-am rugat să analizeze situaţia oamenilor din oraşul Uricani. Asta era!

Trebuia să-i fi spus ministrului că mii de alegători stau să moară de frig în propriile locuinţe, şi atunci cred că ar fi fost mult mai receptiv sau măcar receptiv.

Trăim, oare, într-o Românie în care oamenii se împart în infractori, persoane care fac legi pentru infractori, alegători, prieteni ai preşedintelui şi duşmani ai acestuia, lichele şi "motani"?

Atunci, dragi aleşi şi stimate domnule preşedinte, oamenii unde sunt?

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Vă mulţumesc, doamna deputat.

Din partea deputaţilor fără apartenenţă la grup parlamentar, doamna deputat Leonida Lari-Iorga.

Aveţi cuvântul, doamnă deputat.

Doamna Leonida Lari-Iorga:

Doamnă preşedintă,

Stimaţi colegi,

Alocuţiunea mea are numele: "O aventură politicianistă".

Avem numai o lună şi ceva, de când am intrat în Uniunea Europeană, în lumea celor civilizaţi şi la Bucureşti deja a început mascarada. Toată această isterie verbală, pe care au declanşat-o politicienii şi mai toarnă gaz pe foc unii ziarişti la diverse posturi de televiziune şi în presă, nu avantajează în nici un fel statul român, ci, dimpotrivă, îi aduce grave prejudicii pe plan internaţional. Nu mi-a plăcut şi nu-mi va place vreodată proverbul: "dă mâna şi cu dracul, numai să treci puntea." Cam aşa mi se arată mie poziţia PNL în relaţia cu PSD.

Cunoaştem cu toţii că Alianţa D.A. a câştigat alegerile în configuraţia sa politică actuală, dar, stabilindu-se din start nişte lucruri. Dacă mare dragoste nu are cum să fie, loialitatea e absolut necesară, pentru a duce la îndeplinire promisiunile făcute din belşug electoratului. Consider că nici un actor politic, atât din PD, cât şi din PNL, nu are de câştigat "laurii învingătorului" în acest conflict, care ia forme tot mai exagerate, învederând încă o dată în faţa opiniei publice că românii se zbat între civilizaţie şi un balcanism de cea mai ordinară speţă. Şi, când ne gândim că poporul român a aşteptat cu sufletul la gură o viaţă mai bună, o siguranţă a zilei de mâine, o renaştere ca naţiune. Dacă poporul român nu-şi punea nădejdea şi încrederea în Alianţa D.A., apoi, neîndoielnic, această alianţă ne se afla astăzi la Putere.

Privind acest teatru de mahala dâmboviţeană, fără voie îmi zic: dar unde au fost lăsate idealurile naţionale? În ce guri de şarpe, în ce grote tenebroase? Care sunt priorităţile naţiunii române acum, când Uniunea Europeană i-a dat un umăr de reazem. Vai, cât de contemporan este Eminescu, publicistul din trecut, pe lângă noi, încă trăitori în prezent. Să-l ascultăm: "Răul esenţial, care ameninţă vitalitatea poporului român, este demagogia. Votul în ţară şi în Parlament nu mai este decât manipulul unor ambiţii personale, al unor apetituri, pe cât de nesăţioase, pe atât de vrednice de condamnat. Greşalele în politică sunt crime, căci în urma lor suferă milioane de oameni nevinovaţi, se împiedică dezvoltarea unei ţări întregi şi se împiedică pentru zeci de ani înainte, viitorul ei." Cred că nu este vreun om de spirit în această sală, stimaţi colegi, care să nu-şi dea seama de actualitatea cuvintelor marelui nostru clasic.

Şi, acum, să cătăm cu o privire lucidă la ceea ce se întâmplă, în fond, în ţară şi în Parlamentul României de azi. Oameni de toate categoriile sociale, dar buni patrioţi, asistă neputincioşi la aceste jonglerii circăreşti ale protagoniştilor din mai toate partidele şi sunt cuprinşi de tulburare, şi bucata sărmană de pâine o înghit cu noduri? Haideţi, să medităm fiecare în sinea sa. Românii o duc greu. Nu stau pe roze. De ce şi noi, parlamentarii, să le mai adăugăm un val de amărăciune peste marea de tristeţe în care înoată. Una dintre aceste ultime lovituri asupra mentalului poporului român, asupra dreptului său de a alege pe cineva drept preşedinte al ţării este şi iniţiativa deloc fericită a PSD şi a PRM de declanşare a tuturor mecanismelor şi chichiţelor juridice, privind suspendarea actualului preşedinte al României, Traian Băsescu.

Nu-l cunosc personal pe acest om, n-am avut niciodată vreo audienţă la domnia-sa, nu ar putea să-mi lege nimeni vreo talangă de gât că am fi prieteni. Eu, pur şi simplu, mă străduiesc să privesc cu ochi limpezi realitatea şi să gândesc, în timp, la ce ar duce această manevră nemaiîntălnită în politica românească de la 1989 încoace. În căutarea adevărului există de sute de mii de ani o metodă sigură, care ne-ar ajuta să vedem şi să ne convingem, fără umbră de tăgadă, de partea cui se află dreptatea. Metoda pe care am folosit-o în analizele mele este cea comparativă a preşedinţilor acestei ţări, pe nume România.

Deşi pe Traian Băsescu, precum am spus, nu-l cunosc personal, despre domnul Ion Iliescu, ca să nu zic tovarăşul, şi domnul Emil Constantinescu, ca să zic geologul, nu pot spune acelaşi lucru. Am fost în audienţe şi la unul, şi la altul, cu probleme destul de importante, privind destinele românilor de pe ambele maluri ale Prutului, Basarabia şi Bucovina. O dată fiind spuse toate acestea, vă rog, stimaţi colegi, să analizăm, la rece, împreună.

Să începem cu domnul Ion Iliescu, Preşedintele României după lovitura de stat din 1989, la care populaţia a participat ca masă manevrabilă. Să ne amintim simulacrul de proces al soţilor Ceauşescu, ale căror oseminte nici până astăzi nu se ştie pe unde sînt. Să ne amintim recunoaşterea unui stat în stat, Republica Moldova, adică aceeaşi RSS Moldovenească, făurită de Imperiul Sovietic, atât că fără doi de "s". Să ne mai amintim "Tratatul de bună vecinătate şi amiciţie între România şi Uniunea Sovietică" în agonie, semnat de către domnul Ion Iliescu, şi anume atunci când nici un conducător al vreunei ţări din fostul lagăr socialist nu a găsit de cuviinţă să semneze tratate cu un sistem criminal şi pus pe ducă.

Ar fi cazul să nu mai iasă atît de des pe la diverse posturi de televiziune domnul Ion Iliescu, ca să ne dea nouă lecţii de democraţie. Ar fi cazul, întâi şi întâi, să-şi spele bine sufletul de sângele românilor, vărsat atât în România, cât şi în Basarabia, din "mila lui tovărăşească".

Ia, uite, frază, din partea domnului Iliescu: cică "trebuie să ne obişnuim cu exerciţiul democratic. Dar mineriadele, când s-a vărsat iarăşi sângele românilor, tot exerciţiu democratic a fost?

În ce îl priveşte pe fostul preşedinte, geologul Emil Constantinescu, cei mai de seamă istorici ai României s-au pronunţat deja asupra activităţii domniei sale, cu lux de amănunte. Fireşte, cunoscând pe propria-mi piele drama românilor bucovineni, nu am putut să rămân nepăsătoare la acest act nesăbuit al domnului Constantinescu, şi anume, de a dărui prin ruşinosul Tratat româno-ucrainean pământurile strămoşeşti în 1997.

Şi, să luăm bine aminte, pe timp de pace, nu de război, ignorând opiniile societăţii civile, ale mass-media. Ce a urmat după încheierea acestui tratat, o ştim cu toţii: închiderea pe şest a şcolilor româneşti, reducerea în şcoli a orelor de limbă română, schimbarea denumirilor de localităţi româneşti în ucraineşti, călcarea în picioare a tricolorului românesc de către deputaţi din Rada Ucraineană. Să meargă, să cuteze să călătorească domnul Emil Constantinescu prin nordul Bucovinei, prin Ţinutul Herţa, prin sudul Basarbiei, ca să-şi vadă "măreaţa operă" de abandonare a românilor bucovineni.

De altfel, se împlinesc 10 ani de la semnarea Tratatului româno-ucrainean şi, vă rog, stimaţi colegi, acei dintre dumneavoastră care îşi iubesc neamul şi au cunoştinţe juridice, să pornim pe o cale dreaptă: denunţarea tratatului.

Dar, să recapitulăm:

Doamna Daniela Popa:

Să vă pregătiţi să încheiaţi...

Doamna Lari-Iorga Leonida:

Gata, eu cam închei. Vă rog frumos, mai răbdaţi-mă un pic, cineva mi-a oferit minutele lui. Am impresia că e domnul Mircia Giurgiu. Aşa este? Bine...

Dar să recapitulăm, spun din nou. Fostul preşedinte, domnul Ion Iliescu a săvârşit un act de trădare naţională, lăsând Basarabia pe mâna ruşilor. Fostul preşedinte, domnul Emil Constantinescu, la rându-i, a săvârşit un act de trădare a interesului naţional, lăsând Bucovina pe mâna ucrainenilor. Asemenea fapte grave împotriva naţiunii, se plătesc la fel de grav. Dar, iată, bine mersi, cei doi preşedinţi, de până la domnul preşedinte Traian Băsescu, mai figurează încă în politica românească, sfidători până la aroganţă. Ba, şi mai mult, îşi dau cu părerea în mass-media, de parcă nu ei sunt acei care au comis aceste sacrilegii împotriva neamului românesc. Şi, românii, buni la inimă şi cu bun simţ n-au declanşat vreo campanie de suspendare a lor. Pentru că, se gândesc, în primul rând, la familiile lor şi la stabilitatea ţării.

Dacă ar fi după mine, dacă aş fi eu preşedintele acestei ţări, le-aş deschide o anchetă cu investigări serioase, pentru abominabilele fapte ce le-au săvârşit împotriva statului român.

Şi să fie clar, dispun de ceva documente. Dar, să analizăm, stimaţi colegi, la fel, împreună, ce a comis actualul preşedinte, Traian Băsescu, atât de strigător la cer, încât să merite suspendarea. Cică i se aduc 30 sau 31 capete de acuzare, înaintate de PSD şi PRM. Acest document cu acuzaţiile încă nu ne-a parvenit, nici la Camera Deputaţilor şi nici la Senat. S-ar putea spune că noi nu ştim încă despre ce este vorba. Dar la TV, cam pe la toate posturile se profilează câte ceva din aşa-zisul document de suspendare. Că domnul Băsescu ar fi scos nişte dosare de la naftalină despre marii corupţi din România, că ar fi arătat naţiunii o scrisoare pierdută, a la Caragiale, (cazul Elena Udrea) că a mai ciocnit un pahar de vin cu domnul George Becali, pentru victoria Stelei, deşi el, mi se pare, este rapidist. Că a mai avut nişte teribilisme adolescentine dintr-o copilărie uitată... Astea sunt chestiunile, ca să nu spun fleacurile, la momentul actual, de bine ce am intrat în Uniunea Europeană. Păi, stimaţi colegi, iarăşi sînt nevoită să folosesc metoda comparaţiei. Simpla şi corecta comparaţie cu privire la cei trei preşedinţi de la 1989 încoace. Cei doi predecesori, şi Ion Iliescu, şi Emil Constantinescu au comis erori grave în faţa naţiunii. Pe lângă erorile politice ale celor doi foşti preşedinţi, erori care au atins nervii vitali ai poporului român, activitatea lui Traian Băsescu, deocamdată, e profund naţională.

Doamna Daniela Popa:

Vă rog să încheiaţi, doamnă deputat.

Doamna Lari-Iorga Leonida:

Închei imediat.

În toată această poveste, să mă credeţi că nu prea glumesc cu viaţa, un singur lucru nu înţeleg. Nu-i înţeleg pe politicienii noştri care nu-şi dau seama de agenturile străine, îndeosebi, serviciile secrete ruseşti, care activează România ca la ele acasă. Ba chiar cumpără pe bani grei şi, prin intermediari, organe de presă şi oameni politici.

Care sunt aceste organe de presă şi aceşti oameni politici, eu ştiu. Însă nu voiesc să dau nume, să nu mă târască prin procese interminabile, când avem lucruri mai serioase de făcut.

Toate la vremea lor.

Aşadar, care este lucrul cel mai greu de înghiţit pentru cumpărătorii străini şi vânduţii autohtoni? Iată-l care este: domnul Traian Băsescu este primul preşedinte al României care a pronunţat întîia oară în istoria chinuită a acestei ţări: unificarea, readucerea Basarabiei la familia europeană.

În încheiere, stimaţi colegi, cred că aceasta este cauza principală a conflictului, pe care autorii textului de suspendare a preşedintelui încearcă să o acopere cu diverse motive de încălcare a Constituţiei, motive care nu trag la cântar. Indiferent de condiţia noastră umană, de faptul că toţi ne aflăm sub vremi, să nu uităm că există un Dumnezeu asupra noastră, care luminează conştiinţa colectivă. Să admitem că în Parlamentul României ar trece acest proiect de lege cu referendumul. Dar, vă spun clar ca bună ziua, acest proiect de lege cu referendumul - la poporul român nu va trece. Pentru că minciuna are picioare scurte. Or, poporul român, creştin prin excelenţă, are dreptate. O mare dreptate! Să fie clară treaba aceasta, pentru toţi!

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Vă mulţumesc, doamna deputat.

Înţeleg că domnul deputat Mircia Giurgiu, o lună de zile, nu mai vorbeşte la declaraţii politice.

Din partea Grupului parlamentar al PSD, doamna deputat Mirela Adomnicăi.

Aveţi cuvântul, doamna deputat.

Doamna Mirela Elena Adomnicăi:

Vă mulţumesc, doamna preşedinte.

Declaraţia mea de astăzi se intitulează: "România face paşi de elefant în salonul de porţelanuri al Europei".

N-a fost de ajuns ce-am făcut în primele săptămâni după aderare, cu tot felul de taxe mai mult sau mai puţin europene sau legale. A trebuit să mai vină şi ministrul justiţiei să adauge o nouă şi nepieritoare pagină care să ilustreze contribuţia românească la ceea ce europenii numesc "spaţiul comun de libertate şi justiţie". Poate să fie la ei, că la noi, conform procedurilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 29/2006, procurorii DIICOT din Ministerul Public au primit puteri excepţionale, fără precedent, în ceea ce ar trebui să fie un stat de drept. Doamna ministru Macovei a înaintat Guvernului un text în care se găsesc consemnate, negru pe alb, prevederi care-i fac pe procurori complet independenţi mandatului judecătoresc, devenit obiect inutil şi derizoriu, din moment ce aceştia pot dispune să "li se comunice, în original sau copie, orice date, informaţii, înscrisuri, documente bancare, financiare ori contabile şi alte asemenea. Se poate efectua punerea sub supraveghere, interceptarea sau înregistrarea comunicaţiilor, accesul la sistemele de supraveghere" doar din simpla voinţă a procurorului, fără menţionarea obligativităţii mandatului judecătoresc.

Deja au ajuns la Bruxelles reclamaţii făcute de organizaţii româneşti care văd în această ordonanţă un atac direct şi fără precedent la drepturile fundamentale ale omului şi la statul de drept. Problema nu este dacă sistemele informatice sau cele bancare trebuie sau nu accesate atunci când este vorba de cercetări în probleme legate de terorism sau crimă organizată. Problema este cum doamna ministru Macovei a putut semna pentru trimiterea spre dezbatere în cadrul Guvernului a unui text care scoate din joc, cel puţin pentru aceste paragrafe incriminate, o putere fundamentală a statului, cea a justiţiei, reprezentată de judecător.

A doua problemă, la fel de serioasă şi care ridică alte semne grave de întrebare, este motivaţia care a stat la baza iniţiativei. De ce a folosit din nou procedeul ordonanţei de urgenţă, atâta timp cât, în campania electorală, tocmai abuzul de asemenea ordonanţe a constituit una dintre acuzaţiile serioase împotriva PSD? În acea campanie electorală, guvernarea PSD era acuzată că evită punerea în dezbatere publică a problemelor respective, tocmai pentru a ascunde sumbre interese. Acum de ce nu mai este valabilă aceeaşi teorie?

Dincolo de toate promisiunile electorale, însă, această ordonanţă de urgenţă nu corespunde în Uniunea Europeană şi sper că Parlamentul, prin votul său, va reglementa această situaţie, în sprijinul Constituţiei României şi al statului de drept.

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Mulţumesc, doamna deputat.

Din partea Grupului parlamentar al PNL, domnul deputat Grigore Crăciunescu.

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Grigore Crăciunescu:

Mulţumesc, doamna preşedintă.

Doamna preşedintă,

Doamnelor şi domnilor parlamentari

Am intitulat declaraţia mea politică de astăzi: "Politica trădării"

Cu puţin timp în urmă, populaţia a fost informată cu emfază că Partidul Democrat intră singur în Europa, fără liberali, iar reacţia acestora din urmă a fost una normală. Fiecare partid are drept de decizie. Votul pozitiv acordat de noi, liberalii, propunerii de modificare a Legii referendumului a fost calificat drept trădare şi răzbunare, deşi s-a subliniat că actul normativ respectiv va intra în vigoare abia în mandatul următor. Brusc, democraţii şi-au amintit că fac parte dintr-o alianţă şi că au nişte parteneri.

Este adevărat că protocolul Alianţei D.A. nu prevede obligativitatea unor liste comune la alegerile pentru Parlamentul European, şi este la fel de adevărat ca PNL şi PD fac parte din familii politice diferite. În contextul actual, însă, hotărârea de a participa pe liste proprii are un alt înţeles, arhicunoscut, şi de aceea nu-l voi mai comenta aici.

Nu vreau sa aduc justificări deciziei PNL de a vota acea controversată modificare şi nici să comentez decizia PD de a-şi constitui liste proprii pentru apropiatele alegeri. Vreau să fac însă doar o scurtă trecere în revistă a unor evenimente recente.

În noiembrie 2006 am asistat cu toţii la eforturile susţinute ale unor foşti colegi liberali, actuali liberali-democraţi, de a "reforma" Partidul Naţional Liberal, susţinând ca sunt păstrătorii şi apărătorii adevăratelor principii ale liberalismului românesc. Neprimind răspunsul aşteptat, s-au erijat în cavaleri ai dreptăţii şi au pornit lupta pentru salvarea partidului, fără să mai aştepte un congres care putea sau nu să le legitimeze demersul, fără sa aducă alte argumente în afară de nişte acuzaţii, repetate până la epuizare. Aşa cum sunt sigur ca s-a observat din apariţiile lor publice de până acum, orice întrebare este un prilej de a ocoli răspunsul pana se ajunge din nou la atacuri împotriva lui Călin Popescu-Tăriceanu.

Până acum, preşedintele Traian Băsescu s-a mulţumit să-l critice doar pe primul-ministru, nimeni altul decât partenerul său de campanie, cu care a împărţit un electorat numeros. Despre grupul menţionat mai sus, care s-a transformat într-un fan-club, numai de bine. Am avut criza bileţelelor şi a notificărilor pe adrese trimise către miniştri. Era, însă, o luptă între doi oameni politici.

În ce context apare atunci ultima afirmaţie a preşedintelui, care le depăşeşte pe toate?

Să declari că Parlamentul şi parlamentarii votează legi pentru infractori, depăşeşte orice limită. Dacă acuzaţiile, certurile, loviturile sub centură fac parte pentru unii din arsenalul luptei politice, de data aceasta mi se pare cam mult. Parlamentul, care într-un stat democratic este singura instituţie abilitată să elaboreze şi să voteze legi, este pus la zid şi acuzat de însuşi preşedintele ţării că face acest lucru pentru infractori. În această situaţie, l-aş întreba pe domnul preşedinte Băsescu dacă nu cumva doreşte să se substituie Parlamentului şi să facă domnia sa legi mai bune.

Dacă a trăda un om sau a trăda un partid nu este un fapt lăudabil, dar poate fi acceptat pentru că aşa-i... în politică, a trăda democraţia în sine, care stabileşte clar atribuţiile preşedintelui, ale primului ministru şi ale Parlamentului, mie personal mi se pare un lucru deosebit de grav.

Unde este de fapt, trădarea? În denigrarea celor alături de care ai câştigat încrederea oamenilor? Într-un vot pozitiv dat la o modificare necesară a unei legi? Sau în colaborarea declarată dintre Partidul Democrat, partener de alianţă al Partidului Naţional Liberal şi o nouă formaţiune politică, constituită din grupul de dizidenţi care urmăreşte subminarea credibilităţii premierului Tăriceanu şi a partidului în sine?

Atunci când urmăreşti doar realizarea propriilor dorinţe, ajungi să-i ignori pe anonimii care te-au investit nu într-o funcţie, ci intr-un rol foarte important: acela de a-i apăra. Pe cei care ţi-au încredinţat chiar viitorul lor.

Va mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Mulţumesc.

Din partea Grupului parlamentar al PSD, domnul deputat Alecsandru Ştiucă.

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Alecsandru Ştiucă:

Vă mulţumesc, doamna preşedinte, şi vă asigur că nu voi prezenta un eseu politic, ci o declaraţie politică, cu titlul: "Stimulaţi conţinutul, nu doar forma, domnule ministru!"

Şcoala românească a demonstrat faptul că beneficiază de un izvor inepuizabil de talente, de tineri inteligenţi şi valoroşi care obţin rezultate excelente la olimpiadele naţionale şi internaţionale. Acest lucru a fost posibil datorită inteligenţei native, muncii constante, seriozităţii şi dăruirii de care au dat dovadă tinerii, dar şi datorită valorii incontestabile a activităţii desfăşurate de profesori cu experienţă şi cu vocaţie didactică.

Pentru obţinerea unor rezultate meritorii, precum premii la olimpiade naţionale şi internaţionale, este nevoie de combinarea simultană a celor doi factori. Că se pune însă problema recunoaşterii activităţii desfăşurată de cadrele didactice şi răsplătirea efortului lor, prin acordarea unor recompense precum gradaţiile de merit, atunci sistemul de valori practicat operează cu unele criterii de ordin formal, în detrimentul celor de conţinut, care vizează calitatea.

Vor beneficia de aceste recompense, pe bună dreptate, cadre didactice care s-au remarcat prin numeroase activităţi, precum cele cultural artistice, diverse serbări şi festivităţi extraşcolare, activităţi extracurriculare, organizate şi desfăşurate cu elevii.

În urma aplicării actualei metodologii, cadrele didactice care probează valoare prin rezultate la examene, concursuri se regăsesc în partea a doua a clasamentelor. Pregătirea unui elev pentru olimpiadă implică eforturi deosebite, pentru că exigenţele sunt maxime, iar informarea la zi în domeniu înseamnă muncă, studiu şi cercetare, şi astfel nu mai rămâne timp pentru celelalte activităţi.

Aşa se explică faptul că a crescut interesul în şcoli pentru organizarea unor spectacole şcolare. Nu-i nimic rău în asta, uneori, însă, abdicându-se de la minimele cerinţe de ordin estetic şi cultural. Metodologia actuală schimbă accentele de pe conţinut pe formă, ceea ce este îngrijorător şi neproductiv pentru învăţământ. Asigurând cadrelor didactice cu rezultate excepţionale gradaţia de merit, dincolo de textul metodologiei, Ministerul Educaţiei şi Cercetării ar depăşi o situaţie jenantă, generată de o viziune formală, transferată într-o metodologie cu iz de "Cântarea României".

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Mulţumesc, domnule deputat.

Au depus în scris declaraţiile politice, următorii deputaţi: din partea Grupului parlamentar al PSD, Ion Stan, Manuela Mitrea, Emil Radu Moldovan, Mihaela Rusu, Monalisa Găleteanu, Ion Călin, Constantin Amarie, Claudiu Pop, Eugen Bejinariu, Filonaş Chiş, Răzvan Bobeanu, Ioan Stan, Vasile Filip Soporan, Vasile Mocanu, Viorel Pupeză, Aurel Vlădoiu, Gabriela Nedelcu, Gheorghe Chiper, Mihai Apostolache, Ioan Munteanu, Marian Săniuţă, Emilian Cutean, Lucian Cătălin Matei; din partea Grupului parlamentar al PNL, domnul deputat Emilian Frâncu; din partea Grupului parlamentar al PD: Valentin Iliescu, Petre Străchinaru, Aurel Olărean, Dumitru Ioan Puchianu, Iulian-Gabriel Bîrsan, Traian Igaş, Marius Rogin şi Constantinescu Anca; din partea Grupului parlamentar al P.R.M., Paul Magheru; din partea Grupului parlamentar al Partidului Conservator, Daniela Popa, Petru Călian, Bogdan Liviu Ciucă, Ioan Ţundrea, Cornelia Ardelean şi deputaţi fără apartenenţă la un grup parlamentar, domnii deputaţi Corneliu Ciontu şi Raluca Turcan.

Cu aceasta, închidem şedinţa consacrată declaraţiilor politice de astăzi.

Vă mulţumim.