Parliamentary debates

Lucrările au fost conduse, în prima parte, de doamna Daniela Popa, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor, şi, în a doua parte, de domnul Eugen Nicolicea, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor, asistat de domnii Gheorghe Albu şi Ioan Munteanu, secretari.

Doamna Daniela Popa:

Bună ziua, stimaţi colegi!

Deschidem şedinţa consacrată declaraţiilor politice.

Christos a Înviat! şi La mulţi ani! tuturor colegilor care participă la această şedinţă!

Începem cu Grupul parlamentar al Partidului Naţional Liberal, domnul deputat Andrian Mihei.

Domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Andrian-Sirojea Mihei:

Mulţumesc, doamna preşedinte.

Declaraţie politică: "O nouă şansă!"

Stimaţi colegi,

Anul 2007, anul european al egalităţii de şanse, este şi pentru români un an care ne-a tot adus, una câte una, şanse pe care trebuie să le fructificăm în folosul cetăţenilor acestei ţări. Intrarea în Uniunea Europeană a fost şi este o mare provocare şi o dată ajunşi aici, avem datoria de a ne prezenta onorabil şi de a depune toate eforturile pentru ca cetăţenii României să aibă cu adevărat nivelul de trai al unui cetăţean european.

Guvernul format şi acreditat în săptămâna patimilor reprezintă o nouă şansă pentru a pune în practică, fără orgolii şi interese personale, planurile care pot conduce spre o nouă Românie, spre o nouă şansă pentru cetăţenii noştri.

Sper, şi îi rog pe noii membri ai Guvernului să facă totul pentru a conduce destinele ţării spre ceea ce toţi românii îşi doresc, să se vegheze la îndeplinirea sarcinilor asumate faţă de Uniunea Europeană în domeniile în care, până acum, am avut observaţii sau rezerve din partea acestora.

Nu spun că trebuie să respectăm totul orbeşte, însă, din păcate, sau din fericire, cele asumate trebuie îndeplinite indiferent că au fost stabilite pe vremea lui Năstase sau mai târziu. Sunt lucruri pe care, teoretic, ni le-am asumat şi trebuie îndeplinite. Şi în mare parte, sunt în sprijinul democraţiei şi al bunului mers în România.

Unele voci au încercat să spună că e posibil ca Guvernul să nu aibă sprijinul parlamentar necesar pentru diversele sale proiecte legislative. Vă rog, stimaţi colegi, să priviţi legile prin prisma interesului general, naţional, pe care acestea le au în momentul votării lor şi nu prin prisma intereselor partinice. Totodată, ţin să subliniez că, inclusiv în acest moment, cadrul legal existent permite exercitarea corectă a democraţiei în statul român de drept, însă importantă este vegherea asupra aplicării corecte şi nepărtinitoare a legilor existente. Chiar şi pe vremea lui Ceauşescu, România era privită ca un stat cu un sistem legislativ foarte democratic, însă normele, ordinele şi regulamentele de aplicare ale acestora schimbau, practic, înţelesul şi spiritul legilor.

De aceea, fac un apel la dumneavoastră, stimaţi colegi, şi totodată, către noul guvern: vă rog să faceţi un efort de bună credinţă şi să votaţi mereu punând mai presus de toate bunul interes al cetăţenilor, bunul mers al lucrurilor pentru România, bunul simţ faţă de ceea ce reprezintă ţara dumneavoastră. Şi nimic mârşav să nu vă abată de la aceste principii! Sunt convins că numai aşa putem schimba ceva şi noi, românii, putem fructifica, cu adevărat, această nouă şansă pe care o avem.

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Mulţumesc, domnule deputat.

Din partea Grupului parlamentar al PSD, domnul deputat Alecsandru Ştiucă.

Vă rog, domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Alecsandru Ştiucă:

Vă mulţumesc, doamnă preşedinte, şi răspund peste timp, relativ scurt, la salutul dumneavoastră şi la îndemnul dumneavoastră cu: Adevărat a înviat!

O declaraţie politică despre "Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici, între aspiraţii şi realitate".

La momentul înfiinţării sale, Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici a reprezentat, pentru mulţi funcţionari publici şi conducători ai autorităţilor administraţiei publice locale, soluţia ideală, aşteptată şi dorită pentru a reprezenta drepturile funcţionarilor publici şi a reglementa, într-o manieră unitară, statutul juridic al acestei categorii sociale.

Pe parcursul trecerii timpului, s-a demonstrat, însă, că o parte dintre atribuţiile pe care le are Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici sunt formale, personalul acestei instituţii dând dovadă de supreficialitate şi ineficienţă în îndeplinirea acestor sarcini.

În acest sens, avem în vedere sesizările primite de la mai multe autorităţi ale administraţiei publice locale, vizând procedura greoaie de obţinere a unor avize din partea Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici pentru organizarea unor concursuri în vederea recrutării personalului care să ocupe funcţii publice vacante, din cadrul autorităţilor şi instituţiilor publice. Astfel, în practică s-au constatat întârzieri nejustificate în procesul de acordare a vizelor fără de care nu se pot organiza concursurile de ocupare a unor posturi.

De asemenea, o altă scăpare a acestei agenţii se referă la desemnarea tardivă a unor reprezentanţi în comisiile de concurs. De regulă, aceiaşi 10-15 oameni în cadrul prefecturilor, întâmplându-se, nu o dată, ca respectiva persoană să afle că face parte din comisie la momentul selectării dosarelor sau chiar la proba scrisă ori la interviul candidaţilor.

În condiţiile în care se exprimă ostentativ dorinţa de a realiza o adevărată descentralizare administrativă şi o veritabilă autonomie locală, ni se pare inoportun ca Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici, organ de specialitate al administraţiei publice centrale, aflată în subordinea Ministerului Internelor şi Reformei Administrative, să blocheze unele funcţii publice prin amânarea acordării avizelor de desfăşurare a concursurilor, lucru care împietează funcţionarea în condiţii optime a instituţiilor administraţiei publice.

Se impune adoptarea unor măsuri de urgenţă, astfel încât Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici să devină o instituţie funcţională şi să nu mai tergiverseze procesele de organizare şi desfăşurare a concursurilor pentru ocuparea funcţiilor publice vacante.

Şi, dacă tot susţinem reforma în administraţia publică, care are, ca element central, descentralizarea, găsim ca oportună organizarea concursurilor în judeţe pentru desemnarea reprezentanţilor a Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici în comisiile de concurs din această zonă, putând astfel, eventual, fi înlocuiţi titularii de drept propuşi de reprezentanţii Guvernului în teritoriu.

Măsurile trebuie luate urgent, cu un minim efort, în aşa fel încât agenţia aceasta, şi nu numai ea, să nu mai rămână suspendată între aspiraţii şi realităţile presante ale vieţii noastre.

Vă mulţumesc mult.

Doamna Daniela Popa:

Mulţumesc, domnule deputat.

Din partea Grupului parlamentar al PD, domnul deputat Alexandru Mocanu.

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Alexandru Mocanu:

Vă mulţumesc, doamna preşedinte de şedinţă.

Stimaţi colegi,

Declaraţia politică de astăzi am intitulat-o: "Guvernul TăriGeoană!".

Aceasta cred că este titulatura corectă a Guvernului remaniat, votat marţi, 3 aprilie 2007, în Parlamentul României. Imaginaţi-vă, vă rog, un politician în a cărui ţinută regăsim, într-o alăturare maladivă, papionul domnului Tăriceanu, şapca domnului Iliescu şi tricoul roşu cu Che Guevara al domnului Geoană. Fără a fi ceva peiorativ în elementele de vestimentaţie amintite, aceasta este reprezentarea pe care o dau eu acestui Guvern.

Pentru că nu-i reprezintă decât pe Viorel Hrebenciu, Dinu Patriciu şi Attila Verestoy dimpreună cu acoliţii lor, sunt convins că "taxa de înmatriculare" a acestui Guvern va fi plătită integral de către PNL şi PSD cu ocazia proximelor alegeri parlamentare.

Acest Guvern, format parcă dinadins în dispreţul voinţei majorităţii românilor, l-am putea numi "Guvernul celor 9 M" şi s-ar putea traduce astfel:

1. I-am spune, mai întâi, Guvernul Monstruoasei Coaliţii, pentru că a fost votat de 302 parlamentari aparţinând PSD, PNL, UDMR, PRM şi PC, în ciuda declaraţiilor mincinoase ale liderilor PRM şi PC. Este aceeaşi coaliţie transpartinică ai cărei membri, văzându-şi în pericol interesele personale, şi-au dat mâna spre a-l îndepărta din funcţie pe preşedintele României şi pe toţi cei care luptă ori se pronunţă, pe bune, împotriva corupţiei. Din păcate, istoria se repetă. Amintiţi-vă, stimaţi colegi, că, păstrând proporţiile, Alexandru Ioan Cuza a fost obligat să abdice, urmare a acţiunilor monstruoasei coaliţii a "băieţilor deştepţi" din vremea respectivă, pe care domnitorul îi dovedise cu "ocaua mică". Sunt convins că această nouă monstruoasă coaliţie nu va reuşi de această dată.

2. L-am putea numi Guvern Minoritar, pentru că este format din miniştri aparţinând a două partide - PNL şi UDMR - a căror pondere în Parlament este de 22%, iar în sondaje de numai 18%.

3. Guvern Marionetă, putem să-i spunem, pentru că minoritar fiind, tot ceea ce va face acest Guvern va fi, în fapt, voinţa PSD, indiferent cât de mult va mai încerca Geoană & Co. să ne prostească de la obraz. Şi iată, prima solicitare a PSD nu a întârziat: Viorel Hrebenciuc îi solicită lui Nini Săpunaru, nici mai mult, nici mai puţin, decât "să-i ceară iertare lui Marian Oprişan". Asta da umilinţă, n-am ce zice. Şi atenţie, este doar începutul!

4. Guvernul este Mediocru, pentru că, prin persoanele propuse a fi miniştri şi competenţele dovedite ale acestora, această echipă guvernamentală este, de departe, cea mai slabă din 1990 încoace şi de aceea, probabil, cea mai contestată.

5. Guvernul este Misogin, pentru că este prima formulă guvernamentală de după 1996 din care sunt total excluse femeile. Unde este egalitatea de şanse atât de mult trâmbiţată? Unde este comportamentul politic european, unde e papionul ş.a.m.d.?

6. Guvernul este Mincinos, pentru că, în acelaşi timp, s-au afirmat de la tribuna Parlamentului lucruri absolut contrare. În timp ce Tăriceanu spune că Protocolul Alianţei D.A. este încă valabil, iar Guvernul va continua aplicarea Programului Alianţei, două minute mai târziu, Mircea Geoană spune că acesta, adică Programul Alianţei, a fost şi este un dezastru. Dar, stupoare, două ore mai târziu, în final, PSD votează Guvernul care vine cu acest program.

În realitate, ei nu vor mai respecta decât, poate, măsurile sociale din Programul Alianţei şi acest lucru nu din convingere, ci din nevoia de a capta bunăvoinţă. Dar Tăriceanu nu poate recunoaşte că va guverna după alt program decât cel aprobat de Parlament în 2004, pentru că, nu-i aşa, într-o astfel de situaţie, îi încetează de drept mandatul de prim-ministru şi va trebui ca preşedintele României să desemneze un alt candidat de prim-ministru. De frică să nu se ajungă aici, domnii Tăriceanu şi Geoană sunt dispuşi să mintă fără ruşine, inclusiv de la tribuna Parlamentului.

7. Este un Guvern de Misiţi, pentru că, văzând legăturile de afaceri şi de prietenie dintre aceşti misiţi şi câţiva guzgani, baroni ori moguli dovediţi, ai impresia că, mai degrabă, se pregăteşte o tranzacţie comercială. Eu chiar cred că asta s-a urmărit ca ei, de la înălţimea şi prestanţa funcţiilor ministeriale, să acţioneze ca intermediari ori samsari politici pentru interese economico-financiare majore. De altfel, preşedintele i-a asemuit cu un consiliu de administraţie al unei societăţi comerciale.

8. I se spune şi Guvern de Moldoveni, pentru că majoritatea membrilor cabinetului provin din această regiune. Fără a avea ceva cu moldovenii, cei mai supăraţi pentru acest lucru sunt liberalii din Ardeal, care îi reproşează premierului că a făcut "Guvern de moldoveni pe care nu-i interesează decât cum să mai fure puţin" şi adaugă "nu ne rămâne decât să-l rugăm pe Tăriceanu să nu mai treacă prin Ardeal, măcar să mai putem să ne salvăm electoratul".

9. Guvern (i)Moral, pentru că mai mulţi miniştri au calitatea de învinuiţi şi sunt cercetaţi penal de către DNA. Desigur, respect prezumţia de nevinovăţie, dar fiind vorba doar de opt posturi şi nu de 80 de mii, de exemplu, se puteau găsi lesne multe alte persoane competente şi onorabile, în afara oricăror bănuieli. La urma urmei, eu nu doresc ca miniştrii din Guvernul României să aibă ca principală preocupare prezentarea zilnică la DNA. Menţionându-i, însă, în Guvern, cred că s-a urmărit a pune o anume presiune pe procurori şi judecători, ceea ce, după părerea mea, este inadmisibil.

În Joia Mare, membrii acestui Guvern au fost la Cotroceni unde, în faţa preşedintelui, cu mâna pe Biblie, vorba aceea, "ei se jură că nu fură", dar societatea civilă i-a dovedit deja cu "raţa în gură", cel puţin pe câţiva dintre ei.

În încheiere, vă anunţ, stimaţi colegi, că, în Vinerea Mare, am rugat teleormănenii să meargă la biserică şi, cu anticipaţie, să cânte Denia Prohodului pentru acest Guvern care s-a născut mort şi pentru toţi acei politicieni care, în opinia multora dintre noi, răspund la apelativul TăriGeoană.

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Şi, în loc de post scriptum, reamintesc domnului Bogdan Olteanu, preşedintele Camerei Deputaţilor, că aştept, în continuare, cu nerăbdare, să dezbatem în procedură de urgenţă proiectele de lege privind lustraţia şi alegerile uninominale. Nu de alta, dar, la fel ca mulţi alţii, eu am luat de bune declaraţiile domniei sale şi refuz să cred că au fost făcute doar de complezenţă.

Vă mulţumesc încă o dată.

Doamna Daniela Popa:

Mulţumesc, domnule deputat.

Din partea Grupului parlamentar al PRM, domnul deputat Ştefan Baban.

Vă rog, domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Ştefan Baban:

Daţi-mi voie, în primul rând, doamna preşedintă, să urez şi să vă spun şi eu "Adevărat a înviat!" dumneavoastră şi colegilor mei.

Am crezut că săptămâna trecută, săptămâna patimilor, ne-a făcut ceva mai buni. M-am înşelat amarnic.

Dar să trec la subiect.

Doamnă preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

"SOS - poluarea mondială"

În ultima sută de ani, 50% din suprafaţa planetei pe care locuim a fost transformată în mod radical. Urmările nu s-au lăsat aşteptate: specii de plante şi animale fie au dispărut, fie s-au împuţinat, în timp ce numărul celor ce trăiesc pe Terra a crescut de patru ori.

Numai în ultimii 50 de ani, dacă ne uităm în jurul nostru, sesizăm cum au dispărut zeci de hectare de pădure, cum imensele pajişti s-au transformat în deşerturi, cum gheţarii fie şi-au diminuat dimensiunile, fie au dispărut. Fenomenele naturale externe sunt din ce în ce mai dese: furtuni violente care matură tot ce întâlnesc în drumul lor, inundaţii catastrofale care lasă în urmă zeci de morţi şi mii de sinistraţi, incendii care pârjolesc totul în calea lor, mărind şi mai mult temperatura sufocantă din momentul producerii lor.

Concluzia este doar una singură, destul de tragică: în evoluţia sa spre bunăstare, omul a luat tot ce a putut de la natură, dar nu i-a dat nimic în schimb, nici măcar minima protecţie de care avea nevoie. Am ajuns astăzi, cam târziu este drept, să ne dăm seama că exploatarea industrială fără discernământ nu aduce nimic bun, ba din contra, privează generaţiile viitoare de o moştenire incomensurabilă.

Nici ţara noastră nu s-a abătut de la aceste principii nesănătoase. Goana după îmbogăţire cu orice chip şi prin orice mijloace, i-a făcut pe cei numiţi "oameni de afaceri"să procedeze la defrişări masive, chiar şi de la cote apreciabile ale munţilor noştri, la construcţii fără să ţină cont de cele mai elementare reguli de bun simţ şi tehnică a construcţiilor industriale sau civile, fără să se sinchisească de poluarea fonică şi chimică (prin deversarea în ape a deşeurilor industriale), toate având ca singur rezultat catastrofele naturale abătute asupra României doar în ultimii zece ani: inundaţii, furtuni, alunecări de teren, tornade etc.

Foarte puţin s-a făcut şi în domeniul politicii mediului la instalaţiile industriale. Ştim cu toţii că marea majoritate a industriei româneşti dinainte de 1989 a fost construită pe principiul industriei sovietice, sau mai corect spus comunistă, care nu ţinea cont de nici o modalitate de ocrotire a mediului înconjurător sau de aplicarea unor politici antipoluante. Ca urmare, în acest moment, România, ca ţară membră a U.E., trebuie să scoată bani frumoşi din propriul buzunar pentru a crea şi aplica un program modern, european, de protecţie a mediului şi, mai ales, pentru crearea şi aplicarea de tehnologii nepoluante. Fie că toate aceste cheltuieli se împart cu unităţile industriale fie sunt doar contribuţia statului, ţara noastră va trebui să demareze cât mai repede aceste programe pentru a răspunde cerinţelor mondiale, chiar dacă majoritatea investitorilor străini care au activităţi industriale puternice în România nu manifestă nici un fel de angajament, material şi financiar, pentru soluţionarea acestor probleme.

România trebuie să găsească soluţii şi la poluarea menajeră şi la poluarea casnică. Nu mai trebuie să amintim că educaţia cetăţenilor noştri lasă de dorit, mai ales când se află în natură, dar nici în habitatele lor situaţia nu este altfel. Poluarea, ca urmare a surselor diferite de încălzire, a reziduurilor casnice, spus pe româneşte a gunoaielor, trebuie redusă şi ea la nivelul solicitat de Uniunea Europeană.

Este foarte important ca aceste acţiuni să fie demarate în regim de urgenţă, deoarece pentru o investiţie de acest gen este nevoie de 5-15 ani şi de foarte, foarte mulţi bani. Uniunea Europeană ne-a dat termene fixe şi bani foarte puţini, doar o treime din cele aproximativ 7 miliarde de euro, cât aveam nevoie pentru a rezolva această problemă.

A venit timpul să lăsăm la o parte această goană după înavuţire şi să ne gândim şi la ce moştenire lăsăm celor ce vin după noi. Să încercăm să le lăsăm măcar o parte din frumuseţile întâlnite de noi în această viaţă, aşa cum şi noi le-am primit de la înaintaşi.

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Doamna Daniela Popa:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Din partea Grupului parlamentar al PSD, urmează la cuvânt domnul deputat Mihai Dumitriu.

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Mihai Dumitriu:

Mulţumim, doamna preşedinte.

Să vă răspunde şi eu la salutul dumneavoastră: Adevărat a înviat!

Declaraţia politică de astăzi am intitulat-o "Populism, ipocrizie şi lipsă de inspiraţie".

Doamnă preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Hristos a înviat!

Învierea lui Hristos este puterea lui Dumnezeu şi mila Sa pentru noi. Atât de mult a iubit El lumea, încât a dat pe singurul său fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară. El ne tolerează nemernicia de o manieră inegalabilă.

De Paşte, preşedintele Traian Băsescu i-a făcut concurenţă, în prime-time, Mântuitorului Iisus Hristos, făcându-şi de lucru prin locurile cu potenţial electoral maxim, unde "din întâmplare" se aflau şi televiziunile, şeful statului a acaparat programele într-o zi în care subiectele laice a fost la mare preţ.

A făcut-o cu ipocrizie, populism şi lipsă de inspiraţie.

Prezenţa sa, în sâmbăta Paştelui la un hipermagazin, locul cu cel mai mare număr de alegători pe metru pătrat, denotă populism.

Prezenţa preşedintelui de a cumpăra pâine şi apă minerală, când o anumită televiziune transmitea în direct, încă de dimineaţa, febra cumpărăturilor care îi cuprinsese pe bucureşteni, mi se pare o ipocrizie.

Băsescu a vrut să convingă, încă o dată, că este un om obişnuit, între oameni obişnuiţi. Nu a reuşit decât să insulte buna credinţă şi inteligenţa celor care i-au observat coşul gol, dovedind lipsă de inspiraţie.

Prezenţa sa la meciul Steaua-Dinamo, în tribuna a II-a, deşi doar cu un an în urmă stătea în loja lui Becali, este populism.

Dorinţa acerbă de a capta valul de simpatie roş-albastru, umbrită de creşterea în sondaje a lui Becali, îl obligă pe Băsescu să se întoarcă cu faţa la popor, este ipocrizie.

Scorul meciului şi bucuria galeriei din Ştefan cel Mare nu i-a adus foloase stelistului Băsescu, dovedind lipsă de inspiraţie.

"Ascunderea" sa în centrul Sibiului pentru a asista la slujba de Paşte de la Catedrala Metropolitană şi corecţia aplicată ziariştilor de a alunga suspiciunea că preşedintele este doar un politician avid de imagine, este o ipocrizie.

Invitat de mitropolitul Ardealului să salute lumea, şeful statului s-a adresat credincioşilor, spunându-le că se roagă pentru împăcare, câtă ipocrizie, iar cei cu care nu se poate împăca trebuie schimbaţi.

"Şi eu ştiu cei trei piloni ai credinţei: să fii împăcat cu Dumnezeu, să fii împăcat cu tine şi să fii împăcat cu semenii. Uneori, încă, ca şef de stat poţi fi împăcat cu Dumnezeu şi cu tine, dar nu poţi fi împăcat cu toţi semenii. Cei cu care nu te poţi împăca trebuie schimbaţi. Ţara trebuie schimbată. M-am gândit la acest lucru şi în momentul în care am primit Lumina Învierii."

Cât populism şi ipocrizie cu tendinţe de totalitarism!

Comportamentului lui Băsescu este explicabil. Şeful statului se află, poate, în cea mai neagră perioadă de la preluarea mandatului. A scăzut în sondaje, i-au plecat sfetnicii, este în război cu Tăriceanu, manevrat de consilieri de imagine, angajaţi pe bani grei, iar suspendarea bate la uşă.

Imaginea lui Băsescu, care lucrează pentru popor, sprijinit de popor, este în suferinţă.

Este de înţeles de ce preşedintele a intrat, deja, în campanie electorală, chiar în zilele Sfinte ale Paştelui, acţionând cu populism şi ipocrizie. Este o altă lipsă de inspiraţie a preşedintelui Băsescu.

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Mulţumesc, domnule deputat.

Din partea Grupului parlamentar al PNL, domnul deputat Emilian Frâncu.

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Emilian Valentin Frâncu:

Mulţumesc, doamna preşedintă.

Stimaţi domni şi doamne deputaţi,

Mi-am intitulat declaraţia politică de astăzi "Să nu ucidem speranţa"

Nu am înţeles şi nu am să înţeleg niciodată de ce domnul preşedinte al României, Traian Băsescu, a căutat să provoace căderea Guvernului, la a cărui constituire tot domnia sa a pus umărul în decembrie 2004, prin negocierile purtate cu Partidul Umanist Român, actualmente Partidul Conservator, şi cu Uniunea Democrată a Maghiarilor din România.

Un guvern alcătuit pe structura de rezistenţă a Alianţei D.A. ar fi trebuit să reziste cu eventuale mici remanieri, până la finalul celor patru ani de mandat ai actualului legislativ.

Din păcate, atacurile sistematice ale domnului preşedinte, atât împotriva primului-ministru şi a Guvernului în ansamblul său, cât şi împotriva unora dintre partidele care l-au alcătuit, au creat premisele destructurării încrederii înăuntrul Coaliţiei iniţiale.

Repet ceea ce am mai spus. Noi, liberalii, nu am dorit fărâmiţarea Coaliţiei alcătuite după cel de-al doilea tur al alegerilor prezidenţiale din 2004 şi nu am dorit ieşirea de la guvernare a Partidului Democrat, partenerii noştri de Alianţă.

Aceste două evoluţii politice s-au datorat, în exclusivitate, acţiunilor întreprinse mai pe faţă, mai pe ascuns, de către însuşi cosemnatarul protocolului Alianţei Dreptate şi Adevăr, Traian Băsescu, fostul preşedinte al Partidului Democrat, ajuns preşedinte al României.

Chiar şi aşa, noi, liberalii, nutrim în continuare dorinţa de a pune în operă programul de guvernare adoptat în luna decembrie 2004, un program care şi-a arătat, deja, în bună măsură roadele pozitive, nu poate fi abandonat pe motiv că una din componentele Alianţei DA a ieşit din guvern.

Aici este vorba despre binele ţării, nu despre brevetarea dreptului de autor sau de coautor al unui text de factură politico-economică. Chiar şi atunci când doi părinţi se despart provizoriu sau definitiv, ei au în vedere binele copilului lor şi nu îi pun pe foc nici certificatul de naştere şi nici caietele de şcoală. Nu-i aruncă la gunoi nici hainele cu care se îmbracă şi nici mâncarea din frigider. Nu-i sfărâmă jucăriile şi nici nu-i ucid speranţele.

Constatăm acum că Partidul Democrat se grăbeşte să oficializeze desfiinţarea, la tribunal, înainte de termen, a Alianţei D.A. Probabil că fac acest lucru din dorinţa de a încerca mai apoi, prin cine ştie ce chiţibuşuri avocăţeşti, blocarea aplicării programului de guvernare pe motiv că le aparţine şi lor. Este o acţiune pripită şi fără rost, sortită eşecului, doar în măsura în care nu va avea efectul scontat, dar care va da multă apă la moară adversarilor noştri politici din 2004. ea nu va aduce nici un fel de beneficiu politic Partidului Democrat şi nici nu va spori zestrea de susţinere populară la viitoarele alegeri pentru preşedintele Traian Băsescu.

Le sugerez, deci, colegilor democraţi să se gândească mai bine care vor fi consecinţele reale pe termen mediu şi lung ale desfiinţării exact a acelei embleme politice care ne-a adus pe toţi la Putere în 2004, începând cu partidele noastre şi sfârşind cu actualul preşedinte al României.

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Urmează, din partea Grupului parlamentar al PSD, domnul deputat Eugen Bejinariu.

Vă rog, domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Eugen Bejinariu:

Astăzi îmi intitulez declaraţia politică "Un nou dicţionar politic al Puterii".

Cum bine se cunoaşte şi cum recent a recunoscut şi domnul preşedinte Traian Băsescu, în chip de bravură în relaţia cu liderii PNL, rezultatele alegerilor parlamentare din 2004 au fost răsturnate în favoarea PD şi PNL. S-a creat Coaliţia constituită iniţial din PNL- PD UDMR-PC. A fost instaurat Guvernul şi apoi au fost numiţi reprezentanţii Guvernului în judeţele ţării, cu respectivele mutări din funcţii în administraţie, învăţământ, cultură, sănătate etc. în favoarea oamenilor Puterii.

N-a trecut multă vreme şi au început neînţelegerile, controversele, certurile, acuzaţiile şi un şir întreg de manifestări ale crizei politice.

De aici au apărut în comunicarea politică şi cuvintele şi sintagmele noi sau cuvinte şi sintagme vechi cu sensuri noi. Iată o primă enumerate, cu explicaţiile necesare.

• anticipaţie, anticipate - substantiv feminin, înainte de termenul stabilit. Se referă la repetarea dorinţei Alianţei D.A şi a preşedintelui, a PD-ului şi a preşedintelui, şi acum mai ales a preşedintelui de a se face alegeri parlamentare înainte de anul 2008‚ în numele presupusei consolidări a majorităţii parlamentare a Puterii;
• "soluţia imorală" - sintagmă atribuită Partidului Conservator, care a venit în Parlament pe seama PSD şi a intrat în Coaliţie, contribuind la răsturnarea rezultatelor alegerilor parlamentare şi formarea Guvernului din cele patru formaţiuni politice;
• a suspenda, suspendare - verb tranzitiv, care înseamnă a atârna, a întrerupe o activitate, a opri cursul unei judecăţi sau publicaţii. În prezent, termenul se asociază funcţiei de preşedinte al României. Prin demersurile constituţionale, PSD şi celelalte partide politice din Opoziţie au promovat şi susţin etapele pentru demiterea domnului preşedinte Traian Băsescu;
• găozar - substantiv masculin, o persoană cu labilitate comportamentală, găunoasă: Termenul a fost adresat unor ziarişti de către domnul preşedinte Traian Băsescu;
• circ mediatic - substantiv neutru, spectacol constând din acrobaţii, gimnastică şi prezentare de animale dresate. Sintagma exprimă nu spectacolul realizat ca artă, ci relaţii politice anormale transmise prin mass-media. Un astfel de circ mediatic provoacă derută, confuzie, manipulare şi reprezintă o juxtapunere la realitate;
• "economia duduie" - expresie prin care autorul ei, domnul Călin Popescu-Tăriceanu, prim-ministru al celui de-al doilea Guvern al României, vrea să definească creşterea economică datorată guvernării portocalii;
• ticălos, ticăloşi, ticăloşie - substantiv masculin, respectiv adjectiv, persoană care comite fapte reprobabile, nemernic. Termenul este readus în comunicarea politică prin filmul "Ticăloşii".

Aceste cuvinte şi sintagme care degradează limbajul, cu mare frecvenţă în comunicarea politică de astăzi, înlocuiesc pe cele ale unei vieţi şi activităţi politice normale, precum: studiu, analiză şi expertizare; înţelegere, consultare şi deliberare; programe sociale; proiecte şi programe europene; informare şi formare; construcţii, edificii şi dezvoltare, cunoaştere, comunicare şi comuniune etc.

Alţi termeni şi alte sintagme într-o declaraţia viitoare.

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Din partea Grupului parlamentar al PRM, doamna deputat Angela Buciu.

Aveţi cuvântul, doamna deputat.

Doamna Angela Buciu:

Vă mulţumesc, doamna preşedinte.

"Păstoritul în Uniunea Europeană"

Primii paşi în Uniunea Europeană ne-au adus şi cele dintâi măsuri guvernamentale, care demonstrează multă slugărnicie în faţa birocraţilor de la Bruxelles. Una din primele măsuri "europene" vizează ciobanii din Carpaţi, cărora le-a fost interzisă comercializarea brânzei de oaie în pieţele oraşelor, măsură care a indignat opinia publică şi i-a răzvrătit pe ciobani. Astfel, Ministerul Agriculturii preia o măsură brutală, pe care Uniunea Europeană n-o aplică nicăieri în prezent şi nu se ştie dacă o va aplica vreodată.

Domnilor guvernanţi, ce le veţi răspunde ciobanilor înainte de a pleca cu jalba-n băţ pe la curţile europene?

Ce spun ciobanii despre măsurile ce se pregătesc, este mai mult decât concludent. Panică.

Este revoltător faptul că autorităţile româneşti n-au înţeles nimic din politica UE cu privire la transhumanţă. Uniunea Europeană nu interzice, ci dimpotrivă, garantează prin legi ferme această străveche practică. Mai marii ţării noastre se grăbesc să declare tanshumanţa ilegală, în timp ce, în Spania, s-a repus în circulaţie o mare parte a rutelor pastorale. Este un gest profund antinaţional din partea demnitarilor români, care fac anumite jocuri în favoarea unor interese obscure, cu repercusiuni grave asupra economiei tradiţionale.

Consiliul Europei recomandă fiecărui stat comunitar să încurajeze transhumanţa prin prime suplimentare (vezi Recomandarea nr. 1782/2003).

Ar trebui ca funcţionarii guvernamentali să citească ce se întâmplă în Europa civilizată, care se reîntoarce la tradiţiile ei nepieritoare, înainte de a distruge obiceiurile strămoşeşti.

În ceea ce priveşte comercializarea brânzei, avem din nou un caz de indolenţă şi "adaptare" a politicii UE din partea Ministerului Agriculturii.

Asistăm la simptomele unei maladii româneşti foarte grave: incompetenţa şi superficialitatea administrativă.

În concluzie, aş spune că Dracul European nu este chiar atât de negru pe cât îl fac să pară incapacitatea şi servilismul unor funcţionari de stat români.

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Mulţumim doamna deputat.

Din partea deputaţilor fără apartenenţă la un grup parlamentar, domnul deputat Mircia Giurgiu.

Vă rog, domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Mircia Giurgiu:

Vă mulţumesc, doamna preşedinte.

Stimaţi colegi,

Titlul declaraţiei mele politice de astăzi este: "Abuzurile autorităţilor - la ordinea zilei".

O să mă refer doar la câteva dintre neregulile care se întâmplă la Cluj-Napoca.

În urma mitingului organizat de către fermierii din România aceştia sunt chemaţi la poliţie mereu, li s-au luat permisele de conducere la tractorişti, sunt ameninţaţi şi tot mereu sunt, într-un fel, supuşi la o, să-i zicem, hărţuială. În aşa fel încât am pregătit această declaraţie politică pe care o s-o depun la Parlament şi o interpelare către ministrul administraţiei şi internelor şi către Ministerul Agriculturii, fiindcă, în acest moment, consider că sunt încălcate drepturile, atât la asociere, cât şi la liberă exprimare.

Vă mulţumesc.

(Declaraţie politică consemnată conform materialului depus la secretariatul de şedinţă.)

"Abuzurile autorităţilor -la ordinea zilei"

Asociaţia Fermierilor Crescători de Bovine din Cluj-Napoca este, cu siguranţă, în opinia multora, lipsită de importanţă, nedemnă de luat în seamă, o organizaţie din care fac parte doar ţărani, oameni fără carte, într-un cuvânt, nişte "amărâţi de la coada vacii", care nu ştiu sau nu au cum să dea din coate pentru a supravieţui într-o "societate modernă" ca a noastră, cu care este evident că oamenii simpli nu pot ţine pasul.

Acesta este mesajul care a fost recepţionat în urma evenimentului care a avut loc la Cluj-Napoca la sfârşitul lunii februarie 2007.

În data de 28 februarie a fost organizată o manifestare sub forma unui marş de protest prin care se dorea soluţionarea problemelor cu care se confruntă fermierii: achitarea subvenţiilor restante pentru anul 2006, autorizarea fermelor care a existat până în 1 decembrie 2006, atât în intravilan, cât şi în extravilan, strategia subvenţionării pentru anul 2007, strategia dezvoltării agricole postaderare, absorbţia fondurilor structurale, eliminarea accizelor din preţul motorinei pentru agricultură, susţinerea investiţiilor pentru respectarea investiţiilor de mediu şi gospodărire a apelor în fermele zootehnice, eliminarea impozitului pe profitul reinvestit.

Primele demersuri în acest sens au fost făcute în data de 20 februarie 2007, când a fost înregistrată la Primăria municipiului Cluj-Napoca o cerere prin care era solicitat avizul favorabil din partea autorităţilor, în vederea organizării marşului de protest. Deşi cererea a fost înregistrată din timp - Legea nr. 60/1991 privind organizarea şi desfăşurarea adunărilor publice prevede depunerea solicitării cu cel puţin 3 zile înainte -, atitudinea autorităţilor a fost una de amânare şi tergiversare a soluţionării cererii noastre, astfel încât răspunsul a fost comunicat, mai bine spus înmânat neoficial abia în data de 27 februarie 2007, cu o zi înainte de data anunţată pentru desfăşurarea mitingului!!, cu câteva minute înainte de închiderea programului de relaţii cu publicul, şi aceasta tocmai pentru a pune în imposibilitatea de a mai putea fi formulată vreo obiecţie cu privire la modul soluţionării cererii.

Prin decizia mai sus-menţionată, organizatorii erau anunţaţi că manifestarea nu putea fi avizată favorabil pe traseul solicitat, unul din motive fiind asigurarea desfăşurării traficului rutier în condiţii de siguranţă şi fluenţă.

Astfel, centrul oraşului, tocmai unde se dorea a se ajunge pentru a se face cunoscute problemele din agricultură, a fost exclus din traseu, conform deciziei Primăriei municipiului Cluj-Napoca.

În dimineaţa zilei de 28 februarie 2007, când urma să aibă loc manifestarea, s-a încercat aducerea la cunoştinţa persoanelor abilitate a obiecţiilor organizatorilor cu privire la traseul pe care urma să se desfăşoare marşul, însă din motive necunoscute, aceste persoane nu au fost de găsit.

În aceste condiţii, în timpul manifestării, traseul care fusese indicat nu a fost respectat întocmai. Nerespectarea traseului aprobat a atras aplicarea de sancţiuni clare, dure şi precise.

Ne întrebăm dacă în România se mai respectă drepturile cetăţenilor, şi anume cele de liberă circulaţie, de manifestare publică a nemulţumirilor sau principiul neretroactivităţii legilor.

Doamna Daniela Popa:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Din partea Grupului parlamentar al PSD urmează la cuvânt doamna deputat Mirela Adomnicăi. O depuneţi în scris. E în regulă.

Domnul deputat Vasile Mocanu.

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Vasile Mocanu:

Vă mulţumesc, doamna preşedinte.

Stimaţi colegi,

Declaraţia politică de astăzi am intitulat-o: "Politica nu ţine de foame."

Se spune că românii se hrănesc în fiecare zi cu politică. Poate. Dar, avem totuşi nevoie şi de agricultură, pentru pâinea noastră cea de toate zilele. Se pare însă că actualii guvernanţi au uitat acest lucru atât de important.

Criza politică ce afectează de luni bune ţara noastră este de natură să ducă agricultura românească în faliment. Lipsa unei strategii coerente, atât de necesară dezvoltării mediului rural, absenţa reformelor structurale, inconsecvenţa politicii subvenţiilor, incapacitatea de a absorbi fonduri europene sunt doar câteva dintre cele mai grave boli de care suferă agricultura din România. Iar aceste boli se agravează pe zi ce trece. Până acum, Guvernul, acaparat mai mult de disputele politice, nu a propus nici o soluţie viabilă acestor probleme.

Mai mult, agricultura rămâne un domeniu unde România riscă activarea clauzei de salvgardare. Odată activată, această clauză ar duce la pierderea subvenţiilor pentru ţărani. Guvernul vorbeşte de miliarde de euro ce ar urma să fie direcţionate către mediul rural în următorii ani. Cu toate acestea, nici până astăzi nu se ştie cu exactitate statutul agenţiei de plăţi, care a început, de mai bine de o lună, să primească cererile ţăranilor pentru fonduri europene.

Guvernul s-a schimbat la faţă. Dar ce facem cu agricultura?

Prin urmare, o restructurare a Guvernului fără o regândire a reformelor din agricultură nu înseamnă nimic. Aruncaţi programul portocaliu pe foc şi apucaţi-vă serios de treabă!

Politica nu ţine de foame, domnilor guvernanţi!

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Mulţumesc, domnule deputat.

Din partea Grupului parlamentar al PNL mai sunt colegi care doresc să-şi susţină declaraţia politică? Nu sunt.

Atunci, din partea aceluiaşi grup parlamentar PSD, domnul deputat Ioan Stan.

Vă rog, domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Ioan Stan:

Mulţumesc.

Doamna preşedinte,

Doamnelor şi domnilor colegi,

Hristos a înviat!

Declaraţia politică de astăzi face un apel către ministru sănătăţii publice, domnul Eugen Nicolăescu.

Ministrul sănătăţii, fără să fi consultat specialişti oncologi, vrea să introducă începând cu luna mai 2007 un proiect de modificare a modului de derulare a subprogramului curativ de oncologie pentru bolnavii de cancer.

Acest program, despre are s-a aflat de pe site-ul ministerului, a stârnit nemulţumiri în rândul celor peste 1000 de bolnavi de cancer aflaţi în evidenţa Secţiei Oncologie a Spitalului Judeţean Suceava, cât şi în rândul medicilor oncologi suceveni.

În perioada 03-06 aprilie a.c. la Biroul parlamentar PSD Fălticeni s-au prezentat şi înregistrat peste 15 petiţii şi reclamaţii din partea bolnavilor de cancer şi a rudelor acestora, prin care îşi prezintă dezacordul faţă de preconizatele modificări.

Dacă până acum bolnavii de cancer înregistraţi în evidenţele Secţiei Oncologie Suceava erau internaţi şi trataţi cu medicamente specifice bolilor de cancer, medicamente ce se găseau la farmacia cu circuit închis a spitalului, după aprobarea şi introducerea acestui nou proiect, bolnavii trebuie să vină cu medicamentele în sacoşă, obţinute de fiecare bolnav personal de la farmaciile din oraş.

Cum se va proceda după noul regulament pe care îl are în vedere ministrul sănătăţii? Medicul curant îi prescrie bolnavului setul de analize pe care trebuie să le efectueze în Policlinica Judeţeană, în termen de 72 de ore. Cu rezultatul analizelor, bolnavul de cancer se prezintă din nou la medicul curant, pentru a i se prescrie reţeta cu medicamentele necesare, în funcţie de rezultatele analizelor. Cu o cerere din partea bolnavului de cancer şi cu reţeta în mână se va prezenta la Casa de Asigurări de sănătate Suceava pentru aprobare. După aprobarea Casei încep drumurile şi demersurile pe la toate farmaciile din oraş, pentru găsirea medicamentelor. Dacă are norocul şi găseşte medicamentele, se prezintă la Spitalul Judeţean Suceava - Secţia Oncologie, spune că este în posesia medicamentelor şi solicită internarea în spital sau este trecut pe o listă de aşteptate, fiindcă nu întotdeauna sunt locuri în secţie. Dacă nu moare, după atâta birocraţie şi drumuri pe care le face pe la diferite instituţii, este internat în spital pentru administrarea sub supraveghere medicală a medicamentelor aduse în sacoşă de bolnav.

Acest lucru se va întâmpla lunar, fiindcă bolnavii de cancer urmează timp de cinci-şase luni un program de chimioterapie o dată la trei săptămâni şi de fiecare dată sunt supuşi acestor noi proceduri.

Mă întreb, pacienţii care sunt greu deplasabili, cei care provin din mediul rural, de la sute de kilometri faţă de reşedinţa de judeţ şi nu cunosc procedurile şi nici oraşul, cum se vor deplasa ei la Casa de Asigurări de Sănătate pentru a obţine aprobările pentru medicaţie? Cât vor sta la rând cei 1000 de bolnavi de cancer, plus alţi pacienţi care vin zilnic la Casă după diferite aprobări?

Aş dori ca domnul ministru să ne spună pe cine avantajează acest proiect, fiindcă bolnavului sigur îi scurtează viaţa, după stresul şi umblătura după aprobări şi diferite semnături de la instituţiile judeţene.

Citez, după declaraţie a vicepreşedintelui "Asociaţiei Bolnavilor de Cancer", din judeţul Suceava, domnul Corneliu Orezeanu: "Acest proiect va produce un "genocid curat" în rândul bolnavilor de cancer, de aceea, - spune dumnealui - vom organiza împreună cu celelalte asociaţii din ţară un protest la Bucureşti, prin care să ne prezentăm dezacordul faţă de această nouă invenţie a domnului ministru Eugen Nicolăescu".

Rog pe domnul prim-ministru şi, în acelaşi timp, pe membrii Guvernului, de a nu fi de acord cu acest proiect, proiect care dezavantajează în totalitate bolnavii loviţi de această cruntă maladie şi care mai speră, prin tratamentele pe care le urmează, la câţiva ani de viaţă.

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Din partea Grupului parlamentar al UDMR, domnul deputat Garda Dezideriu. Nu este prezent în sală.

Din partea Grupului parlamentar al minorităţilor naţionale, domnul deputat Aledin Amet. Nu este prezent.

Din partea Grupului parlamentar al PSD, domnul deputat Constantin Amarie.

Vă rog, domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Constantin Amarie:

Vă mulţumesc, doamna preşedinte.

Domnilor colegi, declaraţia mea politică se intitulează: "Cui prodest".

Declaraţia Preşedintelui României la bilanţul DNA, referitoare la parlamentarii care "fac legi pentru infractori", poate fi caracterizată cu cea mai mare bunăvoinţă, riscantă şi cu totul neavenită.

Odată, se referă la mediul de afaceri pe care "a priori" îl defineşte imoral, a doua oară, trimite direct la o legătură ce s-ar vrea obligatorie între Parlament şi cercurile de interese.

Principial, declaraţia amendează şi dreptul la iniţiativă legislativă al parlamentarilor, a căror competenţă în materie trebuie supervizată şi cenzurată. De cine? Este lesne de înţeles, când aprecierea negativă este făcută de la nivelul instituţiei prezidenţiale.

Din nefericire însă, pentru domnul preşedinte, exemplul ales nu are chiar nici o legătură cu intenţia atribuită iniţiatorilor aşa-zisei "legi a berii", deoarece toţi semnatarii săi sunt dezlegaţi de obligaţii sau legături concrete cu domeniul şi în substanţa legii, urmăresc, în fond, reglementarea într-un domeniu economic în care statul are anumite obligaţii rezultate din neaplicarea unor norme europene. În consecinţă, schema unui ajutor de stat o dată şi în spirit european este pe deplin posibilă fără a perturba cu nimic mediul economic. Dar, din motive politice, în actuala conjunctură a dat bine pentru Preşedinte să arate acuzator către forul legislativ şi să facă conexiuni care nu există, şi proces de intenţie. Nimeni nu mai stă să asculte argumente pertinente, să meargă la esenţa legii şi la consecinţele ei practice, pentru a restabili adevărul.

Imaginea primează chiar dacă adevărul e în suferinţă.

Relaţia dintre instituţiile fundamentale ale statului, aşezate pe baze principiale şi sincer motivate în folosul public, ar determina într-adevăr consolidarea conceptului de "bună guvernare".

Dar, dacă Preşedintele se conduce după deviza napoleoneană "să mă urască, dar să se teamă", atunci sigur toate porţile spre dialogul dintre puterile statului vor fi închise.

Despre ce separaţie a puterilor putem vorbi, dacă iniţiatorii legilor se vor întreba mereu în ce sens propunerile lor nu vor duce la aprecieri incriminatoare la Cotroceni? Şi cui foloseşte procesul de intenţie şi "prezumţia de vinovăţie"?

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Mulţumesc, domnule deputat.

Din partea Grupului parlamentar al PNL, mai susţine cineva declaraţia politică? Nu mai sunt colegi deputaţi.

Din partea Grupului parlamentar al PRM? Nu.

Din partea Grupului parlamentar al PSD. Nu mai sunt. Vă anunţ...

Poftiţi, domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Vasile Emilian Cutean:

Doamna preşedinte,

Stimaţi colegi,

Christos a înviat!

Declaraţia mea politică se referă la situaţia gravă în care se află crescătorii de bovine din România şi sună în felul următor.

Urmărind mitingul de protest al crescătorilor de bovine ce fac parte din Federaţia Naţională a Crescătorilor de Bovine din România am fost şocat să aflu în ce stare dezastruoasă se află zootehnia. Văcarii, cum au fost ei numiţi în batjocură de actuala Putere, au ieşit în stradă, pentru că le-a ajuns cuţitul la os. Ei sunt disperaţi.

După aderarea României la Uniunea Europeană nu a fost conceput încă un program concret, o politică clară de susţinere a crescătorilor de bovine. Dimpotrivă, fermierii se zbat din răsputeri să menţină pe linia de plutire efectivele de bovine care se împuţinează de la o zi la alta.

O singură cifră statistică este cât se poate de expresivă în acest sens. În comparaţie cu anul 1990, efectivul de bovine la nivelul judeţului Alba s-a redus cu peste 51 000 capete. Dacă pierderile continuă în acest ritm, cele aproape 200 de hectare de păşuni şi fâneţe vor rămâne pustii. Situaţia este cât se poate de alarmantă dacă ţinem seama de faptul că România este singura ţară din valul ultimilor zece noi membri primiţi în Uniunea Europeană, în care aproape jumătate din populaţie trăieşte în mediul rural. Consider că tocmai această specificitate ar fi trebuit negociată cu maximum de luciditate şi realism.

Uşurinţa dezarmantă şi lipsa de profesionalism a aşa zişilor negociatori cu privire la nivelul producţiilor a avut consecinţe dezastruoase. Fără să li se spună fermierilor concret ce aşteaptă, ce trebuie să facă pentru a atenua efectele şi costurile integrării, ei s-au pomenit deodată în faţa unor cerinţe şi exigenţe absurde, imposibil de îndeplinit.

În condiţiile în care la nivelul judeţului Alba există peste o sută de asociaţii profesionale locale de creştere a bovinelor, ce însumează aproximativ 7000 de membri, s-a creat o stare de spirit tensionată, alimentată de teama că nu vor mai putea să-şi valorifice pe piaţă laptele şi carnea, dacă fermele lor nu vor deveni peste noapte adevărate farmacii, ceea ce nu se întâmplă niciunde în Uniunea Europeană.

Concurenţa îi dezavantajează în mod categoric, întrucât sprijinul financiar de care beneficiază colegii lor din Europa este mult mai substanţial. Crescătorii de bovine susţin că pentru a aduce fermele la nivelul cerut de Autoritatea Naţională Sanitar - Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor au nevoie de sume mari de bani pentru investiţii şi achiziţii de maşini, utilaje şi instalaţii, bani pe care nu au de unde să-i procure. Şi-au pus mari speranţe în sumele pe care le vor primi din partea Uniunii Europene, dar acum ele nu sunt operaţionale. Mai mult, ei nu şi-au primit nici acum toţi banii din subvenţiile cuvenite pe anul trecut. Repetatele apeluri făcute la Guvern şi la Ministerul Agriculturii au rămas fără răspuns.

Marea majoritate a fermelor de creştere a bovinelor nu vor supravieţui dacă nu se va trece urgent la stabilirea unei strategii de acordare a subvenţiilor şi la definitivarea normelor de funcţionare a fermelor, care să fie aplicate gradual, în funcţie de posibilităţile reale, asociaţiilor profesionale locale. Găsesc pe deplin îndreptăţită nemulţumirea fermierilor faţă de modul defectuos şi birocratic în care funcţionează Agenţia de Plăţi şi Intervenţii în Agricultură. Lipsa de profesionalism, dar şi incompetenţa celor puşi să vină în sprijinul fermierilor au făcut mult rău crescătorilor de animale.

La toate aceste necazuri şi greutăţi se mai adaugă lipsa programelor de absorbţie a fondurilor europene, a celor de selecţie şi ameliorare a speciei bovină, menţinerea taxelor aberante la motorina pentru agricultura şi a taxei de drum pentru tractoarele şi maşinile agricole.

Federaţia Naţională a Crescătorilor de Bovine a dat un semnal Guvernului şi Ministerului Agriculturii. Dată fiind starea extrem de critică în care se află fermele de bovine, mă alătur şi eu acestui protest şi aştept măsuri urgente din partea autorităţilor, pentru a nu fi periclitată securitatea alimentară a populaţiei.

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Din partea Grupului parlamentar al minorităţilor naţionale, domnul deputat Aledin Amet.

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Aledin Amet:

Vă mulţumesc.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Declaraţia mea politică de astăzi se intitulează: "Despre necesitatea studierii limbii tătare în şcoli".

Etnia tătară din România este, din punct de vedere numeric, bine reprezentată, fiind atestată ca prezenţă, mai ales în zona Dobrogei, de sute de ani.

Dezvoltând inclusiv o cultură scrisă, tătarii se pot mândri cu numeroase personalităţi ale căror mesaje sunt scrise în limba maternă.

Limba tătară reprezintă o componentă a familiei limbilor turcice. Vorbită, în mod deosebit în regiunea Crimeea, aceasta a reuşit să-şi păstreze autenticitatea şi în România.

În perioada interbelică, dar şi în primii ani de după al doilea război mondial a existat o reţea de şcoli în care predarea se făcea în limba tătară. Mai mult, până în anul 1972, în cadrul Universităţii Bucureşti, Facultatea de filologie, se studia şi limba tătară. Aşadar, se poate vorbi în acest sens de o adevărată tradiţie.

După anul 1990, an în care a fost înfiinţată Uniunea democrată a tătarilor turco-musulmani din România, s-au făcut eforturi pentru a fi reînfiinţate unităţi şcolare în care să se predea limba turcă. Uniunea noastră sprijină învăţământul în această limbă.

În egală măsură însă dorim să promovăm, păstrând aceleaşi condiţii, şi învăţământul în limba tătară. Este nevoie, fără îndoială, de sprijinul Ministerului Educaţiei şi Cercetării. Este nevoie, fără îndoială, de o bază materială consistentă. Nu poate fi omis nici aspectul pregătirii cadrelor didactice de specialitate. Comunitatea tătară din România are capacitatea de a-şi asuma o responsabilitate atât de importantă.

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Mulţumesc, domnule deputat.

Mai sunt în sală colegi deputaţi care vor să-şi susţină declaraţiile politice? Nu.

Vă anunţ că au depus în scris declaraţiile politice următorii colegi parlamentari, de la Grupul parlamentar al PSD domnii deputaţi: Dumitru Bentu, Mirela Adomnicăi, Gheorghe Chiper, Vasile Filip Soporan, Aurel Gubandru, Vasile Puşcaş, Ion Stan, Cutean Emilian Vasile; de la Grupul parlamentar al PNL nu sunt colegi deputaţi care au depus în scris; de la Grupul parlamentar al PD domnii deputaţi: Mircea Man, Bogdan Cantaragiu, Dumitru Ioan Puchianu, Aurel Olărean, Gheorghe Sârb, Traian Igaş, Marius Rogin, Petru Movilă; din partea Grupului parlamentar al PRM, domnul deputat Adrian Mosoiu; din partea Grupului parlamentar al Partidului Conservator, Daniela Popa.

Cu aceasta închidem şedinţa consacrată declaraţiilor politice, şi, aşa cum aţi fost anunţaţi la Grupurile parlamentare, conform programului de lucru, la ora 16,30 va începe şedinţa consacrată proiectelor de lege, iniţiativelor legislative înscrise pe ordinea de zi a Camerei Deputaţilor.

Vă mulţumesc.

(Următoarele intervenţii şi declaraţii politice au fost consemnate conform materialelor depuse de deputaţi la secretariatul de şedinţă.)

Domnul Bogdan Cantaragiu:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor,

Stimaţi colegi,

Din informaţiile instituţiilor abilitate, precum şi din relatările presei se poate constata cu uşurinţă că în ultima vreme a crescut nepermis de mult numărul ameninţărilor cu bombă săvârşite de minori. Evidenţele Inspectoratului General al Poliţiei Române (IGPR) arată o cifră absolut îngrijorătoare: aproximativ 60 la sută dintre ameninţărisunt făcute de către aceştia. Anul trecut au fost înregistrate 246 de ameninţări cu bombă, iar anul acesta, în numai trei luni, sunt aproape 50.

Fie că este vorba de teribilism, de lipsa de supraveghere ori educaţie deficitară, aceste aşa zise acte de terorism, aşa cum sunt ele percepute în legea 535 din 2004, s-au transformat într-un adevărat fenomen cu efecte negative. Este - cu alte cuvinte - o perioadă în care s-a creat o adevărată psihoză a alarmelor false.

În joc sunt două categorii de situaţii, fiecare cu rezultatele şi consecinţele sale. În primul rând este vorba de perturbarea activităţii unor instituţii ale statului, de cheltuirea banilor publici pe deplasări şi verificări. Se ştie aproape de fiecare dată că aceste verificări nu vor avea ca urmare descoperirea vreunei bombe, însă procedurile obligă la intervenţie promptă.

Pe de altă parte, dat fiind gradul mare de risc al unei ameninţări este limpede că intervenţia trebuie realizată, iar costurile trebuie suportate de cineva. Legislaţia în acest sens este cât se poate de dură, iar articolul 389 al legii mai sus menţionate - nr.535 din 2004 - spune că "alarmarea, fără un motiv întemeiat, a unei persoane sau a publicului, a organelor specializate pentru a interveni în caz de pericol ori a organelor de menţinere a ordinii publice, prin corespondenţă, telefon sau orice alte mijloace (...) cu privire la răspândirea sau folosirea de produse (...) de natură să pună în pericol sănătatea oamenilor sau a animalelor ori mediul înconjurător se pedepseşte cu închisoare de la 1 la 3 ani. De cele mai multe ori, oalele sparte sunt suportate de părinţi, iar în unele situaţii chiar de minori.

Legislaţia, aşa cum spuneam, este drastică şi este limpede de ce este aşa. Totuşi, este nedrept pentru un copil să i se curme orice perspective prin întocmirea unui dosar penal la o vârstă atât de fragedă. La fel cum este pentru un părinte sau pentru bunici să bage adânc mâna în buzunare pentru a suporta cheltuieli nejustificate.

Nu cer clemenţă pentru astfel de fapte. Nu. Sunt mult prea grave pentru a fi trecute cu vederea şi pentru a fi iertate. Cred însă că trebuie realizată o campanie mult mai intensă de prevenţie în rândul elevilor. Instituţiile abilitate - Poliţia, Inspectoratele pentru Situaţii de Urgenţă din fiecare judeţ - ar putea interveni în acest sens la orele de dirigenţie ori la cele de educaţie civică. La rândul nostru, am putea încerca să ducem campanii de informare în rândul cetăţenilor. Abia după aceea, orice sancţiune, indiferent cât de dură şi nedreaptă ar fi ea, este justificată. Vă propun aşadar stimaţi colegi, propun şi Guvernului, să luăm o decizie pentru a limita fenomenul şi pentru a mai îndepărta cât de cât psihoza alarmelor false.

Vă mulţumesc.

Domnul Constantin Tămagă:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Marea noastră urbe de pe Dâmboviţa se pregăteşte să urce iarăşi în marş frenetic pe schele, ca în vremea marii epopei edilitare din deceniile '70 - '80, când întregul oraş se afla sub braţul macaralelor. Potrivit proiectelor urbanistice pe care domnul Adriean Videanu, primarul general al Capitalei, le etalează de mai bine de un an, se pare că în următorul deceniu vom traversa o perioadă de modernizare a Bucureştilor cu mult mai intensă şi mai agitată. Nu ştiu cât va dura aventura, cât de buimaci vor alerga oamenii după mijloacele de transport în comun, câte zeci de kilometri vor parcurge zilnic în plus posesorii de autoturisme, cum vom călători iarna ori în vreme de inundaţii, dar la urma urmei, ca să mai scoatem şi noi capul în lume, cu o capitală europeană, credem că merită să facem sacrificii, măcar în parte. Ne încearcă însă teama că marile proiecte de astăzi ar putea să nu depăşească orizontul fundaţiilor şi să fim nevoiţi să ocolim "prăpăstiile", aşa cum odinioară evitam cu frică şantierele părăsite ale cupolelor foametei.

Ceauşescu, cel care printr-un gest făcea să dispară în cupa excavatorului o cocioabă sau un monument istoric, dispunea de toate atuurile: autoritatea totalitaristă, bani cu nemiluita din fondul de dezvoltare, mereu în creştere pe seama fondului de consum, dar şi de timp, fiindcă a "domnit" 25 de ani în fruntea partidului şi statului.

Domnul Videanu se angajează însă într-o operă edilitară fără fundament. Domnia sa nu-şi pune problema că la următoarele alegeri locale ar putea să predea ştafeta, iar viitorul edil-şef al Bucureştilor să fie atât de puţin interesat de modernizarea Capitalei, încât prima sa decizie să vizeze demontarea macaralelor. Să presupunem însă că, la viitorul scrutin, actualul primar general îşi va reînnoi mandatul. Dar oare vor fi suficienţi încă patru ani pentru realizarea unui proiect de anvergură?

Mai întâi, domnul Videanu ne-a hipnotizat cu acel Bucureşti oraş-metropolitan, care urma să înglobeze în perimetrul său o serie de oraşe şi aşezări rurale de prin împrejurimi, extinzându-şi aria până la Olteniţa şi Giurgiu. Nu ştiu dacă după reacţiile negative ale multor bucureşteni aceste proiect mai este de actualitate. Acum, la ordinea zilei, au apărut alte idei urbanistice, aparent mai accesibile, dar în realitate cam tot atât de faraonice: pasajele Basarab, Doamna Ghica şi Şoseaua Pantelimon, Esplanada din zona centrală a Capitalei, programul lucrărilor de infrastructură rutieră în care sunt înscrise asfaltarea a 159 de bulevarde şi 160 de străzi principale, construcţia unor noi pasaje de mai mică întindere, modernizarea celor existente şi refacerea reţelelor de distribuire a agentului termic.

Municipalitatea va deschide, în acelaşi timp, şantiere pentru lărgirea căii de acces nord-sud, de la Piaţa Victoriei spre străzile Buzeşti şi Berzei, trecând prin Piaţa Matache Măcelaru, ca şi a altor mari artere de trafic ca şoselele Olteniţei, Progresului, Mihai Bravu, Chitilei, Grozăveşti, ori bulevardele Brâncoveanu, Niţu Vasile, Nicolae Titulescu şi alte 20 de străzi importante, precum şi amenajarea a 14.000 de locuri de parcare în zonele Universitate, Piaţa Romană, Piaţa Amzei, Piaţa Revoluţiei şi Gara de Nord.

Investiţiile pentru realizarea unui asemenea volum impresionant de lucrări vor fi asigurate, circa 50%, din bugetul local, iar restul din credite externe. Fără îndoială, asemenea lucrări sunt necesare, dar ca să declanşezi proiecte de o asemenea amploare, într-o perioadă în care încă resimţim tranziţia apăsătoare, înseamnă să acţionezi în numele unei politici hazardate, dacă nu riscante, care ar putea să se răsfrângă amarnic asupra bucureştenilor.

Din capul locului se impunea stabilirea unor priorităţi. În primul rând, trebuia soluţionată problema consolidării celor 120 de imobile cu risc de prăbuşire în cazul unor cutremure. A-i scuti de plata lucrărilor de consolidare pe cei cu venituri sub media pe economie nu-i o rezolvare, fiindcă în mare parte ceilalţi locatari pot să dispună de 1 milion-două în plus faţă de cei mai defavorizaţi. Se impune, de asemenea, în mod prioritar, modernizarea canalizării, ca să scăpăm odată de inundaţii, reconstruirea vechiului centru al Bucureştilor, mereu amânat, dar şi realizarea unor locuinţe pentru cei expropriaţi, fiindcă a-i oferi unei familii, pentru o casă cu două camere şi dependinţe, 15.000 de euro, înseamnă o batjocură, de vreme ce o garsonieră costă de două ori mai mult. Nu se poate să intrăm cu buldozerul în casa omului, atâta vreme cât nu-i putem oferi un adăpost.

Deputat de Argeş fiind, am susţinut această declaraţie politică pentru un motiv serios, şi anume acela că municipiul Bucureşti - oraşul străbătut de un parlamentar cinci zile pe săptămână - este Capitala tuturor românilor.

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Costică Macaleţi:

Declaraţie politică: "Judeţul Botoşani - din nefericire un exemplu negativ la capitolul cultură"

Domnule preşedinte, stimaţi colegi,

Declaraţia mea politică de azi se referă la starea precară în care se găseşte judeţul Botoşani, pe care îl reprezint în Parlament, în materie de viaţă culturală.

Iată numai câteva exemple care, din nefericire, nu ne fac deloc cinste.

Conform unui sondaj de opinie realizat la solicitarea Teatrului "Mihai Eminescu", 40% dintre botoşăneni susţin că au văzut ultimul spectacol de teatru în urmă cu mai bine de doi ani, iar 30% cu un an în urmă şi deşi teatrul realizează câte şase premiere pe stagiune, 77% dintre cei chestionaţi nu au ştiut să nominalizeze măcar un actor de pe scena botoşăneană.

La Botoşani, sediul Direcţiei de Cultură, Culte şi Patrimoniu Cultural Naţional, care figurează pe lista clădirilor monumente istorice, se află într-o avansată stare de degradare deşi s-au solicitat MCC fonduri pentru reabilitarea clădirii. Reparaţia capitală a imobilului ar necesita circa 1,1 milioane de lei. Sediul DCCPCN a fost construit în 1890 şi este situat în centrul municipiului Botoşani, ultima sa reabilitare având loc în 1989.

Consiliul Judeţean Botoşani va fi nevoit să găsească un nou spaţiu pentru Muzeul de etnografie, după ce Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a decis restituirea imobilului actual către foştii proprietari. Clădirea, situată în centrul municipiului Botoşani, a fost restituită către Ioan Mihalcea, împreună cu terenul aferent.

Zeci de copaci plantaţi, luna trecută, în curtea Casei memoriale ''George Enescu'' din Liveni, judeţul Botoşani, au fost furaţi. Hoţii au smuls din pământ 41 de puieţi, plantaţi de angajaţii Muzeului Judeţean Botoşani. Dispariţia copacilor readuce în discuţie lipsa pazei şi a unui sistem de alarmă la unul dintre cele mai importante obiective turistice din judeţ. Casa memorială adăposteşte un pian, câteva manuscrise originale şi mai multe obiecte de mobilier care au aparţinut marelui compozitor. Autorităţile locale şi conducerea muzeului susţin că nu au resurse financiare pentru a asigura paza casei în care s-a născut George Enescu.

Ce am putea să mai spunem în asemenea situaţie? Ce exemple să dăm copiilor noştri?

Stăm şi ne întrebăm: cum s-a ajuns într-o asemenea situaţie? Să fie de vină sărăcia în care se zbate o mare parte din locuitorii judeţului nostru? Sau să fie vorba de o nepăsare totală din partea autorităţilor responsabile de viaţa culturală a românilor? Cui să-i mai ardă de cultură când guvernanţii de la Bucureşti îşi scot unii altora ochii în cenuşa defunctei Alianţe PNL-PD? Când la tv oamenii văd stupefiaţi cum înalţi demnitari vorbesc de valize cu bani oferite mită şi de lucrări de infrastructură de mii de miliarde se "topesc" în buzunarele potentaţilor, cum să mai ai mintea limpede şi să te gândeşti la cultură?

Un lucru e însă încurajator, din toate acestea. Potrivit studiului citat, solicitat de Teatrul "Mihai Eminescu", majoritatea botoşănenilor ar prefera comediile (în situaţia în care şi-ar permite să meargă la spectacole). Ceea ce înseamnă că al nostru Caragiale e viu şi întâlnindu-l la tot pasul pe scena politică, oamenii mai pot să râdă de Mitici, Caţavenci, Tipăteşti şi alţii asemenea lor!

Domnul Emil Radu Moldovan:

Declaraţie politică: "De la scandal la eşec"

În aceste zile, atenţia presei, a oamenilor politici şi a majorităţii populaţiei a fost captată de criza care s-a acutizat între PNL şi PD. Nimeni nu a acordat o cât de mică atenţie altor evenimente care erau de o gravitate aproape fără precedent în istoria României de după revoluţie.

Ele arată foarte clar situaţia dezastruoasă în care a ajuns populaţia acestei ţări în urma scandalurilor repetate şi incompetenţei guvernării care acum poate fi numită, fără riscul de a greşi, de tristă amintire.

Astfel în unele judeţe ale ţării, pensionarii, datorită sărăciei lucii în care trăiesc, au ajuns să cumpere lapte care avea termenul de valabilitate expirat.

În faţa unei asemenea situaţii care arată dramatismul celor mai mulţi dintre pensionari, primul lucru care îmi vine în minte sunt cuvintele din campania electorală ale lui Traian Băsescu, dar şi ale celorlalţi lideri politici aflaţi acum la putere care afirmau că, după ce vor accede la putere, principala lor preocupare va fi ca românii să trăiască bine.

Ei, uite domnilor politicieni aflaţi la putere, că după doi ani şi ceva în care le-aţi oferit scandaluri şi indiferenţă, pensionarii nu trăiesc bine, din contră, chiar o duc din ce în ce mai rău.

Iar situaţia nu este diferită nici în alte domenii şi nici pentru alte categorii de populaţie. Spre exemplu, în sănătate aflăm că medicamentele compensate s-au epuizat din nou şi că iarăşi oamenii au fost nevoiţi să-şi cumpere cu banii lor medicamentele. Aici, situaţiile de criză s-au repetat atât de des şi la intervale de timp regulate, încât nu mai e clar dacă e incompetenţă sau pur şi simplă prostie a celor care administrează situaţia.

De altfel, în ceea ce priveşte întregul act de guvernare, nimeni nu mai ştie despre ce e vorba, deoarece chiar atunci când are de rezolvat probleme sociale grave care se acutizează pe zi ce trece, guvernul este preocupat de scandaluri încât nimeni nu mai pricepe dacă avem de-a face cu un guvern incompetent sau total rupt de realitate.

Având în vedere modul în care au guvernat până în acest moment, prin dezastrul în care au adus populaţia, oamenii care compun guvernul sunt în primul rând incompetenţi. Iar această incompetenţă este dovedită în fiecare zi prin faptul că în loc să vină cu soluţii concrete pentru problemele cu care se confruntă cetăţeanul de rând ei nu fac altceva decât să creeze crize peste crize şi să se ocupe de cu totul altceva.

Nevoile cetăţeanului nu se regăsesc printre preocupările lor deoarece, pur şi simplu, nu au capacitatea de a le rezolva, sunt depăşiţi total de situaţie. Astfel afirm cu tărie că în aceste momente incompetenţa este la putere în România.

Domnul Bogdan Cantaragiu:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor,

Stimaţi colegi,

Doresc, în primul rând, să adresez mulţumiri celor care în ultimele şase luni au dus greul luptei împotriva corupţiei, acelor persoane care au făcut posibile progresele din domeniul justiţiei. Lupta împotriva corupţiei este o realitate, iar rezultatele încep să se vadă foarte clar. Cine spune că nu există cazuri de corupţie trimise în instanţă ori minte, ori nu vrea să vadă rezultatele palpabile cu care, iată, ne prezentăm în faţa Comisiei Europene.

Progresele făcute de actuala guvernare în domeniul justiţiei sunt remarcabile, iar acest lucru se datorează tuturor celor care au muncit pentru evitarea activării clauzei de salvgardare, în special ministrului Monica Macovei. Este lăudabil faptul că raportul pe marginea progreselor în justiţie şi combaterea corupţiei, care a fost trimis recent Comisiei Europene, conţine date care ne dau speranţe. Spre exemplu, de la 1 septembrie 2006 şi până la jumătatea lunii martie a anului curent, DNA a trimis în judecată 195 de inculpaţi.

Şi în privinţa luptei împotriva corupţiei de la nivel local există paşi înainte. Potrivit datelor puse la dispoziţie, Ministerul de Interne a organizat peste 1.200 de întâlniri cu caracter preventiv, a desfăşurat activităţi în cadrul programelor PHARE cu ANAF, Garda Financiară, Protecţia Consumatorului, Inspecţia Sanitară şi Inspecţia Muncii. În aceeaşi perioadă de care vorbeam, 1 septembrie 2006 - 15 martie 2007, DGA a trimis la DNA 142 de dosare penale, iar DNA a trimis în judecată 71 de inculpaţi.

Este mult? Este puţin? Fiecare judecă după cum vrea să vadă partea plină sau partea goală a paharului. Eu spun că sunt progrese. Şi spun acest lucru uitându-mă la rezultatele actuale şi la cele din mandatul trecut.

Nu vreau să fac, însă, o comparaţie. De aceea mă voi limita la ceea se s-a făcut bun până acum. În mandatul actual, cu Monica Macovei la conducerea ministerului de resort, actul de justiţie a cunoscut îmbunătăţiri evidente. Consiliul Suprem al Magistraturii s-a consolidat şi au fost luate măsuri de unificare a jurisprudenţei. În această perioadă, CSM a dus o atentă campanie de informare a judecătorilor asupra efectelor negative ale practicilor neunitare, asupra riscurilor ce decurg din aplicarea unor sentinţe diferite în cazuri similare.

De asemenea, au fost făcute progrese şi în ceea ce priveşte gestionarea schemelor de personal din fiecare instanţă. Pentru îmbunătăţirea managementului administrativ al instanţelor, au fost transferate sarcini de la judecători la grefieri. A fost redusă astfel încărcarea judecătorilor cu o serie de sarcini care îi împiedicau în soluţionarea mai rapidă a dosarelor.

Sunt, aşa cum spuneam, progrese evidente, care ne dau speranţe şi care vor dovedi Comisiei Europene că în România s-a lucrat în domeniul justiţiei. Dar cel mai important este că justiţiabilul român va fi mulţumit. Va fi mulţumit pentru că timpul de lucru al unui dosar se va scurta, că nu va avea surpriza neplăcută să i dea o sentinţă diferită decât în alte cauze similare, că practica este uniformă, iar judecătorii îi vor acorda atenţia cuvenită. Şi vor mai fi mulţumiţi cetăţenii care aşteptau de atâta vreme să existe cineva care să se lupte cu balaurul corupţiei, care să trimită în judecată inclusiv persoanele sus-puse care încalcă legea.

Desigur, nu vor fi mulţumiţi toţi aceia care au avut ocazia să facă aceste lucruri şi nu le-au făcut. La fel cum nu vor fi "rechinii" trimişi în judecată. Dar pe ei nu trebuie să-i plângem.

Vă mulţumesc.

Domnul Filip Georgescu:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

De patru ani încheiaţi, Irakul a devenit iadul pe pământ. Tragedia irakiană a întrecut, prin proporţii şi gravitate, toate conflictele declanşate de SUA, după cel de-al doilea război mondial, sub pretextul luptei împotriva comunismului, a războiului rece, a terorismului, ori pentru "democratizarea" ţărilor care nu agreau politica expansionistă, de superputere, a Americii. Atacurile acestea s-au soldat, în mai toate cazurile, cu rezultate contrare celor scontate. Invadată cu mai bine de 50 de ani în urmă, Coreea de Nord nu numai că n-a fost eliberată de ideile ciuce şi de bolşevism, dar este capabilă să se înarmeze nuclear prin propriile-i forţe. Vietnamul de Nord n-a fost scos nici el din mrejele comunismului, ci, dimpotrivă, ţara s-a reîntregit sub sigla secerei şi ciocanului. La rândul său, Irakul a fost victima aceloraşi maşinaţiuni nefaste urzite peste Ocean. Invocând existenţa în Irak a unor arme de exterminare în masă, precum şi sutele de crime săvârşite de Saddam Husein, SUA au declanşat, fără acordul Consiliului de Securitate, un atac nimicitor asupra Bagdadului, iar după două luni, armata irakiană capitula. Saddam a fost şi el capturat şi apoi spânzurat. Nici până astăzi, armele periculoase din Irak n-au fost găsite, fiindcă ele n-au existat. Însuşi George Bush a afirmat că, în această privinţă, a fost dezinformat de directorul CIA. O minciună care a distrus destinul unui popor!

Cu toate acestea, războiul continuă şi astăzi, fiindcă ţelul urmărit de preşedintele George Bush şi de echipa sa de la Casa Albă şi Pentagon este acela de a pune mâna pe bogatele resurse de ţiţei ale Irakului. După patru ani, victoria SUA în Irak echivalează cu o catastrofă. Americanii au pierdut 3300 de militari, iar câteva zeci de mii au fost răniţi, mulţi dintre ei "defilând", prin aşezările natale, în proteze, cârje ori bastoane.

În acelaşi timp, autorităţile de la Washington au cheltuit câteva sute de miliarde de dolari şi cer pentru viitor bugete militare sporite şi efective armate mai mari. Ca atare, tot mai mulţi congresmeni, nu numai democraţi, generali, dar şi americanii de rând cer să se pună capăt războiului din Irak. În ultimele săptămâni, în SUA, la Washington, San Francisco şi Los Angeles, dar şi în alte ţări precum Spania, Grecia, Turcia, Malaysia, sute de mii de oameni au protestat pe străzi cerând retragerea armatei americane din Irak.

Unii comentatori consideră agresiunea asupra Irakului drept un război terorist. Expertul britanic în problemele Irakului, care îşi desfăşoară activitatea la Universitatea Queen Mary din Londra, Tony Dodge, făcea recent următoarea remarcă: "Irakul este, practic, un stat eşuat, care se confruntă cu un vid imens în materie de securitate de care au profitat miliţiile, infractorii şi insurgenţii. În următorii şase sau şapte ani, războiul civil se va înrăutăţi, în timp ce sprijinul opiniei publice americane se va diminua şi va tinde să dispară".

Preşedintele George Bush refuză să-şi retragă trupele din Irak, mergând în pustiu după o democratizare iluzorie. Din păcate, pe aceeaşi linie rigidă şi riscantă se situează şi şeful statului nostru. Nu numai că refuză să discute problema retragerii batalionului românesc din Irak, dar pretinde că nu i s-a prezentat o asemenea propunere, că n-a fost elaborat un plan al acestei operaţiuni. "Nu ne putem retrage, subliniază preşedintele Traian Băsescu, pentru că nu ne-am îndeplinit angajamentele şi că stingerea luminii în Irak, cu orice preţ, e o chestie de onoare, iar cine nu înţelege onoarea, nu înţelege armata". Dar ce onoare trebuie să respecte românii în problema Irakului? Onoarea de a-şi trimite militarii care să le asigure condiţii optime şiiţilor şi suniţilor de a se masacra reciproc? Vrea preşedintele Băsescu să-şi înscrie numele alături de George Bush, Tony Blair şi alţi lideri care au patronat tragedia irakiană?

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Horea Dorin Uioreanu:

Declaraţie politică: "Cum nu poate fi schimbată România"

Sărbătorile sunt, pentru fiecare dintre noi, prilej de a ne evalua mai bine speranţele şi de a ne face planuri pentru viitor. Cel puţin teoretic. Alţii preferă să transforme zilele sfinte într-un pretext de a se expune, de a juca rolul familiei fericite în faţa camerelor de luat vederi. În frumoasa şi mereu surprinzătoarea Românie, poţi foarte uşor să îţi parchezi maşina pe interzis ca să te opreşti să dai un sincron pe tema moralităţii şi poţi foarte natural să spui că România trebuie schimbată, în timp ce tu o distrugi.

În primul rând, aş avea o veste pentru preşedintele Băsescu: România se schimbă. Poate nu de la o zi la alta, probabil nu atât de repede pe cât ne-am dori-o cu toţii. În timp ce preşedintele Băsescu nu mai ştie ce piedici să inventeze Guvernului, România a intrat în Uniunea Europeană, Guvernul român încearcă să îşi creeze o strategie de aderare, să impună reguli şi norme europene. Mai am o veste pentru domnul Băsescu: ca să nu obosesc cu statistici, prefer să remarc că, în weekend-uri, supermarketurile din România sunt pline ochi, iar pentru românul simplu a devenit normal să petreacă o vacanţă pe an în străinătate.

Aş avea şi câteva reţete şi despre cum NU poate fi schimbată România. Poţi să duci o campanie constantă în care să spui că tu eşti cel mai corect, iar restul conducătorilor sunt corupţi şi incompetenţi. Este o variantă. Poţi, de asemenea, să pui pe jar o ţară întreagă vorbind despre mari dezvăluiri din bileţele secrete. Ar putea avea succes. Poţi, de asemenea, să învrăjbeşti partidele între ele, încercând să devii omul care hotărăşte ce e bine şi ce e rău. Poţi, în acelaşi timp, să duci o luptă crâncenă cu şeful Guvernului, din care nimeni nu mai înţelege nimic, după care tu să ieşi să spui că te lupţi singur cu grupurile de interese.

Ca să spui că vrei să schimbi România, trebuie mai apoi să ai bunăvoinţa să faci ceva în sensul ăsta. Cu un guvern nou şi cu şansa unui nou început, domnul Băsescu are ocazia de a ne demonstra bunele sale intenţii. Altfel, vom avea încă o dată o mostră de beţie de cuvinte, pe sticlă.

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Ion Luchian:

Declaraţie politică: Ce trebuia să se întâmple s-a întâmplat!

Stimaţi colegi,

Premierul Călin Popescu-Tăriceanu a luat decizia care se impunea pentru a se pune capăt, în cele din urmă, crizei politice alimentate de acţiunile preşedintelui ţării.

Trebuia ca PD să fie eliminat de la guvernare pentru că în aceşti doi ani a demonstrat că nu este capabil să se distanţeze nici măcar cu un milimetru de iniţiativele preşedintelui Băsescu, chiar dacă acestea erau îndreptate chiar împotriva Guvernului.

Trebuia ca PNL să îşi asume acum această măsură pentru că situaţia politică din ultimele luni, prelungită şi în interiorul Guvernului, începuse să ameninţe buna desfăşurare a activităţii Guvernului, lucru foarte periculos pentru o ţară membră de doar trei luni a Uniunii Europene.

Decizia premierului nu a fost doar una curajoasă, ci şi foarte responsabilă, România având nevoie de un guvern cât mai stabil pentru a-şi putea respecta angajamentele luate atât faţă de partenerii europeni, cât şi faţă de cetăţenii români, şi anume de a realiza proiectele necesare în vederea reducerii decalajului dintre noi şi UE.

Scandalurile politice din ultimele luni au împlinit, probabil, cele mai negre aşteptări pe care liderii europeni le aveau de la integrarea României în Uniune, însă, decizia premierului arată că există şi politicieni români responsabili, dispuşi să ia măsuri drastice pentru asigurarea stabilităţii guvernamentale.

Este sigur că atacurile pe care le-a declanşat preşedintele Traian Băsescu la adresa primului-ministru şi a Guvernului nu vor înceta, ci probabil se vor amplifica după această decizie a premierului.

Este însă la fel de sigur că de data aceasta coeziunea Guvernului nu va mai putea fi zdruncinată, iar atenţia acestuia deviată de la lucrurile care contează cu adevărat, şi anume buna guvernare a ţării.

Vă mulţumesc.

Domnul Ion Stan:

"România între tradiţii şi euroconformitate"

Când în viaţa viitoare liberalii de azi îi vor întâlni pe patriarhii gândirii liberale româneşti, Ion Ghica îi va întreba: "Cum aţi dus la împlinire întreita misiune a românilor şi întreita acţiune liberală, domnule Tăriceanu?"

Mai profund şi exigent, A. D. Xenopol va dori să ştie dacă guvernarea dumneavoastră a reuşit să controleze şi să reducă consecinţele negative ale paradoxului individualismului liberal sau aţi lăsat ţara prizoniera păcatului liberal originar laissez faire/laissez passer, pe care l-a demascat în a sa "Théorie de l'histoire".

Ştefan Zeletin va voi să afle dacă aţi dat legile necesare protecţiei politicilor economice, deoarece, spunea el: "Cine stăpâneşte politica economică a unei ţări acela stăpâneşte şi economia acelei ţări".

Brătienii vor dori să afle cum aţi împlinit misiunea geografică europeană a României, iar teoreticianul de vârf al tristei realităţi a dependenţei ţărilor slabe economiceşte de suprastructuri politice, Mihail Manoilescu, va dori să afle, exprimate matematic, cauzele marilor discrepanţe dintre "beneficiul individual" al întreprinzătorului capitalist şi "beneficiul naţional".

Ce le veţi răspunde, domnule Tăriceanu?

Că misiunea economică a românilor a fost dintotdeauna să se lase prinşi în plasa deasă a reţelelor care leagă periferiile sau extremităţile continentului de metropole?

Că dintotdeauna comerţul nostru extern a fost mai bine făcut de alţii, iar afacerile locale, atâtea câte sunt, e mai folositor să fie fragmentate şi preluate de "metropolitani" sau de intermediarii "capitalişti suburbiali"?

Că o parţială deposedare de proprietate a ţăranilor, concomitent cu stagnarea economiei indigene şi migraţia accentuată a forţei de muncă sunt soluţiile imediate ale unei relative prosperităţi?

Că pe o margine de prăpastie dintre capitaliştii metropolitani şi autohtoni se dezvoltă, condiţionat, şi o elită de proprietari?

Că ştiută fiind opoziţia conservatorilor faţă de formele fără fond pe care se întemeiază doctrina liberală, v-aţi propus să realizaţi şi ceea ce nici dictaturile care au pârjolit România nu au reuşit: dezrădăcinarea tradiţiilor seculare ale românilor?

Nu ştim cum se face că dumneavoastră omiteţi că în întreaga noastră istorie, toţi cei care au încercat să ne impună reguli străine, adică forme fără fond, fie că au fost otomani, fanarioţi, regulamentarişti organici, muscali ai lui Pavel Kisseleff, nonconformişti occidentali interbelici, comisari ai lui Stalin şi, în penultimă instanţă, activişti ai revoluţiei ideologice a lui Ceauşescu au sfârşit prin a se deda obiceiurilor pământului.

Sub guvernarea dumneavoastră, pretextele euroconformităţii, nu ştim cu exactitate cât de reale şi cât inventate de escroci specializaţi în impozitarea imensului capital de naivitate naţională şi ignoranţă guvernamentală, ne ameninţă obiceiuri şi îndeletniciri tradiţionale care ne-au asigurat subzistenţa economică şi vor constitui, în continuare, baza existenţei gospodăriilor ţărăneşti, adică a celei mai importante părţi a populaţiei fără alte resurse de trai.

Produsele gospodăriilor ţărăneşti nu au fost niciodată destinate unui consum de piaţă extins, care să le pună în circulaţie comercială dincolo de arealul etnogeografic al tradiţiei lor şi cu atât mai puţin ar exista riscul ca ele să invadeze piaţa comunitară, pentru a obliga la impunerea de norme de euroconformitate, care nu-şi au nici sorgintea şi nici ţinta în datinile dăinuirii unui popor cu rădăcini istorice europene anterioare lui Hristos.

Măsurile de forţă pe care o administraţie guvernamentală nu numai incompetentă, dar şi antinaţională în litera şi spiritul reglementărilor adoptate empiric, iraţional şi cu consecinţe social-economice fără alternative, cu care încearcă să interzică tradiţiile ţuicăritului şi palincăritului (n. n. picătura care a umplut şi paharul răscoalei moţilor şi a întregii iobăgimi transilvane conduse de Horia, Cloşca şi Crişan!), oieritului, ocupaţiile de producători de derivate din lapte şi carne de ovine, bovine şi porcine, amendarea tradiţiilor culinare de Crăciun şi Paşte, rescrierea tradiţiei petrecerii semenilor pe ultimul drum şi multe altele nu sunt decât dovada incapacităţii guvernului şi a agenţiilor din subordine de a adopta comportamentul politic demn, independent şi suveran, de partener cu drepturi egale în raporturile cu Comisia Uniunii Europene.

An de an, guvernele Italiei, Spaniei, Portugaliei şi Franţei, să dăm doar exemplele din spaţiul european latin, nu au acceptat să-şi lase pe drumuri sutele de mii, poate milioanele de ţărani şi fermieri doar pentru că la Bruxelles au fost emise nişte directive de politică economică fără răspuns la consecinţele particulare determinate de la ţară la ţară. Şi Uniunea Europeană nu s-a prăbuşit. Dimpotrivă.

Numai guvernul nostru, fiindcă nu-i al nostru, nu se comportă ca o autoritate responsabilă pentru apărarea datinilor şi tradiţiilor, care ne sunt rădăcinile de identitate şi spiritualitate naţională. Dimpotrivă, Guvernul nostru nu numai că acceptă, dar este dispus să aplice cu jandarmii norme care nu se regăsesc în viaţa poporului şi pe care nici măcar dictaturile străine nu au reuşit să le impună.

Reflectaţi, domnule prim ministru, la apariţia, creşterea, apogeul şi prăbuşirea ideilor liberale în politica românească şi alegeţi-vă cuvintele dialogurilor interioare cu patriarhii doctrinei din care vă revendicaţi ideologic.

Consecvenţă, succese şi revelaţii cât mai puţin neplăcute, domnule prim ministru!

Doamna Lia Ardelean:

După cum am mai avertizat, faptul că România a negociat aproape în genunchi aderarea la Uniunea Europeană nu a constituit un lucru pozitiv pentru noi. În ansamblu, după ce ne-am străduit din răsputeri să prindem "trenul" aderării, după 1 ianuarie 2007 constatăm nu numai lipsa de informaţie a populaţiei privitor la efectele noilor reglementări, ci şi o încetinire vizibilă a ritmului reformelor structurale.

Europenii ne avertizează că nu ne mişcăm în direcţia dorită şi că ne confruntăm cu aceleaşi "boli" vechi, precum corupţia şi îmbogăţirea elitelor politice dependente de oligarhia economică. Din păcate, nu este vorba doar de încăpăţânarea Guvernului de la Bucureşti de a menţine taxa de primă înmatriculare, ameninţată de Bruxelles cu o acţiune în justiţie la Curtea Europeană, ci de faptul că prelungirea crizei politice de pe malurile Dâmboviţei ne estompează imaginea în ochii comunităţii europene.

Este evident că trebuie să trecem de la faza de a asculta orbeşte directivele Uniunii fără a verifica concomitent posibilitatea adaptării lor realităţilor României. Nu trebuie însă să intrăm în conflict cu Bruxelles-ul, ci să repliem din mers noile acte normative, în aşa fel încât interesele cetăţeanului să fie prioritare, iar efectele integrării să conducă la dezvoltare, nu la regres.

Consider că în această perioadă este mai important decât oricând să dăm dovadă de unitate, coeziune şi respect pentru cetăţean, iar clasa politică să întreprindă la modul real toate diligenţele necesare pentru implementarea corectă a acordurilor europene asumate.

Trebuie să ne asumăm această responsabilitate de a trece de la vorbe la fapte, politicienii actuali având şansa de a intra în istorie nu numai prin reuşita integrării României în Uniunea Europeană, ci şi prin sprijinirea populaţiei de a absolvi cu brio examenele presupuse de armonizarea legislaţiei.

Domnul Relu Fenechiu:

Săptămâna trecută am fost martorii a două declaraţii de-a dreptul halucinante. Prima aparţine vicepreşedintelui PD, domnul Ioan Oltean, care a afirmat la Bistriţa că "Partidul Democrat se va manifesta ca un partid de opoziţie şi nu va vota niciun act normativ pe care actualul Guvern îl va trimite în Parlament". "Nu vom putea susţine acte normative ale unui Guvern nelegitim din punctul nostru de vedere. Deci nu vom merge selectiv. Nu vom vota niciun act normativ trimis în Parlament de Guvernul Tăriceanu" a spus domnul Ioan Oltean.

Având o astfel de poziţie, Partidul Democrat dă dovadă că pune interesul de partid înaintea interesului naţional. O dovadă în plus că pentru colegii democraţi a contat doar prezenţa în Executiv, doar deţinerea de portofolii ministeriale. Deşi în toate bilanţurile interne şi în cadrul ieşirilor în presă conducerea Partidului Democrat a clamat faptul că miniştrii săi au reprezentat motorul integrării României în Uniunea Europeană, iată că de acum înainte, conform declaraţiei domnului Ioan Oltean, orice proiect de lege care va viza integrarea va fi respins de către partidul din care domnia sa face parte. Cu siguranţă că, în acest caz, Partidul Democrat va vota şi împotriva propriilor sale proiecte de lege, pentru că Executivul urmează să trimită la Parlament şi proiecte elaborate de către miniştri democraţi în ultimele două luni. Sunt tare curios cum vor reacţiona pensionarii cărora trebuie să li se modifice calculul pensiei pentru anii lucraţi înainte de anul 1962 când vor vedea că senatorii şi deputaţii Partidului Democrat vor vota ordonanţa de urgenţă care stabileşte că pentru anii lucraţi până în 1962 (când nu se trecea salariul pe cartea de muncă), se va lua în calcul salariul mediu pe economie şi nu cel minim ca până în prezent. Şi este vorba de o ordonanţă elaborată de Ministerul Muncii în timpul ministeriatului domnului Barbu.

A doua declaraţie a fost dată în sfânta zi de Paşte şi sună astfel: "Şi eu ştiu cei trei piloni ai credinţei: să fii împăcat cu Dumnezeu, să fii împăcat cu tine şi să fii împăcat cu semenii. Uneori, însă, ca şef de stat, poţi fi împăcat cu Dumnezeu şi cu tine, dar nu poţi fi împăcat cu toţi semenii. Cei cu care nu te poţi împăca trebuie schimbaţi, ţara trebuie schimbată".

Declaraţia aparţine preşedintelui Traian Băsescu şi este extrem de periculoasă. Din ea se poate deduce faptul că orice persoană care nu este pe placul preşedintelui trebuie înlăturată. Mai mult, şi ţara trebuie schimbată. Dacă o astfel de declaraţie era spusă de un dictator din America Latină, atunci era ceva normal. Dar ea vine de la preşedintele unui stat care de 17 ani a înlăturat regimul comunist şi care de patru luni este stat membru în Uniunea Europeană. Poate doar din cauza sărbătorilor, analiştii politici nu au acordat atenţia cuvenită acestei declaraţii. În orice ţară civilizată din Europa, o astfel de declaraţie ar fi generat furtună, şi nu numai. Cred că a venit vremea ca şeful statului să prezinte scuze, altfel, cred că ne putem aştepta la orice.

Domnul Vladimir Alexandru Mănăstireanu:

Declaraţie politică: "La nivelul miniştrilor discursuri pompoase, iar în mediul rural bâlbâială portocalie!"

Coordonatorul autorităţilor de management care va gestiona fondurile structurale este Ministerul Finanţelor Publice.

Fondurile structurale - iată două cuvinte pe care le auzim din ce în ce mai des şi care parcă ne trezesc instant spiritul antreprenorial.

România va beneficia de fonduri structurale de circa 28-30 miliarde euro din partea U.E. în perioada 2007-2013, 8,5 miliarde de euro vor trebui cheltuiţi zilnic, inclusiv sâmbăta şi duminica. Chiar dacă banii nu vor fi atraşi în proiecte în România, fiecare contribuabil va cotiza pentru suma cu care România va contribui la bugetul U.E.

De aceea este limpede că asigurarea resurselor umane şi pregătirea acestora rămâne o problemă critică a procesului de gestionare al instrumentelor structurale.

În perioada imediat următoare, primăriile vor funcţiona dacă vor reuşi să atragă surse de finanţare externă.

Sunt primării din mediul rural care nu ştiu cum să acceseze fondurile europene. Este o situaţie generală în ţară de la care Tulcea nu face rabat. Mulţi edili locali doresc bani, mulţi bani pentru comunele pe care le păstoresc. Unii vor parcuri, alţii mai multă apă pentru cetăţeni, şcoli mai bune, rampe de gunoi. Numai că Dumnezeu dă, dar nu bagă şi în traistă. Nimeni nu ştie cum se pot accesa banii, ce proiecte se pot face, care sunt mecanismele şi procedurile pe care trebuie să le aplice sau dacă există excepţii, acestea sunt rarisime. Primarii primesc ca pe o necunoscută problema accesării fondurilor europene, pentru că după cum afirmă marea majoritate a acestora nu au la dispoziţie specialişti care să le facă proiectele viabile, sănătoase, capabile să motiveze o finanţare europeană.

Mulţi edili din judeţul Tulcea au afirmat că lipsa personalului calificat capabil să jongleze cu documentaţia care stă la baza accesării acestei resurse financiare este practic un handicap grav care îi ţine cu mâinile legate în faţa acestei oportunităţi.

Ne întrebam unde sunt armatele de specialişti, care mai de care mai şcoliţi cu care guvernarea D.A. se laudă ca a făcut campanii de instruire în judeţe, pentru că în realitate judeţele spun cu totul altceva.

Lipsa de preocupare pentru informarea mediului rural asupra modului în care pot fi accesate fondurile europene, duce la utilizarea ineficientă a banilor comunitari.

Rămân în schimb intenţii frumoase înşirate pe hârtie în timp ce în realitate se conturează negru pe alb o crasă incapacitate a administraţiei de a lua banii Europei.

Pentru că suntem a şaptea ţară a Uniunii Europene ca număr de locuitori, ar trebui să ne străduim să devenim şi cea de-a şaptea economie a Uniunii Europene.

Vă mulţumesc.

Domnul Ion Stan:

Declaraţie politică: "Atacurile de presă la adresa persoanei prezidenţiale ameninţă şi destabilizează ordinea constituţională şi securitatea naţională? "

Prezenţa capului Statului şi comandantului Armatei la analiza activităţii pe anul 2006 a serviciului naţional de informaţii pentru securitate internă ar fi trebuit să se constituie într-un eveniment notabil, un prilej important de clarificări doctrinar-strategice şi, deopotrivă, izvorul principalelor directive de securitate pentru Serviciul Român de Informaţii până la un proxim eveniment similar.

În mod firesc, bilanţul S.R.I. a fost aşteptat în orizontul de speranţe care să aducă evaluările şi concluziile strategice pe care Preşedintele României le va prezenta cu privire la starea de securitate a naţiunii, dedusă din efortul analitic integrator al Comunităţii Naţionale de Informaţii.

Deziluzia creată de preşedinte a fost însă cel puţin pe măsura aşteptărilor anunţate. Mesajul prezidenţial despre starea de securitate a naţiunii a fost substituit cu o sumă a consideraţiilor personale privind cauzele pentru care primul cetăţean al ţării, Traian Băsescu, şi-a pierdut popularitatea şi încrederea, devenind ţinta atacurilor presei care-l învinovăţesc de destabilizarea vieţii politice şi tulburarea ordinii constituţionale. Şi care, de ce nu, ar fi creat şi consensul parlamentar cu privire la necesitatea suspendării şi demiterii sale. Asta în cazul fericit în care nu va fi judecat şi pentru înaltă trădare.

Scontând pe spontaneitatea şi labilitatea psiho-sentimentală, acum de duzină, cu care a reuşit să ne prostească, Traian Băsescu, uitând că se află la o întâlnire cu profesionişti în identificarea şi combaterea diversiunilor şi dezinformărilor, a deturnat ordinea de zi a bilanţului S.R.I. ducându-şi discursul în zona derizoriului celor trei aşa-zis cauze ale crizei politice pe care adversarii săi ar fi provocat-o: 1) predarea la C.N.S.A.S. a dosarelor Securităţii; 2) condamnarea comunismului şi 3) vizitele la Parchet ale unor persoane importante (n.n. marii corupţi instrumentaţi la comanda politică!)

Trei minciuni sau trei dorinţe pe care Traian Băsescu le-ar avea în semn de pomenire a sa de către posteritate?!

Predarea dosarelor Securităţii, cu sau fără Băsescu, era literă de lege. El a orchestrat doar operaţiunea de succes imagologic din care a extras maximum de capital politic, al cărui beneficiu a fost atât de efemer încât, în prezent, însuşi preşedintele are, deşi nu ar recunoaşte, toate motivele să regrete implicarea sa într-un demers pe care l-a scăpat de sub control şi care s-a întors şi împotriva sa.

Implicarea preşedintelui în scandalul dosarelor Securităţii şi al C.N.S.A.S. a devenit etalonul negocierii influenţei şi puterii politice în cadrul Alianţei "Dreptate şi Adevăr P.D. - P.N.L", fiind începutul sfârşitului acesteia. Teama liberalilor de şantajul cu dosarele l-a determinat pe premierul Tăriceanu să-şi creeze propriile C.N.S.A.S.-uri, oficializând, astfel, înfruntarea "pe viaţă şi pe dosare", din care toţi cei implicaţi au pierdut. Au fost sacrificate inutil şi discutabil în ceea ce priveşte legitimitatea morală şi juridică o serie de persoane mai mult sau mai puţin publice. Dar preponderent din presa incomodă. Este notabil faptul că puterea a ţinut neapărat să o sacrifice în această vendetă politică, în primul rând, pe "campioana legii lustraţiei", ceea ce este simptomatic pentru adevăratele dimensiuni ale intenţiilor de "curăţenie morală", prea curând transformată în "macularea morală" a propriilor combatanţi ieşiţi din cadenţă.

C.N.S.A.S. a intrat, apoi, într-o ceaţă mult prea deasă, pentru a putea descoperi şi "peştii cei mari". N-a căzut nici un cap de fost nomenclaturist comunist, fiindcă astăzi asemenea capete sunt mult prea sus în noua nomenclatură politică portocalie având, într-o ţară măcinată de corupţia instituţională la vârf, puterea de a ordona interpretarea şi aplicarea legii după propria lor dorinţă.

Condamnarea comunismuluis-a dovedit a fi unul dintre cele mai mari bluff-uri băsesciene. Un act profund lipsit de etica ştiinţifică, care a denaturat şi falsificat istoria, fără a contribui cu nimic la însănătoşirea şi puterea capitalismului românesc. Numai un capitalism care să aducă prosperitatea românilor va reuşi să condamne comunismul.

Cetăţeanul-preşedintele, dimpotrivă, recunoaşte că reprezentanţii capitalismului autohton sunt vizitatori de lux ai parchetelor. Pesemne invitaţi pentru a da seama cum s-au despărţit ei de comunism şi cum asmut mogulii presa, acest câine de pază dezlănţuit al democraţiei, fără vestă şi fular oranj, împotriva lui Traian cel Mare.

A naibii de întortocheată şi grea mai este logica asta prezidenţială!

Demaşti securişti de marcă, iar ei, resuscitaţi de mediul social sănătos, devin peste noapte scribi talentaţi de articole antiprezidenţiale, care ţin paginile ziarelor mogulilor de presă.

Condamni comunismul, iar efectul imediat vizibil este acela că puţini capitalişti autohtoni devin clienţii justiţiei.

La aşa strategii, aşa rezultate. Una peste alta, acestea fiind temele predilecte ale cetăţeanului-preşedinte la bilanţul Serviciului Român de Informaţii, conform principiului locum legis actum (locul face legea), nu avem a înţelege decât că atacurile de presă la adresa lui Traian Băsescu au devenit noile ameninţări care destabilizează securitatea naţională, aceasta fiind, în esenţă, şi directiva Prezidenţială de Securitate Naţională nr. 0001/2007.

Doamna Lia Ardelean:

Doresc să vă semnalez situaţia incredibilă în care trăiesc sute de cetăţeni din mai multe localităţi ale judeţului Arad în care au existat înainte de 1990 exploatări miniere de uraniu, a căror sănătate este grav afectată de nivelul de radioactivitate. Este vorba de fostele zone miniere Bârzava, Cladova, Săvârşin şi Rânuşa, unde autorităţile sanitare nu au mai făcut determinări ale nivelului de radioactivitate de ani de zile, iar localnicii trăiesc cu spaima că zilele le sunt numărate din cauza radiaţiilor.

În urma închiderii exploatărilor miniere, în cele patru zone au rămas cantităţi foarte mari de steril radioactiv, localnicii îmbolnăvindu-se masiv de cancer după 1990. Mai mult, conform statisticilor, judeţul Arad are cea mai mare incidenţă a bolilor canceroase, fiind înregistrate 360 de cazuri noi de îmbolnăviri anual, rata mortalităţii în comuna Bârzava fiind de aproximativ 15 la sută din cauza cancerului. Cei 1.000 de locuitori ai comunei se tem de aerul pe care-l respiră şi de apa pe care o beau, în special cei care au gospodăriile în apropierea fostei mine de uraniu. Mina a fost exploatată de ruşi între 1964 şi 1968, însă deşi au trecut aproape 40 de ani de când a fost închisă în zonă nu a crescut nici un fir de iarbă. Este dramatic faptul că mina a funcţionat foarte aproape de casele bârzăvenilor, exact pe malul râului, iar sterilul radioactiv s-a scurs direct în râu, afectând pânza freatică care alimentează fântânile oamenilor.

Măsurătorile efectuate de-a lungul anilor pentru stabilirea gradului de radioactivitate au certificat existenţa radiaţiilor până în mijlocul localităţii, la biserică, însă au trecut foarte mulţi ani de când nivelul acestora nu a mai fost cuantificat. Consider că autorităţile statului trebuie să se implice cu multă responsabilitate în aceste probleme, care se regăsesc în toate zonele ţării unde au funcţionat mine de uraniu. Aceşti oameni nu au nici o vină pentru că locuiesc în astfel de zone şi sunt supuşi riscului de îmbolnăviri, iar datoria noastră este să intervenim pentru a evita catastrofele, până nu va fi prea târziu.

Domnul Vasile Puşcaş:

Declaraţie politică: «Riscă România să intre în faza "oboselii" reformelor?»

Stimaţi colegi,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Deşi data de 1 ianuarie 2007 a fost cunoscută de multă vreme ca moment al aderării României la Uniunea Europeană, oficialii partidelor politice aflate la guvernare, prea ocupaţi cu luptele interpartidiale şi pentru avantajele personale, au omis să se dedice pregătirii pentru aderare.

Astfel că, România a aderat la Uniunea Europeană la termenul stabilit de mai bine de doi ani, cu lacune grave în ceea ce priveşte respectare principiilor statului de drept, cu o justiţie aflată sub semnul întrebării, cu o agricultură jenant de întârziată şi aproape imposibil de integrat în Politica Agricolă Comună, cu un Plan Naţional de Reforme întocmit după ureche, cu programe operaţionale amânate de Comisia Europeană, cu o Strategie Post-Aderare scrisă ca o planificare amatoristă etc. Spunem etc. pentru că sunt mult mai multe deficienţe decât cele enumerate mai sus şi, ce este cel mai grav, acestea nu sunt enumerate doar de noi, ci de rapoartele Comisiei Europene, atenţionările acesteia în ceea ce priveşte relaţia bilaterală ori prin intermedierea altor organizaţii internaţionale (vezi Banca Mondială, FMI, etc.).

Dar, stimaţi colegi, să lăsăm un pic deoparte neajunsurile pregătirii pentru aderare a României şi să ne întoarcem în prezent, la comportamentul de stat membru. Ce se întâmplă zilele acestea în România şi în Europa? În România ştie toată lumea ce se întâmplă (nu sunt convins că şi înţelege!), şi vizionează un spectacol de cabaret ieftin care aruncă interesul cetăţenilor în derizoriu din ce în ce mai mult, pe zi ce trece. În Europa însă, politicienii, deşi unii dintre ei, aflaţi în plină campanie electorală, nu se coboară la nivelul politicii româneşti, sunt preocupaţi de chestiuni precum: schimbările climatice ale planetei, problematica energetică, adâncirea integrării europene, o nouă abordare a tematicii Constituţiei pentru Europa, extinderea Uniunii, conflictele din Orientul Mijlociu etc.

Tot în Europa, presa, pe lângă aceste enumerări şi multe alte chestiuni similare, se preocupă şi de situaţia politico-economico-administrativă a statelor membre. Şi uitându-se la România, emite caracterizări de tipul celor apărute săptămâna trecută în "International Herald Tribune", "Le Figaro", "Le Monde" şi săptămâna aceasta în "Der Spiegel". În articole recente din aceste publicaţii putem citi caracterizări precum "România este scena confruntărilor de orgolii şi a dezintegrării politice", "....în România se practică o politică de tip balcanic, marcată de o stare generală de confuzie " (International Herald Tribune), "România pare să fi intrat într-o criză politică permanentă", "pericolul extremismului" (Le Monde), "...Bucureştiul, un adevărat teatru de război..." (Nepszabadsag).

Să ne aducem aminte şi de ratingurile acordate ţării noastre de diverse agenţii internaţionale de profil?! Oare guvernanţii noştri au impresia că circul desfăşurat de domniile lor nu are nici un fel de influenţă asupra acestor cifre?!

Dacă la începutul acestui an, un observator imparţial ar fi caracterizat România, ar fi putut spune - cu indulgenţă - că a intrat într-o stare de oboseală a procesului de reformă, după efortul depus înainte de aderare. Acum însă, acelaşi observator ar putea spune, la fel de obiectiv, că România a intrat pe un drum ce merge pe lângă cel european şi riscă să ajungă din urmă degringolada politico-economică din ţările exotice şi zone turbulente şi nicidecum modernitatea europeană.

Mai mult, o apreciere recentă a unui cunoscut analist politic german familiarizat cu situaţia românească se încheie cu întrebarea firească: oare România va mai rata multe şanse oferite de statutul de stat membru?

Sperăm că toate aceste semnale vor sensibiliza guvernanţii români asupra problemelor stringente ale societăţii şi, măcar acum, vor adopta atitudinea potrivită unui stat membru demn şi competitiv.

Vă mulţumesc.

Domnul Mircea Man:

"7 aprilie - Ziua Mondială a Sănătăţii"

In anul 1948, prima Adunarea Mondială a Sănătăţii a simţit nevoia să creeze o zi mondială a sănătăţii, iar din 1950, pe data de 7 aprilie a fiecărui an, se celebrează Ziua Mondială a Sănătăţii. În martie 1999, prin Hotărârea de Guvern nr.224, s-a decis ca această zi să fie sărbătorită şi în România, iar scopul acestei zile este acela de a creşte nivelul de cunoştinţe la nivel global pe o anumită temă de sănătate, dar nu în ultimul rând de a atrage atenţia asupra unei zone cu prioritate de care se ocupă Organizaţia Mondială a Sănătăţii. Tot în această zi sunt lansate programe şi proiecte pe termen lung în ceea ce priveşte sănătatea umană. Guvernul României trebuie să se implice în orice activitate în acest sens, iar sănătatea trebuie să fi o prioritate a guvernului.

La nivel mondial, aproximativ 60 milioane de oameni lucrează în domeniul sănătăţii, ei sunt cei ce salvează vieţi iar cu cât numărul acestora este mai mare cu atât şansele de supravieţuire ale oamenilor sunt mai mari. Nu trebuie să uităm însă că există un mare dezechilibru în repartizarea personalului: în cazul Africii sunt 2,3 specialişti care îngrijesc 1000 de oameni, în America raportul fiind de 10 ori mai mare. In ţările mai puţin dezvoltate, personalul este prost plătit, condiţiile de muncă sunt mizerabile, ei se confruntă cu probleme grave generate de virusul HIV, malarie etc., iar pentru remedierea acestora se impun strategii naţionale şi internaţionale, o mai bună pregătire a personalului medical, o mai bună remunerare a acestora, deoarece criza mondială în domeniul sănătăţii s-ar putea intensifica şi poate deveni fatală omenirii, iar o pandemie sau o catastrofă naturală ar putea avea urmări tragice. Într-adevăr, există o criză a angajaţilor din domeniul sănătăţii

Organizaţia Mondială a Sănătăţii este cea care coordonează programele destinate să rezolve problemele de sănătate şi să permită tuturor să ajungă la un nivel de sănătate cât mai ridicat posibil.

UNFPA, Fondul ONU pentru Populaţie, se alătură Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii în marcarea Zilei Mondiale a Sănătăţii prin omagierea lucrătorilor din domeniul medical din întreaga lume, oameni care şi-au dedicat întreaga viaţă binelui celorlalţi. Trebuie să se facă eforturi mari pentru a remedia situaţiile alarmante care există în lume în sistemul sanitar, trebuie să se întreprindă acţiuni durabile în vederea rezolvării problemelor din acest domeniu.

Sănătatea, domnilor colegi, este capitalul cel mai de preţ al omului, pentru că de ea depind toate activităţile sale vitale, organice şi sociale. Noi trebuie să dăm sănătăţii importanţa şi interesul pe care aceasta o merită, astăzi când omenirea se confruntă cu grave probleme: SIDA, malaria, poluare, stress, alimentaţie nesănătoasă etc.

Domnul Aurel Gubandru:

Ploile căzute în luna martie au făcut prăpăd pe drumurile judeţene. Cele mai multe probleme s-au creat în zonele de deal şi de munte, acolo unde precipitaţiile au fost mai abundente, majoritatea fiind generate de creşterea debitelor apelor râului Buzău.

D.N.10 Buzău - Braşov a fost inundat pe raza judeţului Covasna, drept pentru care circulaţia a fost redirecţionată pe rute ocolitoare. În unele locuri s-au reactivat căderile de pietre de pe versanţi.

De asemenea, probleme s-au înregistrat şi pe D.N. 22 Râmnicu Sărat - Brăila, din cauza creşterii râului Buzău în punctul Grădiştea din judeţul Brăila. Traficul a fost interzis în cursul zilei de sâmbătă, 24.03, fiind deviat pe D.N.2 E 85 si D.N.2 B.

Pe D.J. 203 K la Mânzăleşti, a fost afectat acostamentul pe o porţiune de 500 de metri, acesta fiind erodat de apele râului Slănic.

D.J. Buzău - Lopătari s-a rupt în dreptul satului Grunj, iar la Lopătari acelaşi drum s-a rupt pe o lungime de 150 de metri de carosabil, în dreptul muntelui de sare. Circulaţia se efectuează pe un singur sens.

La Siriu, câteva gospodarii au fost inundate. Alimentarea cu apă a localităţilor Siriu şi Nehoiu a fost sistată din cauza depunerilor de mâl din instalaţia Staţiei de Epurare de la Siriu.

D.J. care face legătura între Cătina şi Zeletin s-a rupt pe o suprafaţă de 200 de metri după ce răul Zeletin a ieşit din matcă.

Alunecări de teren s-au produs şi în zona Rateşti din cauza erodării apelor subterane din zona mănăstirii Rateşti şi a erodărilor făcute de râul Buzău.

Casele din localitatea Berca, construite pe malul râului Buzău, se afla sub pericolul de a se surpa în urma alunecărilor de teren.

Direcţia Apelor Buzău - Ialomiţa, de a cărei competentă ţin măsurile de protejare a malului, nu a luat până acum nici-o măsură.

Chiar dacă din anul 1994 există doua proiecte pentru devierea cursului râului Buzău şi consolidarea malului, acestea au fost abandonate, negăsindu-şi aplicarea nici până în prezent.

Deşi ploile s-au oprit, sute de români au rămas pe drumuri, după ce casele lor au fost înghiţite de ape.

După o primă evaluare efectuată de autorităţile judeţului Buzău s-au constatat pagube în valoare de zeci de miliarde de lei.

Doamna Minodora Cliveti:

"P.D. să depună bilanţul!"

Restructurarea Guvernului a devenit fapt. P.D. este invitat să facă politica în altă parte decât la guvernare.

Aşa cum şi-au construit profilul în ultimii ani pe scena politică românească, P.D.-iştii nu vor pierde vremea cu planurile, nu vor ezita deloc, se vor da din nou peste cap şi vor deveni opozanţi convinşi ai Guvernului. Şi, culmea este că le va fi uşor să facă asta, de vreme ce de doi ani de când au format Guvernul, cei din alianţă nu au guvernat de fapt, ci au avut strategii (care nu aveau nimic de-a face cu guvernarea) diferite: P.D. să lovească cu obstinaţie la fundaţia alianţei privind numai în sus, spre Cotroceni, iar P.N.L. să ascundă în dosul perdelelor cât mai mult din scandalul conjugal şi să pretindă că nu există violenţă domestică mai gravă decât în orice alt cuplu.

În rest, ne-a apucat anul intrării efective în U.E., acela promis şi pregătit de P.S.D. de-a lungul a patru ani de muncă pe brânci, fără să avem nici măcar o strategie a aderării: cu alte cuvinte, am intrat în U.E. fără să ştim ce avem de făcut, în condiţiile în care celelalte ţări membre fac din cazuri individuale (cum ar fi, de pildă, concedierea a trei muncitoare de la o firmă de confecţii franceză, sau reducerea numărului pescarilor tradiţionali, instruiţi de normele comunitare ce şi cât să pescuiască), subiecte naţionale de dezbatere publică şi prilej de reproşuri severe faţă de unii sau alţii dintre miniştrii responsabili de anumite domenii.

Alianţa nu a construit nimic, a pus numai în practică vechiul precept roman "panem et circenses", P.D. asumându-şi rolul principal în spectacol:

• românii au avut parte de circ pe săturate, în timp ce pâinea se scumpeşte şi devine din ce în ce mai uşoară din punct de vedere nutritiv;
• şomajul rămâne la cote ridicate, deşi românii au plecat masiv din ţară pentru a lucra în Europa, contribuind astfel la ajustarea statisticilor;
• stăm în continuare bine la capitolul "avorturi", unde ne situăm pe primul loc în spaţiul comunitar, demonstrând lipsa totală de grijă a autorităţilor pentru creşterea natalităţii, pentru luarea măsurilor de încurajare a aducerii pe lume a copiilor şi de educare a tinerilor pentru a deveni părinţi la vârste responsabile;
• 34% dintre salariaţii care câştigă sub venitul mediu pe economia naţională sunt tineri sub 35 de ani, în timp ce majoritatea pensionarilor reprezintă circa 50% dintre cei cu venituri insuficiente pentru un trai decent.

Este de aceea, cât se poate de clar că P.D. va avea ce critica odată trecut în opoziţie, pentru simplul motiv că nu este nimic de lăudat în ceea ce s-a făcut în România de la ultimele alegeri parlamentare, la acest "nimic" P.D. aducându-şi cu prisosinţă contribuţia.

De aceea, mi se pare că plecarea acestui partid de la guvernare trebuie să se facă în condiţii clare, aşa cum pleacă orice salariat care a avut gestiune: cu bilanţ clar al promisiunilor făcute în campania electorală şi a ceea ce a realizat efectiv pentru ţară.

Este un minimum de moralitate politică!

Domnul Aurel Olărean:

Declaraţie politică: "România, din lipsă de proiecte viabile, pierde fondurile europene".

Domnule preşedinte

Stimaţi colegi

Din păcate, observ că a devenit un fapt aproape banal ca fondurile europene nerambursabile primite de România de la Uniunea Europeană să rămână neutilizate din lipsa unor proiecte viabile şi bine documentate. Am pierdut astfel, prin neutilizare, fonduri SAPARD, fonduri de mediu sau cele destinate, în bună măsură, programului Fermierul şi se pare că lista poate continua la nesfârşit.

Anul trecut, când zeci de localităţi au fost rase de pe suprafaţa pământului de şuvoaiele de apă dezlănţuite, Comisia Europeană şi Fondul european de solidaritate în cazuri de urgenţă au pus la dispoziţia României sume importante de bani destinate tocmai finanţării unor proiecte menite să preîntâmpine, pe viitor, astfel de catastrofe. Trebuiau, însă, prezentate proiectele României în acest sens, iar România nu avea aşa ceva.

Situaţia a fost identică şi în anul 2005 când ţara noastră a utilizat numai 70 milioane de euro dintr-un total de 200 milioane disponibile, motivul fiind acelaşi: lipsa unor proiecte viabile care să justifice scopul şi modul de utilizare a fondurilor.

Zilele acestea ne-au fost returnate trei proiecte de dezvoltare regională ce urmau să fie finanţate de Uniunea Europeană din fonduri proprii. Motivul a fost acelaşi: o insuficientă documentare a proiectelor. În schimb suntem dispuşi să luptăm până în pânzele albe pentru menţinerea taxei de primă înmatriculare auto, o taxă considerată de Uniunea Europeană neconstituţională şi discriminatorie. Este adevărat că această taxă aberantă va fi plătită de cetăţeanul român, nu de UE, şi banii vor putea să fie cheltuiţi aşa cum vrea Guvernul, fără nici un control din exterior.

În aceste condiţii, nepăsarea şi dezinteresul manifestat de Guvern în problema fondurilor europene devine de neînţeles, în contextul în care cerinţele Uniunii Europene sunt cât se poate de simple şi de îndreptăţite: vor să cunoască proiectele pentru care vor fi cheltuiţi banii. O cerere, se pare, imposibil de realizat de Guvernul României.

Domnul Dumitru Ioan Puchianu:

"Rocada mică sau majoritatea mică a PNL-ului?"

Domnule preşedinte

Stimaţi colegi

Ce se întâmplă în aceste ultime zile pe scena politică românească ar trebui, în logica PNL, să ducă la cea mai mică "mare" majoritate politică post-decembristă. În realitate, penelistii au început să simtă mirosul pericolului izolării spre care singuri s-au aruncat, duşi de valul vorbelor mieroase şoptite la ureche de PSD. Nu au luat însă în calcul elementul esenţial: un partid este format nu din aleşi, ci din alegatori, şi aici orgoliile liderilor PNL s-au poticnit. Pentru electoratul dur al PNL-ului, o alianţă, fie chiar şi numai o apropiere momentană de PSD, ar echivala cu o abdicare de la principiile sfinte doctrinare de după 1989, fapt ce poate fi imediat şi irevocabil sancţionat ca o trădare.

Alianţa DA a fost clădită pe nişte principii doctrinare asemănătoare şi pe un program asumat politic identic. A fost, însă, demolată de orgolii personale care nu au acceptat decât declaraţiile extremiste şi mai puţin faptele. Zilele trecute, Partidul Democrat a mai făcut o încercare de reconciliere. Nu de frica ieşirii de la guvernare şi nici de frica sancţiunilor electoratului.Nu am cerşit nimic. Pur şi simplu din considerente politice. Pentru că nu este logic să distrugi un program de guvernare comun, bazat pe o strategie comună, mai ales în momentul în care rezultatele pozitive erau vizibile. Încercarea de împăcare a avut drept scop numai continuarea programului început, pentru că alianţa PNL-PD a însemnat şi asumarea îndeplinirii stategiei propuse la alegeri.

PNL-ul a jucat dur şi a depăşit limita de unde mai există cale de întoarcere, dar, din păcate, nu au luat în calcul şi urmările. Pentru că PSD-ul, indiferent de declaraţiile de moment, are un singur scop: moţiunea care aşteaptă gata pregătită într-un sertar. Şi PRM-ul se găseşte într-o situaţie extrem de delicată pentru că o eventuală trecere a Partidului Democrat în opoziţie ar diminua drastic şi definitiv şansele extremiştilor penegişti şi peremişti de a mai ajunge la putere. Singurul PNL ar câştiga o victorie mică şi de moment. Dar cu ce preţ?

Să fim realişti: un guvern minoritar are toate şansele să se dovedească şi mai vulnerabil decât cel actual. Şi atunci logic urmează o întrebare de bun simţ: qui prodest ?

Domnul Petru Movilă:

"Schimbare de dragul schimbării"

AŞA NU: În anumite judeţe ale ţării, se doreşte schimbarea, fără temei, a şefilor democraţi ai instituţiilor deconcentrate. De ce oare?

Două sunt motivele principalele pentru care aceste persoane ar trebui menţinute în funcţie: profesionalismul lor, dovedit în ultimii doi ani, şi faptul că au câştigat acest post prin concurs. Dacă există şi instituţii în care concursul încă nu a fost susţinut din varii motive, atunci decizia de a pleca sau de a rămâne în funcţie trebuie să aparţină în mod exclusiv numai persoanelor respective.

Nu trebuie însă uitat un alt amănunt important: la nivelul instituţiilor deconcentrate, colaborarea dintre PNL şi PD a fost bună. Există mai multe proiecte comune în derulare, s-au format anumite echipe interinstituţionale, au fost obţinute câteva rezultate deosebite. A bloca acum această activitate prin impunerea altor şefi în fruntea instituţiilor deconcentrate ar însemna doar o mare pierdere de vreme şi de bani.

S-a comentat că şefii democraţi ai instituţiilor deconcentrate, ce ar decide să rămână pe post, ar urma să pună în aplicare programul liberal de guvernare. Nu este adevărat. Indiferent cum şi-ar denumi PNL strategia de guvernare, aceasta va rămâne, în esenţa ei, programul Alianţei DA. Ultimii doi ani au dovedit că acesta este singurul program câştigător pentru români şi pentru România. AŞA DA.

Revin încă o dată cu menţiunea că Partidul Democrat a nominalizat şi susţinut profesionişti, buni manageri, oameni de calitate în toate poziţiile de conducere ce i-au revenit.

Iar acest program trebuie obligatoriu continuat, într-un ritm susţinut. Tocmai de aceea, orice intenţie de a rescrie regulile jocului politic, orice tentativă de a-i exclude pe profesionişti, orice calcul politic meschin nu va avea drept rezultat decât eşecul guvernării. Există pericolul ca o guvernare proastă să stopeze drumul european al ţării noastre.

Dar România nu are nevoie de aşa ceva, ci de stabilitate şi de performanţă economică. Istoria recentă ne-a învăţat că cine seamănă vânt culege întotdeauna furtună! Dacă mai are cine...

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Cantaragiu:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor,

Stimaţi colegi,

Nu ştiu dacă este o întâmplare sau nu, dar la fiecare sărbătoare de-a noastră apare în presa internaţională câte un articol în care este aspru criticată România. Imediat după revelion, la numai câteva ore după mult aşteptata aderare în Uniunea Europeană, un ziar din Marea Britanie, The Sun, ne terfelea imaginea şi aşa nu foarte bună pe care o aveam în exterior. La momentul acela, pe pagina de internet a publicaţiei (http:www.thesun.co.uk/articole/0,,2-2006600595,00.html) era postat un articol extrem de acid, din care consumatorul de presă din Anglia putea înţelege că românii au aşteptat integrarea doar pentru a lua cu asalt locurile de muncă. Peisajul dezastruos ilustrat de autorul articolului era completat cu imagini ale unui birt sărăcăcios dintr-o comună din apropierea Bucureştiului.

Zilele trecute, în preajma Paştelui, o altă publicaţie din Marea Britanie ne desfiinţa imaginea şi aşa destul de greu încercată. După legenda cu lebedele de la Viena mâncate de români a mai apărut una: imigranţii din ţara noastră lasă râurile din Regatul Unit al marii Britanii fără crap. Cotidianul The Times scrisa de data aceasta că românii, bulgarii şi polonezii pescuiesc ilegal crapul din râurile din estul Angliei. Chiar dacă au precizat că este vorba de "zvonuri care persistă", cei de la The Times au găsit câţiva localnici dintr-un sat care să confirme zvonurile.

Cele două articole lasă urme de îndoială asupra sincerităţii şi bunei credinţe ale celor care le-au scris. Bazate pe zvonuri sau pe cazuri izolate, departe de a avea substanţa unor documentări relevante, ele au efecte negative în ceea ce priveşte România. Cum nu ne putem permite să tragem de urechi editorii de la publicaţiile britanice, am putea măcar să ne creăm o altă imagine prin cu totul şi cu totul alte mijloace.

Cum se poate însă când, spre exemplu, institutele culturale ale României din ţările Uniunii Europene abia primesc note de trecere din partea Ministerului de Externe? Să explic puţin... Am adresat o întrebare fostului ministru Mihai Răzvan Ungureanu, întrebarea 1974A din data de 03.10.06, prin care am cerut să mi se aducă la cunoştinţă dacă s-a făcut vreo evaluare a activităţii institutelor culturale, care este finanţarea de care se bucură fiecare în parte, cum au fost cheltuiţi banii şi care au fost rezultatele.

Am avut surpriza să constat din răspunsul primit că nu prea avem motive de bucurie. Potrivit ministrului, calificativele obţinute de directorii institutelor culturale ale României în străinătate nu sunt dintre cele mai bune. După evaluarea pentru perioada septembrie 2005-martie 2006, directorii au obţinut note de la satisfăcător la bine. Iată care sunt acestea: ICR Titu Maiorescu, Berlin - bine, ICR Budapesta - satisfăcător, ICR Paris - satisfăcător, Academia di Romania - bine, IRCCU Veneţia - bine şi ICR Viena - bine. În toată această perioadă, Ministerul Afacerilor Externe a alocat pentru partea administrativă 1.053.771 de euro, iar Institutul Cultural Român, ca finanţator pentru programe culturale, a mai dat încă 590.000 de euro. Bani aruncaţi, după cum se vede, în vânt!

În aceste condiţii, să nu ne mai mirăm că sunt percepuţi ca ultimii europeni, ca rudele sărace care vin la cerşit. Cu articole defăimătoare care extrapolează cazuri izolate şi fără o contrabalansare cu evenimente pozitive, imaginea noastră nu se va schimba curând. Din păcate.

Vă mulţumesc.

Domnul Rareş Şerban Mănescu:

Stimaţi colegi,

Reprezentanţii României şi Bulgariei au aprobat, la nivel tehnic, Programul Operaţional de Cooperare Transfrontalieră România-Bulgaria, 2007-2013.

Acest program îşi propune să stimuleze cooperare în regiunea de graniţă, în domenii diverse, precum: infrastructura de transporturi, informatică şi comunicaţii, protecţia mediului înconjurător, dezvoltarea economică şi socială, prin crearea de parteneriate durabile înte actorii de pe ambele laturi ale frontierei.

Salutăm efortul autorităţilor române şi considerăm că interconectarea teritoriilor şi întărirea competitivităţii regiunii transfrontaliere, a dezvoltării sale coerente şi durabile prin valorificarea potenţialului social, economic şi de mediu reprezintă o prioritate pentru ţara noastră în această perioadă postaderare.

Beneficiari direcţi, eligibili pentru finanţare, sunt autorităţi ale administraţiei publice regionale şi locale şi unităţile subordonate acestora, ADR-uri, agenţii de mediu, agenţii de transport, direcţii pentru situaţii de urgenţă, universităţi, institute de cercetare, ONG-uri, camere de comerţ.

Cred că acest proiect va contribui într-o măsură importantă la dezvoltarea celor şapte judeţe de la graniţă, respectiv: Mehedinţi, Dolj, Olt, Teleorman, Giurgiu, Călăraşi şi Constanţa şi va reprezenta un avantaj direct pentru cetăţenii ţării noastre.

Domnul Dumitru Bentu:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Declaraţia politică de astăzi am intitulat-o "Oarecare".

Alegerile din 2004 s-au bazat, în rezultatul lor final, pe mai multe soluţii imorale. Cea care grevează în continuare viaţa politică internă, dar şi imaginea externă a României, are un singur nume - Traian Băsescu.

În contextul în care preşedintele oricărui stat are o imensă responsabilitate în integrarea armonioasă a ţării sale într-un anumit concert global, la noi jucătorul ajuns preşedinte adoptă diferite poziţii fără a consulta Parlamentul sau Guvernul, deşi acesta asigură realizarea politicii interne şi externe a ţării în consonanţă cu programul de guvernare. Aidoma unei corăbii cu cârma necontrolabilă de peste 800 de zile, politica externă este în derivă, deciziile luate ridicând fie semne de întrebare, fie de mirare.

Astfel, relaţiile cu "spaţiul estic" s-au dovedit a fi dificile în continuare, iar atitudinea preşedintelui concretizată prin declaraţii publice au iritat Moscova care nu a întârziat, la momentul respectiv, să ia măsuri de retorsiune: restricţii la importurile din România a unor produse agricole, mărirea preţului la gazele naturale etc. Din "lacul rusesc", reprezentat de Marea Neagră, s-au ridicat nori ameninţători la iniţiativele retorice ale preşedintelui. De aceea, summit-ul Mării Negre de la Bucureşti a fost un eşec de participare, dar şi de efecte, iar gesturile de extrz au fost singulare şi doar de sorginte caucaziană.

Tot în Est, relaţiile cu Ucraina, inspiratoare de cromatici portocalii, se menţin într-un contencios tulbure alimentat de lucrările la Canalul Bâstroe, de diferendul pentru Insula Şerpilor, de plasarea lui Traian Băsescu de partea lui Victor Iuscenco în disputele cu premierul Ianukovici etc.

Într-un cuvânt, relaţii "reci şi seci".

Vizita fulminantă a preşedintelui român la Chişinău, la câteva săptămâni de la învestitură, s-a transformat rapid într-o deziluzie. Scenariul suprarealist privind aderarea simultană a Republicii Moldova şi României la Uniunea Europeană, accelerarea, într-un gest gratuit şi nefundamentat politic, a procedurilor de acordare a cetăţeniei române moldovenilor de peste Prut, amatorismul soluţiilor pentru complexa problematică transnistreană creează strategilor euroatlantici suficiente temeri în apariţia unei vecinătăţi neprietenoase în Estul post sovietic, alimentată de România. Şi cum ar putea fi altfel când la baza relaţiilor cu Republica Moldova au fost aşezate stive cu butelii de Purcari şi băi de mulţime cu iz de cenaclu?

Nici măcar celebrul "Să ne ţinem de neamuri!" n-a mai fost amintit.

În ceea ce priveşte Balcanii de Vest, zonă de larg interes atât pentru Uniunea Europeană, cât şi pentru SUA, senzaţia că jandarmii noştri din Kosovo ar putea contribui decisiv la rezolvarea tensiunilor reprezintă singura idee palpabilă.

Merităm pentru asta cireaşa de plastic.

Nu dorim a mai introduce în discuţie celebra axă Bucureşti - Londra - Washington, existentă doar în strategia Cotrocenilor, dar care ne-a adus suficient deficit de imagine şi în ultimă instanţă de susţinere în marile cancelarii europene - Paris, Berlin, Roma. Lipsa în viziune politică, de coerenţă, decizională, incapacitatea de a vlorifica oportunităţile au făcut din România un stat cu atitudini excentrice, tolerat pe culoarele diplomaţiei autentice.

De aici şi până la percepţia de o "oarecare România" nu mai este decât un pas.

Trebuie înţeles, odată pentru totdeauna, că şi în politica externă elementele cele mai vizibile nu sunt şi cele mai importante, iar dezastrele nu se produc la întâmplare, ci ca efect al unei succesiuni de momente critice.

Evitaţi-le, domnule preşedinte!

Domnul Gheorghe Chiper:

"Integrarea agricolă şi dezvoltarea rurală, sub semnul ignoranţei şi delăsării"

Se ştie că până în prezent gradul de absorbţie a fondurilor destinate agriculturii şi dezvoltării rurale de la Uniunea Europeană reprezintă cca 4% din ce s-a prevăzut pe această perioadă. Se mai ştie că dacă nu vom utiliza ce puţin 40% din totalul fondurilor alocate până la sfârşitul anului vom deveni un contribuitor net la bugetul comunitar. Cu alte cuvinte vom da uniunii mai mult decât vom primi, ceea ce este în egală măsură atât mai ales împovărător, compromiţând-se însăşi ideea integrării.

Cauzele acestei stări de lucrări sunt multe şi complexe, dar toate se pare au un numitor comun: ignoranţa şi delăsarea pentru pregătirea condiţiilor cerute în perioada de preaderare şi, mai ales, menţinerea acestei atitudini de pasivitate şi inerţie şi în prezent, ceea ce nu-i deloc de bun augur pentru debutul nostru în Uniunea Europeană.

În teritoriu, acolo unde trebuie aplicate programele menite să se asigure integrarea efectivă în spaţiul comunitar, nemulţumirile şi dezamăgirea sunt tot mai frecvente din cauza acestei stări de lucruri.

Locuitorii de la sate întreabă cu insistenţă unde sunt subvenţiile promise. Faptul că vor fi date doar la toamnă îi face să abandoneze în tot mai mare măsură cultivarea trenurilor agricole cu plantele tradiţionale, mai ales cu porumbul. Cea mai mare parte a gospodăriilor din mediul rural cresc porci pentru consumul propriu, dar şi pentru vânzarea în pieţe, acţiune care la ora actuală nu se mai poate desfăşura pentru că autorităţile veterinare interzic comercializarea porcilor în oboare.

Ei care au ferme de creştere a porcilor nu mai primesc subvenţii pentru carnea livrată, întrucât de la Uniunea Europeană nu se mai sprijină creşterea porcinelor pentru că stocurile de carne de porc sunt în exces pe plan european.

Practic, şi dezvoltarea rurală a ajuns într-o stare de letargie, datorită faptului că Planul Naţional de Dezvoltare Rurală nu a fost finalizat şi trimis spre aprobare la Comisia Europeană, pe tot parcursul anului 2006. Consecinţa: deşi în Tratatul de aderare erau prevăzute pentru acest an fonduri de 577 milioane euro, iar reglementările europene prevăd că se pot accesa fondurile la începutul anului, dacă sunt îndeplinite condiţiile instituţionale cerute, în bugetul pe acest an a fost prevăzută doar suma de 155 milioane euro din fonduri europene.

Este emblematic în acest sens modul în care agenţiile de dezvoltare regionale se eschivează de la a da răspunsuri ferme şi clare autorităţilor locale care doresc să acceseze fonduri pentru dezvoltarea infrastructurii locale. Astfel, cunoscându-se priorităţile Uniunii Europene pentru sprijinirea unor astfel de proiecte, unele primării s-au adresat regiunilor de dezvoltare pentru preluarea documentaţiilor elaborate în acest scop. Răspunsul a fot o ridicare din umeri şi o amânare politicoasă a rezolvării cererilor până la clarificarea modului de promovare a proiectelor.

Să mai aştepte, deci... să mai aşteptăm cu toţii până când, cineva o să risipească amorţeala din sistemul de accesare a fondurilor europene. Şi aceasta nu poate fi posibilă decât în urma unei restructurări guvernamentale pe baze reale.

Domnul Gheorghe Sârb:

"Încurajarea investiţiilor pentru resurse de energie alternative în România"

Intervenţia mea se doreşte a fi un demers pentru evidenţierea nevoii de elaborare a unei strategii naţionale şi locale viabile legate de valorificarea resurselor regenerabile de energie din România.

Există o conştientizare publică şi instituţională la nivel european privind importanţa reducerii emisiilor de gaze de seră, mai ales prin prisma angajamentelor asumate prin Tratatul de la Kyoto asupra modificărilor climaterice (reducerea cu 20% a acestor emisii până în 2020). Iar Comunitatea Europeană şi-a asumat acest lucru şi a anunţat un buget la nivel de trilioane de euro pentru acest proces.

Mai mult, statele Uniunii Europene au luat o serie de măsuri pentru încurajarea cetăţenilor şi a companiilor pentru a investi în energii regenerabile.

Şi în România avem parte de schimbări climatice care au determinat evenimente naturale producătoare de pagube materiael şi umane.

Stimaţi colegi,

Ca cetăţeni ai României trebuie să luăm poziţie şi să creăm premizele pentru specialişti, astfel încât să fie create planuri şi soluţii de reducere a acestor fenomene şi a efectelor acestora.

Recent, specialiştii au prognozat pentru anul 2010 în România un nivel de 33% din consumul intern brut de energie electrică la nivel naţional posibil a fi produs pe baza exploatării resurselor regenerabile. Acest lucru impune elaborarea unei strategii viabile pentru acest sector precum şi planuri concrete pe termen scurt şi mediu.

România trebuie să stabilească ca măsură prioritară promovarea surselor regenerabile de energie din motive de securitate energetică, protecţia mediului şi contribuţia la dezvoltarea durabilă.

Astfel, în funcţie de specificul local, se pot folosi resursele existente: apa, energia valurilor, energia eoliană şi solară, apa termală (concret, în Oradea există un cartier racordat la un sistem funcţional de încălzire cu apă termală) şi bioamasa. De asemenea, chiar şi certificatele de emisii de gaze cu efect de seră pot fi acordate ca resursă de schimb în relaţiile cu statele industrializate.

Consider că statul român ar putea acorda subvenţii pentru cetăţeni şi pentru companii, astfel încât aceştia să exploateze aceste resurse, iar energia rezultată să fie utilizată pentru activităţile domestice. Chiar la Legea investiţiilor, autorităţile române pot introduce în legislaţie anumite facilităţi pentru cei caer produc şi folosesc energie regenerabilă.

Se impune schimbarea radicală a concepţiei energetice promovate de Guvern, subliniind importanţa unui plan de acţiuni care să contribuie în perspectiva anului 2020, la reducerea dependenţei României de importurile de resurse energetice, ca măsură de asigurare a securităţii naţionale.

Pe scurt, România trebuie să aibă o strategie clară prin care să încurajeze investiţiile în surse alternative de energie.

Aceasta este şansa noastră pentru o dezvoltare durabilă.

Vă mulţumesc.

Domnul Constantin Traian Igaş:

"Poliţia Română la ceas aniversar"

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Deşi vin astăzi în faţa dumneavoastră pentru a vă vorbi despre un eveniment deja consumat, nu pot să trec prea indiferent peste el, cu atât mai mult cu cât se referă la o ramură foarte importantă pentru fiecare dintre noi, cetăţenii acestei ţări, şi mă refer la Poliţia Română.

Alegerea datei de 25 martie ca zi a Poliţiei Române este legată de simbolul creştin al Bunei Vestiri, aflat pe primul steag al Marii Agii, simbol ce a fost preluat şi pe primul drapel al Poliţiei Române.

În anul 1822, domnitorul Grigore Dimitrie Ghica i-a înmânat Marelui Agă, Mihăiţă Filipescu (şeful poliţiei din acele vremuri) drapelul pe care este cusută sigla Steagului Agiei. Alături de siglă se află o ghirlandă din aur în interiorul căreia este prezentată Maica Domnului înaintea îngerului ce-i aduce vestea cea bună (Buna Vestire).

Deşi chemată să asigure "liniştea publică şi cea a particularilor", cum se arată într-o ordonanţă din 1669 a regelui Ludovic al XIV-lea al Franţei, poliţia este privită, încă, cu reticenţă, dacă nu chiar cu teamă de o bună parte a populaţiei. Exceptându-i pe infractorii de toate felurile şi de toate "gradele", oamenii de bună credinţă, ei înşişi, au o strângere de inimă în contactul cu poliţia: conducători auto, care au încălcat, fără să ştie, o regulă de circulaţie, cetăţeni care nu au mutaţie etc. Sau omul cel mai pur percepe pe reprezentantul forţei publice ca pe un potenţial adversar.

Chemată să vină în sprijinul cetăţeanului, sporindu-i acestuia siguranţa sa şi a bunurilor pe care le deţine, de cele mai multe ori prin eforturi mari şi îndelungate, poliţia rămâne încă, asemeni armatei, una din instituţiile cele mai importante ale oricărui stat.

Nu cred că există vreun cetăţean care să nu-şi dorească o siguranţă cât se poate de mare a sa, a celor apropiaţi nouă, precum şi a bunurilor ce ne aparţin. Cu toţii ne dorim această securitate şi de aici ne putem da seama de răspunderea ce le revine celor cae slujesc acest domeniu. Ne dorim ca această siguranţă să vină din partea Poliţiei Române şi îmi doresc de asemenea o poliţie în sprijinul cetăţeanului, nicidecum invers.

Deşi sunt multe laturile sociale în care se impune intervenţia poliţiei, în ultima vreme au apărut câteva semnale noi de alarmă şi chiar îngrijorătoare pe care nu trebuie niciun moment să le pierdem din vedere. Combaterea criminalităţii juvenile şi în mod special a criminalităţii din şcoli, sunt doar două dintre sectoarele care au avut, în ultimul timp, un număr din ce în ce mai îngrijorător de cazhuri.

Planul pus la punct pentru aceste două sectoare, s-a dovedit unul extrem de bine organizat, acest lucru rezultând şi din faptul că numărul îngrijorător de mare al infracţiunilor din aceste sectoare, a scăzut mult în cursul anului trecut.

Nu putem să trecem indiferenţi peste toate realizările obţinute de către Ministerul de Interne, minister căruia i se subordonează şi Poliţia Română, pentru ca România să poată adera la 1 ianuarie 2007 în Uniunea Europeană. Acesta a fost unul dintre cele mai apreciate ministere de către Comisia Europeană. Realizările sale nu pot fi contestate de nimeni, ele datorându-se în mare măsură şi conducerii pe care acest minister a avut-o începând din 2005 şi până în zilele trecute, cu precădere domnului ministru Vasile Blaga.

Cu cea mai mare certitudine, putem afirma astăzi că, din cele 265 de măsuri incluse în segmentul afacerilor interne şi cele 58 de măsuri din segmentul administraţiei publice, au fost realizate integral şi chiar mai mult decât atât, au fost realizate în avans o serie de alte măsuri.

Nu putem trece nici peste paşii făcuţi pentru serviciile de eliberare a paşapoartelor, permiselor auto, înmatriculărilor auto, timpul pentru eliberarea acestora devenind mult mai scurt, iar aceste servicii şi-au ridicat şi nivelul de operativitate. Sunt lucruri pe care nu le putem controla, făcute în interesul cetăţenilor şi nu putem trece peste ele, toate fiind făcute pentru ca România să se apropie de cerinţele Uniunii Europene.

Reforma Poliţiei Române trebuie însă continuată, cu atât mai mult cu cât fiecare dintre noi ne dorim cât mai puţini poliţişti în birouri şi cât mai mulţi pe stradă, lângă cetăţean, cât mai aproape de el.

Hulită, respectată, ironizată, realizând constant performanţe notabile, unele chiar de excepţie, cel mai adesea folosită de către puterea politică la modul greşit, Poiţia Română îşi are trecutul ei, dar mai ales îşi are viitorul ei.

Vă mulţumesc.

Domnul Florin Iordache:

"Barca de la Cotroceni a naufragiat"

Deşi România are un nou Guvern acum, nu trebuie să uităm că singurul om care ţinea ridicată ştafeta Cotroceniului a părăsit Titanicul. Se pare că Traian Băsescu distruge tot ce este bun în jurul lui, sau, mai bine zis, toţi cei care îl înconjoară îl părăsesc într-un târziu pentru că, sincer vorbind, nu este prea uşoară viaţa lângă preşedinte. Nimeni nu ar fi crezut că omul care l-a ridicat pe Traian Băsescu şi l-a adus pe punţile reuşitei îl va lăsa singur să se autoconsilieze şi să facă ceea ce îl taie capul. Cu toţii ne întrebăm care a fost picătura care a umplut paharul şi a generat plecarea doamnei Săftoiu de la Cotroceni. Dar cred că, deşi poate fi anticipat răspunsul, niciodată nu va fi cunoscut din surse sigure. Se pare că strategia Elenei Udrea a reuşit şi a îndepărtat de la dreapta preşedintelui cel mai capabil om care ar fi putut să-l transforme chiar şi pe Traian Băsescu în preşedinte de ţară.

Nimeni nu poate nega faptul că plecarea Adrianei Săftoiu de lângă Traian Băsescu va avea efecte dezastruoase pentru aceasta. Ceea ce şochează la şeful statutului este inconştienţa gesturilor sale, care îl lasă în off-side de fiecare dată. Este o adevărată inconştienţă să te debarasezi de Adriana Săftoiu şi de Andrei Pleşu, pentru că nu vrei să renunţi la Elena Udrea. Un lucru este însă cert: marinarul plimbat pe la Cotroceni, tot "mariner" rămâne.

Plecarea Adrianei nu este doar un gest scandalos pentru opinia publică, ci este mai degrabă un semnal de alarmă care vine să confirme supoziţia că Traian Băsescu nu poate exercita mai mult de un mandat la Cotroceni.

Sincer, anii petrecuţi în Parlament, şi nu numai, m-au învăţat să nu cred în coincidenţe care apar în politică. Lungul şir de plecări voite şi nevoite de la Palatul Cotroceni nu poate reprezenta decât un indiciu preţios care ne arată că la Cotroceni ceva este putred şi nu ştim ce anume este. În ritmul actual, pe Traian Băsescu îl paşte singurătatea în politică şi nu numai. Zâmbetul fals pe care îl afişează pe micile ecrane se va transforma într-o grimasă urâtă şi plină de striaţii. Singura alinare va fi însă Elena Udrea. Tot timpul aproape de preşedinte, mereu blondă. Probabil, vor sta amândoi la un pahar de vorbă şi vor depăna amintirile frumoase din vremea în care Traian Băsescu era "primul cocoş" al României.

Traian Băsescu a început o viaţă nouă. Niciunul dintre consilierii săi de bază cu care a plecat la drum la sfârşitul anului 2004 nu se mai găseşte astăzi la Cotroceni. Unul câte unul, aceştia şi-au căutat de lucru în altă parte, lăsându-l pe Traian Băsescu să-şi ducă mai departe, aşa cum o vrea, mandatul.

Adriana Săftoiu a fost cea care se lupta zilnic cu Traian Băsescu să nu iasă pe posturile de televiziune, să-i facă cu ou şi cu oţet pe analiştii care aveau îndrăzneală să-şi exprime punctul de vedere asupra faptelor şi comportamentului lui. De acum încolo, este doar o chestiune de timp până când preşedintele îşi va da arama pe faţă şi se va arăta poporului fără armura protectoare a doamnei Săftoiu.

Domnul Marius Rogin:

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

"Despre cum se compromite o ţară de dragul propriei persoane"

În toată această ultimă perioadă, foarte agitată din punct de vedere politic, imaginea pe care o are Parlamentul României, Guvernul României şi chiar România, în ochii Uniunii Europene este una care nu ne face deloc cinste în faţa celor care ne-au acordat încrederea după care am alergat atât de mult până să o obţinem. Vom avea mult de muncit pentru a reface această imagine. Cui datorăm însă această imagine: unei persoane care, în urmă cu mai bine de doi ani de zile, a devenit, dintr-o figură aproape anonimă, primul-ministru al acestei ţări. A primit această funcţie nu pentru că poporul a avut această dorinţă, nu pentru că oamenii l-au ales în această funcţie, ci pentru că un preşedinte ales direct de popor i-a acordat atunci o încredere pe care acum se dovedeşte că n-o merita. De ce am ajuns însă în această situaţie? Nimic mai simplu. Pentru că interesele pe care domnul prim-ministru a ales să le slujească nu erau acelea ale poporului, ale cetăţeanului, aşa cum ne-am fi dorit şi cum am aşteptat cu toţii, ci cele personale, ale grupurilor de interese în slujba cărora a ajuns să acţioneze acum şi ale oligarhilor care ţin nu numai cu dinţii de scaunele pe care au ajuns şi care se află în imediata sa apropiere.

În România, modul în care, în ultimii 16 ani, unii au înţeles să facă politică, a dat şansa unor aşa-zişi oameni politici să urce foarte repede în funcţii foarte importante în stat. Cum orice urcare rapidă este datorată unor practici mai mult sau mai puţin "ortodoxe", să le spun aşa, este absolut previzibil că pentru aceştia, la fel de rapidă va fi şi coborârea. Această teorie ne-a mai fost demonstrată până acum, nu suntem noi cei care o descoperim şi este una care va mai fi demonstrată de acum înainte. Cu toţii am asistat la întreg circul pe care domnul Adrian Năstase a ţinut cu dinţii să ni-l susţină, încercând prin orice mijloace să-şi păstreze călduţul scaun de preşedinte al Camerei Deputaţilor. Iată că domnul prim-ministru îi calcă bine pe urme. Iată că le descoperim afinităţi comune. Iată că domnul prim-ministru ţine cu tot dinadinsul să ne demonstreze că practicile pesediste sunt cam pe gustul domniei sale.

S-a cam terminat însă cu aceste practici. Şi acesta este unul dintre lucrurile pe care domnul prim-ministru nu vrea sub nici o formă să le priceapă. Pentru el şi pentru cei pe care a reuşit să şi-i strângă în juru-i, democraţia n-a fost nimic altceva decât o posibilitate de a perpetua oligarhia, un mod de a-i conduce pe ceilalţi doar pentru scopuri personale şi o posibilitate de a subjuga toate puterile statului în propriile mâini.

Nu cu mult timp în urmă, domnia sa era mândru în faţa Comisiilor Europene de realizările pe care Guvernul său le-a obţinut pentru integrarea României. Era mândru de realizările remarcabile ale unor ministere precum cele conduse de doamna ministru Macovei, de domnul ministru Vasile Balga. În prezent, la nici trei luni de la aderare, aceştia au devenit "duşmanii poporului" şi trebuie schimbaţi din funcţie prin orice mijloace. Drumul pe care l-a început nu numai justiţia română este unul bun, în sfârşit, salutat de către toţi reprezentanţii marilor puteri. Speră ca el să nu fie oprit, pentru că, iată, cei care slujesc împotriva justiţiei sunt foarte mulţi, iar pierderea acestei bătălii ne-ar aduce doar acolo unde a reuşit şi PSD-ul să ne ducă.

Revin la comportamentul "politicianului" Tăriceanu. A avut de multe ori ocazia să dovedească înalta clasă politică pe care a pretins că o are. Ne-a convins însă de modul lui de a face politică: pentru el şi şleahta de acoliţi asemeni lui. A reuşit, prin aceste lupte pentru păstrarea puterii politice şi a avantajelor sale, să dea satisfacţie acelor voci europene care nu credeau în pregătirea României pentru aderare şi care afirmau că nu suntem pregătiţi pentru ea. Bucuria şi satisfacţia lor va fi foarte mare şi nu va face nimic altceva să scadă încrederea celor care o mai aveau în capacităţile şi şansa României de a se dezice de practici învechite care n-au nimic în comun cu democraţia.

Un lucru este de necontestat. Nu poţi să pui în pericol imaginea unor instituţii şi chiar a unei ţări doar pentru aţi proteja propria persoană şi propriile interese. Nu poţi să te ştergi pe picioare cu încrederea celor care ţi-au oferit o funcţie, una dintre cele mai importante din stat şi apoi să te dezici de aşteptările cetăţeanului.

Dacă ştii ce înseamnă onoarea, ţi se oferă posibilitatea să demonstrezi că o ai. Domnul Tăriceanu nu a folosit-o şi prin alianţele pe care în prezent le pune la cale, a pătat nu numai imaginea sa, ci şi a celor mai importante instituţii din stat.

Datorăm acest lucru premierului Tăriceanu. Lăsăm pe cei îndreptăţiţi, timpul şi cetăţenii să-l judece mai departe.

Vă mulţumesc.

Domnul Marin Almăjanu:

Stimaţi colegi,

În perioada 22.03 - 03.04.2007, Autoritatea Naţională pentru Tineret a organizat acţiunea "Programe şi proiecte de tineret - strategie şi management 2007", al cărei scop este eficientizarea politicilor în domeniul tineretului.

Prima etapă, derulată la nivel local în perioada 15.02 - 02.03.2007, a constat în întâlniri DJT - SAT, la care s-au dezbătut teme legate de finalizarea concursurilor locale de proiecte, metodologia de finanţare a proiectelor de tineret în cadrul programelor şi proiectelor ANT în domeniul tineretului - 2007, centrele de tineret, Strategia naţională cu privire la informarea şi consilierea tinerilor, situaţia fenomenului asociativ în judeţ.

În această etapă au participat reprezentanţii DJT şi SAT, şi a fost desemnat un reprezentant SAT care să participe la următoarea etapă.

A doua etapă a constat în trei întâlniri regionale, după cum urmează: prima serie - 22-24.03.2007, Alba Iulia - în parteneriat cu DJT Alba şi DJT Maramureş; a doua serie - 29-31.03.2007, Bacău - în parteneriat cu DJT Bacău, DJT Neamţ şi DJT Covasna; şi a treia serie - 03.04.2007, Bucureşti, unde au participat reprezentanţi ANT, DJT, SAT.

Salutăm iniţierea acestei acţiuni deoarece obiectivele acesteia au fost: realizarea consultării structurilor asociative de tineret privind politica ANT în domeniul tineretului; consultarea DJT şi ONG referitor la Strategia Naţională cu privire la informarea şi consilierea tinerilor; stabilirea unor repere comune ANT - DJT - ONG pentru proiectele şi programele anului 2007; vizitarea centrelor de tineret şi a locaţiilor pentru centrele de informare şi consiliere din unele judeţe ale ţării.

Domnul Ovidiu Victor Ganţ:

Declaraţie politică cu ocazia împlinirii a 50 de ani de la semnarea Tratatelor de la Roma.

Acum 50 de ani, Europa depăşea o primă criză gravă prin semnarea Tratatelor de la Roma, moment istoric care punea bazele Uniunii Europene, pe care o cunoaştem astăzi. La vremea aceea, şase naţiuni libere participau la acest eveniment, în contextul divizării Europei, a existenţei cortinei de fier, în spatele cărora alte popoare sufereau sub ocupaţia sovietică şi regimul comunist autoritar impus de această ocupaţie.

Căderea Zidului Berlinului a marcat nu numai începutul comunismului în Europa de Est, dar şi extinderea "de facto" a Uniunii Europene către răsărit. Germania a fost reunificată, iar cetăţenii din fosta RDG au devenit cetăţeni ai Uniunii Europene.

De la 1 ianuarie 2007, ne bucurăm şi noi, românii, de acest statut. Cum o facem însă? Forţele politice sunt mai fărâmiţate şi dezbinate ca oricând, conflictele zilnice dintre ele ocupând spaţiul public. Mulţi români se decid să plece către alte orizonturi având statutul de cetăţeni ai Uniunii Europene. Progresul stagnează.

Ca stat membru ar trebui să ne facem simţită vocea în context european, atât pentru bunul mers al Uniunii, cât şi pentru a ne putea promova interesele. Nu vom putea face acest lucru fără o liniştire a climatului politic, fără o aşezare nouă din punct de vedere instituţional la nivel central şi local, unde efectele benefice ale unei necesare descentralizări se lasă, în continuare, aşteptate. Nu avem nici structuri şi nici politici regionale veritabile care să fie în concordanţă cu cele ale Uniunii Europene.

Uniunea Europeană încearcă să depăşească un nou moment de criză, Declaraţia de la Berlin, din 25 martie 2007, dorindu-se un semnal în acest sens. Marile provocări la care se referea doamna cancelar Angela Merkel, şi care depăşesc cu mult graniţele naţionale, energia, clima, securitatea nu pot fi abordate decât împreună.

Dorim să perpetuăm modelul social european, care îmbină succesul economic cu responsabilitatea socială. Va trebui să combatem, toţi împreună, terorismul, crima organizată şi imigraţia ilegală, să nu mai dăm niciodată vreo şansă rasismului şi xenofobiei.

Toate acestea sună bine, sunt extrem de importante. Dar noi, cum ne raportăm la ele, când avem cu totul alte preocupări?

Forţa mesajului unui stat membru nu vine numai din mărimea ţării sau a numărului de locuitori. El este în strânsă legătură cu puterea sa economică, generată întotdeauna de stabilitatea politică şi un climat investiţional favorabil.

Este momentul depăşirii oricăror orgolii interne pentru a conferi României aceeaşi evoluţie favorabilă, pe care au avut-o toate statele noi membre, şi care, la câţiva ani de la aderare, utilizând inteligent resursele Uniunii Europene, au fost de nerecunoscut,

Aşa cum constată Declaraţia de la Berlin, "Unificarea europeană a făcut posibilă pacea şi prosperitatea". Mă bucur că şi noi, românii, vom avea o contribuţie la gestionarea acestei păci şi prosperităţi împreună cu ceilalţi membri. Un prim pas îl poate constitui susţinerea activă a relansării Tratatului Constituţional, singura pârghie care ne va putea permite o consolidare, o aprofundare şi totodată o nouă extindere a construcţiei noastre comune numită Uniunea Europeană.