Parliamentary debates

Şedinţa a început la ora 8,30.

Lucrările au fost conduse, în prima parte, de domnul Ioan Oltean, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor, şi, în a doua parte, de domnii Bogdan Olteanu, preşedintele Camerei Deputaţilor, şi Eugen Nicolicea, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor, asistaţi de doamna Daniela Popa şi domnul Valeriu Tabără, secretari.

Domnul Ioan Oltean:

Bună dimineaţa, stimaţi colegi!

Deschid şedinţa consacrată astăzi declaraţiilor politice. Vă reamintesc că, în conformitate cu Regulamentul Camerei Deputaţilor, durata intervenţiei unui deputat nu poate depăşi 3 minute.

Astăzi începem cu un reprezentant al Puterii. Îl rog pe domnul Kerekes Károly să poftească la microfon.

Şi pe urmă pe domnul deputat Dumitru Bentu, tot de la Putere, dar la "puterea a doua", să se pregătească şi să intervină.

Vă mulţumesc.

Aveţi microfonul, domnule coleg.

Domnul Kerekes Károly:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Declaraţia mea politică de astăzi se intitulează "Angajamente nerespectate".

Adunarea Generală a ONU a desemnat anul 2008 ca fiind "Anul Internaţional al Limbilor", context în care două evenimente sunt de remarcat: aniversarea Zilei Internaţionale a Limbilor Materne la 21 februarie, precum şi Ziua Europeană a Limbilor aflată la 26 septembrie la cea de-a şasea ediţie.

Unul dintre elementele fundamentale ce dau identitate unui individ sau unui grup îl reprezintă limba în care acesta comunică, limba fiind depozitul nepreţuit de cunoaştere al unui popor. Or, comunicarea este un factor strategic în dezvoltarea unei naţiuni, iar modul în care naţiunile şi grupurile se conectează la circuitele economice şi sociale ale lumii, le influenţează decisiv progresul şi integrarea armonioasă în contextul local, regional şi global.

În acest fel, limbile joacă un rol deosebit de important în atingerea obiectivelor considerate primordiale de ONU: eradicarea sărăciei, lupta împotriva bolilor, educaţia primară universală etc.

Din rolul de purtător de cunoaştere şi, implicit, de cultură şi civilizaţie, reiese înalta consideraţie acordată diversităţii culturale şi lingvistice a lumii.

Am remarcat faptul că în zilele de 25-26 septembrie a avut loc la Bucureşti, în organizarea Guvernului României şi beneficiind de sprijinul Comisiei Europene şi Parlamentului European, conferinţa intitulată Carta europeană a limbilor, suport al multilingvismului şi al dialogului intercultural. Pe ordinea de zi a manifestării a figurat şi monitorizarea aplicării de către România a prevederilor Cartei.

Anul 2008, anul internaţional al limbilor, ne-a dat şi nouă, minorităţii maghiare din România, speranţe justificate că diversitatea lingvistică şi multilingvismul vor fi promovate în educaţie, administraţie publică, justiţie, atât în viaţa cotidiană cât şi în spaţiul virtual.

Însă încercarea noastră de a legifera prin iniţiativa legislativă relaţia medic-pacient a fost întâmpinată cu numeroase împotriviri în Camera Deputaţilor. În cadrul plenului din 12 februarie, în preajma aniversării Zilei Internaţionale a Limbilor Materne, am fost martorii unor manifestări ostile faţă de această propunere legislativă. A fost total ignorată importanţa comunicării eficiente dintre bolnav şi medicul său curant, deşi este evident că în lipsa acesteia, actul medical devine imposibil: simptomele pacientului rămân o necunoscută pentru medic, diagnosticul un mister, iar recomandările doctorului o enigmă.

E clar că situaţia devine absurdă, fără să mai menţionez inechitatea din spatele ei, deoarece asiguraţii sistemului social de sănătate nu pot beneficia de serviciile la care sunt îndrituiţi prin contribuţiile pe care le achită. Spre surprinderea noastră, protestatarii cei mai vehemenţi ai iniţiativei legislative au fost reprezentanţii unui partid care se intitulează democrat şi liberal.

Aş vrea să reamintesc celor care au uitat că în anul 2007 Parlamentul a ratificat Carta europeană a limbilor regionale şi minoritare, care la art. 13 lit. c) prevede faptul că părţile semnatare se angajează să vegheze ca instituţiile sociale, cum ar fi spitalele şi căminele de bătrâni, azilurile să ofere posibilitatea de a primi şi de a îngriji, în propria lor limbă, pe vorbitorii unei limbi regionale sau minoritare, care necesită îngrijiri din motive de sănătate, vârstă etc.

Să mai ofer un exemplu de încălcare a dreptului de a folosi limba maternă? La Târgu-Mureş, primarul municipiului, reales şi mulţumită voturilor acordate de minoritatea maghiară, împiedică în mod abuziv aplicarea hotărârii Consiliului local privind inscripţionarea bilingvă a denumirilor străzilor.

Au mai rămas trei luni din anul dedicat limbilor şi ar fi onorant pentru România să îl încheie cu un bilanţ pozitiv, acest lucru însemnând mai mult decât celebrarea fastuoasă şi cuvintele goale.

Un element într-un astfel de bilanţ ar fi respectarea angajamentelor asumate în faţa forurilor internaţionale în ceea ce priveşte utilizarea limbilor minoritare. Dacă nu toate, măcar cea despre care am vorbit astăzi.

Mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule coleg.

Domnul deputat Dumitru Bentu, din partea Grupului parlamentar al Partidul Social Democrat.

Se pregăteşte domnul deputat Valeriu Tabără, din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat-Liberal.

Domnule deputat Bentu, aveţi cuvântul.

Domnul Dumitru Bentu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Declaraţia politică de astăzi am intitulat-o "Dreapta".

Am analizat, relativ succint, în ultima declaraţie politică, discursul premierului Tăriceanu la "Polivalentă", discurs evident aservit ideologiei de dreapta.

Ca social-democrat, aş putea fi acuzat de parti pris şi, drept consecinţă, nivelul meu de obiectivitate s-ar plasa la limita inferioară a acesteia.

A fost dat publicităţii, însă, un raport al Băncii Mondiale, care surprinde nemilos realitatea românească sub guvernarea liberală. Conform datelor din respectivul document, 3.000.000 de români au ca reper al existenţei lor sărăcia lucie. Adăugaţi la aceştia pe românii care se târâie pur şi simplu între două întreţineri şi ajungem la concluzia că jumătate din populaţia României doar subzistă.

Toate acestea se întâmplă într-o ţară în care economia "duduie", dar adânceşte prăpastia dintre cei bogaţi "prin ei înşişi" şi cei care sunt "beneficiarii" modalităţii de distribuire a veniturilor, într-o ţară aflată în veşnică tranziţie.

Vom vedea şi în campania electorală, cum actualii deţinători ai Puterii vor arunca sume imense în stânga, pentru a-şi conserva privilegiile de dreapta, susţinute din bani drenaţi din licitaţii trucate, investiţii cu adresantul cunoscut, achiziţii cu comision anunţat, aranjamente în şi de grup.

Polarizarea excesivă a societăţii are ca elemente de referinţă, pentru cei avuţi, şampania de 10.000 euro, automobilele Maybach şi Porche, vacanţele exotice, prânzurile ultrarafinate şi, de ce nu, cortegiile funerare fastuoase. La polul opus, românii năpăstuiţi, dintre care cei mai săraci sunt pensionarii, pentru care fructele, laptele şi mai ales carnea sunt rarităţi şi delicatese pe mesele lor.

Rata sărăciei absolute este de 35% din populaţie în Moldova, faţă de 10% în Capitală; 32% dintre bătrânii noştri, şi deloc ai lor, au restanţe la întreţinere; 17% nu şi-au putut achita (în 2007) curentul electric, iar 7% nu şi-au achitat facturile pentru serviciile de radio-TV, de fapt, abonamentele. Măcar ei nu i-au putut auzi sau vedea pe atotputernicii guvernanţi, care s-au spetit pentru binele tuturor şi, mai ales, cât de nepricepuţi sunt cei mulţi dacă n-au reuşit decât să trăiască la marginea vieţii.

Stimaţi colegi,

Dihotomia dreapta/stânga politică îşi are sorgintea într-un cadru strict topografic. În spaţiul Statelor Generale franceze (la 1789) oamenii din popor stăteau în stânga regelui, iar nobilii, bogaţii vremii, în dreapta suveranului.

Respectiva dihotomie spaţială s-a prelungit şi şi-a amplificat sensurile până în zilele noastre, când neoliberalismul şi social-democraţia sunt percepute în termenii distincţiei dintre dreapta şi stânga.

Iată de ce P.S.D., partid autentic de stânga, trebuie să fie speranţa şi soluţia pentru oamenii simpli şi cinstiţi ai acestei ţări, lăsând liberalismul să se odihnească pentru mulţi ani de acum înainte, la umbra marilor "realizări" făcute doar pentru ei înşişi.

Mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule deputat.

Îl invit la microfon pe domnul deputat Valeriu Tabără, din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat-Liberal.

Îl rog să se pregătească pe domnul deputat Adrian Moisoiu.

Mă uitam pe listă, domnule deputat Baban, dar dacă domnul Moisoiu este de acord, atunci o să facem o inversare.

Îl rog să se pregătească pe domnul deputat Ştefan Baban, din partea Grupului parlamentar al Partidului România Mare.

Domnule deputat Tabără, aveţi cuvântul.

Domnul Valeriu Tabără:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Nu am făcut o declaraţie scrisă. Este doar o declaraţie bazată pe documentele pe care le am în mână, dar aş putea să intitulez această prezentare de astăzi, în cadrul declaraţiilor politice "Jaf în cercetarea agricolă românească - Dezvoltarea jafului". Şi mă refer aici la ceea ce se întâmplă de câţiva ani buni în acest sector de importanţă extraordinar de mare pentru ceea ce înseamnă agricultura României.

Şi aş putea să spun că orice strategie pe care orice guvern o face, şi cu atât mai mult cel actual, care pozează într-un susţinător al agriculturii şi agricultorilor, nu o poate duce fără să participe cercetarea ştiinţifică românească.

La ce mă refer? Deşi Legea privind organizarea unităţilor de cercetare a ieşit din Camera Deputaţilor cu un vot zdrobitor, 202 voturi pentru, săptămâna trecută, iată că pe data de 18 septembrie a.c., la Cabinetul ministrului agriculturii soseşte o adresă, semnată de către un consilier de stat, Dan Iliescu, iată consilierii de stat sau consilierii primului-ministru sunt mai mari în grad decât miniştri, şi care spune cam aşa: "Stimate domnule ministru, stimate domnule Cioloş, am plăcerea să vă reamintesc că, în conformitate cu discuţiile avute în cadrul şedinţei de Guvern din data de 10 septembrie - vă daţi seama ce lucruri importante discută Guvernul acum - va trebui să prezentaţi o notă referitoare la proiectul pentru reorganizarea Institutului de Cercetare în Agricultură din jurul oraşelor." Vă fac precizarea că marea majoritate a staţiunilor şi institutelor de cercetare şi cercetare agricolă din România sunt la această dată în apropierea marilor oraşe sau a câtorva oraşe mai mici. "Vă comunicăm, totodată, că o copie a acestei note va trebui înaintată la Cabinetul primului-ministru, înainte de prezentarea în şedinţă de Guvern".

Domnul ministru Cioloş dă o rezoluţie pentru secretarul de stat Albu şi îi spune următoarea chestiune: "Rog să vă ocupaţi personal de elaborarea acestei note, care trebuie să cuprindă: condiţiile în care se poate face strămutarea unor staţiuni din jurul oraşelor, prin schimburi de teren cu ADS-ul - de parcă simplul schimb de teren cu ADS-ul rezolvă şi problema acestor instituţii. necesitatea susţinerii financiare a acestor staţiuni pentru strămutare.

De unde bani?, pentru că la această dată sunt restante plăţile pentru fazele de decontare a celor mai multe dintre contractele de cercetare şi la institute, şi la unităţile de învăţământ superior.

Actele normative ce ar trebui adoptate - când? - probabil ordonanţele de urgenţă de spoliere a acestor instituţii. Evaluarea timpului necesar presează mult, pentru că se ştie că un astfel de guvern nu cred că va mai avea ocazia să ia decizii începând din 14 decembrie 2008.

Concluzie: acţiuni ce trebuie întreprinse pentru a crea cadrul juridic financiar şi tehnic; lista cu staţiuni ce ar putea intra în această acţiune, iar termenul de dezbatere, 3 octombrie 2008.

Iată un demers şi vreau să vă spun cu absolut toată răspunderea, nu este făcut acest demers al Guvernului pentru o mai bună funcţionalitate a sistemului de cercetare românesc şi, efectiv, este un demers, inclusiv o preocupare a ministerului, acum, într-un moment delicat, de a prelua aceste terenuri, aceste valori imobiliare, care în cea mai mare parte sunt proprietate publică, şi a le da clientelei politice.

Acest lucru se întâmplă la Şimnic, se întâmplă la Fundulea, se întâmplă la Braşov, se întâmplă la Dancu, la Iaşi şi în foarte, foarte multe din aceste instituţii.

Totodată, fac precizarea că actualul Guvern, în frunte cu domnul prim-ministru, poartă marea răspundere legată de neonorarea unor prevederi ale Legii nr.290/2002 privind elaborarea hotărârilor de guvern de funcţionare a unor staţiuni de cercetare agricolă şi în special cele din sectorul pomicol.

Aşa că nu este niciun fel de problemă să vedem de ce situaţia în acest sector este aşa cum este, din moment ce aceste staţiuni - în cea mai mare parte - sunt vizate pentru a fi plocon pentru, probabil, o mare parte din clientela politică şi acei oameni care se pregătesc să investească milioane de euro într-o campanie electorală numai pentru a pune mâna pe averile ţării şi, de fapt, pentru a o spolia şi a determina colapsul unor sectoare de importanţă capitală pentru această naţiune.

Mulţumesc.

Aş vrea să fac precizarea că această stenogramă sau conţinutul ei să ajungă pe masa domnului ministru Cioloş, a primului-ministru şi, dacă se poate, şi la domnul preşedinte Băsescu.

Mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule deputat.

Luăm act de solicitarea dumneavoastră.

Îl rog acum să-şi citească intervenţia pe domnul deputat Ştefan Baban.

Se pregăteşte pentru următoarea intervenţie domnul deputat Andrian Mihei, din partea Grupului parlamentar al Partidului Naţional Liberal.

Domnule coleg, aveţi cuvântul.

Domnul Ştefan Baban:

Mulţumesc, domnule preşedinte, cu observaţia că, în mod normal, cei care ar trebui să vorbească mai întâi sunt cei din Opoziţie, pentru că ei au de spus ceva la adresa guvernanţilor, şi apoi cei care sunt la Putere.

Vă mulţumesc că mi-aţi acceptat această observaţie scurtă, repet, într-o democraţie normală.

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Declaraţia mea politică se intitulează "Inteligenţa românească migrează ...".

De mâine începe noul an universitar. La fel ca şi cel şcolar, pentru clasele I - XII, va fi plin de neîmpliniri, de "cotizaţii" mai mult sau mai puţin ortodoxe, de degringoladă şi haos şi mai ales de nepăsare, atât din partea cadrelor didactice, cât şi din partea studenţilor.

Nu e de mirare că de cel puţin 10 ani încoace, studenţii merituoşi şi absolvenţii străluciţi ai învăţământului românesc aleg, după obţinerea unei burse de studii şi/sau specializare în străinătate, să rămână acolo şi să-şi pună talentul şi cunoştinţele în slujba acelor comunităţi.

Este dureros să vezi cum statul român, aşa sărac şi corupt cum este considerat, investeşte destui bani în educaţia unui tânăr, dar acesta ajunge să lucreze în străinătate, pentru că după ani de frustrări şi cheltuieli suplimentare, leafa pe care o câştigă în ţară, nu-i asigură măcar lui un trai decent, darămite unei familii.

Veţi spune că tinerii din ziua de azi sunt mult mai pretenţioşi decât am fost noi, dorind să aibă totul (bani, maşină, confort etc.) chiar din prima zi de angajare. Aveţi dreptate, dar societatea evoluează, nu poate să rămână la nivelul anilor 1960 - 1980, iar având în vedere că în jurul nostru sunt destule exemple de persoane care n-au sacrificat nici timp liber şi nici resurse financiare pentru a se "umple" de bani, este normal ca aceşti tineri bine pregătiţi şi de valoare să emită pretenţii pe piaţa muncii din România. Iar dacă pretenţiile lor fie nu sunt satisfăcute, fie sunt supuşi unui tratament inadecvat, renunţă la tot şi iau calea străinătăţii, chiar dacă mulţi dintre ei prestează o activitate inferioară celei pentru care s-au pregătit în ţară.

Semnalul de alarmă a fost tras de absolvenţii de medicină, care, mai ales după terminarea rezidenţiatului, au preferat să plece în Europa, America, Australia etc., fiind destinaţiile care le-au adus locuri de muncă bine plătite. Desigur, munca pe care o prestează acolo este mult mai mare decât aici în ţară, dar măcar pot să aplice ceea ce au învăţat, în condiţii medicale decente şi pe bani adecvaţi, care susţin statutul de medic.

Trist este că, în România, rămân doar cei care reuşesc să absolve 8 clase sau cei care au banii lui tata şi i-au ajutat să obţină o diplomă la una din miile de facultăţi particulare, care au avut ca scop doar colectarea de fonduri şi nu procesarea de cunoştinţe teoretice pentru aplicarea lor în practică. Dacă facem o scurtă analiză, sesizăm că aceşti deţinători de diplome nu reuşesc să se integreze în realitatea economică, locurile de muncă în care-şi desfăşoară activitatea fiind găsite tot de părinţi, şi tot pe bani grei.

Dacă dorim ca tinerii români bine pregătiţi şi avizi de informaţii pe care să le aplice în domeniile în care-şi desfăşoară activitatea, să rămână în ţară, este timpul să intervenim pentru a stopa exodul "creierelor eminente".

Dacă vom aplica aceeaşi tactică pasivă, vom avea surpriza ca peste 10 ani, România să fie ţara celor inculţi sau a "tinerilor" pensionari. Pentru că pe ceilalţi îi vom întâlni prin Italia, Spania, Franţa, Germania sau S.U.A.

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule deputat.

Îl invit la microfon pe domnul deputat Andrian Mihei, din partea Grupului parlamentar al Partidului Naţional Liberal.

Rog să se pregătească distinsul nostru coleg Adrian Moisoiu, din partea Grupului parlamentar al Partidului România Mare.

Domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Andrian-Sirojea Mihei:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Sindicatul Liber al Navigatorilor a luat decizia ca astăzi, 30 septembrie 2008, să sărbătorească Ziua Marinei Civile.

De aceea, declaraţia politică de astăzi este: "Ziua maritimă internaţională".

Stimaţi colegi,

În fiecare an, Organizaţia Maritimă Internaţională sărbătoreşte Ziua maritimă internaţională în ultima săptămână din septembrie.

Data exactă este lăsată la latitudinea fiecărui Guvern şi scopul acestei celebrări este de a accentua importanţa siguranţei navigaţiei, securităţii maritime şi a mediului marin, precum şi de a sublinia aspecte particulare ale muncii desfăşurate de Organizaţia Maritimă Internaţională (IMO).

Ziua maritimă internaţională 2008 a fost sărbătorită pe data de 25 septembrie la sediul central, având tema "IMO: 60 de ani în serviciul navigaţiei", pentru a marca 60 de ani de la adoptarea convenţiei de înfiinţare şi 50 de ani de la intrarea sa în vigoare.

Organizaţia şi-a asumat atunci responsabilitatea pentru elaborarea unor convenţii şi standarde, în colaborare cu guvernele membre, aplicabile tuturor navelor, pentru asigurarea siguranţei şi securităţii navigaţiei şi pentru prevenirea poluării marine, sub deviza "Safe, secure and efficient shipping on clean oceans", siguranţă, securitate şi un transport eficient pe oceanele curate.

În acest răstimp, IMO a adoptat o serie de instrumente internaţionale care au creat cadrul juridic corespunzător organizării şi funcţionării activităţilor de intervenţie pentru salvare sau în caz de poluare, locul central al preocupărilor acestui organism internaţional fiind ocupat de ocrotirea vieţii omeneşti pe mare şi de prevenirea poluării marine.

România a devenit membru al acestei Organizaţii prin Decretul Consiliului de Stat nr. 114/1965.

Principala Convenţie adoptată de Organizaţia Maritimă Internaţională este Convenţia internaţională pentru ocrotirea vieţii omeneşti pe mare - SOLAS 1974 care, printre altele, prevede: "Fiecare guvern contractant se angajează să ia toate măsurile necesare pentru a asigura supravegherea coastelor şi salvarea navelor aflate în pericol aproape de coastă. Aceste măsuri trebuie să includă instalarea, utilizarea şi întreţinerea unor echipamente de siguranţă maritimă considerate necesare şi realizabile, ţinând cont şi de intensitatea traficului maritim şi de pericole de navigaţie şi trebuie să furnizeze, pe cât posibil, mijloace adecvate pentru reperarea şi salvarea persoanelor aflate în pericol".

În paralel cu intervenţia pentru salvare, IMO tratează şi problematica legată de prevenirea şi intervenţia în caz de poluare marină. Pe această linie a fost adoptată Convenţia internaţională pentru prevenirea poluării de către nave MARPOL 73/78 şi Convenţia internaţională privind pregătirea, răspunsul şi cooperarea în caz de poluare cu hidrocarburi OPRC 90, convenţii la care România a aderat.

România, ca stat riveran al Mării Negre şi punte de legătură între orient şi occident, ca stat membru al Uniunii Europene, trebuie să se alinieze permanent la condiţiile şi la realităţile privind transporturile internaţionale.

Deşi de la dispariţia flotei româneşti nu au existat preocupări susţinute pentru refacerea acesteia, tradiţia din domeniu, existenţa portului Constanţa - cel mai mare port situat la Marea Neagră, precum şi a celorlalte porturi maritime şi fluviale, tradiţia în învăţământul de marină de peste un secol, personalul navigant maritim de înaltă calificare ne îndreptăţesc şi ne determină să avem ca deziderat dezvoltarea unei flote româneşti adevărate, corelată cu piaţa de export-import a României, dar şi cu potenţialul de transporturi maritime pe care aderarea la Uniunea Europeană ni-l oferă.

Acest deziderat, însă, nu se poate atinge fără voinţă politică în acest sens, voinţă prin care să fie impusă sprijinirea de către statul român a investitorilor, ori prin suport financiar, ori prin acordarea unor facilităţi de pavilion, care să permită atât atragerea armatorilor străini, cât mai ales să permită proprietarilor români să exploateze eficient navele şi protejând şi respectând statutul personalului navigant.

Vă mulţumesc.

De asemenea, pentru că ziua de mâine, 1 octombrie, este o zi destul de importantă în calendarul nostru, pentru că avem trei evenimente deosebite, aş vrea să depun în scris alte trei declaraţii politice.

A doua este "Ziua scafandrului român". Se împlinesc 32 de ani de la înfiinţarea, la 1 octombrie 1976, a Centrului de scafandri - Constanţa.

Cea de a treia declaraţie politică se referă la educaţie şi are numele de "Natura ne aseamănă. Educaţia ne deosebeşte". - Confucius începerea anului universitar 2008 - 2009.

De asemenea, ştiţi că prin sesiunea ONU din 1991 s-a stabilit ca Ziua de 1 octombrie să fie Ziua internaţională a persoanelor în vârstă. Deci, a patra declaraţie politică este intitulată "Ziua internaţională a persoanelor în vârstă".

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule deputat.

Îl rog pe domnul deputat Adrian Moisoiu să poftească la microfon.

Se pregăteşte domnul deputat Emilian Frâncu, din partea Grupului parlamentar al Partidului Naţional Liberal.

Domnule deputat Adrian Moisoiu, trei minute microfonul este al dumneavoastră.

Domnul Adrian Moisoiu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

"Securea a putut tăia pădurea doar..."

Parabola biblică ne spune despre securea care nu a putut tăia pădurea decât atunci când a avut coadă.

O asemenea coadă o reprezintă fiecare dintre cei "10 români" din Bucureşti, Galaţi, Gorj şi Mehedinţi, care ne-au fost anunţaţi că au acceptat să candideze pentru colegii uninominale, opt pentru Camera Deputaţilor şi doi pentru Senat, pe lista U.D.M.R.-ului din aceste judeţe, la alegerile din 30 noiembrie a.c. Maghiarii fiind prea puţini în aceste locuri, U.D.M.R.-ul este decis să acopere toate cele 452 de colegii, chiar şi cu români, pentru a nu pierde nici măcar un vot.

Cele "10 cozi de topor" demonstrează că în politică nu există patriotism, că pentru o pungă de galbeni, adică pentru "30 de arginţi", mulţi sunt în stare de orice.

Foamea de putere a acestor personaje rămase pe dinafară la împărţitul bucatelor nu cunoaşte margini. Ei sunt "Iuda" timpurilor noastre şi dovedesc încă o dată cât de ahtiaţi sunt pentru putere şi bani.

Oare aceştia să fie parlamentarii de care are nevoie ţara aceasta şi pe care electoratul îi aşteaptă în urma noului sistem de vot?

Îi întreb pe aceşti "fomişti": Ce cunosc ei din doctrina U.D.M.R.-ului pe care vor trebui să o susţină? Ştiu ei ce înseamnă autonomie teritorială? Au auzit sau au citit de masacrele de la Treznea, Ip, Moisei sau Sărmaşu? De atrocităţile care s-au comis în timpul când Transilvania a fost cedată prin Diktatul de la Viena?

De fapt, cu ce sunt ei mai buni decât pachetul de parlamentari ai P.S.D. şi actualmente ai P.N.L., care împreună cu U.D.M.R.-ul conduc România de 18 ani. S-au gândit că prin această decizie ei, de fapt, îşi trădează cu seninătate părinţii şi înaintaşii? Categoric nu.

Cât priveşte U.D.M.R.-ul, acesta merită felicitări pentru mişcarea abilă pe care a făcut-o şi care s-ar putea defini drept "machiavelică". Astfel, ei s-au strecurat în judeţe, din afara "reprezentativităţii" maghiare, folosindu-se de lipsa de caracter a unora.

Puteau să facă apel la diverşi etnici, ca de exemplu: germani, ţigani, tătari, turci, bulgari, ruteni etc., dar aceştia sunt înregimentaţi conştiincios în diversele partide, forum-uri sau uniuni proprii.

U.D.M.R.-ul nu a riscat să ofere această posibilitate românilor din Harghita sau Covasna, căutându-i în afara judeţelor transilvane şi construind astfel o componentă cu aparenţă românească. Gândire diabolică şi plină de substanţă, ce are în principal ca scop adunarea fiecărui vot pentru atingerea pragului de 5 %, în condiţiile existenţei concurenţiale, de această dată, a Partidului Civic Maghiar, şi prin care în acelaşi timp se doreşte o demonstraţie a deschiderii intenţiilor "europene" ale U.D.M.R.-ului.

Oare de ce nu se duce domnul Marko Bela şi ai lui să se înscrie în P.N.L.? Sau într-un alt partid, mai ales că domnul Tăriceanu, şi nu numai el, i-a luat cu atâta drag şi încredere la guvernare. Este de sesizat faptul că gestul are şi conotaţii de maghiarizare făţişă. El reprezintă o formă modernă a modului în care, în timpuri nu demult trecute, au fost cumpăraţi români, maghiarizându-se o parte a populaţiei din Transilvania. Chiar dacă nu recunosc, mulţi maghiari şi secui au strămoşi români.

Reamintesc că, în legislaturile 1996 - 2000 şi 2000 - 2004, când se vota pe liste de partid, U.D.M.R.-ul a avut parlamentari din judeţele româneşti: un senator de Giurgiu, ulterior unul de Călăraşi; iar la deputaţi unul de Tulcea şi apoi de Bucureşti, dar aceştia erau maghiari. De această dată, candidaţii sunt români, care nu ştiu ungureşte, dar care au promis să înveţe rapid limba maghiară, pentru a înţelege ce se discută la Grupul parlamentar al U.D.M.R.

De fapt, la Târgu-Mureş, preşedintele U.D.M.R., Marko Bela, a declarat că deoarece în cadrul grupului se vorbeşte ungureşte, dacă vreunul din cei zece va ajunge parlamentar, el va fi obligat să înveţe limba maghiară. Iată un alt risc al votului uninominal, vot profund păgubos pentru ţară: întinderea tentaculelor de autonomie peste diverse zone ale ţării.

În faţa justiţiei, cele "10 cozi de topor" nu au nicio vină, dar în faţa neamului, sunt curios cum se vor deconta. Sper ca electoratul din judeţele respective să-i trateze aşa cum merită.

În ce hal de frustrare trebuie să fii ajuns aceşti candidaţi la fotolii parlamentare, dacă au acceptat un asemenea gest deplorabil. Ei sunt pionii otrăviţi ai viitoarei ofensive pentru declanşarea unei largi campanii autonomiste. Doamne, oare ce ne mai aşteaptă?!

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule deputat Adrian Moisoiu.

Îl invit la microfon pe domnul deputat Emilian Frâncu.

Rog să se pregătească domnul deputat Aledin Amet, din partea Grupului parlamentar al minorităţilor naţionale.

Domnule deputat Frâncu, microfonul vă aparţine.

Domnul Emilian Valentin Frâncu:

Mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.

"PSD face o propagandă perversă la adresa pensionarilor"

După ce a asigurat creşterea pensiilor, guvernul Tăriceanu a făcut tot ce era posibil ca această majorare să fie devansată de la 1 ianuarie 2009 la 1 octombrie 2008.

Din păcate, vechea zicală "unii cu munca, alţii cu gura" se adevereşte.

În preajma campaniei electorale, PSD îşi arogă, acum, un aşa-zis merit din aceea că ne-ar fi convins pe noi, liberalii, să devansăm majorarea pensiilor.

Mai mult chiar, deşi încearcă să tragă spuza pe turta sa, PSD se străduieşte să minimalizeze importanţa măsurii adoptate de guvernarea PNL, susţinând că această devansare ar fi doar un fel de "reparaţie morală" pentru o presupusă devalorizare a pensiei în raport cu salariul mediu brut.

Este o exprimare tactică extraordinar de perversă, menită să zăpăcească electoratul şi să inducă ideea că PNL nu ar avea niciun merit şi, deci, PNL nu ar trebui votat.

Dar, dacă PSD ar fi, aşa cum pretinde, un partid care merită voturile românilor, oare de ce domnul Mircea Geoană şi ai lui nu au majorat, ei, pensiile în perioada cât au stat la guvernare ?

Au uitat, oare, domnii şi doamnele din PSD, cum, pe vremea lor, pensia scăzuse vertiginos în raport cu salariul, iar nivelul de trai al pensionarilor coborâse mult, foarte mult sub limita de subzistenţă ?

"Goarna spartă batjocoreşte majorarea salariilor profesorilor"

La fel ca în privinţa pensiilor, Guvernul Tăriceanu a reuşit să asigure posibilitatea majorării în devans a salariilor profesorilor.

Nici de această dată, propaganda politică perversă nu se dă bătută, încercând să deturneze valoarea unui gest de decenţă şi de responsabilitate exprimat în plan social.

De această dată, corul descântătorilor PSD este acompaniat - oare de ce nu mă mir?! - de sopranele PD-L, plantate strategic în structurile de conducere ale unor sindicate ale cadrelor didactice.

Să le fie de bine!

Noi cu asigurarea resurselor, dumnealor - cu gura bogată.

Românii ştiu, însă, că Guvernul PNL este cel care a creat cadrul politico-economic şi financiar ce permite majorarea tuturor salariilor, inclusiv a salariilor profesorilor.

Românii nu au nevoie să vină cineva să le spună că albul e negru şi negrul e alb, aşa cum procedează goarnele sparte din PSD şi din PD-L.

"Liberalii desfiinţează şi cozile din farmacii"

Ministrul liberal al sănătăţii a anunţat, ieri, că, începând din luna octombrie, va dispărea plafonul de compensare a medicamentelor din farmacii.

După ce a făcut ordine în sistem, după ce a asigurat fonduri pentru cea mai eficientă înnoire a aparaturii medicale (printr-un program de investiţii fără precedent în ultimele peste trei decenii), după ce a finanţat, la un nivel mai mult decât decent, programele naţionale de sănătate şi după ce a fundamentat politicile în domeniul sănătăţii pe un program de tip occidental de evaluare a stării de sănătate a populaţiei - iată că ministrul Eugen Nicolăescu a făcut ceea ce "marii doctori" ai PSD şi ai altor partide doar au promis.

Farmaciile nu mai sunt jugulate de un plafon financiar lunar pentru compensarea medicamentelor pentru populaţie.

Iar cetăţenii pot merge oricând la farmacie, fără teama că reţeta prescrisă de medic devine un petec de hârtie fără valoare practică.

Justeţea liberalismului s-a adeverit şi de această dată.

Mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule deputat.

Îl poftesc la microfon pe domnul deputat Aledin Amet şi îl rog să se pregătească pe domnul deputat Mocanu, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat.

Domnul Aledin Amet:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Declaraţia mea politică de astăzi se intitulează: "O mare sărbătoare a lumii islamice".

Lumea islamică s-a aflat, timp de o lună, în perioada postului, premergătoare sărbătorii Ramazan Bayram. Este, alături de cealaltă mare sărbătoare, Kurban Bayram, evenimentul religios cel mai important al musulmanilor.

În ţara noastră trăiesc în prezent 70.000 de cetăţeni români de etnie tătară şi turcă, a căror religie este Islamul. Cei mai mulţi se găsesc în zona Dobrogei, strămoşii noştri stabilindu-se în anii în care respectiva provincie era componentă a Imperiului Otoman. După Tratatul de la Berlin din anul 1878, când Dobrogea a devenit ţinut românesc, populaţia musulmană în mare parte a rămas în ţară, continuând să-şi păstreze şi să-şi promoveze tradiţiile religioase.

Există, în România, un număr important de geamii, unele foarte vechi, cum ar fi cele din Babadag, Mangalia, altele datând din secolul 19, precum geamia Hunchiar, din Constanţa, construită în anul 1869, dar şi geamii noi, ridicate în ultimii ani. Dintre acestea, putem aminti cele din localităţile Ovidiu, Năvodari, Eforie Sud, Eforie Nord.

În Constanţa se află şi geamia Regală, construită la începutul secolului 20, şi care reprezintă un dar al regelui Carol I, făcut populaţiei musulmane din Dobrogea.

Învăţământul religios este, cu siguranţă, unul bine structurat, preocuparea majoră constând în cultivarea acestor valori spirituale în rândul tinerei generaţii.

Astăzi este prima zi de sărbătoare. Doresc să transmit tuturor musulmanilor din România urarea tradiţională "Ramazan Bayramânâz kairlă bolsân" - "Să aveţi parte de un Bayram fericit".

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule coleg.

Domnul deputat Mocanu, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat, este invitat la microfon şi îl rog să se pregătească pe domnul deputat Mihai Dumitriu, din partea aceluiaşi grup.

Domnul Vasile Mocanu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Declaraţia politică de astăzi am intitulat-o: "Atenţie la Fortus!"

Pe vremuri, Combinatul de Utilaj Greu din Iaşi era una dintre cele mai mari întreprinderi ale Moldovei. În deceniul nouă al secolului trecut, societatea ieşeană, care se întindea pe o suprafaţă colosală de câteva zeci de hectare număra 15.000 de salariaţi şi producea circa un milion de tone de oţel. Adică o producţie de patru ori mai mare decât cea a României din anul 1938. Nu sunt un nostalgic, dar vreau doar să scot în evidenţă un reper de importanţă istorică.

Astăzi, CUG Iaşi, rebotezat Fortus, a ajuns un teritoriu al intereselor oculte. Unii îl vor demolat, pentru a pune mâna pe suprafeţele uriaşe de teren de sub halele de producţie. Alţii, mai înţelepţi, luptă pentru transformarea unei părţi a societăţii în parc industrial. Iar muncitorii, ajunşi acum doar la câteva sute, doresc pur şi simplu să muncească şi să fie remuneraţi decent.

Intenţia Guvernului de a forţa întreprinderea ieşeană să plătească toate datoriile restante într-un singur an i-a scos pe muncitori în stradă. Sindicatele au cerut Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală să accepte o plată a datoriilor eşalonată pe doi ani. Muncitorii sunt convinşi că, dacă autorităţile vor insista ca plăţile să se facă într-un singur an, activele întreprinderii vor fi vândute "la plesneală". Este chiar termenul pe care l-au folosit salariaţii în discuţiile cu prefectul de Iaşi. Mai mult, sindicatele suspectează faptul că Guvernul nu ia în calcul niciun fel de plan de organizare a acestei întreprinderi. Oare de ce? Cine vrea să distrugă definitiv Fortus Iaşi?

Atrag atenţia că Iaşiul face parte din cea mai săracă zonă a Uniunii Europene. Încă o bombă socială amorsată la Iaşi va aduce doar multă suferinţă, disperare şi mizerie. Situaţia de la Fortus trebuie rezolvată inteligent şi eficace. Dacă vrem să ajungem cea de-a şaptea putere economică a Europei, nu ne mai permitem să distrugem capacităţile de producţie ale României. Dimpotrivă, trebuie să le modernizăm, pentru a face faţă competiţiei europene.

De aceea, mare atenţie la Fortus!

Domnilor guvernanţi,

nu vă jucaţi cu focul!

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule deputat.

Microfonul va aparţine în următoarele trei minute domnului deputat Mihai Dumitriu şi îl rog să se pregătească pe domnul deputat Kiraly Andrei-Gheorghe, din partea Grupului parlamentar al UDMR.

Domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Mihai Dumitriu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Declaraţia politică de astăzi am intitulat-o: "Educaţia şi cei trei miniştri D.A."

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Educaţia este unul din domeniile prioritare şi sensibile ale oricărei societăţi, implicit a societăţii româneşti.

Pentru sistemul de învăţământ universitar şi preuniversitar, guvernarea de dreapta PNL-PD, instaurată samavolnic de preşedintele Băsescu în decembrie 2004, la conducerea ţării, a promis depolitizarea, descentralizarea şi o calitate superioară a actului educaţional pe toate componentele sale.

În consecinţă, şi-au propus să atingă câteva din obiective, cum ar fi: refacerea infrastructurii, construcţia de cămine studenţeşti şi campusuri şcolare, reconstrucţia învăţământului rural, accesul egal şi sporit la educaţie a tuturor copiilor şi tinerilor, creşterea calităţii celor de la catedră prin motivarea financiară corespunzătoare.

Din nefericire pentru învăţământul românesc, promisiunile Guvernării Tăriceanu PNL-PD au rămas doar pe hârtie, pură demagogie, sub conducerea celor trei miniştri: Miclea, Hărdău, Adomniţei.

Depolitizarea s-a transformat într-o politizare cu performanţe maxime, de la portar, femeie de serviciu, până la cea mai înaltă funcţie, iar Guvernarea PNL o continuă şi în prezent.

Şcoala, instituţie publică finanţată din bani publici, este folosită de Guvernarea de dreapta PNL-PD, prin cei puşi în funcţie, ca tribună de propagandă politică - a se vedea primirea olimpicilor din septembrie 2008 la nivel naţional şi judeţean cu tricouri galbene, obligaţi, copiii, spre a le îmbrăca.

Descentralizarea s-a transformat într-o centralizare excesivă, toate fondurile fiind repartizate discreţionar de către Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului, prin Inspectoratele Şcolare Judeţene, şcolilor şi comunelor cu conducere liberală sau, mai nou, în colegiile unde candidează liberalii de frunte - inclusiv microbuzele şcolare, şi nu acolo unde era nevoie stringentă de fonduri şi microbuze.

Actuala Guvernare de dreapta PNL-Tăriceanu şi UDMR "se laudă" cu cei 6% din p.i.b. alocaţi învăţământului şi cota unică de impozitare de 16%, care ar fi adus bani la buget şi ar fi determinat creşterea economică.

Fals - minciună - fals.

Cota unică de 16% a majorat veniturile celor puţini şi bogaţi din populaţia României şi nu numai, determinând o creştere a consumului, deci o creştere economică pe produse de consum, şi nu pe o dezvoltare durabilă.

Cei 6% din p.i.b. au fost legiferaţi de Guvernarea Partidului Social Democrat în 2004, fiind amânată pentru anii 2006, 2007 de Guvernarea de dreapta D.A. - PNL - PD - UDMR, prin modificarea legii, şi a fost impusă din nou de parlamentarii PSD în bugetul pe 2008.

Din nefericire, procentul de 6% din p.i.b. este mai mult pe hârtie şi nu a dus la atingerea speranţelor scontate de guvernanţii de dreapta şi nu numai.

Foarte multe şcoli sunt insalubre, pentru care nu au fost eliberate autorizaţiile sanitare.

Zeci de mii de copii de vârste între 3-6 ani nu au găsit locuri în grădiniţele de stat, pentru că foarte mulţi părinţi nu-şi permit să-i dea la grădiniţele particulare.

În unităţile şcolare din mediul rural au fost încadrate mii de cadre didactice necalificate, având ca studii un liceu agricol sau tehnologic - şi acestea foarte greu de găsit. La nivelul judeţului Iaşi sunt peste 700 de astfel de persoane, care funcţionează în învăţământ şi care, în parte, produc rebuturi umane.

Din cauza sărăciei, probabil voit, s-a dorit creşterea numărului copiilor care abandonează şcoala - prin restricţionarea accesului copiilor din mediul rural la liceu sau în învăţământul superior - unde ajung cel mult 2% dintre ei.

După spusa domnului Băsescu, plecarea copiilor din localităţile rurale produce fenomenul de depopulare a satelor de copiii deştepţi.

Dar ce vină au copiii şi tinerii că liberalii guvernează România?

Haosul şi proasta gestionare continuă şi în învăţământul universitar, unde, pe lângă universităţi de prestigiu, funcţionează şi multe universităţi particulare acreditate sau cu aviz de încredere, fiind adevăraţi agenţi economici, producători de profit şi diplome.

De multe ori, conţinuturile programelor învăţământului universitar nu sunt armonizate cu principiile funcţionării societăţii actuale capitaliste din România şi cu standardele europene.

Nu există o prognoză, o strategie pe termen mediu şi lung a calificărilor solicitate de piaţa muncii.

Intervenţiile legislative ale deputaţilor PSD şi independenţi de a transforma căminele fostelor grupuri şcolare industriale şi cazărmile dezafectate în cămine studenţeşti prin renovare şi modernizare, nu au fost sprijinite de partidele de dreapta PNL - PD-L.

De aceea, peste 50 de mii de studenţi în acest an şcolar universitar, care se deschide la 1 octombrie 2008, nu vor locui în camere de cămin, fiind nevoiţi a plăti sume exorbitante pentru a închiria un spaţiu, supunând la eforturi deosebite familia pentru a-i finanţa.

Deci, conform politicii de dreapta liberale numai cei cu bani au dreptul la educaţie, la instrucţie, la o diplomă universitară, la un post mai bun.

Stimaţi colegi,

Sper ca din 2009, politica de dreapta PNL şi PD-L să fie stopată, să înceteze acţiunile întreprinde de guvernanţi, care măresc prăpastia dintre cei puţini şi bogaţi şi cei foarte mulţi şi săraci, care distrug ce este mai bun, sufletul şi speranţa copilului şi tânărului, viitorul ţării.

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc şi eu, domnule coleg.

Îl invit la microfon pe domnul deputat Kiraly Andrei-Gheorghe.

Domnule deputat, aveţi trei minute.

Domnul Kiraly Andrei-Gheorghe:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Peste câteva zile, maghiarii de pretutindeni comemorează un eveniment de tristă amintire.

La 6 octombrie 1849, au fost executaţi la Arad 13 generali ai Armatei Revoluţionare Maghiare.

Începând cu anul 2001, ziua de 6 octombrie a fost decretată zi de doliu naţional pentru maghiarii de pretutindeni.

Ce vină au avut aceşti generali şi cum au ajuns în această situaţie neîntâlnită pentru acele vremuri? Generalii au fost ofiţerii Armatei Imperiale, având taberele militare pe teritoriul Ungariei în momentul izbucnirii Revoluţiei paşoptiste la data de 15 martie 1848.

Presat de revoluţiile din Imperiul Habsburgic, împăratul a promulgat legile din aprilie, prin care Ungaria putea să formeze guvern propriu şi, în urma unor alegeri, un organ naţional legislativ.

În urma acestor hotărâri, ofiţerii şi trupele aflate în Ungaria intrau sub comanda ministerului de resort al noului guvern. Guvernul instalat la 11 aprilie 1848 a introdus o serie de legi prin care s-a asigurat dezvoltarea democratică a noii societăţi, în urma desfiinţării totale a vechiului regim feudal.

Însă, noul împărat, Franţ Iosif, n-a recunoscut legile promulgate de predecesorul său şi a iniţiat o serie de acţiuni militare împotriva revoluţiei din Ungaria, în vederea refacerii Imperiului Habsburgic.

După mai multe înfrângeri din primăvara anului 1849, habsburgii au cerut sprijinul Rusiei Ţariste. În urma acestor acţiuni militare comune, revoluţia a fost înfrântă. Generalii Armatei Revoluţionare au hotărât să depună armele în faţa trupelor ruseşti la data de 13 august 1849, la Şiria, lângă Arad.

Pentru pedepsirea revoluţionarilor s-au instituit tribunale militare. Tribunalul Militar de la Arad a fost prezidat de baronul Hainau, care a hotărât pedeapsa capitală pentru cei 13 generali, consideraţi rebeli.

De remarcat că aceşti generali executaţi lângă Cetatea Aradului, dar o parte din ei au fost maghiari, trei au fost austrieci, câte unul dintre executaţi a fost de naţionalitate germană, sârbă şi croată.

Memoria celor 13 generali-martiri la Arad este marcată de obeliscul din platoul execuţiei, unde se află şi mormântul comun al generalilor şi Statuia libertăţii, reamplasată în aprilie 2004, aflată în prezent în Parcul reconcilierii.

Comemorările decente sunt organizate la cele două monumente în fiecare an, ca un însemn al recunoaşterii idealului în numele căruia s-au ridicat revoluţiile europene din '48-'49, al idealului libertăţii.

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule deputat.

Până mai apare vreun coleg de-al nostru care doreşte să dea citire declaraţiei politice, îngăduiţi-mi să amintesc numele acelor colegi care au depus declaraţiile politice la secretariatul de şedinţă al Camerei Deputaţilor.

Din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat: domnul deputat Gheorghe Chiper.

Din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat-Liberal: deputaţii Cezar Preda, Graţiela Iordache, Petru Călian şi Ioan Oltean.

Din partea Grupului parlamentar al Partidului Naţional Liberal deputaţii: Emil Strungă şi Rareş Mănescu.

Din partea Grupului parlamentar al Partidului România Mare deputatul Magheru Paul.

Din partea Grupului parlamentar al UDMR-ului deputatul Kelemen Hunor.

Din partea Grupului parlamentar al minorităţilor naţionale domnul deputat Ignat Miron.

Şi din partea Grupului parlamentar al deputaţilor fără apartenenţă domnul deputat Mircia Giurgiu.

Luăm o pauză de cinci minute pentru a vedea dacă mai apar colegi de-ai noştri şi, dacă nu, vom suspenda şedinţa.

Vă mulţumesc.

- După pauză -

Domnul Ioan Oltean:

Continuăm şedinţa noastră consacrată depunerilor de declaraţii politice.

O să-l rog să poftească la microfon pe domnul Constantin Tudor, din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat-Liberal.

Domnule coleg, vă rog să daţi citire declaraţiei politice pregătite.

Domnul Constantin Tudor:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Am pregătit pentru astăzi trei declaraţii, bineînţeles că o să citesc numai una, pe celelalte o să le depun la stenogramă.

Prezentat, până nu demult, ca o mare realizare liberală, feribotul călărăşean se află în moarte clinică.

În cadrul şedinţei de Consiliu judeţean, ce a avut loc săptămâna trecută, s-a pus în discuţie situaţia feribotului călărăşean. Vicepreşedintele psd-ist al Consiliului judeţean Călăraşi, Liviu Vârtejeanu, a adus în atenţie faptul că feribotul călărăşean nu mai funcţionează de 10 zile, datorită nivelului scăzut al Dunării. Acest aspect este insignifiant faţă de situaţia gravă în care se află feribotul călărăşean.

Datorită lipsei unor contracte ferme din partea transportatorilor care uzitează această linie navală de tranzit devine tot mai evident faptul că feribotul călărăşean a devenit o gaură neagră în care se topesc banii publici din bugetul Consiliului judeţean Călăraşi.

Potrivit declaraţiei vicepreşedintelui Liviu Vârtejeanu, punerea în funcţiune a feribotului a fost total nepregătită, deoarece nu au fost asigurate contracte ferme cu transportatori care să beneficieze de serviciile feribotului călărăşean. Liviu Vârtejeanu a dat şi unele soluţii: fie vânzarea navei, fie sistarea curselor până la găsirea unor clienţi viabili.

Consilierul judeţean Marian Dinulescu, de la PD-L, a fost însă mai tranşant, afirmând că este necesară luarea imediată a unor măsuri radicale, care să ducă la rentabilizarea feribotului, întrucât în viitor ar putea să apară încă un alt operator de transport, care să folosească ca mijloc de transport un alt feribot, şi astfel ambarcaţiunea noastră nu-şi va mai justifica existenţa.

În timp ce feribotul nostru trage să moară, nava de pe malul bulgăresc, a firmei Caolin, nu duce lipsă de clienţi, circulând şi în această perioadă, când Dunărea are în prezent un nivel scăzut. La ei se poate, dar la noi nu!

Şi atunci te întrebi, pe bună dreptate, ce a făcut Răducu Filipescu, preşedintele liberal al Consiliului judeţean Călăraşi, cu fondurile europene, dar şi cu banii noştri, ai contribuabililor călărăşeni.

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule coleg.

Precizez că, între timp, au mai fost depuse la secretariatul de şedinţă declaraţiile politice de către domnii deputaţi: Vasile Soporan, din partea Grupul parlamentar al Partidului Social Democrat, Petre Străchinaru, din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat, şi domnul Constantin Faina, din partea Grupului parlamentar al Partidului Naţional Liberal.

Nemaiexistând... iertaţi-mă, domnul Alecsandru Ştiucă, nu v-am observat; doriţi să vă susţineţi de la microfon? Da. Deci îl rog pe domnul Alecsandru Ştiucă, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat, să poftească la microfon pentru a-şi susţine declaraţia politică.

Domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Alecsandru Ştiucă:

Domnule preşedinte, vă mulţumesc.

Declaraţia mea politică vizează atitudinea Guvernului aflat în plină campanie electorală.

Deşi nivelul de trai în Uniunea Europeană este unul din cele mai înalte din lume, se înregistrează un număr de circa 43 de milioane de cetăţeni europeni care, din diferite motive, nu sunt în stare să îşi asigure hrana adecvată. "Programul european de ajutor alimentar în beneficiul persoanelor celor mai defavorizate" este o modalitate prin care Uniunea Europeană îşi distribuie anumite surplusuri de rezerve alimentare către persoanele cele mai sărace din ţările membre, respectiv acei cetăţeni cu venituri mici şi foarte mici. Acest program se realizează în ţările Uniunii prin intermediul organizaţiilor de caritate care sunt sprijinite de stat.

Este evident că, dacă vom aplica standardele occidentale, vom regăsi în România foarte multe persoane care se încadrează în această categorie, în mod special bătrâni cu pensii mici şi familii tinere din mediul rural. Acest Program este denumit, pe scurt, P.E.A.D. Cum participă România la programul P.E.A.D., de când este stat membru al Uniunii Europene? Răspunsul este simplu: nu participă.

În anul 2007, deşi României i se alocaseră 17 milioane de euro pentru achiziţionarea de alimente, guvernul PNL-PD nu a fost în stare să respecte termenele impuse pentru a organiza licitaţiile (?!) sau, în fine, asta a fost scuza prezentată de guvernanţi. Crucea Roşie Naţională şi filialele din judeţe au întocmit liste nominale cu potenţialii beneficiari ai ajutoarelor, iar aceştia credeau că nu au primit ajutorul de la Uniunea Europeană din cauza Filialelor sau a Consiliului Naţional de Cruce Roşie.

În anul 2008, organizaţiile non-profit care au dorit să se implice - Biserica Ortodoxă şi Crucea Roşie - s-au lovit de un zid al nepăsării la Ministerul Agriculturii şi Ministerul Internelor, care au refuzat acordarea de sprijin pentru transportul alimentelor prin prefecturi, primării şi celelalte instituţii ale statului, pentru motivul că atribuţiile lor legale nu permiteau acest lucru. Ca urmare, organizaţiile de caritate s-au retras din program, acuzând lipsa de interes şi indolenţa Guvernului.

Iată că, la sfârşitul lunii iulie 2008, guvernul actual descoperă - surprinzător - că se poate implica, împreună cu toate prefecturile, cu APIA şi celelalte instituţii, în derularea Programului European de Ajutorare a Persoanelor Defavorizate. După ce a primit semnalul aşteptat - retragerea şi a ultimei organizaţii non-guvernamentale din Program - Ministerul Agriculturii se trezeşte din letargie şi convoacă toţi prefecţii la o video-conferinţă, instruindu-i să treacă ei înşişi la aplicarea programului.

Cum poate fi caracterizată această grosolană manevră a Guvernului Tăriceanu, altfel decât o ipocrizie şi o lipsă de scrupule, atât faţă de populaţia săracă, cât şi faţă de Biserică şi Crucea Roşie (poate cea mai importantă şi mai respectată organizaţie de caritate internaţională), care s-au văzut excluse din derularea programului PEAD, doar pentru ca Partidul Naţional Liberal să îşi facă campania electorală cu banii Uniunii Europene?

Demersurile întreprinse de aceste organizaţii neguvernamentale, numărul nesfârşit de adrese şi şedinţe cu reprezentanţii APIA, toate eforturile depuse de membrii acestor organizaţii pentru sprijinirea cetăţenilor care se află în nevoie, au fost pur şi simplu zadarnice, deoarece calculul Partidului Naţional Liberal a fost, de la bun început, unul rece şi precis - PNL dorea să împartă făina şi zahărul în timpul campaniei electorale, după "bunul" obicei al Alianţei D.A., care împărţea la sate papuci, găleţi şi alimente în toamna lui 2004.

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule deputat Alecsandru Ştiucă.

Domnilor colegi, statistic... a mai apărut o colegă, colega noastră Lia Ardelean.

Doriţi să vă susţineţi? Doamna Ardelean, doriţi să vă susţineţi declaraţia? Deci o rog acum să ia cuvântul pe doamna deputat Lia Ardelean, din partea Grupului parlamentar al Partidului Conservator.

Doamna deputat, aveţi cuvântul.

Doamna Lia Ardelean:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Declaraţia politică se intitulează: "Parlamentul trebuie să se declare împotriva egalizării vârstei de pensionare dintre femei şi bărbaţi".

Am depus recent la Biroul permanent al Camerei Deputaţilor spre dezbatere şi adoptare o propunere legislativă pentru completarea Legii nr.19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale. Iniţiativa prevede completarea articolului 41 alineatul (2), din Legea nr.19/2000, cu un alineat nou, cu următorul cuprins: "Vârsta standard de pensionare de 60 de ani pentru femei şi 65 de ani pentru bărbaţi va rămâne în vigoare cel puţin până în anul 2050." Menţionez că în forma actuală a Legii nr.19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale se prevede atingerea vârstei standard de pensionare de 60 de ani pentru femei şi 65 de ani pentru bărbaţi în anul 2013.

Îmi exprim dezacordul faţă de pericolul egalizării vârstei de pensionare dintre femei şi bărbaţi, întrucât egalitatea nu trebuie să înceapă cu finalul, adică cu egalizarea vârstei de pensionare. Mai întâi, trebuie să avem drepturi egale din toate celelalte puncte de vedere şi abia apoi, în timp, să ajungem să avem o vârstă egală pentru pensionare.

Femeile sunt în continuare singurele care se ocupă de copii, curăţenie, mâncare, îngrijirea bătrânilor. Ele au două locuri de muncă permanente, unul acasă, iar celălalt la serviciu. În plus, condiţiile în care româncele muncesc acasă sunt încă foarte departe de cele din ţările europene.

Nici măcar în statele Uniunii Europene nu s-a derulat această operaţiune în asemenea mod abrupt, iar Austria este un exemplu concludent în acest sens. Consider că în ciuda recomandărilor UE în această direcţie, trebuie să pledăm pentru menţinerea vârstelor standard de pensionare, respectiv 60 de ani pentru femei şi 65 de ani pentru bărbaţi.

Consider că egalizarea se va putea realiza doar în timp, şi va trebui făcută eşalonat, începând cu domeniile de activitate în care femeile doresc acest lucru. De altfel, preşedintele Comisiei pentru drepturile femeilor şi egalitate între sexe a Parlamentului European, Anna Zaborska, a precizat că nici dumneaei nu este de acord cu egalizarea vârstei de pensionare între femei şi bărbaţi, deşi este o poziţie oarecum neeuropeană. Nu putem aştepta ca parlamentele naţionale, care sunt reprezentate majoritar de bărbaţi, să ia decizia de egalizare a vârstei de pensionare. Este nevoie de o coalizare la scară largă a femeilor parlamentar împotriva acestei egalizări şi de identificare a unor soluţii care să permită ca valoarea pensiilor să nu fie afectată de diferenţierile dintre vârstele de pensionare. Consider că poziţia împotriva egalizării vârstei de pensionare nu este una neeuropeană, ci una realistă, având în vedere condiţiile de muncă, inclusiv cele de acasă, ale româncelor care urmează să se pensioneze.

Domnul Ioan Oltean:

Vă mulţumesc, doamna deputat.

Salutăm şi prezenţa domnului deputat Stanciu, căruia îi urăm astăzi să aibă o zi plină de succese şi salariu mărit şi în calitate de profesor universitar.

Îngăduiţi-mi să vă precizez că doamna deputat Lia Ardelean depune şi în scris 6 declaraţii politice. În acelaşi timp, domnul deputat Bogdan Ciucă a depus în scris declaraţia politică.

Statistic, domnilor colegi, astăzi, 14 deputaţi au trecut pe la microfonul Camerei, pentru a-şi prezenta declaraţiile politice, iar alţi 16 deputaţi au depus în scris la secretariatul de şedinţă a plenului Camerei Deputaţilor declaraţiile redactate.

Cum nu mai avem alţi deputaţi interesaţi să-şi susţină sau să-şi depună declaraţiile politice, îngăduiţi-mi să suspend şedinţa consacrată declaraţiilor politice din ziua de astăzi, să vă reamintesc că la ora 10,00 începe şedinţa consacrată dezbaterilor actelor normative de pe ordinea de zi şi să vă urez tuturor o zi plină de succese şi bani mai mulţi, nu numai profesorilor, ci tuturor. Doamne ajută!

Doamna deputat Elena Ehling, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat va depune în scris propria declaraţie politică la secretariatul tehnic al nostru.

Şi, cu acestea, şedinţa este definitiv închisă.

Vă mulţumesc.

(Următoarele intervenţii şi declaraţii politice au fost consemnate conform materialelor depuse de deputaţi la preşedintele de şedinţă.)

Domnul Ştefan Baban:

"Aceleaşi obiceiuri în altă vacanţă... politică"

A trecut încă o vacanţă peste România. Temperaturile caniculare şi-au pus amprenta şi în viaţa politică a acestei ţări, ţinând seama că anul acesta este un an electoral în care promisiunile partidelor sunt de această dată doar ale candidaţilor care şi-au dorit şi-şi doresc o funcţie politică.

Aşa cum ne-am obişnuit în ultimii ani ai democraţiei autohtone, nici măcar o calamitate naturală nu reuşeşte să împace şi mai ales să unească interesele primilor doi politicieni din România. Mă refer la faptul că în timpul inundaţiilor din luna iulie din Moldova, atât preşedintele acestei ţări, dar şi premierul au făcut tot posibilul să se ignore, să se întreacă în declaraţii care de care mai fantasmagorice, în timp ce mii de oameni erau disperaţi văzând că au pierdut totul, după o viaţă grea de muncă şi nici într-un caz nu se aşteptau la declaraţii, ci la ajutoare.

Competiţia prostească dintre cei doi demnitari s-a transferat apoi şi asupra partidelor pe care le păstoresc, atât PNL-ul cât şi PD-L-ul lăudându-se peste tot cu cât au contribuit la ajutorarea sinistraţilor, cum ar fi trebuit să se laude şi marea majoritate a populaţiei acestei ţări, care a ajutat zonele sinistrate din spirit de omenie şi mai puţin urmărind reclama făcută în mass-media.

Tot această vară a adus şi o nouă administraţie locală, aleasă democratic de către cetăţenii fiecărei localităţi din România. Şi poate tot canicula a fost de vină că dintr-odată toată forfota urbanistică ( curăţirea spaţiilor verzi, plantarea de flori şi udarea lor, repararea străzilor, înlocuirea bordurilor, amenajarea parcurilor etc.) a încetat ca prin farmec, românii convingându-se încă o dată că doar peste patru ani vor beneficia de atenţia celor aleşi pentru binele lor şi a comunităţilor locale.

Tot această vară a reprezentat şi o armă de înfruntare a principalilor candidaţi în "sesiunea de toamnă - iarnă" la una dintre funcţiile cele mai importante din ţară: cea de premier. Păcat de declaraţiile ce au fost făcute la şcolile de vară ale tinerilor din partide şi care nu au putut respecta un limbaj plin de decenţă, împroşcându-se cu noroi unii pe alţii. Ce învaţă tinerii politicieni de la garda veche? Nimic, este concluzia românului de rând.

După o vară fierbinte, automat va urma o toamnă şi mai fierbinte, având în vedere bătălia electorală şi aşa-zisul vot uninominal care se va da anul acesta. Speranţa că totul va fi în limitele bunei cuviinţe şi a decenţei nu-şi are rostul, deoarece lupta pentru putere a început încă din vară şi, pentru a fi obţinută, nu se va ţine cont de nimeni şi nimic. Cetăţeanul de rând, pentru exerciţiu politic, va fi din nou minţit şi păcălit, pentru un vot.

În 30 noiembrie vom avea cu toţii din nou pâine şi circ.

Domnul Bogdan Liviu Ciucă:

"Criza economică"

Criza economică mondială se amplifică pe fiecare zi ce trece, iar România începe tot mai mult sa resimtă această recesiune economică. marii economişti de la nivel mondial nu reuşesc să-i găsească antidot, iar cel mai tare se va resimţi această criză la nivelul companiilor din România. Pe de o parte, cele care au contractate credite pentru dezvoltare sau acoperirea altor nevoi de lucru se vor trezi în faţa imposibilităţii de a restitui aceste împrumuturi, concomitent cu îngreunarea posibilităţii de plată a furnizorilor, mai ales în cazul celor care au de făcut plăţi în valută. Astfel, întrucât bursele mondiale se prăbuşesc, iar Bursa de Valori Bucureşti a pierdut în doar câteva zile peste 2 miliarde de euro, companiile nu mai pot miza pe acestea ca şi surse de finanţare, astfel încât o altă variantă de acoperire a nevoilor financiare este total blocată.

Pe fondul crizei economice, este de aşteptat ca şi solicitările de creditare din partea companiilor adresate băncilor să scadă, se conturează astfel tabloul complet al unei crize financiare care va arunca în faliment extrem de multe companii din România. Am putea spune că astfel se va cerne mediul de afaceri de companii care nu rezistă seismelor economice, dar întrebarea care se pune este: va fi capabilă România să găsească managerii şi resursele care să evite acesta criză economică care se configurează a fi cea mai mare din ultimul secol? De asemenea, oficialii europeni încep sa fie îngrijoraţi de faptul că încetinirea economică a unor ţări dezvoltate din Uniunea Europeană ar putea afecta per total economia comunitară.

Comisarul european pentru afaceri economice şi monetare, Joaquin Almunia, atrage atenţia că există semne ale unei posibile spirale inflaţioniste în Europa, însă exclude riscul unei recesiuni. Cu toate acestea, se poate simţi o oarecare incertitudine la nivelul marilor companii de investiţii sau bancare, care încep să nu mai facă investiţii spre vestul Europei, ci se orientează spre estul continentului. Pe de altă parte, partea bună a crizei economice ar putea fi aceea că, scăzându-le puterea de cumpărare, consumatorii europeni s-ar putea orienta spre produsele mai ieftine, cum ar fi cele româneşti. De asemenea, numărul investitorilor străini în România ar putea creşte, vestul fiind afectat de criză, aceştia se mută în est, unde forţa de muncă este mai ieftină. Cred că aceasta problemă trebuie privită cu maxim interes şi în România, unde se impune adoptarea unor politici monetare solide şi coerente, care să asigure un avans economic şi în următorii ani.

Domnul Rareş Şerban Mănescu:

În vederea sprijinirii acţiunilor lansate de Comisia Europeană, la începutul anului 2007, Comunicarea COM(2007)23 - Programul de acţiune pentru reducerea sarcinilor administrative în Uniunea Europeană, Guvernul a adoptat în şedinţa de guvern Strategia pentru o reglementare mai bună la nivelul administraţiei publice centrale, 2008-2013.

Strategia îşi propune cu prioritate îmbunătăţirea calităţii şi simplificarea reglementărilor naţionale la nivelul administraţiei publice centrale, în vederea creşterii competitivităţii economiei şi a creării de noi locuri de muncă şi va cuprinde două procese:

Prima etapă urmăreşte susţinerea mediului de afaceri în vederea creşterii competitivităţii, având, însă, un impact pozitiv şi asupra cetăţenilor. Ea va fi coordonată de către SGG în parteneriat cu alte instituţii de la nivel central.

Cea de-a doua etapă, consacrată în mod special cetăţenilor, va fi coordonată de către MIRA. Ea vizează reducerea sarcinilor administrative şi simplificarea procedurilor ce sunt impuse cetăţenilor în relaţia cu administraţia şi reducerea costurilor suportate atât de cetăţean, în calitate de utilizator al serviciilor publice, cât şi de administraţie.

Scopul strategiei este acela de a crea un cadru de reglementare care să favorizeze dezvoltarea economică.

Principalele obiective ale strategiei sunt: îmbunătăţirea evaluării impactului reglementărilor şi a activităţii de consultare; reducerea sarcinilor administrative pentru mediul de afaceri; facilitarea interacţiunii dintre sectorul economic şi administraţia publică centrală; îmbunătăţirea procesului de reglementare la nivelul agenţiilor şi autorităţilor de reglementare şi control; simplificarea legislaţiei naţionale şi aplicarea efectivă a legislaţiei comunitare.

Perioada de implementare a măsurilor prezentei strategii este 2008-2013.

Domnul Paul Magheru:

"Dezinteresul naţional"

Recolta politică de toamnă pare a fi bogată în circ mediatic. Campania electorală, începută deja de unii cu surle şi trâmbiţe, reprezintă un nou prilej pentru politicianişti de mistificare şi demagogie populistă.

Actuala guvernare nu ezită în a ne vinde aceleaşi gogoşi legate de creşterea economică, ca şi cum cetăţeanul resimte procentele statistice ale lui Tăriceanu, şi nu lipsurile traiului zilnic. Una este analiza economică pe hârtie, şi cu totul altceva este realitatea coşului zilnic. Acesta este, în mod normal, barometrul real al unei economii, nivelul de trai al marii mase de cetăţeni şi nicidecum al celor puţini, oligarhia fiind unul dintre primele simptome ale contraproductivităţii unei economii. Acesta este durerosul adevăr al economiei româneşti, faptul că ţara noastră a devenit cu precădere importatoare, România nemaiproducând mai nimic. În acest caz, orice creştere economică nu poate fi decât artificială, de moment, şi fără acoperire în nivelul de trai al cetăţenilor.

Toate acestea nu-i împiedică pe guvernanţi să se bată cu pumnul în piept, iar pe cei care se declară vajnicii susţinători ai socialismului, PSD, să se întreacă în promisiuni electorale ce frizează ridicolul. Promisiuni de genul celor făcute de Mircea Geoană românilor din Italia că vor primi 20.000 de euro la întoarcere, sunt pe măsura celui alintat "prostănacul" de către guru Iliescu.

În acelaşi timp, clasa politică trâmbiţează mereu lozinci pro uninominale, fiecare acuzându-l pe celălalt de sabotarea votului uninominal. În esenţă, nu doreşte nimeni acest vot uninominal şi fiecare ar vrea să cadă acest sistem de vot, dar dacă se poate să fie omorât de ceilalţi. Din acest punct de vedere, PRM a jucat o carte sinceră. Însă, indiferent de deznodământul acestui proces, acest vot uninominal nu va reuşi să încurce socotelile PRM, care va intra oricum în Parlament.

Locomotiva PRM scoate fum şi prinde viteză mai ales în contextul în care cărbunii încinşi ai iredentismului o alimentează din plin. Cei care apreciau cauza naţională ca fiind una desuetă s-au înşelat amarnic. Pericolul secesionist care bântuie Europa cunoaşte o amploare menită a îngrijora orice om de bun simţ. Anul acesta, pe mai multe căi, şovinii maghiari au lansat diverse provocări statului român. Colac peste pupăză, Consiliul Naţional Secuiesc ne tot ameninţă cu un referendum privind autonomia Ţinutului Secuiesc, care ar urma să fie organizat, chipurile, pe 30 noiembrie, posibila dată a alegerilor parlamentare şi, în acelaşi timp, ziua premergătoare aniversării a 90 de ani de la Marea Unire.

Toate aceste semnale de alarmă nu fac obiectul dezbaterii publice, fiind mai important pentru triunghiul amoros cu năbădăi, PNL, PD-L şi PSD, să arunce în oameni cu minciuni, vedete ieftine pe post de candidaţi şi bişniţari pregătiţi să schimbe votul în bani.

Tot în acest timp, Institutul Cultural Român realizează în Germania, pe banii noştri, o expoziţie satanisto-pornografică, ca să nu mai vorbim de păstorirea ruşinii aduse de Benedek Levente unei naţii întregi, prin afirmarea genitalului feminin pe post de hartă a ţării, precum şi de sponsorizarea unor manifestări culturale homosexuale în Suedia. Agenda celor care fac tot posibilul să submineze elementul românesc nu-i preocupă, în mod vădit, pe politicienii noştri, care se pregătesc să-l facă încă o dată actual pe Caragiale cu prilejul alegerilor ce urmează.

Domnul Gheorghe Dragomir:

"Poziţionarea PNL pe eşichierul politic din România"

Lansarea candidaţilor PSD de la sfârşitul săptămânii trecute mi-a reamintit cu un gust amar de congresele PCR din epoca trecută, prin nivelul de urale şi discursuri asezonate cu tipicul limbaj de lemn. Singura pată de culoare a fost apariţia primarului Constanţei, Radu Mazăre, într-un stil pompieristic cu lopeţi, salopete şi caschete ce ar fi trebuit să fie roşii, pentru ca meniul să fie astfel complet. Pentru o secundă, un val de spaimă m-a cuprins, crezând că s-au întors minerii în Bucureşti, dar în nici un caz minerii nu veneau să construiască locuinţe....

Cu toată pata de culoare oferită de PSD şi încercarea de a simula un partid modern, acesta rămâne un partid de stânga plasat în trecut, înconjurat de umbra corupţiei şi de guvernarea ineficientă din perioada 2000 - 2004 ce doreşte din nou, după alegerile parlamentare din această toamnă, un guvern supradimensionat, cu impozite şi taxe mari, care să stopeze creşterea economică.

PD-L doreşte să fie un partid de centru-dreapta, dar acest lucru este extrem de greu de realizat de ei din punct de vedere ideologic, iar tătucul Traian Băsescu are o influenţă din ce în ce mai mică asupra electoratului aşa zis de dreapta.

Desprinderea Partidului Naţional Liberal din Alianţa D.A. a dus la poziţionarea noastră ca singurul partid veritabil de dreapta, fapt demonstrat mai ales de guvernul actual, ce a dovedit eficienţa unui guvern cu mult mai puţine ministere decât în perioada 2000-2004, cu cheltuieli minime, ce a propus şi a realizat un sistem de taxe mici, care au stimulat economia de piaţă şi vor aduce prosperitatea în ţară şi în următorii patru ani.

Doamna Elena Ehling:

"Ziua internaţională a persoanelor în vârstă. Mesajul grupului parlamentar al PSD"

Prin Rezoluţia din 14 decembrie 1990, Adunarea generală a Naţiunilor Unite proclama ziua de 1 octombrie drept "Zi internaţională pentru persoanele în vârstă"

˝Dacă tinerii ar şti, dacă bătrânii ar putea ..." spunea Henry Estienne. Bătrâneţea sau a treia vârstă este percepută, în general, drept al 6-lea deceniu din viaţa fiecăruia, corespunzând retragerii din viaţa activă.

Îmbătrânim pentru că avem un anumit număr de ani!? Desigur, nu! Îmbătrânim când încetăm să mai avem un ideal! e drept, anii aduc ridurile, dar a renunţa la idealul său înseamnă a-şi pune riduri pe suflet.

Cum am putea distruge idealurile celei de-a treia vârste, când e vârsta unei conştiinţe profunde, cum am putea să le sporim temerile, cum am putea să le adâncim disperarea, cum am putea să le aducem prăbuşirea morală ...!?

Pentru ca ei, vârstnicii, să rămână tineri, pentru a se minuna de fiii lor, pentru a se întreba despre ultimele evenimente, pentru a găsi încă bucuria în jocul vieţii, pentru a-şi păstra credinţa că mâine este mai bun decât azi, pentru a se bucura de frumos, trebuie să-i respectăm şi să le redăm demnitatea.

«La jeunesse est le temps d'étudier la sagesse, la vieillesse est le temps de la pratiquer.» J.J. Rousseau. («Tinereţea este momentul de a studia înţelepciunea, bătrâneţea este momentul de a o practica.»)

Social-democraţia - singura capabilă să relanseze România- urează tuturor vârstnicilor din România un sincer şi călduros ˝La mulţi ani!˝

Domnul Faina Constantin:

"Sistemul de sănătate public, fără medici şi asistente medicale"

Sistemul de sănătate public prezintă, în forma actuală, multiple disfuncţionalităţi, dar principala problemă o reprezintă resursele insuficiente alocate de stat, deoarece cele 4,5% procente din PIB alocate sănătăţii sunt insuficiente şi nu contribuie la îmbunătăţirea calităţii actului medical pentru cei 22 de milioane de beneficiari. Pe acest fond, datorată în principal salarizării necorespunzătoare, a crescut cererea medicilor şi asistentelor de a pleca la muncă în străinătate.

Zilnic se depun dosare pentru medici şi asistente medicale care pleacă la muncă în vest. Aceştia preferă să lucreze în străinătate, unde condiţiile sunt mult mai bune decât în spitalele de stat atât din punctul de vedere al dotărilor, cât şi al salarizării, dar şi prin poziţia socială pe care o dobândesc acolo. Unele cadre cu studii medii preferă să lucreze în străinătate în îngrijiri la domiciliu decât să stea în ţară. Dacă în România, medicul este privit ca un simplu funcţionar, în străinătate el are cu totul alt statut, poziţia socială fiindu-i recunoscută.

Şi spitalele din Braşov se confruntă cu o criză de cadre medicale cu studii superioare şi medii, după ce multe cadre specializate au plecat la muncă în străinătate. Cum să lucreze în sistemul nostru sanitar o asistentă principală cu studii superioare de lungă durată unde câştigă 700 lei, la care se adaugă sporurile şi gărzile, în vreme ce în străinătate câştigă 1.500 euro?

Nici farmaciştii nu rămân să lucreze în ţară. Aproape 300 de farmacişti au cerut certificate de la Colegiul Farmaciştilor pentru a pleca la muncă în străinătate deoarece nu reuşesc să-şi găsească de lucru în mediul urban. Astfel, sistemul sanitar se poate rezuma la farmaciştii independenţi în lupta pentru supravieţuirea afacerii, medicii nemulţumiţi de condiţiile şi salariile pentru munca prestată şi care iau calea străinătăţii, asistente medicale pe cale de dispariţie din aceleaşi motive.

Preocuparea ministerului de a construi spitale noi, de a le reabilita pe cele existente, de a le dota şi echipa la standarde europene este lăudabilă, dar acestea pot funcţiona fără medici, asistente medicale şi farmacişti.

Cum să oprim forţa de muncă, şcolită pe banii statului, să meargă să lucreze în străinătate sau în sistem privat.

Credem că legislaţia ar trebui schimbată astfel încât să găsim soluţii complementare de a atrage fonduri private care să le suplimenteze pe cele publice, care să asigure condiţii corespunzătoare de muncă şi salarizare pentru medici şi asistente medicale.

Domnul Mircia Giurgiu:

"Unii mai egali în drepturi decât ceilalţi"

Activitatea SC Hidroconstrucţia SA (fostul Trust de Construcţii Hidroenergetice) este axată pe executarea de lucrări în subteran. E vorba de galerii, puţuri, caverne etc. destinate hidrocentralelor. Procesul tehnologic este similar cu cel din industria extractivă prin natura activităţii de subteran. Salariaţii au meseriile de miner, artificier, dulgher subteran, mecanic subteran etc.

Se lucrează în diferite roci, în exact aceleaşi condiţii ca şi în minerit, cu menţiunea că, uneori, galeriile sunt de secţiuni mai mici, ceea ce pune mai multe probleme tehnologice. Schematic, procesul ciclic începe cu trasarea şi forarea găurilor (în frontul aflat, evident, în subteran), amplasarea explozibilului, puşcarea, aerarea frontului, copturire, încărcarea materialului rezultat cu încărcătoare de mină în vagoneţi de mină, evacuarea acestuia cu locomotive de mină, executarea de sprijiniri de diferite tipuri în funcţie de duritatea şi starea rocii, baterea de ancore.

Betonarea se face cu ajutorul unor care de betonare de diferite secţiuni, betonul fiind transportat în subteran cu ajutorul unor vagoneţi speciali, având în vedere că lungimea unor galerii depăşeşte 15 km. Toate aceste activităţi, plus cele conexe, pe care nu le mai detaliem, se execută în subteran, cu infiltraţii de apă, condiţii precare de iluminat, aeraj şi microclimat, pericol de surpări, de expunere la gaze (galerii în execuţie au fost clasificate ca mine grizutoase).

Condiţiile în care se lucrează au făcut ca aceste activităţi să fie încadrate în grupa I de muncă în legislaţia anterioară anului 1990, apoi încadrarea în grupa I a fost confirmată prin Ordinul 50 din 1990 (poziţia 1. din Anexa I): "Activitatea desfăşurată în subteran - la construcţii de tunele, de galerii, precum şi de centrale electrice subterane; la exploatările din cariere prin tunele şi galerii;"

În Legea nr.19/2000 la art. 20 alin.(1) se prevede : "În sensul prezentei legi, locurile de muncă în condiţii speciale sunt cele din unităţile miniere, pentru personalul care îşi desfăşoară activitatea în subteran cel puţin 50% din timpul normal de muncă în luna respectivă" Atragem atenţia că se face referire la un tip de unităţi şi nu la o activitate sau meserie aşa cum se prevede la celelalte aliniate şi articole din Lege şi cum considerăm normal! În aplicarea acestui, articol Casa Naţională de Pensii a susţinut că deoarece Hidroconstrucţia nu este "unitate minieră", personalul care lucrează în subteran nu poate fi încadrat în condiţii speciale.

Considerăm că este un caz grav de discriminare şi inechitate, deoarece nu sunt avute în vedere condiţiile efective în care lucrează aceşti oameni, ci denumirea unei unităţi. Menţionăm că la demersurile noastre privind acest fapt de la Ministerul Muncii a fost chiar sugerată modificarea denumirii societăţii comerciale. La numeroasele demersuri făcute pe toate căile s-a promis o rezolvare printr-un act care să completeze Legea nr. 19.

În anul 2005, CNPAS emite Avizul nr.42/06.05.2005 pentru încadrarea locurilor de muncă în condiţii speciale obţinut conform prevederilor HG nr.1025/2003 prin care se avizează încadrarea activităţii desfăşurate în subteran la construcţii hidrotehnice de tuneluri, de galerii, precum şi de centrale electrice subterane din cadrul Hidroconstrucţia, în condiţii speciale. Ulterior, în 2006, apare Legea nr.226 prin care se încadrează în condiţii speciale locurile de muncă în care se desfăşoară un număr de activităţi prevăzute în Anexa 1, printre care la pct.3 se regăseşte şi activitatea SC Hidroconstrucţia SA. Dar la art. 3 alin.(1) din aceeaşi lege se prevede că, pentru a beneficia de pensie, asiguraţii trebuie să realizeze un stagiu minim de cotizare de cel puţin 25 de ani şi nu de 20 de ani, aşa cum prevede Legea nr.19/2000 pentru cei care lucrează în condiţii similare (subteran). Practic, acum există condiţii speciale şi condiţii şi mai speciale pentru mineri! Acest fapt a dus la tensiuni deosebite şi la probleme foarte mari pentru unii dintre salariaţii noştri, mai ales că legislaţia nu se aplică coerent şi unitar de la un judeţ la altul.

Demersurile SC Hidroconstrucţia SA privind rezolvarea acestei situaţii discriminatorii grave au ajuns, firesc, şi la Casa Naţională de Pensii şi alte drepturi de Asigurări Sociale. De aici s-a primit un răspuns prin Adresa cu nr. 4593/21.08.2008, răspuns pe care îl reprezentanţii SC Hidroconstrucţia SA îl consideră nesatisfăcător din următoarele motive: în adresă se face (din nou) referire la denumirea, tipul unităţii, încadrarea activităţii în codul CAEN (!) şi nu, aşa cum este normal, la condiţiile concrete ale locurilor de muncă respective.

Nu putem crede că legiuitorul a avut în vedere la stabilirea condiţiilor de pensionare denumirea, tipul sau obiectul de bază de activitate al unităţii din care provine salariatul şi nu condiţiile efective în care lucrează acesta, gradul de risc şi periculozitate, complexitatea activităţilor desfăşurate de acesta. Considerăm că, în pofida declaraţilor de afirmare a echităţii sociale şi a egalităţii de şanse, nu reuşim să facem înţeles aspectul că la condiţii similare de muncă se cuvin condiţii similare de pensionare.

Doamna Graţiela Iordache şi domnul Cezar Preda:

"Sprijinirea copiilor cu potenţial şcolar"

De foarte puţin timp a început un nou an şcolar care va fi desfăşurat în instituţii de învăţământ care, multe dintre ele, se află în condiţii greu de imaginat, cu toate că ministrul educaţiei, cercetării şi tineretului afirmă contrariul. Se pare că acest guvern nu vede sutele de copii care sunt nevoiţi să străbată kilometri pe jos în fiecare zi prin vânt, ploaie, ninsoare sau arşiţă şi să înveţe în nişte clădiri care sunt cu totul improprii procesului de învăţământ.

De ce, domnilor guvernanţi, nu vreţi să creaţi cadrul optim pentru un învăţământ optim şi copiilor care nu au şansa de a învăţa în instituţii de învăţământ modernizate dar, mai ales, de ce nu facilitaţi valorificarea potenţialului şcolar atât al celor mai capabili elevi, cât şi al celor cu rezultate foarte bune la învăţătură din mediul rural şi urban prin asigurarea accesului la o dezvoltare şi o educaţie de calitate?

De ce, domnilor guvernanţi, nu găsiţi soluţii eligibile astfel încât să crească facilităţile acordate pentru copiii din fiecare judeţ cu rezultate şcolare foarte bune, precum şi să reducă inegalitatea de şanse şi discriminarea cu privire la procesul de învăţare ce pot apărea între copiii din mediul urban şi cel rural, ţinând cont de faptul că familii fără posibilităţi materiale ai căror copii au rezultate foarte bune la învăţătură există atât în mediul rural, cât şi în cel urban?

Ba, mai mult, de ce consideraţi mai important a investi atât de mult în resursa materială şi atât de puţin în resursa umană? Nu credeţi că pentru a asigura un rezultat pozitiv pe termen lung trebuia să găsiţi o formulă astfel încât nici resursa umană, dar nici cea materială să nu fie neglijate una în favoarea celeilalte şi, mai ales, fondurile alocate pentru instituţiile de învăţământ să nu fie repartizate în funcţie de culoarea politică a primarului, ci în funcţie de nevoile instituţiei de învăţământ respective?

Considerăm că este extrem de important ca noi toţi, indiferent de opţiunea politică, prin bugetul de stat, să acordăm o formă de sprijin material care să vizeze atât protecţia socială, cât şi stimularea elevilor care obţin rezultate foarte bune la învăţătură, dar care provin din familii fără posibilităţi materiale atât din mediul urban, dar mai ales din cel rural.

Doamna Ionela Pop-Bruchental:

"Ignorarea promovării formularului E112"

În conformitate cu prevederile articolului 109 din Constituţia României, fiecare membru al Guvernului răspunde politic solidar cu ceilalţi membri pentru activitatea executivului şi pentru actele acestuia.

Pe de altă parte, conform anumitor prevederi stipulate de articolul 82 din Constituţia României, membrii Guvernului se obligă prin jurământ să respecte Constituţia, legile ţării şi să apere necondiţionat drepturile şi libertăţile fundamentale ale cetăţenilor.

Prevederile în cauză au fost enunţate în cel mai locvace mod cu putinţă, însă doar în plan declarativ şi de către actualii membri ai cabinetului Tăriceanu II, care ulterior depunerii jurământului au demonstrat intrarea într-un semnificativ proces amnezic, care rezidă din netranspunerea în practică a celor afirmate sub jurământ, respectiv din maniera insidioasă, arogantă şi autosuficientă cu care aceştia înţeleg să-şi trateze propriii cetăţeni.

Exemplul elocvent în acest sens ne este conferit de către ministrul sănătăţii publice, Eugen Nicolăescu, care a ţinut morţiş să contribuie în mod exponenţial la interminabila listă cu derapaje groteşti a cabinetului Tăriceanu II, prin maniera incalificabilă în care acesta a înţeles să "respecte" cetăţenii plătitori de asigurări de sănătate.

Astfel, demonstrând o crasă lipsă de conştiinţă morală şi cinism, acesta nu a avut nicio reţinere ca, timp de aproape doi ani de zile, să nu promoveze faptul că cetăţenii au posibilitatea de a-şi trata bolile în spitalele din UE, prin existenţa a 18 formulare europene care garantau dreptul românilor de a beneficia de tratament medical în ţările membre ale UE, pe baza asigurărilor de sănătate plătite în România, blocând astfel aplicarea Regulamentelor Europene de Securitate Socială, care consfinţesc dreptul cetăţeanului european de a accesa servicii medicale în spaţiul comunitar.

Informaţii despre existenţa formularului E112 şi a celorlalte documente, ţinute mult timp sub preş, privind dreptul cetăţenilor români de a accesa servicii medicale în tot spaţiul comunitar, şi nu numai, au apărut doar ca urmare a mediatizării unor cazuri dramatice, printre care şi cel al copilului unei cunoscute realizatoare de televiziune, bolnav de cancer, şi care necesita tratament în străinătate.

Astfel, din suma globală de 5,7 milioane de euro, alocată în plan scriptic tratamentelor în străinătate pentru anul în 2007, s-au cheltuit mai puţin de 250 000 de euro, în timp ce restul de 5,5 milioane de euro rămaşi necheltuiţi din bugetul alocat prestaţiilor medicale în străinătate, vor fi cu siguranţă "transparent" direcţionaţi către clientela politică specializată în degustarea constantă a banului public.

Pentru o imagine şi mai concludentă a incompetenţei, indolenţei şi a haosului administrativ ce domneşte în Ministerul Sănătăţii Publice păstorit cu "profundă competenţă" de către Eugen Nicolăescu, mai trebuie punctat faptul că nici acum situaţia nu a fost clarificată, în condiţiile în care ministerul, ca autoritate competentă în relaţia cu UE, ar fi trebuit să asigure instruirea personalului de la Direcţiile de Sănătate Publice, referitor la procedura utilizării acestor formulare, care la rândul lor ar fi trebuit să instruiască directorii de spitale şi mai apoi medicii, fiindcă faptic eliberarea acestor formulare depinde de deciziile medicilor specialişti.

De asemenea, o altă dovadă "a sensibilităţii aparte" de care ministrul Nicolăescu a dat dovadă faţă de cetăţenii de bună-credinţă a acestei ţări şi suplimentar incriminatorie, este faptul că acesta nu a fost străin de problema formularelor europene pentru decontarea prestaţiilor medicale, fiind informat despre acestea încă din decembrie 2006 de către fostul şef al CNAS, Cristian Vlădescu, printr-o notă oficială prin care se ridica problema necesităţii instruirii furnizorilor de servicii medicale în privinţa reglementărilor europene în domeniul sănătăţii. însă, conform declaraţiilor acestuia, Eugen Nicolăescu a înţeles să răspundă notei printr-o ignorare totală.

Acest gen de abordare şi exercitare a funcţiei publice, promovate cu naturaleţe de către Eugen Nicolăescu, demonstrează fără echivoc reiterarea unor experimente nereuşite în trecut de către cabinetul Tăriceanu II, de continuare a unei politici de implantare a unor persoane incompetente, cu specializări diferite faţă de instituţiile pe care le conduc, fie şi temporar.

În condiţiile în care Eugen Nicolaescu, între vizitele exercitate cu sârg la diferite spitale din ţară cu scopul de a face "reformă", organizate în cel mai pur stil tovărăşesc, ar conştientiza, fie şi într-un moment de reverie şi minimă decenţă, execrabila situaţie în care se regăseşte sistemul sanitar românesc şi implicit domnia sa, din postura de prim-manager al sistemului, ar demara fără reţinere singura reformă viabilă în ceea ce îl priveşte: demisia.

Domnul Kelemen Hunor:

Declaraţie politică cu ocazia "Zilei mondiale a vârstnicilor"

Pe 1 octombrie sărbătorim Ziua mondială a vârstnicilor, prilej cu care aş dori să-mi exprim, în primul rând gratitudinea pentru munca şi înfăptuirile cetăţenilor mai în vârstă ai acestei ţări şi, totodată, să formulez şi câteva deziderate în ceea ce priveşte munca noastră ca să putem oferi acestei categorii de oameni lipsa grijii zilei de mâine.

Se spune că o societate trebuie să ştie să-şi preţuiască vârstnicii, nu doar să asculte de poveţele lor, să-i considere un model şi să facă gesturi pragmatice pentru a-şi exprima preţuirea.

Eu cred că actualul guvern a făcut paşi importanţi în a oferi cetăţenilor mai în vârstă posibilitatea unui trai mai decent. Am reuşit să mărim pensiile pentru ca ei - după ani buni de trudă într-o eră deloc umană - să aibă mai puţine griji la bătrâneţe. Dacă suntem oneşti, nu putem să declarăm că prin aceşti paşi am atins nivelul ţărilor europene dezvoltate. Mai avem multe de făcut şi sperăm că în mandatul următor vom avea şi mai multe de oferit.

Posibilităţile bugetului de stat sunt finite, iar posibilităţile finite nasc grupuri mari de nemulţumiţi. Şi acest lucru mi se pare firesc. Nemulţumire există într-o societate în continuă dezvoltare, oricum am încerca s-o eradicăm, sau să înfrumuseţăm situaţia în care ne aflăm în momentul de faţă.

Nefiresc ar fi să ne oprim aici. Nefiresc ar fi să constatăm doar că există pensionari nemulţumiţi sau revoltaţi de veniturile lor mult prea mici, insuficiente chiar şi pentru plata întreţinerii şi, totodată, să nu mărim pensiile pentru că unora le place să numească această decizie, această promisiune onorată a actualului guvern "mită electorală".

Ei bine, această "mită" este un gest firesc făcut unui grup numeros de oameni cu fruntea încărunţită, unui strat al societăţii noastre pe care orice guvern din ţara asta trebuie să-l declare "categorie favorizată", fiindcă datorită lor avem bazele necesare pe care putem să construim un viitor pentru generaţiile viitoare.

Pe lângă banii de la buget există o sumedenie de posibilităţi care necesită doar o mai mare atenţie şi o mai bună organizare a instituţiilor. UDMR militează de mai mult timp pentru o descentralizare veritabilă. Şi dacă vorbim de o descentralizare adevărată, trebuie să avem în vedere şi necesităţile persoanelor în vârstă. Să ducem instituţiile importante mai aproape de ei, în sensul cel mai strict al cuvântului.

Trebuie să înfiinţăm case de pensii în mai multe municipii, nu doar în reşedinţele de judeţ, ca vârstnicii să nu fie nevoiţi să se deplaseze zeci de kilometri ca să-şi depună actele. Pentru înfiinţarea acestor puncte de lucru avem nevoie doar de voinţă şi de o organizare mai bună la nivelul administraţiei locale.

De asemenea, aş dori să subliniez şi importanţa identificării factorilor socio-economici privind îmbunătăţirea serviciilor sociale existente destinate vârstnicilor, a creării unui mediu favorabil pentru aceştia.

Un sistem de sănătate mai omenos, care să fie mai aproape de vârstnici, este un alt obiectiv prioritar. Şi aici nu mă refer doar la medicamentele compensate, ci şi la alte servicii, precum asistenţa medicală avantajoasă, accesibilă din punct de vedere financiar.

Cu ocazia Zilei internaţionale a vârstnicilor aş dori să atrag din nou atenţia asupra importanţei unui sistem de pensii care să reprezinte nu numai asigurarea unui nivel de trai decent, dar şi protecţia împotriva sărăciei. Demnitatea este una dintre cele mai importante valori umane, iar protecţia socială trebuie să vizeze, înainte de toate, aceste valori.

Doamna Lia Ardelean:

"Asigurarea obligatorie a locuinţelor trebuie făcută şi pentru incendii şi explozii, nu doar pentru cutremure"

Săptămâna trecută am intervenit în cadrul dezbaterilor proiectului de Lege privind asigurarea obligatorie a locuinţelor, solicitarea mea privind retrimiterea la comisia de fond a acestuia, fiind votată de colegii din Camera Deputaţilor. Am spus cu acest prilej că nu contest importanţa acestei legi, însă mai trebuie să lucrăm pe actul normativ, aşa cum recunoaşte şi comisia de fond, respectiv Comisia pentru politică economică, reformă şi privatizare.

Pentru adoptarea acestei legi într-o formă care să ajute şi populaţia, nu numai asigurătorii, am depus mai multe amendamente, solicitând în special introducerea incendiilor şi exploziilor, alături de formele de manifestare ale dezastrului, care provoacă daune construcţiilor cu destinaţia de locuinţă.

Actuala formă a proiectului de lege stipulează că locuinţele pot fi despăgubite doar în cazurile de dezastre naturale, respectiv cutremure de pământ, alunecări de teren sau inundaţii, dacă se manifestă ca fenomene naturale. Consider că trebuie introduse în lege şi incendiul şi exploziile, deoarece arădenii, de exemplu, nu sunt expuşi într-un grad ridicat pericolului de cutremure de pământ sau alunecări de teren.

Am iniţiat aceste amendamente deoarece, dacă tot plătesc asigurarea obligatorie a locuinţelor, locuitorii judeţului Arad trebuie să şi beneficieze de un sprijin minim în cazul în care le ia foc casa sau le explodează butelia, sau gazul din conducte, nu doar să plătească şi să nu primească nimic în schimb.

Îmi exprim convingerea că aceste sugestii vor fi primite pozitiv de către colegii deputaţi, iar în final vom vota o lege completă a asigurării obligatorii a locuinţelor.

Doamna Lia Ardelean:

"Să iubim şi oamenii ca pe... câinii vagabonzi!"

Trăim vremuri în care democraţia pe cale de instaurare definitivă din România generează situaţii care mai de care mai tragi-comice pentru omul de rând. Personal, nu am nimic împotriva iubitorilor de câini, în definitiv fiecare om are pasiunile şi preocupările lui. Asociaţiile care se ocupă cu drepturile animalelor au reuşit, cu sprijinul unor parlamentari, să promoveze anumite acte normative care pedepsesc oamenii care îşi bat joc de câinii comunitari. Foarte bine! Este în regulă că avem grijă de maidanezii tuturor oraşelor şi satelor.

Nu este în ordine însă faptul că în zilele noastre am ajuns să fim parcă mai mult preocupaţi de câini decât de oameni, de milioanele de oameni care trăiesc într-o sărăcie lucie, de cei bolnavi, de cei bătrâni care au o pensie de 14 lei, de oamenii care, pur şi simplu, nu mai găsesc nici o bucurie pentru o clipă de zâmbet.

Avem legi pentru maidanezi, să nu-i supere nimeni cu nimic, dar avem mii de români care aşteaptă de câţiva ani banii cuveniţi cailor pe care i-au pierdut din cauza statului, în urma programului naţional de eradicare a anemiei infecţioase ecvine.

Avem legi pentru câini, protejaţi şi atunci când rănesc grav sau chiar omoară copii nevinovaţi, dar continuăm să batjocorim instituţional românul de rând, când e vorba de accesul la actul de sănătate, educaţie, muncă...

Avem legi pentru animale, dar românii se sinucid pentru că au fost evacuaţi din casele unde au stat zeci de ani, iar pensionarii de boală sunt aspru sancţionaţi financiar pentru simplul motiv că au vrut să supravieţuiască.

Corupţia şi birocraţia escaladează zilnic în detrimentul omului de rând, plătitor onest de taxe şi impozite către stat. Şi atunci, întreb respectuos, fără să supăr asociaţiile care protejează câinii: pe oameni cine îi protejează? Nu de câini, ci tot de oameni, din aceia cu suflet de câine...

Doamna Lia Ardelean:

"Proprietarii cailor bolnavi de anemie infecţioasă îşi vor primi, în sfârşit, banii"

Plenul Camerei Deputaţilor a adoptat cu largă majoritate propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea OG nr.42/2004 privind organizarea activităţii sanitar-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor, pe care am iniţiat-o împreună cu colegi deputaţi din mai multe judeţe ale ţării.

În cadrul susţinerii propunerii, am amintind că OG nr.42/2004 nu reglementează în mod concret despăgubirile pe care le primesc persoanele care au suferit pagube financiare după ce le-au fost sacrificate animalele în cadrul programelor naţionale de eradicare a epizootiilor. Am promis celor câteva sute de cetăţeni din Arad, care au rămas şi fără animale şi fără bani în urma acţiunii de eradicare a anemiei infecţioase la cai, că voi face tot ceea ce îmi stă în putinţă pentru a le rezolva problema. După ce am apelat în zadar la ultimii miniştri ai agriculturii, precum şi la primul-ministru, am elaborat această propunere legislativă pentru ca oamenii să-şi primească integral banii care li se cuvin în urma acţiunilor derulate cu complicitatea autorităţilor statului. Am considerat că este vorba de o păcăleală nejustificată a unor oameni de bună-credinţă, fapt foarte grav, din moment ce au fost implicate organisme guvernamentale. În acest caz a fost încălcată şi Hotărârea de Guvern nr.1415/2004, care prevede că proprietarii de animale vor fi despăgubiţi în cazul uciderii acestora în vederea lichidării rapide a focarelor de boli transmisibile.

Îmi exprim satisfacţia că votul final din Camera Deputaţilor, care este forul decizional, a transformat în lege propunerea mea, iar sutele de oameni care au rămas şi fără cai şi fără bani din judeţul Arad, dar şi din alte judeţe, vor fi în sfârşit despăgubiţi. Cu toate acestea, sper ca autorităţile statului să ia şi măsurile de pedepsire a celor vinovaţi, pentru că dincolo de prejudiciile materiale suferite de păgubiţi, cei care au greşit în această acţiune trebuie să suporte consecinţele şi rigorile legii.

Doamna Lia Ardelean:

"Copiii cu păduchi din Arad şi ambasadorii UNICEF"

Zeci de cazuri de pediculoză au fost descoperite în şcoli din judeţul Arad, în urma triajului epidemiologic organizat la începutul anului şcolar. Datele obţinute de Autoritatea de Sănătate Publică Arad în urma verificărilor din unităţile de învăţământ indică faptul că peste 30 de copii au fost descoperiţi cu păduchi, cei mai mulţi fiind înşcolile gimnaziale şi în grădiniţele din mediul rural. Faptul că în anul de graţie 2008, la aproape doi ani de la integrarea României în Uniunea Europeană, copiii românilor încă mai au asemenea probleme este în măsură să îngrijoreze în primul rând autorităţile, dar şi părinţii. Mulţi ar fi tentaţi să arunce vina exclusiv pe părinţi, care, în goana nebună pentru supravieţuire, pot fi absolviţi într-un fel de "vina" că nu au timp să se ocupe mai atent de copii. Probabil au şi părinţii partea lor de vină. Însă nu sunt singurii vinovaţi. Ştirea la care făceam referire la început este cu siguranţă valabilă în zonele rurale din toate judeţele ţării. Iar pentru această situaţie, pentru diferenţele semnificative între oraşele şi satele României, pentru decalajul uriaş dintre urban şi rural, poate fi arătată cu degetul întreaga clasă politică. Din păcate, în ciuda unor eforturi, mai mult de imagine, autorităţile statului nu au reuşit după 1990 să rezolve această problemă. Există încă destul de multe localităţi din ţară unde oamenii trăiesc tot la marginea Evului Mediu. Acolo nu poţi ridica pretenţii. Bine totuşi că cei mici frecventează şcoala, bine că au unde să meargă la grădiniţă...

Gheorghe Hagi a fost numit, ieri, ambasador UNICEF România. Scopul acestei desemnări este acela al sprijinirii copiilor de pe planetă, îndeosebi din ţările aflate într-un grad infernal de sărăcie, ţările africane în special. Este foarte bine că UNICEF cooptează vedete din lumea sportului şi a vieţii artistice în astfel de demersuri de ajutorare a copiilor defavorizaţi. Poate ar trebui să luăm şi noi modelul. Să-l adaptăm la viaţa noastră de la ţară...

Doamna Lia Ardelean:

"Examenul pentru permise auto pe calculator, un prim pas spre reducerea accidentelor grave de pe şoselele ţării"

În judeţul Arad, din cei 93 de candidaţi care au susţinut examenul pentru obţinerea permisului auto în noua variantă, pe calculator, doar 18 au fost declaraţi admişi. A rezultat un procent de promovabilitate de doar 15,5%, mult mai mic decât în sistemul clasic, la fel ca şi posibilitatea de a frauda examenul.

Acest caz nu face altceva decât să dea crezare numeroaselor voci care au acuzat faptul că sute, dacă nu mii de şoferi, au obţinut permisul de conducere în urma unor fraude. Scandalul permiselor de la Argeş se pare că nu a fost întâmplător. Nici numărul mare al accidentelor de circulaţie de pe şoselele ţării, în care mor zilnic zeci de români, probabil nu este întâmplător. Nu există nici o zi în care să nu se producă coliziuni grave pe şosele, din cauze umane, respectiv din erori ale şoferilor. În astfel de cazuri, nu mai putem acuza pe nimeni, nici starea drumurilor, nici Poliţia, nici vremea, nici anotimpul. Este vorba de greşeli ale unor oameni care, probabil, au permis de conducere pe bătrânul sistem "PCR" - Pile, Cunoştinţe, Relaţii.

Modelul implementat la Arad este, fără doar şi poate, unul extrem de pozitiv pentru siguranţa viitoare a circulaţiei din România. Mi se pare firesc ca oamenii să obţină dreptul de a conduce autoturismele pe cinstite, fără intervenţii. Iar dacă nu au aptitudini pentru acest lucru, să nu urce la volan. Ar fi un prim pas spre instaurarea mult-aşteptatului climat de normalitate pe şoselele ţării, şi ar duce, implicit, la scăderea mortalităţii datorate accidentelor rutiere.

Doamna Lia Ardelean:

"Şcoala românească în pericol"

În presa zilei de astăzi avem din ce în ce mai multe ştiri despre situaţia precară în care se află învăţământul românesc. Paradoxal, cele mai multe dintre informaţiile difuzate de media nu sunt optimiste, în ciuda eforturilor bugetare impresionante destinate educaţiei, cu care se laudă guvernanţii din ultimii ani. Din păcate, constatăm la toate nivelurile învăţământului un fenomen generalizat de lipsă de disciplină, de rigoare, la care se adaugă distanţarea copiilor din ziua de astăzi de şcoală, sau, mai exact, de principiile oferite de şcoală.

Este evident că procesul de maturizare al copiilor, încă din ciclul gimnazial, este superior faţă de cel existent cu 20 de ani în urmă. Avem de-a face cu copii într-o formare rapidă, practic cu adolescenţi care sunt altfel de copii decât am fost noi, mult mai maturi. Indiscutabil, aceşti copii au alte nevoi, au alte cerinţe educaţionale, iar abordarea oferită de şcoală ar trebui să fie făcută din cu totul alte perspective, ceea ce, din păcate, nu se prea întâmplă în România.

De asemenea, accesul copiilor la mass-media, la televiziuni, şi din ce în ce mai mult la internet, mai ales în mediul urban, unde adolescenţii au calculator în proporţie de 80-90 la sută, le conferă o mare diversitate de informaţie. Şcoala însă, şi ceea ce se predă la ore, a rămas mult în urma copiilor, oferindu-le o programă şcolară extrem de încărcată de lucruri cu care ei nu au ce să facă. În continuare sistemul de învăţământ românesc se bazează pe transmiterea de informaţii, şi nu pe crearea de abilităţi, nu pe crearea de competenţe. În plus, ceea ce lipseşte aproape cu desăvârşire din sistemul de învăţământ românesc este formarea şi educarea copilului. Ar trebui să ajungem la transmiterea doar a informaţiilor foarte importante, care sunt obligatorii pentru formarea intelectuală a elevilor, să învăţăm copilul să şi gândească, să-şi pună întrebări, să identifice răspunsuri, nu doar să înveţe pe de rost lecţiile predate.

Este clar că elevii zilelor noastre nu mai sunt obişnuiţi să citească. Aşa cum se mai făcea pe vremuri, citeai din plăcere. Şcoala actuală nu mai promovează aşa ceva, iar părinţii sunt destul de ocupaţi cu alte activităţi pentru a se mai ocupa într-un grad satisfăcător de educaţia copiilor. Te îngrozeşti de-a dreptul când auzi cu câtă lejeritate discută elevii de liceu despre droguri, violenţă şi alte subiecte care nu au nici o legătură cu şcoala. Din nefericire, viitorul educaţiei româneşti nu se vede în roz, iar în acelaşi timp, există pericolul iminent al distanţării tot mai mari a copiilor faţă de şcoală. Este un capitol la care viitoarea guvernare şi viitorul parlament trebuie să reflecteze mult mai serios, pentru că nu este suficient să aruncăm cu bani în şcoli şi să numărăm stelele de pe steagul Uniunii Europene, ci se impune şi o analiză profundă şi aplicată a stadiului actual al educaţiei.

Domnul Miron Ignat:

"Ziua mondială a turismului"

Ziua mondială a turismului este celebrată pe plan internaţional în fiecare an, la data de 27 septembrie. Cuvântul "turism" provine din termenul englez "tour", care înseamnă acţiunea de a voiaja. Acest termen a fost preluat de majoritatea limbilor europene, cu sensul de călătorie de agrement.

Turismul este o activitate prin care oamenii îşi petrec timpul liber, este bazat pe necesitatea de refacere a sănătăţii, schimbarea mediului de viaţă şi îmbogăţirea cunoştinţelor generale.

Ideea de a călători datează de multă vreme, poate fi privită ca o călătorie de expediţie, călătorie de pelerinaj, călătorie de descoperire, ca un mod de viaţă.

De-a lungul anilor, turismul a evoluat într-o adevărată industrie, a devenit o afacere foarte profitabilă pentru cei din acest domeniu.

În ultimii ani cererea pentru turism a cunoscut, pe plan mondial, o evoluţie ascendentă, dar şi importante schimbări în ceea ce priveşte motivaţia deplasării, sub influenţa a numeroşi factori de ordin economic, social, psihologic şi politic.

Creşterea nivelului de trai, mai ales în ţările dezvoltate, a făcut posibilă participarea oamenilor la cât mai multe activităţi turistice. Acest fenomen, corelat cu reducerea relativă a tarifelor turistice, a condus la socializarea turismului şi la transformarea acestuia într-un fenomen de masă. Dezvoltarea ofertelor turistice a condiţionat creşterea cererii. Acest lucru a condus la amenajarea, construirea hotelurilor, pensiunilor şi dezvoltarea staţiunilor.

Pe data de 27 septembrie a fost sărbătorită "Ziua Mondială a Turismului" atât în România, cât şi în cele 150 de ţări membre ale Organizaţiei Mondiale a Turismului. Această zi a fost sărbătorită prin diverse teme, prin organizarea de seminarii, prin expoziţii de fotografii relevând peisaje ale naturii.

Domnul Ioan Oltean:

"Cuplul Năstase-Mitrea în pană de idei sau PSD în plină criză politică?"

Dacă legea bunului-simţ ar fi respectată, atunci cu siguranţă Adrian Năstase şi Miron Mitrea ar trebui sancţionaţi pentru încălcarea ei.

O atitudine mai neinspirată ca aceea de a critica nominalizarea lui Theodor Stolojan pentru funcţia de prim-ministru demonstrează, în mod evident, faptul că cei doi membri ai PSD şi-au epuizat toate resurse politice de a reveni în prim planul atenţiei publice.

Nimic nu este mai de prost gust decât ca cei suspectaţi de săvârşirea unor acte de corupţie să lanseze atacuri disperate la adresa unui politician pentru care nu s-a solicitat niciodată declanşarea urmăririi penale.

Adrian Năstase şi Miron Mitrea sunt ultimii dintre actualii sau foştii parlamentari care ar trebui să ne vorbească despre lucruri "sfinte" cum ar fi corupţia sau privatizările frauduloase. Domniile lor par a fi uitat că tocmai pentru acuzaţiile de a fi săvârşit aceste fapte au fost nevoiţi să facă, în repetate rânduri, vizite la DNA pentru a da explicaţii.

În lipsa ideilor constructive, domnii Năstase şi Mitrea, de altfel doi foşti membri marcanţi ai PSD, încearcă să ne convingă de faptul că norocul este cel care va face ca acest partid să câştige alegerile.

Este o dovadă în plus că PSD se prezintă în faţa electoratului fără nici un proiect politic, mizând pe noroc şi pe "soluţiile tâmpite" ale altora.

Theodor Stolojan este departe de a fi, aşa cum Miron Mitrea afirma cu "eleganţă ", o "soluţie tâmpită din punct de vedere politic". Jignirile aduse domnului Stolojan reprezintă o încercare eşuată de a masca criza politică în care se află PSD-ul în frunte cu Mircea Geoană, cel care se visează prim-ministru din patru în patru ani.

În agenda personală a potenţialului premier Mircea Geoană am găsit promisiunea de îmbunătăţire a Constituţiei prin modificarea şi completarea anumitor prevederi. Se pare că domnia sa a omis să transmită electoratului faptul că această promisiune putea fi îndeplinită încă din octombrie 2003, pe vremea Guvernării Adrian Năstase.

Liderul PSD a declarat, totodată, că va veghea asupra cinstei miniştrilor care vor compune viitorul Cabinet PSD. Cu nume ca Adrian Năstase şi Miron Mitrea, ipoteticul guvern de stânga ar putea deveni unul dintre cele mai "cinstite" pe care le-a avut România vreodată.

Domnul Ioan Oltean: «Noile injurii în trafic... "măi, indezirabilule!"»

Anumite prevederi din legislaţia românească tind să devină, de multe ori, adevărate provocări pentru mulţi dintre cetăţeni, punându-le la încercare inspiraţia.

În aceste condiţii, românul, inventiv de altfel, se specializează în fiecare zi la capitolul eludării legii, mai ales când aceasta din urmă este lacunară şi totodată hilară.

Cu o astfel de situaţie se confruntă în acest moment conducătorii auto deasupra cărora planează un şir lung de amenzi ce vor fi majorate începând cu 1 octombrie.

Printre sancţiunile pecuniare prevăzute de Codul rutier se află şi cea care pedepseşte săvârşirea de acte sau gesturi obscene, proferarea de injurii, expresii jignitoare sau vulgare, ameninţarea cu acte de violenţă la adresa celorlalţi participanţi la trafic.

Folosirea acestor mijloace de descărcare nervoasă va fi sancţionată, pe viitor, cu o amendă de nici mai mult, nici mai puţin de 1000 Ron.

Din păcate, această prevedere legală este imposibil de aplicat, prin urmare inutilă. Cum va putea poliţistul din intersecţie să dovedească faptul că un conducător auto şi-a înjurat colegul de trafic, cu atât mai mult cu cât fapta reprobabilă s-a comis într-o maşină a cărei geamuri sunt închise, adică în spaţiul privat al posesorului de autovehicul.

Imaginaţi-vă situaţia în care agentul de poliţie îşi va schimba profesia şi se va transforma în cititor pe buze, încercând să împartă amenzi în stânga şi în dreapta.

Mai mult decât atât, mă îndoiesc de faptul că Poliţia Română a întocmit o listă exhaustivă a tuturor injuriilor şi a gesturilor obscene care fac parte din "cultura" poporului român.

Pe de altă parte, forţaţi de noile împrejurări, şoferii vor trebui să-şi îmbogăţească vocabularul cu expresii şi gesturi menite să ţină locul tradiţionalelor înjurături şi gesturi obscene.

Astfel, vom auzi tot mai des fraze de genul "măi, indezirabilule", "reziduu uman ce eşti" sau "faci umbră pământului degeaba". Îmi este foarte greu să cred că legislaţia rutieră se va modifica de fiecare dată când va mai apărea câte o expresie memorabilă de genul celor menţionate mai sus.

Cum se va putea face deosebirea între gravitatea jignirilor şi ofenselor aduse colegului de trafic? Cum poate agentul de circulaţie să încadreze fapta, atât timp cât nu are la îndemână un compendiu cu toate frazele denigratoare pe care le poate elabora un conducător auto aflat la limita răbdării?

Rămâne să vedem cine va învinge: o lege bizară, care nu face altceva decât să-i stimuleze pe vânătorii de portiţe, sau participanţii la trafic care, inevitabil, vor trebui să-şi descarce frustrările într-o manieră mult mai elegantă.

Domnul Petru Călian:

Declaraţie politică intitulată "Exodul medicilor români".

Exodul medicilor este un fenomen cu o ascensiune îngrijorătoare pentru sistemul sanitar românesc. Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS) consideră migraţia medicilor români ca o problemă de cod roşu! Codul roşu atenţionează intrarea într-o criză pe termen lung, ducând chiar la clacarea unui întreg sistem. Doar în acest an, peste 3000 de cadre medicale au cerut certificate de echivalare, iar 1900 de medici doresc să obţină dreptul de a profesa peste graniţă.

Cu toţii cunoaştem cauzele: reforma staţionară în sănătate, condiţiile deficitare de practicare a meseriei, volumul mare de muncă, salarizarea mizeră, însă nu cunoaştem efectele pe termen lung, dar putem da un prognostic nu tocmai optimist. Un efect sigur este reprezentat de numărul cazurilor de malpraxis, care a crescut considerabil la nivelul ţării noastre, motivele invocate de medici fiind suprasolicitarea la locul de muncă, un mediu neadecvat şi numărul mare de pacienţi de operat. Un bilanţ cutremurător indică faptul că în 2004 au fost înregistrate puţin peste 2.500.000 de intervenţii chirurgicale, iar în 2006 numărul acestora a ajuns la 10.000.000! Deşi majoritatea pacienţilor ar putea fi trataţi fără operaţii, medicii au obligaţia de a respecta procentul de 70% de pacienţi operaţi din totalul celor internaţi la secţia de chirurgie, conform unui ordin al ministrului emis în 2005. Şi bineînţeles că acest prag a fost respectat cu stricteţe, ceea ce ne-a condus în topul ţărilor având cel mai mare număr de intervenţii chirurgicale din Europa.

Sistemul sanitar românesc riscă să ajungă în pragul colapsului în viitorul apropiat. Uniunea Europeană reprezintă magnetul principal în atragerea medicilor români. Europa oferă şansa unei vieţi mai bune, a unor salarii mai mari şi a unor condiţii tehnice moderne de practicare a meseriei. Toate aceste elemente fundamentează decizia tinerilor de a părăsi România în favoarea unei ţări comunitare, chiar dacă, teoretic, şi noi facem parte din această comunitate.

Managementul deficitar într-un domeniu primordial al unui stat subliniază lipsa de interes a guvernului pentru bolile societăţii româneşti, afecţiuni care nu se pot vindeca decât prin abordare sănătoasă şi un tratament viabil.

În viitorul apropiat, pacienţii vor fi nişte simplii vizitatori în "unităţile sanitare cu rol de muzeu", din cauza lipsei personalului de specialitate.

Domnul Petre Străchinaru:

Declaraţie politică referitoare la proiectul de hotărâre privind organizarea referendumului local în vederea consultării cetăţenilor din municipiul Sfântu Gheorghe privind modificarea limitelor teritoriale ale judeţului Covasna, conform iniţiativei legislative "Statutul de autonomie al Ţinutului Secuiesc".

Declanşarea de către Primăria Sfântu Gheorghe a dezbaterilor publice privind un proiect de hotărâre care vizează organizarea în data de 30.11.2008, în ajunul Zilei Naţionale a României, când se sărbătoresc 90 de ani de la Marea Unire a Transilvaniei cu România de la 1 Decembrie 1918, a unui referendum local în vederea legiferării autonomiei teritoriale maghiare a aşa-zisului "Ţinut Secuiesc", precum şi postarea pe site-ul oficial al Consiliului local al municipiului Sfântu Gheorghe, a "Statutului de autonomie al Ţinutului Secuiesc", material de propagandă politică vădit anticonstituţional, nu poate fi percepută decât ca o nouă acţiune provocatoare, de sfidare premeditată a demnităţii naţionale a poporului român, prin care se urmăreşte întreţinerea şi amplificarea tensiunilor interetnice în scop îngust, electoral şi politic.

Ca persoane alese în fruntea obştii la primele alegeri locale de după intrarea României în Uniunea Europeană, de la care aşteptam o atitudine deschisă, europeană, iniţiatorii şi promotorii acestui demers se dovedesc, contrar aşteptărilor, continuatori sârguincioşi ai politicii separatiste şi izolaţioniste, de inspiraţie medievală, a antecesorilor lor, care nu ne-a adus decât înapoiere economică, sărăcie şi frustrare, tuturor celor ce locuim în municipiul Sfântu Gheorghe şi în judeţul Covasna.

Considerăm că era de datoria unui primar care a jurat la învestire să respecte Constituţia şi legile României, spre binele tuturor cetăţenilor municipiului, să nu dea curs şi amploare publică unor astfel de demersuri politice utopice şi neavenite, care nu sunt doar neconstituţionale şi contraproductive, ci de-a dreptul periculoase pentru liniştea şi prosperitatea zonei.

Se urmăreşte organizarea unui referendum local pentru o iniţiativă legislativă care vizează practic, în esenţă, în pofida art. 1 din Constituţie, crearea în mijlocul României - "stat naţional, suveran şi independent, unitar şi indivizibil" - a unui "stat în stat", a unei "mici Ungarii" scoase cvasitotal de sub autoritatea statului român - care, astfel, ar rămâne doar formală -, o enclavă condusă de autorităţi statale proprii ale maghiarilor, în care ar urma ca limba maghiară să fie limbă oficială, iar noi, românii, am deveni minoritate naţională în propria ţară, supuşi de drept autorităţilor maghiare, care ne-au dovedit până acum, de facto, cât ne preţuiesc. Este de remarcat că acţiunile revizioniste sistematice de contestare a Tratatului de la Trianon, desfăşurate până în prezent de organizaţiile iniţiatoare ale "Statutului de autonomie al Ţinutului Secuiesc", vădesc că în perspectivă acest demers este doar un pas, o etapă intermediară, care ar asigura condiţii pentru o secesiune totală, într-o etapă următoare, de statul român.

Conform art. 3 din Legea referendumului nr.3/2000: "problemele care, potrivit art. 152 din Constituţie, nu pot fi supuse revizuirii nu pot face obiectul referendumului", art. 152 din Constituţie stipulând: "(1) Dispoziţiile prezentei Constituţii privind caracterul naţional, independent, unitar şi indivizibil al statului român, forma republicană de guvernământ, integritatea teritoriului, independenţa justiţiei, pluralismul politic şi limba oficială nu pot forma obiectul revizuirii.

(2) De asemenea, nici o revizuire nu poate fi făcută dacă are ca rezultat suprimarea drepturilor şi a libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor sau a garanţiilor acestora".

Este ştiută, de asemenea, prevederea legală că adoptarea unor decizii politice deosebite cu privire la organizarea administraţiei publice locale, a teritoriului, precum şi regimul general privind autonomia locală, fiind probleme de interes naţional, nu doar local, nu poate forma decât obiectul unui referendum naţional, iniţiat exclusiv de Preşedintele României şi organizat la nivelul întregii ţări, nefiind de competenţa unui referendum local. Cu toate acestea, sunt întreprinse oficial demersuri care contravin flagrant atât Constituţiei şi legilor României, cât şi dreptului internaţional, urmărind introducerea în dreptul intern a drepturilor colective pentru minorităţile naţionale, nerecunoscute de dreptul internaţional, demersuri legislative incompatibile cu spiritul, valorile şi tendinţele europene actuale care promovează interculturalitatea, unitatea în diversitate şi nu separatismul şi segregarea pe criterii etnice.

Mă alătur solicitărilor societăţii civile româneşti din judeţele Covasna şi Harghita de a se renunţa la această iniţiativă neavenită, cerând retragerea de pe site-ul oficial al Consiliului local al municipiului Sfântu Gheorghe şi din dezbaterea publică a acestor demersuri nocive, care înveninează inutil atmosfera şi viaţa locuitorilor municipiului Sfântu Gheorghe, aşteptând de la reprezentanţii administraţiei locale şi de la liderii comunităţii maghiare, fie ei membri ai UDMR sau ai PC, iniţiative pozitive, serioase şi constructive, care să ducă la coeziune şi concordie, nu la dezbinare şi ură, şi care să răspundă aşteptărilor şi speranţelor de mai bine ale tuturor locuitorilor municipiului Sfântu Gheorghe şi ai judeţului Covasna, în slujba cărora aceştia se află în calitate de aleşi locali.

Domnul Emil Strungă:

"Un preşedinte neobosit"

Şeful statului a ţinut în Parlament un discurs privind starea naţiunii. Discursul lui Traian Băsescu din 24.09.2008 a fost un discurs în stilul vechi şi caracteristic al preşedintelui, care demonstrează modul primitiv al acestuia de a face politică. Acest ultim discurs al preşedintelui a fost primit cu multă răceală.

Discursul a avut două componente, una despre trecut, a unui preşedinte veşnic nemulţumit, dar inocent în ce priveşte starea naţiunii şi a doua despre un viitor sumbru, care nu am dubii că se va materializa dacă preşedintele va fi reales.

În prima parte, preşedintele a formulat un rechizitoriu la adresa Guvernului şi Parlamentului; din punct de vedere prezidenţial, suntem sub nivel european în toate domeniile, ceea ce aminteşte de afirmaţiile lui Mircea Geoană, "România de 2 lei".

Băsescu uită de lozinca din campania electorală 2004 "Să trăiţi bine!", aşa cum uită de tot ce îl deranjează. Nimic nu a scăpat criticii sale, conform principiului "pe unde trec tătarii, nu mai creşte nici iarba".

Cea de-a doua parte a arătat un preşedinte vizionar, 2014, 2050, 2100 fiind ani şi etape invocate.

Printre cuvinte fără conţinut s-a văzut şi ce doreşte preşedintele: un parlament unicameral în care să dispună de o majoritate PD-L; alegeri parlamentare amânate sau după vechiul sistem; un guvern pe care să îl domine.

După patru ani în care a încercat să se substituie Executivului (şi, din fericire, nu a reuşit), alegeri anticipate şi crearea de tensiuni permanente între puterile statului, acest discurs pare mai liniştit.

Asta dacă nu ţinem cont de emisiunea TVR din seara zilei de 24.08.2008, când Băsescu şi-a arătat încă o dată adevărata faţă şi din toată prezenţa scenică a inculpatului din dosarul "Flota", nu rămâne decât o fumigenă de campanie electorală încărcată de demagogie şi populism.

Preşedintele simte că PD-L, un partid creat artificial şi fără doctrină, a ieşit încet din decor. Cum miza campaniei pentru alegerile parlamentare este dezbaterea între ideile de dreapta, reprezentată de PNL şi ideile stângii reprezentate de PSD, Băsescu încearcă să strecoare şi PD-L, partidul lui de suflet, în acest joc.

Românii vor avea de ales, pe 30 noiembrie, între a merge înainte cu un program de dreapta, care asigură creşterea economică şi promovează o ţară prosperă şi o viaţă mai bună şi un program de stânga sau un hibrid fără formă sau culoare, marca PD-L, plin de promisiuni, dar gol de conţinut.

Oricare din ultimele două variante va slăbi economia şi ne va reîntoarce în trecut.

Domnul Constantin Tudor:

"Ajutoare sociale cu iz de mită electorală"

Începând din luna octombrie a acestui an, persoanele defavorizate din judeţul nostru vor beneficia de ajutoare puse la dispoziţie de Uniunea Europeană, conform Planului european de ajutoare alimentare. Sprijinul respectiv a fost reglementat prin Hotărârea de Guvern nr. 410 din 16 aprilie 2008 şi este direcţionat către persoanele care beneficiază de venitul minim garantat, către pensionarii din agricultură, precum şi către persoanele îngrijite în centrele rezidenţiale.

Pentru derularea în bune condiţii a distribuirii ajutoarelor alimentare, la nivelul Instituţiei Prefectului din judeţul nostru a fost constituită o comisie condusă de subprefectul Cornel Coman, din care fac parte reprezentanţi ai Direcţiei de Muncă, alături de cei ai Direcţiei Agricole şi de Dezvoltare Rurală şi ai Agenţiei de Plăţi pentru Agricultură. Conform declaraţiei prefectului judeţului Jenel Şerban, au fost identificate până în prezent 12.515 persoane din judeţul nostru ce urmează să primească, după data de 10 octombrie 2008, ajutoarele alimentare ce conţin pachete cu făină şi zahăr. Produsele ambalate vor fi preluate de la depozitul central din oraşul Curtea de Argeş, iar pentru judeţul nostru au fost repartizate 257.638 kg faină şi peste 79.000 kg zahăr.

Nu suntem farisei ca să nu recunoaştem că acest demers este unul binevenit pentru persoanele defavorizate din judeţul nostru, însă ne punem, firesc, şi multe semne de întrebare. Actul normativ care a reglementat distribuirea ajutoarelor alimentare a intrat în vigoare în luna aprilie a acestui an şi a trebuit să treacă 5 luni ca ajutoarele respective să fie distribuite în preajma alegerilor parlamentare din 30 noiembrie. Prea miroase a mită electorală!

Domnul Constantin Tudor:

"Casele din parcul Dumbrava construite ilegal - lăsate în grija Primăriei Călăraşi"

Situaţia caselor ridicate ilegal în parcul Dumbrava, aspect semnalat în repetate rânduri de presa călărăşeană, a intrat, în sfârşit, şi în vizorul autorităţilor locale.

Astfel, Instituţia Prefectului a dispus, la începutul acestei luni, efectuarea unor controale de către Inspectoratul Judeţean de Construcţii (IJC) şi de către Garda Finaciară. În urma Ordinului prefectului nr. 561 din 3 septembrie 2008, Inspectoratul Judeţean de Construcţii a desfăşurat un control la Fundaţia Judeţeană pentru Tineret. Potrivit datelor raportului, situaţia de ilegalitate a caselor construite în parcul Dumbrava este evidentă. Terenul pe care s-au executat lucrări de construcţii la 36 de căsuţe de vacanţă aparţine Fundaţiei Naţionale pentru Tineret.

Conform prevederilor legale, în zona parcului Dumbrava este admisă construirea unor căsuţe din lemn de vacanţă pentru pescuit în scopul unui turism de tranzit, cu practicarea sportului sau numai pentru agrement. Dar realitatea este alta, în zonă s-au construit case de locuit şi nu pentru camping. În raportul IJC se face precizarea că Fundaţia pentru Tineret a obţinut de la Primăria municipiului Certificatul de urbanism nr.972/5.12 2007 pentru întocmirea unui plan de urbanism zonal în vederea construirii unor căsuţe de vacanţă, proiect elaborat de către S.C. Proiect Construct SRL şi care în prezent se află în curs de obţinere a avizelor legale.

În luna august a acestui an, primăria municipiului a sancţionat contravenţional cu amendă de 5000 de lei, Fundaţia pentru Tineret pentru executarea lucrărilor de construcţie fără autorizaţie de construcţie şi a dispus intrarea în legalitate până pe data de 30 septembrie 2008. În urma controlului, Inspectoratul Judeţean de Construcţii a dispus oprirea imediată a construcţiilor şi obţinerea de la Oficiul de Cadastru de date privind identitatea exactă a terenului, suprafaţa reală a acestuia, cât şi destinaţia actuală, aşa cum figurează în evidenţele cadastrale. Deoarece PUZ-ul întocmit pentru construcţia unor cabane de vacanţă nu corespunde cu situaţia din teren, reprezentanţii IJC au lăsat la latitudinea Primăriei Călăraşi soarta acestor construcţii ilegale.

Suntem curioşi care va fi reacţia Primăriei, ştiut fiind faptul că primarul Dragu a mai tolerat încălcarea legii în domeniul autorizării construcţiilor, fiind de notorietate faptul că Hipermarketul PIC din municipiul Călăraşi era aproape finalizat ca şi construcţie în momentul când a primit autorizaţia locală, şi acest lucru numai în urma intervenţiilor noastre.

Domnul Vasile Filip Soporan:

Doresc să vă prezint declaraţia politică "Cum se calculează puterea calorică a gazului."

Până în data de 30 iunie 2008, gazele naturale în ţara noastră se încasau în baza citirii volumului consumat înregistrat de un aparat de măsurare (contor) în metri cubi, înmulţit cu preţul stabilit de către ANRE prin ordine ale preşedintelui pentru fiecare societate de furnizare.

Începând cu data de 1 iulie 2008, consumul de gaze în baza Ordinului ANRE se stabileşte prin formula E = V x Pcs, adică energia consumată (E) este egală cu volumul de gaze citit pe aparatul de măsurare (V) înmulţit cu puterea calorifică superioară a gazelor (Pcs).

Puterea calorifică a gazelor (Pcs) este stabilită de către o singură societate în ţara noastră, şi anume, Societatea Naţională de Gaze Mediaş, prin analize pe zone de extracţie a gazelor. Întrucât Pcs diferă de la zonă la zonă, se naşte suspiciunea consumatorului în privinţa consumului, întrucât acesta nu are cum verifica dacă puterea calorifică superioară a gazelor este reală sau nu (Pcs nu este arătată pe aparatul de măsurare).

Exemple de putere calorifică superioară din analize efectuate în perioada 2007-aprilie 2008:

1. Localitatea Cluj-Napoca: 1 mc = 10.514 Kw/h, zona de analiză 92;
2. Localitatea Dej, judeţul Cluj: 1 mc = 10.472 kw/h, zona de analiză 88;
3. Localitatea Iacobeni, judeţul Cluj: 1 mc = 10.675 Kw/h, zona de analiză 93;
4. Localitatea Zau de Câmpie, judeţul Mureş: 1 mc = 10.519 Kw/h, zona de analiză 95.

Un alt exemplu pe care vi-l pot da este situaţia din Cluj-Napoca, unde în luna martie 2008 puterea calorifică superioară rezultată din analize era de 1 mc gaz = 10.562 Kw/h, iar în luna iulie 2008 1 mc gaz = 10.478 Kw/h. Numai din aceste date care sunt prezentate de către S.c. E-ON GAZ ROMANIA pe facturile transmise consumatorilor se poate observa că în luna iulie 2008 puterea calorifică superioară (Pcs) este mai slabă cu 0,084 Kw pentru un metru cub de gaze consumat. Toate datele se pot dovedi de către ANRE.

Faţă de această situaţie, considerăm de urgenţă a se lua măsuri de corectare a Ordinului ANRE, şi anume, anularea modului de calcul şi revenirea la vechiul sistem prin stabilirea preţului în baza volumului de gaze consumat (metri cubi) care este cunoscut de către consumator de pe aparatul de măsurare sau înlocuirea aparatelor de măsurare existente care măsoară gazele în metri cubi cu aparate ce măsoară gazele în Kw.

Prin aceste măsuri se vor elimina suspiciunile în privinţa calculului puterii calorifice superioare a gazelor care diferă de la o zonă la alta.

Domnul Vasile Filip Soporan:

"Pensionarii şi bolnavii sunt în pericol"

Doresc să vă prezint declaraţia politică "Pensionarii şi bolnavii sunt în pericol".

Modificarea listei de medicamente transmise Caselor Judeţene de Sănătate a impus modificări discriminatorii pentru persoanele cu boli incurabile, cum ar fi hepatite virale, hepatitele A şi B, insuficienţa circulatorie prin apariţia varicelor şi ulcerelor varicoase, hepatomegalii, hiperplenism, leucocitopenie, trombocitopenie, litiaza biliară veziculară asimptomatică, steatoza hepatică, splenomegalie.

Medicamentele care stau la baza ameliorării acestor afecţiuni sunt: Lagosa Essentiale, Ursofalc, necesare în exclusivitate restabilirii şi echilibrului energetic al ficatului, metabolismului lipidic, pentru normalizarea fluxului biliar, restabilirea funcţiilor hepatice alterate şi activitate enzimică deficitară.

Această măsură au aflat-o persoanele suferinde cu afecţiunile enumerate mai sus la începutul lunii septembrie, cu ocazia prezentării bolnavului la medicul de familie care a refuzat să le prescrie medicamentele pentru afecţiuni hepatice în regim compensat şi gratuit. Tot atunci au aflat bolnavii suferinzi de varice, varice ulceroase, circulaţie periferică deficitară care necesită medicamentul Detralex că pentru obţinerea acestuia vor primi bilet de trimitere la un medic specialist din policlinica care va elibera scrisoare medicală şi va prescrie medicamentul pe bază de reţeta. Pentru obţinerea reţetei, bolnavii sunt nevoiţi să aştepte câteva ore în faţa cabinetelor. După obţinerea reţetei, bolnavii pot avea surpriza să nu poată obţine medicamentul din lipsa fondurilor din farmacii.

Am prezentat numai câteva aspecte ce decurg din modificarea eliberării medicamentelor compensate şi gratuite care scad şansele de supravieţuire a persoanelor suferinde de aceste afecţiuni, fiind vizate, în mare parte, persoanele vârstnice. În completarea medicaţiei prescrise de medici, pacientul trebuie să-şi mai completeze necesarul de medicamente şi pentru alte afecţiuni, medicamente care nu sunt gratuite sau compensate.

Prin urmare, vă solicit, domnule ministru al sănătăţii Eugen Nicolăescu, următoarele: care a fost logica modificării listei pentru medicamentele compensate şi gratuite pentru bolile mai sus menţionate?

Cum credeţi că modificând lista de către Ministerul sănătăţii pacienţii vor putea să supravieţuiască, iar medicii să nu intre în conflict cu pacienţii?

Domnul Gheorghe Chiper:

"Guvernul celor 5 km de autostradă..."

Titlul actualei declaraţii politice - pus între ghilimele din lipsă de originalitate - este un adevărat slogan, care se vrea un important factor în campania electorală, aducător de imagine şi voturi pentru cei (cel) care îl invocă, o sintagmă care se vrea şi ea o armă puternică pentru anihilarea influenţei şi meritelor politice ale celor care au avut timp de patru ani responsabilitatea continuării construcţiei de autostrăzi (din programul pe 2004, când s-au pus în funcţiune 100 km de autostradă).

După preluarea puterii de către Alianţa D.A., cu un ministru P.D.-ist la conducerea Ministerului Transporturilor, cu un preşedinte de aceeaşi culoare politică, ce a fost mulţi ani titular al portofoliului aceluiaşi minister, cu un premier P.N.L.-ist, care a promis în campania din acel an să revadă contractele încheiate cu firma constructoare şi să "repună" în drepturi execuţia autostrăzilor din România, cu alţi lideri politici ajunşi între timp mari susţinători prezidenţiali pentru meritul de a-i fi instalat în fruntea partidului de suflet al preşedintelui - cu toată această pleiadă de politicieni, lucrările la autostrada aflată în execuţie (spre Constanţa) s-au sistat (fără explicaţii).

S-au oprit, de asemenea, pregătirile pentru noua autostradă Braşov - Borş, invocându-se revizuirea preţurilor mari din contract (care acum au ajuns să se tripleze...); s-a amânat, tot fără explicaţie, începerea tronsonului de autostradă Arad - Timişoara, de pe sectorul Nădlac - Lugoj (care are soluţie de finanţare din 2003).

Timp de 3 ani, toţi aceşti actori politici cu răspunderi directe şi prerogative evidente în continuarea lucrărilor au făcut sau, în cel mai bun caz, şi-au pregătit explicaţii pentru stagnarea programului de autostrăzi.

N-au făcut niciun demers pentru redresarea situaţiei, pentru clarificarea problemelor, pentru reluarea activităţii în acest sector. N-au căutat să identifice adevăratele cauze ale opririi lucrărilor şi sistării pregătirilor. Nu i-a deranjat situaţia jalnică a infrastructurii rutiere lipsite de autostrăzi. Nu au simţit povara acestei stări de lucruri nemaiîntâlnită la statele U.E. şi chiar la alte ţări europene.

Acum suntem în plină campanie electorală, nedemarată, dar resimţită de cei care pierd teren şi din cauza lipsei de rezultate în programul de autostrăzi. S-a ajuns astfel la lozinca din titlu. O poartă în principal cei care au oprit acest program: P.D.-iştii, în frunte cu domnul Boc, deveniţi P.D.-L.-işti, la care se adaugă şi domnul Stolojan, alt personaj care şi-a arătat fobia pentru autostrăzi (alături de alte fobii care-l însoţesc).

Ei sunt astăzi promotorii celor mai virulente critici pentru lipsa realizărilor la autostrăzi. Ei sunt autorii acestui slogan, deşi sunt primii care au favorizat apariţia lui.

Curată demagogie! Şi mai mult decât atât ...

Domnul Iulian Vladu:

Societatea energetică, încotro?

Declaraţia mea politică se intitulează "Societatea energetică, încotro?", definind o problemă în condiţiile creşterii consumului de energie, a necesităţii retehnologizării sau închiderii unor centrale pe cărbune, a descoperirii de surse de energie regenerabilă etc. trebuie să fim conştienţi că principala provocare a economiei energetice va fi găsirea unor modalităţi de a genera mai multă bogăţie fără costuri suplimentare de energie, eventual conservarea sau urmărirea continuă a unei eficienţe sporite. Şi când vorbim despre conservare, nu ne referim doar la un consum mai mic de energie, ci şi la eficienţă, în sensul în care, cu acelaşi consum, am obţine mai multă bogăţie, am produce mai multe bunuri şi servicii. Dar, este esenţial ca economia noastră în continuă expansiune să aibă capacitatea de a asigura o energie care să conţină o cantitate mai mică de carbon sau deloc.

În ciuda preţurilor mari la energie şi a neliniştilor legate de securitatea energetică, guvernanţii nu vorbesc despre modul în care utilizăm energia, despre comportamentul raţional sau iraţional al consumatorului, despre cât irosim din ea şi ce am putea face în acest sens. Spre exemplu, cumpărătorii de automobile se concentrează aproape în întregime asupra preţului de achiziţie al maşinii şi nu asupra costurilor ulterioare: asigurare, reparaţii şi, evident, consumul. Aşadar, foarte multe persoane achiziţionează maşini mai mari şi mai puţin eficiente, în ciuda costurilor ridicate la energie.

În aceste condiţii, apare o altă problemă, guvernanţii, bazându-se, în general, pe comportamentul raţional al consumatorilor în achiziţionarea energiei sau a produselor pe care le utilizează (ar fi util ca decidenţii politici să organizeze dezbateri publice cu privire la comportamentul consumatorului). Bineînţeles, protejarea climei este un imperativ pe termen lung. Aşadar, un obiectiv important trebuie să fie nivelul de emisii sau numărul de litri consumaţi la suta de kilometri, însoţite de penalizări pentru neîndeplinirea lor, acordând totodată suficientă libertate de mişcare pieţei pentru a le atinge. Consumatorii ar trebui stimulaţi de către Guvern, printr-o taxă substanţială. Astfel, consumatorii care aleg un vehicul care consumă peste 121/100 km să plătească o taxă, taxă care ar urma să fie rambursată celor care ar consuma doar 6 l la suta de km. Totodată, să se aloce subvenţii generoase producătorilor de energie regenerabilă, viitorul societăţii energetice. Combustibilii alternativi, precum hidrogenul, biocombustibilii, energia solară şi eoliană vor fi esenţiali în structurarea energetică viitoare, dar trebuie să fim şi eficienţi. Trebuie să căutăm încă de acum soluţii pentru a avea la dispoziţie mai multe opţiuni pentru alegerea de alimentare cu energie şi pentru a ne bucura de mai multă libertate în alegerea soluţiilor. Trebuie să nu mai existe această nepăsare energetică de care au dat dovadă aceşti guvernanţi care ne conduc.

Securitatea energetică nu înseamnă numai aprovizionare, oricât petrol sau gaz am descoperi, aceasta nu va avea nicio valoare dacă nu dispunem de infrastructura fizică, de stabilitatea politică şi de resursele tehnice şi financiare de a-l transporta către cei care au nevoie de el. Şi este necesar să existe dezbateri, în condiţiile în care efectele aşteptate ale schimbării climatice - de la creşterea nivelului mărilor până la o sporire a numărului şi frecvenţei furtunilor şi a secetelor - îşi fac simţită prezenţa din ce în ce mai mult.

Domnul Andrian-Sirojea Mihei:

"Ziua scafandrului român"

Stimaţi colegi, mâine se împlinesc 32 de ani de la înfiinţarea, la 1 octombrie 1976, a Centrului de Scafandri - Constanţa, prima unitate de scafandri din România.

Organizarea Centrului de Scafandri, la înfiinţare, a avut următoarea structură: Comandamentul Centrului de Scafandri cu subunităţi de bază (Grupul Scafandri de Mare Adâncime (G.S.M.A.), Grupul Scafandri de Luptă, Cabinetul de studii şi dresaj animale marine, Laboratorul de cercetare privind pătrunderea omului sub apă) şi subunităţi şi formaţiuni de servicii.

Până în 1980, au fost atestaţi primii scafandri români ca specialişti în utilizarea echipamentelor de scufundare şi a celor hiperbarice, ulterior centrul de scafandri punând bazele activităţii cu scafandri de intervenţie şi lucru la mare adâncime.

Profesionalismul scafandrilor români a fost dovedit de nenumărate ori de-a lungul timpului prin participare la misiuni diverse, de la executarea unor lucrări de instalare a platformelor de foraj marin, de montare a conductelor submarine, de verificare şi curăţare a unor baraje de acumulare, de investigare a platoului continental submarin şi până la sprijinul acordat în cazul construirii reactoarelor de la Cernavodă. Nu o dată i-am văzut cu toţii pe aceşti bravi români intervenind în zonele calamitate, atât în ţară, cât şi în alte părţi, acolo unde experienţa, seriozitatea şi spiritul lor de sacrificiu au fost necesare.

Multiplele misiuni internaţionale desfăşurate în cooperare cu omologi din flotele statelor membre NATO au adus scafandrilor români reputaţia unor adevăraţi profesionişti în domeniu, capabili să execute toată gama de misiuni specifice forţelor navale.

De aceea doresc ca astăzi, pentru celebrarea Zilei scafandrului român, să urez acestor adevăraţi eroi ai adâncurilor "La Mulţi ani!" şi fie ca altruismul, devotamentul şi dăruirea cu care îşi fac meseria să le fie răsplătite pe măsură.

Totodată, aş dori să propun Guvernului să instituie oficial Ziua de 1 octombrie, ca Ziua scafandrului român, astfel încât toţi aceşti adevăraţi profesionişti să fie recunoscuţi şi sărbătoriţi cum se cuvine.

Domnul Andrian-Sirojea Mihei:

"Natura ne aseamănă. Educaţia ne deosebeşte." Confucius

Mâine are loc deschiderea oficială a cursurilor universitare în România. Un nou început pentru încă o generaţie de "boboci", care vor păşi pentru prima dată în amfiteatre, săli de curs, de seminar şi în laboratoarele facultăţilor spre care s-au îndreptat cu speranţa că prin pregătirea pe care o vor obţine, vor deveni cei mai buni în domeniul ales.

Un nou an, plin de speranţe şi visuri pentru toţi ceilalţi studenţi şi pentru cadrele didactice care îşi reiau astfel activitatea de formare a viitorilor specialişti. Toate acestea pe fondul unor articole publicate în presa centrală şi locală recent, prin care se afirmă că "universităţile româneşti oferă cursuri inutile, metode de predare învechite şi multă teorie", sursa invocată pentru acest verdict fiind "specialiştii în educaţie şi studenţii".

Nu ştiu cât de serioasă este investigaţia făcută de către respectivii specialişti, nu ştiu de la ce premise s-a pornit, pot spune doar că unele dintre argumentele prezentate par a avea relevanţă, însă generalizarea păcătuieşte în faţa atâtor dascăli care îşi pun cu dăruire întreaga pricepere în slujba formării şi modelării unor tineri de valoare, precum şi în faţa studenţilor care obţin an de an rezultate deosebite la confruntări naţionale şi internaţionale, şi a absolvenţilor pe care, nu rareori, se luptă companii multinaţionale pentru a-i angaja.

Într-adevăr, o serie de programe ar putea fi ajustate realităţilor şi necesităţilor zilelor noastre, o serie de tehnici de predare ar putea fi revizuite şi modernizate, o înclinare mai mare către practic ar fi utilă, însă un absolvent care stăpâneşte teoria se va adapta cu uşurinţă aplicării practice a acesteia, precum şi oricăror modificări tehnologice ar apărea, pe când un individ care ar deţine doar cunoştinţe practice despre un domeniu, se află în pericolul de a rămâne blocat în ele la cea mai mică modificare în sistem.

În Constanţa, de pildă, Academia Navală "Mircea cel Bătrân" are peste 130 de ani de tradiţie în pregătirea şi formarea de ofiţeri-ingineri, ca profesionişti militari în domeniul naval, profesionişti cu care România se mândreşte.

De asemenea, Universitatea Maritimă din Constanţa, care a fost înfiinţată în 1990, după separarea secţiei de marină civilă din fostul Institut de Marină "Mircea cel Bătrân", este o continuatoare a tradiţiilor învăţământului românesc de marină comercială şi ofiţerii români sunt veritabili ambasadori ai spiritului românesc, precum şi ai şcolii româneşti de marinărie, atât sub pavilion românesc, cât şi sub pavilioanele altor ţări.

Universitatea "Ovidius" se află pe locul 10, la nivel naţional, conform ultimei ierarhii realizate din punct de vedere al rezultatelor obţinute în activitatea de cercetare.

Nu se poate ca toate aceste rezultate, ca toate aceste tradiţii, ca toate aceste performanţe să nu fie luate în considerare şi să fie umbrite, ci ele trebuiesc fructificate, înmulţite, îmbogăţite an de an, iar învăţământul superior românesc nu trebuie să copieze din afară, ci trebuie să se dezvolte adaptând cele mai bune practici din domeniu, specificului său.

Vreau să folosesc acest prilej pentru a ura tuturor celor care păşesc pentru prima oară pragurile universităţilor, tuturor studenţilor, tuturor cadrelor didactice un an bun, împliniri şi recunoaştere în domeniile de specializare şi mult, mult succes!

Domnul Andrian-Sirojea Mihei:

"Ziua internaţională a persoanelor în vârstă"

Sesiunea ONU din februarie 1991 a stabilit ziua de 1 octombrie ca "Ziua internaţională a persoanelor în vârstă".

Tot în acelaşi an, la 16 decembrie, Adunarea Generală a ONU, prin Rezoluţia 46/91, a adoptat "Principiile Naţiunilor Unite pentru persoanele în vârstă destinate a le permite să trăiască mai bine în anii câştigaţi", din care aş enumera: principiul participării, principiul independenţei, principiul integrării, principiul autorealizării şi principiul demnităţii.

Ziua Internaţională a Persoanelor Vârstnice, nu trebuie să reprezinte doar un act de celebrare, doar un omagiu adus celor ajunşi în această etapă a vieţii, ci şi un prilej de reflecţie asupra condiţiei de pensionari într-o societate din ce în ce mai egoistă şi dezinteresată de cei de vârsta a treia şi de amintirile lor, trecutul.

Pensionarii de azi sunt părinţii noştri, cei care zeci de ani prin eforturi şi sacrificii şi-au făcut datoria faţă de noi şi de tară.

Un vechi proverb spune "Cine nu are bătrâni, să şi-i cumpere".

Avem datoria morală de a identifica soluţii de protecţie a pensionarilor, respectiv a persoanelor vârstnice, fără a aduce atingere demnităţii lor, şi care nu trebuie să-i facă să se simtă excluşi social.

Este absolut normal şi necesar să ne preocupăm de a le asigura un trai demn, reintegrându-i în societate şi valorificându-le experienţele de-o viaţă.

Creşterea economică fără precedent din istoria modernă a României a făcut posibil ca în anul 2008 guvernanţii să traducă vorbele în fapte, făcând un prim pas, asigurând o creştere substanţială a pensiilor. La mulţi ani!