Parliamentary debates

Şedinţa a început la ora 8,30.

Lucrările au fost conduse, în prima parte, de doamna Daniela Popa, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor, şi, în a doua parte, de doamna Roberta Alma Anastase, preşedinta Camerei Deputaţilor, asistată de Alexandru Mihai Voicu şi Sever Voinescu-Cotoi, secretari.

*

Doamna Daniela Popa:

Bună dimineaţa!

Deschidem şedinţa consacrată declaraţiilor politice.

Astăzi este rândul opoziţiei să înceapă declaraţiile politice. Grupul parlamentar al PNL nu are încă reprezentanţi în sală.

Dau cuvântul domnului deputat Kötö Iosif, de la Grupul parlamentar al UDMR. Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Kötö Iosif:

Stimată doamnă preşedinte,

Stimaţi colegi,

Declaraţia mea politică de astăzi se intitulează "Să eliminăm inechităţile din sistemul de învăţământ".

Biroul meu parlamentar a fost sesizat de un caz ce relevă faptul irosirii banului public şi iresponsabilitate faţă de cetăţeni. Vinovaţii sunt conducerea Universitatea Babeş-Bolyai din Cluj şi Ministerul Educaţiei Cercetării şi Inovării. Ce s-a întâmplat?

În anii 2002-2005, deci trei ani consecutiv, Universitatea Babeş-Bolyai a scos la admitere locuri pentru specializarea Etnologie A - Limba şi literatura maghiară, română sau străină. În fiecare an au fost şcolarizaţi studenţi la această specializare dublă, le-au fost semnate contractele de studii pentru dubla specializare. Studenţii acestei specializări au obţinut finanţare pentru studii din bugetul alocat de minister (buget alocat direct pentru această dublă specializare), unii studenţi profitând şi de burse de studiu, alţii plătind taxe de studiu.

Pe ce bază au fost scoase la admitere aceste locuri? Universitatea Babeş-Bolyai a solicitat autorizarea de funcţionare a specializării Etnologie A în limba maghiară, cuplată cu o specializare B din domeniul filologic, limba şi literatura maghiară, română sau limbă străină. În urma vizitei comitetului de acreditare, Consiliul Naţional de Evaluare Academică şi Acreditare a aprobat autorizarea provizorie de funcţionare, chiar citez din această hotărâre a consiliului: "Se propune autorizarea funcţionării provizorii a specializării Etnologie în limba maghiară."

Din păcate, Universitatea Babeş-Bolyai nu a contestat această decizie eronată, cu toate că ea se referea doar la prima dintre cele două specializări acreditate. Astfel, această specializare a fost inclusă în nomenclatorul specializărilor în anul 2004, sub denumirea folosită de comisia de acreditare, "Etnologie" în loc de "Etnologie A". Ca atare, hotărârea pentru modificarea structurilor şi specializărilor universitare acreditate sau autorizate să funcţioneze provizoriu din instituţiile de învăţământ superior, începând din anul universitar 2004-2005, aprobă specializările Limba şi literatura română, maghiară şi etnologie, respectiv Etnologie.

Datorită numărului mare de modificări intervenite în statutul specializării într-un interval foarte scurt, datorită neatenţiei Universităţii Babeş-Bolyai în cazul acreditării specializării, studenţii s-au găsit în situaţia de a nu obţine diploma care a fost prevăzută în mod legal în momentul înmatriculării. Deşi Catedra de Antropologie şi Etnografie Maghiară, în repetate rânduri, a solicitat soluţionarea cazului de la conducerea universităţii şi ministerului de resort, n-au fost luate măsurile necesare. Astfel, trei generaţii suferă din cauza inoperativităţii şi nepăsării unor funcţionari, fiind puşi în imposibilitatea de a candida pentru locuri de muncă şi burse.

Situaţia cere soluţionarea urgentă a cazului printr-o procedură specială. Solicit forurilor îndreptăţite eliberarea diplomei absolvenţilor pentru ambele specializări, îndreptând o greşeală care nu permite practicarea unui drept constituţional: dreptul la muncă.

Mulţumesc pentru atenţie.

Doamna Daniela Popa:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Din partea Grupului parlamentar al PD-L, invit la microfon pe domnul deputat Tinel Gheorghe. Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Tinel Gheorghe:

Mulţumesc, doamna preşedinte.

Declaraţia mea politică de astăzi se intitulează "Adevăratele motive ale desfiinţării Agenţiei Domeniilor Statului".

Săptămâna trecută, Ministerul Agriculturii a anunţat, printre alte măsuri privind descentralizarea, şi desfiinţarea Agenţiei Domeniilor Statului, dar, atenţie, personalul din teritoriu urmând a ţine de Direcţia de inspecţie şi control din minister.

Încercarea repetată a ministrului de a desfiinţa această subunitate are, cred eu, următoarele motive reale:

1. Acoperirea tuturor ilegalităţilor comise în perioada de 9 ani de zile scursă de la înfiinţare, conform Legii nr.268/2001. Început în decembrie 2004, inventarul terenurilor administrate de Agenţia Domeniilor Statului s-a oprit, dupa 5 ani de zile, la 100.000 de hectare şi circa 700 miliarde lei vechi cheltuiţi.

Sunt judeţe unde, faţă de scripticul preluat în 2001 de către Agenţia Domeniilor Statului, inventarierea a scos în evidenţă "dispariţia" a sute sau chiar mii de hectare de fond funciar (Ilfov, Giurgiu etc.)

Se pune întrebarea firească, cât administrează Agenţia Domeniilor Statului în momentul de faţă: 100, 200, 300, 400, 500 sau 600 de mii de hectare? Şi ce se va preda consiliilor judeţene, scripticul din evidenţele Agenţiei Domeniilor Statului sau fapticul, adică 100 de mii de hectare inventariate până în prezent?

2. Nivelul foarte mare al creanţelor neîncasate din redevenţă, suma atingând aproximativ 500 milioane roni, adică aproximativ 120 milioane de euro, din care un anumit agent economic are cel puţin un sfert din sumă, conduce la premisele unei acţiuni premeditate de a se şterge urmele debitorilor.

3. Nu în ultimul rând, precizez că, acum două săptămâni, DNA-ul a invitat, pentru clarificări şi declaraţii scrise, toţi componenţii echipei de control din Ministerul Agriculturii, care în 2005 au verificat activitatea ADS-ului din perioada 2001- 2004. Se ştie că în nota de control înaintată DNA-ului sunt încriminaţi şi unii dintre actualii demnitari din Ministerul Agriculturii. Desfiinţarea ADS-ului ar crea, astfel, premisele pentru conducerea actuală a Ministerului Agriculturii de a prelua sarcina "reprezentării" ADS-ului în justiţie.

Solicit, în aceste condiţii, reanalizarea măsurii privind desfiinţarea Agenţia Domeniilor Statului

Rog, de asemenea, ca prezenta declaraţie politică să-i fie adusă la cunoştinţă şi domnului prim-ministru Emil Boc.

Mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Mulţumesc, domnule deputat.

Din partea Grupului parlamentar al PSC+PC, invit la microfon pe domnul deputat Tudor Ciuhodaru, căruia i-am simţit lipsa atâtea săptămâni de la declaraţii politice. Vă rog, domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

Este bine că-mi simte şi cineva lipsa.

Doamnă preşedinte,

Stimaţi colegi,

Declaraţia mea politică se numeşte "SOS, ambulanţa ieşeană; Proiectul ambulanţe în cartiere".

De câte ori aţi aşteptat o ambulanţă care nu mai vine? De câte ori aţi tremurat pentru viaţa mamei sau a copilului de lângă voi? De câte ori aţi văzut câte o ambulanţă ce nu reuşea să treacă prin traficul infernal din zilele noastre? De câte aţi fi vrut ca lucrurile să se petreacă altfel?

Realitate:

• avem o singură staţie de ambulanţă în Iaşi;
• sediul e în vecinătatea căminelor studenţeşti;
• pentru a ajunge în orice zonă, e nevoie să străbată întreg oraşul;
• zona cu cele mai multe accidente e spre Canta-Păcurari;
• zona cu cetăţeni vârstnici e Centru-Copou;
• multe cămine studenţeşti sunt situate la Agronomie, Târguşor şi E-uri;
• ne-am propus să asigurăm cât mai multe centre de cartier şi să reabilităm punctele termice;
• ne dorim ca, prin descentralizare, să asigurăm soluţii sănătoase pentru sănătatea ieşenilor;
• sunt vremuri de criză, iar resursele sunt limitate.

Ce putem face? Care e soluţia? "Ambulanţe-n cartiere". Cum?

1. Înfiinţarea de substaţii de ambulanţe în toate cartierele Iaşiului.
2. Distribuţia lor va ţine cont de distribuţia punctelor termice şi de accesibilitatea optimă la infrastructura rutieră.
3. Fiecare substaţie va avea un număr de ambulanţe ce va ţine cont de criteriul demografic (număr de locuitori şi de patologia zonei), precum şi de numărul de solicitări.
4. Se va asigura în punctul termic destinat substaţiei de ambulanţă posibilitatea intrării rapide în dispozitiv, schimbare, staţionare, precum şi mijloacele de comunicare necesare.
5. Se vor utiliza sistemele GPS existente pe ambulanţe pentru a trimite la solicitările medicale cea mai apropiată ambulanţă disponibilă, scurtând, astfel, la minimal timpii de intervenţie.
6. Va exista posibilitatea ca, în aceste substaţii, să se asigure tratamentul afecţiunilor minore, evitând deplasările nejustificate la spital şi reducând astfel costurile de transport; se va asigura tratamentul pe timpul nopţii al celor ce sunt nevoiţi acum să meargă la spital.
7. Vor putea fi utilizate ca suplimentari de personal resursele existente în centrul universitar medical Iaşi (studenţi, rezidenţi, voluntari).
8. Substaţiile pot fi folosite ca puncte de informare şi educaţie medicală.
9. Se pot derula şi programe de educare a populaţiei din zona privind măsurile de prim ajutor.
10. Costurile nu sunt importante şi pot fi asigurate prin Programul Operaţional Regional axa 3 privind dotarea asistenţei medicale ambulatorii, utilizând bani europeni pentru rezolvarea problematicii medicale locale.

Ce se va întâmpla dacă nu facem asta? Ambulanţele nu sunt maşini de curse şi nici nu pot zbura peste maşinile din trafic. Este momentul unui "SOS" pentru ambulanţa ieşeană şi pentru sănătatea noastră. După cum vă puteţi da seama, aceasta este una din problematicile asistenţei medicale de urgenţă din colegiul pe care-l reprezint, dar, dacă şi în alte zone metropolitane serviciul de ambulanţă întâmpină probleme similare, staţie unică de ambulanţă, timpi crescuţi de intervenţie în anumite cartiere, aştept cu plăcere colaborarea colegilor parlamentari pentru concretizarea acestei declaraţii politice într-o iniţiativă legislativă susţină de toate grupurile parlamentare.

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Mulţumesc, domnule deputat.

Invit la microfon pe domnul deputat Mircea Grosaru. Depuneţi în scris? Depuneţi în scris. Din partea Grupului parlamentar al minorităţilor naţionale...

Din partea Grupului parlamentar al PD-L dacă mai e cineva cu declaraţie...

Poftiţi, domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Gheorghe Ciobanu:

Doamnă preşedinte,

Stimaţi colegi,

Declaraţia mea politică de astăzi se intitulează "Despre bănci, numai de bine!".

Acum, că am trecut de alegeri şi s-a mai scurs patima din noi, vă propun să ne gândim cum să scoatem ţara asta la liman. Dacă nu facem noi asta, n-o s-o mai facă altcineva.

Mă număr printre cei care nu s-au strecurat atât de abil prin ploaia de înjurături, fiind vinovat pentru că am militat în favoarea acordului cu FMI. Mi-am exprimat motivaţiile atunci şi mă bucur să văd că traseul descris de mine a fost consistent cu realitatea obiectivă de acum. Euro s-a stabilizat, am reuşit să scădem inflaţia, am reuşit să scădem chiar şi deficitul bugetar şi am direcţionat banii spre proiecte de infrastructură.

Mai este o mică mare excepţie: problema creditării. Vă supun, deci, atenţiei, modul în care înţeleg băncile din România, cu capital preponderent străin, să ajute economia românească şi pe oamenii de aici, care le aduc substanţial mai multe profituri decât occidentalii. Care vestici preferă să nu mai plătească atunci când dau de greu, nu cumva să intre în asceză prelungită?

Noi, guvernanţii, ne dăm de ceasul morţii, alături de BNR şi guvernatorul Mugur Isărescu, să stabilizăm cursul valutar. Ne împrumutăm la FMI, ca să scădem rezervele minime obligatorii. Dumnealor, în toată această perioadă, scad dobânzile acordate deponenţilor şi-i obligă pe români la aceleaşi condiţii dificile de creditare.

Nu sunt într-atât de paranoic încât să cred că mută banii eliberaţi spre băncile-mamă, care nu scapă astfel de griji. Nu pot, însă, să nu observ incapacitatea dumnealor de a lua decizii curajoase.

Domnilor bancheri,

Românii v-au adus câştiguri, profit, nu pierderi. Ar cam fi timpul să-i creditaţi şi pe dumnealor cu încredere, dar şi cu bani. Îi ajutaţi pe ei, vă ajutaţi pe voi. Când vă propunem să ne ajutaţi în programul "Prima casă", nu vă atragem într-o cursă. Sunteţi prea versaţi să credem că v-am putea păcăli.

Vrem să ne ajutăm reciproc, vrem să repornim economia. Este un proiect comun al nostru, un parteneriat public privat mai însemnat decât oricare altul din ultimii 20 de ani.

Dacă noi suntem ambiţioşi, nu vedem de ce nu aţi fi şi voi, aşa că, vă rog, încercaţi să scădeţi dobânzile alea la credite, ajutaţi-vă pe voi şi reporniţi creditarea. Veţi reîncepe să faceţi profituri nu anul viitor, ci chiar din luna următoare.

Nu vrem să fim Robin Hood cu dumneavoastră, dar nu faceţi pe şeriful din Nottingham cu noi.

Această declaraţie politică se doreşte şi o scrisoare deschisă către bancheri şi către mediul de afaceri.

În rest, despre bănci, numai de bine!

Vă mulţumesc

Doamna Daniela Popa:

Mulţumesc, domnule deputat.

Invit la microfon pe domnul deputat Cristian Rizea, din partea Grupului parlamentar al PSD+PC. Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Cristian Rizea:

Mulţumesc, doamna preşedinte.

Stimaţi colegi,

Declaraţia mea de astăzi se referă la desemnarea comisarului european.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Partidul Democrat Liberal susţine că postul de comisar european îi revine, invocând rezultatele alegerilor. Preşedintele Traian Băsescu susţine poziţia PD-L şi adaugă următoarele argumente: "Desemnarea comisarului european nu va fi bazată pe criteriul politic, ci pe criteriul de competenţă, în funcţie de portofoliul pe care vom putea să-l obţinem". De altfel, şeful statului a declarat săptămâna trecută că "Decizia cu privire la desemnarea comisarilor se face în Consiliul European, acolo unde misiunea mea va fi să susţin propunerea Guvernului, eu fiind membru al Consiliului European în calitate de şef al delegaţiei României la Consiliul European". Pentru a accentua importanţa desemnării comisarului european, preşedintele Băsescu a cerut public partidelor aflate în negocieri să poarte dezbateri civilizate pe acesta temă. Încercând să impună supremaţia PD-L în negocieri, domnia sa susţine că, în nicio ţară, demersurile pentru desemnarea unui comisar European nu sunt subiect de dispute între partide.

Doamnelor si domnilor deputaţi,

Solicitarea PD-L de a desemna comisarul european este nejustificată din cel puţin două puncte de vedere.

Primul se referă la faptul că democrat-liberalii chiulesc de la întâlnirile importante ale Partidului Popular European, ce se desfăşoară la Bruxelles.

Vineri, pe agenda şedinţei Biroului politic al PPE, întrunit la Bruxelles, au fost analizate rezultatele alegerilor din 7 iunie, dar s-a discutat şi despre împărţirea portofoliilor în forurile de conducere ale Parlamentului şi Comisiei Europene conform informaţiilor apărute şi în presa de la Bucureşti. La eveniment au participat şi preşedintele PPE, Wilfried Martens, preşedintele Parlamentului European, Hans-Gert Pőttering, preşedintele grupului PPE din Parlamentul European, Joseph Daul, şi secretarul general al PPE, Antonio Lopez.

La o întâlnire de asemenea nivel, niciunul dintre cei şase reprezentanţi ai PD-L în Biroul politic nu au fost prezenţi pentru a face lobby în favoarea României sau pentru a lua parte efectiv la negocieri. Colegii de la PDL şi-au motivat absenţa, spunând că "nu este un capăt de ţară" dacă nu au participat la şedinţa de vineri.

În aceste condiţii, nu se poate vorbi despre întâietatea colegilor de guvernare în desemnarea comisarului european.

Al doilea motiv pentru care consider ca PD-L trebuie să-şi reducă din pretenţii ţine de rezultatul alegerilor europarlamentare. Cifrele vorbesc foarte clar: PSD a obţinut 11 mandate, în timp ce PD-L a însumat doar 10. Am câştigat euroalegerile, desemnăm şi comisarul european.

Vă mulţumesc

Doamna Daniela Popa:

Mulţumesc, domnule deputat.

Invit la microfon pe doamna deputat Sulfina Barbu, Grupul parlamentar al PD-L. Aveţi cuvântul, doamna deputat.

Doamna Sulfina Barbu:

Doamnă preşedinte,

Stimaţi colegi,

Declaraţia mea politică se numeşte: "Infringement-ul gropilor de deşeuri neecologice va fi plătit de către cetăţeni"

Începând din 16 iulie, adică în numai o lună, României îi expiră termenul până la care s-a angajat să închidă un număr important de depozite de deşeuri neconforme cu standardele de mediu.

Consecinţele sunt, în primul rând, de ordin financiar, amenzile pe care România va trebui să le plătească fiind de aproximativ 200 000 euro pe zi, până când situaţia va fi remediată.

Succint, aceasta este situaţia. Până la 16 iulie trebuie închise toate gropile de gunoi comunale neconforme. De asemenea, potrivit calendarului asumat de România, alte 78 de depozite municipale trebuie să-şi sisteze activitatea în cursul acestui an.

Potrivit datelor Agenţiei Naţionale pentru Protecţia Mediului, dintre cele 65 de astfel de depozite necesare României, în prezent există numai 20, localizate in 13 judeţe şi în capitala României.

Problema sancţiunilor împotriva României comportă o discuţie foarte serioasă, în care să pornim de la cauzele acestei situaţii, să trecem printr-o evaluare precisă, în fiecare judeţ, a impactului asupra bugetului administraţiilor locale, pentru a ajunge la soluţiile prin care putem gestiona optim problema primului infringement pe mediu împotriva României.

Toate aceste aspecte merită o analiză serioasă, riguroasă, care să implice toţi factorii responsabili, iar Comisia pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic intenţionează să o lanseze în cel mai scurt timp.

Atrag, însă, atenţia asupra unor aspecte extrem de importante: infringement-ul depozitelor de deşeuri va fi plătit de către cetăţeni, iar această situaţie nu va fi rezolvată în lipsa unui dialog real între autorităţile de mediu şi administraţiile locale.

În ceea ce priveşte impactul asupra bugetului administraţiilor locale, lucrurile sunt cu adevărat grave. În primul rând, administraţiile locale trebuie să suporte, din bugetele proprii, cuantumul amenzilor stabilite de Comisia Europeană.

Pe de altă parte, întrucât actualele gropi de deşeuri neecologice vor fi închise, primăriile vor trebui să depoziteze deşeurile în gropi de gunoi ecologice, dar care sunt puţine la număr în prezent. Ceea ce înseamnă costuri crescute pentru transport, costuri crescute pentru depozitare şi, în final, tarife mai mari pentru cetăţeni.

Nu în ultimul rând, primăriile trebuie să aloce fonduri, prin confinanţare sau să finanţeze integral construcţia gropilor de deşeuri conforme.

Să nu uitam că toate aceste costuri vin într-o perioadă de austeritate financiară, în care bugetele primăriilor sunt la limita supravieţuirii. Şi mai important este să spunem lucrurilor pe nume: toate aceste costuri care grevează bugetul local sunt, de fapt, suportate de către cetăţeni. Bugetul local înseamnă, de fapt, taxele şi impozitele plătite de către cetăţeni. Şi, în afară de asta, prima consecinţă a închiderii gropilor neconforme este creşterea tarifelor de salubritate şi a tarifelor pe care cetăţenii, de fapt, le plătesc.

De aceea, consider că nu este deloc o dovadă de responsabilitate faţă de cetăţeni să afirmăm că infringement-ul deşeurilor este doar o chestiune de identificare a plătitorilor de amenzi. Pentru că, indiferent de instituţia responsabilă, de fapt, banii trebuie plătiţi din bugetele locale.

Stimaţi colegi, lansez, cu această ocazie, şi un apel pentru dialog, un dialog real, aplicat şi eficient, la care să venim cu toţii cu soluţii viabile şi nu să căutăm vinovaţi. Un dialog în care intrăm responsabili şi de care nu ne putem degreva.

Fără o colaborare susţinută între administraţiile locale, autorităţile de mediu şi parlamentarii din comisiile de specialitate, nu vom reuşi să reducem efectele acestor sancţiuni asupra cetăţenilor României în final.

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Mulţumesc, doamna deputat.

Din partea Grupului parlamentar al PSD+PC, invit la microfon pe domnul deputat Cătălin Cherecheş.

Domnul Cătălin Cherecheş:

Doamna preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Am intitulat declaraţia mea politică de azi "Banii pentru comunităţile locale nu trebuie să aibă culoare politică".

Cred că, într-una dintre primele mele declaraţii politice, vă spuneam că, pentru mine, a fi parlamentar înseamnă să fii parte activă în viaţa comunităţii în care trăieşti şi pe care o reprezinţi în Parlamentul României, înseamnă să fiu în mijlocul oamenilor care mi-au acordat votul pentru a ajunge în Parlament şi să mă străduiesc să-i reprezint cât pot de bine şi de eficient în forul legislativ.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Eu am câştigat alegerile parlamentare în Colegiul nr. 2 Baia Mare Est, în care niciunul dintre cei nouă primari ai localităţilor componente nu are culoarea politică a Partidului Social Democrat: şapte primari sunt liberali şi doi sunt democrat-liberali. În campania electorală am militat pentru curăţenie politică, am ascultat cetăţenii, am văzut care sunt problemele lor. Nu le-am promis lor, dar mi-am promis mie că voi face politica comunităţilor locale, pentru mine fiind importante problemele oamenilor.

De aceea, nu doresc ca maramureşenii mei să fie afectaţi de modul în care Guvernul sau Consiliul judeţean împarte bugetul sau sumele extrabugetare.

Stimaţi colegi,

Comunităţile locale pe care le reprezentăm în Parlament nu trebuie să fie victimele politicii. Alocările bugetare trebuie să ţină seama de nevoile comunităţilor şi de proiectele acestora. Eu fac parte din Partidul Social Democrat, un partid care se află la guvernare şi doresc ca localităţile României, cu primari de altă culoare politică decât partidele aflate la guvernare, să nu fie discriminate politic. Dacă se întâmplă altfel, dezamăgirea cetăţenilor, şi aşa foarte mare, nu va onora clasa politică.

Eu am un principiu: onorează-ţi cuvântul ca pe tine însuţi, iar când ai făcut o promisiune ai dat oamenilor o bună parte din tine, iar eu nu vreau să-i dezamăgesc nici pe maramureşeni, nici pe băimărenii mei.

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Mulţumesc, domnule deputat.

Din partea Grupului parlamentar al PNL, invit la microfon pe domnul deputat Cristian Burlacu. Vă rog, domnul deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Cristian-Ion Burlacu:

Doamnă preşedintă,

Stimaţi colegi,

Declaraţia mea politică este intitulată "Coaliţia marilor nerealizări".

În jumătatea de an ce s-a scurs de la preluarea mandatului de parlamentar al Colegiului nr.1 Prahova, mi-am propus ca, în mod ingineresc, să pun umărul la rezolvarea unor probleme cu care se confruntă oamenii de pe Valea Prahovei. Nu am spus vorbe mari, nu am enunţat obiective măreţe. Am crezut doar în politica bunului simţ şi a moralei faţă de cei care ne-au ales, care şi-au pus speranţele în noi, indiferent din ce partid facem parte. Am crezut că, odată trecută vâltoarea alegerilor, ne vom îndrepta cu toţii - putere şi opoziţie - către obiectivele comune, aşa cum le-am promis oamenilor în campania electorală. Pentru că mandatul pe care îl exercităm nu este un bun, un privilegiu al nostru, ci este un mijloc al cetăţenilor pentru obţinerea rezolvărilor la problemele de zi cu zi.

M-am luptat pentru demararea lucrărilor de infrastructură turistică în vederea organizării de către România a Festivalului Olimpic Tineret European din 2013, cea mai importantă competiţie europeană la care România este chemată să facă dovada calităţii. În afara unor declaraţii de intenţie, doamnele ministru Ridzi şi Udrea şi domnul ministru Berceanu nu au făcut nimic. În continuare nu avem infrastructură de transport, pârtii sau baze sportive şi nici un proiect care să vizeze astfel de obiective nu a fost demarat.

M-am luptat pentru urgentarea construcţiei autostrăzii Comarnic - Braşov. Cu greu s-au semnat hârtiile, cu greu vor demara lucrările. Însă, am "obţinut" declaraţii stupefiante ale domnului Berceanu conform cărora "Autostrăzile nu sunt o prioritate pentru actualul Guvern". Atunci, ce speranţe mai putem avea pentru construirea autostrăzii Comarnic-Braşov ?

M-am luptat pentru sprijinirea IMM-urilor, pentru stoparea declinului economic şi pentru reconversia profesională a oamenilor rămaşi fără loc de muncă. Guvernul "marii coaliţii" a hotărât: impozit forfetar, calea cea mai sigură pentru falimentarea micilor întreprinzători.

M-am luptat pentru oraşele Comarnic şi Breaza, pentru infrastructură şi protejarea cetăţenilor ce se confruntă cu inerţia autorităţilor locale. Dar nimic nu îi mişcă: casele continuă să se prăbuşească în Comarnic, drumurile sunt proaste şi apa lipseşte în Breaza.

Colegiul nr.1 Prahova reprezintă imaginea cea mai clară a eşecului coaliţiei de 70% PD-L - PSD. Ca parlamentar al PNL, partid aflat în opoziţie, am cerut permanent ca atenţia autorităţilor să se îndrepte şi către Valea Prahovei, pentru că la ei, cei care conduc astăzi România, stă puterea deciziei. Dar niciun kilometru de drum nu a fost asfaltat, nicio lucrare de infrastructură, apă şi canal, nu a fost finalizată sau nou începută, nicio măsură pentru stimularea turismului de pe Valea Prahovei.

Oamenii din Colegiul nr.1 Prahova vor continua să aibă în mine un avocat, un partener care îşi respectă cuvântul dat. Însă Coaliţia "de largă majoritate" PD-L - PSD a demonstrat că nu îi pasă de nevoile oamenilor, că nu a făcut nimic pentru aceştia, cele şase luni care au trecut fiind exemplul cel mai clar al incompetenţei guvernanţilor.

Dar lupta pentru Valea Prahovei continuă şi nu departe este momentul în care cei aflaţi la conducere vor trebui să dea socoteală oamenilor pentru nerealizările lor.

Mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Mulţumesc, domnule deputat.

Invit la microfon pe domnul deputat Kelemen Hunor, din partea Grupului parlamentar al UDMR. Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Kelemen Hunor:

Mulţumesc, doamna preşedinte.

Declaraţia mea politică se intitulează "Doctrina Boc".

Pe 9 iunie, în Monitorul Oficial al României, a apărut o ordonanţă de urgenţă care, în doar câteva rânduri, modifică total relaţiile dintre puterile din stat. Şi care este, desigur, şi neconstituţională.

Despre ce este, însă, vorba? Ordonanţa de urgenţă nr.61 modifică Legea nr.24/2000 privind criteriile şi normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative. După primul alineat al art.56 al acestei legi, Guvernul adaugă un nou alineat, în care, cu o lejeritate boierească, stipulează că, oricare act normativ, deci şi o lege, în situaţii temeinic justificate, după adoptarea ei în Parlament, dar înainte de intrarea în vigoare, înainte de publicarea în Monitorul Oficial, poate fi modificată în mod unilateral de către Guvern sau, dacă aşa se doreşte, chiar se abrogă.

Dar care sunt aceste situaţii temeinic justificate pentru domnul Boc? De exemplu, dacă domnul Boc nu a reuşit să doarmă pe partea stângă a patului, dacă a visat sau nu a visat frumos, dacă aşa i-a cerut preşedintele Băsescu, oare se consideră a fi situaţii temeinic justificate?

Cu alte cuvinte: dacă o lege votată de Parlament nu este pe placul Guvernului, acesta din urmă, pur şi simplu, o modifică sau o abrogă. Este vorba de acelaşi guvern care se bucură de o susţinere de 73% în Parlament şi nici nu se pune problema să fie votată o lege care nu este dorită de Guvern.

Guvernul preia astfel şi rolul Legislativului, fapt inimaginabil într-un stat de drept. Pare o mică lovitură de stat. Cale liberă din democraţie spre autocraţie.

În aceste condiţii, nici nu se pune problema să discutăm despre bunul simţ, nici nu merită efortul. Şi nici despre faptul că, coaliţia nu are încredere nici măcar în propriii membri, nici despre faptul că, într-un stat democratic din lume, niciun guvern nu s-a mai încumetat la aşa ceva.

Şi încă ceva, dacă nu ştiaţi, domnul Boc este şi profesor de drept constituţional, ceea ce ar trebui să însemne, cel puţin pentru unii, că în calitatea sa de premier respectă ceea ce predă de la catedră. Această coaliţie are o concepţie total diferită despre democraţie, decât întreaga lume democratică.

Doctrina Boc, fiindcă o putem numi aşa, sau doctrina Boc-Geoană, cu o singură propoziţie transcrie totul ce părea să se consolideze în 20 de ani în privinţa democraţiei parlamentare. Emil Boc şi coaliţia PD-L-PSD au dovedit din nou că ceea ce ating se putrezeşte. De 6 luni guvernează în mod scandalos, iar ceea ce au creat prin Ordonanţa Guvernului nr.61 depăşeşte limitele unui scandal public ordinar. Este deja batjocorirea democraţiei parlamentare. Cel puţin la fel de scandalos este şi tăcerea societăţii civile şi a sferei intelectuale. Nu se aude mai nimic din partea lor, în afară de câteva mormăieli. S-au transformat în preş. În preşul lui Emil Boc, în preşul lui Mircea Geoană şi, cu permisiunea dumneavoastră, ultimul pe listă, în preşul lui Traian Băsescu.

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Mulţumesc, domnule deputat.

Dau cuvântul domnului deputat Amet Aledin, din partea Grupului parlamentar al minorităţilor naţionale.

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Aledin Amet:

Bună dimineaţa!

Vă mulţumesc, doamna preşedinte.

Stimaţi colegi,

Declaraţia mea politică de astăzi se intitulează "Soarta cimitirului musulman din localitatea Cheia, judeţul Constanţa"

Identitatea etnică şi identitatea religioasă oferă unei naţiuni locul în istorie. Păstrarea elementelor spirituale, dincolo de promovarea lor, în sensul tradiţiilor autentice, ar trebui să devină o necesitate. Este cazul unor monumente, cu valoare istorică deosebită, dar şi a unor obiective, din localităţi mai puţin cunoscute, obiective, din păcate, de cele mai multe ori, omise.

Degradarea lor, distrugerea lor nu fac altceva decât să producă o fisură în cadrul continuităţii culturale a unui popor. Dacă până acum, cazurile unor clădiri cunoscute au fost discutate, căutându-se reglementări, nu acelaşi lucru se poate spune despre problemele apărute în zone cu mai puţină vizibilitate.

Judeţul Constanţa este, indiscutabil, un judeţ cu un număr impresionant de vestigii istorice. Există monumente reprezentative pentru diversele culte religioase, dar există şi altfel de obiective, pentru care autorităţile locale ar trebui să dea dovadă de mai mult respect.

În localitatea Cheia, cimitirul musulman reprezintă o dovadă a prezenţei unei comunităţi de religie islamică. Deoarece acest aspect ţine de trecut, lucrurile au căpătat un sens nedorit. Datorită dezinteresului sau chiar ignoranţei, soarta cimitirului musulman a fost lăsată la voia întâmplării. Datoria noastră este să semnalăm astfel de fapte şi să încercăm găsirea soluţiilor. Conservarea vestigiilor istorice trebuie să fie o prioritate.

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Mulţumesc, domnule deputat.

Urmează Grupul parlamentar al PD-L şi invit la microfon pe domnul deputat Cornel Ştirbeţ.

Vă rog, domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Cornel Ştirbeţ:

Doamnă preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Imediat după ce preşedintele Traian Băsescu le-a spus miniştrilor că optimismul Băncii Naţionale privind economia nu are acoperire în evoluţiile viitoare, deoarece România va înregistra o scădere a p.i.b.-ului şi în trimestrul II şi va intra în recesiune, PSD şi PNL s-au grăbit să comenteze, în fel şi chip, şi să denatureze declaraţiile publice ale şefului statului, de parcă PSD nu s-ar afla la guvernare, iar PNL n-ar fi lăsat vistieria ţării aproape goală la final de mandat.

La scurt timp, Mircea Geoană şi Crin Antonescu s-au pripit - tipic lor - să lipească etichete de genul "Băsescu e în campanie electorală". Păi, bine, dar domniile voastre ce-aţi făcut timp de o lună de zile? Aţi confundat campania pentru europarlamentare cu cea prezidenţială.

Cred că trebuie lămurite câteva aspecte. Primul ar fi că preşedintele Băsescu a participat la şedinţa de Guvern la invitaţia premierului Emil Boc, iar al doilea este legat de rolul pe care preşedintele îl are. Nu este o excepţie ieşirea publică a şefului statului. Indiferent de cine a fost la guvernare, preşedintele Traian Băsescu a fost activ şi a vegheat îndeaproape la mersul României, atrăgând, ori de câte ori a considerat că este necesar, atenţia asupra unor posibile derapaje. Preşedintele Traian Băsescu nu este un şef de stat care să stea cu mâinile în sân, ca predecesorii săi, şi care să paseze responsabilitatea acestei crize economico-financiare.

Amintesc PSD-ului, pe această cale, că şeful statului a girat pentru formarea acestei coaliţii, asumându-şi şi consecinţele. Iar prin aceste poziţii publice, Traian Băsescu confirmă din nou, dacă mai era nevoie, că rămâne apropiat Guvernului, un partener al său.

Cu ce a greşit şeful statului când a recomandat Executivului o dobândă apropiată de 5 procente la creditele în euro pentru Programul "Prima Casă"? Sau, cu ce a greşit când a atenţionat toţi miniştrii să fie prudenţi şi să nu depăşească fondul de salarii? Sau, ce este incorect în faptul că i-a cerut ministrului educaţiei să nu excludă sportul din şcoli?

Poate că domnul Geoană suferă de amnezie când lansează, fie direct, fie prin subalternii săi, mesaje inepte, demagogice şi fără absolut nici un fundament, uitând pentru a nu ştiu câta oară că şi PSD este la guvernare. Şi trebuie să-şi asume acest lucru. Este un adevăr crud, dar rămâne un adevăr: România a intrat în recesiune. Iar eforturile politice şi guvernamentale trebuie dozate şi îndreptate către o direcţie mai mult decât precisă: ieşirea din criză!

Reamintesc domnilor Mircea Geoană şi Crin Antonescu că responsabilitatea ieşirii din criză aparţine întregii clase politice, inclusiv domniilor lor. În rest, să auzim numai de bine.

Vă mulţumesc, doamna preşedinte.

Doamna Daniela Popa:

Mulţumesc, domnule deputat.

Invit la microfon pe domnul deputat Vasile Mocanu, din partea Grupului parlamentar al PSD+PC.

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Vasile Mocanu:

Mulţumesc mult, doamna preşedinte.

Declaraţia politică de astăzi am intitulat-o "De ce spitalele din Iaşi sunt pline ochi?"

Un raport recent al Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (OMS) arăta că în România există prea multe paturi în spitale. În timp ce media europeană este de 4,2 paturi la mia de locuitori, în Iaşi avem 6,2-6,5 paturi la mia de locuitori. Paradoxal însă, în foarte multe spitale din Iaşi pacienţii stau câte doi în pat. Ce se întâmplă, doctore?

Explicaţia este simplă şi este oferită chiar de către medicii din spitale. Se fac prea multe internări. Mulţi dintre pacienţi, o spun tot specialiştii, ar putea fi foarte uşor trataţi de medicul de familie sau la cabinetele din ambulatorii, fără a mai fi internaţi. Cu toate acestea, majoritatea bolnavilor, chiar şi a celor cu afecţiuni minore, ajung în unităţile spitaliceşti.

După cum se ştie, cea mai scumpă asistenţă medicală este tocmai cea oferită de spitale. Or, o ţară care vrea să aibă un sistem de sănătate eficient şi performant trebuie să trimită cât mai puţini pacienţi în spitale. Suntem obligaţi să punem un accent mult mai mare pe profilaxie şi pe medicina omului sănătos.

Din păcate, situaţia este agravată de criza economică prin care trece România. Astfel, numai la Spitalul de Urgenţe din Iaşi au fost raportate, în ultimele luni, depăşiri masive ale normei de pacienţi internaţi. Deşi contractul prevede 600 de internări lunar, de la începutul anului au fost înregistrate 750 de internări continue în fiecare lună. Mulţi dintre aceştia suferă de boli cronice şi preferă internarea deoarece nu mai au bani pentru medicamente. Dar creşterea numărului de pacienţi a condus la creşterea semnificativă a sumelor necesare tratamentelor. Unii directori de spitale deja s-au plâns că, în atare condiţii, în scurt timp vor fi obligaţi, pentru a face faţă cheltuielilor, să reducă din salariile cadrelor medicale. Ceea ce este grav şi poate influenţa în rău actul medical. Şi, atunci?

Reorganizarea sistemului medical, distribuţia pe specialităţi, precum şi managementul internărilor sunt câteva dintre problemele care trebuie dezbătute cât mai grabnic de către factorii de decizie.

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Urmează, stimaţi colegi, Grupul parlamentar al PNL, şi invit la microfon pe doamna deputat Lucia-Ana Varga.

Aveţi cuvântul, doamna deputat.

Doamna Lucia-Ana Varga:

Mulţumesc.

Declaraţia mea politică se numeşte "Codurile Boc".

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Stimaţi colegi,

În colegiul pe care îl reprezint în Parlament, electorii care mi-au acordat încrederea de a-i reprezenta nu sunt într-o proporţie covârşitoare licenţiaţi în drept şi, totuşi, într-o proporţie covârşitoare înţeleg condiţiile în care se plăteşte arvuna, chiar dacă tranzacţia are loc la un târg câmpenesc. Într-o proporţie covârşitoare, electorii mei ştiu că sunt datori să despăgubească pe cel căruia copilul lor minor le-a produs o pagubă, chiar dacă, nefiind într-o proporţie covârşitoare licenţiaţi în drept, nu ştiu că este vorba de răspunderea pentru prepuşi, în condiţiile art. 1000 din Codul civil.

De unde ştiu electorii mei aceste lucruri dacă nu sunt licenţiaţi în drept? Le ştiu, pur şi simplu. Le ştiu, pentru că acum aproximativ 150 de ani, când actualul Cod Civil a intrat în vigoare, normele juridice au venit în mod natural. Specialiştii definesc norma juridică ca fiind o conduită socială care, recunoscută de stat, este reglementată devenind astfel normă juridică obligatorie. În mod natural, conduita socială impune statului reglementarea juridică.

În zilele acestea asistăm, din păcate, la răsturnarea acestei situaţii. Ne aflăm în faţa încercării statului de a impune, prin reglementarea unei norme juridice, o anumită conduită socială.

Poate că acesta este motivul pentru care, potrivit unui sondaj realizat de Transperancy International în lunile aprilie - mai 2009, aproximativ 80% dintre români nu cunosc modificările ce vor fi aduse codurilor. Nu cunosc aceste modificări, pentru că ele nu survin în mod natural, urmare a reglementării unei conduite sociale existente, ci sunt impuse. În aceste condiţii, nu vom mai vorbi despre Codul Civil Roman, ci despre Codul civil al domnului Boc.

Nu doar în teorie, ci şi în practica democraţiilor consolidate, calitatea unei democraţii este evaluată în funcţie de gradul de implicare a cetăţenilor şi a organizaţiilor societăţii civile în procesul decizional. Însă, în aceeaşi măsură, nu trebuie să omitem un aspect important: cetăţenia activă este responsabilitatea comună a guvernanţilor şi guvernaţilor. Astfel, pentru ca cetăţenii să îşi valorifice drepturile, guvernanţii trebuie să maximizeze oportunităţile prin care ei să ajungă să influenţeze condiţiile în care trăiesc şi prin care să participe la dezbaterile privind deciziile cheie care au un efect semnificativ asupra comunităţii din care fac parte.

Ce fac, însă, guvernanţii din coaliţia PD-L - PSD în ceea ce priveşte codurile juridice, coduri care vizează profund societatea românească prin efectele pe care le vor avea asupra vieţii a milioane de cetăţeni? Consideră că e suficient să şi le asume. Fără o dezbatere parlamentară şi fără o dezbatere publică. Şi asta în condiţiile în care, potrivit aceluiaşi sondaj realizat de Transperancy International, 82% dintre români consideră că cetăţenii ar trebui consultaţi înainte de redactarea şi adoptarea unor legi importante, 57% doresc dezbatere publică înainte de scrierea legilor, iar 68% consideră că, în prezent, statul ia decizii singur în stabilirea prevederilor legii civile şi penale. Altfel spus, cetăţenii doresc să fie parte a procesului de luare a deciziilor privind aceste coduri.

Şi nu e de mirare că cetăţenii doresc să participe la procesul de luare a deciziilor atâta vreme cât sistemul de guvernare din România este democraţia. Democraţia ne permite mai mult decât să votăm. Ne permite să ne facem auziţi.

Personal cred în democraţie şi de aceea am organizat dezbateri publice pe tema prevederilor proiectelor Codului civil şi penal, dezbateri publice, în urma cărora am depus amendamente. Am cerut păstrarea sancţiunii pentru luarea de mită. Din păcate, sancţiunea pentru luarea de mită a fost redusă. Pentru cine, domnule Boc? Am cerut mărirea sancţiunii pentru abuzul de funcţie, infracţiune care a dispărut cu totul în varianta pentru care Guvernul îşi va asuma răspunderea. Cine s-a temut de această infracţiune, domnule Boc?

Din păcate, neinformarea publică, urmată de asumarea răspunderii Guvernului este considerată de către coaliţia de guvernare o practică profund democratică. Sau democratic a fost doar faptul că erorile pe care aceste coduri le-au conţinut au fost corectate prin intervenţia parlamentarilor, în special a celor liberali?

Si, tot din păcate, pentru că discuţiile despre filosofi sunt la modă, mă văd nevoită să recunosc, cu un gust amar, ca Petre Ţuţea, deşi cinic, avea dreptate să spună că "Democraţia e triumful cantităţii împotriva calităţii", cel puţin atâta vreme cât Guvernul susţinut de o vremelnică majoritate parlamentară îşi asumă răspunderea împotriva însăşi democraţiei.

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Mulţumesc, doamna deputat.

Urmează Grupul parlamentar al UDMR şi invit la microfon pe domnul deputat Antal István.

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Antal István:

Vă mulţumesc, doamna preşedinte.

Declaraţia mea se intitulează "Există un patrimoniu valorificabil pentru susţinerea promisiunilor electorale ale coaliţiei PSD-PD-L".

Doamna preşedinte,

Doamnelor şi domnilor colegi,

În ultima perioadă are loc o dezbatere aprinsă despre reforma sistemului de pensii cu promisiuni aproape zilnice din partea reprezentanţilor acestui Guvern cum că se vor rezolva, cu această ocazie, toate nedreptăţile aduse unor categorii de pensionari.

Aşteptarea acestor categorii este pe deplin justificată. Urmăresc de mai mult timp, cu mare atenţie, dezbaterea, încercând să aflu ceva despre pensionarii din sistemul cooperatist, pensionari care timp de 50 de ani au cotizat la Fondul de Pensii CASCOM - fond de pensii dispărut în anul 1993.

În legislatura trecută, de la acest microfon, am intervenit de mai multe ori pentru a sprijini solicitarea pensionarilor din acest sistem. Ultima dată, în mai 2006, am prezentat o declaraţie politică cu titlul "O posibilă rezervă pentru suplimentarea pensiilor", prezentând date concrete despre patrimoniul CASCOM, patrimoniu însuşit pe nedrept de conducerea de atunci a UCECOM-ului, un patrimoniu uriaş evaluat în 1996 de către Curtea de Conturi, cu ocazia procesului care a fost intentat la vremea respectivă, la valoarea de 49.796.000.000 lei actuali. Actualizat astăzi, ar reprezenta o sumă de 100 de ori mai mare şi ar sta la dispoziţia Ministerului Muncii. O sumă corespunzătoare pentru a fi respectată, cel puţin, o promisiune electorală.

Pentru stenogramă, dau citire şi listei acestui patrimoniu: 4 complexe balneare cu 931 de locuri de odihnă şi tratament în staţiuni renumite ca Mamaia, Eforie Nord, Covasna şi Sovata, iar alte 7 obiective în curs de finalizare la vremea respectivă, hotel cu 200 de locuri în Bucureşti, complex balnear cu 177 de locuri în Vatra Dornei şi 106 locuri în Olăneşti, extinderea unui complex la Mamaia, 2 fabrici de pâine la Vatra Dornei şi Topoloveni, o unitate de alimentaţie la Năvodari şi aşa mai departe. Menţionez că frauda UCECOM din 1993 când a însuşit pe nedrept acest patrimoniu, un caz penal foarte grav în orice ţară democratică, nu a fost soluţionată de justiţie, ci după 10 ani de la săvârşire, în 2003 dosarul a fost înscris şi faptele prescrise.

Nici un guvern nu a reuşit să facă lumină şi să acorde o despăgubire justă prin mărirea pensiilor, cel puţin a celora care, prin contribuţia lor, au creat acest fond. Suntem într-un moment de criză profundă. Aşteptarea pensionarilor, lăsaţi fără rezervele lor strânse de-a lungul anilor şi neatinsă de regimul comunist, este pe deplin justificată.

Acest patrimoniu există, dar beneficiile aduse prin folosinţă sunt nejustificat utilizate de cei care l-au însuşit fără nici un drept. În 2003, pe timpul guvernării PSD, faptele penale au fost prescrise. Pe nedrept a fost lăsat fără acest patrimoniu. Ministrul muncii în acea perioadă era domnul Marian Sârbu, ca şi în actuala guvernare. Ministrul actualului guvern la Ministerul Muncii este tot domnul Sârbu.

Problema, deci, este cunoscută. Poate împreună cu actualul ministru al justiţiei veţi relua procesul finalizat pe nedrept în 2003 şi, după 20 de ani de la căderea comunismului, veţi reuşi să obligaţi ultima redută a dictaturii - UCECOM-ul - să redea acest patrimoniu în beneficiul tuturor pensionarilor, care speră, în continuare, în promisiunile electorale şi în onestitatea guvernanţilor.

Soluţia există, este nevoie de voinţă politică. S-au întâmplat multe ilegalităţi şi în perioada anilor 2005-2006, în perioada implementării Legii nr.1/2005 privind organizarea şi funcţionarea cooperaţiei, din partea acelui sistem rigid - UCECOM.

Cu voinţă politică din partea coaliţiei guvernamentale şi cu sprijinul partidelor din opoziţie, cu modificări minime ale Legii cooperaţiei, există o şansă reală de a îndrepta această uriaşă fraudă prin modificarea Legii nr.1/2005 privind organizarea şi funcţionarea cooperaţiei.

Coaliţia, de altfel, deţine în Parlament peste 70% din fotoliile parlamentare. Această voinţă politică, dacă se va manifesta, înseamnă că astfel aveţi o şansă ca cel puţin această promisiune electorală să fie făcută în beneficiul a peste 150 de mii de pensionari în acest sistem cooperatist.

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Mulţumesc, domnule deputat.

Din partea Grupului parlamentar al PSD+PC, în ordinea înscrierii pe listă, dau cuvântul domnului deputat Mugurel Surupăceanu.

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Mugurel Surupăceanu:

Mulţumesc, doamna preşedinte.

Stimaţi colegi,

Declaraţia mea politică de astăzi se intitulează "Campanie fără noimă".

Este an electoral, iar domnul Băsescu se află, mai mult ca niciodată, în lumina reflectoarelor. Însă, nu mai avem de-a face cu un Băsescu "justiţiar" şi pus pe luptă împotriva marii corupţii, ci cu un om politic vlăguit, fără strategie.

Mă surprinde faptul că un personaj cu un asemenea profil care, de obicei, este foarte atent la strategiile de comunicare pe care le foloseşte şi, de foarte multe ori, iscusit, speculant al conflictelor, acum nu-şi dă seama de bulgărele de zăpadă pe care l-a creat. Atât problema candidaturii fiicei lui Elena, cât şi a casei Ioanei, cealaltă fiică, corelată cu tranşarea mediatică a scandalului Popoviciu, ne arată un Băsescu extrem de neglijent.

Când şi-a pierdut îndemânarea actualul preşedinte? Cum a ajuns să numai fie atent la detaliile care îi pot distruge complet imaginea? Dacă altădată, domnia sa era cel care cauza corupţia şi marea conspiraţie creată pentru a-l îndepărta de la putere, iată că acum este cel încriminat. Unde se află marii conspiratori? De ce nu mai fac aceştia agenda lui Traian Băsescu? Pentru că, de fapt, ei nu au existat. Pentru că domnul Băsescu a supravieţuit până acum doar sărind la gâtul unor fantasme, pentru că era la îndemână să profite de nesiguranţa românilor.

Mitul conspiraţiei, iată secretul succesului său. Atâta timp cât a avut un duşman, fie şi faimoasa cifră 322, Băsescu a atras încrederea poporului. Dar, ce face el acum, când el este propriul său duşman. Cum se mai poate salva?

Refuz să cred că românii mai pot fi păcăliţi de imaginea sa de justiţiar fals. Refuz să accept scenariul că Traian Băsescu va câştiga un nou mandat. Iată motivul pentru care cred că românii nu-şi mai doresc un asemenea tip de preşedinte. Iar motivul nu ţine de apartenenţa mea politică, ci de un fapt evident. Băsescu nu-şi mai poate întreţine imaginea. Şi, pentru binele românilor, Băsescu nu mai poate fi preşedinte.

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Mulţumesc, domnule deputat.

Din partea aceluiaşi grup parlamentar, respectiv Grupul parlamentar al PSD+PC, invit la microfon pe domnul deputat Vasile Filip Soporan.

Vă rog, domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Vasile Filip Soporan:

Vă mulţumesc, doamna preşedinte.

Stimaţi colegi,

Doresc să prezint în faţa dumneavoastră declaraţia politică "Lupta pentru terenul agricol în România europeană".

Am avut ocazia, în ultima perioadă de timp, să constat că una din cauzele situaţiei politice în care ne găsim este dată de faptul că nu există o suprapunere între agenda publică a cetăţenilor şi agenda publică a politicienilor.

Cu greutate şi cu supărarea faptului că nu există, în mod real, afirmarea responsabilităţii clasei politice în demersul îndeplinirii promisiunilor făcute, m-am confruntat în cadrul Colegiului 7 al judeţului Cluj, cel pe care-l reprezint în Parlament, cu situaţii dramatice în care lucrătorii plătesc facturile unei crize economice, pe care nu ei au provocat-o, prin pierderea locurilor de muncă şi micşorarea dramatică a veniturilor.

În acest cadru, am avut o întâlnire cu reprezentanţii autorităţilor locale şi cu fermierii din zona Câmpiei Transilvaniei, în încercarea de a cunoaşte situaţia reală cu care aceştia se confruntă şi din dorinţa de a acţiona efectiv, la nivel parlamentar, în concordanţă cu interesul economic al acestora.

Aceşti oameni, care prin pregătirea pe care o au ar putea să acţioneze cu succes şi în alte domenii, m-au ajutat să înţeleg problemele de fond datorită cărora agricultura noastră nu contează în competiţia europeană, iar discuţia purtată în acest cadru cu Ovidiu Onişor, unul dintre fermierii din zona Câmpiei Turzii, a fost una dintre cele mai interesante. Îi mulţumesc pentru acest lucru.

Mi-am dat seama că există, în acelaşi timp, două tipuri de a face agricultură: o agricultură de subzistenţă şi o agricultură de performanţă, care ar putea să ne apropie de agricultura europeană.

Am constatat, şi acest lucru îl transmit şi specialiştilor care lucrează în Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale, că există, chiar înainte de descentralizare sau, în acelaşi timp cu aceasta, câteva priorităţi care ar trebui soluţionate de urgenţă.

Prima dintre acestea este legată de clarificarea noţiunii de agricultor sau de fermier, în care lumea să nu mai facă ce ştie şi cum ştie, cu rezultate ce nu au nimic de-a face cu performanţa şi cu piaţa.

Pentru a defini noţiunea de fermier, este necesar să se facă diferenţa dintre autoconsum şi producţia pentru piaţă, situaţie care va putea fi reglementată sau prin aplicarea Legii nr.166 din 10 aprilie 2002, sau prin redefinirea suprafeţelor care să stabilească graniţa de unde începe o activitate economică. În acest cadru, sistemul de subvenţionare diferenţiată ar trebui să sprijine, în mod real, pe cei care produc pentru piaţă. Sistemul nu trebuie să se refere numai la subvenţia de suprafaţă, ci şi la alte măsuri, cum ar fi: subvenţionarea preţului motorinei, credite cu dobânzi reduse, prime de instalare, impozite care să nu defavorizeze fermierul sau societatea agricolă care plăteşte impozit pe profit şi obligaţii la buget, oricâte ar fi ele.

Cu justificarea prezentă, consider că noţiunea de fermier trebuie legată de doi factori esenţiali, anume: de suprafaţa agricolă minimă exploatată şi de capacitatea de a accesa fonduri europene. Acest cadru ar trebui fundamentat pe rezultatele economice, element stimulativ pentru acordarea subvenţiilor.

A doua prioritate este legată de reconsiderarea sistemului de învăţământ, în aşa fel încât acesta să fie util fermierilor. Afirm acest lucru, deoarece fermierii responsabili constată că nu avem şcoli de mecanizatori agricoli, că nu avem centre unde se pot forma tinerii care pot să înveţe noile tehnologii de creştere a animalelor sau în domeniul culturilor vegetale. Astfel de forme de învăţământ nu se pot face de la o zi la alta. Este nevoie de ferme-pilot, de colaborări cu fermele private, un centru de consultanţă naţional şi în acelaşi timp funcţional.

Aceste mecanisme, puse să funcţioneze împreună, pot determina formarea celor care vor să-şi desfăşoare activitatea în domeniul agro-zootehnic.

Întrucât timpul este întotdeauna o mare problemă, la noi lipsa timpului fiind dramatică, consider că practic, pentru recuperarea şi depăşirea stării actuale, este necesară stimularea stabilirii unei legături instituţionale cu fermierii din ţările cu agricultură performantă, în cadrul căreia să existe posibilitatea efectuării unor stagii lucrative de minim 3-6 luni.

Practic, statul s-ar putea implica să găsească pentru cei interesaţi posibilitatea de a lucra la ferme occidentale, situaţie care convine şi fermierului unde se face practica. Aceasta variantă nu exclude fermele bune din România, care ar putea fi stimulate pentru primirea şi formarea fermierilor care doresc să aplice noile tehnologii agricole.

Fără o astfel de practică consider că nu ar trebui acordată nicio diplomă în acest domeniu, iar fără o astfel de diplomă, nu ar trebui admisă subvenţionarea celui care pretinde că practică agricultura.

Prin urmare, practica agricolă este absolut obligatorie pentru formarea fermierului care doreşte să aibă activităţi agro-zootehnice desfăşurate în conformitate cu tehnologiile la zi.

A treia prioritate este legată de adoptarea unor soluţii în urma cărora banii pentru agricultură să ajungă la cei care fac agricultură performantă. Recunosc că problema este delicată, mai ales, în momentele de campanie electorală, când principiul irosirii premeditate a resurselor financiare a devenit o politică de stat în ultimii douăzeci de ani. Sumele irosite până acum cu agricultura de ocazie sunt impresionante, adunându-se de-a lungul timpului mai multe miliarde de euro. Consider că a venit momentul acordării resurselor financiare cu precădere fermierilor care fac agricultură performantă într-o economie de piaţă. Aceasta manieră de abordare trebuie susţinută de o politică socială corespunzătoare în mediul rural, în care Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale ar trebui să fie o parte activă importantă, şi, în acelaşi timp, de o altă politică economică, care să creeze noi oportunităţi de muncă în zona mediului rural.

Într-o primă fază ar trebui gândite, împreună cu autorităţile locale, întreprinderile sociale şi formele asociative de producţie şi de valorificare a potenţialului agricol existent la nivel local.

A patra prioritate este legată de creşterea capacităţii administrative la nivelul autorităţii statului, în aşa fel încât statul să fie un partener, şi nu o frână în dezvoltarea agriculturii competitive, şi legea clară adoptată să fie respectată peste tot.

În urma discuţiilor responsabile purtate, am ajuns la o concluzie dramatică, aceea că cea mai mare ameninţare împotriva fermierului român este faptul că nepăsarea şi jocurile politice pot să determine pentru acesta pierderea într-un timp foarte scurt a terenului agricol, în faţa investitorilor occidentali sau din alte părţi. Fără teren, toată discuţia purtată mai sus nu îşi mai are rostul.

Faţă de această situaţie, va trebui să înţelegem acum, şi nu mai târziu, că pământul este avuţia cea mai de preţ a unei naţiuni. În momentul în care vom pierde şi terenul agricol al ţării, nu vom mai avea altceva mai bun de făcut decât să lucrăm pentru alţii. Noi şi urmaşii noştri ce vor face?

Am adunat aceste idei în urma întâlnirilor amintite, cu gândul şi la Marius, care, dacă n-ar fi fost ziua de 29 octombrie 2006, ar fi fost astăzi absolvent al secţiei de Inginerie economică a Universităţii de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară din Cluj-Napoca. Nu a fost aşa. Dumnezeu să-l ierte şi să ne dea nouă puterea de a construi ceva durabil pentru noi şi pentru urmaşii noştri, într-un domeniu esenţial pentru devenirea noastră europeană!

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Mulţumesc, domnule deputat.

Dacă mai sunt în sală colegi care doresc să citească declaraţia politică. Nu mai sunt.

Vă anunţ, stimaţi colegi, că o serie dintre colegii noştri parlamentari au depus în scris declaraţiile politice, şi anume: din partea Grupului parlamentar al PD-L, domnii deputaţi: Victor Boiangiu, Ştefan Daniel Pirpiliu, Sanda-Maria Ardeleanu, Marius Rogin, Constantin Chirilă, Doru Leşe Braşoan, Mircia Giurgiu, Petru Călian, Stelică Iacob Strugaru, Răzvan Mustea-Şerban, George Ionescu, Carmen Axenie, Daniel Buda; din partea Grupului parlamentar al PSD+PC: Mihai Cristian Apostolache, Oana Niculescu-Mizil, Ion Dumitru, Costică Macaleţi, Gheorghe Ciocan, Eugen Bejinariu, Iuliu Nosa, Neculai Răţoi, Adrian Mocanu, Dorel Covaci, Bogdan-Liviu Ciucă, Daniela Popa şi Aurelia Vasile; din partea Grupului parlamentar al PNL: Eugen Nicolăescu, Marin Almăjanu, Teodor Atanasiu, Mihai Lupu, Radu Bogdan Ţîmpău, Gheorghe Coroamă, Nini Săpunaru, Cristian Buican, Titi Holban, Virgil Pop, Relu Fenechiu, Horea-Dorin Uioreanu, Mihai Cristian Adomniţei, Viorel Buda, Ionel Paler; iar din partea Grupului parlamentar al minorităţilor naţionale, domnul deputat Mircea Grosaru.

Cu aceasta, încheiem şedinţa consacrată declaraţiilor politice. La ora 10 va începe şedinţa Camerei Deputaţilor, cu toate problemele înscrise pe ordinea de zi.

Vă mulţumesc.

(Următoarele intervenţii şi declaraţii politice, au fost consemnate conform materialelor depuse de deputaţi la preşedintele de şedinţă.)

Domnul Mircea Grosaru:

"Preşedinţia şi România democratică"

În luna noiembrie, România îşi va alege preşedintele, iar acest lucru reprezintă cea mai mare miză politică a acestui an, după alegerile europarlamentare.

Au apărut primii candidaţi mai mult sau mai puţin spectaculoşi, începând cu lideri de partide, continuând cu un prinţ şi cu un candidat Nati Meir.

Nu este nimic nou pentru politica românească din ultima vreme apariţia candidatului Nati Meir, pentru că apariţia unor asemenea personaje nu poate fi oprită prin lege, pentru că în România există democraţie, democraţie câştigată de români cu multe sacrificii, gândindu-ne doar la acele victime căzute la revoluţie sau la zecile de mii de cetăţeni care şi-au riscat viaţa în aceeaşi perioadă, parte din ei martori a tot ceea ce a urmat după anul 1990.

Desigur că orice cetăţean poate candida la preşedinţia României, dacă consideră că este potrivit, dar mai ales dacă este apreciat de cetăţeni că ar putea rezolva problemele interne şi internaţionale ale ţării, cu toate exigenţele şi responsabilităţile înaltei funcţii.

Aşa ar fi considerată logic orice fel de candidatură, însă în România tuturor posibilităţilor apar noi şi noi surprize, pe care nici nu ştim cum să le explicăm.

O întrebare la fel ce firească ar fi următoarea: De ce nu a candidat Nati Meir la preşedinţia Franţei, Germaniei, Angliei sau Italiei sau chiar la preşedinţia Statelor Unite?

Sunt multe răspunsuri, însă unul cu siguranţă este comun: autoritatea statului.

Autoritatea statului este recunoscută a fi puternică tocmai în astfel de situaţii, imposibile a se întâmpla în alte ţări, chiar şi mai mici decât cele înşiruite anterior.

De ce nu putem interveni în astfel de situaţii ?

Oare cât va mai dura până când vom putea interveni prin lege la asemenea lipsă de respect din parte unora care au văzut şi cred că în România se poate orice, şi nu se opresc din mersul lor halucinant. Cum gândesc românii o asemenea candidatură, dar mai ales cum gândesc ţările Uniunii Europene despre posibilitatea depunerii unei asemenea candidaturi: democraţie, lipsă de autoritate a statului sau altceva ?

După ultimele evoluţii ale rezultatelor în alegerile europarlamentare s-ar putea spune că cetăţenilor nu le pasă şi că sunt tentaţi mai mult de a lipsi la alegeri.

Soluţia este simplă: de a gândi serios şi a nu mai accepta niciodată compromisuri la un asemenea nivel, dăunătoare imaginii ţării şi fiecăruia dintre noi în parte.

Domnul Mircea Grosaru:

"România după 20 de ani"

După revoluţia din anul 1989, România se pregătea de o schimbare totală a sistemului, un sistem învechit, pe care mai multe ţări din estul Europei au dorit să-l schimbe, din aceleaşi motive ca şi România. Nu ştiu dacă a fost bine sau nu, însă cel puţin din punctul de vedere al libertăţilor cetăţenilor, sistemul era vechi şi neeficient.

Au urmat 20 de ani în care în ţara noastră s-a dorit mai mult decât s-a muncit, iar toţi cei care au făcut-o, în foarte mare proporţie au făcut-o pentru ei înşişi, pentru că şi statul la rândul său nu se gândise foarte mult la cetăţeni.

Pentru un mare număr de cetăţeni, în proporţie de circa 20%, mai ales dintre cei care aveau o meserie, schimbarea pe care au dorit-o s-a concretizat în a pleca din ţară, a lucra în străinătate, mulţi dintre ei stabilindu-se şi cu familiile acolo unde au găsit de lucru, cea mai mare parte în construcţii, agricultură sau în îngrijirea persoanelor în vârstă.

Guvernele care au trecut, politicienii care s-au perindat în toţi aceşti 20 de ani în sistemul parlamentar democratic din România, rând pe rând au promis o viaţă mai bună fie prin salarii la nivelul tuturor ţărilor europene, fie prin construcţia de locuinţe, fie prin construcţia de autostrăzi, fie printr-o viaţă mai bună pentru următoarele generaţii.

Iată-ne acum, după 20 de ani în care în România calitatea vieţii nu a crescut, salariile nu ajung pentru o viaţă decentă, locuinţele construite au preţuri foarte mari şi nu pot fi achiziţionate în orice condiţii, iar autostrăzile au fost doar începute şi neterminate. În schimb, în locul locuinţelor promise au apărut mall-uri, iar în locul CEC-ului au apărut foarte multe bănci care ajung să gestioneze o mare parte a economiei din ţara noastră, dar care au devenit mult mai inaccesibile.

Dacă ar fi să ne referim la ceea ce s-a întâmplat în cei 20 de ani de după revoluţie, putem afirma că "Nimic nu s-a câştigat, nimic nu s-a pierdut, ci totul s-a transformat" şi s-a transformat în aşa fel încât abia după mulţi ani vom putea şti pentru cine a fost benefică transformarea şi cine a beneficiat de aceasta.

Oricum, mult mai puţin România.

Domnul Mircea Grosaru:

"Învăţământul din România, în recesiune"

De multe ori am auzit lucruri care previzionau impasul în care se află învăţământul românesc, pentru cauze mai mult sau mai puţine din voia noastră, ci doar ca o consecinţă a evoluţiei economiei din România.

Rând pe rând, măsurile luate conduceau către desfiinţarea şcolilor de meserii şi înfiinţarea a noi şi noi universităţi private, unde se plătesc taxe nemeritate şi unde nu înveţi nimic, atâta timp cât nu există decât restanţieri, iar la examenele de absolvire, procentul de promovabilitate este de puţine ori mai mic de 100%.

Ce prevestea această formă de învăţământ din România?

Prevestea falimentul acestui sistem care nu era de nici un fel în concordanţă cu economia de piaţă, întrucât nu exista nici concurenţă şi nu asigura absolvenţilor nici un fel de competenţă.

Cu alte cuvinte, facultăţile din România pregătesc în foarte mare proporţie şomeri cu diplomă, care este drept că nu se pricep la nimic.

Aceasta este constatarea concretă, dar tragică, în acelaşi timp, datorită lipsei de viziune a celor care se ocupă şi s-au ocupat pe rând de destinele învăţământului, cu mai multă sau mai puţină competenţă profesională sau managerială.

Poate că soluţia pe viitor ar fi reînfiinţarea şcolilor de meserii, poate că nu toţi absolvenţii de liceu sunt dornici sau dotaţi intelectual pentru a absolve o facultate, indiferent de natura acesteia, sau poate că şi unii dintre profesori nu sunt suficient de pregătiţi pentru a transmite acele cunoştinţe de care au nevoie tinerii absolvenţi.

Unde este competenţa necesară fiecărei profesii?

Pentru ce ne pregătim?

Cine urmăreşte acest fenomen?

Cine răspunde de ceea ce se întâmplă?

Iată câteva întrebări la care va trebui să găsim răspunsuri de urgenţă, pentru că altfel nu va fi bine nici pe termen scurt, dar mai ales nu va fi bine pe termen lung.

Profesorii se plâng de salarii, elevii şi studenţii se plâng de lipsa de perspectivă pentru a găsi un loc de muncă decent, iar părinţii nu ştiu pe ce culoar ar trebui să îndrume copiii pentru o bunăstare viitoare.

România are nevoie de competenţă şi de proiecte viabile.

Domnul Mircea Grosaru:

"Violenţă extremă în finala Cupei României"

Sâmbătă, 13 iunie, s-a încheiat sezonul fotbalistic în România cu un bilanţ foarte slab pentru toţi cei ce urmăresc fenomenul, şi anume: echipa naţională a avut cea mai slabă evoluţie din ultimii 20 de ani, campionatul intern a fost câştigat de Urziceni, meciurile din campionat sunt suspectate de aranjamente şi fapte de corupţie, conducătorii de cluburi şi arbitrii români sunt cercetaţi de DNA, iar spectatorii devin din ce în ce mai violenţi, totul culminând cu ultimul meci al sezonului.

Violenţa din sport se pare că nu poate fi oprită nici de lege în România, însă apogeul a fost atins în meciul CFR Cluj - FC Timişoara, când sub ochii unui stadion plin şi în prezenţa premierului României, Emil Boc, arbitrul partidei se pare că a fost cel care a inflamat spiritele.

Sunt multe semne de întrebare în privinţa arbitrajului, care ştim că nu întotdeauna ne-a oferit cele mai corecte soluţii pentru miile de ochi care văd şi judecă aspru orice prestaţie.

Se mai spune că, "La fotbal şi la politică se pricep toţi", dar spiritul acestui proverb este acelaşi, gândindu-ne la caracterul popular al celor două fenomene foarte apropiate ca efecte în ţara noastră, care trezesc multe patimi din partea suporterilor, fie că sunt numiţi fani sau simpatizanţi.

Până când cu violenţa în sport? Până când cu violenţa din politică şi cu vorbele grele adresate de către unii altora, indiferent de culoare politică sau de doctrină?

Se pare că mai avem mult de lucru până la armonizarea legislaţiei din România cu cea europeană, până la constituirea cu adevărat a statului de drept şi a unor reguli care pornesc în primul rând de la educaţie.

Circul din fotbal vine parcă să completeze de multe ori circul politic din ţara noastră, care se numeşte fie Gigi Becali sau oricum altfel, şi care devine un fenomen periculos pentru democraţia din România.

Oare de ce nu putem pune stop acestor fenomene ?

Pentru că România se numeşte ţara tuturor posibilităţilor.

Domnul Mircea Grosaru:

"Economia trebuie urgent revigorată"

De curând, la ultima şedinţă de Guvern, preşedintele României ne-a anunţat oficial că România este în recesiune economică.

Această recesiune este dată de cele peste 10.000 de firme aflate în faliment, de lipsa de absorbţie a fondurilor europene, dar mai ales de lipsa de lichidităţi de pe piaţă, blocate prin neplata în lanţ a facturilor curente sau a serviciilor prestate.

În paralel, Guvernul, prin OG nr.61/2009, preia tot ceea ce Parlamentul României încearcă să legifereze, iar, în plus, îşi asumă o responsabilitate cel puţin periculoasă pentru democraţia din România, cea de a respinge orice lege adoptată de Parlament, înainte de intrarea în vigoare a acesteia.

Şi unde vom ajunge ?

Abia abia am trecut de problemele anilor dinainte de 1990 şi am ajuns parcă să regretăm locurile de muncă fixe, raţia de alimente, locuinţele comune la bloc, biletele de odihnă şi tratament, cartelele la combustibili şi altele de acest fel.

Măsurile luate de Guvern, în loc să revigoreze economia prin taxe minime, instituie impozitul forfetar, în loc să relaxeze funcţionarea de servicii, le îngreunează viaţa din ce în ce mai mult.

Economia este un mecanism complicat, iar de buna funcţionare a acesteia depinde buna funcţionare a multor alte domenii de activitate. Pentru revigorare, măsurile vor trebui să fie foarte simple dar concrete. Recesiunea este caracterizată în primul rând prin şomaj, iar şomajul va declanşa multe fenomene ulterioare.

Vom avea ocazia să vedem care sunt măsurile concrete ale Guvernului în toată această perioadă şi ulterior acesteia, pentru că de acestea va depinde ulterioara perioadă şi timpul în care România îşi va reveni, dar mai ales perioada în care îşi va reveni.

România are resurse de a-şi reveni repede, însă totul depinde de noi toţi şi de modul în care vom înţelege să ne alegem pe cei care cu adevărat ne pot reprezenta.

Domnul Mircea Grosaru:

"România subterană"

Anul trecut, România a raportat un produs intern brut de 33% şi astfel s-a fost clasat pe locul 5 în Europa, în funcţie de ponderea economiei informale în p.i.b., însă odată cu problemele pe care românii au început să le aibă în străinătate, acolo unde îşi câştigau existenţa, desigur că a apărut o erodare a veniturilor populaţiei.

Concomitent cu acest fenomen, economia subterană îşi face crescută ponderea în p.i.b., iar orice venit sau sursă de venit suplimentară, devine pe zi ce trece mai tentantă.

Conform unor studii recente de specialitate, economia subterană reprezintă circa 33% din p.i.b., iar tendinţa este de creştere şi în continuare.

Desigur că principalul factor de creştere a volumului economiei subterane îl reprezintă nivelul impozitelor şi taxelor, al asigurărilor sociale, al t.v.a.-ului şi al accizelor.

În ultima perioadă însă, este din ce în ce mai evidentă tendinţa de creştere a plăţilor în numerar, chiar dacă parte din salariile încasate sunt plătite electronic, prin card-uri.

Dacă ne gândim că la nivelul ţărilor Uniunii Europene economia subterană este în medie de numai 16%, iar doar în ţari precum Bulgaria, Estonia, Letonia şi Croaţia, cotele de procente ale economiei subterane sunt mai mari decât la noi, putem uşor trage concluzia că şi nivelul de trai al populaţiei este acelaşi, precum observăm înşiruirea aceloraşi cifre şi procente. Dispariţia economiei subterane este strâns legată de relaxarea taxelor şi impozitelor, şi nicidecum de introducerea unora noi.

După adoptarea ordonanţei Guvernului privind impozitul forfetar, efectul a fost că mai multe firme şi-au suspendat activitatea pentru o perioadă de până la 3 ani, având însă posibilitatea de a o relua, îndată ce ordonanţa va fi suspendată.

Multe firme funcţionau în diverse forme juridice, pentru acoperirea salariului administratorului şi eventual a contabilului angajat, însă măsurile de impozitare i-au determinat să închidă firma, neplătind astfel nici taxe, nici impozite la bugetul de stat, ceea ce va îngreuna o situaţie bugetară şi aşa dificilă.

Această coborâre a produsului intern brut după o ridicare rapidă în anul anterior, ne îndreptăţeşte să ne întrebăm: în cât timp ne vom reveni?

Domnul Mircea Grosaru:

«Turism şi "brand"- uri în România»

În ultimii ani ne amintim că în diverse guvernări a funcţionat un minister al turismului, în altele, din economii la bugetul de stat sau din alte raţiuni, acest important minister a funcţionat ca o agenţie guvernamentală în cadrul altor ministere.

Ultima dată, în cadrul Ministerului Întreprinderilor Mici şi Mijlocii, Profesiilor Liberale şi Turismului, acesta din urmă a funcţionat ca o agenţie în cadrul Guvernului României, cu rezultate neconcludente, precum importanţa care i-a fost acordată.

După cum ştim, este greu să creezi circuite turistice în România, atâta timp cât ţara noastră nu s-a preocupat în ultima vreme prea mult nici de dezvoltarea infrastructurii, nici de crearea unor adevărate "brand" - uri de ţară, pe care cu greu le putem face cunoscute la nivelul Europei sau al lumii întregi.

În România este frumos şi vara şi iarna, iar printre puţinele "brand" - uri de ţară pe care le-am putea dezvolta pe viitor, este cel legat de mănăstirile din Moldova şi cele din Bucovina, nu pentru că ar reprezenta construcţii de mare rafinament artistic, însă se identifică mult cu istoria şi tradiţiile poporului român, cu religia şi obiceiurile noastre, suficiente pentru a transmite un mesaj celor ce doresc să afle cât mai multe despre România.

La această dată, în tot ceea ce facem şi ce reprezentăm în Europa cred că ar fi suficient să convingem că România este o ţară în care românii nu sunt cerşetori, sunt oameni oneşti şi pricepuţi, iar inteligenţa nativă a românilor poate fi uşor observată.

Locuiesc în Bucovina de circa 40 de ani şi am avut ocazia să mă mut de acolo de foarte multe ori, însă nu am făcut-o din foarte multe motive, şi în primul rând pentru că îmi plac oamenii, pentru că sunt simpli şi deschişi, pentru că sunt extrem de primitori, dar şi pentru că sunt hotărâţi.

Am reuşit să-i conving pe toţi prietenii mei şi rudele din ţară sau din străinătate, că ceea ce simt eu aş dori să le transmit şi lor, iar acest lucru nu a fost puţin, pentru că mulţi prieteni, mai ales din Italia, s-au mutat definitiv în România, în Bucovina, acolo unde vor rămâne toată viaţa, dar şi invers.

Domnul Mircea Grosaru:

"Se simte criza şi pe litoral"

Chiar dacă s-a anunţat că până în data de 15 iunie preţurile sunt cu minim 20% mai mici, litoralul românesc nu putem spune că este asaltat de turişti.

Se pare că turiştii români preferă din nou traseele din Bulgaria sau Turcia, din cel puţin două motive: servicii mai ieftine şi o gamă mult mai variată de atracţii pentru turişti, chiar în condiţiile în care ministrul turismului din România anunţa pe litoral o mai mare deschidere pentru turismul la malul mării.

Unii au înţeles şi au mai făcut o încercare, dar se pare că în zadar, pentru că au rămas la fel de nemulţumiţi.

Poate că nu ştim să preţuim frumosul litoral românesc, pe care cu mulţi ani în urmă germanii veneau într-un număr impresionant, an de an, tot din aceleaşi motive din care turiştii merg acum în Bulgaria sau în Turcia.

Un lucru totuşi cred că ar trebui să ne bucure, şi anume că tinerii preferă Costineştiul încă, iar acesta, începând cu celebra "Vox Maris", dar nu numai, devine pe an ce trece mai atrăgător, cu servicii ieftine şi din ce în ce mai profesioniste.

Păcatul cel mare însă este că din ce în ce mai mulţi tineri pregătiţi în domeniul turismului sau în domeniul hotelier, sau dacă nu, cu înclinaţie spre acest domeniu, merg să lucreze pe diverse litorale din Europa, pentru că oferta locurilor de muncă în România, în acest domeniu este scăzută.

Poate că ar trebui gândit un proiect pentru Ministerul Turismului şi pentru studenţi, categorie socială foarte disponibilă pe timpul verii, de a accepta, după un stagiu eficient de instruire, o slujbă pe litoral, mult mai bună decât undeva în Europa, din toate punctele de vedere.

Dacă ceva ne lipseşte pe litoralul românesc, pentru că ne lipsesc multe lucruri încă, acestea sunt serviciile, iar începând cu serviciile, orice se poate perfecţiona.

Pe perioadă de criză, cunoaştem că fenomenul "jobb"-urilor se caracterizează prin reconversie profesională, lucru care poate atenua foarte mult lipsa locurilor de muncă sau şomajul, prin pregătirea unei alternative.

Dacă alte ţări nu au alternative, România oricând le poate găsi.

Domnul Mircea Grosaru:

"România şi copiii"

Viaţa economică şi socială au condus încetul cu încetul România, apropiind-o de viaţa celorlalte ţări ale Uniunii Europene, sau cel puţin din punctual de vedere al tineretului, care a devenit la fel cu cel din străinătate.

Multe lucruri sunt bune, altele mai puţin bune, însă cu siguranţă că toţi tinerii au lucruri cel puţin comune, dacă nu chiar identice, gândindu-ne la îmbrăcăminte, pasiunea devenită necesitate zilnică - computerul, modul direct şi simplu de comunicare, pasiunea pentru acelaşi tip de muzică şi poate multe altele.

Desigur că printre multe altele, pentru că informaţia circulă extreme de rapid, profesia este cea care îi îndeamnă spre aceleaşi tipuri de meserii, fără a fi în vreun fel influenţaţi de părinţi.

Copiii din România însă, reprezintă o altă categorie. Despre ei, nu mai putem spune că au o copilărie liberă şi fericită, pentru că încep problemele, legate în primul rând de faptul că părinţii au mult mai puţin timp decât înainte de a se ocupa de creşterea sănătoasă a acestora şi apoi educarea lui.

Puţine sunt soluţiile în ţara noastră, gândindu-ne doar la faptul că imediat după naştere un copil trebuie asistat pentru a creşte sănătos, până la vârsta la care începe să vorbească şi să înţeleagă, dar şi după această vârstă fiind importantă sănătatea lor.

Aşa cum sunt organizate în toate ţările din Europa, căminele de copii şi creşele, care se numesc în multe moduri, preiau o parte din problemele părinţilor, ocupaţi cu serviciul, pentru educarea lor.

Educaţia copiilor se face însă pe fondul unui copil sănătos, pentru că viaţa ne arată că este greu a educa un copil care începe să aibă probleme de sănătate.

În România însă, problema creşelor încă nu este rezolvată, mai mult decât atât, şi cele existente cândva au fost şi sunt desfiinţate pentru diverse afaceri imobiliare.

Aşadar, atâta timp cât viitorul ţării îl reprezintă copiii, aceştia trebuiesc protejaţi încă de mici, în sensul găsirii unor soluţii legislative care să-i pună la adăpost, acolo unde fiind mici le este locul: în creşe, cu personal sanitar de specialitate bine instruit şi care să nu mai plece în străinătate să îngrijească bătrâni.

Domnul Victor Boiangiu:

«Necesitatea programului "Prima casă"»

Programul guvernamental "Prima casă" are ca obiectiv facilitarea accesului persoanelor la achiziţionarea unei locuinţe prin contractarea de credite având drept girant statul român. Beneficiarii programului pot fi persoane fizice ce doresc achiziţionarea primei locuinţe fie din imobile noi, fie din fondul locativ existent, şi care nu au mai beneficiat de un credit ipotecar. Valoarea maximă a creditului va fi de 60.000 de euro, bani ce vor fi luaţi de la băncile comerciale, care trebuie să îndeplinească un cost total al creditării cât mai scăzut, durata aprobării creditului urmând a fi relativ scurtă, iar avansul solicitat de beneficiar la acordarea creditului ipotecar să fie cât mai mic.

Românii care doresc să beneficieze de acest program trebuie să dovedească că nu deţin proprietăţi şi că nu au avut credite ipotecare. Guvernul nu impune o limită de vârstă celor ce doresc să beneficieze de acest program.

Pentru a putea lua un credit de maxim 60.000 de euro este nevoie ca beneficiarul sau beneficiarii să aibă un venit lunar de 714 euro, să asigure suma minimă a avansului calculată la valoarea de 5% din creditului standard de 60.000 de euro, avans de 3.000 de euro, iar în cazul unei locuinţe mai scumpe acesta va creşte în funcţie de valoarea imobilului.

Vă asigur că, împotriva criticilor care i-au fost aduse, acest proiect trebuie susţinut, deoarece ar ajuta multe persoane să îşi achiziţioneze o casă, acest program fiind totodată şi un program activ anticriză, stimulând piaţa construcţiilor din România şi contribuind la reducerea şomajului din acest sector.

Domnul Răzvan Mustea-Şerban:

"O şansă pentru România"

Alegerile pentru Parlamentul European s-au încheiat, şi odată cu ele sper că s-a încheiat şi campania electorală din România. Miza cea mai însemnată a momentului s-a mutat către alcătuirea unei noi Comisii Europene, care să vegheze interesele Uniunii Europene pentru următorii ani. Este vorba atât de o nouă compoziţie a Comisiei, cât şi o realocare, prin rotaţie, a portofoliilor.

Din nefericire pentru România, politicienii români nu au înţeles mai nimic din acest lucru. Au transformat din nou o miză naţională şi europeană într-o dispută politică măruntă şi cu un puternic iz de campanie electorală.

Dacă în anul 2007, anul aderării noastre la Uniunea Europeană, comisariatul simbolic pe care l-a primit România era tot ce se putea obţine la acel moment, astăzi noi trebuie să ne luptăm pentru a susţine un portofoliu care să avantajeze în cea mai mare măsură interesele naţionale. Dacă partidele vor continua să-şi canalizeze eforturile asupra persoanei care va ocupa acest post, după criteriul "al meu e mai frumos şi mai deştept", vom periclita cu siguranţă obţinerea unui loc important în cadrul comisiei.

Nu ştiu dacă în istoria Uniunii Europene a existat o asemenea şansă, şi mai ales pentru un nou venit, de a putea prelua gestiunea Politicii Agricole Comune, în condiţiile în care marile puteri agricole ale Uniunii - Franţa, Italia, Germania, Spania - nu şi-au manifestat deocamdată interesul pentru domeniul agriculturii. Mai mult, ministrul agriculturii din Franţa, Michel Barnier, declara zilele trecute că va susţine cu "tărie" ca România să preia agricultura, adică acel domeniu care beneficiază de cea mai însemnată finanţare a UE.

Este o şansă pe care Europa ne-o dă, iar noi trebuie să nu o ratăm. În consecinţă, energia de care au dat dovadă partidele politice trebuie canalizată către presiuni şi lobby extern, şi nu către dezbateri interne sterile, care nu pot aduce decât prejudicii României şi cetăţenilor ei.

Domnul Stelică Iacob Strugaru:

"Putem înlătura frauda electorală"

Din 7 iunie şi până în prezent s-au făcut analize, statistici, documentări şi chiar comparaţii la nivel european, în privinţa rezultatului alegerilor pentru Parlamentul European, asupra absenteismului în creştere, asupra agendei politice europene. S-a constatat că ceea ce diferenţiază România de celelalte 26 de state membre este un fenomen la fel de periculos ca şi absenteismul, şi anume frauda electorală.

Doamnelor şi domnilor,

Nu poate nimeni contesta că frauda electorală este o realitate în România, despre care toată lumea vorbeşte, însă nimeni nu a dorit să o înlăture definitiv. Dintre toate ideile ingenioase, cea mai frecventă modalitate a fost aceea a votului multiplu, pe listele suplimentare, procedeu care se pare că a fost utilizat şi la ultimele alegeri. Se reclamă, astfel, aproape 700.000 de voturi exprimate în altă localitate decât cea de domiciliu, asupra cărora planează suspiciuni asupra corectitudinii acestora.

Chiar dacă există semnalele pe care le dă Ministerul Administraţiei şi Internelor, că rezultatul alegerilor din 7 iunie nu a fost influenţat de neregulile care au existat, acest lucru nu înseamnă că acţiunile noastre nu trebuie îndreptate către orice element ce ar putea vicia rezultatul votului în viitor.

Prima măsură, cea mai rapidă şi mai uşor de luat, şi pentru care există dotările tehnice corespunzătoare, este introducerea sistemului informatic de monitorizare a alegătorilor pe baza codului numeric personal. Majoritatea secţiilor de votare - şcoli, primării, grădiniţe etc. - sunt conectate fie la Internet, fie deţin o linie de telefonie fixă prin care se poate asigura o interconectare naţională a calculatoarelor. Este o măsură simplă, cu costuri reduse, ce poate avea ca efect sigur eliminarea fenomenului votului multiplu.

Nu va fi, cu siguranţă, o măsură care să înlăture în totalitate influenţarea votului alegătorilor români, însă va elimina definitiv votul multiplu. Personal, cred că este doar primul pas pe care autorităţile din România trebuie să-l întreprindă pentru ca asupra rezultatului viitoarelor alegeri să nu mai existe suspiciunea incorectitudinii.

Domnul Mircia Giurgiu:

"Spitalul regional Cluj - între necesitate şi interese"

Judeţul Cluj a cunoscut în ultimii ani o dezvoltare fără precedent. La acest lucru au contribuit mai mulţi factori. Ca urmare, populaţia judeţului a crescut în mod semnificativ, la fel şi nevoile, fără a mai pune la socoteală faptul că municipiul Cluj-Napoca este centru universitar recunoscut atât pe plan naţional, cât şi internaţional.

În municipiul reşedinţă de judeţ există mai multe unităţi spitaliceşti, cu diferite specializări. Dar ceea ce lipseşte cu adevărat este un spital regional de urgenţă, ţinând cont şi de faptul că la Cluj vin oameni din toate colţurile ţării pentru a se trata. Aici se regăsesc unii dintre cei mai mari specialişti din ţară, care lucrează, uneori, nu în cele mai bune condiţii.

Din păcate, ideea unui spital de urgenţă regional în judeţul Cluj a devenit un fel de joc de ping-pong pentru autorităţi, în sensul că locaţia acestuia se mută între localităţile Floreşti şi Apahida. Se fac proiecte şi studii de fezabilitate pentru a vedea care este cea mai bună soluţie, dar singurii care pierd din acest "meci" sunt cetăţenii, care au nevoie de asistenţă medicală de specialitate asigurată într-un singur loc. Pentru că, în prezent, la Unitatea de Primire Urgenţe Cluj analizele importante, gen CT sau RMN, nu se efectuează în aceeaşi clădire. Pacienţii sunt transportaţi în altă parte pentru a beneficia de astfel de analize.

Din aceste motive, dar nu numai, consider că necesitatea unui spital de urgenţă regional la Cluj-Napoca ar trebui să primeze în faţa intereselor de orice altă natură.

Doamna Aurelia Vasile şi doamna Daniela Popa:

"Să salvăm spaţiile verzi ale Bucureştiului!"

Prin Hotărârea Consiliului General al municipiului Bucureşti numărul 255, din data de 29 mai 2008, privind punerea în executare a Deciziei Civile nr. 1112/11.06.2007, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a - Contencios administrativ şi fiscal, rămasă definitivă şi irevocabilă, a fost aprobat schimbul de proprietăţi între terenul în suprafaţă totală de 20.107 metri pătraţi situat în zona Parcul Tineretului, sector 4, proprietatea Marioarei Micşunescu, şi terenul în suprafaţă de 20.107 metri pătraţi, proprietatea municipiului Bucureşti.

În prezent, prin pierderea spaţiilor verzi intravilane şi defrişarea masivă a perdelelor de protecţie de la marginea oraşului, spaţiul verde din Bucureşti s-a înjumătăţit faţă de 1989: de la 34,7 milioane de metri pătraţi în 1989 la 22 milioane în 1996 şi la aproximativ 15 milioane în prezent. Efectele acestei situaţii sunt extreme: poluare, morbiditate, mortalitate, perioade lungi de expunere critică la factori nocivi, creşterea temperaturii mai mult decât creşterea medie pe ţară.

Masiv poluat, cu spaţii verzi insuficiente şi având o medie de 9009 locuitori pe kilometru pătrat, faţă de doar 3905 locuitori la Berlin, 3850 la Viena sau 1226 la Bratislava, Bucureştiul se află pe penultimul loc în topul capitalelor din Uniunea Europeană în ceea ce priveşte calitatea vieţii.

În aceste condiţii, pierderea a încă două hectare de spaţiu verde şi înlocuirea lor cu o zonă rezidenţială, aşa cum intenţionează noul proprietar al terenului, este inacceptabilă. Interesul general al locuitorilor capitalei, dreptul lor la aer curat şi la zone verzi, aspecte extrem de necesare pentru o viaţă sănătoasă şi echilibrată, ne obligă să folosim toate mijloacele legale pentru a preveni compromiterea zonei de relaxare şi agrement din Parcul Tineretului.

Având în vederea această situaţie dramatică, am înregistrat la Parlamentul României o propunere legislativă prin care se prevede declararea de utilitate publică a terenurilor situate în Bucureşti, zona "Parcul Tineretului", făcând totodată un apel la colegii noştri parlamentari de a ne susţine în adoptarea acesteia.

Domnul Mihai Lupu:

"Programul anticriză al Guvernului Boc este inexistent în realitate"

Zilele trecute, peste 500.000 de sindicalişti au protestat în toată ţara, prin intrarea într-o grevă de avertisment, în semn de nemulţumire faţă de modul în care Guvernul Boc a aplicat până în prezent planul de măsuri anticriză.

Şi lucrurile nu se vor opri aici, susţin aceştia, având în vedere faptul că deja au decis să recurgă peste puţin timp chiar la o grevă generală, deoarece semnalele luminoase, pozitive, mult promise de către actuala guvernare nu se întrevăd sub nicio formă pe "cerul" economiei româneşti!

Premierul Boc s-a bătut în fiecare zi cu pumnii în piept, în lumina reflectoarelor, că va face totul pentru a păstra locurile de muncă ale românilor, că va urgenta investiţiile publice masive şi că va crea noi locuri de muncă în cel mai scurt timp, că va aduce agricultura românească pe culmile gloriei şi că educaţia va avea parte de o reformă substanţială!

Ce s-a întâmplat în realitate cu toate aceste promisiuni vehiculate şi repetate la nesfârşit, în fiecare campanie electorală din ultima perioadă şi, mai nou, în fiecare zi de guvernare roşie-portocalie?

Nimic, după cum au constatat chiar sindicatele, care avertizează acum "marele", dar prea puţin seriosul guvern Boc, că, "Deşi am ajuns la jumătatea anului, planul de măsuri anticriză stabilit cu partenerii sociali în luna februarie a acestui an nu a fost aplicat sau, pe puţinele direcţii în care s-a încercat să se acţioneze, s-a acţionat defectuos".

Sub presiunea scăderii substanţiale a veniturilor familiale sau a creşterii fulminante a şomajului din ultimele luni, sindicatele au recurs la greve de avertisment în aceste zile şi în judeţul Constanţa, cerând Guvernului Boc măsuri urgente pentru salvarea locurilor de muncă şi crearea altora noi!

Preţurile cresc permanent, veniturile oamenilor scad în fiecare zi sau devin aproape inexistente, şi Guvernul Boc se face că ia măsuri anticriză la televizor, pe care uită de fapt să le aplice în realitate!

Care este prioritatea actualului guvern pentru români, dacă mult promisele investiţii în infrastructură, care să conducă la dezvoltarea industriilor conexe şi la păstrarea sau crearea de noi locuri de muncă, se lasă îndelung aşteptate?

Ce face de fapt Guvernul Boc după şase luni de guvernare fără rezultate, fără schimbări de fond benefice, care să ducă economia românească spre un trend ascendent, necesar prosperităţii românilor?

Nimic absolut, în afară de întreţinerea demagogică a unor promisiuni fără acoperire, a unor minciuni permanente!

Instaurarea sărăciei în România este un fapt constatat de curând de către instituţiile internaţionale, şi din păcate acest lucru se întâmplă cu ajutorul acestui guvern iresponsabil, care contribuie substanţial la prelungirea crizei în România, la creşterea şomajului, la creşterea costurilor sociale, la mărirea taxelor şi a impozitelor pe timp de criză, la sufocarea iniţiativei private şi la golirea buzunarelor cetăţenilor!

Domnul Teodor Atanasiu:

"Revigorarea economiei româneşti, trâmbiţată de domnul Boc, este infirmată de Institutul Naţional de Statistică şi de oficiali ai BNR"

"Economia României a început să înregistreze valori pozitive, deşi nu am ieşit din situaţia grea în care se află toate statele din Europa", declara încrezător premierul Boc la începutul lunii mai a.c.

"Lucrurile încep să se schimbe în bine. Au apărut primele semne concrete că economia românească a încetat declinul rapid, s-a stabilizat şi înregistrează în unele sectoare valori pozitive. Subliniez: situaţia nu este încă rezolvată, dar acţiunile Guvernului încep să-şi arate eficienţa", mai afirma domnul Boc, cu toată hotărârea aflată în bagajul de premier!

Oare despre care ţară vorbea prim-ministru Boc, despre care economie crede dumnealui că se stabilizează, dacă INS spune clar: cererea de bunuri intermediare (utilizate în producerea bunurilor ce vor fi consumate de populaţie) scade cu aproape 50%. Adică, firmele nu intră în caruselul optimismului propus de guvernul Boc, ci se află într-o situaţie economică tot mai gravă. Prin urmare, acestea îşi reduc achiziţiile de materii prime, îşi reduc producţia, vor da afară tot mai mulţi oameni. Şi toate acestea în condiţiile în care şomajul a atins deja cote alarmante!

Numărul şomerilor din România a crescut cu peste 100.000 în primele trei luni ale anului, de la 403.000, în decembrie 2008, la 513.000 la sfârşitul lunii martie, estimările pentru perioada aprilie-decembrie 2009 indicând o creştere medie trimestrială a numărului de şomeri cu 100.000, similară cu cea din prima parte a anului. Astfel, numărul românilor neîncadraţi în câmpul muncii ar urma să se ridice la 800.000 în decembrie.

Deci, în niciun caz nu poate fi vorba despre o reducere a şomajului până la sfârşitul acestui an, deşi promisiunile guvernului condus de domnul Boc le-a alimentat românilor iluzia că locurile lor de muncă vor fi păstrate cu multă grijă, prin măsuri responsabile şi pertinente!

Despre ce valori pozitive vorbim, despre care încetare a declinului economic, dacăprodusul intern brut al României, estimat pentru primul trimestru din 2009, calculat în preţuri curente, a fost de 96,52 miliarde lei, în scădere cu 6,2% în termeni reali, comparativ cu perioada similară a anului precedent, potrivit Institutului Naţional de Statistică, iar reduceri importante ale volumului de activitate s-au înregistrat în agricultură, silvicultură şi piscicultură (-10,9%), industrie (-11,1%), comerţ, repararea automobilelor şi articolelor casnice, hoteluri şi restaurante, transporturi si comunicaţii (-7,6%) şi activităţile financiare, imobiliare, de închirieri şi servicii pentru întreprinderi (-3,8%).

Am spus de mai multe ori că acest guvern nu a făcut nimic în plan economic sau financiar, ci doar a împovărat economia românească şi mediul economic privat cu noi taxe şi impozite! Am spus că nu au un plan coerent de măsuri anticriză şi că ţara se adânceşte într-o catastrofă economică!

Avertismentele noastre, ale liberalilor, sunt confirmate acum şi de oficiali ai BNR, care avertizează că partea cea mai rea a crizei economice abia acum urmează!

Este din ce în ce mai clar că "aşa-zisul plan anticriză!" al domnului Boc nu are nicio influenţă benefică asupra economiei româneşti, ci, dimpotrivă, produce doar rezultate îngrijorătoare, care nu aduc nicio speranţă românilor disperaţi sau firmelor sufocate de prea multe biruri!

Acest guvern ar trebui să realizeze măcar în al treisprezecelea ceas că promisiunile şi demagogia, utilizate permanent la Palatul Victoria pe post de realizări, timp de şase luni, nu au decât efect de bumerang!

Domnul Teodor Atanasiu:

"Guvernul Boc aruncă la coşul de gunoi Constituţia României"

Sistemul democratic din România suferă în aceste zile un atac fără precedent din 1990 şi până în prezent, un atac fulminant, care duce la subminarea exercitării puterii legislative de către instituţia fundamentală a democraţiei: Parlamentul României!

Conform art.61 alin.(1) din Legea fundamentală, "Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român şi unica autoritate legiuitoare a ţării".

Ce a găsit Guvernul Boc de cuviinţă să decidă după şase luni de guvernare haotică şi iresponsabilă?

Un lucru absolut incredibil: reducerea Parlamentului României la tăcere, desfiinţarea prerogativelor acestuia, încălcarea flagrantă a Constituţiei printr-o ordonanţă de urgenţă! Astfel, prin OUG nr.61/2009, domnul Boc doreşte să instituie o mare ilegalitate, dând dreptul guvernului pe care-l conduce să abroge legi adoptate de Parlament, legi care încă nu au intrat în vigoare!

Deci, un prim-ministru pe nume Boc îşi doreşte să devină decident absolut în această ţară, să aibă ultimul cuvânt asupra tuturor legilor, să modifice sau să abroge după bunul plac orice lege adoptată!

Este inadmisibil ca în România anului 2009, Parlamentul să devină o instituţie călcată în picioare, cenzurată, anihilată de un guvern care, nu mai există nicio îndoială, reinstaurează acum dictatura Boc-Băsescu!

Care este explicaţia unei asemenea decizii aberante şi nemaiîntâlnite în Europa?

De ce aruncă democraţia românească în aer acest premier Boc, pus în fruntea celui mai aberant guvern şi manevrat permanent de către preşedintele Băsescu, în condiţiile în care, să nu uităm, dumnealui face parte totuşi dintr-o coaliţie de partide care avea asigurată oricum o majoritate parlamentară de peste 70%?

De ce din putere executivă, aşa cum prevede Constituţia României, acest guvern vrea să devină putere absolută, arogându-şi drepturi neconstituţionale de decizie unilaterală asupra legilor acestei ţări!

Domnul preşedinte Băsescu vorbea în anul 2004 de "sistemul ticăloşit" instaurat în România şi păstrat foarte bine "la cald" de către guvernul Năstase!

Îi reamintesc domnului preşedinte că nici măcar fostul premier Năstase, despre care chiar dumnealui susţinea că se vroia "atotputernic" în perioada 2000-2004, nu a îndrăznit să adopte o astfel de ordonanţă total antidemocratică, neconstituţională şi în mod evident, dictatorială!

Despre ce vorbim în acest caz? Despre anularea oricărei biete "aparenţe" de bună-credinţă de către actualul premier Boc şi instaurarea puterii absolute băsesciene!

Unica soluţie găsită în aceste zile de către inventivul domn Boc, pentru a-i face pe plac locatarului de la Cotroceni şi a-i îndulci puţin sentimentele prezidenţiale după eşecul alegerilor europarlamentare în faţa PSD, este însăşi modificarea democraţiei, printr-o răsturnare abuzivă a principiilor acestui stat, şi anume, instituirea controlului Parlamentului de către Guvern!

Domnul Marin Almăjanu:

"Munca voluntară instituită în vremurile de tristă amintire, legiferată acum de Guvernul Boc"

Ministerul Sănătăţii a ajuns să-i oblige prin lege pe medicii de familie să presteze servicii medicale gratuite, prin impunerea acestora a asigurării continuităţii asistenţei medicale primare prin centrele de permanenţă, în afara programului de lucru al cabinetelor medicale individuale, zilnic, între orele 15,00-20,00, de luni până vineri, şi între orele 8,00-20,00 în zilele de sâmbătă, duminică, sărbători legale, precum şi în zilele declarate libere de către Guvernul României!

Este adevărat că pacienţii din România au nevoie de servicii medicale la orice oră şi că poate în prezent sunt prea puţine instituţii de sănătate care pot asigura acest lucru, dar asta nu înseamnă că medicii, a căror profesie este una liberală, pot fi obligaţi, împotriva voinţei lor, să presteze servicii gratuite la orice oră şi în orice zi din an, doar pentru că aşa doreşte ministrul Bazac sau premierul Boc!

Dacă altă soluţie nu a găsit pentru a rezolva problemele cu care se confruntă sistemul de sănătate din România, ministrul Ferrari s-a gândit că merge şi la minister ca pe propria moşie: pocneşte din degete şi instituie un regim dictatorial peste noapte! Şi uite aşa, ministrul tuturor posibilităţilor demonstrează că poate face rost de servicii medicale gratuite, impunând medicilor de familie munca peste program în folosul ministerului pe care-l conduce!

Este imoral să oblige medicii care îşi desfăşoară activitatea în cabinete private să asigure servicii medicale neplătite, doar pentru că ideea de asigurare a continuităţii asistenţei medicale primare la centrele de permanenţă nu poate fi pusă în aplicare decât în acest mod incalificabil!

Domnul ministru a uitat cu desăvârşire că, atunci când a fost adoptată Legea bugetului pe anul 2009 în Parlamentul României, a permis tăierea substanţială a fondurilor ministerului pe care îl manageriază extrem de defectuos, lăsând această instituţie aproape în faliment!

Acest lucru a fost făcut cu bună-ştiinţă la vremea respectivă de către domnul Bazac, cel mai oprimat domeniu fiind cel al medicinii de familie, care a fost lăsat de la începutul anului fără fonduri, iar acum este pus în situaţia obligativităţii muncii voluntare!

Cum are de gând acest guvern să-i stimuleze pe medicii români să rămână în ţara lor pentru a-şi desfăşura activitatea în bune condiţii şi pentru a le oferi pacienţilor servicii de calitate?

Cum încurajează premierul Boc şi al său ministru al sănătăţii, performanţa în domeniul medicinii primare, dacă medicii sunt forţaţi acum prin lege să presteze muncă în folosul statului, împotriva voinţei lor, de parcă drepturile acestora sunt inexistente, deşi trăim într-o ţară democratică, nu-i aşa?

Domnul Iuliu Nosa:

Declaraţia mea politică poartă titlul "Preşedintele Băsescu continuă exerciţiile de imagine şi putere".

Nici nu am reuşit încă să ne dezmeticim după o campanie electorală foarte grea şi un scrutin deosebit de important pentru România şi Europa, că preşedintele Băsescu, în stilul său caracteristic, ne-a şi servit pe tavă o ispravă care a şi intrat duminică la ştirile din prime-time. De altfel, chiar acesta cred că era scopul preşedintelui. Să continue deşănţata campanie electorală şi să arate lumii întregi, dar mai ales alegătorilor care vor fi chemaţi la toamnă din nou la urne, cine este şeful şi cine conduce cu adevărat ţara. Dacă tot nu a fost zi de alegeri, ca să meargă la cumpărături în hipermarket, după cum îi este obiceiul, s-a gândit că nu ar strica să arate executivului cine este tartorul.

Lăsând ironia la o parte, trebuie să recunosc că preşedintele Băsescu este plin de idei şi iniţiative. Când este vorba despre preţioasa sa persoană, nimic nu este prea mult. Şi ce poate fi mai eficient decât o vizită la Guvern, se pare neanunţată, având în vedere că miniştrii PSD nu ştiau despre ea. A condus cu "mână forte" şedinţa executivului, primul-ministru nereuşind decât să îşi asculte docil stăpânul. În cele din urmă, preşedintele a făcut şi o mare descoperire. Priceput în ale economiei, a proclamat recesiunea României. El, care în urmă cu câteva luni ne încuraja de la pupitrul din Cotroceni că România nu are cum să fie afectată de criza globală. Este posibil ca între timp să se mai fi informat despre ce înseamnă economie naţională şi mondială dar, cu toate acestea, nu cred că declaraţia sa apocaliptică a fost oportună. După ce a adus din nou spaima şi neîncrederea în sufletele românilor, a mai discreditat şi activitatea Băncii Naţionale a României şi implicit a domnului Mugur Isărescu, pe lângă care, fie vorba între noi, nu este decât un diletant. Oare să fie un atac la un posibil contracandidat la preşedinţie, un contracandidat care are o imagine foarte bună în rândul populaţiei, datorită profesionalismului dovedit? Sau l-a criticat indirect pe Mugur Isărescu, pentru că nu suportă să existe persoane apreciate ca fiind de valoare?

Se pare că nu avem decât să suportăm, săptămânal, câte un astfel de exerciţiu de imagine şi putere a preşedintelui Băsescu. Tot ce sper este să reuşim să mai suportăm până la toamnă.

Concluzia mea este că preşedintelui Băsescu nu-i mai pasă de absolut nimic. În cot îl doare de criza economică care împovărează tot mai multă lume, sau de recesiunea economică a României. Puţin îi pasă de educaţia copiilor noştri, de criza perpetuă din sistemul sanitar românesc sau de pensiile mici. Tot ce-l preocupă este imaginea personală şi continuarea campaniei sale electorale pe aceleaşi principii: circ, spectacol ieftin, scandal.

Domnul Gheorghe-Eugen Nicolăescu:

"Încălcarea legii şi a bunului-simţ - principii de bază în managementul domnului Bazac"

Oricine care a avut sau are de-a face cu sistemul de sănătate nu poate să nu privească stupefiat la sarabanda de măsuri apocaliptice pe care le promovează pompieristic ministrul Bazac.

Se pare că ţinta preferată a ministrului incompetent au devenit medicii de familie, cei fără susţinere din partea acestui penibil care discută cu elita din mintea lui. După ce a vândut medicina primară încă din primele luni ale mandatului, prin tăierea drastică a fondurilor, înălţând la rang de politică de stat umilirea medicilor de familie, acum continuă adoptarea unor măsuri ce sunt de natură să falimenteze acest domeniu extrem de important.

Este greu de explicat cum un ministru al sănătăţii îşi bate joc de baza sistemului sanitar, acolo unde populaţia se adresează în cele mai multe cazuri, medii de familie având şi statutul de medic curant.

O propunere recent apărută pe site-ul Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate a generat un protest general în rândul medicilor de familie: aceasta prevede reducerea cu 50% a valorii punctului "per capita" şi recalcularea trimestrială a punctului şi lipsa totală de predictibilitate a cabinetelor medicilor de familie. Asta înseamnă de fapt că pentru aceleaşi servicii oferite persoanelor asigurate - cu aceeaşi preocupare şi profesionalism - medicii de familie ar primi bani mai puţini şi în cuantumuri diferite pe trimestre, deşi se realizează aceleaşi servicii medicale.

Veniturile cabinetelor medicilor de familie vor fi drastic diminuate, aceasta în condiţiile în care CNAS nu a putut deconta decât 80-90% din sumele contractate pe primele 5 luni, şi cu mari întârzieri, pentru care medicii erau îndreptăţiţi să ceară compensaţii.

La aceasta se adaugă şi legea aberantă, votată săptămâna trecută de către Camera Deputaţilor, prin care se impune în mod neloial şi necinstit medicilor de familie asigurarea continuităţii asistenţei medicale primare prin centrele de permanenţă în afara programului de lucru al cabinetelor medicale individuale, zilnic, între orele 15,00-20,00, în intervalul luni-vineri, şi între orele 8,00-20,00 în zilele de sâmbătă, duminică, sărbători legale, precum şi în zilele declarate libere de către Guvernul României.

Astfel, medicii de familie vor depune un efort suplimentar, cu alte cuvinte vor munci peste program în zilele de sărbători, pentru toţi cetăţenii din lista proprie şi din toată zona, chiar şi pentru pacienţii neasiguraţi, cu toate că aceştia nu pot beneficia decât de servicii medicale în regim de urgenţă asigurate de spitale cu plata din bugetul statului.

Medicii de familie au venituri în cabinetele medicale din contractele încheiate cu casele de asigurări de sănătate pentru cetăţenii asiguraţi şi pentru pachetul de servicii prevăzut de contractul-cadru, şi nicidecum pentru activitatea din centrele de permanenţă.

Prin prisma ultimelor măsuri se vede clar că încălcarea legii a devenit o practică agreată de către ministrul Bazac. Iar în vălmăşagul acestor măsuri aberante, victimă sigură sunt medicii de familie şi, indirect, cetăţenii. Pentru că în acest context, medicilor de familie nu le rămâne decât să închidă cabinetele din lipsa fondurilor necesare pentru plata utilităţilor şi a personalului angajat, pentru funcţionarea normală a cabinetelor medicale.

Se vede că ministrul Bazac prin toate aberaţiile şi măsurile pompieristice, are un singur obiectiv: falimentarea medicinii primare!

Ministrul Sănătăţii nu mai este al sectorului medical şi al cetăţenilor, ci al propriilor interese, aşa cum se vede din conţinutul tuturor proiectelor de acte normative pe care le promovează.

Poate că domnul Geoană ar trebui să-i ceară schimbarea urgentă din funcţie, ca să nu mai stea în uşă, pentru că-l trage curentul...

Ar fi fost normal să asigure fonduri pentru sănătate sau să plece, dacă avea o minimă onoare!

Domnul Daniel Buda:

«Relansarea economiei prin programul "Prima casă"»

În ultimii 19 ani, cel mai important succes al României a fost intrarea în Uniunea Europeană. Din acel moment, priorităţile ţării au fost raportate la statutul de stat membru al Uniunii Europene, şi anume: atingerea unui standard european de calitate a vieţii, dezvoltarea economiei şi atragerea investitorilor, un sistem performant de educaţie şi sănătate. Din păcate, Guvernarea Tăriceanu 2 nu a ştiut să fructifice aceste avantaje, ba, din contră, prin politica dusă, de risipă a banului public, incapacitatea de folosirea a fondurilor europene în realizarea proiectelor a lăsat România fără acoperire, pe fondul unei crize financiare şi economice internaţionale.

Încă din prima zi de preluare a mandatului, actualul Guvern s-a angajat în faţa noastră, a parlamentarilor şi a tuturor românilor, să găsească soluţii viabile să scoată ţara din criză şi să asigure un trai decent fiecărui cetăţean.

Pe lângă toate celelalte măsuri foarte importante şi de mult aşteptate de către toţi românii, programul "Prima casă" reprezintă un pas fundamental în vederea relansării economiei şi asigurării unui echilibru financiar al ţării noastre.

Deşi criticat şi dezbătut pe toate părţile, în toată mass-media, trebuie să admitem faptul că, în acest moment, ţara noastră are nevoie de un imbold pentru a putea trece de criza economică. Iniţiativa Guvernului României, din acest moment, nu face altceva decât să determine deblocarea sistemului bancar şi, implicit, a creditărilor, deoarece acesta este factorul primordial al dezechilibrelor economico-financiare. Programul "Prima casă" înseamnă relansarea economică, înseamnă deblocarea pieţei imobiliare în ansamblul ei, înseamnă relansarea sectorului construcţiilor, noi locuri de muncă şi păstrarea celor actuale.

Desigur, cu toţii ne dorim să trăim într-o ţară europeană în adevăratul sens al cuvântului, însă tot noi suntem aceia care, încă de la demararea oricărui proiect benefic pentru viitorul ţării, îl desfiinţăm public, motivând că ţara noastră nu este pregătită pentru asemenea reforme. Aşa este, nici acum 20 de ani nu eram pregătiţi să schimbăm forma de guvernământ, nici acum 3 ani nu eram pregătiţi să intrăm în Uniunea Europeană, nici acum, după 20 de ani de la revoluţie, nu suntem pregătiţi să avem un sistem unic de salarizare sau să reformăm sistemul juridic, prin actualizarea Codurilor judiciare. Dar, întrebarea firească este: vom fi oare pregătiţi să acceptăm un standard de viaţă modern şi să evoluăm ca societate?

Ne plângem că forţa de muncă activă - tinerii, pleacă să lucreze în alte state europene. Una dintre explicaţii este faptul că nimic nu îi reţine în ţară - fie lipsa banilor, fie lipsa unei locuinţe sau a unui loc de muncă.

Am convingerea că prin iniţierea acestui program, pe lângă posibilitatea de a-şi achiziţiona o casă care să îi reţină în ţară, tinerii, şi nu numai ei, vor avea şansa de a-şi construi o familie, de a fi şi mai implicaţi în viaţa comunităţii şi să modeleze viitorul acestei ţări.

Programul "Prima casă" este, fără îndoială, cel mai eficient program de locuinţe din istoria României, garanţia de care aveau atâta nevoie dezvoltatorii şi investitorii, pentru relansarea proiectelor şi a investiţiilor. Este, de asemenea, şi bastonul de sprijin al întregului sistem bancar, care, datorită crizei economice, a devenit extrem de rigid, aspect care nu a condus decât la un blocaj financiar, blocaj pe care avem şansa de a-l elimina, relansând astfel şi economia naţională.

Domnul Dorel Covaci:

"Românii ortodocşi din afara graniţelor"

Pentru fraţii români din diaspora, deschiderea porţilor de colaborare cu ţara-mamă şi extinderea dialogului româno-român reprezintă şansa principală pentru păstrarea identităţii etnice. Acest obiectiv poate fi atins doar dacă România va răspunde solicitărilor care vizează aspectele reale ale comunităţilor româneşti, aşa cum sunt ele percepute de către membrii săi.

Dat fiind că zona pe care o reprezint, judeţul Timiş, se învecinează cu Ungaria şi Serbia, precum şi datorită colaborării strânse cu românii stabiliţi dincolo de graniţele României pe tot parcursul celor 18 ani de mandat de primar al oraşului Făget, voi fi mesagerul problemelor cu care se confruntă aceste comunităţi şi, în particular, cele ale bisericilor ortodoxe româneşti de acolo.

Situaţia minorităţilor româneşti din Ungaria şi Serbia nu e comparabilă cu aceea a minorităţilor maghiare şi sârbe din România. De-a lungul istoriei, statul român i-a ignorat aproape total pe românii stabiliţi în aceste ţări, iar supravieţuirea acestei etnii poate fi considerată un adevărat miracol, românii fiind afectaţi în mare parte de un dur proces de asimilare.

Conştiinţa le-a rămas de români, dar limba nu o mai stăpânesc. Pentru mulţi, limba română trebuie reînvăţată aşa cum se învaţă o limbă străină, deşi inimile bat româneşte, iar sufletele acestor fraţi ai noştri vibrează alături de patria mamă. Românii din Ungaria şi Serbia merită, din partea României, mai mult decât rolul de a deveni reper şi monedă de schimb în ceea ce priveşte sprijinul constant şi consistent pe care Ungaria şi Serbia îl acorda etnicilor săi minorităţi în România. Ei nu îşi doresc decât o înţelegere reală a adevăratelor probleme cu care se confruntă acolo.

Consider că trebuie să acordăm mai mult sprijin comunităţilor de români, iar statul, instituţiile de reprezentare şi misiunile diplomatice să fie orientate spre un lobby puternic pe lângă ţările adoptive pentru alocarea în programa şcolară a unui număr corespunzător de ore pentru studierea, învăţarea, prezervarea limbii materne, a istoriei, culturii, civilizaţiei proprii, acordarea dreptului de a construi biserici ortodoxe române etc.

Fiecare minoritate trebuie să fie o punte de comunicare şi să ştie să-şi păstreze identitatea, iar statul e dator să o ajute să-şi afirme această identitate. Dintre dorinţele românilor, ce ar ar putea primi ecou din partea statului român, voi enumera:

• sprijin în domeniul cultural şi religios;
• înfiinţarea unor tabere de tineret pentru învăţarea limbii române. (Oraşul Făget s-a implicat intens în timpul mandatelor mele de primar în acţiuni de cooperare transfrontalieră, consolidarea legăturilor durabile de prietenie între comunităţile înfrăţite, organizarea de vizite de documentare etc.)
• organizarea de manifestări culturale în oglindă (România - Serbia, România - Ungaria);
• înfiinţarea de expoziţii şi muzee etnografice în mijlocul acestor comunităţi pentru conştientizarea tradiţiilor, valorilor şi obiceiurilor româneşti;
• Înfiinţarea de biblioteci româneşti cu materiale audio şi video pentru facilitatea învăţării limbii româneşti;
• Promovarea specificului cultural al acestor minorităţi pe canalele media din România;
• Acordarea de burse în învăţământul românesc pentru elevii şi studenţii meritorii de peste graniţă;
• În procesul de management al fondurilor pentru românii de peste graniţă să fie cooptaţi şi reprezentanţi ai comunităţilor beneficiare, pentru o transparenţă totală şi o alocare mai eficientă;
• Sprijin material pentru restaurarea Catedralei Episcopale Ortodoxe Române din Giula, care are un rol deosebit în promovarea şi prezervarea unităţii ortodoxiei româneşti din Ungaria. (Am primit o cerere în acest sens a Episcopului Eparhiei Ortodoxe Române din Ungaria, Prea Sfinţia Sa Siluan).

Este datoria fiecărui stat să protejeze drepturile minorităţilor sale de peste graniţă. Altfel, în contextul realizării Europei unite, naţiunile mici ar fi asimilate. Putem, într-adevăr, să neglijăm acest risc iminent, care va atrage, fără echivoc, distrugerea patrimoniului comun pe care l-a creat civilizaţia de-a lungul vremii. Dar cred - cu toţii ştim asta - că avem o datorie comună să apărăm, să încurajăm, să susţinem fraţii de pretutindeni în interesul societăţii româneşti, în general.

Aş dori să subliniez necesitatea acordării cu prioritate spijinului bisericilor ortodoxe din Ungaria şi Serbia, care au acţionat şi acţionează dintotdeauna ca un catalizator al românismului, ca menţinător al trezirii spiritului şi receptacul al culturii şi moştenirii strămoşeşti.

Doamna Oana Niculescu-Mizil Ştefănescu Tohme:

"România cu două feţe"

Starea în care se află România în momentul de faţă este mai mult decât îngrijorătoare. Nu mă refer la infrastructură, la problemele pe care le avem cu Uniunea Europeană, la incompetenţele pe care le descoperim stupefiaţi la oamenii care lucrează în domeniul public, la micile sau marile fapte de corupţie de care ne lovim de 20 de ani. Mă refer la oamenii simpli care trăiesc, la propriu, de pe o zi pe alta. La oamenii a căror singură speranţă suntem noi, politicienii, cei pe care ne-au trimis în cele mai înalte structuri ale ţării, bazându-se pe calităţile noastre de lideri şi pe posibilităţile de a le ameliora viaţa.

Este primul meu mandat în Parlamentul României şi de aceea doresc să încep chiar din primele discursuri să ridic problemele cetăţenilor care m-au trimis aici.

În România, în acest moment, sistemul social se îndreaptă către colaps. Dacă se continuă ignorarea problemelor sociale grave pe care ţara noastră le are, vom ajunge să avem o societate bazată pe 2 clase sociale: cei foarte bogaţi şi cei mult prea săraci. Realitatea de fapt a acestei situaţii este uşor de demonstrat. De câteva zile ,în presă apar reportaje cutremurătoare despre românii care mănâncă resturi alimentare. Ei nu sunt oameni ai străzii, sunt cetăţeni plătitori de impozite, care suferă de pe urma unui sistem social bolnav, lăsat moştenire de o guvernare iresponsabilă. Se pare că nu era suficient că românii se îmbrăcau de la second-hand, ei mănâncă alimente second-hand pentru a supravieţui. Aceasta este România celor care îşi calculează şi ultimul bănuţ din pensie sau salariu şi se gândesc de două ori înainte să-şi cumpere o pâine.

Cealaltă Românie, a celor care nu duc grija zilei de mâine, este feerică. Este un land of all choices cu mesaje de bun venit scrise cu oi pe dealurile frumoase ale patriei, cu un premier care joacă baschet într-o după-amiază însorită de vară şi cu un preşedinte care tunde animale în direct, având grijă să fie surprins de bliţurile aparatelor de fotografiat. O ţară în care problemele sunt ignorate.

Trebuie să atrag atenţia că problemele ignorate nu se vor rezolva de la sine. Vă reamintesc că avem o datorie faţă de cetăţenii acestei ţări, care şi-au bazele în activitatea noastră şi ne-au acordat încrederea şi votul lor. Vă propun să ne unim eforturile în scopul găsirii unor mijloace urgente şi viabile care să scoată România din situaţia degradantă în care se află.

Domnul Ştefan Daniel Pirpiliu:

"Să spunem NU violenţei pe stadioane"

În ultimii ani, violenţa pe stadioane şi în jurul acestora a atins cote alarmante în România, iar spectacolul sportiv lasă de dorit. Sunt zeci de cazuri în care suporterii s-au bătut între ei sau cu jandarmii. De asemenea, vocabularul folosit la competiţiile sportive te face sa stai acasă pentru că nu vrei să îţi duci copilul sau soţia într-un astfel de mediu.

Stadioanele, dar şi sălile de sport devin, pe zi ce trece, un adevărat teatru de război între suporteri şi forţele de ordine. Steaua, Dinamo, Rapid şi Universitatea Craiova au fost obligate să joace meciurile de acasă cu porţile închise sau la cel puţin 150 km distanţă de arena proprie. Autorităţile îi fac vinovaţi pentru aceste incidente pe suporteri, care la rândul lor acuză forţele de ordine de exces de zel. La fiecare partidă de fotbal şi, mai nou, handbal sau hochei, din arsenalul fanilor nu lipsesc torţele, fumigenele şi petardele.

Conform Legii nr.4/2008 privind prevenirea şi combaterea violenţei cu ocazia competiţiilor şi a jocurilor sportive, spectatorii au următoarele obligaţii: să respecte cu stricteţe măsurile stabilite de organizatori şi forţele de ordine pe traseele de deplasare către/de la locurile de desfăşurare a competiţiilor şi jocurilor sportive, în apropierea şi în interiorul bazelor sportive. Deşi, conform legii în vigoare, este interzis accesul pe stadioane cu fumigene, torţe şi petarde, acestea rămân totuşi elemente de bază ale spectacolului din tribune. Nici nu este foarte dificil pentru suporteri să păcălească forţele de ordine, în acest sens. Există locuri secrete, în arenă, dar şi în imediata ei apropiere, unde materialele sunt depozitate cu câteva ore înaintea începerii meciului. Pe de altă parte, uşurinţa cu care poţi confecţiona artizanal o petardă va continua să le dea bătăi de cap jandarmilor care trebuie să asigure ordinea publică a manifestărilor sportive de gen.

În lumea fotbalului, în special, s-au importat mai multe concepte după care suporterii înrăiţi îşi ghidează manifestările de susţinere pentru echipa favorită. Voi încerca în cele ce urmează să vă explic la ce fac referire.

Dacă fenomenul "hooligans" a fost în permanenţă mediatizat şi în presa naţională cu ocazia confruntărilor dintre echipele autohtone şi cele din Marea Britanie, fenomenul "ultras" este mai puţin cunoscut de publicul larg. La modul teoretic, între fenomenul "ultra" şi vestiţii hooligans nu există nicio legătură, deşi mulţi nu fac vreo diferenţă între cei doi termeni, iar violenţa de pe stadioane are la bază grupurile de hooligans. Totuşi, în zona balcanică, dar şi în ţările exsovietice, cele două categorii au reuşit să coexiste, transformându-se în "hooltras".

În România, fenomenul "ultra" a luat naştere imediat după 1989, însă dezvoltarea a început abia în anii 1995-1996. Primele grupări au luat naştere în galeriile cluburilor Steaua, Dinamo, Poli Timişoara, Universitatea Craiova şi, mai târziu, Rapid. Chiar dacă mai toţi se considerau ultraşi, probabil şi din cauză că aceste grupări se inspirau din coregrafiile suporterilor italieni, unele acţiuni, cum ar fi furtul steagurilor sau al fularelor, aparţin fenomenului "hooligan" ce a luat naştere şi s-a dezvoltat în Marea Britanie, aşa cum spuneam anterior. Ultraşii încearcă să mute spectacolul în tribune. Nu prin violenţe, ci prin apelarea la coregrafii, care pot conţine bannere, steaguri, fumigene sau torţe. Acest lucru exclude însă o confruntare cu adversarii. Aceşti suporteri încearcă să-şi încurajeze într-un mod original echipa.
Spre deosebire de ultraşi, grupările "hooligan" consideră că singurul mod prin care îţi poţi demonstra superioritatea faţă de adversar este să fii mai puternic fizic decât el.
Diferenţele apar şi la nivelul vestimentaţiei. "Hooligans" renunţă la orice fel de însemne ale propriului club în timpul meciurilor, folosesc steaguri de mici dimensiuni inscripţionate cu numele echipei şi nu cu însemnele unei grupări. Pentru aceste grupări, confruntarea violentă cu suporterii adverşi este nelipsită. Prima luptă de acest fel din România a avut loc înaintea derby-ului Rapid - Steaua (2007), când nu mai puţin de 150 de fani ai celor două echipe au stabilit o întâlnire în zona Plaza România.

Diferenţele dintre cele două fenomene sunt destul de clare. Totuşi, există ţări unde linia de hotar nu există, huliganii fiind cei care se ocupă de coregrafii, torciate etc. Dar acest lucru nu-i împiedică să se lupte cu adversarii sau forţele de ordine. În spaţiul exiugoslav, suporterii fanatici nu-şi proclamă victoria decât după o confruntare huliganică, ceea ce a făcut ca întotdeauna derby-urile Belgradului, Partizan - Steaua Roşie, să fie sângeroase. România începe din ce în ce mai mult să se înscrie pe acest culoar. La apariţia fenomenului "ultra" pe teritoriul ţării noastre, lucrurile nu erau foarte clare, diferenţele neputând fi sesizate de suporterii români. De exemplu, în 1998, în peluza rapidistă a apărut gruparea Official Hooligans (OH), iar confuzia s-a accentuat pentru că OH nu a fost niciodată altceva decât o grupare "ultra".

Nu trebuie uitate incidentele de la meciul din Ghencea din 10 mai 1997, dintre Steaua şi Dinamo, şi nu din cauza celor petrecute pe teren, ci pentru evenimentele din tribune. Atunci, galeria "câinilor" a reuşit să incendieze peluza în care se afla, pompierii reuşind cu greu să stingă focul.

La nivel european, ultraşii au apărut la sfârşitul anilor '60. Fanii cu vârste cuprinse între 15 şi 20 de ani se desprind de "clasicul spectator", ocupând sectoare ale tribunelor unde se vindeau bilete sau abonamente la preţuri reduse. Trebuie menţionat că primii paşi spre fenomenul "ultra" au fost făcuţi în Italia, ţară recunoscută şi astăzi pentru spectacolul creat de "tifoşi". La acea vreme, ultraşii se deosebeau de masa suporterilor, în primul rând prin identificarea propriului sector delimitat de unul sau mai multe steaguri cu numele şi simbolul grupului, haine militare purtând însemne ale propriei echipe şi prin înfăţişarea paramilitară preluată de la organizaţiile politice extremiste, un fenomen la modă în acea perioadă.

Anii '80 reprezintă momentul de creştere a grupărilor "ultra", unele facţiuni ajungând să beneficieze de aportul a mii de membri. Cel mai tragic eveniment s-a petrecut în 1985 la meciul Liverpool - Juventus din finala Cupei Campionilor Europeni, disputat pe stadionul Heysel din Bruxelles. Atunci, nu mai puţin de 39 de suporteri italieni au murit în urma confruntărilor cu fanii englezi. Acest lucru a dus la suspendarea cluburilor din Premiere League din cupele europene pe o perioadă de cinci ani.

Aşa cum menţionam anterior, cadrul legislativ menit să reglementeze manifestările violente ce au loc pe stadioane oferă forţelor de ordine capacitatea de a preîntâmpina o serie de incidente ce au loc la meciurile de fotbal în special. Totuşi, aceste manifestări sportive nu se desfăşoară în condiţiile necesare pentru a garanta siguranţa spectatorilor din tribune.

În acest sens, le solicit organelor însărcinate cu protecţia cetăţenilor şi, în special, Jandarmeriei Române, să acţioneze conform unui plan bine pus la punct pentru a se putea stopa fenomenele violente ce au loc în arenele sportive şi pentru a preveni eventualele tragedii ce pot decurge din acestea. Iar o strategie eficientă a forţelor de ordine trebuie să includă şi extinderea ariei cercetărilor anterior desfăşurării întrecerilor sportive, prin verificarea respectivei locaţii, dar şi a personalului angrenat în desfăşurarea respectivelor manifestări.

Competiţiile sportive trebuie să se desfăşoare în limitele fair-play-ului, iar acest lucru trebuie transpus şi în rândul suporterilor înfocaţi.

Domnul Marius Rogin:

"Delta Dunării, paradis acvatic al Europei"

Prin cele 58.000 de hectare, Delta Dunării este cea mai importantă rezervaţie naturală a României şi a treia zonă umedă ca importanţă din Europa. Natura a cheltuit sute de milioane de ani ca să adune aici laolaltă toate minunile. Statul român a luat cea mai importantă decizie de protecţie ecologică din ultimii 50 de ani, prin care protejează ştiuca, sturionii şi alte 40 de specii.

Ca şi cum paralizarea turismului datorită gripei aviare nu era de ajuns, masacrul din ultimii ani al sturionilor ne-a costat o nouă sancţiune internaţională, Statele Unite refuzând să mai importe sturioni de pe piaţa românească. Justiţia, pentru a da satisfacţie intereselor economice ale celui mai mare concesionar din zonă, care controlează complexul Razim-Sinoe şi Cotul Pisicii, adică peste o jumătate din teritoriul Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării, a pus statul în imposibilitatea de a se achita de obligaţiile pe care şi le-a asumat în faţa organismelor internaţionale cu privire la conservarea biodiversităţii în Delta Dunării.

În ciuda numeroaselor proteste ale populaţiei locale, concesionarea a intrat în linie dreaptă, când au fost repartizate primele 12 zone de pescuit către o serie de societăţi comerciale. Cu chiu, cu vai, noul sistem a fost implementat în Delta Dunării, chiar dacă au apărut numeroase scandaluri în comunităţile deltaice, în special legate de o serie de abuzuri ale corpurilor de pază ale concesionarilor. Erau la un moment dat 14 societăţi comerciale care deţineau în concesionare cele 24 de zone de pescuit din Delta Dunării. Valoarea anuală a investiţiilor pe care trebuiau să le realizeze acestea, conform contractului, se ridica la 100 miliarde lei, iar redevenţa încasată de către stat a fost de aproximativ 50 miliarde lei. Practic, prin neîncasarea redevenţei, bugetul de stat va fi uşurat de cel puţin un milion şi jumătate de dolari. Concesiunile au mers totuşi înainte, Delta Dunării a redevenit paradisul braconierilor. Efectivele de pază ale statului au confiscat 2000 de scule ilegale de pescuit, în timp ce angajaţii unei singure societăţi au capturat peste 18.000, număr care spune multe.

Circa 140.000 de euro vor fi investiţi până în 2015 în Delta Dunării. Institutul de Cercetare-Dezvoltare "Delta Dunării" Tulcea a finalizat studiul de mediu care va da liber unor investiţii ce au ca scop schimbarea radicală a rezervaţiei. Obiectivele aşa-numitului "master plan" vizează, pe de o parte, modernizarea infrastructurii din Deltă şi sprijinirea activităţilor economice tradiţionale, iar pe de altă parte se referă la crearea unui sistem de monitorizare a ecosistemelor din Delta Dunării. Aici urmează să se realizeze rampe ecologice, sisteme de alimentare cu apă potabilă, canalizări, drumuri comunale pe diguri, precum şi crearea unor surse alternative de energie, cum ar fi mori de vânt, celule solare şi navigaţie cu propulsie electrică.

Problemele sunt însă inevitabile, având în vedere că realizarea unor drumuri ce vor lega localităţile din Delta Dunării se va face pe digurile de apărare, care aparţin acum mai multor proprietari. Şase drumuri comunale urmează să se construiască pe digurile de apărare până în 2015. Momentan, există o evaluare a lucrărilor hidrotehnice, sunt circa 800 de kilometri de diguri şi urmează să se definitiveze regimul de proprietate al acestora. În ceea ce priveşte restaurarea, refacerea ecologică, a amenajărilor agricole şi piscicole din Delta Dunării, reprezentanţii locali se declară de acord cu aceste lucrări, cu condiţia ca terenurile, însumând circa 80.000 de hectare, să fie administrate şi în continuare de Consiliul Judeţean, care încasează circa 30 miliarde de lei din redevenţe.

În vederea păstrării şi exploatării acestei bogăţii naturale a României, se impune modificarea legii fundamentale a rezervaţiei, aducându-se şi modificări la statutul rezervaţiei, luându-se ca model felul cum sunt administrate ariile protejate din ţările Europei de Vest.

Domnul Mihai Cristian Apostolache:

La finalul mandatului trecut am depus o iniţiativă legislativă ce avea drept scop majorarea plafonului minim de impozitare a pensiilor de la 1000 lei la 2000 lei, lucru necesar ca urmare a creşterii punctului de pensie. Plafonul lunar de 1000 lei nu mai corespunde cu situaţia actuală a nivelului pensiilor şi consider că este şi o măsură fiscală discriminatorie.

Din păcate, propunerea legislativă "s-a pierdut" prin sertarele Senatului şi nu a mai intrat în dezbaterea plenului. Din acest motiv, în această săptămână, voi depune la Camera Deputaţilor o nouă propunere legislativă care să rezolve această situaţie şi să scutească pensionarii cu pensii de până la 2000 lei de la plata impozitului pe pensie. Este o măsură firească, având în vedere situaţia macro-economică a României şi nevoile şi aşteptările pensionarilor. Ca termen de intrare în vigoare se va stabili data de 1 ianuarie 2010, pentru ca această măsură să fie cuprinsă în bugetul pe anul 2010.

Domnul Eugen Bejinariu:

După atâta politică şi iar politică, m-am gândit să intitulez declaraţia mea de astăzi "O bancă unică la Suceava".

Întrucât la Suceava este conservată o mare zestre, un mare tezaur de verdeaţă prin care se poate menţine sau reveni la culturile agricole nealterate, sănătoase pentru oameni, m-am gândit ca de la tribuna Parlamentului să comunicăm despre această bancă ca şi despre oferta de posibilităţi pentru procurarea de seminţe nealterate genetic. Prin urmare, cred în gradul înalt al mediatizării secvenţei activităţii noastre numită în program "Declaraţii politice".

Şi lumea plantelor este în schimbare şi mai cu seamă lumea plantelor de cultură. Interese de ordin economic au determinat pe cercetătorii din domeniul agriculturii să intervină în modificarea plantelor de cultură prin modificarea condiţiilor de mediu, dar cu tehnici din domeniul ingineriei genetice. Grija faţă de natural, faţă de păstrarea fondului genetic al plantelor de cultură se află exprimată la Suceava sub denumirea de Banca de Resurse Genetice Vegetale, înfiinţată în anul 1990, deci acum 19 ani. Această bancă este un adevărat tezaur, în opinia noastră superior oricărui alt tezaur, inclusiv cel exprimat în bani de aur. Vorbim de păstrarea nealterată a fondului de gene la un număr de peste 15000 de specii şi soiuri diferite de plante nemodificate. În acest tezaur se păstrează: 5000 de probe de porumb, cartof conservat "in vitro", specii de plante furajere, medicinale şi sălbatice. Seminţele păstrate aici servesc ca material de cercetare, dar şi pentru ofertă agricultorilor. Cele destinate studiului sunt păstrate în plăci de aluminiu la -20° C şi rezistă până la 50 de ani, iar cele pentru agricultori la 4°C, fiind disponibile timp de 25 de ani. Alte date pe care le avem privesc probleme tehnice, de strictă specialitate.

Ceea ce este important de subliniat în declaraţia noastră de astăzi este faptul că această bancă este unică în România şi este foarte căutată de cercetătorii străini din domeniul agriculturii pentru biodiversitatea conservată. Tot mai mulţi cetăţeni şi în primul rând cercetătorii din domeniul agriculturii acordă o mare valoare acestei bănci de la Suceava. Avem în vedere mulţimea bolilor provocate de alimentele provenite de la plantele modificate genetic şi credem că este oportun acum să mediatizăm această perspectivă pentru care dispunem de posibilităţi-revenirea la culturile agricole cu plante nemodificate genetic. Şi trebuie să ştie în primul rând fermierii, marii cultivatori de cereale şi cartofi. Promovarea produselor agricole din culturi nemodificate genetic este şi o îndatorire morală, dar şi de interes naţional. Aceasta este şi raţiunea de a veni în faţa dumneavoastră cu o astfel de problemă în secvenţa "Declaraţii politice" din programul Camerei Deputaţilor.

Prin averea pe care o deţine Banca de Resurse Genetice Vegetale din Suceava, cercetătorii au un câmp experimental deosebit, iar agricultorii, posibilitatea cultivării plantelor agricole nemodificate genetic, încă o sursă, şi cea mai importantă, pentru sănătatea oamenilor. Numai s-o folosim.

Domnul Gheorghe Ciocan:

"Descentralizare cu înţelepciune"

Fosta guvernare a manifestat un dezinteres total faţă de descentralizarea administrativă a României după aderarea ţării noastre la Uniunea Europeană, deşi descentralizarea administrativă constituie, de principiu, un apanaj al liberalismului. Deşi fosta guvernare PNL - UDMR putea beneficia de premise favorabile în contextul creşterii economice înregistrate în ultimii ani.

Actuala coaliţie de guvernare PSD - PD-L a anunţat de aproape două luni o strategie de descentralizare administrativă a României, care vizează, în esenţă, trecerea unor domenii importante finanţate de la bugetul de stat, ca sănătatea, învăţământul, agricultura şi poliţia locală, în subordinea şi administrarea consiliilor judeţene sau a consiliilor locale.

Demararea descentralizării administrative a României este salutară, dar trebuie realizată cu maximă atenţie si coerentă în actuala conjunctură de criză economico - financiară. Am activat opt ani în administraţia publică locală, ca prefect, vicepreşedinte şi preşedinte de Consiliu Judeţean, şi am avut posibilitatea să cunosc problemele cu care se confruntă administraţia publică locală în privinţa resurselor materiale şi umane.

Necesităţile unităţilor administrativ - teritoriale (judeţe, oraşe şi comune), precum şi aşteptările cetăţenilor sunt tot mai mari şi stringente, mai ales în ce priveşte infrastructura: şosele ocolitoare la marile oraşe, reabilitarea drumurilor judeţene, străzilor urbane şi a drumurilor comunale, introducerea apei potabile şi a canalizării ori reabilitarea acestora, amenajarea de gropi ecologice, construirea sau reabilitarea de şcoli, săli de sport şi cămine culturale, reabilitarea şi dotarea spitalelor ş.a.

Cetăţenii aşteaptă să beneficieze de mai multă ordine şi protecţie pe străzi şi în cartiere, centrale sau periferice, în şcoli, magazine şi alte localuri publice, şi de fluidizarea circulaţiei în oraşe şi pe şoselele naţionale intens circulate.

Pentru a asigura succesul descentralizării administrative sunt necesare resurse materiale consistente şi resurse umane competente. Guvernul trebuie să aibă în vedere că bugetele consiliilor judeţene şi ale consiliilor locale sunt secătuite actualmente, în principal din cauza crizei economico-financiare şi a deficitului bugetar fără precedent lăsat de fosta guvernare. Guvernul trebuie să ţină cont că, în primele luni ale acestui an, gradul de colectare a impozitelor şi taxelor, inclusiv locale, s-a diminuat substanţial. Guvernul trebuie să ţină cont şi de faptul că gradul de absorbţie a fondurilor europene a fost mult sub aşteptări în ultimii ani, motiv pentru care această oportunitate a autorităţilor administraţiei publice locale trebuie privită cu realism.

Descentralizarea administrativă este necesară, dar în actuala conjunctură economico - financiară trebuie realizată cu multă înţelepciune, pentru a nu fi compromisă şi catalogată doar o pasare a responsabilităţii de la administraţia publică centrală, respectiv de la Guvern şi ministere, către administraţia publică locală.

Domnul Ion Dumitru:

"Şansele agriculturii României în context internaţional"

România are un mare potenţial agricol şi de procesare, de obţinere lejeră de valoare adăugată, dar rămâne în zona gri a dezvoltării producţiei agricole din următoarele motive:

Terenurile agricole sunt fărâmiţate puternic într-un număr de peste 4 milioane de producători agricoli (4.121.247) care deţin în medie 3,3 ha/ exploataţie. Dacă din acestea se scad 17.843 întreprinderi juridice care ocupă în total 4.804.000 ha, rămân practic 4.103.404 terenuri mici la ţărani care deţin 9.102.701 ha, adică 2,2 ha, repartizate în total pe circa 33 milioane parcele. De remarcat este că cele 17.843 exploataţii obţin peste 78% din producţia agricolă a ţării din care numai 1.618 exploataţii însumând 742.665 ha lucrează la standardele Uniunii Europene, putând fi competitive cu agricultura Europei.

România este o ţară cerealieră care, dacă ar produce la potenţialul său, ar putea pune la dispoziţia balanţei de cereale şi porumb a Europei între 25-30 milioane tone pe an, ceea ce ar depăşi cu mult calculele comisarului Fischer Boel.

Şansele de redresare şi revenire la un potenţial normal al producţiei agricole sunt blocate de sistemul contraproducţiei, creşterea potenţialului de producţie al României putându-se realiza pe direcţiile:

• creşterea suprafeţelor agricole cu maximum 2-3%;
• luarea în cultură a terenurilor abandonate 10%;
• investiţii în tehnologie (noua tehnologie) 70%;
• infrastructura zonelor rurale -18-20%.

Dublarea sau triplarea cantităţii de producţie la hectar şi per total ar putea transforma România în unul din principalii actori ai producţiei de alimente la nivel european, un regulator al preţurilor şi producţiei de bioenergie. România rămâne în primul rând o ţară cerealieră, unde coeficientul de risc al producţiei este cel mai mic.

Inputurile tehnice şi de fermă necesare pentru agricultură în România rămân în continuare foarte scăzute, de circa 5-20 de ori mai mici decât în ţări ca Italia, Franţa, Germania.

Succesul accesului României în rândul marilor producători agricoli depinde aproape exclusiv de factorul politic. Pe de altă parte, accelerarea creşterii potenţialului în agricultura românească va depinde de accesarea fondurilor destinate agriculturii şi ruralului şi consumarea productivă a resurselor interne. Aici este cheia problemei în România.

O strategie agricolă pe termen lung va stimula cercetarea agricolă, investiţiile în agricultură, mediu şi infrastructură şi ar putea transforma România într-un peisaj agro-economic atractiv pentru investiţiile de capital atras şi ar putea plasa România în rândul ţărilor cu o agricultură civilizată şi competitivă şi foarte prezentă la masa producătorilor de produse agricole ai Europei şi ai lumii.

Domnul Costică Macaleţi:

"120 de ani de la trecerea în eternitate a lui Mihai Eminescu"

Declaraţia mea politică de azi se refera la comemorarea a 120 de ani de când poetul nepereche al neamului românesc şi valoare de necontestat a literaturii universale a trecut la cele veşnice. Anul 2009 a fost declarat de eminescologi "Anul Eminescu" şi despre poet s-au scris milioane de pagini. Creaţia lui demult a devenit Evanghelia spirituală a neamului nostru, un simbol al culturii şi spiritualităţii noastre şi un mare reper pentru toţi românii şi astăzi avem nevoie de istoricul, publicistul şi poetul Mihai Eminescu mai mult ca altădată.

Mihai Eminescu, născut Mihail Eminovici, a venit pe lume la 15 ianuarie 1850, la Ipoteşti, ţinutul Botoşanilor, si s-a stins pe 15 iunie 1889, la Bucureşti. A fost un poet, prozator şi jurnalist român, socotit de cititorii români şi de critica literară drept cel mai important scriitor romantic din literatura română, fiind supranumit şi "Luceafărul poeziei româneşti". Eminescu a fost activ în societatea literară Junimea şi a lucrat ca redactor la "Timpul", ziarul oficial al Partidului Conservator.

A publicat primul său poem la vârsta de 16 ani, iar la 19 ani a plecat să studieze la Viena. Manuscrisele poetului Mihai Eminescu, 46 de volume, aproximativ 14.000 de file, au fost dăruite Academiei Române de Titu Maiorescu, în şedinţa din 25 ianuarie 1902. Eminescu a fost internat în 3 februarie 1889 la spitalul Mărcuţa din Bucureşti şi apoi a fost transportat la sanatoriul Caritas. In data de 15 iunie 1889, în jurul orei 4 dimineaţa, poetul a murit în sanatoriul doctorului Şuţu. În 17 iunie, Eminescu a fost înmormântat la umbra unui tei din cimitirul Bellu. A fost ales post-mortem (28 octombrie 1948) membru al Academiei Române.

Eminescu afirmă un nou ideal poetic, aşezând ceea ce a fost înaintea lui la locul cuvenit, prin caracterizări şi metafore percutante, care s-au înscris în istoria literaturii române, dar, mai ales, despărţindu-se de generaţia lui, cea pe care o numeşte, printr-o invocaţie retorică, a "epigonilor". Şi el crescuse în epoca dominată de Alecsandri, unii poeţi ai acestei generaţii punându-şi o pecete trecătoare asupra liricii lui de extremă tinereţe, începută în 1866 cu elogiul adus dascălului său Aron Pumnul.

Dar acum, în 1870, după patru ani de fructuoase căutări, Eminescu trece pe tărâmul marii poezii. Eminescu reuşeşte un adevărat miracol: să creeze poezia românească modernă, conferindu-I, din punct de vedere al gândirii şi al expresiei, dimensiuni necunoscute înaintea lui şi, în acelaşi timp, într-o deplină osmoză, să creeze modelul publicisticii care dezbătea probleme fundamentale ale societăţii româneşti, considerată într-o organicitate istorică, pe care o vedea dispreţuită şi călcată în picioare de cei care nu erau călăuziţi decât de patima de înavuţire, de târguiala profitabilă, de lipsa oricăror principii.

Cred că, în această criză majoră cu care ne confruntăm şi în această lumină, avem nevoie de Eminescu, avem nevoie de valoare autentică, avem nevoie de români!

Domnul Adrian Mocanu:

"Energie regenerabilă"

Soarele, vântul, biomasa şi căldura geotermală sunt surse de energie care nu riscă să fie epuizate în viitorul apropiat şi nu emit gaze cu efect de seră. Comisia Europeană a propus un pachet de legi în care propune ca energia regenerabilă să reprezinte până în anul 2020 un procent de 20% din consumul total de energie din Uniunea Europeană. În prezent, Uniunea Europeană foloseşte energia regenerabilă în proporţie de 8,5% din totalul de energie (procentul variază în statele membre de la 0% - Malta, până la 39% - Suedia).

Procentul vizat, de 20%, ar scădea emisiile de CO2 cu o cantitate de 600-900 milioane de tone pe an şi ar putea reduce consumul de combustibil fosil cu 200-300 milioane de tone pe an, conform estimărilor Comisiei Europene. In acelaşi timp activităţile de producere a energiei regenerabile ar conduce la crearea de noi locuri de muncă.

Energia regenerabilă se referă la forme de energie produse prin transferul energetic al energiei rezultate din procese naturale regenerabile. Astfel, energia luminii solare, a vântului, a apelor curgătoare, a proceselor biologice şi a căldurii geotermale pot fi captate de către oameni utilizând diferite procedee. Sursele de energie nereînnoibile includ energia nucleară, precum şi energia generată prin arderea combustibililor fosili, cum ar fi ţiţeiul, cărbunele şi gazele naturale. Aceste resurse sunt, în mod evident, limitate la existenţa zăcămintelor respective şi sunt considerate neregenerabile.

Sursele regenerabile de energie pot să contribuie prioritar la satisfacerea nevoilor curente de energie electrică şi de încălzire în zonele rurale defavorizate. Producerea acestora este în concordanţă cu obiectivele dezvoltării durabile a societăţii umane, nu afectează producţia de alimente şi nu conduce la despăduriri sau la pierderea biodiversităţii.

Conform legislaţiei Uniunii Europene, statele membre trebuie să amestece treptat combustibilul tradiţional utilizat în transport cu biocombustibil, astfel încât, până în 2010, biodieselul să reprezinte 5,75% din motorina de pe piaţă, urmând ca, până în 2020, ponderea să crească la 20%.

Ţara noastră are toate condiţiile pentru a produce energie eoliană şi solară. Energia cinetică a vântului poate fi folosită la antrenarea elicelor turbinelor, care sunt capabile a genera electricitate. Unele turbine eoliene sunt capabile de a produce până la 5 MW energie electrică, deşi acestea necesită o viteză constantă a vântului de aproximativ 5,5 m/s sau 20 km/oră.

Reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră şi finanţarea investiţiilor necesare revoluţiei verzi reprezintă obiectivul nostru, al fiecăruia, fiindcă numai aşa putem 1upta împotriva schimbărilor climatice şi pentru crearea de noi locuri de muncă.

Domnul Neculai Răţoi:

"Agricultura în impas"

Nu este un secret faptul că agricultura din România a fost lăsată mereu de izbelişte. In ultimii 20 de ani de democraţie, guvernanţii şi-au îndreptat atenţia spre alte domenii, uitând că cei mai mulţi români trăiesc din cultivarea pământului.

Doamnelor şi domnilor parlamentari,

Agricultorii noştri depind, în continuare, de voinţa lui Dumnezeu. Dacă plouă, au o şansă, dacă nu, munca a fost în zadar.

Judeţul Iaşi se confruntă cu problema secetei. Nu este un caz singular, multe alte zone din ţară fiind afectate de această problemă. In prezent, la nivelul Iaşilor, doar 5000 de ha de teren agricol beneficiază de sistem de irigaţii, restul până la 260000 fiind la mila Domnului. Nu s-a schimbat nimic de la nivelul anului 2007, când seceta a distrus mare parte din culturi. Anul acesta, se prognozează, din nou, secetă. Culturile înfiinţate în toamnă, cât şi cele din primăvară, suferă de apă şi cei care pierd sunt cei din mediul rural. Nu puţini, 47% din populaţia României.

Agricultorii trebuie ajutaţi, iar România trebuie să ajungă acolo unde îi este locul: în topul ţărilor cu agricultură dezvoltată. Nu folosim cum trebuie resursele cu care Dumnezeu ne-a înzestrat. Facem în continuare agricultură la nivel de amatori şi prin decizii politice proaste.

Se vorbeşte despre necesitatea ca producătorii să nu fie discriminaţi, despre competitivitatea fermierilor pe piaţă, fie că ne referim în România sau pe piaţa comună europeană. Dragi colegi, pentru ca fermierii din România să devină competitivi, ei trebuie sprijiniţi. Accesarea fondurilor europene nu este cel mai simplu lucru. In afara birocraţiei şi etapelor prin care aceştia trebuie să treacă pentru ca proiectele lor să fie declarate eligibile, agricultorii au nevoie de resurse financiare, aşa cum prevăd condiţiile de acordare de fonduri stabilite prin politicile europene.

În Germania sau în Franţa, un fermier primeşte 300-400 de euro pe hectar. În România, o treime din aceşti bani şi asta atunci când se poate. Vreau să transmit pe această cale un mesaj celor care reprezintă România în Parlamentul European, şi anume că nu trebuie pierdută din vedere valorificarea potenţialului agricol al ţării. Să nu uităm că România se află pe locul trei, ca mărime a suprafeţei agricole, în UE. Doar Franţa şi Polonia au ştiut să impună Uniunii Europene alocarea unor fonduri însemnate pentru ţările lor. Şi România trebuie să facă acest lucru, agricultura fiind singura ei şansă de a depăşi criza economică şi de a intra în rândul ţărilor mediu dezvoltate.

Ţări mari din UE, ca Germania sau Anglia, doresc ca banii europeni să fie destinaţi altor domenii, de importanţă mai mare pentru ele, iar pe viitor vor cere reducerea sumelor subvenţionate pentru agricultură.

România nu îşi poate permite o reducere a sumelor destinate agriculturii. Trebuie ca noi, cei care avem un cuvânt de spus, să apărăm agricultorii şi să le oferim condiţii decente, mărind suma alocată prin bugetul de stat acestora.

În România, agricultura a devenit o problemă de siguranţă alimentară. Trebuie tratată ca atare, iar în acest sens trebuie să se implice Preşedinţia, Guvernul şi Parlamentul României.

Declaraţia mea de astăzi se doreşte a fi un semnal de alarmă în ceea ce priveşte agricultura ţării noastre.

Doamna Sanda-Maria Ardeleanu:

"Aşteptările noastre, drumurile noastre..."

Nu vreau să moralizez, nu vreau să culpabilizez. Mă întorc din nou către mine, întrebându-mă, în calitate de om politic, dar şi de dascăl (umil profesor de lingvistică), de român, dar şi de cetăţean european, de femeie a prezentului, dar şi a viitorului, prin copii şi nepoţi, cum aş putea defini orizontul de aşteptare de astăzi al poporului meu.

Pornesc la analiză, luându-mi ca repere discursuri şi unele sloganuri electorale de campanie: campania pentru alegeri parlamentare (noiembrie 2008) şi campania pentru alegeri europarlamentare (iunie 2009).

Se poate observa că, spre deosebire de campania pentru alegerile parlamentare din toamna târzie a lui 2008, cea pentru alegerile europarlamentare din 7 iunie a fost mai săracă în mesaje cu puternică forţă persuasivă pentru cetăţean. Să fie oare mult mai motivată clasa politică pentru alegerile interne?

Nu putem deocamdată concluziona că inconsistenţa discursivă a campaniei pentru europarlamentare a influenţat hotărâtor rezultatul, dar am convingerea că este imposibil să-i faci pe români să se simtă europeni într-un timp atât de scurt ca cel ce include o precampanie şi o campanie electorală. Conştientizarea românilor cu privire la apartenenţa lor europeană este un proces permanent, de lungă durată. Românul trebuie să simtă valorile europene la el acasă, iar aleşii din 7 iunie pentru Parlamentul European vor trebui să aducă în fiecare zi în România spiritual european.

Un alt reper pe care îl iau în considerare în această analiză de suprafaţă sunt faptele noastre în raport cu năzuinţele noastre deoarece, se ştie, drumul cel mai lung este cel de la vorbe la fapte. Şi pentru că eşantionul de analiză este electoral, consider că şi faptele despre care vorbesc trebuie să se afle în acelaşi context situaţional: drumurile noastre către secţiile de votare în ziua votului. Aici, orizontul nostru de aşteptare "se întunecă".

O prezenţă de 27,21% înseamnă, de fapt, lipsa unui orizont de aşteptare. Cum vrem "să trăim mai bine" dacă nu ştim ce să facem pentru asta? Da, aţi înţeles, a merge la vot echivalează cu a face ceva pentru binele nostru, al tuturor. Cum putem oare să lăsăm să treacă această zi importantă pentru binele nostru fără a participa la decizia colectivă, cu dreptul înscris în Constituţie de a o face? Nu este o consolare că în toată Europa e la fel, că absenteismul reprezintă o marcă a alegerilor pentru PE. Noi ne-am dorit să fim recunoscuţi ca europeni. Ce facem acumpentru asta? Dar e adevărat că a fi european nu se învaţă nici în două luni, nici în doi ani, ci zi de zi, şi trebuie să vrei să înveţi.

La nivel european, rata medie de participare a fost de 43,39%, ceea ce înseamnă un absenteism record de 56,61%, potrivit ultimelor estimări ale Parlamentului European. Slovacia a înregistrat o rată de absenteism de 80,36%, dar participarea a fost totuşi mai mare decât în 2004 (19,64% faţă de 16,97%).

Ca şi în România (cu un absenteism de 72,79%), dezinteresul pentru acest scrutin a fost mare şi în Lituania (absenteism de 79,19%), Slovenia (77,63%), Cehia (75%), şi Polonia (71,6%). Absenteism ridicat şi în Suedia, unde 65% dintre alegători nu au mers la vot, deşi ţara lor urmează să preia preşedinţia semestrială a Uniunii Europene începând cu 1 iulie. Ungaria (63,72%), Portugalia (63,52%), Olanda (63,5%), Bulgaria (62,5%), Franţa (59,95%), Finlanda (59,7%), Germania (57,8%), Austria (57,6%) si Estonia (56,8%) încheie lista ţărilor unde absenteismul a fost mai mare decât media europeană.

Dragi colegi, am trecut de curând din societatea civilă în lumea politică. Am sentimentul că trăiesc pe alt continent. Şi totuşi, nu am părăsit ţara, sunt tot printre români. Noul meu continent este cel în care mă obligă să locuiesc vecinii mei, prietenii mei (dacă mai am), colegii şi rudele mele. Sunt pe "continentul neîncrederii în oameni", al "neîncrederii totale în omul politic".

Acum investigaţia socio-lingvistică şi socio-politică mă conduce către o nouă întrebare: ce e de făcut? Cred că obligativitatea prezentării la vot este răspunsul. În prezent, votul obligatoriu se practică în 32 de ţări. În Uniunea Europeană, cetăţenii sunt obligaţi să se prezinte la urne în Belgia, Grecia, Cipru, Italia, Luxemburg şi Franţa (doar pentru Senat). Sancţiunile pentru cei care "chiulesc" diferă de la ţară la ţară. În Belgia, de exemplu, eşti privat de anumite drepturi civile dacă nu votezi cel puţin la patru alegeri într-o perioadă de 15 ani, obligativitatea votului fiind prevăzută de Constituţie la art. 62. ("votul este obligatoriu şi secret"). În Grecia, dacă nu votezi, vei avea probleme să obţii paşaport sau carnet de conducere, iar în Italia va fi mai greu să găseşti un loc la grădiniţă pentru copilul tău.

După cum se poate observa, obligativitatea exprimării votului a fost instituită de state cu o puternică tradiţie democratică, cultură civică şi un model social şi economic demn de importat de către ţara noastră.

Legislaţia electorală actuală nu prevede obligativitatea prezenţei la vot a cetăţenilor români cu drept de vot. Alegerile ce nu de mult s-au încheiat ne-au demonstrat încă o dată că simţul civic şi al interesului public faţă de alegeri se diminuează simptomatic.

Consider că obligativitatea votului în România ar veni în sprijinul consolidării tradiţiei democratice în ţara noastră. De asemenea, tema recurentă privind fraudarea alegerilor ar deveni lipsită de obiect, dacă prezenţa alegătorilor la urne ar fi obligatorie. Acestea ar fi doar o parte din raţiunile pentru care susţin propunerea legislativă privind obligativitatea exprimării votului cetăţenilor români cu drept de vot. Este vorba despre proiectul de lege nr. 380 din anul 2006.

Domnul Petru Călian:

"Productivitatea penitenciarelor - o alternativă pentru viaţa economică şi socială a deţinutului"

În urma vizitării mai multor penitenciare din ţară, am decis să aduc modificări şi completări Legii nr.275/2006, astfel încât condiţiile, mediul şi alte aspecte legislative ale penitenciarelor să fie îmbunătăţite.

Aceste modificări vizează, în primul rând, stimularea persoanelor aflate în detenţie să muncească, să-şi desfăşoare activitatea, în mod obligatoriu, în zona interioară a penitenciarului, inclusiv când vorbim de activităţi productive. Prin aceste măsuri au de câştigat în special cei aflaţi în detenţie, dar în egală măsură are de câştigat şi statul, printr-o relaxare bugetară destul de consistentă.

Cazarea şi masa asigurate, acces la telefon, televizor, calculator, şi nu numai, servicii medicale la discreţie, muncă doar când se vrea şi scutiri de taxe şi impozite, acces la sala de forţă, acesta este tabloul unde deţinutului român nu îi merge rău deloc. Dar ce va face după ce va fi eliberat?

Am vizitat multe penitenciare... Acele persoane deţinute fie dorm, fie stau toată ziua în sala de forţă. Prin actualul proiect de lege, doresc să stimulez munca. Foarte multe persoane care ies din penitenciar nu sunt calificate şi nu îşi pot găsi locuri de muncă, ajungând în cele din urmă să recurgă la infracţiuni pentru a supravieţui şi, astfel, să se întoarcă după gratii.

În momentul de faţă, doar aproximativ 45% din cei 27.000 de deţinuţi pe care România îi adăposteşte au optat pentru munca în timpul detenţiei.

Vă dau exemplu penitenciarul de la Gherla, din judeţul Cluj, pe care l-am vizitat în iarnă: anul trecut, prin munca depusă în stare de privare de libertate, deţinuţii au furnizat bugetului unităţii peste 2,2 milioane de lei, chiar dacă din cele 1.057 de persoane încarcerate în penitenciar doar 442 au ales sa muncească.

Potrivit legislaţiei în vigoare, în România, persoanele private de libertate pot obţine lunar venituri din muncile depuse de maximum 750 de lei. Din aceşti bani, 70% intră în conturile unităţii de detenţie în care trăieşte persoana în cauză. De aici s-ar putea atrage nişte sume frumuşele, astfel încât penitenciarele să-şi rotunjească bugetele. Propunerea legislativă prevede ca o parte din banii câştigaţi să fie primiţi în închisoare, iar o altă parte vor fi puşi pe carduri, pentru a putea să se folosească de ei la ieşirea din închisoare.

Propunerea are mai multe valenţe. Persoanele reţinute în penitenciare ar beneficia, în urma adoptării acestei iniţiative, de un salariu echivalent cu minimul pe economie, asigurări sociale, iar apoi de o pensie pentru că se va considera vechime de muncă orice oră petrecută şi muncită în penitenciare. Deţinuţii vor beneficia de prevederile Codului Muncii, inclusiv de cele două zile consecutive libere pe săptămână.

Persoanele condamnate care au un liceu terminat vor avea acces la studii universitare la distanţă, prin finanţare din fonduri proprii. Administraţia Naţională a Penitenciarelor şi Ministerul Educaţiei vor asigura fonduri pentru ca toţi deţinuţii să parcurgă obligatoriu cel puţin opt clase.

Alte măsuri prevăzute în proiectul iniţiat vizează regimul de maximă siguranţă, care nu se va mai aplica doar celor care au pedepse mai mari de 15 ani, ci şi celor care reprezintă un pericol în interiorul închisorilor, şi corespondenţa, care nu va mai fi deschisă în cazul unor mesaje primite din partea apărătorilor şi ONG-urilor recunoscute de către statul român.

Mă gândesc la viaţa celor de după gratii şi sper ca ei să conştientizeze importanţa vieţii lor sociale şi economice pe care o vor duce după ce vor fi eliberaţi.

Domnul Viorel Vasile Buda:

"Preşedintele Traian Băsescu vrea să ne întoarcă în anii '50"

În vizita sa electorală de duminică de la Palatul Victoria, preşedintele Traian Băsescu a atacat actuala situaţie din învăţământ, catalogând-o ca fiind dramatică. Corect! Şi PNL spune acelaşi lucru. Şeful statului a criticat lipsa de reformă în domeniu. Corect. Acelaşi lucru îl susţine frecvent şi PNL. A cerut expres doamnei ministru Ecaterina Andronescu să nu scoată din programa şcolară orele de educaţie fizică. Corect. Aici probabil domnul preşedinte s-a inspirat din nenumăratele declaraţii politice ale parlamentarilor PNL, din nenumăratele luări de poziţie din mass-media ale reprezentanţilor PNL care au cerut şi cer cu insistenţă să nu fie eliminate orele de educaţie fizică. De ce nu a avut domnul preşedinte Traian Băsescu această reacţie imediat ce s-a anunţat scoaterea orelor de educaţie fizică din programa şcolară, este altă poveste. De ce nu s-a raliat numeroaselor voci din PNL care au susţinut acest lucru, este iarăşi altă poveste. Nu intrase domnia sa în linie dreaptă în propria campanie electorală. Dar, în baza principiului "mai bine mai târziu decât niciodată", salut intervenţia sa pe această temă.

Din păcate, nu pot să salut şi o altă temă propusă de şeful statului. Şi mă refer la declaraţia domniei sale care deja a făcut "carieră" în presă: "Hai să revenim pe o programă adecvată (...) adaptată economiei româneşti, pentru că toate semnalele sunt: nu mai avem mecanici auto, tinichigii auto pregătiţi în şcoli (...)Noi facem filosofi şi ăia neîncadrabili în câmpul muncii cu uşurinţă".

Modul în care pune problema domnul Traian Băsescu este însă eronată şi uşor periculoasă. Seamănă foarte mult cu indicaţiile ideologiei proletcultiste din anii '50, când a existat o adevărată vânătoare de vrăjitoare împotriva intelectualilor. Nimeni, dar absolut nimeni nu neagă deficitul de meseriaşi din România. Dar a cere public o cabrare pe o anumită parte a sistemului de învăţământ, o diminuare a zonei umaniste din învăţământ, reprezintă o mare eroare. Pentru că, utilizând termenul generic de filosof, sunt convins că preşedintele ştie foarte bine că şi înainte şi după decembrie 1989, facultăţile care "dau" filosofi pot fi numărate pe degete, deci nu la ei a făcut referire. Domnul Traian Băsescu s-a referit la intelectuali. Ştiu că şi în 1990, adepţii grupării politice din care făcea parte şi domnul Băsescu strigau pe străzi "moarte intelectualilor", sau "noi muncim, nu gândim". Dar a relua în 2009 astfel de teme din epoca proletcultistă nu înseamnă altceva decât o viziune îngustă privind învăţământul. Eu sper ca această viziune a şefului statului să fie doar una de natură pur electorală. Pentru că dacă este vorba de altceva, atunci chiar există pericolul unei degradări şi mai accentuate a învăţământului şi a politizării programei şcolare. Adică o întoarcere în timp cu 50 de ani.

PS: Domnul Traian Băsescu a mai declarat că ar vrea ca elevii să intre pe Google, să afle despre Herodot, să afle şi multe altele. Şi această declaraţie este pur electorală. Dacă ar fi vrut cu adevărat aşa ceva, ar fi sprijinit programul fostului guvern Tăriceanu, "Un calculator pentru fiecare elev", sau propunerea legislativă a PNL, "Un laptop pentru...". Nu numai că nu le-a sprijinit, dar s-a şi pronunţat împotriva lor.

Domnul Virgil Pop:

"Se pregăteşte şi fraudarea alegerilor prezidenţiale"

Deşi mai sunt câteva luni bune până la scrutinul pentru Cotroceni, atrag atenţia, de la tribuna parlamentare, că se pregăteşte şi fraudarea alegerilor prezidenţiale. Sunt convins de acest lucru, cel puţin din zona unui competitor electoral: actualul şef al statului, Traian Băsescu.

Pentru domnia sa, recent încheiatele alegeri pentru Parlamentul European nu i s-au părut scandaloase. "Procesul electoral (...) după părerea mea s-a încadrat în norme acceptabile din punct de vedere al corectitudinii şi nu a deformat rezultatul alegerilor". Preşedintele României, cu jumătate de gură recunoaşte "un număr cert de ilegalităţi", dar numai pentru că acest aspect "A fost puternic mediatizat". Într-adevăr, domnul Traian Băsescu are dreptate parţial: nu s-a deformat rezultatul alegerilor. Nu s-a deformat în sensul ierarhiei. S-a deformat însă sub alt aspect: poate PNL a pierdut un mandat sau două de europarlamentari, care au revenit celorlalţi competitori electorali, din cauza fraudelor electorale. S-a deformat, până la un punct, voinţa politică a electoratului.

Pentru domnul Traian Băsescu, cei 668,000 de votanţi pe listele suplimentare la un număr redus de alegători participanţi la urne nu seamănă a turism electoral. De aceea, preşedintele susţine în continuare sistemul votului "fără graniţe" (mă refer la dreptul de a vota în afara localităţii de domiciliu). Declaraţia de duminică a şefului statului, "Omul chiar trebuie să poată vota oriunde. Nu poţi să introduci restricţia: nu votezi decât acasă", este mai mult decât elocventă. Nu se vrea în nici un chip să se evite turismul electoral. Beneficiile voturilor obţinute prin acest mod sunt imense şi pot decide orice, iar la alegerile prezidenţiale pot face diferenţa.

În timpul alegerilor din toamna anului 2004, acelaşi Traian Băsescu, în calitate de candidat la preşedinţie, împreună cu PD erau (PNL s-a menţinut şi se va menţine constant pe această linie), adversarii cei mai înverşunaţi ai turismului electoral. Cine a ţipat în 2004 spunând că s-a înregistrat o imensă fraudă electorală? Traian Băsescu.

Mimând o relativă îngrijorare vis-à-vis de un posibil vot multiplu la alegerile prezidenţiale, şeful statului propune o măsură utopică: împrumutarea de la şcoli şi primării a 17.800 de calculatoare care ar urma să fie puse în secţia de votare cu un operator şi - în opinia domnului preşedinte - "putem confrunta listele suplimentare imediat şi scos din sistem cel care a votat de două ori. Şi cu asta închidem orice subiect de suspiciune cu privire la corectitudinea alegerilor şi la turismul electoral".

Stimate domnule Băsescu, din punct de vedere tehnic, acest lucru este imposibil de realizat, pentru că ar trebui ca toate cele 17.800 de calculatoare să fie într-o singură reţea, toate terminalele racordate la Biroul Electoral Central etc. Să presupunem însă că din punct de vedere tehnic se va rezolva situaţia, cum se va preveni frauda electorală? În nici un fel. Cei care vor încălca legea, vor fi depistaţi, dar votul lor va rămâne valabil. Deci măsura propusă pompos de şeful statului nu este decât una care face parte din arsenalul de permanentă campanie electorală

Privind problema din alt unghi de vedere, să nu ştie oare domnul Traian Băsescu despre faptul că în statele Uniunii Europene, la alegerile pentru Parlamentul European, ca şi la cele prezidenţiale, deşi este vorba de o singură circumscripţie electorală, nu se admite decât votul în localitatea de domiciliu? Să nu ştie domnia sa că în statele UE, alegătorii care nu se află în localitatea de domiciliu votează electronic prin corespondenţă? Ştie, cu siguranţă, dar nu este interesat de acest sistem. Pentru că s-ar putea să nu-l avantajeze.

De aceea, propun de la această tribună, fac un apel la toţi colegii deputaţi şi senatori, să modificăm legea electorală, să o adaptăm standardelor europene şi să eliminăm votul "oriunde" şi să introducem votul electronic prin corespondenţă, cu asigurarea tehnică antifraudă corespunzătoare.

Domnul Relu Fenechiu:

"Campania electorală a lui Traian Băsescu, un pericol pentru economie"

Toată lumea şi-a dat seama că ieşirea de duminică a preşedintelui Traian Băsescu a fost una de natură electorală. Dar a fost o ieşire - este - extrem de periculoasă pentru economia românească şi pentru societate, în general.

Şeful statului a emis ipoteza imposibilităţii achitării salariilor în toamnă. O astfel de afirmaţie, neînsoţită de argumente solide, poate genera o stare de panică. Nu este pentru prima oară când preşedintele iese cu astfel de teme. Să ne aducem aminte că în 2008 a afirmat că nu se vor putea plăti pensiile, că fondul de pensii este în colaps. La vremea respectivă, declaraţiile preşedintelui aveau o ţintă precisă: minimalizarea acţiunilor guvernului Tăriceanu, care tocmai mărise - conform prevederilor legale - punctul de pensie. Deci era vorba tot de declaraţii cu conotaţii electorale.

Acum, prin tot ce a afirmat duminică la Palatul Victoria, inclusiv anunţul - informaţia era însă cunoscută de toată lumea - intrării României în recesiune, reprezintă tot declaraţii care ţin de recuzita electorală. Preşedintelui Traian Băsescu îi trebuie un adversar în campania electorală. O luptă de idei, o întrecere în programe cu contracandidaţii săi fizici, nu îi este favorabilă. De aceea Traian Băsescu se află în căutarea unui altfel de adversar. Acum nu mai există "adversarul" numit generic "cei 322". Pentru simplul fapt că vreo 250 dintre ei îi sunt aliaţi. Adversarul numit "criză" este pe cale să se demonetizeze. Criza este deja ceva comun tuturor statelor, deci nu îi mai este de folos preşedintelui.

Şi atunci, domnul Traian Băsescu a găsit noul adversar: recesiunea. Cu care se va "bate" pe ecranele tuturor televiziunilor, iar în toamnă va decreta că România nu se mai află în recesiune şi va apărea ca un învingător, pe un cal alb în faţa electoratului.

Numai că de dragul "adversarului" şi al propriei campanii electorale, Traian Băsescu riscă să genereze un haos economic în ţară.

Afirmaţiile domniei sale de duminică riscă să genereze panică şi la nivelul agenţilor economici, riscă să descurajeze investitorii existenţi şi potenţialii investitori străini, iar criticile la adresa BNR şi toate afirmaţiile recente vizavi de politica dusă de bănci ar putea genera o lipsă de încredere în sistemul bancar, ceea ce este extrem, extrem de periculos, pentru că lipsa de încredere înseamnă începutul sfârşitului pentru o bancă.

Nu în ultimul rând, declaraţiile şefului statului pot determina o depreciere a monedei naţionale, or, dacă acest lucru se va întâmpla, atunci chiar că România va ajunge într-o situaţie fără ieşire. Să ne aducem aminte că la cinci minute - da, la numai cinci minute după ce, în toamnă, preşedintele Traian Băsescu a promulgat legea prin care se majorau cu 50% salariile cadrelor didactice - o lege pe care 80% din societate se aştepta să nu fie promulgată, leul s-a depreciat considerabil.

Traian Băsescu trebuie să ţină cont de toate aceste aspecte şi să nu sacrifice viitorul românilor pentru ambiţia de a mai obţine un nou mandat la Cotroceni. Se poate lupta pentru un nou mandat utilizând instrumentele puse la dispoziţie de sistemul democratic, dar nu apelând la metodele pe care le utilizează curent.

"Sugestia mea e să stabiliţi o dobândă.." "Sugerez Ministerului de Finanţe restructurarea..." "Cred că acest împrumut poate fi dirijat... "O rugăminte majoră la Ministerul de Finanţe: compensarea t.v.a.-ului..." "Aş ruga Ministerul de Externe să intensifice contactele la nivelul... Nu vi se pare că aceste citate seamănă a "indicaţii preţioase" venite din partea unei persoane care se pricepe la toate. Citatele nu sunt din Nicolae Ceauşescu.

Domnul Ionel Palăr:

"Guvernul Boc transformă amendamentele de la buget în mită electorală"

Ceea ce până săptămâna trecută trecea doar drept un zvon halucinant, va deveni realitate. Mass-media a descoperit un plan secret elaborat de aripa PD-L din Guvern. Astfel, conform unui cotidian central, "premierul promite uninominalilor democrat-liberali bani în avans pentru şcoli, grădiniţe şi biserici. Chiar dacă nu şi-au anunţat oficial candidatul, liderii PD-L se pregătesc intens pentru prezidenţiale. Cea mai importantă preocupare a momentului: cum să împartă banii de la buget astfel încât în colegiile PD-L să răsară, până în toamnă, bisericile, şcolile şi drumurile promise uninominalilor puterii la începutul anului. La o întâlnire pe care a avut-o ieri cu parlamentarii democrat-liberali premierul Emil Boc le-a promis acestora că de la 1 iulie le va elibera primarilor din colegiile lor inclusiv banii pentru august şi septembrie, urmând ca în octombrie să le dea şi sumele aferente lunilor noiembrie-decembrie".

S-ar putea ca, la prima vedere oricine să spună: "şi ce este rău în faptul că premierul Emil Boc acordă în avans sume aprobate prin bugetul de stat" sau, "ce este rău în faptul că o serie de biserici, de şcoli sau drumuri - bunuri ale unor comunităţi - vor fi reabilitate în devans". Teoretic şi tot la prima vedere, nu este nimic rău. Practic, însă, lucrurile stau cu totul altfel. În primul rând, pentru că acordarea unor sume mari de bani în avans nu este oportună când traversăm o perioadă de criză. Sumele de bani trebuie alocate conform planificării iniţiale. În al doilea rând şi extrem de grav este faptul că premierul Emil Boc eliberează tranşele de bani numai pentru primarii din colegiile care au dat parlamentari PD-L.

Tot din presă am aflat şi de protestele unui lider al PSD pentru faptul că primarilor social-democraţi li se refuză alocarea banilor, iar în ceea ce priveşte sumele - şi aşa puţine - rezultate din amendamentele parlamentarilor liberali, nici vorbă să se dea ceva. Nu sunt avocatul nimănui, dar ce s-a votat la buget - indiferent că a lipsit la vremea respectivă orice urmă de echitate şi nu s-a ţinut cont de comunităţile care aveau într-adevăr nevoie de sprijin financiar - trebuie acordat, nu în avans, ci la termen. Or procedând aşa cum a dezvăluit mass-media, Emil Boc transformă într-adevăr în mită electorală un drept câştigat - nu mai contează cum - de către o serie de comunităţi.

Să facem un apel la memorie.În toamna anului trecut, domnul Emil Boc, subalternul său Theodor Stolojan şi întreg partidul pe care îl conducea a asmuţit întreaga opinie publică împotriva guvernului liberal, susţinând că a dat mită electorală clientelei politice. Şi acum sunt bântuit de imaginile televizate cu un Theodor Stolojan încrâncenat la maximum, înfierând cu mânie proletară "risipa" şi "mita electorală de 600.000.000 de Euro" pe care "iresponsabilul" Guvern Tăriceanu ar fi alocat-o din bani publici primarilor PNL şi PSD. (Nu comentez aberanta acuzaţie privind acordarea de sume primăriilor din bani publici. Cum ea vine din partea unui finanţist, care a mai fost şi prim-ministru, acest lucru confirmă şi mai mult gradul de manipulare la care s-au dedat cei din PD-L. Totuşi, m-aş fi aşteptat la vremea respectivă ca să existe cineva care să-l întrebe pe Theodor Stolojan, pe Emil Boc şi pe ceilalţi, de unde se puteau aloca bani la primării dacă nu din bani publici).

Ceea ce nu spuneau atunci Emil Boc, Theodor Stolojan&Co era că banii erau acordaţi legal, iar mărimea sumelor era în concordanţă cu numărul de primari pe care îl aveau partidele la vremea respectivă: PSD, care avea cei mai mulţi primari a primit suma cea mai mare, a urmat PD-L, care avea ceva mai puţini primari şi abia după aceea PNL. O împărţire perfect echitabilă. De altfel, un cotidian central a demontat manipularea PD-L prezentând detaliat modul de distribuire a banilor.

Iată însă că acum domnul Emil Boc se pretează exact la ceea ce critica şi acuza - total pe nedrept - la fostul guvern liberal. Din punct de vedere al moralităţii, domnul Emil Boc e departe de ceea ce se cere unui premier.

Domnul Horea-Dorin Uioreanu:

"Eşecul Guvernului Boc, o greşeală asumată"

Constat cu amărăciune că am ajuns în situaţia în care nimic din comportamentul preşedintelui Traian Băsescu nu mai miră pe nimeni: nici măcar prezenţa inopinată la o şedinţă de guvern şi nici măcar "preluarea conducerii" şedinţei aceluiaşi guvern şi, implicit, a lucrărilor forului executiv din stat.

Încă de la începutul mandatului său, Traian Băsescu ne-a obişnuit cu mişcări de dans politic ce fac parte, parcă, din sceneta unei operete ieftine: uite demisia, nu e demisia, iată criza financiară, nu e criză - e recesiune, însă, duminica trecută, dansul politic al preşedintelui Traian Băsescu a fost mai deşănţat ca niciodată.

Cu siguranţă, preşedintele ţării e deja angrenat în lupta pentru Cotroceni, ce se va da cel mai probabil în această toamnă. În acest context, Traian Băsescu şi-a marcat deja poziţia de luptă, pregătit fiind să tragă în orice şi în oricine, doar pentru a-şi atinge scopul. Duminica trecută, "visul său împlinit", guvernul Boc, a fost vizat din plin, pentru că domnia sa ştie că, atacând Guvernul care a lansat cele mai nepopulare şi absurde măsuri posibile de la instalarea în funcţie, românii îl vor vedea ca pe un Făt-Frumos, care se luptă cu zmeul-zmeilor, recte cu recesiunea şi, prin urmare, îl vor realege în funcţia de preşedinte al ţării. Ne e foarte clar că Traian Băsescu nu are nicio reţinere în a-şi transforma propriul vis într-un cal de bătaie, pe perioada campaniei electorale, de dragul voturilor. Şi, mai mult decât atât, e clar ca lumina zilei că Traian Băsescu îşi va asuma, treptat, rolul de prim-ministru pentru a le arăta, chipurile, românilor cum va scăpa domnia sa ţara de toate problemele de care se lovesc zi de zi cetăţenii României.

Noi, liberalii, am atras mereu atenţia asupra problemelor economice şi asupra situaţiei dezastruoase în care se află ţara noastră. De asemenea, am reclamat de fiecare dată derapajele actualei puteri, care încerca din răsputeri să ascundă adevărul tragic despre economia ţării. Degeaba, însă, Guvernul şi-a pus ochelarii de cal şi-a mers mai departe pe drumul său, convins de oportunitatea măsurilor impuse. Nu ne-au salvat însă măsurile fiscale adoptate de noul Guvern şi nu ne-au salvat nici miliardele de euro de la FMI. Şi cu siguranţă nu ne va salva nici preşedintele Traian Băsescu.

Dincolo de lipsa de fair-play cu care preşedintele ne-a obişnuit în campaniile electorale, gestul lui Traian Băsescu de a prelua cârma Guvernului, chiar dacă numai din spatele scenei, are un puternic iz de mea culpa, de asumare a unei greşeli majore, pe care domnia sa abia acum o observă: aceea de a promova şi instala un guvern care a dezamăgit, care nu va face niciodată faţă provocării de a conduce o ţară.

Domnule preşedinte, vă spun însă, cu oarecare tristeţe, că e prea târziu pentru a vă asuma această mare greşeală. Pentru că oricât aţi încerca, românii nu vor uita niciodată "cât de bine" au trăit pe timpul guvernării Emil Boc.

Domnul Cristian Mihai Adomniţei:

"Economia românească şi lipsa unui plan anticriză concret"

Stimaţi colegi, vreau astăzi să vă aduc în atenţie încă o dată situaţia gravă în care se găseşte economia naţională şi faptul că Guvernul nu face nimic în acest sens, ba chiar autorităţile mint cu neruşinare când spun că economia este în creştere şi uşor, uşor ieşim din criză cu succes.

Lucru total fals pentru că, acum, avertismentele lansate de liberali sunt confirmate de specialiştii BNR care avertizează că partea cea mai rea a crizei economice abia acum urmează şi că începutul redresării economiei va avea loc probabil după trimestrul al treilea, nu în al doilea, cum s-a spus până acum.

Datorită înrăutăţirii situaţiei economice şi nemulţumirea populaţiei este din ce în ce mai accentuată şi mai vizibilă. Au avut loc greve şi proteste care ar trebui să alarmeze orice guvernare responsabilă. Fermierii şi agricultorii şi-au strigat disperarea miercuri, fiind ignoraţi de autorităţi. Ceferiştii au declanşat joi o grevă spontană perturbând traficul timp de mai multe ore, dar ministrul Berceanu nu a fost deranjat deloc. Vineri, sute de mii de sindicalişti din Cartel Alfa au declanşat o grevă generală de avertisment pentru a arăta incapacitatea guvernului de a satisface cerinţele populaţiei şi ale economiei.

Ca răspuns la toate acestea, Guvernul nu face altceva decât să îşi schimbă tonul şi priorităţile, de la o zi la alta, transferând în rândul populaţiei o stare de incertitudine în ceea ce priveşte traiul de zi cu zi.

Dacă înainte de alegeri se promitea revitalizarea agriculturii, a transporturilor, a educaţiei, în prezent, premierul Boc avertizează miniştrii cu sancţiuni, în cazul în care nu reuşesc să reducă cheltuielile în sectoarele pe care le administrează. Faptul că la Fondul de Pensii se înregistrează un deficit de un miliard de euro înseamnă ca toată populaţia României va avea de pierdut de pe urma proastei gestionări a Fondului şi exemplele pot continua.

Din păcate, cei mai afectaţi de aceste chestiuni sunt cetăţenii care, la scrutinul de duminică 7 iunie, au sancţionat guvernanţii prin absenţa de la vot.

Domnul George Ionescu:

"Ziua Mondială a Donatorului de Sânge"

Ziua de 14 iunie a fost şi este o zi specială. Organizaţia Mondială a Sănătăţii a hotărât ca în fiecare an, la 14 iunie, să fie celebrată Ziua Mondială a Donatorului de Sânge.

Data a fost aleasă deloc întâmplător. Această dată a fost stabilită pentru a recompensa activitatea imunologului austriac Karl Landsteiner, laureat al premiului Nobel pentru medicină în 1930 pentru descoperirea grupelor de sânge AB-0. Karl Landsteiner s-a născut acum 141 de ani, pe 14 iunie, şi datorită lui, transfuziile de sânge au devenit astăzi proceduri de rutină medicală. Alături de bacteriologul român Constantin Levaditi, austriacul a descoperit în laborator microorganismul responsabil pentru boala numită poliomielită, punând astfel bazele realizării vaccinului antipolio.

Sărbătoarea este dedicată donatorului şi îşi propune să sensibilizeze şi restul populaţiei asupra necesităţii donării de sânge, cu atât mai mult cu cât milioane de oameni îşi datorează viaţa unor semeni pe care nu i-au întâlnit niciodată: donatorii de sânge.

Sărbătoarea este dedicată celebrării acestor eroi de fiecare zi, pentru că sângele este cel mai preţios dar pe care o persoană îl poate face unei alte persoane care are nevoie - darul vieţii.

Nevoia de sânge pentru transfuzii în spitale creşte de la an la an, odată cu nivelul de complexitate a procedurilor medicale şi chirurgicale moderne. Există o nevoie constantă de sânge, pentru că sângele poate fi stocat doar pentru o perioadă limitată de timp înainte de a fi folosit. Donarea cu regularitate de sânge de către persoane sănătoase e necesară pentru a asigura nevoile atunci când sunt situaţii care cer aport de sânge.

Este de la sine înţeles importanţa donării regulate de sânge, singura care poate asigura rezervele necesare, astfel încât fiecare bolnav să poată primi o transfuzie sigură. ''Pentru aceasta trebuie să sensibilizăm un public cât mai larg asupra necesităţii donării regulate de sânge. Cei mai mulţi oameni ignoră pur şi simplu nevoia de sânge, dar pe 14 iunie lumea întreagă s-a unit pentru a face să circule mesajul: "orice persoană sănătoasă poate fi un donator", a subliniat în 2008 psihologul Antoaneta Bugner, preşedinta Fundaţiei Donatorilor Benevoli de Sânge.

Donarea de sânge este sigură şi uşoară. Cei care doresc să doneze sânge se pot prezenta la unul din centrele de transfuzie sanguină din ţară. Ei trebuie să respecte anumite cerinţe: vârsta între 18 şi 62 ani, greutatea corporală mai mare de 50 kg, tensiunea arterială în intervalul 10-20 mmHg, să nu sufere de boli de piele, ulcer, hepatită sau alte boli transmisibile şi să nu mai fi donat sânge în ultimele 70 zile. Intervalul de minim 70 de zile de la ultima recoltare este considerat suficient pentru refacerea tuturor elementelor sângelui şi rezervelor organismului pierdute cu ocazia ultimei recoltări.

În fiecare secundă undeva în lume apare nevoia de sânge. Transfuzia de sânge se face simplu şi rapid. Durează doar o jumătate de oră să donezi la un centru de recoltare. Pentru milioanele de oameni care au nevoie de sânge anual, face diferenţa între viaţă şi moarte.

Sângele donat poate salva un nou născut, o mamă, un tată, un frate sau o soră. Le poate oferi o şansă de a-şi trăi mai departe viaţa. Cu o simplă donare de sânge! E un mod de a arăta că ne pasă de ceilalţi oameni din jurul nostru.

Domnul Doru Braşoan Leşe:

Economia mondială se confruntă cu cea mai gravă criză economică şi financiară de la Marea Depresiune, de acum 80 de ani, iar guvernele fac eforturi masive ca să susţină pieţele, în contextul în care marile economii ale lumii au intrat în recesiune.

Colegii noştri parlamentari din partea PNL şi UDMR au iniţiat moţiunea simplă privind acordul României cu Fondul Monetar Internaţional.

În document, PNL şi UDMR au cerut Guvernului publicarea scrisorii de intenţie transmisă FMI de România, precum şi a memorandumului încheiat ulterior, dar şi a acordurilor în baza cărora s-au împrumutat sau se vor împrumuta bani de la celelalte organisme internaţionale implicate în pachetul de 19,95 miliarde euro.

Însă, după îndeplinirea tuturor formalităţilor impuse, atât de protocoalele Fondului Monetar Internaţional, cât şi de cele ale autorităţilor române, Fondul Monetar Internaţional a publicat pe site-ul www.imf.org, Scrisoarea de Intenţie, Memorandumul Tehnic de Înţelegere şi Raportul echipei FMI în urma misiunii de la Bucureşti.

Domnilor colegi, principalul scop al pachetului de finanţare externă solicitat de România este pentru prevenirea unei recesiuni economice severe, lucru care ar trebui să ne preocupe pe toţi.

Domnilor colegi, în aceste moment grele pentru România trebuie să renunţăm la orientarea politică, trebuie să renunţăm la a lua decizii doar cu mintea unor politicieni şi să conlucrăm cu specialiştii din domeniu. Ţara noastră are nevoie acum de o strategie pe termen lung, de o viziune lipsită de pasiuni politice şi interese personale.

Domnul Constantin Chirilă:

"Scurte consideraţii"

De aproape două secole agricultura, satul românesc nu-şi găsesc "vadul" spre o activitate "cu spor": au prevalat şi continuă şi în prezent extremele, latifundiile, pe de o parte, mica proprietate de subzistenţă, pe de altă parte. Proprietatea mijlocie, specializată, cu caracter comercial, exploatată de însuşi proprietar, împreună cu familia, în contextul regulilor de piaţă şi al competiţiei, în ţara noastră nu a existat şi nu există. Or, tocmai această structură de exploatare, aşa numiţii "fermieri" din ţările vestice, proprietarii unor exploataţii viabile de dimensiuni optime (mijlocii), constituie motorul performanţelor din agricultura ţărilor respective.

Un echilibru raţional al structurii agriculturii româneşti pe calea performanţei, la nivel "macro", ar putea fi asigurat de:

• 50-60 % din suprafaţa agricolă constituită în exploataţii (proprietăţi) mijlocii;
• 10-15 % din suprafaţa agricolă constituită din mari exploataţii particulare şi/sau private ale statului;
• 20-25% mici exploataţii.

Au trecut 19 ani şi tot apelăm la paliative conjuncturale fără a da coerenţă şi rapiditate procesului de formare a clasei mijlocii în agricultura românească. Din păcate şi în prezent se vorbeşte mult, dar numărul fermelor viabile nu creşte.

Tot mai mediatizate sunt în schimb marile latifundii, gen Culiţă Tărâţă, Ion Nicolae, Porumboiu, Agricola Bacău etc., dar care practică o agricultură de performanţă, ce concurează cu agricultura ţărilor dezvoltate.

Autorităţile rezultate din "alternanţa la putere" din toate legislaţiile s-au mărginit la măsuri precum "cupoane", "milioane", rentă viageră, "Fermierul" etc., fără identificarea singurului obiectiv care să conducă la o radicală restructurare a agriculturii româneşti - spre competiţie şi performanţă - respectiv exploataţia mijlocie şi a tuturor mijloacelor convergente şi coerente, care să asigure realizarea acesteia.

Odată ce viaţa a dovedit eficienţa proprietăţii mijlocii, a fermei viabile, nu este un sacrilegiu, ci o obligaţie a statului să intervină în piaţa funciară pentru a da coerenţă procesului, în favoarea proprietarilor şi în interes naţional.

Drumul este lung, greu, dar este singurul validat de viaţă. Restul sunt paliative, intervenţii de conjunctură, vremelnice, fără semnificaţie, pentru a prelungi agonia.

Domnul Cristian Buican:

«Ocolirea legii prin "ordine de ministru"»

Dragi colegi, mă adresez dumneavoastră, deoarece Parlamentul este singura instituţie capabilă să pună punct abuzurilor unor miniştri care implementează o politică clientelară, în interes de partid şi nu în interes public.

Afirm acest lucru pentru că de fiecare dată când mă duc în colegiul uninominal al cărui deputat am fost ales, cetăţenii simpli îmi semnalează o serie de nereguli grave, care nu-şi au rostul într-o democraţie europeană aşa cum ar trebui să fie România.

Consider folosirea instituţiilor statului în interes de partid o eroare gravă, deoarece aceste tipuri de acţiuni prin care se folosesc instituţiile statului pentru îndeplinirea unor obiective de partid sau personale creează o stare de neîncredere a oamenilor în sistemul politic şi în instituţiile publice, care ar trebui să îi ajute, nu să îi împiedice, cum veţi vedea din exemplul următor.

În luna aprilie a anului în curs, stimabilul "părinte al agriculturii româneşti", domnul Ilie Sârbu, a emis un "ordin de ministru" prin care se stipulează faptul că subvenţiile pentru ovine şi caprine le primesc doar cetăţenii cu astfel de animale care sunt înscrişi într-o asociaţie recunoscută de către Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale. Până aici totul pare în regulă, cu atât mai mult cu cât domnul ministru motivează acest "ordin" prin necesitatea eliminării fraudelor din cadrul acestui sistem de plăţi.

Problema apare când verificăm anexele respectivului "ordin de ministru", în care se regăsesc asociaţiile prin care sau cu acordul cărora cetăţenii posesori de caprine şi ovine primesc aceste subvenţii. În judeţul Vâlcea, doar o astfel de asociaţie este acceptată, asociaţia "Vaideeanul" din comuna Vaideeni. Locuitorii colegiului uninominal pe care îl reprezint în Parlamentul României sunt obligaţi să se înscrie în această asociaţie pentru a primi aceste subvenţii. Menţionez faptul că există şi alte asemenea asociaţii şi că zona cu cele mai multe capete de ovine şi caprine din judeţul Vâlcea se regăseşte în Colegiul uninominal Nord, al cărui deputat sunt, iar din această zonă nu este acceptată de minister nici o asociaţie. Astfel, o parte importantă din crescătorii de ovine şi caprine nu reuşesc să beneficieze de acest drept din cauza politicii clientelare a ministrului Ilie Sârbu.

Vă anunţ pe această cale că am depus astăzi o interpelare la Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale prin care solicit explicaţii pentru această "greşeală". Mai mult, consider că aceste metode de lucru se datorează dorinţei actualilor guvernanţi de a legaliza oarecum folosirea instituţiilor statului în interes de partid, iar cu acest mod de lucru nu pot fi de acord, considerându-1 în total dezacord cu principiile Uniunii Europene.

Ştiu că colegii parlamentari de la PSD si PD-L sunt mulţumiţi de aceste "ordine de miniştrii", însă fac apel la responsabilitate, analiză şi o mai mare doză de respect al cetăţeanului, pentru că statul este instituţia ce ar trebui să îl apere de acest tip de abuz, nu să accepte un astfel de comportament.

Consider pe această cale că prin acest "ordin de ministru" se încalcă atât un drept de subvenţie cât şi un drept constituţional, obligând crescătorii de ovine şi caprine din judeţ să se asocieze obligatoriu la asociaţia "Vaideeanul" şi alte asociaţii agreate de minister pentru a primi un drept ce li se cuvine.

Doamna Carmen Axenie:

"Problema familiei în lumea de azi"

Mulţi dintre dumneavoastră aţi aflat, probabil, că începând din acest an Biserica Ortodoxă sărbătoreşte "Ziua familiei creştine". Printr-o hotărâre recentă a Sfântului Sinod, s-a decis ca în prima duminică după Învierea Domnului să se sărbătorească această zi a familiei. În cadrul acestei sărbători, care urmează calendaristic Zilei copilului, şi care anul acesta a coincis cu sărbătoarea Cincizecimii, accentul cade pe întreaga familie, pe tată, pe mamă şi pe copiii născuţi şi nenăscuţi.

În Europa, de aproape două milenii, familia este binecuvântată de Dumnezeu prin Taina cununiei în care li se aminteşte soţilor că trebuie să trăiască în pace şi în dragoste, în ascultare şi în armonia dintre ei, precum şi în ascultarea faţă de poruncile divine. De asemenea, li se spune că Dumnezeu binecuvântează naşterea de copii, care sunt daruri pentru familii şi pentru societate.

Dar oare ce se întâmplă în lumea noastră în care, la fiecare 15 secunde un copil este ucis intrauterin, unde numărul anual al acestor pruncucideri depăşeşte 300 de milioane? Ce se întâmplă în ţara noastră care în anul 2004 se găsea pe primul loc în lume la numărul de avorturi, acum găsindu-se pe al treilea? Coroborat cu acest flagel contemporan avem de-a face cu o îmbătrânire rapidă a populaţiei la nivel mondial. Piramida populaţiei active se inversează şi ne putem aştepta la serioase blocaje în domeniul resurselor umane, ba chiar şi în domeniul economic.

Una dintre comisiile din care fac parte se îngrijeşte de condiţii mai bune pentru femeile din România. Dar dacă lucrurile merg în acest ritm accelerat al depopulării, legile pe care le gândim în aceşti ani vor fi completamente nepotrivite în timpurile imediat următoare.

Trebuie apreciată iniţiativa Sfântului Sinod, bazată pe dorinţa Bisericii de a ocroti familia, numită la rândul ei "mica biserică". Eu am înţeles această iniţiativă ca o invitaţie pentru întreaga societate la o meditaţie mai amplă asupra viitorului societăţii în general. Oare această libertate a persoanei, garantată de legile vremii noastre, trebuie să facă posibilă sporirea binelui în societate ori răului? Oare ne-am îndepărtat cu totul de familia binecuvântată? Eu nu cred că lucrurile stau aşa. Dimpotrivă, am convingerea că lupta cu răul nu e pierdută în acest moment. Eu mizez pe nevoia unei consilieri adecvate a femeilor însărcinate care au misiunea de a ajuta la perpetuarea neamului omenesc.

Vă invit să meditaţi la posibilitatea de a le oferi, printr-o lege, femeilor însărcinate un program de consiliere medicală, psihologică şi religioasă înainte ca acestea să apeleze la avort. Răul este făcut de multe ori şi din neştiinţă, iar efectele lui se văd pe termen lung. Femeile ştiu bine aceasta. Binele, însă, este făcut din responsabilitate, iar efectele lui depăşesc timpul.

Domnul Nini Săpunaru:

Preşedintele Băsescu a intrat din plin în campanie electorală, adoptând drept strategie de comunicare stilul pompieristic, dar axat pe un nou principiu: aprindem focul, pentru ca mai apoi să vină "salvatorul" pentru a-l stinge. Acesta este motivul pentru care în participarea sa la ultima şedinţă de guvern anunţa cataclismul pentru România: recesiune, criză accentuată, neplata pensiilor şi salariilor. Cu toate acestea, nimeni din cadrul guvernului Boc nu a avut o luare de poziţie în care să vorbească şi despre măsurile necesare pentru combaterea recesiunii.

Ne întrebăm astfel cum vor trăi aceste vremuri apocaliptice enunţate de către Traian Băsescu pensionarii ? Cei care sunt ignoraţi de către actualul regim, cei cărora autorităţile PD-L- isto - PSD-iste li se adresează doar în vremuri de campanie când doresc să îi transforme în masă de manevră electorală.

Iată că Partidul Naţional Liberal este din nou singura formaţiune politică care se preocupă şi de rezolvări la aceste probleme. Acesta este motivul pentru care în cursul acestei săptămâni vom depune în Parlament două iniţiative legislative care pot fi de natură să ofere reparaţii morale şi financiare pensionarilor atât de amăgiţi de către actualul regim politic: aducerea punctului de pensie la 45% din salariul mediu brut prognozat, precum şi creşterea limitei de impozitare la 2000 de lei. În acest fel pensionarii vor avea mai mulţi bani în buzunare pentru a trece peste criza economică: punctul de pensie va creşte, iar pensionarii cu pensii mai mici de 2000 de lei vor fi scutiţi de plata impozitului de 16%.

Aceste măsuri sunt dictate de realitatea cruntă cu care se confruntă vârstnicii şi sunt generate de bunul simţ şi de morala care ar trebui să ne ghideze. Rămâne de văzut câţi dintre parlamentarii care formează majoritatea de 70% vor rezona la aceste iniţiative şi vor da votul lor pozitiv pentru transformarea în literă de lege.

Domnul Liviu-Bogdan Ciucă:

"Accesarea fondurilor structurale"

Accesarea şi absorbţia fondurilor structurale constituie cea mai mare provocare pentru administraţia publică, pentru mediul de afaceri, sectorul privat şi ONG-uri.

Existenţa europeană a României depinde în mod vital atât de înţelegerea principiilor comunitare ale politicii de dezvoltare regională, cât şi de o optimă şi eficientă asimilare a instrumentelor structurale destinate României în perioada 2007-2013. România riscă să piardă cele peste 500 milioane euro pe care Uniunea Europeană le-a acordat pentru dezvoltarea oraşelor cu peste zece mii de locuitori, deoarece autorităţile locale n-au depus niciun proiect pentru a obţine finanţarea nermabursabilă acordată prin Programul Operaţional Regional. Obiectivulacestui domeniu constă în creşterea calităţii vieţii şi crearea de noi locuri de muncă în oraşe, prin reabilitarea infrastructurii urbane şi îmbunătăţirea serviciilor urbane, inclusiv a serviciilor sociale, precum şi prin dezvoltarea structurilor de sprijinire a afacerilor şi a antreprenoriatului, precum şi reabilitarea infrastructurii sociale. Este necesară realizarea unei analize a cauzelor care au făcut ca România să fie pe ultimul loc între statele care au aderat în 2007, în privinţa gradului de absorbţie a fondurilor europene.

Lipsa de comunicare, lipsa de transparenţă, birocraţia şi slaba pregătire a celor responsabili sunt principalele probleme în ceea ce priveşte accesarea şi gestionarea fondurilor structurale în România. Dezamăgirea opiniei publice fiind firească şi de înţeles, dat fiind faptul din anul 2007 şi până în prezent România a fost contributor net la bugetul european, cu o prestaţie de peste 1 miliard de euro anual, o situaţie de altfel paradoxală, de care administraţia românească refuză să amintească.

Consider că se impune crearea unui cadru adecvat necesar îmbunătăţirii şi accelerării procedurilor de accesare a fondurilor comunitare, pentru a demonstra că suntem capabili să accesăm aceşti bani, atât de necesari în această perioadă dificilă.

Domnul Radu Bogdan Ţîmpău:

Ultimele date furnizate de Institutul Naţional de Statistică indică faptul că România este în plină criză. Aceasta nu a atins încă punctul cel mai de jos, iar scăderea p.i.b. va continua în trimestrele următoare.

Conform rezultatelor economice publicate recent, economia românească a înregistrat o scădere de 6,2% în primul trimestru al anului. Cele mai afectate sectoare au fost agricultura şi industria cu peste 10%. În egală măsură consumul a scăzut cu 11%, iar impozitele colectate de stat s-au diminuat cu 9,4%. Atât exportul cât şi importul au înregistrat scăderi semnificative.

Toate aceste cifre demonstrează totodată faptul că măsurile anticriză ale guvernului s-au dovedit ineficiente. Mai mult, guvernul nu are, în ciuda declaraţiilor publice, un plan care să ajute redresarea economiei.

Scăderea semnificativă a fiscalităţii este singura măsură care poate ajuta companiile româneşti să îşi refacă bilanţurile contabile şi să stimuleze o reluare a activităţii economice printr-un efect dublu atât asupra cererii, cât şi asupra ofertei.

Un astfel de plan de relansare economică, pe care Partidul Naţional Liberal l-a propus încă de la începutul anului, ar fi mult mai eficient şi mai just decât intervenţiile birocratice selective sub formă de ajutoare şi garanţii acordate unor sectoare economice, pe care guvernul intenţionează să le adopte în perioada următoare. Prin adoptarea unor măsuri de relaxare fiscală, nediscreţionare şi echilibrate, agenţii economici ar putea beneficia de libertate deplină în derularea propriilor activităţi, evitând astfel politizarea procesului de relansare economică şi provocând un efect rapid asupra activităţii lor economice.

Tot din datele furnizate de INS rezultă că sectorul construcţiilor a scăzut cu 9,5% în luna aprilie a acestui an. Calculat pe primele trei luni ale anului, volumul construcţiilor a crescut cu 0,2%.

Această statistică demonstrează că sectorul imobiliar din România, ca şi cel din alte ţări europene sau SUA, trece printr-o perioadă de ajustare după o perioadă premergătoare crizei de creştere nesustenabilă. Scăderea mai redusă decât în cazul altor sectoare în primul trimestru este un motiv de bucurie, însă ajustarea din sectorul imobiliar este necesară şi inevitabilă.

Guvernul nu ar trebui să inhibe acest proces de eliberare a resurselor către alte sectoare economice, ci să intervină în mod indirect pentru susţinerea economiei româneşti la nivel general. Or acest lucru nu se poate realiza decât prin relaxarea fiscalităţii.

Programe riscante, costisitoare şi birocratice precum Prima Casă nu sunt măsuri potrivite pentru ajutorarea sectorului imobiliar, aşa cum o demonstrează experienţa maghiară în această privinţă, unde un program similar de garantare a creditului ipotecar urmează a fi abandonat.

Agenţii economici trebuie să fie stimulaţi să se ajute singuri, nu ajutaţi de dragul de a fi ajutaţi sau din motive politicianiste şi expeditive, al căror unic efect va fi acela de a permanentiza criza economică şi de a creşte totodată dependenţa economiei de deciziile politice cu iz electoral.

Domnul Titi Holban:

Aproximativ 1.200 de fermieri din 25 de judeţe au protestat săptămâna trecută în faţa Guvernului cerând alocarea de subvenţii compensatorii şi verificarea calităţii laptelui care intră în România.

Protestul fermierilor a fost generat de nemulţumirea acestora faţă de atitudinea procesatorilor de lapte, care le oferă un preţ de achiziţie de 30-50 de bani pe litru, dar şi de cantităţile de lapte neconform care intră în ţară, precum şi faţă de implicaţiile negative pe care introducerea impozitului minim obligatoriu le are asupra activităţii lor.

Este o dovadă în plus că oamenii din această ţară s-au săturat de promisiuni neacoperite şi politici care nu sunt fundamentate decât de un singur principiu: Ai, n-ai bani, plăteşti la stat!

După grevele demarate de diversele categorii de bugetari (din învăţământ, justiţie, transporturi etc.) care s-au văzut minţiţi pe faţă de actualul guvern, a venit rândul producătorilor să îşi strige disperarea în faţa clădirii Guvernului. O disperare generată de incompetenţa actualului cabinet, de incapacitatea acestuia de a crea şi implementa politici cu efecte benefice asupra activităţilor economice din această ţară.

Actualul Guvern nu are niciun fel de strategie pentru cele două domenii importante: agricultura şi dezvoltarea rurală. În lipsa strategiei, România este condamnată să rămână în afara Europei atâta timp cât statele UE consideră prioritare cele două domenii. Dacă actualul Executiv şi premierul Emil Boc ar fi citit toate rapoartele şi documentele elaborate de Uniunea Europeană - strategia Lisabona, strategia Comisiei Europene pentru anul 2009 - ar fi constatat că cele două domenii reprezintă o prioritate pentru UE.

Partidul Naţional Liberal a depus o moţiune pe agricultură în Parlament, solicitând Cabinetului Boc elaborarea urgentă a unei strategii pentru agricultură şi dezvoltare rurală. Drept răspuns, am primit o serie de informaţii inutile, care nu pot constitui în niciun caz strategia PSD-PD-L pentru cele două domenii vitale.

Deşi PNL a atras atenţia în repetate rânduri asupra importanţei agriculturii şi dezvoltării rurale, Guvernul a răspuns astfel: alocaţiile bugetare pentru cele două domenii, pentru anul 2009, sunt de 5,9 miliarde de lei. În 2008, guvernul liberal alocase 11 miliarde de lei. În urma rectificării bugetare, agricultura şi dezvoltarea rurală au primit de 12 ori mai puţin decât infrastructura, de 10 ori mai puţin decât învăţământul, de 8 ori mai puţin decât educaţia şi lista poate continua.

Faţă de această situaţie, vă întreb, domnule ministru, ce se întâmplă cu obiectivele de guvernare în ceea ce priveşte domeniul agriculturii cum ar fi: aplicarea de scheme eficiente de finanţare a agriculturii pentru absorbţia integrală a fondurilor cofinanţării de la bugetul de stat; creşterea subvenţiei, din resurse proprii, pentru domeniile prioritare, la un nivel similar cu celelalte ţări ale UE; promovarea unei politici de stimulare pentru producătorii care produc total sau parţial pentru piaţă.

Acestea sunt doar câteva din promisiunile făcute sub jurământ în Parlamentul României la învestire, dar neîndeplinite până în prezent, deşi ele ar fi trebuit, măcar parţial, să-şi găsească corespondent în preocupările dumneavoastră, mai ales că, în perioadă de criză, agricultura ar trebui să devină o prioritate pentru un guvern responsabil.

Domnul Gheorghe Coroamă:

"Videanu - bun de plată!"

În data de 28 mai 2009, Tribunalul Bucureşti a admis acţiunea Curţii de Conturi prin care fostul primar general, Adriean Videanu, este obligat să plătească, alături de alţi 23 de angajaţi ai Primăriei Municipiului Bucureşti (PMB,) aproape cinci milioane de lei, bani cheltuiţi ineficient în legăturile cu lucrările la stadionul Lia Manoliu şi borduri. Reamintesc opiniei publice că în urmă cu un an Tribunalul Bucureşti a fost sesizat de către Curtea de Conturi în urma unui raport despre neregulile constate la PMB privind un contract de cumpărare a unui teren din comuna Mihăileşti, plăţi nejustificate pentru lucrări la drumuri, un prejudiciu adus bugetului asigurărilor sociale şi plata cu întârziere a unei sume la buget.

Iată că prin sentinţa Tribunalului Bucureşti se adeveresc toate semnalele societăţii civile şi ale mass-media privind afacerile dubioase cu borduri ale fostului primar general Videanu. Luni de zile bucureştenii au fost obligaţi să suporte calvarul bordurilor schimbate pe bandă rulantă indiferent de starea lor, bune-rele, la comanda fostului primar general. La vremea respectivă, primarul Videanu ţipa sus şi tare că acţiunea este legală şi că nu aduce prejudicii bugetului municipalităţii sau bucureştenilor aflaţi în trafic ca pietoni sau la volanul autoturismelor personale. "Borduriada" trebuia finalizată în interesul clientelei politice PD-L-iste, indiferent de costuri, aşa cum s-a întâmplat la alegerile locale din 2008 când bucureştenii au dat un vot de blam primarului general şi l-au trimis acasă, cu borduri cu tot.

În ciuda acestui vot, primarul general a reintrat în viaţa politică pe uşa din dos, fiind recompensat de preşedintele Băsescu cu funcţia de ministru al economiei în Guvernul Boc.

Sentinţa de zilele trecute a Tribunalului Bucureşti pune acum într-o altă lumină activitatea domnului Videanu. E clar că în urma deciziei Tribunalului, actualul ministru al economiei are o problemă de legitimitate şi în mod normal ar trebui să-şi prezinte demisia, aşa cum s-ar întâmpla într-o ţară democratică.

Ca atare, premierul Emil Boc nu ar trebui să accepte în Guvern persoane care au avut probleme cu legea şi ar trebui să-l schimbe pe ministrul Videanu, ca o formă de respect pentru bucureşteni şi pentru banul contribuabililor.

- pauză -