Parliamentary debates

Şedinţa a început la ora 8,30.

Lucrările au fost conduse, în prima parte, de domnul deputat Ioan Oltean, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor, şi, în a doua parte, de doamna deputat Roberta Alma Anastase, preşedintele Camerei Deputaţilor, asistată de domnii deputaţi Georgian Pop şi Dumitru Pardău, secretari ai Camerei Deputaţilor.

Domnul Ioan Oltean:

Bună dimineaţa, stimaţi colegi.

Declar deschisă şedinţa consacrată declaraţiilor politice, astăzi, 21 septembrie 2010.

Vom începe şedinţa de astăzi cu reprezentanţii puterii şi o să-l invit la microfon pe domnul Viorel Arion, din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal.

dacă din partea opoziţiei este prezent domnul Florentin Băloşin. Nu este. Georgian Pop? Nu este. Ioan Stan? Să vă pregătiţi să susţineţi declaraţia politică. Sunteţi pregătit, domnule preşedinte? După domnul deputat, am să vă ofer dumneavoastră această posibilitate de a critica puterea.

Domnule deputat Arion, aveţi cuvântul.

Domnul Viorel Arion:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Declaraţia mea politică de astăzi se numeşte "Să nu ne uităm istoria".

Aproape 20% din monumentele din România înscrise pe lista patrimoniului mondial UNESCO sunt în judeţul Hunedoara. Judeţul Hunedoara are şi un număr important de monumente istorice care nu fac parte din patrimoniul INESCO, peste 500, situându-se printre judeţele cu un număr apreciabil de astfel de monumente. Chiar dacă nu fac parte din patrimoniul UNESCO, valoarea lor istorică este inestimabilă.

Municipiul Hunedoara este cunoscut şi recunoscut ca un loc plin de istorie, multe dintre monumentele judeţului regăsindu-se aici. În cele ce urmează aş dori să evoc un obiectiv istoric, dar care are şi un potenţial turistic remarcabil şi care din neglijenţa autorităţilor locale se află astăzi în pericol de dispariţie. Este vorba de cea mai veche cale ferată îngustă din România, datând din anii 1859, care acoperea traseul Hunedoara-Govăjdie-Răţişoara.

Din păcate, o bună parte din această linie îngustă a dispărut în ultimii zece ani. Traseul mocăniţei a fost realizat de constructori austrieci între anii 1859-1871. Iniţial, lega localitatea Răţişoara de furnalul de la Govăjdie care a funcţionat între 1806 şi 1889. Furnalul de la Govăjdie este şi el recunoscut drept monument istoric. Această recunoaştere nu îl scuteşte însă de uitarea autorităţilor. Monument istoric parcă e prea mult spus. În fapt, e o ruină aflată în uitare. Furnalul de la Govăjdie a fost inaugurat în anul 1806. Aici, s-au turnat o parte din elementele aflate şi acum la baza structurii de rezistenţă a Turnului Eiffel.

Dar să revenim la linia îngustă realizată de vienezi acum 150 de ani. În momentul în care Hunedoara a devenit un centru important de producere a fierului, această cale ferată a fost extinsă, ajungând la maximul său istoric care depăşea la acea vreme 15 kilometri. Traseul e de o frumuseţe sălbatică, linia traversând practic muntele prin două tuneluri care au împreună circa o mie de metri. Ceea ce e demn de remarcat pe traseul mocăniţei Hunedoara s-a aflat până de curând primul pod de cale ferată curb din România. Lăsat în paragină de autorităţi şi de cei care-l aveau în exploatare, traseul mocăniţei a căzut pradă hoţilor de fier vechi dar şi unor agenţi economici lacomi preocupaţi mai degrabă de propriile buzunare decât de încărcătura istorică a acestui adevărat monument.

La sesizările mele repetate, Ministerul Culturii a decis să claseze acest monument şi astfel el se află de câteva săptămâni sub protecţia legii. Nu este însă suficient. Pentru ca lucrurile să fie făcute eficient şi pentru că Hunedoara are dreptul la propria sa istorie, e nevoie ca atât autorităţile locale, cât şi cele guvernamentale, să gândească o strategie de refacere a acestui traseu.

Uniunea Europeană alocă prin programul operaţional regional, măsura 5.2., bani europeni pentru modernizarea liniilor cu ecartament îngust din zonele de deal şi de munte. E o ocazie unică, o oportunitate care nu trebuie ratată, mai ales că procentul cu care autorităţile locale ar trebui să participe este de numai 2%.

Fac un apel pe această cale la Consiliul judeţean Hunedoara, la consiliile locale din Hunedoara şi Ghelari, să nu rateze această oportunitate şi să salveze mocăniţa Hunedoara. Nu e vorba doar de uriaşul potenţial turistic al acestei linii, ci şi de valoarea sa istorică, de încărcătura sa. Copiii noştri şi copiii copiilor noştri au tot dreptul să moştenească un astfel de monument, să-l poată admira pe viu şi nu să-l vadă doar în fotografii de epocă.

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc şi eu, domnule deputat.

Îl invit acum pe domnul deputat Ioan Stan, preşedintele Comisiei de abuzuri şi cercetare din Camera Deputaţilor, şi-l rog să fie cât se poate de exigent în declaraţia pe care o prezintă. Şi-l rog pe domnul deputat Alecu Valeriu, din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal, să se pregătească pentru a urma la microfon.

Domnule coleg, aveţi cuvântul.

Domnul Ioan Stan:

Mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.

Stimaţi colegi,

S-a rezolvat şi problema valorii punctului de pensie! S-a aranjat şi cu vârsta de pensionare! Sunt deci "asigurate" două surse de acumulare la bugetul de stat pe seama "căpoşilor" de pensionari care nu vor să moară mai repede, ba s-au mai şi îmburicat către stăpânire numai cât li s-a vorbit despre nobila intenţie de a li se hăcui din pensii un nimic de 16%. Se vor asigura în acest mod o parte din resursele necesare bugetelor unor ministere de mare interes a căror prezenţă în "peisajul" guvernamental românesc, şi nu numai, a fost şi până în prezent încununată, nu de frunze, stimaţi colegi, de "succesuri"!

Aceste resurse nu vor fi însă suficiente pentru nevoile unei guvernări care nu doarme nicio clipă de grija pentru binele poporului şi propăşirea patriei. Îmi pare rău, dar era cât pe-aci să mă lansez în istorie citând un revoluţionar pe care încă nu l-a contestat nimeni, care spunea că "patria se cheamă norodul, iar nu tagma jefuitorilor" şi pe care îl chema Tudor Vladimirescu. Dacă ar fi cunoscut Vladimirescu ce se va coace pentru poporul lui în dealul Cotroceniului, pe care l-a apărat cu sabia, cred că şi-ar fi pus cortul şi tabăra aiurea şi s-ar fi depărtat în goana calului scuipându-şi în sân.

Sunt nevoit să revin la grija de nevoile bugetului, despre care chiar cred că-i frământă pe guvernanţi, că nu poate fi simplu de hrănit atâta amar de clienţi politici. Dar dacă guvernul nu poate dormi de grijă, este cineva care nu doarme de gânduri. El gândeşte! El, cu adevărat, îşi pune la treabă chestiile alea mici şi cenuşii şi zglobii care-i populează creierul, întru emiterea unor găselniţe menite a scoate cabinetul V din nevoi. El săracul, cine altul? El!

Ei, şi după mai multă gândire, ia ascultaţi domniile voastre ce minunăţie de soluţie s-a născut în luminata minte a tătucului partidului portocaliu.

Venitul minim garantat trebuie diminuat, ba, chiar diminuat de tot. Considerând că acest venit promovează nemunca, preşedintele, căci despre el este vorba, a conchis că "oamenii aflaţi la guvernare" ar trebui să aibă curajul de a decide o astfel de măsură, pentru că, spune tot domnia sa, "vremurile de criză nu se trec cu oameni laşi".

Pentru a lămuri către cine se îndreaptă gândirea cârmaciului iubit, aş vrea să vă amintesc, doamnelor şi domnilor, că venitul minim garantat a fost introdus ca o necesitate impusă de realitatea din România. Dacă statul adoptă politica struţului, îşi ascunde capul în nisip şi nu vrea să ştie de soarta persoanelor defavorizate, care sunt în imposibilitate de a-şi câştiga existenţa, a celor care nu au nicio sursă de venit de natură salarială, nici pensie, atunci cale liberă la anularea venitului minim garantat.

Se reclamă că acordarea acestui venit a dus la dispariţia celor dispuşi să presteze diverse munci, mai ales în mediul rural, dar şi la oraş. Aceasta ar fi, într-o atare gândire, motivaţia că nimeni nu mai dă cu sapa, nu mai merge la cules, nu mai curăţă şanţurile sau nu mai păzeşte obiective comunale de interes public.

Faptul că preşedintele ţării vorbeşte despre sape în anul 2010, după patru ani de când şi-a trecut în CV aderarea la Uniunea Europeană ca pe o realizare personală, este de fapt o recunoaştere a eşecului mandatului său. Pentru că Uniunea a descoperit demult erbicidul, fungicidul sau agricultura mecanizată.

Numai că adevărul este altul şi nu arată bine deloc!

Adevăraţii ţărani români, printre care număr cu respect neamurile şi concetăţenii mei din Onicenii Sucevei, dau cu sapa de dimineaţă până seara, de primăvara până toamna, cu ochii la cer, după sfântul soare, după ploaia cea aducătoare de alinare la setea pământului, dar şi de cumpănă mare dacă se abate prea multă ori prea vijelioasă. Printre ei se află şi din cei către care se dirijează o parte din venitul minim garantat, oameni care nu au pământ, care muncesc ogorul altora pe te miri ce pe care îl duc la foamea copiilor.

Şi la oraş există persoane care sunt îndreptăţite de situaţia personală să primească un sprijin din partea statului. Oameni care nu pot să-şi asigure traiul de unii singuri, care se îngrămădesc la pomenile făcute prin cimitire, care se hrănesc la cantina asistaţilor, cărora un loc într-un azil de bătrâni li s-ar părea maximum de confort la care ar îndrăzni să viseze.

Aceşti oameni există în România anului 2010! Ei nu dispar pentru că cineva s-ar face că nu-i vede. Dar pot dispărea foarte uşor dacă şi acest minim ajutor le va fi luat.

Cum să priveşti un astfel de fenomen, pentru că vorbim de un fenomen, în mod statistic, doar din punct de vedere contabilicesc - scad cheltuielile, creşte bugetul, când de fapt este vorba despre oameni!

Problema constă în gestionarea acestui program împotriva sărăciei, singurul existent în România, şi de altfel agreat şi de Banca Mondială şi de Uniunea Europeană. Soluţia este ca aceşti bani să se îndrepte doar către cei care se află cu adevărat în dificultate şi care să presteze în schimbul lor activităţi în folosul comunităţii.

Numai că într-o guvernare în care sunt consideraţi de-a valma asistaţi social, pensionarii, veteranii de război, văduvele acestora, în care toate categoriile socio-profesionale sunt anatemizate şi puse la zid, doctori, profesori, ţărani, bugetari sunt consideraţi vinovaţi de haosul pe care ea, guvernarea, l-a creat, nu ne rămâne decât să acceptăm că suntem nişte "puturoşi". Pentru că aşa binevoiesc să ne considere primul nostru ministru şi cârmaciul său. Ce dacă România se situează pe locul 23 în clasamentul întocmit funcţie de ponderea cheltuielilor sociale în PIB, în aceeaşi Uniune Europeană în care, cică, doar strădania preşedintelui ne-a băgat. Ce dacă nu ne putem compara cu niciuna din ţările din vechea Europă şi că stăm mai prost ca oricare stat comunitar din vechiul bloc socialist? Conducătorii noştri au decis. Prea mulţi bani pentru săracii României!

Nu-i aşa, stimaţi colegi, că în sfârşit au fost găsite soluţiile pentru scoaterea României din criză?

Mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Da. Mulţumesc, domnule deputat.

Aţi fost extrem de consistent în declaraţia dumneavoastră politică. Să sperăm că cei care trebuie să audă, au şi auzit.

O să-l invit la microfon pe domnul deputat Valeriu Alecu, din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal, şi-l rog pe domnul doctor Tudor Ciuhodaru, din partea Grupului de independenţi. Staţi lângă domnul Stan şi vă molipsiţi. Vă rog foarte mult să aveţi grijă de acest lucru. Îl rog pe domnul doctor să se pregătească pentru a urma la microfon.

Domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Valeriu Alecu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Cunoaştem cu toţii starea de insatisfacţie a fermierilor români faţă de modul cum a înţeles statul român, prin reprezentanţii săi legali (guvernele din ultimii 20 de ani), să sprijine agricultura şi pe cei care au încercat să facă o îndeletnicire din cultivarea pământului sau din creşterea animalelor.

Mi-ar fi plăcut să utilizez în loc de cuvântul "îndeletnicire" cuvântul "afacere", lucru care ar fi fost posibil dacă i-am fi dat agriculturii ce-i al Cezarului. Din păcate nu s-a vrut, nu s-a ştiut, nu am avut oameni care să sfinţească locul.

Acum, când avem un ministru nou la agricultură, în persoana domnului Valeriu Tabără, un cunoscător al problemelor cu care se confruntă fermierii din România, cât şi cei din Uniunea Europeană, când începe un nou an agricol, când se elaborează bugetul anului 2011, avem nevoie mai mult ca oricând de găsirea surselor de finanţare a agriculturii, de crearea de mecanisme, care să facă posibil accesul fermierilor la acestea.

Pentru a se pune mai bine bazele anului agricol 2010 - 2011, pentru a veni în sprijinul fermierilor în timp real, avem nevoie urgentă de asigurarea subvenţiilor şi a altor forme de ajutor de stat reglementate.

De asemenea, trebuie foarte repede precizat cuantumul acestora, astfel încât fermierii să cunoască în timp util pe ce sume contează în elaborarea propriilor bugete, cât şi a tehnologiilor de cultură.

Îmi exprim convingerea că veţi îndrepta resursele de care veţi dispune către cei care cultivă suprafeţele, care se află în dificultate, care produc pentru piaţă.

Cunosc foarte bine constrângerile bugetare, dar cred că dacă puţinii bani de care dispuneţi vor fi mai bine ţintiţi, efectul se va vedea în creşterea aportului agriculturii la PIB-ul României.

Speranţa fermierilor, cât şi a mea se leagă de experienţa profesională, onestitatea şi tenacitatea de care vă ştiu capabil.

Fiind la început de mandat, vă doresc, domnule ministru, să aveţi succes, pentru că de succesul dumneavoastră depinde şi succesul tuturor fermierilor din România "

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule deputat.

Aceeaşi consistenţă a declaraţiei politice.

Domnule doctor, de la dumneavoastră aşteptăm şi mai multă consistenţă. O să vă rog să luaţi cuvântul, nu înainte de a-l anunţa pe domnul Radu Bogdan Ţîmpău, din partea Grupului parlamentar al PNL.

Domnule doctor, vă ascultăm cu maximă atenţie.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

În primul rând, vreau să vă spun că domnul Stan nu este cu nimic contagios.

Şi astăzi vom vorbi despre "Dincolo de staţia terminus a sănătăţii româneşti". Să vedem ce mai este.

Guvernul României a pierdut foarte mult atunci când premierul Emil Boc nu l-a desemnat pe domnul Cseke Attila ministru al justiţiei. Nu pentru ca ar fi fost neapărat un ministru mai eficient decât domnul Cătălin Predoiu, ci pentru ca a fost numit ministru al sănătăţii.

În primele săptămâni de mandat ale domnului ministru, până şi Ronald MacDonald s-a cutremurat de groază, simţind vuietul reformei pe cale să se nască.

Şi iată că, după 20 de ani de poticneli, reforma sistemului sanitar este pe cale să reuşească. Definitiv...

Folosindu-şi impresionantele puteri de persuasiune, domnul ministru a reuşit să obţină un buget exorbitant pentru sănătate, despre care, probabil într-un moment de rătăcire, chiar domnia sa a declarat că se va termina în a doua jumătate a anului.

Probabil că, la final de mandat, odată cu finalizarea reformei, ministrul va lăsa moştenire un sistem sanitar de înaltă performanţă, în care medicii şi asistenţii vor dănţui în jurul pacientului, lansând incantaţii către spiritele pământului spre grabnica vindecare, iar profesorii universitari se vor consulta cu Mama Omida pentru stabilirea unei conduite terapeutice optime.

Am cerut în Comisia pentru sănătate a Camerei Deputaţilor alocarea a 8% din PIB pentru sănătatea românilor, dar mi s-a dat McTaxa şi coplata, iar mulţi dintre colegii mei m-au privit ironic, întrucât banii erau necesari în altă parte. În fond, mai erau atâţia kilometri de autostradă de făcut, atâtea săli de sport şi patinoare de ridicat. Le-am explicat atunci ca un buget al sănătăţii redus la jumătate din necesar reprezintă jumătate de pat, jumătate de ventilator, jumătate de pungă de sânge, traduse în fapt prin reducerea la jumătate a şanselor de supravieţuire.

Între timp, colegii mei care nu vor să se specializeze în şamanism pleacă în număr din ce în ce mai mare către state retrograde care risipesc în mod stupid, în plină criză economică, peste 8% din PIB pentru sănătatea cetăţenilor. Probabil un rol important îl au pachetul salarial generos oferit din inimă de autorităţile române, ca şi condiţiile de muncă excelente desprinse doar parţial din evul mediu.

Suntem în staţia terminus a medicinei româneşti, iar dincolo de ea e doar linia moartă. De aceea voi fi lângă pacienţii şi colegii mei atunci când îşi vor cere în stradă sănătatea.

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Doctore, mulţumim foarte mult. E un lucru foarte bun să fiţi lângă bolnavi.

O să-l invit acum pe domnul deputat Radu Ţîmpău. N-a ajuns în sală încă.

Atunci, dacă domnia sa lipseşte, domnul deputat Aledin Amet. A! E înainte domnul Duşan Popov.

Domnule Duşan Popov, vă cer scuze. Vă invit cu drag să luaţi cuvântul şi, în acelaşi timp, îl rog pe domnul Mircea-Gheorghe Drăghici, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat, să se pregătească, exprimându-mi regretul că domnul deputat Vasile Popeangă astăzi n-a putut să-şi citească declaraţia şi a depus-o în scris.

Domnule deputat, vă acord cuvântul cu tot dragul.

Domnul Duşan Popov:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Declaraţia mea politică este intitulată "Poziţia principial corectă a României cu privire la nerecunoaşterea statalităţii Kosovo".

Aşa cum este cunoscut, la începutul acestei luni, Adunarea Generală a ONU a adoptat, cu aclamaţii şi fără vot, proiectul de rezoluţie în legătură cu Kosovo, proiect elaborat de Serbia, cu o susţinere unanimă a ţărilor membre ale Uniunii Europene. În rezoluţie se exprimă disponibilitatea UE de a sprijini "dialogul dintre părţi", care ar conduce la o soluţie care să asigure stabilitatea în regiune, să stimuleze colaborarea dintre părţile implicate şi să asigure un progres real pe calea integrării în Uniunea Europeană, în ultimă instanţă pentru îmbunătăţirea vieţii din această zonă.

Minoritatea naţională sârbă din România şi, implicit, unica organizaţie reprezentativă a acesteia, Uniunea Sârbilor din România, acordă o înaltă apreciere poziţiei cunoscute, principial corecte, a României, exprimate în mod constant în ultimii ani atât de către preşedintele României, domnul Traian Băsescu, cât şi de către Guvernul României, prin ministrul de externe, domnul Teodor Baconschi, cu privire la nerecunoaşterea statalităţiiKosovo. Valabilitatea acestei poziţii şi-a sporit valenţele după adoptarea rezoluţiei ONU de la începutul lunii septembrie, când a fost creată o atmosferă propice dialogului pentru obţinerea unui acord atotcuprinzător şi reciproc avantajos de pace dintre sârbi şi albanezi, care să asigure un real progres economico-social al acestei regiuni, spre beneficiul întregului spaţiu balcanic.

Este bine cunoscut în lume, şi în România mai ales, că provincia Kosovo şi Metohia este leagănul statalităţii, culturii şi spiritualităţii poporului sârb. Strămoşii sârbilor din România îşi trag rădăcinile, în mare parte, tocmai din această provincie seculară sârbească, iar noi, urmaşii acestora, îngrijoraţi de evenimentele nefericite din această zonă, suntem interesaţi şi ne exprimăm speranţa în rezolvarea problemei Kosovo, care să fie în acord cu principiile fundamentale ale Cartei ONU.

Transmiţând încă o dată respectul şi aprecierea comunităţii sârbe din România faţă de poziţia principial corectă a României şi a preşedintelui ei, vizavi de problema nerecunoaşterii statalităţii Kosovo, doresc să asigur de la acest microfon că sârbii din România au fost şi vor rămâne cetăţeni loiali ai României, vital interesaţi ca relaţiile României cu Serbia şi, în general, cu celelalte ţări din regiune, să fie dintre cele mai bune.

Mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Da. Mulţumesc, domnule deputat.

Îl invit acum pe domnul deputat Radu Bogdan Ţîmpău. Iartă-mă, te-am anunţat mai înainte dar nu erai. L-am anunţat pe domnul deputat Mircea-Gheorghe Drăghici, din partea Partidului Social Democrat, şi se pregăteşte domnul deputat Radu Bogdan Ţîmpău. Te rog să mă ierţi.

Aveţi cuvântul, domnule coleg.

Domnul Mircea-Gheorghe Drăghici:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Declaraţie privind frauda portocalie din Parlamentul României.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Din cauza unei preşedinte penale, în aceste zile, toată ţara a putut vedea cum, în România anului 2010, democraţia este călcată în picioare prin modul fraudulos în care a fost adoptată legea pensiilor în Camera Deputaţilor.

Prin fals, minciună şi grosolănie, preşedintele Camerei Deputaţilor, Roberta Anastase, a umflat numărul deputaţilor aflaţi în sală, pentru a raporta adoptarea acestui proiect asumat de PDL, UDMR şi UNPR.

Deşi PSD a strigat de nenumărate ori că portocaliii se remarcă doar prin furt şi minciună, iată că, în cele din urmă, totul a ieşit la iveală, iar dovezile nu mai pot fi trecute cu vederea. Votul dat la Legea pensiilor a fost măsluit.

Atunci când a fost adoptat actul normativ, în sală erau mai puţini deputaţi decât numărul de voturi anunţat de preşedintele Camerei Deputaţilor, Roberta Anastase. Aşa a trecut Legea pensiilor în absenţa parlamentarilor PSD+PC şi PNL.

Dovada fraudei o reprezintă înregistrările video ale şedinţei, în sală aflându-se cel mult 82 de parlamentari, deşi proiectul a fost considerat adoptat cu 170 voturi "pentru", două "împotrivă" şi trei abţineri. Are dreptate Victor Ponta, atunci când a spus că pentru Roberta Anastase "80 de voturi înseamnă 170. Roberta Anastase este un fel de Ali Baba, şeful hoţilor din PDL." Modul fraudulos, banditesc, în care 80-82 de deputaţi au fost număraţi de Roberta Anastase ca fiind 170 este o infracţiune evidentă şi un atac împotriva democraţiei româneşti.

Este de-a dreptul şocant că o asemenea femeie ocupă o funcţie atât de importantă în stat şi că târăşte în mizerie viitorul unei ţări şi al unei generaţii de oameni aflaţi la pensie. Până unde merge mizeria portocaliilor? Chiar nu mai există respect pentru nimic? Nici pe vremea lui Caragiale nu se numărau aşa de sumar voturile.

Roberta Anastase trebuie să răspundă în instanţă pentru ce a făcut. Mai mult, Roberta Anastase ar trebui să-şi anunţe demisia din poziţia de preşedinte al Camerei Deputaţilor, nu să încerce păcălirea opiniei publice printr-o şmecherie procedurală.

La Ţebea a fost huiduită. Asta înseamnă că românii s-au săturat de modul în care sunt trataţi, de minciună şi de ipocrizia unor oameni votaţi să ne reprezinte. O faptă penală petrecută sub ochii opiniei publice, în dispreţ total faţă de legile ţării şi faţă de Constituţia României, aşa poate fi catalogat pe scurt comportamentul unei aşa-zise doamne din politica zilelor noastre.

Milioane de pensionari au fost condamnaţi la sărăcie şi mizerie printr-un proiect de lege absurd de o persoană care se face că nu ştie să numere. Aşa ceva nu poate fi tolerat într-o ţară europeană şi democratică.

De la această tribună, pe care doamna Roberta Anastase n-o respectă nici cât negru sub unghie, eu, deputatul Colegiului Curtea de Argeş îi cer public, ca un ultim gest de demnitate, să-şi dea demisia şi să se reîntoarcă la reclamele cu săpun. Acolo putea manipula, putea să ne păcălească, în Parlament nu te poţi juca cu vieţile şi destinele românilor.

Mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Da. Mulţumesc, domnule deputat.

Îl invit acum la microfon pe domnul deputat Radu Bogdan Ţîmpău şi se pregăteşte domnul deputat Mircea Irimescu.

Domnule coleg, aveţi cuvântul.

Domnul Radu Bogdan Ţîmpău:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Consider că sectorul energetic este o emblemă pentru haosul general al societăţii româneşti. Astfel, majoritatea guvernelor statelor membre ale Uniunii Europene sunt preocupate în mod activ şi permanent de dezvoltarea unei strategii energetice pentru ţările lor, care să conducă la formularea şi atingerea obiectivelor de securitate şi eficienţă pentru propriii cetăţeni.

Elaborarea unui astfel de document presupune existenţa unei viziuni, identificarea metodelor prin care obiectivele formulate pot fi atinse, dar şi asumarea eforturilor necesare, cu alte cuvinte necesită seriozitate şi consecvenţă.

Din păcate, guvernului Boc îi lipsesc cu desăvârşire calităţile şi dorinţa necesară ducerii la bun sfârşit a unui astfel de demers.

Nu cu mult timp în urmă, a fost formulat obiectivul creării unei singure "entităţi energetice". În momentul prezent se pregăteşte o nouă strategie prin care se doreşte înfiinţarea a două mari companii, în care ar intra de-a valma sectorul energetic, cel minier şi cel al gazului.

Ignorând toate avertizările din partea specialiştilor în domeniul energetic, dar şi al unor instituţii prestigioase cum ar fi Banca Mondială, Guvernul României promovează în continuare, ca parte a viitoarei strategii energetice, crearea celor două mari companii: Hidorenergetica şi Electra.

Mai mult, noua idee vehiculată de Ministerul Economiei va fi, cu siguranţă, contestată de Comisia Europeană care nu va putea să permită o concentrare a resurselor către două companii, în acest fel existând pericolul de impunere a preţului energiei pe piaţa românească şi de distrugere al oricărui act concurenţial. În aceste condiţii se vor stopa orice fel de investiţii, iar bursa de energie va deveni inutilă.

Este evidentă intenţia actualilor guvernanţi de a şterge datoriile istorice şi de a continua subvenţionarea, prin comasarea companiilor cu pierderi cu cele care obţin profit în interiorul viitoarelor companii energetice. Punerea în practică a acestei idei, ne expune unor amenzi consistente din partea Comisiei Europene, amenzi ce vor ajunge să fie plătite tot din buzunarul românilor.

Un exemplu edificator este cel al termocentralei Mintia din Deva: în timp ce unii responsabili declară drept sigură închiderea termocentralei, alţii o văd restructurată şi transformată într-un colos energetic, o a doua centrală nuclearo-electrică din România, după cea de la Cernavodă.

Şi la Mintia, la fel ca şi în alte părţi, au fost anulate licitaţii care aveau ca scop modernizarea termocentralei, argumentul folosit fiind tocmai lipsa de viziune şi necunoscutele cuprinse în viitoarea strategie energetică a României: "Licitaţie anulată din motive de nedefinitivare a strategiei energetice naţionale a României pentru perioada 2011-2035", scrie negru pe alb în obiectul de anulare a unei licitaţii ce avea ca scop realizarea unei investiţii cu privire la colectarea şi transportul în depozit a zgurii, cenuşii şi a produselor de desulfurare, obligaţie asumată de România în Tratatul de aderare.

Însă, neîndeplinirea la timp a acestor obligaţii va conduce la plata unor amenzi astronomice sau la închiderea unităţii în cauză.

Din toate aceste motive, fac apel la Guvernul României pentru a finaliza cât mai urgent strategia energetică pe care o are în lucru, de a aloca fondurile necesare realizării angajamentelor pe care ţara noastră şi le-a asumat prin Tratatul de aderare la Uniunea Europeană, astfel încât miile de oameni care lucrează în termocentrale, asemenea celei de la Mintia, să nu-şi piardă locul de muncă, iar locuitorii oraşului meu natal Deva, pe care îi reprezint în Parlamentul României, să nu rămână fără principalul furnizor de apă caldă şi căldură.

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule deputat.

Îl invit la microfon pe domnul deputat Mircea Irimescu şi se pregăteşte domnul deputat Silviu Prigoană, din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal.

Domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Mircea Irimescu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Bună dimineaţa!

Declaraţia politică este intitulată "Pornind de la o aniversare".

Stimaţi colegi,

În general, imaginea publică a instituţiilor statului român este una nefavorabilă şi asta este o cauză importantă în alterarea relaţiilor publice din ţara noastră, chiar un pericol la regimul democratic. Deşi toată lumea parlamentară românească este conştientă de acest lucru, se întreprind foarte puţine pentru remedierea situaţiei.

La 5 septembrie curent s-au împlinit 130 de ani de la înfiinţarea Băncii Naţionale a României, după unele surse, a 16-a instituţie de acest tip din lume, în ordinea vechimii. Deşi s-a cheltuit mult şi s-au depus mari strădanii să se popularizeze acest moment istoric, organizându-se pe tot parcursul anului 2010 conferinţe pe teme monetare, expoziţii, concerte, emisiuni numismatice, seminarii de istorie bancară etc., aniversarea băncii noastre centrale a trecut în Parlamentul României şi în viaţa publică a ţării ca un eveniment neînsemnat. Asta, în ciuda faptului că această instituţie este una dintre puţinele în care societatea românească are încredere şi că la manifestările desfăşurate cu această ocazie au fost prezente numeroase personalităţi politice, academice şi culturale din ţară şi din străinătate. N-a ajutat nici faptul că s-a beneficiat de colaborarea şi girul Băncii Centrale Europene, al cărei preşedinte, Jean-Claude Trichet, a venit special la Bucureşti şi nici relatarea pe larg în presa elitistă a evenimentelor cuprinse în cadrul "Zilelor culturale ale BNR", dedicate amintitei sărbătoriri.

Cred că, în Camera Deputaţilor, un astfel de eveniment ar fi trebuit să facă obiectul unei discuţii în plen pe teme de istorie a politicilor publice în România şi pentru punerea în discuţie a modului în care se reflectă instituţiile statului român, în special cele fundamentale, în ochii cetăţenilor ţării. Era necesară o tratare aşa cum se face cu ocazia dezbaterilor care au loc la analizarea diverselor şi, uneori, prea numeroaselor moţiuni.

Dorind să fie - potrivit afirmaţiilor preşedintelui Mugur Isărescu - o "instituţie solidă, stabilă, credibilă, reformatoare şi dinamică", cu rol esenţial în stabilitatea preţurilor din ţară şi a economiei româneşti în ansamblul ei, chemată ca semnatară garantă la încheierea acordului dintre Guvernul României şi Fondul Monetar Internaţional, BNR-ul a dobândit în România o credibilitate populară de excepţie. Nu este vorba despre o manifestare de încredere instinctivă, aşa cum are populaţia faţă de Biserică şi de Armată, ci de un prestigiu care o scuteşte (singura instituţie a ţării aflată în această situaţie!) de neplăcerea de a fi tot timpul terfelită în critici, fondate sau nefondate, din partea tuturor categoriilor sociale, de la presa cotidiană şi discursurile parlamentare, la "dezbaterile" din cârciumile, mahalalele şi cătunele patriei. Ba putem vorbi şi despre o încredere pe plan internaţional în Banca Naţională a României. Îndrăznesc să spun că nicio altă instituţie românească n-ar fi reuşit să rămână fermă pe poziţie dacă ar fi fost în situaţia Băncii Naţionale în chestiunea ciudatului incident al emisiunii numismatice cu chipurile patriarhilor României.

O comparaţie între actualele percepţii publice faţă de Guvern şi Ministerul Finanţelor, de exemplu, pe de o parte, şi BNR, pe de altă parte, arată o diferenţă de neexplicat în favoarea instituţiei bancare, asta dacă ţinem seama şi de faptul că la nivelul băncii centrale s-au făcut de-a lungul timpului destule greşeli. În pofida acestui lucru conducerea Băncii Naţionale nu a fost semnificativ contestată niciodată, realizându-se aici o continuitate managerială unică în România cu efecte benefice.

Imaginea pozitivă şi necontestată a Băncii Naţionale a României nu ştiu dacă-şi are justificarea exclusiv printr-o prestaţie ireproşabilă în lumea financiară, economică şi politică a ţării sau este rodul unei conjuncturi determinate de nivelul de cultură scăzut în cadrul tinerei noastre democraţii. Lămurirea complicatului mecanism care a condus la nivelul actual de apreciere al BNR ar putea fi util în înlăturarea imaginilor publice ale altor instituţii. În mod sigur putem face şi noi ceva pentru însănătoşirea relaţiilor dintre cetăţeni şi instituţiile statului şi trebuie să găsim căile pe care trebuie să purcedem.

Însă, s-ar putea ca imaginea pozitivă a Băncii Naţionale să fie determinată de poziţia specială pe care o are această instituţie în structura statului român, de potenţa sa financiară şi de faptul că este curtată în mod continuu. Privind pe geam de la etajele superioare ale Palatului Parlamentului către centrul istoric al capitalei noastre, atenţia îţi este atrasă de reparaţiile care se fac la două mari edificii, care găzduiesc instituţii istorice ale României. Amândurora li se schimbă învelitorile acoperişurilor: la una cu tablă de cupru, roşie, strălucitoare, sugerând prosperitatea, la alta cu tinichea zincată, cum nu se mai foloseşte nici măcar la acoperişurile caselor noi de prin sate, evocând aspra criză economică prin care trecem. Ambele sunt construcţii de patrimoniu ale statului român, care suportă lucrările lor de înnoire şi care le preţuieşte, evident, cu unităţi de măsură diferite: Banca Naţională a României şi Universitatea Bucureşti. Cât au dat aceste instituţii poporului român de-a lungul existenţei lor va arăta istoria.

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Vă mulţumesc şi eu, domnule deputat.

Îl invit la microfon pe domnul deputat Silviu Prigoană, din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal, şi am să fac acum o concesie domnului profesor Vasile Popeangă, domnului deputat din partea Partidului Social Democrat, pentru care grupul parlamentar a comunicat că va depune în scris declaraţia, dar domnia sa insistă să o citească. Sper să nu aibă probleme la nivel de grup.

Domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Vasile-Silviu Prigoană:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.

Declaraţia mea politică de astăzi e puţin înspre agricultură: "Legumele şi fructele româneşti sunt pe cale de dispariţie".

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Este toamnă şi mă aşteptam ca zilele acestea să văd pieţele pline de produse agricole. Nu este deloc aşa, produsele sunt puţine şi de proastă calitate. În schimb, la supermarket găsim produse agricole arătoase, importate de pe tot mapamondul.

Oare românul nu mai este în stare să-şi producă singur vinete, ardei, roşii, mere, pere, struguri sau toate legumele şi fructele pe care le-am cunoscut în copilăria noastră? De ce am ajuns să dăm copiilor produse care amintesc numai prin formă, o formă şi ea artificială, ceea ce am primit noi de la părinţi?

Cum este posibil, oare, să nu găsim produse tradiţionale româneşti în galantarele marilor magazine? Nici măcar banalele mere nu mai intră în supermarketuri. Sunt, în schimb, pere din China sau Canada, ardei gras din Statele Unite, roşii din Italia, mere din Polonia, castraveţi din Turcia, usturoi din Ungaria. Tot ce vrei, doar că sunt aduse de aiurea. Iar de la noi... mai nimic în galantare.

În condiţiile crizei economice, când agricultura ar trebui să fie imboldul şi motorul economiei, bani frumoşi ies din ţară în loc să ajungă la ţăranul român şi, prin taxe şi impozite, la statul român. Oare ne permitem să îmbogăţim legumicultorii de aiurea şi să-i lăsăm pe ai noştri să moară? Oare ne permitem să privim nepăsători la stingerea unor meserii tradiţionale şi la dispariţia unor soiuri pentru care odinioară străinii se băteau? Eu cred că nu!

De aceea, consider că este momentul în care trebuie să facem ceva. România are pământ foarte bun, tradiţie şi experienţă. Poate lipseşte doar puţin sprijin pentru ca un fermier să fie mulţumit şi să producă. Întrebaţi orice agricultor de ce are nevoie şi o să vedeţi cât de puţin pretenţios este. Puţină atenţie şi un program coerent în agricultură pot aduce revirimentul unui domeniu pe care ne încăpăţânăm să-l ignorăm.

De partea cealaltă, noi, consumatorii, putem contribui prin solicitarea de produse româneşti acolo unde ne facem piaţa. Cereţi şi îndemnaţi şi pe ceilalţi să consume doar produse româneşti. Sunt mai gustoase decât cele plimbate cu vaporul de la mii de kilometri distanţă şi ne ajută să nu pierdem ceea ce a mai rămas din agricultura românească.

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule deputat.

Îl invit acum pe domnul deputat Vasile Popeangă să dea citire uneia dintre cele două sau trei declaraţii politice şi îl invit să se pregătească pe domnul deputat Longher Ghervazen, din partea Grupului parlamentar al minorităţilor naţionale.

Domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Vasile Popeangă:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte, pentru îngăduinţă. Nu ştiam că la grup s-a stabilit că nu trebuie să citesc decât una din declaraţiile politice.

Declaraţia mea politică de astăzi se intitulează "Adio democraţie! Nu contează cine votează, contează cine numără".

Nu contează cine votează, contează cine numără. Acest principiu stalinist a devenit modus operandi pentru puterea portocalie. Deşi partidul cel mai numeros din arcul guvernamental are în componenţa sa cuvântul "democrat", el se dovedeşte că este doar unul dintre cele trei cuvinte, grupate pentru prostirea ştampilantului român. Căci PDL-ul nu se dovedeşte nici a fi un partid care să se bazeze pe principii şi doctrine, ci doar o uniune de interese, lucruri total necunoscute oricărui portocaliu care se respectă.

Cuvântul "democrat" teoretic ar trebui să-i înnobileze pe cei de sub faldurile partidului cu nişte principii de fier şi să-i pună în slujba poporului.

Cel mai periculos este, însă, faptul că majoritatea din coaliţia ruşinii asistă liniştită la masacrarea democraţiei, iluzionându-se că fiecare din respectiva majoritate are în traista sa bastonul de mareşal. Nici măcar prin cap nu-i trece, însă, majorităţii, celor din majoritatea de conjunctură, că sunt, de fapt, nişte marionete jalnice cu care Băsescu face ce doreşte, tratându-şi astfel alegătorii care i-au trimis pe bani mulţi în confortabile fotolii parlamentare.

Altfel, nu este de mirare că la votul Legii pensiilor s-a bătut încă un cui în sicriul democraţiei româneşti, pregătindu-i-se, după cum se pare, nu peste multă vreme, şi veşnica pomenire.

Oficial, la votul final pentru Legea pensiilor în plenul Camerei Deputaţilor au fost 175 de deputaţi. În realitate, aşa cum au arătat posturile de televiziune, au fost maxim 80.

La 40 de minute după ce deputaţii PNL şi PSD au părăsit lucrările, liderul deputaţilor PDL Mircea Toader a venit la microfonul central şi a anunţat clasica făcătură a defectării sistemului de vot electronic şi a cerut să se continue şedinţa cu votul prin ridicare de mâini; în acest caz nu se poate ţine o evidenţă exactă a prezenţei şi, în lipsa opoziţiei, se poate anunţa orice rezultat.

Nici miercuri seara, dar nici în celelalte situaţii, cum ar fi fost normal, dar ce mai este normal în această ţară, preşedintele de şedinţă Roberta Anastase nu a solicitat tehnicienilor Camerei Deputaţilor să verifice instalaţia de vot electronic.

Scandalos a fost altceva: cum a ieşit aşa votul, căci până şi unii parlamentari din arcul guvernamental au susţinut că au votat altfel decât a ieşit. Deci, ori s-a minţit, oare de ce? Ori s-a fraudat, oare cui foloseşte?!

Liderul deputaţilor PDL Mircea Toader susţine că nu au fost probleme cu cvorumul de şedinţă. Întrebat, însă, de reporterul Mediafax dacă la votul final a existat cvorum, răspunsul lui Toader a fost unul hilar: "Sigur! Aţi auzit numărul de voturi şi toată legea a trecut în condiţiile acestea. Atunci când cineva doreşte să verifice cvorumul, trebuie ca liderul unui grup parlamentar să solicite acest lucru". Liderul deputaţilor PDL a omis, însă, să mai spună că nefiind în sală deputaţii opoziţiei, nu avea cine să ceară verificarea cvorumului.

Să sperăm, însă, că se va obţine o decizie corectă din partea instituţiilor statului, mai ales că Roberta Anastase a mânărit ruşinos voturile. Şi mai sperăm ceva: că oamenii cinstiţi, cu ocazia aceasta se poate verifica şi dacă mai există, din rândul parlamentarilor UDMR şi UNPR să nu mai accepte să fie complicii unora care se folosesc de voturile şi opiniile lor, iar dacă îndrăznesc să aibă opinii diferite de cele ale portocaliilor, sunt trataţi cu indiferenţă şi apoi cu promisiuni.

Mă bucur că sunt contemporan cu Sever Voinescu- Cotoi, cu Roberta Anastase, cu Mişu Voicu şi, de ce nu, cu Gelu Vişan.

Vă mulţumesc pentru atenţie. Celelalte două declaraţii o să le depun la secretariat.

Mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule deputat. Apreciem efortul dumneavoastră.

O să-l invit acum pe domnul deputat Longher Ghervazen din partea Grupului parlamentar al minorităţilor naţionale să-şi prezinte declaraţia politică şi îl rog pe domnul deputat Samoil Vîlcu, din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal să se pregătească pentru a urma la microfon.

Aveţi cuvântul, stimate coleg.

Domnul Ghervazen Longher:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

În perioada 16 - 18 septembrie, Uniunea Polonezilor din România a organizat la Suceava, a douăsprezecea ediţie a "Zilelor Culturii Polone", manifestare intrată în tradiţie şi menită să evidenţieze caracterul multietnic al Bucovinei, precum şi relaţiile multiseculare româno-polone.

Deviza sub care s-au desfăşurat Zilele Culturii Polone a fost "Mai aproape unii de alţii". Scopul acestei manifestări este acela de a apropia cele două popoare, cu un destin asemănător şi cu o istorie adeseori comună, iar Uniunea Polonezilor din România constituindu-se într-o punte de legătură între România şi Polonia.

În cadrul manifestărilor, un loc important îl ocupă simpozionul ştiinţific internaţional dedicat relaţiilor istorice şi culturale polono-române, precum şi imaginii actuale a acestor ţări, intitulat "Polonia şi România - legături istorice şi culturale - trecut şi prezent", care s-a desfăşurat în zilele de 16-17 septembrie 2010 în sala de conferinţe a Muzeului de Ştiinţe ale Naturii din Suceava. Lucrările simpozionului au fost împărţite în trei secţiuni: "În lumea istoriei", "În lumea culturii" şi "În lumea problematicii minorităţilor naţionale". La simpozion au participat: istorici, filologi, istorici de artă, sociologi, etnografi din Polonia, România, Republica Moldova, care se ocupă de această tematică, dar şi oameni interesaţi de ideea apropierii între Polonia şi România. Simpozionul a fost o excepţională ocazie de întâlnire a cercurilor ştiinţifice pe care le leagă interese şi pasiuni comune. Cele două zile de dezbateri din cadrul simpozionului s-au încheiat cu lansări de cărţi dedicate problematicii relaţiilor polono-române.

Cea de-a treia zi a manifestărilor din cadrul Zilelor Culturii Polone (18 septembrie) a fost dedicată vizitării unei comunităţi poloneze reprezentative - cea din Soloneţu Nou. Aici, conform unei străvechi tradiţii, a avut loc Sărbătoarea Roadelor (Dożynki) care a început cu o Sfântă Liturghie de mulţumire pentru recoltele acestui an. A urmat o serbare câmpenească la care fiecare comunitate a prezentat standul ei cu produse. Ni s-au alăturat şi vecinii noştri români din Pârteştii de Sus şi ucrainenii din Maidan şi Cacica. La manifestările din Soloneţu Nou am avut ca oaspeţi un grup de slovaci din Valea Cerului, judeţul Bihor.

Atmosfera de bună dispoziţie a fost întreţinută de capela "Głogowianie" din Głogów, Voievodatul Małopolska, ansamblul oaspeţilor noştri slovaci "Čerovina" la care s-au alăturat ansamblurile folclorice: "Mała Pojana" din Poiana Micului şi "Solonczanka" din Soloneţu Nou.

La manifestările din cadrul Zilelor Culturii Polone au participat membri ai reprezentanţei diplomatice a Republicii Polone la Bucureşti: domnul ambasador Wojciech Zajšczkowki şi domnul consul Paweł Bogdziewicz şi reprezentanţi ai autorităţilor judeţene şi locale.

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc foarte mult, domnule deputat.

Îl invit la microfon pe domnul deputat Samoil Vîlcu, din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal, şi îl rog să se pregătească pe domnul deputat Florentin Gust Băloşin, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat.

Domnule coleg, aveţi cuvântul.

Domnul Samoil Vîlcu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Doamnelor şi domnilor colegi deputaţi,

Declaraţia mea politică se intitulează "Modernizarea Râmnicului continuă."

În cadrul acestei modernizări, modernizarea infrastructurii, creşterea siguranţei cetăţenilor şi modernizarea unităţilor de învăţământ sunt priorităţi pentru administraţia municipiului Râmnicu Vâlcea, care are în vedere câteva proiecte importante în cadrul Programului Operaţional Regional care vor moderniza Râmnicul.

Primăria va implementa trei proiecte ce fac parte din Planul Integrat de Dezvoltare Urbană, în valoare totală de peste 5,3 milioane euro în cadrul Programului Operaţional Regional. Astfel, proiectul "Extindere şi modernizare sistem de supraveghere video cu dispecerat pe linia siguranţei publice şi prevenirea criminalităţii, la nivelul municipiului Râmnicu Vâlcea" are o valoare de aproape 900 de milioane de euro, din care 700 reprezintă finanţarea nerambursabilă, presupune instituirea unui sistem de supraveghere video cu monitorizare şi cu o eficienţă sporită. Sistemul va cuprinde un număr de 80 de camere de supraveghere video, într-o perioadă de 9 luni, având în vedere incidenţa ridicată a faptelor penale şi contravenţionale comise pe raza municipiului.

Primăria mai are în derulare un proiect de reabilitare şi modernizare a Colegiului Naţional "Alexandru Lahovari", finanţat în cadrul unui program important de reabilitare, modernizare, dezvoltare şi echipare a infrastructurii educaţionale universitare şi a infrastructurii pentru formare profesională continuă. Şi aici trebuie să ne mândrim, pentru că acest Liceu "Alexandru Lahovari" a dat şi dă ţării şi universului specialişti reputaţi care ne fac cinste şi faimă societăţii româneşti.

Pentru rezolvarea problemelor de trafic municipalitatea are în vedere implementarea unui proiect important care va face din municipiul Râmnicu Vâlcea, în această perioadă de criză, o infrastructură deosebită. Proiectul include un nou pod şi două artere de legătură cu două străzi importante care vor fi prevăzute cu iluminat public, marcaj şi semnalizare rutieră specifică. Proiectele vor contribui la creşterea gradului de siguranţă a circulaţiei, facilităţi pentru pietoni şi autovehicule, la reducerea poluării rezultate din emisiile de noxe, precum şi a poluării fonice. De asemenea, va creşte calitatea serviciilor publice, se vor crea condiţii optime de desfăşurare a activităţii operatorilor de transport din zonă, un acces mai rapid la serviciile medicale, de învăţământ, administrative, juridice pentru populaţia municipiului Râmnicu Vâlcea.

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc foarte mult, domnule deputat.

Îl invit la microfon pe domnul deputat Florentin Gust, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat, şi îl rog să se pregătească pe domnul deputat Aledin Amet, din partea Grupului parlamentar al minorităţilor naţionale.

Stimate coleg, aveţi cuvântul.

Domnul Florentin Gust Băloşin:

Declaraţia mea politică se numeşte "Colapsul sistemului de învăţământ românesc".

Această declaraţie a mea de astăzi nu este neapărat o declaraţie politică, ci este una prin care îmi manifest neliniştea privind grava situaţie cu care se confruntă învăţământul românesc la începutul anului şcolar 2010-2011.

Zilele trecute citeam mesajul premierului la deschiderea acestui an şcolar, un mesaj care m-a consternat prin demagogia frazelor cu caracter politic, fără a evidenţia preocuparea pe care ar trebui să o acorde fiecare politician sistemului de învăţământ. Primul-ministru vorbeşte în mesajul său despre performanţe şi eficienţă în educaţie, în condiţiile în care întregul sistem de învăţământ românesc este în colaps.

Vă propun în continuare să facem o analiză paralelă a mesajului premierului versus situaţia învăţământului românesc, însă cu menţiunea că am să vă expun câteva dintre datele statistice din judeţul Dolj cu privire la situaţia şcolară.

Premierul Emil Boc îi numeşte pe dascăli "arhitecţi ai timpurilor viitoare", apelativ pe care eu îl consider cel puţin sarcastic, ţinând cont de ce s-a întâmplat în învăţământul românesc în ultimii doi ani de zile. De exemplu, numai în judeţul Dolj, în ultimele două săptămâni, 50 de profesori titulari au solicitat concediu fără plată pentru anul şcolar 2010-2011, cei mai mulţi dintre aceştia preferând să plece temporar în străinătate.

Pe de altă parte, numai în judeţul Dolj a fost restructurat un număr de 504 posturi, precum şi comasate mai multe unităţi de învăţământ, ceea ce înseamnă că mai mulţi profesori au fost lăsaţi pe drumuri.

Să nu mai vorbesc şi de reducerea salarială de 25 de procente, reducere ce îi condamnă pe profesori să se întreţină cu un salariu de aproximativ 1.000 de lei lunar. Răspunsul este dat tot prin mesajul premierului.

Iată o altă afirmaţie extrasă din mesajul de început de an şcolar al domnului Boc. "În 2009-2010 nu a fost uşor pentru nimeni, dar după ploaie apare soarele de fiecare dată", spunea premierul Boc. Aşadar, cred că prin aceste afirmaţii, fiecare cadru didactic doarme mai liniştit, cu salariul diminuat, pus în situaţia de a face muncă suplimentară fără a acoperi deficitul de personal didactic din unităţile de învăţământ şi, în cele mai multe cazuri, condiţiile în care lucrează aceştia sunt incredibile.

Potrivit statisticilor efectuate la nivelul judeţului Dolj, situaţia unităţilor de învăţământ arată în felul următor: 74,4% din elevii din Dolj vor învăţa în clădiri autorizate, iar un număr de 18,6% vor învăţa în clădiri care nu au primit autorizaţia sanitară pentru funcţionare.

Toată această situaţie grea a profesorilor din România este accentuată şi de noua Lege a pensiilor, lege care ştim foarte bine cu toţii cum a fost votată, prin fraudă. Cum se poate, domnule Boc, să trăim într-o ţară în care vârsta de pensionare să fie de 65 de ani, indiferent de sex, dar speranţa medie de viaţă să fie cea mai scăzută din Europa? Practic, ne condamnaţi bătrânii, ne condamnaţi pe noi, pe toţi, ca după o viaţă de muncă să nu aibă nimeni din România şansa să se bucure de o pensie.

Pentru toate aceste măsuri, îndreptate nu numai împotriva profesorilor, ci şi împotriva claselor socio-profesionale din România, Guvernul Boc nu face altceva decât să demonstreze că tratează românii cu dispreţ şi fără pic de respect.

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule deputat.

Îl invit acum la microfon pe domnul deputat Aledin Amet, din partea Grupului parlamentar al minorităţilor naţionale, şi îl rog să se pregătească pe domnul deputat Neculai Răţoi. Doriţi să susţineţi, domnule deputat? Da. Domnul deputat Neculai Răţoi, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat.

Aveţi cuvântul, stimate coleg.

Domnul Aledin Amet:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Bună dimineaţa!

Stimaţi colegi,

Declaraţia mea politică de astăzi se intitulează "O nouă ediţie a festivalului internaţional al dansului, cântecului şi portului popular turco-tătar".

În perioada 17-19 septembrie a.c. s-a desfăşurat la Constanţa o nouă ediţie a Festivalului internaţional al dansului, cântecului şi portului popular turco-tătar.

Am menţionat şi cu alte ocazii, inclusiv de la tribuna Parlamentului, importanţa acestei manifestări, devenită deja tradiţională, tocmai pentru a accentua, dacă mai era nevoie, dorinţa comunităţii pe care o reprezint de a se dedica păstrării propriei identităţi. Iar identitatea se raportează indiscutabil la câteva repere esenţiale, aşa cum sunt: limba maternă, religia, istoria, tradiţiile.

Ca şi în anii precedenţi, la festival au participat, alături de formaţiile artistice ale Uniunii Democrate a Tătarilor Turco-Musulmani din România, ansambluri folclorice din ţări precum Turcia, Ucraina (Crimeea), Bulgaria, Kazahstan. S-a dorit şi s-a reuşit o vizibilă creştere calitativă în zona creaţiei, şi mă refer la costumaţie, interpretare, prezenţă scenică.

Sigur, dansurile sunt specifice fiecărei regiuni, în cadrul lumii turce îmbinându-se stiluri diferite, versiuni diferite. Acest lucru nu înseamnă, însă, că, alăturate, toate momentele artistice nu reprezintă o bogăţie spirituală de netăgăduit.

Înfiinţate nu cu foarte mulţi ani în urmă, ansamblurile folclorice ale comunităţii tătare din România şi-au demonstrat încă o dată capacitatea de a se perfecţiona, participările la numeroasele festivaluri, fie în ţară, fie în străinătate, contribuind, fără nicio urmă de îndoială, la ridicarea standardului de prezentare a actului artistic.

Iată de ce există strădania membrilor UDTTMR, pentru a fi organizate astfel de acţiuni.

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule coleg.

Îl invit la microfon pe domnul deputat Neculai Răţoi, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat.

Din partea aceluiaşi grup, rog să se pregătească domnul deputat Cătălin Nechifor.

Domnul Neculai Răţoi:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Declaraţia mea politică se intitulează "Românii mănâncă doar din importuri".

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Vorbim despre ceea ce putem face pentru agricultura României de mult timp. Însă, în ultimii 2 ani, agricultura a fost batjocorită.

Deşi moţiunea simplă depusă de PSD+PC în Parlament nu a întrunit numărul de voturi necesare, am arătat fermierilor că nu toţi politicienii i-au uitat şi că măcar o parte încearcă să-i sprijine. Deşi această moţiune îl avea în vizor pe fostul ministru Dumitru, schimbarea acestuia nu modifică cu nimic situaţia tristă în care sistemul agricol din România se află.

Aş vrea să aduc în atenţia dumneavoastră declaraţia domnului ministru Dumitru, care vorbea despre presiunile la care a fost supus. Sigur că nu a făcut acest lucru decât după înlocuirea sa. Dar nu trebuie să trecem cu vederea afirmaţiile deosebit de importante ale acestuia.

Este vorba despre o situaţie extrem de dificilă, iar dacă aceste afirmaţii sunt adevărate, nu putem decât să tragem concluzia că, în loc să acorde sprijinul necesar agriculturii, o "gaşcă" politică încearcă să-şi îndeplinească propriile obiective, în detrimentul ţăranilor şi fermierilor români.

Aşa cum spuneam, înlocuirea ministrului Dumitru de la şefia Ministerului Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale, deşi recunoaşte corectitudinea poziţiei pe care social-democraţii au avut-o vizavi de competenţele acestuia, cerând şi în trecut demiterea sa, nu înlătura problemele grave cu care ne confruntăm.

Au existat şi în acest an numeroase pierderi, ca urmare a lipsei de investiţii, lipsei de organizare, sistemului de pile, lipsei profesioniştilor, motive pentru care România rămâne din nou repetentă la absorbţia fondurilor europene. Din totalul fondurilor alocate domeniului agricol, doar 17% au fost absorbite.

Guvernanţii au refuzat să acorde atenţia necesară agriculturii, şi astfel am ajuns să importăm cea mai mare parte din produsele pe care le consumăm (carne, grâu, fructe), toate sunt din import.

Culturile au fost afectate pe rând de secetă şi de inundaţii, subvenţiile sunt ca şi inexistente, iar agricultorii nu mai au niciun sprijin.

Cu un buget ca şi inexistent, agricultura nu poate să devină performantă cu evaziunea fiscală în floare, evaziune la care guvernanţii închid ochii, agricultura nu poate fi echitabilă. Singura şansă a României de a-şi reveni şi a se pune pe picioare este ignorată cu bună credinţă.

Agricultura trebuie să devină, până nu este prea târziu, o problemă de siguranţă naţională.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc foarte mult.

Îl invit la microfon pe domnul deputat Cătălin Nechifor.

Dacă mai sunt în sală colegi care doresc să-şi susţină în scris? Mulţumesc foarte mult.

Domnule coleg, aveţi cuvântul.

Domnul Cătălin Ioan Nechifor:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Bună dimineaţa tuturor.

Aş vrea să fac o declaraţie scurtă pe tema, o temă foarte importantă, "Reforma statului".

Aş începe cu un preambul. În ultima perioadă, lumea - atât în colegiu, cât şi la Suceava - nu mă mai salută şi îmi spune direct: "Domnule, când scăpăm de ăştia?".

Reforma statului este un subiect foarte interesant, care s-a discutat în trecut, şi în campanie electorală şi în afara campaniei, şi am văzut cum reforma statului prindea contur, atunci când Traian Băsescu ne vorbea despre un Parlament unicameral, cu un număr redus de parlamentari.

Şi, iată că încet, încet, acest Parlament unicameral redus începe să prindă contur.

Săptămâna trecută, am văzut cu toţii în plen că la Bucureşti, în Camera Deputaţilor, s-a instaurat un nou model de Parlament, un Parlament în care 70 de colegi de la PDL fac cât 180, asta înseamnă, dragi colegi, productivitate foarte mare, înseamnă că munca unui om înseamnă, de fapt, munca a doi oameni, pentru că matematica parlamentară la PDL este alta decât ceea ce ştim noi.

Şi, iată că deputaţii PDL, cu foarte mare hărnicie, au depăşit planul politic pe acest mandat, şi iată că, de fapt, din păcate, România este pusă într-o situaţie jenantă, din nou. Se vorbeşte în Europa despre modul în care se fură în România. Corupţia este un sistem pe care nu-l mai putem comenta şi-l acceptăm aşa cum e, şi statul nu a făcut nimic, iar Traian Băsescu nu a făcut nimic în sensul ăsta până acum. Din păcate, acest sistem ticăloşit, această reformă a statului fără fond, se pare că ne adânceşte într-o criză politică şi economică, şi se pare că finalul acestei crize este din ce în ce mai greu de intuit.

Vreau să vă spun că această reformă a statului nu se practică doar la Bucureşti, doar în Parlamentul României. Reforma statului se practică foarte, foarte puternic şi în teritoriu. Şi vreau să vin cu un exemplu de la Suceava, unde preşedintele Consiliului Judeţean Suceava, domnul Gheorghe Flutur, tot un pedelist de frunte, încalcă legea poate nu în acelaşi mod, atât de flagrant ca şi Roberta Anastase, dar îşi permite să-şi bată joc de aleşii locali, îşi permite să-şi bată joc de electoratul din Suceava şi calcă, într-adevăr, legile în picioare.

Săptămâna trecută, în ziua de vineri, la o şedinţă publică a Consiliului Judeţean Suceava, am asistat la un circ făcut de către domnul Gheorghe Flutur, similar cu ceea ce s-a întâmplat în Parlament. fără a fi respectat Regulamentul, fără a fi respectat Legea administraţiei publice locale, la Suceava s-a convocat de urgenţă o şedinţă a Consiliului Judeţean, care a luat în discuţie reducerea de sume acordate de către Consiliul Judeţean Suceava către autorităţile publice locale pentru echilibrarea bugetelor, iar acest lucru l-am trăit împreună cu toţi aleşii PSD, PDL şi PNL.

Iată că reforma statului, atât de mult clamată în campania electorală, se pare că ne va pune într-o situaţie dificilă şi în teritoriu şi la Bucureşti, şi în afara statului.

Cred cu tărie că singura reformă pe care putem să o facem în acest moment, şi pe care ne-o cere şi electoratul, este să avem alegeri anticipate, singura soluţie pentru a scoate România dintr-o criză politică, economică şi socială, în care, din păcate, Traian Băsescu şi Partidul Democrat Liberal ne-au băgat împreună pe toţi, la pachet.

Mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule deputat.

Domnul deputat Roman Ioan, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat, este următorul vorbitor.

Şi, dacă mai este cineva în sală care ne-a scăpat, pentru a se prezenta în vederea susţinerea declaraţiei? Nu.

Domnule coleg, aveţi cuvântul.

Domnul Ioan Sorin Roman:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Declaraţia mea politică de astăzi se intitulează "Sinistraţii batjocoriţi".

Stimaţi colegi,

Îmi amintesc momentul imediat următor inundaţiilor din această vară: multă agitaţie, oameni politici extrem de preocupaţi, personalităţi dornice să rezolve probleme, gata să se sacrifice pentru oamenii ce au suferit în urma dezastrelor. îmi amintesc foarte bine momentul, îmi amintesc cum toată lumea vroia să rezolve atunci toate problemele acelor oameni aflaţi în nevoie. Cei mai gravi şi mai preocupaţi de aceste aspecte erau de departe colegii noştri de la guvernare, asigurau oamenii că totul are să fie bine, că până vine iarna vor sta în casă nouă, că totul va fi bine şi nimeni nu va trebui să-şi facă probleme în ceea ce priveşte reconstrucţia caselor.

Întâmplarea a făcut ca după ce puhoaiele s-au abătut asupra acelor oameni să ajung şi eu într-o zonă sinistrată, să văd cu ochii mei ce a făcut apa, cum a nenorocit oameni şi gospodării.

Nu vreau să detaliez aceste aspecte, am să va spun doar că am ajuns în comuna Suceviţa, unde am vizitat câteva familii sinistrate. Începuseră lucrul la noile case, după proiectul şi cerinţele guvernanţilor, erau oameni arzând de dorinţa de a face treabă. I-am admirat pentru puterea pe care o aveau, îmi spuneau că imediat ce vin materialele promise de Guvern ei vor ridica casele, turnaseră fundaţia şi acum ar fi început să zidească.

Ceea ce am povestit până acum se întâmpla în urmă cu mai bine de o lună. În urmă cu câteva zile m-am interesat de soarta sinistraţilor, de modul în care merg lucrările la casele noi. Am fost şocat când am aflat că Guvernul României nu a fost în stare să asigure sinistraţilor materialele de construcţie de care au nevoie pentru a finaliza construcţia caselor. Mi-a fost jenă că cineva m-ar putea include în această clasă politică incompetentă ce conduce această ţară. mi-a fost jenă că pot fi considerat parte la această batjocură la adresa unor oameni aflaţi în suferinţă.

Stimaţi colegi din PDL, domnilor guvernanţi, nu batjocoriţi oamenii aflaţi în nevoie, nu batjocoriţi nişte oameni necăjiţi, ajutaţi-i să treacă peste aceste momente grele. Nu daţi toţi banii clientelei politice, lăsaţi şi pentru cei necăjiţi. Sinistraţii merită mai mult decât batjocora dumneavoastră.

Mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule deputat Roman.

Dacă între timp a mai venit cineva care este înscris pe lista de susţinere a declaraţiilor politice? Dacă, nu, domnilor colegi, daţi-mi voie să dau citire colegilor noştri care şi-au depus în scris declaraţiile politice.

Din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal, următorii deputaţi: Rogin Marius, Doiniţa Chircu, Uricec Eugen, Riviş-Tipei, Cantaragiu Bogdan, Boghicevici Claudia, Ciobanu Gheorghe, Burlacu Cristian, Sanda-Maria Ardeleanu, Maria Stavrositu, Novac Brînduşa, Petru Călian, Mihail Boldea, Marius Dugulescu, Petru Movilă şi Iulian Vladu.

Din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat au depus în scris domnii deputaţi Dorel Covaci, Sorin Constantin Stragea, Dumitru Ion, Mircea Duşa, Georgian Pop, Marian Ghiveciu, Aurel Vlădoiu, Pâslaru Florin, Călin Ion, Angel Tîlvăr, Antonella Marinescu, Emil Radu Moldovan, Vasile Mocanu, Ion Stan, Manuela Mitrea, Cristian Rizea, Bogdan Ciucă şi Neacşu Marian.

Din partea Grupului parlamentar al Partidului Naţional Liberal au depus în scris domnii deputaţi Radu Stroe, Teodor Atanasiu, Marin Almăjanu, Gheorghe Dragomir, Mihai Donţu, George Dumitrică, Andrei Dominic Gerea, Horea Uioreanu, Horia Cristian, Dan Motreanu, Gigel Ştirbu, Ionuţ Stroe, Ciprian Dobre, Mircea Cazan, Ionel Palăr, Titi Holban, Florin Ţurcanu, Graţiela Gavrilescu, Cristian Buican şi Lucia Varga.

Din partea Grupului parlamentar al independenţilor au depus în scris domnii deputaţi Cătălin Cherecheş şi Dan Morega, deputaţi fără apartenenţă la un grup parlamentar, ca să fiu foarte exact.

Domnilor colegi,

Statistic, astăzi, 17 parlamentari şi-au susţinut declaraţiile politice de la microfonul Camerei (9 din partea puterii şi 8 din partea opoziţiei), iar în scris au depus declaraţiile politice 58 de deputaţi, 40 din partea opoziţiei, 18 din partea puterii.

O zi suficient de bogată în declaraţii politice, depuse şi citite. Considerăm că este un început bun pentru ziua de astăzi.

Cu aceasta declar închisă şedinţa consacrată declaraţiilor politice pentru data de astăzi.

Vom lua o scurtă pauză.

Ne revedem la ora 10,00, când vom intra în partea a doua a zilei cu dezbateri pe marginea proiectelor de lege înscrise pe ordinea de zi.

Domnilor colegi, să aveţi o zi frumoasă.

Vă mulţumesc. Doamne ajută!

Rog a se consemna în stenograma şedinţei că domnul deputat Victor Surdu, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat, a depus declaraţia în scris la secretariatul Camerei. Îi urăm să aibă o zi frumoasă.

(Următoarele intervenţii şi declaraţii politice au fost consemnate conform materialelor depuse de deputaţi la preşedintele de şedinţă.)

Domnul Costică Macaleţi:

"Mai puţine ajutoare la încălzire"

Declaraţia mea politică de azi se referă la un proiect elaborat de Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale în care se precizează că ajutoarele pentru încălzirea locuinţei să fie drastic reduse.

Luând în calcul datele problemei, specialiştii au estimat că aplicarea unei astfel de măsuri ar duce la o micşorare a numărului de beneficiari cu peste 400.000. Astfel, numărul celor care ar primi ajutoare pentru încălzirea cu energie termică s-ar reduce cu 16.500, al celor care îşi încălzesc locuinţa cu gaze naturale, cu 46.000, iar al celor care primesc bani de la bugetul de stat pentru încălzirea cu lemne, cărbuni sau combustibili petrolieri cu 345.000.

Iniţiatorii proiectului de act normativ arată că anul trecut, în urma controalelor efectuate, s-a stabilit că aproximativ 10% dintre beneficiarii ajutoarelor pentru încălzirea locuinţei aveau venituri nedeclarate şi bunuri a căror valoare exced pragul maxim de eligibilitate prevăzut de lege, respectiv de 615 lei/persoană şi ca urmare este necesară modificarea modalităţii de calcul a veniturilor familiei, astfel încât să se prevină şi să se elimine în cea mai mare parte acordarea nejustificată a ajutoarelor pentru încălzirea locuinţei pentru cei ale căror venituri realizate sau posibil de obţinut din valorificarea unor bunuri permit acoperirea cheltuielilor cu încălzirea locuinţei în perioada sezonului rece.

Nu neg că există şi oameni care se folosesc cu rea-credinţă de prevederile legale privind acordarea de ajutoare pentru încălzire. aici autorităţile trebuie să-şi facă datoria şi să sancţioneze pe cei vinovaţi. Dar, să ai statistic circa 10% evazionişti şi să reduci cu 400.000 numărul celor care beneficiază de ajutoare pentru încălzire este o măsură exagerată, abuzivă şi nefondată! Consider că ajutoarele trebuie date în condiţiile legii şi nu că autorităţile de la Bucureşti trebuie să reducă cheltuielile cu orice preţ tăind de peste tot fără discernământ! Gândiţi-vă că vorbim despre familii cu venituri extrem de mici, de bugetari, de exemplu, cărora guvernul Boc le-a luat deja 25% din venituri, iar acum îi lasă şi fără ajutoarele de încălzire! Vine o iarnă rece şi grea şi nu ştiu dacă guvernanţii cunosc, dar în judeţul pe care îl reprezint, Botoşani, clima este una foarte aspră şi sărăcia atinge niveluri extreme! Ce să facă oamenii? Să vină la Bucureşti şi să locuiască la metrou, că acolo e mai cald?

Solicit autorităţilor centrale să modifice acest proiect în conformitate cu realităţile din teren şi să nu scoată castanele din foc cu mâna celor care nu vor mai avea cu ce se încălzi la iarnă!

Domnul Lucian Riviş-Tipei:

Mi-am intitulat declaraţia politică "Nu discriminării şi xenofobiei!"

Ţiganii din România (romă în limba romani) constituie unul dintre grupurile etnice minoritare cele mai mari din România. Conform recensământului din 2002, romii numărau 535.140 de persoane, aproximativ 2,5% din totalul populaţiei, fiind al doilea grup etnic minoritar din România, după cel maghiar. Ţiganii (romii) sunt concentraţi cu precădere în Transilvania, Crişana, Muntenia şi Oltenia. În Maramureş, Bucovina, Banat, Dobrogea şi Moldova concentraţia ţiganilor (romilor) este sub media ţării. Folosesc şi titulatura ţigan pentru că mulţi reprezentanţi ai etniei spun că este denumirea corectă. În discursul meu termenii sunt interschimbabili fără nicio conotaţie.

Conform recensământului din 1992, ei sunt mai des întâlniţi în Transilvania, unde reprezintă 2,8% din populaţie, următoarea zonă din punctul de vedere al concentrării este Crişana-Maramureş, în nordul ţării, (2,6% din populaţie). În vest, în Banat, romii reprezintă 2,1%, în timp ce în Valahia, sud-estul Transilvaniei şi în Oltenia, în sudul României, ei reprezintă 1,9% din populaţie, respectiv 1,5%. Cele mai mici valori se înregistrează în nord-estul Moldovei (0,8%) şi în Dobrogea, la Marea Neagră (0,7%)

Istoria romilor este aproape imposibil de stabilit cu exactitate, deoarece romii nu au scris nimic până de curând. Aproape tot ce se ştie despre istoria romilor veche se datorează lingvisticii.

Evidenţe lingvistice şi culturale dovedesc clar că romii sunt de origine indiană, probabil din regiunea nordică Punjab. Se estimează că plecarea lor din India a avut loc acum cel puţin 1000 de ani. O altă teorie consideră romii ca fiind o castă de războinici adunată să lupte cu invadatorii musulmani, care a părăsit India ulterior.

Limba romani are importante influenţe persane şi armene, ceea ce dovedeşte trecerea romilor prin aceste ţări. Se pare că din Armenia (probabil datorită invaziei turce), romii s-au despărţit în trei grupuri, mergând înspre nordul Mării Negre, sud (până în Egipt) şi vest spre Imperiul Bizantin. Abundenţa de cuvinte din limba greacă sugerează o prezenţă relativ îndelungată în Imperiul Bizantin. De altfel, denumirea de "ţigan" provine din grecescul "atsiganos", numele unei secte eretice, cu care romii nu au nicio legătură, însă cu care au fost asociaţi datorită aspectului lor. Probabil datorită invaziei turce (din nou), romii au intrat în Balcani în secolul al XIV-lea, şi după cucerirea balcanilor de către forţele otomane unii au pătruns în vestul Europei.

În Europa, romii au fost ţinuţi în sclavie în Balcani (în special Moldova şi Ţara Românească), ori şi-au continuat călătoria răspândindu-se în toată Europa, din Spania (1425) până în Finlanda (1597). După abolirea sclaviei în Ţările Române, în 1856, a avut loc o altă mare migraţie din România înspre vest. Mare parte din romii care trăiesc astăzi în vestul Europei şi majoritatea celor din America vorbesc un dialect care are influenţe romane. După abolirea sclaviei, nu s-au luat măsuri pentru reabilitarea economică şi socială a romilor, rămânând ulterior un grup aflat la limita sărăciei, discriminat şi exclus din societatea românească.

Nu trebuie să uităm că regimul Antonescu, inspirat de politica naziştilor, a deportat în Transnistria peste 25.000 de romi; se apreciază că peste jumătate au murit datorită condiţiilor foarte grele de acolo. În toată Europa, numărul victimelor de etnie romă, raportat la totalul populaţiei, sunt comparabile cu numărul victimelor evreieşti. Regimul comunist care s-a instaurat după al doilea război mondial duce o politică de asimilare, iar romii îşi pierd statutul de minoritate etnică. În pofida doctrinei comuniste egalitariste, romii sunt discriminaţi în continuare, primind locuinţe la marginea localităţilor şi slujbe mărunte.

Asistăm zilele acestea la un alt tratament mai puţin corect aplicat membrilor etniei, în grup, de către guvernul francez. Aceasta nu înseamnă că România nu se confruntă încă cu discriminare şi rasism la toate nivelurile societăţii. Romii au încă un venit mediu per persoană mult sub cel al societăţii în general, iar speranţa de viaţă este de peste 10 ani mai mică. Totuşi, comunitatea romilor face paşi importanţi spre a deveni o minoritate etnică în sensul modern al cuvântului, funcţionând ca parte a societăţii româneşti şi nu doar ca un grup tolerat. Integrarea ascunde însă şi pericolul asimilării (pierderii identităţii etnice şi culturale).

Guvernul României, din 1990 încoace, a căutat să elaboreze o strategie de integrare a comunităţii rome care a fost raliată celorlalte politici publice în domeniu.

Astfel, România a ratificat cele mai importante documente referitoare la discriminarea rasială şi etnică, incluzând: Convenţia ONU privind drepturile copilului; Convenţia ONU cu privire la eliminarea tuturor formelor de discriminare rasială; Convenţia ONU privind drepturile civile şi politice; Convenţia ONU cu privire la drepturile economice, sociale şi culturale; Convenţia europeană a drepturilor omului şi toate protocoalele sale.

Problema romilor impune politici coerente de incluziune socială, civică, economică şi politică. Altfel spus, este vorba de participarea civică, cu şanse egale a etnicilor romi într-un sistem democratic; accesul nediscriminatoriu la o slujbă şi la un trai decent; accesul egal la serviciile sociale furnizate de stat şi facilitarea organizării politice şi neguvernamentale a comunităţilor de romi.

Soluţia, însă, nu este nicidecum discriminarea, rasismul şi xenofobia. În opinia mea, şi cred că nu sunt singurul care are această abordare, orice fiinţă umană are dreptul la respect, demnitate şi tratament egal. Nu cred în supremaţia raselor şi nici în dreptul celui mai puternic. Să nu uităm că Holocaustul a fost o încercare de suprimare a unei etnii pe criterii ariene. Istoria aceasta trebuie să nu se mai repete.

Acum este momentul pentru dialog şi deschidere, iar Europa poate rezolva această problemă printr-o abordare unitară şi printr-un efort colectiv.

Nu cred că rezolvarea problemelor unei etnii se găseşte în par, bâtă, cuţit sau pistol. Să nu uităm că şi Europa, cât a fost de civilizată, a avut petele ei ruşinoase. Ar trebui să ştim că suntem responsabili pentru soarta comunităţii şi că depinde de noi ca istoria neplăcută să nu se mai repete.

Prin urmare, este momentul să spunem nu discriminării, nu rasismului, nu xenofobiei, da dreptului la respect şi demnitate, da dialogului, da cooperării.

Domnul Bogdan Cantaragiu:

"Necesitatea eliminării taxei de pod pentru autoturismele înmatriculate în judeţul Giurgiu"

Înainte de a ieşi din ţară prin punctul de trecere a frontierei de la Giurgiu, fiecare şofer trebuie să achite o aşa-zisă "taxă de pod", ce începe de la 26 de lei pentru un autoturism şi creşte, progresiv, în funcţie de dimensiunile autovehiculului. Taxa este percepută de Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale şi ajunge în buget, scopul declarat fiind pentru întreţinerea podului peste Dunăre, ce face legătură cu Bulgaria. Din statistici reiese că la Giurgiu se încasează lunar în jur de 1 milion de euro. Asta, bineînţeles, acum, după montarea unor camere de filmat, care au determinat o creştere a încasărilor şi, totodată, o scădere a trecerilor fără plată susceptibile de ilegalitate.

Am o veste bună şi una rea: cea bună este că la Giurgiu se strâng nişte bani care ajung la buget. Partea proastă este că taxa a devenit prohibitivă pentru giurgiuvenii care nu fac afaceri în transport şi nici nu deţin camioane, autobuze sau autocare. Prin urmare, această taxă a devenit un impediment serios în calea micului trafic de frontieră dintre românii din Giurgiu şi bulgarii din Ruse.

De-a lungul timpului taxa a fost mult mai mare. Au fost şi alte taxe mai mult sau mai puţin justificate, dar, perioadele de bunăstare au făcut ca ele să nu fie atât de greu de suportat cum este taxa acum. Tot de-a lungul timpului, dar în special în ultima perioadă, au existat reacţii punctuale din partea cetăţenilor, din partea giurgiuvenilor, dar şi din partea oficialilor bulgari pentru reducerea taxei de pod până la eliminarea sa.

Vă aduc la cunoştinţă că situaţia a fost analizată inclusiv de premierul Emil Boc împreună cu cel bulgar. Chiar atunci s-a discutat ca măsura să fie aplicată în etape, începând cu o diminuarea a sumei de plată până se ajunge la desfiinţarea taxei. A fost, apoi, vizita subprefectului de Ruse, Ivan Grigorov, care a relansat, la Giurgiu, propunerea către Ministerul Transporturilor din România în vederea eliminării taxei pentru tranzitarea podului şi, nu în ultimul rând, ameninţarea unui europarlamentar bulgar care afirma că problema va fi analizată la Curtea Europeană de Justiţie, dat fiind faptul că taxa percepută pentru trecerea podului peste Dunăre încalcă normele europene şi principiul liberei circulaţii.

Trecem printr-o perioadă grea şi ştiu că fiecare ban adunat la buget este important, dar trebuie să existe o soluţie pentru a încuraja micul trafic dintre Giurgiu şi Ruse. Oraşul bulgar este unul dintre cele mai mari din ţara vecină şi cred că un schimb de experienţă este nu numai necesar, ci şi o punte de creare a unor relaţii bilaterale. Din păcate, taxa - cei aproximativ 50 de lei care trebuie achitaţi - este pentru majoritatea giurgiuvenilor posesori de autoturisme mici un impediment şi o povară.

În momentul de faţă, numărul giurgiuvenilor care trec cu autoturismul propriu peste pod este relativ scăzut. De aceea, consider că o eliminare a taxei exclusiv pentru cetăţenii din judeţul Giurgiu - în fapt, pentru autoturismele mici, de familie, înmatriculate în judeţul Giurgiu - nu ar crea un deficit semnificativ în bugetul CNADNR.

Prin urmare, fac un apel la ministrul transporturilor, doamna Anca Boagiu, pentru a analiza acest caz şi îi propun, ca formulă experimentală, să suspende taxa de trecere a podului Giurgiu-Ruse timp de o lună, poate chiar în luna decembrie a acestui an, exclusiv pentru autoturismele mici, de familie, înmatriculate în judeţul Giurgiu. Vom vedea astfel, în ipoteza suspendării taxei, în ce măsură contribuiau proprietarii de autoturisme mici înmatriculate în judeţul Giurgiu la bugetul CNADNR şi dacă este posibilă, într-o primă fază, extinderea perioadei de suspendare şi la nivelul anului viitor.

Totodată, cred că ar trebui să existe o reciprocitate cu autorităţile din ţara vecină, astfel încât de o astfel de gratuitate, de o suspendare a taxei de pod, să beneficieze şi şoferii bulgari proprietari de autoturisme mici înmatriculate la Ruse.

Suspendarea taxei ar trebui să se concretizeze într-un studiu de fezabilitate pentru orice decizie ulterioară ce ar implica reducerea sau eliminarea taxei de pod pentru o anumită categorie de maşini sau alta. Probabil că nu este necesară, nici oportună, eliminarea ei pentru camioane şi tiruri, autocare şi microbuze, acestea fiind categoriile de maşini care provoacă o uzură mai mare podului şi covorului asfaltic. Cred însă cu tărie chiar de acum că este absolut necesar un astfel de demers şi el trebuie încurajat.

Domnul Angel Tîlvăr:

"Îngenuncherea românilor, sportul preferat al Guvernului Boc"

Tonul a fost dat de preşedintele Traian Băsescu, care a anunţat măsurile de austeritate prin care Guvernul Boc avea să salveze România din criză, o criză imaginară, o criză a moralităţii practicată încă de atunci în fiecare zi de către membrii executivului, în frunte cu preşedintele ţării.

Suntem martorii unor avalanşe de ordonanţe de urgenţă care, fie sunt modificate ulterior de acelaşi Guvern, fie sfidează legea. Asistăm la o sumedenie de măsuri împotriva cetăţenilor, împotriva oamenilor simpli, dar toate în numele ieşirii României din criză.

România nu va ieşi din criză cu salarii micşorate, cu preţuri mărite, cu rate înrobitoare, cu pensii tăiate. România nu va putea ieşi din criză dacă, cei investiţi să găsească soluţiile salvatoare, în prezent Guvernul Boc 5, nu lucrează decât împotriva celor mulţi, şi, în loc să renunţe la clientela politică, la alocarea discreţionară a resurselor către administraţiile publice locale, preferă, stând în genunchi în faţa FMI, să lovească în interesele unor oameni fără apărare, care, după o viaţă de muncă îşi văd pusă sub semnul îndoielii existenţa de zi cu zi.

PDL a ales să îşi arate încă o dată dispreţul faţă de pensionari. Parlamentarii puterii au votat o lege care va duce cu siguranţă la scăderea puterii de cumpărare a pensionarilor în raport cu evoluţia preţurilor din România, condamnându-i astfel la sărăcie! În continuare Guvernul Boc se foloseşte de pensionari pentru a face economii la bugetul ţării, buget pe care cei din PDL cu bună ştiinţă, l-au sărăcit!

Afirmam săptămâna trecută că Guvernul Boc vrea să-şi subordoneze Parlamentul pentru a micşora pensiile şi că înlocuirea exclusivă a miniştrilor remaniaţi cu parlamentari PDL a fost unul dintre motivele pentru a-şi pune în practică planul.

Iată că zilele acestea, călcând în picioare din nou, atât Regulamentul, cât şi cutumele Parlamentului, s-a demonstrat o dată în plus că PDL şi acoliţii săi nu-şi pot ţine cuvântul dat (mă refer la înţelegerea din comisie), trecând în acest mod de Camera Deputaţilor legea sistemului unitar de pensii în varianta agreată de PDL. Părăsirea sălii de către parlamentarii PSD şi PNL a reprezentat votul nostru împotriva acestei legi, o lege care umileşte toţi pensionarii din România.

În momentul în care parlamentarii PDL au refuzat propunerea PSD de a majora punctul de pensie şi au refuzat votul uninominal au demonstrat încă o dată laşitatea în a-şi arăta public acţiunile, dar şi-au manifestat şi dorinţa cinică de a nu ţine cont de necesităţile cetăţenilor. Au demonstrat încă o dată că sunt interesaţi mai degrabă să respecte un ordin venit de la stăpânul suprem al Guvernului: Traian Băsescu.

Astăzi vedem cu toţii ce înseamnă să fii pensionar in regimul Băsescu- Udrea -Boc.

În dorinţa sa de subjugare a ţării, Băsescu şi acoliţii săi şi-au luat un aliat: băncile.

Având în vedere situaţia prezentă solicit public, încă o dată, Guvernului şi Agenţiei Naţionale pentru protecţia Consumatorilor să acorde o atenţie sporită modului în care băncile au efectuat modificări la contractele pe care aceştia le au cu persoanele fizice.

Potrivit Ordonanţei Guvernului nr.50/2010 privind contractele de credit pentru consumatori, băncile sunt nevoite să modifice până la 19 septembrie aproape toate contractele de credit printr-un act adiţional. Ordonanţa Guvernului nr.50 prevede, printre altele, eliminarea mai multor comisioane, însă sunt deja sesizări ale cetăţenilor cu privire la folosirea de către bancheri a unor inginerii financiare tocmai pentru a evita eliminarea lor.

Există posibilitatea ca şi această ordonanţă, la fel ca multe altele, să fie modificată de Guvern, iar modificarea să survină tocmai la acele puncte care ar fi fost în avantajul cetăţenilor. Este vorba despre acele prevederi pe care Emil Boc le considera salvatoare pentru românii care "vor ajungesă beneficieze de dobânzi mai reduse şi nu vor mai fi < captivi > unui credit nefavorabil timp de 20 ani".

După doar două luni, sensibil la cerinţele bancherilor, Executivul a decis să-i ignore pe acei "români captivi unui credit nefavorabil" şi să redacteze o scrisoare suplimentară de intenţie la acordul stand-by, sub forma unui angajament:"Vom revizui ordonanţa recentă (Ordonanţa Guvernului nr.50/2010) pentru a asigura transparenţa privind ratele dobânzilor la contractele de credit şi a asigura conformitatea totală cu legislaţia europeană, în special cu privire la nonretroactivitate".

Dacă acest fapt va fi pus în practică de către Executiv, înseamnă că beneficiarii reali ai unei recalculări a dobânzii vor fi doar acei romani care au contractat un credit începând cu 21 iunie 2010.

Încă o dată Guvernul îţi bate joc de cetăţenii României, de această dată în complicitate cu bancherii, cei care vor beneficia în final de grija şi atenţia domnului Boc, cei care, potrivit BNR, au realizat, în primul trimestru din 2010 un profit cumulat de circa 100 de milioane de euro, iar în 2009, un profit net de 722 milioane lei.

Pierderile pe care aceştia le invoca atunci când solicita modificarea ordonanţei sunt menite doar să impresioneze şi sunt calculate probabil în comparaţie cu perioadele în care ofereau aşa-zisele "credite pentru orice".

În ceea ce priveşte Guvernul Boc, acesta şi-a făcut un hobby din a arunca praf în ochii cetăţenilor, care datorită încăpăţânării constante a Executivului de a îngropa economia ţării, vor trebui să renunţe la hrană pentru a-şi putea achita creditele.

Domnule prim-ministru, Ordonanţa Guvernului nr.50/2010 este în continuare un proiect la care ţineţi foarte mult?

Şi, pentru ca tabloul să fie complet, regimul Băsescu-Boc are în plan şi desfiinţarea primăriilor. În urma aplicării Ordonanţei Guvernului nr.18/2010 privind rectificarea bugetului de stat, judeţului Vrancea i-au fost retrase sume care cumulează 34,39 milioane ron. Retragerea acestor sume de bani afectează funcţionarea Consiliului Judeţean Vrancea, dar şi bugetele celor 73 de unităţi administrativ teritoriale din judeţ care, oricum aveau, la începutul anului, bugete doar de supravieţuire.

Personal, fiind consecvent cu propriile mele acţiuni politice, voi fi întotdeauna alături de cei aflaţi la discreţia unui Guvern iresponsabil care rezultă dintr-un regim iresponsabil, regimul Băsescu- Udrea-Boc.

Domnul Cristian Buican:

"Transformarea practicii fraudării în politică de stat"

voi începe această declaraţie politică citând explicaţia oferită pentru cuvântul "fraudă" de Dicţionarul explicativ al limbii române.

Recurg la acest demers pentru a vă argumenta că actuala putere portocalie nu face altceva decât să instituie această metodă de furt ca pe o politică de stat. Astfel, dacă facem apel la Dicţionarul explicativ al limbii române vom vedea că frauda este o "înşelăciune, act de rea-credinţă săvârşit de cineva, de obicei pentru a realiza un profit material de pe urma drepturilor altuia". Aşadar, termenul de fraudă este cuvântul perfect pe care îl putem folosi pentru a explica măsurile actualei puteri portocalii împotriva românilor.

Dezbaterea creată în urma episodului de săptămâna trecută petrecut în această sală, cel referitor la votarea legii pensiilor, nu poate fi denumit decât cu acest termen. Explicaţia este una foarte simplă şi logică. Actuala putere portocalie, prin reprezentanta sa de frunte, doamna Roberta Anastase, care întâmplător ocupă funcţia de preşedinte a Camerei Deputaţilor, a fraudat votul pentru legea pensiilor, afectând grav drepturile pensionarilor din România. Astfel, printr-un act de înşelăciune, numărând din doi în doi, distinsa preşedintă a Camerei Deputaţilor a dorit să treacă o lege ce ar scădea veniturile pensionarilor şi a viitorilor pensionari, pentru a face un profit pentru clientela de partid. Afirm acest lucru pentru că, după cum bine ştiţi, bugetele de achiziţii ale tuturor instituţiilor din România s-au epuizat deja de acum câteva luni, iar clientela politică portocalie nu mai are de unde să se înfrupte. Astfel, doamna Roberta Anastase a dorit fraudarea votului la această lege pentru a lua din drepturile pensionarilor şi a da clientelei de partid.

Ceea ce este însă foarte grav este faptul că acest tip de a face politică, acest comportament de interlop care consideră că totul i se cuvine, acest mod de înşelătorie calificată a ajuns să fie practicată şi în Camera Deputaţilor, simbolul democraţiei. Acest for ar trebui să fie unul al dezbaterilor, al compromisului, al negocierilor, însă prin comportamentul de săptămâna trecută, Roberta Anastase ne-a demonstrat că frauda, înşelătoria şi furtul au devenit pentru puterea portocalie un soi de politică de stat şi că nu mai contează regulamentele, legile, cutumele parlamentare, nici măcar Constituţia.

Sincer îmi este ruşine că în Parlament se poate întâmpla aşa ceva. Nu pot concepe ca un preşedinte de Cameră să aibă un astfel de comportament infracţional şi, mai grav, că acest lucru rămâne nepedepsit.

În decursul zilei de ieri am fost sunat de către o serie de cetăţeni din judeţul Vâlcea care îmi cereau să fac ceva. Nu înţelegeau cum un furt pe faţă, un abuz în serviciu poate rămâne neobservat. Îi înţeleg, probele fiind mai mult decât concludente.

Mai mult decât atât, reacţia de ieri a Robertei Anastase a confirmat imaginile pe care le vedeam de două zile la TV. Tocmai de aceea sunt şi mai îngrijorat. Mă gândesc că de acum încolo nici măcar nu vor mai încerca să nege acest tip de comportament şi vor implementa frauda, furtul şi hoţia la nivel de politică de stat.

Votul fraudat al legii pensiilor de săptămâna trecută va rămâne în istoria parlamentarismului din România, iar acest lucru reprezintă o altă bilă neagră pentru noi toţi. Muşamalizarea acestei fraude, acoperirea mizeriei sub preş va avea un impact devastator asupra noastră, a tuturor. Tocmai de aceea, eu cer public demisia doamnei Roberta Anastase din fruntea Camerei Deputaţilor. Nici nu mă interesează cu cine va fi schimbată, poate să fie tot un PDL-ist, însă ea şi domnul Sever Voinescu-Cotoi nu mai au ce căuta în conducerea Camerei Deputaţilor.

Domnul Cristian Buican:

"Apel la unitate!"

am venit astăzi în faţa dumneavoastră pentru a face un apel la unitatea opoziţiei.

În actuala conjunctură politică parlamentară nu se ştie niciodată când vreunul din colegii de la putere sau chiar vreun grup parlamentar vor decide să rupă această majoritate fragilă şi să se alăture actualei opoziţii, sper eu, puterea de mâine. şi mă refer aici mai ales la parlamentarii din PSD şi PC, dar şi la colegii mei de partid.

am venit astăzi în faţa dumneavoastră pentru a vă sugera ca în faţa abuzurilor la care suntem supuşi zi de zi de către puterea portocalie, să fim mai uniţi, în ciuda diferenţelor ideologice dintre partidele noastre. Cred şi susţin cu tărie acest lucru, deoarece, în opinia mea o opoziţie puternică şi unită ar putea să facă mai mult, ar putea chiar să demonstreze actualului cancer portocaliu că poate fi învins.

Ştiu că interesele electorale ale fiecărui partid din opoziţie pot fi diferite, ştiu că există diferenţe majore de ideologie, ştiu că există tensiuni personale, însă, doar prin unitate, prin coerenţă şi acţiune comună la nivel parlamentar ne putem opune unei puteri care pe zi ce trece se consideră invincibilă.

Un argument în plus în vederea acceptării ideii de unitate a opoziţiei la nivel parlamentar este acela că lipsa de unitate duce la lipsă de efecte. Un exemplu concludent în acest sens îl reprezintă acţiunile sindicale care din lipsă de unitate, certuri şi orgolii personale s-au transformat în nereuşite. Mai mult decât atât, lipsa de unitate a dus şi la o neîncredere a membrilor de sindicat şi a cetăţenilor în forţa sindicală. Or, în aceste condiţii, actualul executiv nu a făcut altceva decât să se bucure, punând în practică măsurile de austeritate aşa cum le-au anunţat, fără niciun fel de negociere sau dialog cu sindicatele. Vă spun sincer că nu cred în reuşita acţiunilor sindicale din această toamnă tot din acelaşi motiv, lipsa de unitate.

Revenind la Parlament, accentuez ideea că lipsa de unitate a opoziţiei, lipsa de coerenţă, precum şi orgoliile personale sau de partid au fost de vină pentru eşecul trecutei moţiuni de cenzură. Dacă însă dorim ca viitoarea moţiune de cenzură să aibă succes, trebuie să acţionăm împreună la nivel parlamentar, trebuie să oferim o alternativă.

Populaţia României este exasperată şi se uită către opoziţie, în ansamblul ei. În acest timp, fiecare dintre partidele din opoziţie încearcă, pe cont propriu, să acţioneze cum ştie mai bine, să stăvilească aberaţiile puterii portocalii. Vă întreb, când a fost ultima dată când vreunul din partidele de opoziţie a înregistrat vreun succes în Parlament? În toamna anului trecut. Fără îndoială acest lucru se întâmplă şi din cauza lipsei de unitate.

În fiecare zi mă întâlnesc cu cetăţeni disperaţi de actualii guvernanţi, care fac apel la mine, la partidul din care fac parte, la celelalte partide din opoziţie, să facem ceva, să-i înlăturăm pe actualii guvernanţi, pentru că "nu se mai poate aşa". Tocmai de aceea am venit astăzi în faţa dumneavoastră, pentru a vă transmite acest mesaj de la cetăţenii din Vâlcea: "Cu aştia nu se mai poate, faceţi ceva!"

Domnul Cristian-Ion Burlacu:

"Îmbunătăţirea cadrului legislativ în domeniul accesării fondurilor europene şi al investiţiilor în infrastructură"

În recenta sa şedinţă, Guvernul României a aprobat câteva acte administrative de natură a facilita accesarea fondurilor europene şi de a debloca unele situaţii devenite simptomatice în demararea investiţiilor de anvergură.

Mai exact, este vorba despre:

1. aprobarea Strategiei fiscal-bugetare pentru 2011-2013, proiectul de lege urmând a fi dezbătut în Parlament, în regim de urgenţă, din care rezultă că una dintre priorităţile asumate de Guvern este absorbţia fondurilor europene, cheltuielile pentru proiecte cu finanţare din fonduri europene ridicându-se, pentru 2011, la 2% din PIB, aproape dublu faţă de acest an. Este vorba despre sume ce vor fi alocate, în principal, cofinanţărilor şi prefinanţărilor, adică exact acele sume pe care beneficiarii proiectelor, de obicei, nu le au.
2. un alt act este Proiectul legii privind unele măsuri de expropriere, în vederea realizării unor investiţii de interes naţional, local şi judeţean, proiect deja înaintat Parlamentului spre dezbatere, prin care, în sfârşit, se deblochează, fără a se afecta dreptul la proprietate, nesfârşitele negocieri dintre proprietarii de terenuri şi autorităţi, care au cauzat întârzieri semnificative în derularea investiţiilor, şi, în consecinţă, creşteri de cost, blocaje de trafic, disconfort etc., în funcţie de natura investiţiei respective.
3. cel de-al treilea - la fel de important, mai ales în contextul perioadei actuale, se referă la exceptarea la plată a autorităţilor centrale şi locale pentru scoaterea din circuitul agricol a terenurilor necesare pentru realizarea unor obiective de interes public. Executivul a adoptat, în acest sens, o ordonanţă de urgenţă, care se referă, explicit, la obiective de interes naţional, judeţean şi local şi se aplică în domeniul construcţiilor de drumuri, construcţii feroviare, transporturi (metrou, naval, aerian), gospodăririi apelor, dezvoltării liniilor de transport şi distribuţie a energiei electrice şi lucrărilor miniere de interes naţional.

Deşi destul de târzie, apreciez ca bine-venită îmbunătăţirea cadrului legislativ prin aprobarea şi, respectiv, adoptarea actelor administrative amintite şi consider că, în noile condiţii, autorităţile administraţiei publice judeţene şi locale vor fi mai... motivate în demersurile lor de accesare a fondurilor europene şi demarare a investiţiilor de anvergură.

Domnul Cătălin Cherecheş:

"Despre creatori şi contribuabili hăituiţi"

Conform declaraţiilor preşedintelui ţării, remanierea Guvernului Boc s-a făcut pentru a scoate instituţia din inerţie care, e adevărat, s-a cam instalat de ceva vreme. Odată instalaţi, să sperăm că noii miniştri ştiu şi ce au de făcut. Spun asta, întrucât, la o întrebare adresată recent ministrului muncii, a răspuns... ministrul de finanţe.

De fapt, tot despre finanţe doresc şi eu să vă vorbesc. Şi să mă opresc la un aspect care nemulţumeşte contribuabilul român. După ce s-a împiedicat de dreptul de autor, recent, Guvernul a făcut public un proiect de ordonanţă, prin care cuantumul contribuţiilor sociale pentru veniturile obţinute din activităţi independente urmează să crească chiar de anul viitor începând.

Reamintesc că în acest moment veniturile din activităţi independente sunt taxate cu 16% (impozitul pe venit), la care se adaugă 16,5% (contribuţiile sociale), adică, în total 32,5%. Dacă ordonanţa Guvernului se va aplica de la 1 ianuarie 2011, deci va creşte cuantumul contribuţiilor sociale, veniturile din activităţi independente vor fi taxate cu 51,5% din veniturile brute, cota asimilată, de altfel, cu nivelul fiscalităţii pentru angajaţii cu carte de muncă.

Poate Guvernului i se pare firesc să egalizeze fiscalitatea angajatului cu carte de muncă cu cea a persoanei care obţine venituri din activităţi independente. Dar uită că între ele este o mare diferenţă. Diferenţa vine, în primul rând, din statutul de angajat, conform Codului muncii. Angajatul nu poate fi, oricând şi oricum, concediat, în timp ce persoanele care practică profesii liberale sunt dependente exclusiv de iniţiativa şi de creativitatea lor. Ba mai mult, Guvernul şi iniţiatorii acestei ordonanţe se fac că nu ştiu că, în majoritatea cazurilor, creatorii utilizează resurse proprii: birouri, birotică, transport etc., iar Guvernul i-a "ajutat" diminuând cota de deductibilitate de la 40% la 20%.

Paleta persoanelor fizice autorizate, a beneficiarilor de drepturi de autor şi a celor care lucrează în baza convenţiilor civile este extrem de largă. Când vorbim despre drepturi de autor nu includem doar jurnaliştii şi actorii, ci şi avocaţii, agenţii de asigurări, arhitecţii, contabilii independenţi, taximetriştii, scriitorii şi chiar medicii stomatologi.

Am participat recent la o emisiune TV, care avea ca temă "Criza culturii şi incultura omului politic", ultimului reproşându-i-se incultura şi lipsa de management cultural. Şi mi-a plăcut ce a spus directorul Direcţiei de cultură şi patrimoniu din Maramureş: "dacă ai puţină răbdare, apropo de politicienii mereu grăbiţi, cultura produce enorm de multe lucruri solide."

O naţie care se respectă nu trebuie să vadă în sprijinirea creatorilor o problemă socială. Acestor oameni trebuie să li se protejeze demnitatea, nu trebuie trataţi drept cazuri sociale. Toate societăţile civilizate îşi protejează valorile.

Avem nevoie de valori, avem nevoie de cultură, renaşterea culturală este posibilă. Dar nu hăituind contribuabilii, ci prin soluţii de care să beneficieze ambele părţi. Să nu uităm că mulţi dintre cei care activează în zona acestor profesii au dat mult mai mult la bugetul de stat şi locurilor în care trăiesc decât au luat. Statul trebuie să şi dea, nu numai să câştige. Fiindcă bine zicea cineva, în vremuri de criză, hăituirea contribuabililor este o armă cu două tăişuri.

Domnul Gheorghe Ciobanu:

"2011, ultimul an de măsuri de austeritate"

Poate cea mai mare problemă pe care a avut-o România în ultimii trei ani a fost ciclul celor şase campanii electorale care s-au succedat la fiecare jumătate de an. Din cauza luptei politice aprige, iar aici vinovăţia nu aparţine exclusiv unui partid sau a altuia, mai multe măsuri necesare nu s-au luat, în schimbul lor punându-se alte decizii populiste şi nesustenabile economic. Aşa se face că în 2007 şi 2008 am mărit salarii şi pensii mai mult decât ne-am fi permis, iar în 2009 am evitat să luăm măsurile de corecţie care se impuneau.

Acum, ne aflăm în postura extrem de dificilă de a propune măsuri de austeritate care nu afectează numai electoral partidul de guvernământ, ci şi economia în ansamblu. Sunt absolut convins că dacă am fi început procesul de restructurare bugetară încă de anul trecut, 2010 ar fi însemnat creştere economică. Ca partid de guvernământ, şi PDL trebuie să-şi asume parte a responsabilităţii pentru această stare de fapt. În acest context, nu trebuie însă exonerate nici partidele de opoziţie, care au reprezentat o cauză importantă a exceselor bugetare.

Perspectivele economice pentru anul acesta nu sunt cele mai trandafirii. Ele sunt cauzate de nevoia de a limita, fie şi parţial, deficitul bugetar. În acest sens, Guvernul a fost obligat să ia o serie de măsuri nepopulare. Cine spune că se putea altfel, greşeşte sau este demagog. Din punctul meu de vedere însă, prelungirea pe o perioadă îndelungată a măsurilor de austeritate este cel mai rău lucru pe care îl poate face România. Cel mai important lucru într-o economie de piaţă este gândirea pozitivă. Or, aşa cum stau lucrurile acum, numai de gândire pozitivă nu putem vorbi.

Eu vreau ca 2011 să fie ultimul an în care să vorbim de restructurări de personal bugetar şi de tăieri, fie ele şi temporare, de venituri. Nu ne putem permite să alimentăm ideea declinului economic. Am învăţat, în aceşti ultimi 10 ani de capitalism, că succesul economic depinde de factori subiectivi precum încrederea populaţiei în economie. Avem nevoie, mai mult ca niciodată, de a oferi încredere şi speranţă. Or, aceste două deziderate nu pot fi realizate prin măsuri de austeritate.

Nu ştiu cum gândesc alţi colegi din PDL, dar sincer, şi pentru partid, cred că ar fi mai bine să se termine odată cu măsurile atât de antipopulare şi să începem să ne revenim. Pentru că altfel ajungem la zicala populară: "boală lungă, moarte sigură".

Dacă mai trebuie să disponibilizăm personal bugetar, atunci să încheiem procesul în primul trimestru al lui 2011, chiar cu riscul unor atacuri politice şi mediatice însemnate. Dacă mai trebuie să menţinem scăzute salariile şi pensiile îngheţate, atunci să o facem în 2011 la un nivel mai mare, decât să fluctuăm după aceea. Mai bine operăm ce este rău repede, pentru a începe convalescenţa.

Nu sunt neapărat adeptul terapiei de şoc. Cred însă că trebuie să avem un moment t0 de la care să pornim fără constrângeri de ordin social. Nu trebuie să încercăm să mai limităm costurile politice, ci trebuie să facem tot posibilul să scoatem ţara din criză, chiar dacă asta ar putea însemna o presiune uriaşă pe forţele politice aflate la putere. Până la urmă, puţin sacrificiu în interesul general poate fi apreciat de electorat.

Singura noastră şansă politică este ca 2012 să fie un an de creştere economică importantă. Dacă nu reuşim până la încheierea acestui ciclu electoral să arătăm că suntem în stare de aşa ceva, atunci cu siguranţă vom pierde. Pe de altă parte, creşterea din 2012, pe fondul rezolvării problemelor sociale şi bugetare în 2011, trebuie să arate că măsurile luate de noi sunt cele corecte.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

Nu mai este loc în Clinica Ortopedie-Traumatologie nici măcar între paturi. Accidentele rutiere, de trafic, de muncă şi la muncile de toamnă au umplut până la refuz Spitalul de Urgenţe "Sfântul Ioan" din Copou.

Pacienţi în stare gravă trimişi din toate judeţele Moldovei, precum şi de la spitalele din Iaşi sunt internaţi în vederea intervenţiilor chirurgicale. Două paciente cu fracturi de femur, internate în singura secţie de ortopedie-traumatologie de urgenţă din Iaşi au rămas în UPU, blocând şi aşa puţinele paturi destinate urgenţelor. Cei de la urgenţe avertizează ministerul că, deşi poate părea surprinzător, în succesiunea anotimpurilor urmează iarna. Iar iarna nu-i ca vara! Mai ales când vorbim de numărul celor accidentaţi pe gheaţă.

În tot acest timp, activitatea noului Spital de urgenţe din Copou este amânată pentru că nu se finisează parterul noului spital, iar pacienţii au parte de condiţiile de pe la 1800.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

Un pacient IA de 71 de ani a ajuns în comă III la UPU de la Spitalul de Urgenţe "Sfântul Ioan" după ce s-a plimbat între toate spitalele de urgenţă din Iaşi, mai puţin Spitalul de pediatrie "Sfânta Maria".

Pacientul a fost transportat iniţial la Spiridon în comă cu halenă de alcool după ce a fost găsit de aparţinători căzut la domiciliu, în urma consumului etnolic. Pacientul a fost dirijat cu ambulanţa la Spitalul de Neurochirurgie unde i s-a efectuat CT-ul şi a beneficiat de consult neurochirugical. În final a ajuns la UPU de la Spitalul de Urgenţe "Sfântul Ioan", unde a fost preluat rapid de medicii de urgenţă, ventilat mecanic, resuscitat volemic, i s-au administrat nootrope şi a beneficiat şi de examene toxicologice complete -alcoolemia fiind de peste 500 mg%. După examene imagistice şi biologice complete pacientul a rămas internat la ATI-Toxicologie, iar prognosticul rămâne rezervat, datorită severităţii intoxicaţiei etilice şi a complicaţiilor posibile.

Tot în această noapte a ajuns la UPU de la Spitalul de Urgenţe "Sfântul Ioan" şi un italian de 46 de ani, transportat iniţial la ora 16,34 la Spitalul de Neurochirurgie şi dirijat ulterior la "Spiridon", unde ajunge la 19.50. După ce stă 5 ore în "Spiridon" pacientul ajunge la ora 1.15 la Spitalul de Urgenţe "Sfântul Ioan" pentru consult de traumatologie, fiind diagnosticat cu o contuzie de genunchi suprapusă pe o veche fractură.

Este evident că protocoalele nu rezolvă nimic şi că sunt făcute doar pentru a rezolva probleme pe hârtie, iar fără noul Spital de Urgenţe din Copou pacienţii vor continua să facă turul medical al Iaşiului căutând specialitatea sau mijlocul de explorare salvator. Până atunci se pare că în Iaşi s-a atins un nivel al descentralizării la care nici măcar eficientul Minister al Sănătăţii nu ar îndrăzni să viseze...sau poate că pe viitor fiecare specialitate va avea un sediu propriu accesibil doar cu elicopterul.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Scăderea impozitului pe venit la 13 % - măsură activă pentru a scoate România din criză"

Strategia de reducere a costurilor prin concedieri este greşită...Nu putem vorbi de creştere economică dacă avem mai puţine locuri de muncă şi mai puţini oameni care plătesc taxe mai mari. Economia îşi poate reveni doar dacă sunt mai mulţi angajaţi care plătesc taxe moderate.

Scăderea impozitului pe venit la salarii va duce la creşterea angajărilor. Conform directorului executiv al Grupului de Economie Aplicată, domnul Liviu Voinea, dacă nivelul acestor contribuţii ar scădea cu 3%, s-ar putea crea 100.000 de locuri de muncă. Se va diminua munca la negru şi evaziunea fiscală, având loc astfel o colectare suplimentară de venituri publice.

Având în vedere că forţa de muncă va deveni mai ieftină, se vor crea premisele pentru atragerea unor investiţii străine.

Scăderea impozitului pe venit la pensii va asigura protecţia socială şi va susţine consumul, ducând implicit la creştere economică.

Prin toate efectele enumerate anterior scăderea impozitului pe venit de la 16% la 13% pentru salarii şi pensii este de natură să încurajeze o creştere economică în situaţia actuală de criză. Alături de scăderea TVA la 5% pentru produsele fabricate în România, lege pe care deja am iniţiat-o, mai adaug azi încă o iniţiativă ce poate scoate ţara din marasmul economic.

Sper că veţi avea înţelepciunea să susţineţi această propunere legislativă de modificare şi completare a Legii nr. 571/2003 privind Codul Fiscal pentru a oferi o şansă relansării României.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Când cei de la management zâmbesc la tine, ar trebui să-ţi fie foarte, foarte frică."

Acum nici nu mai zâmbesc, ci cheamă forţele de ordine.

Până acum mi-am tratat colegii căzuţi pe frontul din sănătate în urma bolilor profesionale, condiţiilor de muncă, suprasolicitării, umilinţelor. Nu mi-am închipuit vreodată că vor ajunge în spital în urma gazelor lacrimogene.

La capătul răbdării sunt cei mai mulţi dintre acei ce pier în lupta pentru viaţă şi care-şi pun problema asigurării existenţei zilnice. Vedem pentru prima dată efectele tragice ale descentralizării făcute de dragul descentralizării, în grabă, fără expertiză şi fără a se consulta corpul medical şi măsurile aberante care se iau tot contra personalului medical.

Ministrul sănătăţii vrea înăsprirea pedepselor aplicate celor ce agresează personalul medical? Ca la Brăila? Ar trebui să începem cu cei ce ne pun în pericol viaţa de zi cu zi prin condiţiile de lucru şi subfinanţare! Cu cei ce ne "raţionalizează" sănătatea, dând afară puţinii oameni care ne-o asigură.

Doamna Claudia Boghicevici:

"Ziua contribuabilului român"

Vin în faţa dumneavoastră cu un subiect pe care azi îl abordăm şi aniversăm "ziua contabilului".

Om al cifrelor, personaj subtil în cadrul unei firme/instituţii sau cel mai exact şi chibzuit ...., aşa poate fi definit la prima vedere contabilul. Dincolo de aceste aspecte, consider că trebuie să luăm în calcul importanţa şi rolul contabilului în cadrul unei instituţii, firme. În puzzle-ul personalului, el reprezintă o piesă de referinţă: pentru că el, contabilul, furnizează informaţii atât pentru utilizatorii interni, cât şi pentru terţi, raportările întocmite de acesta contribuind la stabilirea indicatorilor naţionali.

Date fiind aceste referinţe, care conturează profilul profesional al celui pe care îl sărbătorim azi, contabilul, vin cu propunerea ca angajatorii să fie direct interesaţi de contabilii profesionişti care să ofere informaţii reale şi transparente care să conducă compartimentele de resort cu înţelepciunea specifică a unui personaj profund ancorat în economia actuală a României.

Einstein spunea: "în mijlocul teoremelor şi ecuaţiilor nu uitaţi omul''. Îmi permit să parafrazez spusele marelui om de ştiinţă şi să vă îndemn: "În mijlocul cifrelor şi a calculelor nu uitaţi contabilul!"

Astăzi, în mod special, sărbătoriţi-l!

Domnul Dorel Covaci:

"Din activitatea Camerei Deputaţilor"

În Constituţia României, titlul 3 secţiunea 1 art. 61 alin.(1), se arată că "Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român şi unica autoritate legiuitoare a ţării."

În secţiunea a 2-a, art. 69 alin.(1) e prevăzut că "în exercitarea mandatului, deputaţii şi senatorii se află în serviciul poporului."

Acestea ne demonstrează că votul alegătorilor este cel care conferă putere parlamentarilor, iar această putere poate fi exercitată numai în interesul poporului. Din păcate, ceea ce se întâmplă acum în Parlament sugerează că activitatea nu se desfăşoară în conformitate nici cu legea, nici cu spiritul ei.

În primul rând, migrarea unor parlamentari aleşi de la formaţiunea politică care i-a consacrat la un grup de independenţi şi apoi transformarea într-o formaţiune politică nouă încalcă prevederile art. 61 alin.(5) din Constituţie, torsionând voinţa alegătorilor şi, în acelaşi timp, făcând jocul puterii politice actuale. Acest context face ca hotărârile majorităţii în Parlament să nu exprime voinţa şi interesul alegătorilor, ci, mai degrabă, a Guvernului şi a altor grupuri de interese.

Imixtiunea şi influenţarea majoră a activităţii Parlamentului de către Guvern şi Preşedinţie subminează şi prejudiciază această instituţie supremă a democraţiei.

Ne îngrijorează faptul că derapajul sesizat în activitatea Camerei Deputaţilor nu este corijat de către conducerea sa, ci este lăsat să continue, ca un dat firesc. De multe ori, hotărârile comisiilor din Camera Deputaţilor, care sunt luate în unanimitate, se invalidează în plen, la presiunea "puterii", care forţează deputaţii să-şi schimbe opţiunea votului, după o instruire în prealabil.

Dar lucrurile nu se opresc aici. Uneori, la votarea unor legi importante sunt numărate şi voturile parlamentarilor absenţi, trecând astfel fraudulos proiecte majore. Un exemplu elocvent este votarea legii unitare a pensiilor, în şedinţa în care nu era întrunit cvorumul legal.

Stimaţi colegi, aceste neajunsuri în activitatea Camerei Deputaţilor, precum şi altele, neprezentate aici, aduc mari deservicii imaginii Parlamentului, iar ele nu ajută nici Guvernul, nici aleşii sau alegătorii şi cred că, ceea ce e mai grav, pun în pericol însăşi democraţia şi statul de drept din România.

Domnilor deputaţi, să oprim aceste abateri în activitatea Camerei Deputaţilor, având astfel de câştigat cu toţii: Parlament, Preşedinţie, Guvern, aleşi şi alegători.

Domnul Dorel Covaci:

"60 de ani de la moartea aviatorului şi inventatorului bănăţean Traian Vuia"

Înfăptuirea zborului mecanic cu un aparat mai greu decât aerul constituia, pe la sfârşitul secolului XIX, începutul secolului XX, o adevărată fascinaţie. Mii de temerari încercau să îl realizeze, în timp ce "baloniştii", care încă de la finele veacului al XVIII-lea reuşiseră să se înalţe, zâmbeau cu superioritate, convinşi că viitorul este al lor, al celor cu vehicule aeriene mai uşoare decât aerul. În sfârşit, la începutul secolului XX (1903), doi americani, fraţii Wright, au izbutit să zboare cu un avion. Numai că aparatul lor nu s-a putut desprinde singur de la sol, prin forţa motorului său, ci a fost "propulsat" prin catapultare, deci printr-un impuls exterior, şi numai după aceea a reuşit să se înalţe. Cel dintâi care s-a ridicat de la sol numai prin forţa motorului său, realizând întâiul zbor mecanic din teoria tehnicii mondiale, a fost, în 1906, un bănăţean: Traian Vuia.

Traian Vuia s-a născut în 1872 în localitatea Surducul-Mic (astăzi, comuna Traian Vuia), judeţul Timiş. Localitatea este situată în Banatul românesc, regiune inclusă în acea perioadă în Imperiul Austro-Ungar. Pentru acest fapt, Vuia a fost considerat mult timp ca fiind de origine maghiară sau austriacă.

A urmat temporar cursurile Şcolii Politehnice şi apoi pe cele ale Facultăţii de Drept din Budapesta, obţinând, în 1901, titlul ştiinţific de doctor în ştiinţe juridice cu teza: "Militarism şi industrialism, regimul de Status şi Contractus".

Preocupat de problema realizării zborului mecanic, construieşte macheta unui "aeroplan-automobil" şi, cu banii strânşi anevoie de el, dar mai ales cu cei donaţi de mai mulţi români bănăţeni, pleacă la Paris, pe atunci capitala aviaţiei mondiale. Aici adresează un memoriu Academiei de Ştiinţe a Franţei (februarie 1903), în care îşi prezintă proiectul, dar înaltul for ştiinţific, dominat de "balonişti", îl respinge, punând o rezoluţie care astăzi sună ridicol, declarând că a încerca să realizezi zborul cu un aparat mai greu decât aerul "este o himeră", care "nu poate să izvorască decât dintr-un creier bolnav". Un altul s-ar fi descurajat, Vuia însă are încredere în ideea sa şi o duce mai departe. "Eu nu lucrez pentru gloria mea personală, ci lucrez pentru gloria geniului uman", spunea el adesea.

Între 1903 şi 1906 a conceput şi a construit un avion monoplan cu cadru din ţevi de oţel, cu aripi din pânză de in impermeabilă, întinsă pe un schelet metalic şi având forma aripilor liliacului, echipat cu motor cu anhidridă carbonică, cu o singură elice şi cu tren de aterizare prevăzut cu roţi pneumatice. Avionul realizat de el era primul din lume care, datorită roţilor pneumatice, urma să obţină o viteză orizontală, rulând pe sol, viteză care să permită executarea de către pilot a desprinderii acestuia de pământ, realizarea zborului şi aterizării.

După o serie întreagă de experimente, Traian Vuia avea să facă, la 18 martie 1906, la Montesson, în apropiere de Paris, primul zbor cu un aparat mai greu decât aerul, prin mijloace proprii. Aeroplanul-automobil a rulat 50 de metri pe sol, iar apoi s-a înălţat singur la o înălţime de aproximativ un metru, străbătând în zbor 12 metri. Din păcate, după 12 metri, elicea s-a blocat şi motorul s-a oprit brusc, lovindu-se de un copac. Deşi a durat doar câteva clipe, zborul a reuşit. Românul Traian Vuia pusese piatra de temelie a aeronauticii moderne. Un cunoscut istoric al aviaţiei avea să scrie peste decenii: "Traian Vuia a făcut ca bătrâna Europă să se deştepte. El este primul în timp".

Pentru asigurarea stabilităţii în aer avea nevoie de o propulsare mai puternică. Cu o serie de modificări, aparatul "Vuia 1" s-a transformat în "Vuia 2", brevetat în 1907, în Franţa şi Belgia. Acest aparat avea performanţe mult sporite, astfel că, în 1907, el avea să zboare pe o distanţă de 70 de metri, la o înălţime variabilă.

Până nu demult se credea că "Vuia nr.2" a fost ultima variantă a avionului lui Traian Vuia, dar există o imagine ce înfăţişează un avion Vuia care diferă în mare măsură de aparatele cunoscute.

După ce a încheiat experimentele de zbor cu avioanele, Traian Vuia, deşi nu dispunea de mijloace financiare importante, a abordat problema zborului vertical cu elicopterul. Realizarea zborului vertical era în etapa de începuturi. În anul 1918 realizează elicopterul Vuia Nr.1. În anul 1919, Traian Vuia publică lucrarea "Studii experimentale asupra planurilor înclinate în rotaţie", care reprezintă una dintre primele lucrări în domeniul palelor de elicopter. În anul 1921, Traian Vuia a realizat elicopterul Vuia Nr.2. Din lipsa fondurilor, numai în 1925 Traian Vuia a reuşit un zbor la înălţimea de 8 m şi pe o distanţă de 80 m. Vuia a mai proiectat pe vremea aceea un aparat cu patru rotoare, în tandem, înzestrat cu o cabină pentru 100 de pasageri. Din nefericire, ideea a rămas în suspensie.

Traian Vuia a adus contribuţii şi în domeniul energetic, cel mai cunoscut fiind generatorul de vapori tip Vuia, care prefigura centralele termoenergetice actuale. În vremea primului război mondial, Traian Vuia a lucrat pentru Ministerul francez al Apărării şi a construit o torpilă, folosită cu succes de marina militară.

A fost ales membru de onoare al Academiei Române, pe 27 mai 1946.

La 2 septembrie 1950, la scurt timp după întoarcerea sa în România, Traian Vuia a încetat din viaţă şi a fost înmormântat la Cimitirul Bellu, dar a rămas pentru totdeauna în istoria aviaţiei mondiale şi în inimile românilor.

În Aula Academiei Române, secţia Ştiinţe Tehnice, s-a susţinut sesiunea omagială de comunicări consacrată împlinirii a 60 de ani de la moartea inventatorului român, la care am luat parte, din partea Camerei Deputaţilor, împreună cu o delegaţie oficială din localitatea care îi poartă numele, compusă din primarul Iosif Barboni, profesor Alina Covaci şi preoţii Dorin Jurji şi Dorin Covaci. De asemenea, la Biblioteca Academiei Române a avut loc inaugurarea expoziţiei Traian Vuia.

Mulţumim celor care nu l-au uitat şi în memoria numelui său să avem în vedere sprijinul pentru obiectivele începute în localitatea Traian Vuia, precum şi alte investiţii ce se vor derula în ţară şi străinătate.

Doamna Doiniţa-Mariana Chircu:

"Are Comisia Europeană curajul de a declanşa procedura de infringement împotriva Franţei?"

Printre obiectivele principale ale Tratatelor Uniunii Europene s-a aflat suprimarea obstacolelor pentru libera circulaţie a persoanelor, iar Carta Drepturilor Fundamentale ale Omului a consacrat în mod expres dreptul cetăţenilor europeni de a circula liber pe tot spaţiul Uniunii Europene lărgite. În istoria sa, Comisia Europeană a căutat mijloacele de reconciliere a diferitelor exigenţe cu care s-a confruntat. rolurile atribuite acesteia, conform tratatelor, nu au provocat controverse, pentru că relaţia Comisie - state membre a fost privită mereu ca un echilibru.

Totuşi, săptămâna trecută, Comisia a anunţat că va declanşa procedura de infringement împotriva Franţei, principalul instrument pe care îl are executivul european pentru a sancţiona statele membre care nu respectă dreptul european.

La Summitul de la Bruxelles, desfăşurat săptămâna trecută, deşi pe ordinea de zi nu se afla problema romilor, liderii celor 27 de state membre au avut discuţii aprinse în acest sens. Statul vizat va fi deferit Curţii Europene de Justiţie, care are posibilitatea să decidă sancţiuni împotriva acestuia. Merită menţionata "delicateţea" actului de echilibru politic implicat în chemarea unui stat membru în faţa acestei Curţii.

Rolul Comisiei Europene, de gardian al Tratatelor, este extrem de dificil, Franţa având o atitudine arogantă prin acţiunile sale de expulzare a romilor de pe teritoriul său. ea avea dreptul să expulzeze numai indivizii care comit infracţiuni.

Este absolut necesar să se conceapă şi să se implementeze un program comun de integrare a romilor la nivel european. Nu trebuie să mai avem situaţii în care libera circulaţie să fie încălcată, iar poziţia Franţei nu trebuie să mai ridice un zid ce va separa Europa de Vest de cea de Est.

Domnul Mihail Boldea:

"Stabilitatea sistemului educaţional - o necesitate pentru viitorul copiilor noştri"

Învăţământul românesc pare, în sfârşit, a se fi stabilizat. Cel puţin pentru o perioadă de timp, părinţii şi elevii pot răsufla uşuraţi şi îşi pot face planuri de viitor. Un viitor mai îndepărtat care să includă şi o planificare educaţională stabilă pentru generaţiile viitoare. Pentru că, cel puţin în ultimii ani, învăţământul românesc ar putea fi caracterizat ca fiind unul de tipul "ministrul şi reforma". Fiecare, dar absolut fiecare ministru care a ocupat acest fotoliu pentru o perioadă mai lungă sau mai scurta de timp, a ţinut parcă cu tot dinadinsul să-şi pună amprenta reformistă asupra destinului bieţilor elevi.

Nu sunt un conservator care să se opună inovaţiilor într-un domeniu, dar aici este vorba despre destinul şi viitorul a zeci de mii de elevi care, odată supuşi unor reguli impuse, îşi modifică ireversibil traiectoria în viaţă. Poate că unele idei au fost şi sunt chiar reformiste, dar modificările succesive nu duc la progres, ci la destabilitate în sistem. S-au schimbat succesiv, de la un an la altul, nici măcar de la o generaţie la alta, regulile de admitere, sistemul de notare, tezele, examenele de promovare într-o treaptă educaţională superioară etc. "..totul cu o asemenea repeziciune încât bietul copil se trezea că după ce trei ani a învăţat o anumită aplicaţie de admitere, în câteva luni trebuia să reia totul.

Ştiu că şi în rândul personalului care activează în învăţământ sunt nemulţumiri. Dar nemulţumiri sunt în toate domeniile şi pe fondul crizei sunt şanse puţine ca acestea să dispară curând. Poate că un dram de realism şi de solidaritate ar ajuta mai mult ca poporul român să treacă peste această etapă, ameninţările şi lamentările nefiind decât elemente în plus de destabilizare. Ştiu că este dureros să reduci numărul dascălilor, dar tot atât de adevărat este şi că numărul profesorilor trebuie să fie proporţional cu numărul elevilor. Am creat profesori pe bandă rulantă şi acum nu avem elevii pe care să-i instruiască. Am construit şi am renovat şcoli şi acum vedem că, în unele localităţi, de-abia se pot aduna copii cât pentru o clasă. Este dureros, dar trebuie să ne gândim că toate acestea costă bani.

Mai avem multe de făcut până la o integrare deplină în marea "şcoală" europeană. Actualul ministru Funeriu a reuşit într-un timp record să reînnoiască şi să restructureze sistemul de învăţământ românesc. Nu sunt eu în măsură să dau calificative acestor reforme, dar aş dori un lucru: ca actualul sistem să nu mai fie schimbat pentru că numai prin stabilitate ne vom putea convinge dacă este performant sau nu.

Domnul Dragoş Gabriel Zisopol:

"130 de ani de relaţii diplomatice româno-elene"

Anul acesta se împlinesc 130 de ani de relaţii diplomatice între România şi Republica Elenă. Relaţiile diplomatice au fost stabilite la 20 februarie 1880, la nivel de legaţie, fiind ridicate la rang de ambasadă la 1 ianuarie 1939. Întrerupte în contextul celui de-al doilea război mondial, relaţiile diplomatice au fost restabilite la 25 august 1956, la nivel de ambasadă.

Pe 28 februarie 2010, ministrul afacerilor externe, domnul Teodor Baconschi, a efectuat o vizită oficială în Republica Elenă. În cursul discuţiilor, părţile şi-au arătat dorinţa de a marca aniversarea celor 130 de ani de relaţii diplomatice prin organizarea unor evenimente culturale. S-a hotărât, de asemenea, amplasarea bustului diplomatului român Nicolae Titulescu într-o piaţă din Atena, care va urma să îi poarte numele.

Drept urmare, pe 11 martie, în centrul Atenei, la sediul Fundaţiei Theocharakis, s-a deschis expoziţia "Feţele modernismului", realizată cu concursul Muzeului Naţional de Artă de la Bucureşti. Expoziţia a grupat lucrări semnificative ale picturii de avangardă de la începutul secolului al XX-lea din România, Bulgaria şi Grecia.

O altă manifestare a acestei aniversări a avut loc pe 10 mai, la sediul Ligii franco-elene din Piaţa Kolonaki. Evenimentul cultural a fost realizat de Ambasada României la Atena împreună cu Asociaţia Balkania contemporană şi a avut drept principală acţiune dezbaterea pe tema "Balcanii şi sfidările modernităţii. Dinamica relaţiilor româno-elene".

Ministerul Afacerilor Externe din România, Ambasada Republicii Elene la Bucureşti şi Fundaţia Europeană Nicolae Titulescu au organizat pe 21 mai, la sediul Fundaţiei Europene Titulescu din Bucureşti, o sesiune aniversară şi o expoziţie comună de documente diplomatice româno-elene. Au fost prezenţi: ministrul afacerilor externe, domnul Teodor Baconschi, ministrul supleant al afacerilor externe al Republicii Elene, domnul Dimitris Droutsas, ambasadorul Republicii Elene în România, domnul Georgios D. Poukamisas, reprezentanţi ai corpului diplomatic, mediului academic, cultural şi de afaceri din România şi Grecia, precum şi reprezentanţi ai uniunii elene din românia.

În calitate de deputat al Uniunii Elene din România, doresc să vă asigur de faptul că organizaţia pe care o reprezint în Parlamentul României şi în Uniunea Mondială Interparlamentară a Elenismului, implicată activ în dezvoltarea relaţiilor bilaterale dintre România şi Grecia, se va constitui într-un segment dinamic - mijloc de acţiune pentru noi obiective comune româno-elene.

Vă mulţumesc.

Domnul Petru Călian:

"Legea pensiilor - interpretată greşit"

Legea pensiilor, recent adoptată, vine în contextul în care la nivel european există o tendinţă de modificare a actelor normative în acest domeniu, astfel încât să se crească vârsta de pensionare.Vârsta de pensionare reprezintă un punct sensibil în majoritatea ţărilor europene, iar în România era necesară o lege unitară a pensiilor. În mai multe state ale UE, vârsta de pensionare este în creştere, cum ar fi, de exemplu, Ungaria, de la 62 la 65 de ani, în Belgia, unde va ajunge tot la 65 de ani, sau în Franţa, de la 60 la 62 de ani.

În România, mai mult ca în orice alt stat membru UE, era necesară o astfel de lege care corectează şi armonizează peste 80 de acte normative emise în ultimii 15 ani. Trebuie să se schimbe concepţia care există la ora actuală, când unii se cred mai pensionari ca alţii. În anul 2008, bugetul asigurărilor sociale de pensii a fost suplimentat cu 1,6 miliarde de lei. În anul 2009, au fost distribuiţi de la bugetul de stat spre acest sistem 6,4 miliarde de lei, iar în anul 2010 au fost alocaţi 10,8 miliarde de lei. Pentru anul următor va fi nevoie de o suplimentare cu 13 miliarde de lei.

Ca să putem primi cea de-a şasea tranşă de bani de la FMI, în valoare de 1,9 miliarde de euro, trebuia să îndeplinim două condiţii, una fiind chiar legea pensiilor. Cea de-a doua condiţie constă în plata unor arierate din domeniul sănătăţii.

Sistemul actual nu mai este sustenabil, iar noua lege va echilibra toate categoriile sociale. La fel de pensionar va fi şi parlamentarul şi diplomatul sau cei din instanţele de judecată.

Opinia publică trebuie să ştie că vârsta de pensionare de 65 de ani va fi introdusă treptat, în etape, până în anul 2030, şi nu intră în vigoare imediat, aşa cum lasă opoziţia să se înţeleagă.Dacă fostul ministru de finanţe, Sebastian Vlădescu, ştia să comunice şi să explice măsurile de austeritate ale Guvernului şi actele normative cu impact asupra populaţiei, cum ar fi Legea pensiilor, alta ar fi fost percepţia populaţiei. Din păcate, Sebastian Vlădescu a fost "corigent la comunicare" atât în relaţia cu grupurile parlamentare ale PDL, cât şi cu opinia publică, fiind "limitat" în acest domeniu. Există însă acum o bună colaborare cu actualii miniştri. Măsurile Guvernului nu au fost bine populate şi explicate, iar pilonul de bază era ministrul finanţelor.

Trebuia să prezentăm şi să explicăm mai bine populaţiei care e situaţia, ce prevede noua lege, pentru a nu se ajunge într-un haos al interpretărilor.

Vă mulţumesc

Domnul Eugen Constantin Uricec:

"Pe cine îngrijorează datoria publică?"

Asistăm zilele acestea la discursuri virulente prin care Guvernul Boc este acuzat că s-ar pregăti de negocierea unui nou acord de finanţare externă pentru anii următori, foarte posibil tot cu Fondul Monetar Internaţional. Mai auzim, printre altele, că împrumuturile acumulate astăzi vor fi plătite atunci când domniile lor vor guverna ţara la bine.

Trag speranţa că astfel de afirmaţii, ce pot concura cu succes la un premiul I pentru demagogie politică, nu vor fi luate în seamă nici de cetăţeni şi nici de oamenii politici de bună-credinţă.

De asemenea, sper ca sesiunea parlamentară demarată la 1 septembrie să concretizeze câteva dintre măsurile anunţate, supuse dezbaterii publice şi care aşteaptă fără nicio întârziere implementarea. Mă refer aici la implementarea legii privind sistemul unitar de pensii publice, adoptată săptămâna trecută, la definitivarea sistemului de salarizare în domeniul public, precum şi la adoptarea Codului prestaţiilor sociale. Sunt doar câteva dintre măsurile care nu mai aşteaptă nicio amânare, iar de succesul lor depinde în cea mai mare măsură destinaţia resurselor bugetare de anul următor.

Fără astfel de măsuri ferme, orice Cabinet ar guverna România va fi nevoit să acopere deficitul bugetar prin resurse financiare externe şi nu va putea în niciun fel să reducă fiscalitatea. Dacă nu vom redimensiona statul şi transferurile bugetare, în funcţie de puterea bugetului şi a economiei româneşti, vom continua să rămânem tributari unei fiscalităţi ridicate şi unei dependenţe ridicate de finanţarea externă.

Da! Personal sunt de acord ca România să-şi extindă datoria publică. Nu este vorba despre niciun pericol pentru macrostabilitatea economică şi nici de vreo ruşine aparte pentru statul care ia o astfel de decizie. Sunt ţări în spaţiul Uniunii care au depăşit de mult cadrul convergenţei economice, atingând procente ale datoriei publice în rate relative de 97% în Belgia, de 115,8% în Italia şi aproape 80% în Franţa. Singura şi fundamentala diferenţă constă în faptul că apelul la finanţare externă a acestor state a fost fundamentat de ample proiecte de infrastructură.

Nu sunt însă de acord ca extinderea datoriei publice din România să alimenteze în continuare, în mod masiv, deficitele bugetului asigurărilor sociale, pentru plata unor pensii nejustificate pe principii obiective, precum cel al contributivităţii, sau pentru plata unor prestaţii sociale acordate celor neîndreptăţiţi şi nu celor aflaţi în dificultate. România aşteaptă de foarte mulţi ani un guvern capabil să schimbe viziunea direcţionării resurselor bugetare către ample lucrări de infrastructură şi investiţii, iar de o astfel de decizie nepopulară pentru mulţi dintre români depinde modernizarea României.

Vă mulţumesc.

Domnul Teodor Atanasiu:

"PDL a decis soarta femeilor: Să trăiţi bine, muncind pe viaţă!"

Săptămâna trecută a fost dezbătută şi aprobată în Parlament noua Lege unitară a pensiilor, iar războiul între noi, cei din opoziţie şi guvernanţii fără scrupule, a fost şi de această dată extrem de sângeros.

După ce în toate campaniile din 2008 şi 2009, PDL a promis că vor aduce şi stelele de pe cer în coşul de pe masa românilor şi bani cu nemiluita în buzunarele acestora, acum banii sunt daţi dispăruţi pe vecie, din vina altora, iar cetăţenii sunt condamnaţi la muncă silnică pe viaţă, din cauza "infracţiunii penale" de a clama un trai mai bun.

Ne-am luptat cu înverşunare, cu toate armele din dotare, ca valoarea punctului de pensie să fie menţinută la 45% din salariul mediu brut pe economie, iar vârsta de pensionare a femeilor să nu fie bătută în cuie la prea înaintata cifră de 65 de ani.

Deşi în Comisia pentru muncă a Camerei Deputaţilor, pdl-iştii au fost de acord cu amendamentul nostru, al liberalilor, ca limita de vârstă pentru pensionarea femeilor din România să fie de maxim 63 de ani, şi aceasta să fie aplicată eventual după anul 2030, votându-se în consecinţă şi în plenul Parlamentului, parlamentarii portocalii, la un semn poruncitor al premierului Boc, s-au sucit brusc şi au cerut reluarea votului, fără niciun temei legal, inventând halucinantul motiv că nu au ştiut ce au votat şi că oricum nu a mers prea bine sistemul electronic de vot în momentul respectiv.

Bineînţeles că au făcut şi de această dată ce au vrut. Doar nu credeţi că mai există vreun respect în Parlamentul României pentru Regulament sau Constituţie. Doamna Anastase, Preşedintele Camerei Deputaţilor are propriul regulament după care-şi desfăşoară activitatea şi acesta nu are nicio legătură cu legalitatea, ci este dictat în funcţie de necesităţi, direct de la Cotroceni sau de la Palatul Victoria.

Statul român, toate instituţiile şi, în consecinţă, şi instituţia legiuitoare a ţării, Parlamentul, s-au transformat într-o plantaţie portocalie unde Regulamentul şi Constituţia au ajuns doar nişte biete unelte nefolositoare, utilizate doar după bunul-plac al latifundiarilor pdl-işti!

În vocabularul pdl-ist nu mai există cuvintele lege, respect sau angajament. Acestea au fost şterse cu desăvârşire şi înlocuite cu altele mult mai uzuale şi cu adevărat folositoare unui partid atotstăpânitor: minciună, oportunism şi înşelăciune.

Mă întreb, după ce calcule ştiinţifico-fantastice o fi reuşit domnul Boc să crească speranţa de viaţă a românilor în următorii ani, când măsurile pe care le ia dumnealui, de vreo doi ani încoace, sunt doar de exterminare în masă?

Oare, cum a transformat eternul premier portocaliu condiţia de viaţă a femeii din România şi multiplele joburi pe care le prestează aceasta la serviciu, acasă şi în societate, în cel mai înalt nivel de trai, comparabil cu cel al vesticelor, care trăiesc oricum, de zeci de ani, în alte condiţii: moderne, democratice şi pline de oportunităţi.

Care sistem de sănătate, modern şi eficient, le va da asigurarea femeilor noastre că vor avea toate şansele, în următorii ani, ca la vârsta de 65 de ani să se simtă încă puternice şi fericite, că vor mai trăi mult şi bine şi vor avea parte o vreme şi de o pensie liniştită?

Este o utopie, domnilor guvernanţi! Aţi minţit din prima clipă de la instalare un popor întreg şi minţiţi, în continuare, generaţii întregi, falsificându-le viitorul, fără să vă apese nicio mustrare de conştiinţă.

Domnul Mihai Aurel Donţu:

"Reforma trimite sănătatea pe patul de moarte"

Vestita reformă în administraţie, pusă la cale de multele guverne ale premierului Boc şi trâmbiţată cu tot tam-tam-ul de rigoare, îşi arată deja, din păcate, în această perioadă, profundul diletantism şi graba ineficientă cu care aceasta a fost implementată.

Conform OUG nr. 48/2010, Guvernul României a hotărât trecerea majorităţii spitalelor din subordinea Ministerului Sănătăţii în cea a autorităţilor locale care erau oricum, în acest an extrem de dificil, împovărate de o groază de datorii, pe mai toate planurile.

Autorităţile locale abia mai fac faţă plăţilor curente, multe dintre ele fiind deja falimentare, în condiţiile în care guvernele domnului Boc le-au văduvit consistent în ultimii doi ani de sumele cuvenite de la buget. Încasările din taxele locale sunt, de asemenea, de ceva timp, pe cale de dispariţie, datorită sistării pe bandă rulantă a activităţii celor mai multe firme, iar unele dintre primării au încă parte de datorii istorice, de pe vremea guvernului Năstase, când acesta a cadorisit autorităţile locale cu CET-uri, la pachet cu datoriile din dotare.

Dar, cum toate guvernările portocalii au funcţionat doar pe principiul "cui pe cui se scoate", premierul Boc a decis, şi în cazul spitalelor, că cea mai bună soluţie de a "degreva", în plină criză, primăriile şi consiliile judeţene, aflate într-un colaps financiar fără precedent, este aceea de a le sufoca şi mai tare cu alte datorii: cele ale spitalelor. Şi ca în lupta lui Făt-Frumos cu balaurul din poveste, nu contează cât de grea e bătălia, ci finalul acesteia: acela care va fi mai puternic va reuşi, în cele din urmă, să supravieţuiască.

Cum ceea ce scrie în legile aprobate de guvern şi parlament nu are nicio legătură cu ceea ce practică, în realitate, miniştrii domnului Boc, aşa s-a întâmplat şi cu actul normativ privind transferul spitalelor, adoptat de unul din guvernele premierului Boc: în ordonanţa respectivă, guvernul se angaja ca, odată cu preluarea spitalelor de către autorităţile locale, începând cu 1 iulie a.c., arieratele acestora să fie anulate, astfel încât gestionarea unităţilor spitaliceşti să fie mai simplă, având în vedere că, oricum, majoritatea dintre ele au nevoie de mai mult personal, dotări urgente şi transformări absolut necesare, deci de investiţii serioase.

Dar, aşa cum era de aşteptat, lucrurile sunt ori uitate subit, ori sunt tergiversate intenţionat, căci cele mai multe autorităţi nu reuşesc să finalizeze cu bine aceste preluări, iar guvernanţii premierului Boc dau din umeri nedumeriţi de subiect şi uimiţi că sunt deranjaţi de către cei din plan local.

Şi în judeţul Braşov, problemele arieratelor spitalelor par fără nicio rezolvare şi situaţia se complică cu fiecare zi care mai trece şi nu face altceva decât să blocheze şi mai abitir activitatea acestora în loc să o simplifice, aşa cum ne prevesteau guvernanţii portocalii!

De exemplu, Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Braşov avea la 30 iunie a.c. o anumită sumă a arieratelor care, conform OUG 48/2010, trebuia decontată integral de CAS, dar la 10.09. a.c. acesta s-a trezit dator cu o sumă diferită, mult mai mare. În acest caz, decontul Casei de Asigurări Judeţene pare unul stabilit după nişte criterii neînţelese, care nu au vreo legătură cu legislaţia aprobată, iar cei responsabili de subiect nu au nicio apăsare şi nici nu se înghesuie să ia măsuri urgente pentru a pune capăt abuzurilor.

Reforma din domeniul administraţiei, atât de mult lăudată de domnul Boc, are, în realitate, doar rezultate nefaste: la Brăila, angajaţii Spitalului Judeţean, deoarece au fost puşi pe liber de autorităţile locale, au ajuns la o bătaie nemaiîntâlnită cu forţele de ordine; la Constanţa, sărăcia din spitale nu lasă prea multe alternative şi determină administraţia să aleagă trimiterea în şomaj a celor mai mulţi dintre angajaţii spitalelor, pentru a nu le închide porţile; la Braşov, disputa interminabilă a datoriilor care cresc ca din apă blochează orice activitate şi exasperează cumplit cetăţenii.

Grozava reformă clamată orgolios, la fiecare pas, de către guvernanţii premierului Boc, se transpune într-o criză fără precedent în sănătate, care se cronicizează zilnic, iar scandalurile pe tema preluării spitalelor iau o amploare din ce în ce mai zgomotoasă, în mai toate judeţele ţării.

Domnul George Ionuţ Dumitrică:

"Şi punctul de pensie are acum carnet portocaliu!"

După ce a ajuns la guvernare promiţând în campanii că pensiile şi salariile vor fi din ce în ce mai mari şi tot poporul va fi mulţumit şi va trăi bine, premierul Boc şi al său minunat PDL au tăiat consistent veniturile românilor şi, din păcate, nu au niciun gând să se mai oprească, motivându-şi incapacitatea de a lua măsuri benefice economiei, cu lipsa acută de fonduri şi cu deficite monstruoase pe toate planurile.

Cum pensiile nu au reuşit să le reducă instant cu 15%, atunci când incompetenţa i-a adus la fundul sacului, aşa cum au procedat în cazul salariilor bugetarilor, deoarece Curtea Constituţională le-a oprit acest abuz, guvernanţii domnului Boc au găsit repede alternative compensatoare care să aibă efectul similar: reducerea veniturilor pensionarilor prin micşorarea punctului de pensie şi recalcularea tuturor pensiilor.

Astfel, parlamentarii coaliţiei guvernamentale au respins, săptămâna trecută, cu 40 de voturi "pentru", 114 "împotrivă" şi şase abţineri, amendamentul PSD şi PNL la Legea pensiilor ca punctul de pensie să fie stabilit la 45% din salariul mediu pe economie, aşa că punctul de pensie va rămâne la 39%, respectiv 732,8 lei, cât propusese ultimul guvern Boc.

Ce dacă inflaţia a trecut în acest an de 7% şi până la sfârşitul anului sunt anunţate deja alte creşteri fulminante de preţuri la alimente, utilităţi şi carburanţi? Nu se întrevede vreo problemă în acest sens: doar pensionarii au de unde să plătească factura incapabilităţii guvernelor domnului Boc, care are de gând să impoziteze şi pensiile sub 1000 de lei pentru că preşedintele Băsescu consideră acest lucru absolut necesar şi o cere imperativ.

"Nu există alte soluţii" ne strigă acum în cor pdl-iştii cu funcţii, uitând subit că nimeni altul decât premierul Boc, destul de recent, în luna martie a acestui an, le promitea pensionarilor cu totul altceva: "Pensiile nu vor scădea, iar valoarea punctului de pensie va fi calculată astfel încât să fie menţinută la cel puţin 40% din salariul mediu brut pe economie şi poate creşte până la 45%".

Eu nu pot decât să vin să vă întreb, domnule prim-ministru, când aţi minţit pensionarii, atunci când le scriaţi negru pe alb: "Atingerea unei ţinte de 45% din salariul mediu brut pe economie a punctului de pensie, în condiţiile sustenabilităţii sistemului public de pensii", articol prevăzut în Programul de guvernare al PDL 2008 - 2009, în capitolul 8 - Asigurări sociale, sau acum, când votaţi un punct de pensie de doar 39%?

Cum aţi descoperit "uluiţi", între timp, că avem un sistem public de pensii aflat într-un deficit pe care dumneavoastră îl consideraţi brusc uriaş şi despre care spuneţi că este nerezolvabil şi nu aţi avea altă soluţie la îndemână, în afară de unica măsură, pe care aţi auzit dumneavoastră că o poate aplica un guvern capabil şi responsabil, în vreme de criză: tăiere, tăiere şi iar tăiere?

Domnul Dan Ilie Morega:

"Infrastructura rutieră din judeţul Gorj"

Aşa după cum cunoaşteţi, judeţul Gorj este un judeţ monoindustrial în care, pe parcursul celor 20 de ani, guvernele ajunse la putere nu au creat nicio alternativă la minerit şi energie, deşi aceste domenii şi-au redus activitatea cu peste 55%, crescând, implicit, numărul de şomeri.

Un rol decisiv în valorificarea resurselor naturale (dezvoltarea turismului, agroturismului, ecoturismului etc.) îl are infrastructura rutieră care, din nefericire, nu a prezentat o preocupare deosebită din partea autorităţilor competente.

Se ştie că partea de N-E şi N-V a Gorjului dispune de un potenţial turistic extraordinar, fenomene carstice (peşteri), monumente ale naturii, monumente istorice, dar acestea nu pot fi valorificate turistic din cauza unor drumuri naţionale care, unele dintre ele, au peste 40 de ani de când nu au fost modernizate, iar altele, s-au deteriorat prin lipsa de preocupare (nepăsare!?) a directorilor unor regionale şi secţii judeţene (Oltenia, Argeş, Vâlcea).

Deficienţe inerente apărute pe unele drumuri naţionale, chiar modernizate, nu au fost remediate, deşi acestea, cu un efort minim pe plan local, puteau fi rezolvate şi nu lăsate de ani de zile să aducă prejudicii traficului rutier şi mediului.

În vederea îmbunătăţirii activităţii, dar şi a realizării unor lucrări de infrastructură absolut necesare, ar fi necesare următoarele lucruri:

1. Cuprinderea în bugetul pe anul 2011 a modernizării DN 67D Târgu-Jiu - Baia de Aramă km 0+00 (42,500 km) care, de 40 de ani, nu a fost modernizat, cu excepţia unei îmbrăcăminte bituminoase realizată în anul 2003. Acest drum leagă sudul Olteniei şi al ţării cu staţiunea Herculane, prin Baia de Aramă - Valea Cernei.
2. Cuprinderea în bugetul pe anul 2011 a finalizării DN66A Petroşani - Câmpul lui Neag -Valea Cernei (intersectându-se cu DN 67D-Herculane), drum început din iniţiativa preşedintelui Traian Băsescu (care deja a căpătat pseudonimul Drumul lui Băsescu) şi ale cărui lucrări, de 3 ani de zile, stagnează, deşi peste 80% din lucrările de terasament au fost realizate. Totodată, acest drum are nu numai o importanţă deosebită din punct de vedere turistic, dar şi acela de a face legătura transporturilor de mărfuri, legând o parte din Ardeal cu porturile fluviale de la Orşova şi Drobeta-Turnu Severin.
3. Analiza de urgenţă a cauzelor nerealizării modernizării DN 66 tronsonul km 48+km 93+500 (44,4 km), licitaţie câştigată şi contract încheiat cu firma maghiară Vechespzr, filiala Oradea, contract încheiat la 21 august 2007, cu termen de finalizare 21.08.2009, realizându-se doar 4,5%, iar starea acestui drum european care leagă Oltenia, Muntenia de Ardeal, prin defileul Jiului, este deplorabil.
4. Deşi DN67 Râmnicu-Vâlcea - Târgu-Jiu a fost modernizat în urmă cu 6 ani, fiind, în general, corespunzător şi acum, pe tronsonul Râmnicu-Vâlcea-Horezu, la km 77 şi km 76, de peste 2 ani de zile există două porţiuni care au terasamentul consolidat şi compactat dar, prin indolenţa Secţiei de drumuri naţionale Râmnicu-Vâlcea, s-a preferat(!?) ca, în loc să se asfalteze cele două porţiuni, ambele de circa 50 m (cu 3-4 roabe de asfalt rezolvau această problemă), să se pună indicatoare: Drum îngust şi Limitare de viteză. Tot pe acest tronson mai există şi alte declivităţi ale drumului, care pot fi remediate nu numai cu resurse financiare considerabile, ci şi cu profesionalism şi bun simţ, ca să nu mai discutăm despre management.

Infrastructura rutieră reprezintă un segment important în dezvoltarea unei ţări şi, de aceea, este obligatoriu să i se acorde importanţa cuvenită.

Domnul Gheorghe Dragomir:

"De la frauda electorală la furtul votului în Parlament - doar un pas"

Legea sistemului unitar de pensii a fost adoptată miercuri seara de plenul Camerei Deputaţilor cu 170 de voturi favorabile, două împotrivă şi trei abţineri, în absenţa PNL şi PSD+PC.

Practic, de la articolul 102 al Legii sistemului unitar de pensii, numai deputaţii puterii au discutat şi au votat pe marginea proiectului, după ce PNL şi PSD+PC s-au retras de la dezbateri în semn de protest faţă de respingerea majorării punctului de pensie la 45% din salariul mediu brut pe economie.

Mai mult, de la articolul 162 s-a hotărât să se voteze prin ridicare de mână, la solicitarea liderului de grup al PDL din Camera Deputaţilor, Mircea Toader. Liderul grupului PSD+PC, Mircea Duşa, a susţinut că partidul său părăseşte sala pentru că nu poate participa la decizia prin care pensiile vor fi diminuate.

După respingerea prevederii formulate de Comisia pentru muncă, şi viceliderul deputaţilor PNL, Eugen Nicolăescu, a anunţat că liberalii părăsesc sala. "Grupul PNL nu poate accepta acest vot. Vă lăsăm să vă faceţi de cap cum vreţi", aşa a sunat declaraţia colegului meu liberal.

S-a mai decis, printre altele, ca vârsta de pensionare să fie de 65 de ani atât pentru bărbaţi, cât şi pentru femei, ca în forma propusă de Guvern.

De asemenea, s-a hotărât integrarea în sistemul unitar de pensii a cadrelor militare în activitate, poliţiştilor şi funcţionarilor publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciarelor, din domeniul apărării naţionale, ordinii publice şi siguranţei naţionale, cât şi a celor care sunt plătiţi prin drepturi de autor.

Plenul Camerei Deputaţilor a admis şi câteva amendamente, unul dintre acestea făcând referire la faptul că cei care au locuit cel puţin 30 de ani în Baia Mare, Copşa Mică şi Zlatna sau pe o rază de opt kilometri în jurul acestor localităţi, să se poată pensiona cu doi ani mai devreme decât vârsta standard, fără penalizări.

Dezbătută pe fugă, doar pe genunchi şi în miezul nopţii, Legea sistemului unitar de pensii a fost votată în plenul Camerei Deputaţilor de doar 80 de parlamentari ai puterii, un număr mult sub cvorumul necesar unei şedinţe regulamentare.

Având în vedere situaţia creată, consider că nu mai putem aştepta nimic de la actualii conducători, în ciuda faptului că artizanii dezastrului de săptămâna trecută ne spun că ei şi numai ei reprezintă singura alternativă.

Aruncând doar o privire asupra situaţiei economice actuale, într-o perioadă tensionată, în care încep protestele sindicale cu pichete în întreaga ţară, susţin faptul că este nevoie urgent de o guvernare competentă, dar şi de alţi lideri politici care să o pună în practică.

Domnul Marin Almăjanu:

"Trăim doar ca să muncim pentru guvernele pdl-iste"

Ultimul guvern Boc a calculat, după formule numai de el ştiute, că speranţa de viaţă a românilor a crescut cu viteza luminii şi acest lucru nu mai are cale de întoarcere: se va merge spre acest trend fericit, pentru multă vreme de acum încolo, şi românii, rămaşi fără griji, vor trăi ca-n poveşti, până la adânci bătrâneţi.

În acest sens, cel mai energic premier al tuturor timpurilor, şi-a propus să-i ţină în priză pe toţi cetăţenii, indiferent de sex, egalizând vârsta de pensionare la 65 de ani atât pentru femei, cât şi pentru bărbaţi.

Zis şi făcut! Când domnul Boc, al său PDL sau domnul preşedinte Băsescu au o ţintă nu mai contează cum ajung să şi-o ochească cât mai repede... Scopul prezidenţial, de fiecare dată arzător, scuză mijloacele sângeroase şi victimele colaterale.

Niciun român nu şi-a dorit să muncească toată viaţa fără oprire sau, eventual, să închidă ochii muncind, dar decidenţii pdl-işti au avut grijă să le schimbe şi de această dată viitorul: toată lumea va munci până la epuizare, deoarece premierul Boc a găsit un argument de neclintit, şi anume acela că deja majoritatea ţărilor europene au egalizat vârsta de pensionare la 65 de ani, deci nici România nu mai are de ales.

Dar lucrurile nu stau chiar aşa: tot în această perioadă, aproape toată Franţa s-a revoltat vehement şi milioane de francezi au protestat prin intrarea în grevă generală, deoarece preşedintele lor îi obligă să muncească doar cu doi ani mai mult, adică de la 60 la 62 de ani. Şi asta, în condiţiile în care speranţa de viaţă a acestora la 65 de ani, este una reală, de aproximativ 23,5 ani, pentru femei, şi de 17, 5 ani, pentru bărbaţi. Mai concret, francezii mai apucă o bucată consistentă din pensie, de circa 25 de ani, în cazul femeilor, şi 20 de ani, în cel al bărbaţilor. Şi Franţa este ţara în care locuitorii ating una dintre cele mai mari speranţe de viaţă la naştere din Europa, respectiv 80,7 ani.

Din calculele optimiste ale premierului Boc, valabile pe hârtiile oficiale ale guvernului său, în comparaţie cu francezii, românii mai trăiesc după pensionare 14,7 ani, bărbaţi, şi 17 ani, femeile. În consecinţă, diferenţa dintre francezi şi români este că primii trăiesc mai mult decât noi cu 8 ani, în cazul femeilor, şi cu 5,3 ani, în cazul bărbaţilor, şi, cu toate acestea, francezii nu sunt de acord pentru nimic în lume să li se crească vârsta de pensionare nici măcar cu doi ani.

Dar cum noi suntem de fiecare dată mai inovatori decât oricare alt popor vestic, guvernul nostru a decis deja ca toţi românii să fie pensionaţi la înaintata vârstă de 65 de ani. Această hotărâre face parte dintr-un mănunchi consistent de tăieri ale veniturilor pensionarilor, stipulate în proaspăt aprobata Lege unitară a pensiilor, concepută în laboratoarele portocalii. În declaraţii, toate acestea au ca unic scop creşterea veniturilor bugetului de asigurări sociale, dar, în realitate, acestea sunt destinate camuflării dezastruoasei colectări de taxe şi impozite, pe care faimoşii guvernanţi pdl-işti nu au fost în stare să o gestioneze responsabil.

Prin acest demers, de condamnare a salariaţilor la muncă eternă, guvernul Boc V nu face, în realitate, decât să-şi acopere eşecurile cu un nou tertip de a strânge bani la bugetul înfometat de contracte fabuloase, parafate pe bani publici. Dar, domnilor păgubiţi, aceşti bani le sunt imperios necesari portocaliilor privilegiaţi pentru următoarele campanii.

Domnul Andrei Dominic Gerea:

«Guvernele Boc ne-au "împroprietărit" pe viaţă: suntem fericiţii proprietari ai unei uriaşe datorii!»

Dacă unii dintre români mai credeau că nu sunt datori nimănui, pentru că nu s-au încumetat să-şi împovăreze viitorul cu credite, au avut grijă cele cinci guverne ale domnului Boc să ne aşeze în braţe, fiecăruia, câte o datorie consistentă, de aproximativ 4000 de euro pe cap de locuitor.

Cum s-a ajuns la o asemenea sumă? Doar cu depunerea unor eforturi pdl-iste inimaginabile şi cu obţinerea unor rezultate pe măsura eforturilor: paşii portocalii ne-au netezit grijulii calea spre o datorie eternă, pentru care România are deja de plată o notă externă de peste 87 de miliarde de euro, comunicată recent de către BNR.

Dacă-l întrebăm pe stimabilul domn Boc cum am fost aduşi într-o asemenea situaţie, de suntem datori pe viaţă, acesta, cu siguranţă, ne-ar răspunde, senin, că nu ar avea vreo vină săracul, şi că datoriile acestea, cu adevărat uriaşe, sunt cuantificate, fără voia lui, la el în ogradă, dar le-au făcut alţii, într-o altă epocă, iar aceia, hoţi de profesie, au fugit cu banii, dar dumnealui, harnic şi priceput, doar se chinuie din răsputeri să peticească pagubele cât mai bine, prin inventarea de noi şi noi taxe şi impozite.

Însă, din nefericire, aceste brevetate invenţii fiscale nu sunt suficiente în actualele vremuri tulburi de criză, ci sunt necesare tot mai multe împrumuturi externe, zilnice chiar, ca să putem suporta, eroic, povara grea a pensiilor şi a salariilor, care sufocă până la epuizare bugetele portocalii şi, bineînţeles, după cum ni se vaită în cor mai marii pdl-işti, şi oricare altă încercare de resuscitare a economiei, făcută cu toate eforturile lor şi cu absolut toate sacrificiile de care sunt dumnealor capabili.

De aceea ni se spune că avem nevoie permanent de schimbare, de experienţe tari, valorificate de forţele portocalii, care trebuie să fie cât mai proaspete şi aşa poate, dacă vom avea suficientă răbdare, vor găsi în cele din urmă şi soluţiile perfecte.

Deocamdată, primim în dar, vrem nu vrem, pe post de panaceu universal, aceste minunate echipe de intervenţie, reinventate de atotputernicul preşedinte Băsescu din trei în trei luni şi conduse de acelaşi premier reeditat.

Dar în ce constă, oare, reţeta miraculoasă a Vraciului de la Cotroceni? Am auzit cu toţii că, mai nou, ceaiul de păducel reprezintă singurul remediu acceptat pe la Palatul respectiv...

Constat, însă, că noi avem parte doar de aceeaşi veche reţetă: multe guverne portocalii, care nu fac altceva decât să se întrebe, candid, unele pe altele, unde sunt banii şi de ce nu sunt în vistierie?

Ne mai transmit nevinovaţii guvernanţi că ei nu au cum să ştie ce au făcut alţii cu miliardele, deoarece rezultatele promise prin inutilele catastife portocalii de guvernare nu trebuiau să se materializeze, în vremea lor, în ceva vizibil, palpabil, precum autostrăzi, drumuri expres, judeţene sau comunale, în şcoli, grădiniţe sau spitale, ci doar în falimente numeroase, de toate culorile şi în toate domeniile.

Şi, nu, aceasta nu este şi nu va fi niciodată vina lor! Şi nici de faptul că cele peste 30 de miliarde de euro, întinse pe masa UE ca şi fonduri pentru absorbţie, le vom pierde în curând, nu sunt vinovaţi dumnealor în vreun fel.

Nu trebuia, în niciun caz, să-i preocupe pe aceşti magnifici guvernanţi un asemenea amănunt, deoarece împrumuturile de la FMI reprezintă ceea ce avem nevoie: banii adevăraţi, care ne pot salva de la înecul colapsului economic şi social şi care au menirea de a umple, până la refuz, buzunarele pdl-iste.

Domnul Marius Cristinel Dugulescu:

"Utopia opoziţiei în vreme de recesiune economică"

Stabilitatea economică a României este, mai întâi de toate, o problemă a unui sistem economic, nu a unor persoane sau grupuri de interese partinice. De aceea, actuala guvernare are ca prioritate majoră consolidarea unui sistem economic şi social capabil să reziste în vâltoarea prezentei recesiuni economice.

Din păcate, într-o democraţie care ar trebui să cenzureze iresponsabilitatea politică, avem de-a face cu partide de opoziţie care se disting prin lipsă de viziune. Dincolo de declaraţii politice, avem nevoie, într-o astfel de vreme, de măsuri concrete, viabile şi responsabile, pe termen mediu şi lung. Cum în anul 2011 trebuie să împrumutăm 6 miliarde de euro pentru finanţarea deficitului bugetar, să promiţi creşterea salariilor şi reducerea TVA cu 5%, aşa cum au făcut reprezentanţii opoziţiei, este deja o dovadă de ignoranţă şi iresponsabilitate periculoasă. Trebuie să conştientizăm fiecare dintre noi că problemele economice şi sociale nu au culoare politică, astfel încât strategia de luptă a Guvernului împotriva recesiunii economice trebuie să găsească un consens la nivelul clasei politice, privind cu responsabilitate înspre consecinţele deciziilor noastre.

Liderii partidelor de opoziţie trebuie să redescopere luciditatea şi onestitatea specifice politicienilor maturi şi responsabili de binele cetăţii, nu epatând prin lipsă de viziune politică, impertinenţă civică şi dorinţă de demolare a oricărui proiect viabil, legitim pentru România în actualul context economic şi social. Preşedintele PSD, Victor Ponta, pare un lider debusolat, care, pe de o parte, face apel la preşedintele României să nu promulge o lege importantă, respectiv Legea unitară a pensiilor, iar pe de altă parte anunţă că nu va participa la întâlnirea plenurilor reunite cu preşedintele ţării. PNL şi PSD se comportă pe scena politică românească cu un amatorism extrem de periculos, redactând declaraţii în numele intereselor de partid, neînţelegând că nu orice şi nu totul trebuie interpretat prin grila de la partid. Opoziţia are menirea de a contesta abuzurile puterii, nu de împiedica în mod constant şi susţinut reforma statului român, pledând mai apoi, în mod fariseic, pentru creşterea nivelului de trai.

Opoziţia nu ţine cont de obligaţiile României faţă de exigenţele Uniunii Europene sau ale Fondului Monetar Internaţional, dar nici nu ne întâmpină cu soluţii concrete bazate pe analize economice legitime şi autentice privind recesiunea economică şi ritmul de redresare a economiei româneşti în context european. Declară public dorinţa de a prelua guvernarea, pregătind guverne alternative, menite a susţine imaginea publică a unor persoane şi partide. Partidele de opoziţie doresc guvernarea, dar nu vor să plătească preţul real al reformării statului român. Opoziţia consideră că pot guverna plătind un preţ mult mai mare - acela al încălcării acordurilor internaţionale şi a obligaţiilor României faţă de Uniunea Europeană. Cu preţul agravării dezechilibrelor structurale. Cu preţul prăbuşirii sustenabilităţii fondurilor de pensii, de şomaj, sănătate, educaţie, salarii bugetare.

Costurile sociale suportate de fiecare dintre noi, prin aplicarea măsurilor de austeritate, sunt foarte mari, dar reprezintă o dovadă de responsabilitate socială dacă dorim ca revigorarea economiei naţionale să nu fie o realitate prea îndepărtată de nivelul nostru de trai.

Responsabilitatea socială ar trebui să guverneze, dincolo de declaraţii şi interese partinice, întreaga clasă politică a României, accentuând realismul situaţiei concrete şi reiterarea măsurilor adecvate, nu utopia unor forme fără fond, susţinută constant de partidele din opoziţie.

Domnul Marius Cristinel Dugulescu:

"Incluziunea socială a romilor: de la viziune la fapte"

Dacă avem în vedere declaraţia recentă a ambasadorului Franţei pentru drepturile omului, Francois Zimeray, conform căreia este cert faptul că "imaginea României, această ţară mare şi frumoasă, depinde de rezolvarea problemei romilor", avem deplina încredinţare că nevoia instituirii unui model social de incluziune a romilor a depăşit de mult graniţele României. Este adevărat că nu doar statul român este singurul dator să clădească bazele acestui model social de incluziune, dar consider, în mod irecuzabil, că România are un rol determinant în formularea politicilor de integrare socială a romilor pe teritoriul statului român, dar mai ales la nivel european.

Dreptul la liberă circulaţie a cetăţenilor europeni în spaţiul intracomunitar nu trebuie sub nicio formă îngrădit, relativizat sau greşit interpretat sub aspectul discriminării pozitive sau negative. Dreptul la liberă circulaţie trebuie integrat într-un model instituţionalizat de protecţie a drepturilor romilor la nivel european prin adecvarea politicilor de migraţie la nevoile concrete şi specifice comunităţii rome. Se cuvine a fi subliniat faptul că numai anul trecut, autorităţile franceze au folosit aproape nouă milioane de euro pentru repatrierea în România a peste opt mii de romi. Mai mult, Comisia Europeană pune la dispoziţia statelor membre 347 de miliarde de euro pentru programele din domeniul politicii de coeziune, concentrând această sumă către statele mai puţin dezvoltate şi implicit pentru rezolvarea problemei de integrare socială aromilor, care reprezintă 2% din cele aproximativ cinci sute de milioane de cetăţeni ai Uniunii Europene.

Guvernul României a decis recent crearea unui grup de lucru româno-francez, dedicat incluziunii sociale şi migraţiei romilor. Premierul Emil Boc a mai anunţat desemnarea unui secretar de stat însărcinat cu supravegherea reinserţiei romilor expulzaţi, precum şi prezenţa permanentă şi puternică a unor magistraţi şi poliţişti români în Franţa, pentru a-i repera, în sânul clanurilor, pe eventualii responsabili de diferite forme de trafic pe teritoriul statului francez.

În pofida crizei economice, Guvernul României continuă să susţină, inclusiv financiar, strategia naţională pentru romi. Guvernul a alocat în acest sens din fonduri proprii 47,4 milioane de euro, iar 216 milioane de euro din cadrul Fondului Social European au fost deja accesate. Aşadar, măsurile concrete care se bazează pe implicarea şi cooperarea autorităţilor trebuie să urmărească instituirea unui model de protecţie instituţionalizată a cetăţenilor romi, priviţi ca cetăţeni europeni. Altminteri, toate aceste măsuri nu vor reuşi să impună acea coeziune şi protecţie socială de care comunitatea romă este dependentă. Un rol determinant în acest sens le revine şi elitelor şi ONG-urilor rome, care sunt chemate să îşi continue veritabila misiune pedagogică atât în mijlocul comunităţii din care provin, cât şi în cadrul naţional şi european.

Stimaţi colegi parlamentari, modelul social concret de integrare a romilor în societatea românească trebuie să fie fundamentat pe imensa nevoie de educaţie; un program de şcolarizare atent monitorizat de la cel mai mic grad până la cel mai înalt, iar locurile rezervate pentru romi în universităţile din România, care rămân în mod constant neocupate, trebuie să fie pe deplin valorificate de membrii comunităţii rome care doresc să urmeze cursuri universitare şi postuniversitare. Educaţia, formarea profesională intensivă pe diverse nivele, va trebui să conducă, inevitabil, la facilitarea accesului pe piaţa muncii din România, prin programe adecvate de susţinere a angajatorilor şi de monitorizare a angajaţilor romi. Nevoia de încreştinare a membrilor etniei rome, prin asimilarea în conştiinţa lor a unui mod de viaţă în care primează principiile morale şi creştine, este, în mod incontestabil, o temelie deosebit de importantă pe care se poate clădi modelul de incluziune socială.

comunitatea romă trebuie să fie sprijinită în continuare prin formularea unor politici publice adecvate la nivel naţional şi european, care să permită o deplină autodeterminare din partea romilor şi implicit acea integrare în codul normalităţii.

Domnul Gigel-Sorinel Ştirbu:

"Emil Boc, un premier care încurajează neconstituţionalitatea şi nerespectarea regulamentelor"

Ieri, în plenul Camerei Deputaţilor am avut impresia - şi cred că nu am fost singurul - că m-am teleportat în timp. Undeva prin primăvară. Pentru că discursul primului ministru Emil Boc a fost unul tras la indigo faţă de cel susţinut anterior în Cameră, cu o ocazie similară. Şi au mai fost şi altele, pe la diferite posturi de radio şi televiziune pe parcursul verii.

Ca de obicei, nu a lipsit atacul la adresa Cabinetului Tăriceanu II, deşi în repetate rânduri atât fostul premier, cât şi fostul ministru de finanţe au demontat cu cifre şi date concrete toate afirmaţiile privind deficitul bugetar, cheltuielile nejustificate etc. După care a urmat expozeul aşa-ziselor măsuri luate de actualul guvern: menţinerea cotei unice de 16%, programul "prima casă", programul "rabla", neimpozitarea firmelor care angajează şomeri, eliminarea pensiilor speciale, eliminarea pensiilor de lux ş.a.m.d. Absolut nimic nou, nicio soluţie nouă cu adevărat viabilă. Am asistat la un discurs politico-electoral 100%.

Şi tot la capitolul "oldies", dar nu "goldies", am constatat că

premierul continuă să promoveze o politică de incitare la nerespectarea Constituţiei. Când premierul Emil Boc afirmă "ne-am jucat mandatul pentru menţinerea cotei unice şi a TVA, dar opoziţia a

contestat legea pensiilor la Curtea Constituţională şi am fost nevoiţi să creştem TVA" (şi a afirmat-o de vreo 20 de ori în ultimele trei luni), el nu face altceva decât să incite la nerespectarea Legii fundamentale. Ce propune prin această exprimare premierul Emil Boc? Nimic altceva decât ca în România să funcţioneze legi cu elemente de neconstituţionalitate. Asta ne propune un prim-ministru al unui stat membru al Uniunii Europene, un prim-ministru care în paralel este şi cadru universitar care predă drept constituţional!

Ţinând cont că premierul Emil Boc încurajează intrarea în vigoare a legilor cu conţinut neconstituţional, nu mă mai miră deloc ce se întâmplă în Camera Deputaţilor, unde încălcarea regulamentului, frauda la vot au devenit ceva uzual pentru PDL şi reprezentanţii acestui partid în conducerea Camerei.

Mă aşteptam, dacă tot se afla în Camera Deputaţilor, şi chiar am asistat la unele discuţii tensionate de dinainte de intrarea în ordinea de zi, ca premierul Emil Boc să facă o referire la ceea ce este acum scandalul monstru al zilei: măsluirea votului final la proiectul de lege privind sistemul unic de pensii. Dacă nu în calitate de prim-ministru, măcar în calitate de preşedinte de partid. Mai ales în situaţia în care s-a cerut oficial, de la microfonul Camerei, demisia din funcţie a preşedintei Roberta Anastase, vicepreşedinte al partidului condus de Emil Boc.

Stau şi mă întreb, ce s-ar fi întâmplat dacă în perioada februarie 2001 - mai 2004, în parlament, majoritatea de atunci ar fi făcut la un vot final o fraudă similară. Stau şi mă întreb cum ar fi reacţionat deputatul PD, Emil Boc, liderul de facto al opoziţiei de atunci. Cred că ar fi făcut un scandal vecin cu moartea. Dar dacă între discursul premierului Emil Boc din primăvară şi cel de ieri nu a existat nicio diferenţă, între omul politic Emil Boc din perioada 2001-2004 şi omul politic Emil Boc de acum este o distanţă de sute de ani lumină. În sens negative, evident.

Cred că fostul deputat şi actualul premier Emil Boc este destul de familiarizat cu plenul Camerei Deputaţilor şi ştie cu precizie, cel puţin din imaginile prezentate de televiziuni, că în imagini nu apăreau nici măcar 100 de deputaţi la votul final pe legea pensiilor.

Poate că după ce Traian Băsescu îi va spune "Emile, eşti cel mai bun!", viitorul fost premier şi viitorul fost preşedinte al PD, va rupe tăcerea şi ne va spune câţi deputaţi au fost în noaptea de 15 septembrie în Cameră.

Domnul Virgil Pop:

"Guvernul Băsescu-Boc: începutul sfârşitului"

Potrivit unei măsurători efectuate de un institut de cercetare, mai puţin de 10 la sută dintre români au încă încredere în Guvernul Boc, ceea ce înseamnă că membrii acestui Executiv tocmai şi-au marcat recordul în materie de popularitate sau, mai degrabă, în materie de nepopularitate în rândul românilor. Şi cum percepţia generală îl pune de facto pe Traian Băsescu în fruntea Guvernului, nu cred că greşesc fundamental aproximând o cotă de încredere la fel de scăzută şi pentru preşedintele României.

Adevărul este că românii s-au săturat de nenumăratele guverne Boc şi de preşedintele Traian Băsescu. Cum ar putea fi altfel când cei mai mulţi dintre ei trăiesc cele mai dificile momente din ultimii douăzeci de ani, sau când statul de drept şi democraţia sunt supuse capriciilor unui grup cu mentalităţi de clan? Toate aceste anomalii ar putea fi îndreptate, însă, dacă acest sentiment general de nemulţumire ar genera manifestări pe măsură, care să ajute la îndepărtarea acestor oameni de la conducerea ţării. Şi, după cum se vede, lucrurile încep să se mişte: românii şi-au pierdut răbdarea şi ies zilele acestea cu sutele de mii în stradă, pentru a protesta împotriva guvernului Boc.

Nici noi nu vom sta cu mâinile în sân: vom ajuta orice demers de intrare a României în normalitate, care, în mod evident, începe cu înlăturarea lui Emil Boc din fruntea Guvernului şi continuă cu contracararea oricăror măsuri sau legi aberante propuse de Executiv. Cât despre preşedintele Traian Băsescu, nici declaraţiile şi nici acţiunile sale nu mai pot fi tratate cu respectul cuvenit funcţiei pe care o deţine. La fel ca restul românilor şi noi ne-am pierdut răbdarea în faţa tuturor minciunilor şi a faptelor de rea-credinţă pe care preşedintele le face de câţiva ani încoace.

Din aceste motive, refuzăm să mai participăm, chiar şi involuntar, la tentativele de minciună şi de manipulare a unui om politic aproape terminat, disperat să mai culeagă voturi de unde mai apucă. Din fericire, şi românii fac deja acelaşi lucru şi se pregătesc să le arate cartonaşul roşu celor care se fac vinovaţi de decăderea economică, socială şi morală a ţării. Astfel că, pentru Băsescu şi Boc, e începutul sfârşitului: e doar o chestiune de timp până când cei doi vor fi debarcaţi de la conducerea ţării.

Domnul Horea-Dorin Uioreanu:

"Emil Boc, un premier frustrat"

La începutul anului 2009, proaspătul premier Emil Boc ne spunea, tronând peste majoritatea năşită la Cotroceni, că executivul va "strânge cureaua, acolo unde se poate, într-un an de criză" şi că aloca 20% din PIB "pentru investiţia publică masivă în infrastructură" şi va atrage miliarde de euro din fondurile comunitare. Ieri, premierul Emil Boc al V-lea, avertizându-ne că va fi sincer, ne-a anunţat pe noi, parlamentarii, dar şi pe cei care-l priveau la TV, că "greul nu a trecut încă şi lunile următoare vor fi decisive pentru consolidarea reformelor începute". Şi asta deoarece e criză economică şi vinovaţi de ea sunt liberalii, care în 2007 şi 2008 au reuşit să aducă României prosperitate.

În fapt, chemat de parlamentarii liberali să dea socoteală asupra situaţiei economice dezastruoase în care se află România şi să prezinte un plan de măsuri pentru ieşirea din recesiune, premierul Boc al V-lea s-a folosit de tribuna Parlamentului pentru a-şi exprima frustrările. Astfel, actualul prim-ministru se simte prost pentru că "nu mai sunt vremurile din 2008 şi fiecare român o simte". O simt mai ales profesorii, medicii şi funcţionarii publici, care sunt în pragul disperării după ce li s-a tăiat un sfert din leafă. Şi în curând o vor simţi şi restul românilor, având în vedere că iarna se apropie, cheltuielile cresc şi veniturile scad.

Şi mai este frustrat primul-ministru pentru că "banii sunt scumpi, împrumuturile nu se mai dau uşor, iar pentru a lua credit trebuie să fii credibil". Or, credibilitatea domniei sale a atins genunchiul broaştei, undeva la 2%, invers proporţional cu datoria publică a României, cifrată la aproape 90 de miliarde de euro. Dar un moment de sinceritate tot a avut premierul: a recunoscut, chiar dacă indirect, că împrumuturile făcute vor avea costuri uriaşe pentru generaţiile viitoare. Viitorul copiilor noştri nu sună deloc bine...

În discursul de ieri, premierul nu a spus nimic nou. El nu a putut spune nici cum s-au cheltuit banii împrumutaţi de la instituţiile financiare internaţionale şi nici ce măsuri anticriză are în vedere executivul pe care îl conduce. Nu a spus o vorbă despre revenirea la TVA de 19% sau despre revenirea la normal a salariilor bugetarilor.

Totuşi, ceva nou s-a produs ieri: premierul nu a mai dat dovadă de verva de altădată. Ieri, Emil Boc era obosit, fără vlagă. Prestanţa sa, mai degrabă lipsa acesteia, a fost singura noutate a zilei de ieri.

Domnul Mircea Vasile Cazan:

"Nu trebuie să ne arătăm solidaritatea doar la inundaţii"

În urmă cu trei luni de zile spuneam că România are nevoie de soluţii. PNL-ul a venit nu doar cu soluţiile ieşirii din criză, dar şi cu o propunere de un guvern competent, format din valori, care ar putea reprezenta salvarea ţării.

Acum, situaţia este mult mai gravă. Şi nu o spun eu, o spun economiştii, o spun sindicaliştii, o spun şomerii, o spun pensionarii. O spun chiar nu doar cei de dreapta, ci şi cei de stânga. A venit timpul să ne demonstrăm solidaritatea nu doar când suntem încercaţi de inundaţii. Da. Inundaţiile din Moldova au demonstrat că poporul român ştie să fie solidar, ştie să fie unit. Acum avem nevoie de solidaritate pentru a o duce cu adevărat mai bine.

Protestul sindicaliştilor din toată ţara a demonstrat că populaţia o duce tot mai prost. Românii câştigă tot mai prost şi au parte numai de scumpiri şi concedieri. Până unde va continua aceasta nu putem ştii, dar nici nu vreau să ajungem în clipa în care presa internaţională să consemneze că România e paralizată de o grevă generală sau şi mai rău de un val de proteste fără de sfârşit. Unii analişti politici avertizează chiar că am putea ajunge ca însăşi democraţia de la noi, câştigată cu sânge de martir în decembrie 1989, ar putea fi periclitată.

Eu vin dintr-un oraş martir al României. Sibiul a fost primul care s-a alăturat revoltei de la Timişoara pentru a da jos un dictator comunist. Este adevărat că Sibiul a fost considerat în ultimii ani de dinaintea crizei un fief electoral băsist. Însă acum Sibiul, deşi are un ministru al economiei, are o voce tot mai puternică care cere demisia preşedintelui Traian Băsescu şi a guvernului Boc. Am văzut lozincile strigate luni de sindicaliştii sibieni, muncitori, profesori, muzeografi, specialişti: "Piticu şi chioru au distrus poporu! " sau "Nu vrem sclavie!". Cum este posibil ca în anul 2010, într-o ţară membră a Uniunii Europene, poporul să fie atât de umilit şi îngenuncheat de propriii conducători?

Domnilor, este timpul să luăm decizii majore. A trecut vremea negocierilor şi a ezitărilor. Ţara are nevoie de oameni care pot să îşi asume cu adevărat o schimbare în bine. Iar Partidul Naţional Liberal a oferit soluţia: un guvern de specialişti şi oameni oneşti.

Iarna care se apropie nu o să îngheţe strigătele de disperare ale românilor. Facturile la gaz o să-i aducă în imposibilitatea pe foarte mulţi să îşi mai cumpere mâncare sau medicamente. Nu trebuie să asistăm neputincioşi la acestea, trebuie să producem schimbarea cerută de doi ani de zile de români.

Domnul Petru Movilă:

"SMURD-112?"

La nivel naţional, proiectul SMURD reprezintă o reuşită. Puţini ştiu că SMURD-ul este rezultatul cooperării de succes dintre Ministerul Afacerilor Interne şi Ministerul Sănătăţii. Sigur, domnii Vasile Blaga şi Raed Arafat sunt cei ce au oferit cea mai mare susţinere în acest sens. Ministerul Afacerilor Interne acoperă cheltuielile pentru plata paramedicilor şi a piloţilor, precum şi a combustibilului pentru maşinile şi elicopterele de intervenţie SMURD, sume deloc neglijabile. Pe de altă parte, Ministerul Sănătăţii asigură plata cadrelor medicale, a medicamentelor şi a materialelor sanitare consumate în sistemul SMURD.

Statisticile oficiale arată că, în primele opt luni ale anului 2010, SMURD a avut peste 100.000 de intervenţii. Acest lucru înseamnă aproximativ 500 de misiuni pe zi.

Ştiu că cifrele, deşi impresionante, sunt foarte seci. Matematica nu ne spune nimic despre riscurile intervenţiilor, deseori derulate pe muchie de cuţit, despre devotamentul personalului medical, sau, mai ales, despre nenumăratele vieţi salvate în ultima clipă.

În cele mai multe cazuri, timpul reprezintă unul dintre marii duşmani ai pacientului. Şi, din păcate, uneori, nu numai el.

La nivelul judeţului Iaşi, proiectul SMURD întâmpină o mulţime de greutăţi. Şi nu mă refer doar la cele generate de criza economică. Orgoliul unor politicieni locali cu pretenţii mai curând nejustificate de specialişti, care nu vor să piardă statutul de vedete media, face cel mai mult rău acestui proiect.

Astfel, lipsa de interes dar şi de suport din partea anumitor oameni politici şi a autorităţilor judeţene pentru acest proiect a dus SMURD-ul în pragul colapsului. De la începutul anului, mai multe staţii comunale s-au închis, fără prea multe speranţe de a mai fi redeschise în viitorul apropiat.

Drept urmare, am înregistrat deja primele victime ale dispariţiei SMURD. Astfel, în luna iulie, numai în comuna Şipote, de-a lungul a doar trei zile, două persoane au decedat pentru că nu au avut acces la servicii medicale de urgenţă.

Ştiu că, pentru unii oameni politici, un om înseamnă un singur vot. Pentru mine însă, un om reprezintă o viaţă. Iar viaţa nu are culoare politică.

România, SMURD-112?

Domnul Florin Ţurcanu:

"Guvernul boc vs pensionari şi salariaţi"

Miercuri, 15 septembrie 2010, după îndelungi dispute, Camera Deputaţilor adoptă noua lege a pensiilor. După retragerea din sala de şedinţă a grupurilor parlamentare PNL şi PSD, cei din coaliţia guvernamentală, cu ajutorul preşedintei Camerei Deputaţilor, Roberta Anastase, s-au dublat sau triplat şi din 87 de parlamentari prezenţi, legea a fost votată de...167!

în aceste condiţii, întrebarea mea este una simplă şi care în această perioadă se află pe buzele tuturor: "Ce se va întâmpla cu această ţară?" Răspunsul se află pe buzele tuturor, dar fiecare speră că situaţia se va reglementa şi lucrurile vor reveni la normal.

Propunerile de indexare a punctului de pensie, precum şi cea a scăderii vârstei de pensionare au fost trecute cu vederea de guvernul structurat, restructurat şi remaniat al lui Boc, dar şi de cei care cred orbeşte în politica destructivă a acestuia. Îndoctrinaţii pedelişti nu mai pot gândi liber, sau poate nu au voie să facă acest lucru. Probabil că directivele venite de la centru le înnegurează gândirea şi îi împiedică să-şi expună liber ideile şi principiile.

Prin urmare, s-a ajuns în Parlament să se voteze nu doar sărăcirea în masă a populaţiei, ci şi condamnarea acesteia la "muncă silnică" sau "închisoare pe viaţă". Să ajungi să stai la locul de muncă, care va mai fi acesta sau dacă va mai fi, până la vârsta de 65 ani, mi se pare o oribilitate şi lipsă de respect faţă de cei care ne-au dat viaţă. Nici măcar motivaţia conform căreia creşterea numărului de pensionari depăşeşte stadiul de cotizare nu poate fi plauzibilă în condiţiile în care scade numărul locurilor de muncă şi creşte şomajul. Aşadar, aceşti oameni forţaţi să muncească până la adânci bătrâneţi, vor mai ajunge să-şi primească pensia întreagă sau doar o mică parte din ea, în funcţie de momentul în care vor rămâne şomeri?

De fapt, nimic nu ne mai miră! În ţara lui Boc - Băsescu, lucrurile nu se încadrează în limitele normalităţii. Salariaţii muncesc pe un salariu echivalent al unui ajutor social, pensionarii, care au muncit o viaţă, trăiesc de azi pe mâine din mila celor din jur, tinerii, cu sau fără studii superioare, pleacă către alte orizonturi, iar la noi, în ţara noastră dragă, vor rămâne doar cei imobilizaţi la pat.

Spor la greve, oameni buni! Deocamdată, acesta este viitorul şi ţelul nostru în viaţă!

Domnul Radu Stroe:

"România: între ceea ce ar fi putut să fie şi ceea ce este"

S-au împlinit doi ani de la izbucnirea crizei economice mondiale. Deja multe ţări au ieşit sau încep să iasă din criză, redresarea economică intrând pe un făgaş natural. Doar în România lucrurile stau din ce în ce mai rău, contrazicând şi cele mai pesimiste scenarii. Decidenţii români au dovedit şi dovedesc în continuare lipsă de viziune şi de coerenţă în actul guvernării, cu repercusiuni nefaste în rândul populaţiei. Cele mai dure măsuri, care numai anticriză nu au fost, s-au dovedit, de fapt, nişte "strategii" menite să deghizeze, dacă nu incompetenţa, atunci, mai grav, corupţia intrasistemică. Căci soluţii existau. Un guvern competent, responsabil şi integru ar fi ştiut de la bun început că, prin atragerea fondurilor europene destinate României, ţara ar fi fost salvată.

Şeful Erste Bank, Andreas Treichl, declara uluit: "Nu ştiu care cred politicienii că este responsabilitatea lor. Ei au acum şansa să aducă România în vârful Europei Centrale şi de Est şi o risipesc în stil mare [...] Suma de 35 de miliarde de euro ar putea face România una dintre cele mai interesante state din Europa. Cu 35 de miliarde ar putea fi create milioane de locuri de muncă în România şi, astfel, să fie ajutaţi oamenii să lupte contra şomajului". Tot el aprecia că este o "ruşine dramatică" faptul că România nu a fost capabilă să absoarbă decât 38 milioane euro din fondurile europene nerambursabile.

În tot acest timp, ceea ce se întâmplă în România este o ruşine dramatică.

Funcţionarea sub limita de avarie a spitalelor din România, subfinanţarea endemică, scăderea cu mai mult de 50% a salariilor personalului medical - care ajunge la sume derizorii, bani din care trebuie să se şi autoprotejeze, prin cumpărarea de mănuşi, săpun etc. -, transferul lor către consiliile locale şi judeţene, prin ceea ce s-a dorit a fi descentralizare, toate acestea fac din spitalele româneşti adevărate locuri de groază. Chiar şi consilierii prezidenţiali preferă să se trateze cu ceai de păducel şi recunosc că sunt "îngroziţi", ca majoritatea românilor, de sistemul medical românesc. Un sistem medical în care personalul, şi aşa extrem de subdimensionat, este ameninţat de concedieri, cu salarii mult sub limita de supravieţuire pe care şi le încasează, precum în spitalul din Brăila, după ce primesc, ca preambul, gaze lacrimogene, pumni şi îmbrânceli, pentru că îndrăznesc să-şi ceară drepturile. După adoptarea OUG nr. 48/2010, ministrul Cseke Attila declara: "Descentralizarea spitalelor înseamnă că oamenii vor putea decide pentru ei înşişi şi că aceste servicii sanitare publice vor fi aduse la un nivel cel mai de jos faţă de comunitate". Într-adevăr, nu putem contesta adevărul celor exprimate. Serviciile sanitare publice chiar au fost aduse la un nivel cel mai de jos. Cât despre oameni, ei înşişi decid dacă au sau nu bani să-şi cumpere toate cele necesare când trebuie să meargă la spital.

În acelaşi registru se înscrie şi sistemul de învăţământ. Nesfârşitele schimbări, reforma de formă, sau, dacă vreţi, o nouă formă de reformă neacceptată de nimeni, cu un ministru excedat de realitatea românească, pe care eminamente nu o înţelege, i-au determinat pe părinţi şi profesori, la unison, să exclame: "Aşa nu se mai poate!".

Acelaşi lucru l-au spus şi cei care trebuie să ne apere, poliţiştii, care au luat hotărârea să intervină doar în situaţiile de urgenţă, dar şi sindicatele care au anunţat deja programul protestelor. Toate acestea, pe fondul celei mai mari inflaţii, dar şi a celei mai mari impozitări din Uniunea Europeană. Pesemne că acestea nu au fost suficiente, săptămâna trecută, la votul pe Legea pensiilor, având parte de un spectacol sordid: mascarada voturilor a ridicat minciuna, în parlamentul românesc, la rang de lege; o minciună sfruntată, evidentă până la uluire.

Posibilitatea nevalorificată a atragerii fondurilor europene, sărăcirea pernicioasă a populaţiei, îndatorarea sufocantă a ţării, delegitimează intrinsec guvernul Boc-Băsescu.

Domnul Ciprian Minodor Dobre:

"Premierul Boc - profesor de drept neconstituţional"

Este evident că, încă de la primul act normativ emis de Guvernul Boc, s-a încercat introducerea haosului şi a panicii în rândul segmentelor de populaţie pe care ordonanţele de urgenţă le vizau.

Interzicerea cumulului pensiei cu salariul a fost primul act normativ la care Curtea Constituţională s-a pronunţat negativ. Din păcate nu şi ultimul, pentru că au urmat mai apoi o serie de ordonanţe care, scrise în grabă şi fără un fond bine definit, au sfârşit să fie declarate tot neconstituţionale din cauza incompetenţei acestui guvern.

În numai doi ani de când diversele guverne Boc s-au perindat pe la Palatul Victoria, au fost declarate neconstituţionale cincisprezece acte normative. Nu este important numărul acestora, ci faptul că obiectul de reglementare viza mai toate categoriile sociale importante: pensionari, profesori, magistraţi, personal din administraţia publică etc.

Astfel s-a ajuns în situaţia, fără precedent, ca trei manageri să fie înregistraţi şi plătiţi pe acelaşi post, iar dacă ordonanţa privind tăierea pensiilor nu ar fi fost declarată neconstituţională, România s-ar fi găsit în situaţia de a acorda despăgubiri băneşti tuturor celor care le-ar fi fost atins dreptul de proprietate, căci, conform Constituţiei, pensia este un drept de proprietate.

Stimaţi guvernanţi, domnule Boc, se pare că ţinta dumneavoastră a fost să faceţi din cetăţenii acestei ţări nişte cobai, deoarece aţi ales cu bună ştiinţă să transformaţi Constituţia României într-o anexă a voinţei dumneavoastră discreţionare.

Aţi reuşit domnilor să inventaţi o nouă categorie de cetăţeni, şi anume "Cobaii neconstituţionalistului Boc"

Să vă fie ruşine!

Domnul Ion Dumitru:

"Sistemul din zona de protecţie a mediului promovează necunoaşterea şi nonvaloarea"

În România, protecţia mediului se realizează ca o adevărată sarabandă, făcând slalom printre aproximativ 1000 de acte normative, la care se adaugă şi slaba pregătire a cadrelor din sistem.

Mediul, paza acestuia, conservarea şi dezvoltarea resurselor nu se poate rezuma numai la activitatea de control a operatorilor economici de tip A, B, C şi D din portofoliul de control al Gărzii de Mediu.

Pregătirea slabă a comisarilor, unii dintre ei foarte tineri, nu le permite a face o evaluare corectă a impactului cu mediul pe care diferitele activităţi de poluare le au direct asupra acestuia. Însăşi noţiunea de mediu nu este bine cunoscută, iar cele patru componente principale ale mediului (solul, apa, aerul, vegetaţia), biodiversitatea nu intră în gândirea general conceptuală a comisarilor.

Ştiu că România are cel mai mare număr de poliţii şi gărzi din lume şi ştiu foarte bine din discuţiile cu comisarii că ei nu se duc acolo unde sunt cele mai grave probleme de mediu (tăierea pădurilor, poluarea apelor de către turişti etc.). Nu, nu se duc acolo pentru că nu au nimic de încasat. Pe derbedeul român care agresează şi distruge deliberat suprafeţe mari din areale, din ape şi aer, nu-l deranjează nimeni. Comisarii gărzilor, indiferent care ar fi ele, au devenit perceptori ai bugetului de stat.

În sprijinul afirmaţiei mele vine raportul Gărzii de Mediu din primul semestru al anului 2010. Raportul are foarte puţine date care vizează activităţile de instruire, îndrumare şi control şi reprezintă mai degrabă un "laudatium" al încasărilor la bugetul de stat (peste 1,5 milioane euro), ceea ce pe fond nu este rău. Întrebarea mea este dacă cei 4,5 milioane euro încasaţi reprezintă într-adevăr contravaloarea unor poluări reale, corect evaluate, şi dacă poluatorul a fost pus într-adevăr să plătească, pe drept, conform unor legi corecte şi nu a unora fabricate în acest sens. Sunt informat că multe amenzi se dau pe procedură şi nu pe cazuri concrete de poluare, evaluată ca impact asupra mediului. Or, acest lucru, în ultimă instanţă, se numeşte "abuz", iar de abuzuri este plină şi Garda de Mediu, ca şi celelalte instituţii de control care operează pe baza Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor.

De fapt, despre articolul 5 al actului normativ nu vorbeşte nicio instituţie de control, pentru că este singurul articol care apără oarecum controlatul de agresiunea controlatorului. Articolul 5 spune: "Sancţiunea stabilită trebuie să fie proporţională cu gradul de pericol social al faptei". Or, aici e problema. După ce criterii şi indicatori de evaluare se stabileşte gradul de pericol social al infractorului controlat?

În lipsa unor asemenea indicatori de evaluare, fiecare comisar face ce vrea, deci este subiectiv.

Domnul Mircea Duşa:

"Legea privind sistemul unitar de pensii publice - o lege nedreaptă"

Legea privind sistemul unitar de pensii publice, adoptată săptămâna trecută de plenul Camerei Deputaţilor, este o lege nedreaptă, care nu ţine seama de realităţile sociale şi demografice ale României. Potrivit actului normativ, vârsta de pensionare va fi, începând cu anul 2030, de 65 de ani. Deşi opoziţia a propus o vârsta de pensionare diferită pentru femei, de 63 de ani (amendament care a fost votat în şedinţa de comisie), partidele de la putere şi-au făcut datoria şi au trecut forma cerută de Guvern. Din păcate, cei care au votat au ţinut cont doar de ordinele venite de la Palatul Victoria şi de la Cotroceni. Realităţile demografice ale României sunt cu totul diferite, stimaţi guvernanţi!

Cel mai des invocat argument pentru creşterea vârstei de pensionare este că aceasta este o măsură luată în toate ţările europene. Din punctual nostru de vedere, acest argument este invocat în mod greşit. Ceea ce trebuie să stea la baza unor astfel de reglementări sunt factori precum speranţa de viaţă, condiţiile de muncă în decursul anilor, nivelul salarizării, nivelul de trai etc. Studiile demografice relevă o realitate constantă pentru ţara noastră. Speranţa de viaţă este cu mult mai mică decât cea din Germania, Marea Britanie sau orice altă ţară cu un nivel de dezvoltare ridicat, cu o piaţă a muncii extrem de flexibilă. O ţară cu o economie dezvoltată şi un nivel de trai crescut îşi permite să stabilească vârste de pensionare de 65 de ani. Acest lucru nu este valabil în cazul României. În ceea ce priveşte femeile, condiţiile de viaţă, sociale şi de muncă ale acestora, comparativ cu cele ale femeilor din statele membre ale Uniunii Europene, sunt diferite şi nu se ridică la nivelul celor din ţările cu economii solide cum sunt Germania, Anglia, Franţa, ţările nordice etc.

Guvernanţii manifestă în mod constant îngrijorare faţă de creşterea deficitului la bugetul de pensii şi prezintă acest fapt drept principalul motiv pentru care e nevoie de o vârstă de pensionare de 65 de ani. În acelaşi timp, ei comit şi o eroare care duce tocmai la creşterea acestui deficit: introducerea în sistemul public de pensii a pensiilor ocupaţionale. În mod categoric, noua lege nu ţine seama de contribuţiile diferenţiate pe care unele categorii profesionale le au la sistemul de pensii. Abordarea Guvernului este una egalitaristă, dar mai grave decât acest egalitarism sunt ajustarea pensiilor şi uniformizarea lor în jos.

În încheiere doresc să precizez faptul că invocarea şi preluarea prevederilor europene referitoare la vârsta de pensionare este forţată pentru că stabilirea vârstei ieşirii la pensie este atributul instituţiilor legiuitoare naţionale, directivele UE neputând aduce atingere dispoziţiilor naţionale. Legea pensiilor este fundamentală pentru societatea românească, cu implicaţii deosebite asupra generaţiilor actuale şi viitoare ale României. De aceea, ea trebuie abordată cu profesionism şi nu trebuie să intre sub incidenţa unor situaţii conjuncturale sau să fie impusă de dificultăţi bugetare.

Domnul Gheorghe-Eugen Nicolăescu:

"O dezbatere degeaba..."

România este ţara europeană cu cea mai proastă activitate economică, cu cele mai slabe rezultate, cu efecte catastrofale pentru cetăţeni: salarii mai mici, cu mult mai mult decât 25%, chiar peste 40%, din cauza inflaţiei sau reaşezării sistemului de sporuri, pensiile au fost iniţial plafonate, dar au scăzut cu inflaţia şi cu o recalculare aiuritoare, preţurile cresc în fiecare zi din cauza măririi TVA, multe alte drepturi sunt neplătite la timp.

De asemenea, firmele private îşi fac treaba, lucrează bine şi la timp, însă bugetul nu le dă banii pentru munca făcută, iar fiscul îi execută pentru că nu-şi achită obligaţiile fiscale, deşi statul este cel dator.

Bugetul ţării este la cheremul clientelei politice a PDL, miniştrii guvernului Băsescu-Boc-Udrea dau bani pentru cotizanţii la partid, la primarii PDL-işti, iar sectoare importante ca sănătatea, educaţia, agricultura sunt falimentare, nimeni nu este mulţumit de felul în care se desfăşoară activitatea.

Grupul PNL l-a chemat în Parlament pe Emil Boc să răspundă ce a făcut şi ce are de gând să facă, ţinând cont cât de grea este situaţia ţării. Emil Boc nu a răspuns nimic, a minţit şi manipulat, aşa cum face totdeauna, a promis în continuare că vom trăi mai bine, dar altădată, deşi oamenii, acum, nu mai sunt respectaţi nicăieri, nu sunt trataţi omeneşte, nu au nici o speranţă.

Liberalii au crezut că în faţa reprezentanţilor poporului, primul-ministru va fi sincer şi va spune adevărul, în ultimul ceas, când ţara fierbe, când oamenii se manifestă tot mai intoleranţi cu un guvern antidemocratic, antieconomic, antinaţional.

Din păcate, nu avem ce să le spunem cetăţenilor pentru că Emil Boc nu a spus nimic concret, ci a recitat o poezie ultracunoscută despre minunatul său guvern şi realizările lui.

A fost ... o dezbatere degeaba!

Domnul Mircia Giurgiu:

"Sunt mândru că sunt clujean"

Înainte de partida de fotbal dintre echipele CFR Cluj şi FC Basel din Elveţia, a apărut un articol într-o publicaţie elveţiană în care municipiul Cluj-Napoca şi locuitorii săi erau denigraţi şi prezentaţi într-o lumină puţin favorabilă lor.

Jurnaliştii elveţieni de la ziarul "Blick" au prezentat mai multe fotografii din zona Pata Rât, însoţite de comentarii nu prea fair play, în care Cluj-Napoca era numit un oraş mai sărac decât Mexico City. Jurnaliştii au încercat să acrediteze ideea că acele fotografii sunt reprezentative pentru felul în care arată majoritatea străzilor din municipiu.

Jurnaliştii au uitat, probabil, de deontologia profesională. Posibil că nu au observat, în drumul lor de la aeroport spre stadion clădirile istorice sau centrul istoric al oraşului ori universităţile Clujului, unde învaţă, poate, şi studenţi elveţieni. Sau poate că nu le funcţiona conexiunea la internet dacă nu au reuşit să găsească un site care să arate Clujul aşa cum este el: istoric, cu clădiri mai vechi şi mai noi, cu Grădina Botanică, unde există multe plante pe cale de dispariţie, Teatrul Naţional şi Opera Naţională Română, Teatrul de Stat Maghiar, faptul că la Cluj-Napoca nu au existat conflicte interetnice şi atât de multe alte lucruri bune care pot fi spuse. Evident că nici aici nu curge lapte şi miere, dar nu poate fi trecut cu privirea faptul că oraşul a luat un avânt economic şi este cotat al doilea oraş ca dezvoltare şi investiţii din România, după Bucureşti.

Însă, în ciuda tuturor comentariilor rău-voitoare şi a şanselor slabe cu care era cotată echipa clujeană, CFR Cluj s-a dovedit superioară elveţienilor de la FC Basel, pe care de altfel a învins-o cu scorul de 2-1.

Doamna Graţiela Leocadia Gavrilescu:

"Sindromul Brăila"

Inutil să repet, ar fi a mia oară!, că ceea ce se întâmplă astăzi în sistemul sanitar nu poate duce decât la distrugerea lui.

Diminuarea salariilor, blocarea posturilor, abandonarea investiţiilor pentru care deja erau făcute studii de fezabilitate şi deja erau obţinute avize, impunerea de manageri de spitale strict pe criterii politice, impunerea de directori de direcţii sanitare, şefi, adjuncţi, şefi de secţii în spitale etc. pe aceleaşi unice criterii politice, îndemnurile prezidenţiale la emigrare, aşa-zisa descentralizare şi, nu în ultimul rând, episoade tragice ca cel al bebeluşilor arşi în incubatoare, ca simbol suprem al sărăciei în bani, oameni şi soluţii de ieşire din criză de care suferă sistemul sanitar românesc, ne-au adus în situaţia tragică în care medicii şi personalul sanitar dintr-un spital, absolut întâmplător din Brăila, disperaţi, vor să îşi facă ei singuri dreptate în relaţiile de muncă, devin violenţi, li se răspunde cu violenţă, sunt răniţi, sunt jigniţi...

Da, faptul că un astfel de episod s-a consumat la Brăila şi nu oriunde altundeva este o pură întâmplare. Interesant şi chiar periculos mi se pare altceva: acei protestatari şi-au cerut salariile întregi şi, după busculadă, li s-au dat!

Deci, fie existau bani de salarii şi, atunci, de ce li s-au diminuat? fie bani nu sunt, dar forţa pumnului care sparge uşa managerului este mai puternică decât logica, respectul sau bunul-simţ şi, atunci, de ce nu am apela cu toţii la aceasta?

Cred că, în acest moment, chiar dacă nu o spun cu voce tare, românii la asta se gândesc. Şi medicii, şi profesorii, şi poliţiştii, şi militarii cărora li s-au mutilat pensiile, şi şomerii, şi cei ieşiţi deja din şomaj, şi femeile care se văd nevoite să aştepte până la 65 de ani pentru o pensie de mizerie, şi aceea incertă...

Eu regret că trebuie să trăiesc într-o ţară bântuită de Sindromul Brăila!

Dumneavoastră, nu?

Domnul Mircea Grosaru:

"Pensionarii se simt păcăliţi"

În aceste zile, pensionarii privesc cu mâhnire la ce se petrece pe scena politică. Se simt păcăliţi. Ce le-au promis guvernele care s-au succedat la conducerea ţării, culminând cu actualul cabinet, nu se regăseşte în forma finală a Legii pensiilor care, foarte probabil, va trece până la urmă de Parlament. Vorbele sunt diferite de faptele traduse prin această lege. Li s-a spus că punctul de pensie va creşte, dar, în realitate, nu se va întâmpla asta. S-a spus, de asemenea, că vârsta pensionării va scădea. Ei bine, viitorii pensionari au aflat că legea prevede contrariul.

Din păcate, pensionarii sunt văzuţi ca o masă de manevră. Ca o categorie socială care, chiar dacă este nedreptăţită, nu are cum să riposteze şi care "uită şi iartă" până la următoarele alegeri. Pensionarii cred în onestitatea celor care, periodic, le cer votul. Buna lor credinţă se confundă, însă, cu naivitatea.

Guvernul profită că această categorie socială nu are mijloace de constrângere. Pensionarii nu pot face grevă în adevăratul sens al cuvântului. Protestele lor nu afectează vreun sector al economiei, deci nu sunt băgate în seamă.

Se spune că Legea pensiilor trebuie votată cât mai repede, pentru că de adoptarea ei ar fi condiţionată primirea unei noi tranşe de la Fondul Monetar Internaţional. Nu aceasta este realitatea. Într-adevăr, România are restanţe în ceea ce priveşte legislaţia din domeniul pensiilor. Ele se referă, însă, la reglementarea pensiilor private şi a pensiilor speciale, nu la un proiect legislativ care să se refere strict la punctul de pensie sau la vârsta de pensionare.

Aşadar, bătrânii din România au aflat că pensia pentru care au muncit o viaţă întreagă a pierdut lupta cu inflaţia. Acum, aproximativ şase milioane dintre ei aşteaptă ultima lovitură: hotărârea ca şi pensiile mai mici de 1.000 de lei să fie impozitate. Pentru că, aşa cum susţin reprezentanţii Guvernului, orice venit trebuie impozitat, indiferent cât de mic ar fi el.

Domnul Mircea Grosaru:

"Bucureştiul a fost sărbătorit în spirit intercultural"

În weekend-ul care tocmai a trecut, Bucureştiul a sărbătorit 551 de ani de atestare documentară. Cu această ocazie, pe străzile din centrul vechi al oraşului şi în alte locuri publice s-a desfăşurat o serie de manifestări cultural-artistice foarte apreciate. Asociaţia Italienilor din România - RO.AS.IT. şi-a adus contribuţia la acest program, ca un cadou pentru bucureşteni şi pentru turiştii care au vizitat în această perioadă capitala României.

Sâmbătă, 18 septembrie, a fost improvizată o scenă pe Strada Lipscani, aproape de locul unde este amplasată statuia Lupoaicei, cel mai puternic simbol al originii comune a popoarelor român şi italian. Acolo au dat prima reprezentaţie artiştii RO.AS.IT.

Mai întâi, ansamblul "Di nuovo insieme" a făcut o demonstraţie de dansuri tradiţionale italiene şi româneşti, îndelung aplaudată de public. Momentul artistic oferit de etnicii italieni din România a continuat cu mini-recitalul lui Antonio Furnari, tenor care, în 50 de ani de carieră, a câştigat două discuri de aur. Solistul Alex Tomaselli, reprezentantul noului val de artişti, a încheiat seara cu două cântece antrenante. Spectacolul a fost repetat duminică, 19 septembrie, în Piaţa Constituţiei.

Nu numai etnicii italieni au cântat şi au dansat cu ocazia celei de-a 551-a aniversări a Bucureştiului, ci şi turcii, grecii, germanii, lipovenii şi alte multe minorităţi conlocuitoare. Astfel, s-a văzut încă o dată că România, prin capitala sa, şi nu numai, este un leagăn al interculturalităţii şi un loc în care diversele etnii îşi conservă şi îşi exprimă neîngrădit identitatea.

Din acest punct de vedere, Bucureştiul se află în acelaşi rând cu marile oraşe ale lumii civilizate. Acum, la ceas de sărbătoare, îi urăm urbei fondate, aşa cum spune legenda, de ciobanul Bucur, să redevină, în cât mai scurt timp, capitala europeană strălucitoare care a fost odată, pe când i se spunea "micul Paris".

Domnul Titi Holban:

Atragerea de fonduri europene a fost una din priorităţile anunţate de premierul Emil Boc încă de la începutul primului său mandat în această funcţie. Ne aflăm astăzi sub guvernarea aceluiaşi premier, şef peste un cabinet remaniat recent tot pe criteriul absorbţiei fondurilor europene.

Dacă, într-adevăr, premierul Emil Boc ar pune în practică măreţele sale declaraţii susţinute fie la prezidiul parlamentului, fie în faţa microfoanelor presei, ai crede că România a ajuns campioană la categoria implementării proiectelor europene, ceea ce ar conduce desigur la iluzia că ne-am modernizat considerabil, urmare a folosirii acestor resurse.

Nimic mai fals! Fondurile europene nu au depăşit statutul de fata morgana în politica românească. Oricât de mult ne dorim să le accesăm, ele par a se depărta. Şi cu cât vorbim mai mult despre ele, cu atât mai inaccesibile par a fi.

În iulie, rata de absorbţie a fondurilor europene a crescut cu numai 0,2% comparativ cu luna precedentă, ceea ce arată că, în ciuda ameninţărilor premierului faţă de miniştrii pe care urma să îi remanieze, lucrurile au bătut pasul pe loc. În total, la finele lunii iulie, România absorbise doar 10,3% (10,1% în iunie) din totalul fondurilor de 19,6 miliarde euro alocate de UE pentru perioada 2007-2013.

Mai trist este faptul că banii vin de la Uniune, dar rămân blocaţi în conturile Trezoreriei pentru că birocraţia excesivă şi lipsa cofinanţării ca urmare a lipsei de interes a băncilor de a acorda credite, fac ca aceşti bani să nu ajungă la beneficiari. Situaţie care produce mai departe întârzieri în derularea proiectelor şi chiar descurajează investitorii să apeleze la această modalitate de finanţare pentru dezvoltarea afacerilor sau deschiderea de noi activităţi economice.

Ce face guvernul României în tot acest timp? Anunţă ca fiind prioritară atragerea fondurilor europene şi apoi stă. De parcă simpla declaraţie ar fi suficientă pentru rezolvarea problemelor din sistem.

Însă, domnilor guvernanţi, este nevoie de ceva mai mult efort pentru a creşte gradul de absorbţie al acestor fonduri. Este nevoie de acţiune concretă.

Pentru susţinerea procesului de accesare a fondurilor europene se poate lua în vedere adoptarea unor măsuri fiscale cum ar fi scutirea de la plata TVA pentru achiziţiile realizate în cadrul proiectelor cu finanţare europeană sau acordarea de garanţii guvernamentale pentru obţinerea de credite bancare de către beneficiarii proiectelor aprobate, în vederea asigurării cofinanţării şi susţinerii investiţiilor.

Acestea sunt doar două exemple de acţiune concretă în vederea deblocării sistemului. Se mai pot adăuga şi altele. Se poate discuta despre nevoia de simplificare a procedurilor birocratice sau despre stimularea financiară a personalului bugetar însărcinat cu evaluarea proiectelor şi acordarea de plăţi, tocmai pentru a grăbi acest proces.

Există soluţii şi mediul de afaceri din România are nevoie de aceste soluţii urgent.

Doamna Lucia-Ana Varga:

"Găsiţi bani pentru plata asistenţilor persoanelor cu handicap"

Stimaţi colegi, după ce Guvernul Boc a redus cu 25% veniturile asistenţilor persoanelor cu handicap, acum nu mai găseşte bani nici măcar pentru plata acestora, aşa mici şi micşorate cum sunt.

Autorităţile publice locale din Colegiul nr.3 Bihor, pe care îl reprezint în Parlament, nu au achitat decât jumătate din cuantumul salariilor asistenţilor persoanelor cu handicap în ultima lună, în prezent neavând în buget nici banii aferenţi restanţelor de luna trecută, dar nici banii pentru plata salariilor din luna curentă.

Asta în timp ce puterea şi clientela ei portocalie ne sfidează în fiecare zi din goana maşinilor de lux, bine ascunşi în spatele girofarurilor şi al SPP-iştilor.

Domnule Boc, nicio persoană din lumea asta nu alege să fie persoană cu handicap. Nimănui nu-i place să depindă de ajutorul altei persoane. V-aţi întrebat vreodată, domnule Boc, cum este să nu poţi face singur nici cele mai simple lucruri, lucruri pe care noi, eu şi dumneavoastră şi alţii ca noi, le facem în cel mai natural mod, fără să ne gândim ce înseamnă acest lucru pentru o persoană cu handicap. Să nu puteţi să vă spălaţi singur? Să nu puteţi să vă îmbrăcaţi ori să mâncaţi singur? Credeţi, domnule prim-ministru, că există în această ţară vreo persoană cu handicap care şi-a propus să fie o povară pentru bugetul ţării ca să vă enerveze pe dumneavoastră? Că preferă să fie handicapat ca să primească un ajutor?

Ei, bine, domnule prim-ministru, vă asigur eu că nu!

Şi dacă, domnule prim-ministru, modernizarea şi reformarea statului, aşa cum vă place dumneavoastră să numiţi bătaia de joc din ultima vreme, înseamnă să lăsaţi fără ajutor persoane şi aşa defavorizate, cred că am prefera un stat nereformat şi nemodernizat.

Prin urmare, vă rog să identificaţi de urgenţă sumele necesare achitării restanţelor şi a salariilor curente pentru asistenţii persoanelor cu handicap, chiar dacă asta înseamnă să umblaţi la cele 18 miliarde din achiziţiile publice cu care aţi satisfăcut în acest an foamea clientelei portocalii.

Doamna Manuela Mitrea:

"Săptămâna mobilităţii europene"

În perioada 16 - 22 septembrie 2010, sub deviza "Călătorind inteligent, trăim mai bine", se desfăşoară a IX -a ediţie a "Săptămânii mobilităţii europene".

Aceasta îşi are originea în iniţiativa "În oraşe, fără maşini" din Franţa anului 1998. De atunci, aproape 2000 de oraşe europene şi peste 100 de milioane de cetăţeni s-au alăturat acestei acţiuni, ceea ce a făcut ca mişcarea să se transforme în "Săptămâna mobilităţii europene"

În anul 2002, Comisia Europeană a preluat ideea şi a iniţiat "Săptămâna mobilităţii europene" cu scopul de a conştientiza publicul european în privinţa factorilor agresivi pentru mediu, primul dintre aceştia fiind traficul urban.

Cei mai mulţi cetăţeni ai Uniunii trăiesc în oraşe şi peste 85% din produsul intern brut al Uniunii Europene este generat de mediul urban, acesta fiind motorul economiei europene. O mobilitate urbană sustenabilă - care să permită oamenilor şi bunurilor să circule liber, în siguranţă, cu protejarea mediului înconjurător - este crucială pentru calitatea vieţii noastre şi pentru sănătatea economiei.

În această săptămână, cetăţenii întregului continent sunt invitaţi să participe la manifestări care să promoveze modalităţile de transport nepoluante sau mijloacele de transport în comun, cu scopul conştientizării asupra impactului negativ pe care îl are traficul auto asupra mediului înconjurător şi a sănătăţii umane.

Stavros Dimas, fostul comisar pentru probleme legate de mediu, spune că "În ultimii 50 de ani, mijloacele de deplasare au îmbunătăţit calitatea vieţii şi au contribuit esenţial la dezvoltarea europeană şi la creşterea numărului locurilor de muncă". Preţul acestei evoluţii este însă plătit de marile oraşe prin slaba calitate a aerului, congestionare în creştere a traficului, nivelul de zgomot ambiental şi scăderea speranţei de viaţă. Mai mult, emisiile poluante şi gazele cu efect de seră provenite din traficul cotidian, contribuie la poluarea regională a aerului şi la încălzirea globală. Îmbunătăţirile tehnologice şi noul curent de gândire, care pot fi observate în managementul multora dintre oraşe, referitoare la mijloacele de transport durabile sunt doar segmente ale soluţionării problemelor globale, iar regândirea spaţiilor urbane este impetuos necesară, acest lucru ducând la crearea unui mediu curat şi sănătos pentru copiii noştri, pentru noi înşine şi pentru afacerile noastre.

Din cele aproape 2000 de oraşe participante anul acesta la "Săptămâna mobilităţii europene", doar 56 sunt din ţara noastră, multe municipii reşedinţă de judeţ neregăsindu-se între acestea.

Autorităţile oraşelor noastre ar trebui să se implice mai mult în promovarea acţiunilor de protecţie a mediului şi calităţii vieţii. În plus, ar trebui să ia măsuri care să prevadă, printre altele, zone cu trafic scăzut sau fără trafic, lansarea de programe pentru reducerea vitezei, ameliorarea reţelelor de piste ciclabile şi a infrastructurilor destinate bicicliştilor, punerea în circulaţie de noi autobuze ecologice.

Stimaţi colegi, schimbarea poate şi trebuie să înceapă cu noi, parlamentarii, de aceea vă propun ca măcar o dată pe an să lăsăm maşinile în parcare şi să venim la serviciu cu mijloace de transport ecologice.

Doamna Oana Niculescu-Mizil Ştefănescu Tohme:

Domnule Preşedinte Băsescu,

Va adresaţi astăzi Parlamentului României. Este de notorietate faptul că blamaţi această instituţie şi că sunteţi disperat în încercarea dumneavoastră de a ostraciza forul legislativ al ţării. În ultimii ani, Parlamentul acestei ţări (al cărei preşedinte vremelnic sunteţi) a devenit, în opinia dumneavoastră, principalul vinovat pentru situaţia dezastruoasă în care se află România. Pensiile nesimţite ale parlamentărilor, salariile noastre sfidătoare, privilegiile de care ne-am bucura, sunt după părerea domniei voastre cauzele prăbuşirii fără precedent a nivelului de trai al românilor. România reală se scufundă, domnule Preşedinte! România reală trăieşte cea mai neagră perioadă a sa de la revoluţie încoace şi pentru toate astea afirmaţi că nu aţi fi dumneavoastră vinovat sau marioneta de serviciu Boc, ci numai Parlamentul.

Contrar opiniei partidului pe care îl conduceţi, parlamentarii PSD-PNL nu au dorit ca Legea pensiilor să fie votată în forma propusă de Guvern. Aleşii poporului şi-au dorit ca românii să trăiască bine, aşa cum cineva promitea, dar a uitat între timp. Cu toate acestea, Legea pensiilor a trecut printr-o fraudă ordinară. Roberta Anastase, preşedintele Camerei Deputaţilor şi protejata dumneavoastră, a furat în cel mai abject mod cu putinţă, şi asta pentru ca pensionarii români să devină paria societăţii.

Mă întreb şi vă întreb dacă Parlamentul, în întregul sau, este vinovat de tăierile de pensii şi de salarii sau numai parlamentarii aserviţi dumneavoastră?

Mă întreb şi vă întreb dacă nu ar fi moral şi bărbăteşte să recunoaşteţi că aţi pierdut timona şi că România este în derivă?

Mă întreb şi vă întreb dacă nu ar fi normal să demisionaţi şi să ne lăsaţi să trăim?

Domnule preşedinte, un fost şef de stat al României, mult mai puternic decât dumneavoastră, a fost dat jos de către popor chiar dacă a mărit salariile, pensiile şi ajutoarele sociale şi a scăpat ţara de datoriile externe.

Dumneavoastră aţi îndatorat ţara cu miliarde de euro şi aţi oprimat populaţia prin tăieri de salarii şi pensii.

Eu cred că este cazul să vă daţi demisia! Dumneavoastră ce credeţi?

Domnul Mugurel Surupăceanu:

"Luni: 3 ceasuri rele?!"

Nu e marţi şi nu e 13, dar ceasurile rele nu ne ocolesc astăzi oricât am încerca să ne ferim noi de ele. La intrarea în toamnă, şi aşa neguroasă odată cu începerea unui nou an şcolar defrişat la capitolul cadre didactice, apărătorii legii se revoltă şi ei. Că au sau nu voie, poliţiştii au totuşi dreptatea lor: de ce-ar fi pedepsiţi că îşi încalcă statutul făcând grevă, când guvernul le-a încălcat, întâi de toate, drepturile?

Tot astăzi, CSDR şi Cartel Alfa organizează pichete în teritoriu, în semn de protest faţă de aceleaşi măsuri guvernamentale care nu respectă drepturile bugetarilor, condamnându-i la o viaţă de mizerie, greu de descris în cuvinte. Sunt prevăzute, pe model occidental, greve "în cascadă" pe parcursul întregii săptămâni, în speranţa unui impact puternic şi a soluţionării unor probleme cu adevărat critice.

Şi pentru ca decorul zilei să nu rămână simetric prins între grevişti, se mai operează şi o scumpire cu 8% a biletelor de tren, spre "delectarea" celor care apelează frecvent la acest mijloc de transport din "moftul" de a nu-şi putea permite o maşină. Oricum, navetiştii pot să stea liniştiţi, reducerile lor se păstrează. Asta dacă vor mai avea locuri de muncă spre care să se îndrepte... La fel şi cele ale studenţilor, dacă ideea de a mai face, în medie, 5 ani de studii pentru nimic în România nu i-a teleportat deja pe toţi în ţări mai calde şi mai umane.

Doamna Cornelia Brînduşa Novac:

"Pacea, cel mai frumos cadou al omenirii!"

Ziua Internaţională a Păcii ar trebui sărbătorită cu mare fast, fiindcă ne aminteşte cât de frumoasă este viaţa fără teroarea armelor.

Pacea este cea mai importantă stare din viaţa noastră fără de care nu am putea să avansăm, nu am putea supravieţui şi nu ne-am putea bucura de ceea ce ne înconjoară.

Dacă ne gândim că în timpul celui de-al doilea război mondial au murit zeci de milioane de oameni de diferite naţionalităţi, din toate categoriile de vârstă, atunci am aprecia, mult mai mult, fiecare zi a vieţii pe care o trăim acum. Tot ceea ce ni se pare că este greu astăzi, în urmă cu 70 de ani era infinit mai greu de rezolvat ţinând cont că întreaga lume fierbea sub zgomotul armelor. Pe lângă faptul că nu se găsea de mâncare, nu se găsea îmbrăcăminte, nu existau bani, fiindcă totul se distribuia întreţinerii forţelor armate, populaţia trebuia să se apere şi de gloanţe.

Vă daţi seama câtă putere a trebuit să aibă acea generaţie de sacrificiu aflată în bătaia puştilor?

Dar să revenim la zilele noastre. Poate nu avem cel mai performant sistem de sănătate, cel mai performant sistem educaţional sau unul economic, dar nu avem război şi asta ar trebui să ne dea forţa de a lupta cu grijile obişnuite ale unei vieţi trăite pe timp de pace. Dacă îi întrebaţi pe militarii care au fost în teatrele de operaţiuni din Irak şi Afganistan ce înseamnă să trăieşti sub teroarea armelor, veţi înţelege că ţara noastră este printre cele mai privilegiate state, care nu au grija atentatelor cu bombă, a luptelor de stradă sau a altor forme de manifestare a violenţei în masă, iar acest lucru ar trebui să ne bucure cel mai mult.

Ziua Internaţională a Păcii se sărbătoreşte din 1981, când Adunarea Generală a ONU a stabilit ca data deschiderii sesiunii sale ordinare din luna septembrie să fie şi Ziua Internaţională a Păcii, prin care să se întărească idealul de pace. Astfel, potrivit Rezoluţiei 55/282, Adunarea Generală a Organizaţiei Naţiunilor Unite a decis ca 21 septembrie să fie Ziua Internaţională a Păcii, o zi a nonviolenţei, o zi în care toate naţiunile şi popoarelor trebuie să înceteze orice ostilitate.

Domnul Georgian Pop:

"România - ţara cu cea mai mare rată anuală a inflaţiei din Uniunea Europeană"

Potrivit datelor recent furnizate de către Eurostat, România se situează pe primul loc în clasamentul statelor membre ale Uniunii Europene privind rata anuală a inflaţiei, în luna august 2010 aceasta ajungând la 7,6%. Pe locul doi şi trei în clasament sunt Grecia, cu o rată de 5,6%, şi Ungaria cu 3,6%. Comparativ cu luna iulie, la nivelul Uniunii Europene, rata anuală a inflaţiei înregistrează creşteri în 10 state, în 8 state ea a scăzut (Irlanda cu -1,2%, Letonia cu -0,4%, Germania cu 1%), iar în 9 dintre state a rămas stabilă.

Poziţia ţării noastre în acest clasament este cu atât mai regretabilă cu cât analizăm aceste cifre la nivelul UE pe ansamblu: în zona Euro, rata anuală a inflaţiei a scăzut uşor până la 1,6% în luna august (de la 1,7% în iulie), iar în UE ea a scăzut uşor la 2% de la 2,1% în iulie. De asemenea, România şi Ungaria se află pe primele locuri şi în ceea ce priveşte indicatorul creşterii medii a preţurilor. În decurs de un an, acesta a înregistrat o creştere de 5%, cele două ţări fiind urmate de Grecia cu o creştere de 3,5%.

Toate aceste date nu reliefează decât ineficienţa deciziilor luate de actualul Guvern, incoerenţa politicilor fiscale, lipsa unei strategii economice pe termen lung şi abordarea inadecvată a problemelor economice care vizează rezolvarea doar de moment a efectelor crizei şi fără a se concentra pe cauze.

Toate măsurile luate de actualul Guvern, începând cu împrumutul de la Fondul Monetar Internaţional, care nu a făcut altceva decât să împovăreze România cu datorii care se vor plăti cu sacrificii şi eforturi imense din partea populaţiei, şi continuând cu impozitul minim aplicat IMM-urilor, reducerea veniturilor bugetarilor, creşterea taxelor şi impozitelor, creşterea TVA-ului nu puteau avea decât efect inflaţionist. Ceea ce este şi mai grav este faptul că aceste erori în politica economică se plătesc cu viitorul României. Mă refer aici la faptul că, ratând ţinta de inflaţie, ţara noastră ratează de fapt aderarea la zona Euro a Uniunii Europene, care ar fi avut efecte pozitive asupra economiei (creşterea investiţiilor, crearea de locuri de muncă, creşterea nivelului de trai etc).

Iată cum un Guvern sacrifică un proiect de dezvoltare primordial pentru România, de dragul rămânerii la guvernare cu orice preţ, pentru a servi clientela politică şi pentru a depăşi situaţii grave imediate. Stimaţi guvernanţi, este timpul să concepeţi o strategie economică pe termen mediu şi lung, este timpul să încetaţi a mai sacrifica viitorul acestei ţări şi, mai mult, este timpul să includeţi în discursul public sintagma "interesul naţional" şi să o ridicaţi la rang de principiu în actul de guvernare.

Domnul Cristian Rizea:

"Proteste şi nepăsare"

Luni, 20 septembrie, a fost ziua în care angajaţii Ministerului Administraţiei şi Internelor au început în diverse moduri forma de protest faţă de reducerea salariilor cu 25%. Faptul că oamenii care reprezintă legea, cei care trebuie să vegheze asupra respectării ei, cei care trebuie să asigure protecţia cetăţenilor şi care, în final, menţin ordinea socială au decis să protesteze, este un lucru extrem de grav, care va avea repercusiuni asupra societăţii româneşti.

Cei care au studiat schimbările care apar în cadrul societăţilor care se confruntă cu crize economice au constatat că în aceste perioade creşte rata infracţionalităţii. Cu alte cuvinte, sărăcirea populaţiei, pierderea locurilor de muncă sau disperarea celor care nu mai au ce mânca sunt factori care determină comiterea infracţiunilor. Statul ar trebui să preîntâmpine aceste situaţii prin întărirea pazei, a poliţiei.

Dar în ţara noastră lucrurile merg invers, într-o astfel de situaţie, poliţiştii români îşi reduc activitatea pentru că nu sunt plătiţi şi desigur statul român nu face nimic în această privinţă. România nu are o strategie naţională, nu există decizii şi fapte care să fie precedate de o prospectivă asupra efectelor, nu există raţiune în aceste decizii. Tot ce pot face aceşti guvernanţi este să taie în carne vie, raţionamentul de tipul "nu mai sunt bani la buget, tăiem salariile", este unul cum nu se poate mai greşit şi care va avea un efect de spirală asupra acestei ţări.

Ministrul administraţiei şi internelor, Vasile Blaga, i-a avertizat la sfârşitul săptămânii trecute că orice formă de protest contravine Statutului poliţistului şi că nu trebuie să asculte îndemnurile liderilor sindicali. Inspectoratul General al Poliţiei Române a precizat într-un comunicat de presă că serviciul poliţienesc are caracter permanent şi obligatoriu, prin urmare poliţistului îi este interzis să declare sau să participe la greve, dar are voie să-şi exprime nemulţumirile în timpul liber. Cred că, în România, asta înseamnă democraţie, asta înseamnă libertate de exprimare şi probabil că cetăţenii acestei ţări, la 21 de ani de la revoluţie, trebuie să fie recunoscători că au dreptul de a protesta şi de a refuza munca neremunerată doar în timpul liber, probabil acasă, în faţa televizorului.

Rolul unui ministru este de a coordona activitatea unui minister şi nu de a le cere angajaţilor să muncească doar pentru că altfel îşi pot pierde posturile. Domnul Blaga ar trebui să aibă în vedere intensificarea activităţii Ministerului Administraţiei şi Internelor şi eliminarea corupţiei din rândul angajaţilor săi, însă acţiunile sale cred că vor avea mai degrabă efecte inverse.

Doamna Sanda-Maria Ardeleanu:

"O realitate dureroasă"

Ca dascăl mă simt obligată să transmit acest mesaj şi să atrag atenţia asupra faptului că prostituţia, această realitate dureroasă, nu ridică standardele unui individ sau ale unei societăţi, nu înalţă statutul social al oamenilor, ci distruge destine şi ucide vise. Asemenea consumului de droguri sau a traficului de fiinţe umane, prostituţia este un fenomen care macină structura multor state, oricât de evoluate şi democratice ar fi acestea. Ea reprezintă o problematică ce necesită reflecţie profundă şi aplecare serioasă din partea guvernelor şi a forurilor de conducere statală. Potrivit Family Research Council, la nivel mondial se poate vorbi anual de aproximativ 800 000 de victime ale traficului de fiinţe umane.

Statul roman modern a avut o atitudine diferită de la un moment istoric la altul faţă de această realitate. În anul 1898 apare prima lege a prostituţiei. Printre altele, ea prevedea obligativitatea primarului de a ţine evidenţa tuturor "femeilor uşoare" din oraş într-un registru special. Un alt punct spunea că bordelurile nu pot fi conduse decât de femei. În 1921, Legea contribuţiilor directe prevedea ca femeile uşoare să plătească 10% din venit. În 1936, prostituţia e scoasă în afara legii, la presiunea celorlalte state europene, dar continuă să funcţioneze sub protecţia tacită a autorităţilor.

Vă rog să-mi permiteţi acum să recurg şi la câteva exemple din realitatea europeană. Conform unor studii recente, în Olanda, unde prostituţia este legală, 60% dintre prostituate suferă agresiuni fizice, 70% experimentează violenţa verbală, 40% violenţa sexuală, iar 40% dintre prostituate sunt forţate de cunoştinţe să se prostitueze.

Experienţa mai multor state dovedeşte că legalizarea prostituţiei a dus la proliferarea fenomenului, deci la reversul rezultatelor scontate. Avem exemplul statului Victoria din Australia, unde fenomenul s-a triplat, iar prostituţia infantilă a crescut de la 4000 de cazuri în anul 1996 la 15 000 în anul 2001, după ce prostituţia a fost legalizată.

Actualmente, în Franţa, prostituţia este tolerată atât timp cât nu deranjează ordinea publică, deci nu poate fi practicată în orice zonă. Prostituţia este un subiect care se află pe masa dezbaterilor în acest moment, existând voci din lumea politică ce susţin legalizarea ei, propunerea fiind analizată "cu mare atenţie" de ministrul de interne Brice Hortefeux.

În Grecia, ţară cu o puternică tradiţie creştin-ortodoxă, prostituţia este reglementată în detaliu. Această activitate poate fi desfăşurată doar în bordeluri legal înfiinţate, amplasate la o anumită distanţă minimă de instituţiile publice, circa 200 de metri. De curând a existat o propunere legislativă de micşorare a acestei distanţe, dar guvernul elen a respins-o.

În Suedia, după o perioadă în care prostituţia a fost legalizată, s-a revenit asupra măsurii, acest stat scoţând-o din nou în afara legii.

Prostituţia nu poate fi considerată o meserie atâta vreme cât ea nu permite celor care o practică posibilitatea dezvoltării din punct de vedere profesional şi, în nici un caz, nu poate fi asimilată unei afaceri care, rentabilizată, să poată aduce unui individ, unei comunităţi sau chiar statului profituri majore. Prostituţia lezează demnitatea umană, valoare promovată de legea supremă a unui stat. Astfel, prostituţia este în vădită contradicţie cu moralitatea vieţii de familie şi cu sarcinile ce revin familiei în creşterea şi educarea copiilor.

În abordarea acestui fenomen social trebuie avute în vedere costurile emoţionale şi psihologice ale celor care practică prostituţia, posibilele beneficii de natură financiară aduse de liberalizarea acestui fenomen neintrând în discuţia noastră. România este semnatară a mai multor tratate şi convenţii care interzic traficul de femei, iar legiferarea prostituţiei ar conduce, în primul rând, la încălcarea gravă a unor drepturi fundamentale ale persoanei.

Nu trebuie neglijat faptul că mare parte din persoanele care recurg la a se prostitua o fac din cauza dificultăţilor financiare cu care se confruntă, prostituţia fiind o "alternativă" la sărăcie, o "strategie de supravieţuire". De cele mai multe ori, ea naşte adevărate drame, fiind asociată cu traficul de fiinţe umane, violenţa fizică, verbală, agresiunea psihologică, sclavie, exploatare sexuală şi materială, consum de droguri. Există o bogată producţie culturală şi artistică ce ne dezvăluie, deloc întâmplător, lumea sordidă a bordelului, sensibilizându-ne faţă de soarta acestor fiinţe-obiect şi a tragismului destinului lor.

În opinia noastră, redimensionarea fenomenului la o scară mai scăzută antrenează, implicit, reducerea consecinţelor. Legalizarea înseamnă încurajarea fenomenului, poate chiar forţarea persoanei aflată în dificultate să opteze pentru o alternativă nefastă. Misiunea unui guvern este aceea de a dezvolta alternative pentru locuri de muncă decente. În caz contrar, trebuie să abdice de la responsabilitatea creării condiţiilor unei vieţi demne şi normale pentru fiecare cetăţean.

Rolul unui stat este de a ameliora situaţia persoanelor care se confruntă cu dificultăţi şi, indiscutabil, femeile care recurg la prostituţie se găsesc în această situaţie. Avem nevoie de servicii sociale de calitate care să vină în întâmpinarea problemelor cu care se confruntă aceste persoane, pentru reabilitarea lor fiind necesara intervenţia specialiştilor: asistenţi sociali, psihologi, medici, educatori, jurişti. Trebuie să ne concentrăm foarte serios pe implicaţiile multiple pe care le are acest fenomen şi să identificăm de urgenţă paşii în vederea diminuării dimensiunilorlui.

Domnul Sorin Constantin Stragea:

"Lege sau fraudă"

Am văzut cu toţii cum, prin fraudarea votului, parlamentarii puterii actuale au hotărât soarta a milioane de oameni, cei mai năcăjiţi dintre noi. Atunci când opoziţia părăseşte sala, se vede şi din avion că nu există cvorum. Aproape de fiecare dată, brusc, se defectează sistemul electronic de vot şi, prin fraudă, cu complicitatea doamnei preşedinte, dumneavoastră, parlamentari care susţineţi puterea, treceţi pe bandă rulantă legi împotriva nevoilor acestui popor, devenind astfel marionete ale unui guvern incompetent, care, prin măsurile pe care le-a luat şi pe care mai are de gând să le ia, va duce ţara înapoi în anii în care majoritatea dintre noi nu aveau ce pune pe masă.

Este aberant ca soarta atâtor oameni să fie decisă de 70-80 de deputaţi aserviţi acestui regim Boc-Băsescu, care, sunt convins, în curând va deveni unul de tristă amintire pentru noi toţi.

Legea sistemului unic de pensii este una aflată în flagrantă opoziţie cu legislaţia europeană în materie şi, lucrul cel mai grav, contravine Constituţiei României. Includerea în acelaşi sistem public al pensiilor militare şi ale poliţiştilor este un act care contravine multor directive europene, dar ce mai contează atâta lucru într-un stat în care justiţia se înfăptuieşte la televizor, iar legile care ar trebui să guverneze statul se adoptă prin fraudă.

Legea sistemului unic de pensii contravine şi prevederilor din legile speciale adoptate anterior integrării României în Uniunea Europeană, în baza obligaţiilor pe care ţara noastră le avea în vederea aderării.

Ca membru al unui partid social-democrat şi având în vedere nivelul de trai şi speranţa de viaţă din România, nu pot fi de acord cu aberantele măsuri prevăzute de această lege. Nu pot fi de acord cu sacrificarea bugetarilor şi a pensionarilor pentru a masca demagogia, incompetenţa şi infatuarea acestui guvern sinistru. Pensionarii nu pot fi sacrificaţi pe altarul crizei economice, doar pentru că guvernarea Băsescu-Boc nu are nici o viziune şi nu face nimic pentru a sprijini economia şi a stimula crearea de locuri de muncă.

Trebuie să asigurăm românii că, în continuare ne vom strădui să limităm dezastrul pe care această guvernare îl generează şi să dăm speranţe de mai bine după schimbarea acestui guvern.

Aşa să ne ajute Dumnezeu!

Doamna Maria Stavrositu:

În perioada 9-11 septembrie 2010 am participat la Întrunirea Comisiei pentru Egalitatea de Şanse pentru Femei şi Bărbaţi care a avut loc la sediul Adunării Parlamentare a Consiliului Europei din Paris.

Pe ordinea de zi au fost subiecte extrem de interesante în domeniul egalităţii de şanse, capitol într-o continuă metamorfozare în România de astăzi. Şi aceasta, pentru că ţara noastră are încă deficienţe în procesul de implementare a politicilor sociale europene.

Au avut loc discuţii legate de posibilităţile de a construi noi abordări şi strategii privind gradul de conştientizare a problematicii egalităţii de şanse în rândul politicienilor, dar şi în rândul colegilor din mecanismele decizionale ale APCE. S-a simţit nevoia abordării acestei probleme deoarece s-au observat unele tendinţe de marginalizare şi de tratare superficială a tematicilor privind egalitatea de şanse.

Pe ordinea de zi au fost aduse în atenţie, spre dezbatere, următoarele teme: Dezvoltarea unor servicii sociale speciale de adăpostire pentru femeile aflate în dificultate; Adevărata situaţie a femeilor din Europa care trăiesc în mediul rural; Promovarea egalităţii de şanse în Europa: Rolul parlamentelor naţionale; Conferinţa interparlamentară privind traficul de fiinţe umane; Implementarea Recomandării 1847 din 2008 şi a Rezoluţiei 1635 din 2008 privind combaterea violenţei asupra femeii în perspectiva unei Convenţii a Consiliului Europei care vizează un set de acţiuni ce se vor desfăşura pe parcursul anului 2010, Raporturile de colaborare cu Uniunea Europeană, Dezbatere tematică pentru crearea unor parteneriate între organismele internaţionale preocupate de problematica traficului de fiinţe umane, a XII-a Conferinţă "WAVE" (Women against violence Europe), Varşovia, 14 - 16 octombrie 2010.

S-a discutat despre situaţia femeilor din Europa, care trăiesc în mediul rural, accentuându-se câteva aspecte foarte importante pentru crearea unei imagini reale asupra acestei problematici. Premisa de la care au pornit dezbaterile a fost faptul că femeile din mediul rural reprezintă o "forţă invizibilă", resursele lor fiind esenţiale în menţinerea, conservarea şi dezvoltarea zonelor rurale în termeni culturali şi economici. S-a realizat un portret al femeii de la ţară, subliniindu-se diferenţele regionale, fiind reliefate caracteristicile specifice ale femeilor din ţările scandinave sau Azerbaijan, Armenia şi Georgia, apoi din ţările din Europa Centrală şi de Est, specificităţile din Turcia şi, pe de altă parte Rusia, sau ţările occidentale.

Un alt aspect important a fost abordarea cadrului legislativ care reglementează drepturile femeilor şi modalitatea precară în care femeile de la sate beneficiază de aceste servicii economice şi sociale. Mai mult, toate aceste precarităţi creează condiţii de vulnerabilitate ale acestor femei în ceea ce priveşte violenţa domestică şi traficul de persoane.

S-au stabilit liniamentele strategiei de promovare a politicilor pentru evoluţia procesului de egalizare a oportunităţilor pentru femeile din mediul rural prin asigurarea unui cadru legal sau implicarea juriştilor în procesul de conştientizare a drepturilor acestor femei, prin campanii de informare despre violenţa domestică, igienă, sănătate, servicii sociale şi încurajarea în a se organiza în structuri cu scopul de a intra în reţele naţionale şi internaţionale care să faciliteze schimbul de experienţe şi de modele de bune practici.

O altă temă interesantă care a fost abordată a fost "Mai multe femei în bordurile de conducere ale structurilor din domeniul social şi economic".

S-au făcut câteva observaţii sintetice şi statistice privind rolul femeilor pe piaţa muncii şi situaţia acestora în diferite sectoare de activitate, concluzionându-se că sunt prea puţine femei în funcţii înalte atât în politică, în serviciile publice, dar şi în marile companii naţionale şi internaţionale. S-a încercat identificarea cauzelor marginalizării. Dintre acestea menţionez: plafonarea emoţională, stereotipurile de gen, anumite practici pe piaţa muncii care nu sunt avantajoase femeilor.

Consider că şi de această dată tematica a fost extrem de relevantă pentru toţi participanţii la această întrunire, indiferent de statul de provenienţă. S-au abordat subiecte actuale, încercându-se să se identifice soluţii viabile pentru rezolvarea lor.

Doamna Maria Stavrositu:

În perioada 3-5 septembrie 2010 am participat ca observator la referendumul constituţional din Moldova, în calitate de membru al Delegaţiei Adunării Parlamentare a Consiliului Europei (APCE).

Pe parcursul acestei misiuni de observare, membrii Comisiei Consiliului Europei au avut numeroase întâlniri relevante cu scopul de a genera perspective asupra tabloului politic actual, dar şi asupra posibilităţilor de dezvoltare a mecanismelor democratice pe viitor.

Aceste întâlniri au dat prilejul fiecărui participant să îşi exprime punctul de vedere al situaţiei actuale, dar totodată şi viziunea fiecăruia asupra viitorului fie în cazul succesului, fie în cazul eşecului referendumului. În data de 5 septembrie, toţi cei 15 observatori ai Consiliului Europei au vizitat 147 de secţii de votare, astfel că aceştia au avut posibilitatea să îşi formeze o opinie obiectivă şi realistă asupra modului de desfăşurare a procesului de vot.

Consider că alegerile au fost organizate în mod profesionist şi transparent de către administraţia guvernamentală a Republicii Moldova, neidentificându-se nereguli semnificative în procesul de vot din ziua votării.

Referendumul reprezintă un exerciţiu democratic care nu se limitează la o singură zi. Fiecare formaţiune politică a avut libertatea să încurajeze participarea la referendum sau, dimpotrivă, să îl boicoteze. Din nefericire, referendumul constituţional nu a fost validat. Era şansa unui pas important spre modernizare pentru cetăţenii acestui stat şi dădea posibilitatea implicării lor în mod direct în procesul de alegere a preşedintelui ţării. La Chişinău este un Guvern proeuropean, care a ales calea reformelor, iar Consiliul Europei sprijină toate eforturile Guvernului moldovean realizate în vederea dezvoltării democraţiei, considerând că Republica Moldova are toate şansele să fie transformată într-o poveste de succes. Chiar în configuraţia actuală, Republica Moldova are cel mai democratric sistem politic dintre toate fostele ţări sovietice.

Deşi referendumul nu a fost validat, există soluţii la nivel parlamentar pentru a se depăşi criza politică actuală. APCE va urmări îndeaproape demersurile ulterioare ale Republicii Moldova pe calea democraţiei şi, mai ales, aşteaptă cu deosebit interes alegerile anticipate din acest an.

Domnul Marius Rogin:

"Summitul UE: criza şi politica externă"

Şefii de stat şi de guvern europeni s-au întrunit la Bruxelles pentru consultări legate de reguli stricte pentru statele cu deficit din zona euro şi de priorităţile de politică externă.

Planul iniţial a fost pe gustul preşedintelui permanent al Consiliului European, Herman van Rompoy. Acesta dorea să se adreseze ONU la New York în calitate de voce unică a UE. Adunarea Generală a Naţiunilor Unite a refuzat să schimbe statutul de observator de până acum al UE şi să-i aloce drepturi depline. Această surprinzătoare înfrângere l-a afectat profund pe Herman van Rompoy, care voia să confere prestigiu internaţional noii funcţii pe care o ocupă, creată în urma ratificării tratatului de la Lisabona. Diplomaţi europeni la ONU consideră, în consecinţă, că UE nu a reuşit în acest an să-şi sporească prestigiul în domeniul politicii externe.

În cadrul reuniunii informale extraordinare la care iau parte cei 27 de şefi de stat şi de guvern ai UE, fostul premier belgian Herman van Rompoy voia să-şi reînnoiască la scară mondială mandatul de reprezentant suprem al UE. La invitaţia sa, cei 27 vor reflecta la relaţiile strategice ale UE cu China, Rusia, SUA, India şi Brazilia. Politica externă a UE trebuie să devină mai vizibilă, este o cerere mai veche, la care subscrie şi Van Rompoy. Împreună cu şefa diplomaţiei UE, Catherine Ashton, Herman van Rompoy depune din martie eforturi pentru a conferi Uniunii o pondere sporită în arena internaţională. Totuşi, indiferent de tema aleasă, cei 27 de miniştrii de externe ai statelor membre au un cuvânt greu de spus. Doamna Ashton, recent întoarsă dintr-o vizită în China, pledează în favoarea unui parteneriat strategic cu gigantul economic de mâine. Reuniunea la vârf pentru Orientul Apropiat, desfăşurată în SUA, a fost ocolită de doamna Ashton în favoarea întâlnirilor cu liderii de la Beijing

În plus, şefa diplomaţiei europene, Catherine Ashton, va prezenta în cerc restrâns planurile sale legate de ocuparea posturilor de conducere în noul serviciu diplomatic al UE. Unele din statele membre, între care Germania, au exprimat rezerve fiind de părere că nu le sunt luate în considerare interesele

Şefii de stat şi de guvern europeni intenţionează totodată să încheie un bilanţ al măsurilor de combatere a crizei financiare şi de deficit, la doi ani de la prăbuşirea băncii de investiţii Lehman Brothers din SUA, care a marcat apogeul crizei financiare.

Fostul ministru german de finanţe, social-democratul Peer Steinbrueck, a declarat săptămânalului Der Spiegel, că Grecia şi alte state ale UE nu au depăşit criza. Mai mult decât atât, că Grecia nu va putea evita procedura de faliment, în ciuda pachetului de ajutor oferit de UE. Până acum, şefii de stat şi de guvern europeni au acordat Greciei un răgaz de trei ani, prin creditul special de 110 miliarde de euro.

În cadrul reuniunii au mai fost dezbătute şi alte subiecte printre care căile sigure de aprovizionare cu energie şi materii prime, combaterea schimbărilor climatice şi ajutoare pentru sinistraţii din Pakistan.

Domnul Dan-Ştefan Motreanu:

"Ce mesaj aveţi pentru militarii în rezervă, domnilor guvernanţi?"

Săptămâna trecută, în plenul Camerei Deputaţilor, la dezbaterile pentru legea sistemului unic de pensii, ministrul apărării, Gabriel Oprea, a dat asigurări că doar 8% din pensiile militarilor vor scădea în urma recalculării. Mai mult, ministrul de resort a anunţat că multe pensii militare chiar vor creşte în urma recalculării. PNL nu a fost de acord cu soluţiile propuse de ministrul Oprea şi a solicitat ca, în ceea ce-i priveşte pe militari, pensiile acestora să rămână în categoria pensiilor ocupaţionale. Nici măcar argumentul că în cele mai

multe state NATO, militarii beneficiază de pensii ocupaţionale nu a contat pentru guvernanţii care se află în acest moment la Palatul Victoria. Noi, deputaţii din PNL, am uzat de mijloacele parlamentare pentru a ne susţine propunerile. Evident, au fost şi voci care ne-au acuzat de populism, demagogie, de neînţelegerea situaţiei economice.

Dar, atenţie la următoarea declaraţie preluată de pe o agenţie de ştiri: Protestăm foarte ferm împotriva politicii actualului guvern care, prin legea unică a sistemului de pensii, a desfiinţat sistemul de pensii militare de stat, sistem care este perfect şi funcţionează în ţările membre NATO şi ţările membre ale Uniunii Europene. Practic, se reduce statutul cadrelor militare. Militarii îşi pierd identitatea în conştiinţa poporului român.

Menţionez că declaraţia aparţine preşedintelui sindicatului cadrelor medicale disponibilizate în rezervă şi în retragere, Marian Constantin, şi a fost făcută în urma unei manifestări de protest în tăcere, cu ocazia comemorării eroilor care au căzut la Păuliş în cel de-al doilea război mondial. La manifestare au participat 200 de militari în rezervă.

Pe noi, deputaţii din opoziţie, atât guvernanţii, cât şi reprezentanţii majorităţii ne pot acuza de orice în privinţa poziţiei adoptate faţă de pensiile militare.

Dar, stimaţi guvernanţi şi reprezentanţi ai majorităţii parlamentare, celor 200 de militari în rezervă, şi nu numai celor prezenţi la Păuliş, ce le puteţi spune? Că sunt populişti? Că sunt demagogi? Că obstrucţionează actuala guvernare? Că urmăresc să-şi creeze capital electoral? Eu unul nu cred. Şi sunt convins că nu aveţi ce le spune.

Iar dacă aceşti oameni nu dau doi bani pe declaraţiile ministrului de resort, nu cred nici în declaraţiile oficiale ale propriului ministru atunci este clar că lucrurile nu stau deloc aşa cum au fost prezentate în Parlament. Dacă de propunerea noastră nu aţi vrut să ţineţi cont, atunci, de declaraţiile directe ale celor vizaţi cred că trebuie să ţineţi cont. Pentru că ei sunt cei mai în măsură să cunoască situaţia reală în ceea ce-i priveşte. Şi, domnilor guvernanţi şi reprezentanţi ai majorităţii, mai trebuie să ţineţi cont şi de un alt aspect: 80% din pensiile militare nu depăşesc 2.000 lei, 8% sunt în jur de 3.000 de lei, niveluri de pensie de care aţi spus că nu vă atingeţi, şi doar restul de 2% sunt pensii foarte mari.

Am rămas siderat de ce declaraţii a dat postului public de radio Viorel Oancea, secretarul de stat din MAN, vizavi de acest eveniment: "Nu comentez, nu ştiu ce nemulţumiri sunt. Nu li s-a diminuat niciun drept, aşa că asta e o acţiune politică şi aici nu suntem într-o acţiune politică, suntem pentru a comemora eroismul unor acţiuni. Să arate cuponul de pensie." Chiar nu credeam că ar exista cineva care să declare aşa ceva. A-i acuza pe militarii în rezervă că fac politică, mi se pare monstruos. Şi cum cel ce face o astfel de declaraţie este un oficial de rang înalt din MAN, mi se pare extrem de grav.

Domnul Adrian Gurzău:

"Serviciile bancare au fost scăpate de sub control. Preţul creditului trebuie să fie exclusiv dobânda"

Serviciile bancare au fost scăpate de sub controlul autorităţilor române, iar România a devenit colonia financiară a sistemului bancar. Este cu totul inacceptabil ce se întâmplă astăzi pe piaţa bancară românească.

Băncile au făcut singure legea pieţei, iar autorităţile naţionale, începând cu Banca Naţională, nu au făcut în ultimii 20 de ani decât să încerce, într-un mod foarte ezitant, să contracareze efectele antisociale şi antieconomice ale acestei stări de fapt.

La noi, reglementarea a fost întotdeauna în urma realităţii construite de actorii pieţei. De aceea suntem astăzi în situaţia în care asistăm la o nemulţumire în masă a clienţilor instituţiilor financiar-bancare, oameni aduşi la disperare de comportamentul discreţionar al băncilor, dar şi de lipsa de reacţie a autorităţilor de reglementare şi a statului în această problemă şi care au ajuns să ceară ajutorul disperat al justiţiei.

Principala cauză a liberului arbitru instaurat în sistemul bancar este ignorarea cu rea-credinţă a definiţiei economice a preţului banilor, adică a dobânzii. Prin definiţie, preţul banilor împrumutaţi se exprimă prin dobândă. Dobânda în sine cuprinde costurile cu care banii sunt atraşi de instituţia de credit, costurile interne ale acesteia plus o marjă de profit, precum şi costurile generate de riscul de nereturnare a creditului. Cu toate acestea, băncile au găsit de cuviinţă să adauge la costul creditelor tot felul de comisioane aberante, precum cel de analiză, de administrare, de risc ş.a.m.d. Aceste aşa-zis comisioane se presupun, prin definiţie, că sunt cuprinse în dobânda cu care banca acordă credite. În plus, băncile au permisiunea legală de a constitui provizioane de risc, care sunt scoase în afara bilanţului contabil şi pentru care nu plăteşte impozit pe profit. Ceea ce nu le împiedică să-şi jupoaie clienţii cu aşa-zisele comisioane de risc.

În aceste condiţii, este de neînţeles lipsa de reacţie a BNR, precum şi atitudinea acesteia atunci când a delegat sarcini de control a băncilor Autorităţii pentru Protecţia Consumatorului. Cum această din urmă instituţie nu are expertiza şi forţa necesară pentru aşa ceva, consider că autoritatea monetară pune în pericol piaţa bancară românească şi, în primul rând, dezechilibrează relaţia dintre bănci şi populaţie în favoarea celor dintâi. Poate că nu este de mirare că la BNR domneşte o astfel de letargie, în condiţiile în care în Consiliul de Administraţie al acesteia au fost introduşi politicieni traşi pe linie moartă şi fără niciun fel de competenţe în domeniu, precum Bogdan Olteanu.

Este cunoscut faptul că proporţia proprietarilor din ţara noastră - ca de pildă proprietarii imobiliari - este net superioară restului Europei. Modul în care populaţia a fost lăsată la discreţia absolută a băncilor, felul în care s-a trecut la executarea garanţiilor clienţilor aflaţi în dificultate poate fi interpretată şi ca un atac la adresa proprietăţii private a populaţiei din România.

Banca este precum o prăvălie. Când cumpărăm o pâine, plătim preţul cu care aceasta a fost achiziţionată de magazin, plus adaosul comercial şi nimic altceva. Nu plătim nici comision de deplasare până la raft, nici comision pentru riscul de învechire al pâinii. De aceea, cer Băncii Naţionale să modifice reglementările privind creditele şi să impună dobânda ca singurul cost al acestora, iar Consiliului Concurenţei să se autosesizeze în legătură cu cartelul de pe piaţa bancară. Dacă nu, voi cere Parlamentului României să reglementeze această situaţie prin lege.

Domnul Iulian Vladu:

"Rolul mass-media în procesul democratizării societăţii româneşti "

În ceea ce priveşte procesul democratizării societăţii româneşti, un rol important îi revine mijloacelor mass-media. Ele trebuie să fie apărătoare ale instituţiilor democratice. Mass-media determină, de cele mai multe ori, agenda publică, deşi, uneori, nu reprezintă agenda problemelor reale ale cetăţenilor. Faptul că unele televiziuni au finanţatori privaţi, implicaţi în actul politic, poate reprezenta o problemă în România, unde libertatea a fost înţeleasă prost, şi poate determina o manipulare a opiniei publice în direcţia "dorită", de cele mai multe ori distorsionând adevărul. Astfel, calitatea informaţiei scade şi pericolul dezorientării cetăţeanului creşte. În căutarea senzaţionalului, de multe ori mass-media nu a acţionat în mod constructiv nici pentru "sprijinirea celor trei puteri în stat, în procesul lor de consolidare si separare, nici pentru consolidarea altor instituţii ale democraţiei", ceea ce induce pesimismul, scepticismul, neîncrederea în instituţiile democratice. O cultură profund antidemocratică constituie un impediment pentru răspândirea normelor democratice în societate şi neagă legitimitatea instituţiilor democratice. Dar, pentru a beneficia de o bună guvernare, este obligatoriu să existe o bună comunicare şi un grad de încredere reciprocă. În condiţiile în care guvernanţii nu dau dovadă de o minimă încredere unii în ceilalţi, astfel încât să se ajungă la o soluţie, conflictele bineînţeles că devin mult mai puternice. Relaţiile pe care le au între ei actorii politici nu trebuie să fie privite ca un "joc concurenţial", în care ce câştigă unul pierde celălalt, deoarece ei au scop bine definit, acela de a-i reprezenta cât mai bine pe cei care i-au votat.

Fiecare partid, fie că s-a aflat la putere sau în opoziţie, a propus o serie de pomeni electorale, fiecare Guvern a implementat o serie de măsuri de protecţie socială. Este tema larg dezbătută în zilele noastre de către mass-media, o problemă a statului "asistenţial" sau a "carităţii" instituţionale. Dar, în ce măsură această "caritate" instituţională poate reprezenta un factor important în procesul bunei guvernări? Nu reprezintă oare un impediment în independenţa economică a cetăţeanului, acesta fiind "condamnat" să aştepte ajutorul social de la stat? Are cetăţeanul interesul să iasă din acest sistem de asistenţă? Pentru cetăţean, ajutorul social reprezintă un mijloc de a scădea neajunsurile de a fi sărac. Într-adevăr, sunt persoane care sunt în imposibilitatea de a întreprinde o activitate, dar ce se întâmplă cu persoanele care pot avea un serviciu, dar preferă să fie "ajutate" de către stat, pentru că lor li se pare normal ca statul să le ofere "asistenţă". Nu puţine sunt cazurile în care cel asistat preferă să rămână sărac şi asistat decât să intre în activităţi productive. Beneficiarii programului de asistenţă trebuie să conştientizeze faptul că, deşi pot câştiga pe termen scurt, acest lucru îi va afecta bunăstarea pe termen, pentru că, neintrând pe piaţa muncii, nu-şi îmbunătăţeşte competenţa profesională şi nu-şi creşte experienţa, atât de necesară unui câştig mai mare pe viitor. Totodată, pentru a asigura banii celor care, de multe ori, se complac cu statutul de asistat, Guvernul trebuie să crească povara fiscală. Şi în acest mod, cei care vor fi afectaţi vor fi cei care economisesc, muncesc sau investesc.

În urma verificărilor realizate de Ministerul Muncii a modului de aplicare a "Legii privind venitul minim garantat" (Legea 416/2001), până la data de 30 iulie 2010, un număr de 22125 de dosare au fost propuse spre a fi suspendate sau încetate la plată.

Este important să existe o cultură democratică, o încredere a cetăţenilor în buna guvernare a societăţii româneşti, iar mijloacele mass-media au un rol foarte important în prezentarea "realităţii". Înrădăcinarea puternică în mentalul colectiv a clişeului "politicianul vinovat pentru toate" nu este soluţia răspândirii normelor democratice în societate.

Rolul mass-media este important într-o societate democratică în măsura în care acestea realizează o prezentare obiectivă a societăţii. În plus, noi toţi trebuie să ne aducem aportul la procesul democratizării societăţii, atât ca politicieni care trebuie să urmărim interesul general, cât şi ca simpli cetăţeni, avem obligaţia să ne informăm corect şi să respectăm normele democratice.

Domnul Ionel Palăr:

"Guvernul Boc trebuie să plece"

Zilele acestea, în Parlament, se derulează procedura asumării răspunderii Guvernului în faţa legislativului asupra a doua proiecte de legi care ilustrează incapacitatea actualului Executiv de a scoate ţara din criză. Asta în cazul în care acum şi-a propus acest obiectiv, pentru că, în urmă cu câteva luni, cei aflaţi la putere susţineau ca nu acesta asta ar fi obiectivul lor.

Parlamentarii liberali au depus o serie de amendamente pe cele două proiecte de legi pe care Guvernul şi-a angajat răspunderea, demers rămas fără nici un răspuns din partea Executivului, care a respins aceste amendamente.

Consider inacceptabilă atitudinea Guvernului de a arunca criza pe umerii pensionarilor şi bugetarilor din această ţară. de aceea, sunt convins că măsurile liberale propuse în vederea ieşirii din criză, oferă o alternativă reală şi viabilă la situaţia existentă, astfel încât să nu fie afectate veniturile acestor categorii. De aceea, am depus amendamente la legile pe care Guvernul îşi asumă răspunderea, amendamente care urmăresc pe de o parte eliminarea tuturor prevederilor din cele două proiecte de lege ca inacceptabile şi înlocuirea acestora cu un program de măsuri fiscale, măsuri financiare şi măsuri de reducere drastică a cheltuielilor cu aparatul de stat şi a celor considerate inutile.

Respingerea acestor amendamente, coroborata cu adoptarea celor doua proiecte de lege, conduce la posibilitatea ca un număr foarte mare de pensionari afectaţi de recalculare să se adreseze instanţelor de judecată, naţionale şi internaţionale, pentru contestarea diminuării unui drept câştigat. Şansele de câştig ale unui astfel de demers sunt foarte mari. Aşa că nu putem să nu ne întrebăm: cine va plăti atunci? Tot românii.

In concluzie, iată cam în ce situaţie se află românii: trebuie să plătească datoria externă, trebuie să plătească sumele acordate ca despăgubiri de instanţe pensionarilor care vor acţiona statul român în instanţă, vor trebui să suporte reducerile de salarii, pensii şi alte prestaţii sociale şi foarte probabil vor trebui să suporte creşteri de taxe şi impozite.

Aşadar, există o singură soluţie: Guvernul Boc să plece.

Domnul Ionuţ-Marian Stroe:

"Câtă încredere mai au militarii activi şi în rezervă în clasa politică?"

Zilele trecute, mai precis în data de 15 septembrie 2010, s-a votat proiectul legii unitare a pensiilor, act juridic care afectează destinele a milioane de cetăţeni români. Nu o să abordez aspectele referitoare la modul în care s-a votat - au fost reacţii virulente ale mass-media şi colegilor din opoziţie privind fraudarea votului pe articole şi a votului final -, aşa că mă voi referi la felul în care a fost perceput acest document juridic de către pensionarii militari.

Peste 200 de militari în rezervă au protestat, duminică 19 septembrie, la o comemorare care a avut loc la Monumentul Eroilor din Păuliş, judeţul Arad, aceştia fiind nemulţumiţi de noua Lege a pensiilor care prevede trecerea militarilor în sistemul public de pensii. Este pentru prima dată - cel puţin după 1989, din câte cunosc - când la o festivitate de comemorare a eroilor militari, rezerviştii militari care participă organizează proteste. Cine are curiozitatea, îl rog să se documenteze pe internet cu privire şi la viitoarele acţiuni de protest preconizate a se organiza de către organizaţiile sindicale ale pensionarilor militari - mai ales pentru data de 25 octombrie - şi o să aibă la ce medita.

Oare ce să îi fi nemulţumit în ultima vreme încât să ajungă la astfel de forme de manifestare tocmai cei care toată viaţa au fost educaţi să asculte şi să execute ordinele comandanţilor şi şefilor? Nu cumva dispreţul cu care sunt trataţi în prezent şi faptul că nu se mai ţine cont de privaţiunile pe care le-au suportat de-a lungul întregii cariere militare? Nu cumva oare faptul că au fost făcuţi nesimţiţi, că trăiesc pe spinarea poporului nebugetar? Când au fost scoşi la pensie, unii chiar la 38 de ani şi câteva luni - imediat cum au făcut 20 de ani vechime incluzându-se în aceştia şi şcoala militară pentru a scăpa mai repede de ei -, pentru a se respecta programul de reducere a efectivelor militare în vederea aderării la NATO, i-aţi auzit protestând? Au plecat în viaţa civilă, cu speranţa că se vor respecta prevederile legale privitoare la reintegrarea lor cu prioritare în muncă şi că vor fi în continuare folositori societăţii, pentru ca după scurt timp să se trezească că li se interzice să mai muncească în sistemul bugetar dacă au pensia mai mare decât salariul mediu brut pe economie! Când a fost clasa politică corectă cu militarii României? Când a aliniat pensiile militare la legislaţia din statele membre NATO sau acum, când se caută fel şi fel de metode de a le diminua şi de a deveni astfel unicat în domeniul legislaţiei pensiilor militare? După ce în urmă cu câteva luni se anunţa că dacă se va aproba proiectul Legii unitare a pensiilor - adică cel votat în 15 septembrie 2010 - pensiile militare vor scădea cu 20-70 %, recent, ministrul apărării anunţa că pensiile militare vor creşte în urma recalculării pe baza legii 119/2010. Acum ne întoarcem la situaţia iniţială, de dinaintea promulgării legii 119/2010. Ce să mai înţeleagă pensionarii militari? Vă daţi seama câte drame s-au născut din aceste inconsecvenţe ale celor care le conduc destinele? Ca să nu mai vorbim de faptul că s-a stabilit prin lege să ceară practic singuri recalcularea, adică reducerea pensiei.

Domnul Raul-Victor Surdu-Soreanu:

"Chestiunea ţărănească"

Chestiunea ţărănească în România nu poate fi rezolvată fără a apropia fermierii români de facilităţile pe care le au fermierii din Uniunea Europeană.

Discursul din acest an al preşedintelui Comisiei Europene, Barroso, se referă la ce urmează să se realizeze în Uniunea Europeană în următorii 10 ani. Astfel, se insistă pe creşterea inteligentă, pe dezvoltare durabilă, pe incluziunea forţei de muncă, pe scăderea sărăciei şi toate acestea în condiţiile scăderii consumului de energie convenţională, scăderii emisiilor de dioxid de carbon.

Se mizează pe o creştere economică eficientă folosind cât mai inteligent, inovator resursele naturale ale ţărilor membre ale Uniunii Europene. România are resurse naturale deosebite şi poate deveni un factor activ de dezvoltare durabilă în condiţiile în care Guvernul României ar avea voinţa politică să trateze agricultura ca pe o investiţie economică profitabilă şi de mare importanţă în echilibrarea balanţei de plăţi.

Este cunoscut faptul că la majoritatea produselor alimentare nu acoperim consumul propriu şi importăm în jur de 70%. Nu facem aici o comparaţie cu situaţia producţiilor agricole din anul 1990, dar realitatea din teren şi situaţiile statistice confirmă faptul că am distrus multe din lucrurile bune care se făceau în agricultură în anul 1990.

În primul rând, am distrus cercetarea, s-au redus suprafeţele destinate cercetării şi multiplicării seminţelor, s-au distrus bazele genetice în zootehnie, au plecat din cercetare mulţi oameni valoroşi, creatori de soiuri şi rase de animale performante, iar cercetarea nu a primit niciun sprijin financiar în ultimii 19 ani.

Cu atât mai gravă este situaţia cu cât multe din deciziile politice care s-au pus în aplicare în domeniul agroalimentar nu au avut la bază o fundamentare ştiinţifică.

Prin această declaraţie îmi exprim îngrijorarea legată de întârzierea din tot felul de motive a adoptării de către Camera Deputaţilor a Legii nr.45/2009 privind organizarea şi funcţionarea Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice "Gheorghe Ionescu-Şişeşti" şi a sistemului de cercetare-dezvoltare din domeniile agriculturii, silviculturii şi industriei alimentare.

Cum este posibil ca după un an şi ceva de zile să mai existe în fiecare săptămână câte un cetăţean sau un grup care să mai aibă ceva de adăugat sau de eliminat din această lege ?

Cât vor mai rezista unele staţiuni de cercetări care nu au plătit salariile din 2010 şi ce importuri de seminţe şi material seminal trebuie să mai acceptăm pentru ca cercetarea românească să nu mai reprezinte un pericol competitiv pentru alţi mari producători mondiali?

Îmi exprim speranţa că nu vom trece totuşi în luna octombrie şi vom adopta această lege pentru motivele de mai sus şi pentru a ne înscrie ca ţară în efortul Uniunii Europene de a rezista competiţiei internaţionale în domeniul agroalimentar.

Domnul Liviu-Bogdan Ciucă:

"Legislaţia în domeniul calităţii aerului"

Măsurile şi acţiunile necesare implementării legislaţiei europene din domeniul calităţii aerului au început în perioada de preaderare prin emiterea Ordinului MAPM nr. 745/30.08.2002 privind stabilirea aglomerărilor si clasificarea aglomerărilor şi zonelor pentru evaluarea calităţii aerului în România, prin care s-au delimitat pe teritoriul ţării 8 zone şi 11 aglomerări, în scopul evaluării şi gestionării aerului înconjurător conform normelor europene în vigoare. De asemenea, prin HG nr. 586/2004 privind înfiinţarea şi organizarea Sistemului naţional de evaluare şi gestionare integrată a calităţii aerului au fost stabilite autorităţile cu responsabilităţi în domeniu şi modul de cooperare al acestora.

În conformitate cu prevederile legislaţiei naţionale şi europene, începând cu anul 2007 au fost elaborate anual de către autorităţile pentru protecţia mediului în colaborare cu experţi din domeniul calităţii aerului, studii de evaluare a calităţii aerului în toate zonele şi aglomerările din România. Aceste studii au fost realizate utilizând metodologia europeană de estimare pe baza inventarelor de emisii de poluanţi atmosferici proveniţi atât de la surse fixe, cât şi din surse difuze de suprafaţă sau din trafic, cu aplicarea programelor specifice de modelare matematică a dispersiei poluanţilor în aer şi au evidenţiat ariile din interiorul zonelor şi aglomerărilor în care calitatea aerului nu este satisfăcătoare. Conform reglementărilor în vigoare, în aceste zone şi aglomerări este necesară efectuarea de măsurători continue ale calităţii aerului şi elaborarea de programe pentru îmbunătăţirea calităţii aerului astfel încât concentraţiile poluanţilor în aer să nu depăşească valorile limită stabilite.

Din punctul meu de vedere, problematica trebuie analizată cu maximă atenţie, iar rezultatul sa fie materializat în programe care sa cuprindă măsuri şi acţiuni care se vor desfăşura pe o perioadă de maxim cinci ani şi vizează reducerea nivelului valorilor medii pentru principalii poluanţi atmosferici.

Măsurile prevăzute de aceste programe trebuie sa aibă în vedere:

• diminuarea impactului traficului rutier prin: promovarea transportului public în detrimentul celui particular, inclusiv prin achiziţionarea de autobuze Euro IV; aplicarea de măsuri pentru fluidizarea circulaţiei prin stabilirea de sensuri unice, montarea de semafoare inteligente, construirea de pasaje subterane sau supraterane, interzicerea traficului auto şi extinderea zonelor pietonale; devierea traficului greu şi amenajarea sau reabilitarea şoselelor de centură; eliberarea domeniului public şi amenajarea de parcări în spaţiul dezafectat, realizarea de parcări şi interzicerea parcării pe trotuare în anumite zone prin instalarea gardurilor de protecţie; limitarea vitezei, începând cu anul 2008, la 30 km/h pe străzile secundare din interiorul zonelor rezidenţiale şi în jurul unităţilor de învăţământ; construirea pistelor pentru biciclişti; întreţinerea permanentă a curăţeniei străzilor prin măturare şi spălare mecanizate;
• diminuarea influenţei activităţilor industriale prinimpunerea pentru operatorii economici care îşi desfăşoară activitatea sub incidenţa directivelor privind poluarea industrială a măsurilor prevăzute în autorizaţiile integrate de mediu în concordanţă cu cele mai bune tehnici disponibile;
• diminuarea impactului surselor difuze de poluareasupra calităţii aerului, în special în ceea ce priveşte nivelul concentraţiilor de PM10. prin urmărirea respectării prevederilor legislaţiei privind protecţia mediului şi a condiţiilor din avizele/autorizaţiile din domeniul construcţiilor, urbanismului şi gospodăririi localităţilor, în special în ceea ce priveşte: organizarea şantierelor de construcţii, curăţarea mijloacelor de transport şi a utilajelor la intrarea acestora pe drumurile publice, refacerea spaţiilor verzi afectate de diferite lucrări de construcţii şi reparaţii;
• îmbunătăţirea calităţii aerului prin:amenajarea de parcuri şi spaţii verzi, lucrări de refacere şi regenerare în zone calamitate, completări în plantaţii şi împăduriri, amenajarea malurilor râurilor de pe teritoriul localităţilor prin reabilitarea zonei verde adiacentă, amenajarea falezelor ca loc de plimbare prin plantarea de arbori şi regazonare.

Domnul Liviu-Bogdan Ciucă:

"Majorarea cuantumului TVA"

Începând cu 1 iulie a fost majorată cota de TVA de la 19% la 24%, decizie adoptată de autorităţile române sub imperativul implementării rapide a unui set consistent de măsuri suplimentare de consolidare fiscală necesare menţinerii în parametrii acordului multilateral de finanţare încheiat cu UE, FMI şi alte instituţii financiare internaţionale.

Referitor la creşterea taxei pe valoarea adăugată (TVA), are un impact indirect asupra mediului de afaceri, impactul direct fiind asupra consumatorului final, respectiv asupra populaţiei. Astfel, creşterea TVA reprezintă o măsură cu caracter general, care afectează toate veniturile populaţiei. Ca urmare, impactul asupra consumului populaţiei este primordial, dar indirect este afectat şi mediul de afaceri prin componenta cererii. Majorarea TVA are, în consecinţă, efecte conexe negative: asupra inflaţiei, prin expectaţiile inflaţioniste pe care le poate genera, asupra economiilor şi investiţiilor, pentru că afectează puterea de cumpărare a tuturor veniturilor din economie, asupra performanţelor economice ale mediului de afaceri, mai ales în măsura în care sectorul privat, sub presiunea sindicatelor, va mări salariile pentru recuperarea unei părţi din reducerea puterii de cumpărare.

În cazul majorării TVA se reduc, în termeni reali, şi veniturile situate peste medie, destinate în mare parte consumului de bunuri de folosinţă îndelungată sau economisirii şi investiţiilor. Ca urmare, impactul asupra reducerii în termeni reali a cererii interne este mai pronunţat. Totodată, se reduce şi cererea pentru locuinţe şi alte investiţii.

Piaţa forţei de muncă va fi afectată mai ales în ceea ce priveşte oferta oficială de locuri de muncă. Scăderea cererii interne se va reflecta cu deosebire în scăderea numărului de salariaţi, în general în rândul celor cu calificare şi salarii mai scăzute. Reducerea puterii de cumpărare amplifică presiunea salariaţilor din sectorul privat pentru majorarea câştigurilor salariale (cel puţin în cazul societăţilor cu pondere mare a exportului). Eventualele majorări s-ar putea efectua prin trecerea unor salariaţi în şomaj sau economia ascunsă. Impactul în şomaj nu se va vedea imediat, datorită muncilor sezoniere din această perioadă.

În scenariul actual, economia românească ar înregistra o diminuare mai accentuată în anul 2010, până la -1,9% faţă de 2009, comparativ cu descreşterea PIB de -0,5% în anul 2010 dacă măsura nu ar fi fost luată. Această evoluţie se va datora reducerii cu 3,5% a consumului final, dar şi unei scăderi cu 1,5% a formării brute de capital fix. Creşterea preţurilor de consum se va situa la sfârşitul anului la 7,9%, în timp ce media anuală va fi de 5,9%. Efectele adâncirii scăderii economice se vor reflecta şi în evoluţiile de pe piaţa muncii, numărul de salariaţi fiind prognozat la 4665 mii persoane, în scădere cu 1,8% faţă de 2009, ceea ce conduce la o creştere a ratei şomajului înregistrat la 8,5%.

Din punct de vedere al impactului bugetar, majorarea TVA cu 5 puncte procentuale poate conduce la un surplus de venituri bugetare din TVA de cca. 4,5 miliarde lei, precum şi la un surplus de venituri din CAS şi impozit pe venit de cca. 700 milioane lei, aceste două venituri bugetare fiind datorate de fapt creşterii prin inflaţie. Este evident, din punctul meu de vedere, că pe această formulă de clacul al taxei pe valoarea adăugată, romanii o vor duce din ce în ce mai greu, iar mediul de afaceri va resimţi din plin efectul negativ al acesteia. Consider ca trebuie, în funcţie de rezultatele obţinute, să se treacă, în mod operativ, la unele măsuri sau acţiuni corective în vederea sprijinirii mediului de afaceri şi a sectorului IMM.

Domnul Liviu-Bogdan Ciucă:

"Sistemul unitar de pensii"

Prin adoptarea Legii sistemului unitar de pensii, partidele aflate la guvernare au impus un act normativ de criză, care nu ţine cont de adevăratele probleme ale pensionarilor din România. Partidul Conservator nu va renunţa la stabilirea punctului de pensie la 45% din salariul mediu brut pe economie. Parlamentarii noştri vor depune o iniţiativă legislativă care să corecteze această nedreptate şi să modifice noua lege în cel mai scurt timp.

Referitor la vârsta de pensionare pentru femei, stabilită la 65 de ani prin noua lege, Partidul Conservator va susţine în continuare ca perioada de la 60 de ani să fie una flexibilă, în aşa fel încât femeile să poată alege dacă îşi continuă sau nu activitatea în câmpul muncii. Este cea mai agreată variantă, inclusiv de către ONG-uri, întrucât există domenii de activitate în care femeile doresc să muncească şi după 60 de ani, sau starea lor de sănătate permite acest lucru, însă sunt şi femei care categoric nu mai pot munci după această vârstă. Considerăm că o astfel de perioadă flexibilă trebuie păstrată cel puţin până în anul 2050.

Domnul Gheorghe Ciocan:

"A ruginit frunza... guvernării"

Odată cu vara s-a dus şi ultimul aliat al guvernării actuale. Vacanţele şi concediile românilor i-au scutit pe guvernanţi de nemulţumirea oamenilor, care au preferat poate să-şi uite sau să-şi amâne o vreme necazurile. Însă de acum se întorc inevitabil cu faţa la problemele insolubile pe care le-au pus guvernanţii: la salarii reduse, preţuri crescute şi la spectrul hâd al disponibilizărilor. Nu le mai pot ocoli, sunt stringente.

A sosit vremea recoltei, dar de recoltat nu e nimic pentru că Guvernul a tăiat totul. Frunza din vii a ruginit degeaba: fructele guvernării nu-s nicăieri. Nu c-ar fi acri strugurii: strugurii nu-s deloc! Nu s-au făcut! Iar cei care au lucrat la viile guvernului aşteaptă plata pentru munca lor. Nu e vina lucrătorilor că nu e niciun rod de cules, ci nepriceperea stăpânului.

De fapt, însă, ceea ce a ruginit e Guvernul, iar remanierea n-a fost decât o încercare de resuscitare a unei frunze ofilite. Guvernul, în noua formulă, ar vrea să se dea verde, însă tot palid e. S-au schimbat nişte miniştri, dar politica guvernamentală nu s-a schimbat: aceleaşi tăieri şi aceleaşi disponibilizări sunt soluţiile propuse de "noul" Guvern. După cum nu s-a schimbat lipsa oricăror măsuri de redresare şi stimulare economică. Ba, mai mult, incapacitatea de rezolvare a problemelor ţării pare a fi şi mai flagrantă.

Guvernarea e ruginită: în afară de reflexele de a rade totul îi lipsesc vitalitatea, elanul, iniţiativa, proiectele, dacă le-a avut vreodată. Dar pe măsură ce guvernarea devine tot mai veştedă, sindicatele sunt, sau ar trebui să fie, tot mai vii, tot mai active. Tocmai pentru că acum e limpede pentru oricine că guvernarea e lipsită de vlagă şi că nu poate fi agentul dinamic care să scoată ţara din impas. De fapt, guvernarea actuală e atât de slabă încât o simplă adiere i-ar fi fatală. Dar nu trebuie să aşteptăm să cadă singură. Nu va avea niciodată decenţa asta.

Dacă mişcările sindicale nu vor reuşi să convingă Guvernul că face umbră ţării degeaba, pentru că nu mai are nici sevă, nici energie, va trebui ca Parlamentul să-l deconecteze de la puterea executivă prin viitoarea moţiune de cenzură.

Domnul Ion Stan:

"Să se consemneze pentru istorie: Partidul Democrat Liberal a lichidat democraţia parlamentară!"

Partidul Democrat Liberal, care se autosusţine politic cu ajutorul unei coaliţii parlamentare unite de interesul comun al trădării României, şi-a desăvârşit săptămâna trecută crima de lichidare a democraţiei parlamentare.

Instrumentul acestei conspiraţii anticonstituţionale, prin care un partid rejectat de populaţie la limita inferioară a susţinerii îşi instalează dictatura, are un nume, un chip şi un trecut de faimă, care a propulsat-o în clubul deloc select al cocotelor politicii româneşti: deputatul PDL de Prahova, Roberta Alma Anastase.

Tupeistă fără măsură, obedientă clientelei politice, imatură politic, lipsită de sentimentul responsabilităţii sociale faţă de consecinţele determinate pentru populaţia României, prin sistematica încălcare a normelor democratice de funcţionare a Parlamentului, doamna deputat PDL Roberta Alma Anastase, preşedintele Camerei Deputaţilor, a pecetluit miercuri, 15 septembrie 2010, actul de deces al vieţii parlamentare în România.

Fără comentarii, iată cele mai recente fraude prin care preşedintele Camerei Deputaţilor, deputat al Partidului Democrat Liberal, Roberta Alma Anastase a validat adoptarea de legi şi hotărâri fără întrunirea voturilor majorităţii sau în absenţa numărului de deputaţi prevăzut de Constituţie.

• 1 iunie: refuză să valideze votul pentru un judecător la Curtea Constituţională, susţinând că nu s-a înregistrat majoritatea calificată, deşi art.76 alin.(2) din Constituţie prevede: Legile ordinare şi hotărârile se adoptă cu votul majorităţii membrilor prezenţi din fiecare Cameră (majoritatea simplă - n.a.). Desemnarea în speţa respectivă s-a făcut prin hotărâre a Camerei;
• 30 iunie: imediat după ce deputaţii pun în acord prevederile legii prin care se reduc salariile cu 25% cu obiecţiile Curţii Constituţionale, Roberta Anastase trimite legea la promulgare, nemaiacordând termenul de 48 de ore pentru o eventuală nouă sesizare a Curţii;
• 7 septembrie: modifică ordinea de zi fără a exista o decizie a Biroului permanent în acest sens şi fără aprobarea obligatorie a Comitetului liderilor de grup şi introduce în plen dezbaterea unei hotărâri prin care se dă dreptul (contrar regulamentului în vigoare - n.a.) unui deputat neafiliat să facă parte din Comisia de regulament;
• 8 septembrie: validează rezultatul votului la hotărârea mai sus amintită, deşi nu exista cvorum de şedinţă - grupurile parlamentare ale PNL şi PSD au anunţat părăsirea sălii -, trecând la prezenţă şi pe cei câţiva deputaţi PNL şi PSD care se aflau în drum spre ieşire din sală;
• 15 septembrie: după părăsirea plenului de către grupurile parlamentare ale PNL şi PSD, anunţă rezultate fictive la votul pe articole şi votul final măsluit, legea organică privind sistemul unitar de pensii fiind chipurile adoptată cu 175 de voturi "pentru", deşi în sală nu erau decât până într-o sută de votanţi.

Este cea mai mare fraudă parlamentară din istorie!

Câteva întrebări care se impun:

De ce din 16 septembrie şi până în prezent, preşedintele Camerei Deputaţilor, Roberta Alma Anastase, nu a ieşit cu o explicaţie oficială privind acuzaţiile care i se aduc?

De ce până pe 20 septembrie nu a fost încă publicată pe site-ul Camerei Deputaţilor, stenograma plenului din 15 septembrie?

De ce la şedinţa de plen din 15 septembrie, Roberta Anastase, în calitate de preşedinte de şedinţă, nu a solicitat serviciului tehnic al Camerei să verifice defecţiunea la sistemul electronic de vot anunţată de liderul deputaţilor PDL, Mircea Toader?

Cum explică preşedintele Camerei că sistemul electronic de vot se defectează doar în plenurile în care PSD şi PNL nu participă la lucrări?

Ce defecţiune a depistat Departamentul tehnic după şedinţa din 15 septembrie?

Doamna Antonella Marinescu:

Prin măsurile decise de OUG nr. 63/2010, autorităţilor administraţiei publice locale le-au fost restrânse o serie de drepturi recunoscute de lege şi de Constituţia României, dispoziţiile legale sus- menţionate intrând în coliziune cu drepturi reglementate de art.115 privind delegarea legislativă, art.120-123 privind administraţia publică locală, art. 20 din Legea administraţiei publice locale, coroborate cu dispoziţiile Tratatului de aderare la Uniunea Europeană.

Aceste drepturi privesc în special:

• dreptul de a soluţiona şi de a gestiona, în numele şi în interesul colectivităţilor locale pe care le reprezintă, treburile publice, în condiţiile legii;
• dreptul privind organizarea, funcţionarea, competenţele şi atribuţiile, precum şi gestionarea resurselor care, potrivit legii, aparţin unităţii administrativ-teritoriale;
• dreptul la resurse financiare proprii;
• dreptul de a administra şi dispune de resursele financiare;
• dreptul de a avea iniţiative în toate domeniile;
• dreptul de a finanţa şi derula programe judeţene de dezvoltare;
• dreptul la autonomie locală;
• dreptul la libera exprimare;
• dreptul la exercitarea unui vot liber exprimat;
• dreptul la asigurarea liberului exerciţiu al mandatului aleşilor locali;
• dreptul la elaborarea bugetelor proprii;
• dreptul la proprie iniţiativă.

Astfel:

1. S-au încălcat drepturile autorităţilor administraţiei publice locale, reglementate de Legea nr.215/2001 a administraţiei publice locale, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, ale Legii nr.273/2006 privind finanţele publice locale, modificată şi completată, şi ale Tratatului de aderare la Uniunea Europeană.

2. Prin adoptarea acestui act normativ se încalcă dispoziţiile prevăzute de art.123 alin.(4) din Constituţia României, în sensul că un consiliu local şi primarii, precum şi consiliile judeţene şi preşedinţii acestora nu se subordonează prefecţilor, ca urmare, apreciem că aceştia nu pot impune luarea de măsuri de aceştia.

Acest fapt se întâmplă. Prefectul impune numărul de posturi existent la nivelul fiecărei unităţi administrativ-teritoriale, în sarcina autorităţilor administraţiei publice locale. Orice "nesupunere" este sancţionată penal şi financiar, în sarcina ordonatorilor de credite, respectiv în sarcina autorităţilor publice deliberative. Cel mult prefectul poate ataca actele consiliilor locale şi judeţene în faţa instanţelor de contencios administrativ, în măsura în care le consideră nelegale.

3. Justificarea reducerilor de personal, impuse şi cumulate în acelaşi act normativ, cu impunerea de reguli financiar-fiscale care nu răspund aceluiaşi deziderat al textului alin.(4) al art.115 din Constituţie.

Dacă în ceea ce priveşte regulile financiar-fiscale, acestea pot fi impuse în situaţii extraordinare şi pentru o perioadă limitată de timp, în ceea ce priveşte măsurile de personal, acestea apar nelegale şi neconstituţionale.

Prin OUG nr.63/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr.273/2006 privind finanţele publice locale, precum şi pentru stabilirea unor măsuri financiare s-au dispus măsuri de reducere a numărului de posturi din aparatul de specialitate al consiliului judeţean, al primarului, precum şi din instituţiile publice locale înfiinţate prin hotărâri ale autorităţilor deliberative.

Apreciem că reducerea de personal este impusă în mod unilateral şi stabilită în mod aleatoriu, fără o analiză a competenţelor transferate, precum şi a normativelor impuse prin legi speciale. Mai mult decât atât, structurile asociative ale autorităţilor administraţiei publice locale nu au fost consultate înainte si nici nu s-a ţinut cont de propunerile acestora, în sensul îmbunătăţirii actului administrativ la nivel local.

Prin reducerea de personal se restrâng, în mod voit şi unilateral, rolul şi competenţele instituţiilor publice în exercitarea atribuţiilor prevăzute de lege.

Nu poţi îndeplini aceleaşi responsabilităţi cu personal redus la jumătate din necesarul actual. Responsabilităţile reprezintă un ansamblu de competenţe şi atribuţii care trebuie îndeplinite pentru satisfacerea nevoilor cetăţenilor, prin oferirea de servicii publice de calitate, specializate şi la timp. Reducerea de personal impusă va da naştere, în mod neechivoc, la întârzieri în rezolvarea cererilor cetăţenilor, la scăderea portofoliului de servicii publice oferite, la scăderea gradului de îndeplinire a atribuţiilor şi, în consecinţă, la scăderea autorităţii administraţiilor publice şi satisfacţia beneficiarilor acestor servicii.

Autonomia locală presupune dreptul şi competenţele autorităţilor administraţiei publice locale de a hotărî, în mod independent, cu privire la treburile publice, prin oferirea către cetăţeni de servicii publice de calitate şi la timp.

Printr-un personal insuficient, satisfacerea acestor nevoi se restrâng în mod direct proporţional cu gradul de încărcare pe fiecare funcţionar public cu atribuţii noi, transferate de la posturile desfiinţate. Nu poţi îndeplini un rol public de calitate când un funcţionar îndeplineşte, în acelaşi timp, atribuţii de urbanism, tehnic, investiţii şi amenajarea teritoriului sau atribuţii de cultură, sănătate şi de învăţământ.

Calitatea actului administrativ depinde exclusiv de specializarea funcţionarilor publici. Nu poţi cere unui funcţionar public să le ştie pe toate; nu poţi cere unui funcţionar public sa fie cel mai bun în foarte multe domenii de activitate.

Pentru că asta face actul normativ atacat, impune autorităţilor administraţiei publice locale încărcarea fişei posturilor funcţionarilor publici cu atribuţii noi, preluate de la posturile desfiinţate şi pentru care urmează să disponibilizăm specialişti cu experienţă şi pregătiţi în domeniul respectiv.

Acest fapt generează probleme la nivelul autorităţii publice locale. Autoritatea locală nu va putea oferi servicii publice de calitate şi la timp cetăţenilor comunei, oraşului, municipiului sau judeţului.

Autoritatea publică nu va fi în măsură să rezolve toate problemele comunităţii, astfel încât gradul de satisfacţie al cetăţenilor să se menţină la nivelul actual.

Resursa umană din cadrul autorităţii publice va deveni din ce în ce mai puţin specializată. încărcarea cu atribuţii dincolo de specializare conduce, în mod irevocabil, la o tratare şi rezolvare a problemelor în mod superficial, pentru încadrarea în termenele impuse de lege. Chiar şi aşa, nu vor fi rezolvate toate problemele.

4. La nivel funcţional, prin încălcarea şi restrângerea acestor drepturi, autorităţile administraţiei publice locale vor fi afectate de incapacitatea obiectivă de a colecta taxele şi impozitele locale. S-a restrâns capacitatea acestora de a încasa taxele şi impozitele locale. Această "confiscare" vine în contextul în care s-a dispus diminuarea cotelor alocate autorităţilor administraţiei publice locale, s-au impus diminuări ale cheltuielilor cu serviciile şi materialele, s-a interzis accesul la acordarea de împrumuturi pentru finanţarea investiţiilor publice.

Fără personal suficient, capacitatea de colectare scade în mod direct proporţional şi astfel, dreptul recunoscut de lege în ceea ce priveşte dreptul la resurse financiare proprii.

Resursele financiare proprii sunt administrate şi utilizate de autorităţile administraţiei publice locale pentru îndeplinirea competenţelor şi atribuţiilor ce le revin.

Şi aşa nivelul salariilor a scăzut, tot din iniţiativa unilaterală şi arbitrară a Guvernului, fapt ce a determinat o implicare mai puţin eficientă din partea funcţionarilor publici.

Funcţionarii publici insuficienţi plus reducerile de salarii reprezintă condiţiile perfecte pentru neîndeplinirea rolului autorităţilor administraţiei publice locale, pentru îngrădirea aplicării principiului autonomiei locale şi pentru readucerea administraţiilor publice în stadiul în care să nu mai poată funcţiona.

Asta au făcut Guvernul României şi Ministerul Finanţelor Publice. S-au substituit rolului de reglementare al Parlamentului României şi au decis singuri dacă autorităţile administraţiei publice locale trebuie să existe sau nu. Au decis că România nu are nevoie de autorităţi ale administraţiei publice locale. Au decis că legea administraţiei publice locale reprezintă doar o bucată de hârtie fără valenţe normative şi de reglementare.

Au decis că administraţia locală din România trebuie să dispară, dar nu prin desfiinţare directă, ci prin crearea condiţiilor propice reducerii rolului ei până la zero.

5. Aceste măsuri vin în contextul în care la nivel local, în ceea ce priveşte structurile deconcentrate ale ministerelor şi agenţiilor naţionale, OUG nr.63/2010 nu a prevăzut obligativitatea reducerii de personal.

Din acest considerent, apare o discriminare evidentă între aceleaşi tipuri de funcţionari publici, care fac aceleaşi lucruri, dar lucrează în structuri locale diferite.

Ca exemplu, putem arăta că structurile locale ale ministerului finanţelor publice şi ale ministerului agriculturii nu au suferit modificări ale personalului angajat, deşi atribuţiile şi competenţele se referă exclusiv la colectarea taxelor şi impozitelor sau la îmbunătăţirea performanţelor agriculturii în judeţul Constanţa.

6. Dreptul la libera iniţiativă a aleşilor locali a fost îngrădit şi eliminat prin prevederile acestei ordonanţe de urgenţă.

Această condiţie imperativă, acest "şantaj" şi "ameninţare" au obligat consiliile locale şi consiliile judeţene să voteze împotriva voinţei lor, pentru a nu bloca definitiv şi total activitatea administrativă locală, de protecţie a drepturilor copiilor şi a persoanelor cu handicap, a culturii. Condiţionarea a ajuns să impună o voinţă unilaterală unor organe colective de decizie şi deliberare.

Potrivit legii administraţiei publice locale, organele colective deliberative de la nivel local iau hotărâri în exercitarea mandatului primit şi, prin vot direct şi liber exprimat, în exercitarea liberului exerciţiu al mandatului alesului local.

Domnul Ion Călin:

"De la Boc IV la Boc V - sărăcie şi haos"

De ceva timp avem un guvern nou, remaniat, Boc V, cu miniştri noi, forţe proaspete, dar cu acelaşi program de guvernare. Şi dacă programul de guvernare nu s-a schimbat, atunci de ce au mai fost schimbaţi numai anumiţi miniştri, şi nu alţii?

Ce lasă în urmă fostul Guvern Boc IV? Ce s-a ales din promisiunile electorale ale PDL-ului, din programul de guvernare prezentat la instalare şi din măsurile anticriză prezentate de premier?

În două mandate, aproape douăzeci de luni, premierul şi-a adaptat şi declaraţiile de presă. Dacă la 22 decembrie 2008 zicea: "Mandatul nostru nu e criza, ci rezolvarea ei şi continuarea reformelor. Cuvântul de ordine al guvernării noastre va fi responsabilitate în vederea asigurării stabilităţii ţării." sau "Acum suntem pe drumul bun. Am pus oarecum lucrurile în ordine: şi în privinţa salarizării, şi în privinţa investiţiilor şi în privinţa eliminării risipei. Dar mergem şi am urnit ţara în direcţia bună.", din 14 ianuarie 2010 la "Impozitarea pensiilor mici (sub 1.000 de lei - n.r.) nu acoperă în totalitate creşterea TVA. Trebuie văzute şi alte măsuri care să fie acceptate de Parlament (pentru o eventuală revenire a TVA la 19% - n.r.)." în 10 iulie 2010.

Astăzi, chiar şi punctele cheie din programul de guvernare-2008 au devenit vorbe goale, iată doar câteva exemple:

• asigurarea unui climat economic de stabilitate, în contextul crizei economice globale;
• numeroasele schimbări fiscale şi legislative "pe picior" au destabilizat climatul economic;
• protejarea locurilor de muncă şi crearea de noi locuri de muncă, inclusiv în mediul rural - cel puţin 100.000 oameni vor fi disponibilizaţi, urmare a acordului cu FMI;
• asigurarea unui sistem fiscal echitabil, prin menţinerea cotei unice de impozitare existente, de 16%, şi acordarea de compensaţii şi deduceri fiscale pentru persoanele cu venituri mici, precum şi reducerea numărului de taxe şi impozite - TVA a fost mărită la 24%, numărul de taxe şi impozite a fost mărit, toate veniturile au fost supuse impozitării;
• asigurarea resurselor financiare necesare susţinerii sistemului pensiilor de stat, atingerea unei ţinte de 45% din salariul mediu brut pe economie a punctului de pensie - în goana după bani, guvernul a încercat tăierea pensiilor cu 15%, acum vorbind şi despre impozitarea pensiilor sub 1.000 lei;
• dezvoltarea rapidă a infrastructurii rutiere şi feroviare - din cei 1.200 km de autostradă trâmbiţaţi în 2008, doar 40 km au fost inauguraţi cu chiu, cu vai anul trecut.

Ce mai lasă în urma sa Guvernul Boc de la începutul mandatului până azi:

• aproape 200 de ordonanţe de urgenţă: nouă în ultima lună a primului an de guvernare, 111 anul trecut şi încă 75 anul acesta;
• o ţară a cărei datorie externă creşte începând cu finele anului 2008 şi a ajuns la 87 miliarde de euro, şi o datorie internă, care a trecut de 52 miliarde de lei, crescând de 4,4 ori, iar cea externă aproape dublându-se.

Mai grav este că banii s-au dus în pensii şi salariile bugetarilor, nu în investiţii, ceea ce ne va antrena într-o spirală a împrumuturilor din ce în ce mai înrobitoare.

În lipsa unui program real, cu măsuri care să permită relansarea economică, Cabinetul Boc a adoptat un plan de austeritate extrem de dur, care a dus la scăderea veniturilor populaţiei.

Politica haotică a Guvernului Boc a dus la dispariţia a 232.958 de contribuabili activi, numărul total al firmelor s-a redus de la 1.117.251 la 884.653, ponderea persoanelor fizice autorizate a scăzut în acest interval de la 324.374 la 232.958. în anul 2009, 20.000 de firme au intrat in procedură de insolvenţă.

Deci unicele măsuri anticriză ale prim-ministrului Boc au fost tăierile de salarii, de pensii, de alocaţii, subvenţii, fonduri şi posturi. Toate acestea au făcut ca în cei doi ani petrecuţi sub domnia sa, România să cunoască doar mizeria, durerea, falimentul, sărăcia şi haosul

Guvernul lui Băsescu, în frunte cu Emil Boc, cel de două ori numit şi o dată demis, a picat testul încrederii populaţiei, 85% dintre români nu mai cred în Executiv. Iar nouă din zece sunt convinşi că actuala putere a luat-o pe drumul greşit, iar România este printre ţările est-europene care ar putea da faliment în următorii 2-3 ani.

Ce ar putea să spună preşedintele unei ţări în care ar exista această stare? Poate ceea ce spunea domnul Traian Băsescu atunci când era parlamentar al opoziţiei şi declara în plenul Parlamentului: "în realitate, marea problemă a actualului Guvern este incapacitatea de a asigura resursele financiare. Domnule prim-ministru, în cei aproape 4 ani de guvernare aţi reuşit să readuceţi în casele românilor sărăcia, frigul, grija zilei de mâine şi şomajul. Aţi reuşit să faceţi din corupţie un sistem de guvernare. Aţi reuşit să faceţi din şansa reală a agriculturii româneşti o iluzie. Aţi reuşit să faceţi din minciună un mod de guvernare. O singură criză nu reuşiţi să creaţi, domnule prim-ministru, - criza de Guvern".

Stimaţi colegi, acum oare actualul preşedinte chiar nu realizează că acest prim-ministru a reuşit în doar doi ani să realizeze toate aceste "măsuri" şi într-adevăr numai o singură criză nu reuşeşte să provoace "cea de guvern?". Oare cât va mai dura până la realizarea acesteia şi schimbarea actualului guvern? Cât vor mai trebui să suporte cetăţenii acestei ţări măsurile pe care le ia un guvern incapabil, cum este cel actual?

Domnul Vasile Popeangă:

"Reforma reformei portocalii"

Puneam, anul acesta, în luna aprilie, o întrebare ministrului sănătăţii referitoare la aplicarea oficială a terapiilor neconvenţionale în sănătate, cu trimitere expresă la diverse metode naturiste de tratament, metode care au un efect garantat în cel puţin 90% din cazuri. Era o întrebare normală, legitimă, având în vedere că e tot un vaiet şi un plânset că nu sunt bani, în tot guvernul, inclusiv în domeniul sănătăţii. Însă nu-i nici un scâncet măcar că şi amărâţii ăia de bani care ajung la Sănătate sunt împrăştiaţi aiurea cu o viteză demnă de o cauză mai bună, ori că atâtea şi atâtea aparate, aduse cu bani grei din import, ruginesc prin cine ştie ce cotloane de spital fără a contribui la sănătatea cetăţenilor, adică neîndeplinindu-şi rolul pentru care au fost achiziţionate. Nu interesează pe nimeni din cei îndrituiţi să conducă domeniul sanitar în interesul naţional, al cetăţenilor bolnavi, nu contează că dispar cadrele medicale ca vrăbiile la sosirea uliului, sau că au ajuns bodyguarzii să apere conducerile spitalelor de personalul medical. Contează doar ca gaşca portocalie şi acoliţii săi să se eternizeze la conducerea ţării...

Un anume "Fekete Kukio" - cum îl numisem eu la acel moment pe un oarecare "ss indescifrabil" care semna, în locul ministrului Cseke Attila, răspunsul la întrebarea pe care i-o adresasem direct şefului său, îmi răspundea, din vârful buzelor, că "îşi exprimă rezerva în ce priveşte vindecarea prin terapii complementare şi alternative". Iată o bună dovadă că s-a răspuns "din burtă", cum se zice, fără verificarea situaţiei reale. Un exemplu de folosire a terapiei naturiste îl aduce însuşi consilierul prezidenţial Avramescu, care, întrucât de peste 15 ani a renunţat la "beneficiile" sistemului patronat atât de dezastruos de către domnul Cseke, se tratează cu mult succes cu... ceai de păducel! Bravo, domnule Avramescu, acum avem o idee cine 1-a consiliat pe Băsescu să se opereze la Viena şi să nu se implice, ca "preşedinte-jucător" ce se declară (e drept, mai rar către deloc în ultima vreme...), în "meciurile" din domeniul sanitar! Sperăm doar că preşedintele o să treacă pe vestitul ceai de tei şi că n-o să-i lipsească lecitina (bineînţeles, total naturală şi absolut ecologică!) de pe noptieră, întrucât sesizăm o deteriorare masivă a memoriei prezidenţiale şi o scădere sub 15% a potenţei funcţiei supreme în stat!

Recomandăm şi o trecere pe la oculist - probabil pe undeva pe Coasta de Azur -, pentru o pereche de filtre de ochelari, întrucât prea mult portocaliu în faţa ochilor poate avea efecte nefaste, letale, asupra neuronului specializat în reforma sanitară din România...

Domnul Vasile Popeangă:

"Declaraţii după cum bate Vântu..."

Şocante declaraţii făcut-a preşedintele Băsescu de la Bruxelles referindu-se la afacerea SOV! încă o dată se dovedeşte că "El lider maximo" al portocaliilor trăieşte doar într-o Românie a lui, priveşte doar prin ochelari cu lentile portocalii şi se crede detaşat de tot şi de toate, suveranul perfect al secolului XXI, Zeus întruchipat!

Deci, zis-a Zeus: "Dacă dumneavoastră credeţi că un inculpat poate fi confruntat cu un şef de stat, cred că faceţi o greşeală! Nu mă întrebaţi pe mine ce vorbeşte un inculpat!". Apăi, de ce să nu vă întrebăm, domnule Băsescu? Păi matale nu eşti inculpat în dosarul Flota? Vântu încă nu se ştie dacă e, că dosarul său n-a ajuns încă în instanţă, da' matale eşti sigur, că te-a salvat doar accederea la scaunul prezidenţial şi venirea acoliţilor tăi la putere! Aşa că... mai poate fi confruntat un inculpat cu un şef de stat - taman ce ai stat de taclale cu Sarkozy!

"Trebuie să răspundă cel care a furat de la FNA, de la FNI", a mai găvărit prezidentul român care se crede un Dumnezeu în came şi oase. Apăi de, aia şi încearcă bietul om: să răspundă! Dar, neavând pretenţia să fie inovativ în domeniu, preferă să acţioneze după metodele clasice: metoda Flota, metoda Mihăileanu, metoda CFR, metoda Asfalt - culmea: toate metode create şi dezvoltate în zona Ministerului Transporturilor, cu largul concurs al celui care actualmente ocupă degeaba, inutil şi fără rost scaunul de preşedinte al României...

Ş-a mai zis Zeus: "Nu încercaţi să vă umiliţi preşedintele care vă reprezintă oriunde". Măi, omule, trezeşte-te odată! NOI suntem cei umiliţi că ne reprezinţi oriunde! Chiar nu reuşeşti să accepţi asta? Cu drag şi la marea viteză am renunţa să ne mai reprezinţi, da' încă nu s-a reînnoit stocul de bun-simţ şi simţ al realităţii la Cotroceni, aşa că, ce-om face? Te-om mai suporta, cât o mai vrea Dumnezeu şi UDMR-ul...

Şi ce-a mai zis Zeus? "Aveţi un preşedinte care SE respectă". Mda, am observat cu toţii: casă pe Mihăileanu, frate mare afacerist cu iz de fulminat de mercur, fată europarlamentar, altă fată îmbogăţită din vânzări anterioare şi cu apartament de circa un milion de euro, nevastă casnică dar donatoare de maşini roşii... Normal: avem un preşedinte care SE respectă, că doar toată viaţa a fost slujbaş la stat, aşa că e normal să fii bogat la greu! Măi Zeus, ţi-a trecut însă prin cap, măcar o singură fracţiune de secundă, că poate poporul acesta şi-ar dori să-1 respecţi şi pe EL? Măcar un pic? Un strop? O firimitură? Dacă tot îţi suportă toate hachiţele, şi jafurile, şi găştile, şi... ? Doar atât cât să te poată şi el respecta pe tine...

Domnul Aurel Vlădoiu:

"Lacrimile nu impresionează o guvernare fără cap şi fără inimă"

Problemele protecţiei sociale cu care se confruntă în prezent mai toate ţările europene nu sunt şi problemele prioritare pe agenda de lucru a Guvernului Boc. Contextul în care se află România - inexistenţa unui model de tranziţie a societăţii de la o formă social-economică bazată pe un sistem de organizare şi de conducere social-economică la un sistem bazat pe principiile cererii şi ofertei - are repercusiuni grave în domeniul asistenţei sociale. Ajutorarea persoanelor cu dizabilităţi aflate în situaţii problematice are la bază principiul solidarităţii şi presupune evaluarea trebuinţelor asistatului, dar reprezentanţii "puterii portocalii" nici n-au auzit de-aşa ceva.

Copiii cu dizabilităţi, copiii asistaţi social sunt, în opinia mea, prima grijă pe care ar trebui să o aibă, în domeniul protecţiei sociale, o societate şi un Guvern. Din pricina impotenţei în domeniul fiscal şi a jafului dirijat de la Palatul Victoria, fonduri pentru acoperirea nevoilor acestor categorii sociale nu prea mai există. Din acest motiv, părinţii şi asistenţii sociali au o mare greutate pe umeri: aceea de a reinventa practica - ei nu au de aplicat soluţii, ci se implică în rezolvarea problemelor, adică în căutarea de soluţii noi, adaptate fiecărei situaţii. Lacrimile lor nu impresionează o guvernare fără cap şi fără inimă!

în judeţul Vâlcea, din păcate, creşte anual numărul copiilor care se nasc cu handicap. Conform statisticilor oficiale, sunt câteva mii de copii vâlceni cu handicap grav, handicap accentuat sau handicap mediu. Cauza principală care duce la creşterea numărului de copii cu handicap este poluarea, iar în judeţul Vâlcea sunt destui factori poluanţi. Nu pot fi trecute cu vederea radiaţiile de la Cernobîl şi Kozlodui, radiaţii despre care se ştie că produc malformaţii, leucemii şi cancere. La toate acestea se mai adaugă bolile genetice, respectiv copii născuţi din părinţi cu probleme serioase de sănătate. Mai vreau să accentuez un aspect: sărăcia generalizată, alcoolismul, prostituţia, lipsa de educaţie sunt cauzele abandonului, iar spitalele şi centrele de asistenţă socială din Vâlcea sunt pline cu copii care nu mai au pe nimeni. Toate acestea sunt plăgi foarte grave ale unei ţări din ce în ce mai bolnave, pe care chirurgul Boc nu este capabil s-o salveze!

Domnul Emil Radu Moldovan:

"Suprimarea pensionarilor"

Cât mai aveţi de gând să umiliţi pensionarii acestei ţări, domnilor din PDL? Ce mare greşeală au făcut pensionarii de vă năpustiţi cu atâta ură şi înverşunare asupra pensiilor lor, pe care ba vreţi să le impozitaţi, ba nu vreţi să le măriţi, neacceptând amendamentul Partidului Social Democrat de majorare a punctului de pensie la 45% din salariul mediu pe economie?

De ce această categorie socială atât de greu încercată de epoca tranziţiei postdecembriste să suporte din nou costurile situaţiei economice dezastruoase în care se află ţara din cauza guvernului antinaţional şi antiuman Boc - Băsescu?

În timp ce camarila din ministere încasează venituri lunare de zeci de mii de lei, iar primarii portocalii construiesc fântâni arteziene cu zeci de milioane de euro, pensionarii sunt condamnaţi să rămână cu aceleaşi pensii şi anul viitor şi să vadă cum banii nu le mai ajung de pe o zi pe alta din cauza creşterii preţurilor. Acest lucru nu îi sensibilizează pe conducătorii PDL care o ţin pe a lor şi spun că majorarea pensiilor ar crea un deficit de peste 5 miliarde de euro, lucru foarte grav pentru ţară.

Dar din arcul guvernamental nu este foarte grav să umiliţi şi să batjocoriţi aproape 6 milioane de pensionari care, efectiv, din cauza acestei măsuri inconştiente, vor fi în iarna care vine în imposibilitatea de a trăi în această ţară?

Astfel, costurile incompetenţei şi hoţiei din ultima perioadă a găştii pedeliste sunt aruncate pe umerii populaţiei cu venituri mici, printre care se regăsesc şi pensionarii, în timp ce camarila portocalie se agaţă cu dinţii de putere.

Nu contează pentru ei că situaţia gravă în care au ajuns ţara şi românii le este imputabilă, că îndreaptă România pe un drum greşit, contează doar conectarea la resurse pentru a putea prădui tot ce întâlnesc în cale. Nici măcar evidenţa faptului că toate ţările din Uniunea Europeană şi din vecinătate iau alte măsuri economice şi sociale, nu-i determină să se gândească şi să analizeze oportunitatea măsurilor luate.

Relansarea economică, reducerea evaziunii fiscale, crearea de noi locuri de muncă, sprijinirea agriculturii, industriei nu fac parte dintre preocupările principale ale guvernanţilor, care sunt canalizaţi cu toată energia de care dau dovadă, ca nu cumva să uite să diminueze veniturile fiecărei categorii sociale din această ţară.

În aceste condiţii în care puterea doar taie toate veniturile cetăţenilor români, ea poate fi asimilată cu o oaste de atac care suprimă tot ce întâlneşte în cale, în România vremurilor noastre.

Domnul Ioan Sorin Roman:

"Staţi liniştiţi, de acum înainte alegerile vor ieşi cum trebuie"

Săptămâna trecută mi-am dat seama cât adevăr era în vorbele lui Lenin când spunea: "Nu contează cine votează, contează cine numără voturile". Se pare că aceşti copii de suflet ai lui Traian Băsescu au înţeles foarte bine acest lucru şi demonstrează că sunt capabili să facă din România un stat bazat pe principii dictatoriale.

Stimaţi colegi, trebuie să conştientizăm pericolul care ne paşte. Să ne aducem aminte de luna iunie când doamna Roberta Anastase a reuşit să reintroducă pe ordinea de zi şi implicit să impună reluarea votului pentru alegerea reprezentantului Camerei Deputaţilor la Curtea Constituţională, astfel încât să iasă cine trebuie, nu cine fusese ales. Şi dacă în iunie doamna Anastase a decis reluarea votului, săptămâna trecută, la votarea Legii pensiilor, preşedinta Camerei Deputaţilor a înregistrat o evoluţie, doamna Anastase a considerat că nu mai are sens să aştepte momentul în care va avea cvorum, ci poate rezolva problema la momentul respectiv, aşa că fiind ea cea care a numărat voturile, a decis că au votat suficienţi deputaţi pentru ca legea să treacă.

Este tragic ce se întâmplă şi-mi dau seama că de acum încolo alegerile vor ieşi aşa cum trebuie, pentru că cei ce numără voturile sunt "la butoane" şi ştiu cum trebuie să facă acest lucru. Au ajuns deja la un nivel la care nu cred că vor mai cere repetarea scrutinului, ci vor rezolva problema la numărătoare.

Stimaţi colegi, e mai grav decât am crezut, cred că este de datoria noastră să facem cunoscute poporului faptele doamnei Anastase, ale sistemului şi partidului pe care-1 reprezintă.

După asemenea evenimente se naşte o întrebare retorică: cât pericol social prezenta asistenta de la Maternitatea Giuleşti şi cât pericol social prezintă o persoană care măsluieşte rezultatul votului la o lege ce va avea efecte asupra unei ţări?

Mai e ceva, acum am reuşit să înţeleg rezultatul votului din secţia specială de la Paris.

Domnul Marian Neacşu:

«După adoptarea prin fraudă a legii unitare a pensiilor, Băsescu, Boc şi Anastase au demarat programul social "prima coasă"»

Reformarea sistemului public de pensii - o reformă care a devenit necesară în contextul crizei economice mondiale declanşată în anul 2008 - se desfăşoară acum într-un mod eronat şi are ca rezultat o lege nedreaptă pentru români, adoptată pe sub masă de parlamentarii PDL.

Dar ce ne impune PDL prin Legea pensiilor?

PDL ne impune creşterea treptată, până în anul 2030, a vârstei de pensionare până la 65 de ani, atât pentru bărbaţi, cât şi pentru femei. Această măsură ar fi justă într-o ţară occidentală avansată, unde femeia împarte cu bărbatul roluri sociale asemănătoare. La noi în ţară, această măsură este profund greşită, deoarece ignoră activitatea casnică a majorităţii femeilor române: deşi ne-am dori cu toţii şi tindem spre modelul occidental şi modern de împărţire a rolurilor în familie, totuşi mamele şi soţiile românilor desfăşoară încă o muncă dublă faţă de bărbaţi. Ele merg la serviciu pentru salariu, dar le aşteaptă acasă alte multe sarcini neplătite: ele nasc şi cresc copiii, ele desfăşoară munci casnice pe care le ştim foarte bine.

Sub aspectul sociologic, această majoritate a femeilor care muncesc în casă este covârşitoare: fie ele profesoare, doctoriţe, croitorese sau muncitori agricoli, femeile române spală rufele, fac mâncarea, cresc copiii, sacrificându-se pentru familie.

Eu sunt convins că, având acele averi impresionante, soţiile emancipate ale actualilor miniştri PDL iau masa la restaurant în oraş în loc să tranşeze porcul în bucătărie şi le cumpără consorţilor alte cămăşi în loc să spele şi să calce. Dar de aici şi până la a impune tuturor româncelor egalizarea vârstei de pensionare este o distanţă mare - este distanţa de la realitate la tâmpenie.

Daţi-mi voie să vă amintesc că România reală este alta, cetăţenilor miniştri, stimaţi domni de la PDL! Iar cetăţenii din România reală trăiesc altfel, nu cum credeţi voi, cei care le recomandaţi acum oamenilor care nu au pâine să mănânce cozonac.

Celor care argumentează prin nevoia de bani la bugetul statului, le spun că măsura de egalizare a vârstei de pensionare este nu doar ruptă de realitatea românească, ea este lipsită de orice impact economic - deoarece îşi va atinge scopul hăt, în anul 2030, adică peste 20 de ani. Adică la Paştele cailor, din punct de vedere financiar-bugetar. Şi chiar în anul 2030 - deşi noi am vrea ca rolul social al femeii să fie unul modern, occidental - putem fi siguri că nu se va schimba prea mult faţă de astăzi. Modernizarea peste noapte a statului este o himeră numai bună de ameţit minţile slabe, în condiţiile în care în unele locuri de la noi din ţară se mai ară cu calul.

De fapt, lipsa de competenţă a acestui Guvern este atât de mare, încât pune în umbră lipsa sa de viziune şi de strategie. Românii trebuie să înţeleagă acum că acest Guvern bâjbâie pe întuneric şi nu are nicio direcţie clară de urmat. PDL ne-a propus să trăim bine şi nu s-a ţinut de cuvânt: majoritatea românilor trăiesc mai prost, fie în sectorul public, fie în sectorul privat al economiei. PDL ne-a propus reducerea corupţiei, iar aceasta nu s-a realizat: din totalul de procese penale pe rol, doar 1% sunt de corupţie, în schimb 37% din români cunosc personal cazuri de corupţie, conform unor studii recente.

Mă temeam că rostesc un truism dacă voi spune despre cabinetul Boc că el guvernează după principiul "Vom trăi şi vom vedea", fără să fie capabil să producă o idee clară despre cum trebuie sau cum vor să arate România în viitor, dar fostul ministru de finanţe Sebastian Vlădescu îmi confirmă fără să vrea această opinie.

Ce altceva doreşte să ne mai impună partidul domnului Băsescu prin noua Lege a pensiilor?

PDL vrea să îngheţe punctul de pensie la valoarea actuală de 732 de lei, motivând că nu sunt bani la buget. Dar unde sunt banii din buget? Banii statului au fost risipiţi de Guvernul Boc în anul 2009 pentru campania electorală a lui Traian Băsescu şi pentru buzunarele proprii (a se vedea cazul ministrului-hoţ Monica Ridzi). în 2010, majoritatea fondurilor statului au fost direcţionate tot către buzunarele PDL prin ministrul Elena Udrea Cocoş.

Mai mult decât atât, printr-o diabolică înscenare, guvernul Boc prevede să mărească pensiile şi salariile în anul 2012, adică exact în anul alegerilor, pentru a-i putea cumpăra pe unii români nevoiaşi chiar cu banii lor, cu banii publici.

Faţă de acest abuz al puterii portocalii, Partidul Social Democrat, prin deputaţii şi senatorii săi, a luptat în Parlamentul ţării pentru creşterea punctului de pensie la 45% din salariul minim brut, adică pentru majorarea punctului de pensie la valoarea de 825 de lei, adică să îl crească cu un milion de lei vechi.

Acest amărât de milion de lei vechi înseamnă enorm pentru populaţia săracă, pentru românii care au muncit o viaţă întreagă la stat, neavând alte opţiuni, iar acum se luptă să supravieţuiască din cauza scumpirii alimentelor şi creşterii preţurilor. De aceea, PSD s-a luptat în Parlamentul ţării pentru a se împotrivi fraudei puse la cale pentru adoptarea Legii pensiilor şi de aceea PSD va ataca Legea pensiilor la Curtea Constituţională, într-o încercare disperată de a bloca aplicarea acestei legi greşite şi nedrepte.

S-a constatat cu vârf şi îndesat că PDL are o părere foarte proastă despre poporul român şi de aici porneşte întreaga atitudine a acestui partid faţă de propriul popor: "dacă am reuşit să îi cumpărăm pe unii cu o găleată de plastic şi un kilogram de ulei, dacă am reuşit să îi convingem înainte de alegerile prezidenţiale din 2009 că nu există criză economică, atunci înseamnă că putem să facem orice cu aceşti alegători". Acesta este fundamentul machiavelic al politicii de guvernare a PDL.

Domnul Vasile Mocanu:

"De ce Boc nu-i Greuceanu!"

Premierul Emil Boc are numai veşti proaste pentru români. În discursul ţinut în Parlamentul României, şeful Guvernului ne-a adus la cunoştinţă că 'greul nu a trecut'. Nici nu credeam aşa ceva, domnilor de la PDL! E de ajuns să te uiţi în jur, pentru a vedea că dezastrul din societatea românească e tot mai mare de la o zi la alta!

Şomajul creşte, inflaţia creşte, datoriile populaţiei cresc, în vreme ce consumul scade, veniturile scad, locurile de muncă dispar, iar nivelul de trai se prăbuşeşte.

Deşi atunci când a anunţat micşorarea drastică a salariilor românilor, Traian Băsescu a subliniat că reducerea va fi operată doar până la finele acestui an, şi această promisiune a fost repede uitată. Nici un oficial pedelist nu mai vorbeşte despre revenirea, după 1 ianuarie 2011, la salariile iniţiale. Acest 'greul nu a trecut' lasă să se înţeleagă că greul abia începe şi că românii vor fi sufocaţi de noi taxe şi impozite în lunile următoare.

Domnilor de la PDL, răbdarea oamenilor a ajuns la limită.

În afara clientelei PDL care trăieşte foarte bine din afacerile cu statul, restul populaţiei, adică imensa majoritate a românilor, o duce tot mai greu. Iar greul nu a trecut. Mulţumim că ne-aţi anunţat şi pe noi. PDL, preşedintele Traian Băsescu şi cabinetul Emil Boc ne-au dovedit că nu au soluţii pentru gravele probleme ale României. Deşi veniturile de la bugetul statului ar fi crescut semnificativ dacă s-ar fi luat măsuri pentru reducerea evaziunii fiscale şi pentru anularea contractelor oneroase dintre firmele PDL şi stat, Guvernul lasă greul tot pe umerii oamenilor simpli. În vreme ce PDL-ului îi e tot mai bine, oamenilor le e tot mai greu.

Corupţia şi clientelismul care sufocă toate instituţiile statului sunt principalele boli din vremea lui Băsescu-Boc. Nu este zi în care să nu aflăm despre alte şi alte afaceri dubioase în care sunt implicaţi amicii regimului Traian Băsescu. Bani pentru investiţii nu mai sunt, dar fonduri uriaşe de risipit de către clientela politică există pe toate drumurile. Greu este doar pentru românii care au muncit cinstit. PDL face eforturi serioase de a răpi populaţiei toate mijloacele de existenţă.

într-un basm românesc celebru, zmeii fură soarele şi luna unei împărăţii, iar viteazul Greuceanu reuşeşte să le recupereze. Deşi numele lui Boc începe să rimeze cu greu, Greuceanu este în alt partid, în PDL sunt doar zmeii care ne mănâncă zilele.

Domnul Marian Ghiveciu:

"Politici agricole falimentare"

Istoria agricultorului român a demonstrat că acest important segment al populaţiei a fost acela care a imprimat ţării cea mai mare stabilitate. Agricultorii, aceşti ţărani români, au funcţionat ca o soluţie tampon, absorbind toate relele societăţii pe care apoi le-a purificat ca un filtru, prezentând lumii şi ţării o faţă permanent proaspătă.

La ţară s-a născut agricultura, acel tunel prin care omenirea a intrat în civilizaţie.

S-a demonstrat în ultima perioadă, că atunci când Guvernul Boc nu mai vrea să aibă "naţiune", îşi distruge agricultorii. Ceea ce a rămas în agricultură în urma guvernării Boc este un organism ciuntit, fără cap şi fără picioare, care nu are cum să mai supravieţuiască. Un asemenea lucru foarte grav s-a întâmplat în România odată cu instalarea Guvernului Boc la putere.

Astăzi, producătorii agricoli nu mai au cordonul ombilical care îi leagă de pământ şi anume "subvenţia", care trebuia să fie asigurată şi notificată de Guvernul Boc. S-a reuşit în foarte puţin timp de guvernare Boc ca un blestem să atingă ţărănimea din România şi să fie condamnată la neputinţă, la disperare şi inactivitate. Aceşti oameni minunaţi au ajuns să se uite la soare, care le dă căldura, la cerul care le dă ploaia şi la pământul ca untul, gândind că frumoase producţii şi neasemuită pâine ar fi putut obţine dacă acest Guvern Boc s-ar fi gândit să-i ajute cu câteva procente din subvenţiile primite de agricultori din celelalte ţări ale Uniunii Europene.

În aceste condiţii create de Guvernul Boc pentru agricultură, cu cât înaintăm spre sfârşitul anului 2010, cu atât mai mult am senzaţia că ne apropiem de sfârşitul lumii. Nu ştim dacă pronosticurile vrăjitorilor lumii vor fi confirmate, ştim însă sigur că evoluţia agriculturii româneşti, dacă va exista Guvernul Boc, va însemna un adevărat sfârşit în spaţiul nostru. Numărul şomerilor va creşte, iar consumul se va reduce drastic.

Astfel de "performanţe" ale Guvernului Boc sunt greu de găsit printre statele lumii. Mii de oameni suferă de foame în fiecare comună a ţării şi în fiecare oraş, când România, prin suprafaţa agricolă şi calitatea solului, ar putea hrăni 80 de milioane de suflete.

În condiţiile în care peste 40% din populaţia ţării este ocupată în agricultură, eşecul politicii Guvernului Boc în acest domeniu afectează grav economia ţării. Lipsesc strategiile coerente, lipseşte competenţa de a propune şi folosi soluţii moderne, eficiente şi bine fundamentate.

Ce a făcut însă Guvernul Boc şi Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, condus de Mihail Dumitru, din Programul de guvernare promis în campania electorală ?

în primul rând, numita "alocare eficientă a resurselor bugetare pentru sprijinirea producătorilor agricoli" a fost mutilată din faşă, în favoarea clientelei politice din alte domenii.

Cu banii cheltuiţi "de ministerul Udrea" se puteau cofinanţa măsurile mult trâmbiţate de Guvern în vederea atragerii fondurilor europene, cu adevărat utile agriculturii româneşti.

Domnul Florin-Costin Pâslaru:

"Ei cu ei, ...noi, restul, nu mai contăm!"

Guvernul falnic, plin de vigoare şi potenţă care ne conduce, îşi schimbă blana la fiecare cotitură, dar năravul ba. A optat pentru multipla variantă a împrumuturilor de la FMI, în aşteptarea redescoperirii bogăţiilor pierdute. Împrumuturi cu voie şi fără de voie, pentru a-şi mulţumi proprii şefi, dar spre nemulţumirea majorităţii populaţiei acestei ţări.

Dacă îl întrebăm acum pe domnul Boc sau pe noul ministru de finanţe cum şi de unde dăm banii pe care deja i-am luat, habar nu au. Ceea ce se întâmplă este o crimă împotriva poporului român şi a viitorului nostru. Nu poţi să iei alţi bani numai ca să cumperi un an de stat la putere!

Criza se sfârşeşte numai cu măsuri coerente, capitol la care Guvernul Boc încă se bâlbâie. Un nou val de disponibilizări colective se anunţă pentru perioada următoare. Mii de oameni şi-au pierdut deja locul de muncă şi alte câteva mii îl vor pierde în perioada imediat următoare. Mulţi dintre ei s-ar fi mulţumit cu reducerea salariului chiar şi cu mai mult de 25%, dar s-au trezit puşi pe lista disponibilizaţilor.

Ce măsuri a adoptat Guvernul Boc pentru a veni în întâmpinarea persoanelor care şi-au pierdut sau îşi vor pierde locul de muncă?

Ei cu ei,...noi, restul, nu mai contăm !

Domnul Florin-Costin Pâslaru:

"Haos în sănătate"

Amplificate de criza economică, problemele sistemului sanitar românesc au explodat zilele acestea, expunându-ne un crunt adevăr. Nu putem avea o societate cât de cât stabilă, când starea de sănătate ne este atât de puternic afectată. Sănătatea şi viitorul copiilor noştri sunt ameninţate.

După 20 de ani, încă avem prea multe spitale prost utilate şi ineficiente, care înghit majoritatea banilor caselor de asigurări. Sistemul cabinetelor individuale de medicină primară şi de specialitate creat la sfârşitul anilor '90 ar fi putut fi o soluţie de a rezolva problemele de sănătate ale multor români, în special ale celor ce provin din categorii defavorizate. Ele puteau degreva sistemul de multe cheltuieli din simplul motiv că pentru o consultaţie şi o reţetă ar fi mai ieftin şi mai simplu să te prezinţi la un astfel de cabinet decât să mergi la un spital şi să te internezi câteva zile.

Astăzi, constatăm cu stupoare că sistemul cabinetelor medicale individuale este sistematic distrus prin subfinanţare şi desconsiderare. De ceva vreme, se constată o adevărată campanie de descurajare a medicilor ce au ales să activeze în această formă de organizare. Veniturile lor au fost reduse numai în 2010 cu 30%-40%, iar mai nou, prin noul Cod fiscal, li s-au mărit şi taxele.

Obligaţia guvernului şi a statului este aceea de a asigura serviciile de sănătate pentru toţi cetăţenii şi cu precădere pentru cei cu venituri reduse. Sănătatea trebuie să devină o problemă de securitate naţională şi o prioritate în acordarea resurselor financiare necesare unei bune funcţionări, asigurării medicamentelor, salarizării personalului, realizării programelor de investiţii şi a programelor de sănătate, atât de necesare.

Sistemul continuă să fie subfinanţat, deşi am avut cu toţii exemplul clar că această ignoranţă din partea Guvernului poate conduce la pierderi de vieţi omeneşti. Ce ar trebui să se întâmple pentru ca Traian Băsescu şi Guvernul său să înţeleagă că, în calitate de reprezentanţi ai statului, au obligaţia de a asigura servicii publice de calitate cetăţenilor?

Domnul Florin-Costin Pâslaru:

"Nemulţumirea românilor"

România se afundă zilnic în datorii către FMI şi asta nu pentru proiecte măreţe pentru care nu are bani, ci pentru a plăti salarii sutelor de mii de bugetari şi pensii.

Guvernul Boc ne-a demonstrat un singur lucru: stăpâneşte foarte bine arta populismului ieftin şi mai ales cea a manipulării. Ca să nu mai vorbim de mult clamatele reforme cu care PDL ispitea masele largi adunate cu de-a sila de prin sate şi oraşe ca să umple pieţele oraşelor atunci când ateriza Traian Băsescu să spună ce bine va fi în România din 2010 încolo, cât timp va fi el preşedinte.

Guvernanţii nu au niciun fel de coerenţă în materie de măsuri guvernamentale pentru reducerea efectelor crizei economice, nu ştiu să conducă ţara şi nu au niciun fel de viziune pe termen mediu. În acest moment tot mai mulţi intelectuali se revoltă faţă de măsurile din sistemul de învăţământ, tot mai mulţi pensionari încep să vadă adevărul din spatele minciunilor despre creşterea punctului de pensie şi pensia minimă, tot mai mulţi tineri au început să se bucure că pentru Noua Zeelandă nu mai trebuie viză ca să emigrezi şi că încă vechile cursuri la universităţile de stat din România se mai iau în considerare în străinătate.

Oamenii îşi manifestă nemulţumirea şi dezacordul faţă de actuala putere în fiecare zi, la cozile de la ghişee, în piaţă, atunci când plătesc facturile, atunci când cumpără medicamente, atunci când îşi încasează salariile micşorate.

Ce a realizat Guvernul Boc? Ne-a înfometat copiii, ne-a adus părinţii în pragul disperării, ne-a condamnat bunicii la moarte, ne-a alungat medicii, ne-a batjocorit dascălii, ne-a înjosit magistraţii, militarii şi poliţiştii....

Nu ştiţi, domnule Boc, că o ţară fără învăţământ şi sănătate, fără justiţie, apărare naţională şi ordine publică este condamnată pieirii?

Domnul Florin-Costin Pâslaru:

"Prăbuşirea sistemului de învăţământ"

Peste 1000 de şcoli au fost închise, deşi cele mai multe dintre acestea au beneficiat de investiţii capitale. Şcolile au fost desfiinţate la ordin, fără nicio reţinere.

Toate investiţiile în sistemul de învăţământ au fost stopate. Aproape 30% dintre şcoli nu au autorizaţie sanitară de funcţionare. Soluţia de a închide şcolile neperformante sau cu un număr redus de elevi este o eroare de mari proporţii. Şcolile şi comunităţile mai sărace trebuie sprijinite mai mult pentru a se putea dezvolta şi pentru a recupera decalajele care le desparte de alte zone şi comunităţi.

Primăriile din mediul rural nu au bani de cauciucuri pentru microbuzele şcolare, materiale de curăţenie şi dezinfectanţi pentru grădiniţe şi şcoli, dar ministrul educaţiei cheltuie 2,75 de milioane de euro pe păpuşi cu dizabilităţi.

În acest an şcolar, elevii vor învăţa după acelaşi curriculum şcolar sufocant. Manualele, oricum depăşite şi zdrenţuite, sunt pe cale de dispariţie. Editurile nu mai au bani pentru retipărirea acestora.

Un an de zile este un timp mult prea scurt pentru ca domnul ministru Daniel Funeriu să revizuiască un curriculum şcolar despre care a recunoscut că este depăşit de cerinţele pieţei de muncă.

Învăţământul tehnico-profesional a rămas văduvit în continuare, prin absenţa şcolii profesionale. 15.000 de cadre didactice au fost date afară din învăţământ. Salariile au fost reduse.

Promovabilitatea de 67,4 % înregistrată la examenul de bacalaureat anul acesta este nu doar ruşinoasă, dar şi alarmantă, este dovada faptului că în sistemul educaţional ceva nu funcţionează bine.

Gradul prăbuşirii sistemului de învăţământ este dat de părăsirea sistemului educaţional de un număr mare de cadre didactice sau solicitarea concediului fără plată ca urmare a scăderii cu 25% a salariilor în luna iulie.

Veniturile actuale ale cadrelor didactice sunt sub demnitatea şi sub statutul social pe care profesorii ar trebui să îl aibă. De remarcat reaua intenţie a Guvernului şi dispreţul total pe care acesta îl manifestă faţă de cadrele didactice: pe lângă tăierea cu 25 % a salariilor, actuala putere refuză să plaseze profesorii pe un loc superior în grila de salarizare conform cu statutul şi cu rolul social al acestora.

Actualul Guvern nu oferă nicio şansă elevilor şi comunităţilor din mediul rural.

Nici viitorul nu le aduce nimic bun profesorilor. Viitoarea lege a salarizării unitare a bugetarilor îi menţine în jumătatea de jos a grilei de salarizare, fără nicio legătură cu criteriile de performanţă.

Mii de profesori au părăsit sistemul, în ultimele luni, din cauza salariilor mici şi a umilinţelor, pentru că guvernarea Băsescu-Boc îi tratează ca pe nişte duşmani, nişte paraziţi care 'toacă' banii publici.

Lipsa unei strategii în educaţie va lăsa urme adânci, pe termen lung, în societatea românească. În educaţie trebuie investit mai ales în perioade de criză, fiindcă aceste fonduri oferă pe termen lung dobânzile cele mai mari şi mai sigure.

Domnul Florin-Costin Pâslaru:

"Situaţia Spitalului judeţean din Brăila"

Guvernul Boc a reuşit ceea ce niciun guvern postdecembrist nu a reuşit, să scoată oamenii în stradă. Acesta este rezultatul descentralizării şi reformei mult lăudate de domnul Boc.

Atmosfera şi starea de spirit din Spitalul judeţean Brăila se regăsesc în toate spitalele din ţară. Ceea ce s-a întâmplat la Brăila este o nouă dovadă a faptului că descentralizarea, aşa cum este ea înţeleasă de actuala putere, generează mai multe probleme în sistem.

Guvernul a dat din braţe spitalele, transferând atribuţiile de management către autorităţile locale. Fondurile însă au rămas la centru pentru a fi folosite în mod discreţionar. Guvernul a renunţat la responsabilităţi, nu însă şi la bani.

În luna iulie, de exemplu, Casa Naţională de Sănătate a transferat Spitalului Judeţean din Brăila 50 de miliarde. În condiţiile în care 49 de miliarde merg la plata salariilor, alte 3-4 pe produse medicale, alte câteva pe medicamente, altele pe întreţinerea aparaturii şi altele pe utilităţi şi hrana pacienţilor, cum poţi să asiguri serviciile medicale de calitate de care vorbea domnul Boc?

Actuala putere manifestă total dezinteres faţă de medici şi pacienţi, probabil vor să falimenteze sistemul şi apoi să-l privatizeze.

Domnul Florin-Costin Pâslaru:

"Situaţia economiei româneşti"

România are politici publice insuficient performante, ceea ce conduce la situaţia de pierdere de rezultate şi consistenţă în eforturile pentru o economie de piaţă funcţională şi competitivă, capabilă să facă faţă presiunii forţelor concurenţiale din Uniunea Europeană în momentul actual de criză.

Economia românească se află încă în bucla evoluţiilor marcate de subdezvoltare, pentru că este inadecvat structurată, slab competitivă şi cu un potenţial redus de convergenţă. Suprapunerea erorilor de management macroeconomic peste o economie departe de a fi structurată, ponderea sectoarelor necompetitive şi a aglomerării populaţiei ocupate în acestea oferă tabloul precar de astăzi.

România a intrat într-un cerc vicios, în care strategiile, programele şi, în general, politicile publice sunt lipsite de viziune. Îmbunătăţirea substanţială a calităţii fundamentării şi a consecvenţei aplicării politicilor publice ar putea deveni o soluţie. Proiectele de legi, politicile, strategiile şi planurile de acţiune, elaborate nu de consilieri politici, ci de funcţionari publici profesionişti, specializaţi trebuie să ne scoată din improvizaţie şi mai ales din deformarea politică a evoluţiilor economice.

Analizele de evaluare de impact, consultările cu actorii interesaţi în domeniu au nevoie să devină practici de lucru ale bunei guvernări a economiei. Suprapunerile instituţionale şi concurenţa acerbă pentru privilegii în locul profesionalizării managementului de stat, a funcţiei sale de gestionare a dezvoltării trebuie eliminate de urgenţă.

Este necesară o schimbare radicală de viziune la nivelul elitelor. Amploarea orizontului de schimbare ca şi atingerea ţintelor propuse nu pot fi realizate decât prin recurgerea la angajarea consecventă a resurselor favorabile pentru potenţarea capacităţii de catching-up.

Este necesar un plan coerent pentru a absorbi în viitor intrările mari de capital din fondurile UE. Ţinând seama de tendinţele pe plan mondial, ar trebui să se impună acordarea unei mai mari atenţii proceselor de fuziune şi achiziţie a întreprinderilor româneşti, astfel încât prin crearea de mari firme să se poată face faţă concurenţei tot mai puternice de pe piaţa internă şi internaţională. Îmbunătăţirea stimulentelor economice şi a eficienţei instituţionale este esenţială pentru dezvoltarea spiritului antreprenorial (calitatea reglementărilor, respectarea legii, prezenţa barierelor tarifare şi netarifare), pentruoperaţionalizarea parteneriatului public-privat, precum şi valorificarea oportunităţilor oferite de integrarea în UE.

Domnul Florin-Costin Pâslaru:

"Sistemul juridic actual"

În ceea ce priveşte situaţia dificilă a resurselor umane din sistemul judiciar, nu s-a observat nicio îmbunătăţire efectivă, capacitatea sistemului judiciar fiind în continuare pusă la încercare printr-o pierdere netă de personal.

În lupta anticorupţie apar neîncetat întârzieri continue legate de judecarea cazurilor de corupţie la nivel înalt, la care se adaugă inconsecvenţa şi clemenţa de care dau dovadă instanţele în ceea ce priveşte sancţiunile impuse. Ele sunt în continuare provocări majore pentru România.

Sancţiunile aplicate de instanţe pentru cazurile de corupţie la nivel înalt, în ansamblu, par în continuare prea uşoare şi nedisuasive, ca în perioadele precedente: în jumătate din hotărârile finale de condamnare s-a aplicat pedeapsa minimă, iar în trei sferturi din acestea sancţiunile sunt suspendate.

În ceea ce priveştedurata procedurii în instanţă, procesele în cazurile mediatizate sunt în continuare îndelungate. În toate cazurile în care erau implicaţi acuzaţi de la nivel înalt, s-au ridicat cel puţin o dată excepţii de neconstituţionalitate. Deşi, până în prezent, Curtea Constituţională a respins practic toate aceste cereri, multe cazuri au fost amânate cu peste 6 luni, timp în care procesul a fost suspendat în aşteptarea deciziei privind excepţiile de neconstituţionalitate.

România ar trebui să confere o importanţă naţională stabilirii unei cooperări strânse şi constructive între diverşii actori politici şi sistemul juridic pentru perfecţionarea sistemului juridic român. De asemenea, ar trebui să îşi intensifice în special eforturile menite să asigure adoptarea rapidă a proiectelor privind Codul de procedură civilă şi Codul de procedură penală, precum şi legislaţia de punere în aplicare şi studiile de impact care se impun.

Domnul Florin-Costin Pâslaru:

"Lipsa locurilor de muncă pentru absolvenţii de studii superioare"

Studenţii români cred în continuare că actuala criză se va termina până vor absolvi facultatea, iar angajatorii vor fi nevoiţi să le dea 800 de euro la absolvire când vor vedea "cât sunt de competenţi". Angajatorii spun însă că aşteptările lor sunt nerealiste, iar în anii următori va exista un trend descendent al ofertelor salariale pentru tineri. Cel puţin 6.600 de studenţi români se aşteaptă la un salariu net de 800 de euro după absolvire, iar majoritatea cred că îşi vor găsi într-o perioadă medie de patru luni după terminarea facultăţii un loc de muncă.

Atât studenţii români, cât şi studenţii din alte ţări europene se aşteaptă la salarii duble faţă de salariile medii pe economie din ţara în care trăiesc.Optimismul a dispărut însă în cazul absolvenţilor de anul acesta, care încearcă de luni bune să se angajeze şi nu reuşesc, odată ce firmele nu mai sunt interesate să investească în dezvoltarea angajaţilor fără experienţă, odată ce au o plajă mult mai largă de candidaţi.

Pe de altă parte, unii angajatori nici măcar nu-i întreabă pe candidaţi ce salarii şi-ar dori să obţină, negocierea salariului nefiind posibilă într-o companie în care există grile de salarizare bine stabilite. Cele mai mari salarii pentru poziţiile de entry level sunt însă oferite celor care au terminat o facultate cu profil tehnic, sectorul IT fiind unul din singurele în care salariile au crescut şi care mai fac angajări.

Acesta este viitorul care îl pregătim copiilor noştri? Cu studii superioare, fără experienţă şi şomeri? Acestea sunt lucrurile care li s-au promis?