Parliamentary debates

Şedinţa a început la ora 8,20.

Lucrările şedinţei au fost conduse de domnul deputat Florin Iordache, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor.

Domnul Florin Iordache:

Bună dimineaţa, stimaţi colegi.

Declar deschisă şedinţa noastră de astăzi, 8 octombrie, 8,30.

Îl invit, pentru început, la cuvânt pe domnul deputat Amet Varol. Înţeleg că dumnealui tocmai pleacă într-o deplasare externă.

Vă rog, domnule deputat, aveţi cuvântul, trei minute.

Domnul Varol Amet:

Mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.

Distinşi colegi,

Declaraţia mea politică de astăzi se intitulează "Istoria şi civilizaţia tătarilor".

Bucurându-se de apreciere şi succes, proiectul cultural "Istoria şi civilizaţia tătarilor" va fi susţinut şi în anul universitar 2015-2016, pregătind o nouă grilă de subiecte ce vizează evoluţia poporului tătar de la origini până în prezent. Uniunea Democrată a Tătarilor Turco-Musulmani din România, în parteneriat cu Facultatea de Istorie şi Ştiinţe Politice din cadrul Universităţii "Ovidius" Constanţa au semnat un nou protocol de colaborare pentru promovarea şi susţinerea acestui proiect, dorind ca pe viitor acest curs să fie introdus în programa şcolară, ca materie opţională.

Pe data de 7 octombrie a avut loc deschiderea oficială a cursului "Istoria şi civilizaţia tătarilor", iar la fel ca în anul universitar precedent, acesta va fi susţinut de către profesorul Omer Metin, doctorand la Universitatea Hacettepe din Ankara. Cursurile sunt destinate studenţilor, cât şi masteranzilor, indiferent de specializare, dar şi tuturor celor care sunt interesaţi să afle principalele repere ale evoluţiei istorice a tătarilor. În acest an vor fi abordate subiecte noi, care nu au fost dezbătute în anul trecut, punându-se accentul pe asimilarea de noi cunoştinţe, dar totodată şi pe aprofundarea celor asimilate anterior.

Uniunea Democrată a Tătarilor Turco-Musulmani din România consideră acest proiect o oportunitate de promovare a tezaurului cultural şi spiritual al poporului tătar, într-o manieră practică ce stimulează dorinţa de erudiţie.

Anul acesta, numărul persoanelor înscrise la curs a fost considerabil crescut, datorită modului în care prelegerile au fost ţinute în anul anterior şi aspiraţiei de cunoaştere a istoriei unei civilizaţii ce datează de secole pe meleagurile Dobrogei.

Desfăşurarea cursurilor demonstrează încă o dată faptul că avem tineri valoroşi şi dornici de a ne face cunoscut trecutul şi de a menţine vie imaginea neamului tătar.

Vă mulţumesc.

Deputat minorităţi - Varol Amet.

Domnul Florin Iordache:

Şi eu vă mulţumesc, domnule deputat.

Şi drum bun!

Îl invit, în continuare, pe domnul deputat Vasile Popeangă, de la Gorj.

Domnul Vasile Popeangă:

Mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă, de la Olt.

Declaraţia mea politică se intitulează "Moda vedetelor cu încălţările rupte".

Am asistat, de-a lungul timpului, la diverse situaţii în care vedete ale showbiz-ului, ale înaltelor organisme financiare internaţionale sau ale politicii de nivel mare au avut diverse apariţii în care lucruri în care îşi tot băgau picioarele zi de zi, ori pantofi, ori ciorapi, i-au trădat şi şi-au arătat public tendinţa de a se găuri de prea multă folosire.

Ne amintim cu toţii de pozele cu preşedintele "marelui licurici", Barack Obama, cu ambii pantofi găuriţi în talpă, ori cu înaltul reprezentant al Fondului Monetar Internaţional, Jeffrey Franks, care venise la Cotroceni cu pantofi cărora găurile le dăduseră un aspect inedit pentru o personalitate de asemenea rang. Nu ne sunt străine nici momentele în care marele şef de la Banca Mondială îşi etala, în 2007, nişte găuri impozante în ciorapii personali, când s-a descălţat, la vizitarea Moscheii Albastre din Turcia, ori clipele când fostul preşedinte rus Dimitri Medvedev, la vizita moscheii din Moscova, a etalat şi el nişte "cartofi" ieşiţi prin augustele-i şosete obosite.

Normal, după o vreme moda a făcut pui şi în România. La început, a fost doar un cântec interbelic de import, alături de o sticlă cu schnaps: "Avea o gaură-n ciorap/ Şi ochii îi jucau în cap!". După care treaba a devenit apanajul vedetelor din showbiz, Loredana Groza ori Bianca Rus fiind doar două dintre îndrăgitele personaje remarcate cu găuri în ciorapi, situate prin locuri care făceau spectatorilor cu perspicacitatea la ei, ochii cât cepele.

Mai recent, şi politicienii s-au molipsit de moda pantofilor cu "ferestre" la tălpi, indiferent de averea proprie a persoanei, cu ventilaţii în zone foarte puţin obişnuite. Însă, cum era şi normal în România, au apărut şi motivaţiile. Dacă Loredana n-a justificat treaba prin hachiţele scenaristului sau regizorului spectacolului, iar Obama sau Medvedev n-au dat vina pe o anumită apartenenţă politică pentru hazliile apariţii, românii, obişnuiţi să arate întotdeauna cu degetul spre alţii pentru erorile personale, nu puteau rata ocazia să dea vina, bineînţeles, măcar pe apartenenţa pantofilor la social-democraţie.

După ce a trecut momentul amuzant, românul de rând s-a simţit un pic jenat de situaţie. Pentru că, astfel, îi punea pe Obama şi Medvedev în postura de a aparţine social-democraţiei. Şi nu poţi zice în România că iei lumină de la un mare "licurici", dacă nu-i musai de dreapta. Ca să nu mai punem întrebarea de ce, la banii lor de protocol - fiind legendare cheltuielile Casei Albe şi Kremlinului pentru bunăstarea primului om din ţara respectivă - de ce şi-ar cumpăra şi aceştia "pantofi social-democraţi"?

Pe de altă parte, să spui că dacă nişte pantofi se rup este pentru faptul că sunt social-democraţi, pune într-o lumină proastă social-democraţia, dând prilej celor ce-şi zic de dreapta să creadă că varianta lor doctrinară este superioară doar pentru simplul fapt că prin PPE nu umblă lideri cu pantofi găuriţi prin uzură. Lucru care, fie şi în glumă, parcă nu ar trebui spus. Sunt anumite treburi pe lume cu care nu este indicat să glumeşti, întrucât viaţa a arătat că pot avea efect de bumerang: încercând să arunci ceva ca să scapi, te trezeşti cu el că îţi explodează în faţă, la întoarcere, când îţi e lumea mai dragă.

Acum, ce a rămas o enigmă este răspunsul la o întrebare ce putem face pariu că frământă o grămadă de români: social-democratului i s-a făcut cadou o pereche nouă de pantofi - probabil mult mai rezistenţi, mai... populari, "de dreapta", făcuţi... "nemţeşte", pentru că aşa este obiceiul la români.

Mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Florin Iordache:

Şi eu vă mulţumesc, domnule deputat.

Îl invit, în continuare, la cuvânt pe domnul Sorin-Avram Iacoban.

Vă rog, domnule deputat, trei minute.

Domnul Sorin-Avram Iacoban:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Astăzi voi citi în faţa dumneavoastră o declaraţie politică numită "PNL - absent nemotivat la votul prin corespondenţă".

Dragi colegi,

Comportamentul PNL-ului din ultima perioadă arată multă manipulare, iresponsabilitate politică şi lipsă de respect faţă de toţi alegătorii români, inclusiv de cei din diaspora.

Ne-am obişnuit cu o opoziţie care să manipuleze la moţiunile simple, la moţiunile de cenzură, la votul final, însă manipularea procesului legislativ la comisiile de specialitate este un element de noutate pentru Parlamentul României.

Astfel, noi, Partidul Social Democrat, am fost nevoiţi să preluăm în responsabilitate votul prin corespondenţă, prin preluarea şefiei Comisiei de cod electoral de către domnul vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor, Gabriel Vlase.

Motivul acestei mişcări politice a fost demisia domnului deputat PNL Mihai Voicu din funcţia de preşedinte al Comisiei de cod electoral, ca formă de protest faţă de presupusa tergiversare de către PSD a adoptării Legii votului prin corespondenţă.

Bănuim care sunt interesele PNL în această speţă, fapt pentru care trebuie să spunem răspicat opiniei publice că însăşi demisia domnului deputat Mihai Voicu este cea mai fidelă formă de împiedicare a procesului legislativ în Comisia de cod electoral. Ceea ce s-a întâmplat marţi în Parlamentul României a fost încă o dovadă a politicianismului ieftin care domină PNL-ul de la fuziunea cu partidul băsist - şi aici mă refer la tergiversarea votării noului preşedinte de comisie, cereri repetate de consultări ale Comitetului liderilor, drepturi la replică numeroase şi luări de cuvânt pe procedură transformate în nişte declaraţii politice sforăitoare şi obositoare.

Opinia publică trebuie să înţeleagă că opoziţia nu a dorit nici măcar să-şi nominalizeze un alt coleg la preşedinţia acestei comisii, deşi votul prin corespondenţă este o prioritate legislativă recunoscută de toate partidele politice, căreia ar trebui să i se dedice o procedură de urgenţă şi ţinând cont că termenul de adoptare ar trebui urgentat.

Şi atunci vin cu întrebarea, domnilor colegi: care este rolul grevei japoneze pe care aţi iniţiat-o în Parlament, când în mod real aţi absentat nemotivat de la lucrările comisiei?

Este evident că această lege trebuie adoptată până la sfârşitul anului 2015, pentru a putea emite efecte juridice în anul 2016, conform jurisprudenţei Curţii Constituţionale.

Astfel, am căutat să înţelegem de ce PNL-ul împiedică în mod repetat procesul legislativ la Comisia de cod electoral, în ceea ce priveşte Legea votului prin corespondenţă.

Se pare că opoziţia uzează de această tactică pentru a fi în consonanţă cu acţiunile DNA-ului care are în derulare o anchetă având ca obiect respectarea dreptului la vot la scrutinul prezidenţial, ratarea, însă, a unui obiectiv asumat de preşedintele României putând să creeze o emoţie publică şi o situaţie specială de vinovăţie publică pentru unii politicieni.

Şi cum interesul politic primează interesului cetăţenilor, PNL preferă să bifeze acest scenariu tragico-comic, doar pentru a crea un posibil prejudiciu legal mai mare alegătorilor din diaspora, prejudiciu care să catalizeze acţiunile instituţiei amintite mai sus.

Opinia publică, alegătorii din România şi alegătorii din diaspora trebuie să cunoască faptul că din martie şi până în iunie 2015, fostul preşedinte liberal Mihai Voicu a convocat această comisie de doar cinci ori, deşi, conform regulamentului, putea s-o convoace de cel puţin 12 ori. Apoi a urmat vacanţa parlamentară, situaţie în care comisia nu a mai fost convocată, deşi regulamentul prevedea că, pentru priorităţi legislative şi pentru procedura de urgenţă, comisiile parlamentare, în cazuri bine justificate, pot să-şi desfăşoare activitatea.

Şi după ce a început o nouă sesiune parlamentară, colegii liberali nu au convocat comisia, lucru pentru care au declarat grevă japoneză, având cu siguranţă scopul de a arăta cu degetul spre noi, spre Partidul Social Democrat.

Am iniţiat această declaraţie politică pentru a înţelege şi opinia publică cum procedează PNL-ul atunci când speculează orice chichiţă din Regulament pentru a împiedica procesul legislativ în Parlamentul României.

Cetăţenii României trebuie să facă diferenţa între luările de poziţie publice ale PNL-ului şi ceea ce se întâmplă efectiv aici, în Camera Deputaţilor, în Parlamentul României.

Dragi colegi,

PSD-ul şi-a asumat răspunderea pentru acest proiect de lege, considerând că dreptul la vot al tuturor cetăţenilor trebuie respectat, demonstrând totodată că pe această chestiune PNL-ul a rămas repetent la capitolul democraţie şi interes public cetăţenesc.

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Deputat de Iaşi, Sorin-Avram Iacoban.

Domnul Florin Iordache:

Mulţumesc, domnule deputat.

O invit în... nu, de la Grupul PNL... mai aşteaptă doamna deputat... de la Grupul PNL, domnul deputat Ioan Balan. Se pregăteşte doamna deputat de Galaţi, Laura Marin.

Domnul Ioan Balan:

Bună ziua!

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Nu cred că s-ar mira nimeni dacă într-o dimineaţă, Victor Ponta s-ar trezi nervos şi ar mai da o ordonanţă de urgenţă prin care să amâne alegerile din 2016 sau, de ce nu, la cum îl cunoaştem, să mai suspende efectele unei legi organice, aşa cum a mai făcut-o. Ştim că, dacă ar putea, ar suspenda chiar şi Constituţia. Ne-am obişnuit cu astfel de excese de putere marca PSD, profund nedemocratice, profund neconstituţionale, care ne scot cu totul din rândul statelor membre ale Uniunii Europene.

Câte ordonanţe a dat Victor Ponta în aproape patru ani de când guvernează România şi câte dintre acestea au încălcat grav principiile constituţionale? Aproape toate. Din păcate pentru România, Avocatul Poporului, singura autoritate care ar putea să sesizeze Curtea Constituţională pe marginea neconstituţionalităţii ordonanţelor, este doar Avocatul PSD, nu şi al intereselor populaţiei! A reacţionat domnul Ciorbea când Guvernul PSD a dat liber la traseism politic prin Ordonanţa de urgenţă neconstituţională nr. 55/2014? Nu a reacţionat! S-a "deranjat" domnul Ciorbea să sesizeze Curtea Constituţională atunci când, printr-o ordonanţă, Victor Ponta a modificat peste 20 de acte normative dintr-o lovitură? Nu s-a "deranjat"! S-a dus însă într-o suflare la penitenciar, să constate dacă primarul PSD al Capitalei, Sorin Oprescu, stă bine cu glicemia. Mi-aş fi dorit ca domnul Ciorbea să fi fost la fel de îngrijorat şi cu noua Ordonanţă de urgenţă nr. 41/2015, adică acel ghiveci legislativ prin care se batjocoreşte iarăşi Legea educaţiei, se modifică legi fiscale şi se suspendă democraţia, prin mutilarea Legii administraţiei publice locale.

După ce, printr-un exces total de putere, pierzând chiar şi procese intentate în instanţă de PNL pentru refuzul de a organiza alegeri locale, Victor Ponta şi PSD au blocat activitatea administraţiei publice, ce s-au mai gândit noii socialişti? Să modifice Legea administraţiei publice locale şi, în locul primarului şi al consiliului local, puterea locală să fie exercitată de către o persoană numită prin ordin de la "centru", şi nu de către un reprezentant ales de către cetăţeni. Victor Ponta şi Liviu Dragnea ştiau cu precizie că cele mai multe consilii locale dizolvate nu pot fi constituite din membri supleanţi şi că prin această măgărie legislativă, căci altfel nu-i pot spune, îşi pot impune, prin intermediul prefecţilor, pe cine vor, unde vor şi vor face ceea ce vor. Ponta şi Dragnea au făcut astfel, din prefectul judeţului, un adevărat "şeic" local, care va putea tăia şi spânzura, după cum i se spune de la "centru".

Să vină Dragnea şi Ponta şi să spună cum, la Rădăuţi, consiliul local format din supleanţi mai are vreo legătură cu rezultatul alegerilor din 2012, pentru că din nouă consilieri locali ai PNL, astăzi nu pot fi convocaţi decât doi. Să spună rădăuţenilor cum, din cauza exceselor lor de putere, administraţia publică locală a fost şi este blocată doar pentru că ei vor să controleze politic toată ţara. Să vină la Rădăuţi şi să le spună cetăţenilor că ei nu dau doi bani pe votul acestora, şi că în şase luni puteau organiza de cel puţin şase ori alegeri, şi să le mai spună că le este frică de ceea ce ar vota cetăţenii.

În încheiere, mi-aş permite să-i adresez o întrebare domnului Ciorbea, singurul care mai poate face ceva în acest moment: ce scuze veţi mai avea, domnule Avocat al PSD, dacă nu veţi sesiza la Curtea Constituţională a României ultima ordonanţă "mutant" marca Ponta, iar această ordonanţă de urgenţă care face din prefecţi noii baroni locali va avea aceeaşi soartă ca ordonanţa traseiştilor? Cine va plăti pentru toate actele administrative ilegale emise de aceştia, pentru blocajul din administraţie şi pentru dispreţul arătat către cetăţeni?

Vă mulţumesc.

Deputat PNL, Ioan Balan.

Domnul Florin Iordache:

Mulţumesc.

O invit pe colega mea, pe doamna deputat Laura Marin.

Vă rog, doamna deputat, aveţi cuvântul.

Ce ne spuneţi de la Galaţi?

Doamna Laura Marin:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Tema declaraţiei de astăzi este "Ziua Mondială a Educaţiei - prilej de apreciere şi recunoştinţă pentru toţi cei care şlefuiesc minţi, caractere şi suflete".

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Voi începe această declaraţie politică prin a aminti vorbele unui om care a descris munca şi efortul dascălilor mai bine decât oricine altcineva, cu toate că nu a avut această profesie: "Dacă un doctor, un avocat sau un dentist ar avea în cabinetul său 40 de oameni în acelaşi timp, fiecare dintre aceştia având diferite nevoi, printre ei aflându-se şi unii care nu îşi doresc să fie acolo şi dau naştere la tot felul de probleme, iar doctorul, avocatul sau dentistul ar trebui să îi ofere fiecăruia superlativul competenţei sale profesionale timp de nouă luni, atunci poate aceştia vor reuşi să îşi formeze o oarecare idee despre ce înseamnă munca unui profesor" - Donald D. Quinn.

În anul 1994, UNESCO a inaugurat prima Zi mondială a educatorilor, pentru a celebra semnarea, în 1966, a recomandării făcute de UNESCO şi Organizaţia Internaţională a Muncii privind condiţiile de muncă ale personalului didactic. În prezent, această zi se sărbătoreşte în fiecare an, în data de 5 octombrie, în peste 200 de ţări.

Este ziua în care se cuvine să ne plecăm frunţile în faţa celor care trudesc în şcolile româneşti cu răbdare, migală, dăruire şi competenţă. Este ziua în care omagiem oamenii care formează oameni. Este ziua în care ne amintim că societatea ar trebui să reaşeze dascălii la locul de cinste pe care l-au avut până nu demult.

În prezent, cadrul didactic nu mai este doar omul de la catedră. De multe ori este psiholog, medic, mediator, poliţist, administrator, secretar, consilier, constructor, organizator de evenimente, documentarist, bibliotecar şi lista poate continua. Nu ştiu altă profesie care să necesite abilităţi din atât de multe domenii şi atât de variate, profesie în care competenţa trebuie să fie dublată de sensibilitate, fermitate, răbdare şi atenţie. Responsabilitatea pe care o au dascălii este imensă, pentru că modelarea şi educarea unui copil, tânăr sau adult, nu poate fi făcută eficient în sincope, cu reveniri sau retuşuri. Şi, mai mult, profesorul trebuie să fie modelul pe care elevul să-1 urmeze, cumulul de valori în care discipolul trebuie să creadă.

Formarea şi pregătirea elevilor nu este rezultatul însă doar al muncii asidue a celor de la catedră. Educaţia presupune existenţa unui parteneriat între familie, şcoală şi comunitate, parteneriat care să conducă la pregătirea tinerilor pentru a putea face faţă provocărilor sociale actuale, într-o societate complexă, în continuă schimbare.

Din toate aceste motive şi din multe altele trebuie să apreciem, să recunoaştem şi să răsplătim munca tuturor acestor oameni.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

În calitatea pe care o avem trebuie să luptăm pentru a recâştiga demnitatea profesiei de dascăl, atât sub aspectul recunoaşterii sociale a muncii depuse, cât şi prin salarizarea corespunzătoare a celor care lucrează în sistemul de învăţământ românesc. Pentru că nu există societate dezvoltată economic fără un sistem educaţional performant şi nu există sistem educaţional performant fără o motivare corespunzătoare a personalului din învăţământ. Sub acest aspect, ţin să apreciez în mod deosebit eforturile făcute de guvernarea actuală, în sensul reîntregirii salariilor tuturor categoriilor de bugetari şi, în special, în acordarea rapidă a drepturilor salariale câştigate în instanţă de cadrele didactice, şi să-mi exprim încrederea că noua Lege a salarizării personalului din sectorul bugetar va aşeza dascălul în locul pe care îl merită.

Vă mulţumesc pentru atenţia acordată.

Laura Marin, deputat PSD Galaţi.

Domnul Florin Iordache:

Vă mulţumesc, doamna deputat.

Îl invit, în continuare, pe domnul deputat Aurelian Mihai. Se pregăteşte domnul deputat Virgil Guran.

Domnul Aurelian Mihai:

Bună dimineaţa, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

La începutul săptămânii au vorbit de la acest microfon câţiva colegi din partea majorităţii parlamentare, opinând asupra votului pentru românii aflaţi în diaspora. Colegi care, mai nou, se văd foarte interesaţi - asta este şi surprinderea noastră, a celor din diaspora. Nu ştiam ce să mai credem: care ministru, care prim-ministru, care deputat, care doctor etc., fiecare vorbind mai nou despre votul prin corespondenţă şi cum ar face ei, şi ce rea este opoziţia, şi uite că PNL nu doreşte să adopte votul prin corespondenţă, să facă discuţii ş.a.m.d.

Ceea ce vreau să spun şi să transmit acelor oameni care totuşi au putere de decizie în stat este legat de permanenţa proiectelor privind votul prin corespondenţă, din această primăvară. Astfel că PNL a depus un proiect în luna martie. De asemenea, colegii din opoziţie, din PMP, au un proiect propriu. Chiar şi PSD, prin unicul senator de diaspora şi unicul parlamentar pe care îl au, a depus un proiect al votului prin corespondenţă.

Iată că niciunul din aceste proiecte nu a fost luat în calcul şi în discuţie până în prezent. S-a discutat cu foarte multă empatie, însă ceea ce au uitat domnii respectivi să spună de la acest microfon, evident, pentru că aici putem să ne dăm seama de câtă empatie şi cât interes există, nu au discutat despre subiectul reprezentanţilor diaspora în Parlament, şi anume faptul că PNL este singura formaţiune politică care a adus un astfel de proiect, pentru dublarea numărului parlamentarilor din diaspora. Şi dacă nu ar fi o miză, cam niciodată nu s-a discutat, până în această legislatură, în mod serios şi mai ales din partea opoziţiei, despre interesul pe care îl are diaspora în România, şi anume: crearea de locuri de muncă pentru cei aflaţi acasă, sprijin pentru cei aflaţi în vârstă ş.a.m.d., probleme sociale.

Dar dacă doreau într-adevăr să transmită un mesaj pozitiv, atât electoratului, telespectatorilor, pentru că pentru asta s-au aflat în Parlament, luni şi marţi, discutând despre votul prin corespondenţă, trebuiau atunci să spună şi despre 4 miliarde de euro care vin anual, pentru că diaspora este primul investitor în România, şi despre faptul că, săptămâna trecută, românii din afara ţării, 20% din populaţia României, încă au numeroase probleme legate de, nu vorbesc, partea identitară, pentru că este o chestiune care revine departamentului din MAE, dar mai ales asupra problemelor din spectrul laboral, nerecunoaşterea activităţilor pe care le fac, lipsa locurilor de muncă, salariile pe care cu greu doamnele le obţin la locurile de muncă din serviciul domestic, chinul pe care îl îndură tinerii şi mai puţin tinerii în sectorul construcţiilor, prin Europa, şi mai ales faptul că în această săptămână trebuiau să dea de gândit ultimele evenimente. Ştim cu toţii, pentru că presa semnalează: tânărul de 36 de ani din Italia care a încercat să se spânzure pentru că se afla într-o imposibilitate materială de a reveni acasă, sau copilul care s-a sinucis pentru că mama era plecată departe, pentru a-i asigura un viitor. Numeroase cazuri pe care le întâlnim, iată, şi la românii din Spania sau din alte părţi, obligaţi să muncească pe bani puţini. Sau cei din Irlanda - caz cunoscut opiniei publice - în care românii se aflau în sclavie. Aceste cazuri nu dau de gândit, domnilor din arcul guvernamental, aşa cum ar fi trebuit să se întâmple deja.

Curaj, domnilor, diaspora nu muşcă, diaspora face tot posibilul să ajute România, iar românii din diaspora merită mai mult decât votul prin corespondenţă!

Încă o dată, gândiţi-vă bine, mai avem o săptămână, după care ceasul începe să ticăie din ce în ce mai tare, iar dacă diaspora nu va vota aşa cum ar trebui să avem, încă o dată, posibilităţi multiple, chiar şi votul prin corespondenţă, vă transmit de aici că, în 2016, situaţia va fi una haotică, iar dacă mai umiliţi încă o dată românii din diaspora, obligându-i să stea ore în şir, toată ziua, opt-zece ore la vot, cineva va plăti politic şi mai mult decât politic - trebuie să vă gândiţi că România va avea o imagine mult mai afectată.

Domnul Florin Iordache:

Mulţumesc.

Îl invit în continuare pe domnul deputat Virgil Guran. Se pregăteşte domnul deputat Daniel Tudorache - PSD.

Domnul Virgil Guran:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Am observat că, în general, hotărârile la nivel guvernamental - şi se reflectă din păcate şi în Parlament -, aceste hotărâri se iau cu dedicaţie sau făcând nişte calcule: oare dacă hotărâm aşa, câte voturi se vor câştiga? Şi asta o observăm când se discută despre Codul muncii, ne gândim că sindicatele au oameni mai mulţi decât patronatele, când ne gândim să dăm ajutoare sociale, ne gândim să le dăm acolo de unde pot să vină voturi mai multe. Mai de curând, poate, puterea s-a gândit să-i pedepsească pe cei din afara ţării care nu au plecat de plăcere să muncească în acele condiţii, ci au plecat pentru că nu aveau aici ce să facă, pentru că aici salariile sunt încă mici, pentru că îşi doresc o viaţă mai bună, şi puterea s-a gândit că, dat fiind faptul că la alegerile prezidenţiale au votat cu adversarul, ar trebui pedepsiţi.

Lucrul acesta trebuie să se oprească, pentru că dezvoltarea unei ţări este una singură, şi soluţiile nu sunt în funcţie de interese şi în funcţie de voturi, soluţiile sunt de regulă economice, sociale... Sunt nişte legi nescrise pe care trebuie să le aplicăm pentru a ajunge la performanţă.

Iar referitor la votul celor care lucrează în afara graniţelor, cred că Victor Ponta şi guvernarea ar trebui să se gândească mai bine şi să vadă, să înveţe ceva din ce s-a întâmplat la alegeri, pentru că influenţa celor de afară este foarte mare.

Cred că aceia care îl sfătuiesc ar trebui să-i spună să se adopte foarte repede această lege.

Şi foarte scurt explic: cele 4 milioane, aproape, de oameni care lucrează în străinătate mai au sigur vreo 12 milioane de rude în ţară. De fapt aşa s-a întors votul în turul al doilea. Şi cred că ar trebui să înţeleagă foarte repede PSD-ul că până în 1 noiembrie legea trebuie adoptată, trebuie făcută dreptate, oamenii au dreptul să voteze, indiferent de opţiunea lor politică, pentru că după 1989 am spus că trecem la o nouă orânduire, la o democraţie, la un sistem în care oamenii au dreptul să-şi spună părerea. Acesta este un stat de drept, PSD-ul trebuie să reflecte.

Şi aşteptăm foarte repede reacţia celor de la putere, cei care deocamdată sunt mai mulţi.

Mulţumesc.

Guran Virgil.

Domnul Florin Iordache:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Îi dau cuvântul domnului deputat Daniel Tudorache, de la Bucureşti. Se pregăteşte domnul deputat Tinel Gheorghe.

Domnul Daniel Tudorache:

Stimaţi colegi parlamentari şi cetăţeni ai Bucureştiului,

Mă adresez vouă, astăzi, de la tribuna Parlamentului, pentru o temă fundamentală pentru această ţară şi pentru acest oraş: privatizarea serviciilor publice.

Nu există nicio altă temă economică pe care liberalii români să o promoveze de 25 de ani cu mai multă vehemenţă, cu mai mult interes, când au avut majoritatea în Consiliul General al Capitalei sau în Parlament, când au fost la Palatul Victoria sau la Cotroceni.

Privatizarea este sufletul ideologiei vechiului şi noului PNL. Dar ceea ce ştim şi ce ne dovedesc acum şi procurorii DNA în dosarul Apa Nova, privatizarea nu este numai despre sufletul PNL, ci despre buzunarul şi trezoreria PNL şi, desigur, despre trezorierul PNL Vlad Moisescu, principalul suspect în dosarul Apa Nova.

Poate sunt printre dumneavoastră oameni care se întreabă cine este Vlad Moisescu. Vă spun că nu contează cine este Vlad Moisescu, pentru că acesta nu ar fi existat fără PNL Bucureşti. Există o comunitate de interese penale între Vlad Moisescu şi PNL Bucureşti. Există o identitate de practici corupte în cadrul PNL Bucureşti. Ca să vă clarific proporţia de corupţie pe care cetăţenii Bucureştiului au plătit-o din buzunarele lor în ultimii 15 ani, vă spun doar câteva cifre. Preţul apei în Bucureşti era în anul 2000, în contractul iniţial cu Apa Nova, de aproximativ 0,2 lei m³ şi trebuia ca până în 2015, deci până în anul acesta, să scadă la aproape jumătate. Ce s-a întâmplat în realitate? Preţul apei a crescut de mai multe ori. Apa potabilă este de 5,75 lei m³; tariful pentru canalizare este de 1,28 lei m³. Vi se pare mult? Apa potabilă a ajuns foarte scumpă în Bucureşti, mult mai scumpă decât în Arabia Saudită, unde este 0,03 dolari/m³; în Cuba - 0,04 dolari/m³ sau în Italia, 0,5 euro/m³.

Mai mult decât atât, Apa Nova s-a folosit de sistemul corupt pe care l-a construit împreună cu trezorierul PNL, pentru a nu respecta angajamentele contractuale, care o obligau să modernizeze şi să extindă sistemul de apă şi de canal din Bucureşti.

Ştim cu toţii cât este de proastă apa la robinet, în Bucureşti. Privatizarea nu a adus cu sine creşterea calităţii serviciului, ci creşterea preţului, profitul de sute de milioane de lei pentru corporaţie, costuri de sute de milioane pentru bucureşteni. Dar, oare, cât a fost şpaga aici? Sunt liberalii bucureşteni consecvenţi în valori? Aplică tot cota unică? Atât trebuie spus despre valorile liberalismului bucureştean. Pe vremuri, PNL însemna I.C. Brătianu, însemna Radu Câmpeanu. Acum PNL înseamnă Vlad Moisescu.

În final, vreau să subliniez că angajamentul nostru, al Partidului Social Democrat, pentru Bucureşti, este că vom păstra serviciile publice sub controlul municipalităţii, al comunităţii. RATB şi RADET trebuie eficientizate, nu privatizate, nu vândute către nu ştiu ce companie străină. Şi, mai mult decât atât, contractul cu Apa Nova va trebui să fie reziliat, ca un exemplu pentru orice corporaţie care calcă în picioare legile şi interesele cetăţenilor pentru a face profit cu orice preţ.

Vă mulţumesc.

Domnul Florin Iordache:

Vă mulţumesc.

Domnul deputat Tinel Gheorghe. Se pregăteşte doamna deputat Marioara Nistor.

Domnul Tinel Gheorghe:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.

Aşa este. Pe vremuri, liberalii însemnau Brătianu, dar şi social-democraţia era reprezentată de Cunescu, Titel Petrescu, nu de Ion Iliescu şi cei de astăzi.

De vreo cinci săptămâni tot promit că ţin de la această tribună un serial în regia, muzica, scenariul şi mai ales sunetul, ale lui Valeriu Zgonea, preşedintele Camerei Deputaţilor, intitulat "Noi vrem respect". Şi am să continui acest lucru, pentru că ele se cumulează, faptele, şi cele ale preşedintelui Camerei şi modul cum înţelege să conducă această instituţie, şi ale Guvernului României, modul cum încearcă să-şi implementeze proiectele de lege.

Acum două săptămâni nu a trecut în plenul Parlamentului Legea privind modificarea Legii îmbunătăţirilor funciare. Mare scandal, mare tam-tam. Opoziţia s-a abţinut. Reforma sistemului de irigaţii bate pasul pe loc. Din ce motiv? Din cauza opoziţiei.

Săptămâna aceasta, ăla micu’, adică Daniel Constantin, la sugestia prim-ministrului Victor Ponta şi cu sprijinul preşedintelui Camerei Deputaţilor, Valeriu Zgonea, a încercat să introducă în Comisia pentru agricultură, silvicultură, industrie alimentară şi servicii specifice, direct, deci, în comisia de fond, un alt proiect de ordonanţă care modifică Legea îmbunătăţirilor funciare, aflat pe ordinea de zi a Comisiei pentru agricultură, silvicultură, industrie alimentară şi servicii specifice, preluând amendamentele de la ordonanţa neadoptată săptămâna trecută şi ataşându-le la noul proiect de act normativ. Nu a contat că nu există avize de la Comisia pentru buget, finanţe şi bănci, de la cea juridică, de la administraţie, de la muncă. Trebuia fondul, neapărat, să se pronunţe. Şi atunci am întrebat: de ce atâta urgenţă, domnule ministru? Pentru că în Comisia pentru agricultură, silvicultură, industrie alimentară şi servicii specifice întotdeauna procedurile şi regulamentul s-au respectat. Zice: "Trebuie neapărat să dăm drumul la ordonanţă, pentru că altfel nu putem să facem reforma sistemului de irigaţii". Păi, zic, de vreo 25 de ani tot reformaţi sistemul acesta de irigaţii. S-au cheltuit vreo 10 miliarde. Dacă este atât de urgenţă şi aţi văzut că nu v-a ieşit la plen în votul final, de ce nu daţi ordonanţă de urgenţă? Chiar să daţi ordonanţă şi să prevedeţi acolo cum veţi cheltui miliardul de euro şi cum veţi face trecerea din domeniul privat al statului în proprietate privată la societăţile comerciale şi Institutul de cercetări. Că, dacă nouă nu ne spuneţi în Comisia pentru agricultură, silvicultură, industrie alimentară şi servicii specifice cine vor fi beneficiarii, poate că, dacă daţi prin ordonanţă de urgenţă, Victor Ponta îşi va asuma această responsabilitate, veţi anexa la textul ordonanţei şi ceea ce vă cerem noi.

Se pare, însă, că nu am avut ecou. Presiunile au crescut, Televiziunea Română s-a implicat şi ea, ca o televiziune independentă, că aşa e normal, nu degeaba l-am schimbat pe Stelian Tănase. Noua conducere trebuia să aducă o ofrandă noii puteri sau vechii puteri.

Ceea ce este important însă de reţinut, şi ca mesaj pentru primul-ministru, şi pentru ministrul agriculturii, este că miliardul acela de euro, domnule prim-ministru şi domnule ministru al agriculturii, trebuie argumentat până la ultimul cent. Nu ne mai permitem să cheltuim niciun sfanţ în plus. Aţi reabilitat, socrul dumneavoastră, în perioada 2001-2004, încă un milion şi jumătate de hectare pentru irigaţii. România irigă acum 100 de mii de hectare. Întrebarea este: unde s-au dus banii în toată această perioadă? Ce vreţi să faceţi cu ei? Vremea banilor pe apa sâmbetei a trecut.

Sunt Gheorghe Tinel, deputat de Ialomiţa.

Vă mulţumesc.

Domnul Florin Iordache:

Doamna deputat Marioara Nistor. Vă rog, doamnă deputat.

Se pregăteşte domnul deputat Mihai Deaconu.

Doamna Marioara Nistor:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.

Declaraţia politică de astăzi se intitulează "Psihologul şcolar - o necesitate pentru învăţământul românesc".

Stimate colege şi stimaţi colegi,

În declaraţia din această săptămână vă voi supune atenţiei o problemă care priveşte, în primul rând, buna dezvoltare a copiilor noştri, şi anume cea referitoare la nevoia existenţei unui psiholog în fiecare şcoală.

În urmă cu peste douăzeci de ani auzeam de psihologi doar în filmele americane, cele pe care le descopeream după perioada lungă de comunism. La acea vreme, mulţi nu prea înţelegeam cu ce anume se ocupă acesta, însă, astăzi, substantivul psiholog se pronunţă tot mai des în mass-media, în şcoli, în comunitate. Pentru România este un lucru îmbucurător că această profesie a luat amploare, iar românii au început să intre în contact cu psihologii.

Acest aspect este pozitiv atâta timp cât conştientizăm importanţa psihologului în viaţa noastră şi necesitatea rezolvării unor probleme de natură psiho-comportamentală. Pentru unii români, a merge la psiholog este un lucru firesc, aceştia punându-şi speranţa într-un om pe care nu-1 cunosc, dar despre care ştiu că ar putea să îi ajute. Alţii susţin că ştiu ce face el la cabinet, dar nu cred în el. Majoritatea oamenilor, din păcate, sunt convinşi că ar fi un lucru bun pentru ei să meargă la un psiholog, dar unii nu au curaj. Dar, în acelaşi timp, nimeni nu-i ajută să facă acest pas.

La ora actuală încă mai există percepţia că dacă te duci la psiholog înseamnă că eşti alienat mintal. Nu este adevărat, iar tocmai de aceea este nevoie ca şi în România să aibă loc o educare a cetăţeanului în acest sens, încă de la cele mai fragede vârste.

La noi în ţară psihologul şcolar are două specialităţi, una de psihologie educaţională, consiliere şcolară şi vocaţională, iar cealaltă legată de domeniul psihopedagogiei speciale. În mod frecvent desfăşoară activităţi de evaluare şi diagnoză a copiilor, în special de inteligenţă şi de dezvoltare, atunci când este vorba despre o tulburare de învăţare sau în alte situaţii ce ţin de viaţa personală a copilului.

De asemenea, un asemenea psiholog dezvoltă programe menite să vină în întâmpinarea nevoilor emoţionale şi educaţionale ale copiilor şi tinerilor. Psihologii şcolari se consultă cu adulţii implicaţi în viaţa acestor tineri - profesori, consiliul de administraţie al şcolii, părinţi - şi sunt implicaţi într-o anumită măsură în consilierea directă a acestor tineri.

Subiectul acesta este unul care îi preocupă chiar pe tinerii din România. Săptămâna trecută am participat la o întâlnire a reprezentanţilor organizaţiei de elevi a UNPR Brăila cu un psiholog. Evenimentul a avut loc, spre surprinderea tuturor, nu la iniţiativa noastră, a seniorilor, ci la iniţiativa lor, a elevilor. Aceştia, în cadrul întâlnirii cu psihologul, au prezentat cazuri care îi frământă, problemele pe care le au, iar la final au decis să aibă lunar o astfel de întâlnire cu un psiholog. Consider că este nevoie de psihologii şcolari care să îşi desfăşoare activitatea în diverse unităţi şcolare - creşe, grădiniţe, şcoli, universităţi -, cabinete, centre de asistenţă psihopedagogică, centre de consiliere şi dezvoltare a carierei, centre de plasament etc. Într-o şcoală, consilierul, întruchipat de psiholog, este cel care în permanenţă are un zâmbet de dăruit, o inimă mare deschisă tuturor, o mână întinsă, un suflet larg, plin de bunătate.

Elevii trebuie asistaţi în adaptarea la mediul şcolar, social şi familial să depăşească tentaţii precum drogurile, alcoolul, violenţa sau furtul, iar aici intervine psihologul şcolar, cel care îi poate avea în supervizarea sa pe copii.

Meseria de psiholog sau consilier şcolar nu este una nouă în sfera ocupaţiilor din România, ea fiind din ce în ce mai prezentă în viaţa şcolii. Dar pentru a putea avea o coerenţă la nivel naţional se impune prezenţa unui astfel de psiholog în fiecare unitate de învăţământ.

Vă mulţumesc.

Marioara Nistor, deputat UNPR, Colegiul nr. 9 Brăila.

Domnul Florin Iordache:

Vă mulţumesc.

Domnul deputat Mihai Deaconu. Se pregăteşte domnul deputat Grigore Crăciunescu.

Domnul Mihai Deaconu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Declaraţia mea politică de astăzi se intitulează "Ura, avem bani pentru sănătate!"

Stimaţi colegi,

Am putut sesiza o efervescenţă la Ministerul Sănătăţii, provocată de declaraţii ale ministrului Nicolae Bănicioiu, privind extinderea sistemului de carduri de sănătate la copii şi existenţa banilor necesari măririi salariilor medicilor cu 25%, precum şi de anunţul că întreg patrimoniul ministerului este pus sub sechestru, dar poate fi folosit, din cauza despăgubirilor de peste 4 milioane de euro, care trebuie achitate, în urma accidentului de la Maternitatea Giuleşti.

În acest timp, o campanie iniţiată de Coaliţia Organizaţiilor Pacienţilor cu Afecţiuni Cronice din România, COPAC, strânge susţinători în vederea acordării a 6% din PIB pentru sănătate. În plan politic, Victor Ponta ne spune că şi-ar dori să poată face asta, numai că Guvernul nu dă bani din PIB, ci din buget, iar momentan nu sunt fonduri disponibile, afirmaţie cel puţin confuză, iar Liviu Dragnea consideră că este prea mult pentru sănătate.

Să înţelegem că de fapt am primit o serie de afirmaţii populiste, neacoperite financiar, menite doar să capaciteze capital electoral înaintea alegerilor locale şi parlamentare de anul viitor? Am vrea să înţelegem de unde provin banii, dacă într-adevăr există şi care este logica după care aceştia sunt repartizaţi. Domnul ministru ne spune că "în acest an sunt bani suplimentari din economiile făcute după implementarea cardului de sănătate, deci din bugetul CNAS; nu se iau bani din bugetele spitalelor".

Sunt de acord că salariile medicilor sunt mici în raport cu munca depusă de aceştia şi responsabilitatea pe care o au, motiv pentru care asistăm de ani de zile la un exod al medicilor în străinătate, statul pierzând bani cu educarea acestora, pentru că nu rămân în ţară. Şi totuşi medicina este o vocaţie, ca şi învăţământul.

Dar Ministerul Sănătăţii nu poate ignora efectele negative ale unor măsuri asumate în ultima perioadă, cum ar fi câteva cazuri concrete. Reducerea TVA la unele medicamente, după criterii aplicate neuniform, a provocat pierderi imense farmaciilor mici, permiţând doar lanţurilor de farmacii să facă faţă situaţiei. Schimbarea listei cu medicamente gratuite a pus în dificultate bolnavii bătrâni, precum şi pe cei care urmează tratamente cu medicamente uzuale, căci acum vor trebui să plătească mai mult pentru aceleaşi medicamente, iar dacă vor dori să achiziţioneze variante mai ieftine ale aceluiaşi medicament, constatăm că substanţele active utilizate nu sunt de aceeaşi calitate.

În ciuda acestor probleme, risipa de bani continuă în spitalele româneşti prin contracte de achiziţii publice pentru aparatură medicală, mobilier şi alte consumabile făcute fără simţ de răspundere la sume mai mari decât preţul pieţei, provocând şi mai multă neîncredere a pacienţilor în sistemul de sănătate, când li se cere pe perioada de internare să îşi cumpere medicamentele, iar organigrama medicală este ocupată în proporţie de doar 70%, multe spitale ducând lipsă de medici specialişti, în timp ce posturile în aparatul administrativ sunt ocupate în totalitate.

O reformă a sistemului de sănătate este necesară, o reformă cu un plan pe termen mediu şi lung, bine argumentat şi sustenabil, căci altfel vom continua să plătim contribuţia la fondul de asigurări de sănătate, dar vom primi servicii nesatisfăcătoare în condiţii insalubre, cu fiecare vizită într-un spital de stat punându-ne de fapt sănătatea în pericol.

Şi toate acestea fiind spuse, în acest tablou întunecat se întrevede o rază de speranţă: medici care îşi fac datoria în mod excepţional în orice condiţii şi administratori de spitale care sunt la standarde civilizate, reuşind să le ofere pacienţilor o experienţă umană. Aceste situaţii trebuie să devină o majoritate.

Vă mulţumesc.

Deputat Mihai Deaconu, Colegiul nr. 3 Argeş

Domnul Florin Iordache:

Domnul deputat Grigore Crăciunescu. Aveţi 3 minute.

Se pregăteşte domnul deputat Cristian Chirteş.

Domnul Grigore Crăciunescu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Declaraţia mea politică se intitulează "Sute de mii de musulmani iau cu asalt Europa".

Sute de mii de musulmani din Africa de Nord şi Orientul Mijlociu iau cu asalt Europa. Se trece prin graniţele Greciei, Macedoniei şi prin gardul construit de Ungaria la graniţa cu Serbia, uşor, pentru a se ajunge în Germania şi Austria, ţări care au afirmat public că vor primi imigranţi din aceste zone. Acest val de refugiaţi musulmani pot schimba structura etnică şi religioasă a Uniunii Europene, accelerând musulmanizarea bătrânului continent.

Se susţine că în spatele acestei migraţii ar fi Statele Unite ale Americii, care au ca scop slăbirea puterii şi unităţii europene. O altă teorie vehiculată în media susţine că Federaţia Rusă a dorit să abată atenţia de la ocuparea Crimeii şi războiul din estul Ucrainei şi dirijează această migraţie. O a treia teorie ar fi aceea că la baza acestui fenomen stau sărăcia şi războaiele din zonă. Indiferent de cauză, Uniunea Europeană trebuie să gestioneze acest exod în masă a lumii musulmane.

Stabilirea de cote obligatorii pentru ca fiecare stat membru al Uniunii Europene să primească un număr prestabilit de refugiaţi are rolul de a redistribui efortul pe toate ţările din Uniune. După primirea refugiaţilor, trebuie ca statele respective să asigure condiţii privind şcolarizarea copiilor şi să integreze aceste persoane în comunităţile locale. De asemenea, trebuie să se preocupe de găsirea locurilor de muncă pentru asigurarea veniturilor necesare pentru traiul de zi cu zi.

Directorul Centrului de drept arab şi musulman din Europa, Sami Aldeeb Abu-Sahlieh, avertizează liderii europeni cu privire la fluxul de imigranţi ce vin din Orientul Mijlociu. Orice musulman pune pe primul plan învăţăturile Coranului şi ale lui Mahomed în defavoarea drepturilor omului şi a oricărei legi. Pornind de la acest adevăr, ţările occidentale care primesc refugiaţi musulmani trebuie să-i avertizeze că aceste învăţături islamice nu-şi au locul pe teritoriul lor şi că doar legile votate de parlamentele ţărilor respective trebuie respectate. Ca un cunoscător al islamismului din interior, spune că fiecare arab care ajunge în Occident ar trebui să semneze un acord că va abandona învăţăturile islamului contrare drepturilor omului şi legilor ţării de primire, iar încălcarea acestui angajament va duce la retragerea dreptului de azil şi la expulzarea imediată din ţară.

Convenţia privitoare la refugiaţi stipulează la art. 2: "Fiecare refugiat are, faţă de ţara în care se găseşte, îndatoriri care comportă mai ales obligaţia de a se conforma legilor şi reglementărilor, cât şi măsurilor luate pentru menţinerea ordinii publice".

Oare câţi lideri europeni vor ţine seama de aceste sugestii făcute de un cunoscător al lumii musulmane?

Vă mulţumesc.

Deputat de Iaşi, Grigore Crăciunescu.

Domnul Florin Iordache:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Îl invit în continuare pe domnul deputat Cristian Chirteş.

Domnul Ioan-Cristian Chirteş:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Prin prezenta declaraţie politică doresc să aduc în Parlamentul României un aspect deosebit de important în ceea ce priveşte viitorul sectorului forestier şi al firmelor care îşi desfăşoară activitatea în domeniul exploatărilor forestiere şi a prelucrării lemnului. Este vorba de proiectul de Hotărâre a Guvernului pentru aprobarea Regulamentului de valorificare a masei lemnoase din fondul forestier proprietate publică. Deşi acest Regulament este necesar a fi întocmit respectând prevederile şi principiile noului Cod silvic, în elaborarea lui nu s-a ţinut cont de ceea ce înseamnă esenţa pentru care am introdus aceste recomandări şi principii. Doresc să salut poziţia exprimată de către WWF România, în ceea ce priveşte elaborarea acestui proiect de hotărâre de Guvern.

Sunt nevoit să ridic câteva aspecte deosebit de importante de care ar trebui să se ţină seama la elaborarea noului regulament, şi anume:

• Reglementarea unor proceduri clare pentru alocarea cu prioritate a resurselor de materiale lemnoase din pădurile proprietate publică necesare încălzirii locuinţelor populaţiei;
• Reglementarea unei proceduri clare şi transparente pentru asigurarea cu prioritate de masă lemnoasă pentru producătorii din industria mobilei;
• Sprijinirea dezvoltării rurale, prin prelucrarea locală a masei lemnoase, şi oferirea cu drept de preemţiune de material lemnos pentru firmele locale de exploatare şi prelucrare de masă lemnoasă, inclusiv pentru industria mobilei;
• Respectarea principiului director, enunţat în Strategia Uniunii Europene pentru păduri şi sectorul forestier, în care se referă clar la "utilizarea eficientă a resurselor, optimizarea contribuţiei pădurilor şi a sectorului forestier la dezvoltarea rurală, creşterea economică şi crearea de noi locuri de muncă".

Sunt mai multe puncte la care doresc să mă refer astăzi, însă sper şi cred că cei care îşi desfăşoară activitatea în domeniul forestier vor fi ascultaţi. Modul de valorificare a celor peste 9 milioane de metri cubi, proprietatea publică a statului, utilizarea eficientă a acestei resurse importante pentru statul român, trebuie să respecte fără echivoc principiile transparenţei, concurenţei loiale şi a dezvoltării durabile.

Şi, nu în ultimul rând, acest regulament trebuie să ofere predictibilitate şi siguranţă sectorului forestier şi fac un apel la dialog tuturor factorilor implicaţi în acest domeniu.

Vă mulţumesc.

Domnul Florin Iordache:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Îl invit în continuare la microfon pe domnul deputat Ion Eparu.

Se pregăteşte doamna deputat Carmen Hărău.

Domnul Ion Eparu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.

Stimaţi colegi,

Declaraţia mea politică de astăzi este intitulată "Educaţia, între dorinţă şi realitate".

Stimaţi colegi,

Luni, 5 octombrie 2015, s-au împlinit 21 de ani de la prima celebrare a Zilei Mondiale a Educaţiei. Şi tot atunci a fost şi Ziua profesorului. E puţin tardivă intervenţia mea, dar mai bine mai târziu. Am ezitat, totuşi, în faţa variantelor de prezentate a acestei declaraţii politice, dintr-un motiv foarte simplu, dar care exprimă o realitate.

Mult prea des educaţia a fost catalogată ca prioritate naţională şi tot atât de des atitudinea faţă de ea a fost vecină cu indiferenţa. Mult prea adesea despre profesori s-a spus că sunt marginalizaţi pe nedrept în societate şi, din păcate, nu s-a schimbat aproape nimic. Mult prea des demnitatea cadrelor didactice a fost "marfă" de tranzacţionat în demersuri politice jenante. Nu se poate uita - ar fi ilogic şi nemeritat, o dată în plus - că a fost nevoie de mii de acţionări în judecată, şi vor mai fi, poate, altele, pentru ca profesorii să-şi primească drepturile băneşti legale. Nu se poate uita că acel "mirific" 6% din PIB este un vis încă neîmplinit al educaţiei româneşti.

Sunt deputat al PSD şi ştiu bine ce au făcut pentru educaţie Guvernele Boc şi Ponta. Nu există nicio şansă de a compara cele două guvernări din perspectiva educaţiei. Dar astăzi aş vrea să fiu mai mult cadru didactic şi mai puţin deputat, deşi doar această calitate mi-a permis să vorbesc de la acest microfon, şi să spun că sunt nedumerit de ceea ce s-a întâmplat de-a lungul celor aproape 26 de ani care au trecut din 1989. Cine este curios poate observa cu uşurinţă câţi dintre prim-miniştrii României, în această perioadă, au provenit din rândul cadrelor didactice. Despre miniştrii de resort, secretarii de stat şi directorii din minister nu mai e nevoie să precizăm. Au venit, au văzut, mulţi au promis, unii dintre ei au plecat, întorcându-se la catedră, iar schimbările sunt aproape de neobservat.

Despre parlamentari, ce să mai spunem. În fiecare legislativ au fost nenumăraţi parlamentari provenind din rândul cadrelor didactice. În actualul Parlament sunt 114 parlamentari foşti sau actuali dascăli de profesie. Am reuşit, cei din comisia de specialitate din Camera Deputaţilor, să ne amintim, abia marţi, că luni ar fi trebuit să marcăm, noi în primul rând, Ziua educaţiei şi a profesorului. E bine că am dat şi comunicat în acest sens.

Dintre toate cifrele pe care le pregătisem în documentarea pentru această declaraţie politică, pentru azi m-am oprit doar la acestea: România alocă pentru educarea unui cetăţean 200 de euro/an. Danemarca alocă 3.500 de euro/an pentru acelaşi scop. Un profesor în România câştigă într-o lună cât unul din Luxemburg în patru ore sau unul din Polonia în 14 ore. Fără comentarii.

În încheiere, l-aş cita pe Nelson Mandela: "Educaţia este cea mai puternică armă pe care o putem folosi pentru a schimba lumea". Iar eu chiar îmi doresc mult ca singura armă pe care ar trebui să avem legitimitatea să o mai utilizăm în zilele noastre să fie educaţia.

Vă mulţumesc foarte mult pentru atenţie.

Ion Eparu, deputat în Colegiul nr. 10, Circumscripţia Prahova.

Domnul Florin Iordache:

Şi eu vă mulţumesc, domnule deputat.

O invit, în continuare, pe doamna deputat Carmen Hărău.

Se pregăteşte domnul deputat Marcel Ciolacu, secretarul Camerei Deputaţilor.

Doamna Eleonora-Carmen Hărău:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Preocupările liberale din această săptămână - şi ele vor continua şi săptămâna viitoare - vizează un aspect legislativ deosebit de important: Codul muncii care, din păcate, a trecut tacit de Senat, lucru care nu face cinste conducerii Senatului. Este vorba de o iniţiativă legislativă sindicală care schimbă fundamental modalitatea de raportare a relaţiilor de muncă între angajator şi angajat. După cum bine ştiţi, în 2011 a fost schimbată radical legislaţia muncii, fapt care a avut cel puţin o consecinţă deosebit de negativă în legătură cu dialogul social.

Anteriorul dialog tripartit stat - asociaţii sindicale - asociaţii patronale a sucombat, transformându-se într-un monolog, vocea statului a acoperit fără niciun fel de echivoc toate celelalte opinii, atât cele sindicale, cât şi cele patronale.

S-a schimbat legislaţia muncii în 2011 fără studiu de impact şi acest lucru, se vede treaba că a avut, fără discuţie, nişte consecinţe negative.

Pe de altă parte, susţinătorii acestor texte de lege, în ceea ce priveşte dreptul muncii, subliniază faptul că s-a produs o liberalizare a pieţei muncii, fluidizând relaţiile, raporturile de muncă.

Ceea ce este foarte clar este că şi dacă n-a încurcat piaţa muncii, din acest punct de vedere, actuala legislaţie, legislaţia din 2011, nu a contribuit în niciun caz la stabilizarea ei în România şi lucrul acesta ar fi trebuit să se întâmple. Ştim bine că posibilităţile angajatorilor de a găsi forţă de muncă suficient calificată în România sunt acum foarte reduse, forţa de muncă specializată a migrat în mod foarte, foarte negativ pentru economia românească.

Dar ce se întâmplă acum, stimaţi colegi, este, cel puţin din punctul de vedere al startului, un demers care suferă din acelaşi motiv: nu există un studiu de impact. Mai mult decât atât, asociaţiile patronale cu care noi, Partidul Naţional Liberal, ne-am întâlnit în săptămâna aceasta, acuză faptul că n-au fost nici măcar consultate, în legătură cu noile prevederi de lege dorite de sindicat.

Asociaţiile patronale sunt foarte alarmate şi pun problema imixtiunii în managementul companiilor, acuză rigidizarea extraordinară a unor proceduri şi avertizează că optimizarea care va avea, fără discuţie, loc în companii se va produce în două direcţii, prin creşterea preţurilor, înrăutăţirea nivelului de trai, pe de o parte, şi prin concedieri, pe de altă parte. Menţionează, în continuare, uşurinţa grevelor şi aşa mai departe.

Stimaţi colegi,

Codul muncii este un act normativ mult prea important ca să poată constitui un troc politic. Am la dumneavoastră rugămintea şi speranţa că vom dezbate în Camera decizională, Camera Deputaţilor, făcându-ne punte pentru dialog între sindicate şi asociaţia patronatelor, pentru că nu este vorba de un text de lege oarecare. Este păcat ca acest text de lege să devină troc politic pentru interese politicianiste meschine.

Sunt Carmen Hărău, deputat liberal de Hunedoara.

Vă mulţumesc frumos.

Domnul Florin Iordache:

Îl invit în continuare pe domnul deputat Marcel Ciolacu, secretarul Camerei Deputaţilor, deputat de Buzău.

Vă rog, domnule deputat.

Domnul Ion-Marcel Ciolacu:

Stimate domnule preşedinte,

Stimate colege,

Stimaţi colegi,

Astăzi aş vrea să vă vorbesc despre o reuşită de-a noastră, comună, indiferent de culoarea politică pe care o reprezentăm în această sală.

Sigur că, de-a lungul sesiunilor parlamentare, am reuşit să rezolvăm sau măcar să ameliorăm diverse probleme cu care ţara noastră s-a confruntat, însă modificările legate de procesul de adopţie le consider un plus de valoare pentru contribuţia concretă pe care Guvernul a adus-o contextului social actual.

În trecut România s-a confruntat cu nenumărate critici în ceea ce priveşte procedura adopţiilor, atât a celor interne, cât şi a celor internaţionale. Autoritatea Naţională pentru Protecţia Drepturilor Copilului şi Adopţie a comunicat că, în total, anul trecut au fost adoptaţi intern peste 820 de copii şi alţi 13 internaţional, cei mai mulţi din Bucureşti, dar şi din judeţele Prahova, Dolj, Braşov, Bihor şi Constanţa. Cadrul normativ în domeniu, până acum, era caracterizat de unele neajunsuri, unele etape ale procesului de adopţie fiind netransparente. De aceea, toate eforturile Ministerului Muncii, ale reprezentanţilor agenţiilor, ale ONG-urilor din domeniul de referinţă au fost îndreptate spre reanalizarea principiilor care stau la baza adopţiei şi spre flexibilizarea procesului conex.

Astfel, făcând referire punctual la modificările ce vor intra în vigoare, am să vă menţionez câteva dintre ele, esenţiale pentru simplificarea unor etape, precum şi pentru reducerea unor termene, cu scopul de a evita extinderea fără temei justificat a soluţionării dosarelor. Drept urmare, noile dispoziţii procedurale presupun reducerea termenelor instanţelor judecătoreşti aferente celor trei etape ale procesului de adopţie: declararea adoptabilităţii, încredinţarea în scopul adopţiei şi încuviinţarea acesteia.

În legătură cu membrii familiilor adoptatoare, oricăruia dintre ei li se va acorda un concediu de acomodare, cu o durată de până la 90 de zile, precum şi o indemnizaţie lunară pe durata încredinţării, în vederea adopţiei unui copil cu vârsta mai mare de doi ani. Totodată, fără a suferi pierderi salariale, vor avea dreptul de beneficia de timp liber de până la 40 de ore pe an pentru a se ocupa de evaluările impuse pentru obţinerea atestatului şi a potrivirii practice. La fel de important este că termenul de valabilitate a atestatului de familie adoptatoare se va dubla, el fiind valabil pe o perioadă de doi ani, potrivit noilor măsuri. Pe de altă parte, se va elimina termenul de doi ani care corespundea statutului de copil adoptabil, de acum înainte fiind păstrat până când acesta va împlini vârsta de 14 ani, când i se va oferi posibilitatea de a-şi exprima singur opţiunea referitoare la statutul anterior.

Susţin astfel de modele de reuşită, precum este cel în domeniul adopţiilor, şi consider că poate fi o sursă de inspiraţie pentru cei care nu vor să facă o practică uzuală din indiferenţă. Aşa cum spuneam, fiecare copil are dreptul la ocrotire părintească şi cred că putem optimiza şansele unor astfel de categorii vulnerabile, cărora le-a fost privat prematur şi independent de voinţa lor echilibrul oferit de familie.

Vă mulţumesc.

Deputat Ion-Marcel Ciolacu.

Domnul Florin Iordache:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Îl invit în continuare pe domnul deputat Radu Zlati, Grupul PNL, de la Cluj. Dar cine vă face poză, domnule deputat?

Domnul Radu Zlati:

Niciodată eu mie însumi.

Mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.

Declaraţia mea politică de astăzi se numeşte: "Să combatem corupţia, indiferent de cetăţenia celor vinovaţi".

Domnule preşedinte de şedinţă,

Stimaţi colegi,

Recentul scandal Volkswagen ne-a arătat, dacă mai era cazul, că inclusiv în cazul unei multinaţionale dintr-o ţară a seriozităţii şi a lucrului bine făcut companiile nu trăiesc doar spre a satisface dorinţele clienţilor, ci şi pentru a obţine un profit cât mai mare, cu riscul abordării, dincolo de limita legii, a problemei respectării regulamentelor şi procedurilor care reglează domeniul în care activează. Acest lucru, în cazul specific al pieţei româneşti, a fost deja demonstrat, cel puţin de către media, în câteva răsunătoare cazuri: Roşia Montană, Microsoft, EADS, Apa Nova, Holzindustrie.

Se pare că media românească, în cazul abaterilor de la comportamentul economic corect al companiilor citate mai sus, a lucrat mai repede şi mai bine decât organele specializate ale statului român care de abia în ultimele zile se pare că au abandonat politica de a fi "copil cuminte" în relaţia cu unele companii cu capital străin şi au trecut la anchetarea unor decidenţi de la vârful acestor multinaţionale, în cazuri de corupţie autohtone.

Prea multă vreme am asistat doar la instrumentarea unor cazuri în care cei acuzaţi de corupţie, trafic de influenţă, primire de foloase necuvenite, abuz în funcţie, erau români - aflaţi în poziţii-cheie, politice sau administrative - iar cei în favoarea cărora se exercitau amintitele abateri de la lege erau, şi ei, exclusiv români. Şi această potrivire se întâmpla într-un stat şi într-o economie în care capitalul străin este majoritar.

Să fim clari: corupţia nu cunoaşte limite, nici de limbă, nici de cetăţenie. Socotesc deci bine-venit faptul că organele însărcinate cu apărarea legalităţii în România au purces, în fine, să taie nodul gordian şi să ancheteze şi afaceri derulate dincolo de limita legii, afaceri în care sunt implicaţi şi cetăţeni străini, conducători sau reprezentanţi regionali ai unor firme cunoscute, chiar faimoase, din Europa şi nu numai.

Suntem acuzaţi, de ani de zile, la Consiliul JAI, că nu ducem o luptă destul de eficientă împotriva corupţiei. Ni se refuză intrarea în spaţiul Schenghen pe această motivaţie. Poate că, văzând la televizor cetăţeni olandezi, germani, francezi sau din alte state, duşi în cătuşe în faţa judecătorilor, onorabilii miniştri din statele care se opun intrării României în spaţiul Schengen, cei care se plâng de lipsa de eficienţă a justiţiei româneşti, se vor convinge pe calea cea dură că procurorii şi judecătorii români ştiu să lupte împotriva corupţilor, ca şi împotriva corupătorilor.

Aşa să ne ajute Dumnezeu!

Radu Zlati, deputat PNL de Cluj.

Domnul Florin Iordache:

Mulţumesc.

O invit în continuare la cuvânt pe doamna deputat Ana Birchall, deputat de Vaslui.

Doamna Ana Birchall:

Mulţumesc mult, domnule preşedinte de şedinţă.

În declaraţia politică de astăzi vreau să vă vorbesc despre un act comportamental repetat, îndreptat spre rănirea fizică sau mentală a unei persoane, act care poartă denumirea de bullying şi care se caracterizează prin încercarea unei persoane de a obţine supremaţia asupra altora.

Stimate colege,

Stimaţi colegi,

Unul din doi copii este agresat fizic sau verbal, umilit sau exclus din grupul de prieteni, conform unei statistici realizate de Asociaţia Telefonul copilului. Astfel, bullying-ul nu este un fenomen nou apărut, dar în ultima perioadă a dobândit proporţii alarmante şi în România. Zilnic suntem invadaţi de poveştile unor copii nefericiţi, hărţuiţi de colegii lor şi ale unor părinţi disperaţi să îi ajute, dar care nu au la dispoziţie instrumentele necesare. Iar, ca părinte, ce poate fi mai important decât să îţi înţelegi copilul, să îi intuieşti gândurile sau să-i susţii pasiunile şi să îi alungi temerile?

Bullying-ul este o realitate tot mai prezentă în şcoli, unde se dau adevăratele lupte pentru popularitate, pentru ierarhie, iar rezultatul este o generaţie de tineri mai stresaţi, mai anxioşi, uneori chiar mai violenţi, mai deprimaţi, mergând până la tendinţe suicidare. Mai mult, cei mai vulnerabili sunt copiii percepuţi ca fiind diferiţi, fie din cauza hainelor pe care le poartă, a felului în care arată sau a eventualelor dizabilităţi. Mai grav este că evoluţia tehnologiei face ca hărţuirea să nu se oprească la poarta şcolii, ci să îi urmărească pe copii peste tot, prin intermediul telefoanelor, tabletelor şi computerelor, unde, la adăpostul anonimatului, poate lua forme chiar şi mai periculoase.

Spre exemplu, Statele Unite au conştientizat de mai multă vreme pericolulacestei forme de violenţă. Asociaţia Americană de Psihologie integrând prevenţia acestui comportament în programele sale de luptă împotriva violenţei, în general, a dorit astfel să tragă încă o dată un semnal de alarmă asupra acestei forme de violenţă. Chiar şi Casa Albă a organizat o conferinţă internaţională dedicată luptei anti-bullying, în care a fost punctată necesitatea unui mediu sigur în care copiii să se dezvolte, un mediu în careaceastă formă de violenţă să nu mai fie etichetată ca fiind normală.

De asemenea, tot mai multe state europene au conştientizat pericolul pe care îl reprezintă acest fenomen şi îşi adaptează legislaţia pentru a-l preveni şi combate. În acest context, iniţiativele ONG-urilor autohtone care au demarat primele campanii anti-bullyingdin România sunt necesare şi bine-venite şi personal le voi susţine din tot sufletul şi vă invit şi pe dumneavoastră să vă alăturaţi acestei campanii.

Stimate colege,

Stimaţi colegi,

Înainte de a fi deputat, sunt în primul rând mamă. Ca părinte, consider că trebuie să facem eforturi pentru a fi cât mai prezenţi în viaţa copiilor noştri, să îi ascultăm, să le fim alături şi să luăm atitudine atunci când observăm ceva nelalocul lui. Însă, pe lângă rolul major jucat de familie, o importanţă vitală o are şcoala, prin programele menite să îi îndrume şi să îi consilieze pe tineri şi să crească gradul de conştientizare şi a acestei forme de violenţă îndreptate, aşa cum am spus, în special asupra copiilor. Şcoala nu trebuie să rămână doar un mediu în care ONG-urile pot derula proiecte în acest sens, ci să devină o verigă activă a acestui proces şi să ofere elevilor îndrumarea şi consilierea psihologică necesare. Sub semnul zicalei "ce ţie nu-ţi place, altuia nu-i face", este de dorit să proiectăm o societate cât mai curată pentru copiii noştri, o societate eliberată de tumorile traumelor emoţionale, o societate fără nicio formă de violenţă, în care mai ales copiii să fie protejaţi!

Şi vă invit ca împreună să spunem stop violenţei de orice fel!

Vă mulţumesc.

Ana Birchall, deputat Colegiul nr. 5, Vaslui.

Domnul Florin Iordache:

Vă mulţumesc.

O invit în continuare la cuvânt pe doamna deputat Claudia Boghicevici, deputat de Arad.

Doamna Claudia Boghicevici:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Declaraţia mea de astăzi se numeşte: "Tichete pentru after school, în valoare de 200 de lei, aprobate de Comisia pentru învăţământ a Camerei Deputaţilor".

Stimaţi colegi,

Am iniţiat acest proiect de lege, alături de doamna deputat Raluca Turcan, pornind de la o realitate cu care se confruntă din ce în ce mai mulţi părinţi în România: nu au cu cine să lase copiii după ce aceştia termină orele de şcoală, iar aceştia devin vulnerabili la diferite pericole din societate. De aceste prevederi vor beneficia, însă, în primul rând, elevii care vor putea să-şi facă temele, să înveţe lucruri noi, într-un mediu plăcut şi sigur, în acelaşi timp.

Nu în ultimul rând am avut în vedere şi profesorii, care vor putea, astfel, să beneficieze de venituri suplimentare. Sperăm ca prin aceste tichete să putem reduce şi rata de abandon şcolar, care a rămas constantă în ultimii ani, la 17%, în ciuda angajamentului pe care-l avem ca în anul 2020 acesta să ajungă la 11,3%. Institutul Naţional de Statistică arată faptul că 27% dintre copiii care ar trebui să frecventeze şcoala nu sunt cuprinşi în sistem.

Problemele din sistemul educaţional au fost identificate de Comisia Europeană şi catalogate drept una dintre principalele provocări pe care România trebuie să le adreseze în cadrul monitorizării, prin mecanismul "Semestru european", pentru că afectează direct performanţele şi competitivitatea economică.

Stimaţi colegi,

Tichetul are scop exclusiv educaţional, netransferabil altor beneficiari, iar şcolile sunt cele care decontează serviciul. Tichetul se acordă pe baza cererii părintelui sau a reprezentantului legal al copilului, la cerere, pentru fiecare copil în parte.

Sper ca şi plenul Camerei Deputaţilor, şi apoi colegii din Senat să susţină această iniţiativă, astfel încât anul viitor ea să poată fi deja pusă în aplicare.

Vă mulţumesc.

Domnul Florin Iordache:

Şi eu vă mulţumesc.

Îl invit în continuare la cuvânt pe domnul deputat Corneliu-Mugurel Cozmanciuc, deputat de Iaşi.

Domnul Corneliu-Mugurel Cozmanciuc:

Bună dimineaţa şi mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.

Declaraţia de astăzi priveşte votul prin corespondenţă şi este intitulată: "Votul prin corespondenţă, o responsabilitate a întregii clase politice".

Stimaţi colegi,

PNL nu poate uita experienţa nefastă de la ultimele alegeri prezidenţiale, când cozile interminabile de la urnele de vot din marile oraşe şi capitale europene, şi nu doar acolo, au făcut ca ţara noastră să fie arătată cu degetul pentru lipsa de măsuri pe care Executivul trebuia să le implementeze pentru a gestiona corect situaţia. Chişinău, Viena, Roma, Torino, Berlin, München, Paris, Londra, Madrid, Bruxelles, sunt doar câteva exemple pe care coaliţia de guvernare ar fi trebuit să le aibă pe conştiinţă pentru modul în care au evoluat lucrurile.

Refuz să cred că Guvernul României nu a fost informat corect asupra tuturor lucrurilor dinaintea datei de 16 noiembrie 2014. De altfel, există motive întemeiate pentru care PSD-ul s-a temut de pierderea alegerilor electorale din diaspora dinainte de desfăşurarea acestora, rezultatele finale arătând maniera în care a câştigat domnul Preşedinte Iohannis (peste 80% din sufragii).

Necesitatea introducerii votului prin corespondenţă trebuie să preocupe întreaga clasă politică românească.

Dreptul la vot este recunoscut de Constituţia României, republicată, ca drept fundamental al tuturor cetăţenilor cu vârsta de peste 18 ani. Caracterul universal al votului obligă statul român, prin instituţiile competente, să asigure mijloacele necesare de exercitare a acestuia, astfel încât cetăţenii să-şi exprime cu lejeritate opţiunile politice, indiferent de locul în care se află, în interiorul sau exteriorul graniţelor ţării.

Absenteismul electoral afectează grav principiul constituţional al reprezentării, printr-o legitimitate scăzută a celor aleşi. Prezenţele slabe la alegerile prezidenţiale din România din ultima decadă, alături de nemulţumirile cetăţenilor români privind deplasările pe distanţe foarte mari pentru a vota la misiunile diplomatice sau la oficiile consulare ale ţării noastre în străinătate au determinat o reconsiderare a introducerii votului prin corespondenţă.

Demisia domnului deputat, a colegului nostru Mihai Voicu din funcţia de preşedinte al Comisiei comune a Camerei Deputaţilor şi Senatului pentru elaborarea propunerilor legislative privind legile electorale, a propunerilor legislative privind modificarea Legii partidelor politice şi a Legii privind finanţarea partidelor politice şi a campaniilor electorale, denumită generic Comisia de Cod electoral, nu înseamnă decât că dorim să tragem un semnal de alarmă pe care vrem să-l transmitem şi opiniei publice din partea PNL privind tergiversarea votului prin corespondenţă din partea PSD.

Un calcul matematic simplu arată că cei 15 membri ai comisiei au următorul algoritm: cinci sunt din partea PNL şi şapte de la PSD, restul, de la alte partide. Superioritatea numerică, alături de tertipurile politice ale clasei politice cu care ne-au obişnuit social-democraţii, nu se poate prezenta, pentru că blochează, de altfel, în mod deliberat lucrările comisiei.

PNL nu se eschivează în privinţa modului în care va fi definit votul prin corespondenţă, garantând, prin cele cinci voturi pe care le are în comisie, pentru continuarea discuţiilor şi a sprijinului privind adoptarea acestei legi. Acesta este un exemplu elegant, prin care PNL arată, o dată în plus, că este condus de o serie de principii, printre care apărarea drepturilor cetăţenilor ţării şi a imaginii acesteia, atât în interior cât şi în exterior.

Greva japoneză pe care noi am adoptat-o este un protest faţă de neadoptarea Legii votului prin corespondenţă. Făcând un scurt demers, voi menţiona două aspecte: unul, legat de numirea domnului Gabriel Vlase în fruntea comisiei, pe care PNL l-a susţinut, cu condiţia ca într-un interval foarte scurt de timp să se prezinte în faţa plenului cu forma finală a Legii votului prin corespondenţă, demonstrând că aceasta este doar o dorinţă de a susţine acest demers într-un timp cât mai scurt. Al doilea aspect este legat de alegerile care vor avea loc în viitor în România. Nu putem fi martorii unor umilinţe ale propriilor cetăţeni pentru că aşa vor înţelege social-democraţii să facă politică, prin umilinţă faţă de cei care vor sta la cozi.

În final doresc să precizez că adoptarea Legii votului prin corespondenţă este o condiţie sine qua non a programului politic al PNL. Diaspora românească se poate baza pe sprijinul nostru, al Partidului Naţional Liberal, pentru a-şi exercita deplin şi legal drepturile fundamentale, conform Constituţiei României.

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Florin Iordache:

Şi eu vă mulţumesc.

Vreau, în continuare, să fac şi eu o declaraţie în ceea ce priveşte votul pentru românii din diaspora.

(Coboară la tribună.)

Mulţumesc, stimaţi colegi.

Declaraţia mea de astăzi vizează votul pentru românii din diaspora. Votul pentru românii din diaspora pentru PSD a fost şi rămâne în continuare o prioritate, tocmai pentru aceasta ne-am şi asumat preşedinţia comisiei pentru votul acesta.

Noi considerăm că demersul pe care colegii noştri liberali l-au făcut, de a renunţa deliberat la conducerea acestei comisii, modul în care colegii noştri nu doresc să vină cu o soluţie şi insistă în continuare numai pe propria propunere, aceea a votului prin corespondenţă, nu este o soluţie. Cred că toate forţele politice şi toţi colegii din Parlament trebuie să găsim un mod eficient, un mod prin care toţi românii care în acest moment sunt în diaspora să poată vota în condiţii similare cu cetăţenii din România.

Dacă în acest moment am găsit pentru votul pentru parlamentarele din 2016 soluţia să înfiinţăm secţii câte vor fi necesare, adică românii din diaspora să se înscrie la Autoritatea Electorală Permanentă şi autoritatea electorală permanentă, care este un organism independent de partidele politice, va solicita înfiinţarea secţiilor de votare în diaspora, cred eu că este o soluţie.

În acelaşi timp, proiectul pe care Autoritatea Electorală Permanentă ar trebui să-l prezinte comisiei este un proiect care apoi va fi dezbătut în Parlament, dar trebuie să ne asumăm cu toţii, trebuie să găsim soluţia, repet, aici, în Parlament, printr-o dezbatere continuă şi printr-un mod coerent al tuturor forţelor politice. Modul în care ne supărăm astăzi şi punem banderole la o mână nu consider eu că este o soluţie.

De aceea, cred că soluţia pe care PSD-ul a găsit-o, aceea de a prelua preşedinţia comisiei şi de a propune un mod coerent, apoi, în dezbatere, în Parlament, este o dovadă că ne pasă de români şi ne pasă să avem în 2016 şi în viitor soluţii similare pentru românii din diaspora, cu românii din ţară.

Vă mulţumesc mult.

(Revine la prezidiu.)

Acestea fiind spuse, mulţumesc colegilor mei şi declar şedinţa de astăzi închisă.

La revedere.

Şedinţa s-a încheiat la ora 9,52.