Parliamentary debates

Şedinţa a început la ora 8,26.

Lucrările au fost conduse în prima parte de domnul deputat Florin Iordache, preşedintele Camerei Deputaţilor. În a doua parte a şedinţei, domnul deputat Florin Iordache, preşedintele Camerei Deputaţilor, a fost asistat de domnii deputaţi Ion-Marcel Ciolacu şi Cristian Buican, secretari ai Camerei Deputaţilor.

Domnul Florin Iordache:

Bună dimineaţa, stimaţi colegi.

Declar deschisă şedinţa consacrată declaraţiilor politice de astăzi, 6 septembrie.

Pentru început o invit pe doamna deputat Sanda-Maria Ardeleanu, Grupul PNL.

Se pregăteşte domnul Florin Tătaru, Grupul PSD.

Aveţi trei minute, doamna deputat.

Doamna Sanda-Maria Ardeleanu:

Bună dimineaţa!

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Mi-am intitulat declaraţia politică de astăzi "Din nou în atenţie depolitizarea şcolii".

Am fost şi am rămas un susţinător al ideii de depolitizare a învăţământului românesc. Este unul dintre subiectele care au apărut periodic şi constant în luările mele de poziţie ca deputat, membru în Comisia pentru învăţământ a Camerei Deputaţilor, începând cu 2008. Am avut speranţe mari atunci când am lucrat, alături de colegi, la Legea educaţiei naţionale nr.1. Eram chiar vehementă pe această temă, ani de-a rândul, în dorinţa de a impune aplicarea unuia dintre principiile fundamentale care au stat la baza Legii educaţiei naţionale astăzi în vigoare. În 2012, la audierea noului ministru, am formulat explicit această întrebare: "Cum veţi acţiona, dacă veţi susţine, pentru depolitizarea şcolii româneşti?" Răspunsul formulat a fost aproape o promisiune.

De fiecare dată, miniştrii educaţiei, pe rând, unul câte unul, şi-au luat, conştiincios, angajamentul că vor face totul pentru depolitizare. Salutam pe blogul meu, în urmă cu câteva săptămâni, iniţiativa actualului ministru, profesorul-rector Mircea Dumitru, care, propunându-şi să facă din depolitizarea şcolii o prioritate, a anunţat organizarea concursului pentru ocuparea funcţiilor de directori din unităţile de învăţământ preuniversitar. Tot atunci, îmi exprimam sprijinul necondiţionat pentru demersul ministrului educaţiei, anunţându-l că îi voi sesiza situaţii concrete de politizare a şcolii care vor ajunge la biroul meu parlamentar.

Astfel încât acum aduc în atenţia dumneavoastră, stimaţi colegi, stimate domnule ministru Mircea Dumitru, stimaţi membri ai echipei din cadrul Ministerului Educaţiei Naţionale şi Cercetării Ştiinţifice, o serie de aspecte, încă perfectibile, din cadrul metodologiei privind organizarea concursului de ocupare a funcţiei de director din unităţile de învăţământ preuniversitar: posibilitatea ca propunerile şi validarea candidaţilor să vină din partea Consiliului Profesoral al unităţii de învăţământ. Astfel, profesorii sunt cei care îşi aleg directorul, comisia de evaluare urmând doar să verifice competenţele de manager ale candidaţilor; nu putem vorbi de depolitizare în organizarea acestui concurs de vreme ce din comisiile de evaluare fac parte şi consilieri locali, membri în consiliile de administraţie ale unităţilor de învăţământ, persoane active în cadrul partidelor politice; candidaţii să fie titulari ai unităţii de învăţământ; crearea a două sesiuni de concurs, astfel încât candidaţii care nu au promovat examenul naţional să aibă posibilitatea susţinerii unui alt examen până la interviu. În eventualitatea nepromovării examenului, candidaţii să aibă dreptul de a fi numiţi prin detaşare în această funcţie; în fine, vârsta candidaţilor să fie cu cel puţin 4 ani mai mică decât vârsta standard de pensionare.

La aceste aspecte, trebuie să adăugăm şi altele, generale, dar care vizează direct subiectul politizării şcolii şi de aceea se impune, urgent, clarificarea situaţiei directorilor de şcoli şi a inspectorilor şcolari care deţin şi funcţia de consilier local/judeţean. Este, în opinia mea, o situaţia clară de incompatibilitate. De asemenea, trebuie reglementat şi contractul de management al directorului de şcoală, care ajunge subordonat al primarului, situaţie care afectează, în foarte multe cazuri, activitatea în şcoală.

Mai sunt doar câteva zile înainte de începerea anului şcolar, iar faptul că politizarea continuă să fie o realitate indubitabilă ne obligă să luăm atitudine. Continui să susţin că valorile şi respectarea lor trebuie să se regăsească în primul rând în şcoală. Continui să visez la ziua în care toate şcolile din România vor fi conduse de directori cu har, de dascăli în adevăratul înţeles al cuvântului, cu şcoală de management dar, în primul rând, cu iubire de oameni, fie ei copii sau educatori, şi şcoală. Si avem atât de mulţi în sistem...

Sunt convinsă că majoritatea dintre dumneavoastră, stimaţi colegi, gândiţi ca mine. Noi, parlamentarii, putem fi o a doua "mână dreaptă" pentru colegii din Ministerul Educaţiei pentru a finaliza cu succes această operaţiune dificilă, dar care merită orice efort, în primul rând, de conştiinţă.

Vă mulţumesc.

Domnul Florin Iordache:

Şi eu vă mulţumesc.

Domnul Florin Tătaru. Se pregăteşte domnul Virgil Guran.

Domnul Florin-Cristian Tătaru:

Vă mulţumesc.

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Declaraţia mea de astăzi se numeşte "Criza transportatorilor, indiferenţa ASF şi falimentarea companiilor româneşti".

Suntem, stimaţi colegi, în faţa unei probleme naţionale despre care Guvernul Cioloş şi ASF refuză să discute sau să o soluţioneze. Să vedem datele problemei: 5000 euro = preţ RCA/camion/an în 2016; 3600 lei = preţ RCA/taxi/an în 2016.

Care sunt costurile normale, costuri care pot fi suportate de transportatori şi garantează totodată şi profit pentru companiile de asigurări, conform calculelor efectuate în baza raportului întocmit anul acesta pentru perioada anilor 2013-2015 de către compania de consultanţă Milliman la cererea ASF? 1.200 euro preţ RCA/ camion/ an şi 1.300 lei preţ RCA/taxi/an.

Diferenţa este mai mult decât substanţială şi va duce firmele româneşti de transport în faliment! Acesta este interesul nostru? Mă îndoiesc că falimentarea companiilor de transport va aduce vreun beneficiu României.

Dragi colegi,

Nu putem ignora criza transportatorilor. În Maramureş sunt 2916 licenţe de transport mărfuri generale şi 558 licenţe transport persoane. Vorbim deci de foarte multe firme de transport şi foarte multe locuri de muncă care asigură familiilor o pâine bună, locuri de muncă create de aceste companii. Sunt convins că şi în judeţele pe care le reprezentaţi în Parlament situaţia este aceeaşi. În mod categoric, preţul RCA a atins limite astronomice şi trebuie să recunoaştem faptul că ne confruntăm cu o problemă naţională. S-a dat startul unui fenomen ce va avea efect de bulgăre: companiile nu îşi permit să plătească RCA-ul pentru toate maşinile, oamenii îşi pierd locurile de muncă, vor pleca să lucreze în străinătate, familiile se destabilizează, companiile româneşti se închid, intră pe piaţă companiile străine... şi? Oare acesta este scopul? Oare atunci se va putea realiza scăderea preţurilor?

Am impresia că se doreşte falimentarea companiilor de transport româneşti. Nu am văzut nici măcar o reacţie publică a reprezentanţilor ASF cu privire la aceste preţuri care falimentează, repet, capitalul autohton şi consider cel puţin îngrijorător acest lucru. Atrag atenţia asupra faptului că ASF este o instituţie publică a statului şi trebuie să lucreze pentru cetăţenii români.

În acest moment, pentru acelaşi tip de vehicul comercial, încadrat în aceeaşi clasă de bonus/malus, asigurătorii practică tarife cu diferenţe de până la 300%, situaţie faţă de care atât ASF, dar şi Consiliul Concurenţei trebuie să prezinte public o poziţie oficială. Solicit ca reprezentanţii ASF să întreprindă toate demersurile necesare pentru a găsi o soluţie imediată pentru reglementarea tarifelor de bază pentru RCA.

Cred că o soluţie legislativă este reglementarea tarifelor de bază pentru RCA direct de către ASF şi stabilirea prin reglementare a factorilor care influenţează aceste tarife şi a modului în care asiguratorii pot adăuga repere nejustificate în calculul actuarial. De asemenea, cred că o dată soluţionată situaţia pe termen scurt, este necesară formarea unui grup de lucru la care să fie invitaţi şi transportatorii şi să se ajungă prin consens la soluţii europene pentru stabilirea preţului RCA.

Trebuie să ne protejăm capitalul autohton şi să sprijinim companiile româneşti. Haideţi să ne unim forţele într-un grup de lucru pentru a reglementa această situaţie ce tinde să se transforme într-o problemă de siguranţă naţională. Propun înfiinţarea unei comisii parlamentare temporare care să ajute la soluţionarea cât mai rapidă a acestei probleme. Să facem un efort comun pentru binele românilor şi al economiei naţionale.

Vă mulţumesc.

Domnul Florin Iordache:

Şi eu vă mulţumesc.

Îl invit pe domnul Virgil Guran.

Se pregăteşte domnul Vasile-Cătălin Drăguşanu.

Domnul Virgil Guran:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

În acest mandat am fost foarte preocupat de ce se întâmplă cu societăţile de stat. De ce? Pentru că sunt generatoare de pierderi, pentru că acolo există un management total deficitar şi pentru că multe societăţi particulare sau aşa-zişi clienţi politici au trăit foarte bine pe lângă aceste societăţi.

Ultima statistică pe care am cerut-o ne relevă acest lucru. Sunt 83 de societăţi cu capital integral sau majoritar de stat care au pierderi în anul 2015. Pierderea se ridică la aproape un miliard de euro.

Vă daţi seama ce înseamnă un miliard de euro. Noi stăm să ne chinuim şi ne gândim de unde facem rost să facem un tronson de autostradă Comarnic-Braşov, vorbim de 25 de ani, şi bănuiesc c-o să mai vorbim încă 25 de ani despre acest lucru, pentru că incompetenţa celor care se ocupă de această construcţie este foarte mare. Vorbim despre spitale regionale de mult timp şi nu se întâmplă nimic. Ei, din acest miliard pierdere, dacă n-ar exista pierdere, deci nu venim să cerem profit, cerem doar atâta: să nu aibă pierderi. Din acest miliard cred că s-ar putea realiza şi spitale regionale, s-ar putea începe şi autostradă, s-ar putea lucra pentru şcoli, s-ar putea face multe lucruri.

Cred eu că legea guvernanţei corporative care prevede ca cei care nu au performanţă în managementul acestor societăţi, prevede că aceşti oameni trebuie să dispară, să nu mai aibă dreptul să vină la examene, aşa-zise examene, pentru că ştim ce simulacru de examen s-a realizat până acum pentru a obţine posturi în aceste societăţi.

Deci, credem că această lege va putea să reglementeze şi va putea să îndrepte acest lucru. Sper ca în scurt timp aceste societăţi să nu mai aibă pierderi, iar unde nu există eficienţă şi nu există soluţii, cred că trebuie să trecem la desfiinţarea lor şi înfiinţarea unor entităţi elastice, viabile, care pot să aducă profit şi pot să sprijine cu adevărat dezvoltarea economică a României. Este şi responsabilitatea noastră, a Parlamentului, pentru că toate aceste societăţi trebuie să fie verificate de către comisii parlamentare, de către Parlament, trebuie prinse inclusiv subvenţiile în bugetul naţional şi lucrurile acestea ne privesc şi pe noi, aşa cum am spus.

Sper ca viitorul Parlament să se aplece mult mai mult asupra acestei probleme şi s-o reglementeze, pentru că este extrem de importantă.

Guran Virgil, deputat PNL de Prahova.

Domnul Florin Iordache:

Mulţumesc.

Domnul deputat Vasile-Cătălin Drăguşanu.

Se pregăteşte domnul Sorin Stragea, Grupul PSD.

Domnul Vasile-Cătălin Drăguşanu:

Domnule preşedinte de şedinţă,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Evenimentele tragice petrecute în Italia, datorate cutremurului de peste 6 grade pe scara Richter, readuc în actualitate o problemă gravă cu care se confruntă şi România: dezvoltarea imobiliară fără respectarea cu stricteţe a legislaţiei în domeniu, dar şi legislaţia prea laxă pe alocuri.

România este o ţară seismică. Numai în ultimii 100 ani, au fost înregistrate peste 40 de cutremure în ţara noastră. 10 noiembrie 1940, 4 martie 1977, 30 august 1986, 30 mai 1990 sunt datele de producere a unor cutremure distructive care au lăsat în urmă morţi, răniţi şi distrugeri imense.

Seismologii, pe baza activităţii seismice măsurate, sunt de părere că România va fi lovită în perioada următoare de un cutremur mare de peste 7 grade pe scara Richter. Că astăzi ţara noastră nu este pregătită pentru un astfel de eveniment este clar, însă nimic nu justifică nepăsarea şi lipsa de fermitate a autorităţilor care au atribuţii în verificarea modului în care sunt construite şi renovate locuinţele oamenilor.

Foarte multe autorizaţii de construcţie sunt eliberate fără a respecta decât formal exigenţele legale. Se construieşte foarte mult şi fără autorizaţie, fără respectarea autorizaţiei de construire, fără efectuarea studiilor necesare asupra terenului de fundare, precum şi fără dotarea clădirilor înalte cu senzori pentru detecţie seismică. Cei care construiesc fără autorizaţie cel mult vor primi o amendă şi li se pune în vedere să intre în legalitate. Rar se întâmplă ca acele construcţii să fi demolate.

Răspunderea nu este doar a constructorului, ci e împărţită cu ceilalţi implicaţi în şantier: dezvoltatorul imobiliar, proiectantul, dirigintele de şantier, dar şi autorităţile de control. În caz de se întâmplă ceva rău, în final nimeni nu va răspunde pentru clădirile nesigure si eventualele victime.

În statele care fac din siguranţa cetăţenilor o prioritate naţională, a construi ilegal înseamnă ani de puşcărie. În Chile, de exemplu, ţară cu o activitate seismică foarte intensă, cel care răspunde penal de calitatea clădirii este primul proprietar. La noi, dezvoltatorul riscă închisoarea doar dacă se produce vreun eveniment şi sunt victime. Noi nu prevenim, ci acţionăm după ce dezastrul s-a produs şi oamenii îşi pierd viaţa. Noi nu putem demola o construcţie ilegală, pentru că e nevoie de o decizie a instanţei chiar dacă ilegalităţile sunt clare.

La noi, dezvoltatorul imobiliar poate fi şi constructor, şi proiectant şi expert în testarea materialelor puse în operă. Legea îi permite să se verifice singur, să îşi acorde buletine de analiză a materialelor. Inspecţia de Stat în Construcţii este blindată de dovezi ale verificărilor din teren. În realitate, de cele mai multe ori, inspectorii nici nu ajung să vadă ce şi cum se construieşte.

Panoul de afişaj lipsă, cartea construcţiei inexistentă, muncitorii necalificaţi şi fără echipament de protecţie, neasigurarea şi nesemnalizarea şantierului, disconfortul excesiv creat proprietăţilor învecinate, sunt doar câteva elemente trecute de cele mai multe ori cu vederea de autorităţi.

Se discută despre legislaţia proastă, incompletă, care permite existenţa acestor anomalii. Însuşi faptul că unui constructor nu i se cere o experienţă similară relevantă, atunci când contractează lucrări, este de asemenea un neajuns. Suntem încă la stadiul de recomandări când vine vorba despre siguranţa în executarea clădirilor rezidenţiale.

Studiile comportamentale ale clădirilor la cutremur nu sunt obligatorii în România. Cu toate că există obligaţia de a monta în clădirile înalte senzori pentru detecţie seismică, nimeni nu controlează acest aspect.

Goana după materiale ieftine, dorinţa de obţinere a unui profit cât mai mare, lipsa de scrupule şi moralitate, neglijarea aspectelor aleatorii în detrimentul siguranţei şi lipsa de supraveghere a autorităţilor pe parcursul lucrărilor sunt realităţi ale pieţei imobiliare.

Prin urmare, nu este deplasat să spunem că în România domneşte haosul imobiliar. Blocurile vechi sunt nesigure, dar nici cele noi nu dovedesc că ar fi mai rezistente în faţa unui seism important. În caz de cutremur, vom acţiona haotic, vom da vina unii pe alţii şi vom aştepta ca, prin trecerea timpului, să se uite că statul nu a luat toate măsurile pentru evitarea pierderilor de vieţi omeneşti.

Voi depune un proiect legislativ cu intenţia de a mai diminua situaţiile aberante din sectorul construcţiilor imobiliare.

Vă mulţumesc.

Cătălin Drăşuşanu, deputat judeţul Neamţ.

Domnul Florin Iordache:

Mulţumesc.

Îl invit pe domnul deputat Sorin Stragea, de la Timişoara, şi se pregăteşte doamna deputat Florica Cherecheş, de la Bihor.

Domnul Sorin Constantin Stragea:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Declaraţia mea politică de astăzi se intitulează "Educaţia, o prioritate pentru noi şi pentru întreaga societate".

Luni, 12 septembrie, va debuta un nou an şcolar şi voi avea deosebita plăcere să particip ca de fiecare dată la mai multe ceremonii de deschidere a unor şcoli din municipiul Lugoj.

Simt nevoia de a fi mai aproape de dascălii care, în condiţii vitrege, îşi fac cu prisosinţă datoria faţă de copii şi societate. Ei sunt cei care cu multă dăruire ne educă copiii, cei care, în pofida problemelor pe care le are sistemul educaţional, încearcă să le depăşească şi să asigure o educaţie aleasă elevilor lor. Simt nevoia să fiu mai aproape de copiii noştri, de cei care trebuie să asigure viitorul acestui colţ de lume, cei de care trebuie să ne îngrijim cu toţii, părinţi şi dascăli deopotrivă.

E de datoria noastră, dragi colegi, să facem în aşa fel încât să asigurăm toate condiţiile ca toţi copiii din această ţară să primească o educaţie aleasă şi demnă.

Incoerenţa actului de guvernare în domeniul educaţiei nu mai este un secret pentru nimeni. Au suferit din cauza acestuia elevi, părinţi şi dascăli deopotrivă. Efectele dezastruoase ale politicii educaţionale din guvernarea PDL-istă s-au văzut şi se văd, din păcate, şi astăzi. Trebuie să ne asigurăm că va creşte calitatea actului educaţional, că dascălii îşi vor recăpăta demnitatea şi-şi vor regăsi locul pe care-l merită în societate.

Sper din suflet ca cei mai mulţi dintre părinţi să fi reuşit să asigure copiilor lor cele de trebuinţă pentru şcoală, ca aceştia să poată să înveţe cu drag, să meargă la şcoală şi să se bucure de cunoaştere.

Trecând cu vederea lista, parcă interminabilă, a problemelor din educaţie, este totuşi o zi festivă. Să ne amintim cu drag de anii devenirii noastre, de dascălii care ne-au marcat existenţa şi ne-au format ca oameni. Să urăm tuturor un an şcolar mai bun, cu spor la învăţătură, încununat de multe împliniri!

Deputat PSD, Sorin Stragea, Colegiul nr.7 Lugoj, Timiş.

Vă mulţumesc.

Domnul Florin Iordache:

Şi eu vă mulţumesc.

Doamna Florica Cherecheş. Se pregăteşte domnul deputat Valerian Vreme.

Doamna Florica Cherecheş:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Declaraţia mea politică de astăzi se intitulează "Vrem concursuri adevărate, şi nu doar mimate".

Am citit cu satisfacţie, recent, în presă, declaraţiile ministrului educaţiei, domnul Mircea Dumitru, potrivit cărora intenţionează să demareze un proces de depolitizare a învăţământului românesc şi că va trimite Corpul de control în toate judeţele în care există: "sesizări referitoare la modul în care se petrec numirile prin detaşare ale directorilor de şcoli."

Am apreciat şi avertismentul adresat inspectorilor şcolari generali conform căruia: "Numirile directorilor trebuie să ţină seama exclusiv de competenţele şi de integritatea persoanelor în cauză". În primul rând, intenţiile ministerului sunt nu doar necesare, dar şi binevenite, întrucât depolitizarea sistemului educaţional înseamnă un pas înainte pentru crearea unui sistem de învăţământ performant pe termen lung.

În al doilea rând, sunt binevenite pentru că Guvernul anterior, condus de PSD, a încurajat numirile pe criterii politice sau alte criterii subiective, şi nu neapărat de competenţă, atât ale inspectorilor şcolari, cât şi ale unor directori de şcoli. Astfel, în judeţul Bihor, de unde provin, în ultimii doi-trei ani au fost schimbaţi foarte mulţi directori de şcoli şi licee, iar majoritatea celor numiţi în funcţii sunt susţinuţi de PSD, având calitatea de membru sau simpatizant.

Având în vedere faptul că s-a anunţat că în luna octombrie vor fi organizate concursuri pentru ocuparea posturilor de director, i-am adresat domnului ministru, uzând de instrumentul pe care-l avem la dispoziţie ca deputaţi, următoarele întrebări: 1. când va fi publicată metodologia de organizare a concursurilor; 2. cum se vor organiza concursurile şi unde se vor desfăşura ele, astfel încât să fie corecte, obiective şi imparţiale; 3. cine va face parte din comisia de concurs şi cum se va elimina factorul subiectiv, mai ales la examinarea orală, având în vedere că în inspectoratele şcolare judeţene, dar şi în minister, majoritate angajaţilor cu funcţii de răspundere beneficiază de susţinerea PSD; 4. având în vedere că în ultimii doi ani au fost înlocuiţi deja mulţi directori în judeţ, aceştia sunt favorizaţi faţă de contracandidaţii lor, având acces la mai multe informaţii. Cum se va asigura pornirea lor în concurs cu şanse egale având în vedere că pentru întocmirea planului de management şi dezvoltare a unităţii şcolare au nevoie de o mulţime de informaţii pe care le pot obţine cu uşurinţă din interior; 5. se intenţionează implicarea comunităţii locale prin eventuala participare în comisia de concurs, astfel încât să se asigure mai multă obiectivitate şi reprezentativitate pentru concurs?

Astăzi, de la această tribună a Parlamentului României doresc să solicit public Ministerului Educaţiei Naţionale şi Cercetării Ştiinţifice să ţină cont de întrebările mele pentru a asigura un climat corespunzător organizării concursurilor pentru ocuparea posturilor de director, astfel încât criteriul performanţei să primeze faţă de cel al afilierii politice.

Florica Cherecheş, deputat PNL de Oradea.

Domnul Florin Iordache:

Domnul Valerian Vreme, Grupul UNPR.

Se pregăteşte domnul Sorin Iacoban, Grupul PSD.

Domnul Valerian Vreme:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

De câteva săptămâni, asistăm la un adevărat haos în sistemul educaţional din România, haos generat de deciziile de schimbare a directorilor de şcoli şi licee. Această situaţie este cauzată de neaplicarea conformă a Legii învăţământului nr.1/2011, care creează nemulţumiri, proteste şi derută în rândul elevilor, al părinţilor şi al cadrelor didactice, cu mai puţin de o săptămână înainte de începerea unui nou an şcolar.

Schimbarea directorilor de şcoli, licee şi colegii a stârnit reacţii negative, cu atât mai mult cu cât nu s-a precizat nicăieri ce culpe sau neîndepliniri manageriale ar avea respectivele cadre didactice. Printre cei care şi-au pierdut calitatea de directori sunt oameni apreciaţi, stimaţi de corpul profesoral, de părinţi şi de elevi, oameni care au aflat din presa locală că vor fi înlocuiţi. De altfel, mai multe petiţii de susţinere a acestora au apărut în mediul virtual, iar asociaţii de părinţi, elevii şi cadrele didactice din diverse şcoli şi licee au protestat public faţă de aceste schimbări. Însă fără niciun efect.

Ne aflăm, practic, în faţa unei epurări pe criterii politice a managerilor de şcoli, asistăm la gesturi în forţă făcute de inspectori şcolari generali cu apartenenţă politică bine definită. Am să vă dau doar două exemple: în judeţul Bacău are loc o PSD-izare rapidă a sistemului de învăţământ. În judeţul Brăila, un inspector şcolar general, membru al ALDE, şi-a numit colegii de partid în posturi de directori de şcoli. Problema de fond rămâne modul arbitrar în care cadrele didactice ajung să ocupe posturile de directori de instituţii de învăţământ, cu ignorarea completă a cadrului legal.

Legea educaţiei naţionale prevede clar că astfel de posturi se ocupă în urma unor concursuri, ceea ce ar da posibilitatea aplicării pe termen mediu a unui proiect managerial, implementarea unei viziuni şi o coerenţă în decizii, care să aibă ca unic scop creşterea calităţii actului educaţional. Schimbările discreţionare, lăsate la latitudinea unui inspector general, creează degringoladă, lipsă de coerenţă şi scăderea credibilităţii.

În ciuda numeroaselor promisiuni de intrare în normalitate, în judeţul Bacău, spre exemplu, nu s-a mai organizat un concurs de ocupare a unei funcţii de director de şcoală, liceu sau colegiu de opt ani. Numirile s-au făcut cu delegaţie, la latitudinea factorului politic. Urmarea? În anul 2011, în judeţul Bacău au fost schimbaţi 45 de directori de şcoli, pentru ca, un an mai târziu, 88 de manageri de şcoli şi 30 de adjuncţi să fie înlocuiţi din nou. Anul şcolar 2014 a debutat cu noi conduceri în 50 de şcoli din judeţul Bacău. Anul acesta s-a reluat "procedura".

Între timp, astăzi, când mai sunt doar câteva zile până la începerea cursurilor, 120 şcoli din cele 755 existente în judeţul Bacău nu au autorizaţie sanitară de funcţionare. În plus, există încă instituţii de învăţământ cu grupuri sanitare în afara corpurilor de clădire, sunt şcoli în care nu au fost executate nici măcar lucrări de igienizare. Rezultatul? Mii de copii care nu mai merg cu drag la şcoală, profesori dezamăgiţi şi demotivaţi de condiţiile în care trebuie să-şi desfăşoare activitatea.

Stimaţi colegi,

Nu am fost niciodată de acord cu numirile pe criterii politice ale directorilor de şcoli şi cred cu tărie că instituţiile de învăţământ trebuie conduse de oameni cu viziune, dedicaţi, cred în promovarea pe criterii de competenţă, nu pe susţinerea politică drept criteriu de bază. Acum câteva zile, am semnalat această situaţie ministrului educaţiei şi sunt în aşteptarea unei schimbări de atitudine. Cred că o poziţie comună ar putea determina reprezentanţii Executivului să organizeze concursurile de directori de instituţii de învăţământ, aşteptate în teritoriu de atâţia ani.

Domnul Florin Iordache:

Vă rog să concluzionaţi.

Domnul Valerian Vreme:

Vă mulţumesc.

Deputat Valerian Vreme, Circumscripţia electorală nr.4 Bacău.

Domnul Florin Iordache:

Mulţumesc.

Vă reamintesc, aveţi câte trei minute, stimaţi colegi, ca să poată să vorbească toţi colegii.

Îl invit, în continuare, pe domnul deputat de Iaşi, Sorin Iacoban. Se pregăteşte domnul deputat Gheorghe Dragomir.

Domnul Sorin-Avram Iacoban:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Declaraţia mea politică de astăzi se intitulează "112 - S.O.S sportul românesc!".

Dragi colegi,

Singurul domeniu în care România mai ţinea ştacheta sus la nivel internaţional, şi anume sportul, s-a scufundat în contraperformanţă. Eliminarea timpurie a echipei naţionale de fotbal de la Campionatul European, calificările ratate la Olimpiada de la Rio, precum şi rezultatele slabe la această competiţie supremă la nivel mondial ne fac să tragem un semnal de alarmă: 112. O medalie de aur, o medalie de argint şi două medalii de bronz. Acestea sunt semne ale dezastrului naţional in sport.

Un număr mic de sportivi calificaţi, cel mai mic din ultimele cicluri olimpice, deşi bugetul pus la dispoziţie federaţiilor naţionale a fost cel mai mare şi implicit unul generos.

Gimnastica românească a falimentat, deşi de-a lungul timpului a fost regina performanţei româneşti în sport, cu un total de 72 de medalii, din care 25 de aur, 21 de argint şi 26 de bronz. Din păcate, echipa de gimnastică a României nu s-a calificat la Rio, la 40 de ani de când Nadia Comăneci obţinea prima notă de 10 din gimnastica mondială.. Atletismul, în top 5 al performanţelor obţinute, cu 35 de medalii, nu a mai obţinut nicio medalie la această olimpiadă. Boxul românesc, cu 25 de medalii de-a lungul timpului, a sfârşit lamentabil, calificând un singur sportiv. Caiac-canoe, sportul care a adus de-a lungul timpului 34 de medalii, nu numai că nu a calificat niciun sportiv, dar a fost cutremurat de un scandal murdar de dopaj, toţi sportivii calificaţi fiind excluşi de C.I.O. de la Jocurile Olimpice şi suspendaţi. Şi ca să se pună capac la această situaţie dezastruoasă, aflăm, după încheierea olimpiadei, că am mai pierdut o medalie, la haltere, din cauza unui scandal de dopaj, delegaţia României rămânând doar cu patru medalii câştigate.

Ca să înţelegem dimensiunea dezastrului, ţări fără tradiţie olimpică au excelat la Rio: Ungaria - 15 medalii, Jamaica - 11 medalii, Noua Zeelandă - 18 medalii, Uzbekistan - 13 medalii şi lista mai poate continua.

Se mai poate ieşi din această situaţie? Eu spun că da, dacă preluăm ca exemplu situaţia Marii Britanii. Marea Britanie, în 1996, a obţinut o singură medalie de aur, cu o finanţare de 5 milioane de lire sterline din bani publici. Prim-ministrul de atunci, John Major, a prezentat o serie de acte normative reformatoare, printre care şi asigurarea finanţării sporturilor olimpice din veniturile Loteriei Naţionale, rezultatele văzându-se imediat: 28 de medalii în 2000, 30 de medalii în 2004, 47 de medalii în 2008, ajungând astfel la Olimpiada de la Rio să obţină locul 2 în clasamentul pe naţiuni, cu 67 de medalii obţinute.

Reţeta succesului a însemnat o finanţare corespunzătoare şi schimbarea ansamblului de legi din domeniul sportului.

Dragi colegi,

Luna august nu a fost o lună de concediu pentru mine. Am lucrat împreună cu stafful meu la o nouă lege a sportului, care a concretizat propunerile din mandatul doamnei Szabo, propunerile doamnei ministru Lipă, propunerile federaţiilor naţionale, precum şi propunerile grupului de lucru de la Comitetul Olimpic şi Sportiv Român. În această sesiune parlamentară voi depune această lege pentru care voi cere procedura de urgenţă, deoarece sportul românesc are nevoie de această urgenţă.

Sunt schimbări de fond care reprezintă soluţii pentru sportul românesc. Am regândit atribuţiile federaţiilor naţionale în raport cu atribuţiile ministerului de resort; am regândit statutul juridic al cluburilor sportive şcolare, insistând pe posibilitatea de finanţare a acestora şi a asociaţiilor sportive şcolare; am mărit numărul orelor de sport din programa şcolară şi s-a insistat pe selecţia timpurie a sportivilor, prin regândirea sistemului de acordare a licenţelor de antrenor şi instructor sportiv; s-a regândit sistemul de rente viagere; s-a regândit sistemul de finanţare a federaţiilor naţionale, precum şi procedura de recunoaştere a acestor federaţii; s-au instituit drepturi şi obligaţii suplimentare pentru Federaţia Sportului Şcolar şi Universitar; s-a dat posibilitatea finanţării din bani publici pentru salariile sportivilor, antrenorilor şi specialiştilor în sport, cu redefinirea noţiunii de specialist în sport; s-au dat noi obligaţii pentru deţinătorii de baze sportive; s-a acordat o atenţie specială luptei împotriva dopajului, precum şi scutirii de impozite şi taxe pentru anumite structuri sportive sau produse sportive.

Sportul românesc are nevoie de această nouă lege, precum şi de un pachet de legi care trebuie lucrat în această toamnă în regim de urgenţă. Şi aici mă refer la modificări ale Codului fiscal, ale Legii sponsorizării şi ale Legii finanţelor publice locale.

Sunt încredinţat, dragi colegi, că acest proiect de lege va fi depus într-o săptămână în Parlament şi va fi susţinut de toate partidele politice, indiferent de coloratură, deoarece sportul românesc, în acest moment, se află la terapie intensivă şi are nevoie de reforme urgente, pentru a nu ajunge la faliment.

Reţineţi, sportul românesc a strigat deja după ajutor...

Domnul Florin Iordache:

Mulţumesc.

Domnul Sorin-Avram Iacoban:

... - S.O.S. 112, Olimpiada de la Rio!

Vă mulţumesc.

Domnul Florin Iordache:

Şi eu vă mulţumesc.

Domnul Gheorghe Dragomir.

Şi încă o dată vă rog, stimaţi colegi, haideţi să ne încadrăm în trei minute, pentru că, la un moment dat, o să vă opresc, dacă fiecare declarăm cât vrem.

Domnul Gheorghe Dragomir. Se pregăteşte domnul Ionuţ Vulpescu.

Domnul Gheorghe Dragomir:

"Modestia premierului Dacian Cioloş surprinde din nou. Şeful Executivului, călător la clasa economică."

În ţara unde şeful Senatului se consideră mult prea ocupat şi important să stea la coadă, asemenea oamenilor de rând, pentru a-şi reînnoi permisul auto, unde în urmă cu câteva luni un poliţist îşi pierdea viaţa pentru a face loc în trafic coloanei oficiale a unui ministru plagiator, bunul-simţ şi decenţa celor care ne conduc, astăzi, sunt flori rare. Ceea ce pe noi ne surprinde, într-o lume civilizată ar fi socotit, fără doar şi poate, ceva firesc.

Cel mai recent exemplu este cel al premierului Dacian Cioloş care a plecat duminică într-o vizită oficială în Germania, la München, cu un avion de linie al companiei Tarom, călătorind alături de ceilalţi pasageri la clasa Economic şi refuzând un upgrade pentru Business Class. Sub ochii celorlalţi călători, premierul şi-a făcut loc, cu bagajul în mână, până la locul său şi s-a aşezat alături de şeful Cancelariei. De altfel, nu este prima dată când Dacian Cioloş călătoreşte cu o cursă de linie, în luna ianuarie alegând să meargă la Paris în acelaşi mod.

Deşi are numeroase responsabilităţi, Dacian Cioloş ne arată cu fiecare ocazie că nu are nimic de-a face cu aroganţa, tupeul şi şmecheria predecesorilor săi. Din fruntea Executivului, premierul Dacian Cioloş demonstrează că a rămas acelaşi om simplu, modest, cu bun-simţ, cu aceleaşi drepturi şi obligaţii ca fiecare dintre noi. Un om care a performat în Comisia Europeană, un om provenit dintr-o lume cu alte standarde de calitate şi un alt mod de a comunica. Fără fală, fără promisiuni false. De astfel de oameni are nevoie România.

Personal mi-aş dori ca viitorul Guvern, care va fi format după alegerile parlamentare, să fie condus tot de Dacian Cioloş, indiferent dacă va opta să se înscrie într-un partid sau nu. Premierul Cioloş trebuie să-şi continue politica de dezvoltare şi după acest mandat scurt, pentru a-şi duce la bun sfârşit proiectele începute deja. România dă semne că poate performa. Tocmai de aceea, avem nevoie în fruntea Guvernului de un om cu experienţă europeană, care să-şi poată pune amprenta, împreună cu miniştrii săi, pe dezvoltarea ţării.

Mulţumesc.

Gheorghe Dragomir, deputat PNL Constanţa.

Domnul Florin Iordache:

Şi eu vă mulţumesc.

Îl invit în continuare la cuvânt pe domnul deputat Ionuţ Vulpescu.

Se pregăteşte domnul deputat Aurelian Mihai.

Domnul Ioan Vulpescu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Distinşi colegi,

Actualul Guvern, printr-o campanie mediatică agresivă, vrea să ne facă să credem că domeniul culturii a căpătat un loc central în actul de guvernare. Fals! Când privim acţiunile Guvernului, vedem că în spatele campaniei de imagine se ascunde dorinţa de a distrage atenţia opiniei publice de la dezastrul păstorit în cultură de miniştrii tehnocraţi. Mă refer aici la campania de promovare a subscripţiei publice pentru achiziţionarea sculpturii lui Constantin Brâncuşi, "Cuminţenia Pământului".

În timp ce guvernanţii îi îndeamnă pe români să doneze bani pentru această sculptură, pentru a strânge suma de 6 milioane de euro sau aproximativ 26,7 milioane de lei, la rectificarea bugetară din luna august, Ministerului Culturii i-au fost tăiate 179,5 milioane de lei, de şapte ori suma cerută populaţiei.

Constat cu surprindere, legat de această rectificare bugetară, lipsa de reacţie a unor colegi care anul trecut, când cultura nu a pierdut nici măcar un leu, au fost extrem de vehemenţi şi mi-au solicitat demisia din poziţia de ministru, doar pentru că pe proiectul iniţial al Ministerului Finanţelor, bugetul Ministerului Culturii era diminuat cu 2.000.000 de lei, o sumă oricum infimă faţă de cele 179,5 milioane de lei, tăiate acum.

De fapt nu doar că anul trecut cultura nu a avut o rectificare bugetară negativă, dar a fost suplimentat bugetul Festivalului Internaţional "George Enescu" şi am putut aloca bani pentru investiţii şi proiecte importante la Opera Naţională din Bucureşti, la Teatrul Naţional "Ion Luca Caragiale" din Bucureşti, Muzeul Naţional de Istorie al României, Muzeul Naţional de Artă al României, Muzeul Satului "Dimitrie Gusti", Muzeul Ţăranului Român, Teatrul Naţional "Lucian Blaga" din Cluj şi Teatrul Naţional "Mihai Eminescu" din Timişoara şi de asemenea am obţinut înfiinţarea şi bugetarea a 100 de posturi la Teatrul Naţional din Bucureşti şi la alte instituţii reprezentative de cultură, posturi care au fost blocate de administraţia tehnocrată de la Ministerul Culturii. După care onorabilii colegi, anul trecut extrem de critici, se plâng ipocrit de soarta crudă a culturii.

În contextul mai larg al aniversării celor 140 de ani de la naşterea lui Constantin Brâncuşi, aş adăuga lipsa de acţiune a actualei conduceri a Ministerului Culturii în ceea ce priveşte dosarul pentru includerea în patrimoniul UNESCO a ansamblului "Calea Eroilor" de la Târgu Jiu, dosar pe care anul trecut l-am retras pentru a-l actualiza cu observaţiile făcute de experţi internaţionali şi pentru a evita astfel respingerea sa pentru totdeauna.

Astăzi nu mai ştim ce s-a întâmplat între timp. Nu se mai ştie nimic public despre acest dosar. Ştim doar că la ultima reuniune a Comitetului Patrimoniului Mondial UNESCO, care a avut loc la Istanbul, nu s-a întâmplat nimic în acest sens.

Un alt punct restant este înfiinţarea Muzeului Naţional "Constantin Brâncuşi", aprobată de către Parlament, în vara anului trecut, prin Legea nr. 199/2015.

Au fost discuţii în luna februarie a acestui an, despre iniţierea unor demersuri în acest sens, însă de atunci lucrurile stagnează.

Coroborând toate acestea, putem concluziona că sub pretextul sprijinului acordat culturii naţionale, care este admirabil, sublim, am putea zice, dar lipseşte cu desăvârşire, actualul Executiv a transformat o intenţie bună, de altfel, într-un joc de imagine. Şi nu orice fel de joc, ci unul finanţat pe spinarea cetăţenilor acestei ţări şi de pe urma căruia în niciun caz nu profită cultura română.

Suntem încă departe de a face din cultură o valoare a bunei guvernări şi un obiectiv central al actului de guvernare.

Deputat Ioan Vulpescu, Colegiul nr. 13, Bucureşti.

Domnul Florin Iordache:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Îl invit în continuare pe domnul deputat Aurelian Mihai. Se pregăteşte domnul deputat Florin Gheorghe, Grupul PSD.

Domnul Aurelian Mihai:

Bună dimineaţa!

Stimaţi colegi,

Domnule preşedinte,

A fost o vară plină de evenimente extrem de tumultuoase, atât în România, cât şi în diaspora, începând de la cazul de sclavie din Argeş, din Berevoeşti, unde mă aşteptam ca până în momentul de faţă să existe o anchetă în toată ţara, cu privire la toate cazurile existente de sclavie, pentru că nu este singurul.

Partea cea mai tristă în toată această chestiune o reprezintă - şi aici o spun cu toată certitudinea - faptul că acele persoane care exploatau români, cetăţeni români, primeau ajutoare sociale. Acesta este cancerul societăţii româneşti în momentul de faţă. Suntem stat european, iar în România anului 2016 constatăm că avem cazuri de sclavie.

Cu privire la situaţia din diaspora, dacă nu aş fi cunoscut toate acele situaţii prin care trec românii, semnalate, la care am fost prezent la faţa locului, poate că nu aş fi avut nimic de obiectat. Şi aici nu pot să laud Guvernul. Când ceva bun se întâmplă, evident că trebuie respectat, trebuie apreciat şi trebuie promovat; absolut orice lucru bun. Dar, în afara ţării, situaţia ingrată de la consulatele româneşti continuă, în multe dintre ele. Şi nu am semnalat o dată, aproape lunar semnalez Guvernului României cazuri în care cetăţenii români sunt nevoiţi să aştepte la poarta Consulatului cu orele. A fost de data aceasta cazul unei familii pe care am întâlnit-o în Viena, în luna iulie. Plecaseră de la două dimineaţa de acasă, pentru a ajunge la Consulat, cu un bebeluş după ei. Şi iată că la 11,00-12,00, ziua, ora la care m-am aflat acolo, acei oameni încă aşteptau pentru ca serviciul consular solicitat să fie deservit.

Situaţia din Italia, în urma cutremurului. Iarăşi, dacă nu aş fi fost prezent în Amatrice, acum mai bine de o săptămână, poate aş fi tăcut, în lipsa unor probe reale. Şi aici vă pot spune că sunt extrem de nemulţumit. Până în momentul în care eu am ajuns, nu ştiu dacă reprezentanţii statului român în Italia au solicitat primăriei din Amatrice şi din localităţile care au fost afectate de cutremur - Accumoli, Arquatra del Tronto, Pescara del Tronto, Saletta ş.a.m.d., listele cu românii care trăiau în localitate şi erau înscrişi la primărie, pentru a telefona, pentru a căuta, chiar din prima zi, toţi cetăţenii români care trăiau în localitate.

Şi vă mai spun un lucru. Pentru că este o situaţie jenantă pentru noi, ca stat, acum, în secolul XXI, să ai sute de mii de români care lucrează ilegal. Şi vorbesc numai în Italia. Situaţia din Foggia, din Capitanata - mi se pare că este semnalată chiar în ediţia de săptămâna trecută a unui ziar românesc, dacă nu mă înşel, "Gazeta Românească" din Italia - este expresia rezultatelor actualului Guvern în relaţia cu românii din diaspora. Şi nu pot să-i laud. Exploatarea laborală, exploatarea în domeniul muncii există. Dacă ne facem că închidem ochii şi că nu cunoaştem această realitate este rău. Sunt foarte mulţi români care lucrează ilegal. Şi în Amatrice erau.

O să concluzionez spunând - pentru că nu ştiu câţi dintre dumneavoastră aţi sesizat - pentru cei care au murit în Italia, am salutat iniţial demersul Guvernului de a acorda anumite ajutoare victimelor acelui cutremur, români. Dar ca să vezi că pentru fiecare persoană decedată, un fel de despăgubire, nu ştiu ce putea să fie, să se acorde 1.000 de euro pentru fiecare decedat este jignitor. 1.000 de euro costă acesta, telefonul, un telefon bun, într-un magazin.

Dacă viaţa unui român din diaspora costă 1.000 de euro, eu zic că lucrurile în România nu stau rău, stau foarte grav.

Vă mulţumesc.

Aurelian Mihai, deputat diaspora.

Domnul Florin Iordache:

Vă mulţumesc.

Îl invit pe domnul deputat Florin Gheorghe.

Se pregăteşte domnul deputat Radu Zlati.

Domnul Florin Gheorghe:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Începând cu luna octombrie a anului 2014, în materie de politică fiscală s-a făcut un pas uriaş pentru diminuarea poverii fiscale aplicate asupra muncii. Au fost reduse atunci cu cinci puncte procentuale contribuţiile de asigurări sociale datorate de angajatori. Nu-mi aduc aminte să fi fost vreun partid parlamentar care să se fi opus acestei măsuri. Ştim cu toţii că suntem una dintre ţările cu cele mai mari impozite aplicate asupra angajaţilor şi angajatorilor. Au existat, ce-i drept, sceptici sau optimişti rezervaţi, însă după aplicarea acestei măsuri am putut vedea cu toţii efectele sale benefice în piaţa muncii, identificate, în principal, prin creşterea numărului de contracte de muncă oficializate.

Trebuie să recunoaştem faptul că aşteptările legate de măsura fiscală luată în anul 2014 au fost mult mai însemnate, însă trebuie să vedem, în acelaşi timp, faptul că salariul minim brut în plată astăzi nu mai este acelaşi cu nivelul din 2014 şi că noul Cod fiscal a schimbat într-o măsură importantă întreaga filosofie fiscală din România. Astfel, măsura din anul 2014 a început să-şi limiteze efectele favorabile.

Stimaţi colegi,

Recent adresam o interpelare ministrului muncii, domnul Dragoş Pîslaru, cu privire la numărul mare de accidente de muncă înregistrate la Constanţa, soldate în majoritatea lor cu decese sau incapacitatea de muncă a angajatului, în special în domeniul construcţiilor, şi atrăgeam atenţia asupra faptului că ori de câte ori se întâmplă un eveniment tragic se descoperă că angajatul nu avea forme oficiale de muncă. Pe scurt, lucra la negru şi era plătit la sfârşitul zilei.

Opinia mea în această chestiune este că niciun angajator din România nu îşi doreşte să aibă angajaţi la negru şi să rişte sancţiuni usturătoare din partea autorităţilor. De asemenea, nu cred că există vreun angajat care nu îşi doreşte să fie asigurat medical, să aibă o contribuţie la sistemul de pensii, un minim de protecţie socială şi o garanţie pentru el şi familia lui. Aşadar, problema nu este nici la angajat, nici la angajator, ci ea există în continuare în sistemul fiscal care-i împinge pe amândoi la o înţelegere tacită, care ia forma muncii la negru.

Am văzut de curând că există în procedură parlamentară o propunere a colegilor mei care diminuează încă o dată cuantumul contribuţiilor de asigurări sociale, cu încă cinci puncte procentuale, de această dată atât pentru angajator, cât şi pentru angajat. Ca membru al Comisiei pentru finanţe, primul lucru la care m-am gândit a fost dacă o astfel de măsură este sustenabilă sau nu, având în vedere deficitul bugetar mare de anul acesta şi performanţele modeste ale ANAF în anul 2016. Am realizat că şi în anul 2005, când s-a redus impozitul pe venituri la 16%, existau aceleaşi condiţii macroeconomice, iar măsura a fost un real succes: încasându-se mai puţin de la mai mulţi, volumul veniturilor a fost mai mare.

Stimaţi colegi,

Relaxarea fiscală asupra muncii nu va găsi niciodată cele mai bune condiţii macroeconomice. Tot timpul vom avea o scuză denumită prudenţă bugetară, pentru a lua astfel de măsuri îndrăzneţe. Aşadar, este un act de curaj economic, menit să reducă economia neagră din România. Personal, voi susţine şi voi vota iniţiativele de diminuare a poverii fiscale asupra muncii, fiind convins că beneficiile sunt superioare costurilor. Costurile unei asemenea măsuri sunt pe termen scurt, în vreme ce beneficiile vor fi pe termen lung, chiar şi asupra fondului de pensii, prin simplul fapt că baza de impunere se lărgeşte cu noi contribuabili.

Deputat PSD de Constanţa, Florin Gheorghe.

Domnul Florin Iordache:

Vă mulţumesc.

Domnul Radu Zlati.

Se pregăteşte domnul deputat Gheorghe Udrişte, Grupul UNPR.

Domnul Radu Zlati:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Mai sunt câteva zile şi începe un nou an şcolar, 2016-2017, care, teoretic, ar trebui să înregistreze un plus în desfăşurarea activităţii în învăţământul preuniversitar. Se întâmplă acest lucru? Mă tem că nu.

Avem, ca şi în ceilalţi ani, un procent însemnat de şcoli care nu au primit aviz sanitar de funcţionare. Începem, ca şi în alţi ani, luna septembrie venind pentru un an întreg, pentru o linie întreagă de învăţământ - mă refer la clasele a IV-a - deci, revin, fără manuale şcolare pe bănci. Aceasta, în ciuda eforturilor depuse de către minister de a reglementa situaţia, dar, se pare, lăcomia - ca să mă exprim elegant - unora dintre diriguitorii procesului de licitaţie a manualelor a depăşit cadrul legal, cu mult.

Cel puţin în toamnă vom avea concursuri pentru directori. Şi colegi ai mei au făcut anterior referire la această amplă lucrare naţională.

Din păcate, metodologia pe care se va desfăşura concursul de directori prezintă deficienţe şi cel puţin în mediul rural un procent însemnat de şcoli nu vor avea directori care să câştige acest concurs, pentru că practic este imposibil, pe această metodologie.

Iar, în al doilea rând, pe faimoasa ordonanţă de mărire a salariilor cadrelor didactice, aceşti directori vor pierde la salariu, cu sume variate, mergând până în jur de 800 de lei.

Aş încheia aici, pentru că îmi voi permite să revin cu o declaraţie politică după 12 septembrie, dar vreau să atrag încă o dată atenţia că dacă sunt de acord că în sănătate trebuie dublate cât mai curând salariile personalului medical, deoarece din cauza unui act medical prost se moare, se moare, la propriu, se moare pe capete, în România, dar tot atât de adevărat este că trebuie să găsim mijloacele necesare pentru a dubla cât mai repede şi salariile în învăţământ, pentru că şi din cauza prostiei se moare în această ţară, nu numai din cauza corupţiei, iar sistemul preuniversitar de învăţământ, stimaţi colegi şi colege, face să crească procentul de oameni prost pregătiţi care intră, după aceea, fie în câmpul muncii, fie în viaţa socială, fie, mai târziu, în regimul studiilor universitare. Nu vom face bine România cu un corp profesoral nemotivat, adică prost plătit.

Atenţie, este regim de urgenţă în sistemul preuniversitar, deşi nimeni dintre diriguitori nu pare să fi sesizat acest lucru. Dovadă, procentele infime din PIB alocate învăţământului.

Vă mulţumesc.

Radu Zlati, deputat de Cluj.

Domnul Florin Iordache:

Mulţumesc.

Domnul Gheorghe Udrişte, Grupul UNPR. Se pregăteşte doamna doctor Tamara-Dorina Ciofu, deputat de Botoşani.

Domnul Gheorghe Udrişte:

"Făcurăţi ce făcurăţi şi vă mânjirăţi şi cu sportul!"

Nu vă speriaţi, domnule preşedinte, stimaţi colegi,

Declaraţia mea politică se adresează celor care şi-au bătut joc de sport în România.

Am încheiat Jocurile Olimpice de la Rio pe locul 47, câştigând cinci medalii, iar până să consemnez actualul document, au mai rămas patru. În urmă cu patru ani, România termina Jocurile Olimpice de la Londra pe locul 27. În 2008, plecam din China pe locul 17. În 2016, performanţa a scăzut la nivelul anilor '50. Aceste ultime Jocuri Olimpice - cele de la Rio de Janeiro din 2016 - ne-au arătat, dacă noi încă nu constatasem, unde suntem ca naţie: în Evul Mediu.

Dezastrul înregistrat este oglinda societăţii româneşti.

Cei 26 de ani de hoţie, de fărădelegi şi de snobism, de cinism şi de egoism duse la extrem de megalomania derbedeilor politici ajunşi în funcţii de conducere şi care se şi autointitulează politicieni ne-au readus în Evul Mediu.

Sportivii care au reprezentat România la Rio au concurat aşa cum au ştiut mai bine, cu bagajul de cunoştinţe dobândit în ultimii ani de pregătire.

Lipsa rezultatelor ne dovedeşte lipsa de viziune a "managerilor" care s-au ocupat de sport în România ultimilor 25 de ani.

Un fost preşedinte al Comitetului Olimpic şi Sportiv Român şi membru al Comitetului Internaţional Olimpic ne atrăgea atenţia într-un interviu că sportul de performanţă trebuie să trăiască singur, iar unica responsabilitate a statului este aceea de a crea condiţiile pentru ca acesta să funcţioneze.

Suntem departe de ceea ce alte state le oferă sportivilor care le reprezintă. Asta nu ne împiedică să aspirăm la modele de succes, iar fiecare pas în direcţia aceasta este un câştig. Autorităţile trebuie să înţeleagă că infrastructură nu înseamnă doar stadioane de fotbal. Excelăm în sporturi precum: gimnastică, canotaj, atletism, ciclism, haltere, înot, judo, scrimă, tenis de masă şi lista poate continua. Statul român trebuie să înţeleagă că finanţarea deplină a unui sport înseamnă permiterea de sponsorizări private, iar în lipsa unei legislaţii care să încurajeze astfel de activităţi, acestea nu vor fi disponibile.

Şi de parcă n-ar fi fost destul, vine şi secretul lui Polichinelle: echipamentul sportivilor români la Olimpiada de la Rio.

Iată ce spunea marea sportivă Ana Maria Popescu Brânză: "Cu siguranţă nu echipamentul reprezintă motivul pentru care nu au fost unele rezultate. Cu siguranţă, nu! Dar vă garantez că mergând prin satul olimpic am avut un sentiment de inferioritate. Nu poţi să ridici capul din pământ. Noi aveam o glumă între noi, că suntem îmbrăcaţi de la ajutoare." Trist, dar adevărat!

Întreb: ce au făcut în această direcţie şefii de la Comitetul Olimpic şi Sportiv Român? Vă spun direct şi fără rezerve: s-au mânjit ca nişte jepcari nenorociţi şi la oala cu smântână a uneia dintre frumoasele şi neprihănitele aspiraţii ale românilor - sportul.

Sportivii români au ajuns bătaia de joc a ţării pe care au vrut s-o reprezinte. Pe acei puţini sportivi care ne-au mai rămas şi care continuă să creadă în performanţele lor şi ale României îi trimitem la Rio îmbrăcaţi la mâna a doua şi împovăraţi de grija că fără o medalie nu se pot întoarce acasă.

Presiunea pe care am pus-o pe umerii acestor sportivi, fără să oferim nimic la schimb decât reproşuri în lipsa unor medalii, a afectat în mare măsură performanţa competitorilor români. În atari condiţii, munca pe care au depus-o este doar meritul lor, este victoria lor şi nu avem niciun drept să le cerem socoteală.

În sport nu putem da vina pe greaua moştenire, pentru că sportivii care ne-au reprezentat la ultima olimpiadă sunt născuţi şi crescuţi, cu câteva excepţii, în democraţia postdecembristă din 1989. Inerţia din care am trăit până acum câţiva ani s-a epuizat, iar locul ei a fost luat de haos.

Fără excepţie, prim-miniştri, miniştri ai învăţământului sau ai sportului nu au făcut nimic pentru sport, doar au spoit trecutul în culori ţipătoare şi s-au fotografiat alături de campioni pentru a câştiga capital politic.

Dezastrul de la Rio nu este un duş rece, este o găleată cu vitriol, ca să nu spun rahat, aruncată în faţa românilor, fie ei sportivi, oameni obişnuiţi sau politicieni.

Este nevoie de o curăţenie totală, este nevoie de o upgradare sută la sută, ca să ne revenim ca naţie!

Vă mulţumesc.

Gheorghe Udrişte, deputat de Bucureşti.

Domnul Florin Iordache:

O invit pe doamna doctor Tamara-Dorina Ciofu.

Se pregăteşte domnul deputat Anton Doboş de la Iaşi, Grupul PNL.

Doamna Tamara-Dorina Ciofu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Obiectul declaraţiei politice de astăzi este "Eliminarea inechităţilor salariale din sistemul public de sănătate şi asigurarea unor condiţii decente de lucru medicilor şi personalului sanitar din fiecare regiune a ţării".

Stimate colege,

Stimaţi colegi,

Am solicitat domnului ministru al sănătăţii Vlad Voiculescu modificarea Anexei nr. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 20 din 8 iunie 2016, care modifică şi completează Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului bugetar în anul 2016.

În acest sens am primit mai multe sesizări în legătură cu aceste probleme de la medicii şi personalul sanitar care activează în sistemul medical. Astfel, forma actuală generează noi inechităţi, deşi Ordonanţa nr. 20 şi-a propus să elimine inechităţile salariale din sistemul public de sănătate, care au survenit de-a lungul timpului datorită efectelor cumulative ale ordonanţelor anuale emise începând cu 2011 şi până în prezent.

În acest sens, vă solicit sprijinul pentru a determina Ministerul Sănătăţii să emită un act juridic coerent şi complet în care să se ţină cont de modificările şi completările propuse de personalul medical, cu scopul stabilirii unei salarizări echitabile în sistemul de sănătate.

Personalul de specialitate şi auxiliar este incomplet cuprins în Anexa nr. 1 - "Familia ocupaţională şi funcţii bugetare, sănătate şi asistenţă socială"-, întrucât în cuprinsul acestei anexe nu se regăsesc următoarele categorii: personalul TESA, personalul din creşe, funcţionarii publici din DSP-uri şi lipseşte anexa privitoare la unităţile de asistenţă socială şi servicii sociale cu sau fără cazare. De asemenea, personalul din cabinetele medicale şcolare a fost greşit încadrat la grila de salarizare din unităţi neclinice.

În acelaşi timp, pentru asistenţii medicali care prestează aceeaşi muncă, dar cu niveluri diferite de studii, ordonanţa măreşte ecartul de salarizare, generând o nouă discriminare, raportat la principiul "pentru muncă egală, salarizare egală".

De asemenea, vă comunic că am cerut şi revizuirea ordinului comun emis de Ministerul Sănătăţii şi Casa Naţională de Asigurări de Sănătate nr. 886/218/2007, în vederea acordării medicaţiei gratuite pentru personalul medical şi acordarea de facilităţi pentru tot personalul din sectorul sanitar, gratuitate la acordarea asistenţei medicale, reţetă gratuită, reducerea cuantumului contribuţiei la asigurările de sănătate, scutirea de taxă pentru admiterea în învăţământul de specialitate.

Aşadar, vă rog să facem împreună demersuri la actualul Guvern pentru a creşte salariile în sistemul de sănătate şi pentru a oferi condiţii decente de lucru medicilor şi personalului sanitar, astfel încât aceştia să asigure servicii medicale de calitate pacienţilor din fiecare regiune a ţării.

Vă mulţumesc.

Deputat Tamara-Dorina Ciofu, Colegiul nr. 6 Botoşani.

Domnul Florin Iordache:

Vă mulţumesc, doamnă deputat.

Îl invit în continuare pe domnul deputat Anton Doboş.

Se pregăteşte doamna deputat Carmen Hărău, de la Grupul PNL.

Domnul Anton Doboş:

Declaraţie politică: "Guvernul trebuie să evite creşterea decalajelor dintre Moldova şi restul României".

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Ministerul Finanţelor Publice a anunţat recent o listă a companiilor selectate pentru a beneficia de ajutoare de stat. Printre cele şase companii care vor beneficia de ajutoarele de stat în valoare de 621 de milioane lei nu se află nicio companie din zona Moldovei, cea mai săracă regiune a României.

Înţeleg din comunicarea ministerului că nu a existat printre criteriile de care s-a ţinut cont niciun criteriu legat de gradul de dezvoltare a regiunilor din ţară. Regiunea Moldovei are foarte mult de suferit din cauza lipsei infrastructurii care să o lege de restul ţării şi a Europei, majoritatea investitorilor ocolind Moldova tocmai din acest motiv.

În aceste condiţii, consider că este absolut necesar ca atunci când statul oferă anumite ajutoare investitorilor să ţină cont şi de acest criteriu, pentru că este şi în interesul statului să reducă decalajele dintre regiuni.

Printre solicitările din această sesiune există companii din Moldova care şi-au arătat capacitatea de a investi sume importante de bani şi să creeze locuri de muncă, dar nu au fost selectate.

Deşi suferă din cauza infrastructurii, aceste companii ar putea face investiţii benefice pentru economia locală, dar şi pentru buget dacă ar primi un sprijin de la stat. Să nu uităm că aceste ajutoare de stat se întorc la buget prin taxe şi impozite. Pe de altă parte, locuri de muncă nou create ar reduce plăţile pentru şomaj şi ajutoare sociale.

În condiţiile în care statul român nu a reuşit până acum să asigure condiţii optime pentru investiţii în zona de est a ţării, aşa cum beneficiază zona de vest, ar trebui să facem tot posibilul şi să sprijinim firmele care trec peste toate obstacolele şi doresc să facă investiţii de zeci de milioane de euro în Moldova.

Când zic obstacole, mă refer în primul rând la lipsa totală a autostrăzilor, în acest moment neexistând nici măcar un studiu de fezabilitate început pentru autostrada care ar trebui să lege Moldova de restul economiei europene.

Dacă se vor acorda ajutoare de stat, aşa cum au fost anunţate, Guvernul va contribui în mod direct la creşterea decalajelor dintre Moldova şi restul ţării. Ultimele estimări ale Comisiei Naţionale de Prognoză pentru 2017 arată tocmai o accentuare a diferenţei de venituri dintre locuitorii din Regiunea Nord-Est şi cei din restul ţării.

De aceea, cer Ministerului de Finanţe să includă printre criteriile de acordare a ajutoarelor de stat şi un criteriu care să încurajeze investiţiile în zonele cele mai puţin dezvoltate ale ţării. Nu propun ca aceste ajutoare să se dea doar în zonele mai puţin dezvoltate, dar măcar să se facă o distribuire cât mai uniformă. De asemenea, cer să se ia în calcul suplimentarea valorii totale a ajutoarelor de stat acordate în acest an pentru a include cel puţin o parte a companiilor din Moldova.

Deputat Anton Doboş, PNL Iaşi.

Mulţumesc.

Domnul Florin Iordache:

Mulţumesc mult, domnule deputat.

O invit pe doamna deputat Carmen Hărău.

Doamna Eleonora-Carmen Hărău:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Suntem din nou în luna septembrie, aşa încât trebuie să ne străduim cu toţii, fiecare în locul în care trăieşte, să trimitem copiii la şcoală. Este acest îndemn numele unei campanii desfăşurate în tot judeţul Hunedoara care a început, spre satisfacţia mea, să devină fenomen.

Motivele pentru care eforturile să trimitem copiii la şcoală nu sunt în niciun caz de neglijat în această perioadă, motivele acestui demers sunt fără discuţie clare pentru toată lumea, câtă vreme noi, românii, am început să avem abandon şcolar 5% peste media în Uniunea Europeană, noi, românii, trăitori într-o ţară în care multă vreme analfabetismul practic n-a existat.

Dacă mai pui la socoteală faptul că statisticile relevă că 42% dintre români încep să devină, sunt, de fapt, analfabeţi funcţionali nu mai trebuie să mai vorbim despre dezastrul în care ne găsim.

Revin la judeţul Hunedoara şi la campania noastră, în legătură cu care vă rog frumos să reflectaţi, pentru că ea a devenit un fenomen. Conştientizarea tuturor celor care sunt implicaţi în a gestiona soarta copiilor, începând cu părinţii, profesorii şi terminând cu structuri economice, inclusiv private, care pot să-şi permită sponsorizări şi subvenţionarea financiară a copiilor buni, aflaţi în pragul de a abandona şcoala, este un lucru în legătură cu care trebuie pur şi simplu depuse diligenţe, astfel încât abandonul şcolar să scadă.

Vă mai spun, dragi colegi, faptul că, din statisticile pe care le-am studiat, doar 8% dintre copiii care nu încep şcoala mai au şanse să revină pe băncile şcolii vreodată. Este dramatic ce se întâmplă, este dramatic ce ni se poate întâmpla în perspectivă, amputând şansa acestor copii de a se integra social.

Toţi parlamentarii, dumneavoastră, colegii mei, ştiţi în colegiile dumneavoastră care sunt zonele şi care sunt grupurile cu risc de abandon şcolar.

Vă rog să mă credeţi că la noi, în judeţul Hunedoara, au dat rezultate intervenţiile, discuţiile de conştientizare cu aceste grupuri şi nu în ultimul rând sutele de burse acordate în sistem, în regim privat şi de către membrii Partidului Naţional Liberal, mai ales doamnele liberale. La acest demers s-au alăturat, spre surprinderea mea, inclusiv pensionari, deţinătorii unor pensii suficient de mari ca să-şi permită să "adopte" un şcolar.

Stimaţi colegi,

Dragi prieteni,

Oameni buni,

Copiii noştri nu sunt doar copiii cărora le-am dat naştere sau copiii pe care-i avem în întreţinere, copiii noştri sunt copiii acestei ţări. De felul în care ei vor performa social depinde până la urmă şi sfârşitul, partea de final a vieţii noastre, aşa încât niciun efort nu este prea mare să trimitem în acest an copiii la şcoală.

Sunt Carmen Hărău, deputat liberal de Hunedoara.

Vă mulţumesc frumos.

Domnul Florin Iordache:

Şi eu vă mulţumesc.

Domnul deputat Andrei Daniel Gheorghe. Vă rog.

Se pregăteşte domnul Mugurel Cozmanciuc, deputat de Iaşi.

Domnul Andrei Daniel Gheorghe:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Declaraţie politică: "Neocorporatismul în România de azi".

Recent, Guvernul României a dispus alocarea prin ajutoare de stat a unei sume totale de 145.000.000 euro către şase companii private cu capital străin, inclusiv către societăţi a căror structură organizatorică şi financiară are caracteristicile corporaţiei transnaţionale, lucru care pentru noi, cei care susţinem piaţa liberă şi înţelegem logica sistemului capitalist care apără competiţia liberă şi restrânge intervenţia statului, poate părea bizar şi neinspirat.

Îmi pare rău să o spun, dar pentru mine, ca liberal, alocarea de mari sume de bani unor societăţi private străine care au capacitatea de a accesa fonduri externe şi care, cel puţin teoretic, ar prezenta un grad de eligibilitate ridicată pe piaţa financiar-bancară internaţională, mi se pare o formă de asistenţionalism la nivel înalt pe care îl putem încadra uşor în logica doctrinară a sistemului economic denumit şi neocorporatism.

Din păcate, acest tip de practică nu reprezintă o noutate, astfel că, spre exemplu, anul trecut, Guvernul PSD a acordat ajutoare de stat în valoare de 12.000.000 RON către două companii de telefonie mobilă, chiar acelea care îşi împart piaţa internaţională şi ale căror cifre de afaceri anuale depăşesc lejer PIB-ul a numeroase naţiuni respectabile de pe glob.

Totul a fost gândit sub pretextul realizării a câtorva mii de locuri de muncă, acesta fiind argumentul folosit atât de actuala guvernare tehnocrată, cât şi de fosta guvernare socialistă. Eu, ca liberal, consider că orice formă de ajutor de stat adresat unei companii de mare anvergură duce, în realitate, nu la apariţia de noi locuri de muncă, ci la o serie de discriminări şi dezechilibre în piaţă, locurile de muncă fiind stimulate în piaţa liberă, nu din pomeni provenite din banii contribuabililor, ci prin cu totul şi cu totul alte pârghii: reducerea fiscalităţii, limitarea taxării muncii, liberalizarea cadrului juridic pentru antreprenori şi predictibilitatea legislativă.

Mai adaug faptul că mi se pare cel puţin nedrept ca pentru nişte angajamente privind încadrarea în muncă pe respectiva companie a unui număr de maximum câteva sute de persoane, angajamente care deseori nu se respectă şi pentru a căror nerespectare Guvernul României nu aplică nicio pârghie de coerciţie, să punem în aplicare privilegii financiare care afectează cel mai mult capitalul românesc.

Da, acel capital autohton care este tot mai vlăguit de resurse umane şi materiale şi care este discriminat constant de stat în favoarea capitalului străin. Capital românesc hărţuit constant de ANAF şi de organele de control ale statului şi care, în ciuda excesului de birocraţie şi represiune fiscală, este un contributor fundamental la bugetul naţional. Nu ştiu dacă este voluntar ori involuntar, însă comportamentul ultimelor două guvernări întruneşte criteriile specifice gândirii neocorporatiste.

Daniel Gheorghe, deputat de Ilfov, Colegiul nr. 4, Partidul Naţional Liberal.

Vă mulţumesc.

Domnul Florin Iordache:

Şi eu vă mulţumesc, domnule deputat.

Îl invit pe domnul deputat Mugur Cozmanciuc.

Se pregăteşte domnul Paul Dumbrăvanu.

Domnul Corneliu-Mugurel Cozmanciuc:

Bună dimineaţa, domnule preşedinte de şedinţă.

Stimaţi colegi,

Declaraţia politică de astăzi vizează practic conduita parlamentară la început de sesiune, în acelaşi timp, final de mandat.

Stimaţi colegi,

Consider că, fiind o ultimă sesiune parlamentară, înaintea unei campanii electorale, este nevoie să ne axăm pe două lucruri: în acelaşi timp să ne prioritizăm activitatea pentru activitatea legislativă, priorităţi care sunt restante şi care trebuie duse la îndeplinire, dar în acelaşi timp să avem în vedere construcţia unei viitoare clase politice care să răspundă şi să corespundă cerinţelor actuale.

Nu trebuie să uităm că acum câteva săptămâni sau acum câteva zile a fost forumul Summitul G20 în China şi trebuie să ne raportăm ca un parlament puternic care dorim să fim şi să-l dezvoltăm şi la ceea ce s-a discutat acolo. Trebuie să ne raportăm la contextul politic regional şi internaţional şi trebuie să ne raportăm în această campanie electorală care va urma la cerinţele pe care trebuie să le aibă România din perspectiva Uniunii Europene şi a Tratatului Nord-Atlantic.

Vă mulţumesc şi să avem o sesiune cât mai productivă.

Domnul Florin Iordache:

Şi eu vă mulţumesc.

Ultimul vorbitor, domnul Paul Dumbrăvanu.

Domnul Paul Dumbrăvanu:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Declaraţia politică se referă la cluburile sportive şcolare.

Tot discutăm despre problemele din sportul românesc şi de unde sunt generate. Cred că trebuie să ne ducem acolo unde sunt, de fapt, problemele cu adevărat, şi anume, lipsa de finanţare şi lipsa oricărei strategii în ceea ce priveşte cluburile sportive şcolare.

În contrapondere, cluburile sportive municipale, acestea din urmă fiind finanţate de la bugetul local cu sume foarte mari de bani, cluburile sportive şcolare sunt aproape exterminate în România. Dacă baza de selecţie este din ce în ce mai săracă, şi şansele de a descoperi talente sunt din ce în ce mai reduse. Dar ne întrebăm cum s-a ajuns la această situaţie. Toată lumea a fost de aceeaşi părere. Specialiştii spun că după 1990 activitatea cluburilor sportive şcolare a fost neglijată, iar copiii au fost din ce în ce mai puţin stimulaţi să se îndrepte spre sportul de performanţă.

Discutăm despre 100.000 de sportivi şcolari până în 2002 şi în 2016 vorbim despre 12.000 de sportivi şcolari care sunt integraţi în cluburile sportive şcolare. Este foarte important să acordăm o mare atenţie acestor elevi şi dezvoltării lor, pentru că ei vor însemna viitorul sportiv al României şi viitori performeri în olimpiade. În acest moment finanţarea totală este de 12 milioane de euro de la bugetul de stat pentru cluburile sportive şcolare, la nivelul României, însemnând bugetul unei echipe de fotbal din România, la ora actuală. Dacă discutăm despre performanţă, discutăm despre sportivi educaţi, şcolarizaţi, care participă la competiţii sportive de mici, din şcoală.

Discutăm despre finanţare. Finanţarea se poate face de la bugetul local fără niciun fel de probleme prin actualele reglementări, însă se pare că există o reticenţă sau o lipsă de viziune a edililor, a majorităţii edililor la nivelul României, pentru că preferă să importe jucători din ţări, din afara României sau să aducem din alte judeţe, în loc să creştem copii şi juniori din propriile localităţi.

Cred eu că prin consiliile locale se pot adopta hotărâri prin care să se stimuleze această activitate a cluburilor sportive şcolare şi să ne aşteptăm mai puţin ca Parlamentul să rezolve aceste probleme şi să încercăm să rezolvăm la nivel local, pentru că legislaţia permite.

Mulţumesc.

Paul Dumbrăvanu, deputat PNL Prahova.

Domnul Florin Iordache:

Şi eu vă mulţumesc, domnule deputat.

Încheiem aici prima parte a declaraţiilor politice. Vom continua şedinţa de plen la ora 10,00.