Parliamentary debates

Şedinţa a început la ora 8,30.

Lucrările şedinţei au fost conduse în prima parte de domnul deputat Mihai Alexandru Voicu, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor.

Partea a doua a şedinţei a fost condusă de domnul deputat Florin Iordache, preşedintele Camerei Deputaţilor, asistat de domnii deputaţi Ion-Marcel Ciolacu şi Mircea-Gheorghe Drăghici, secretari ai Camerei Deputaţilor.

Domnul Mihai Alexandru Voicu:

Bună dimineaţa!

Deschid şedinţa de astăzi, sesiune dedicată declaraţiilor politice şi intervenţiilor.

Din partea Grupului parlamentar al PSD, domnul deputat Florin Gheorghe.

Vă rog, domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Florin Gheorghe:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.

Declaraţia politică de astăzi se intitulează "Ambasadorul României, sportul, în agonie!"

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Decenii la rând ne-am bucurat de o promovare extraordinară în lume, pe care astăzi, din păcate, nu o mai avem, nici măcar dacă plătim sau dacă ducem campanii costisitoare de branding şi publicitate externă. Nadia, Patzaichin, Năstase, Ţiriac şi Dobrin ne plasau pe harta lumii ca una dintre ţările sărace, dar imbatabile în competiţiile mondiale sau la olimpiade. Astăzi, cu părere de rău şi melancolie, trăim doar din amintiri şi reedităm sau rememorăm performanţe sportive pe care ne este greu să credem că tinerii noştri le-ar putea reegala.

Cauzele sunt multiple, însă sportul de masă sau sportul de performanţă nu a fost între priorităţile niciunui guvern din ultimii douăzeci şi şapte de ani.

Infrastructura sportivă existentă la momentul căderii comunismului a dispărut ca prin minune, o mare parte dintre stadioanele, pistele de atletism sau complexurilor sportive făcând locul mall-urilor sau cartierelor rezidenţiale pentru cei cu dare de mână.

La nivel şcolar, orele de educaţie fizică şi sport au fost treptat substituite de meditaţii la matematică sau limba română, pentru că sănătatea copiilor sau talentul lor sunt mai puţin importante decât viitoarele evaluări naţionale sau probe de bacalaureat. Copiii trebuie să studieze şi matematică şi limbă română, dar trebuie să fie educaţi şi pentru sănătate. Şi, de parcă nu ar fi îndeajuns, curţile şcolilor, altădată pline de copii la sfârşit de săptămână, stau astăzi bine zăvorâte, ca seifurile băncilor, ca nu cumva vreunui elev să-i treacă prin cap să joace tenis, handbal, volei, sau să alerge.

Stimaţi colegi,

De zeci de ani administraţiile publice locale din România aşteaptă nerăbdătoare clarificări legislative care să le permită să susţină financiar şi logistic sportul local.

Administraţiile publice locale aşteaptă de la Parlamentul României o legislaţie modernă şi flexibilă, un grad mai mare de descentralizare, şi transferul de la nivelul ministerelor a bazelor, a terenurilor şi complexurilor sportive, pentru a le putea reabilita, moderniza şi reda destinaţiei lor iniţiale: sportul şi competiţiile.

În această sesiune parlamentară am depus la Camera Deputaţilor mai multe iniţiative legislative în acest sens. Una dintre ele priveşte creşterea numărului de ore de educaţie fizică pentru elevi, ore care vor fi facultative şi care se vor desfăşura în weekend. Scopul principal al acestei legi este să dăm jos lacătele de pe terenurile de sport ale şcolilor şi să-i aducem pe elevi la competiţii sportive. Nicăieri nu este mai bine ca la şcoală, şi eu, personal, cred cu putere că este mai bine ca elevul să se distreze prin sport, în curtea şcolii, decât prin alte activităţi care nu sprijină, ci, dimpotrivă, dăunează educaţiei lor. Mai mult, am prevăzut şi modalităţi legale specifice pentru ca profesorii care se dedică acestor activităţi să fie plătiţi corespunzător şi stimulaţi să crească sub aripa lor noile generaţii de campioni. Am observat că sunt şi "binevoitori" care nici nu citesc o propunere legislativă, dar se aruncă să o critice şi care s-au năpustit asupra acestui proiect, spunând că cine vrea să facă sport să meargă la bazele private.

Vă invit pe toţi să reflectaţi la cele spuse şi propuse de mine şi sunt convins că veţi susţine proiectele acestea, pentru ca, la final, copiii să se bucure de infrastructura sportivă din şcoli, iar administraţiilor publice locale să li se dea responsabilitatea directă, dar nu necondiţionată, să se îngrijească de infrastructura sportivă.

Vă mulţumesc, Florin Gheorghe, deputat al PSD.

Domnul Mihai Alexandru Voicu:

Vă mulţumesc mult, domnule deputat.

Din partea Grupului parlamentar al PNL, momentan nu este niciun parlamentar.

Grupul parlamentar al UNPR. Vă rog. Domnul Nuţu Fonta, da?

Domnul Nuţu Fonta:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Vin cu o declaraţie politică vizavi de susţinerea petiţiei pentru echivalarea asistenţilor medicali absolvenţi de postliceală.

Declaraţia mea politică de astăzi se referă la reglementarea de inechităţi salariale, dar şi de formare profesională pentru aproximativ 62.000 de români, asistenţi medicali.

În ultima perioadă, s-a solicitat sprijinul şi ajutorul de susţinere pentru o petiţie de echivalare a asistenţilor medicali, absolvenţi de postliceală. În această situaţie se regăsesc, aşa cum am mai spus, aproximativ 62.000 de persoane, cărora le este încălcat un drept fundamental, respectiv cel privitor la recunoaşterea formării profesionale anterioare.

Problema a fost generată atât de necesitatea integrării formării profesionale a acestei categorii în tipurile de formare acceptate la nivelul Uniunii Europene, cât şi de transpunerea incorectă a unor principii europene în legislaţia naţională.

Conţinutul problemei îl reprezintă obligarea asistenţilor medicali care au absolvit formele anterioare de pregătire profesională să reia pregătirea iniţială pentru a putea avansa profesional. Este o aberaţie ca o asistentă medicală cu o vechime de peste un deceniu de pregătire continuă să o ia de la început cu studiile doar pentru a putea avansa din punct de vedere profesional.

Precizăm că prin echivalare se înţelege dreptul asistentelor medicale absolvente de postliceală la completarea studiilor pentru a ajunge la nivelul studiilor superioare, conform procedurii precizate în domeniul şi în cadrul respectiv, echivalarea creditelor şi a competenţelor deja deţinute şi dreptul la completarea studiilor prin intermediul unui program de formare universitară.

Asistenţii medicali cer recunoaşterea creditelor dobândite la învăţământul postliceal, recunoaşterea competenţelor dobândite prin alte tipuri de formare în urma experienţei profesionale şi informale a asistentelor medicale absolvente de postliceală.

Mai mult, se solicită introducerea echivalării în Strategia Naţională de Sănătate 2014-2020 şi finanţarea formării necesare completării studiilor/competenţelor prin intermediul fondurilor europene sau de la bugetul de stat, dar şi introducerea "echivalării salariale" a asistentelor medicale, absolvente de postliceală, cu asistentele medicale absolvente de studii superioare pentru o perioadă de graţie de 5 ani; eliminarea rupturii dintre salarizarea asistentelor medicale absolvente de postliceală şi asistentele medicale absolvente de facultate, conform documentelor deja transmise către instituţia dumneavoastră.

La semnalarea asistenţilor din Maramureş care se află în această situaţie, voi susţine şi voi adopta iniţiativa legislativă prin modificarea, respectiv abrogarea alin. (6) al art. 174 din Legea nr. 1/2011.

Adoptarea acestei iniţiative legislative va duce la eliminarea discriminării pe care legea o face între absolvenţii de studii postliceale din sănătate şi cei din alte sectoare, cărora legea le acordă această posibilitate.

Proiectul de lege va intra pe agenda Camerei Deputaţilor, urmând să fie dezbătut cel târziu până în data de 11 noiembrie 2016.

Vă mulţumesc. Deputat Nuţu Fonta.

Domnul Mihai Alexandru Voicu:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Domnul Márton Árpád-Francisc, Grupul parlamentar al UDMR. Vă rog, domnule deputat.

Domnul Márton Árpád-Francisc:

Domnule vicepreşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

În dimineaţa zilei de 27 septembrie 1944, un grup de oameni înarmaţi au intrat în satul Aita Seacă din judeţul Covasna. Sub pretextul că sătenii ar fi ucis soldaţi români, au bătut cu bestialitate câteva persoane şi au ucis 13; 12 bărbaţi şi o femeie. Doi dintre ei au fost decapitaţi cu toporul; ceilalţi, împuşcaţi.

Ei nu au avut parte de o judecată dreaptă. Aşa-zişii soldaţi ucişi nici măcar nu au fost găsiţi, dar aceasta nu i-a interesat pe ucigaşii civililor.

În drumul lor, în spatele frontului, grupurile paramilitare, în perioada septembrie-noiembrie 1944, în mai multe localităţi din judeţele Harghita, Mureş, Cluj, Sălaj, Bihor, au ucis încă circa 30 de oameni, tot aşa, pentru nişte vini inexistente, fără o judecată dreaptă.

Ulterior, în primăvara anului 1945, câteva dintre persoanele participante la aceste acţiuni au fost condamnate la câţiva ani de închisoare.

De ce trebuie să ne amintim de astfel de evenimente tragice? Pentru ca ele să nu se mai repete. Iar pentru asta, noi, parlamentarii, trebuie să adoptăm legi care să elimine posibilitatea aplicării unor pedepse fără un proces echitabil, mai ales astăzi, când funcţionează aşa-zisa telejustiţie, prin aportul nedisimulat al organelor de urmărire penală, care ele însele cataloghează oamenii în declaraţiile lor de presă drept "infractori", "terorişti", în cel mai blând caz, "penali". Iar măsurile de siguranţă par a fi folosite ca instrumente de presiune, chiar tortură, pentru obţinerea unor declaraţii nu întotdeauna adevărate.

Vă mulţumesc.

Domnul Mihai Alexandru Voicu:

Din partea deputaţilor neafiliaţi, dacă sunt prezenţi, doamna Camelia Khraibani, domnul Mihai Deaconu, domnul Ion Eparu?

Revenim la Grupul parlamentar al PSD. Domnul deputat Cezar Cioată? Domnul deputat Sorin-Avram Iacoban? Domnul deputat Dănuţ Bogdan? Vă rog, domnule deputat.

Vă rog, iertaţi-mă, doamnă. Scuzaţi-mă, scuzaţi-mă. Vă rog, aveţi cuvântul.

Doamna Camelia Khraibani:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Titlul declaraţiei mele politice de astăzi este "Ordinul nr. 75/2009 sau limitele competenţei şi onestităţii în tehnocraţie".

Ministerul Sănătăţii a motivat că suspendarea aplicării Ordinului nr. 75/2009 privind recalcularea preţurilor la medicamentele de bază s-a făcut pentru a nu periclita siguranţa pacienţilor şi accesul acestora la tratament. Aşa să fie oare?

Să ne reamintim puţin cum s-a impus elaborarea unei astfel de măsuri. Se ajunsese, în 2009, ca în România, preţurile unor medicamente să fie mai mari decât în alte ţări europene dezvoltate, deşi suntem printre cele mai sărace state ale Uniunii. Într-un raport al Comisiei Europene, se menţiona clar că ţări precum Polonia, România, Bulgaria, par să plătească pentru medicamente relativ mai mult decât Germania, Danemarca, sau Italia, raportat la PIB-ul pe cap de locuitor.

Institutul Britanic NICE recomanda Guvernului român, încă din 2012, să reducă preţurile unor medicamente cu peste 75%, deoarece acele medicamente sunt mai scumpe în România decât în Marea Britanie sau Statele Unite. Ca procent din totalul bugetului sănătăţii, România cheltuia cel mai mult cu medicamentele din Uniunea Europeană, după Bulgaria şi Ungaria.

În 2015, Guvernul Ponta a avut nevoie de 6 luni de zile pentru a putea impune respectarea acestui ordin de către producătorii de medicamente. La vremea respectivă, i s-a reproşat premierului Victor Ponta că a durat prea mult să impună respectarea legii şi că tergiversarea ar fi fost rezultatul presiunilor directe şi indirecte făcute de producători pentru a menţine preţurile ridicate pe piaţa farmaceuticelor, în detrimentul pacienţilor şi al bugetului sănătăţii.

Acum, Guvernul Cioloş a luat decizia suspendării aplicării lui pentru 6 luni şi nimeni nu pare deranjat de acest lucru. În 2015, recalcularea preţurilor medicamentelor a durat circa 3 luni şi a fost efectuată cu efortul a 30 de oameni. În prezent, catalogul de preţuri ale medicamentelor eliberate cu prescripţie medicală în România conţine cu 10% mai puţine produse, dar este nevoie de un interval de timp dublu pentru a finaliza aceeaşi procedură.

Desigur, cineva este avantajat de această situaţie, fie ea şi temporară. Nu sunt convinsă că este vorba de pacienţi. De altfel, suspendarea din Ordinul nr. 75/2009 nu este singura situaţie în care Guvernul tehnocrat foloseşte amânarea ca soluţie pentru rezolvarea unei crize sociale. Când transportatorii au blocat drumurile pentru a contesta majorarea preţurilor la poliţele RCA, soluţia finală pentru care a optat Guvernul tehnocrat a fost îngheţarea preţului poliţelor pentru o perioadă de 6 luni de zile, tot un fel de suspendare, ca şi în cazul preţului medicamentelor.

Constatăm astfel că, în situaţiile cele mai dificile, soluţia preferată în tehnocraţie este să lase pe umerii următorului Guvern responsabilitatea rezolvării efective a problemelor şi, în acest mod, devin evidente limitele mandatului, ale competenţei şi ale onestităţii tehnocrate.

Vă mulţumesc. Camelia Khraibani, deputat, Partidul România Unită.

Domnul Mihai Alexandru Voicu:

Vă mulţumesc mult, doamnă deputat.

Revenim. Grupul parlamentar al PSD. Domnul deputat Dănuţ Bogdan. Vă rog, domnule deputat.

Domnul Gheorghe-Dănuţ Bogdan:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Declaraţia mea politică se intitulează "Familia, fundamentul unei societăţi".

Familia este cea mai elementară formă de organizare, fiind prima comunitate de care se ataşează un individ, cât şi prima autoritate sub care acesta învaţă să trăiască. Familia este cea care stabileşte valorile fundamentale ale unei societăţi, spunea un filosof american.

Asistăm, în ultimele zile, la o serie de discuţii, de dezbateri despre ce înseamnă familia. Am învăţat, de-a lungul anilor, că familia este mult mai mult decât intimitate. Familia este sentimentul de siguranţă, este balanţa ce ne ţine viaţa în echilibru şi, de fapt, într-un singur cuvânt, este "acasă".

Din acest motiv, am dat curs solicitării Coaliţiei pentru Familie, de a vota favorabil propunerea legislativă a cetăţenilor privind revizuirea art. 48 alin. (1) din Constituţia României, care are următoarea formă: "familia se întemeiază pe căsătoria liber consimţită între un bărbat şi femeie, prin egalitatea acestora şi prin dreptul şi îndatorirea părinţilor de a asigura creşterea, educarea şi instruirea copiilor" şi vizează înlocuirea termenului "soţ", prin actuala formă, prin expresia "bărbat şi femeie".

Mă alătur astfel celor peste trei milioane de români, cetăţeni cu drept de vot, inclusiv din judeţul pe care-l reprezint, Bihor, şi care au semnat pe listele de susţinători, în vederea modificării Constituţiei. Căsătoria este un angajament reciproc făcut de un bărbat şi o femeie în faţa autorităţilor publice. Prin încheierea căsătoriei, statul se obligă, la rândul său, să acorde şi să garanteze cel mai extins grad de protecţie, singurul fel de relaţie care, prin procreere, contribuie la continuitatea istorică a naţiunii şi la progresul societăţii umane, în general. De aceea, căsătoria este o instituţie rezervată cuplurilor heterosexuale.

Consider că este important să conştientizăm faptul că actul de căsătorie nu înseamnă legiferarea unei relaţii de iubire şi afecţiune, indiferent cine sunt cei angajaţi în aceasta. Statul nu poate să legifereze şi să ocrotească o relaţie subiectivă, deoarece aceasta nici nu poate fi constatată şi nici confirmată în mod obiectiv. Sunt preocupat însă de consecinţele negative pe care o eventuală recunoaştere juridică a aşa-zisei familii, compuse din persoane de acelaşi sex, le-ar avea asupra dezvoltării optime a copilului şi a dreptului inalienabil al fiecărui copil de a fi crescut de părinţii săi naturali, egali în drepturi şi complementari. Acest drept are sau ar avea, ar trebui să aibă ponderea cea mai importantă în orice fel de reglementare în ce priveşte familia.

Cred că în România doar bărbatul şi femeia pot să se bucure de recunoaştere şi garantarea dreptului de a se căsători şi de a întemeia o familie. Conform statisticilor EUROSTAT, România ocupă locul 5 în Uniunea Europeană cu cele mai multe căsătorii anuale, după Lituania, Cipru, Malta şi Letonia.

Consider că adoptarea propunerii legislative semnată de peste trei milioane de români va avea un impact benefic şi asupra tranşării problematicii îmbătrânirii populaţiei României şi a sensibilizării opiniei publice cu privire la importanţa pe care încurajarea formării de familii sănătoase o are pentru redresarea natalităţii şi ca singura cale de redresare a derapajului demografic.

Vă mulţumesc. Deputat Gheorghe-Dănuţ Bogdan.

Domnul Mihai Alexandru Voicu:

Vă mulţumesc mult, domnule deputat.

Domnul deputat Virgil Guran, din partea Grupului parlamentar al PNL.

Domnul Virgil Guran:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

În ultimele luni am auzit foarte mult în spaţiul public discutându-se despre lucrări de doctorat, despre plagiat, despre lucrări scrise în închisoare şi reducerea termenului de detenţie şi cred eu că cei care hotărăsc în Ministerul Justiţiei, sau cel puţin au încercat să hotărască ce se întâmplă, atât ei, cât şi cei din Ministerul Învăţământului, comisiile respective, cred eu că, de multe ori, nu gândesc bine. Vorbim despre plagiat.

Eu cred că o lucrare de doctorat trebuie, în primul rând, să aibă un caracter ştiinţific. Nu stai să te uiţi cine după cine a scris. Te uiţi dacă acel om a venit cu o noutate ştiinţifică, dacă a ajutat cu ceva dezvoltarea economică, dezvoltarea ştiinţifică a ţării. Stăm, ne tot uităm cine după cine a scris. Din păcate, am văzut că la unele doctorate se dau şi bani lunar. Dar nu ne uităm, măi, aduce un plus pentru ţara noastră, pentru dezvoltarea societăţii noastre? Facem ceva cu aceste doctorate?

Vedem de multe ori doctori în diverse domenii, pe bandă rulantă, vedem de multe ori oameni care nu-şi etalează acest doctorat, dar, dacă-i scuturi bine, dacă-i pui în câte o funcţie, habar nu au ce trebuie să facă, habar nu au ce au adus nou în domeniul lor.

Referitor la cei din detenţie, am mai văzut un stil. Păi, decât să lăsăm omul să greşească, mai bine îi interzicem. Şi în loc să te uiţi, să analizezi, omul acela a scris ceva care ajută, aşa cum spuneam, dezvoltarea societăţii? Pentru că, din păcate, ajung în închisoare şi oameni care sunt chiar profesori universitari, oameni deştepţi care ar putea să scrie ceva. Păi, interzicem la toată lumea, pentru că nu ştiu ce om care are 3 clase şi a ajuns acolo s-a apucat să scrie cărţi peste noapte, interzicem la toată lumea. Nu este logic. Deci luăm nişte măsuri lipsite total de logică, de multe ori, iar rolul nostru, al Parlamentului, este să oprim astfel de miniştri sau un guvern care vine cu ordonanţe de toate felurile, sau cu ordine de toate felurile, care nu au o logică şi nu ajută deloc dezvoltarea.

Cred eu că, din păcate, de multe ori, este o caracteristică a noastră, să fim sau să părem ceea ce nu suntem.

Cred că dacă ne evaluăm corect, ne uităm ce ştim să facem, ce putem să facem şi fiecare să facem exact ceea ce ne pricepem, am ajunge mult mai departe. Este un subiect la care trebuie să reflectăm.

Vă mulţumesc. Deputat PNL de Prahova, Guran Virgil.

Domnul Mihai Alexandru Voicu:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Dacă din partea Grupului parlamentar al UNPR, doamna Marioara Nistor? Domnul Aurelian Mihai?

Domnul Aurelian Mihai:

Bună dimineaţa, domnule preşedinte de şedinţă.

Stimaţi colegi,

"Profesor: De ce ai două prenume şi un nume?

Eleva: Pentru că sunt româncă.

Profesor: A, păi, dacă eşti româncă, du-te în nenorocita ta de ţară şi schimbă-ţi numele, că eu nu-l înţeleg. Pentru că aici există legi care spun că, dacă vii aici, trebuie să schimbi numele şi prenumele şi să le pui în spaniolă, iar, dacă nu, rămâi în ţara ta".

Asta este una dintre conversaţiile care au loc în diaspora, uneori, din nefericire, între profesori şi elevi; elevi, de multe ori, străini.

Cazul acesta din Castellon, Spania, repetat, în două ocazii recente, demonstrează că totuşi există foarte multe probleme de ordin rasial în multe din ţările europene, chiar.

Evident că tonul folosit de profesor a fost cu totul şi cu totul altfel. Mă întreb, ce s-o fi petrecut în sufletul acelui copil român, al părinţilor, pentru că nu trebuie să fie foarte fericiţi acum, nu? Dar mă întreb de ce reacţia statului român - şi aici mă refer la cei care totuşi păstoresc în actualul Guvern interesele românilor din diaspora, şi nu numai - de ce reacţia continuă să nu existe? De ce nu există? De ce nu s-au făcut demersuri publice până în momentul de faţă din partea ministerelor cu atribuţii depline, cu buget, cu resurse, pentru a se cunoaşte acest caz şi pentru ca statul român să apere practic cetăţenii săi şi onoarea familiei şi a colegei acelor copii spanioli, colegă care este româncă, şi de ce toată această investiţie în timp, resurse şi orice vreţi dumneavoastră, ne-ar promova pe ultima sută de metri un sistem de vot pe care tot noi, Parlamentul l-am adus înaintea cetăţenilor?

Cred eu că undeva lucrurile nu se mişcă aşa cum trebuie, iar aşteptările cetăţenilor români sunt foarte mari, cetăţeni, care, repet, aşa cum am făcut-o de fiecare dată de la acest microfon, cetăţeni care totuşi alimentează România cu miliarde de euro, cetăţeni care sprijină acest stat, indirect, este adevărat, de atâta amar de ani, de la Revoluţie. Nu mergem bine.

Şi mai spun încă ceva. În Austria, cetăţenii au anunţat de peste două luni de zile că va urma un protest la Consulatul din Viena, în această săptămână, 30 septembrie, nemulţumiţi de calitatea serviciilor consulare, servicii consulare care, normal, atunci când nu ai personal suficient, când nu ai spaţiu suficient, când nu ai consulate, nu pot fi prestate la înălţimea cerinţelor cetăţenilor, aşa cum ar trebui să existe în raportul dintre stat, ca reprezentant, chiar şi misiunile consulare, şi cetăţenii săi, care, revin, susţin cu foarte multe eforturi România şi prin bani, şi nu numai.

De ce nici în momentul de faţă nu există o reacţie din partea Guvernului? Se ştie de acest lucru de vara trecută. Până în acest moment, Guvernul României trebuia să dea semnale foarte sănătoase de dialog, bineînţeles, cu comunitatea românească din Austria, şi trebuia deja să înceapă demersurile pentru a face faţă cerinţelor românilor din Austria. Eu însumi am depus mai multe interpelări, dar şi alţi colegi au semnalat, şi de aici, din Parlament, că este nevoie de intervenţia Guvernului, că este nevoie ca un lucru început să fie bine terminat şi continuat.

Se pare că în ultima clipă - şi o să termin declaraţia politică - preocupările membrilor Guvernului sunt mai degrabă politice. Nu spune nimeni să nu faci politică, dar, acolo unde Parlamentul ţi-a dat un vot popular de susţinere, unde ai toate resursele la dispoziţie şi bugetul ţării şi toate instrumentele de care poţi dispune pentru a schimba ceva în bine şi a face o reformă, pentru ca cetăţenii să aibă servicii de calitate, pentru ca cetăţenii să nu fie umiliţi, pentru ca cetăţenii români, chiar şi din diaspora, să nu aibă sentimentul de abandon din partea statului, cred că acolo Guvernul trebuia să fie mult mai prezent.

Cu amărăciune o spun, pentru că sunt unul dintre parlamentarii care am militat întotdeauna şi pentru taxe consulare reduse, sau eliminate, acolo unde a fost cazul, şi le-am obţinut în urmă cu doi ani de zile, cu amărăciune în suflet o spun că suntem nemulţumiţi. Guvernul trebuia să existe, dincolo de declaraţii politice, dincolo de toate eforturile de imagine, care văd că sunt îndreptate numai pentru drumul politic al unora dintre membrii Guvernului.

Vă urez o bună dimineaţă!

Domnul Mihai Alexandru Voicu:

Vă mulţumesc.

Are cuvântul domnul deputat Zisopol, din partea Grupului parlamentar al minorităţilor naţionale.

Domnul Dragoş Gabriel Zisopol:

Bună dimineaţa!

Domnule preşedinte de şedinţă,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Cu prilejul aniversării a 56 de ani de la Proclamarea Independenţei Republicii Cipru, am deosebita onoare să dau citire, în plenul Camerei Deputaţilor, mesajul Excelenţei Sale, domnul Dimitris Hatziargyrou, ambasadorul Republicii Cipru în România.

"În data de 1 octombrie, Republica Cipru va sărbători cea de a 56-a aniversare de la proclamarea Independenţei ei. Republica Cipru a fost fondată în anul 1960, după o luptă de eliberare naţională de 4 ani împotriva Marii Britanii, puterea colonială a insulei din acea vreme.

Era pentru prima dată din antichitate când ciprioţii se aflau în situaţia de a-şi hotărî singuri destinul. Republica Cipru, care se află la răscrucea a trei continente - Europa, Asia şi Africa - a fost de veacuri o insulă râvnită, pe care fiecare putere din regiune, care se lupta pentru influenţă în estul Mediteranei, încerca să o controleze.

Istoria Ciprului este una dintre cele mai vechi din lume. Primele urme ale civilizaţiei sale, care sunt atestate de săpăturile arheologice, datează de aproximativ 11000 de ani, din mileniul al IX-lea î.Hr. După elenizarea insulei, acum 3000 de ani, se consemnează încercări repetate de a dobândi controlul asupra acesteia de către diferite puteri: romani, perşi, asirieni, arabi, bizantini, cruciaţi, veneţieni, otomani şi, în fine, Imperiul Britanic. Toţi aceştia şi-au lăsat amprenta, care se reflectă în bogata moştenire culturală a Ciprului.

Independenţa Ciprului a adus însă o constituţie nefuncţională, care reflecta politica divide et impera a puterii coloniale, mult utilizată în trecut, politică ce a semănat seminţele discordiei între ciprioţii greci, constituind 80% din populaţie şi ciprioţii turci 18% din populaţie.

Această Constituţie a funcţionat trei ani, din 1963 apărând primele semne că ceva nu funcţionează corect. Această situaţie a culminat în anul 1974 cu răsturnarea guvernului legal de către junta militară care conducea Grecia, iar după cinci zile a urmat invazia militară turcească, ocuparea a 37% din teritoriul Ciprului şi expulzarea forţată a peste 200.000 de ciprioţi greci. De atunci, insula este divizată. Eforturile de a realiza unificarea sunt în curs de desfăşurare, aflându-ne în mijlocul unei noi runde de discuţii în cadrul mandatului Secretariatului General al Naţiunilor Unite. Sperăm ca acest efort să fie încununat de succes, astfel încât să putem vedea, în sfârşit, insula şi poporul său liber şi unit.

În ciuda impactului defavorabil al problemei politice, Cipru a demonstrat o adaptabilitate remarcabilă, atingând nivele de creştere destul de mari pe parcursul celor 56 de ani de existenţă independentă şi furnizând cetăţenilor săi un nivel de trai ridicat într-o ţară democratică, în care se respectă drepturile omului şi drepturile civile. Aceasta a avut ca rezultat aderarea Ciprului la Uniunea Europeană în anul 2004, în calitate de contribuabil deplin, în ciuda diviziunii continue a acestei insule.

Criza mondială severă şi profundă care a început în anul 2008 şi a lovit deosebit de grav sudul Europei, nu a ocolit nici Cipru. În anul 2013, Cipru a fost nevoit să solicite asistenţă financiară din partea creditorilor săi - Uniunea Europeană, Banca Centrală Europeană şi Fondul Monetar Internaţional. Guvernul cipriot a adoptat un pachet de măsuri şi sunt bucuros să spun că ţara a ieşit, anul acesta, din criză, înregistrând rate de creştere de până la 2,8%. Cipru a depăşit criza, implementând cu succes reformele necesare pentru a readuce economia în situaţie de creştere economică.

România a fost una din primele ţări care au recunoscut Republica Cipru şi care a stabilit relaţii diplomatice cu noul stat. De atunci, relaţiile dintre cele două ţări se dezvoltă continuu, iar odată cu integrarea acestora în Uniunea Europeană în 2004, respectiv în 2007, aceste relaţii s-au consolidat în diferite domenii. Cipru a sprijinit aderarea României la Uniunea Europeană şi sprijină ferm aderarea ţării la spaţiul Schengen. Relaţiile României cu Cipru sunt multidimensionale: istorice, culturale şi economice.

Prezenţa mai multor români în Cipru şi, de asemenea, prezenţa şi activitatea mai multor oameni de afaceri ciprioţi în România constituie o garanţie pentru consolidarea, în continuare, a relaţiilor dintre cele două ţări, Cipru fiind al patrulea investitor ca mărime din România." Am încheiat citatul.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Permiteţi-mi să îi mulţumesc domnului ambasador Dimitris Hatziargyrou pentru posibilitatea de a vă adresa mesajul Excelenţei Sale, prilejuit de aniversarea a 56 de ani de la proclamarea independenţei Republicii Cipru şi, în numele conducerii Uniunii Elene din România, le urez un călduros la mulţi ani ciprioţilor de pretutindeni.

La mulţi ani!

Vă mulţumesc.

Dragoş Gabriel Zisopol, deputatul Uniunii Elene din România.

Domnul Mihai Alexandru Voicu:

Mulţumesc mult, domnule deputat.

Are cuvântul domnul deputat Ion Eparu din partea deputaţilor neafiliaţi.

Domnul Ion Eparu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.

Stimaţi colegi,

Am să fac un rabat astăzi de la temele principale pe care le-am urmărit în declaraţiile mele politice, acelea legate de învăţământ şi de cercetare.

Titlul declaraţiei de astăzi - şi veţi înţelege de ce am făcut acest rabat - "Epidemie de tupeu şi incompetenţă la cel mai înalt nivel."

Stimaţi colegi,

În luna septembrie am aflat, oficial, de la Ministerul Sănătăţii, că România se confruntă cu o epidemie de rujeolă şi că trei copii au murit de la începutul anului din cauza acestei boli. Totul a fost transmis de oficialii din sănătate printr-un comunicat de presă care anunţă o explozie de cazuri, numărul acestora crescând de 100 de ori faţă de anul trecut.

Dar informarea nu a fost emisă doar pentru atât. Conducerea ministerului îi atacă public pe părinţi şi îi acuză direct de situaţia în care s-a ajuns, invocând campaniile antivaccinare duse de câţiva ani încoace.

Domnilor,

Plasaţi această discuţie într-un context nepotrivit şi daţi dovadă de o incompetenţă de neiertat, dublată de un tupeu peste orice limită. Ministerul Sănătăţii nu s-a trezit cu aproape 700 de cazuri confirmate într-o seară de septembrie. Epidemia nu s-a declanşat ieri sau alaltăieri. De ce nu aţi ieşit public să vă arătaţi cu degetul pe dumneavoastră înşivă acum câteva luni, când, din toată ţara, presa locală transmitea semnale că nu există stocuri suficiente de vaccin sau că, în unele judeţe, acesta nu mai este de găsit de multă vreme?

Nu părinţii care se informează de pe forumuri şi de pe Facebook au îmbolnăvit 700 de copii. Nu ei au ucis trei sugari, cu vârste sub un an. Nu campaniile antivaccinare sunt motivul pentru care rujeola omoară în România anului 2016. Dumneavoastră sunteţi cei care nu aţi fost capabili să receptaţi semnalele de alarmă, să asiguraţi imunizarea obligatorie la vârsta potrivită, pentru toţi copiii.

În România anului 2016 mor copii în mod misterios. Este inutil să vă reamintesc faptul că nimeni nu a plătit pentru bebeluşii care au pierit la începutul acestui an şi nimeni nu a anunţat, nici până în ziua de azi, cauza oficială a îmbolnăvirilor.

Acum, nouă luni mai târziu, vă treziţi iarăşi din visare şi arătaţi din prima un vinovat, părinţii, aceiaşi în spatele cărora aţi încercat să aruncaţi răspunderea şi atunci, când toată ţara aştepta un răspuns, un pedepsit şi o garanţie că nu se va mai întâmpla. Cum să ofere cineva această garanţie când, iată, prilejuri ca nenorocirile să se repete se găsesc oricând.

Aţi dus ţara asta unde nici nu-şi închipuia că va ajunge vreodată. Aţi ajuns să vă spălaţi pe mâini cu lacrimile părinţilor îndoliaţi, care îşi trăiesc durerea la căpătâiul copiilor lor.

Domnilor, atacând părinţii, nu faceţi rost de vaccin şi nici nu vă ştergeţi păcatele.

Dar, spuneţi-ne, în tolba dumneavoastră cu soluţii, fie ele aberante, nu găsiţi cumva şi un leac pentru epidemia asta de tupeu şi incompetenţă care devine ucigaşă?

Şi în loc de post scriptum, după-amiază este şedinţă CSAT. Pe ordinea de zi este şi această problemă. Sper ca cineva să-i tragă de urechi, chiar dacă fac parte din "guvernul lor".

Ion Eparu, deputat neafiliat, aparţinând Partidului România Unită, Colegiul nr.10, Prahova.

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Mihai Alexandru Voicu:

Mulţumesc şi eu.

La Grupul parlamentar al PSD, domnul deputat Cezar Cioată, Sorin-Avram Iacoban, Ioan Vulpescu?

Domnul deputat Florin Tătaru.

Domnul Florin-Cristian Tătaru:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

O declaraţie similară, pe aceeaşi temă, care se numeşte: "Ministerul Sănătăţii trebuie să asigure permanent necesarul de vaccinuri în toate judeţele! Neglijenţa ucide!"

Săptămâna trecută, Ministerul Sănătăţii anunţa faptul că în România se înregistrează o epidemie de rujeolă. O nimica toată, desigur. Doar că, în primele opt luni ale acestui an, s-au raportat 675 de cazuri confirmate de rujeolă în 23 de judeţe din ţară, iar trei copii au murit din cauza rujeolei. Da, neglijenţa ucide. Totuşi, această informaţie este anunţată de Ministerul Sănătăţii într-un mod relaxat, ca pe o dată statistică oarecare, deşi creşterea numărului de îmbolnăviri este alarmantă faţă de anul 2015, când s-au înregistrat doar şapte cazuri confirmate de rujeolă şi niciun deces.

Există judeţe în care, la ora actuală, peste 2000 de copii nu au fost vaccinaţi împotriva rujeolei, rubeolei şi oreionului. Peste 2000 de copii nu au primit vaccinul hexavalent sau vaccinul BCG, împotriva tuberculozei. Aceste vaccinuri nu se găsesc în stocurile Direcţiilor de Sănătate Publică, aşa că părinţii sunt trimişi să le cumpere de la farmacii. Dacă nu le găsesc sau dacă nu îşi permit să achiziţioneze un produs de care copiii lor ar trebui să beneficieze gratuit, copilul rămâne nevaccinat şi neimunizat în faţa unor boli grave care pot duce la deces. Ce vină au aceşti copii pentru incompetenţa unor decidenţi din Ministerul Sănătăţii? Sau oare mint părinţii şi medicii de familie care afirmă că nu au întotdeauna dozele necesare respectării programului naţional de imunizare sau că acestea nu se mai găsesc nici măcar în comerţ? Moartea unui copil din neglijenţa autorităţilor este o crimă care trebuie pedepsită.

Domnule ministru,

Domnule prim-ministru,

Este oare necesară încă o tragedie în masă, pentru ca măcar, măcar în materie de sănătate, să nu se mai permită asemenea derapaje şi asemenea sincope? Cer Guvernului României să nu îşi bată joc de viaţa copiilor şi să nu transforme Programul naţional de imunizare într-o roată a norocului sau mai bine spus într-o ruletă rusească.

Aceste sincope nu sunt permise şi solicit soluţionarea tuturor situaţiilor asemănătoare din ţară pentru ca toţi copiii să poată fi vaccinaţi la timp. Mai mult decât atât, subliniez faptul că este obligatorie asigurarea permanentă a necesarului de vaccinuri prin achiziţii publice transparente.

Vă mulţumesc.

Tătaru Florin, deputat al PSD, Colegiul nr. 2, Maramureş.

Domnul Mihai Alexandru Voicu:

Mulţumesc.

Domnul deputat Gheorghe Dragomir, din partea Grupului parlamentar al PNL.

Domnul Gheorghe Dragomir:

"27 septembrie, Ziua Mondială a Turismului, iar România, codaşă încă la exploatarea potenţialului turistic".

Întreaga lume sărbătoreşte, la data de 27 septembrie, Ziua Mondială a Turismului. Prima oară, Ziua Mondială a Turismului a fost celebrată în toată lumea în anul 1980 şi are ca scop principal conştientizarea importanţei turismului, a valorilor sale sociale, culturale, politice şi economice.

Se atrage astfel atenţia asupra rolului turismului în construirea unui viitor mai durabil, prin participarea întregii comunităţi la procesul de dezvoltare. Această orientare este în conformitate cu Obiectivele de Dezvoltare Durabilă, iar ONU are în vedere promovarea turismului ca element esenţial al dezvoltării în viitor.

Deşi numărul turiştilor care vizitează ţara noastră este, potrivit statisticilor, într-un trend ascendent, turismul din România are încă nevoie de investiţii susţinute pentru a redeveni competitiv. România are o serie de obiective turistice unice în Europa şi chiar în lume, însă absenţa unei promovări eficiente se traduce, anual, în pierderi de miliarde de euro pentru economia locală şi naţională.

Cu siguranţă, promovarea deficitară, lipsa de viziune şi absenţa unei strategii eficiente ar putea fi printre cauzele care pentru ţara noastră nu exploatează la maximum potenţialul turistic de care dispune. Este şi cazul judeţului Constanţa, cu ale sale staţiuni de pe litoralul românesc. Binecuvântat cu numeroase destinaţii şi atracţii turistice, judeţul Constanţa nu a ştiut în aceşti ani să şi le pună în valoare. Mai mult, în ultimii 15 ani, autorităţile locale şi-au bătut joc de ele, contribuind la degradarea lor. Mizând soarta economică a litoralului românesc pe cartea dezmăţului şi a kitsch-ului, administraţia PSD-istă a distrus tot ce s-a putut numi turism în judeţul Constanţa. Ani întregi, turiştii au fost "încântaţi" cu un turism de prost gust, fără programe turistice, fără alternativă, fără strălucirea de altădată şi la tot acest spectacol grotesc s-a adăugat şi o dezvoltare haotică a infrastructurii turistice.

Turismul în judeţul Constanţa trebuie să reprezinte altceva. Constanţa şi staţiunile litoralului trebuie să se scuture de praf şi să redevină obiective turistice importante, care să poată satisface şi cele mai înalte standarde de calitate, atât pentru turiştii străini, cât şi pentru cei din ţara noastră.

Gheorghe Dragomir, deputat al PNL Constanţa.

Domnul Mihai Alexandru Voicu:

Mulţumesc.

Dacă este în sală domnul deputat Mihai Deaconu?

Vă rog, domnule deputat.

Domnul Mihai Deaconu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Declaraţia mea politică de astăzi se intitulează: "Atenţie, drumurile din România ucid!"

Asistăm stupefiaţi, zi de zi, la programele de ştiri ale tuturor posturilor de televiziune, la o prezentare pe bandă rulantă a accidentelor de circulaţie pe drumurile ţării. Chiar dacă o bună parte dintre acestea au la bază neatenţia conducătorilor auto şi nerespectarea regulilor de circulaţie, în ultimul timp foarte mulţi români s-au plâns de starea proastă a drumurilor care pun în pericol viaţa.

Ştiu, este un truism să spui că avem drumuri proaste, o ştim cu toţii ori de câte ori ieşim din casă, fie că vorbim despre aleile dintre blocuri, fie despre drumurile comunale, judeţene, naţionale, expres sau autostrăzi. Multe dintre drumurile noastre nu sunt corespunzător semnalizate, inclusiv pe porţiunile unde se lucrează sau chiar pe autostradă, unde culoarea albă reflectorizantă, care delimitează sensurile de mers şi marginile drumului, nu se mai vede aproape deloc pe timpul nopţii.

Sunt, de asemenea, multe drumuri judeţene şi naţionale care, deşi au fost reabilitate prin turnarea unui nou strat de asfalt, înălţându-se semnificativ carosabilul faţă de acostamente, acestea n-au fost aduse la acelaşi nivel şi nici delimitate cu vopsea albă de câteva luni, existând, în orice moment, pericolul ieşirii autovehiculelor în afara carosabilului şi producerii de accidente. Parapeţii care delimitează sensurile de mers şi care ar trebui să ne salveze viaţa în cazul unui accident în care se intră pe contrasens nu sunt înlocuiţi pe porţiuni cunoscute cu un grad mare de pericol. Şi exemplele pot continua.

Îmi pun astfel întrebarea: cine şi cum semnează recepţia unor astfel de lucrări importante când nu sunt finalizate şi executate corespunzător, punând în pericol viaţa oamenilor? Acesta este unul dintre motivele pentru care, în ultima perioadă, CNADNR a devenit parte în zeci de procese în care conducătorii auto solicită despăgubiri în valori semnificative pentru prejudiciile provocate autoturismelor personale ori şi-au distrus sănătatea sau cu rudele celor care şi-au pierdut viaţa în accidente dramatice, din cauza stării deplorabile a drumurilor publice.

Este nevoie de mai multă responsabilitate din partea CNADNR şi a administratorilor drumurilor publice. Este nevoie ca autorităţile să se sesizeze la timp şi să prevină alte accidente care pot fi mult reduse, dacă sunt actualizate constant condiţiile tehnice de circulaţie.

Cunoscând intenţiile Guvernului de a simplifica regulile de audit şi inspecţie de siguranţă rutieră, aştept să văd modul de desfăşurare a procedurilor şi care sunt rezultatele benefice asupra îndreptării situaţiei, ca urmare a inspecţiei realizate de Autoritatea Rutieră Română, dar şi sancţionarea administratorilor drumurilor publice care nu vor realiza aceste lucrări pentru a remedia deficienţele constatate.

Vă mulţumesc.

Deputat Mihai Deaconu, Colegiul nr. 3, Circumscripţia nr. 3, Argeş.

Domnul Mihai Alexandru Voicu:

Mulţumesc, domnule deputat.

Domnul Mihai Deaconu:

Mulţumesc şi eu.

Domnul Mihai Alexandru Voicu:

Domnul deputat Cătălin Rădulescu.

Domnul Cătălin-Marian Rădulescu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Declaraţia politică de astăzi a mea este: "Aceeaşi piesă."

Am asistat cu mare îngrijorare la ceea ce se întâmplă şi s-a întâmplat în ultima săptămână, prin transformarea unei anchete îndreptăţite şi fireşti privind omorul din culpă al unui om, în mitinguri la comandă împotriva Parlamentului, a aleşilor şi împotriva statului de drept. Această regie duce din ce în ce mai mult către o tentativă de lovitură de stat, semănând foarte mult cu aceeaşi tentativă de lovitură de stat care a avut loc după evenimentul de la Clubul Colectiv, care a avut rolul răsturnării şi înlocuirii Guvernului ales democratic - Guvernul Ponta - cu un guvern tehnocrat format, aşa cum se spune pe surse, din ofiţeri acoperiţi supuşi unor interese străine şi împotriva interesului naţional.

Prin aceste mitinguri care se folosesc de moartea unui om, nu se urmăreşte altceva decât negarea cuceririlor Revoluţiei din 1989, şi anume a statului de drept, a democraţiei şi a instituţiilor democratice ale statului, fiind folosite de către indivizi şi individe plătiţi de gruparea Soros, gen Nicuşor Dan, Sorin Ioniţă, Clotilde Armand, Monica Macovei, pentru a cere desfiinţarea Parlamentului bicameral - puterea supremă a poporului în stat - inducerea în rândul populaţiei a senzaţiei de teama de a ieşi la vot şi de a vota conform conştiinţei şi dorinţei lor, transformând un mesaj nihilist prin care venirea acestei grupări la putere ar produce miracole în România.

Informaţiile care circulă, cum că aceste mitinguri ar continua până în decembrie, înaintea alegerilor, ne duc spre concluzia de încercare a unei lovituri de stat, care, împreună cu atacurile permanente ale acestei grupări, dublate de atacurile reprezentanţilor DNA, ale Guvernului Cioloş şi ale preşedintelui României asupra Parlamentului României, cu criza din justiţie şi starea de tensiune create forţat în rândul magistraţilor şi către un stat în disoluţie şi către încercarea clară a acestei grupări soroşiste, împreună cu partidul de dreapta susţinut de preşedintele Iohannis, de a pune mâna nedemocratic pe toate pârghiile puterii în stat: Parlament, Guvern şi Justiţie.

Manifestările începute şi această regie explică foarte clar cum a fost înlăturat - tot prin miting la comandă - Guvernul Ponta, cât şi frauda din noiembrie 2014, de la alegerile prezidenţiale, prin care a câştigat preşedintele Klaus Iohannis, prin genul de mitinguri organizate în faţa ambasadelor şi consulatelor. Această punere în scenă, bolşevică şi securistică, ne aminteşte de anii bolşevismului.

Schimbarea conducerii Ministerului de Interne prin fabricarea de dosare compromiţătoare unora din conducerea acestui minister creează un scenariu plauzibil, în care rolul noului ministru de interne este de a permite exaltarea violenţelor şi a mitingurilor stradale împotriva instituţiei fundamentale a statului, Parlamentul, şi de a permite, la un anumit moment, incidente stradale care să determine reacţii din partea populaţiei greu de evaluat.

Mulţumesc.

Deputat al PSD, Cătălin-Marian Rădulescu.

Domnul Mihai Alexandru Voicu:

Mulţumesc, domnule deputat.

Domnul deputat Daniel Gheorghe, vă rog, din partea Grupului parlamentar al PNL.

Domnul Andrei Daniel Gheorghe:

Mulţumesc.

Bună dimineaţa!

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

"Încurajarea firmelor româneşti nu e discriminare, ci o reparaţie morală obligatorie".

Am decis ca, în cel mai scurt timp, să depun o propunere legislativă care să stimuleze înfiinţarea şi dezvoltarea companiilor cu capital autohton, companii care, în ultima perioadă, se află într-o competiţie disproporţionată cu marile companii transnaţionale. Fără a încălca principiile liberale ale economiei de piaţă, măsurile pe care mă pregătesc să le susţin nu vizează decât reechilibrarea situaţiei actuale, în care IMM-urile româneşti, dar şi societăţi mai mari cu capital autohton sunt defavorizate explicit într-un joc de piaţă care este prielnic externalizării capitalurilor şi care întreţine constant un mediu anticoncurenţial în care jucătorii români răzbesc cu greu.

Liberalismul înseamnă concurenţă economică şi competitivitate în mediul de afaceri, însă naţional-liberalismul nostru, care înseamnă susţinerea capitalului autohton şi punerea în valoare a bunurilor şi resurselor româneşti, presupune şanse egale pentru fiecare competitor. Spun asta, într-o vreme în care vedem cum statul, cu bună ştiinţă ori nu, pune adesea în poziţie de inferioritate entităţile economice private româneşti în raport cu concurenţa externă. Iar în momentul de faţă, sub pretexte dinte cele mai diverse, de la tratate internaţionale la clauze favorizante emise de statul român, companiile autohtone sunt puse în dificultate şi se află sub o permanentă incertitudine din cauza lipsei oricăror măsuri stimulative, măsuri existente în alte ţări europene. Şi nu vorbim aici de protecţionism economic, opus principiului nonintervenţiei statului în piaţă, ci referirea se face la acele măsuri de bun-simţ, care întreţin stabilitatea pieţelor interne şi sunt parte integrantă din acea strategie de dezvoltare a unui mediu de afaceri sănătos şi predictibil, mediu care asigură macrostabilitate şi este baza atragerii în câmpul muncii a resursei umane.

Este impropriu să vorbim de discriminare pozitivă a companiilor româneşti, în fapt este vorba de necesitatea urgentă de a restabili egalitatea de şanse în piaţă şi transparenţa sub aspectul realizării unor raporturi de schimb care să aibă caracter demn de o societate capitalistă. După două decenii şi jumătate, în care întreprinzătorul a fost hărţuit de o legislaţie gândită parcă împotriva lui, avem datoria să oferim suport legislativ celor pe care am fost trimişi să îi reprezentăm în Parlament: micile întreprinderi, afacerile de familie, companiile de nivel mediu dezvoltate natural de antreprenorii români şi chiar companiile româneşti de mare anvergură. Toate aceste societăţi, indiferent de cifra de afaceri şi de numărul de angajaţi, fiind coloana vertebrală a economiei naţionale, care, deşi neglijată de guvernare după guvernare în folosul companiilor străine, este sursa principală de venit în alcătuirea bugetului de stat.

Lucrez la un set de măsuri legislative pe care îl voi prezenta în detaliu după ultimele consultări cu reprezentanţii independenţi ai întreprinzătorilor mici şi mijlocii, prin care îmi doresc să oferim o serie de scutiri fiscale menite să încurajeze înfiinţarea şi dezvoltarea întreprinderilor româneşti.

În esenţă, mă refer la scutirea de taxe şi impozite pentru un interval bine definit de timp, în funcţiune de profilul afacerii şi exceptarea de la plata unor contribuţii pentru angajarea şomerilor şi neangajaţilor pe un post aferent specializării lor.

Daniel Gheorghe, deputat al PNL de Ilfov.

Domnul Mihai Alexandru Voicu:

Mulţumesc, domnule deputat.

Are cuvântul domnul deputat Gheorghe Udrişte, din partea Grupului parlamentar al UNPR.

Domnul Gheorghe Udrişte:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Declaraţia mea politică de astăzi se intitulează: Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 54/2016 privind RCA - măsură necesară, dar nu şi suficientă.

În şedinţa reunită a comisiilor de buget, finanţe şi transporturi şi infrastructuri din data de 26 septembrie 2016, ar fi urmat să fie definitivate amendamentele propuse în cadrul mai multor întâlniri preliminare ale diverselor grupuri de lucru - transportatori, asiguratori, parlamentari etc., la Proiectul de Lege privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto pentru prejudicii aduse terţilor prin accidente de vehicule şi tramvaie, iniţiativa aparţinând unui grup de senatori ai Partidului Social Democrat. Şi asta în condiţiile în care Guvernul României a emis Ordonanţa de urgenţă nr. 54 privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto pentru prejudicii aduse terţelor persoane prin accidente de vehicule şi tramvaie.

Trecând şi peste faptul că denumirea ambelor acte normative este similară şi conform zicalei "Cine a fost întâi, oul sau găina?", nu cunoaştem care dintre cele două documente a fost mai întâi, în ambele acte normative este neclară sau confuză sintagma "accidente de vehicule şi tramvaie", pentru că, nu-i aşa, tramvaiele sunt tot vehicule, iar vehicule sunt mai multe decât cred cei ce propun legi.

Graba de a legifera un proiect de lege cu impact economic şi social puternic ce va fi resimţit în mod direct de peste 6 milioane de şoferi şi indirect de către întreaga populaţie a ţării nu este o măsură potrivită în actualul context de instabilitate economică şi politică în domeniu.

Reamintim faptul că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 54/2016 privind RCA a fost publicată în Monitorul Oficial în cursul serii de 19 septembrie anul curent, timp insuficient pentru a ne putea edifica asupra impactului în societate, asiguraţi, asiguratori şi consumatori, în general.

De mai bine de două săptămâni, mai mulţi parlamentari ai partidului majoritar din Parlamentul României sunt "siluiţi" pur şi simplu cu o grabă suspectă să dea raport pozitiv pentru proiectul de lege deja aprobat de Senat. Observăm, aşadar, cum un partid politic extrem de grăbit, în goana după capital electoral, doreşte ca Legea RCA, izvorâtă din puţul gândirii politice a membrilor săi, să fie adoptată rapid, indiferent de consecinţe, creând astfel impresia că în ultimii ani parlamentarii români nu au trăit în România şi, vezi, Doamne, nu au auzit de problemele din piaţa de asigurări până în urmă cu două săptămâni.

Ieri, însă, cu votul majoritar al membrilor Comisiei pentru transporturi şi infrastructură, al cărui membru sunt, a fost luată decizia de a nu se discuta şi propune raport de adoptare a proiectului de lege menţionat, generat de eventuala confuzie care s-ar putea crea prin discutarea în Parlament a două acte normative similare, între care unul produce deja efecte şi care ar putea crea confuzie în piaţa de asigurări.

Aşadar, Ordonanţa de urgenţă nr. 54/2016, deşi s-a dorit a fi o măsură bună într-un moment de criză, a rezultat a fi necesară, dar nu suficientă. Greul de abia acum începe, iar parlamentarilor, în general, şi celor ce reprezintă Partidul Mişcarea Populară, în special, le revine o sarcină importantă în demersul de ratificare prin lege a ordonanţei mai sus menţionate.

Vă mulţumesc.

Gheorghe Udrişte, deputat de Bucureşti.

Domnul Mihai Alexandru Voicu:

Mulţumesc, domnule deputat.

Domnul deputat Cezar Cioată, Grupul parlamentar al PSD.

Domnul Cezar Cioată:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Declaraţia mea politică de astăzi se intitulează: "Să susţinem familia tradiţională".

Art. 48 alin.(1) din Constituţia României defineşte familia astfel: "Familia se întemeiază pe căsătoria liber consimţită dintre soţi, pe egalitatea acestora şi pe dreptul şi îndatorirea părinţilor de a asigura creşterea, educaţia şi instruirea copiilor".

Familia reprezintă celula de bază a societăţii şi civilizaţiei umane şi este una dintre instituţiile fundamentale ale umanităţii. Familia a fost şi va rămâne mediul cel mai potrivit pentru naşterea, creşterea şi dezvoltarea copiilor.

Studiile cros-culturale şi istorice au arătat că scopul principal al familiei a fost creşterea şi protecţia copilului, familia fiind formată prin unirea unui bărbat cu o femeie prin căsătorie.

Pentru noi, românii, familia nu este numai un stil de viaţă, ci este legată de rolul de părinţi. Dacă acest rol este diminuat şi lipsit de importanţă, familia se reduce la o simplă recunoaştere a afecţiunii dintre doi cetăţeni, iar modul în care se dezvoltă generaţiile viitoare devine incert.

Familia reprezintă pentru români o instituţie socială foarte importantă, iar statul român este dator să întărească protecţia ei. Familia trebuie să rămână definită în legislaţie ca instituţie fundamentală pentru societate, întemeiată pe căsătoria liber consimţită între un bărbat şi o femeie, ea fiind singura relaţie interumană care asigură mediul ideal naşterii, creşterii şi educaţiei copiilor, iar ca instituţie fundamentală a societăţii, asigură continuitatea poporului român.

Pentru ca familia să prospere şi, împreună cu ea, societatea românească, e nevoie de implicarea tuturor, a întregii societăţi civile şi a instituţiilor statului, dar şi a noastră, ca parlamentari şi reprezentanţi ai cetăţenilor.

Vă mulţumesc.

Cu respect, Cezar Cioată, deputat PSD

Domnul Mihai Alexandru Voicu:

Mulţumesc, domnule deputat.

Doamna deputat Florica Cherecheş, din partea Grupului parlamentar al PNL.

Doamna Florica Cherecheş:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Declaraţia mea politică de astăzi se intitulează "Şcoala românească, din fabrică de şomeri spre pepinieră de talente".

Într-un reportaj urmărit recent, şcoala românească a fost numită "fabrică de şomeri". Este alarmant faptul că după 26 de ani de la Revoluţie, sistemul nostru de învăţământ a involuat parcă, deşi s-a aflat într-o permanentă reformare care a dus doar la adâncirea crizei, iar aceasta se întâmplă, în primul rând, datorită faptului că nu există o viziune pe termen lung asupra rezultatelor procesului educaţional şi nici continuitate în implementarea unui program pe termen lung.

Desele schimbări de legislaţie, de curriculă şcolară, politizarea excesivă realizată de PSD, modificări legislative care răspund unor interese de partid ale PSD-ului, dar afectează grav învăţământul românesc, lipsa unui buget corespunzător, chiar slaba pregătire sau lipsa de motivaţie a unor cadre didactice au efecte negative asupra performanţei şcolare.

Afirmăm că în centrul sistemului de învăţământ stă elevul, dar ce facem ca să demonstrăm acest lucru? Acesta intră în şcoală cu dorinţa de a învăţa, de a-şi dezvolta personalitatea, dar foarte curând aceste idealuri îi sunt înăbuşite de rigiditatea sistemului de învăţământ, de lipsa de capacitate sau preocupare pentru binele fiecărui individ.

Şcolile îşi doresc să aibă cât mai mulţi elevi pentru a primi cât mai mulţi bani, fără a se ocupa suficient de sprijinirea elevilor pentru a-şi atinge potenţialul maxim, pentru a excela în ceea ce-i preocupă. Şcoala românească are nevoie de profesori şi consilieri bine pregătiţi şi dedicaţi care să-i ajute pe elevi să se cunoască mai bine, să-şi dea seama care sunt talentele şi abilităţile lor naturale şi să-i îndrepte spre domeniul care li se potriveşte. Aceştia au un rol important şi în consilierea părinţilor, deoarece familia şi şcoala trebuie să colaboreze pentru a-l modela pe fiecare elev, astfel încât să ajungă să-şi asume responsabilităţi din ce în ce mai mari.

În loc să facă asta, şcoala pune peste toţi un şablon, îi vrea pe toţi buni la română şi matematică şi le dă atâtea teme încât nu se mai pot ocupa de ceea ce-i preocupă cu adevărat.

Nu e de mirare că în această situaţie unii părinţi caută alternative la şcoala tradiţională, unii fiind chiar gata să se sacrifice şi să facă şcoală cu copiii acasă. Acesta este un semnal de alarmă pentru şcoala românească şi ar fi bine să-l auzim şi să luăm urgent măsuri de îmbunătăţire a situaţiei.

Dragi colegi,

Haideţi să ne propunem să facem din şcoală un loc în care elevii să meargă cu plăcere, în care să înveţe lucruri care-i interesează pe fiecare într-un mod inovativ şi interesant, în pas cu vremea în care trăim, în care să aibă posibilitatea să exceleze fiecare în domeniul care-l interesează. O şcoală în care atât directorii, cât şi dascălii să-şi obţină un loc prin competenţă şi profesionalism şi nu prin sprijin politic, pentru că numai astfel vor avea parte de respect din partea elevilor şi a comunităţii.

Şcoala trebuie să încurajeze munca cinstită şi să producă oameni de caracter, absolvenţi bine pregătiţi care s-au deprins să muncească pentru a-şi dezvolta potenţialul interior şi care, fie că aleg să-şi continue studiile, fie că doresc să înveţe o meserie şi să se angajeze mai repede îşi găsesc pe piaţa muncii.

Haideţi să ne propunem cu toţii să transformăm şcoala dintr-o "fabrică de şomeri" şi dintr-o uzină care consumă multe resurse, dar dă randament foarte scăzut, într-o pepinieră de talente, de copii fericiţi şi motivaţi, care ştiu exact ce vor să facă atunci când vor absolvi.

Florica Cherecheş, deputat PNL de Oradea.

Domnul Mihai Alexandru Voicu:

Mulţumesc, doamnă deputat.

Are cuvântul doamna deputat PSD, Natalia Intotero.

Vă rog, doamnă.

Doamna Natalia-Elena Intotero:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimate colege,

Stimaţi colegi,

Declaraţie politică: "O misiune diplomatică a României în Republica Malta este o necesitate obiectivă".

România şi Republica Malta au avut în mod tradiţional relaţii diplomatice excelente. România şi Ordinul Suveran Militar de la Malta la nivel de legaţie au aniversat relativ recent peste 80 de ani de relaţii diplomatice. În ultimele două decenii, populaţia din România aflată în dificultate a putut beneficia de sprijinul acordat de Ordin, atât în timpul calamităţilor naturale, cât şi prin programele specifice de asistenţă socială şi medicală.

Republica Malta este membră a Uniunii Europene din anul 2004 şi, începând cu ianuarie 2017, va prelua preşedinţia prin rotaţie a Consiliului Uniunii Europene, pentru şase luni. De asemenea, următorul summit al Uniunii Europene, în format de 27 de state membre - fără Marea Britanie - va avea loc în capitala Maltei, La Valletta, pe data de 3 februarie.

Nu în ultimul rând, Malta este una dintre destinaţiile mediteraneene cele mai populare şi mai intens vizitate de turişti în Uniunea Europeană, inclusiv de către turişti români. Până la finalul acestui an, peste 20.000 de turişti români vor ajunge în Malta în vacanţă, cu 4.000 mai mult decât anul trecut, însă, în cazul unui eveniment neprevăzut, cum ar fi pierderea sau furtul documentelor de identitate, procedura de rezolvare a unei astfel de situaţii se complică mult din punct de vedere birocratic, deoarece reprezentarea diplomatică a României în Malta este asigurată de Ambasada României în Italia, aflată la Roma.

Apreciem în mod cu totul special eforturile deosebite depuse de reprezentanţii misiunii diplomatice de la Roma, însă ambasada este permanent foarte solicitată să rezolve o multitudine de cereri din partea comunităţii româneşti din Italia. Astfel încât, cu toate bunele intenţii, uneori devine extrem de dificil să răspundă prompt şi problemelor suplimentare venite dinspre Malta.

Ţinând cont de toate aceste toate aspecte, apreciem necesar ca, între proiectele pe care le are deja, Ministerul Afacerilor Externe să ia în considerare ca o prioritate şi un proiect care să aibă ca obiectiv principal deschiderea unei misiuni diplomatice a României în capitala Republicii Malta - La Valletta.

Vă mulţumesc.

Natalia-Elena Intotero, deputat PSD, judeţul Hunedoara.

Domnul Mihai Alexandru Voicu:

Mulţumesc mult, doamnă deputat.

Domnul deputat Radu Zlati, din partea Grupului parlamentar al PNL.

Domnul Radu Zlati:

Mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.

Azi dimineaţă eram îndoit despre ce să vorbesc: despre faptul că doamna Firea aplică pentru salvarea bucureştenilor, în timpul iernii, o idee pe care nu o conţinea programul său de campanie, şi anume intrarea în insolvenţă a RADET, despre faptul că trebuie să ne asumăm - şi PNL propune acest lucru - o campanie, plătită, desigur, din partea statului, pentru ca cetăţenii României să conştientizeze necesitatea vaccinării copiilor proprii sau să vorbesc despre educaţie, domeniul meu favorit?

Unul dintre prietenii mei din mediile sociale mi-a spus: "Domnule deputat, vorbeşte despre educaţie, căci dacă ar fi avut poporul acesta mai multă educaţie, nu exista nici problema Firea, nici problema vaccinărilor".

De acord, dar în cele două minute câte mi-au mai rămas, greu să abordez la modul profund subiectul educaţiei.

De aceea voi spune doar atât: doamnelor şi domnilor, astăzi, în zilele noastre, la ani buni de la Revoluţie, dacă ai ghinionul să te naşti la ţară sau într-o familie săracă, ai ghinionul, totodată, să fii condamnat la o subeducaţie. Şansele tale la o profesionalizare care să te ducă măcar în media profesiilor bine plătite din România este extrem de scăzută spre nulă.

Partidul din care provin este un partid aristocrat, cu panaş. O sută şi cincizeci de ani în spate ne dau dreptul să afirmăm acest lucru, plus faptul că suntem un partid care salută elitele, dar vă spun că dacă nu vom realiza egalitatea statului, ceea ce înseamnă egalitatea educaţiei pe care o oferim tuturor cetăţenilor acestei Românii, noi şi ca partid şi ca ţară ne autocondamnăm. Deja am pierdut concursul cu statele învecinate în ceea priveşte calificarea.

Bulgaria, Ungaria, din punctul de vedere al antreprenorilor străini, oferă forţă de muncă mai bine calificată dacă ne referim la segmentele tinere. Vrem să rămânem aşa, atunci să rămânem pasivi, în continuare, să nu mărim bugetul alocat educaţiei, dar atunci vin şi vă spun: dragi colegi, că voi fi sau nu voi fi parlamentar în legislatura viitoare, dragi colegi, vine iarna!

Domnul Mihai Alexandru Voicu:

Mulţumesc, domnule deputat.

Dacă doamna deputat UNPR Marioara Nistor este în sală? Nu.

Atunci are cuvântul doamna deputat Simona Oprescu din partea Grupului parlamentar al PSD.

Doamna Simona Bucura-Oprescu:

Vă spun şi eu bună dimineaţa!

Onorată asistenţă,

Stimaţi colegi,

Aşa se întâmplă în ţara aceasta, cu toate că lucrurile se leagă dincolo de culoarea politică pe care o avem, totuşi, nu reuşim să le facem să meargă.

Acesta este şi motivul pentru care astăzi vin cu o declaraţie politică cu privire tot la sistemul de educaţie din România, sistem de educaţie care, cu toate că este legiferat, iar Legea nr. 1 ar trebui să fie respectată, mai ales de cei care ar trebui s-o aplice în frunte cu ministrul educaţiei naţionale, din păcate, este de prea multe ori bulversat după 1990. Cu astfel de situaţie ne confruntăm şi acum fiindcă, fără nicio consultare publică prealabilă, fără a respecta calendarul anului şcolar, în momentul acesta, undeva la începutul lunii septembrie, Ministerul Educaţiei Naţionale a anunţat concursuri pentru ocuparea funcţiilor de directori ai unităţilor de învăţământ.

Prin urmare astăzi voi susţine o declaraţie politică privind concursurile pentru directorii unităţilor de învăţământ.

Debutul noului an şcolar a fost bulversat de anunţul Ministrului Educaţiei Naţionale şi Cercetării Ştiinţifice, făcut de către ministrul Mircea Dumitru, că va fi organizat un concurs naţional pentru ocuparea funcţiilor de director şi director adjunct în unităţile de învăţământ preuniversitar. Astfel, pe nepusă masă, deşi ar fi trebuit să se ocupe de pregătirea şcolilor pentru sezonul rece şi de buna desfăşurare a procesului de învăţământ, directorii de şcoli şi celelalte cadre didactice dornice să participe la concurs îşi vor canaliza energia spre cu totul şi cu totul alte lucruri.

Oare concursurile nu puteau să fie organizate în timpul vacanţei de vară? De ce atâta precipitare? De ce atâta lipsă de consultare? O spun răspicat: nu concursul în sine este problema, ci modul netransparent şi graba cu care a fost organizat.

Toate datele ne arată că organizarea acestor concursuri lasă de dorit: calendarul propus este unul extrem de strâns, metodologia a fost publicată în Monitorul Oficial abia la data de 10 septembrie, deşi proba scrisă naţională a fost anunţată pentru data de 12 octombrie 2016, tot târziu, pe 10 septembrie, a fost dată publicităţii şi bibliografia pentru probele de concurs, având şi o notă de subsol, cum că se poate completa şi modifica ulterior şi că fiecare dintre cei interesaţi ar putea merge zilnic la sediile inspectoratelor şcolare generale pentru a vedea care sunt eventualele modificări ale metodologiei. Aşa ceva mi se pare incredibil ca la o metodologie de concurs să avem la final un asterisc prin care spunem că cei interesaţi, dacă vor apărea completări, le vor putea consulta la sediile inspectoratelor şcolare judeţene.

De asemenea, sunt încălcate mai multe prevederi din Legea fundamentală a învăţământului - Legea nr. 1/2011, respectiv principiul descentralizării, în baza căruia principalele instituţii trebuie de fiecare dată consultate prealabil, iar deciziile trebuie luate împreună de către actorii implicaţi în sistemul de educaţie, principiul asigurării egalităţii de şanse, principiul fundamentării deciziilor pe dialog şi consultare.

Este de neînţeles graba cu care se organizează aceste concursuri, existând astfel suspiciuni că vor fi operate schimbări ale directorilor pe alte criterii decât cele de profesionalism.

Vă mulţumesc.

Domnul Mihai Alexandru Voicu:

Mulţumesc, doamnă deputat.

Urmează doamna deputat Carmen Hărău, din partea Grupului parlamentar al PNL.

Doamna Eleonora-Carmen Hărău:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Începe un nou an universitar, ocazie cu care suntem obligaţi la anumite reflecţii. În ceea ce mă priveşte am participat ieri la deschiderea anului universitar la una dintre cele şase facultăţi ale Universităţii Politehnica Timişoara, respectiv, Facultatea de Inginerie Hunedoara, unde sunt conferenţiar universitar de mai bine de 15 ani.

Am întreprins, stimaţi colegi, o cercetare sociologică în legătură cu apetenţa sporită, după cum se vede treaba, a elevilor pentru învăţământul tehnic, fapt cu care ne confruntăm de dată recentă şi am aflat următoarele date deloc îmbucurătoare, şi anume: 42% dintre studenţii mei de la Facultatea de Inginerie din Hunedoara spun că fac facultatea respectivă pentru că-şi doresc să plece din ţară, iar asta le oferă o şansă suplimentară să-şi găsească un loc de muncă nu neapărat în inginerie; 15%, atenţie!, spun că vin la facultate pentru că au nevoie de licenţă să ocupe un post bugetar în administraţie; 13% spun că au nevoie de această licenţă pentru a ocupa un post de conducere la locul de muncă; 11% abia îşi doresc o carieră de inginer, oriunde ar fi să se desfăşoare ea; 3% fac facultatea de inginerie pentru a deveni antreprenor şi 16% - nu ştiu, nu răspund.

Stimaţi colegi,

Datele despre care vă spuneam anterior că nu-s îmbucurătoare m-au condus în urma detalierii mai aprofundate, deci în urma detalierii răspunsurilor lor, la concluzia că aceşti copii au aflat, se vede treaba, mult înaintea unora dintre politicieni, că Europa are nevoie de ingineri, că Europa are nevoie în această etapă de cadre tehnice cu care construiesc, cu care industrializează, în sensul schimbării tehnologiilor, pentru că ei, într-adevăr, nu au o problemă cu industrializarea ţărilor lor.

Aşa încât, atrag atenţia Guvernului şi rog să se aplece cu deosebită atenţie asupra demersului absolut necesar, nu doar pentru ocuparea acestor copii, ci pentru motive mult, mult, mult mai temeinice chiar, în legătură cu reindustrializarea ţării. Este motivul pentru care în planul de reclădire a României, Partidul Naţional Liberal intenţionează construirea huburilor industriale şi demararea în mare forţă a procesului de reindustrializare, dar nici o zi câştigată prin proiecte guvernamentale care au în vedere acest obiectiv nu este practic de pierdut.

Aşa încât, dragi colegi, haideţi să-i ascultăm pe copii, haideţi să ascultăm, până la urmă, vocea pieţei forţei de muncă, astfel încât să înceteze risipa de resursă umană, risipa de vlagă şi de energie românească să fie stopată.

Vă mulţumesc.

Sunt Carmen Hărău, deputat liberal de Hunedoara.

Domnul Mihai Alexandru Voicu:

Mulţumesc, doamnă deputat.

Din partea Grupului PSD, doamna deputat Ana Birchall.

Doamna Ana Birchall:

Mulţumesc mult, domnule preşedinte de şedinţă.

În declaraţia politică de astăzi vreau să vă vorbesc despre un subiect care tinde să polarizeze din nou societatea românească, să ne antagonizeze între noi şi să producă anumite clivaje insurmontabile la nivel social, conceptul de familie.

Cred că o abordare la nivel de principii şi valori a acestei teme fundamentale pentru orice societate este imperios necesară şi, de asemenea, consider că trebuie să fim în permanent contact cu cei pe care-i reprezentăm în Parlamentul României.

Or, prima şi cea mai importantă condiţie ca să îi reprezentăm cu cinste pe români este aceea de a-i cunoaşte pe oameni, de a le respecta valorile care îi călăuzesc.

Stimate colege,

Stimaţi colegi,

Există o presiune constantă pe care o sesizez de a renunţa la anumite valori care ne definesc şi ne individualizează ca neam în lume. Una dintre acestea este familia tradiţională întemeiată pe dragostea dintre un bărbat şi o femeie, binecuvântată de Dumnezeu şi de Biserică.

Oricât de mult aş dori să înţeleg anumite cerinţe din partea unor minorităţi din societate, nu pot abdica de la educaţia pe care am primit-o de la părinţii şi bunicii mei, în special din partea celei care mi-a fost ca o a doua mamă, bunica mea Cătălina. Pentru mine familia înseamnă tată şi mama, bărbat şi femeie, aşa cum au trăit şi mărturisit strămoşii noştri, aşa cum ne învaţă Biserica şi morala creştină.

Dimensiunea creştină a neamului românesc constituie baza unei morale ce împărtăşeşte şi valorizează trăsături definitorii precum cinstea, onestitatea, blândeţea, pacea, liniştea, buna-cuviinţă, respectul faţă de muncă şi faţă de semeni. Toate aceste virtuţi sunt cultivate şi perenizate prin educaţia pe care fiecare dintre noi o primeşte în familie.

Pentru români, conceptul de familie are conotaţii sfinte şi cred că un copil, în educaţia şi dezvoltarea sa armonioasă, mai ales în dimensiunea spirituală a dezvoltării sale ca individ, are nevoie de principiul masculin şi cel feminin în viaţa sa. Tatăl şi mama reprezintă fiecare în parte o sumă de valori pe care copilul şi le impropriază de la cele mai fragede vârste.

Poziţionarea mea în favoarea familiei creştine, ca familie tradiţională formată dintr-un bărbat şi o femeie, nu înseamnă că formele de protecţie pentru minorităţi nu ar trebui să existe.

Trăim într-o societate democratică şi fiecare drept al individului trebuie respectat, însă nu trebuie să uităm că libertatea fiecăruia se sfârşeşte acolo unde alterează libertatea celui de lângă noi.

Poporul român este un popor în majoritate creştin, iar familia tradiţională formată dintr-un bărbat şi o femeie reprezintă un pilon fundamental în credinţa, formarea şi stabilitatea noastră ca neam.

În ultimii ani am auzit tot mai apăsat voci care deplâng împuţinarea noastră continuă ca popor din cauza scăderii continue a natalităţii. Dincolo de politici publice, de măsuri pe care politicul poate şi are datoria să le ia, dincolo de întoarcerea tinerilor în ţară, consolidarea familiei ca şi construcţie socială de bază este o condiţie sine qua non. Diluarea conceptului de familie duce la dispariţia noastră ca popor.

Oricât de deschişi suntem în discuţiile privind drepturile parteneriatelor civile şi sunt de acord că cei care apelează la aceste forme de coabitare socială trebuie să fie protejaţi, atenţia noastră trebuie să se îndrepte şi către protejarea, încurajarea şi consolidarea familiei tradiţionale.

Dincolo de valenţele tradiţionale, avem nevoie de politici care încurajează tinerii să îşi întemeieze o familie aici, la ei acasă, în România.

Stimate colege,

Stimaţi colegi,

Această declaraţie politică nu este împotriva cuiva, ci în favoarea familiei tradiţionale. Tema este mult prea importantă pentru a fi folosită demagogic în disputele politice şi cred că trebuie să ne aplecăm cu toată responsabilitatea asupra nevoii de a păstra sistemul nostru de valori şi de a da răspunsul corect la presiunile de la nivelul societăţii care vin asupra noastră.

Familia tradiţională este atacată în însăşi fiinţa ei, în fundamentul constituirii ei din unirea bărbatului cu o femeie, iar datoria noastră, pe care o primim de la cei care ne oferă votul în Parlament, este să o salvăm de la diluare, de la dispariţie şi chiar de la disipare.

Nesocotirea rădăcinilor creştine ale neamului românesc ne face mai vulnerabili, mai divizaţi şi mai expuşi eşecului, ca popor, în raport cu provocările istoriei cărora trebuie să le facem faţă. Tocmai de aceea avem o serie de obligaţii faţă de noi înşine şi faţă de Dumnezeu.

Respect drepturile oricărei minorităţi, dar, personal, susţin familia în dimensiunea ei tradiţională, formată dintr-un bărbat şi o femeie, aşa cum am fost eu educată de familia mea şi aşa cum îmi cresc copilul meu.

Vă mulţumesc.

Ana Birchall - Colegiul nr.5, Vaslui.

Domnul Mihai Alexandru Voicu:

Mulţumesc mult doamnă deputat.

Ultimul vorbitor al sesiunii de astăzi, domnul deputat Ovidiu Raeţchi.

Domnul Ovidiu Alexandru Raeţchi:

Mulţumesc.

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Ambasada Rusiei anunţă, cu o firească mulţumire, că a donat 100 de euro pentru campania de recuperare a "Cuminţeniei pământului". Aş vrea să remarc acest gest. Este un act de o generozitate neobişnuită pentru Rusia. În comunicatul Ambasadei Ruse se spune că România trebuie să-şi recupereze valorile. Inspirat de această idee, am căutat în istorie şi am identificat două astfel de valori: Basarabia, pe care un imperiu vecin a răpit-o României printr-o înţelegere cu Hitler în urma unui ultimatum agresiv; tezaurul României, încredinţat unor aliaţi de la acea vreme. Cu aurul din tezaur am putea achiziţiona câteva sute de "Cuminţenii" ale pământului.

Acum, dacă tot s-a format acest reflex bizar de a dărui mai degrabă decât a dobândi la Ambasada Rusiei, contăm pe sprijinul ei în aducerea tezaurului în România.

Vă mulţumesc.

Domnul Mihai Alexandru Voicu:

Mulţumesc.

Este ora 10. Închid sesiunea dedicată declaraţiilor politice. Plenul va continua sub conducerea domnului preşedinte Iordache.