Parliamentary debates

Şedinţa a început la ora 15.33.

Lucrările şedinţei au fost conduse, în prima parte, de domnul deputat Alfred-Robert Simonis, preşedintele interimar al Camerei Deputaţilor, asistat de domnul deputat Cristian Buican şi de domnul deputat Ovidiu Victor Ganţ, secretari ai Camerei Deputaţilor.

A doua parte a şedinţei a fost condusă de domnul deputat Vasile-Daniel Suciu, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor, asistat de domnul deputat Cristian Buican şi de domnul deputat Ovidiu Victor Ganţ, secretari ai Camerei Deputaţilor.

Domnul Alfred-Robert Simonis:

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Vă rog să-mi permiteţi să declar deschisă şedinţa solemnă a Camerei Deputaţilor consacrată împlinirii a 34 de ani de la Revoluţia Română din Decembrie 1989.

Invit colegii să ia loc în bănci şi vă invit să ascultăm Imnul Naţional al României.

(Se intonează Imnul naţional "Deşteaptă-te, române!".)

Potrivit celor convenite în şedinţa Biroului permanent, cu participarea liderilor grupurilor parlamentare, în această şedinţă solemnă vor avea intervenţii preşedintele Camerei şi reprezentanţi ai grupurilor parlamentare, fiecare având câte 3 minute alocate.

Deputaţilor neafiliaţi li se alocă, de asemenea, 3 minute.

Rog liderii grupurilor parlamentare să transmită vorbitorii din partea fiecărui grup parlamentar în parte.

Prima intervenţie vă rog să îmi permiteţi să o am eu.

Mulţumesc.

(Coboară la tribună.)

Doamnelor şi domnilor,

Stimaţi invitaţi,

În aceste zile se împlinesc 34 de ani de la Revoluţia Română, evenimentul care avea să schimbe pentru totdeauna istoria ţării noastre. Atunci, curajul românilor care s-au împotrivit, chiar cu preţul propriei vieţi, acelui sistem represiv, ne-a adus nouă libertatea.

Din 1989, luna decembrie a căpătat un nou sens pentru noi, românii. Nu suntem doar în luna sărbătorilor, ci şi în luna eliberării noastre, ca naţiune.

Decembrie '89 ne-a adus darul libertăţii, darul credinţei regăsite, al speranţei renăscute, al încrederii într-un viitor mai bun, iar preţul plătit pentru toate acestea a fost unul extrem de mare - peste 1.000 de morţi şi alte mii de răniţi. Românii nu au mai răbdat frigul, foamea şi cenzura, şi au ieşit să-şi strige nemulţumirea şi neajunsurile. Şi au făcut-o prima dată la Timişoara.

Timişoara este locul în care a pornit scânteia, în care s-a strigat pentru prima dată "Jos comunismul!" şi "Libertate!".

Timişoara este primul oraş declarat liber de comunism.

De la acel moment, în fiecare decembrie Timişoara îmbracă haine de doliu şi îşi plânge morţii, iar pentru mulţi timişoreni amintirea acelor zile este încă vie.

Timişoara, doamnelor şi domnilor, a reuşit să scrie o nouă filă în istoria României şi să dea un nou sens vieţii tuturor românilor, lucru pentru care trebuie să fim recunoscători.

Am fost timp de 34 de ani martorii dezvoltării unei noi Românii şi am beneficiat de drepturi la care părinţii sau bunicii noştri nici nu aveau curajul să se gândească - putem spune liber ceea ce gândim, putem merge oriunde în lume şi, mai ales, putem să ne alegem singuri destinul. Pe scurt, trăim într-o democraţie.

În 1989, românii şi-au dat viaţa pentru idealuri înalte, iar obligaţia noastră, ca oameni politici, este să depunem toate eforturile pentru ca vieţile răpuse de comunişti să nu fi fost în zadar.

Şi să nu uităm că fără sacrificiile românilor din 1989 noi nu ne-am fi aflat astăzi aici.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Mergem la următorul vorbitor.

Din partea Grupului parlamentar al Uniunii Salvaţi România, domnul deputat, domnul preşedinte Cătălin Drulă.

Domnul Cătălin Drulă:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Se împlinesc 34 de ani de la acel Decembrie 1989 care ne-a adus libertatea. Iar acum 34 de ani, pe străzile Timişoarei, oameni curajoşi mureau pentru libertate şi adevăr.

Minciuna sufocase timp de zeci de ani România, valorile erau inversate - binelui i se spunea rău şi răului bine - şi o lume întreagă era pusă în ordinea inversă a valorilor fireşti.

Cred că în fiecare decembrie trebuie să ne gândim la cei care au avut curaj atunci şi cărora le datorăm libertatea noastră de astăzi, dar nu doar prin cuvinte, ci şi prin faptele şi acţiunile noastre, şi să ne întrebăm noi, ca oameni politici, dacă îndeplinim şi muncim în fiecare zi pentru acele idealuri.

Ştim foarte bine că democraţia pe care am câştigat-o în 1989 e o formă de guvernare şi de organizare care nu rezistă decât cu efortul celor care participă la ea. Numai dictatura este stabilă şi permanentă, atâta timp cât nu se mobilizează cetăţenii împotriva ei, şi cât de greu este de răsturnat!

Democraţia este fragilă şi trebuie luptat pentru ea în fiecare zi. Iar timpurile pe care le trăim astăzi ne arată că multe din acele lucruri pentru care s-a luptat în 1989, multe din acele valori nu sunt atinse sau sunt într-un regres.

S-a luptat şi împotriva Securităţii, a intruziunii Serviciilor Secrete în viaţa privată, s-a luptat pentru pluralism şi o democraţie sănătoasă, care să aibă şi putere şi opoziţie, în care instituţiile să fie neutre, s-a luptat pentru o economie liberă, pentru iniţiativă liberă şi pentru egalitate în drepturi, aşa cum e prevăzută în Constituţie.

Vedem o plagă a zilelor noastre, plaga specialilor, această nouă nomenclatură. S-a luptat şi în 1989 împotriva nomenclaturii, şi avem datoria să luptăm pentru ceea ce au luptat cu preţul vieţii şi cei din 1989, şi să o facem în fiecare zi pentru a atinge acele idealuri.

Mulţumesc. (Aplauze.)

Domnul Alfred-Robert Simonis:

Vă mulţumesc.

Din partea Grupului parlamentar al Partidului Naţional Liberal, domnul deputat Daniel Gheorghe.

Domnul Andrei Daniel Gheorghe:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Doamnelor şi domnilor colegi,

Onorată audienţă,

Revoluţia din Decembrie 1989 reprezintă un punct de căpătâi pentru România de astăzi.

Nimic din toate darurile pe care le avem astăzi şi de care ne bucurăm - libertatea expresiei, libertatea cuvântului, bunăstare materială, dreptul de a gândi cu mintea noastră şi de a ne exprima, în pofida oricăror restrângeri ar putea o entitate statală să acţioneze asupra ideilor şi valorilor noastre, faptul că am reuşit să devenim parte a NATO şi a Uniunii Europene, toate aceste lucruri se datorează jertfei din decembrie 1989.

Ceea ce s-a întâmplat la Timişoara încă din 15, 16, apoi 17, în 20 decembrie, Timişoara devine primul oraş liber al României, apoi la Bucureşti şi în restul României, odată cu mitingul dictatorului Ceauşescu, din 21, cu ziua de 22 decembrie, prima zi a libertăţii României, după 45 de ani aproape de regim totalitar comunist, toate aceste lucruri sunt cheia de boltă a realităţilor contemporane.

Cred că nimeni dintre noi nu poate fi vreodată nostalgic după ceea ce a însemnat regimul criminal şi totalitar comunist. Nimeni nu-l poate regreta pe dictatorul Nicolae Ceauşescu, cel care tuturor ne dăduse ca principale elemente vizibile la nivelul populaţiei României frica - frica de Securitate, frica de represiune, frica de a vorbi liber, frica de a te închina, frica de a spune ceea ce crezi, frica de a-ţi asuma ceea ce eşti -, foamea, în virtutea ideilor neostaliniste, specifice regimului comunist din anii '80, frigul. Toate aceste lucruri au fost gândite în perspectiva unei autarhii comuniste care combină cel mai toxic totalitarism al extremei stângi poststaliniste cu o serie de idei ultranaţionaliste.

Nimeni nu mai poate să fie nostalgic după regimul acesta cumplit pe care l-am îndurat cu toţii.

Şi astăzi noi trebuie să ne amintim, să nu uităm niciodată ce a însemnat comunismul, să nu uităm niciodată ceea ce a însemnat teroarea acelui regim, instalat în România prin forţa brută a armatei sovietice şi prin agresiunea directă a Rusiei sovietice.

Să nu-i uităm niciodată pe eroii şi martirii care s-au jertfit luptând împotriva comunismului.

Iar noi, cei care suntem astăzi aici, datorită eroilor din decembrie 1989 avem onoarea de a fi deputaţi şi senatori ai României, noi trebuie să ne plecăm capetele în faţa acestor eroi şi martiri care fac cinste României. Eroi şi martiri care ne-au redat libertatea, ne-au redat demnitatea, ne-au dat dreptul la democraţie, ne-au salvat din dictatură şi totalitarism.

Să nu-i uităm, nicio clipă, pe cei care s-au jertfit în decembrie 1989.

Să nu minimalizăm acest act istoric din decembrie 1989.

Şi, nu în ultimul rând, să avem grijă ca memoria istorică a Revoluţiei din Decembrie 1989 să fie păstrată peste generaţii.

Să avem grijă că numele eroilor-martiri din Decembrie 1989 vor fi amintite, pomenite şi comemorate peste ani şi ani.

Glorie eroilor şi veşnică pomenire tuturor celor care s-au jertfit pentru eliberarea României de comunism în anul 1989!

Să nu uităm niciodată!

Şi nu uitaţi, întotdeauna - "Jos comunismul!", "Trăiască libertatea!".

Vă mulţumesc. (Aplauze.)

Domnul Alfred-Robert Simonis:

Vă mulţumim.

Din partea Grupului AUR nu avem vorbitori, nu avem intervenţii.

Din partea Grupului UDMR, domnul lider, Csoma Botond.

Domnul Csoma Botond:

Doamnelor şi domnilor,

Revoluţia din Decembrie 1989 a fost un eveniment istoric în care românii şi maghiarii s-au aflat de aceeaşi parte a baricadei.

Români şi maghiari au luptat împreună la Timişoara şi în celelalte oraşe ale României pentru abolirea regimului comunist.

Şi, din această perspectivă, doamnelor şi domnilor, trebuie să-l menţionez şi pe preotul reformat Tőkés László, care, prin acţiunea lui de la Timişoara, prin acţiunea lui anticomunistă... (Vociferări.)

Domnul Dan Tanasă (din sală):

Trădător ordinar!

Domnul Csoma Botond:

...a contribuit din plin la declanşarea revoluţiei anticomuniste.

Domnul Dan Tanasă (din sală):

Un trădător ordinar!

Domnul Csoma Botond:

Doamnelor şi domnilor,

Regimul lui Ceauşescu a fost un regim neostalinist, naţionalist, etnicist, tot ce vreţi, a fost împotriva drepturilor omului şi a fost împotriva tuturor. A fost împotriva şi a românilor, şi a maghiarilor.

Doamnelor şi domnilor,

Cred că anumite atitudini şi anumite... (Vociferări.) ...anumite mentalităţi le-am moştenit din comunism.

Doamnelor şi domnilor,

Şi acum, după 34 de ani, mai persistă anumite lucruri care au existat şi în comunism. Cred că mai avem de lucru în această direcţie. (Vociferări.)

Am văzut recent, am citit un sondaj... (Vociferări.) ...am citit un sondaj făcut de INSCOP, acum câteva zile a apărut şi în presă, care spunea că 48% dintre cetăţenii României spun că a fost mai bine pe vremea comunismului, a fost mai bine pe vremea lui Ceauşescu.

Eu cred că trebuie să tratăm cu seriozitate acest lucru şi nu cred că ar trebui să avem o abordare arogantă. Motivele pot fi multiple... (Vociferări.) ...motivele pot fi multiple... (Vociferări.) ...pentru care cetăţenii acestei ţări au această opinie.

Eu nu cred că cineva, cu adevărat, şi-ar dori acel regim, dar cred că trebuie să tratăm cu seriozitate şi fără aroganţă că există o asemenea opinie şi acum în societatea românească.

Doamnelor şi domnilor,

Cred că eroii Revoluţiei merită respectul nostru. Fără ei nu am fi aici, în Parlamentul României, nu am avea o societate democratică... (Vociferări.) ...şi cred că trebuie să-i pomenim întotdeauna şi în fiecare an, pentru că au luptat şi au murit pentru libertate.

Mulţumesc. (Aplauze.)

Domnul Alfred-Robert Simonis:

Din partea Grupului minorităţilor naţionale, domnul deputat Varujan Pambuccian.

Domnul Varujan Pambuccian:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

În 1989 ne-am dezîncremenit. Am reuşit să ieşim cu greu din blocul de granit în care vieţuiam până atunci, respirând pe cartelă. Numai gândul era liber. Gândurile nu pot fi niciodată băgate sub lacăt, înlănţuite, deformate, distruse.

Cu gândurile astea libere ne-am uitat în jurul nostru şi-am înţeles foarte puţin din lumea care era altfel. Şi a durat. A durat foarte mult timp din momentul în care picăturile de sânge ale celor care au murit atunci ne-au scos din blocul de granit. Şi va mai dura, probabil, destul de mult.

Spunea aici cineva că era mai bine înainte de '89, spun statisticile.

Eu îmi amintesc un lucru care pare amuzant acum, dar care era real. Într-o seară mergeam cu soţia mea pe bulevard şi, la un moment dat, în faţa ochilor am văzut o vitrină de magazin plină cu mezeluri.

Nu puteţi să aveţi, cei care v-aţi născut după Revoluţie, imaginea pe care am avut-o noi în momentul ăla. Ne-am apropiat de vitrină şi, la un moment dat, am văzut că scria în ea - "Mulaje". Şi-mi dau seama cât de mare dreptate avea Ronald Reagan când spunea - comunismul înseamnă magazinele goale şi închisorile pline.

Din asta am ieşit atunci. Şi datoria noastră este să ne păstrăm liberi şi în afara blocului de granit în care fusesem ţintuiţi şi noi, şi copiii noştri, şi nepoţii noştri, şi toţi cei care se vor aşeza în urma noastră de acum înainte.

Vă mulţumesc. (Aplauze.)

Domnul Alfred-Robert Simonis:

Vă mulţumim.

Din partea deputaţilor neafiliaţi, domnul deputat Claudiu Chira.

Domnul Claudiu-Martin Chira:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Treizeci şi patru de ani. 34 de ani de când oamenii de stat ai acelor vremuri ar fi trebuit să desăvârşească şi îndemnul "Jos comunismul!", nu doar "Jos Ceauşescu!". Cei din Timişoara au făcut-o. Drept dovadă, faptul că în Timişoara, de 34 de ani, nu a fost niciun primar PSD. Trebuia să înţeleagă şi restul ţării.

Eu, personal, datorez foarte mult eroilor Revoluţiei din '89. Şi nu doar eu, personal, cât şi în mare parte dintre extremităţile acestui plen. Fără eroii din '89 nu cred c-aş fi reuşit să ajung până la această vârstă sau, cel mult, mi-aş fi petrecut ultimele zile într-o închisoare, pe la Piteşti, Sighet, Râmnic sau Jilava, din cauza firii şi simţirilor mele anticomuniste.

După 34 de ani de la evenimentele din '89, aproape jumătate dintre români, cum a mai fost menţionat, încă sunt nostalgici şi consideră că era mai bine în comunism.

Totodată, în România avem 44% analfabeţi funcţionali. Nu ştiu dacă este o coincidenţă - lipsa educaţiei şi lipsa orelor de istorie despre Revoluţia Română cred că au dus la acest rezultat.

Dacă Proclamaţia de la Timişoara şi nu Proclamaţia de la Podul Înalt ar fi fost piatra de temelie a dezvoltării României, dacă Ion Raţiu sau Corneliu Coposu ar fi primit şansa de a servi patria pentru care se sacrificaseră şi luptaseră, cum ar fi arătat astăzi România? Nu vom şti acest lucru niciodată. Ceea ce cunoaştem este chipul mediocru şi tarat al României lui Ion Iliescu, cel din care s-a născut prezentul de astăzi.

Din păcate, curajoşii acelor vremuri sunt tot mai puţini printre noi, cum tot mai puţini sunt şi colegii mei parlamentari la aceste şedinţe. Dar trebuie să ştim tot timpul că eroii nu mor niciodată şi să le cinstim amintirea de-a pururi.

Mulţumesc frumos. (Aplauze.)

Domnul Alfred-Robert Simonis:

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Întrucât toţi cei înscrişi la cuvânt s-au exprimat, am încheiat şedinţa solemnă a Camerei de astăzi.

De la orele 16.00, adică peste 4 minute, vom continua lucrările cu restul punctelor înscrise pe ordinea de zi.

Vă mulţumesc.